Pagini de istorie

[Darkslowstar]

Adrian Hârlab, la peste trei decenii în slujba stegarilor



Cunoscut ca un şlefuitor de talente la unul dintre cele mai bune centre de copii şi juniori din ţară, ca un tehnician care îşi cunoaşte meseria în cele mai profunde amănunte, Adrian Hârlab, căci despre el este vorba, s-a împământenit la poalele Tâmpei şi a devenit una dintre personalităţile marcante ale fotbalului local.
S-a născut în Bucureşti, pe 26 august 1948. Ca pe toţi copiii, balonul rotund îl vrăjeşte şi este atras la 12 ani de echipa din Cotroceni, Progresul CPCS, cum se numea la acea vreme actualul FC Naţional. Antrenorii Simion Tudor şi Nicolae Gargorin, cunoscuţi ca buni tehnicieni în acea vreme, conduceau în egală măsură şi prima echipă din care făceau part cunoscuţii în timp, Emil Dumitriu II, Greavu, Tache, Macri, Ţiţeica. Rămâne statornic la aceeaşi echipă, până când îşi satisface stagiul militar la Dinamo Obor, cu antrenorul Sebastian Tcaciuc. Pe parcurs, echipa devine Dinamo Victoria, care s-a transformat pe final în Electronica Obor. În ediţia 1971/1972, Electronica câştigă seria a IV-a a diviziei „C” şi participă la barajul de promovare în „B”, ce a avut loc la Ploieşti. Formaţia bucureşteană nu are şansa de a obţine calificarea, clasându-se pe locul 3 în grupă, dar Alexandru Meszaroş, secundul lui Nicolae Proca, la formaţia braşoveană, vede în el potenţialul fundaş de care avea nevoie. Se transferă sub Tâmpa, dar debutul în prima echipă de divizie A, se produce pe 11 martie 1973, la meciul de pe „Tineretului”, în care „stegarii” i-au învins pe cei din Reşiţa, cu 5-1. Printre noii lui colegi se numărau nume care spuneau ceva în fotbalul românesc, Stere Adamache, Nicolae Pescaru, Mihai Ivăncescu (trio-ul ce fusese prezent pe stadioanele aztece, din Mexic, la mondialul din 1970), Theodor Anghelinei (nu peste mult timp component al Stelei şi al naţionalei), Petre Cadar, Csaba Gyorffy (cu care va sta pe banca tehnică a stegarilor, nu peste mulţi ani), Iuliu Jenei, Ion Alecu, Gheorghe Şerbănoiu, Ioan Nagy, Marian Paraschivescu, jucători care au făcut carieră sub Tâmpa. Pentru Adi Hârlab va fi începutul unui drum care continuă şi astăzi, după 32 de ani, ani în care a jucat, apoi a antrenat la echipele de juniori, tineret, ani în care a fost secund sau principal la echipa mare. Adi Hârlab a răspuns permanent prezent atunci când a fost chemat, dând o mână de ajutor în momente de restrişte.
Component al echipei medaliată cu bronz
Nicolae Proca şi Alexandru Meszaroş îşi formează o echipă puternică, de temut, în campionatul intern. În această formaţie, Adrian Hârlab îşi găseşte un loc aproape intangibil. În ediţia 1973/1974, stegarii îşi doreau şi au fost foarte aproape de realizarea visului, să egaleze performanţa colegilor lor din ediţia 1959/1960, când au stat ca un ghimpe în spatele Stelei. În afara celor enumeraţi puţin mai sus, şi-au pus umărul la obţinerea locului 3 şi implicit a medaliei de bronz, Marius Purcaru, Vasile Papuc, Ion Mateescu, Leon Rusu, Constantin Zotinca. Adrian Hârlab a evoluat în 28 din cele 34 de partide ale ediţiei. Pe plan internaţional, este component al echipei braşovene, care pe parcursul a numai trei minute, a întors soarta unei calificări. „Stegarii” primiseră dreptul de a participa în Cupa UEFA. În prima rundă i-au avut ca adversari pe turcii de la Besiktaş Istanbul. În primul meci pe „Ismet Inönö” au cedat cu 0-2. În al doilea, pe 2 octombrie, pe fostul stadion al „Tineretului”, în minutul 87 era 0-0, moment în care Petrică Cadar (actualmente antrenor la juniorii din Ghimbav) înscrie primul gol. Toată suflarea, de 10.000 de suporteri, sperau în cel de-al doilea pentru a-i duce în prelungiri, gol pe care-l reuşeşte Gheorghe Şerbănoiu, în minutul următor. Şi, pentru ca minunea să se producă până la final, acelaşi mijlocaş, Gică Şerbănoiu, în minutul 89, aduce scorul la 3-0. Incredibil, dar adevărat, îşi spuneau cei care au asistat la această răsturnare incredibilă de scor. Parcă bucuria prea mare după această calificare în turul doi, nu a fost de bun augur, pentru că, peste 21 de zile, la Hamburg, în compania formaţiei locale, „Hamburger SV”, stegarii să sufere cea mai usturătoare înfrângere din întreaga carieră: 0-8 (0-2). „Nimeni nu a putut şti ce s-a întâmplat cu noi. S-au vehiculat o mulţime de versiuni, unele incriminându-ne, alţii incriminând gazdele. Dar, cu certitudine, nimeni nu ne-a putut da un răspuns şi iată, de atunci au trecut atâţia amar de ani. Mai mult, până să deschidă scorul, prin minutul 20, noi am fost cei care am pus probleme şi puteam marca”, ne spunea Adrian Hârlab. Înfrângerea cu nemţii parcă a turnat plumb în picioarele „stegarilor”. Se pierd meciuri importante acasă, cu ASA Tg. Mureş (1-2), în care singurul gol braşovean este înscris de fundaşul Adi Hârlab, cu Sportul şi cu formaţia constănţeană.

Nu părăseşte echipa la necaz
Pentru braşoveni urmează o perioadă grea, critică, cea mai neagră de la promovarea în A, când cinci ani consecutiv activează în divizia secundă. Adi Hârlab nu părăseşte corabia şi evoluează în următorii trei ani pentru redresarea corabiei. După venirea ca antrenor a lui Constantin Tească, în sezonul 1978/1979, Adi Hârlab se transferă la ICIM Braşov, unde lucrează cu Dinu Mateescu şi Ion Cazan. Evoluează în B două sezoane în echipa constructorilor, pentru că în cel de-al treilea, echipa coborâse în divizia „C”, unde recucerise dreptul de a evolua în divizia secundă. Se transferă la Tractorul, unde l-a regăsit pe Alexandru Meszaroş, cu care evoluase când apăruse în Braşov, care pregătea echipa, împreună cu Sandu Mutu, antrenorul care ulterior s-a transferat la Oradea. Între timp, în 1980 urmează cursul de antrenori la Bucureşti, condus în prima parte de Gheorghe Ola şi în partea finală de Ion Motroc, curs pe care-l absolvă cu succes. Se hotărăşte ca la finalul campionatului 1982/1983 să pună punct carierei de jucător, în momentul în care la aproape 35 de ani, termină pe locul 2, cu Tractorul, în seria a XII-a a diviziei C. O activitate de jucător dura pe o perioadă de 23 de ani şi pentru că nu poate să părăsească terenul de joc, se dedică activităţii de antrenor.

Ca antrenor, preia grupe de copii ale stegarilor
Având obţinut examenul de antrenor, Adi Hârlab se hotărăşte să o ia de jos, de la categoriile mici ale antrenorilor şi unde era cel mai bun prilej să lucreze, decât la Centru de Copii şi Juniori de la FC Braşov. Iată-l în 1983 preluând echipa în care a îndrumat paşii unor jucători, care au fost apoi cooptaţi fie la prima echipă, fie la formaţii divizionare. Până în 1989 îşi face, să zicem, ucenicia de antrenor, după care a început să fie curtat la echipe de anvergură. A îndrumat primii paşi ai lui Virgil Marşavela, Remus Ciolănel, Francis Marton, Răzvan Pancu.

