Editii anterioare
Germania 2006 | Coreea de Sud & Japonia 2002 | Franta 1998 | SUA 1994 | Italia 1990 | Mexic 1986 | Spania 1982 | Argentina 1978 | Germania 1974 | Mexic 1970 | Anglia 1966 | Chile 1962 | Suedia 1958 | Elveţia 1954 | Brazilia 1950 | Franţa 1938 | Italia 1934 | Uruguay 1930

Brazilia - 1950

În timpul celui de-al doilea război mondial vicepreşedintele italian al FIFA, Doctorul Ottorino Barassi, a ascuns trofeul într-o cutie de pantofi pentru ca acesta să nu cadă în mâinile inamice.

Preliminariile pentru Mondialul brazilian s-au dovedit a fi o farsă. Multe formaţii care obţinuseră calificarea s-au retras în timp ce locurile au fost oferite unor echipe deja eliminate. Una dintre calificatele care s-au retras a fost India, care a renunţat din cauza faptului că FIFA nu a permis indienilor să joace în picioarele goale.

Astfel s-a ajuns la un nou turneu final cu 13 participante.

Evenimentele competiţiei: Uruguay a câştigat pentru a doua oară titlul după o finală care numai finală nu a fost, Statele Unite ale Americii au învins Anglia la Belo Horizonte, iar amatorii Suediei au învins Italia cu 3-2 la Sao Paolo.

Play-offul pentru titlul mondial s-a disputat între Brazilia, Suedia, Spania şi Uruguay. Deşi avea nevoie doar de un egal în partida cu Uruguay de pe Maracana, in fata a 174.000 spectatori, Brazilia a pierdut cu 1-2 şi trofeul în dauna 'celeştilor'.

La mai bine de de un deceniu de la ultimul turneu final si la cinci ani dupa cea mai sangeroasa conflagratie mondiala, sportul rege revenea in actualitate cu intrecerea gazduita de Brazilia.

Natiunea sud-americana a fost singura interesata de organizarea evenimentului, majoritatea natiunilor fiind rezervate in contextul refacerii economice dupa Al Doilea Razboi Mondial.

Desi castigase titlurile din 1934 si 1938, Italia nu a dorit intr-o prima faza sa participe la turneul final din cauza contextul postbelic intern, dar in cele din urma FIFA a reusit sa asigure prezenta azzurrilor la competitie.

Franta si Portugalia au refuzat sa participe, iar Turcia, desi calificata, a ales sa se retraga, astfel ca turneul s-a desfasurat cu 13 echipe in loc de 16.

Brazilia a facut spectacol in meciul de deschidere disputat contra Mexicului, Ademir cu o dubla, Jair si Baltazar punctand pentru un succes rasunator in fata a peste 81.000 de spectatori prezenti pe Maracana din Rio de Janeiro.

Gazdele au castiat in cele din urma Grupa A, dupa un 2-2 cu Elvetia si 2-0 cu Iugoslavia.

Singura echipa cu punctaj maxim dupa faza grupelor a fost Spania, ibericii impunandu-se cu 3-1 in fata Statelor Unite, cu 2-0 in fata statului Chile si cu 1-0 in fata Angliei.

Suedia a produs surpriza in Grupa C, castigand meciul cu Italia, scor 3-2, in urma caruia dubla campioana mondiala parasea intrecerea.

Singurul meci din Grupa D a fost Uruguay-Bolivia, prima campioana mondiala din istorie impunandu-se cu un zdrobitor 8-0.

Castigatoarele celor patru grupe si-au dat intalnire in faza finala de patru, la Rio de Janeiro si Sao Paolo. Uruguay a castigat grupa si turneul final, dupa ce a invins Brazilia, cu 2-1, in meciul decisiv disputat in fata a peste 200.000 de spectatori pe celebrul Maracana.

Friaca a deschis scorul pentru brazilieni la doua minute dupa pauza, pentru ca Schiaffino si Ghiggia sa dea lovitura de gratie in ultima parte a meciuli. Singurul supravietuitor al acelui meci, Ghiggia a rememorat celebrele momente.

Finala prin ochii lui Ghiggia

Acest barbat, de 83 de ani, este singurul supravietuitor din cei 11 autori ai marii performante sportive pentru aceasta tara de 3,4 milioane de locuitori, deja campioana mondiala în 1930.

Chiar daca prefera sa nu discute prea mult - "din respect pentru camarazii sai care nu mai sunt" - el îsi aminteste perfect acest meci disputat la 16 iulie 1950 în fata a 174.000 de spectatori (unii vorbesc de 200.000) veniti sa asiste la câstigarea primului titlu mondial de catre Brazilia.

Brazilia nu avea nevoie decât de o remiza pentru a câstiga (n.r. - faza finala se desfasura în sistem campionat la care participau patru echipe), iar presa locala titra deja "Brazilia, campioana". Chiar si oficialii uruguayeni se considerau învinsi înainte de acest meci din ultima runda.

"Înaintea meciului, trei sau patru conducatori au discutat cu jucatorii mai experimentati si le-au spus ca deja ne-am atins obiectivul, ca trebuie sa plecam cu capul sus si sa nu luam mai mult de patru goluro. Capitanul Obdulio Varela ne-a spus aceasta poveste când am intrat pe tunelul de acces în teren", povesteste Ghiggia.

Pubicul a vibrat mai întâi la deschiderea scorului de catre Friaca pentru Brazilia (minutul 47), iar apoi a tremurat la egalarea lui Schiaffino ('66). Apoi, spectatorii au ramas fara voce atunci când Ghiggia a dus scorul la 2-1 pentru Celeste ('79).

"Acest gol a semanat putin cu primul. Portarul mi-a lasat un mic spatiu, crezând ca voi centra, însa eu am tras la poarta si am marcat. L-au considerat pe portarul brazilian singurul vinovat de esec", spune Ghiggia.

"În Brazilia, pedeapsa maxima este de 30 de ani. Eu platesc de 43 de ani pentru o crima pe care nu am comis-o", declara portarul brazilian Moacyr Barbosa, înainte de a muri în anonimat, în 2000.

Ghiggia si-a amintit si de atmosfera de la finalul meciului. "A fost o bucurie enorma, dar vazând cum oamenii plângeau în tribune, te umpleai de tristete", spune Ghiggia.

Acest succes i-a permis sa semneze cu Roma si AC Milan si chiar a purtat tricoul Italiei într-o perioada în care un jucator putea schimba selectionata.

Revenit în Uruguay, el a jucat pâna la 42 de ani. Apoi a lucrat într-un casino, si-a deschis o scoala de soferi înainte de profita de pensia speciala de campion mondial.

Dua 60 de ani, tinerii din Uruguay îi cer înca autografe. FIFA l-a invitat la Cupa Mondiala din Africa de Sud. "Cred ca voi fi omagiat la ceremonia de deschidere. Nu stiu nimic mai mult", spune Ghiggia.

Nici brazilienii nu l-au uitat. Unul dintre ei, ramas alaturi de Ghiggia într-o vizita la muzeul de fotbal din Montevideo, a exclamat râzând: "Nu ne lasati închisi cu acest calau de brazilieni!".