Stiri Onlinesport.ro: Citeste ultimele stiri din sport
 

Go Back   OnlineSport Forum > Cultura generala > Muzica, Film, Literatura & Arta > Muzica
Register FAQ Members List Calendar Mark Forums Read
Notices

View Poll Results: Ce parere aveti despre muzica lautareasca?
Buna, imi place , o ascult cu mare placere , face parte din cultura noastra romaneasca 20 44.44%
Imi place dar nu o ascult 13 28.89%
Nu imi place muzica lautareasca 6 13.33%
Destest muzica aceasta 6 13.33%
Voters: 45. You may not vote on this poll

Reply
 
Thread Tools Display Modes
  #1  
Old 15th June 2007, 13:41
Universal Universal is offline
uni is dead
 
Join Date: Mar 2006
Age: 30
Posts: 17,343
Mari Lautari Romani

Deschid o serie cu mari lautari Romani




Reply With Quote
Remove advertisements
Advertisement
Sponsored links

 
  #2  
Old 15th June 2007, 13:45
Elphax's Avatar
Elphax Elphax is offline
Timisoara ...
 
Join Date: Feb 2006
Location: Curva Sud
Echipa favorita: POLI
Age: 33
Posts: 14,747
e muzica buna, si sunt multi lautari care, desi nu au studii muzicale, sunt instrumentisti excelenti si pot canta orice, oricum, oriunde ...
Reply With Quote
  #3  
Old 15th June 2007, 13:45
Universal Universal is offline
uni is dead
 
Join Date: Mar 2006
Age: 30
Posts: 17,343
Alexandru Cercel

Alexandru Cercel


Alexandru Cercel, rapsodul muscelean

Un mare interpret de balade, doine și melodii populare, cântate în tradiția lui Anton Pann. Povestea vieții lui Alexandru Cercel (1883-1970) și muzica lui, care se află în arhivele Institutului de Folclor. Restituirea unei voci de aur.

Cine l-a cunoscut și l-a auzit cântând pe Alexandru Cercel spune despre el că este unul dintre cei mai mari rapsozi ai noștri. Balada "Miorița" era atât de frumos cântată de el, că îți tăia respirația. Filonul său interpretativ merge departe în timp, până la Anton Pann.

LĂUTAR ROMĂN.

Născut la Boțești – Argeș, într-o familie de lăutari români, Cercel a cântat de la vârsta de 8 ani, când tatăl său, Ghiță, îl lua cu el la nunți. A avut zece frați, dar în 1957 nu mai trăiau decât trei. Dintre băieții lui Ghiță, doar Alexandru a dus mai departe cântecul. Și l-a dus bine. La 6 ani, Alexandru a început să cânte "țiituri" împreună cu un frate mai mare. Dar vioara îl atrăgea și ea foarte mult. Când rămânea singur acasă, lua vioara tatălui său și cânta cu ea pe bătătură. Pentru că era mic și nu prea știa cum se ține, o scăpa din mâini și îi rupea cuiele. Când Ghiță venea acasă de la treburi, îi administra copilului o bătaie bună. Mai pe furate, mai pe învățate, Alexandru și-a însușit repede meseria de cântăreț de la tatăl său. Mărturisea că multe cântece le știa însă de la mama sa, care "mai cânta prin casă". Era fiica unui lăutar din Stoienești.

VIRTUOZ.

Aflați pe teren la cercetări etnologice, specialiștii de la Institutul de Folclor au fost uimiți de vocea lui Alexandru Cercel. În 1957 l-au înregistrat pe Alexandru cu aproape 150 de melodii, voce și vioară. La acestea două excela, deși știa să cânte și la cobză, și la nai. Alexandru Cercel le mărturisea etnomuzicologilor că îi plac foarte mult doinele și baladele. Dar chiar de atunci, de la jumătatea secolului trecut, publicul nu mai era foarte interesat de astfel de cântece. Cântărețul care îi uimea pe toți cu interpretarea originală a baladelor și doinelor spunea cu obidă: "De vreo 10-15 ani au început să dispară cântecele bătrânești. Și haiducii au dispărut. Oamenii de acum nu mai cred în haiduci. Dacă un bătrân comandă un «Radu Anghel», tineretul râde și zice: «Ce-mi spui mie povești? Cine a fost Radu lu’ Anghel?». Se cer alte cântece, nu haiducești. Sunt prea de jăluire. Bunăoară, dacă unul e necăjit și cere «Lie, lie, ciocârlie», ceilalți îi spun: «Ce, mă, numai tu ești aici? Te jelești la masă?»".

APRECIERE.

Interpretul de muzică populară Gavril Prunoiu vorbește cu multă admirație despre Alexandru Cercel și taraful lui, format din Ion Nițoi la cobză și Ion Cercel la țambal. "Alexandru Cercel a fost un rapsod extraordinar de puternic în zona Muscelului. L-am văzut, când eram copil, cântând la voce și vioară. Era prin 1957-1960. Cânta la Câmpulung, la Casa de Cultură. Eram copil și totuși mi-am dat seama că el, Ion Nițoi, și Ion Cecel, fiul lui, sunt mari valori, mari lăutari. Era un grup format nemaipomenit. După ce i-am văzut eu până în perioada asta, Brăiloiu, cu Paula Carp, cu Gizela Sulițeanu, doamna Comișel au fost și au cules folclor din Muscel", a spus Gavril Prunoiu, șeful catedrei de canto, instrumente populare și teatru la Liceul de Muzică "Dinu Lipatti". Solistul Prunoiu își amintește că emisiunea domnului Antohi începea cu balada "Miorița" interpretată de Cercel într-un stil absolut original: "O cânta lăutărește, așa, și era acompaniat de cobză și de vioară, era extraordinară balada în interpretarea lui".

