Un pic de istorie a fotbalului...romanesc.
Traiectoria fotbalului romanesc in anii care au urmat conflagratiei mondiale si transformarile suferite de acest sport sub presiunea implantarii comunismului in Romania
Modelul rusesc
Teroarea instaurata in societatea romaneasca dupa 1945 a produs monstri si in sport. Locul echipelor aparute firesc, din pasiunea unor oameni competenti, a fost luat de cluburile create la ordin. Actul de nastere al celor doi colosi care au sufocat decenii intregi fotbalul romanesc - Steaua si Dinamo - n-are nimic romantic sau solemn. Romania de la sfirsitul deceniului cinci era independenta doar pe hirtie. In realitate, tara era condusa de oameni trimisi de la Moscova, sprijiniti de diviziile Armatei Rosii care uitasera sa se intoarca. Armata rusa s-a retras de pe meleagurile noastre in 1956, dar vestigiile navalirii sovietice mai dainuie si astazi. Planurile cotropitorilor - abandonate ulterior -, de a transforma Romania si alte tari din estul Europei in republici componente ale URSS, s-au reflectat nu numai in epurarile efectuate printre intelectuali, cooperativizarea taranimii si rusificarea fortata. Pe linga orasele rebotezate Stalin (Brasov) si Gheorghe Gheorghiu-Dej (Onesti), politrucii au hotarit ca trebuie copiat modelul sovietic si in fotbal. Asa s-au infiintat echipele muncitoresti - cum ar fi Strungul Arad, Rulmentul Alexandria, Rocar Bucuresti, Precizia Sacele, Flacara Ploiesti (actualul Petrolul), FC Onesti, Gaz Metan Medias - si cele militare - printre ele, Steaua Bucuresti, Steaua Mizil, ASA Tg. Mures, CA Cimpulung Moldovenesc, Dinamo Bucuresti, Dinamo Brasov, Dinamo Bacau.
Comunistii au ras echipele de traditie
Adusa pe tancurile sovietice, noua orinduire socialista a fost impusa cu forta si in fotbal. Efectul a fost devastator, pentru ca intregul sistem dupa care se ghida pina atunci lumea sportului-rege a fost distrus. Sub loviturile de baros ale regimului si ale activistilor acestuia - multi dintre ei, cu totul straini de fotbal -, o parte dintre echipele cu faima au fost impinse spre anonimat sau anihilate pur si simplu. Ripensia Timisoara, prima echipa profesionista din fotbalul romanesc, va plati scump aceasta onoare, fiind desfiintata in 1948. Timisorenii au murit glorios, cistigind, chiar in ultimul an de existenta, campionatul national de juniori. Venus Bucuresti, o alta mare forta a fotbalului interbelic, va fi retrogradata, succesiv, din Divizia A pina in Divizia D, unde a murit.
Carmen Bucuresti, echipa celebrului industrias Ionel Mociornita, a avut cintecul de lebada in editia 1946-1947, cind a ocupat locul secund in campionat. La doar citeva saptamini dupa incheierea sezonului, formatia a fost desfiintata la ordinul autoritatilor comuniste, pentru a se face loc nou-infiintatului club al armatei. Chinezul Timisoara, detinatoarea a cinci titluri consecutive de campioana a Romaniei, intre anii 1922-1927, a fuzionat cu CAM Timisoara, dar in 1946 s-a dizolvat. Club Atletic Oradea, singura echipa din Romania care a cistigat atit campionatul intern, cit si cel al Ungariei (in editia 1942-1943), si-a schimbat dupa razboi numele in Libertatea, iar apoi, in ICO. De tavalug n-a scapat nici Unirea Tricolor, formatie cu mare traditie in perioada interbelica. Laureata ultimului campionat dinaintea razboiului (1940-1941) va fi trecuta sub patronajul Ministerului de Interne si, ulterior, unificata cu o alta echipa, Ciocanul Bucuresti, pentru a da nastere clubului militiei.