De la echipa de juniori, aproape de Cupa UEFA
Priceperea lui Adi Hârlab nu este trecută cu vederea şi din ediţia 1989/1990 intră în vederile primei echipe a stegarilor. „După meciul din etapa a VI-a, când prima echipă a pierdut la Oradea, cu 0-6, conducerea clubului i-a cerut lui Costică Ştefănescu demisia. În acel moment a fost instalat secundul acestuia, Dumitru Anescu, iar eu şi Csaba Gyorffy am fost numiţi secunzi. Ambii eram antrenorii clubului la Centrul de Copii şi Juniori. Am încheiat turul pe locul 8, după care am avut un retur puţin norocos, pentru că două echipe au fost scoase (n.n. FC Olt Scorniceşti şi Dinamo Victoria), primind 6 puncte la adevăr, ajungând să ne batem pentru un loc în Cupa UEFA, cu Petrolul Ploieşti şi „Poli” Timişoara. Am pierdut cu Petrolul, acasă, cu 2-3 şi mi s-au anulat toate şansele pentru a juca în UEFA. A fost ceva la acel meci, cred că unii dintre jucători nu şi-au apărat corect şansele, pentru că aveam o echipă bună, cu jucători experimentaţi şi eram peste Petrolul, ca valoare. Este mai bine să tac, chiar după atâţia ani”.
La sfârşitul campionatului, pentru că nu şi-a atins obiectivul, s-a hotărât schimbarea întregii conduceri tehnice. „Eu m-am întors la Centrul de Juniori, iar la echipă au fost numiţi Nelu Nagy şi Ion Alecu”. A evoluat la juniori până în 1992, când grupa lui Marşavela şi-a terminat junioratul, iar din acel moment, a început cu o alta, cu cei născuţi în 1977/1978, formată din copii care au ajuns la echipe de primă divizie: Mugurel Buga, Vasile Ghindaru, Florin Anghel, Cornel Buta, Gabriel Simion, Florin Stângă, Vasile Vărariu. „Pot afirma că a fost cea mai bună promoţie pe care personal am scos-o, deoarece majoritatea au promovat la echipa mare, iar unii au plecat la echipe valoroase”.
Cum mai afirmam, Adi Hârlab era rechemat la prima echipă atunci când aceasta era la ananghie. Aşa s-a întâmplat şi în ediţia 1996/1997. „În 1996 la echipa mare, antrenor era Viorel Hizo, care a hotărât să schimbe secunzii. I-a schimbat pe Nelu Nagy şi Nae Pescaru şi ne-a adus pe mine şi pe Csaba Gyorffy, care după numai câteva zile a fost schimbat. În acel campionat, echipa a şi retrogradat. În retur, după trei etape, Hizo a plecat, iar eu am realizat interimatul până la venirea lui Mihail Marian, căruia i-am rămas secund. S-au tot vehiculat diferite ipoteze, cu retrogradarea. Adevărul era acela că echipa era formată în mare parte din jucători din afară. Era foarte greu să-i stăpâneşti, toţi plecau după meci acasă, mai reveneau lunea sau chiar marţea. Era puţină debandadă”. După plecarea lui Mihail Marian, face cuplu cu Costel Orac, în turul ediţiei 1997/1998, pentru ca odată cu preluarea echipei de către Marin Barbu, în retur, să revină la echipa de juniori pe care o lăsase.
Fiind în curtea „stegarilor”, este readus în etapa a XIX-a (a turului prelungit din 1999/2000), după înlocuirea lui Ioan Andone şi până la aducerea sub Tâmpa a lui Florin Halagian. Echipa era într-o situaţie grea. Învinge Ceahlăul cu 3-1 şi se deplasează în Ghencea. „La pauză era 2-0 pentru Steaua. Fiind nemulţumit de evoluţia echipei în prima repriză, am căutat să aduc un suflu nou echipei şi, după pauză, l-am introdus pe Vajda, apoi, în minutul 70, pe Marian Constantinescu, iar pe Lică în minutul 78. De altfel, Marian Constantinescu a contribuit la scorul egal cu care s-a încheiat meciul (2-2), scoţând penalty-ul, transformat de Marian Ivan, în minutul 90”.
În ediţia 2000/2001, echipa braşoveană a reuşit, după 27 de ani, să revină într-o Cupă europeană. A fost o perioadă de linişte la echipă, care l-a avut la timonă pe Gabriel Stan, secondat de Adrian Hârlab. „Cu Gabriel Stan am lucrat foarte bine un sezon întreg. A fost primul campionat în care antrenorii nu s-au schimbat pe bandă rulantă şi rezultatul s-a văzut, pentru că ne-am calificat în UEFA”. Între timp, Gabriel Stan a plecat, iar locul acestuia a fost luat pentru scurtă vreme de Ilie Dumitrescu, care l-a păstrat pe Hârlab ca secund. Totul a durat numai trei etape, pentru că, după înfrângerea de la Ploieşti, a fost demis. Până la numirea noului antrenor, care a fost Gabriel Stan, din nou, Adi Hârlab a asigurat interimatul de cinci etape, în care a obţinut două victorii (una cu Steaua, 3-2), două remize şi o singură înfrângere, la Bistriţa. Aceasta a fost, până în momentul de faţă, ultima prezenţă la echipa mare a stegarilor, pentru că a revenit la juniorii lui preferaţi. Ultima ispravă cu aceştia a fost obţinută în campionatul trecut al juniorilor A1, a obţinut locul 3, având o bună colaborare cu mai tânărul său coleg, Nicolae Văduva. Pe parcurs, Adi Hârlab a mai activat un tur de campionat la SC Vaslui, la CF Predeal, în divizia C, iar în prezent, din toamnă conduce şi divizionara „C”, Forex Braşov, cu care speră să promoveze în divizia secundă.
Adrian Hârlab împlineşte anul acesta 33 de ani de când slujeşte, cu rezultate, clubul galben – negrilor de sub Tâmpa. La noi succese, Adi Hârlab!

BZB de azi

[adamache]

M-a cuprins nostalgia ...Adi Harlab este un mare nedreptatit ! A demonstrat ca este un mare antrenor , de cateva ori in situatii limita , dar ingratitudinea conducatorilor l-a trimis mereu la copii sau sateliti. O data i s-a reprosat ca a castigat un meci pe care ar fi fost mai bine sa-l piarda ?! ( cu Bacaul )
P.S. O mica , dar necesara corectura : Antrenorul plecat la Oradea se numea MUTA.N-as fi intervenit , dar nu mai vreau sa aud de mutulica

[Darkslowstar]

Bucureştiul domină ierarhia fotbalului autohton



În cele trei divizii ale fotbalului românesc, activează în această ediţie 2004/2005 un număr de 179 de echipe. Este mult, este puţin? Această întrebare şi-au pus-o acut guvernanţii fotbalului din Carpaţi. Se spune, pe bună dreptate, că preşedintele Mircea Sandu a menţinut această stare falimentară a fotbalului cu o asemenea diluţie, din nevoia de voturi. „Eu v-am făcut să fiţi în divizie, acum am şi eu nevoie de votul vostru pentru a vă apăra în continuare. De câtva timp se discuta din nou configuraţia celor trei divizii. Se tot pritoceşte revenirea la sistemul cu 18 echipe, din care însă să retrogradeze 4. Se doreşte totodată diminuarea numărului echipelor în diviziile B şi C”.
Până să se realizeze acest deziderat, dacă se va realiza, să urmărim actuala situaţie în cele trei divizii. Vom căuta să prezentăm o situaţie a divizionarelor pe judeţe. Vom nota cu 5 puncte echipele din primul eşalon, cu 3 puncte pe cele din „B” şi cu câte 1 punct formaţiile din divizia „C”. Vom ajunge la câteva interesante situaţii.
Numai 11 judeţe şi municipiul Bucureşti au formaţii pe prima scenă. Din primul eşalon lipsesc formaţii din judeţe cu tradiţie în fotbal, precum Arad, care a avut-o pe marea echipă ITA, multipla campioană a ţării, Prahova, în care Petrolul se zbate în mediocritate în „B”. Să nu omitem faptul că Ploieştiul a avut două echipe în „A”. Sibiul, care a dat o campioană balcanică, Bihor, Satu Mare sau Mureş, care ani de zile au avut pe prima scenă echipe de mare valoare.
Un număr de 14 judeţe nu au reprezentante în divizia secundă. Unele dintre acestea au avut sau au în decursul anilor şi reprezentante în primul eşalon, Alba, Bistriţa Năsăud, Dolj, Iaşi, au în „A” şi nu au în „B”. Apoi, Caraş Severin, Călăraşi, Covasna, Giurgiu, Maramureş, Mureş, Suceava, Vâlcea şi Tulcea.
Cea mai reprezentantă divizie este cea de-a treia, în care evoluează 115 echipe, repartizate pe cele nouă serii.
Cele mai multe echipe în divizia „C” le are judeţul Mureş, cu şapte formaţii, care evoluează alături de cele cinci echipe braşovene în seria a VIII-a. În tot acest clasament inedit urmează trei judeţe cu câte şase formaţii, Dolj, Dâmboviţa şi Prahova; şase judeţe cu câte cinci echipe; Alba, Braşov, Bucureşti, Constanţa, Hunedoara şi Timiş. Patru echipe sunt în judeţul Teleorman, 12 judeţe au câte 3 echipe, 11 au câte 2, iar 6 cu câte o echipă. Două judeţe nu au reprezentante în „C”, Botoşani şi Tulcea. De altfel, judeţul de la gurile Dunării nu este reprezentat în nici un eşalon divizionar. Tulcenii au avut în decursul timpului pe Delta Tulcea, atât în B, cât şi în C. Din 1994, când Delta a fost exclusă din divizia C, nemaireuşind să revină.

