andrei_cj
25th July 2005, 16:15
Fotbal à la Cluj
Să recunoaştem, puţini au fost cei care pariau pe calificarea CFR-ului în faţa puternicei echipe franceze AS Saint-Etienne. Păstrând proporţiile, pe hârtie diferenţa între cele două formaţii e cam aceea dintre Franţa şi România. Când TV Sport şi-a început aseară transmisia şi am văzut stadionul Geoffroy Guichard gemând de lume, excepţie făcând colţul dezgolit de tribună destinat fanilor români, credeam că elanul băieţilor noştri a rămas pitit undeva într-un ungher al vestiarului. Chiar şi penalty-ul transformat impecabil de Coroian ni s-a părut un simplu foc de paie, deşi speranţa ne cotropise sufletele încurajată şi de faptul că francezii evoluau cu un om mai puţin. A urmat apoi firescul: gazdele ne-au egalat, Laszlo Balint a fost şi el dat afară, iar africanii din import echipaţi în verde făceau cam ce doreau cu apărarea noastră, descoperită pe flancuri din lipsă de titulari. În tot acel vacarm, în acea debusolare generală, Clujul a avut trei stâlpi de sprijin: portarul Ţurcaş, atacantul Tilincă (de unde ai apărut, măi băiatule?!) şi, evident, pe Dorinel Munteanu. Ei au crezut că se poate, restul echipei a împins lucrurile mai departe.
Sunteţi eroii noştri de week-end de vară, dragi ardeleni. Ne-aţi arătat că algebra fotbalului are mai multe necunoscute decât ne imaginam. De azi, promitem să începem să vă învăţăm la toţi numele pe de rost.
Să recunoaştem, puţini au fost cei care pariau pe calificarea CFR-ului în faţa puternicei echipe franceze AS Saint-Etienne. Păstrând proporţiile, pe hârtie diferenţa între cele două formaţii e cam aceea dintre Franţa şi România. Când TV Sport şi-a început aseară transmisia şi am văzut stadionul Geoffroy Guichard gemând de lume, excepţie făcând colţul dezgolit de tribună destinat fanilor români, credeam că elanul băieţilor noştri a rămas pitit undeva într-un ungher al vestiarului. Chiar şi penalty-ul transformat impecabil de Coroian ni s-a părut un simplu foc de paie, deşi speranţa ne cotropise sufletele încurajată şi de faptul că francezii evoluau cu un om mai puţin. A urmat apoi firescul: gazdele ne-au egalat, Laszlo Balint a fost şi el dat afară, iar africanii din import echipaţi în verde făceau cam ce doreau cu apărarea noastră, descoperită pe flancuri din lipsă de titulari. În tot acel vacarm, în acea debusolare generală, Clujul a avut trei stâlpi de sprijin: portarul Ţurcaş, atacantul Tilincă (de unde ai apărut, măi băiatule?!) şi, evident, pe Dorinel Munteanu. Ei au crezut că se poate, restul echipei a împins lucrurile mai departe.
Sunteţi eroii noştri de week-end de vară, dragi ardeleni. Ne-aţi arătat că algebra fotbalului are mai multe necunoscute decât ne imaginam. De azi, promitem să începem să vă învăţăm la toţi numele pe de rost.