Twilight Zone (+16)

[Paul Atreides]

AMR 7 zile

Afganistan, cronică de teatru de luptă. pe bune! – Episodul 18

Zilele astea au dat pe spate încă patru americani. S-a întîmplat exact în locul în care au sărit în aer băieții noștri acum trei săptămîni. Poimîine plecăm. Mergem pentru cinci zile în altă bază, cea în care am stat la începuturile noastre în Afganistan. Acolo e mult mai cald, în jur de 50 de grade toată ziua. La altitudine, în baza actuală, sînt 42 de grade la umbră. Ne așteaptă cîteva săptămîni grele.


Din cîte știm, în afară de căldură, se mai face cald și de la bombele cu care se aruncă de după gard o dată la 48 de ore. În plus, ne așteaptă acolo o epidemie de malarie, de la care ne lipim sigur la un pui de carantină cînd ajungem acasă.

Azi-dimineață mi-am dat căciula cu urechi din echipament pe niște bocanci USA. Sînt ultimele schimburi dintre noi. Am epuizat stocurile de mult. Deja sîntem îmbrăcați invers. Tot ce au americanii pe ei e de la noi. În altă ordine de idei, paranoia din jurul nostru crește ca Făt-Frumos. Unde te duci, ești controlat.

De la băute, găinării cu trafic de motociclete și cartușe cu țigări, te percheziționează tot timpul. Pînă ajungem în KAF (Kandahar Air Force) ne chinuim să supraviețuim plictiselii. Dacă știam că e atît de rău, păstram măcar tablele. Da’ și pe alea le-am vîndut.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Schema armei noastre secrete

Afganistan, cronică de teatru de luptă. Pe bune! – episodul 19

Numărătoarea inversă pînă la plecarea acasă s-a încheiat acum două zile. Începe alta. De unde mai aveam o săptămînă, ne-am trezit cu încă două. Ofertă specială pentru cîțiva dintre noi. Din motive nu foarte bine cunoscute, rămînem să ne mai aranjăm lucrurile pe-aici.


Prima acțiune executată după ce ni s-a prelungit șederea a fost să distrugem arma secretă: cazanul improvizat de țuică. Împreună cu ceilalți patru proprietari, am semnat un acord de dezarmare a cortului în care am stat, pentru a nu pune în pericol integritatea băieților care ne vor înlocui. Un asemenea aparat trebuie manipulat cu grijă, doar de cunoscători.

Ideea fabricării lui ne-a venit spontan, nu a fost nimic premeditat. Aveam nevoie de un inventator care să cunoască mecanismele fermentării și fierberii și de o schemă de funcționare. El avea 51% din acțiunile cazanului. Ceilalți patru, deținători de părți egale din restul de 49%, eram responsabili cu procurarea sucului de mere și a mierii. Tot noi le căram, le lăsam o săptămînă la macerat împreună cu un pliculeț de drojdie și supravegheam procesul de producție. Dintr-o canistră de 20 de litri din plastic gros, rezistent la temperaturi foarte mari, am confecționat vasul principal. Din el pleca un furun, din partea de sus, prin dreptul dopului recipientului. În părțile laterale, canistra era prevăzută cu cîte două găuri prin care am introdus fierbătoare electrice luate de la babulani din bazar.

Cîte unul pe fiecare latură, unul mai sus, unul mai jos, conectate la un stîlp de electricitate. Furtunul din vasul principal cădea lin într-o altă canistră, mai mică și tăiată, în care se punea apă cu gheață. Acolo se spirala, pentru ca lichidul să zăbovească mai mult în zona rece. După ce străbătea vasul numărul doi, furtunul părăsea incinta în partea de jos, fix în dreptul unui bidon. De la începerea operațiunii, adică de la introducerea aluatului și pornirea malaxorului de curent, apăreau primii stropi de țuică.

Cînd se atingea semnul făcut pe bidon cu marker-ul, procesul se oprea, semn că s-a obținut tăria dorită. O clipă de neatenție și depășirea cotei indicate ar fi însemnat dezastrul, adică un lichid vecin cu pișatul. Ceea ce nu s-a întîmplat niciodată, pentru că sîntem militari profesioniști. Pe durata întregii noastre șederi, produsul a fost foarte apreciat de popoarele partenere, pe care le-am cucerit emoțional pentru mult timp de aici înainte.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Ultimele dureri de KAF în Afganistan

Afganistan, cronică de teatru de luptă. Pe bune! – episodul 20

Am ajuns pînă la urmă în Kandahar Airfield (KAF). În acest loc am aterizat în iarnă și tot de aici vom pleca în țară peste cîteva zile. Aici e de preferat să stai cît mai puțin. În Kandahar, pe lîngă pericolele din misiuni, riscul s-o pățești este suficient de mare cît să nu te poți relaxa o clipă.


La venire ne-am convins că nicăieri nu te afli în siguranță în KAF cîtă vreme sirena sună de cel puțin cinci ori pe zi și de tot atîtea ori pe noapte. Alarma se declanșează în momentul în care rachetele talibanilor sînt foarte aproape de bază, dar nu deasupra ei încă. Din acel moment, ai la dispoziție două secunde să ieși din cort și să te bagi în buncărul de lîngă. Practic, mai puțin de opt secunde nu scoți chiar dacă ești deja pe picior de fugă și bine pregătit fizic.

Conform procedurii, cine e prins departe de buncăre trebuie să se arunce la pămînt și să aștepte pe burtă cîteva minute. Pînă acum, am prins două explozii nu departe de locul în care stăm. Pagubele pe care le poate face o rachetă artizanală de babulan sînt incredibile. Bucățile de metal și cuiele cu care le împănează trec chiar și prin barăci, iar dacă ai ghinion să fii acolo, șansele de scăpare sînt foarte mici.

Nu e cea mai bună atmosferă, dar nici ascunși nu putem sta pînă ne vine avionul. Ieri am bătut la fotbal în sală niște englezi, iar azi mergem din nou la cumpărături, să luăm ce ne mai place din magazinul americanilor.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Ultima noapte fără dragoste și ultima de război

Afganistan, cronică de teatru de luptă. Pe bune! – episodul 21

Sîntem cu bagajele la ușă. Mai bine zis la pătură, pentru că locuim la cort. Din cauza asta ne-am cam foit în ultimele două zile. Cu mare băgare de seamă, ce-i drept, pentru că de la ultimul episod și pînă astăzi nu a crescut deloc coeficientul de pace. Mergem numai pe lîngă PX-uri (buncăre), gata să ne băgăm în ele cînd se dă alarma.


După o săptămînă petrecută aici ne-am gîndit că e mai bine să umblăm de nebuni decît să stăm pe loc și să ne rugăm să nu ne pice bomba pe casă. Ca să ne dezmorțim, nu ratăm nici o masă, iar la întoarcere ne plimbăm pe la toate magazinele. Înapoi la corturi, ne mai facem o dată inventarul cu ce am uitat să cumpărăm și o luăm de la capăt.

Trebuie să fim foarte atenți la cantități, pentru că și de aici trebuie respectate limitele de tranzit ale frontierelor. Nu ți se face nici un favor, chiar dacă ți se pare că meriți să fii lăsat cu un parfum în plus după ce-ai riscat să mori pentru țară.

Mîine dimineață, cu noap­tea-n cap, părăsim Kandahar Air Field (KAF). Cea mai mare bază din Afganistan, un oraș cu un buget care ar scoate România din criză, este în continuă expansiune. În fiecare zi se construiește ceva. Aterizează avioane cu echipamente și militari de peste tot. Față de zona în care am stat noi șase luni, aici e o cu totul altă lume.

Se vorbesc o grămadă de limbi și vezi tot felul de uniforme. Pe lîngă șirurile de sorcove (jingle-uri, cum le spun americanii), mașinile de transport persoane + marfă ale afganilor, KAF-ul te uimește cu aparate la care nici nu știi cum să te uiți. Avioanele americanilor sînt rupte din filme. La fel și elicopterul moldovenilor care fac transport de militari cu o drăcie albă rusească de pe timpul URSS-ului în Afganistan și în care am avut marele noroc să nu urcăm niciodată.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Ne-am întors la fel cum am plecat. Vii

Afganistan, cronică de teatru de luptă. Pe bune! – episodul 22

Jurnalul de Afganistan se termină aici. Le mulțumim celor care au urmărit rubrica, ne‑au transmis mesaje sau ne-au luat la mișto. Celor pe care i-am dezamăgit cu prestația noastră, mai puțin spectaculoasă ca în filme, le cerem scuze. Poate data viitoare.


Ne-am înghesuit cu toții la geamurile avionului, o namilă de Hercules care s-a chinuit pînă să-și ia avînt de pe pistă. Am vrut să vedem Afganistanul de sus, unii dintre noi pentru ultima oară. Peste cinci ore aterizam la Baku, în Azerbaidjan. Acolo am petrecut timp de două beri scumpe. Pînă la București, călătoria a durat încă 8-10 beri, pe care, din păcate, nu le-am băut. Adică tot cinci ore. Am promis că la întoarcere, timp de două săptămîni, voi calcula timpul în bere. Cum am pus piciorul în țară, am fost trimiși la analize și teste psihologice. Presupun că le-am trecut, din moment ce ne-au lăsat să plecăm repede la ai noștri.

Peste cîteva zile, a urmat defilarea oficială, semn că misiunea s-a încheiat. Ne‑am adunat în curtea unității îmbrăcați în ținuta armatei române și cu bocancii americani în picioare. Interesantă imagine. Am predat echipamentul, arma, am depus coroane de flori în memoria colegilor căzuți la datorie și am mers la băut. Ne-am cinstit de bucurie că am scăpat de datorii ori că au rămas mai puține. De nevoie, cei mai mulți se gîndesc să plece din nou. Alții vor să-și dea demisia și să revină la civilie. În fond, dacă nu te duci în misiuni, nu prea are rost să rămîi în armată. De bine, de rău, din clipa în care ai plecat știi sigur că-ți vei ajuta familia cu niște bani. Viu, cu puțin peste 10.000 de euro, mort, cu de zece ori mai mult. Asta-i viața.

Tot la berile de după festivitate, am auzit următoarea poveste. Un prieten al unui prieten de la masă, om serios, profesor la o universitate din Germania, avea un student bulgar, care în afara cursu­rilor își rotunjea veniturile muncind pentru americani. Mai precis, se ducea de cîteva ori pe lună, în schimbul a 70 de euro pe zi, într-o bază de antrenament unde făcea figurație în diferite exerciții militare. Simulări ale războiului în orașe reconstruite după modelul celor din Afganistan. Ca orice actor, fie el și amator, bulgarul avea un rol preferat pe care îl juca cu plăcere de fiecare dată: figurant Friendly Population. Adică, la aceste simulări, omul se îmbrăca în arab și se făcea că-și vede liniștit de treabă; nu punea bombe, nu căra mitraliere, nu complota.

La ultima reprezentație, în calitatea lui de om pașnic a fost împușcat mortal de 67 de ori. Cînd te gîndești că sînt locuri pe lumea asta unde, fără să faci nimic rău, riști să mori de 67 de ori într‑o singură după-amiază, via­ța în România pare un pic mai frumoasă. (sfîrșit)

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Cînd un bărbat pornit pe sex profită de un alt bărbat

Școală, stradă și bordel

Aceste aventuri de prin bordeluri sînt adevărate, dar, din pudoare, nu pot să spun că mi s-au întîm­plat mie, că eu doar nu merg la curve. Așa că hai să admitem, cam asta este procedura standard, că le-am auzit la un prieten. Un prieten cu care mergeam eu la bordeluri.

Indecizia apare și în viața sexuală. Rămîi în cîte o seară abulic și nu te poți hotărî între două oarecare domnișoare. Ești ca măgarul lui Buridan, să zicem, deși e măcar un capitol la care nu te poți compara cu dumnealui. Cînd nu te poți hotărî între una și alta, te duci la două. Așa am și procedat. Atît că, să vezi, am primit mai mult decît am cerut: am primit un cuib format din două plus unu! Două fete și un domn gata să se ia la trîntă cu cîteva bancnote și mult libidou.


– Ați mai fost la cupluri pînă acum? a încercat una dintre demoazele să mă cunoască încă din primul moment.

Nu mai fusesem și nici nu mă interesa. Nu venisem decît pentru cuplul format din cele două fete. Că la remorca lor mai stătea agățat și un nene ciocănar nu făcea decît să mă indispună. Ca să nu par neam prost (mă refer la comportament, că la alte chestii mi-ar fi plăcut să fiu înzestrat ca un neam prost), am zis să întreb, totuși, ce și cum. Adică, dacă la un caz că m-ar interesa și prezența domnului între noi trei, în ce ar consta asta. Mă închipuiam pe mine culcușindu-mă în coșulețul dragostei, ca un motănaș între pisicoasele alea două, dar îmi dispărea instantaneu cheful de viață numai știindu-l pe cheferistul-anexă – și nu neapărat la coada noastră, era vorba și de prezența lui în același apartament. Abia mă abțineam să-i pun fetei întrebarea tranșant și școlărește, ca la științele naturii, în clasa a doua: „Ce folosește omul“ de la acest element insinuat în oferta voastră? Cică dacă vreau pot să mă uit cum el își iubește colegele de muncă; sau, invers, el să asigure public pentru piesa în care joc eu cu ele.

– Păi, și eu ce să fac? Să-l ascult pe urmă, să văd dacă a fost atent la ce s-a discutat în clasă?

Mi-am făcut treaba cu fetele, după ce l-am detașat pe băiat în cea mai îndepărtată cameră a apartamentului, iar în pauza de țigară un gînd pervers mi-a încolțit în minte. Ce-ar fi să profit de acest tînăr, dacă tot zice că-i și el în banii ăștia? Sînt genul care se chinuiește să mănînce tot din farfurie, la restaurant, numai pentru faptul că a plătit. Ei bine, da! Am făcut-o! Odată și odată trebuia să fac și acest pas. Nu am făcut-o brutal, dar am făcut-o. Am profitat de corpul lui și l-am trimis pînă jos, la un non-stop, să-mi ia și mie două beri reci. Era vară, cald, iar eu mă încinsesem în rele deja. Muream de poftă. Poftă de bere. El s-a supus la modul cel mai corect. La întoarcere, a așezat pe masă restul, pînă la ultima monedă de zece bani. M-am gîndit să-l verific, la plecare, întrebînd la chioșc de prețul unui Carlsberg, dar am lăsat de la mine. I-am oferit un pahar de bere. A refuzat. Berea mi-a tăiat cheful de sex, așa că marile perversiuni abia acum au început.

Plictisit de cele două dameze, am făcut cunoștință cu al patrulea locatar: un Pitbull imens, superb, blînd. Ăsta nu mi-a cerut bani. A fost dragoste la prima vedere. L-am mîngîiat, ne-am hîrjonit, am fluierat. Ca mare amator de cîini, plimbat prin multe expoziții chinologice, pot spune că exemplarul canin era mult mai reușit decît colegii lui de apartament.

Am preferat sexului plătit dragostea sinceră a patrupedului, un fel de „doggy-style mai pe tandrețe“. L-am mai trimis de cîteva ori să-mi aducă mingea aia a lui și pe urmă m-am retras satisfăcut.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Lungimea drumului pînă la ea contează și în sexul pe bani

Școală, stradă și bordel

Aceste aventuri de prin bordeluri sînt adevărate, dar, din pudoare, nu pot să spun că mi s-au întîm­plat mie, că eu doar nu merg la curve. Așa că hai să admitem, cam asta este procedura standard, că le-am auzit la un prieten. Un prieten cu care mergeam eu la bordeluri.

Cînd iubești la dame de companie, calitățile care-ți fură mințile sînt cam aceleași ca și în viața reală. Una dintre cele mai importante însușiri ale femeii iubite este raportul preț-calitate. Aici trebuie musai ca zodiile să se potrivească. Recent, în literatura de specialitate, specialiștii britanici de la mine din cartier au mai introdus un indice. Raportul calitate-distanță-preț este un indicator macroeconomic mai complicat. Utilitatea lui se vădește în orașe „cu trafic infernal“ (cum le place știriștilor să spună). Adică una este să ostoiești pofta trupească la cinci cvartale distanță, caz în care riști ca în cele două ore petrecute în mașină, pe drum, să ți se ia, și alta este să tragi la o stație de autobuz. Exact cele 10-15 minute de plimbare romantică pe jos pentru țigara de după.


Revenim în literatura de specialitate sau, mai complicat, în filozofia de specialitate. Ce spun fetele? Cînd ai hogeacul în centru, îți păstrezi, cel puțin teoretic, șansa să aduni clienți de pe o rază mai mare, avînd în vedere că raza începe chiar de la tine. Adică ce spun eu rază mai mare, aduni clienți chiar de pe un diametru mai mare. Cînd stai în cartier, ai un target mai mic, numeric, dar care poate fi mai fidel. În dragoste este importantă proximitatea. Chiar dacă noi, bărbații, sîntem mai insensibili, ne place să fim aproape de femeia iubită pe bani. Un alt avantaj al cartierului este și un preț al chiriei mai mic. Ceea ce, pe criza asta, cînd clienții fetelor de companie sînt mai puțini decît iubiții lor, contează. Avantajul cartierului ar mai fi și băutura. Ieși matale, frumos, într-o după-amiază splendidă de octombrie, la terasa înfrunzită de după blocul tău. Razi două-trei beri și pe urmă altfel treci strada să mergi la dragoste. Vine femeia imediat după șpriț. Altfel, cînd distanța care te desparte de ea este de 45 de minute, ce faci? La volan nu poți să mai urci. Cu transportul în comun îți iese bucuria din sînge pînă ajungi la fată. Cu un taxi intri la altă cheltuială și, din nou, ficatul apucă să-ți filtreze, pe drum, buna dispoziție.

O fată mi-a povestit un caz concret

Un domn din blocul de vizavi, care avea timp să execute un sex scurt, numa’ cît cobora la chioșcul din fața blocului. Îi spunea soției că merge, rapid, pînă jos, la non-stopul dintre blocuri. Ai mîncarea pe foc? Te-ai trezit că s-a terminat uleiul sau piperul? „Lasă, dragă, că dau eu o fugă pînă aci, în spatele blocului!“ Într-un sfert de ceas ai împăcat și nevasta, și mîncarea, și sexul. În papuci, de pe drumul cu găleata de gunoi, nu-i venise încă nimeni fetei, dar, cine știe?…

O fi existînd ea intuiția feminină, care chiar funcționează al naibii de bine, dar cînd lipsești maximum o jumătate de oră și te întorci și cu un kil de ceapă, o vegeta și două sifoane, parcă nici soția nu te mai poate mirosi. Singura chestie ar fi că uneori se întîmplă să stai la coadă, taman la non-stopul cu pricina, cu soția, exact în spatele domnișoarei. Iar asta îți dă oareșce tresăriri.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Cînd Franța joacă fotbal, și femeile ușoare suferă

Școală, stradă și bordel

Aceste aventuri de prin bordeluri sînt adevărate, dar, din pudoare, nu pot să spun că mi s-au întîm­plat mie, că eu doar nu merg la curve. Așa că hai să admitem, cam asta este procedura standard, că le-am auzit la un prieten. Un prieten cu care mergeam eu la bordeluri.

Victoria cu 2-0 a Franței mi-a trezit amintiri erotice. Și nu pentru că francezii sînt iubăreți. Era prin 1998. Franța urma să iasă campioană mondială la fotbal, lucru care nu o prindea și care sfida regulile bunului-simț, ale prostului-simț, ale celui de al șaselea simț și, în general, ale oricărui simț. Noaptea optimilor, parcă, a fost una specială. Prietenul meu, denumit în continuare Comandantul, datorită poreclei sale, se pregătea să marcheze.


În schimbul unei sume negociate rapid, obținuse transferul unei domnișoare care, lucru rar în fotbal, dădea la fel de bine cu ambele picioare. Adică desfăcea și stîngul și dreptul la fel de meșteșugit. Partida de amor urma să se consume noaptea, exact atunci cînd la televizor se consuma, în reluare, un meci al Franței. Comandantul, mare susținător de Franță, a preferat un preludiu 4-4-2, adică s-a hotărît să mai guste ceva fotbal înainte de sex. Meciul, după cum vă spuneam, era în reluare, deci nu prezenta cine știe ce încărcătură emoțională. Ca și partida de sex, de altfel.

Fata, considerîndu-se și damă de companie, a zis să facă și ceva companie înainte de sex. A încercat, așa, de dragul clientului, să deschidă o discuție despre meciul de fotbal. Frumos! Cîte soții ar face așa ceva pentru un bărbat? Vedeți, nu degeaba se spune că o prostituată face ceea ce nu face soția. Numai că, în cazul parașutei, cunoștințele tehnico-tactice i-au jucat o festă. Nu știu exact ce o fi văzut fata la televizor, nici măcar nu sînt sigur că știa în ce tricouri joacă „albaștrii“. Cert este că din trupul ei ieftin a ieșit la un moment dat, pe gură, următoarea analiză a concepției de joc:

– Maaamă, da’ ce prost joacă Franța în seara asta!

Afirmația a echivalat cu un orgasm. Nu mă refer aici la plăcere, ci la faptul că în acel moment seara de sex s-a încheiat brusc, ca un contraatac românesc. Comandantul a trecut direct la postludiu:

– Ceeee, măăăă? Franța joacăăă prost? a răcnit din toți bojocii Comandantul. Cum să joace Franța prost, mă, panaramă care ești? Au urmat, pe ton urlat, niște încurajări pentru echipa Franței, exprimate în înjurături românești trîntite în capul bietei femei. Mai avea puțin și-o lua la bătaie. Comandantul a rămas, totuși, un gentleman. Și-a dat seama cam în ce direcție pot evolua lucrurile și cu ultima fărîmă de calm a luat o decizie rațională. A dat-o afară în miez de noapte pe fată. Vecinii care auziseră urletele au putut vedea o domnișoară aproape dezbrăcată alergînd cu un braț de haine pe culoarele blocului.

Acum, să știți că nici ea nu s-a potolit și a dat în continuare dovadă de tupeu. Martorii oculari care trăgeau cu urechea prin ușă susțin că fata ar fi depășit limita obrăzniciei cînd de pe pragul ușii i-a trîntit în față Comandantului următoarele cuvinte:

– Da’ io cu ce mă duc acasă la ora asta? Am de mers cîteva ore pe tocuri pînă la mine acasă!

În perioada aceea, în micul oră­șel de provincie în care se petrece acțiunea nu existau taxiuri la ora trei noaptea. Existau, în schimb, mulți golani.

Aceasta a fost drama unei femei care, cu 12 ani înaintea lui Chivu și-a băieților lui, a suferit din cauza francezilor. Vă dați seama că fata asta și-a dorit sîmbătă victoria mai mult decît Răzvan Lucescu.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Sportul cu prezervativul rotund

Școală, stradă și bordel

Aceste aventuri de prin bordeluri sînt adevărate, dar, din pudoare, nu pot să spun că mi s-au întîm­plat mie, că eu doar nu merg la curve. Așa că hai să admitem, cam asta este procedura standard, că le-am auzit la un prieten. Un prieten cu care mergeam eu la bordeluri.

Pe vremea lui Ceaușescu, de Revelion aveam deosebita ocazie să urmărim cam o oră cu muzică nemuritoare redegistă, cehă, poloneză sau sovietică. „Salutul televiziunilor străine“ se numea ora aceea de orgasm muzical. În rubrica de astăzi ne propunem să primim și „salutul bordelurilor“ din străinătate. Recent, două știri au făcut înconjurul lumii mai ceva ca o boală cu transmitere sexuală.


Wayne Rooney, de la Manchester United, s-a făcut de cacao (cu toate că nu știm dacă a avut parte și de sex anal) după ce o prostituată l-a dat în gît (iarăși nu vă putem spune dacă în gîtul ei sau în alt gît). Atacantul mic la stat a marcat ceva pe bani. Adică a trebuit să marce 1.200 de lire sterline unei prostituate ca să-i dea o pasă decisivă.

Frate, eu chiar nu înțeleg! Dacă matale, ca fotbalist celebru, „care moare gagicile după tine“, trebuie să bagi mîna în caraiman pentru ceva tandrețe și picioare desfăcute, atunci noi, ăștilalți, ce să mai spunem? Păi, atunci care mai sînt avantajele celebrității? Sau dacă tu, ca fotbalist-vedetă, trebuie să dai bani la femei să se culce cu tine, atunci ce Dumnezeu de meserie să ai ca să-ți cadă femeile gratis la picioare? Fizician, handbalist (caz în care femeile nu îți cad la picioare, ci la mîini) sau diriginte de oficiu poștal? Nu mai înțeleg nimic din dinamica vieții sexuale de vedetă. Nu mai discut aici și prețul. Mă gîndesc că în România, cu toată condiția aia fizică excepțională, de care nu o dată a dat nen-tu Rooney dovadă (că talentul nu prea îi dă mușchii afară din casă), nu ar fi putut să iubească de atîția bani. Mai exact, nu ar fi avut el fizic să babardească de cîte femei intrau în acești bani. Zău așa, măi, Rooney! Cristea de la noi o poseda pe Bianca, iar dacă se enerva era în stare să-i posede și telefonul, dimpreună cu ceasul, măcar să se-apropie de alea 1.200 de lire ale tale.

Dar Rooney, băiat tînăr, sănătos pe trup, încă stă bine. Tataia Beckham a achitat 10.000 de dolari pentru cîteva momente plăcute cu prostituata Irma Nici. Poate că domnii aceștia apelează la tîrfe gîndindu-se că ar fi riscant să agațe admiratoare care se îndrăgostesc și apoi se apucă să vorbească. Așadar, fata cere bani, dar măcar îți dă discreție, deși vedeți și voi de cîtamai discreția au avut amîndoi parte. Iar la Beckham a ieșit și mai urît. Tanti Irma Nici (care, după pozele pe care le-am văzut eu, arată mai prost decît niște domnișoare care cer în București sub 100 de euro, ba chiar sub 100 de dolari) i-a mai dat și notă lui David. I-a notat prestația cu 7,5. Mai exigentă decît Gazzetta dello Sport. Unde mai pui că și acest 7,5 o fi ieșit doar pentru că David o fi avut noroc să dea și gol, sau măcar o pasă de gol, că altfel lua, naibii, doar un 6. E clar că trebuie să vină la mărire. Sau la întărire.

O întrebare, totuși, a frămîntat comunitatea fotbaliștilor iubitori de sex pe bani. Dacă la 10.000 de dolari dați iei un 7,5, apăi cît trebuie să decartezi pentru un 9? Că la 10 nu îndrăznesc să mă gîndesc – cum se spune, 10 e nota antrenorului. Da’ cine știe, probabil că Beckham o fi jucat mai mult la rezultat, ignorînd spectacolul.

Una peste alta, din aceste două întîmplări nu pot să trag decît o singură concluzie. Eu cred că am mai mare succes la femei decît Beckham sau Rooney. Păi, pe mine mă costă mult mai puțin niște fete cel puțin la fel de mișto. Atîta că nu sînt însurat cu Posh.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

România a devenit piață de desfacere. Desfacerea picioarelor

Școală, stradă și bordel

Aceste aventuri de prin bordeluri sînt adevărate, dar, din pudoare, nu pot să spun că mi s-au întîm­plat mie, că eu doar nu merg la curve. Așa că hai să admitem, cam asta este procedura standard, că le-am auzit la un prieten. Un prieten cu care mergeam eu la bordeluri.

Și uite că a fost și tanti Pamela Anderson la București, așa cum și Boney M sînt văzuți din ce în ce mai des pe la zilele comunelor Balș sau Țicleni. Evenimentul ne-a făcut să ieșim din bordeluri, să ne aprindem țigara de după și să reflectăm la soartă și la viață sexuală. Asta așa, între două aventuri.


Doamna Pamela i-a cerut unui domn de afaceri român 200.000 de euro pentru o partidă de sex. Domnul s-a intimidat și nu a vrut să scoată banii din țară și nici măcar din buzunar. Pamela a rămas cu buzele mai degrabă dezumflate. Mă așteptam ca criza imobiliară să mai scadă prețul caselor de toleranță, dar văd că nu-i așa. E sigur că acest preț este umflat ca și cel al apartamentelor din complexele rezidențiale. A zis impresarul ei 200.000, dar poate că, la o adică, ar fi mers și pe 10.000, hai, 5.000, că ești simpatic. Ca și la case, pentru a ști exact prețul, ar trebui să-i întrebăm pe notarii care încheie tranzacția. Chiar, Pamela ar fi mers cu omul de afaceri și cu cei 200.000 la notar să se întabulească? Pardon, să se întabuleze? Factura la cei 200.000 o fi fost cu TVA? Banii aceia or fi fost curați? Dar lasă, că nici fata nu pare foarte curată!

Dincolo de aceste considerații, tentativa Pamelei de a-și deschide o reprezentanță la București este de luat în seamă. Ditamai brandul a venit să-și desfacă picioarele și marfa la noi. Dar ce, dom’le, noi nu mai sîntem capabili să asigurăm necesarul pieței interne? Nu este de ajuns că cifrele din industria alimentară spun că peste 70% din ce băgăm în gură vine din import. Acum nu doar ce băgăm în gură, ci și ce tragem pe cearșaf trebuie să vină de acolo?!

Și altceva. Femeia cică costă atît fiindcă este un brand mare și larg recunoscut. De obicei, însă, la produsele de lux cumpărate pentru nume ai și multă calitate. Or, la madam Anderson nu avem așa ceva. Poate că în banii ăștia o cumperi pentru o noapte pe Pamela, care-i brandul, iar în dormitor îți vin și cinci puștoaice bune și tinere care să asigure și calitatea. Cam cum face Rolls-ul, care cumpără motoare de calitate de la BMW pe care le vinde de zece ori mai scump fiindcă poartă pe ele o marcă mai tare. Sau te pomenești c-o fi ca la mașinile de epocă, la care un exemplar vechi costă cît zece noi. Atunci Israela, cu cei 358 de ani ai ei, o bate pe Pamela.

Oricum, este de remarcat că bărbatul român nu a cedat în fața invaziei occidentale și a ales să cumpere produse românești, mai ieftine și chiar mai de calitate. E drept că alea străine sînt fiabile și te țin mai mult, dar asta se poate rezolva și la noi cu o sticlă de molan.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Mitraliera ne-a salvat viața sexuală

Școală, stradă și bordel

Aceste aventuri de prin bordeluri sînt adevărate, dar, din pudoare, nu pot să spun că mi s-au întîm­plat mie, că eu doar nu merg la curve. Așa că hai să admitem, cam asta este procedura standard, că le-am auzit la un prieten. Un prieten cu care mergeam eu la bordeluri.

“Armata te face mai bărbat.” Așa se spunea pe vremea cînd cătănia era obligatorie. N-am înțeles de ce tocmai acea perioadă a vieții în care te iubești mai mult cu propriul corp te face „mai bărbat“. Mai degrabă, armata te face „mai bărbat singur“, sau „mai bărbat“ în sensul că ești doar bărbat, adică fără urmă de femeie. Am încercat, totuși, să-mi explic vorba asta cu bărbatul.


O posibilă explicație am găsit-o în prima permisie, cînd performanțele mele au uimit cîteva partenere. Firesc, de altfel, pentru un soldat stătut în unitate o lună, care știa că a doua zi se va întoarce acolo pentru încă o lună.

Ar mai fi prestanța și vitejia care răzbat din uniformă. Sună destul de plauzibil! M-am convins de asta într-o noapte rece de octombrie. Eram în aplicație, vreo patru baterii, pe un maidan de la marginea orașului. Statul în cîmp, în corturi, spre deosebire de statul în unitate, aduce cu el un plus de alcool. Asta pentru că superiorii puși pe controale și pedepse dorm de obicei la ei acasă, departe de oșteni. Aduce, însă, și un plus de apă în corturi, pe sub paturile în care tu ­dormi liniștit. Nu cine știe ce, cam la vreun cot de puhoi, cît să trăiești senzația aceea de sinistrat.

Maidanul pe care eram cantonați noi se mărginea cu șoseaua de centură, care, la rîndul ei, se învecina cu un pod rutier. Sub pod se consuma, noapte de noapte, iubirea între fetele de centură și oamenii care aveau suficient de mulți bani să plătească pentru sex, dar suficient de puțini cît să nu-și permită o cameră de hotel. Așa se face că, în puterea nopții, din avanpostul în care noi făceam de gardă, ghiceam, privind la perechile de faruri staționate sub pod, fiori și cărnuri frămîntate pe sub volane și schimbătoare de viteză. Pînă într-o noapte cînd cele cîteva sute de metri care despărțeau tabăra noastră de locul desfrîului ni s-au părut o nimica toată. Ne-am luat inima în dinți și Kalașnicoavele pe umăr și am părăsit locul în care ar fi trebuit să facem de gardă. România a fost, deci, pentru vreo jumătate de oră, ceva mai vulnerabilă în calea unui eventual atac. Am ajuns la locul desfrîului. Fete în mașini, fete pe lîngă, în așteptare. Noi, ditamai patrula: un sergent și trei flăcăi cu pistoale-mitralieră pe umăr.

– Bună seara, Poliția, aahhaaa… actele la control… nu vă este rușine?… flagrant… v-a luat dracu’! Am mizat pe faptul că fetele surprinse în fapt au prea puțină minte cît să facă diferența între o patrulă de jandarmi (care are uniformă de camuflaj pe bleu) și una de armată (tot camuflaj, dar pe verde). Armele care ne atîrnau pe umeri emanau autoritate și ne legitimau. Ce mai, reprezentam statul, ordinea publică și — de ce nu? — liniștea tot publică. Mă simțeam important și puternic, dar abia mă abțineam să stric cacealmaua izbucnind în rîs.

Cîteva fete au fost săltate și aduse pentru lămuriri în cortul nostru. Eram totuși responsabili față de misiunea de pază încredințată nouă de țară și nu voiam să lipsim prea mult din post. Plus că lămuririle pe care doream să le solicităm fetelor erau mai confortabile în cort. Misiunea a fost un succes, iar faptul că fetele au fost cooperante ne-a ajutat. S-au arătat dispuse să scape doar cu o mică orgie de „brațul lung“ al legii, pe care, chipurile, îl reprezentam noi. Ne-am simțit bine. Avînd în vedere că ne aflam în aplicație de vreo două săptămîni, ne-am dovedit o forță de reacție rapidă și am încheiat repede socotelile, cel puțin prima dată.

A fost elegant și să știți că am avut grijă să protejăm țara și de transmiterea vreunui HIV1 sau HIV2. Ce Dumnezeu, doar eram de gardă!

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Revista Kamikaze on Facebook




Revista Kamikaze
RevKmkz
RevKmkz @orlandonicoara Geee! Da' pe cap nu se rade nimeni? http://2.ly/dszr
3 hours ago reply

RevKmkz @robert_d Mai degrabă cu Arpad Paszkany ;)
3 hours ago reply

RevKmkz Mai a-vem ne-vo-ie şii dee iaarbăă! http://twitpic.com/32jeff
4 hours ago reply

RevKmkz @subiectiv Btw, n-ai avut şi tu senzaţia că Jigsaw aduce puţin cu @zoso peste 40 de ani? :D
19 hours ago reply
Join the conversation

Banii, mai trecători ca plăcerea pentru care i-ai dat

Școală, stradă și bordel

Aceste aventuri de prin bordeluri sînt adevărate, dar, din pudoare, nu pot să spun că mi s-au întîm­plat mie, că eu doar nu merg la curve. Așa că hai să admitem, cam asta este procedura standard, că le-am auzit la un prieten. Un prieten cu care mergeam eu la bordeluri.

Pe fondul consumului moderat de exce­siv de băuturi alcoolice s-a sunat o dom­nișoară în jurul orei 3,05 AM. Alcoolul ne luase poftele să ni le pună la comanda tru­pului, dar nu ne luase de tot mințile. Adică ști­am că la ora trei noaptea nu poate răspunde boncăluitului cu damf de boască decît vreo coțohîrlă lovită în destin de criza mondială încă de acum douăzeci de ani.


Curvele care îți vin la trei noaptea (fără să le cunoști, că altceva este să ai o relație, o cunoștință, o carte de vizită) sînt ca avocații din oficiu. Nu îi ia nimeni și se mulțumesc să cîștige banii pe care statul îi decontează numai pentru că fiecare om are dreptul la un avocat din oficiu.