Braşovul, pe locul 5 în
clasamentul judeţelor
Pe total general, cele mai multe echipe se află în Bucureşti care are 14 reprezentative, câte 5 în A şi C şi 4 în B. La diferenţă apreciabilă, cu 9 echipe, se află Constanţa, pentru ca 8 echipe să aibă Braşovul, Hunedoara şi Timişul. Cu câte 7 formaţii se află Cluj, Dolj, Dâmboviţa, Prahova, Mureş (numai cu echipe de C). Câte 6 formaţii se găsesc în Arad şi Alba, iar câte 5 echipe au judeţele, Bacău, Satu Mare, Teleorman. Patru formaţii se găsesc în 8 judeţe, Argeş, Iaşi, Gorj, Olt, Sibiu, Buzău, Ilfov şi Neamţ, iar câte 3 sunt în cele mai multe judeţe, 10: Bihor, Bistriţa Năsăud, Brăila, Galaţi, Caraş Severin, Ialomiţa, Maramureş, Vaslui, Vâlcea, Mehedinţi. În 5 judeţe sunt câte 2 echipe: Sălaj, Vrancea, Giurgiu, Covasna şi Suceava, iar alte 3 au numai câte o reprezentativă: Botoşani, Calăraş şi Harghita.
Dintre localităţi, cele mai multe le are tot municipiul Bucureşti, cu toate cele 14 reprezentante. Urmează din nou o mare diferenţă, pentru că pe locul secund se află Bacăul, cu 4 echipe şi apoi Timişoara, cu 3 echipe. În rest, celelalte localităţi au câte o echipă, iar Piatra Neamţ cu 2, dacă socotom şi formaţia satelit a Ceahlăului.
Iată acest inedit clasament: 1. Bucureşti 5A: Steaua, Dinamo, Rapid, FC Naţional, Sportul + 4B Rapid II, Juventus, Dinamo II, Inter Gaz = 42 pt.; 2. Constanţa: 1A Farul + 3B Midia Năvodari, Callatis Mangalia, Altay Constanţa + 5 C: Oil Terminal, Portul, Farul II, toate Constanţa, CSM Medgidia, Aurora 23 August = 19 pt.
3. Timiş: 1A: Poli AEK Timişoara + 2B: Unirea Sânicolaul Mare, Politehnica Timişoara (care evoluează la Bucureşti) + 5C: Hese, CFR şi UMT, toate Timişoara; FC Jimbolia, Auxerre Luga = 18 pt.
4. Cluj: 1A: CFR Ecomax Cluj + 3B: Universitatea Cluj, Ind. Sârmei Câmpia Turzii, Unirea Dej + 3C: Olimpia Gherla, Arieşul Turda, „U” II Cluj = 17 pt.
5. Braşov: 1A: FC Braşov + 2B: Precizia Săcele, FC Ghimbav – Braşov II + 5C: Tractorul şi Forex Braşov, Nitramonia Făgăraş, CF Predeal, Mantrax Victoria Bod = 16 pt.
6. Argeş: 1A: FC Argeş Piteşti + 2B: Dacia Mioveni, Internaţional Piteşti + 2C: ARO Câmpulung Muscel, Arpechim Piteşti = 12 pt.
7. Bacău 1A: FCM Bacău + 1B: Petrolul Moineşti + 3C: FCM II, Aerostar şi Pambac, toate din Bacău = 11 pt.
8. Dolj, 1A: Universitatea Craiova + 6C: Armata, Universitatea II, FC Electro, Şcoala Gică Popescu, Ştiinţa CFR, Chimia, toate din Craiova = 11 pt.
9. Galaţi, 1A: Oţelul Galaţi + 1B: Dunărea Galaţi + 1C: Junkers Galaţi = 9 pt.
10. Alba, 1A: Apulum Alba Iulia + 5C: Metalul Aiud, Soda Ocna Mureş, Cozara Vinţ, Inter Blaj, Hârtia Petreşti = 10 pt.
11. Iaşi, 1A: Politehnica Unirea Iaşi + 3C: CFR Moldova şi „Poli” Unirea din Iaşi, CFR Paşcani = 8 pt.
12. Bistriţa Năsăud, 1A: Gloria Bistriţa + 2C: Gloria II Bistriţa, Someşul Beclean = 7 pt.
13. Hunedoara, 3 B: Corvinul Hunedoara (ulterior scoasă din competiţie pentru două neprezentări), CS Deva, Jiul Petroşani + 5C: CS Deva II, CS Vulcan, Minerul Lupeni, Aurul Brad, Inter Petrila = 14 pt.
14. Arad, 3B: UTA Arad, ACU Arad, Tricotaje Ineu + 3C: Telecom Arad, Victoria Nădlac, Frontiera Curtici = 12 pt.
15/16. Satu Mare, 2B: Olimpia Satu Mare, Oaşul Negreşti + 3C: Someşul Satu Mare, Victoria Carei, Florenta Odoreu = 9 pt.
15/16. Olt, 2B: Oltul Slatina, FC Caracal + 3C Oltul Scorniceşti, Prodchim Bals, Progresul Corabia = 9 pt.
17/19. Gorj, 2B: Pandurii Tg. Jiu, Minerul Motru + 2C: SC Novaci, Petrolul Ţicleni = 8 pt.
17/19. Neamţ 2B: Ceahlăul Piatra Neamţ, Laminorul Roman + 2C; Ceahlăul Piatra Neamţ II, Cimentul Bicaz = 8 pt.
17/19. Sibiu 2B, FC Sibiu, Gaz Metan Mediaş + 2C, Sparta Mediaş, CSU Sibiu = 8 pt.
20. Bihor, 2B, FC Oradea, Liberty Salonta + 1C, Bihorul Beiuş = 7 pt.
21/22. Dâmboviţa 1B: FCM Târgovişte + 6C: Petrolul şi Alpan Târgovişte, Electrosid Titu, Cimentul Fieni, Utchim Găeşti, Flacăra Moreni = 9 pt.
21/22. Prahova, 1 B: Petrolul Ploieşti + 6C: Conpet Ploieşti, Carpaţi Sinaia, Chimia Brazi, Tricolorul Breaza, Poiana Câmpina, Petrolul Boldeşti = 9 pt.
23. Teleorman, 1B: Rulmentul Alexandria + 4C: Dunărea Zimnicea, Rova Roşiori, Turris Tn. Măgurele, Petrolul Videle = 7 pt.
24/25. Buzău, 1B = Gloria Buzău + 3C: Olimpia Rm. Sărat, Petrolul Berca, Foresta Nehoiu = 6 pt.
24/25. Ilfov, 1B: CS Otopeni + 3C: Petrolul Bolintin Vale, Nagor Olteniţa, FC Snagov = 6 pt.
26/29. Brăila, 1 B: Dacia Unirea Brăila + 2C: Petrolul Brăila, Corola Movila Miresei = 5 pt.
26/29. Mehedinţi, 1B: Building Vânju Mare + 2C: Mureşul Valea Copei, Severnav Tn. Severin = 5 pt.
26/28. Vaslui, 1B: FC Vaslui + 2C Rulmentul Bârlad, FCM Huşi = 5 pt.
29/31. Ialomiţa, 1B: Unirea Urziceni + 1C Partener Slobozia = 4 pt.
29/31. Sălaj, 1B: Armătura Zalău + 1C Juventus Criseni = 4 pt.
29/31. Vrancea, 1B: Unirea Focşani + 1C = 4 pt.
32. Botoşani, 1B: CSM Botoşani = 3 pt.
33. Mureş 7C: Gaz Metan şi ASA Tg. Mureş, Chimica Târnăveni, Unirea Ungheni, Mobila Sovata, Avântul Reghin, Mureşul Luduş = 7 pt.
34/37 . Caraş Severin 3C: Minerul Moldova Nouă, Universitatea şi Gloria Reşiţa = 3 pt.
34/37. Maramureş, 3C: FC Baia Mare, Gloria Baia Mare, FC Suciu de Sus = 3 pt.
38/39. Giurgiu 2C: Dunărea Giurgiu, Tigar Giurgiu = 2 pt.
38/39. Covasna 2C: Transkurier Sf. Gheorghe, CS Tg. Secuiesc = 2 pt.
34/37. Suceava, 3C: Cetate Suceava, Bucovina Rădăuţi, CSM Dorna = 3 pt.
34/37. Vâlcea 3C: Oltchim Rm. Vâlcea, FC Lăpuşata, Tineretul Rm. Vâlcea = 3 pt.
40/41. Călăraş: 1C: Dunărea Călăraş = 1 pt.
40/41: Harghita: 1C: Minerul Bălan = 1 pt.
42. Tulcea, nici o echipă în sistemul divizionar = 0 pt.