FAMILIA.

Din 1920, Cercel s-a mutat cu familia la Câmpulung, unde a trăit tot restul vieții. S-a stins la 87 de ani. A avut șase copii, patru băieți și două fete. Dintre ei, doar unul singur, Ion Cercel, zis "Biju", a învățat să cânte. "Biju" a fost și el un lăutar apreciat, cânta la țambal, fiind chemat la multe nunți din zona Muscelului, alături de tatăl său. Mulți lăutari de astăzi din Câmpulung își amintesc de el din vremea când era chemat să cânte la restaurantul Piatra Craiului din oraș. În Câmpulung se mai găsesc câteva rude ale familiei Cercel, care ne-au povestit despre Alexandru Cercel, omul. De asemenea, un fiu și o fiică foarte în vârstă ai cântărețului trăiesc în București.

Alexandru Cercel le-a rămas în conștiință atât celor din satul natal, Boțești, cât și celor din Câmpulung drept un mare rapsod. Toți se mândresc cu el ori de câte ori îl aud la emisiunile de folclor de la radio.

Un mare lautar roman







Last edited by Universal; 31st January 2008 at 15:06..
Reply With Quote
  #4  
Old 15th June 2007, 13:52
Balaci's Avatar
Balaci Balaci is offline
OLTEAN
 
Join Date: Dec 2003
Location: Targu Jiu
Echipa favorita: Oltenia
Age: 30
Posts: 8,691
Totusi, cam e subiect de muzica, nu de diverse...nu?
OT: Zavaidoc e extraordinar, Faramita Lambru e bun, mai sunt si multi altii...
Reply With Quote
Sponsored Links
  #5  
Old 15th June 2007, 15:47
Andreiy Andreiy is offline
Banned
 
Join Date: Jan 2007
Location: Iasi
Echipa favorita: Mass-Media
Age: 27
Posts: 2,529
detest muzica lautareasca
Reply With Quote
  #6  
Old 4th July 2007, 19:08
Lordul's Avatar
Lordul Lordul is offline
Jack the Ripper
 
Join Date: Jan 2007
Location: Iasi/Piatra Neamt
Echipa favorita: FCD,Man.Utd ,Barca,Juve,BM,BVB
Age: 24
Posts: 25,463
Faramita Lambru
Dora Dumitru Siminica
Zavaidoc
Reply With Quote
  #7  
Old 4th July 2007, 20:06
Platanu's Avatar
Platanu Platanu is offline
 
Join Date: Sep 2005
Location: Bucuresti
Echipa favorita: Progresul Bucuresti
Posts: 3,895
Sa-l mute cineva la mine,pe Muzica.
Chiar mi se pare interesant subiectul,avand in vedere si Custom Title-ul meu
Am putea vorbi mai pe larg despre acesti lautari.
__________________
________
Reply With Quote
  #8  
Old 4th July 2007, 20:26
Platanu's Avatar
Platanu Platanu is offline
 
Join Date: Sep 2005
Location: Bucuresti
Echipa favorita: Progresul Bucuresti
Posts: 3,895
Iata ca threadul a fost mutat!Multumesc pe aceasta cale lui delaparis.
A fost pomenit numele lui Zavaidoc,asa ca voi vorbi un pic despre el.


A fost un cantaret care s-a remarcat in perioada interbelica.Avea o voce intr-adevar puternica.Adevaratul lui nume era Marin Teodorescu,Zavaidoc fiind doar un pseudonim.Era foarte popular in acea perioada,dar el,ca orice personalitate,avea si un rival.Un rival pe nume Cristian Vasile,cantaretul ce a lansat celebrul slagar "Zaraza".
Cristian Vasile si Zavaidoc se aflau la cutite de multa vreme,cei doi fiind chiar protejati de doua clanuri de mafioti:Zavaidoc era cu cei din Bariera Vergului,Cristian Vasile cu cei din Tei.Ei bine,a venit vremea cand Cristian Vasile a fost fermecat de o tiganca numita Zarada,iar acesta a inceput sa cante melodia cu acelasi nume.Avand un succes teribil,Zavaidoc era intr-un con de umbra al carierei,asadar s-a gandit la un plan de a scapa de rivalul sau.A vorbit cu capul grupului de la Bariera Vergului sa il omoare pe Cristian Vasile.Acesta insa a refuzat acest lucru,sugerandu-i o alta varianta:sa o omoare chiar pe Zarada.Zis si facut! Intr-o noapte,cand Zarada cobora la un chiosc de pe Calea Victoriei,langa Cheiul Dambovitei,sa cumpere tutun,ucigasii au omorat-o.Cristian Vasile a fost foarte tulburat de aceasta intamplare.Ba mai mult,a furat cenusa rezultata din incinerarea Zaradei si a inghitit-o cate o lingurita in fiecare zi.Apoi a vrut sa se sinucida,turnandu-si terebentina pe gat.Nu a murit,dar si-a ars corzile vocale.De atunci,cariera lui Cristian Vasile a luat sfarsit.Nu a mai cantat niciodata de atunci,si a intrat in anonimat.
Deci iata ca Zavaidoc a fost in stare sa puna la cale distrugerea vietii lui Cristian Vasile.Iata si alte informatii,de pe Wikipedia:

Marin Teodorescu (cunoscut mai bine sub numele de Zavaidoc) (n. 8 martie 1896, Pitești — d. 13 ianuarie 1945) a fost un renumit cântăreț român din perioada interbelică.


