Chiriches a fost primul care fost intervievat de TVR, dupa meciul pierdut cu Polonia. El a urmat scenariul cu care ne obisnuise Cristi Chivu: un discurs umil, cu capul plecat, cu scuze in fata fanilor si cu un ton plangacios. Nu i-au iesit lacrimile lui Chivu, Chivu era Chivu, dar a fost pe acolo. 

Ce a mai copiat Chiriches, probabil involuntar, este accentul lui Florin Radu Raducioiu. Lumea care l-a prins pe Raducioiu - de altfel cel mai bun marcator din istoria echipei nationale la Cupa Mondiala, cu 4 goluri toate marcate la CM 1994 - isi mai aduce aminte urmatorul episod hilar:

La momentul interviului de mai sus, Raducioiu plecase de putin timp din fotbalul romanesc, dupa Revolutie, si juca in Italia. A revenit in tara intr-o pauza intre meciuri cu o geaca neagra si cu limba romana uitata. Vorbea cu accent italienesc iar cuvintele nu ii mai „veneau”, trebuind sa apeleze pentru unele expresii la limba italiana. Dar Raducioiu era Raducioiu la fotbal. 

Ei bine, Chiriches este pe acolo, pe langa Raducioiu. Nu la fotbal, ci doar la limba romana. Nu a apelat la cuvinte din italiana dupa meciul cu Polonia, dar accentul din „Cizma” era acolo. Chiriches a uitat accentul limbii romane pe care acum o vorbeste in stil roman. Nu este o problema, vorba aceea „ce nu stii uiti repede”, dar ar fi fost bine daca Vlad ar fi bagat in cap fotbalul si mentalitatea din Italia, in locul celor invatate prost in Romania. 

Daca ar fi jucat intr-un asemenea hal Chiriches in Italia, fanii din Napoli i-ar fi putut spune asa, acesta fiind de fapt mesajul nostru pentru el dupa meciul cu Polonia: „Roba di Chiriches! Chirches cattivo, Chirches mal'occhio, Chiriches camorrista!' (Lucruri de-ale lui Chiriches. Chiriches cel rau. Chirches care deoache. Chiriches complotistul).

[news-115009]