De 14 ani, Capitala domină
fotbalul autohton
Ultima campioană a provinciei, „Universitatea” Craiova, se află, după încheierea turului din acest sezon, pe ultimul loc. Performanţa olteană s-a produs în ediţia 1990/91. Din acel moment, cele trei echipe bucureştene şi-au împărţit între ele cele 13 titluri: Steaua a cucerit 7, Dinamo 4, din care în 1991/92 şi ultima dată în sezonul trecut, iar Rapidul 2. Mai mult, cele trei bucureştene, la care s-a mai adăugat şi FC Naţional, nu au mai permis provinciei să se apropie decât foarte rar de podium, acest aspect realizându-l şi FC Braşov, în urmă cu patru ani.

[Darkslowstar]

Incursiune în lumea mare a fotbalului românesc



Am urmărit până acum cum s-au organizat şi cum s-au dezvoltat diviziile B şi C la fotbal de-a lungul timpului. Am urmărit cum a crescut la un moment dat, vertiginos, numărul echipelor, apoi felul în care mai marii federaţiei şi-au dat seama că diluarea competiţiilor interne nu duce la o creştere valorică. Astăzi vom face cunoştinţă cu întrecerea supremă a campionatului ţării noastre, prima divizie. Vom face cunoştinţă cu primele începuturi timide, din vechiul Regat, apoi vom continua cu întrecerea pe ligi şi în cele din urmă campionatul în sistem divizionar, aşa cum se organizează şi astăzi. Cum mâine se aniversează 75 de ani de la constituirea „Federaţiei Române de Fotbal Asociaţie” (FRFA).

Epoca arhaică a fotbalului
românesc, 1909-1921
Când te apleci asupra originilor fotbalului românesc, trebuie făcută o distincţie. De la începutul secolului XX şi până la Unirea cea mare din 1918 şi după aceea, în „Vechiul Regat”, cum mai era cunoscut Bucureştiul şi zona limitrofă, aici incluzând Muntenia, Oltenia şi Moldova, primele echipe şi-au făcut apariţia prin 1904-1905, nefiind date certe. Prima a fost Olympia, a urmat apoi Colentina, ambele din Bucureşti şi United AC Ploieşti. S-a simţit nevoia unei organizări şi a apărut „ASAR” (Asociaţia Sporturilor Atletice din România) în 1909, pentru ca după un an să se transforme în „Asociaţiunea Cluburilor de fotbal din România”. Acest organism a fost de altfel primul organism care a coordonat fotbalul românesc şi trece imediat la acţiune, organizând prima competiţie: „Cupa Asociaţiunii Române de fotbal”, la care au participat cele trei formaţii amintite. Competiţia este câştigată de Olympia, care primeşte şi titlul de prima campioană a României. Se organizau diferite Cupe, între 3 şi 7 echipe, care au mers până după încheierea primului război mondial. „Cupa Hans Herzog” în 1910, „Cupa Alexandru Bellio”, în 1911. Din nou, „Cupa Herzog” în 1912 până în 1914, apoi „Cupa Jean Luca P. Niculescu” 1915 sau „Cupa Harwester” în toamna lui 1915, 1919 şi 1920. După „Unire”, întrecerile au continuat fără echipele din Transilvania, Banat, Bucovina şi Basarabia. Între 1916 şi 1919, datorită războiului, nici o competiţie oficială nu a mai avut loc.
În perioada 1909-1921 se consideră desfăşurate nouă campionate ale României, din care 7 titluri au revenit capitalei (câte 2 Olympia, Colentina şi FC Venus, iar 1 Româno - Americană) şi 2 titluri Ploieştiului (United AC şi Prahova).

Campionatul României Mari, 1921-1932
După Unirea cea Mare, s-a căutat comasarea federaţiilor existente pe întreg teritoriul. „Federaţia sportivă română din Transilvania şi Banat”, înfiinţată la 13 octombrie 1919, ce-şi avea sediul la Cluj, „Federaţia bucovineană a cluburilor de fotbal”, fondată la 7 ianuarie 1920, cu sediul la Cernăuţi şi nou înfiinţata „Federaţie a cluburilor de fotbal din Banat”, de la Arad. Momentul de unificare s-a produs pe 21 iunie 1921, când toate aceste federaţii s-au înglobat în „Federaţia Societăţilor Sportive din România” (FSSR). În cadrul acesteia, ia fiinţă „Comisia de fotbal”. Nedorind totala subordonare faţă de FSSR, din 1923 ia fiinţă un comitet de iniţiativă în vederea creerii „Federaţiei de Fotbal”, dar iniţiatorii nu sunt agreaţi de cei din Federaţia din 1921 şi sunt sancţionaţi. Perioada cuprinsă între 1921-1932 este considerată de Ioan Chirilă şi Mihai Ionescu în lucrarea „Un veac de fotbal românesc” drept „O etapă de maturizare a fotbalului şi de consolidare a campionatului”. Începând din 1921 se trece la organizarea campionatului naţional, în două faze. O primă fază regională, pe districte, iar câştigătoarele luau parte la faza finală pe ţară, fază care s-a disputat în sistem eliminatoriu, în genul Cupei României. Centre considerate puternice, Bucureşti, Cluj, Timişoara, Arad şi chiar Braşov şi-au organizat campionate locale pe mai multe categorii, cu promovare şi retrogradare la sfârşitul întrecerii. La primul turneu de acest gen au participat şapte campioane. Braşovul a avut două feluri de a-şi disputa întrecerile, în toamna lui 1921, într-o serie de şapte formaţii, din care a făcut parte şi o formaţie din Odorhei, serie câştigată de Braşovia şi o alta, în primăvară, din care făceau parte echipe din Sibiu, Braşov şi Odorhei. A câştigat „Societatea Sportivă Sibiu” (SS Sibiu), care urma să participe la turneul final, dar a forfaitat în meciul din sferturi, cu echipa profesionistă timişoreană, Chinezul. Până la urmă, Chinezul câştigă finala (5-1 cu Victoria Cluj) şi cucereşte primul titlu dintr-un şirag de şase campionate, până va fi detronată de Colţea Braşov în ediţia 1927/1928. Campionatul naţional îşi continuă desfăşurare după acelaşi sistem şi în ediţiile următoare, numai că numărul campioanelor de regiuni creşte permanent, ajungând prin anii ’30 la 12 echipe. Este necesar astfel să se organizeze meciuri preliminare. După ce timp de trei ediţii, Braşovia a ajuns la turneele finale, în 1925 disputând o semifinală cu nimeni alta decât imbatabila Chinezul Timişoara, în următoarele ediţii îşi face apariţia formaţia militarilor de la „Colţea” Braşov. În 1926 pierde în sferturi, în anul următor pierde greu în finală, în faţa Chinezului, după două meciuri disputate la Arad: 2-2 (0-0, 2-2) în primul şi 3-4 (2-2, 3-3) în al doilea.