Date biografice
A fost fiul altui cunoscut lăutar, Tănase Teodorescu, apreciat viorist și țambalagiu. Este înmormântat în Cimitirul Mănăstirii Cernica, de lângă București. Talentul și virtuozitatea lui Marin Teodorescu au fost recunoscute chiar în timpul vieții sale de însuși George Enescu, cei doi prezentând pe front, în timpul Primului Război Mondial, spectacole muzicale menite să ridice moralul soldaților și ofițerilor români. Multe din cântecele lui Marin Teodorescu au devenit șlagăre ale muzicii lăutărești, ele fiind ascultate și în prezent cu deosebită plăcere și nostalgie.




Iata si o mostra : http://www.trilulilu.ro/razvy2005/f253583d515d8e
__________________
________

Last edited by Platanu; 4th July 2007 at 20:33..
Reply With Quote
  #9  
Old 5th July 2007, 11:11
Platanu's Avatar
Platanu Platanu is offline
 
Join Date: Sep 2005
Location: Bucuresti
Echipa favorita: Progresul Bucuresti
Posts: 3,895
Dona Dumitru Siminica 1926-1979





UN GLAS CUM NU MAI AUZISEM
Binecuvantati cu talent, fara scoli absolvite de muzica, fara voci studiate, fara game repetate la nesfarsit, lautarii canta cu sufletul. Pentru suflete…

Nu e lautar sau muzician care sa nu fi auzit de Siminica. De Dona Dumitru si de trilurile lui care-au spart obisnuitul si au mangaiat sufletul. Interesant este faptul ca foarte putine informatii s-au scurs despre viata lui particulara, si asta din motive foarte simple. Dona Dumitru a fost un personagiu, cum ii zice Johnny Raducanu, destul de retras, modest ca si caracter, caruia nu-i placea sa epateze dincolo de scena. Iar pe scena toata lumea-l remarca datorita vocii speciale si a emotiilor pe care le transmitea ascultatorilor. Glasul androgin al lui Siminica taia respiratia celui care-l auzea si umple inima de sentimente nemaiincercate.

"Siminica a fost unul dintre solistii cu o voce, asa, mai culta. Dar culta nu ca avea el scoala sau ca studiase alti cantareti – ca tiganii lautari n-au prea facut ei multa scoala si nici azi nu fac – ci era inzestrat, daruit cu o voce de exceptie. A fost un cantaret care canta de «of» sau, cum spun romanii, «de inima albastra». Pentru ca era favorit. Intotdeauna avea contracte si canta la lautari. Lautarii au si ei dreptul la distractie si au dreptul la tot felul de lucruri care se intampla in viata. Dar mai au un drept in plus fata de albi, de romani, au dreptul la priveghi", spune maestrul Johnny Raducanu, care, de-a lungul discutiei pe care-a avut-o cu noi despre Siminica, nu o data, si nici de doua ori, l-a numit Ilie pe lautarul cu voce nemaintalnita si auzita.

PRIVEGHI CU SIMINICA. "La lautari, priveghiul este un spectacol. La un asa priveghi il chemau pe Siminica sa cante cele mai bune cantece ale sale. Si canta si jalea, si bucuria. Era neintrecut Ilie asta si avea si darul de a sti cateva date despre personajele de acolo: stia cum il cheama pe mort, ce nevasta avea, cati copii etc. Avand datele, improviza un text, pe loc, de-ti lua camasa de pe tine. Era extrem de talentat. Mai canta si la albi, la romani, dar acestia trebuiau sa fie foarte emancipati in muzica lautareasca. Stiti ca, inainte, la noi in tara era muzica lautareasca si muzica urbanistica. Siminica putea sa cante si una, si alta, dar cel mai bine canta cantece de jale."

SINGURUL CARE CANTA DE "OF". Siminica era, spune Raducanu, singurul care canta de "of". "Mai fusese unul de la care invatase el, nea Nomol ii zicea. Ala era cel mai faimos. Dar si Ilie sau Siminica – cum isi zicea – era destul de avut, ca era chemat in toate partile. Intotdeauna umbla imbracat elegant si era destul de respectuos, dupa cat tin eu minte. Inca mai functiona, pana si la lautari, un bun-simt fata de un om mai in varsta sau de un om cu scoala. Era un «personagiu» de cartier, dar simpatic, Siminica asta. Ne mai intalneam pe la radio, pe la sindicate, pe la cafinea. L-am vazut si pe la party-uri de lautari mai simandicosi. Siminica era vedeta, era cel mai bine vazut, mai ales dupa ce murise Nomol ala! Acuma nu mai e nimic, e o ruina, toti tiganii astia de azi canta manele…" Nu l-am contrazis pe maestrul Raducanu. Adevarul este ca lautarii raman copiii cei mai frumosi si mai puri ai muzicii noastre populare: fara scoli absolvite de muzica, fara voci studiate, fara game repetate la nesfarsit…

INVENTATORUL FALSETULUI. Toni Iordache era unul dintre lautarii alaturi de care Siminica a cantat prin diverse locante. Baiatul lui Toni, Leonard Iordache, l-a cunoscut pe Dona inca din vremea copilariei lui. "Locuiam in cartierul Berceni, eram copil, si el canta la Restaurantul Sudului. Acum, acolo este un fel de cantina. Stiu ca vreo 10-15 ani a cantat la acel restaurant. Era foarte solicitat. Siminica a fost un lautar consacrat, perioada anilor ’50-’80, si s-a consacrat cu o piesa lautareasca foarte veche «Mosule te-as intreba». Ce am inteles de la tatal meu… ca era un om foarte citit, in afara de meseria de violonist, am inteles ca era si capitan la militie. Era un autodidact. Avea un scris extraordinar de frumos. A fost un lautar foarte bun. Canta foarte bine si cu vioara, si mai ales cu vocea. El a inventat falsetul. Canta mai mult din gat, nu cu voce deschisa. Nu canta in forta, ci un falset foarte usor din gat. Pe vremea cand a murit cred ca aveam vreo 12-13 ani. Eu am inceput aceasta meserie de la cinci ani si ascultandu-l pe el pot sa spun ca invatam si eu."