Coțohîrla noastră a intrat pe ușa apartamentului destul de smerită. În parte oboseala, în parte conștiința propriei nonvalori esteti­ce au așezat bazele unei negocieri oneste. Urî­țenia ei a început să întărîte. L-au întărîtat pe un prieten a cărui imaginație și-a depășit limitele. Limitele locuinței. Deși era iarnă, omul s-a hotărît să o scoată pe fată la mall. Mai exact, dorea un sex în parcarea mall-u­lui aflat peste drum de noi, printre nămeții înnegriți de noroi. În zadar am încercat să-l convingem să-și consume pasiunea la modul mic-burghez, confortabil, lîngă caloriferul din sufragerie. Dragostea de natură și spații deschise a învins. Opțiunea este psihanalizabilă. În București, vederea unui loc de parcare liber te excită. Să poți contempla – în plină noapte, ce-i drept – sute de locuri goale este echivalentul unui orgasm multiplu.

Băiatul a ajuns cu domnișoara în fața mall-u­lui. A plătit și s-au apucat de treabă. Sub cerul liber. Taman pe final, cînd iubirea era gata să consemneze o victorie împotriva gerului de afară, a apărut o patrulă de Poliție. Nu știm exact dacă polițaii chiar i-au surprins făcînd sex (mai degrabă nu), dar au pretins că au fost martori la iubirea celor doi. De fapt, nici nu este greu ca materia cenușie de sub caș­cheta cu însemnele autorității să nu presupună in­stantaneu că acolo se petrece ceva necurat. Oricum au blufat convingător. Fetei i s-a adus la cunoștință amenda pentru practicarea prostituției.

Era mare. Intimidată, ea a cedat și a preferat să doneze patrulei banii abia cîști­gați. Pe prietenul meu l-a cam durut sufletul pentru banii lui, care, indirect, au ajuns la niște presari. I-a părut rău și pentru ghinionul fetei, fără spor la bancnote. Asta-i viața! Banul trebuie să circule sau, ca să ne exprimăm mai licențios, să execute niște mișcări ritmice de „du-te-vino“.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Fetelor, s-a scumpit centura: de la 1,88 la 2,71 milioane de euro pe kilometru

Sîntem prea săraci ca să ne permitem ieftineli.

Așa că statul ne scoate din criză cu achiziții ultrascumpe. Noi vă dăm una pe săptămînă.


Prețul serviciilor pe centură a crescut cu 50%, în plină criză. Hei, stați așa, că nu ne referim la prețul serviciilor cu care se ocupă rubrica „Stradă, școală și bordel“, din pagina 16, ci la serviciile altor prestatori: asfaltatorii. Care, în noiembrie 2008, în mandatul lui Șică Orban, au acceptat să termine Centura București Sud pentru 87 de milioane RON (23,5 milioane de euro).

Adică să lărgească la patru benzi un tronson de 12,5 km. În mandatul ministrului Berceanu, prețul lucrărilor prestate de asfaltatori (consorțiul Straco – SCT București – Genesis International – Arcadis Eurometudes) a sărit brusc cu aproape 50%. La începutul anului 2010, consorțiul a primit primul adițional, în valoare de 39,6 milioane RON (9,65 milioane de euro). Iar săptămîna trecută, al doilea, de trei milioane RON (730.000 de euro).

Astfel, un kilometru modernizat din drumul ăsta costă acum 2,71 milioane de euro, de la 1,88 cît era inițial. Cică de vină e zona. Deci nu din cauza fetelor, ci din a rețelelor de utilități, care trebuie mutate.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Un nud hotărît imposturii

Școală, stradă și bordel

Aceste aventuri de prin bordeluri sînt adevărate, dar, din pudoare, nu pot să spun că mi s-au întîm­plat mie, că eu doar nu merg la curve. Așa că hai să admitem, cam asta este procedura standard, că le-am auzit la un prieten. Un prieten cu care mergeam eu la bordeluri.

Internetul alienează omul și adesea îl lasă și nesatisfăcut sexualmente. Vede omul o poză pe internet cu domnișoara. O poză face cît o mie de cuvinte, dar o mie de cuvinte înseamnă cam multă vorbărie. Și, știm cu toții, „vorbă multă, sărăcia omului“. Dar, cum relația de egalitate este tranzitivă (adică dacă a=b și b=c, atunci a=c), rezultă că o poză este sărăcia omului.


Hai să revenim, că deja ne-am zăpăcit de atîta inteligență. Ideea era să facem dragoste pe bani, nu pe inteligență. (Apropo, dacă pentru a face bani îți trebuie inteligență, iar cu banii ăia ajungi să faci sex, nu se cheamă că faci sex pe inteligență?!) Deci, poate mă repet, revenim.

Poza văzută pe net naște imediat dorința în ochii omului. Dorința, deși superficială, produce mișcări în abisul sufletesc, dar și o mișcare prin care corpul, împreună cu sufletul, se deplasează pînă la adresa indicată în anunț. Aici, o magraoancă și două fete pe jumătate românce, pe jumătate magraoance. Ca să păstrăm spiritul matematic, putem spune că am dat peste o țigancă plus două jumătăți de țigancă plus două jumătăți de româncă, așadar, două țigănci și o româncă, nu neapărat în această ordine și alcătuire.

– Dar tu nu pari fata din poza de pe net!

– Nu se poate, eu sînt, spune fata.

– Poate te avantajează internetul foarte tare, dar mi se pare cam mincinos raportul imagine-realitate.

Nu ar fi fost prima dată pentru mine cînd socoteala virtuală nu se potrivea cu cea de la adresă. Și nici prima dată cînd între fotografia fetei și fata din fața mea să fie o diferență de 10 ani și, implicit, de 28 de kilograme. Timpul lasă urme. Timpul lasă și țîțele. De obicei, cînd discuția ajunge într-un astfel de punct, devine destul de dificilă armonizarea unor puncte de vedere.

Cu toate acestea, dorința noastră de a ne înțelege a fost mai mare decît distorsiunea lentilelor prin care se făcuse poza. Ca să folosim o vorbă cunoscută, „a fost mai important ceea ce aveam în comun decît ceea ce ne despărțea“.

– În poză erai întinsă lasciv lîngă un șifonier și arătai bine. Mai ai șifonierul ăla, să te aburci pe el, ca să facem o confruntare?

Fata s-a conformat. Șifo­nie­rul mai exista. Am ajuns în dormitor. Ea s-a dezbrăcat pe dată. Apoi, docilă, a luat exact poziția din tablou. Am măsurat-o din cap pînă-n picioare. Mi-am așezat doct mîna în bărbie și am pus concluzia:

– Da, mă, fată, tu ești. Dar tare te pricepi să faci poze!

Acum, că proba verității a fost făcută, femeia s-a îmbrăcat și am revenit în bucătărie pentru discuțiile preliminare. De-aci, fără nici o minciună la temelie, puteam începe o relație frumoasă de o oră, o oră jumătate, bazată pe respect reciproc. Pe minciună nimic nu se poate clădi!

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Rural Rulz

Școală, stradă și bordel

Aceste aventuri de prin bordelur i sînt adevărate, dar, din pudoare, nu pot să spun că mi s-au întîm­plat mie, că eu doar nu merg la curve. Așa că hai să admitem, cam asta este procedura standard, că le-am auzit la un prieten. Un prieten cu care mergeam eu la bordeluri.

Un concediu la țară este mai reușit dacă lași ceva din tine acolo. Poți să lași diverse secreții fiziologice, poți să lași ceva bani localnicelor cărora le‑ai lăsat secrețiile sau, în fine, poți să lași suflet, inimă, sensibilitate. Ați înțeles că frumusețile naturii sînt și mai frumoase dacă sînt asezonate cu frumusețea naturii umane.


Într-un sat de munte te poți impregna de splendoarea peisajului, aruncat de Dumnezeu exact în matricea aceea stilistică tip deal-vale, vale-deal. Contemplarea unei astfel de succesiuni relativ banale, prin aburii unui grătar, mai mult de două zile, te face să te gîndești și la alte succesiuni. De pildă, la o succesiune de mișcări de du-te-vino care caracterizează îndeobște actul sexual.

Așa am ajuns să întrebăm în stînga și-n dreapta de niște domnișoare dornice să iubească fulgerător niște băieți de la oraș. Am început căutările cu băiatul de la căminul cultural. Peste el civilizația se revărsase sub forma unui cercel, lucrat cu finețea unui semering de rabă la cota trei, și a unui tatuaj executat în manieră naivă cu accente de fauvism. E posibil ca adolescentul să fi servit drept ciornă pentru un alt tatuaj. După ce l-a pictat pe el, cred că artistul a trecut „pe curat“ realizarea. Gagiul ne-a explicat: „Veniți diseară la căminul cultural și sigur vă lipiți de niște țărănci pe vrăjeală!“. I-am explicat că, ființe diurne prin excelență, cel puțin în concediu, nu am avea chef de miresme de cămin cultural sătesc și că am prefera să stabilim legături interumane la lumina zilei, în confortul și liniștea casei noastre de vacanță. Deh, vîrsta!

Deși nu a înțeles prea bine circulația comisionului în natură, puștiul a intuit de ce economiile dezvoltate se bazează în cea mai mare parte pe servicii, și nu pe producție. Așa că ne-a făcut un serviciu și ne-a facilitat accesul la cîteva producătoare. Cele cîteva ore petrecute în compania lor au fost ca niște clipe pentru noi, iar pentru ele au fost ca niște zile. Ca niște zile de muncă, dacă judecăm după veniturile realizate.

La despărțire, cînd apăsarea parcase ușor peste sufletele noastre, una dintre fete, care cu greu se dădea dusă, ne-a făcut propunerea să ne mai vedem și a doua zi. Le-am explicat că ne cam săturaserăm de ele și că diversitatea și noutatea sînt idealurile care ne țin în viață. În viața sexuală. Ca să nu renunțe totuși – ce înseamnă o țărancă hotărîtă! –, una a scos din mînecă propunerea cu diversitatea și noutatea: „Nu vreți să o cunoașteți și pe mama?“.

Am aflat că mamă-sa, la fel de serioasă ca și ea, o avusese încă de la 16 ani. La sat, vîrsta asta chiar nu pare indecentă. După ceva matematică, ne-am dat seama că, dacă adăugăm la vîrsta fetei cei 16 ani, ne dă o vîrstă a mamei destul de apropiată de a noastră. Diversitatea și noutatea aveau acum un nume. Diversitatea și noutatea aveau acum și o vîrstă. În plus, diversitatea și noutatea aveau și o fată.

Domnișoara n-a mai avut răbdare pînă a doua zi, cînd ne înțeleseserăm să-i cunoaștem mama. Pe înserat, s-a înființat cu ea la noi, ca o elevă cuminte venită cu mămuca la ședința cu părinții. Ne-am cam fîstîcit, dar pînă la urmă ședința cu părinții și copila a decurs cum trebuie. Oameni deosebiți și în lumea satului românesc! Slavă Domnului că tatăl și soțul fetelor nu mai era alături de ele, că nu știu la ce propuneri, diversități și noutăți ne-ar mai fi îmbiat țărăncile.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Jurnalul Mafiei – episodul 1

Episodul 1,

Viaţa e frumoasă, viaţa e teribilă, viaţa e pentru talentaţi. Urmează un secol frumos împreună, bazat numai pe talent. Limbincuricii se vor stinge trist, încet, încet, în timp ce armata celor curajoși va defila voioasă peste Patrie. Pariu?

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Micul ecran, cu muștar (27 octombrie – 2 noiembrie)

Mădălin Ionescu a ajuns pe penultima treaptă a penibilului, adică la Kanal D, o etapă pe care o parcurge orice prezentator serios care vrea, de fapt, să ajungă la OTV. L-am văzut ţopăind sobru pe o melodie a lui Guţă într-o emisiune care se numea “Drept la ţintă”. N-am înţeles dacă formatul presupunea ca prezentatorul să danseze pe manele sau dacă nu cumva n-a mai prins decît un post de asistentă.


Partea proastă cînd ai activat într‑o meserie care presupunea luatul de pumni în cap este că eşti foarte vulnerabil ulterior. De exemplu, cei de la TVR 1 l-au convins pe Leonard Doroftei să se îmbrace în costum popular maramureşean şi să cînte „Aşa be oamenii buni“, la emisiunea O dată-n viaţă. Aşteptăm să se retragă şi rivalul lui Doroftei, actualul campion mondial Lucian Bute, ca să-l vedem, îmbrăcat sumar, întorcînd premiile de pe panoul lui Ţociu şi Palade, la emisiunea de bingo.

Ţin să protestez împotriva anunţului conform căruia ar trebui să consumăm „minimum doi litri de lichide“ pe zi ca să avem o viaţă sănătoasă. Nu ştiu exact la ce lichide se referă, dar am făcut o listă de aproximativ 150 de substanţe (nu toate potabile, e drept) care cu siguranţă nu ar face bine nimănui consumate în aceste cantităţi. Deşi, dacă stau să mă gîndesc bine, s-ar putea să aibă dreptate cu generalizarea asta. Eu după doi litri de vin, de exemplu, zac în pat două zile. Şi ştie toată lumea că somnul face bine la sănătate.

Acum un an şi jumătate făceam un interviu cu Vlad Enăchescu, care era, la vremea aceea, noul director executiv al postului Telesport, coleg de trust cu Realitatea TV. Avea planuri mari pentru postul de sport al lui Vântu, se gîndea chiar să ia nişte meciuri de-ale naţionalei de fotbal. Astăzi însă, Telesport a ajuns un fel de a doua televiziune a Liverpool TV. Transmite numai meciuri ale echipei engleze şi niciodată mai noi de un an. În ritmul ăsta, chiar cred că Telesport va lua, la un moment dat, şi nişte partide de-ale echipei naţionale. Cele din preliminariile pentru Euro 96, eventual.

După victoria Oţelului Galaţi la Mediaş, în ultima etapă de campionat, toate televiziunile de sport s-au grăbit să comenteze (oral sau prin titluri pe ecran) că „se îngroaşă gluma“, cu trimitere la faptul că Galaţiul s-a distanţat pe primul loc în Liga I. N-ar fi o problemă, dar, în curînd, cei de la Oţelul vor ajunge o glumă atît de groasă încît meciurile lor nu vor mai putea fi difuzate înainte de ora zece seara. Dar ce se fac, că pentru meciurile de acasă n-au nocturnă – te pomenești că va deveni prima echipă de fotbal desfiinţată de CNA!

Lorin Fortuna ne-a lămurit duminică seară la OTV: conducătorul Terrei este acum un român (nu mai țin minte dacă șerpilian sau balaurian), îl cheamă Stanciu, un om viteaz, drept și luptător care a murit, în condiții groaznice, la revoluție. Vedeți, fraților, că nu a fost în zadar momentul decembrie 1989? Au ajuns ei securiștii să conducă România, dar la conducerea energetică a Terrei au ajuns luptătorii pentru libertate din stradă! Mă, o fi plecat de acasă dom’ Lorin, da’ uite că o arde prin lumi mai drepte decît asta a noastră!

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Micul ecran, cu muștar (20-26 octombrie)

Ştiţi ce legătură e între Jeremy Clarkson de la Top Gear şi Terente, regele bălţilor de la Brăila? Dacă priviţi captura de mai jos (joia trecută, pe Discovery), o să înţelegeţi. Pe plăcuța din spate bănuim că e trecut şi restul: „…tare şi apăsat. La cioc“.



Cristina Şincai, vineri, la Realitatea TV, despre un protestatar cu coasă care striga „Moarte Guvernului!“: „Sper să rămînem totuşi la capitolul pamflet, să nu degerăm“. Cristinuţo, şi noi sperăm să dea drumul la căldură în studio, să nu-ţi degenereze picioarele.

În noul sezon de Ultimate Survival de la Discovery, Bear Grylls și-a băut iar propria urină (l-am mai văzut făcînd asta cel puțin o dată, în sezoanele anterioare) și a zis că „n-am mai făcut asta niciodată“. De unde deducem că urina e, totuși, nocivă: cauzează amnezie.

Andrei Zaharescu a denumit puțul din care au fost scoși minerii din Chile „zgîrie-centrul pămîntului“. Metaforic, nimic de zis. Păcat că erau chilieni, nu scoțieni, că aveam noi un titlu bun de tot: „Zgîrie-brînză în zgîrie-centrul pămîntului“. Sau păcat că nu erau niște pisici minere din Chile, că aveam alt titlu, și mai bun: „Mîța blîndă zgîrie centrul pămîntului rău“. Așa, din păcate, la chilieni n-avem nimic.

Ah, să nu uit motivul pentru care Bear Grylls și-a băut urina. Cică: „Dacă aș face pipi pe pămînt, toată urina asta s-ar pierde“. Asta ca să vedeți ce mentalitate de om gospodar are fostul soldat din trupele speciale. Ia să vină și în România, să le organizeze și bugetarilor niște simpozioane pe tema reciclării resurselor corporale în vreme de criză.

Mircea Badea m-a amuzat iarăși prin sinceritate la o emisiune de săptămîna trecută, unde a zis: „Eu cînd văd polițist, automat se declanșează reflexul lui Pavlov“. V-ați prins? Cînd vede un polițist, Badea salivează instantaneu, pentru că știe deja că în secundele imediat următoare va începe să mănînce rahat.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Mica și selecta comunitate posesoare a unui model de telefon mobil legendar

Despre acest tip de telefon, Nokia 6310, circulă legenda că s-ar fi scos din fabricație pentru că era un aparat perfect. Perfecțiunea lui incomoda, cică, dramatic vânzarea modelelor mai noi. Să vedem câteva victime ale legendei.

SOV și Liviu Luca, victimele cele mai afectate

Momente de senzualitate maximă la Realitatea TV, săptămâna trecută. După ce și-a cerut iertare de la păgubiții FNI, promițându-le că le va da, de la el din buzunar, de opt ori suma pe care au pierdut-o, poate chiar mai mult, Sorin Ovidiu Vântu și-a prezentat, în direct, telefonul care i-a fost ascultat. Un telefon de om sărac, Nokia 6310, ieșit din fabricație odată cu vinul, pe vremea lui Burebista.


Legendarul model expus pe ecran era să provoace daună totală rictusului Oanei Stancu. Crispată mai rău ca de obicei, Oana părea că nu mai văzuse ceva de dimensiunea aia de cel puțin zece ani. Vântu a tratat-o cu tact, ca un bărbat trecut prin multe, și i-a spus că ține acasă nu unul, ci zece aparate mari Nokia 6310.

Ce își poate dori o femeie mai mult de la un bărbat? Ce poate fi mai atrăgător decât un bărbat care ține acasă zece telefoane mobile mari Nokia 6310? Răspunsul, prieteni, e jignire la Vântu: știm din surse sigure că Liviu Luca, partenerul lui SOV pe partea economică, are acasă nu zece, ci peste 50 de telefoane Nokia 6310. Sstimați domni, golănașilor, iertați indiscreția (masculină, de data asta): ce faceți cu atâtea telefoane Nokia 6310? Le țineți pentru piese? Când se strică unul, luați o bujie, un piston, o placă de presiune ambreiaj de la celelalte?

Marius Nicoară are și el un 6310. Care-i și întrece!
Din surse și mai sigure, am observat la televizor că și senatorul liberal Marius Nicoară umblă la serviciu cu același model de telefon. Asortat la un laptop pe care rulează un film cu un masaj erotic thailandez, telefonul arată ca dracu’. Ei, să fi fost pe laptop-ul ăla un filmuleț vintage, altfel discutam. În fine, ce concluzie vrem să tragem de aici: printre noi, trăiesc oameni care vor să ne conducă sau să ne fie moguli cu telefoane vechi de când lumea.

Unii țin acasă zeci de astfel de aparate. Pentru ei, iPhone-ul urmează a se inventa peste câteva milenii. Să ținem un moment de reculegere, pe silențios, pentru toți acești posesori vii de Nokia 6310, telefonul-minune al deceniului trecut. Printre ei, se numără și câțiva membri mai discreți ai redacției noastre, pe care nu dorim să-i arătăm în poze.

sursa:kamiazeonline

[Paul Atreides]

Mircea, fă-te că nu falsezi!

Joi, vineri și sâmbătă l-am văzut cântând la ’Neatza cu Răzvan și Dani, la Acces direct și la Jurnalul de știri pe Mircea Badea. Înainte de fiecare evoluție a sa, îndrăgitul băiat a anunțat că o face ca să râdem de el și să ne simțim bine. Ca inamic declarat al președintelui Băsescu, nu putem decât să-i apreciem efortul de a încerca să ne mai destreseze puțin după privațiunile la care ne supune incompetentul său adversar.


Dar vai… După ce m-am trezit cu urechile pline de sânge din cauza răgetelor scoase cu o voce în schimbare, de puber atent ca atunci când trage de fiare să nu i se deplaseze vreun fir de păr din freza lui perfectă, de vitrina Igiena anii ’60, m-am gândit că mai bine mai tăia Traian încă 25% din salarii.

Mircică, n-avea nimeni pretenția de la tine să ne dezmierzi cu trilul mai dihai ca Marian Nistor, mai ales că tu, chipurile, ai făcut-o pentru amuzament, adică la hoha, la caterincă și la parodie, dacă am reținut bine. Dar dacă ai încercat s-o faci pe circarul, de ce, nenică, îți luasei mecleanul ăla de analist politic disponibilizat de la Ansamblul „Doina“ al Armatei?

Dacă ai vrut să ne deconectezi, de ce, frățioare, îți încordai tricepșii ca Dan Grecu când făcea crucea între inele, că doar nu ridicai butelia de aragaz, proaspăt umplută, ci doar un simplu și ușor microfon? Și dacă tot recunoști (în public, că la duș sigur te crezi grupul ABBA) că nu ai ureche muzicală și nici voce, de ce stai pe scenă ca un stâlp de telegraf operat de hernie, dacă tot dai banii la sala de sport?

Tati, când vrei să parodiezi ceva, folosești în expunerea lucrării originale niște elemente umoristice vădit exagerate, nu te chinuiești să fii mai bun decât talentatul care a făcut celebră piesa. Nu este suficient să te piepteni regulamentar și să-ți dai cu ceară de parchet pe umeri ca să atragi muștele cu cracii lungi. Și ca să nu faci clăbuc la guriță, te asigur că asta nu este părerea lui Huidu și nici comandă de la Cotroceni. (Augustin Julea)

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Micul ecran, cu muștar (13-19 octombrie)

Realitatea TV a transmis în week-end imagini de la un eveniment cu must, mămăliguţă, berbecuţ la proţap etc. Presupun că numai foamea acută și întîrzierea cronică a salariilor l-au făcut pe editor să titreze pe burtiera goală „Zilele viei și a vinului“ în loc de „Zilele viei și vinului“ sau mai complicatul „Zilele viei și ale vinului“.


Într-o perioadă de foame mare, la televizor au apărut reclame hazlii. De exemplu, o reclamă la aero-taxi, adică o firmă care asigură transport la comandă, gen taxi, cu elicopterul. Altfel, ideea nu mi se pare rea. Numai să nu luați vreun elicopter din alea de la gară, că vă ocolește prin tot Bucureștiul mai rău decît taxiurile-mașini, că merg 3D și pot ocoli și-n sus.

Jurnalul TVR 1 de duminică seară acuză un post italian că ar fi atins limita goanei după rating difuzînd imagini cu o mamă căreia i s-a comunicat live că fiica ei a fost omorîtă. Ce să zic… Știți cum ar fi aflat mama că fata ei a fost omorîtă dacă ar fi fost la OTV? Direct din gura fantomei.

La emisiunea cu titlul sugestiv Condamnații, de la B1 TV, l-am descoperit pe Paganel, cel despre care reporterița spune că e „un om care înveselește pe toată lumea“. E închis la Rahova pentru trafic de droguri. Și eu care credeam că înveselește lumea cu bancuri și prezență de spirit. Păi, cu droguri puteam și eu.

OTV continuă să invite în studio fete pe care încearcă să le cupleze cu onaniștii din fața televizoarelor, care sună mai ceva ca la Teledonul americanilor pentru Haiti. Una dintre domnișoare își spune pretențiile matrimoniale: „Caut un bărbat cu aspect fizic cît de cît plăcut și o compoziție financiară bună“. Adică, cum ar veni, să fie bine făcut din bani, ca Iri.

Prima TV a reușit să bată combinația cea mai enervantă care a apărut vreodată la televizor: Cristi Brancu – Oana Turcu – Mihai Mitoșeru. Și să știți că nu le-a fost deloc ușor. Ca să reușească să fie cel mai enervanți, i-au adus, la Cireașa de pe tort, pe următorii: Sînziana Buruiană, Maria Cîrneci, Costin Mărculescu și Tolea Ciumac. Înfricoșător, nu? Beat this, Brancule!

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

SOV, în 2006: “Dacă puteți și aveți posibilitatea să-l suspendați pe Băsescu”

Luni, după o tură la Parchet, Sorin Ovidiu Vântu s-a băgat în direct pe Realitatea TV cu gândul de a-și cere scuze păgubiților FNI și de a promite că-și va achita imediat datoriile la stat. Oana Stancu l-a luat însă din scurt, așa că domnul Vântu s-a fâstâcit și, în loc să declare ce își propusese înainte să intre în direct, a vorbit despre Băsescu, Băsescu și Băsescu. Cu excepția câtorva întreruperi, când a vorbit despre poliția politică a lui Băsescu.

În legătură cu dosarul în care este acuzat de favorizarea infractorului Nicolae Popa, Vântu a fost succint, la obiect, evitând orice referire la Băsescu:

“Enervat de o afirmație a președintelui în legătură cu o presupusă hoție de-a mea, în 2006 am început să fac lobby pentru suspendarea lui Traian Băsescu. Am discutat cu toată lumea care avea posibilitatea să ajute la suspendarea lui Băsescu.”

În ansamblu, interviul cu Vântu despre fapta de care este acuzat a fost foarte interesant, cu excepția momentului publicitar de la final, în care, nu se știe de ce, nu a fost vorba de Băsescu.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Micul ecran, cu muștar (6-12 octombrie)

Reporteriţa meteo de la Antena 3 are o manieră mai deosebită de a prezenta știrile despre vreme, manieră pe care, cîtă vreme a fost cald afară, nu am observat-o pe sub cămașă. Spre exemplu, cine se gîndea că lipsa sutienului poate indica atît de bine temperaturile scăzute?


M-am bucurat pentru egalul Stelei cu Napoli doar ca să le fac în ciudă comentatorilor de la ProTV. În minutul 91, cînd Tătărușanu s-a dat accidentat după ce îl lovise o minge, Costi Mocanu a urlat, live, în microfon: „Să vină Salvarea!!!“. Exact așa a urlat, cu trei semne de exclamare. Și nu făcea mișto. Dup-aia, cînd Napoli a egalat în minutul 97, tot el era supărat. Parcă n-ar fi știut că, la noi, Salvarea face cel puțin 20 de minute pînă la pacient.

Mai e cineva care atunci cînd fetele alea încep să cînte „Treeei suroooori…“ se gîndesc la fostul imn al R.S.R. „Trei culori cunosc pe lume“? Sau poate v-am jignit și voi vă gîndeaţi cu toţii la Cehov?

Mi-e și rușine să vă mărturisesc, dar n-am înțeles un banc de-al lui Mircea Badea. Culmea e că l-au înțeles pînă și oamenii ăia din regie cu care tot vorbește el la emisiuni. S-au distrat pe cinste, se auzeau la televizor cum rîd. Deci bancul era așa: un șef de trib indian dădea nume copiilor din trib în funcție de ce vedea prima oară după nașterea respectivului. Și primului îi zice „Soarele Care Răsare“, iar celui de-al doilea „Roua Dimineții“. Și acum venea poanta: ultimului i-a zis „Doi Cîini Care Se Pupă“. Deci imediat după nașterea copilului, șeful de trib a văzut doi cîini care se pupă. Ceea ce e foarte amuzant, se pare. Eu cred că lui Badea i-a zis Ciutacu bancul și, ca să nu se facă de rîs că nu l-a înțeles, l-a reprodus în emisiune.

Realitatea TV a început să difuzeze vi­neri seară o emisiune foarte mișto, Ghidul noului născut, care ar trebui să le înveţe pe mame cum se ţine copilul în braţe, cum se înfașă, alăptează etc. Nu știu ce au reţinut din ea soţiile și prietenele noastre, însă, vă spun, pentru cei care nu mai au răbdare pînă după miezul nopţii, singurele ţîţe goale, neblurate, fără silicoane și fără bulină roșie cu 18, numai aici le poţi găsi.

Revenim la campania celor de la Praktiker, care își promovează absolut greșit, cu un necunoscut, acel „duș cu radio“. Nu mai bine îl rugau pe Botezatu să zică chestia aia cu „Ţineţi minte trei cuvinte“? Chit că lui îi ieșea „duși cur adio“.

Loredana a avut un moment de sinceritate la Super Bingo Metropolis, unde a fost chemată să completeze triada de aur Țociu-Palade-Groza. Cică „pentru mine, muzica este o continuă năucire“. Mărturisim că și pentru noi la fel. Mai ales muzica ei.

La Neatza cu Răzvan și Dani se petrec chestii ciudate. M-am uitat de vreo trei ori în ultimii doi ani și mereu s-a întîmplat ceva total inexplicabil și deloc amuzant. De exemplu, joia trecută, corespondentul de la Cluj al emisiunii însărcinat cu dezvăluirea prognozei meteo era foarte supărat pe ciori. Citez: „La Cluj au venit ciorile… Și nu mă refer la ciorile-ciori, ci la păsări. Deci nu la ciorile venite din Tunisia“. Ce să-i mai zici băiatului? Să zică mersi că nu erau bozgori!

Se vede că e criză mare, frate! Au început la televizor reclamele la biscuiţi care ţin de foame, la pîine goală şi chiar la iahnie de fasole. Mai lipsesc reclamele la mămăligă cu ceapă şi după aia, gata, or să iasă oamenii în stradă cu furculiţele.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Mama lui Băsescu era vară-sa, mă!

Vestea morții mamei lui Traian Băsescu a prins pe nepregătite Realitatea TV, preocupată cu mișcările de stradă conduse fix de liderii sindicali, foști membri în consiliul de administrație al postului.

Ca atare, au pus fotografii cu cineva, la întîmplare, spunînd că e mama președintelui. Cum e fotografia aceasta în care apare Violeta, o veche prietenă din copilărie și o verișoară îndepărtată a lui Traian și Mircea Băsescu.

sursa:kamikazeonline

[Paul Atreides]

Cum era să mă las de fumat


Nu știu dacă v-am povestit cum era să mă las de țigări. Parcă nu. Aveam 20 de ani și fumam tot atîtea țigări pe zi. M-am gîndit eu că e cazul să mă las. De fapt, nu m-am gîndit, da’ erau o investiție prea mare pentru bugetul meu de întreținut de familie. Așa că m-am lăsat. Vreo 2 luni. Pînă cînd?

Pînă cînd am fost la film. Apăruse Titanicul și am fost să-l văd și eu într-o sală care fluiera sub presiunea a 200 de domnișoare care mai aveau mult pînă să-și facă griji pentru examenul de bacalaureat. Nu știu cu cine eram, da’ jur că, atunci cînd apărea Leonardo di Caprio pe ecran, auzeam cum coșuri zemoase străpungeau tenurile. În contextul ăsta hormonaliptic, fetița fără țîțe de pe ecran fuma pe puntea Titanicului privind la stele ca Adrian Păunescu la coșciug. Frați români, în momentul ăla mi s-a umplut gura de salivă ca după un cui bun.

În cel mai scurt timp m-am prezentat la chioșcul de lîngă cinematograful Patria din Craiova și mi-am procurat un pachet de Bond Lights. Pe care l-am fumat. Pînă seara.

sursa:decapulmeu

[Paul Atreides]

notiuni introductive


“A gândi înainte de a vorbi e ca a te şterge la cur inainte de a te căca”

Trăim într-o epocă sinistră. Hazlie, dacă eşti masochist sau ai umorul mai negru decât cerul gurii lu’ Iliescu, dar în mare sinistră. Blogul este expresia supremă a acestei epoci, o invenţie jenantă prin care se pot exprima semipublic oameni care nu au nimic de zis.

În ziua de azi, omu’ scrie mai mult decat citeşte şi 3 din 4 oameni se cred artişti, da’ artişti compleţi, ca Leonardo, nu vrăjeală; în mintea lor lejeră ei cred ca pot scrie poezii, picta, cânta şi toate cele până la împletit coşuri din nuiele subacvatic de talentaţi ce sunt. Oamenii ăştia fac bloguri; şi nu numai ei. Mai sunt şi alte categorii, de la proasta care vorbeşte mult şi ţine blog despre viaţa ei complet comună şi este citită de 3 fraieri care vor sa i-o tragă şi 4 proaste de rang inferior care vor să o imite până la luzăru cu ochelari care pe internet a descoperit sensul vieţii dar in viaţa reală îi scuipă lumea in senvişul pregătit pachet de mă-sa cât se duce pe la baie. Toţi ăştia au ceva în comun: se cred speciali; şi nu speciali ca cerşetorul ăla de la metrou cu un picior invizibil, ci speciali ca Neo, şi simt că este datoria lor civică sa ne insulte corneea şi lobii parietali (mamă câtă biologie ştiu) cu excrementele lor cerebrale. Handicapabili. Nu eşti poet daca ai publicat o poezie la ziarul şcolii, pentru că e o maculatură de rahat pe care nu dă nimeni doi bani; nu eşti pictor pentru că a zis mă-ta ca desenezi frumos, maică-ta te minte să te simţi bine şi nu eşti următorul Elvis dacă torturezi o chitară in faţa prietenilor tăi şi ei spun că sună “super”. Prietenii tăi sunt la fel de proşti ca tine.

Eu dau vina pe sistemul de învăţământ care le bagă între urechi de mici ideea că sunt unici şi speciali, capabili de lucruri măreţe. FALS. Dacă aş fi profesor aş incepe fiecare lecţie cu monologul următor: “Dragi copii, şi spun dragi pentru a vă da un sentiment de siguranţă emoţională, pentru că v-aş strânge de gât pe toţi şi aş plânge de fericire in timp ce o fac, vă rog să vă uitaţi la elevii din jurul vostru. La prima vedere vi s-ar părea ca sunteţi diferiţi unul de altul, dar nu este aşa. Sunteţi variaţii pe aceiaşi temă cu o altă meclă, şi este o şansă mai mare sa imi iasă mie acum ficatul pe cur şi să facă un dans interpretativ decât ca vre-unul din voi sa facă sau să zică ceva interesant sau inteligent pe parcursul intregilor voastre vieţi mizeabile, scurte şi lipsite de conţinut.” Uneori adevărul doare.

Şi totuşi, cu toate cele spuse mai sus, de ce totuşi m-am apucat eu să-mi fac blog? Mă cred mai special decât restul oamenilor care se cred speciali ? De ce aş face ceva de care fac mişto ?

Raspunsul e simplu, şi aici am să o citez pe prietena mea: “eşti ipocrit”. Da, sunt, şi am şi un ego de hranit.

posted by Radu at 12:17 pm

[Paul Atreides]

Canibalism


V-aţi gândit vreo dată serios dacă aţi mânca pe cineva? Am vazut multe scârboşenii, mai ales în asia, pe care populaţia de pe-acolo le halea ca pe ambrozie: şobolani, câini, viermi, caracatiţe, insecte şi chiar penix de taur. Nu stiu alţii cum sunt, da’ io aş prefera să rod carnea de pe un femur de om decât să bag în mine scârboşeniile alea. Fizic omul e un porc mai dichisit şi cu mai puţină grasime. Pariez ca e cel puţin la fel de gustos ca porcul aşa că în continuare vă prezint două categorii de oameni pe care le-aş hali cu cea mai mare plăcere… cu reţete exacte.

Vegetarienii. Orice om care in viaţa lui a făcut, cel puţin temporar decizia imbecilă de a renunţa la proteinele animale care ne-au asigurat evoluţia cerebrală de la stadiul de animal grohaitor la animal metropolitan şi de a mânca conştient ca iepurii automat cade sub mine în lanţul trofic. Logică de clasa a 9-a: Toate mamiferele ierbivore se mănâncă. Eşti mamifer ierbivor = adă nişte ketchup când vii pe la mine. Plus, se pierde evidentul: Vaca manâncă furaj şi iarbă; hipiotul vegetarian mănâncă cele mai alese şi mai nutritive bălarii de pe planetă… deci e net mai gustos. Aş vrea să găsesc un de-ăsta intre 15 şi 25 de ani, ca să fie fraged… preferabil şi pocăit bine cât să nu consume alcool (pentru un ficat sanătos) şi sa-i frec ficatul copt cu gălbenuş de ou fiert şi mirodenii. Pate de casă de calitate excepţională, întins pe pâine de secară şi cu un vin alb.