Carmen a fost ucisa de stelisti
La 7 iunie 1947 s-a infiintat la Bucuresti primul club militar din Romania, sub denumirea de ASA (Asociatia Sportiva Armata). Ministerul Apararii a luat aceasta decizie pentru a alinia Romania la modelul rusesc, in care echipele purtind denumirea TSKA jucau un rol foarte important. Echipa armatei a adoptat culorile rosu si albastru si - la fel ca Dinamo - a luat fiinta prin distrugerea unei alte formatii de mare traditie in fotbalul romanesc. Pentru a se face loc nou-infiintatei ASA, a fost desfiintat clubul Carmen, patronat de Ionel Mociornita, unul dintre cei mai mari industriasi ai perioadei interbelice. Din aceasta cauza, gruparea militara si-a atras inca de la inceput antipatia publicului. Un an mai tirziu, titulatura s-a schimbat in CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei). Din 1950 pina in 1961 s-a numit CCA (Casa Centrala a Armatei). Abia dupa aceasta perioada a intrat in vigoare numele de Steaua, sub care este cunoscuta formatia din Ghencea in acest moment.
Pentru a cistiga campionatul din 1953, CCA a desfiintat o echipa
Cei mai buni fotbalisti din tara erau racolati de emisarii gruparii din Ghencea, chiar daca jucatorii nu doreau sa joace acolo. E de pomina abuzul comis in campionatul din 1953, cind ministerul a desfiintat, la finalul turului, echipa Casa Armatei Cimpulung Moldovenesc, care indraznise sa ocupe primul loc, inaintea suratei din Capitala. Valorosul antrenor Francisc Ronnay reusise sa creeze la Cimpulung Moldovenesc o echipa foarte buna, care practica un fotbal modern. Ministerul a desfiintat abuziv echipa si i-a transferat pe cei mai multi dintre jucatori la CCA. Asa a cistigat echipa armatei campionatul din 1953.
Dinamo a calcat pe cadavrul Unirii Tricolor
Al doilea club dintr-un clasament all time al echipelor de fotbal din tara noastra, Dinamo Bucuresti, a luat fiinta din porunca autoritatilor sovietice, care aveau nevoie de un omolog roman al gruparilor Ministerului de Interne din URSS. Dinamo, echipa militiei, a aparut la 14 mai 1948. Pentru crearea acestei grupari, generalii au calcat pe cadavrele altor doua echipe: Unirea Tricolor Obor si Ciocanul Bucuresti. Cei mai buni fotbalisti de la aceste grupari au fost strinsi intr-o prima echipa, iar restul au fost trimisi in Divizia B, sub titulatura Dinamo B. Dinamo A a debutat in Divizia A in campionatul 1948-1949, pe care l-a terminat pe locul opt. Incepind din 1951, Dinamo incepe sa-si impuna legea in competitia interna. Treptat, in lupta pentru suprematie, vor ramine doar echipele Internelor - Dinamo - si Armatei - Steaua. Va fi, de fapt, o cursa in care cele doua grupari se vor intrece nu numai pe plan sportiv, ci si in abuzuri.
In ciuda aparentelor, fotbalul romanesc pierduse teren pe plan international. Regresul, provocat de imixtiunile politice in sport, avea sa aiba consecinte incalculabile pe termen lung. Din cauza izolationismului care ne fusese impus, echipele au pierdut contactul cu Occidentul. Vreme de 25 de ani, din 1945 pina in 1970, fotbalul autohton avea sa dispara de pe scena internationala.
Anii 80, inceputul sfirsitului in fotbalul romanesc
Paradoxal, declinul fotbalului romanesc a inceput exact in perioada de maxima glorie la nivelul echipelor de club. Marile performante realizate de Steaua, Dinamo si Universitatea Craiova in anii 80 au mascat, de fapt, debutul unei epoci in care abuzurile fusesera ridicate la rang de lege. Centrul national Luceafarul, unde s-au slefuit numerosi juniori deveniti, ulterior, vedete internationale, a fost desfiintat. In paralel, autoritatile comuniste s-au implicat - cu urmari dintre cele mai nefaste - tot mai adinc in campionatul intern. Lovitura de gratie au dat-o chiar corifeii regimului: familia Ceausescu, militia si Securitatea. Echipele ocrotite de capii statului au comis, mai ales in perioada 85-89, nenumarate abuzuri, distrugind campionatul si subminind insasi ideea de competitie. Meciurile aranjate, moda presiunilor, a santajului si tehnicile de corupere a arbitrilor si adversarilor s-au perfectionat in acea perioada. Rezultatele acelor vremuri catastrofale in fotbalul romanesc mai pot fi vazute si astazi in Divizia A.