DE LA COSTEL VASILESCU, TROMPETISTUL. "De Siminica ce vreti sa va spun… Am cantat cu el la foarte multe nunti. I-am cantat chiar si nunta, la cantina Operetei. Cu Gheorghe Lambru… cu mai multi. Era destul de batran cand a facut nunta, cand s-a cununat religios. Siminica se trage dintr-o familie de tigani, le spune Teiseni. De acolo se trage si Romica Puceanu, familia Gore, cu fratii Gore… A stat pe la gara, in blocul Sora. Pe la etajul trei sau patru a stat. Si din cauza scarilor a murit. Era bolnav cu inima… Iar liftul din blocul ala mereu se defecta. A venit odata obosit de la o nunta, liftul nu mergea, a urcat pe scari si nu i-a mai rezistat inima. A fost un baiat cult. A facut Facultatea de Constructii. Era inginer. Stiu bine de tot ca tarziu si-a facut cariera de muzicant. Era un baiat foarte cuminte, linistit, placut de oameni. Sa stiti ca el canta adevarata muzica tiganeasca. Cand a facut primul disc, si-a facut firma mai mare si-anceput sa mearga pe colo, pe colo. Era foarte solicitat. La fel si Toni Iordache, cu tambalul, Titi Coada, un basist renumit pe timpul ala, mai era un trompetist – ii spunea Hopa Mitica…

Cand era solicitat, Siminica spunea: «Domne, eu vreau atatia bani si viu. Dar vreau sa stiu si eu ce formatie mi-ai luat». Si se ducea numai daca-i convenea si lui cu cine canta. Era cel mai bine platit. In ultimul timp a cantat la Magurele, la un restaurant. Vreo 4-5 ani. Canta cu noi si pe la nunti… Siminica era un baiat bun." Costica trompetistul flutura pe sub nasul nostru diverse fotografii atinse de timp. Din pacate, in nici una nu-l aflam pe Siminica. "Ce ma mira pe mine – zice Costica – e ca intrebati de lautari. N-am auzit de ziaristi, la noi, sa vina sa se intereseze de lautari. Mai repede vin astia din Germania. Cu unii tin legatura de vreo cinci ani."

CASTIGA CEL MAI BINE. "Acuma sa va spun care era realitatea… Siminica a fost un lautar care a fost mai retras din tagma asta. Nici nu era solicitat prea mult la nunti, ca noi, pentru ca, intr-adevar, el avea si pretentii mai mari. Nu lua cum luau ceilalti instrumentisti. El cerea dublu. Eu ceream 2.000 de lei – cum era salariul de 700-800 de lei – iar el cerea 3.000-4.000. Lumea fugea din cauza asta, ca cerea multi bani. El se axase la restaurantul ala, la Magurele. Ii placea sa fie mai liber, mai modest. Nu se antrena in multa munca. Noi, care eram mai tineri si aveam si greutati mai multe, de exemplu, eu aveam copii mai multi si aveam nevoie de bani, asa ca ma duceam peste tot sa cant. El mai refuza… La restaurantul ala era angajat cu carte de munca. Lua intr-o seara, in afara de leafa, intre 500 si 1.000 de lei numai bacsis. Castiga bine… Programul lui era asa, mai stabil. El se ducea la restaurantul lui, canta pana la miezul noptii, venea acasa, se odihnea si tot asa. Si domne, nu bea, domne, era un om retinut, cu capul pe umeri, nu facea abuzuri de nimic, dar suferea cu inima. Toti stiam ca are probleme cu inima si chiar i-a spus cineva sa aiba grija la scarile alea, iar el zicea: «Mai, Gheorghe, cand ma urc pe scarile alea simt ca-mi iese inima afara…»"

sursa:Jurnalul National

http://www.trilulilu.ro/mircioi2000/9fcbf86f8b97c5
http://www.youtube.com/watch?v=OOJu8k68cew
__________________
________

Last edited by Platanu; 8th July 2007 at 12:50..
Reply With Quote
  #10  
Old 5th July 2007, 11:33
Celso's Avatar
Celso Celso is offline
ENGLAND
 
Join Date: Jan 2006
Location: Bucuresti
Posts: 17,364
http://www.trilulilu.ro/suntcalm/fa8662648964a3

ar trebui sa ne mandrim cu lautarii, in general muzicienii romani aduc multa lume la cantarile lor din strainatate unde sunt foarte apreciati....chiar sunt meseriasi
Reply With Quote
  #11  
Old 7th July 2007, 17:40
Platanu's Avatar
Platanu Platanu is offline
 
Join Date: Sep 2005
Location: Bucuresti
Echipa favorita: Progresul Bucuresti
Posts: 3,895
Gabi Lunca - doamna muzicii lautaresti





O legenda in muzica lautareasca, o voce care nu poate fi confundata, o voce care te face sa treci prin toate starile de la pahar si distractie la romante, Gabi Lunca s-a nascut intr-o familie de muzicieni in comuna Varbilau din Judetul Prahova. La varsta de 3 ani a ramas marcata de pierderea mamei pentru ca apoi acest lucru sa o transforme intr-o mare iubitoare de copii.

