Intr-adevar, avem echipa, ba chiar doua echipe daca ne gandim si la baieti, avem valoare, intrebarea e daca ne intereseaza lucrul asta. Cati romani au urmarit Campionatele Europene de Gimnastica Feminina transmise de TVR si Eurosport?

Cei care nu au facut-o ar putea sa piarda mai mult decat cred. Au fost momente incarcate de tensiune, drama, spectacol si frumusete. Acum doua saptamani a fost Dragulescu invatandu-i pe spectatorii slovaci imnul national, repetat de 3 ori in cinstea lui. A fost Urzica terminand printre ultimii finala la cal cu manere, pe care altadata il imblanzea cu aparenta usurinta si tot el concurand cu palma de la o mana sfasiata ca sa ajute echipa sa urce pe locul intai. In weekendul acesta a fost o lupta fantastica de doua ore la individual compus, cu o diferenta de 0.03 puncte intre primele doua gimnaste. Au fost fetele noastre cu ochii in lacrimi pe prima treapta a podimului si cei de acasa care intelegeau ce insemna talent, vointa, sacrificiu, risc si reusita plangand de bucurie impreuna cu ele. Si poate simtind mandria de a arata lumii ca romanii nu au doar copii aurolaci, orfani sau handicapati, tinte predilecte ale reporterilor straini.

Si, bineinteles, au fost exercitiile in sine, spectacol pentru privitori, matematica pentru arbitre. Nivelul tehnic al concursului feminin de la Amsterdam nu a fost deosebit de ridicat. S-au vazut foarte putine sarituri cu valoare de start mare (peste 9.8) si chiar mai putine elemente de dificultate maxima (Super-E).

Sportivele noastre au evoluat cu stabilitatea care le caracterizeaza, fara nici macar o singura cadere de pe aparat in cele 3 zile de concurs. La concursul pe echipe, in sistemul 3/3, adica 3 exercitii pe fiecare aparat, toate contand pentru scorul total al echipei, aceasta evolutie fara greseli mari ne-a adus victoria. La individual compus Daniela Sofronie, aflata la prima ei mare competitie, a mers foarte bine si cu o singura ezitare semnificativa, la barna, s-a luptat pana la final pentru aur, terminand la doar trei sutimi in urma ucrainencei Alina Kozich. A fost un rezultat contestat, Kozich insusi recunoscand ca se astepta sa termine pe locul 2. In finalele pe aparate am castigat 3 medalii de aur din 4 posibile, Rosu la sarituri si Ponor la barna si sol. Si junioarele au avut evolutii excelente, primind numeroase medalii. Un lucru foarte interesant e ca Steliana Nistor, invingatoare in concursul individual compus al junioarelor, a avut un scor total mai mare cu 0.3 decat Kozich! Codul de punctaj e acelasi la senioare si junioare, deci putem spune ca Steliana, la doar 14 ani, a fost cea mai buna gimnasta europeana! Revenind la senioare, paralelele au mers ceva mai bine ca de obicei, dar exista in continuare probleme la acest aparat. Pe ansamblu insa echipa merge bine si ne da sperante intr-o evolutie buna la Olimpiada.

Rusoaicele au avut un campionat mondial de cosmar anul trecut si inca nu si-au revenit. Desi au adus 5 gimnaste doar 3 dintre ele au concurat, Khorkina, Zamolodchikova si Pavlova, si nici una din ele nu a fost in forma care le-a consacrat. In concursul pe echipe Pavlova a cazut atat la paralele cat si la barna aducand Rusia pe locul trei. Khorkina a luat singura medalie de aur, in finala la paralele. Trebuie mentionat ca una din componentele de baza a lotului, Natalia Ziganshina, s-a accidentat inainte de concurs si nu a putut face deplasarea la Amsterdam. Rusia mai are de lucru daca vrea sa aiba sanse reale la aurul olimpic.

Ucraina, ocupanta locului doi in concursul pe echipe, e intr-un progres clar, aratand multe exercitii frumoase si dificile. Principala lor problema e instabilitatea. Pot sa faca un exercitiu superb dar pot sa si cada. Un alt dezavantaj sunt sariturile de dificultate relativ mica pe care le executa, pierzand aici cateva zecimi fata de celelalte echipe de top.

In concluzie, a fost un Campionat European excelent, o revansa la cel de acum doi ani in care nu am prezentat o echipa. Dupa o scurta pauza, in care probabil vor face si un tur pe la mai multe emisiuni televizate, pentru gimnastele noastre urmeaza doua luni si ceva de pregatire intensa inainte de a reveni in fata publicului roman la Campionatele Nationale de la Constanta, ultimul test inainte de Olimpiada.