Stelistii il au pe constiinta pe Mateianu
Steaua era echipa favorita a lui Valentin, fiul dictatorului Nicolae Ceausescu. Toate performantele realizate in perioada 85-89 de echipa militara poarta amprenta acestei asocieri teribile si sint umbrite de politica de forta aplicata in campionatul intern. Meciul FC Bihor-Steaua (2-3), disputat in toamna anului 1988, este relevant pentru felul in care militarii isi indeplineau obiectivele. Istoria acelui meci, povestita chiar de Viorel Mateianu , tehnicianul de atunci al oradenilor, a fost data publicitatii in exclusivitate de Evenimentul zilei.
N-am avut voie sa batem pe Steaua, Dinamo, Victoria. Asta a fost tragedia intregului fotbal romanesc, nota Mateianu. Pe 25 septembrie 1988, FC Bihor primea acasa vizita stelistilor. Formatia oradeana, nou-promovata, fusese deja avertizata sa nu se opuna. Cu toate acestea, Mateianu a indraznit sa sfideze regimul si familia dictatorului. Generalii de la Bucuresti si demnitarii judetului aveau sa devina furiosi constatind ca, in teren, gazdele opun rezistenta! FC Bihor a intrat la pauza in avantaj: 2-1. Repriza a doua a fost de cosmar. In caietele sale, Mateianu rememoreaza acest incident care i-a marcat nefast viata, declansindu-i boala ucigasa. Doresc sa informez opinia publica fotbalistica si pe sustinatorii FC Bihor Oradea ca, in 1988, noi n-am pierdut cinstit jocul cu Steaua, ci numai la ordinul primului-secretar Sorcoiu si al adjunctului acestuia, Vulturar, amenintati la rindul lor de Ilie si Valentin Ceausescu cu pierderea scaunelor.
Arbitrul Gheorghe Constantin primise ordin sa tina meciul pina inscriu oaspetii
La pauza, cind Steaua era condusa, Valentin Ceausescu a sunat la sediul clubului oradean, cerind insistent sa discute cu Mateianu. Pina ca antrenorul sa ajunga din vestiar la telefon, legatura se intrerupsese. Acesta nu a mai asteptat un al doilea apel. Incepea repriza a doua. Mi-am ingaduit, cu de la mine putere, sa joc cinstit cu Steaua, scria antrenorul, care a trait atunci cele mai cumplite ore din viata lui. Vazind ca, in ciuda tututor ordinelor, Mateianu continua sa-si apere sansele, prim-secretarul judetului Bihor si toti generalii de la oficiala au coborit la gardul din spatele bancii de rezerve a gazdelor. De acolo, ei au recurs la amenintari cu moartea la adresa antrenorului. Mateianu a fost supus unui stres insuportabil, amplificat de prestatia oribila a centralului Gheorghe Constantin.
Impinsi de la spate, stelistii au egalat in repriza secunda, dar nu reuseau sa inscrie si golul victoriei. Arbitrul primise ordin sa nu fluiere finalul pina cind militarii nu inscriu! Steaua a invins, pina la urma, cu 3-2, cu un gol marcat de Gabi Balint in minutul 100! Dupa partida, am fost bagat in sedinta. Mi s-a spus, reproduc textual, - Mateianu a incercat o lovitura de stat, sa schimbe Consiliul Judetean de Partid Bihor.
Pina la urma, pe la doua noaptea, Vulturar a recunoscut ca a discutat cu arbitrul Constantin sa nu opreasca jocul pina nu cistiga Steaua, avea sa dezvaluie antrenorul. La aproape doua luni de la acel joc, Mateianu avea sa sufere primul accident vascular cerebral.
Adversarii ciinilor rosii erau amenintati cu puscaria
Ministrul de interne din anii 80, Tudor Postelnicu, era dispus sa ajute prin orice mijloace Dinamo pentru a reusi detronarea stelistilor. In consecinta, echipa a beneficiat, in acei ani, de sprijinul militiei si Securitatii. Lupta intre Steaua si Dinamo a atins, in scurt timp, paroxismul. Adversarii erau obligati sa se predea fara lupta.
Asupra cluburilor se exercitau presiuni fantastice. Cu mult inainte ca Dinamo sa ajunga intr-un oras, incepeau sa sune telefoanele de amenintare. Jucatorii, antrenorii, conducatorii de club, prim-secretarii de partid si celelalte oficialitati locale erau avertizati ca un eventual accident va atrage destituiri pe linie politica si anchete din partea militiei.