A inceput sa cante la varsta de 13 ani cu tatal ei Dumitru Lunca, un violonist remarcabil in cadrul Orchestei Armatei din Ploiesti, iar mai tarziu la 17 ani se angajeaza la Orchestra Flacara Prahovei din Ploiesti. Ionel Budisteanu o invita la varsta de 18 ani sa vina la Bucuresti si asa isi face debutul la radio, pentru ca apoi sa scoata primele albume impreuna cu Electrecord. Fiind foarte difuzate la radio piesele cantate de Gabi Lunca, apar si solicitarile pentru cantari la nunti.

A urmat apoi o perioada foarte buna pentru Gabi Lunca care a continuat sa compuna si sa cante in stilul sau original. A interpretat si alaturi de Orchestra de Muzica Populara condusa de maestrul violonist Constantin Mirea si a fost sustinuta de instrumentalisti ca Nicolae Florian, Marcel Budala sau Fratii Gore, Mieluta Bibescu, sau Toni Iordache care cantau in orchestra condusa de Ion Onoriu.

La 26 ani se casatoreste cu acordeonistul Ion Onoriu, din comuna Fantanele si traieste cele mai frumoase clipe ale vietii alaturi de acesta. Cantau impreuna, castigau saci de bani si mai avea un singur dor: sa ramana insarcinata. Extrem de credincioasa, se roaga la Dumnezeu pentru un baiat si apoi se pocaieste lasand muzica lautareasca deoparte, continuand numai cu muzica religioasa.

Cateva dintre cele mai bune melodii ale artistei sunt Da-mi drumul nevasta-n casa, Pe deasupra casei mele (care i-a fost furata de celebrul Dona Siminica), Un parinte poate creste (furata de Dolanescu) sau Cirip Cirip (preluata fara voie de catre Loredana Groza), Am crescut baieti si fete, Dzelem dzelem (jelem jelem), Am avut o maicusoara, Cobzar batran sau Balalau (interpretata si de Romica Puceanu), Batui pe Murgu cu palma, Pomule de ce te-apleci, Fata care vinde flori. Mai merita mentionate si melodii ca Jalea tiganului, Anii mei si tineretea, Cantec la imbracarea miresei, Grea mi-e Doamne inima, Ma gandesc neica la tine sau Omul bun n-are noroc.

Este si va ramane pentru multa vreme de acum incolo in amintirea noastra si ne va incanta auzul asa cum a facut-o si pana acum


http://www.youtube.com/watch?v=n6f1ps9aCdE
__________________
________
Reply With Quote
  #12  
Old 9th July 2007, 13:51
Universal Universal is offline
uni is dead
 
Join Date: Mar 2006
Age: 30
Posts: 17,343
imi place ca va intereseaza subiectul

de Damian Draghici ce parere aveti?
Reply With Quote
  #13  
Old 9th July 2007, 16:56
Platanu's Avatar
Platanu Platanu is offline
 
Join Date: Sep 2005
Location: Bucuresti
Echipa favorita: Progresul Bucuresti
Posts: 3,895
Am auzit de el,dar nu am ascultat nimic din ce a cantat acesta.
__________________
________
Reply With Quote
  #14  
Old 9th July 2007, 17:10
Platanu's Avatar
Platanu Platanu is offline
 
Join Date: Sep 2005
Location: Bucuresti
Echipa favorita: Progresul Bucuresti
Posts: 3,895
Iata informatii despre Damian Draghici:


Damian Drăghici
2007 05 18| de Loreta Popa

Oricât de meșteșugite ar fi cuvintele, este greu să exprimi ceea ce simți atunci când asculți muzica lui Damian Drăghici. Deținător al Premiului Grammy, după 18 ani de peregrinări,

Damian a decis să se întoarcă acasă, la izvoare. O întoarcere la origini, la libertatea de a fi tu însuți, de a fi fericit fără drept de apel.



Băiețelul care avea o familie numeroasă, care locuia împreună cu străbunica, cu bunicii, părinții, mătușa și alte neamuri avea vise în buzunarele de la pantaloni. Voia să ajungă cineva. A prins din zbor tainele muzicii, dar avea o problemă: se plictisea repede și își pierdea interesul pentru instrument. De la 3 ani până la 10 ani a tot încercat instrumentele. Țambal, acordeon, percuție, tobe, contrabas. Era un foarte bun elev. Când a ajuns la nai a fost un declic. A câștigat de cinci ori Festivalul "Cântarea României", ceea ce reprezenta o dovadă a harului său, dar, mai ales, o mulțumire extraordinară pentru familia lui. La 15-16 ani a început să compună și a realizat că poate mai mult din punct de vedere muzical. Or, n-ar fi putut niciodată să-și întindă aripile în sistemul comunist, de aceea și acum păstrează o ușoară ranchiună împotriva lui Ceaușescu. Într-o zi a decis să plece. A trecut granița în Iugoslavia, într-o noapte în care a plouat așa cum nu crede că va mai ploua vreodată. Erau doar el și naiul. A mers mai mult pe jos patru zile și patru nopți, după care a reușit și a trecut granița în Grecia. De aici a început drumul lui spre celebritate. Muncă, perseverență, curaj nebun, dragoste de viață și de oameni.



