Editii anterioare
Germania 2006 | Coreea de Sud & Japonia 2002 | Franta 1998 | SUA 1994 | Italia 1990 | Mexic 1986 | Spania 1982 | Argentina 1978 | Germania 1974 | Mexic 1970 | Anglia 1966 | Chile 1962 | Suedia 1958 | Elveţia 1954 | Brazilia 1950 | Franţa 1938 | Italia 1934 | Uruguay 1930

Uruguay - 1930

Decizia FIFA de a oferi găzduirea Mondialului din 1930 Uruguayului a dezamăgit multă lume, Europa fiind continentul vizat de mulţi în fază iniţială.

Nu au existat preliminarii, au fost invitate 13 formaţii iar tragerea la sorţi a fost organizată după ce participantele au ajuns în Uruguay.

Franţa a învins Mexicul cu 4-1 în meciul de deschidere dar finala a fost disputată de Uruguay şi Argentina, gazdele câştigând finalmente cu 4-2.

Jose Nazassi a fost căpitanul care a ridicat în aer trofeul, de 30 de centimetri înălţime şi care cântărea 4 kilograme, în faţa a aproape 100.000 de spectatori pe stadionul Centenario din Buenos Aires.

La 100 de ani de la obtinerea independentei de stat si la doi ani dupa titlul olimpic, Uruguay a castigat fara probleme Grupa B, din care au mai facut parte Romania si Peru.

Tricolorii au invins Peru in primul meci, cu 3-1, partida disputandu-se pe Estadio Pocitas din Montevideo.

Stanciu a deschis scorul dupa doar 95 de secunde, pentru ca peruvienii sa egaleze in minutul 75 prin Souza-Ferreira.

Barbu in minutul 79 si acelasi Stanciu cu un minut inaintea finalului au stabilit rezultatul final.

Echipa sud-americana a evoluat cu un jucator mai putin incepand cu minutul 56, dupa eliminarea lui Galindo.

Echipa Romaniei a evoluat in urmatoarea alcatuire: Lăpuşneanu - Bürger, Steiner - Eissenbeiser, Vogl, Rafinschi - Covaci, Deşu, Wetzer (c), Stanciu, Barbu.

Peste 80.000 de spectatori au luat loc pe 21 iulie 1930 in tribunele impresionantului Centenario din Montevideo pentru meciul dintre Uruguay si Romania.

Meciul a fost la discretia gazdelor, care si-au impus cu lejeritate superioritatea pe tabela de marcaj. A fost 4-0 in urma reusitelor lui Dorado, Scarone, Anselmo si Cea, Romania pastrand doar sapte minute scorul de 0-0.

Pentru echipa Romaniei au intrat in teren urmatorii: Lâpuşneanu - Bürger, Czako - Eissenbeiser, Vogl, Robe - Covaci, Deşu, Wetzer (c), Rafinschi, Barbu.

Argentina a castigat Grupa A, dupa ce s-a impus in toate cele trei meciuri: 1-0 cu Franta, 6-3 cu Mexic si 3-1 cu Chile. Iugoslavia a mers in semifinale in dauna Braziliei, pe care a invins-o in chiar primul meci, cu 2-1.

Surpriza grupelor a fost echipa Statelor Unite, care a invins Belgia si Paraguay cu acelasi scor, 3-0, americanii bazandu-se la vremea respectiva pe un intreg contingent de jucatori care evoluau in Franta.

Castigatoarele celor patru grupe au avansat in semifinale, Argentina intalnind Statele Unite si Uruguay jucand impotriva Iugoslaviei. Ambele meciuri s-au incheiat cu scoruri de tenis, 6-1, astfel ca in finala de pe 30 iulie s-au intalnit marile rivale locale Uruguay si Argentina.

Meciul de pe Centenario a fost in fapt o reeditare a finalei olimpice din 1928, cand Uruguay s-a impus cu 2-1. Nu mai putin de zece vapoare cu suporteri argentiniei au ajuns la Montevideo pentru marea finala, in tribune ajungand in cele din urma aproape 15.000 din totalul de 93.000.

Argentinianul Monti a primit amenintari cu moartea cu o zi inaintea meciului, dar chiar si asa s-a prezentat la intalnire, in timp ce arbitrul belgian Jean Langenus s-a lasat cu greu convins sa oficieze la centru, temandu-se pentru siguranta sa.

Din cauza unei dispute privind balonul de joc, pentru fiecare din cele doua reprize s-a folosit cate o minge diferita.

Uruguay a deschis scorul prin Pablo Dorado in minutul 12, argentinieii egaland opt minute mai tarziu prin Peucelle. Golgeterul turneului Stabile a adus Argentina in avantaj cu sapte minute inaintea pauzei.

Gazdele au intors rezultatul in partea secunda prin reusitele lui Cea (min.58), Iriarte (min.68) si Castro (min.89), primind la final primul trofeu al Cupei Mondiale din mainile lui Jules Rimet, cel care avea sa fie asociat pana in 1970 cu numele distinctiei.

Singurul jucator al finalei ramas inca in viata este argentinianul Francisco Varallo, care pe 5 februarie 1910 a implinit venerabila varsta de 100 ani.