Culturiştii. Mereu când ii văd la teveu mi se face foame. E normal… un muşchi de-ăla lucrat zilnic şi umflat de atâtea proteine şi hormoni, pariez pe orice că bate la cur de la distanţă mare orice cotlet din lume în materie de gust. Probabil nu e sănătos de la hormoni, creatină şi alte prostii cu care e umplut dar în ultimul timp se folosesc substanţe asemănatoare la toate fermele de porci, vaci şi găini aşa că nu aş băga in mine ceva nou pentru organism. No… ce fain ar fi să ies în faţa blocului cu halca de deltoid de culturist pe un umăr şi cu grătarul pe celălalt, să stau cu bidonul de bere în mână cât se perpeleşte, sa-l întorc cu furculiţa, să-l condimentez şi să mă uit cum salivează toţi vecinii de la miros…

Şi aş şi împuţina populaţia de dobitoci din lume… dacă stau să mă gândesc bine e şi bun pentru ecologie. Aş face parte din soluţie, pentru prima dată in viaţa mea.

posted by Radu at 2:24 pm

[Paul Atreides]

Vânători, vagine şi alte variaţiuni



O observaţie inteligentă: piticul e ca un rezumat al omului: are toate părţile esenţiale pentru a inţelege despre ce e vorba, fără nimic de umplutură.

Mă enevrează denumirea de “atentat cu bombă”. Din câte ştiu eu, atentat e cand încerci să faci ceva şi nu îţi iese. No, în cazul ăsta, daca un musulman îşi leagă 7 kile de C4 de torace, intră intr-un magazin şi omoară 48 de oameni e deja un “reuşit cu bombă”… bine depinde şi câte victime avea ăla in plan… da’ io zic că in mare e un reuşit cu bombă. Alea de la 11 septembrie nu sunt atentate teroriste, sunt clar reuşite teroriste, ce să ne căcam pe noi cu trucuri psihologice? Ce, daca-i zicem atentat pe cine păcălim ca nu le-a ieşit ?

Vaginul şi anusul sunt două găuri prea apropiate. Creează confuzie. Adică, depinzând de poziţia femeii, ba e unu’ deasupra, ba dedesubt, ba la stânga, ba la dreapta… Nu sunt nici cartograf, si nici nu am o înclinaţie specială către orientare în spaţiu, ca taximetriştii, plus, femeea nu este un sistem care să se deplaseze pe o traiectorie previzibilă, sau măcar vectorial constant. Sunt un om simplu cu abilităţi comune, şi nu sunt făcut pentru asemenea responsabilitate de a nimeri pe care trebuie. Până la urmă e ruletă rusească. Ar trebui să evolueze nişte distanţă intre ele.

Vânătorii sunt ultimii oameni. Nu am o atitudine hipioată, să zic că ţin cu animalele, ăstea tre să crape atâta timp cât tragi din ele foloase din categoria laptecarnebrânzăouă, dar să le omori din plăcere, ba chiar să spui că e sport mi se pare o tâmpenie. Eu din câte ştiu, intr-un sport, ambele părţi pornesc cu şanse egale, nu îi dă nimeni o puşcă cu lunetă la unu’ din portari să se asigure el că nu are tupeu nimeni sa-i dea gol. În schimb bastarzii aştia groşi in burtă şi subţiri in pulă simt nevoia să-şi reafirme bărbăţia greu încercată de criza vârstei stând juma de zi intr-un boschete ca să impuşte o caprioară. Nu văd ce e aşa de satisfăcător sau sportiv. Cică are şanse şi vânatul dom’le e corect. Şanse să ce? Să fugă? Corect ar fi să aibă şanse să il mătraşească pe stimabilul vânător, nu să scape. Eşti centaur? Du-te şi taie ursu cu cuţitul, atunci eşti bărbat, nu când stai in copac ca veveriţa şi împuşti mistreţul în timp ce se cacă. Îs enervante muistele ălea ipocrite care au haina de blană in şifonier şi se uită la animal planet şi exclamă ca vacile “vaai ce simpatică e marmoţicaaa!”. Să mori tu! E simpatică ea aşa, da’ dacă o omoară altu’ şi o face haină nu ai nimic împotrivă, atâta timp cât nu eşti de faţă la procedeu nu ? Iarăşi, să nu mă inţelegeţi greşit, nu am nimic împotriva exploatării animalului atâta timp cât, ipotetic ai putea să o faci şi tu. Eu nu am nici o reţinere să sucesc gâtu’ la o gaină daca e nevoie, şi singurele motive pentru care nu am călcat pe cap 35 de marmote ca să imi fac o haină de blană sunt că nu ştiu unde traiesc marmotele şi haina de blană arată homo pe un bărbat. Vai, da’ mie imi plac animaluuuţeleee; sărim peste faptul că au murit câteva duzine pentru aţi satisface egoul dărâmat, femeie proastă, ai patruj de ani, deja atârnă carnea pe tine şi barbac-tu oricum nu mai e atras de tine, ţi-a luat haina ca să scape de gura ta cât să se întoarcă la bostănit secretara. Din punct de vedere sexual prezinţi la fel de mult interes cât un gard de sârmă, şi haina aia de blană nu schimbă nimic. Rezumat: profită de animal atâta timp cât ai, măcar ipotetic, destule vene pe coaie cât să îl omori singur, pentru că, până la urmă chit că nu ai dat tu cu cuţitul, atâta timp cât il foloseşti, TU l-ai omorât. Dacă nu poţi accepta asta, fă-te vegetarian.

I-am lăsat pe pescari la urmă pentru că trebuie sa fii un tip special de idiot să te scoli cam când mă culc eu, să te duci pe lac şi să stai ca prostul 10 ore în soare şi ţânţari cu băţul în baltă să prinzi un peşte. Fute-maş, ce deştept eşti! Ai reuşit să păcăleşti un animal de 400 de ori mai prost ca tine! Să mor io de nu e satisfăcator! Mă-ta tre să fie extrem de mândră de tine, eminentule! Peştele nici măcar nu are gust bun.

posted by Radu at 12:50 pm

[Paul Atreides]

Până la 1500 de ursoaice panda gravide şi bete.

Unul din lucrurile care mă enervează obscen de mult, da’ asa de mult incât îmi vine să calc pe cineva pe splină este expresia “până la”… stiti voi: dobândă de până la 50%, reduceri de până la 77%, până la 5000 de minute în reţea, etc. “Până la” inseamnă o limită superioară, dar nu oferă nici o informaţie despre cât de aproape sunt anumite elemente de acea limită. “Toţi oamenii au până la 300 de metri înălţime” este o frază la fel de corectă si cu valoare de adevăr ca şi “toţi oamenii au pâna in 2.5 metri înălţime”. Deci, mai exact o frază cu “până la” nu te informează cu nimic, e frecţie la piciorul de lemn care deşi dă bine în materialele publicitare, e o risipă cruntă de litere în esenţă. Deci îmi bag organu’ meu de până la un metru lungime în mintea creaţă a genialilor din publicitate care au născut pe cur asemenea aberaţie dezinformantă. O să îmi fac un magazin cu de-toate şi o să scriu mare pe uşă “Reduceri de până la 99%” şi o să vând totul la preţ triplu în afară de scobitori, pe care o să le dau la preţ de dumping cu 1% din valoare. Publicitate faină! Laser frate!

Mă enevează gravidele. Mare chestie, îs borţoase şi gata să fete. Aşa şi ? De ce ar trebui să aibă privilegii ? Imi fac mie vre-un favor? Îşi fac lor şi familiei lor, pentru mine orice copil in plus, care nu e al meu e încă un consumator pe o planetă cu prea puţine resurse şi un viitor papagal care o să aglomereze metroul şi mai tare peste 15 ani când o să vreau io să ma duc undeva. Să nu înţelegeţi greşit, nu am nimic cu copiii, dar singurul motiv pentru care cineva ar face copii, este egoismul pur. Societatea nu are nevoie de mai mulţi indivizi, ba din contra, suntem 7 miliarde pe o planetă mult prea mică. Oamenii ar trebui descurajaţi să se înmulţească ca iepurii, nu să le dea vacanţă 2 ani cu salariu mediu pe economie pentru magica realizare de a creea o problemă nouă pe glob. Stau toate proastele cu pizda în sus şi fată şi iau mai mulţi bani decât unii care muncesc, ce sistem imbecil. Aş înţelege dacă am fi specie pe cale de dispariţe, ca urşii panda, da aşa nu… mama eroină… pe dracu… curvă egoista mai exact.

Şi vorbind de urşii panda, mă enervează la culme, şi ei şi dobitocii care încearcă să ii salveze. Nu vedeţi mă că natura i-a abandonat? Îs terminati, ceasul biologic le-a spus că le-a expirat vremea şi ei respectă chestia asta, da’ hipioţii aia care vor sa-i salveze nu pot să înţeleaga. De unde ştiu eu că natura nu-i mai vrea? Simplu. Nu se fut. Îi pui el cu ea, într-o cuşcă 2 ani de zile şi nu se fut. Ăsta e clar animal căruia i-a căzut steagul. Păi, uite animale care vor să supravieţuiască: câinii – ăştia în călduri fut orice, pisici, oi, găini, piciorul stăpânei; daca nu au ce, fut aerul şi tot fut ceva, de ce? Vor să prolifereze ca specie. La dracu’ şi doi oameni daca-i pui în aceiaşi cuşca 2 ani de zile se fut, nici nu trebuie să fie de sexe diferite (vezi puşcăriaşii), şi nu ştiu alţii cum sunt, da io, dacă aş sti ca mai sunt 1500 de oameni pe planetă, şi aş găsi una, chit că ar fi grasă, cu o singura sprânceană groasa pe toată fruntea, un neg sub buză şi cosuri pe ţâţe, mi-aş lua inima în dinţi şi alcoolul în tromf şi i-aş da-o din datorie. Lasă-i bă chinezu’ să moară cu demintate, vezi că ai nişte adidaşi de cusut pentru Europa, treilazecemii şi pierzi timpu’ la zoo. Cred că oamenii ăştia de neştiinţă tratează problema greşit. Doua fiinţe bete in aceiaşi cameră eventual se fut. Io zic să imbete urşii.

Şi vorbind de alcool… nu ştiu alţii cum sunt da’ la mine are un efect malefic: Râd la chestii care în mod normal mă amuză marginal, oamenii mi se par mai frumoşi şi mai deştepţi ca de obicei şi dau uşor din cap pe muzică pe care o urăsc foarte, foarte, mult. Alcolul îmi scade standardele. E bine, e rău, dar e soluţia la toate problemele din lume: Îţi scazi standardele până când orice rezultat poate fi considerat satisfăcător, şi apoi treci într-un plan nou de existenţă… vrei 100 de mii dar te satisfaci şi cu un pumn în stomac. Transcendenţă prin alcool. Dalai Lama nu ştie nimic.

posted by Radu at 4:31 pm

[Paul Atreides]

Piata locurilor de munca


Studiez piaţa de muncă in ultimul timp, poate poate găsesc ceva care să mi se potrivească, dar, din păcate “mâncător de căcat profesionist” nu prea se caută in ziua de azi. Se caută în schimb o grămada de alte chestii. În continuare extracte din anunţuri:

1.“Daca esti o persoana comunicativa,serioasa, rezistenta la stres, capabila sa faca fata unui refuz, genul de om care daca e dat afara pe usa intra pe fereastra atunci AVEM NEVOIE DE TINE. Avem nevoie de persoane carora sa le placa acest tip de job, respectiv vanzari telefonice de servicii in mediu international.”

Traducere: Daca eşti capabil să spui aceiaşi frază prestabilită de 21314 de ori, 12 ore la rând, şi să nu te deranjeze, ba chiar să te taie o plăcere masochistă când eşti mai înjurat decât mama lu’ Iliescu, dacă eşti genul de om care ar răspunde la “futu-te-n inimă pe tine şi pe mă-ta” cu “sunteţi sigur că nu doriţi să vă explic beneficiile programului nostru ?” şi care nu şi-ar taia venele şi ar scrie cu sânge pe oglinda de la baie “sunt ultimul om!” înainte de a muri, la 6 luni după angajare AVEM NEVOIE DE TINE.

“atitudine pozitiva, dinamic, sociabil si perseverent
- abilitati foarte bune de comunicare
- flexibilitate”


Traducere: Căutam peon fără şira spinării care să zâmbească din toate măselele la toate ordinele date şi să se mişte ca Speedy Gonzalez

“CANDIDATUL IDEAL VA FI O PERSOANA CARE DORESTE SA ISI PERFECTIONEZE CALITATILE DE RELATII CU CLIENTII. VA STI SA PREZINTE O BIJUTERIE DE ARGINT CU SAU FARA PIETRE

PERIOADA IN CARE SE VA DESFASURA ACTIVITATEA ESTE 25 februarie- 1 martie, in puncte centrale ale Bucurestiului.
SALARIU: 200.000LEI / ZI + 10% COMISION DIN VANZARI (poate ajunge la 1.000.000 / zi)”

Partea hazlie la acest anunţ este că a fost pus pe 16 martie. Şi au aplicat la el vreo 70 de candidaţi. Cineva ori a cam întârziat, ori îşi face treaba foarte, foarte, foarte, foarte din timp. Candidaţii nu au nici o scuză; şleahtă de fraieri care respiră pe gură.

“Descrierea JOB-ului:
Contactarea si vizitarea clientilor (in urma unui instructaj de specialitate), prezentarea catalogului de produse, obtinerea comenzilor si livrarea acestora, mentinerea legaturii cu clientii, dezvoltarea portofoliului”

Ştii genul ăla de bastard care vrea să îţi vândă ceva, cu toate că ţie nici prin cap nu-ţi trece că vrei să cumperi ceva, şi căruia vrei sa-i dai un picior in stomac? Felicitări, ăla o să fii tu, sper că ai abdomenul ca piatra.

“Cerinte:
1. Candidatul trebuie sa aiba experienta solida in lucrul cu Visual FoxPro 6.0.
2. Candidatul trebuie sa aiba cunostinte de gestiune comerciala.
3. Candidatul trebuie sa aiba bune cunostinte de algoritmi si structuri de date.
4. Candidatul trebuie sa fie atent la detalii, sa fie perseverent, organizat si sa fie un om care stie sa duca lucrurile pana la capat! “

La 40 de ani candidatul se va întreba dacă norii sunt pe 32 de biţi sau pe 64.

Aşa-s toate. Mai bine dau în cap la babe pentru bani de covrigi.

posted by Radu at 9:53 pm

[Paul Atreides]

“The Notebook” mi-a făcut testiculele să plângă



Mult am mai scris…
Din masochism profund, iremediabil, barbar şi inefabil m-am uitat la “The Notebook”, filmul ăla din 2004 universal acceptat de toate pizdele proaste ca fiind cel mai romantic film recent, după cum îi spunea şi numele directorului unde îl pusese proasta de la care l-am piratat, adică vreau să zic “eliberat” de pe DC++ : “The NOTEBOOK – cel mai frumos film de dragoste ever”. Fiind în medie cu 50% mai deştept decât orice om căruia ar putea să-i placă voma asta cleios-siropoasă şi jenantă pentru întreg sexul masculin, am văzut filmul la viteza de 150%, asfel economisind timp şi amuzându-mă de vocile piţigăiate.
Sar direct la concluzia principală. Pe mine m-a făcut să mor puţin pe dinăuntru. Acum am nevoie să îmi injectez alcool metilic direct în orbite şi să mă tăvălesc cu timpanul pe nişte boxe din care urlă la maxim cel mai brutal metal existent la mine pe hard ca să spăl găozismul ăsta cu care mi-a fost inundat creierul. Frige ţeava de net de la cât porno cu măicuţe lezbiene care îşi dau limbi în bască în timp ce îşi lărgesc reciproc sfincterul cu crucifixe groase cât glezna mea am pus la tras. E singurul antidot pe care îl ştiu destul de puternic să contracareze efectele homo pe care le are acest film asupra unui creier simplu, de bărbat.

Da’ să vi-l povestesc.
În primul rând n-am înţeles de ce se cheamă “The Notebook”. Un titlu mai descriptiv ar fi “Doi castraţi şi o curvă” . Un moş îi povesteşte unei babe amnezice o poveste de dragoste lăbărţoasă (avem poveste în poveste, cât de original). Filmul ne dă pe spate când ne dăm seama la sfârşit că povestea este de fapt povestea lor, şi moşul încearcă doar să-i aducă babei aminte. Îmi pare rău, dar dacă cineva nu s-a prins din primele 5 minute ale filmului de această uberprevizibilă răsturnare de situaţii, este idiot profund şi merită împuşcat pentru purificarea genomului uman de cromozomii lui substandard. Dar trecem la povestea în poveste:br
EA: dichisită cu nasul pe sus din familie de bogătaşi, cu educaţie şi pretenţii care nu prea ştie să se distreze decât pictând, o face pe greaua de prins şi râde ca proasta la pulă când cineva face ceva nonconformist. br
EL: ţărănoi insistent, care n-are bani să se şteargă la cur, băbălău notoriu şi tipul uşor de ţinut sub papuc. O cucereşte umblând prin jurul ei ca un căţeluş lingău, insistând jenibil, târându-se în genunchi ca ultimul fraier şi făcând-o să râdă ca proasta la pulă prin tot soiul de acţiuni nonconformiste cum ar fi trântitul în mijlocul străzii sau atârnatul de o roată mare la bâlci. Genul de căcat cu ochi care de te face de ruşine prin asociere. Evident nu are prieteni.br
O impresionează convigând-o să se aşeze cu el în mijlocul străzii. Aproape îi calcă maşina. Ea râde ca o retardată de originalitatea situaţiei şi deja e fleaşcă.
Rezultă dragoste cu năbădăi demonstrată cu un montaj de vreun sfert de oră în care ni se arată cât de bine se înţeleg ei. Mai exact filmări scurte cu ei belind fasolea unu’ la altu cu diferite decoruri în spate. HAHA HI HI ce bine ne înţelegem noi doi. Pe la minutul 30 se întâmplă ceva normal: El dă să i-o înfigă. Ea se cacă pe ea ca proasta, începe să vorbească idioţenii, el ezită să i-o bage, fiind destul de prost şi neştiind destulă psihologie feminină să îşi dea seama că trebuie să i-o basculeze adânc şi prin surprindere şi când ea începe să comenteze să îi zică “Taci fă că îmi moare pula de cât de mult behăi”. E atât de prost încât chiar zice aia cu “Nu trebuie să faci asta dacă nu vrei”. Bă prostule, aşa mori virgin, cu replici de-ăstea lipsite de testosteron. Nici măcar nu arată o bucată de ţâţă acolo, pentru ochiu hulpav al privitorului în toată scena. Proastă regie. br
Cu ajutorul magiei numită “GRAFICĂ PE CALCULATOR”, am refăcut scena realist, cam cum ar arăta daca ar arăta chestii pe care ar trebui să le arate. Skill, nu vrăjeală.


Momentu’ e stricat, pe ea o caută mă-sa cu polţia. Ni se serveşte clişeul obosit al părinţilor care cred că e tipul e prea luzăr pentru fiica lor (sincer, chiar e. eşuează la viaţă la modu’ general tipu’). Apoi se ceartă, ea îl ia la palme şi el plânge ca o curviştină. Da, aţi auzit bine, nu invers ca în viaţa reală. El îşi ia palme şi pişă ochii. E de insistat aici. EA îi dă lui palme şi el nu îi fute un cap în gură, cum ar face orice bărbat normal în această situaţie. Mi-e aşa de milă de cât de fraier e ăsta că i-aş da un coi de la mine. Chiar nu are.

Şi hai să bag viteză că deja m-am plictisit de poveste.
Ea se cară la facultate la pulivar la New York,
fătălăul îi trimite o scrisoare pe zi timp de un an pe care le opreşte curva de mă-sa ei, (vai ce dobitoc. fă-ţi bă blog daca tot vrei să scrii idioţenii pe care nu le citeşte nimeni),
începe războiul, el se duce şi se întoarce la fel de fără coaie cum a plecat (aparent războiu’ nu te face bărbat cum ai crede).
Ea se îndrăgosteşte de un molâu la fel de castrat ca şi fraieru’ ăstălalt da’ cu mai mulţi bani,
el îi vede împreună, se întristează în pantaloni şi în loc să strige “curvooo” se duce să reconstruiască casa în care era să o coclească pe asta şi să îi dea în cap lu’ mutu,
ea e cerută în căsătorie de fătălău’ ălălalt,
zice da,
vede o poză cu fătălăul original,
leşină, îi bagă o vrăjeală de popă de ţară lu’ fraier #2 ceva de genul “îmi trebuie timp pentru mine, de ceva timp nu mai pot să pictez!”
Aţi înţeles bă fraierilor ce profundă e parapanta asta? E metaforă aia cu pictatu’ bă! Adică se simte îngrădită creativ şi neîmplinită! Îl iubeşte dar nu în aşa hal de cu năbădăi ca pe primul! Nu o inspiră! Nu o face să se simtă destul de vie! Cine ar fi crezut ca o curviştină poate să simtă chestii atât de profunde?

Evident se duce la ăsta,
Se plimbă cu barca prin ploaie şi râd ca doi retarzi. Vai ce situaţie amuzantă, plouă pe noi şi suntem în barcă AHAHAHAH
si cei doi se joaca de-a “ascunde salamu’”, în sfârşit, pe la o oră jumate de la începutul filmului, deşi iar nu arată nici o bucată de ţâţă
apoi se întoarce la fraierul bogat, şi îi spune tot, fiind proastă. br
Aici iarăşi e o fază la care se merită insistat. El spune: Am trei opţiuni; ori să-l bat pe ăsta, ori să-l omor, ori să te părăsesc pe tine.
NU. ÎMI PARE RĂU DAR NU ĂSTEA SUNT OPŢIUNILE DUPĂ CE TE-A ÎNŞELAT VIITOAREA NEVASTĂ. Nu e vina lu ăla bă, că n-a alunecat proasta şi a căzut în pula lui. Ăla n-avea nici o obligaţie. Singura opţiune decentă pe care ar avea-o e să se sature de bătaie pe curva proastă de viitoarea fostă viitoare nevastă. Să îi pună un picior pe gât şi să îi care pumni în cap până i-l face cât găleata şi dup-aia să-i dea cu scaunu’ ud pe spinare până se îndoaie ceva. br
O părăseşte, curva se întoarce la fraierul ei iniţial, care nici el nu pare prea deranjat de faptul că asta oscilează între el şi ălălalt ca o bagaboantă notorie şi o acceptă aşă cum e. Trăiesc amândoi fericiţi până la adânci bătrâneţi şi în metapovestire boşorogii, adică tot ei mor unul în braţele altuia.

CE poveste de căcat. E aşa de de căcat că a supt tot umorul din mine. În aşa hal de jenantă e povestea că nici nu pot să fac mişto de ea. Pur şi simplu doi proşti salivează dupa o curvă oportunistă care nu ştie clar în ce direcţie sunt mai multe beneficii. Nu există o singură reacţie masculină în tot filmul. Nu există umbră de testosteron în replicile şi acţiunile celor doi. Sun doar 2 fraieri sub papuc din care face ce vrea o coardă cu pretenţii. A fost cea mai mare pierdere de timp din viaţa mea uitatul la acest film si scrisul acestui text de doi bani.
Dacă ţi-a plăcut filmu’ ăsta meriţi un pumn în stomac.
Mă duc să fac o clismă intelectuală cu porno să îmi revin că literalmente mă simt mai prost decât acu’ câteva ore. Chiar m-a îndobitocit filmul ăsta.

posted by Radu at 4:16 am

[Paul Atreides]

Ce chestie interesantă am văzut io azi:

Da să începem cu mijlocu’.

Am fost la o gală de-asta de donaţii de verzi pentru verzi, gen plantat copaci şi salvat balene sau alte prostii din categoria “Captăn planet, hiz ar hiro, gonă bring poluşăn daun tu ziro….”. Bucurenci, Răduleasca şi alte animale mondene.

Nervozant din startul ideii, să mă învârt printe activişti, eu fiind un pasivist convins.
Da’ destulă introducere.

Am ajuns acolo, când zic acolo vreau să zic la pulivar la Buftea pe domeniile regale mă-sa-n cur că departe mai e. Mai aveam puţin şi ajungeam la Braşov deja. Oricum, să nu îmi pierd ideile măreţe. Am ajuns acolo cu un microbuz. Persoana de contact, un peon de-al lui Bucurenci. Detestabil bastard acest bastard detestabil. Mi-am dat seama de cum l-am văzut că e un bastard detestabil. Era genu ala , hippie-homo-metrosexual. Ştiţi voi, genu’ hipiot la origine, da’ foarte dichisit, cu păru prins, zâmbet omniprezent, bine bărbierit ( bă aştia, mai lăsaţi in plm lama că ne faceţi de căcat pe noi de ne bărbierim o dată la 5 zile); costum, da nu costum de om normal. Costum de metrosexanal d-ăsta, era gen tapetu lu bunica, cu mici modele pe dunguliţele bej. Costum mai hidosnic n-am văzut de zile, să n-am parte. Evident avea şi manpoşetă. Bă găoznicilor, dacă e mică şi pe umăr, e poşetă. Ţine-ţi tampoanele de rezervă în buzunar ca un bărbat adevărat.

Şi bastardul detestabil vorbea în microbuz cu două jurnaliste de la mă-sa-n cur, cui dracu îi pasă unde scriu ălea dintre care una avea un neg deasupra buzei de sus ca mustaţa lu Hitler. Asta dacă Hitler ar fi avut mustaţa circulară şi puuu uuuu ţin pe dreapta. No, ajung acuma la ce m-a enervat la scârbavnicul ăsta odios. Vorbea de poluare sau gen (evident) şi la dioxid de carbon îi zicea SII-OOH-TUU. Să mori tu! Ia bagă bă capu’ în nişte heigi-tuu-ess-ooh-foor, futu-ten inimă de ango-saxofon cu pedale.


Ajung acolo, tunel cu lumină stroboscopică, monitoare cu deşeuri şi fum. Laser frate, ce n-aţi zis că e de rave că aduceam o votcă palmată în trelingu’ ADIDAS şi un epileptic să ne râdem. Cică trebuia să ne sparie. Sictir bă. E doar lumină, nu e paianjeni.

Bă şi aveau ăştia nişte figuranţi. Literalmente figuranţi, nişte hipioţi ordinari îmbrăcaţi în ţărani care frecau fânu şi beleau ştiuletele. Da lent şi în sictir rău. Şi să vezi şomerii! Îl strângeau (fânu) grămadă, dup-aia îl împrăştiau la loc, îl suiau în căruţă, îl dădeau jos. Bă, aia e labă tristă ce faceţi voi, ia marş de săpaţi la canal. Vă faceţi că munciţi ca pe vremea lu ceaşcă. Plimbaţi paiu’ pe ogor.




Şi invitaţii erau de două categorii: sclifosiţi şi dichisiţi. Ok, o categorie. Şi mai venea câte unu ţupa ţupa la pseudoţărănoi, lua furca ca pe un artefact şi o înfigea GHIDUŞ în fân. “VAAI, UNDE E BUTOANELE”. La mă-ta-n cur. Aţi ajuns la bucale de la coada vacii acu 5 ani şi aţi uitat de ce cotor se ţine furca.
Şi Valentina Pelinel, aia a lu’ prostovanu’ de Boureanu, bă era bună, aj fi coclit-o-n bătătura aia de şi-ar fi scos paie din cur o lună.

Şi l-am văzut pe Ianţu şi, deşi l-am mai văzut de căcălău de ori, abia acuma am observat ce mâini penibil de scurte are omu’. Bă da ştii cum, stătea cu ele în buzunar şi nu îndoia cotu. Cre-că tre să arcuiască de spate să se şteargă la cur, CU BURICELE DEGETELOR.

Şi dichiseală, şi fandoseală, şi alteţe regală, şi salată de ţelină cu stafide şi chestii confiate. Păi de la ţelină ştiu că ţi se scoală pula. De la combinaţia asta ce ar trebui să se întâmple, să se scoale gay ? BRAWNER.

Şi la sfârşit mă întreabă una cică, care e şoferu’ de la microbuz? Toţi fiind la costum. Bine, evident că io nu, da’ în rest. Şi io evident, isteţ ca Velma din scooby doo îi zic. Uite-te după pantofi. Şi mi-a aruncat aia o privire de “mamă ce deştept e ăsta”. Evident şoferu’ era ăla cu cei mai futuţi pantofi din toată gloata. Perspicac în pula mea.


Bă şi m-am luat cu alte prostii şi nu v-am zis ce chestie interesantă am văzut io azi: un filmuleţ cu o tipă care se băşeşte pe un tort

posted by Radu at 12:51 am

[Paul Atreides]

Matache macelaru’

- Ce vrei, tot muşchi ţigănesc? Ce vrei să faci cu el ?

- Păi să mi-l înfăşor în juru’ pulii şi să o fut pe hoaşca de mă-ta, că am auzit că îi place să simtă muşchi ţigănesc adînc în ea. De-aia ai tu faţa aia căcănie şi buhaită şi mustaţa aia de viezure fleoşcăit, că se ducea la şatră, băga capu’ sub o căruţă şi futea la ea tot ţiganu’ pînă îi usturau coaiele. Ce rasa lu’ mă-ta îţi pasă ţie ce fac io cu muşchiu ţigănesc pe care-l cumpăr io cu banii mei bă pulă? Te pomeneşti că oi fi cine ştie ce expert culinar care vinde salam la colţu blocului pe 7 milioane pe lună plus bonuri doar din pură pasiune. Şi chiar dacă ai fi, flit bă supracalificatule. Atîta timp cît e banu’ meu, fac ce vreau cu salamu’ cumpărat de mine, pot să mă şterg şi la cur cu el. Ce te fute bă pe tine grija, umflatule? Hai marş pînă nu-ţi bag un pumn pe gît, futu-te-n inimă de tupeist bulbucat care-si da parerea neintrebat!


posted by Radu at 8:44 pm

[Paul Atreides]

Pașnic

Am găsit soluția supremă împotriva violenței.

Nudismul. Oamenii dezbrăcați nu s-ar cafti niciodată. Io aș ezita să mă iau la bataie cu unu dezbrăcat. Mi-ar fi puțin cam jenă să nu-l ating în locuri în care nu vreau să pun mâna. Cum să dai un genunchi în coaie pe niște coaie goale? Să atingă genunchiul tău, sau al pantalonului tău coaiele altui tip fără un strat apărător de textilă ? Scârbos! Să dea să fugă și să vezi cum îi flopăie în alergare printre picioare; Nici nu-ți mai vine să alergi după el să îi dai un șut în cur să nu te faci de păr pe bocanc.

Și asta daca doar adversarul ar fi nud. Dacă ar fi amândoi combatanții, totul ar deveni atât de gay ca ideea în sine de a te bate cu un tip te-ar face să vomiți. Până și clasicul șut în cur cu piciorul gol ar avea brusc conotații sexuale.

De-aia îs așa de pașnici hipioții ăia din vamă. Îi doare la bască. Știu clar că, chit că îs deranjanți vizual, nu se încumetă nimeni să-i bată.

Totuși cel mai periculos e să VREA să se bată cu tine unul dezbrăcat. La un moment dat era să sară la mine la bătaie un zdrahon in vamă pe care îl întrerupsese un idiot din sex făcând strigături la ușa cortului Tipu’ a crezut ca io eram ăla și venea amenințător spre mine cu pula încă semi-sculată. A fost unul dintre cele mai înspăimântătoare momente din viața mea. Am vrut să negociez cu el, să-i zic “faraoane, pune niște pantaloni pe tine și te las să mă bați cât vrei tu”. Dar am zis că mai sănătos e să fug pâna nu mai aud *flopa flopa* in spatele meu. Cât curaj să am și io ?

posted by Radu at 3:29 pm

[Paul Atreides]

Lene

Toate chestiile au un dușman natural, o forță opusă pe care nu o pot învinge. Superman are kryptonita, nevăstuicile babuinii, ninja pe pirați, merele gravitația, Teo chestiile cu puține calorii, Constantinescu securitatea (cine dracu’ e Constantinescu?) și piticii rafturile înalte.

Ei bine, dușmanul meu natural este efortul. Munca susținută, sau sporadică, sau chiar planificarea acestei munci.

Mă scol în fiecare dimineață devreme, pe la 11 că îmi sună alarma de la telefon. O închid și mă culc la loc încă 2-4 ore. Îmi trebuie cam 4 secunde să mă autoconving că ce vroiam să fac de am pus ceasul să sune poate fi amânat vreo 4 ore și cam 6 secunde să adorm la loc. Am ajuns la un grad de rafinament al lenei atât de avansat încât rezolv cu autoconvingerea și mustrările de conștiință mai repede decât trag o bășină. Amân tot. Până în ultimul, dar ultimul, absolut ultimul moment. Atunci mă întreb serios dacă chiar se merită să fac acel lucru în ultimul moment. De obicei nu se merită.

Soluția care e cea mai scutită de efort este tot timpul cea mai bună.

De 3 săptămâni încerc să mă conving să aspir. Azi m-am decis să îmi pun o pereche de papuci prin casă. Problemă rezolvată. Nu mai am perechi de șosete curate, așa că am ajuns la “șosetele similare”. Știți voi, aveți toți. De-ălea a căror pereche a evadat pe undeva (sau e sub pat, cine dracu se uită sub pat?) și au rămas singure. Nu-i nimic, le iau după aspectul general, ca antropologul. Albastru închis și negru ? merge. Aceiași culoare? Perfect. Una e mai lungă. Nu se vede. Merge și așa. Nu mai am chiloți curați. Freeballing. Doar e cald afară. Să atârne.

Când mi se arde un bec prin casă, iau unul dintr-un loc mai neimportant și îl pun în loc. Primul sacrificat a fost becul din debara. Al doilea, cel din balcon. Acu s-a ars ăla de la bucătărie. Evident nu îmi aduc aminte să cumpăr altul. Dar, până la urmă, chiar am nevoie? Ce să caut noaptea în bucătărie? Sau oricand? Să ma uit în chiloți. A da, n-am chiloți. Dar am coaie. Evident că nu am ce căuta în bucătărie.

Mai ales că încerc să mănânc absolut tot din cutie, ca să nu murdăresc vase ca să fie necesesar într-un viitor îndepărtat să le spăl. Am experiențe neplăcute cu spălatul vaselor. Ați putea zice chiar o fobie. Mi-am făcut acu ceva timp un ceai că îmi era lene să mă duc să cumpăr suc (eram mahmur cred) și mi-a mucegăit ceaiul . După câteva săptămâni în cratiță. Habar n-aveam că ceaiul mucegăiește.

Mie mi-e prea lene să cumpăr chestii care nu-s în drumul meu. Gen hârtie igienică. Mai zulesc de la muncă. Să nu înțelegeți greșit, aș lăsa un zece mii pe ea acolo, că nu-s zgârcit, dar mi-e să nu se șteargă cineva la cur cu ei și să facă herpes ca pe bani pun mâna murdară mulți oameni. Mi-am dat seama că e și mai util logistic să mă cac direct la muncă. Un veceu în minus de spălat acasă.

Nu mai intru la mine în baie decât să mă piș. S-a umplut de paianjeni. La fel și bucătăria, de când nu mai e bec. Mi-e lene să fac ceva în privința asta. Îs prea mulți, se fut încontinuu. Mai bag o strâmbă la ăia de la baie uneori când mă piș: “auzi mă, aia din bucătărie zice că mă-ta îi curvă” .
Poate pornesc un război civil și se masacrează reciproc.