ACASĂ. După 18 ani de peregrinări, Damian a decis să se întoarcă acasă visând fără încetare, muncind fără preget, Damian Drăghici te cucerește de la început cu muzica lui, foarte personală, ce transmite un mesaj profund și viu. S-a întors la origini, la libertatea de a fi el însuși. A scos din lada de zestre a bătrânilor melodii vechi, le-a reorchestrat și s-a apucat de treabă. Acum, alături de cei din trupă, cântă la o tobă imensă. 17 muzicieni aleși după sprânceană, cu istorii inedite și de un pitoresc extraordinar. Muzica lor te ridică de pe scaun și smulge bucăți din sufletul tău, făcându-te să tânjești după libertatea atât de dragă țiganilor. O voce puternică, specifică, interesantă. Talentul este bruma de dumnezeire care te face să realizezi că nu ai venit pe lume degeaba.


Performanță
Ultima aventură semnată Damian Drăghici este un CD marca Damian&Brothers. Este atașat la Ediția de Colecție de luni, 21 mai, se numește "Magdalena", are ca moto "Kiping the fire alive" – "Păstrează flacăra vie" și reprezintă lansarea lui în premieră de către Jurnalul Național. Conține muzică lăutărească cu influențe moderne. Cântecele vechi au fost reorchestrate de Damian, astfel încât să ajungă la sufletul publicului tânăr. A fost înregistrat în Italia, în cel mai performant studio de înregistrări, în timp record: cinci zile.


Muzică adevărată!
Deținător al Premiului Grammy, naistul Damian Drăghici se gândește deja la marele concert pe care formația Damian & Brothers îl va susține în România. "A fost suficient să vin acasă și să-mi reamintesc de rădăcinile mele. Pur și simplu, am avut o revelație, o trăiesc și îmi place la nebunie. Ceea ce mă animă se datorează rădăcinilor mele, familiei, mamei, locurilor în care am copilărit. M-am născut la București, primăvara, la 31 martie 1970, dar viața m-a dus spre succes pe drumuri ocolite, așa că am devenit cunoscut ca muzician prima dată în afara țării, iar acum încerc să-i cuceresc pe cei de-un suflet cu mine. De fapt, singurul mod de a mă exprima de la 12 ani până la 30 de ani a fost doar cu naiul. Expresia mea artistică, vocea mea, e cel mai apropiată de nai, dar de multe ori, muzical sau în sufletul meu, naiul ca sunet, nu ca vibrație energetică nu poate emana același lucru. Acum am toba. Cu instrumentul acesta simt eu cel mai bine că dau sută la sută ce am."

sursa:Jurnalul National
__________________
________
Reply With Quote
  #15  
Old 9th July 2007, 22:15
Platanu's Avatar
Platanu Platanu is offline
 
Join Date: Sep 2005
Location: Bucuresti
Echipa favorita: Progresul Bucuresti
Posts: 3,895
Toni Iordache - tambal




La varsta de patru ani, Toni Iordache a invatat sa cante la tambal. Prietenul sau, trompetistul Costel Vasilescu, isi aduce aminte de prima lor intalnire: `L-am cunoscut pe Toni in 1954 intr-un sat din apropierea Bucurestiului. Toni canta acolo si toti ceilalti stateau impietriti in jurul lui, pentru ca melodia lui era innenbunitor de buna`.

Iordache era un muzician asa de talentat, incat curand a fost trimis in turnee prin mai multe tari europene, prin USA si Asia ca reprezentant al Republicii Socialiste Romania. Adesea, la intoarcerea acasa, mergea de pe aeroport direct la cate o nunta unde trebuia sa cante impreuna cu trupa sa.

La inceputul anilor 1970 a fost arestat pentru detinere ilegala a unor monede straine. S-a spus ca dorea sa-i cumpere sotiei o haina de blana cu banii pe care-i pusese de-o parte.

`Avem trei genii in Romania, Nicolae Ceausescu, Ilie Nastase si tambalistul Toni Iordache! Chiar vreti sa-l condamnati pentru cativa dolari?` - a spus liderul orchestrei - Florian Economu - la proces, incercand sa sensibilizeze judecatorul, dar nu a reusit sa-l scape de inchisoare.

Toni Iordache a devenit faimos in special pentru solo-urile sale complexe. Pentru el tehnica interpretarii la tambal nu era doar una a vitezei; sensibilitatea melodiilor sale, indemanarea, imaginatia si carisma sa l-au facut pe Iordache un adevarat maestru intre lautari.

Bolnav de diabet, tambalistul a murit in februarie 1988.

Dan Armeanca, denumit de Asphalt-Tango tatal lautarilor din Romania - despre Toni Iordache: `Toni a fost un geniu al tambalului, unul ca el nu se naste de doua ori. El a respectat traditia, dar a stiut sa introduca in sound-ul sau si elemente de jazz. Ne-a dat curaj noua, tinerilor muzicieni, prin indrazneala muzicii lui`.


http://www.youtube.com/watch?v=T-dQvuuvC2o
__________________
________

Last edited by Platanu; 10th July 2007 at 13:32..
Reply With Quote
  #16  
Old 10th July 2007, 19:24
Platanu's Avatar
Platanu Platanu is offline
 
Join Date: Sep 2005
Location: Bucuresti
Echipa favorita: Progresul Bucuresti
Posts: 3,895
Cornelia Catanga



