Incolonarea spre Severin
Scris de T@V
Craiova-maxima
Știința a mai suferit o umilință pe Oblemenco.
Îngenuncheata de Tudor, echipei patronate de Adrian Mititelu nu-i mai rămâne decât calea exilului. Craiova s-a săturat să aștepte. Mințită și amăgită perpetuum. Nu e posibil să ai două săptămâni de pauză și să te prezinți în asemenea hal la meciul care putea să te mai țină în viață. Dar avem în față încă o dovadă că acest club este condus de oameni mici. Să formezi un asemenea trio de vis la mijlocul terenului, într-un meci cu o asemenea miză, este dovada vie a amatorismului în care a fost condusă această echipă timp de 5 ani. Bărboianu (cel mai confuz copil crescut în bătătura proprie) – Dorel (cel mai lent jucător care a jucat vreodată sub aceste culori) – Șoavă (samuraiul care știe parcă cel mai mult fotbal de pe teren, dar are o problemă majoră atunci când trebuie să-l practice și să intre într-un un-doi cu Trandafir). Să conduci 5 ani de zile un club după cum vrea mușchiul tău, fără să dai socoteală nimănui, să transferi numai după ureche atacanți (sau fundași în pragul agățării ghetelor în cui), să aliniezi o asemenea garnitură la mijlocul terenului într-un joc capital, și să urli din gaură de șarpe că te-au furat. Păi te-au furat că le-a fost ușor să o facă, mărite conducător!
Așa am fost tot timpul. Ușor de furat! Conduși de Borhot – Mititelu, antrenați de Napoli – Geană, faultați în propria ogradă de autoritațile locale, trădați de proprii jucători, huiduiți adeseori de proprii suporteri, Universitatea Craiova sub patronatul lui Adrian Mititelu a fost tot timpul o trestie singuratică și îndoită ușor de orice adiere de vânt. Dar ăsta este prețul pe care această echipă atât de promițătoare uneori a trebuit să-l plătească atâta timp cât conducătorul ei suprem s-a considerat cel mai deștept om dintre pământeni, el știindu-le și pricepându-se la toate, incapabil de dialog cu suporterii, autoritățile locale sau cu sponsorii. S-a înconjurat numai și numai de oameni incapabili să gestioneze o echipă de fotbal, veniți din afara acestui fenomen, încercând să devină profesioniști sub culorile alb-albastre. Știința s-a clătinat și a scârțâit din toate încheieturile permanent, deși a fost susținută fanatic de conducătorul ei. A fost apărată continuu doar de oameni de joasă speță, care odată ce li s-a închis ușa, au scuipat acolo unde pupau odinioară (Morcov, Spânu, Sima, sau Ionescu, Gângioveanu, Bornescu, etc.).
Orașul care se revolta după furăciunile arbitrilor (vezi meciul cu Sportul din ultima etapă a sezonului '97) s-a resemnat total, a adormit prin parcurile portocalii inaugurate de lăutar sau pe muzichia suavă de la fânânile cântătoare. Universitatea Craiova în era Mititelu a murit înainte să se nască, a adormit înainte să se trezească, a sclipit scurt fără să se mai aprindă.
Universității îi trebuie un alt început. Fie fără Costea, fie fără Dorel, fie fără Mititelu, fie fără Craiova. Oricum, așa nu se mai poate.
19.11.2009
frumos si pertinent articol!