N-am mai văzut un miting impresionant în București de la victoriile naționalei de fotbal la Campionatul Mondial din America. De fapt, excluzând Revoluția și mineriadele, îmi mai amintesc doar două momente în care s-au strâns un milion de oameni în centrul Capitalei: venirea Regelui Mihai și înmormântarea lui Corneliu Coposu. În toată Europa, ori de câte ori guvernele au aplicat măsuri anti-sociale acestea au primit o replică promptă de la sindicate. Cu Franța vârf de lance, peste tot sute de mii de oameni au protestat, cu mai mult sau mai puțin succes, față de orice potențial atentat la bunăstare: scumpiri, concedieri, diminuări salariale. Doar în România cele câteva confederații mari nu au reușit să impresioneze, niciodată, pe nimeni. Protestele sindicaliștilor români au venit întotdeauna prea târziu, când măsurile Guvernului nu mai puteau fi întoarse din drum, iar manifestațiile au fost mai mereu fără vlagă, recordul de participare nedepășind câteva mii de persoane.

Situația pare una normală într-o țară în care societatea civilă se învărte în jurul câtorva reviste cu tiraj de buzunar, iar ONG-urile sunt divizate de goana după împărțirea fondurilor pentru niscaiva campanii fără succes în mentalitatea semenilor. În plus, sindicatele din România au fost întotdeauna cu un picior în barca puterii, din rândul liderilor acestor organizații apărând peste noapte oameni politici potenți financiar, cu declarații de avere invidiate de orice om de afaceri prosper. Ar fi fost de așteptat ca acum, în plină criză economică mondială, sindicatele să fie mult mai pragmatice în discursul cu autoritățile. Forța lor ar fi trebuit să conteze în fața oricărui Guvern, dornic să aplice măsuri de austeritate pentru a-și slava propriul buget. Dar așa cum nici Guvernul nu se grăbește să propună vreun plan de salvare oricât de subiectiv ar fi el, și preferă să se certe la aproape două luni la alegeri pe împărțirea posturilor, nici sindicatele nu și-au îmbunătățit planul de acțiune cu vreo soluție miraculoasă. Doar clasicele proteste răsfirate, unde câteva sute de persoane vor să dea senzația că apără drepturile oamenilor muncii din România.
sursa: http://www.bogdanpitaru.ro/2009/01/2...vremea-crizei/

cam are dreptate, credeti ca noi avem sindcate sau avem doar tentative de sindicate facute pt. anumiti oameni si controlate politic?