Primul şi singurul titlu braşovean
În ediţia 1927/1928, numărul campioanelor s-a ridicat la 12, cu o reprezentare cvasi – generală. La turneul final a fost prezentă şi o formaţie din Basarabia, Mihai Viteazu Chişinău, care în semifinala de la Bucureşti, cedează cu 4-6 (2-3) în faţa braşovenilor de la Colţea. Aceştia din urmă, prin faptul că erau vicecampioni în exerciţiu, au fost exceptaţi de la meciuri de calificare şi preliminare, evoluând direct în „sferturi”, unde au învins pe Olympia Bucureşti cu 3-2 (1-0, 2-2). În finală, Colţea a învins pe Jiul Lupeni, la Braşov, cu 3-2 (2-1), obţinând pentru oraşul de la poalele Tâmpei primul şi până în prezent singurul titlu din carieră.

75 de ani de la constituirea
Federaţiei de Fotbal
în 1923, după cum am văzut, s-a ratat constituirea unei federaţii de sine stătătoare a fotbalului, FSSR-ul nedorindu-şi un concurent. Acest deziderat se realizează şapte ani mai târziu, când se reuşeşte înfiinţarea acestui nou organism. Neoficial, FRFA-ul ia fiinţă în septembrie 1929, dar actul constitutiv se semnează oe 16 februarie 1930, ca urmare a aplicării „Legii Educaţiei Fizice”, lege votată în Adunarea Deputaţilor din 25 iulie 1929. Este interesant felul în care s-a făcut actul constitutiv al noului for de conducere: „Subsemnaţii: Aurel Leucuţia, avocat şi deputat, Paul Nedelcovici, avocat, Octav Luchide, avocat, Gheorghe Mirion, procurist, Nicolae Lucescu, comerciant, L. Silberman, contabil autorizat, Constantin Dumitrescu, căpitan, Radu Istrati, rentier, Denis Xifando, funcţionar, M. Bellis, ziarist, Ioan Lucescu, avocat, Paul Bandi, contabil, Dumitru Paraschiv, funcţionar, N. Taubman, comerciant, Constantin Negulescu, comerciant, Constantin Rădulescu, ofiţer, invalid, Traian Paraschivescu, funcţionar, Eugen Spiridon, funcţionar, Zisu Haber, director de bancă, Constantin Armaşu, student, M. Dragomirescu, avocat şi ziarist, dr. Eugeniu Irimescu, Paul Romaniţescu, funcţionar RMS, Vasile Creţulescu, remizier oficial, Bucur Bârsan, student şi Victor Braida, funcţionar, convocaţi în adunarea generală din ziua de 16 februarie 1930, am hotărât, pentru a ne conforma legii pentru persoanele juridice” şi urmează cele şase puncte prin care s-a constituit „Federaţia Română de Fotbal Asociaţie” (FRFA), scopul asociaţiei, mijloacele pentru executarea scopului propus, sediul pe Calea Victoriei nr. 190, din Bucureşti.
Primul Comitet Federal l-a avut ca preşedinte pe dr. Aurel Leucuţia, ca vicepreşedinte pe Paul Nedelcovici, iar secretar general pe Octav Luchide.

Fotbalul romantic, 1930-1950
De perioada în care Octav Luchide, în calitate de secretar general al federaţiei, de la înfiinţarea acestui for şi până în 1942, se leagă o serie de realizări, putem să le numim istorice în domeniul jocului cu balonul rotund. S-a trecut la o formulă superioară de organizare a campionatului intern, corespunzător cu avântul pe care-l luase la noi în ţară. A fost adoptat sistemul divizionare, mai întâi în 1932, cu divizia A, apoi din doi în doi ani în diviziile B şi C, iar din 1937, campionatul juniorilor. În 1933 s-a pus pe roate „Cupa României”. Anii ’30 au fost şi anii în care România a participat la primele trei ediţii ale campionatelor mondiale.
Sistemul divizionar a fost introdus din sezonul 1932/1933, iniţial stabilindu-se ca la prima ediţie să ia parte 16 echipe, alese pe baza rezultatelor campionatului naţional precedent: câte patru echipe din ligile de sud, de vest şi de nord, trei echipe din liga de centru şi una din liga de est. Înainte de începerea campionatului, trei echipe au anunţat că renunţă să participe: UDR Reşiţa, Mureşul Tg. Mureş şi Maccabi Cernăuţi. În ultimul timp, federaţia acceptă înscrierea echipei Ripensia Timişoara, care fiind profesionistă, nu fusese admisă la ediţia anterioară a campionatului naţional. În aceste condiţii, la prima ediţie în campionatul divizionar, au fost admise 14 formaţii, care pe 19 iunie 1932 au fost introduse în urnă pentru tragerea la sorţi şi stabilirea celor două serii. Braşovul a fost reprezentat de Braşovia, în calitate de campioană a districtului Braşov, din liga de centu şi a fost repartizată în seria a doua, alături de „U” Cluj, CAO Oradea, Unirea Tricolor şi Venus din Bucureşti, AMEFA Arad şi RGMT Timişoara. Acelaşi sistem s-a păstrat şi în ediţia următoare, pentru ca din ediţia 1934/1935, campionatul să se restructureze la 12 echipe. Cu acest prilej, Braşovia retrogradează în nou înfiinţata divizie secundă. Sistemul se menţine până în 1937, când din nou prima divizie se modifică, prin organizarea a două serii de câte zece echipe, sistem ce durează numai un an de zile, pentru că în următoarele trei sezoane se trece din nou la 12 echipe. Pe perioada războiului (1941-1944) se organizează o competiţie, „Cupa Basarabiei”, ale cărei câştigătoare în 1942 Rapid Bucureşti şi 1943 FC Craiova nu sunt considerate campioane naţionale, deşi în aceeaşi perioadă s-a desfăşurat oficial „Cupa României”, câştigată de FC Rapid Bucureşti în 1942 şi CFR Turnu Severin în 1943. În aceeaşi perioadă, formaţia orădeană, CAO, aflată în campionatul maghiar, ca urmare a dictatului de la Viena, pe care-l câştigă, fiind considerată campioană a ţării vecine.

În 1946, revenirea la fotbal
Anul 1945, care reprezintă încetarea oficială a ostilităţilor, a însemnat şi pentru fotbal reluarea activităţii în întreaga ţară, prin disputarea unor campionate locale. Unele echipe dispar de pe firmament sau se transformă, apar altele noi. Formaţii care nu sunt pe placul noilor guvernanţi comunişti, care în noiembrie 1944 au constituit „Organizaţia Sportului Popular” (OSP), CAO Oradea, campioana Ungariei în 1942/1943, pentru a-şi salva existenţa, se transformă în 1945 în Libertatea şi apoi în ICO Ripensia Timişoara, primul club profesionist din ţară va dispare treptat – treptat, pentru ca în 1948 să nu mai existe. Venus Bucureşti, triplă campioană, rămâne un nume de legendă. Carmen Bucureşti, echipa industriaşului Ionel Mociorniţa, este desfiinţată, pe motiv că a refuzat să joace un amical cu Dinamo Tbilisi, considerată o „ambasadoare” a fotbalului din URSS. Desfiinţarea a avut un scop bine definit, eliberarea unui loc în prima divizie pentru nou înfiinţata echipă a armatei (AS Armata – actuala Steaua) după modelul fratelui mai mare sovietic – TSKA Moscova. În primăvara lui ’48, „tăvălugul” comunist face noi victime. Ciocanul, gruparea comunităţii evreieşti, este preluată de Ministerul Afacerilor Interne şi va deveni Dinamo A. Bucureşti. Acelaşi minister mai acaparează o echipă legendară, „Unirea Tricolor”, căreia îi atârnă şi denumirea de MAI, ce va deveni mai târziu Dinamo B Bucureşti, apoi Dinamo Braşov, Dinamo Cluj, Dinamo Bacău (actuala FCM Bacău).
Revenind la disputarea primei divizii, ea s-a hotărât să se înceapă pe 2 august 1946. S-au admis primele patru echipe din campionatul „Onoare” al Bucureştiului (Carmen, Ciocanul, CFR şi Juventus), noua echipă orădeană a baronului Neuman, ITA, două echipe reprezentante ale unor centre muncitoreşti, Jiul Petroşani şi UDR Reşiţa. Celelalte 7 echipe urmau să fie desemnate după disputarea unor meciuri de baraj. Din cele 14 echipe ce căutau să ajungă în primul eşalon, nu a făcut parte nici o formaţie braşoveană. Campionatul în primele ediţii post belice nu a avut un număr constant de echipe de la o ediţie la alta. S-a început cu 14 echipe, a continuat în 1947/1948 cu 16, s-a revenit în ediţiile următoare la 14 şi la 12 în 1950, când campionatul îşi schimbă perioada de disputare. Se trece de la clasicul de acum sistem, toamnă – primăvară, uzitat în vestul Europei, la sistemul sovietic, primăvară – toamnă. Nu a durat decât şapte sezoane, pentru că din ediţia a 40-a (1957/1958), când pe prima scenă promovează şi Steagul Roşu (actuala FC Braşov), se revine la sistemul european, folosit şi astăzi.