Cornelia Catanga este noua Romica Puceanu a muzicii lautaresti. Aceeasi voce dramatica si profunda, aceeasi stiinta a infloriturii vocale, care te seaca la inima. In plus, o prezenta scenica de exceptie, prin frumusetea ei de printesa indiana, cu parul inele, ochi negri si tenul de portelan. Mandra de originea ei tiganeasca, de limba ei, Catanga reabiliteaza imaginea artistilor rromi si valoarea inestimabila a cantecului lautaresc. Aparitie aristocratica, fie cand canta, fie cand iti vorbeste, clipind agale din genele lungi, Catanga pare coborata dintr-o pictura a lui Carol Popp de Szathmary, marele pictor care i-a imortalizat pe stramosii sai din stirpea lautarilor-boieri de vita veche, ce de la Barbu Lautaru se trag. Intrigi de amor, ca-n filmul “Satra” al lui Emil Loteanu, patima lunatica si devastatoare, dor de frati, de parinti si de copii, rani adanci din dragoste si din tradare - toate se intretes in povestile copilariei ei, si te intrebi daca frumoasa aceasta, cu chipul de portelan, chiar are 43 de ani si daca a fost vreodata nefericita. Si totusi, asa a fost: plange cand vorbeste despre mama sa, cand isi aminteste de copilaria plina de nevoi si de tristeti - amintiri impaclite din care stralucesc doar acordeonul ei argintiu si cantecele tesute din doruri si nostalgii distilate pana la esente. Dar sa urmarim povestea Corneliei Catanga, spusa de ea insasi, intr-o cocheta carciumioara de la marginea Bucurestilor, “Casa Romaneasca”, in miros ademenitor de mititei si in fata unui tap gulerat cu bere. Caldura mare!


Cu acordeonul, pe butuci

“Sunt nascuta de ziua celor 40 de Mucenici, in 9 martie, la sapte luni, de opt sute de grame, si nu stiu nici eu cum am supravietuit; cred ca am avut o stea norocoasa. Sunt dintr-un satuc buzoian, cu numele de Zeletin, un sat numai de lautari rromi, si mostenesc glasul si cantecul din bunici si strabunici. Imaginati-va, numai, in ce familie am venit eu pe lume: bunica mea a cantat la vioara pana la 80 de ani, mama mea - Dumnezeu s-o odihneasca! - canta la acordeon si batea si tobele ca nimeni altcineva, sora mamei mele, la fel, canta la acordeon, fratele mamei canta la acordeon si la vioara, bunicul si strabunicul meu cantau la tambal. Asa ca totul in jurul meu, inainte de cuvinte, era numai muzica. Am inceput sa cant de pe la sase ani, cu acordeonul, desi pe mine ma fascina tambalul si am ramas si acum cu aceasta nostalgie (copilul meu, Alexandru, de opt ani, se pare ca imi implineste acest vis: are stofa de virtuoz al tambalului). Dar atunci, mama neavand posibilitatea sa-mi cumpere un tambal, mi-a dat un acordeon, care era al fratelui ei cel mic plecat militar. Tin minte ca in fata casei erau niste butuci de lemn, pe care imi sprijineam acordeonul, iar eu ma asezam in genunchi ca sa pot sa cant, pentru ca eram prea mica, iar instrumentul era prea greu ca sa-l pot tine in brate. Prima mea melodie pe care am cantat-o la acordeon era un tango - <<Amintiri, amintiri...>>. Nu m-a invatat nimeni, mama doar mi-a pus acordeonul in brate si a trebuit sa invat singura, apasand pe rand toate clapele ca sa iasa melodia pe care o aveam eu in minte, auzita la cei mari. La noi in sat, cantecele mergeau de la unul la altul, din poarta in poarta, toata lumea canta si fara sa aiba o ocazie anume: nunta, botez, petrecere. In fiecare seara se incropea un concert, la poarta unuia dintre noi. Imi amintesc ca, atunci cand incepeam eu sa cant, desi eram doar o copila, se aduna tot satul: <<Iar a inceput fata Catincai sa cante>>, spuneau si veneau cu totii sa ma asculte. Catinca - Catanga mi-au pus mai apoi porecla si acesta a ramas numele meu de scena (mama se numea Catinca). Pentru ca nu era atunci lumina electrica in sat, aprindeam cate un foc in fata casei si cantam si dansam in jurul lui, dadeam cu totii un adevarat spectacol. Ne prindea doua-trei dimineata petrecand, desi nu aveam motive de petrecere - eram saraci cu totii iar trentele curgeau pe noi. Dar sufletul ne era liber si usor ca pasarile cerului, puteam sa visam macar si sa ne cantam dorurile. Si parca la lumina focului, sub stele, cantecele noastre erau mai frumoase ca niciodata. Traiam atat de intens, incat vremurile acelea mi se par ca un vis pierdut acum, cand avem de toate, avem bani, dar nu mai avem libertatea si nepasarea de la varsta aceea. Grijile ne-au napadit si pe noi.