Dinamovistii au desfiintat Gheata de Aur
Trofeele interne fiind un obiectiv imposibil de realizat, dinamovistii au fost nevoiti sa se multumeasca doar cu tinte internationale. In paralel cu rezultatele notabile din Cupa Cupelor, ros-albii au apelat la o inselaciune pentru a cistiga Gheata de Aur. Prestigioasa distinctie, acordata anual de France Football celui mai prolific marcator din campionatele europene, a fost cistigata de Camataru si Mateut in urma unor falsuri de pomina. Adversarii din campionat erau obligati nu numai sa se lase invinsi, dar sa se dea si la o parte din calea atacantilor dinamovisti alesi pentru a iesi golgeteri. Povestea era de notorietate, iar galeriile rivale se intreceau in refrene batjocoritoare. Au facut epoca versurile din 1987 ale rapidistilor: - Camataru Rodion nu e gheata, ci soson si - Camataru, hai pe noi, sa ne dai si golul doi!. Camataru a inscris 44 de goluri in editia 86-87, iar Mateut a recidivat cu 43 de goluri in editia 88-89, stirnind nenumarate ironii in tara si revolta in strainatate, unde revista franceza a decis sa desfiinteze Gheata de Aur.
La Victoria erau arestati pina si spectatorii!
Existenta, sub diverse denumiri, inca din 1935, Victoria si-a inceput ascensiunea o data cu implicarea capilor militiei in destinele echipei. Alb-albastrii au fost promovati la comanda pe prima scena a tarii in 1985, devenind cel mai detestabil club din fotbalul romanesc. Peste alti doi ani, in cadrul acestuia isi facea aparitia un alt personaj malefic: presedintele Dumitru Dragomir. Victoria s-a transformat, la sfirsitul deceniului noua, in simbolul arbitrariului, abuzului si implicarii comunismului in fotbal. Toate actiunile echipei aflate sub pulpana generalilor Nuta si Barbulescu provocau un imens dezgust microbistilor. Cu exceptia dinamovistilor si stelistilor, de amenintarile militienilor nu scapa nimeni. Teroarea fusese bagata in arbitri, ziaristi, jucatorii echipelor rivale si chiar in spectatori. De multe ori, cei care protestau in tribune erau saltati de – organe - chiar din tribuna, bagati la duba si batuti cu bestialitate. Jucatorii valorosi erau adusi efectiv cu arcanul la echipa lui Dragomir!
In primul an in Divizia A, Victoria s-a salvat de la retrogradare prin sacrificarea unei echipe de mare traditie: Poli Timisoara. Au urmat trei campionate consecutive incheiate pe locul trei, dar toate abuzurile enuntate mai sus anuleaza aceasta performanta, devenita absolut irelevanta. Desi reprezentau militia, conducatorii clubului Victoria, in frunte cu presedintele Dumitru Dragomir, se pretau la o multime de gainarii, nedindu-se inapoi de la a face bisnita cu produse rare pentru acele vremuri, precum cafea, aparate video, televizoare color, frigidere sau bijuterii. Imediat dupa Revolutia din 1989, aceasta echipa de cosmar a fost desfiintata, iar conducatorii ei - anchetati.
Flacara Moreni a trait din abuzuri si meciuri trucate
Flacara Moreni a fost o alta formatie care a avut o puternica sustinere politica a vremii. In perioada 1985-1990, micuta grupare, avind sprijinul generalilor Ghenoiu si Dragnea, a comis o sumedenie de abuzuri si nenumarate meciuri trucate. Aflata in sfera de influenta a dinamovistilor, Flacara Moreni avea nevoie de o victorie pe 13 iunie 1987, in meciul din deplasare, cu ros-albii. Gazdele, care pierdusera contactul cu Steaua, au cedat meciul chiar in Soseaua Stefan cel Mare, cu 2-3, intr-o partida de pomina. Apogeul batjocurii a fost atins in editia 88-89, cind morenarii au fost propulsati pe locul cinci, inaintea Universitatii Craiova, pentru a prinde o pozitie de Cupa UEFA. Flacara a si jucat in aceasta competitie in toamna lui 1989, dar a pierdut fara drept de apel, in primul tur, cu FC Porto (0-2 si 1-2).
Ironia sortii, gruparea din Moreni avea sa retrogradeze in esalonul secund in 1990, exact la fel cum se mentinusera in Divizia A: in urma unor aranjamente.
EVZ