Aș mai avea de zis, da’ mi-e lene.

posted by Radu at 5:42 pm

[Paul Atreides]

Curat murdar


Unii psihologi zic că pantofii unui om spun multe despre dînsul. Ai mei spun că am călcat în căcat recent. Un psiholog optimist ar spune chiar “acesta este un om cu iniţiativă, cu curaj, căruia nu îi este frică să calce în căcat daca situaţia sau întunericul sau un gînd destul de interesant cum ar fi imaginea mintală a unor ţîţe o cere. “

Nu am prea multe haine. Eu zic că am numărul ideal de haine. Alţii că nu am prea multe. Nu se strîng multe de spălat în fiecare săptămînă. Cam cît de două ture de maşină, ceea ce duce la decizia simplă de a le împărţi în albe şi negre. Bineînţeles, mai rămîn pe dinafară ălea al căror număr nu depăşeşte pragul critic necesar pentru a forma o grupă de sine stătătoare. Nu trec de procentul esenţial, cam ca PNG-ul cînd nu au trecut de pragul de 4% să intre în parlament. Dar, spre diferenţă de PNG, sunt hainele mele. Nu pot să le arăt cu degetul şi să râd. Trebuiesc spălate. Bej, kaki, măslinii, crem-căcăniu (da, abund de culori imprevizibile şi variate la haine). Aşa că, după cum mă taie capul, aceste rufe sunt promovate la gradul de albe sau negre. br
Ulterior aflu că erau subcalificate pentru acest rol, fiind o decizie organizaţională proastă.

Ah, şosetă neagră! Ne întîlnim din nou! Nemesis fără chip, care ţi-e scopul odios? Cum ai reuşit să te strecori printre tricourile albe? Cum te-ai tîrît pînă acolo, cu corpul tău tubular, lipsit de picoare atunci cînd nu e un picior de-al meu în tine? Ce vrei de la mine? Ştiu că în sinea ta rîzi satisfăcută dar, într-o zi o să plăteşti.

Într-o zi o să mă taie o căcare într-un loc inaccesibil şi tu vei fi singurul lucru la îndemînă sacrificabil pentru curăţarea interbucică. Pion de sacrificiu. Vom vedea atunci care dintre noi rîde la urmă. Răzbunarea va fi dulce, dulce şi glorioasă.

posted by Radu at 3:45 am

[Paul Atreides]

Deci Da


Mă duceam azi către o restanță și am zis să scot niște bani de la bancomat în caz că trebuie să “întind untul” poate “scârțâie roata”, și trebuie sâ “slinoșesc maimuța” dând cu “babanul pe sub mână”, dacâ înțelegeți aluzia mea fină. Ei bine, și îmi borăște bancomatul în palmă un teanc de de-alde osude mii gros cât un volum de poezii. Inconvenient. Groaznic de inconvenient. Gândiți-vă cum ar arăta să strecor teancul ăla sinistru între pagini şi să mă întrebe profu’

” ce pla mea e aia bă ? o prăjitură diplomat?”
“nu domnu, trăiţi-ar neamu’ mai vârtos decât stejarul, e bani”
“să moară mă-ta”
“parol”
“n-am servietă să-i car fraiere, picat”

O venit pe la munca un nene imbrăcat ca un cioclu, pe la 48 de ani, cu un păr lung şi slinos cu cărarea într-o parte şi fără dinţi că vroia să scrie cineva o casetă de umor despre faptul că el e scenarist şi tot lasă scenarii şi nu răspunde nimeni sau gen, nu am fost atent că arăta ca un cioclu fără dinţii şi am vrut să-i zic că e normal să nu-i răspundă nimeni că arată ca un cioclu fără dinţi şi nimeni nu citeşte nimic scris de un cioclu fără dinţi, dă din cap să plece şi aruncă la gunoi tot ce a atins mâinile lui cioclingare PĂI PULA MEA CU GINGIILE ĂLEA VREI TU SĂ-MI ÎNGROPI APROPIAŢII ?
am vrut să-i elucidez misterul dar nu vorbesc cu ciocli fără dinţi

lolmoceanu: hardon collider = penisuri care se izbesc unu de altul = titlu de film gay
Dead Ghost:meh m-am gandit ceva da’ e hardon si collider, da nu cu alte hardoane
nu conteaza , sa zicem ca e semigay. dar e hardon dansu’ nu cu ce colaiduieste
lolmoceanu: eu cred ca deja e in productie un film cu titlul ala
Dead Ghost: oricum . iegzact cu tine vroiam sa vorbesc. sau cu oricine altcineva . ca tre sa fac ceva
stii cum toti bloggari de cacat cand n-au subiect baga o conversatie interesanta (pentru ei) de pe messenger ca sa se scoata cu postu’ pe ziua respectiva?
lolmoceanu: poate
Dead Ghost: pai na. vreau sa fac si io o chestie de-asta. da’ tre sa aiba caracter, sa para INPORTANT. deci, tu zici o judecata de valoare despre munca altcuiva, dup-aia io zic ceva care vrea sa fie filozofic
si dup-aia tu zici ceva hazliu la sfarsit, si gata
lolmoceanu: imi place, e meta
Dead Ghost: pai, baga o judecata de valoare despre munca altcuiva. da’ vezi ca daca nu-mi place editez sa sune mai cul.
lolmoceanu: raul de pe blogul tau scrie naspa
Dead Ghost: stiu. da’ a murit. l-a eviscerat un urs si i-o purtat matele ca pe o palarie. a ramas numa numele acolo in memoria lui ca om si ca persoana
lolmoceanu: si acu tre sa spun ceva hazliu ?
Dead Ghost: no, acuma io cu filozofia. cred ca noi toti suntem visul unei constiinte colective care se experimenteaza pe sine in fiecare dintre noi pe rand, dar atemporal simultan.
lolmoceanu: Doi seici mancau ingetata intr-un showroom Rolls-Royce. Unul dintre ei spune:
-Masina o platesc eu, tu ai platit inghetata.
Dead Ghost: sa fim exhaustivi
lolmoceanu: /post
Dead Ghost: clar. am atins si pragul psihologic al copy paste-ului de pe mess.

posted by Radu at 9:58 pm

[Paul Atreides]

Azi mă răzvrătesc împotriva titlurilor. Anarhie!br

Mă duceam acasă aseară și văd o babă cerșetoare cu 3 papornițe pline cu vârf de gunoaie și cu un bilețel agățat de gât “Dați-mi și mie, vă rog, de pomană”br
Haidi băi. Băbătanie zgârcită. Ete câta rucsăcel am io și câte chestii ai tu. Nu ar fi mai cinstit să-mi dai tu niște pahare de plastic, ambalaje, resturi menajere și ce mai ai pe acolo ? Io abia car vreo 2-7 gunoaie după mine și nu cer nimic. Nesimțiți și cerșetorii ăștia. br
Dup-aia l-am văzut pe unu. Nu știu cum îl cheamă, da’ îl știam de prin baruri de acu câțiva ani. Era un dubios de-ăsta care venea la tine și îți povestea toată viața lui. Hazliu, mai ales când îi făceai cunoștință cu un neamic și te cărai și te înjura ăla că i-ai lăsat pe cap un nebun care a vorbit 3 ore de i-a stat berea în gât. Vremuri bune. br
Deci l-am văzut pe ăsta, era cu o tipă de mână și cu o cămașă călcată pe el. Și se citea o fericire cleioasă pe fața lui. Cum se mai schimbă lumea. Cred că asta îmi lipsește și mie ca să fiu fericit. Haine călacate.br
Cred că dacă Dumnezeu n-ar fi vrut ca femeile să fie violate, le-ar fi dat o mai bună orientare în spațiu. Nici nu trebuie să alergi după ele, doar să le sperii și te deplasezi puțin spre stânga. Ele vor fugi înainte și eventual vor face două curbe la stânga și vor nimeri fix în batista ta cu acetilenă, abia apucând să zică un “cum… ai ajuns înaintea mea … bestie!” înainte de a se prăbuși. Și să nu mai pomenesc de părul lung care e ușor de agățat ca un ham, pantofii incomozi, cu un echilibru precar și hainele extrem de ușor de scos. br
Ete, asta e diferența dintre mine și misoginii de rând. Mereu dau 110%.br
Oricum maine se sfarseste lumea.

posted by Radu at 5:35 pm

[Paul Atreides]

Mobilul


Nu cred că există aparatură mai perversă, combinație de cipuri mai sugătoare de suflete decât telefonul mobil. Principiul după care un om normal ar funcționa este simplu: dacă nu dai de mine, înseamnă că nu trebuie să dai de mine. Asta până la apariția telefonului mobil. De când cu el, nu mai ești niciodată singur. Ai tot timpul prietenii și familia la o apăsare de buton undeva în buzunarul de lângă pulă. Orice moment de liniște și visat cu ochii deschiși poate fi întrerupt brusc de aceștia. Chiar daca nu este întrerupt, știi că poate fi, și nu poți să te bucuri de el. De fapt, cine mai are timp în ziua de azi de visat cu ochii deschiși? Își mai permite cineva? br
De când mă fac că muncesc am două. Unu a’ meu și unu de serviciu. Să îmi iradiez coaiele stereo, din fiecare buzunar. Nu ma sună nimeni niciodată și nici eu nu sun pe nimeni. Nu mă plâng.Îmi place așa. DAR DACĂ ? Dacă e nevoie? Păi trebuie să le car după mine nu ? Chit că nu le folosesc, trebuie să le țin acolo. Drobul de sare care să îmi cadă în cap când mi-e lumea mai dragă și care pe deasupra mai trimite și unde dubioase spre gonade care mă predispun la conceput bebeluși cu 3 ochi. Ca și cum genele mele nealterate nu-s destul de monstruoase.br
Și apoi sună, fix când mă scobesc în nas mai cu sârg sună și strică romantismul momentului.br
- Ce faci mă, mai vii la munca azi?
- …br
- N-ai și tu’ 500 de mii azi?
- …br
- Ia, zice mă-ta să te întreb ce ai mâncat azi.
- …br
- Ce mai faci mâ, n-am mai vorbit de mult. Ce-ai mai făcut azi?
- Păi, până în momentul de față am evitat discuțiile imbecile. br

Azi, aici, acolo, aiurea. Se aude un zgomot. E soneria de la telefon. Ba nu, e satana râzând că a reușit să-ți omoare intimitatea. Voi, săracilor, ăștia de maxim 18-19 ani v-ați născut fără ea oricum. Nici nu știți ce ați pierdut.

posted by Radu at 2:05 pm

[Paul Atreides]

bum



daca aj putea fi orice pe lumea asta aj vrea să fiu o bombă
vreau să mă apuc de fumat. urasc fumatul, dar de când cu campania asta nouă cu pozele de boli ma simt ca-n 92 la guma de mestecat turbo. SUNT SURPRIZE. chiar vreau să mă apuc de fumat sa colectionez. sa am 100 de “ fumatorii mor mai tineri” şi să fac negoţ cu alţii. gen pula mea “da si mie ala cu fumatul cauzeaza malformatii congenitale la făt” şi îţi dau 3 “fumatul scade calitatea spermei”. să mor io că mai am ăsta rar şi fac colecţia,

baruri de cacat

îmi place să mă piş, cred ca daca ar fi o olimpiada de pişat, aş fi campion. 40% din mine e vezică. cât mă piş io, se pişă 2.5 oameni. mai exact, că sunteţi incompetenţi la creat imagini singuri, se pişă unu cand incep io la pişoar, pleacă ăla, vine al doilea, termină, vine al treilea, şi pe la jumătatea mictiunii lui plec şi eu.

sunt un fel de lunetist al pişatului. bine, nu la mine in baie. dar la veceuri publice, incerc mereu sa nimeresc de la distanţe imposibile. cu boltă . cu peretele. cu ochii închişi. ca zorro. femeile n-o sa inteleaga niciodata placerea simplă de a te pişa pe sub mână, unghiular, cosinus de alfa, din răsucire. de aia feminismul eşuează. ce egalitate dom’le? poţi să te pişi alergând cu spatele? înţelegi placerea de a te pişa alergând cu spatele ?

cred ca ăia 5% din creier pe care il au barbatii in plus se bazeaza cu fantezii traiectorice urinare

ma intreb daca o sa ajung faimos evident post mortem ca cea mai buna chestie pe care poti sa o faci in cariera ca orice vag semi pseudoartist e sa mori,
oricum. daca s-ar face un film dupa mine, cine m-ar juca? ar fi cam batran bruce willis? Si cine s-ar uita la filmul ala? ar fi la modul general eu scobinduma-n nas in diferite decoruri. ar conta?
sa zicem ca ar fi cel mai fabulos artist din istorie unu’ sa fi creat cele mai testiculare chestii pe care le-a conceput mintea umana.
si sa aiba gen o viata banala, gen plictisitoare gen. sa vorbeasca cu ma-sa la telefon, sa cumpere paine si salam, sa se uite la meci, sa se scobeasca in nas si sa arunce gunoiul dimineata. s-ar mai face film ?

dacă aş putea să fiu orice, aş vrea să fiu o bombă

posted by Radu at 12:39 am

[Paul Atreides]

Elogiu clasei muncitoare



Pe când eu mă culc, cu ochii injectați de bere, ei se trezesc, cu ochii injectați de nesomn. Se spală pe dinți în sictir, scrâșnind din ei, pregătindu-se pentru o nouă zi de muncă.

Slavă vouă! Cei care vă târâți picioarele ca niște zombie în fiecare zi spre muncă, cu o expresie goală pe mecla boțită, cu coșurile proaspăt stoarse încă zemuind, cu rănile sângerânde de la bărbieritul somnambul și cu machiajul strâmb, trântit în grabă. Când voi vă îngrămădiți în metrouri și autobuze, clefăind cu lehamite ultimele urme de cafea dintre dinți, singura chestie pe care ați băgat-o sub nas, eu mă întorc de pe partea stângă pe aia dreaptă și visez în continuare țâțe.

Voi, prin efortul vostru susținut faceți lumea să funcționeze cu slujbele voastre banale, care nu vă inspiră creativ în nici o direcție și vă transformă în drone. Când eu mă trezesc, pe la prânz, prânz și ceva și mă scarpin la coaie, uitându-mă chiorâș la soare, voi deja gârâiți de atâta muncă. Fără voi am pica în anarhie.

Nu aș vrea să ajung ca voi, un peon fără minte și individualitate în mecanismul plictisitor al societății, dar vă respect. Vă apreciez tăria de caracter. Eu m-aș fi împușcat de mult.

posted by Radu at 4:36 pm

[Paul Atreides]

Lesbianope



Complet întîmplător am dat pe net (această eternă sursă de informaţie inutilă) de faptul că una din ălea 4 de la sex and the city s-ar putea să fie lesbiană(nu faţă de cal care a căzut în dinţi cînd era mic – Sarrah Jessica Parker – cea mai urîtă femeie din lume, curva pretenţioasă de Kim Katrall sau aia brunetă al cărei nume nu îl ştie nimeni).

Da dom’le, aia roşcată cu faţă de mătuşa bătrînă care miroase a urină de pisici şi te umple de bale cînd te pupă pe frunte s-ar putea să fie lesbiană. Cum adică s-ar putea? Păi nu ştie clar! Că are doi copchii, făcuţi evident prin inserarea unei puli în caverna ei slinoasă. Ei bine după asta s-a băgat (de vreo 4 ani) cu o chesite (vedeţi foto). Ea zice “Referitor la orientarea sexuală, nu simt că m-am schimbat… Am fost cu bărbaţi toată viaţa şi nu m-am îndrăgostit niciodată de o femeie. Dar atunci cînd am făcut-o, nu mi s-a părut aşa de ciudat. Sunt doar o femeie îndrăgostită de o altă femeie”

Oare o fi lesbiană? N-o fi ? Staţi o secundă să-l întreb pe expertul meu venos cu capul mov şi un singur ochi.

… Cică nu e. Motivul e simplu. Ca să fii lesbiană trebuie să îţi rozi carpeta reciproc cu o femeie ori, după părerea expertului meu personal acea chestie nu e femeie. E troll. De-ăla care trăieşte sub pod şi se hrăneşte cu măduvă de copii pe care o suge direct din falange cu dinţii ei galben-brînzoşi. Arată ca bastardul sinistru al uniunii aberante dintre Ron Weasley şi o morsă.

În mod normal sunt pro lesbiene. Mai ales dacă-s miştoace şi bi-curioase, da’ pe naşpetele ăstea două nu le-aş fute nici cu o pulă împrumutată.


Nu eşti lesbiană bă, eşti doar monstrofilă. Dacă tot îţi plac hidoşeniile, măcar găseşte una cu pulă.


posted by Radu at 3:16 am

[Paul Atreides]

Muncă umanitară!

Eram pe la metrou şi am văzut un anunţ care m-a înduioşat pînă la lacrimi.


E de la “Centrul român pentru copii dispăruţi şi exploataţi sexual” Ce chestie! Şi eu sunt pentru copii dispăruţi şi exploataţi sexual. Bine că suntem pe aceiaşi lungime de undă şi ei nu sunt împortivă. Păi ştiţi cît costă o mue la o curvă emancipată, de-aia de are contract nonverbal cu peştele ei din care profită reciproc în termeni amiabili ? Strigător la cer de mult! Da’ hai să fim serioşi. Aia răpită, sechestrată şi obligată să se prostitueze apare numai în filme proaste, artistice şi cu caracter moral. Ăstea se duc de comun acord. După ce deduc eu concluzii aşa de fine?

Simplu’ Vedeţi acolo subliniat la ţiganca aia cu ten ţigăniu de 15 ani “tatuaj în zona lombară”. Cîte copchile virgine ştiţi voi cu tatuaj în zona lombară? Ala e o investiţie estetică pe care o pui într-un loc in care nimereşte ochiul des. Ca un tablou de-ăla cu caru cu boi pe un perete gol. “Dom’le se plictisesc ăştia cănd mi-o dau pe la spate şi prea îmi trag palme la buci cu palmele lor sănătoase de tractorişiti transpiraţi şi răcnesc aşa fă Mario! Strînge din cur!, ia să pun io un desen acolo, să îl studieze proştii şi să tacă”. Din punctu’ meu de vedere, se pune a fi exploatare sexuală doar dacă e moca. Dacă îi iese şi ei de un senviş şi un aciclovir, e exploatare reciprocă. Mare chestie, a făcut şi fata o alegere în carieră.

Totuşi, de la un făcător de fapte umanitare care sunt, o rugăminte mică: Data viitoare cînd daţi o clanţă pe 100 de mii într-o scară la o ţigancă adolescentă, puneţi-o să ridice curu, să apară lombaru’ la control şi dacă e vreun tatuaj acolo, uitaţi-vă serios în creştetul ei şi întrebaţi-o: “Auzi fă, nu eşti cumva Maria din Baia Mare? Nu, nu încerca să vorbeşti, clipeşte o dată pentru nu şi de două ori pentru da” Daca e, sunati si voi la numaru’ ala si spuneti ca se descurca fata.

Ailaltă nu are faţă de bagaboantă, doar de fraieră de la ţară care s-a urcat la unu’ în maşină care i-a promis că o duce la oraş să o scoată la McDonalds şi dacă nu s-a întors după violul de rigoare şi nu i-a apărut cadavrul încă, înseamnă ca şoferul a avut fericita inspiraţie să lege pietroaie de ea înainte de a o arunca în rîu. Sau avea o lopată bună în portbagaj şi era solul afînat bine în pădure.

Oricum, observaţi că o puteţi recunoaşte după o constituţia normală. Deci nu are mutaţii severe pe torso, nu are o aură de ectoplasmă, nu emană radiaţii luminoase şi nu e translucidă ca o fiinţă din altă dimensiune. Oau. Elimină mult această precizare a unei constituţii normale. Deja e clar dacă văd ceva cu o constituţie paranormală, gen o fantomă, torţa umană din fantastic 4 sau o sirenă ştiu sigur că nu ea, pentru că ea are o constituţie normală!
Care e diferenţa între constituţie normală şi atletică ? Io credeam că daca nu eşti gras, slab, pitic (sau alte defecte de-ăstea majore) ai o constituţie atletică. Sau atleticul nu e normal ?

posted by Radu at 3:05 am

[Paul Atreides]

Jurnal de vacanta


Şi în a 8-a zi a lunii lui August, un semizeu, jumătate Centaur (de la bust în sus) şi jumătate om (de la bust în jos) paşi pe nisip printre ei. Semizeul ar fi putut să paşească de pe 7, dar îi era somn şi a considerat o siestă de 20 de ore absolut necesară organismului său grav solicitat de luni de dormit excesiv.

Şi sfântul patron al gârâitului cu subînţeles se pogorî printre ei si fu nemulţumit. Fu nemulţumit că trebui să traverseze o mare de ţigani borâţi care vindeau căţei cu baterii, săbii de plastic şi batmani anatomic incorecţi ca şi cum există persoane non-cretine care se duc la mare să cumpere rahaturi pe care să le ducă acasă, şi vru să-i trăznească pe comercianţii tuciurii şi clientela lor iobagă ce blocau toate drumurile dar nu erau destui nori. Cătrănit, văzu mulţi târtani in forma de piramidă de carne, rosiatici-maronii, proptiţi peste tot prin nisip ca rahaţii unui suferind de hemoroizi gigantic. El fu surprins neplăcut de o puzderie de creaturi mici, diforme dar cu ţâţe şi se uită spre ceruri şi strigă: “Eu, ce sunt aceste chestii?” şi o voce lăuntrică îi răspunse : “sunt băieţei între 7 şi 12 ani”. Şi semicentaurul se întristă şi fruntea i se umplu de lacrimi. Pe când era el sfertizeu, se obişnuia a exista cîte un gras, şi numai unul în fiecare clasă. Acela era cunoscut în toată clasa ca “Grasul” şi scuipat de toţi ori, judecând după sânii băieţeilor de 1.40 metri si 65 de kile, proporţiile s-au inversat. Oare se scuipă între ei ? Rămân nescuipaţi ? Ce păzesc părinţii acestor creaturi inestetice ? De ce nu pun lacăt la borcanul cu maioneză ? Apoi cel cu picioare de ţap văzu multe femei urâte, cu ţâţe fleoşcăite, roşii ca curul unui babuin şi venoase ca o pulă şi se mâhni în pantaloni.

După aceste observatii pertinente, demiurgosul îşi trânti ochelarii de soare dă firmă înapoi pe chipul său fabulos, şi căştile în urechi, se aşeză în nisip, începându-şi programul de bronzat patentat: o bere pe burtă, o bere pe spate şi tot aşa şi văzu că e bine.

Mai târziu găsi o bombă depravată unde să be pe înserate, şi încercă să-l cheme şi pe semiomul Hazdrubal dar acesta avea telefonu închis (seb, să te fut în inimă) aşa că fu nevoit să se depraveze singur
(va urma)

posted by Radu at 11:22 pm

[Paul Atreides]

Kim Cattrall este o curvă proastă


Revistele pentru femei sunt de căcat. Ajungem şi la faptul că Kim Cattrall e o curvă proastă imediat, nu vă impacientaţi. Cum ziceam, revistele de femei sunt de căcat. Reţete de slăbit, cum să cumperi poşete -extensie a vaginului- cât mai scumpe şi la modă, ce zeamă de cur de maimuţă vindecă ridurile prin magie, puterea cristalelor asupra horoscopului şi mult, mult sex. Femeilor le place să citească despre sex. Dacă le pui un film porno sunt oripilate dar ar citi un eseu despre cum să bagi pula prin învârtire şi care sunt diferenţele între asta şi băgatul clasic; cum te străfulgeră la punctul ţ de îţi vibrează clitorisul. Bineînţeles numai, NUMAI daca o învârţi în sensul acelor de ceasornic, altfel e dezastru. Şi alte prostii de-ăstea despre sex ca şi cum s-ar fi descoperit ceva nou sexual în ultimii 2000 de ani dar… heei… deja vu… nu mai zic nimic că am mai zis ….. aici

Şi revista TABU e şi mai de căcat decât toate pentru că face exact ce fac restul dar se autointitulează “cea mai curajoasă revistă de femei”. Deci, mai exact scrie aceleaşi căcaturi penibile digerate de femei proaste DAR susţine că ar trebui să te simţi deşteaptă emancipată şi curajoasă când le citeşti. “O da, rahatul nostru generic este FEMINIST şi EMANCIPAT. Miroase-l dacă nu ne crezi, ştiu, miroase tot a căcat generic dar are un iz, o aromă un postgust de feminism emancipat!”. Băşini. Hooo… ajungem şi la faptul că Kim Cattrall e curvă proastă, calmi! Măcar revistele de bărbaţi nu se vor profunde şi inteligente. Ţâţe şi maşinării mari. Pariez că dacă aş face un săptămânal numit “Drujbe” doar cu poze cu femei nud taind copaci cu drujbe şi cu mici specificaţii tehnice ale drujbelor şi pasiuni ale femeilor (plimbatul pe înserat, o carte bună şi sexul anal), ar cumpăra-o lumea. Io aş da banii pe ea. Femeile vor aceleaşi rahaturi simple ca şi bărbaţii dar le vor puse într-o formă în care ele să pară inteligente şi frumoase folosindu-le. Se cheama ipocrizie. DAR să ajungem şi la motivul pentru care Kim Cattrall e o curvă proastă.


Ei bine, ultimul număr al dejecţiei numite Tabu e număr bonus de sex, deci jdepagini de text idiot despre cum să o bagi prin răsucire şi să o scoţi stilul smuls. Bonus la numărul bonus este cartea lui Kim Cattrall “inteligenţa sexuală” (sau DVD-ul după carte, nu mi-a păsat destul să mă uit atent). Să analizăm întâi conceptul retardat de inteligenţă sexuală. Păi cum ziceam mai sus, femeile vor sa se simtă deştepte când se fut dom’le, nu vor să se simtă futute când se fut ca noi bărbaţii! Inteligenţă dă bine pe lângă tot. Au aparut în ultimul timp tot soiul de inteligenţe: inteligenţă emoţională , inteligenţă socială, inteligenţă … intelectuală. Băă, există o singură inteligenţă, aia de te ajută să nu dai cu capul de uşi pe care scrie “trage” împingându-te în ele ca idiotul. Restul sunt concepte scoase din cur ca să se simtă şi proştii inteligenţi la ceva. “Bă, oi fi eu prost dar abund de inteligenţă fecală. Mă cac mai ceva decât Patapievici”. Hai lasă-ne.

Oricum. Cine e totuşi Kim Cattrall? Pai e aia din “Sex and the City” care o juca pe aia cea mai curvă dintre ele. Ce legătură are ea cu subiectul ? Mai exact, ce pregătire are în scris, sex, inteligenţă etc? ABSOLUT NICIUNA! A jucat într-un serial rolul uneia care se fute mult şi dezinhibat. Atât! Hai să vă spun o chestie. Io joc uneori, rar aşa, un rahat de joc “World of Warcraft”, unde un personaj de-al meu este un druid care se transformă într-un urs, într-un leu sau o găină-laser (jucătorii ştie). De unde şi până unde s-au gândit designerii că druizii se transformă în urşi nu ştiu şi nu mă interesează dar, dupa exemplul Kim Cattrall, am tot ce îmi trebuie să ma pot numi expert în transformarea în urşi aşa că uitaţi-vă prin librării dupa următoarea mea carte!

Kim Cattrall e o curvă superficială care scade standardele lumii prin idioţenia ei autosuficientă şi merită bătută cu un scaun ud peste muia ei de expertă în sex autodeclarată. Măcar Laura Andreşan se fute mult, să zicem că ştie. Asta doar a jucat pe cineva care se fute mult. E sub Laura Andreşan şi nu sunt multe chestii sub Laura Andreşan pe lumea asta…

posted by Radu at 12:34 am

[Paul Atreides]

Fotografia nu e artă


În primul rând, să stabilim ceva clar: Fotografia, de sine stătătoare nu este artă. Arta e muncă, crearea a chestii noi de către cineva pentru exprimarea unei idei. Dacă pozezi 3 copaci nu e artă. Desigur, dacă tu, fotograful organizezi elementele din cadru în așa fel încåt să exprime ceva sau combini fotografia cu alte chestii, poate fi artă.

Dar, cănd pozezi o butelie ruginită în ploaie și o faci alb negru (sau sepia) în MS Paint, NU E ARTĂ. Știu că ție ți se pare că exprimă ceva și, poate chiar exprimă, deși mă îndoiesc, nu tot ce exprimă ceva este artă. Fotografia are utilitatea ei, poți imortaliza lucruri importante din istorie, imagini puternice, etc ( nu gogule, cu maimuța la mare nu reprezintă o imagine puternică sau importantă pentru nimeni).

Spre exemplu:


Da. Această fotografie a câștigat un Pulițăr. E faină, e puternică, are umor. Eu mă umplu de căldură sufletească mereu cånd o văd. Dar fotograful în cauză NU este un artist. Să fii la locul potrivit, la momentul potrivit și să știi cum funcționează un aparat foto destul de bine încåt să faci o fotografie bună, nu înseamnă că ești un artist. Recunosc, dacă ăsta a ținut negrișorul în beci 3 săptămâni în beci să îl înfometeze și a lipit vulturul cu scoci de pământ (nu m-aș mira), atunci DA, ESTE ARTIST. Dacă nu, doar un fotograf bun. Oricum n-am cum să îl întreb cum o fost cu adevărat pentru că a supt o țeavă de eșapament în ’94.

M-am săturat până în gât de semifotografi. Ratați cu un aparat foto luat din jumate din salariu lu’ mă-sa care se cred artiști. Proaste de 15-20 de ani care se pozează la baie în oglindă și au la profilul de HI5 trecut la pasiuni: fotografia. Cretini care ies la plimbare în parc cu aparatul foto de gåt. Hai să vă explic ceva. Nu îți trebuie talent să dai aparatul pe auto și să apeși pe buton. Nu îi pasă nimănui de grădina publică din Făurei, nici de faianța de căcat din baie de la mă-ta și nici de porcăriile pe care le pui pe topicu de fotografii (pornit de tine) de pe un forum aleator. Nu se uită nimeni pe blogul tău de fotografie, contu de deviantart și ce alte linkuri de căcat pui la status la yahoo. Nu ești artist, nu o să te angajeze nimeni să faci printuri. Poate o să te sune văru de la țară să îți zică: “Bai plă! Am auzit că ai aparat bun foto, hai nu îmi faci și mie pozele la nuntă? Dau două kile de vin!”

Ratați ordinari care sug “artă” direct din țâța râncedă a mediocrității și care nu reușesc prin inundarea lumii cu fotografiile lor proaste decât să scadă standardele lumii artistice. Cu cât media calității este mai jos, cu atât mai bune vor părea lucrurile ce anterior ar fi fost doar vag acceptabile și cu atât va fi mai greu pentru un lucru chiar excepțional să își facă drum prin marea de vomă intelectuală până la lumină. Vreți să ajutați arta? NIMIC MAI SIMPLU: sugeți o țeavă de eșapament ca fotograful de mai sus, mâncați plumb ca pe mentosane, găsiți voi. Serios. Puneți-vă o pungă în cap să scutiți lumea de risipa voastră de biți și pixeli la care spuneți artă.

Fotografii amatori, “pasionați” care mereu menționează că strâng bani să-și ia un aparat profesionist deși nu îi pasă nimănui ar trebui călcați pe gât.


Ca protest am făcut această poză: Mi-a luat cam 5 minute.

Se cheamă “Fantoma soarelui muribund” și da, este o porțiune a coiului meu drept. E aurie că sunt așa de fecund artistic de parcă aș avea coaie de aur. ARTĂ PURĂ. Și o să o pun la toate concursurile de fotografie de rahat de pe forumuri și alte tâmpenii pe care le găsesc pentru simplul motiv că arta lor valorează exact la fel de mult cât flocii mei. E freeware. Puteți să o luați și voi. Știu că o vreți wallpaper.

posted by Radu at 5:17 pm

[Paul Atreides]

În jur



Mă plimbam io ieri cu trenu’ și cum ma plictiseam așa mă gândesc io înspre mine: ia sa benoclez io cu ochiu’ meu critic prin jur, poate găsesc ceva hazliu despre care să comentez în gând, tot cu mine ca să mai tai plictiseala. DAR DESPRE CE OARE?

Să zic de muntele bulbucat de carne care acu’ 40 a fost femeie și acuma e doar un monument piramidal al cărnii lăsate care citește un teanc cåt ea de gros de tabloide jegoase? Prea facil.

De babele elevate care comentau otevisme fine și își comparau selecția de manele de pe mobil, descălțate și cu cracii tråntiți senzual pe scaunul din față, ca să îmi delectez și io privirea cu varicele lor în formă de harta rutieră a sectorului 5 ? Sub mine.

De tipa din fața mea care avea mai multe cratere de coșuri pe țåțe decât Luna urme de meteoriți și care era în drum spre exemenul de intrare la facultatea de geografie și îngrășa porcul în ajun cu niște hărțulii ale româniei cu o disperare în așa hal de hulpavă că dacă s-ar fi inventat supozitoarele cu cunoștințe geografice elementare, la ora aia ar fi fost la farmacie țipând : “mai dați-mi vă rog un snop! hai că nu-mi sångerează curu’ așa tare!” Prea meschin.

Sau de copchila enervantă a uneia dintre babe care tot alerga pe coridor și orăcăia ca un goblin spintecat. “UITATI-VA LA MINEEE, MA URC PE CHESTII, URLUU, BAGATI-MA IN SEAMA!!!”. Nu te bag, fă, în seamă, mai așteaptă 4 ani, să-ți crească țåțe și poate țopăitul tău pe hol o să devină mai interesant, din punctu meu de vedere. Oricum, era așa de enervantă încåt îmi venea să îmi smulg un șiret de la adidas și să o spånzur acolo, de grătaru’ ăla de pus bagaje, sau să-i pun azbest praf în suculeț până n-o să mai aibă din ce plămâni răcni. O soluție mult mai subtilă dar care necesită timp și dedicație. Nah, o scris Caragiale ceva de genu, n-ar mai fi original.

Și dup-aia l-am văzut. Coclete mediocru, citea un ziar de sport. Gazeta Sporturilor, Pro Sport, unu din ele. ASTA E SUBECTU! Ziarele de sport. Cea mai mare idioțenie și risipă de hårtie de pe tarabe. Cică ele e ziare de sport, deși sunt 99% despre fotbal și 1% despre alte sporturi. Asta e ca și cum aș arunca o coajă de roșie pe o lipie și aș zice că e pizza. Partea aia cu restu sporurilor e așa de sumară că nici nu încap propozițiile întregi: “Echp d rgby s” Asta a fost articolu, restu se subînțelege. Nu prea le am io cu fotablu’ da’ din câte știu io, etapele sunt în weekend. No, acuma, ce scriu ăștia în 31,8 pagini de marți pånă vineri? Ce se întâmplă în fotbal așa de important în timpul săptâmånii? “Becali s-a căcat ceva care seamănă leit cu Bănel” 2 pagini interviu cu Becali pe această temă. “Oare o fi vre-un semn?” Analiza tactică a situației ipotetice în care din cauză că s-a căcat în formă de Bănel, Becali o să-i dea lu’ ăsta un rol mai important în următoru meci: 3 pagini. “Părerea mamei lu’ Bănel” : juma de pagină. “Contrapărerea dinamovistă” – 3 pagini de NO COMMENT cu Borcea. Numa idioțenii de-ăstea tot ziaru. Nuștiuce jucător suferă de mătreață și tre să faci reportaj cu selecționeru și medicul lotului, să-i întrebi ce impact ar avea asupra jocului cazul mediu de mătreață a jucătorului. Oare dacă mătreața se agravează, care sunt cele mai potrivite 3 rezerve pentru a-l înlocui ? ANALIZĂ COMPARATIVĂ.

Oricum tre să fii cam bătut în sfeclă să îți pese extrem de fotbal, da’ să și citești și ziare pe tema asta trebuie clar să fii înfrânt intelectual de natură.

posted by Radu at 5:27 pm

[Paul Atreides]

Sex public



(iar fac hituri din cautarile labagiilor pe google cu titlu asta)

Paradox: Cu cât cineva este mai nefutut, cu atât îi pasă mai mult de cât, unde, cum și de ce se fut alții. Să zicem că e vag de înțeles să te intereseze ce fut niște persoane publice. Adică, da, să zicem că m-ar interesa dacă primarul ar folosi fonduri europene să plătească prostituate transsexuale să se cace pe pieptul lui. Deși dacă ar face-o din banii lui m-ar durea la bască, atâta timp cât și-ar face treaba de primar. E un risc asumat când te hotărăști să devii persoană publică. Nu poți nici măcar să caști pe stradă fără ca paparazzi să nu-ți fotografieze plombele și presa de scandal să se întrebe pe prima pagină, CE PULA MEA AI FĂCUT TU AZNOAPTE DE EȘTI OBOSIT ȘI CAȘTI? Și nu numai o să se întrebe, o să și lanseze o teorie precum ai fost să iei mită de la Illuminati și ai supt și o muie toată noaptea, că plictiseala e o explicație prea plictisitoare pentru un căscat banal.