Reconstituirea federaţiei după al doilea război mondial
După încheierea celui de-al doilea război mondial, noua putere comunistă a trecut şi sportul după noi reguli. S-a constituit „Organizaţia Sportului Popular” (OSP), iar federaţiile pe ramuri de sport erau denumite „Comisii Centrale”. După o nouă reorganizare, sportul a fost condus de „Uniunea de Cultură Fizică şi Sport” (UCFS), iar sporturile au trecut la organizarea după noile structuri a federaţiilor de specialitate. Într-un comunicat s-a arătat că: „Federaţia Română de Fotbal este organul voluntar tehnic al Uniunii de Cultură Fizică şi Sport, care organizează, îndrumă şi controlează activitata fotbalistică în baza obiectivelor generale al UCFS”. Astfel, la 25 ianuarie 1958 s-a constituit, putem spune, noua Federaţie Română de Fotbal. Ca prim preşedinte a fost numit Corneliu Mănescu, nimeni altul decât viitorul ministru de externe şi preşedinte al ONU. Oameni de specialitate găsim numai la membrii, pe Emeric Vogl, D. Traian Dumitrescu, pentru că în rest sunt oameni ai puterii. Cu această ocazie s-a hotărât şi calendarul intern al celor trei divizii, pentru că returul campionatului juniorilor a fost anulat.
Sistemul cu 12 sau 13 echipe se menţine până în 1960. Din ediţia 1960/1961 şi până la ediţia 1967/1968 pe prima scenă evoluează 14 formaţii. Primul eşalon creşte la 16 echipe, începând din 1968, dar numai pentru cinci sezoane, pentru că la finalul campionatului 1972/1973, două dintre echipele de suflet ale federalilor, Sportul Studenţesc şi Universitatea Cluj, s-au aflat pe cele două locuri retrogradante. Atunci s-a stabilit ca primul eşalon să crească la 18 echipe. De la această ediţie şi până la 1999/2000, timp de 27 de ediţii, campionatul s-a menţinut pe acelaşi sistem. Revenirea din ediţia a 83-a la 16 echipe, nu a fost pe placul unora, care au tot solicitat să se reia din nou sistemul, care, aşa cum afirmau, a adus şi cele mai mari succese fotbalului românesc. Preşedintele federaţiei, Mircea Sandu, a şi comunicat că se ia în calcul revenirea la sistemul de desfăşurare cu 18 echipe, din ediţia 2006/2007. Se vor face însă unele amendamente, din care principalul este acela că din primul eşalon vor retrograda automat 4 echipe.
Din divizia secundă, care se pare că va avea o singură serie, vor promova primele 4 clasate, din cele 18 câte vor lua parte. Ultimele 4 vor retrograda în divizia a treia, de unde primele clasate ale celor patru serii vor promova în „B”. Este un sistem apropiat de cel italian, în care se speră ca jocurile de culise să dispară cu desăvârşire.
Părerile marilor echipe vor conta foarte mult. Se aud deja voci care sunt împotrivă, considerându-se o diluare masivă a calităţii competiţiei. Primul care s-a revoltat a fost „stelistul” Walter Zenga. Este prematur să anticipăm dacă Mircea Sandu va câştiga din nou războiul cu boşii fotbalului românesc, chiar dacă a apucat aniversarea celor 75 de ani de existenţă ai federaţiei pe care o conduce de 15 ani.

[Darkslowstar]

Din GSP de azi:

"3 GOLURI ÎN 4 MINUTE!
Dan Vintila (Brasov)


Calificati în Cupa UEFA, "stegarii" începusera sezonul '74-'75 destul de zbuciumat. În lot avusesera loc foarte multe schimbari, patru titulari, Anghelini, Mateescu, Olteanu si Purcaru, preferasera sa plece la echipele mari din Bucuresti si de la Craiova, iar atmosfera în club era tensionata.

Pe acest fond, esecul din tur, de la Istanbul, în fata lui Besiktas (0-2), n-a mirat pe nimeni. "De vina a fost nocturna", s-au scuzat atunci jucatorii, care nu mai evoluasera niciodata la lumina reflectoarelor. Totusi, revansa de sub Tîmpa a umplut pîna la refuz Stadionul Tineretului. Cei care n-au mai prins un loc în tribune s-au aciuat prin plopii si cladirile din jur.

Purtati pe valul entuziasmului propriilor suporteri, elevii lui Nicolae Proca au început forcingul înca din minutul 2, cînd capitanul Nae Pescaru a gresit cu putin tinta. Totusi, pîna în minutul 87, gazdele au facut doar concurs de ratari în careul turcilor, raportul suturilor pe poarta fiind de 17-2!

Cînd aproape nimeni nu mai spera în calificare, Petre Kadar a luat o actiune pe cont propriu si a înscris cu un sut la coltul lung. Mai erau 3 minute de speranta. "Macar un gol daca am mai marca, sa intram în prelungiri", se rugau spectatorii. Si ruga le-a fost imediat ascultata. În minutul 88, Serbanoiu a prins un sut senzationat de la 16 metri, iar întregul stadion si-a urlat fericirea. Puteau spera tribunele la mai mult?!

Nimeni nu stie daca, la 2-0, cineva a mai cerut Dinivitatii si golul 3, dar acesta a venit în ultimul minut al înclestarii. Autor, acelasi Serbanoiu, care a fructificat o pasa ideala a lui Adi Hîrlab. Minunea s-a produs, visul "stegarilor" devenise realitate.


--------------------------------------------------------------------------------

Cupa Cupelor 1974-1975, turul 1
Steagul Rosu Brasov - Besiktas Istanbul 3-0 (în tur 0-2)

Stadion Tineretului. Spectatori: 9.500.
Au marcat: Kadar (87), Serbanoiu (88, 90)

Steagul Rosu: Adamache - Hîrlab, Ion Nagy, Mihailescu, Mateescu - Serbanoiu, Kadar, Gergely - Papuc (67 Iambor), Pescaru, Gyorfi. Antrenori: Nicolae Proca, Alexandru Meszaros
Besiktas: Sabri - Ahmet, Niko, Lutfu, Zekeriya - Vedat, Milici (28 Sanli), Kahrman - Sinan, Ozan, Turu (80 Mesut). Antrenor: Turel Metin


--------------------------------------------------------------------------------

„Am meritat!”
Capitanul din acea vreme al brasovenilor, Nicolae Pescaru, îsi aminteste cu placere de cea mai mare performanta a clubului de sub Tîmpa. "A fost ceva fantastic, unic! Desi obtinuta în ultimele patru minute, calificarea noastra a fost mai mult decît meritata. Am ratat cu duiumul si trebuia sa avem 7-0 înca de la pauza. Dumnezeu a facut dreptate atunci, ca prea mult noroc avusesera turcii. Cînd s-a terminat meciul, ne uitam unii la altii si nu puteam crede ca am izbîndit", a rememorat Pescaru.