E nunta-n cartier

Prima mea aparitie in public, cu acordeonul, a fost la o nunta; aveam noua ani si mi-aduc aminte ca acum: aveam codite si eram imbracata in uniforma scolara, pentru ca acestea erau straiele cele mai de gala pe care le aveam. Am facut furori. Atunci, tineau nuntile trei zile, de sambata pana luni, se canta fara statie de amplificare, deci trebuia sa ai forta, nu gluma, ca sa rezisti unui asemenea program. Am inceput sa cant la alte nunti, la botezuri, la baluri. Sambata, de la scoala, asa imbracata in uniforma cum eram, imi luam acordeonul pe umar si plecam direct la nuntile unde eram angajata, impreuna cu alti membri ai tarafului, rude de-ale noastre ori consateni, ca v-am spus ca in satul nostru toti erau tigani-lautari. Mi-am castigat de copil proprii mei bani. Din primii bani, castigati la noua ani, am bagat lumina electrica in casa parinteasca, apoi mi-am luat un pick-up, ca asta era moartea mea, sa ascult placile cu Faramita si cu Siminica. Pe urma, am luat un televizor, si apoi un acordeon mai bun si cu restul imi ajutam familia. Mamica mea m-a crescut singura, tata ne-a parasit cand eu aveam noua luni; a plecat in armata si, dupa ce s-a eliberat, nu ne-a mai cautat, nici macar nu m-a recunoscut de fiica a lui, lucru care mi-a marcat toata copilaria si chiar si adolescenta. N-am mai spus nimanui pana acum de partea aceasta nefericita a copilariei mele, numai in dvs. am incredere sa va povestesc, ca am auzit ca sunteti oameni cu suflet, nu ca la alte reviste, unde rad de orice lucru pe care-l afla despre artisti. Cand aveam eu 17 ani, mi-am pus in cap sa-l cunosc pe taica-meu. I-am dat de urma si m-am dus chiar la Floresti, un sat aproape de Campina, unde lucra la fabrica de cauciucuri, si l-am asteptat cand iesea de la schimbul de noapte. Am jucat teatru, nu i-am spus de la inceput cine sunt si am incercat sa-l <<agat>>, pentru ca mi se spusese ca-i placeau mult femeile. <<Uite, nene, m-am ratacit, nu stiu unde e gara, n-ai putea sa ma duci dumneata?>>, il imbrobodeam eu si-i zambeam, desi lacrimile stateau gata sa-mi tasneasca din ochi si vedeam cum i se aprind ochii dupa trupul meu care abia atunci inflorise - aveam 17 ani si eram intre copila si femeie. M-a luat dupa gat si a incercat sa ma sarute, iar eu, atunci, i-am tras o palma cu sete si i-am spus: <<Eu sunt fii-ta!>>. A scapat bicicleta din mana si a ramas incremenit si eu am plecat, plangand. Ne-am mai revazut numai in urma cu cativa ani, cand ne-am intalnit, intamplator, la o nunta. Dar rana din pieptul meu nu a trecut de tot, desi tata a murit in urma cu cateva luni si am reusit sa ne impacam cu putin inainte de moartea lui.
Dar sa ne intoarcem la cantat. La varsta de 12 ani si jumatate, am participat la un concurs de preselectie la Casa de Cultura a Sindicatelor din Buzau, unde era in juriu Doina Badea (Dumnezeu s-o ierte!), care m-a placut si m-a indragit de la prima vedere si imediat m-a luat cu ea intr-un turneu prin tara. Catanga, fetita in uniforma, cu cosite si cu acordeonul fermecat, a pornit atunci in lume. Eram asa entuziasmata, de nici nu puteam sa dorm noptile de emotie si de bucurie ca eu am ajuns sa cant pe aceeasi scena cu vedete ca Doina Badea sau Maria Ciobanu si alti mari artisti. Si mi-a facut Doina Badea un costum popular dintr-un sal al ei, negru cu rosu, il tin minte si acum. A tinut turneul trei luni de zile, dupa care m-am intors acasa. Si dupa aceea, am mers la o nunta in Ploiesti, unde canta Tony Iordache, marele tambalist, care se liberase atunci din puscarie.”


In “garnitura de aur”

“Eu eram foarte curioasa sa-l cunosc pe marele Tony Iordache, iarasi o figura foarte importanta a lumii lautaresti. El a vazut ce talent zace in mine si m-a luat intr-o orchestra a lui, in care am colaborat cu Nicolae Florian, cu George Urziceanu, cu Tudor Pana si cu multi alti instrumentisti de valoare. Si, timp de opt ani de zile, am cantat numai cu ei, zi de zi, seara de seara; veneam de la o nunta, plecam la alta. Eram tineri, aveam forta, ca atunci incepeau nuntile la zece dimineata si se terminau cand se terminau, adica atunci cand cadea rapus si ultimul nuntas, rapus de bautura si de lautari. Am prins <<garnitura de aur>> a muzicii lautaresti, pe vremuri tagma aceasta era foarte unita, caracterele erau de mare valoare, comportamentul - de mari boieri. Era o alta atmosfera, extraordinara intre noi: cand mergeam cu totii la o nunta, era o placere grozava sa cantam impreuna, nu mai vorbesc de publicul care ne asculta si ne adora. Nici nu ne mai gandeam ca noi cantam pe bani, ne prindea de multe ori ora zece dimineata de a doua zi, ne batea soarele in cap de ne ustura creierul si noi tot cantam. Oamenii stateau pana la ora aceea si ne ascultau cu sfintenie. Fata de pustii astia de 16-17 ani, care canta trei cantece si se trezesc artisti peste noapte, noi am trudit, nu gluma. Tot asa cum Maria Tanase, Ioana Radu, Gica Petrescu si altii ca ei au cantat in fum de mititei si fara microfon zeci de ani, in carciumioare, pe bani putini, numai de dragul cantatului.

sursa:Formula AS
__________________
________
Reply With Quote
Sponsored links Remove advertisements
Advertisement
 
Reply

Thread Tools
Display Modes

Posting Rules
You may not post new threads
You may not post replies
You may not post attachments
You may not edit your posts

BB code is On
Smilies are On
[IMG] code is On
HTML code is Off
Forum Jump



All times are GMT +2. The time now is 18:26.


Forum powered by: vBulletin Version 3.7.4
Copyright ©2000 - 2014, Jelsoft Enterprises Ltd.
Site Copyright © 2001 - 2010, OnlineSport
Ad Management by RedTyger