E agasant însă când devine de interes național ce fac oamenii comuni. Spre exemplu săptămâna trecută, a fost pe prima pagină în libertatea că se cocleau doi pe un bloc. AȘA, ȘI? Cui îi pasă? Cine nu s-a futut niciodată într-un parc, pe un bloc, într-un lift sau măcar într-un copac să arunce primul piatra.

Asta e, popor de voyeuri, și labagii. Nimic deranjant atåta timp cåt nu are nimeni de suferit. Dar uneori nu e chiar așa. Apar și tot soiul de angajate la stat prin ziare de-ăstea, destul de proaste să lase poze și filme porno la fostul prieten care le pune pe net din răzbunare. Sau și le pun singure pe net, de proaste ce sunt. Ei bine, ăstea ies la suprafață și proastele de obicei demisionează, schimbă numele, orașul și alte chestii pentru niște poze obosite. Spre exemplu, acu vreo săptămånă o directoare de la nuștiu ce școală din Cucuieții de Vale a trebuit să demisioneze că a apărut un film porno cu ea pe net și l-au văzut elevii. ASTA a fost problema văzută de toți: Indecență în public, rușine în sistemul de învățământ, câtă depravare în ziua de azi fix la oamenii la care te aștepți să fie un model moral.

Eu văd alte două probleme:

1) De cånd este o legătură între ce faci tu în pat și competența în muncă ? Adică dacă brutaru care îți face påinea ar suge pula la un pitic în timp ce un măgar l-ar fute în cur, ar fi påinea mai nașpa? Atåt timp cåt cineva își face treaba, contează viața particulară? Dacă nu s-ar fute în timp ce face pâinea și ar face un duș între, m-ar durea fix la bască. Să nu se scobească în nas în timp ce frămåntă aluatul, asta e mai important. Am rămas încă la mentalitatea aia de la țară. Contează mai mult ce vede vecinu’ peste gard decåt ce faci util pentru societate. Femeia asta se futea cu barbată-su, la ei acasă. S-au filmat, și cånd au avut probleme cu compu’ l-au dus la reparat, și un frustrat de-ăla care a jucat counter-strike de la 14 ani până la 22 și și-a dat seama că singurul lucru pe care știe să-l facă în viață e să curețe coolere de praf și să monteze plăci grafice l-a găsit și l-a pus pe net. Ce dată afară, merită crucificată pentru o asemenea faptă. Preda mai prost de cånd s-a filmat futându-se?

2) Cum pizda măsii au găsit plozii ăia de generală pe net pornache cu directoarea? Era pe site-ul de la Cartoon Network? Ți-l downloada automat cu jocul Hello Kitty Adventure Island? E problemă că o femeie de 30 de ani se fute cu bărbată-su. Că niște draci de 12 ani văd atâtea filme porno încât dau accidental peste unu cu o profă de-a lor nu e problemă nu? E complet indecent și strigător la cer ca un copil sub 13 ani să aibă acces la porno! Băăi, păi cånd eram io de vårsta aia nici nu se descoperise internetu’. Habar n-aveți ce greu se făcea rost de un film porno pe-atunci.

Și nu, nu m-am futut într-un copac, dar sper că într-o zi…

Nu, nu e un film porno.


posted by Radu

[Paul Atreides]

Mario



Urăsc plozii între 3 și 7 ani de mârlete dus la zidit/portofelit în Italia. Toți au chică mică și creață și îi cheamă Mario. Mă-sa lor e mereu la 2 metri în spate, blondă spălăcită, cu ochelari de soare, mândră foc de odrasla de căpșunar si de numele lui unic. VAI MARIOO, SA NU CAAZI!

să audă lumea că nu-l cheamă Marcel ca pe orice țăran, clar?

Dacă nu ai mustață, nu spargi cărămizi cu capul, nu omori goomba sărind pe ei, și nu ai o pasiune inexplicabilă pentru ciuperci uriașe, NU MERIȚI SĂ TE CHEME MARIO.

posted by Radu at 6:52 pm

[Paul Atreides]

Timișoara în 3 cuvinte: De rahat.


Dacă îi zici lu’ Raul că Tulcea e de căcat, o să fie complet de acord cu tine, deși o să plângă puțin pe dinăuntru. Dacă îi zici lu’ Hazdrubal că Galațiul e de căcat o să zică “just”, nu ne-aparat din cauză că ar fi de acord cu tine ci mai mult pentru că îi place să zică “just”. Apoi, complet fără nici o legătură, va înjura Brăila ridicând un pumn în aer și scuturând din el. Dacă mi-ai spune mie că același Galați e de tot rahatul aș zice că e destul de mediu, existând în țara asta cam în mod egal locuri mai frumoase dar și mai urâte. Apoi aș adăuga pe un ton optimist că măcar nu e Brăila.

Însă dacă-i zici unui timișorean că orașul lui e ultimul rahat, sare în sus și face o criză de istericale ca o muiere ofuscată, răcnind din toate alveolele că nu poate să creadă că ai zis așa ceva! Poți să-l înjuri de mă-sa, să îi dai un pumn în laringe, orice pănă la orașul ăla. Parcă-s spălați pe creier. I-am crezut și io, că de, prea erau toti entuziasmați când vorbeau de orașul lor, cu o erecție zemuindă în voce. Până am ajuns pe acolo.


Prima impresie a fost în gara mică și comunistă. Am întrebat pe cineva “dom’le, aici e Ianca Sat ?” și mi-a răspuns cu mai sus amintita mândrie erectilă: “no doml’le aiciea e Timișoara!”. Oau. După vopseaua coșcovită dintr-o gară de pe vremea lui Dej aș fi zis că-s în Lehliu. După miros, în cea mai insalubră baie din Lehliu. M-am aventurat mai încolo. Prin cel mai toxic gaz de eșapament de la daciile verzi din ’78 (aparent 9 din zece timișoreni au dacii verzi din ’78) am zărit o hoardă de țigani, jumate cersetori jumate ciorditori. N-am vazut in viata mea atâția tigani pe metru patrat. Cred ca deja dezvoltaseră un sistem de furat unul de la altul pentru ca erau mult prea mulți proporțional cu victimele.

Am depășit stolul și m-am îndreptat spre centru. N-a fost așa de ușor cum părea la prima vedere. A trebuit să străbat cel mai mocirlos parc din istorie. Genul ăla de parc în care și Indiana Jones s-ar fi făcut de nămol pe pălărie. Spre seară am ajuns în centru. Am avut onoarea să văd somptuoasa catedrală din Timișoara care arăta suspect de mult ca soba de teracotă a lu’ bunică-mea și, fiind în preajma Crăciunului, mi-am bucurat ochii și cu un brad de-ăla festiv cu crengi numai pe o parte de parcă se bășise Godzilla pe el.

Cel mai frumos a fost râul Bega. Bine, râu e mult zis că era așa de mic câ daca îi trăgeam o flegmă se revărsa și era așa de jegos că iti era jena să te caci în el.

Bine, asta e doar părerea mea, subiectivă. Aveți voie și voi la o părere deși, din punct de vedere valoric este nesemnificativă pe lângă a mea. Nu neg că Banatul e fruntea. Sugerez doar că bănățenii ar trebui să își scoată capul din cur.

posted by Radu at 12:33 pm

[Paul Atreides]

Candidatul mort



Un candidat la primărie din comuna Voineşti a decedat fix în ziua votului. Aşa şi? Lumea a continuat să-l voteze. Nu înţeleg de ce e mare ştire. Ce, dacă e mort nu poate să fie primar? Se poate şi mai rău! Putea să fie din PRM!

Şi plus, e sigur că e mort? Era pesedist. I-am văzut pe ăştia cum stau nemişcaţi la senat, de zici că-s morţi. E adaptare a speciei. Majoritatea pesediştilor nu-s morţi, doar miros aşa. Şi ce, printre atâţia vampiri de acolo din pardid, (şi Iliescu pe care-l suspectez că e zombie şi după meclă şi după faptul că atunci când vorbeşte mă doare creierul de parcă mă muşcă de el), un mort s-ar simţi ca acasă.br
Şi io aş vota un mort, măcar ştiu la ce să mă aştept de la el. N-o să fiu mirat când o să aflu că după 4 ani n-a făcut nimic. Şi plus, morţii nu fură.

EDITARE ULTERIOARA:

Fabulos! Mortul a castigat ! Cine zicea ca romanii n-au umor?

posted by Radu at 10:04 pm

[Paul Atreides]

Rectificare


Am zis că nu mai scriu despre căutarile de pe net care au dat miraculos spre blogu’ ăsta, dar a apărut una fresh care nu poate fi trecută cu vederea.

Un isteț din Timișoara cu net de la RDS a cautat următoarea perlă pe net:

“Îmi vine să dau muie la urangutani”

De ce? Nu știu. Cum a fost el direcționat aici? Habar n-am. Nu țin minte să fi scris nimic pe acest subiect.

Omule, totuși dacă mai treci pe aici, am și io o curiozitate mică: Trebuie ne-aparat să fie urangutan, și ne-aparat muie? Ceva tangențial nu te-ar satisface? Un sex anal cu o gorilă? Un coclit la subbraț un gibon? O labă cu picioarele de la un cimpanzeu?

Nu că aș putea să te ajut cu vreuna din ele, doar așa informativ.
Hai spor la primate.

posted by Radu at 4:10 pm

[Paul Atreides]

Exercțiu de imaginație


N-am mai facut unul de mult timp. Hai să facem unu scurt, așa, să nu se atrofieze. Cum ar fi ca bărbații și femeile să aibă sexele exact invers? Să fie cum sunt acuma, da’ genital și numai genital fix pe dos! Cum ar fi lumea? Care ar fi diferențele?

Păi în primul rând, femeile s-ar pișa în continuare de jos. Ar ști că pot și din picioare dar nu le-ar pasiona. Femeile nu sunt interesate de țintit. Nu simt fiorul ăla cauzat de agerimea coordonării ochi-mână-pulă. Nu e de ele. Plus, de pe vine li s-ar părea mai practic. Apoi ar inventa o nou tip de lenjerie intimă. Corsetul penian. Mic, finuț, de satin, catifea sau mătase, cu broderii. Ce să mai, ultimul răcnet la magazinele de profil. Evident bărbații ar fi la fel de interesați de noul articol semi-vestimentar la fel de puțin ca și de lenjeria de până acuma. Lenjeria la femei e la fel de utilă, importantă și interesantă ca eticheta de la bidonul de bere. Bineînțeles că femeile s-ar da cu o cremă anti-rid pe coaie și cu o cremă de noapte noaptea, ca să le păstreze prospețimea, tinerețea și elasticitatea.

Bărbații în schimb ar continua să se pișe din picioare. Ar ști că e aproape imposibil, dar asta nu i-ar împiedica. Bărbatul este un animal simplu. Vrea să vadă bolta jetului, vrea să fie gata să poată să se pișe alergând sau măcar mergând cu spatele. Este esențial pentru natura masculină, și o fiziologie diferită ar fi doar un mic impediment. Bineînțeles scrisul numelui în zăpadă ar deveni din ceva banal supremul test de bărbăție. Apoi, dacă ar avea vagin(pizdă), bărbații și-ar introduce tot soiul de chestii în dânsa. Nu mă înțelegeți greșit, nu pentru autosatisfacere sexuală. Bărbaților le place să își descopere limitele corpului și apoi să abuzeze de ele inutil. Mereu am încerca să introducem a opta lingură acolo și să facem o poză repede cu telefonul să arătăm la prieteni și să ne lăudăm. Apoi ne-am îmbăta și am uita tot soiu de rahaturi aleatorii înăuntru, pentru că avem memoria scurtă și nu am ști ce ne împunge când stăm jos.

Ciclul ar deveni un nou prilej de concursuri masculine de vitejie:
“Vai boule, mi-o curs ieri v-un litru de sânge”
“Banal, mie cre-că mi-au curs doi litri pe zi ultima dată, am băut numa vin roșu și am mâncat ceafă de porc la grătar o săptămână dup-aia să mă refac. A fost un fleac.”
Bineînțeles nu am folosi nimic mai moale decît hârtia de ziar pe post de absorbant. Nu ar fi masculin. br
Mai sunt și alte probleme de discutat; cum ar evolua violul în pârnaie spre exemplu?, sau care ar fi ocupația principală a bărbatului daca nu și-ar dedica întreaga existență demonstrării că pula lui e mai mare decât a altora pentru că n-are ?

Dar nu m-am gândit încă. Poate vă prindeți voi.

posted by Radu at 4:16 pm

[Paul Atreides]

Chestii inutile



Astăzi vorbim de chestii inutile. De ce? Pentru că-s multe. Începem cu două culese dintr-un ziar.

“Primul urs polar din ultimii 15 ani care a reușit să înoate până în Islanda a fost împușcat mortal de polițiști la sosire” Și ne întrebăm de ce nu înoată mai des urșii până în Islanda. Cred că e un exemplu suprem de gest inutil. Aplaudăm efortul acestui nobil animal. “Ultima vizită a unui urs polar în Islanda a avut loc în 1993. Atunci salvamarii au avut parte de o mare surpriză. când au văzut un urs că se apropia înotând. Acesta a fost, de asemenea împușcat.” Fain. Nu-s Nostradamus dar am o mică bănuială ce va păți următorul urs polar care va înota pînă în Islanda. Io zic că o să-l împuște. Părerea mea.

Vă simțiți cu prea multă energie? Stați trântiți pe canapea și vă scărpinați la coaie și vă gândiți: “Pula mea, parcă nu casc destul de des pe cât aș vrea..” Ei bine a apărut un anti-energy drink. Se cheamă “Drank” și cică e după stilu de viață hip hop. Deci acuma ai o soluție bună să scapi de excesul ăla de energie fără să trebuiască să faci ceva sportiv sau doamne ferește, să muncești. Ți se pare că o freci prea mult? Vrei să te ridici să faci ceva? Bei un de-ăsta și îți trece. Cine dracu crede că are prea multă energie în ziua de azi ? Nu serios, care e ăla care la sfârșitul unei zile pline de rahaturi cotidiene simte că a rămas cu un exces de energie? Cine vine la muncă prea fâșneț și prea odihnit și are nevoie de opusul unei cafele ca să se potolească ? Suprem de inutil. Cretin de inutil.

Făceam curat prin casă ieri și am dat peste un monument de inutilitate care zace în majoritatea bucătăriilor: Robotul de bucătărie. Nu trage cu lasere din ochi sau alte chestii mișto, dar căsăpește o ceapă în cubulețe mărunte în 20 de secunde. Marfă nu ? Păi unui om versat în ale tăiatului îi trebuie un minut, un minut jumate să facă chestia asta! Unui incompetent ca mine cam 3-4 minute! VĂ DAȚI SEAMA CÎTĂ ECONOMIE DE TIMP? Trebuie doar să scoți robotul, clătești cuva, clătești lama, asamblezi robotul, pui ceapa, pui capacul, il bagi in priză ții apăsat douăzeci de secunde, scoți din priză, scoți capacul, scoți ceapa tăiată, dezasamblezi robotul, speli lama, speli cuva, ștergi lama, ștergi cuva, asamblezi robotul la loc și îl pui de unde l-ai luat. Într-un sfert de oră maxim ai tăiat ceapa aia! Sen-za-ți-o-nal! Mulți îl cumpără și dup-aia zace pe-acolo printr-un sertar ani de zile adunând praf. Oare de ce? E ATÂT DE UTIL!

Am niște antibiotice. Cică după ce le iau, nu am voie să utilizez mașinării grele. Deci mai exact, îmi încetinesc ceva coordonarea ochi-mână-picior-altechestii clar, dar nu am interdicție decât la mașinării grele. Deci, un scuter pot să conduc liniștit într-un copac, am voie. O basculantă nu. Care e diferența ? Din câte știu eu e cam același rahat dacă conduci o motoretă sau un escavator. Complexitatea aparatului nu are nici o treabă cu mărimea. Doar că o basculantă când se rostogolește poate să mai omoare 15 vaci și un clan de țigani de pe marginea drumului. Deci mai exact pastilele ălea îmi fut coordonarea dar, nu-i nimic pot să folosesc aparate mici. E mai mică șansa să accidentez mortal pe alții, în afară de mine. E ok să mă omor ca prostul din cauza efectelor secundare ale medicamentelor. Să îi omor pe alții nu e ok. Sărim peste valoarea nesemnificativa a pacientului. Și totuși, de ce e scrisă treaba aia cu mașinăriile grele? Cunoașteți pe cineva care să utilizeze mașinării grele ? Care e procentul din populație ? 1/10 000 ? 1/50 000 ? Pentru excepții de-ăstea umplem noi hârtie? Hai să trecem acolo și efectele într-un batiscaf, interacțiunea cu uraniul sărăcit și expunerea prelungită la ectoplasmă. Să fim inutil de exhaustivi.

Toate revistele ălea de muieri au o secțiune care te învață cum să faci sex. Habar n-aveam că e nevoie de un manual de sex. Faptul că suntem 7 miliarde cam dovedește că e destul de intuitiv. Tre să fii cretin să ai nevoie de un manual. Poziția cocorului leșinat. E exact ca ce faci de obicei, DA RIDICI UN PICIOR. Sen-za-ți-o-nal! Se simte exact la fel. E exact același căcat. DAR CU UN PICIOR ÎN AER. Kama Sutra băi țăranilor. Îmi pare rău, nu poți să dai mai des din cur pentru că ai un picior în aer și o poziție precară. Uite, special pentru voi, manualul complet suprem si final de sex total. Are cam două rînduri: Încearcă să faci cam ce crezi că ți-ar plăcea și probabil i-ar plăcea și partenerei/partenerului, sau măcar nu i-ar produce disconfort. Dacă nu știi dacă i-ar plăcea sau nu, întrebă-l/o. ATÂT! Tot ce ai nevoie! Ever! Daca ai nevoie de alte suporturi didactice înseamnă că ești prea prost să te fuți. Întoarce-te la mînă. Chiar nu îți trebuie multă imaginație. Ce urmează, manual de respirat? Inutilitate supremă.

posted by Radu at 3:28 pm

[Paul Atreides]

Metaliștii sunt hidoși și clona mea


Am fost la Moonspell acu vreo săptămân și am avut o revelație!

N-am mai văzut în viața mea atâția oameni hidoși pe metru pătrat ca acolo! . Sfidau orice logică. Dacă luai aleator 50 de oameni dintr-un metrou și 50 de acolo din public, ăia 50 din public aveau față de cur. E compet absurd să crezi că e doar o coincidență faptul că ăia erau metaliști și în același timp și înfrânți estetic. Tipi lălâi, stâmbi, cu nasu mare, cu păr pe față ca flocii din cur și plete jegoase și mătrețoase care mergeau de mână cu grase morbide îmbrăcate în haine mulate și cu fețe de cadavru înecat ascunse eșuatic sub machiaj strident. Ce să mai. Horror.

Pînă acum credeam că procesul de a deveni metalist e cam așa “Hei, îmi place muzica asta. Hai să mă îmbrac ca ăia de o cântă. Uite niște tipi care sunt îmbrăcați ca mine. Hai să mă împrietenesc cu ei!”

Nu. Nu merge așa. E altfel: “Sunt urât. Sunt hidos. Sunt mai mult decât urât. Sunt hidos de urât. Lumea râde de mine. Că-s urât. Ce să fac? Hai să întorc situația împotriva mea și să mă conving că-s neînțeles. Nu-s urât. Sunt doar neînțeles. De-aia nu mă acceptă majoritatea oamenilor că sunt mediocri iar eu sunt deasupra lor. Mă îmbrac altfel decât ei și când râd de mine mă conving că e din cauză că nu mă înțeleg și că-s îmbrăcat alfel decât ei și nu din cauză că ei cred că am față de cur deși ei cred că am față de cur. Uite alți urâți la fel de urâți ca mine. Mă duc să mă împrietenesc cu ei și să ne spunem unul altuia cât de speciali suntem. Dar cum dracu’ să facem să nu părem totuși că ne-am adunat că suntem urâți ? Pai.. hai să ascultăm aceiași muzică, ceva ce nu ascultă și ăilalți. Hai să ascultăm metale. Hai să ne prefacem că genul ăsta de muzică e mult mai intelectual decât restul și că suntem fioroși, nu nașparlii ca să ne simțim bine cu noi înșine. TRV METAL PWER!”

La același concert m-am văzut pe mine. Era un bizarro eu uimitor de reusit. Arăta leit mine numa că era puțin mai alb la ten, un alb canceriu așa, și avea ochelari. În rest era exact io. Avea și aceleași haine ca mine. Nu ălea care le aveam pe mine, da unele pe care le port foarte des.

BIZAR!

Și evident ca un opus mie, fuma.

Așa că vș rog eu mult, dacă mă vedeți pe stradă da’ parcă nu-s io, întrebați-mă “Bă, ești tu sau ăla care seamănă cu tine ?”
Și dacă zic că nu-s eu, dați-mi un pumn în ochelari.

posted by Radu at 1:07 pm

[Paul Atreides]

Dezastru emologic


Știu, e subiect fumat. S-au umplut ziarele în ultima săptămână de emuiști și de “cultura” emo. Dacă poți spune cultură la o adunătură de adolescenți bulbazari și histrionici care vor TARE TARE să fie băgați în seamă și pupați în cur că-s speciali și fac orice să îți atragă atenția. Până acuma m-am făcut că nu există ( la fel ca și cu porcul roșu cu aripi de liliac care îmi spune să omor oameni și să le beau zeama din interiorul ochilor pe care îl văd numa io).

Oricum. E timpul să trag un semnal de alarmă. S-a umplut țara de emuiști și e numai vina voastră! Cum ? Păi să dau un exemplu.

Nu ne plac broaștele. Sunt urâte. Dar au scopul lor. Dacă n-ar fi ele ne-am umple de țânțari și paianjeni și alte chestii mult mai nasoale. Sunt urâte broaștele dar necesare. Mai țineți minte dezastrul ecologic din Australia, când au fost aduși iepuri acolo și s-au înmulțit până peste măsură și au mîncat tot ce le apărea în cale pentru că nu aveau dușmani naturali? Ei bine, iepurii noștri triști, cu părul în ochi și venele zgâriate au un dușman natural. Din păcate acest dușman natural a fost vânat excesiv în ultimul timp și pur și simplu nu mai are puterea necesară de a stăvili invazia de găozari prepuberili care rezeamă zidurile cu meclele lor triste poate-poate îi bagă cineva în seamă.

MANELIȘTII. Sunt ca broaștele din exemplul anterior. Nu ne plac și i-am tot vânat. Am făcut mișto de ei exagerat de mult, le-am scos țiganii cântăreți din prime time. Râdem de ei și îi arătăm cu degetul peste tot, de le e rușine că-s maneliști. Acuma zic că-s clubberi, nici nu mai ascultă manele din prima. O dau pe sintetizatoare la început ca abia după ce se încinge petrecerea să o schimbe subtil pe țigani gâjâiți. Le e jenă cu identitatea lor de inculți. NU E BINE. MANELIȘTII SUNT UN RĂU NECESAR!

Da, ați auzit bine. ei aveau locul lor în societate. De câte ori n-ați auzit un grup de cocalari uitânduse la un dichisit de-ăsta frezat și îmbrăcat ca o muiere spunând “Uite-l bă pe terminatul ăla. Hai să rupem capu’n el futu-i rasa măsii de poponar!”. Ca apoi să purceadă în a rupe capul în el, futu-i rasa măsii de poponar. Ei erau gardienii penibilului. Când cineva se dădea prea tare în spectacol cu lookul, să se creadă special, era călcat pe cap de mâncătorii de semințe. ERA UN LUCRU BUN.

Acuma maneliștii sunt molâi, s-au retras la periferie și la țară. Nu mai vezi picior de mârlete prin orașele aglomerate, mai ales spre centru.

Așa că vă rog eu, îmbrățișați un manelist, spuneți-ii că e important, că avem nevoie de ei, până n-o să fie prea târziu și o să ne trezim într-o zi că avem emo și-n cur.

posted by Radu at 6:01 pm

[Paul Atreides]

Încă o listă de oameni care mă enervează



E greu după un timp. Se cam termină categoriile de oameni enervanți. Oricum.

Femeile urâte care poartă rucsacul în față. Aparent nu este nici un motiv pentru care aceste muieri aleg să nu-și țină rucsacul pe spate ci invers, pe stomac. DAR ESTE. Trebuie să înțelegem psihicul feminin. Oricât s-ar căca dânsele pe ele, scopul lor suprem în viață, piticul ăla care le suflă în ureche, e să facă copchii. No acuma, hidoasele realizează în subconștient că nimeni n-o să-și lase sămînța în fabrica lor de bebeluși și ca să își satisfacă cît de cît nevoia de puradei. își pun un surogat de-ăsta de burtă de gravidă. La fel ca copii mici care își sug degetul când n-au țâță. De-aia o să vezi ca numa hidoasele au obiceiul ăsta urât. Eventual în următoarea etapă a vieții ceasul biologic le explodează complet și își iau un pechinez și îi croșetează haine.

Asta dacă nu apelează la inseminarea artificială.

Altă chestie care mă mîhneșe este inseminarea artificială. Dacă nu reușești să convingi pe cineva să ți-o tragă în stil clasic, o fi, cine știe, din cauză că ești un defect cu picioare care nu merită să își împrăștie genele la generația următoare. Sau poate ai defecte la genitale. Nu vrei să transmiți speciei umane gena penisului inversat sau a ovarelor externe sau ce dracu ai de nu poți să te reproduci normal nu ? A, o să ziceți, da ăia de și-au rupt coaiele într-un accident? Păi știm clar care e cauza principală a accidentelor. PROSTIA. Hai să n-o transmitem mai departe. Nu poți, nu încerca. Vrei ne-aparat un copchil, adoptă un puradel că-s pline casele de copii. Noo, nu facem discriminare că suntem cetățeni politicăli corecți da’ totuși parcă n-am crește un pui de țigan nu

Mă enervează oamenii cu negi pe muie. Ei o să zică că au alunițe pe față. Eu zic că au negi pe muie. Dacă e mai mare în diametru de 3 mm, și/sau în relief și/sau are păr nu aluniță. E neg. Toate nașpetele au cîte o bilă de-asta cât căcăreaza oii pe nas sau în bărbie și au impresia că sunt secsi ca Marilyn Monroe. Știu că ți-a zis mă-ta că e semn de frumusețe, da’ nu e. Ești nașpa. Du-te la un dermatolog să ți-l scoată. Scuză-mă dar nu ți-am auzit contraargumentul isteț și bine articulat pentru că mi-a distras atenția NEGUL TAU MARE DE PE MUIE. Ai douăj de ani de cînd umbli cu un NEG IMENS MARE ȘI PĂROS PE MUIE și contrar faptului că toată lumea ți-a zis că ai un JEG IMENS DE NEG MARE ȘI PĂROS PE MUIAN, nu ești încă sigur(ă) dacă ar trebui sau nu să-ți extirpezi MOSTRUOZITATEA JEGOASĂ DE NEG MARE ȘI PĂROS DE PE MUIAN, poate nu se observă chiar așa de urît. Mori.

Și în ultimul rând mă enervează oamenii cu arsuri de gradul III. Lăsați-o baltă. Știu că ați văzut la Spawn, Darkman și Dr. Doom că e cool să ai arsuri de gradul III, dar gândiți-vă bine. Este oare chiar așa de trendy cum pare la prima vedere? Vă rog io, lăsați efectul de turmă, nu vă mai dați foc și nu vă mai scăldați în chimicale periculoase. Vă credeți interesanți ? Puteți fi unici și prin personalitatea voastră, nu numai prin arsurile de gradul III de pe 60% din corp.

posted by Radu at 12:10 pm

[Paul Atreides]

Mesaj sentimental


Mă documentam pentru o idioțenie zilele ăstea și am dat peste porcaria aia la “sentement” a lu’ Hrușcă și Păunescu- rugă pentru părinți pe Youtube. Versiunea în care Porcul stă să plângă. Ei am găsit un post la fel de sensibil ca si poezia, pe acolo pe undeva pe la comentarii:



Observați câtă sensibilitate din partea userului “vreausatefutingura” care nu este strain cu durerea, cu trairile puternice emotionale. “Vreausatefutingura” a avut o viata grea, traita pe strazi, dar nu si-a pierdut sensibilitatea, omenia.

Sa traiesti “vreausatefutingura”. Ești un suflet bun.

posted by Radu at 3:32 pm

[Paul Atreides]

Yahoo Messenger: mic ghid


Greu am ajuns pe messenger. Nu îmi instalasem porcăria că am avut tot timpu’ o aversiune față de tot ce ține de yahoo. Mi se pare că sună așa, a ce strigă un oligofren când se dă pe topogan. Și mă ia una tare “aidi dă mess ai?” “ce-i ăla?” “messenger bă!” “care din ele? am AIM și MSN (folosite de toată lumea în afară de români de atunci până în zilele noastre)” “cum care bă yahu mesengeăr, doar nu-s mai multe”. Și așa am aflat io că românu’ e unic în lume. El nu are MSN, are yahoo, nu are myspace, are haifaiv, mai mult, nici n-a auzit de ăstea de mai sus. Cum au ajuns toți românii și numai ei să le folosească e un mister gen Stonehenge. Sunt multe motive pentru care îmi repugnă programu’ ăsta, da’ o să trec în revistă doar pe ălea esențiale: mai exact emoticoanele și oamenii.

În primul rand, eu vreau să fac un schimb de informații pe YM, nu mă interesează ce simpteți în legătură cu ceea ce vorbim. Păstrați destăinuirile emoționale pentru psihologu’ școlii. Mie mi se fâlfâie. Mă piș pe smileyurile voastre. Emoticoanele sunt cea mai grețoasă invenție umană. Niște pictograme standardizate pentru cei prea imbecili să poată să-și exprime starea de spirit în cuvinte. “Cum te simpți?” “Sunt foarte ☺!” Rezolvarea prostului. Eu cred că trăirile affective umane sunt mai complexe de atât. Plus, că emoticoanele tratează doar gama de expresivitate feminină. Cele trei stări de spirit natural-masculine, “iritat” “nervozat” și “cu crimă-n gând” nu au emoticoane. DISCRIMINARE DOM’LE. Și toți ipocriții fac abuz. Îi vezi pe yahoo că trântesc o duzină de gălbejiți care se tăvălesc de râs, scot limba, și alte fantezii, și în viața reală au expresivitatea facială a unui atac cerebral. Păi nu merită să le dai cu tastatura în gură?

Dar să trecem la fauna Y!M. Animalele pe care le avem toți în listă:

DJ Fantezie: Tre să-l știți pe ăsta. Tot timpul are o melodie în status. Caută aprobare prin muzică. În mințișoara lui odihnită tot speră că într-o zi cineva o să-i zică: “oau, asculți X? ce COOL ești!”. Până atunci tot schimbă statusul, poate-poate îi pasă cuiva ce ascultă el.

Minte creață: Semidoctul ăsta mereu o gândire profundă, de obicei furată de la alții la status. Mai mereu ceva care începe cu “dragostea este ca..” sau “viața e ca..”. Să n-am parte de șopănhauăr daca nu mă impresionezi cu skillu’ tău de copy-paste. Profundule.

Declarantul: Am o proastă în listă care tot timpul are la status “Te iubesc Marean!”. Nu e caz unic. Se pare că declarația de dragoste ca status e un fel de cântat la balcon la român. Aparent partenerul e fleașcă de declarații publice de romanță. Mai e și varianta cu avatarul cu jumătatea nesemnificativă sau poza de cuplu. Opțional inimioare. Bine ai venit în lumea celor cărora le pasă de viața ta amoroasă; populație tu și mă-ta.

Naratorul: Tre’ să-l știți. De obicei e o curvă grasă. Tot timpul are la status ce face în acel moment: “fac baie” “mă uit la un film DND” “mă cac” (ok, numa io pun statusu’ ăsta) “fumez o țigară” “m-am trezit”. Genul ăsta de personă trăiește într-o lume imaginară unde altora le pasă de ce fac ei în momentul actual. Chiar au impresia că există cineva care dă o jumătate de rahat zburător pe activitățile lor cotidiene. Și mai pun și DND ăla. Vrei să nu fii deranjat? treci pe invisible, sau închide dracu’ computerul. Nu mă interesează că nu poți vorbi că te dai cu cremă fungicidă în pizdă.

Piaristul alarmat: Omul ăsta ori are un blog de căcat unde-și scrie gândurile obosite, ori mai pune o poză cu el și mă-sa pe pagina lui de hi5. Simte că trebuie să știi și tu ce schimbări a făcut pe pagină și are mereu mîndrețea de sait la status. Oricum nu are timp de messenger. Omu’ dă refresh la site counter să vadă daca i-a dat cineva click pe borâtură. Nu-l deranjați.

Gargară: Gargară nu are ce face toată ziua. Are impresia că tu vrei să-i ții de urât și vrea să facă conversație. Incepe mereu cu “Ce faci?” pentru că nu are nimic concret de comunicat. Vrea doar să consume pixeli inocenți cu conversații inutile. De obicei e femeie. Trebuie contracarat brusc. Cum vezi primul simptom (“ce faci” adică), zici “tocmai plecam” și trânteși un “permanently offline” altfel riști să fii prins într-o discuție de 2 ore despre nimic.

Ticălosul stealth: Mare mârșav. Stă tot timpul pe permanently invisible. La un moment dat ai impresia că și-a schimbat contul, sau a murit, că nu-l vezi niciodată. Când dai să-l ștergi din listă sare din eter cu un “bă, dă și mia 200 de mii până marți” sau “hai nu mă ajuți să mut mobila prin casă?”. Bastardul a fost acolo tot timpul, dar nu te contactează decât când are nevoie de ceva. Aruncă bomba si dispare din nou în invizibilitate.

Spammerul cretin: Mereu îți vine să-l razi din listă, dar ba ai nevoie de el, ba maică-ta o cunoaște pe mă-sa, ba ți-a donat un rinichi. Oricum e cretinul tău și trebuie să te obișnuiești cu el. Chit că auzi de 10 ori pe săptămână că se închide messengeru dacă nu trimiți mesajul mai departe și tragica poveste a copilului care are nevoie de un donator de sange.

Spammerul exhaustiv: Ori freacă menta toată ziua la muncă, ori e șomer și arde gazu’ pe acasă. Oricum are mult timp liber și orice idioțenie dezgroapă din tenebrele netului ține să o împărtășească cu un mass. De unde dracu’ ai mai vedea pisici dansând dacă nu l-ai avea pe obositul ăsta în listă?

Domnul Enigmă: Habar n-ai cine e și cum a ajuns pe lista ta. Te uiți ca bou-n țavă la avatarul lui și te tot întrebi “bă cine pizda măsii e bă ăsta? parcă seamănă cu Cornel, da’ nu e Cornel..” Uneori mai și schimbă persoana de la avatar să te bage în ceață și mai mult. Oricum nu-l întrebi ca să nu te faci de căcat și nu îl ștergi că poate îți aduci aminte. Așa rămâne eterna enigmă din listă.

posted by Radu at 1:38 pm

[Paul Atreides]

Pascal
Tocmai am frunzărit o carte despre impresionism şi nu am fost deloc impresionat.
Veniţi de luaţi întuneric.

posted by Radu

[Paul Atreides]

Cine se aseamănă se adună…. ca porumbeii


Ce să zic, blogul ăsta are mai bine de un an şi dacă tot n-am reuşit să câştigăm un Audi A4, A3 sau orice altă dimensiune de coală de hârtie ne putem totuşi lăuda cu unii dintre cei mai bolnavi şi depravaţi cititori, care în căutarea lor de pornăciuni extreme dau accidental peste decentul nostru blog, lasă laba brutală (pentru că cititorii noştrii nu practică labă tristă) la o parte şi se apucă de o lectură lejeră.
Am instalat o chestie la noi în colibă care îţi permite să vezi ce au căutat oamenii pe gugle când accidental (sau nu) au dat de saitu nostru.
O chestie interesantă e că pe blogul ăsta se folosesc atât de des cuvintele: ţâţe, labă, futai, plua, homălău şi alte de cuvinte de gen care intră în vocabularul domnilor care consideră că jartierele turcoaz cu danteluţă le scot ochii în evidenţă, incat a intrat in motoarele de cautare pentru filme porno.