Masacrati de Hamburg
În turul secund, Brasovul a platit scump "tupeul" de a se fi calificat dramatic în fata lui Besiktas. Noul adversar era SV Hamburg, din Germania. Totul s-a prabusit în meciul din deplasare, unde nemtii i-au executat pe ardeleni cu un umilitor 8-0! În mansa a doua, "tancurile" germane s-au impus din nou, 2-1, dar oricum nu mai spera nimeni în alt miracol.

28 februarie 2005

[adamache]

Era Cupa UEFA. In Cupa cupelor n-am jucat pentru ca , din pacate , n-am castigat niciodata Cupa Romaniei!

[adamache]

Merita sa-i amintim pe campionii de atunci :
Löbel -Columban , Balint , Török , Csjaka , Hrehuss , Kemeny , Gylebrowsky , Grüber , Hech , Peterffi. /hello /hello /hello

[Darkslowstar]

Te referi la Cupa Oraselor Targuri, castigata de noi?

[adamache]

Te referi la Cupa Oraselor Targuri, castigata de noi?

Nu.Ai scris ca am jucat in Cupa Cupelor cu Besiktasin 1974/75.Era de fapt Cupa UEFA.De castigat , am castigat Cupa Balcanica in 1963.Iar jucatorii mentionati de mine erau componentii echipei campioane din 1928 , Coltea Brasov.

[Darkslowstar]

Aha, am facut eu o confuzie.
Cu privire la Coltea, istoria e putin confuza. In unele surse, Coltea nu are nici o legatura cu actuala echipa, alte surse sustin ca Steagu este urmasa directa a Coltei. Am intrebat mai multi suporteri batrani, dar nimeni nu m-a putut lamuri. Am vazut ce scrie pe siturile stegare, dar nu e foarte relevant. Tu stii cumva mai multe?

PS astept cu nerabdare cartea mentionata de BZB

[adamache]

Nu exista o filiatie directa Coltea - Brasovia - F.C. Brasov ( cu toate denumirile cunoscute ) , dar dat fiind sistemul de disputare a campionatului in epoca respectiva , echipele se pot considera ,, rude ,, ele preluind locul detinut de inaintasa .Coltea a disparut in 1931, locul ei fiind luat de Brasovia , odata cu introducerea sistemului divizionar.In 1937 dispare Brasovia ,locul ei fiind luat de Astra ( Steagul rosu , Metalul ,FC Brasov ). A mai fost episodul Dinamo Brasov 1950-1956...Coltea Brasov se spune ca ar fi fost filiala a Coltei Bucuresti, insa atat conducatorii cat si jucatorii erau brasoveni get - beget .Vezi numele !De altfel echipa mama nu a avut nici o performanta notabila ... /hello

[Darkslowstar]

Asa stiam si eu (mai mult sau mai putin) dar mai sunt unii care pretind ca Steagu este urmasa directa a Coltei. Eu stiu numai ca echipa Coltea Brasov s-a desfintat si ca Brasovia nu i-a preluat palmaresul. La fel si intre Brasovia si actualul FC Brasov. Pacat ca palmaresul s-a pierdut, aveam si noi un titlu.
Dinamo Brasov este o echipa a MI mutata prin tara si care a ajuns pana la urma la Bacau (actualul FC Bacau).

[jay]

Asa e, Dinamo Brasov nu are nici o legatura cu FC Brasov, din fericire.:) Fosta Dinamo Militie a fost plimbata prin tara pe traseul Brasov - Cluj - Bacau, este Fishimiul lui Sechelariu de azi.
Darkslowstar, Cupa Oraselor Targuri este precursoarea Cupei UEFA...
Ar mai fi ceva. Autorul articolului despre celebrul nostru meci cu Besiktas spune ca in tribune au fost 9 500 de spectatori. Cred ca a uitat sa scrie o cifra in fata...

[Darkslowstar]

Bine ai revenit Claudiu :). Pai asta ziceam si eu parca. Noi am castigat Cupa Oraselor Targuri cand nu avea formatul de acum al Cupei UEFA.

Ma intereseaza mai multe date despre Coltea, daca stiti. Mi-as fi dorit sa avem si noi un titlu de campion, asa ca e normal sa ne intristam ca titlul Coltei nu este in palmaresul nostru.

[jay]

Avem in palmares doar Cupa Balcanica, nu si Cupa Oraselor Targuri.

Despre Coltea nu stiu decat anul in care a castigat campionatul, rezultatul si numele oponentului din finala. Si eu as vrea sa aflu mai multe.

[Darkslowstar]

Eu stiam ca am castigat Cupa Oraselor Targuri, cand formatul de organizare al acestei competitii era regional. Deci tot ceva in genul Cupei Balcanice.
Despre Coltea sper sa aflam mai multe cand va aparea cartea despre Steagu, pe care o scrie ziaristul del BZB.

[adamache]

Eu stiam ca am castigat Cupa Oraselor Targuri, cand formatul de organizare al acestei competitii era regional. Deci tot ceva in genul Cupei Balcanice.
Despre Coltea sper sa aflam mai multe cand va aparea cartea despre Steagu, pe care o scrie ziaristul del BZB.

Eu zic sa nu-ti faci prea multe sperante in legatura cu cartea asta ! Mai ales daca e scrisa in stilul articolelor de sport din BZB...

[adamache]

Bine ai revenit Claudiu :). Pai asta ziceam si eu parca. Noi am castigat Cupa Oraselor Targuri cand nu avea formatul de acum al Cupei UEFA.

Ma intereseaza mai multe date despre Coltea, daca stiti. Mi-as fi dorit sa avem si noi un titlu de campion, asa ca e normal sa ne intristam ca titlul Coltei nu este in palmaresul nostru.

Pai daca e vorba de palmares atunci chiar ca avem de ce sa ne intristam.Din acest punct de vedere stegarii nu au nici o legatura cu Coltea , asa cum , de exemplu , nu exista nici intre Ripensia si Poli T.Important , insa , cred eu , este faptul ca avem totusi un titlu la Brasov

[jay]

Pai nici echipa care isi disputa meciurile de vreo 2 ani la Timisoara nu are legatura cu Poli.;)

[Darkslowstar]

Acum au cumparat si palmaresul (adica vechea echipa a Timisoarei). Dar nu asta e problema. Ceva de genul asta ar trebui facut si cu Coltea, daca a mai ramas vreun propietar al siglei & palmaresului. Vreo uzina ceva. Sau Coltea a fost o echipa 100% privata (adica n-a avut legatura cu industria & comertul) si nu au ramas nici un fel de mostenitori/titulari de drepturi. Daca as fi in locul lui Scipcaru as asa face. Cred ca s-ar putea gasi o solutie.

[Darkslowstar]

Au făcut istorie la Poli
Trei jucători veniţi din Braşov au contribuit din plin la performanţe de vîrf ale Timişoarei: trei finale de Cupa României şi eliminarea lui Celtic. Istoria fotbalului timişorean consemnează cîteva vîrfuri. În perioada interbelică, pe Bega au adus zece titluri de campioană Chinezul şi Ripensia. Următorul vîrf este al Politehnicii Timişoara: Cupa României în 1980 şi apoi eliminarea puternicei Celtic Glasgow, la acea vreme din Cupa Cupelor. Aceste performanţe s-au scris cu o contribuţie importantă venită de la Braşov. Actualii alb-violeţi se deplasează în acest week-end la Braşov fără să ştie probabil că de acolo au venit trei nume importante pentru Poli. Revenită în Divizia A în 1973, Poli avea conducători care, dacă nu aparţineau, se aflau în strînsă legătură cu Institutul Politehnic. Erau hotărîţi să formeze o echipă redutabilă care măcar să nu mai aibă de-a face cu retrogradarea. În acest sens, era necesară aducerea unor fotbalişti valoroşi. De aceea, s-a folosit la maximum principalul element de atracţie: facilitarea absolvirii unei facultăţi pentru fotbalişti. Formaţie puternică în acei ani, Steagul Roşu Braşov era o ţintă perfectă de unde să fie luaţi fotbalişti. Astfel, pe rând au fost aduşi Păltinişanu (care nu prea apucase să joace la echipa mare de sub Tîmpa), Anghel şi Şerbănoiu.