Tuturor acestor persoane care au găsit pe google accidental şi apoi au citit blogul nostru, am să le transmit un mesaj:

Vă mulţumesc! Deşi sunteţi nişte frustraţi sexual şi nişte homosexuali latenţi, vă mulţumesc pentru că existaţi. Fără voi, perverşilor şi ciudaţilor, blogul nostru nu ar însemna mai nimic aşa că încă o dată, vă mulţumesc! De trei ori vă mulţumesc.
Îi mulţumesc persoanei care a cautat pe google formula „fut ceva”. Gânditi-vă ce om paşnic, ar fute.. ceva…. pesemne orice. Fie o fie un sertar, o maşină de tocat carne, o babă sau fie chiar…. vântul…br
Ca să citez pe marele poet Tudor Chirilă:
„ fac dragoste cu Mara
Fac dragoste cu Sara
Fac dragoste cu Gelu
Fac dragoste cu mielu’ „
Îmi scuzaţi omisiunea accidental-voită a unor vocale şi cuvinte.
Le mulţumesc majorităţii „surferilor” pe net care au căutat „emo hair” şi au dat de acest site. Vă mulţumesc, deşi v-aş rade în cap şi v-aş desena altă freză, mânjindu-vă cu câcat. Vă mulţumesc deşi mi-e ruşine cât să-mi dau o palmă, gândindu-mă că e posibil să vă amuzat ceva scris de mine.

Îi mulţumesc deranjatului mintal care a căutat „pitici futai” şi care locuieşte în Deva, Hunedoara şi are ca provider astral.ro
Îi mulţumesc chiar şi persoanei care probabil are pe cineva bolnav de cancer sau este chiar ea însăşi bolnavă de cancer şi s-a documentat despre efectele chimioterapiei şi a găsit în schimb asta.

îi mulţumesc celui care căuta o comunitate de oameni cu care să poată „trage lipici pe nas”. Îţi mulţumesc, dar ai grijă totuşi să nu îţi lipeşi nările de cornet.

Deşi nu îţi înţeleg bine aspiraţiile profesionale, îţi mulţumesc ţie cel care ai căutat un „job turnător formator”. Nu ştiu dacă dresezi trădători profesionişti sau dacă faci matriţe, dar în orice caz, îţi mulţumesc.
Îi mulţumesc ialomiţeanului care a „futut slobozia”

Şi ca să nu se spună că suntem doar un blog vulgar şi de proşti, mulţi oameni au găsit înţelepciunea din popor aici, atunci când au căutat:
„proverbe cu porumbei”
„proverbe pentru a salva apa”
„proverbe anarhie”
Şi ca să nu te las nesatisfăcut, cititor dornic de maxime înţelepte, te voi ajuta cu un banc prost cu porumbei:
- Ce faci bă, eşti high?
- Daaaaaaaaaa……!
- Da ce-ai fumat?
- Porum’ beeeei…
Va multumesc si pasteti fericiti!
___________________________
Completararea ulterioara a lu’ Radu adica io care scrie acuma aici si nu el care a scris mai sus adica Raul.

Am să fac şi io o completare mică, scurtă dar exhaustivă şi şocantă pentru ăia mici. Ca pula lu’ Michael Jackson. Raul a uitat crema căutărilor dubioase.
Există două tipuri de labagii pe net: aia normali, care vor şi ei să dea o labă şi caută “porno” pe motoarele de căutare că n-au auzit de DC (ăştia nu ajung aici) şi labagii specializaţi, ăia care au nevoi clar definite, nu pot să îşi servească o mînă la orice porno general. Se pare că la fetişuri dubioase, site-ul nostru a fost încadrat de google la categoria “voyeurism estival” dacă ne luăm după căutari ca “buci goale” “buci goale la plajă” şi ultima perlă: “grase dezbrăcate pe plajă”. Ne pare rău. Staţi cu pula în mînă degeaba. Nu găsiţi aici, da’ cine ştie, poate dacă insistaţi…
Dacă tot am ajuns la labă, se pare ca am dezamăgit un copil de 12 ani care încerca să înveţe de pe net “cum să dai la labă” şi nu a înţeles nimic din site-ul ăsta.

Şi în sfîrşit, premiul special “LABA DE CENTAUR” pentru cea mai uimitoare căutare care a dat aici şi m-a lăsat fără cuvinte: doamnelor şi domnilor, uimitorul, inegalabilul :
“Tipi tineri care fut babe”
No comment

posted by Radu at 5:17 pm

[Paul Atreides]

Florii



Încep prin a spune un la mulți ani tardiv tuturor celor pe care îi cheamă Florin, Florian, Florentina, Narcisa, Cornel și Petronela.

Duminica asta nu s-a întîmplat nimic interesant prin țară și, ca de obicei, cele mai interesante știri sunt atunci când nu se întîmplă nimic. Vezi improvizații. În cazul de față, improvizații de Florii.
Spre exemplu realitatea a trimis o reporteriță în pădurea de la Băneasa să vadă cum se distrează românii.SENZAȚIONAL!!!11!/ Românii se distrează exact cum știam noi! Mai exact:
1. Își parchează dacia cît mai în pădure posibil, că doar n-ai vrea să meargă pe jos prin natură ca toți fraierii.

2. Coboară și dau foc la o buturugă pentru grătar aproape de mașină să nu o fure cineva (și pe buturugă și pe mașină, că e importante ambele).

3. Muierile se pun cu basca pe o pătură între mașină și buturugă și purced a crăpa semințe și atât.

4. Tipii pun micii la grătar, între timp crapă și ei o sămînță da’ mai beau și un Burger și bagă o tablă că de, bărbații sunt multi-tasking.

Cam asta fac românii de la Burebista încoace când tre să petreacă. Mare știre. Și îi face și un interviu prostului și îl întreabă ce-i place lui cel mai mult. citez. “Mie cel mai tare îmi place să mă distrez”. Să mori tu! CĂPITANUL EVIDENT lovește din nou! Te simți bine cînd te simți bine!Bine că nu e invers că dădeai în paradoxuri. Reporterița încheie apoteotic: E bine că e pădurea plină de maidanezi că mănîncă resturile rămase de la petrecăreți. Să moară tu. Mănîncă câinii cutii de bere și pungi de celofan! Cre-că de-aia le lasă hîrleții în pădure, să își extragă săracii câini nutrienții din plastic și folie de aluminiu, nu că le e lene să strângă după ei.

Dup-aia la altă știre am deslușit înțelesul suprem al religiei creștine: CRENGUȚELE. Mai exact popii sfințiseră niște crenguțe de florii și oamenii literalmente se călcau în picioare pentru ele. Puseseră o babă la pămînt care avea un snop și i le smulgeau intr-o moșheală mai ceva ca la un concert Exploited. Normal. Păi doar e și zicala aia în biblie: “Iubește-ți aproapele, da’ dacă are mai multe crenguțe magice ca tine, rupe-i muianu în el de figurant!”.

Mi-l și imaginez pe Iisus la judecata de apoi, în fața unui cretin de-ăsta care nu înțelege însemnătatea supremă a crenguțelor.

Iisus: Mda bun, văd că ai făcut fapte bune, ai dat la săraci, etc..
Cretin: Da…
I: Da’ ia zi tu, hoitu’ lu Paraschiva de cîte ori l-ai pupat?
C: Păi am fost o dată la Iași și l-am pupat.
I: Bă, tu mă iei de prost? Nu se pune bă așa! De sărbătoare acolo cînd se calcă lumea în picioare 3 zile să pupe hoitu, l-ai pupat?
C: Nu, că era aglomerat…
I: Tsss… Nasol. Da ia zi tu, cîte crenguțe magice ai adunat de florii ?
C: Păi n-am adunat… n-am văzut rostu’…
I: Cum bă n-ai văzut rostu? Ești evreu ? Ia dă-te-n castoru’ mătii de păgân de aicea! Auzi la el.. nu vede rostu… ptiu da’ cretin mai ești! RESPINS, URMĂTORU’

posted by Radu

[Paul Atreides]

Rectificare

Am zis că nu mai scriu despre căutarile de pe net care au dat miraculos spre blogu’ ăsta, dar a apărut una fresh care nu poate fi trecută cu vederea.

Un isteț din Timișoara cu net de la RDS a cautat următoarea perlă pe net:

“Îmi vine să dau muie la urangutani”

De ce? Nu știu. Cum a fost el direcționat aici? Habar n-am. Nu țin minte să fi scris nimic pe acest subiect.

Omule, totuși dacă mai treci pe aici, am și io o curiozitate mică: Trebuie ne-aparat să fie urangutan, și ne-aparat muie? Ceva tangențial nu te-ar satisface? Un sex anal cu o gorilă? Un coclit la subbraț un gibon? O labă cu picioarele de la un cimpanzeu?

Nu că aș putea să te ajut cu vreuna din ele, doar așa informativ.
Hai spor la primate.

posted by Radu

[Paul Atreides]

Exercțiu de imaginație



N-am mai facut unul de mult timp. Hai să facem unu scurt, așa, să nu se atrofieze. Cum ar fi ca bărbații și femeile să aibă sexele exact invers? Să fie cum sunt acuma, da’ genital și numai genital fix pe dos! Cum ar fi lumea? Care ar fi diferențele?

Păi în primul rând, femeile s-ar pișa în continuare de jos. Ar ști că pot și din picioare dar nu le-ar pasiona. Femeile nu sunt interesate de țintit. Nu simt fiorul ăla cauzat de agerimea coordonării ochi-mână-pulă. Nu e de ele. Plus, de pe vine li s-ar părea mai practic. Apoi ar inventa o nou tip de lenjerie intimă. Corsetul penian. Mic, finuț, de satin, catifea sau mătase, cu broderii. Ce să mai, ultimul răcnet la magazinele de profil. Evident bărbații ar fi la fel de interesați de noul articol semi-vestimentar la fel de puțin ca și de lenjeria de până acuma. Lenjeria la femei e la fel de utilă, importantă și interesantă ca eticheta de la bidonul de bere. Bineînțeles că femeile s-ar da cu o cremă anti-rid pe coaie și cu o cremă de noapte noaptea, ca să le păstreze prospețimea, tinerețea și elasticitatea.

Bărbații în schimb ar continua să se pișe din picioare. Ar ști că e aproape imposibil, dar asta nu i-ar împiedica. Bărbatul este un animal simplu. Vrea să vadă bolta jetului, vrea să fie gata să poată să se pișe alergând sau măcar mergând cu spatele. Este esențial pentru natura masculină, și o fiziologie diferită ar fi doar un mic impediment. Bineînțeles scrisul numelui în zăpadă ar deveni din ceva banal supremul test de bărbăție. Apoi, dacă ar avea vagin(pizdă), bărbații și-ar introduce tot soiul de chestii în dânsa. Nu mă înțelegeți greșit, nu pentru autosatisfacere sexuală. Bărbaților le place să își descopere limitele corpului și apoi să abuzeze de ele inutil. Mereu am încerca să introducem a opta lingură acolo și să facem o poză repede cu telefonul să arătăm la prieteni și să ne lăudăm. Apoi ne-am îmbăta și am uita tot soiu de rahaturi aleatorii înăuntru, pentru că avem memoria scurtă și nu am ști ce ne împunge când stăm jos.

Ciclul ar deveni un nou prilej de concursuri masculine de vitejie:
“Vai boule, mi-o curs ieri v-un litru de sânge”
“Banal, mie cre-că mi-au curs doi litri pe zi ultima dată, am băut numa vin roșu și am mâncat ceafă de porc la grătar o săptămână dup-aia să mă refac. A fost un fleac.”
Bineînțeles nu am folosi nimic mai moale decît hârtia de ziar pe post de absorbant. Nu ar fi masculin. br
Mai sunt și alte probleme de discutat; cum ar evolua violul în pârnaie spre exemplu?, sau care ar fi ocupația principală a bărbatului daca nu și-ar dedica întreaga existență demonstrării că pula lui e mai mare decât a altora pentru că n-are ?

Dar nu m-am gândit încă. Poate vă prindeți voi.

posted by Radu at 4:16 pm

[Paul Atreides]

Anarhie


Că tot mi-a adus aminte ăsta. Deci o organizație de anarhiști a vrut să protesteze pașnic împotriva summitului NATO. Nimănui nu i se pare aberantă chestia asta? Mi-i și imaginez în hala aia închiriată cum se organizau anarhic:

Stamate(anarhist organizator): Unde e bă anarhistu’ Fane ?
Milică (anarhist responsabil cu prezența și resursele umane) uitându-se gânditor in cronica de responsabilități ale anarhiștilor Păi astăzi anarhistu’ Fane e responsabil cu fursecurile și s-a dus la magazionerul anarhiștilor să completeze fișa de achiziționare a fursecurilor anarhiste!

Nu vi se pare idioțenie ca anarhiștii să fie organizați ? E ca și cum ai avea templul ateilor! Anarhiștii nu protestează pașnic. Ăia erau hipioți ordinari. Ca anarhist adevărat™ vă egzplic eu acuma ce înseamnă să fii un anarhist adevărat™. Întâi vizual:
Anarhist:


Hipiot ordinar:

În primul rând un anarhist nu ar protesta împotriva NATO și a războaielor. Războaiele conțin cadavre, arme și explozii, lucruri care-s toate în top 10 cele mai țîțe chestii din lume, imediat sub țâțe și buci. Apropo, bucile îs mai țîțe decât țâțele. Oricum. Ca sâ fii anarhist trebuie să ai probleme cu următoarele organizații: UNICEF, GREENPEACE, Microsoft și Crucea Roșie. Nu NATO.

În al doilea rând, anarhiștii nu se aduna în calitate de anarhiști pentru că anarhia se anulează reciproc la întîlnire. Nu poți să te duci la un anarhist și să spui “Hai să anarhim împreună!”. Poți hipioți cu cineva, dar niciodată anarhi, pentru că devii organizat, ceea ce e opusul anarhiei. Anarhia e ca laba. Nu se face în grup decât dacă ești homalău.

Iar în al treilea rând, anarhisticește, există doar două metode de a-ți exprima dezacordul față de ceva: să-l bați și/sau să te piși pe el. Ca regulă generală, daca merge bătut, merge și pișat. Dacă ai vezica extrem de goală și nu ai timp să bei o bere acolo ca să o umpli că trebuie să te duci să bei o bere în altă parte, merge ca soluție de compromis și o flegmă. De obicei obiectele ne-vii nu merg bătute așa că se obișnuiește să le piși, apoi să desemnezi pe cineva responsabil cu/de acel obiect și să-l bați pe dumnealui. Apoi să te piși și pe el.

Sper că am fost elocvent și v-am elucidat nelămuririle legate de anarhie.

Pace vouă.

posted by Radu at 1:05 pm

[Paul Atreides]

Luna plina. De cretini


Teoretic ar fi trebuit sa bage Raul un text acuma, de fapt din weekend pentru ca io imi programasem o saptamana de lene, dar cum dansul se marleste sub nas, va trebui sa improvizez.

Am descoperit cea mai buna schema de imbogatire de pe urma prostilor din istorie! Dar nu va spun acuma, sa va tremure poparca de la suspans vreo 2-3 minute. Incepem cu o povestire romantica:br
Era luna plina, el o tinea pe ea de mana, aratandu-i luna cu degetul si profitand de neatentie si de momentul romantic in deplina desfasurare sa-i puna mana pe cur si sa-i arunce un ochi in decolteu. Pe langa ei trece un terminat pe nume Dennis Hope.
“Ce faceti voi ba aicea, la ce va uitati?”
“Pai la luna ! e romantic!”
Moment fabulos de revelator pentru terminat care ii da peste dejt tipului si racneste cu o deplina satisfactie pe muianul lui de prost: “ABON!”. Nu v-ati prins inca? Citez din wikipedia atunci: “In 1980, the American Dennis Hope starts his own business, claiming to have found a loophole in international law allowing him to claim full sovereignty of the moon. He was the first to sell lunar deeds (also on the Internet) after sending off declarations to the US, (then) Soviet and UN governments. Hope has so far made $9 million off his business, claiming to sell 1,500 lunar properties a day at $20 an acre. He allocates land to be sold by “closing his eyes and randomly pointing to a map of the Moon“

Principiul este simplu.
Pasul 1:Te gandesti la ceva nedetinut de nimeni, si zici ca e al tau. Preferabil ceva distant si intangibil; spre exemplu nu poti sa sustii ca aerul e al tau pentru ca nu poti sa impiedici oamenii sa ti-l fure decat punandu-le o punga de plastic in cap pe rand si aparent politia are ceva impotriva pusului de pungi de plastic in cap la oameni. Cica mor, sau ceva de genul.
Pasul 2: Gasesti idioti care sa iti cumpere produsul intangibil si/sau semi-fictiv.
Pasul 3: Petreci aproape 30 de ani frecandu-te pe burta cu bani si razand de prostia omeneasca pana iti pocneste splina.

Are si Teo pamant pe luna! Probabil ca a auzit ca pe luna gravitatia e de 6 ori mai mica decat pe pamant si vrea sa aiba si ea 50 de kile ca femeile normale. Eu cred ca ar trebui sa faca NASA un efort si sa-i duca pe toti “propritarii” selenari cu nave spatiale-microbuz la loturile lor si sa-i lase acolo.
“Fute-mas, nu pot sa respir!”
“Fute-mas, nici io, o fi din cauza ca luna e NELOCUIBILA!”

Ar fi util pentru omenire sa mai moara niste prosti. Sa imbunatateasca genomul uman prin ne-participarea lor la procreere. Stiu ca e un adevar mai greu de inghitit decat un aparat de ras, dar, daca s-ar fi facut un program de castrat prosti prin ’40, nu mai avea cine sa cumpere acum pamant pe luna.

Mi se pare dovada suprema de impertinenta si marlanie sa decizi intr-o zi ca luna e a ta si sa o vinzi pe bucati la fraieri si da, mi-e ciuda ca nu m-am gandit primul. Oricum, daca vreti va vand universuri paralele. Sunt putin cam teoretice, dar sunt infinite ca marime si ca numar. Si mult mai mari decat luna. Si le dau pe o bere. Hai cumperi doua si iti dau unu moca, ca tot cu un infinit raman. Pe cand ala, la cat de prosti sunt oamenii o sa ramana fara luna de vandut in curand.

posted by Radu at 2:28 pm

[Paul Atreides]

Cine mai merita un bocanc dupa ureche si de ce



Sa incepem cu Ioan. Ala din postul de 1 aprilie. Mi-a dat toate planurile peste cap. Vroiam ca si anul asta, titlul de Ultimul Om™ sa i-l dau tot Pulifriciului™ dar Ioan l-a batut in idiotenie pe ultima suta de metri, castigand detasat. Pulifriciul™ n-a mai facut nimic spectaculos in ultimul an, in afara de faptul ca a inceput sa se imbrace in femeie. In schimb Ioan a compara dragostea cu o portocala si are si o poza cu o portocala pe care a gravat un fluture cu unghia. Felicitari Ioane, esti cel mai prost om din lume in 2008. Ai o ciocolata din partea mea. Si un pumn in stomac.

Cred ca exista undeva o zeitate care vrea sa ma inveseleasca. Cum incep o saptamana mai scarbit si plictisit, cum moare un idiot sa pot si io sa ma bucur. Saptamana asta a fost Sabin Balasa. Mare pictor. El se considera un reprezentant al “romantismului cosmic” dar, dupa ce am vazut multele lui tablouri reprezentand-o pe Sinistra zburand cu copii si alte abratii de-astea ubercomuniste eu l-as incadra mai mult la “pupincurism ceausist”. Daca il dezgropi acuma pe nea Nicu si pe nevasta-sa si le mirosi gaoazele, pariez ca inca mai au izul aftershaveului “maestrului” Balasa. Sa nu uitam ca prostul i-a predat pictura si Annei Lesko, si chiar i-a zis ca are talent. Oricum, oare cine moare saptamana viitoare? Hai cu Moculescu faranumar faranumar faranumar!

Cersetorii romani is de toata jena. Au ramas numa aia incompetenti pe aici. Nici macar nu mai inspira mila. Unde sunt dom’le clasicii ? Unde e copilul-caine ? Sau baiatul-cu-genunchii-invers ? Sau tipul-cu-skateboard-in-loc-de-picioare? Si-au dat seama de adevarata lor valoare si s-au dus sa cerseasca in tari mai dezvoltate. Am ramas doar cu omul-putin-jenat-ca-nu-are-loc-de-munca si omul-cu-o-buba care arata complet decent si demn. Fix invers decat ar trebui sa arate un cersetor. Toate valorile din romania pleaca bai si noi nu facem nimic!

Totusi cei care merita cele mai multe calcari pe mecla saptamana asta sunt alarmistii cu summitu. “Vai daca vine teroristii si ne explodeaza pe strada!”. Am vrea noi ba sa fim asa de importanti incat sa ne explodeze teroristii da adevarul crunt este ca oricare terorist ce se respecta ar fi mult prea jenat sa se explodeze in romania cum o sa demonstrez in acest mic dialog imaginar intre doi teroristi care urmeaza in momentele urmatoare:

Ahmed sefu’ teroristilor si Yusuf cu bomba legata strategic de piept:
A: Hai ba esti gata? Azi explodezi!
Y: Is gata ba, Allah Ackbar! Unde explodez?
A: Pai la Bucuresti, e summit NATO!
Y: Unde e ba Bucurestiu asta?
A: Parca in Bulgaria, stai sa ma uit pe harta…. Nu, e Romania.
Y: Cum ba Romania? Tu stii unde a explodat taica-miu ? In SUA ba! Frate-miu in Anglia si var-miu in Spania la Madrid! Ar rade matusa-mea de maica-mea si cu curu daca as exploda in Romania pe cand fii-su a explodat in Spania!
A: Mai exact, ce vrei sa sugerezi?
Y: Mai exact du-te sa explodezi in Romania tu si cu ma-ta si cu neamurile lu’ ma-ta! Io ma duc in Belgia.
A: Bai, nu fi capos, vine si Bush in Romania!
Y: Sa-l frec si pe Bush imediat ce mi-o scot din ma-ta. Io ma duc in Belgia. La’ ca vine Bush si pe acolo eventual. Nu ma grabesc. Auzi la el. Romania. Ce tupeu de prost gust.

posted by Radu at 11:35 am

[Paul Atreides]

1 aprilie



MOTTO

“E incredibil să simţi că iubeşti pe toată lumea şi să simţi că vrei să fii bun cu toţi oamenii şi să contribui la fericirea lor, chiar dacă e doar printr-un un zâmbet cald sau prin faptul că eşti suficient de atent încât să nu îi faci să sufere… Şi e minunat să fii împăcat cu tine însuţi ştiind că ai făcut asta, că tot ce ai făcut a fost constructiv pentru tine şi pentru alţii… Să ştii că nimeni nu-ţi poate reproşa că nu ai avut inimă la un moment dat şi l-ai făcut să sufere, că atunci când cineva suferea şi avea nevoie de tine, ai făcut tot ce-ai putut să-l ajuţi, chiar dacă asta te durea enorm şi pe tine… Te face să poţi să primeşti răul în tine, ştiind că dragostea ce o simţi are puterea de a-l transforma în frumuseţe şi căldură…e care să le împrăştii apoi în toată fiinţa ta şi în jur…”

Ioan. Doar Ioan din jurnalul lui Ioan

Ieri am vazut un cersetor la metrou si era asa de trist ca mi-a venit sa plang. Am ingenunchiat langa el, l-am luat de mana lui murdara dar blanda si i-am pus-o pe inima mea in timp ce cu mana dreapta i-am atins pieptul prin haine. Am impartit un moment spiritual, ca doua fiinte cu suflet care suntem. I-am inteles durerea si el a inteles ca i-am inteles-o. Cred ca ar trebui cu totii sa facem asa ceva! Sa incurajam un cersetor, sa imbratisam un strain! Nu este greu, si chiar face diferenta! Toti suntem asa de tristi si singuri pe lumea asta.. cum ar fi sa vina un strain la tine dimineata si sa-ti spuna “salut, arati bine azi, barbia sus! o sa faci lucruri marete!” ? Si am putea sa facem si noi lucrul asta altora la randul nostru. Nu va mai pierdeti printre straini, cunoasteti-i, cum zicea si Iisus “iubiti-va aproapele”! Lumea deja este plina de insensibili. Unul in minus ar fi perfect. Si o data ce rezolvam aceasta problema si ne apropiem ca fratii putem sa rezolvam si celelalte probleme ale umanitatii. Putem sa inchidem centralele nucleare pentru ca sunt rele si sa aruncam uraniul in fundul raurilor unde sa nu-l mai gaseasca nimeni niciodata! Putem sa oprim violenta si sa spunem nu foametei mondiale! Sa adunam tot plasticul din lume si sa-i dam foc sa nu mai polueze si sa se inece caprioarele cu el! ESTE FOARTE USOR!

Va rog eu mult, haideti sa ne folosim sufletul pana nu e prea tarziu. Inceputul e mai greu, dar nici ala nu e asa de greu. Incercati macar, salutati o data un strain cu vorbe calde, sa vedeti cum se lumineaza la fata! De ce suntem 7 miliarde daca nu ne ajutam reciproc? Ganditi-va ce lucruri marete am putea creea ca oameni daca am lucra impreuna!

posted by Radu at 2:26 pm

[Paul Atreides]

Maine e ziua pamantului.
Vroiam doar sa va anunt ca pentru fiecare lumina pe care o stingeti timp de o ora ca sa comemorati pamantul si sa trageti un semnal de alarma impotriva consumului de curent electric in exces eu o sa aprind trei.

.|..

hipiotilor.

posted by Radu at 4:05 pm

[Paul Atreides]

Am observat o chestie misto. Cu cat ma iau de un personaj mai cunoscut, cu atat mai inversunati sunt unii retarzi care lasa commenturi. De-a dracu’ cre-ca o sa fac unu despre mame si despre cat de najpa sunt la modul general si cat de terminaţi sunt oamenii care au mame sa vad câţi prosti se ataca.
dar pana atunci, un text vechi.

Drept urmare.. voi lasa aici un „teaser”, un extract scurt din ultima carte „Razbunarea ochiului maro” din trilogia „Ploaie de Oţel” („I Durere-n Pampas”, „II Mostenirea Tatalui”, „III Razbunarea Ochiului Maro”). Aceasta trilogie este formata din 3 romane dramatice de dragoste incadrate la categoria „thriller geopolitic” de catre critici , cu influente sf si fantasy, scris atat in stil clasic balzacian, cat si neomodernist. Actiunea este povestita atat la persoana I, de personajul narator, la a III, de catre un narator omniscient cat si in premiera mondiala, la persoana a II-a.

Mai exact, in continuare o sa va trantesc finalul trilogiei de peste 1724 de pagini A4.. sfarsitul extrem de final al aventurii.

„- Ia-ma! Ia-ma acum! Ia-ma de doua ori! Îi racni ea suav in ureche, gadilandu-i lobul cu limba ei timida si privindu-l adanc in privire, cu ochii ei calzi si umezi, aproape bovini.

Exploziile navei extraterestre intradimensionale încă mai brazdau cerul, ca niste vergeturi pe bucile unei muieri care s-a ingrasat mai repede decât i-a ingaduit pielea de pe buci. Se terminase, in sfarsit se terminase gandi Virgil si o lacrima i se strecură pe frunte. Era împacat cu sine. În decursul unei aventuri ale carei radacini se intindeau cu milenii inainte ca el sa se nască a reusit sa salveze pamantul, omenirea, si ce sa ne mai cacam pe noi, intreg universul! Si a facut toate acestea de unul singur, el, eroul suprem: Virgil Masculan, salvatorul existenţei!

Daca ar fi ca cineva vreo data sa scrie o carte despre aventurile lui, oricât de tare le-ar rezuma tot nu i-ar incapea in doar o singură carte, cugeta el. Ar trebui sa fie o trilogie de minim 1724 de pagini ca povestea sa poata fi inteleasa cum se cuvine. Îşi dădu seama râzând ca daca o asemenea trilogie va fi vreo data scrisă, va fi cu siguranţă cea mai suprem de inegalabila trilogie din istoria omenirii. El era însă un om modest. După toate cele întâmplate nu vroia decât să se întoarcă in satul lui mic, de pe malul Siretului, la gradina lui mică in care cultiva mărar cu femeia iubită. Ştia ca aşa ceva nu se va mai putea întâmpla in veci şi sufletul său brav se umplu din nou de durere.

Din nou lacrimile îi transformară faţa intr-un batiscaf. Tatal lui mereu îi spusese ca bărbaţii nu plâng. Nu era adevărat. Doar un barbat puternic ca un munte deţine tăria de caracter necesară să plângă, să verse din inimă lacrimi in memoria tuturor celor care l-au ajutat in aventura lui supremă şi au murit ca nişte adevăraţi martiri. Şi el era puternic ca un munte. Dar nu, nu erau morţi! Deveniseră, prin faptele lor, nemuritori! Virgil îşi aminti cu drag de cei doi pitici misterioşi norvegieni, de Bobo – câinele robot, şi de clona lui Oscar Wilde. Cu toţii îşi dăduseră viaţa ca el să traiască si de ce să ne mai cacam pe noi, pentru salvarea intregului univers!

Fară sa mai stea pe ganduri o luă pe Cerasela de şoldurile ei puternice, ca de prăşitoare şi o trânti cu fusta in sus, umplându-i crevasa unsuroasă cu cilindrul sau puternic de carne, şi vărsând în ea toata durerea adunată in atât amar de ani.

-Ştii, îi spuse ea înlacrimată plimbându-şi degetele durdulii prin cârlionţii lui de pe piept, dragostea noastra nu poate fi….

-Ştiu, raspunse Virgil. Şi asta il durea cel mai mult.”

SFARSIT.

posted by Radu at 3:11 pm

[Paul Atreides]

Tudor Chirila e cretin



Am intrat ieri pe blogu’ lu’ Tudor Chirila din greseala si dintr-un masochism incomensurabil m-am uitat pe acolo. Am gasit o poezie. Deci hai sa sarim peste vrajeli introductive si sa trantesc direct poezia lu’ Chirila fantabuloasa:

“As manca ceata…
As manca ceata ca sa-mi intaresc incertitudinea…
As manca ceata ca sa-mi asigur solitudinea…
As manca ceata ca sa-mi ratacesc fluxul sangelui…
As manca ceata ca sa-mi incurc fricile…
As manca ceata ca sa-mi aprind luminile…

Numai ratacind, incurcat prin mine, am sa-mi gasesc drumul…”

Profund, nu ? Cel mai enervant lucru din toata existenta este prostul care se da artist. Da nuuu, asta nu e prost obisnuit. Are o concentratie de prostie care pana acum nu a putut fi reprodusa decat in laborator, in conditii controlate la gravitatie 0. Nu e genul ala de prostie pe care o gasesti pe toate drumurile, e o prostie mult mai concentrata, aproape pura. Asa ceva nici nu se gaseste in stare naturala. Ca plasticul. Trebuie ceva stiinta sa ingineresti o prostie in asa hal de crunta. Mie mi s-a parut un rahat pseudointelectual omu’ de cand inchidea din ochi ca o muiere la menstru pe scena la concertele Voma Veche (sau doar Voma acuma) dar habar n-aveam ca acest ilustru cretin se ia in asa hal de tare in serios. Risipa aia de pixeli de mai sus nu are nici un sens.

Vad ca omul sufera de diacritice (la fel ca mine, da’ probabil el din cauza lenei), si nu inteleg clar daca ceata ala e efectu’ meteorologic ala de face sa se piarda magaru’ sau o grupare de fiinte ca-n “Ceata lu Pitigoi”. Oricum ambele variante sunt necomestibile.

Cel mai misto lucru pe care poti sa-l faci cand scrii un rahat spumant este sa pui trei puncte din cand in cand … asa … pentru cititori… care sa spuna clar PROSTULE AICEA FACI PAUZA SI TE GANDESTI LA PROFUNZIMEA CELOR CITITE… asa ca tineti minte cand vreti sa scrieti ceva filozofic de-acum inainte … multe … punctulete, ca dau bine si textul pare mult mai inteligent decat fara, pare ca are un inteles ascuns uite spre exemplu:

As vrea sa violez o baba.
scurt si la obiect un deranjat mintal are fantezii sexuale cu fosile

As vrea sa violez o baba…
Baba reprezinta intelepciunea, senectutea iar prin viol autorul vrea sa sugereze o patrundere fortata in spatiul rezervat al acesteia. O profunda metafora care sugereaza grafic dorinta suprema a filozofului de a-si depasi conditia intelectuala. PROFUND MAESTRE!

Vedeti ? Crema face diferenta.

Si acum o poezie de-a mea. TRIBUT.

M-as caca metafizic…
M-as caca metafizic ca sa-mi mirosi subintelesul…
M-as caca metafizic ca sa-mi murdaresc sfincterul de profunzime…
M-as caca metafizic ca sa ma eliberez de intelesuri ascunse…
M-as caca metafizic ca sa umplu toaleta universului de substanta mea predestinata…
M-as caca metafizic ca sa vexez niste prosti sa se uite siderati pe blogul meu…

Numai stergandu-ma la cur, scuturand din sfincter, am sa previn maronitul chilotilor…

posted by Radu at 1:11 pm

[Paul Atreides]

10 bloggeri


10 bloggeri romani au primit cate un audi a4 sa-l testeze ca strategie de marketing pentru ca aveau mult trafic, de ordinul a mii pa zi.

vroiam sa fac un post lung, in care sa explic cat de cacat sunt fiecare in parte (incepand cu zoso) si cat de tare ma mira ca exista terminati care citesc asa ceva (in special pe zoso)

dar dupa ce m-am uitat pe cele mai top ten bloage romanesti, am descoperit ca reteta succesului este sa scrii scurt, agramat si cu pareri aruncate aiurea si neargumentat asa ca ce plua mea. pot si io.

Primele zece bloguri din romania sunt de cacat (mai ales al lui zoso).

de acuma o sa scriu numa de-astea scurte si lipsite de continut. sa vedeti ce succes o sa am.

posted by Radu at 2:03 pm

[Paul Atreides]

Din mailurile unui tabloid



From: costica.redactorsef@redactie
To: gicu.SGR@redactie
Subject: Bai pula!
……….

Am niste nelamuriri despre numaru’ urmator. Ti le scriu in ordinea importantei.

1. De cate ori ti-am zis sa nu mai angajezi idioti ? 2500 de caractere despre NASA si forme de viata pe Marte? Unde se crede Georgescu asta ba? La dilema veche? E ultima pagina ba! Taie tot, baga o poza mare cu una in costum de cosmonaut cu tzatzele pe-afara si scrie-i pe o buca “Cercetatori de la NASA cred ca a existat viata pe Marte” Atat. Zi-i prostului ca la urmatoarea il trimit la sectia violatori de babe, sa o faca pe intelectualu cat vrea muschii lui. Vezi poate lache ala de la photoshop nu face tzatzele destul de mari si rotunde ca si pe-ala il trimit la violatori de babe la urmatoarea, sa puna patratzele de cenzura la pizda fosilelor daca nu-i in stare sa faca o tzatza calumea.

2. Articolul ala despre pictorul care picteaza politicieni cum se caca. FOARTE BUN. Fa-l de doua pagini, pune-l la mijlocu ziarului. Nu da toate pozele mici ca e aiurea. Il facem serial. Pune aia cu tabloul cu basescu cum se caca pe veceu turcesc mare numaru asta si saptamana viitoare pe aia cu nastase cum se caca in padure. Dup-aia mai vedem.

3. Politica. “Dezbatere in senat bla bla” iar va credeti ba tatulici ? Aia e politica? Subiect nou: amantele senatorilor – care are tzatzele mai mari. Ai doua ore sa-l faci, nu ma intereseaza de unde il scoti, daca nu-l termini i-o dau lu’ ma-ta la mizerie.

4. M-am uitat prin tot ziaru’ de saptamana asta. Nimic cu pitici. Nu se poate asa ceva. Ce fel de ziar suntem ? Undeva in lume, un cetatean diform de 0.76 m face ceva interesant fix in momentu asta si altcineva ii face poze. Ma doare in cur de unde afli, da in numaru urmator sa apara ceva cu un pitic care face altceva.

5. La articolu ala cu intretinerea, apometrele sau ce basca mea e.. oricum social, baba din poza nu e destul de trista si stirba. Gaseste o baba mai mizerabila, sa se vada lacrima in ochi, la emotie acolo, si daca are prea multi dinti scoate-i tu vreo doi da-o in ma-sa ca nu degeaba te platesc cat te platesc. Textu cu alb pe caseta neagra sa fie mai dramatic. Zi-i ca-i dai 100 de mii daca plange, te descurci tu ca esti baiat destept.

P.S. Cauta-mi secretara. Asta n-are tzatzele destul de ferme.

posted by Radu

[Paul Atreides]

Mic curs de initiere in laba trista, VALU INTUNECACIOS si emo



Deci in primul rand sa intelegeti clar: cand faci laba trista nu trebuie sa-ti dai drumu’. Nu asta e scopul. Se face pe intuneric. Asta e o conditie necesara. Preferabil se face intr-un fotoliu. Nu trebuie sa aveti material pornografic prin jur sau nimic stimulator din punct de vedere sexual. Ba mai mult, nu trebuie nici sa va ganditi la nimic sexual. Pur si simplu sa frecati pula pe intuneric, fara nimic in cap. Aici intervine partea dificila. Daca o frecati destul de tare incat sa fie batz, nu mai e laba trista. Daca e culcata de tot, nu mai e laba, deci trebuie sa gasiti un ritm pentru o a mentine semi-erecta, fara a cadea in extreme.

Si cel mai important, dar cel mai important este sa ascultati Radiohead, Travis, Coldplay sau Tokyo Hotel in timp ce faceti laba trista pentru ca aia este muzica de laba trista si este singurul context social acceptat in care o puteti asculta fara a fi Ultimul Om™ (vezi Pulifriciul)

Si ca tot veni vorba de muzica, mi-a venit pe filiera “pulifriciul” o descoperire “epopeicala”: cel mai de cacat curent muzicăcios de la inventarea urechii incoa’.

Ce se intamplă dacă incui un emogoth intr-o pivnita cu fruity loops pa calculator si atat? Dark Wave! Un curent de-asta care imbina muzica de tot rahatul vomata de un synth de anii obzeci, care isi sfideaza rolul de eroare a istoriei, cu tota penibilitatea pseudoculturii goth.

Uite, un exemplu clar de de-astia e a CRUXSHADOWS: teoretic cea mai buna formatie de dark wave (e ca si cum ai spune cel mai gustos cacat). Deci, instrumentatia e de cyborg care se baseste iar un domn distrus, cu meclan de jucator de Travian/colectionar de timbre si Aloe Vera in loc de par recita monoton si putin trist niste versuri despre borcane goale de muraturi negre sau ce dracu ii excita pe terminatii astia goth, cu gura punga si o expresie scarbita pe mecla lui de tocilarul clasei.

Daca asculti dark wave, esti goth, ai parul in forma de o planta tamaduitoare sau toate de mai sus esti Ultimul Om™.

Si ca tot sunt la subectu’ ratati. S-a umplut bucurestiu de emochizi dom’le. In fiecare zi dau peste de-astia si deja au ajuns la extreme. Mereu sunt 2 baieti (la cat de naspa sunt normal ca nu se apropie femeile de ei), au freza asta tipica de “mi-a lins vaca bretonul in ochi in timp ce o suflul unei grenade defensive explodata in cur mi s-a urcat printre buci sculandu-mi parul din ceafa pana-n crestet” si deja au dat-o in extreme. Poarta posete si bluzite cu broderii. De la distanta sunt niste gagici lezbiene foarte urate. De aproape is niste poponari foarte urati. Dar nu mai zic nimic de ei, saracii, is neintelesi si tristi. Cum sa nu ti se faca mila cand ii vezi ce botic bosumflat au ei cand sprijina peretii pe la metrou. La munca ba, futu-vas in inima de lichele inestetice!

posted by Radu at 4:07 pm

[Paul Atreides]

Cataplexic
Nu stiu daca exista cuvantul cataplexic dar ar trebui sa existe.

Zicea raduleasca duminica ca a vazut nushce si “se uita siderata”.

Deci am ramas vexat complet de aceasta afirmatie. Mi se pare complet cataplexic sa ramai siderat.

Editare ulterioara: Aflai ca exista cuvantu cataplexic da nu inseamna ce credeam io. In ce hal am ajuns ca civilizatie. Nici macar un cuvant nu poti sa inventezi fara sa-l fi inventat cineva inaintea ta

posted by Radu at 12:05 am

[Paul Atreides]

iPodurile sunt ca autobuzele: de cacat.


(mac idiot si fara diacritice)

Daca te pasioneaza destul umorul, ajunge ca o perversiune sexuala. Cu cat te expui mai mult aceluiasi tip, cu cat il gasesti mai putin hazliu. Incepi sa cauti extreme, lucruri din ce in ce mai dubioase pentru ca alea normale nu te mai ating. Asa ajungi sa inhalezi azbest din spatele genunchiului unei prostituate batrane, in timp ce un pitic iti infige carlige in scrot si magarul din capatul celalalt al camerei admira salivand snopul de morcovi pe care ii ai bagati in cur pana la frunze. Metaforic vorbind.

Ma enerveaza iPodurile. Stiu. E fumat subiectul, da’ chiar ma inerveaza de imi vine sa-mi fut una. Mai mult posesorii de ipoduri decat aparatul in sine. Cum sa dai 7 milioane pe un ipod cand un mp3 player normal e 1 milion ? Se aude la fel! A da, ipodu are hard de nustiu cati giga? La ce iti trebuie ba? Un player de 512 megi tine cam 10 ore de muzica. Mai mult decat bateria. La ce dracu iti trebuie mai mult? Selectie larga? Un om normal stie dimineata cand se trezeste cam de ce muzica are chef in restul zilei. Nu ai nevoie sa cari ca taranu toata colectia ta de muzica dupa tine. Nu avem nevoie noi, restul oamenilor, sa te vedem in metrou cum butonezi indecis “hmm, oare sa-l ascult pe labaru de la coldplay cum se tanguie, sau bag un haus alert ca sa imi indoi neuronii cu ritmul repetitiv si inexpresiv al rotii patrate?”. Bine ba, ejti trendi, butoneaza de zor in mijlocu’ de transport, sa vada lumea ca ai clasa. Esti genu’ de om care se imbraca de la Kenvello, ca de, e destul de ieftin pentru buzunaru’ tau de clasa medie superioara, da’ destul de scump sa vada pauperu’ cum iti etalezi valoarea; nu te duci in bar sa te troscai, te duci in pub sa servesti ceva; in pauza de masa nu halesti, te duci la un brunch cu colegii; ai impresia ca ramele de ochelari sunt accesoriu vestimentar iar cand mananci un cacat, nu-l mananci ca tot omul. Tu prafuieshti un maronash. Ejti cool! Bucura-te de tine! Esti upper middle class fraiere! Te scobesti in nas cu betisorul de urechi, deja unghia ta e prea dichisita sa atinga mucii. Ia iPodu’ si baga-ti-l intr-un orificiu la alegere asa de adanc incat sa iti danseze pancreasu’.

Urasc autobuzu. Se misca lent, vine controlu fix cand n-ai bilet si in el gasesti cele mai mari scursuri umane din tot orasul. Avem tipu’ suspect care sta nefiresc de aproape de tine, desi jumate de autobuz e gol, doamna de la tzara care vrea sa converseze desi se vede pe tine o scarba de parca tocmai ti-ai borat juma’ de colon si multi, multi altii. Tiganu’ mediu care se aseaza langa tine mereu e problematic. Daca te uiti insistent la el, iti verifici buzunarele si te dai mai incolo esti clar rasist, intolerant si plin de prejudecati. Daca nu, esti idiot. Unii put extrem. E semi-firesc ca unii oameni sa puta in mijlocul verii, cand transpira ca porcii, dar cand is -12 grade afara, ai nasu’ inert de frig si de cantitatea inumana de muci pe care o contine, si tot simti damfu de carcasa de urs in putrefactie in care s-a cacat cineva pe care o emana un cetatean, e clar ca dansu’ a facut un efort special sa iti indoaie simturile. Alfel nu se explica.

Totusi, cei mai enervanti sunt batranii. Daca stai in picioare, sunt pe langa tine si iti tusesc spre tine, proiectand boli care nu mai sunt la moda din ’42. Daca stai jos, dracu’ te mananca. Inainte faceau fata aia de milog la tine pana te impresionau sa te ridici. Acuma deja au pretentii, te iau direct cu “da-te sa stau io” de parca daca ai 20 de ani nu se poate sa te doara fierea, fasungu, ficatu sau orice alt organ intern. Si incep sa fac o lista. Pe de o parte is batrani, neputinciosi, bolnavi, obositi, si pe de alta parte nu imi pasa. Castigator: curu’ meu. De parca n-o sa fie exact la fel peste 80 de ani cand o sa fiu in fantabulatorul interdimensional si un pulifrici o sa-mi arate la muie dintr-o capsula de staza si sa-mi zica cu un ton de mistocar “hai tataie du-te si uploadeaza-te la constiinta universala ca consumi nutrienti degeaba, sa mor io!”

posted by Radu at 3:16 pm

[Paul Atreides]

Lord of the Rings e de rahat



M-am saturat de filmu asta. Idolul metalistilor de ocazie si a proastelor care vor sa se futa cu elfi. Aproape 10 ore despre nimic. Sarim peste faptul ca din alea 10 ore, 6 is Brokeback mountain cu hobiti, sa trecem la alte motive pentru care e de rahat.

1. The One Ring. Ce-i si cu verigheta aia dom’le ? Care-i super-puterea ei? De ce e asa de vanata? Ok, te face invizibil si paranoic… mare magie. Uite, Gandalf the Gay are puteri mult mai nebanuite de atat, fara nici un inel.. De ce se bate lumea pentru o chestie care te face invizibil 10 secunde si iti prajeste encefalul ? Io n-as fi interesat de chestia aia absolut deloc. Si de ce trebuie sa se duca la vulcanul de la pulivar sa-l arunce acolo ? Nu mai simplu il leaga de un pietroi si il arunca unde e marea mai adanca? Nu cred ca nazgulii inoata. Cel putin la presiune mare.

2. Sauron. Cel mai de rahat personaj negativ din istoria cinematografiei. Un ochi in flacari in varful unui turn care nu face nimic, nu zice nimic, etc. Maama ce fioros… se benocleaza la tine pana te intimidezi. Nici macar nu poate sa se deplaseze. E un fel de Stephen Hawkins mai prost. ZOMG te vede! Asa si ?


3. The felowship of the ring. De ce sa trimiti 6 tipi si un elf de o sexualitate indoielnica sa mearga prin troiene pana acolo, cand poti sa-l trimiti numa pe Gandalf sa zboare frumos cu puterile lui nebanuite pana acolo?

4. Nazgulul sef. Nu poate fi omorat de “man”. Au gasit ei repede gaura din afirmatie. Ce dracu’ au angajat 45 de avocati sa studieze clauza lu’ ala de imortalitate pana cand au dat peste tehnicalitatea semantica cu man-woman ? Cred ca ultimele cuvinte ale lu ala au fost “this is fucking bullshit”.


5. Armata de scheleti fantoma. Ce rasturnare de situatie dom’le, scheletii fantoma din varfu muntelui! Cum mai exact au batut aia armata de orci daca treceau prin chestii ? Nu au coliziune, ce au facut mai exact? Sa zicem ipotetic ca lasau niste radiatii reziduale prin ce treceau. Pai ca ma, orcu face leucemie in 5 minute?

6. Elfii. Cam putini, cam putini. Daca sunt nemuritori, unde e populatia aia cat a chinei ? Ca o data la 10 ani tot se rupe prezervativu, da-l dracu, si hai sa zicem ca de la 30 la 500 de ani o elfa face cam 40 de plozi (cu indulgenta) din care 20 sunt de sex feminin, care fac si ei de la 47 la 1 plod fiecare tot in aia 500 de ani, care plozi la randul lor fac de la 44 in jos etc … iese o puzderie de elfi, oricat de mica e natalitatea, fara mortalitate cresterea demografica este sanatoasa. Sau mor din prostie ? Aluneca elfu in baie pe sapun si da cu urechea de calorifer…Ori is impotenti ori is extrem de prosti elfii astia.

posted by Radu at 2:29 pm

[Paul Atreides]

Tata Omidu 2011

E la modă rău ca oricine care e cineva, vag cineva sau vărul cuiva care e vag cineva să faca predicţii in perioada asta despre ce se va indubitabil întâmpla in 2011. Mă bag şi io că doar nu-s mai prost. Deci, ce zic io ca se va intampla la anu’ cu parerea mea de adevarat viitor Silviu Brucan.

Prigoană o sa ajunga primar in Bucuresti. Asta e clar, deja a inceput campania erectorală si are priză la public. Păcat că e idiot, dar nimic nou. Bucureştiul are o tradiţie de primari idioţi. În rest, probabil iar mai asistăm la un scenariu de desene animate în care pesedeii vor să-l dea afară pe Băselu, ăsta îi fentează pe ultima sută de metri, mănâncă un morcov şi zice “Ain’t I a stinker!”. Cade cortina. Deja nu-ţi mai dai seama dacă te uiţi la Yosemite Sam şi Elmer Fudd pe cartoon network sau la Boc şi Geoană pe realitatea. Acelaşi rahat.

Trendu’ ăsta de efeminizare a ţinutei şi comportamentului masculin se va accentua previzibil şi la anu’. Din 2003 e ok ca un bărbat sa poarte roz şi să se vopsească în cap. Din 2005 merg şi aplicele aurii pe haine. În 2011 vor fi la modă poşetele masculine, in 2011 va fi ok, ba chiar încurajat ca un bărbat să plângă în public iar în 2017 deja sexul tradiţional va fi înlocuit de sexul 2.0 în care femeia introduce o labie în anusul bărbatului şi el plânge după.

Oamenii care se cred interesanţi vor folosi din ce în ce mai mult neologisme cretine (trollogisme), cu semnificaţie obscură, imbecilă sau care pur şi simplu definesc chestii care aveau deja nume da’ nu suna destul de cool cum ar fi: new media, internet 2.0, internet 3.0, vlogging, gadget, widget, cybersports, brainstorming, head-hunting, PR, HR, şi multe, multe acronime pentru toate chestiile care nu merită acronime. Deja secretara aia care face cafele şi bate la maşină după dictare nu mai e secretară în acte. E Human Resources Assistant Manager. Sună mai important. Aceasta va determina pe oamenii care urăsc oamenii care se cred interesanţi să le dea pumni în gât mai des. A, şi deja e la modă rau ca orice e putin mai fabulos decât varianta originală să fie 2.0, sau 3.0. Mai exact, daca ma ating pe sfarc in timp ce fac labă cu mâna ailaltă e labă 2.0. Dacă beau şi o bere in cadru operaţiunii de mai sus e labă 3.0. Şi tre să fii ţăran să faci labă clasică.

Solistu’ de la Iris o să moară în sfârşit. Asta e mai mult o dorinţă super-specială de-a mea decât previziune… dar totuşi.


Hollywoodul, rămas în pană de subiecte s-a apucat de facut filme după desene animate de rahat, jocuri pe computer de rahat şi jucării de rahat. Deja sunt în pană de idei în stil barbar. O să fie pe ţeavă la anu’ Space Ghost: Filmul, Tetris: Filmul şi Monopoly: Filmul. De fapt minciunile mele nici nu se compară cu adevărul crunt. Chiar o să se facă film după Dragonball Z. Ştiţi voi, ăla japonezoid, cu personaje cu păru ca un arici în flăcări care urlă numele mişcării de semibătaie înainte de a o executa (billaaaaaa ţeeeestoaaaseeei!). Sincer cred ca un film dupa tetris ar fi mai mişto.

O să o găsească pe Elodia. Dacă nu, nu-i bai, mai dispare un personaj două să aibă mârlanu’ de grija cui să moară în loc să-şi vadă de viaţa lui plictisitoare. Proverbu’ ăla vechi “câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia” e perfect în România oricând. Mic test de inteligenţă: dacă unu pare idiot da’ nu eşti convins îl întrebi dacă are o teorie personală despre ce s-a întâmplat cu Elodia. Dacă are e clar idiot, oricare ar fi teoria.

Perciunii mei o să crească vajnici şi glorioşi de o să facă bărbaţii să tremure şi femeile să leşine. O să fie omniperciuni cum n-a văzut nici secolul 18.

Iarna o să ţină până de paşti şi o să fie un frig de o să ne căcăm colectiv pe noi şi dup-aia brusc într-o săptămână o să crească temperatura cu 20 de grade şi în următoarea cu încă 30 şi o să o ţină aşa, pe la 40-45 până in octombrie. Exact ca anu trecut. Şi ca toţi de acuma înainte, că de, încălzirea globală e o invenţie domle nu există. În schimb recolta de murfatlar de după seceta din 2010 va fi faină. Deci ăia 0.00001% din noi care sunt alcoolici specializaţi pe bautura de mai sus o să aibă un an bun. Restu’ poporului o să aibă un an de căcat. Nimic nou.

posted by Radu at 8:36 pm

[Paul Atreides]

Missuri, posete si pantofi.


Urasc concursurile de miss. Mi se par o idiotenie. Ati auzit vreo data un discurs al unei castigatoare la un concurs de miss? Cea mai mare imbecilitate: “Vai, ca o sa imi folosesc titlul de Miss World sa bla bla pace mondiala bla bla sfarsitul foametei in tarile de lumea a treia.” Tocmai a explodat bomba cu ironie si nu si-a dat nimeni seama.

Cum mai exact? Ce o sa faca miss world pentru pacea mondiala? Cine dracu’ o baga in seama? A fost vreo data vreo missa ascultata de cineva? Ce dracu isi inchipuie? Ca se duce sa ia de mana un evreu si un musulman in Fasia Gaza si o sa faca o hora mica? E un titlu de forma pe care nu-l baga nimeni in seama.

-Vai n-am mancare si tara mea e in razboi civil.
-Fii fara frica! Eu sunt miss world si am venit sa te ajut!
-Si ce poti sa faci mai exact pentru mine miss world?
-Dau cu pizda in tine 7 minute si te simti bine.
-Numa atat?

Nu serios, ce altceva ar putea sa faca miss world pentru pacea mondiala si foametea in lumea a treia in afara de a face cetateni fericiti, cate 7 minute fiecare? E un titilu idiot, inutil si fara nici o semnificanta pentru restul lumii. A da, o ajuta sa devina nevasta-trofeu pentru un bogatas. Sa poata sa taca ca proasta langa un rus de 60 de ani miliardar in dolari cat asta o prezinta la prieteni: “Nevastamea, miss world 2005, a impresionat tot publicul la sectiunea talent cu jonglatu’ de maciuci da sa vezi cum imi jongleaza maciuca acasa. Zambeste fa frumos la domnu’ ca nu degeaba iti cumperi genti si pantofi de 14 milioane de dolari pe secunda din banii mei.”Cam atat. Si atunci ce e cu discursul ala dom’le ? Daca veneau superputeri o data cu titlul ar fi mers. “Acum esti miss world, poti sa tragi cu lasere din ochi si sa zbori supersonic. Salveaza lumea!”

Mi se pare de cacat titlul de miss univers. Cine dracu se cred membrii juriului la un concurs de-asta? Deci sa acceptam totusi, ipoteza ca parerea lor este universal valabila pentru cetatenii planetei pamant. Hai sa zicem ca io-s prost si stiu ei mai bine decat mine pe cine consider io cea mai secsi fiinta de pe glob, da’ de unde stiu ei ca fiintele tubulare din galaxia Perseus sunt de acord cu ei si considera ca o creatura vag cilindrica de pe Terra este cea mai frumoasa chestie din univers? Cat de plin de tine tre sa fii sa crezi ca ai o parere universal valabila despre esteticul interplanetar domle ? Nu cred ca e de-ajuns miss univers. Nu e destul de universal valabil. Hai sa pornim de la teoria universurilor paralele, si sa facem miss Omnivers. Nu e problema, se gasesc idioti care sa creada ca parerea lor e asa de omniscienta incat persoana desemnata de ei este cea mai frumoasa creeatura din universul asta si orice alt univers paralel teoretic dintr-o infinitate de posibilitati. Bine, pana la anu, la urmatoarea editie cand toate regulile multiversului se schimba.

Si ca tot veni vorba de genti si pantofi. Cred ca e o gena defecta la femei, undeva in piramida trebuintelor sare discul: “o casa, o familie, mancare, implinire profesionala, o pereche de pantofi chhh o pereche de pantofi chhh o pereche de pantofi chhh…” Si exact ca la un disc stricat, pana nu-i futi una nu iese din bucla eterna. Uite o formula matematica pentru calculat numaru de pantofi de care are nevoie o fiinta pe an:

x/2 * z = numaru de perechi de pantofi necesar intr-un an

unde x =nr de membre pe care fiinta merge z = numarul de anotimpuri in zona locuita, pe planeta de bastina a fiintei. Daca sunteti limitati matematic, in situatia noastra rezultatul da 4.

Si deja nu mai zic nimic de posete. O persoana normala, care cumpara haine dupa utilitate ( buzunare incapatoare, rezistenta la intemperii, in pas cu temperatura de afara, nu forma, culoare si firma) nu are nevoie de 6 litri de extensie a vaginului agatate nonsalant de umar in care sa cari dupa tine 2-3 chestii care ar incapea in buzunar ( telefon, portofel) si 30-40 de chestii de care nu ai nevoie niciodata. Spor.

posted by Radu at 3:31 pm

[Paul Atreides]

Europarlamentari in Congo


Se apropie alegerile europarlamentare şi, ca orice cetăţean turmentat care se respectă, mă intreb şi io retoric “Da io cu cine votez?” . Mint. Ma doare in pix. Nu votez cu nimeni. Campania de informare asupra acestor alegeri a fost scurta si lipsită de acoperire a punctelor esenţiale, ca fustele Laurei Andreşan şi, la fel ca fustele Laurei Andreşan ascunde adevaruri cavernoase si urat mirositoare unde colcăie nişte “candidaţi” ce rar au văzut lumina zilei şi, oricât i-ai farda şi parfuma, tot a păduchi laţi arată. Am să fiu imparţial şi o să prezint câte un candidat de la fiecare din partidele esenţiale plus PNG si PC, care, deşi nu sunt partide esenţiale, sunt nişte partide hazlii, un fel de Lolek şi Bolek ale vieţii politice româneşti. Nu, niste personaje secundare intr-un film Disney conduse de un Donald gras, peltic şi antipatic din orice directie şi un Goofy cu complexul lui Mesia.



Să începem cu PNL, să se rasuceasca Brătianu în mormânt, nu de alta. Sărim suspecţii de serviciu şi candidaţii cunoscuţi şi trecem direct la anonimi. Găsii într-un ziar reclama politică a super-candidatului Stejăreeeel Ooolaruu! Cu link, sa-I admiraţi şi mecla de harry potter la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului.

http://www.mariromani.ro/images/top10/olaru.jpg


Littleoak Potter ăsta, ruda lu’ Harry de la şcoala de vrăjeli a PNL-ului suferă. Suferă de PR prost şi de părinţi şi mai proşti. Cum dom’le să te cheme Olaru şi să te gândeşti să-i pui lu’ fii-tu numele Stejărel. Cre-că era mârlanu’ matol într-o zi, s-a uitat la burta umflată a nevesti-si, a înjurat decretul impotriva avortului şi reflexele lui lente care nu i-au permis să o scoată în timp util şi a zis că “bă, dacă tot e să iasă, hai sa-i pun un nume idiot, să aibă de ce să-l bată copii la şcoala” Acuma săracul om nu are nici o vină că are nume de cherestea, da’ ştiţi voi, inteligenţa e destul de genetică. Cât de mai deştept poate ăsta să fie decât tac-su ? Nu cu mult, şi asta e prea puţin. Vă daţi seama că e Stejărel acuma, da’ când era mic il striga tac-su Ghindă.


Pe lângă problemele genetice, omu’ suferă şi de PR. Daca angajezi studenţi la FF de la Spriu, aşa îţi trebuie dom’le. După ce că are meclan de pămpălau, piaristul de serviciu recunoaşte asta şi combate preconcepţia cu povestiri eroice. Aflăm din textul de prezentare ca foioasa asta mică a fost in Asia pe jos! S-a întâlnit cu pigmei în Africa! Vai să moară Lara Croft ce tare eşti tu bă! Păcat că postul e de europarlamentar nu de Indiana Jones. E vorba mai mult de promulgat legi de interes European şi de reprezentat România în lume, şi mai puţin de furat comori din temple aztece pline de capcane. Complet ne la subiect faptul ca ai fost tu în Africa. Stai acasă că pleci degeaba in Europa. Te votez la Africoparlamentare, pe cuvantul meu.



Buun sărim la PSD. Trecem de feţele arhicunoscute şi arhiscuipate (Titus Corlatean, Adrian Severin şi matroana Rovana Plumb care învârte aşa de multe mânării că e şi Shiva invidioasă) şi ajungem la candidaţi mai puţin cunoscuţi. Doamnelor şi domnilor, în premieră pe o listă de lângă casa voastra Ludmila Sfîrloagă !



Ludmila a fost o fată năpăstuită de soartă. Crescută de părinţii abuzivi, care făceau experimente genetice pe ea pentru a creea soldatul perfect şi abandonată în pădure când experimentele au eşuat, ea a fost adoptată de o familie binevoitoare de viezuri antropomorfici care au educat-o în ştiinţe politice şi stilul Kung-Fu Shaolin Cocorul Pivotant. Bineînţeles că am inventat toata biografia. Singurul lucru pe care poţi sa-l afli despre Ludmila Sfîrloagă de pe tot internetul este că are cel mai penibil nume de la inventarea jenei incoa. Până şi Stejărel râde de ea. E candidat europarlamentar şi atât. Ce, vrei mai multe informaţii pe internet? Du-te bă de-aici! Ce treabă au votanţii PSD cu internetul? Singura utilizare a electricităţii descoperită de ei e becu’ ala din beci care te ajută să scoţi un bidon de Frutti Fresh de două kile jumătate de la promotia de craciun din 95 plin cu vin fără să te împiedici pe scară. Vreţi informaţii de la PSD ? V-AU MĂRIT PENSIILE BĂĂĂĂ! Hai, ştampila pe ei daca nu, marş la numărat ouale prostănacului (unu), ălea roşii (secerel şi ciocănel) ale bunicuţei, ovarele lu’ Năstase sau, pentru cei cu spirit arheologic, a lu’ Marean, ascunse bine sub stratul de jeg.

Hehee, PC. Ce avem noi aici ? Mihai Leu!

http://www.alegeri.tv/europarlamentare-2007/leu-mihai

Mihai Leu vrea parlamentar european. Daca alţii face mişto de Leu, Leu dă cu Pumnul. Când România nu primeşte fonduri europene, Leu supărat. Dacă Leu supărat, Leu sparge! Votaţi Leu, dacă nu, Leu vă îndoaie mecla in 5 runde!

Citat pe bune din Leu „M-am gândit să fac o paralelă între box şi politică, si vreau să vă anunţ pe toţi că pe 25 avem meci!” Miştourile mele pălesc în faţa adevărului.

Continuam maine cu alte partide.

posted by Radu at 5:16 pm

[Paul Atreides]

Zile de nastere


Zilele de nastere… un mod bun de a ne aduce aminte de unde am pornit cu toţii: alunecând dintr-un vagin hidos contorsionat pe tot soiul se secreţii şi excremente ( pentru că, deşi puţină lume ştie, când femeia impinge cu toată forţa ies şi copiii maro). Goi, urâţi, cu faţă de broască, legaţi de singurul nostru prieten, placentă. Ah placentă, tovarăş de nepreţuit, doar unul din noi ajunge acasă, să observe rudele cum fac feţe idioate (ca de, e social acceptat sa faci feţe ca un imbecil/Teo de faţă cu copii), celălalt va fi cremat, sau gătit şi mâncat dacă părinţii is mai ciudaţi…

Unii părinţi cretini filmează momentul naşterii. Mi se pare normal, zic eu, cine nu ar vrea pe casetă un moment jenant/gore, care continte si genitalele materne să arate la prieteni, peste 25 de ani, intr-un moment de beţie? “Uite bă ce am filmati ieri cu telefonu, un caine cum se cacă!” “Stai ba să vezi ce am io pe VHS!”. Bine că ai mei, oameni relativ normali nu m-au filmat la ieşire. Singura plată corespunzătoare pentru o asemenea jignire ar fi să-i filmezi când mor, amândouă situaţiile fiind momente clasice Kodak.


Nimeni nu îşi aduce aminte de ziua mea de naştere. E doar o dată aleatoare in calendar, cine dracu’ o ţine minte de la un an la altu ? Dacă vrei să îşi aducă aminte le spui cu câteva saptamani înainte, şi dup-aia tot e naşpa că îţi trimit mesaje fix când dormi „la mulţi ani bla bla“, şi vor să-i scoţi şi la o bere şi n-ai bani şi chef de toţi şi mai bine că nu îşi aduce aminte nimeni de ziua mea de naştere. Mă enervează fraza „La mulţi ani!“. Cred că e de la sine înţeles că o să traiesc mulţi ani, nu sufăr de nimic terminal. Cum adică “la mulţi ani” ? Aveţi vre-un dubiu ?

Toţi îşi aduc aminte în schimb de ziua de nume. Vine sfântu’ Andrei, te uiţi la A in telefon, scrii un mesaj şi îl trimiţi la toţi calificaţii din listă, şi ăia se bucură ca proştii ca ţi-ai adus aminte de ei. Nu bă, e sărbătoare mare şi ai un nume generic! Ar trebui să facă ăştia şi un sfântu Radu, să mă bucur şi io ca prostu. Şi unu’ mai mic pentru Raul, Sfântul Raul, patronul spiritual al skiului nautic, fesurilor de mohair şi mustăţilor latino (alea subţiri, care se mulează pe buza de sus).


Ar trebui să fie partea cea mai importantă la canonizare. “Ce ziceai că ai făcut ? Salvat 40 de orfani dintr-un azil în flăcări ? Cum te cheama ? Vasile ? Avem! Următoru! Cum zici că te cheama ? Stamate? Ia zi mă Stamate, fapte bune ai făcut ?”

S-ai scoată din calendar pe Vasile cel mic, Vasile mijlociul, Taierea capului lu’ Ioan botezatoru’, Ştefan Reloaded şi alţi de-ăştia, ce dracu’ e seria Rambo sau e calendar? Şi dacă tot e, să bage acolo mic, un Radu pe undeva, preferabil vara, să am un pretext în plus de aruncat cu bere sub nas.

Oricum, îs cu un an mai bătrân, şi asta e cea mai mare realizare a mea in ultimele 12 luni.

posted by Radu at 6:24 pm

[Paul Atreides]

La mare, la soare, fosilele sunt goale

Au înnebunit babele. Tocmai am venit de la mare, ştiţi voi, locul ăla unde inoţi printre tampoane si faci plajă pe coji de seminţe şi am observat că, din 5 toplesoase, 3 is băbăciuni. DE CE? Toplessul are 2 utilităţi: ori vrei sa te bronzezi uniform, să se vadă bine când te dezbraci, ori vrei să îţi arăţi ţâţele pe plaja poate-poate hipnotizezi un fraier cu bani. Sănătos nu e, ba din contra; şi atunci… ce vor babele? Să arate bine dezbrăcate? Imposibil. Să agaţe jmekeri pă plajă? Improbabil.


DE CE? E cel mai mare mister din lume, mai ceva ca Atlantida.


Mulţi idioţi pe lumea asta. Mă uitam pe un ziar, Adevărul parcă, şi am văzut că au ăştia un sondaj de opinie la care poţi să răspunzi pe net. Nu mai ţin minte întrebarea, irelevant, dar variantele de raspuns erau : Da, sunt de acord; Nu sunt de acord şi Nu ştiu. Ei bine, aproape 3 % din poporul care a răspuns a apăsat pe nu ştiu! Să vă explic mai clar: oamenii cu pricina au deschis pagina de internet a ziarului, au dat click pe sondajul de opinie, l-au citit frumos, şi-au dat seama că nu au nici o părere coerentă, nimic interesant de zis, au bifat căsuţa cu “u ştiu”si au apăsat pe ok. Nu au fost mulţumiţi cu faptul că nu au nimic de zis, au ţinut să ştie şi alţii, nu puteau să apese pe back. Cât de idiot poţi sa fii? E ca şi cum ar întreba doamna învăţătoare între ce ani a domnit Mihai Viteazul şi elevul idiot să ridice mâna şi să spună tare “doamnaa invăăţătooaaaree eu nu ştiiu răspunsuuul!”. Asta e problema principală a idiotului din ziua de azi: Nu are nimic de zis, dar simte că ar trebui să spună la toată lumea acest lucru.

Îmi plac reclamele care laudă produsul cu nişte calităţi pe care daca nu le-ar avea, ar fi ilegal. “Nou, din ingrediente proaspete şi selecţionate!” Normal băi puţă ca-s proaspete şi selecţionate, că dacă erau vechi, stricate şi luate cu crengi şi moloz vă sărea Sanepidul in cap. V-aţi prins probabil că e vorba de iaurtul ăla marfă facut din apă, o lingură de lapte praf şi gelatină.O să se laude în curând că nu conţin ouă de paianjen. Aştept cu nerăbdare prima bancă care o sa facă reclamă “De la noi poţi scoate banii pe care i-ai depus!”. Când n-ai nimic nou şi interesant, te lauzi cu strictul necesar. NOUL şi îmbunăţitul Radu! Poate să meargă şi să respire în acelaşi timp. Veniţi de vedeţi această minune a naturii!

Vreau să lansez un nou cuvânt la modă. Când ceva este eminamente pozitiv, nu vreau sa se mai zică “marfă”, “mişto”, “super”, “cool” şi alte de-ăstea. Vreau să se zică “Ţâţe!”

-Uite bă ce adidaşi mi-am luat!

- Da bă, îs ţâţe rău!


Sună bine nu?


Tot la mare, am descoperit o metodă ţâţe rău pentru o persoană relativ complexată de fizicul propriu de a face plajă fără să se simtă prost. Mergi pe plajă până găseşti cea mai monstruoasă fiinţă posibilă, (o babă grasă care face topless, un moş cu burtă căruia i se vede un smoc de păr ieşind dintre buci şi are pielea cojită pe spate, se găseşte..) şi te aşezi lăngă oripilos. Pe lângă faptul că toţi o să se zgâie la ăla şi nu te observă nimeni, arăţi şi bine prin asociere.

Vă doresc o zi ţâţe.

posted by Radu at 3:27 pm

[Paul Atreides]

Babele

Aţi observat vreo dată că babele sunt coloana vertebrală a oricarui buletin de ştiri ? Dacă nu fac parte din ştirea propriu-zisă, se găseşte un reporter să întrebe o babă ce părere are în legătură cu ce se întâmplă sau, daca e ceva tragic, semitragic sau tragicomic, se găseşte o babă să plângă în faţa camerei de să se scuture costumul bun, de dus la biserică pe ea. De ce? Pentru că babele nu au absolut nimic mai bun de făcut toată ziua decât să caute dezastre şi să se învârtă în jurul lor ca muştele la căcat poate le bagă cineva în seamă. Cum ia foc casa vecinului Costel, toate babele pe o rază de un kilometru îşi pun capotu’ de duminică, ăla cu flori roz, şi baticu’ ăla fain de le întreabă toată lumea de unde şi l-au cumpărat şi ţup călare pe tot ce miroase a reporter, poate-poate le bagă în seamă.

Şi mai sunt şi inutile. Dacă ar fi să se facă o scară de măsurare pentru cât de tragic e un eveniment, plânsul unei babe ar trebui să aibă valoarea 1; cam cât are o băşină de-a mea pe scara Richter, sau budinca pe scara durităţii (cum dracu s-o fi chemând), pentru că o babă plânge la fel de extrem din absolut orice; chit că e vorba de o bombă atomică într-un oraş mare sau un căţel şchiop. Baba nu se încurcă cu jumătăţi de măsură, dă din ea tot ce poate în orice circumstanţă, nici o tragedie nu e destul de mică să nu merite un plâns dedicat de minim juma’ de oră. Nu stă să o frece dom’le ca ăştia tineri, dă randament, ce pizda măsii dacă o treabă merită facută, apăi merită facuta bine! Plus, cum ziceam, nu au nimic mai bun de făcut. O ştire cu babe în ea e o ştire proastă. Apropo, pe scara asta a tragediei, plansul lui Bruce Willis ar trebui sa aiba 10, pentru ca daca plange el, e grav.