A intervenit partidul
“Toate transferurile pe atunci nu se puteau face fără acordul partidului. Mie mi-au dat drumul la doar cîteva etape după ce Braşovul învinsese pe Poli. Era echipă mare sub Tîmpa atunci. Au plecat însă nu doar la Timişoara, ci şi spre Oradea şi Bucureşti. Dacă rămîneam toţi, cine ştie unde ajungeam. Dar eu am vrut să-mi fac un viitor, pentru facultate am venit. Am primit şi casă, n-am avut nici o problemă la Timişoara”, recunoaşte acum Stelian Anghel. Ar mai fi urmat probabil şi alţi jucători, dacă de la Braşov nu se intervenea pe linie de partid la Timişoara pentru a se pune capăt acestei “racolări”. “S-or fi supărat braşovenii, dar pe atunci dacă jucătorii doreau să facă şcoală, lumea nu se opunea în general şi accepta. Pe Anghel s-a plătit foarte puţin, nesemnificativ, iar Păltinişanu a venit gratis”, spune prof. Ion V. Ionescu, antrenorul echipei în acea perioadă. Cei trei veniţi la Poli au adunat însă aproape 700 de meciuri în prima divizie în tricoul alb-violet!

Transferuri mai puternice decît acum”
Profesorul Ion V. Ionescu, antrenor la cîştigarea Cupei din 1980 şi la eliminarea lui Celtic, spune că în acea perioadă Poli a făcut achiziţii mai importante chiar decît acum! “Cei trei au completat o campanie extraordinară de achiziţii, mai mare decît astăzi! Au fost lideri de echipă, lideri de performanţă, cu ceilalţi pe lîngă ei. Anghel era o bijuterie de 24 de karate, o mare speranţă a Braşovului. Păltinişanu s-a lansat în schimb la noi, încă nu confirmase, apoi s-a consacrat. Sub Tîmpa erau condiţii foarte bune şi au avut antrenori deosebiţi, ca Silviu Ploeşteanu sau Nicolae Proca”, a explicat Jackie Ionescu situaţia de atunci.

De neuitat sub Tîmpa
Cel mai important pentru Braşov dintre cei trei jucători poate fi considerat Gheorghe Şerbănoiu. Acesta a marcat două goluri în celebra victorie cu Beşiktaş din Cupa UEFA 1974/75, cînd braşovenii au cîştigat cu 3-0 în ultimele minute, după ce pierduseră în tur, 0-2. Acum, Şerbănoiu s-a stabilit în Germania, activînd la o grupare din liga a patra.

Ţine mai mult cu Poli
Stelian Anghel spune că deşi s-a născut în Braşov, nu-l mai leagă prea multe lucruri de oraşul de sub Tîmpa. “Practic am trăit mai mulţi ani în Timişoara. Aşa că ţin mai mult cu Poli. Oricum, cred că va fi un meci echilibrat, chiar dacă Poli şi-a revenit puternic”, spune fosta extremă dreapta a alb-violeţilor, care după Revoluţie s-a aflat şi în conducerea clubului timişorean.

Păltinişanu, ignorat de braşoveni
Născut la Bucureşti, Dan Păltinişanu a făcut junioratul la Dinamo. În 1970 a ajuns la Braşov, unde a şi debutat în Divizia A, cînd avea 21 de ani, la Steagul Roşu. A fost însă şi singurul meci în prima ligă sub Tîmpa, fiind trimis în Divizia B, la Metrom, înainte să ajungă la Timişoara. Pe Bega s-a consacrat definitiv, culminînd cu golul decisiv marcat în finala Cupei României cu Steaua (2-1) la 1 iunie 1980 şi cu cel cu care a eliminat pe Celtic la 1 octombrie 1980. Timişorenii îl onorează acum, stadionul principal al oraşului purtînd numele său, la iniţiativa săptămînalului “Fotbal vest”, după ce în urmă cu zece ani a decedat.

PS tipic, sa ne ignoram jucatorii buni :mda:

[de_kid]

probabil ca peste cativa ani aceasta pauza competitionala va fi si ea la randul ei o pagina de istorie...sau poate nu , acum depinde doar de jucatori pentru ca ei intra in teren

[jucatoru]

Unde pot sa gasesc cronici (statistici)din meciurile lui STEAGU din anii 1980-1990

[Darkslowstar]

Buna intrebare. Am auzit ca exista carti despre istoria Steagului pe care le poti cumpara de la St O Iosif, incearca si tu acolo, daca stai in Brasov.

[de_kid]

eu am decupate din ziar clasamentele de acum cativa ani...cand steagu' era pe 2 :)

[cocostegar]

o intrebare....in ce an s-a infiitat fc brasov in 35 sau 37 ca am vz la club ca scria in 35 apoi in 37.......?

[tudoor]

In 1937 s-a infiintat echipa Astra Brasov !

[mitel4rulmentu]

Da atunci sa infintat!!Atunci Sa fi vazut galerie de galerie nu ce e acuma la rulmentul muhahahahahahah :)):D

[tudoor]

mitele.. eu cred ca tot aia care erau atunci sunt si acum la voi la Rulmentul :D

[de_kid]

Astra? hmmmmmm , urat nume...

[mitel4rulmentu]

Da super urat!!Ca nu am amintiri placuta din deplasarile de la ploiesti :( ORCUM ACUAM E FC.BRASOV!!SI poate ajungem in divizia A!!:D

[de_kid]

sa stii ca nu mi-a placut cum te-ai exprimat.
SA FIE CLAR CA VOM PROMOVA !!!!!!

[cocostegar]

e cel mai naspa oras din romania(ploiesti).............+craiova

[de_kid]

si lista ar putea continua...

[mitel4rulmentu]

Ar continua!!Dar ce sa ii faci...... Asta e romania ce sa ii ceri??IN AFARA DE BRASOV SI CATEVA ORAse.....Restu praf :)

[de_kid]

in schimb sunt unele orase care ar merita sa intre in A...cu toate astea nu intra din cauza unor nush care interese !!!! Ma rever aici la Arad , Oradea...

[mitel4rulmentu]

Da aici sunt de acord cu tine!!asta e viata pe interese :D

[cocostegar]

ce mine ca m-am nascut la munte!1!

[mitel4rulmentu]

Da e super bine!!Decat la olteni sau moldoveni!!CEL MAI BINE E IN ARDEAL MAndru ca Sunt Ardelean!!

[de_kid]

intradevar , mai rar asa solidaritate . Din cate am vazut ieri la sibiu e clar ca intre noi exista o legatura de sange

[mitel4rulmentu]

Da exista si le multumesc prietenilor de la sibiu chiar daca nu au avut toti loc in galerie au stat vizavi in colt!!!ORcum SIBIENI NOI VA MULTUMIM!!!;)

[de_kid]

prietenul la nevoie se cunoaste dar hai ca deja intram in off topic , asta putem sa o discutam la off topic

[mitel4rulmentu]

Da ba tin minte ca avea o galerie misto steagu !!dar acuma lasa de dorit :(

[de_kid]

:D sa te aud la anu' pe vremea asta

[mitel4rulmentu]

Sa dea domnu sa vb si in prezent de o galerie Super Beton!!Dar mai Greu se intampla La steagu asa ceva!!!

[cocostegar]

o sa aem si noi o galerie in care nu vor mai fi toti retarzii

[de_kid]

din partea mea pot sa fie , doar sa reprezinte ceva nesemnificativ

[romeo_pascu]

deci pararea mea este ca singurul stegar adevarat este mitel radoi

[de_kid]

poti sa scrii cu litere mari "parerea mea"

[mitel4rulmentu]

Ba pele crezi ca daca esti cu alt nume ma surprinzi??ASa ca ma ...... pe fata ta !!ASa ca esti ungur si nu ai ce cauta la meci ma!!:D

[NORGEMAN]

ceva polite mai vechi de platit?

[mitel4rulmentu]

nu ma!!E un ungur!!Care ne-a injurat pe toti si pe echipele brasovene!!si trebe sa ma razbun!

[NORGEMAN]

:o: ma injurat si pe mine... si nu stiam ce aveti cu el ...:D

[mitel4rulmentu]

pai a zis ca ma .... pe fani vostri si etc..deci e clar ...

[de_kid]

probabil ca si sorin colceag a scris o pagina din istoria clubului...cel mai slab portar in 80 de ani de existenta :(