Bineînţeles, se întâmplă foarte des ca babele să se afle la capătul greşit al unei ştiri, mai exact ăla de victimă. E normal, daca te tot plimbi în hainele de duminică în juru casei în flăcări vecinului Costel să te ia ăsta de batic şi să te trântească in coteţul găinilor, care nu e în flăcări, şi să-şi înece amaru’ în grotele bătătorite ale unui corp de 75 de ani. De fapt, nu e normal deloc. Eventual tot te prind ăştia după un viol şi faci la fel de multă închisoare şi pentru una de 75, şi pentru una de 25. Dacă aş fi io în locu’ lor, să zicem că vreau tare de tot să violez pe una ca să experimentez cum e să fii curva cuiva la pârnaie pentru 5-7 ani, apăi m-aş duce la cel mai apropiat concurs de miss/prezentare de moda/orice adunătură de muieri care să arate decent şi mi-aş alege victima de acolo. Dacă tot e să faci puşcărie pentru viol, măcar să i-o vâri lu una care să arate bine, zic io, că după ce te prind miliţienii, băbăciune-bunăciune, tot aia păţeşti.

Are Cartarescu o carte “De ce iubim femeile?”. Evident ca n-am citit-o, da’ pot sa-mi dau si io cu parerea. Eu zic ca noi, barbatii, iubim femeile pentru ca au vagin. N-as putea iubi o femeie cu penis. As putea iubi o femeie saraca, proasta, sau cu 6 degete la picioare, da’ una cu penis sigur n-as putea. Mi se pare aberant conceptul de carte a lu’ asta. Uite am raspuns la intrebarea lui in 3 randuri, nu ma cac pe mine cu best sellere ca Cartarescu (oare o fi acceptata cacofonia?)

Urasc paianjenii dar le inteleg rolul. Lumea ar fi diferita fara ei, pe mine insa nu ma deranjeaza rolul ci mai mult aspectul asa ca daca as fi Dumnezeu™ sau orice alt omnipotent imaginar i-as modifica fizic pastrandu-le insa rolul. Paianjenii mei vor arata ca niste clovni mici si veseli si vor aluneca usor cu monocilul lor micut, pe plasa lor multicolora catre muste, pe care le vor devora cu zgomote hazlii de trompeta. Astia da paianjeni, nu ca astia reali care abia asteapta un accident nuclear sa se faca cat vaca si sa te scuipe cu acid in ochi.

posted by Radu at 12:17 am

[Paul Atreides]

Corpul uman

Ştiţi păsărelele alea mici şi simpatice care zburdă prin copăcei şi ciripesc suav de cum crapă de ziuă? Când munceşti nocturn şi vrei să dormi până la 12-1 îţi vine să arunci cu pisici în ele.

Dar să incepem cu alte păsări, ceva mai intunecate, tuciurii chiar, care te scoală din somn când ţi-e lumea mai dragă: Ţiganii ăia cu “fiaaaaaare luăăăăăăăăăăam, fiaaaaaare veeeechi luăăăăăăm”. Vi s-a întâmplat vreodată să vă treziţi cu un fier prin casă, invechit brusc peste noapte, ruginit şi inutil şi să vă gândiţi : “La naiba! Unde e ţiganu’ ăla borât care cumpăra fier vechi când ai nevoie de el!?”? Nici mie. Întrebarea este “DE CE?”, de ce trebuie să treacă IN FIECARE ZI ţiganul borât pe stradă şi să îmi strice mie somnul ? O dată pe săptămână nu e de-ajuns ? E concurenţa aşa de mare încât dacă lipsesc o zi, vine altu’ şi profită de cutiile noastre de mazăre ruginită, dispărând în ceaţă bucuros cu prada, râzând satisfăcut? Ce fier vechi ar putea să aibă un om normal în apartamentu de la bloc ? Un plug ruginit ? Un gard de sârmă ghimpată expirat? E complet absurd! Cred că babele care s-au debranşat de la reţeaua de încălzire şi-au vândut caloriferele de la prima brumă, deci… DE CE ?

Mă enervează oamenii care încuie uşa de la intrare de două ori. Îmi şi imaginez hoţul cum scoate unelta lui secretă de deschis uşi, o bagă în gaura cheii, roteşte o dată, aude clamp, apasă pe clanţă şi rămâne blocat, gândindu-se: “Acuma ce? La şcoala de hoţi nu m-a învăţat ce să fac daca e inchisă uşa de doua ori! Să repet acţiunea anterioară ca să se mai rotească butucul o data? Prea greu, mai bine plec la altă uşă!”, şi apoi scuipând printre dinţi ofuscat şi mormăind: “Perfidă capcană mi-ai întins meştere!”. Dacă cineva vrea să îţi intre în casă, îţi intră. Încuiatul de doua ori nu ajută la nimic, ba chiar poate fi diferenţa dintre maronit chiloţii şi o salvare la limită când vii acasă în fugă cu o căcare monstruoasă în măruntaie.

Să vorbim puţin despre corpul uman; această minune neînţeleasă a naturii. Mi-a venit ideea să dezbat puţin acest subiect acu vreo săptămână, când am descoperit o metodă mai bună decât abdomenele pentru a întări muschii burţii: vomitatul – dacă-l faci cum trebuie, te trezeşti cu o febră musculară pe care nici aparatele ălea excepţionale de la teleshopping nu pot să ţi-o provoace.

Buun.. corpul uman: Misterios. Nimeni nu ştie cum funcţionează; la ce folosesc plămânii? Nimeni nu ştie! De ce e sângele roşu, sărăţel şi îţi dă pe nas dacă te scobeşti mult ? Nimeni nu ştie! Vi s-a întâmplat vreodată să găsiţi pe corp ceva, o excrescenţă neidentificabilă? Să găsiţi ceva, pe undeva, probabil când sunteţi singuri acasă şi faceţi elicpoterul nud prin faţa oglinzii, care nu ştiţi cum a ajuns acolo şi ce este, şi apoi să o scobiţi cu unghia până la sânge şi să o arătaţi la prieteni şi cunoscuţi ? Câte conversaţii faine poţi isca pe tema asta la petreceri, la muncă, în metrou… sau oriunde! Puteţi chiar agăţa gagici cu o povestire de-asta: “Hei, papuşa, vrei să vezi ce coajă mi-am găsit pe ceafă aseară ? Seamăna cu Iisus din anumite unghiuri!”

Spre exemplu io, am găsit acu ceva timp, un fir de păr la 1.7 cm la stânga (stânga mea, deci dreapta dacă te uiţi spre mine) de sfârcul meu stâng. Nu am putut să-l categorisesc. Putea fi, prin proximitate, şi păr de la subraţ, şi păr de pe piept, şi păr din juru’ sfârcului. Firul ăla de păr era freelancer. Nu era constrâns de nici o normă socială sau prejudecată, putea avea, în orice context, orice funcţie vroia muşchii lui. Nu era limitat de nici o origine, era liber ca pasărea cerului să-şi urmeze idealurile în viaţa şi să devină ORICE!

Şi vorbind de păr: nu îmi convine mentalitatea lui actuală şi direcţia lui de dezvoltare. Când m-am născut, era cuminte şi comunist, desfăşurându-se după toate normele ceauşiste: Stătea cuminte şi îngrămădit tot pe cap, ca să ocupe cât mai puţin loc. Se dezvolta armonios, intr-o societate în care nimeni nu vroia să fie special şi mai cu moţ decât vecinul lui. Toţi erau la fel. Acum, în schimb a fost întinat de idealurile capitaliste şi migrează, de deasupra frunţii, de la grămadă, în locuri mai puţin locuite. Vrea spaţiul lui personal, cu grădină şi curte, unde poate să crească gros şi semeţ. Nu le mai place în cap, se mută pe burtă şi pe spate, unde poate fiecare să aibă căţiva milimetri pătraţi personali unde să se dezvolte şi să se cârlionţeze.

Tendinţele ăstea decadente îmi strică mie tot planul cincinal.

posted by Radu at 7:54 pm

[Paul Atreides]

FUBAR



Am observat ieri într-o vitrină de chioşc de ziare revista “Frizuri”. Mi se pare un lucru bun faptul că traim într-o lume în aşa hal de preocupată de tot ce este marginal încât orice chestie, oricât de meschină şi neinteresantă, daca are 3 fani, are şi revistă. Ce dracu’ poţi să scrii în revista “Frizuri”? Cum e la modă să ţii foarfeca? Ultimele metode de numărat firele de păr din cap? Aştept cu sufletul la gură suplimentul lunar “Bărbierit”, să imi spună EXACT la ce oră este ideal să dau cu lama pe meclă şi să mă lămurească în eterna problemă “ De unde se începe? Dreapta sau stânga?”. Bineînţeles vreau să văd şi revista duşmană “Chelii”. Fight the power!

E fain totuşi că în societatea de azi orice se vinde. Absolut orice produs, oricât de aberant şi inutil îşi are cumpărătorul lui. Când o să am bani o să fac o revistă de “Potcovit şi lepră ăuernăs”. Mi se pare necesar ca toţi leproşii să ştie cum să potcovească un cal cu doar şapte degete. Ce te faci dacă ai un cal şi nu ai degetele mari ? Plus, ăuernăs e un cuvânt care vinde. Absolut orice campanie umaniară e de ăuernăs. Nu mai există campanii de informare, informarea nu suna destul de kool. Ăuernăsu e la modă. Vorbind de campanii, am vazut azi nişte afişe de la o campanie (bineînţeles de ăuernăs) de combatere a cerşetoriei. Cica o combaţi dacă nu le dai bani. Io zic că există nişte metode mai bune de combatere a cerşetoriei decat simpla ignorare, care oricum nu funcţionează niciodată. Uitaţi-vă spre exemplu la Mircea Badea: nimeni nu îl bagă în seamă. Niciodată. Şi totuşi nu dispare. Dar înapoi la soluţia mea… nu v-o spun, e secret, da’ vă dau un indiciu: implică motorină.

Dar să ne întoarcem la ăuernăs. E un cuvânt mişto pentru ca vine din engleză şi se suprapune pe limba noastra necul înlocuind un cuvânt plictisitor românesc. Cred că o sa fac o campanie socială de “Înlocuirea cuvintelor autohtone cu englezisme de 2 bani awareness”. Era la teve un papagal ieri la o emisiune de gătit care trânteşte perla “Dacă aş fi avut nişte butter cu verdeaţă ….” Dacă ai fi avut nişte testicles cu testosterone săracule nu te-ai fi făcut bucătar, şi dacă n-ai fi făcut şcoala în Pechea city probabil te-ai fi abţinut din a ne da nouă denumirea ştiinţifică a untului.. inteligentu’ curului. La 2 minute după, paricopitatul stoarce o lămâie peste compoziţie şi spune cu satisfacţie pe faţa lui de dobitoc “adăugăm nişte zeamă de lime”. Zi boule lămâie, sau ai sechele că suna a ce-ţi dădeau băieţii în spatele blocului că te vedeau mai feminin şi dornic?

O să ajungă limba româna ca indiana cu ciocoflendări de-ăştia. Tre să fi trecut mai mult de 10 secunde pe un film indian la viaţa voastră, le dă in prostie la teve. Dacă ascultaţi atenţi o să observaţi ca toate


nimicurile de fraze, ălea 1000 de formule de bază care îmbâxesc orice conversaţie, la ei sunt in engleză. Abia dup-aia o rup pe ţigăneasca lor. Numa dialoguri de genu’ “Hello, how are you? / Fine, I went on vacation last week şlaca flaca şlaca (puncte puncte limba lor de ţigani)”. Exact aşa o să ajungă şi limba

română dacă continuăm aşa. Nu sunt simpatizant Pruteanu, zacuscarul e un dobitoc. Nu cred că ar trebui să înlocuim cuvintele englezeşti pentru care nu avem echivalent cu invenţii în protoromâna curului cum face el dar, dacă există deja cuvântul în română … foloseşte-l frate că nu te-a fătat mă-ta în Manhattan. Dacă nu, o să ajungem să auzim la ţară pe badea Gheorghe zicând “Florico, I love you very much, you know

that, da’ dacă te mai prind cu Vasile, îţi rup picioarele, futu-ţi morţii mătii de whore”

Şi dacă tot eram la filme indiene. Pe mine mă enervează individul ăsta:

Nu ştiu cum se face, da’ e în toate filmele indiene. Fiţi atenţi la faţa lui de ţigan borât şi slinos, e mai hazlie decât orice aş zice eu vreo dată. E cea mai hidoasă faţă de cur pe care o poate concepe genomul uman. Îmi place frizura lui.

posted by Radu at 11:32 pm

[Paul Atreides]

Cărţi


300. Atâţi oameni zice numărătorul ăla stricat din stânga că s-ar fi uitat pe aici. Mie mi se pare fals. 300 de oameni îs mulţi. Cu 300 de oameni poţi să te opui întregii armate persane. Dacă aş avea io 300 de fani i-aş putea pune să imi scrie numele în stradă din corpurile lor şi dup-aia aş putea să mă sui pe un bloc, să admir şi să îmi crească inima cât o mămăligă. Daca mi-ar trimite 300 de oameni câte 10 lei aş avea 3 000 de lei, şi ăştia sunt o grămadă de bani. Aş putea să mă las de căutat de muncă cu banii ăştia. Oricum. Am o idee mai bună de numărătoare de popor: Daca vedeţi textuleţu ăsta pâna la capăt, apăsaţi şi voi pe butonu’ ala pe care scrie comment, şi lăsaţi un “văzui” sau ce vă cacă mintea. Vă număr io manual dup-aia.

Cărţi. Cunoaşteţi toţi genu’ de om peste 40 de ani, probabil un părinte, care ridică nasu’ în vânt a superioritate şi trânteşte o frază de genu’ “mamă că când eram io dă vârsta ta citeam incontinuu!”. Mi se pare normal zic io, când stai intr-un sat pe malu’ Siretului şi singurul lucru distractiv de făcut e să arunci cu pietre în apă, sau în cap la oameni să te plictiseşti la un moment dat şi să citeşti. În conjunctura actuală însă e aproape fizic imposibil. Nu ştiu alţii cum sunt, da’ io când văd imagini că se mişcă pe un ecran îmi fug ochii instant din orice carte. Am un deficit de atenţie. Cărţile sunt bune, nu zic nu, da’ tre să ai voinţă de Jedi Master să te apuci de citit când ai ecrane în casă care clar îs mult mai distractive.

Noi, tinerii trebuie să citim mai mult. Imediat, pe cuvântul meu, daca imi explodează miraculos teveul şi computerul, să moară Teoctist dacă nu mă apuc de citit. Oricum, am citit vreo doo cărţi în ultimu’ timp, din cauza imposibilităţii de a căra un ecran in baie când mă cac şi, la fel ca şi căcatul, cititul meu a mers încet şi sigur. Din fericire am citit nişte cărţi faimoase, si ultralăudate de critici. Din păcate au fost din acelaşi material făcute cu ce ieşea din mine când le citeam. Nu citiţi porcăriile următoare:

Trainspotting. Ştiţi filmu’, e decent. Cartea e proastă. E genul de carte pe care ar scrie-o Pulifriciul (dacă nu ştiţi personajul, vedeţi ceva mai jos în articole). Toată cartea pare a fi fantezia unui pokemon asupra a ce a fi “supercool!1!” să se întâmple în viaţa reală. Nişte distruşi se droghează şi comentează chestii din prisma drogatului. Uneori mai bostănesc câte o urâtă şi se cacă pe ei. Literalmente. Scriitorul are un vocabular mai limitat decât limbajul semnelor la un urangutan dresat. Pe fiecare pagină, cel puţin în traducerea româneasca apar de minim 2 ori cuvintele “fututul” şi “muistul”. Probabil omu’ a văzut că avea doar 80 de pagini de carte când a terminat-o şi a zis: boon.. hai să vedem cum sa o înflorim să fie mai mare şi să sune mai tru. Ce avem aici ? “Sickboy s-a suit în autobuz până la magazin şi a cumpărat o pâine” Scurt şi nu destul de cool. Nu prinde la idioţi de 14 ani nonconformişti şi dezinhibaţi. Schimbăm: “Sickboy s-a suit în fututul de autobuz muist până la magazinu’ ăla futut şi a cumpărat o muistă de pâine”. MUULT MAI FAIN. Nu am nimic cu înjurăturile. Sunt expresive, dar când le foloseşti prea mult, ca să maschezi pe drum o poveste de 2 bani într-o exprimare cool a-la “mă doare-n pulă” făra nici un substrat iese un jeg de carte care merită citită pe veceu şi uitată acolo pentru zilele fără hârtie igienică.

Piticul Roşu. A apărut la colecţia Cotidianul. Autorul este un francez, şi dacă ăsta nu e argument destul de bun pentru a nu citi ceva, nu ştiu ce e. Dar hai să elaborez. E o colecţie de povestioare pseudofilozofice, şi zic pseudofilozofice pentru că nu e genul de filozofie care ar face-o un profesor german cu barba de-un cot. E genul de filozofie care ar face-o un hipiot de 15 ani plin de coşuri după ce a tras lipici pe nas. Din categoria “omulee.. cum ar fi dacă … ăă.. ar avea pisicile roţi omuleee”. Adam la început era hermafrodit şi nu-şi împăca natura feminină cu cea masculină şi de-aia a cerut să fie făcut în două. Ce rahat îmbâxit bun numa ca laxativ intelectual. Şi tot aşa urmează povestiri despre unu’ care fuge de acasă că îi plac copacii, o copchilă care urmăreşte o pisică într-o grădină şi-i vine ciclu’ şi încă vreo 10 tâmpenii de-ăstea care te fac doar să realizezi că pierzi timpul la baie în mirosul propriului rahat complet degeaba.

De-acuma îmi iau telefonu’ în baie şi joc snake. Am rezolvat problema cu ecranul. Trebuia să mă ducă capul mai devreme.

posted by Radu at 7:21 pm

[Paul Atreides]

Proverbe si un cocksock bonus.



Nu îmi plac proverbele. În general sunt false, şi cad la o analiză atentă:

“Nu da cioara din mână pe porumbelul de pe gard” – În umila mea opinie( şi zic umilă foarte sarcastic pentru că am o opinie foarte bună despre opiniile mele la modul general, părerea mea) amândoua păsarile sunt în mod egal de lipsite de valoare. Poate dacă am trăi intr-o societate în care sistemul monetar ar fi bazat pe păsări, gen cioara = cinci lei şi porumbelul = 10 lei, proverbul ar avea un înţeles mai profund, deşi acest sistem ar creea alte probleme: Îi scade valoarea dacă îi mort? Cum îi ţii la tine? Daca îţi zboară toţi banii ? Dacă dă iar gripa aviară, săraceşte ţara?

“Speranţa moare ultima” - Fals. Bruce Willis moare ultimul. Sau nu moare deloc, în nici un caz nu moare înaintea speranţei, şi dacă e să moară moare cu duşmanul de gât şi după ce a salvat tot ce era de salvat. Bruce Willis este un bărbat adevărat. Genul de bărbat care se demachează cu diluant industrial de bărbat ce e.

“Leneşul mai mult munceşte” – Fals, din experienţa personală.

“Vrabia mălai visează” – Vrabia visează la un cortex destul de dezvoltat pentru a creea imagini interpretabile intr-o stare alterată de conştiinţă.

“Cu un ochi râde şi cu altul plânge” – Eu personal am reuşit să râd numai din gură. Am încercat şi cu ochii şi cu urechile. Nu a mers. Aparent în cursul evoluţiei organele ăstea s-au specializat pe alte funcţii.

“Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.” – Fals. Mie nu îmi plac roşiile, totuşi i-am făcut o salată de roşii prietenei mele şi i-a plăcut.

“Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.” – Nu cade daca e atent sau e foarte gras şi sapă o groapă pentru un om mai slab. De fapt, oamenii normali, fără Alzheimer, ţin minte ce gropi au săpat.

“A ajuns cuţitul la os” . – Eu prefer să ajungă la os decât la organele vitale. E mult mai plăcut.

Recent mi-au venit niste idei de afaceri. Produse de nişă. Piaţă de desfaceri fix unde e durere.

1.Aţi băut vreo dată un pahar cu apă? Nu vi s-a părut că nu e destul de hidratant? Că nu e destul de oxigenat? Există o soluţie! Apă grea! Deuteriul, cu atomul de oxigen ACTIV în plus este de 2 ori mai hidratant! Trebuie să bei de de 2 ori mai puţin ! Imaginează posibilităţile! Schimbă modul în care vezi hidratarea, pentru TOTDEAUNA.
2.Balsam de rufe cu aromă de moaşte. Uite o aromă care nu a fost încercată niciodată: dulce, sălcie şi morţie. Avem aromă autohtonă de sfânta Paraschiva şi NOU, exotic: Papa Ioan Paul al II-lea. Ştiţi cum vă simţiti în haine spălate cu balsamul ăsta? UN CUVANT: SANCTIFIAT ( e cuvânt? Nu ştiu, dar ar trebui)
3.Ciorap penian. 3 cuvinte: stilat, stilat, stilat. Negru, de satin cu broderii chinezesti. Ţine cald într-un mod distins. Femeile îţi vor recunoaşte clasa, vor spune: “Uite un bărbat care se respectă!”
posted by Radu at 1:10 am

[Paul Atreides]

Grimase


Am să încep şi eu cu problema care este de pe buzele până pe cururile tuturor românilor zilele astea: suspendarea lu’ Băsescu. Mi se pare o problemă foarte delicată. Şi prin delicată vreau să zic că imi pasă extrem de puţin de ea. În principal nu îmi pasă mie, şi nu ar trebui să pese nimănui este din cauză că nimănui implicat nu îi pasă de noi, plebea. Sentimentul trebuie să fie reciproc. Toată chestia asta cu puterea cetăţeanului şi dreptul de vot este o mare vrăjeală. Iese mereu ce trebuie să iasă. Avem în parlament nişte băieţi FOARTE deştepţi şi FOARTE descurcăreţi, genul de băieţi pe care i-ai vrea să aibă priorităţile ţării în cap şi ale tale între degete, şi tocmai aici este de fapt problema. Băieţii ăştia deştepţi şi competenţi care umplu parlamentul de ţi-e mai mare dragul îşi văd numai de interesele lor proprii şi personale. Nu avem parlamentari idioţi. Idioţii nu ajung bogaţi, decât poate excepţia de Becali. Oricum, la meciul “Băieţi deştepţi (geoana, tu stai jos) VS. Băse” pariez pe băieţii deştepţi. Singurul atu a lu’ Băsescu este poporul, iar poporul nu contează.

Mă enervează extrem cuvântul oligarh. Nu ştiu care l-a dezgropat din meandrele timpului, ca un adevărat necromancer lingvistic, dar imi vine să le dau câte o lopată in cap la fiecare când îl aud.

De când m-am tuns mi-am dat seama că sunt inconjurat de cretini. Doua tipuri de cretini mai exact:

Primii sunt ăia care mă intreabă “te-ai tuns?” ca şi cum ar exista alta explicaţie care nu implică paranormalul pentru dispariţia uniformă în medie 40 cm din părul meu. Persoanele ăstea care respiră pe gură de proaste ce sunt se uita la capu’ meu câteva secunde şi dup-aia pun întrebarea, cu o nedumerire evidentă pe meclă. Nu, nu m-am tuns, mi-a crescut părul invers, e iluzie optică, mi-a căzut de la jumate. Nu serios, de ce să întrebi? e evident! Ce aşteaptă ăştia? Să mă prindă cu minciuna ? “Te-ai tuns?” “NU!” “Bullşit!”

Şi dup-aia sunt ăia care afirmă “Te-ai tuns!” Cu o satisfacţie de detectiv pe muie de parcă au descoperit cel mai adânc mister al lumii doar prin pură perspicacitate. Holmes nu e impresionat şi nici Scooby Doo nu vine sa-ţi dea un premiu. Chiar m-am tuns? Să mor io dacă ştiam!

O situaţie care mi se pare extrem de suspectă este când mă duc la un magazin să cumpăr ceva şi imi dă rest o gumă de mestecat. Niciodată nu ştiu clar… poate că nu are mărunţi… da’ poate a observat că imi pute gura şi vrea să imi sugereze asta în mod subtil fără să mă facă de ruşine. Poate e doar de gaşcă şi plin de bune maniere şi imi semnalizează astfel, prin gestul ăsta suav că am halenă şi nu vrea să mă simt prost. Io la punctu’ ăsta mă blochez. Mă uit adânc în ochii lui de vânzător şi fac cu ochiul stâng în timp ce mă trag cu mâna dreaptă de lobul urechii opuse, poate poate se face o conexiune la nivel nonverbal între noi şi aflu dacă nu are rest sau îmi pute gura. Nesiguranţa îmi provoacă ulcer, şi chestia aia cu pus mâna la gură şi suflat nu funcţionează niciodată.

În final vreau să-l menţionez pe domnul Dan Voiculescu. De ce? Ca să se bucure şi el. Aş fi primul om din tot multiversul (după unii fizicieni) care îl menţionează fără a fi plătit să facă asta sau a fi angajat Antena 123. Şi săracul om se chinuie aşa de mult să fie băgat in seamă încât la antenele lui orice se întâmplă în lume, el şi partidul lui au ceva de zis. “Un stâlp a căzut peste o capră în Guatemala omorând-o instantaneu. Preşedintele partidului Conservator, mult inestimatul Dan Voiculescu ţine o conferinţă de presă în direct fix în momentul ăsta în legătură cu accidentul. Adelin Petrişor, ai legătura!” Merită menţionat atât el cât şi partiduleţişorăşelul lui de 5 persoane. Pentru efort.

posted by Radu at 12:18 am

[Paul Atreides]

Chestii

Uite o chestie pe care bag mâna în foc că a trait-o toată lumea: Aşteptam un lift cu încă vreo 10 oameni când vine al unşpelea, se uită la noi restu’ şi apasă pe butonu’ de la lift. Ce dracu era în capu’ lui ? Din aştia care eram nu dusese pe nimeni dibla să apese pe buton ? Il aşteptam pe deşteptul de dânsu’ sa apese în timp ce noi admiram peisajul? Cât de dobitoc poţi să fii să ajungi în faţa unui lift unde-s un maldăr de oameni şi să te trăsnească ideea “poate n-a apăsat nimeni butonul!”. Noi, ăştia mai săraci cu duhul ne rugam la Mbnutu, zeul aztec al ascensoarelor să deschidă cutia magică care să ne poarte spre etajele superioare, bine că ai venit tu, Mesia lifturilor să apeşi pe buton că pe noi nu ne-ar fi dus capul în vecii vecilor!

Mă enervează hedoniştii. Cum adică curent filozofic dom’le ? Zi clar : “suntem leneşi si facem numa’ ce vrea pula noastră”. Ce e filozofie în asta?

La Eroilor era expoziţie de fotografii cu clovni. Urăsc clovnii. Nu îi înţeleg. Sunt fericiţi fără nici un motiv. Asta mă sperie. Adică, înteleg sa fie fericiţi dacă ar fi câştigat la loto sau au tras heroină, sau măcar daca ar fi făcut un secs. Eu nu i-aş trage-o în vecii vecilor unui clovn. Decât dacă ar fi foarte, foarte hazliu…..

Mereu când mă aşez pe scaun în metrou vreau să surprind şi de aceea mă aşez pe scaunul pe care se aşteaptă cel mai puţin lumea din jur să ma aşez. Vreau să se uite la mine miraţi şi să se gândească “Ce tip senzaţional! Nici cu gandul nu gandeam că se va aşeza pe scaunul ăla! Cât de imprevizibil!”

Urăsc eufemismele legate de moarte, genul ăla din ziar de la rubrica decese. Zi-le bă pe nume că nu eviţi finalitatea morţii cu metafore. “S-a stins” doar dacă a ars de viu, în orice caz e mort. “Nu mai e printre noi”, ba e, da’ e mort. “A încetat din viaţă”, mai exact a încetat prin moarte. “S-a ridicat la ceruri”, pai cum dom-le ca io-l văd acolo mort? Mă înşeală ochii ? Plus toate metaforele ăstea îs fumate. Trebuie ceva nou, ceva fresh. Uite, pornesc eu cu una: “Se trage de şireturi cu sfântu’ Vasile”. Să elaboreze pe tema asta.

Am văzut una în staţie care avea un tricou pe care scria “Cute”. Cred că ăsta e unul din atributele pe care le descoperă privitorul, iar mesajele de genul ăsta nu-s destul de subliminale să te împingă spre această categorisire împotriva voinţei tale. Adică îmi insultă inteligenţa! Ce, is prea prost să îmi dau seama singur aşa ca îmi spune ea?. Cred că am destulă putere decizională să hotărăsc singur daca e “cute” sau nu. Jos cu judecăţile de valoare externe care hotărăsc pentru tine! Jos cu caracterizările prestabilite de alţii care te iau de prost! Putere poporului! ANARHIEEE!

Am văzut un moş în autobuz care citea meticulos un articol despre cum să ai un păr frumos. După ce l-a terminat a trecut la unu’ despre flexii şi extensii. Fix ce are nevoie un om de 70 de ani cu păr în urechi şi destulă piele atârnată pentru o canapea: Şampon cu extra volum şi strălucire şi nişte pillates.

“ – Tocmai ţi-ai depus CV-ul la compania internaţională a durerii!

Scuipând dinţi şi sânge pe linoleumul jegos de dinainte de revoluţie Mirel nu putu să nu realizeze că tocmai a auzit cea mai proastă figură de stil a tuturor timpurilor.”

posted by Radu at 12:06 pm

[Paul Atreides]

Voma Veche

Prima dată când m-am dus la Vamă eram vesel. Mare, soare, oameni ca mine, muzica bună, ce putea să fie neplăcut? Cel puţin in viziunea mea defect de optimista….

Vama Veche e de căcat:

Aţi observat ca la vama oameni intre 20 si 45 de ani nu prea există? Daca nu esti in criza varstei (sau la 25 de ani cu creier de 16) nu prea ai ce cauta acolo. Personal nu am o afinitate spre oameni generici care vor sa pară interesanţi. Sunt un adept al educaţiei alternative. Mai exact, multi oameni merita un viol bun şi/sau o bătaie soră cu moartea să le scoată aerele din cap. Multi din ăştia se duc la vamă.

La 48 de ore de cand am ajuns in vamă, viziunea optimista se cam topise.

Crapam de somn deoarece in vama e zgomot pana la 2 dimineata si apoi e frig de te caci pe tine in cort de mai mult tremuri decat dormi… da’ nu-i nimic, că la 6 cand dă soarele temperatura in cort se ridica cu 30 de grade si iti vine sa iti dai pielea de pe tine de la efectul de seră, si daca reusesti sa-l suporti pe asta ei bine, pe la 8 incepe programul în baruri si, daca nimeresti cu cortul pe langa unu’ observi ca au acelasi playlist in fiecare dimineaţă. Sculare cântată ca la armată. Daca scapi de playlist nu-i nimic, se nimereste un dobitoc sa urle lângă cortu’ tau de te trezeste. Chiar si cu un noroc miraculos, de la efectul de seră pe la 9 dimineata incepe sa iti fiarba urina in vezica. Daca prinzi 5 ore de somn chinuit pe noapte in vama esti sef. Cortul e pentru tigani. Nu e nici igienic. Sa presupunem ca eşti unul din puţinii oameni care au cu cine sa si-o traga. Unde te speli inainte? Sau dupa? Iti scoti genitalele la chiuveta publică să le speli de scârmâz pentru 10 mii? Sau dai 50 sa faci un dus? Da’ dacă esti mai viril si poţi mai mult de o dată in cele 3 zile (sau mai mult) de stat la vama? Ajungi la sapă de lemn cu duşurile sau un mârlete cu sloboz uscat pe coaie.

Buun.. sa continuăm….

Avem ochii roşii mai puţin de la vânt, nesomn şi nisipul ala care îmi intra în cur şi mai mult de la nudişti. Nudiştii nu-s ca-n filme. Sau sunt ca-n filme.. ca-n alea horror. Toţi oamenii care arată cât de cât uman ştiu că cineva ar da bani să îi vadă dezbrăcaţi şi nu o fac gratis. La vamă 90% din nudişti sunt bărbaţi de peste 50 de ani şi restul femei nasoale de toate vârstele, zbârcite, cu burtă, varice pe ţâţe şi destul păr pubian să se înece un măgar cu el. Aproape mi se dezlipise retina de la atâtea genitale fleoşcăite perpelite în soare şi în câmpul meu vizual. Nu e vorba de decenţă ci te estetic. Mai exact, dacă nu eşti imbracă-te dracu’ bine să nu îţi văd fizicul greţos…. În 3 zile de vama am vazut destui nudişti nasoi sa-mi ajungă o viaţă.

A .. da şi deja pierdusem o avere pe taxa la veceu. Ăia lucrează clar mână în mână cu mârlanii de la fast fooduri care-s aşa salubre că m-am căcat praştie 3 zile de la o plăcintă de-aia cu carne. Gingia porcului de acu’ 2 ani.

Dar să ne întoarcem la oameni. Nu înţeleg de ce se mergi 300 de km ca să bei într-un bar şi să te faci de ruşine când poţi să o faci la tine în oraş, sau acasă. Faini tare pokemonii ăia care poşteau o bere la 5 oameni şi răcneau ca idioţii, sa-i vezi a doua zi adormiţi în nisip şi căcaţi pe ei. Grei frate! Şi toate barurile din vamă îs de rahat. Au playlist pentru alzheimer. Aceleaşi 10 melodii toată vara, cam ce auzi pe mtv si nu e dance, de la good charlotte la coldplay. Muzica de 2 bani. Şi dobitocii ţopăie pe aceleaşi melodii, beau şi adorm in propriile excremente. Adica, nu zic că nu e distractiv să faci asta… da poţi şi acasă, eu dacă e să ma duc undeva, apăi sa fie ceva de făcut diferit că alfel m-am dus degeaba, nu ? Oricum îs jalnici oamenii, genul de jalnic care te face să o chemi pe mama lor sa-i ducă de ureche acasă. Şi se cred aşa de interesaaaaaaanţi şi coooool că merită nişte terapie de-aia de care vorbeam mai sus cu ingredientul secret “durere”. Teribilişti cu tuleiele abia mijite care au auzit şi ei la radio o melodie roc, şi-u tras tricoaie cu Linkin Parc şi vorbesc tare, poate îi observă cineva ce personalităţi mişto au. Vamaioţi.

Să nu îi uităm şi pe băşinoşii care rad o fasole la Şoni, se uită cu jind la drăcărime şi se gândesc că şi ei îs tineri pe dinăuntru şi pe hipioţi, ultima cărămidă în piramida valorică a omenirii de aproape 50 de ani care dansează pe acolo în iile lor slinoase şi belesc dinţii galbeni la toate bălăriile, fericiţi în sânul naturii care i-a înzestrat cu un intelect de ferigă. A da şi nebunii… tot timpu’ vezi câte un sărit la vamă. Un fel de spitalul 9 cu nisip.

Şi dup-aia îl auzi pe idiot: “Vai frate am fost la vaaamăăăă, ce m-am distraaat!” Cum mai exact? Ce e distractiv acolo ? Sunt doua categorii de lucruri la vamă: Ălea mizerabil de neplăcute şi ălea pe care poţi să le faci şi acasă. Deci, de ce se duc câteva mii de dobitoci în fiecare an de 1 mai acolo?

Răspunsul mă depăşeşte. Probabil nu îmi pasă destul de mult să îl caut. Dacă pui o pancardă în vamă cu “Intraţi în mare să respiraţi apă şi câştigaţi o bere” in 5 minute mor toţi.

posted by Radu at 5:39 pm

[Paul Atreides]

Pulifriciul


Urmatoarele doua paragrafe sunt plictisitoare si seci, dar mi-a fost milă sa le tai pentru ca am muncit la ele, asa ca le-am facut foarte, foarte mici, aşa că oricine în afară de ăia greţos de lipsiţi de ocupaţie o să îşi îndoaie ochii în ele. Roz le-am făcut de-adracu’ ce sunt.

Instinctul de turmă e un fenomen foarte hazliu, uneori trist, dar în mare parte hazliu. El ajută oamenii limitaţi să se integreze în societate, îi ajută să se definească prin apartenenţa la nişte norme deja stabilite, la nişte standarde deja formate. Ăsta este un lucru foarte bun pentru că majoritatea oamenilor sunt proşti de behăie şi lăsaţi doar in seama encefalului lor plăpând probabil şi-ar da singuri în cap cu un par sau ar mânca azbest. Cu ajutorul instinctului de turmă însă ei interiorizează nişte principii născute din inteligenţa colectivă umană ( care în medie este ceva mai inteligentă decât majoritatea oamenilor pentru că aportul la ea se aduce calitativ, nu cantitativ, mai exact, in caz că faci parte din categoria de oameni pe care o descriu şi nu înţelegi ce vreau să zic: un inteligent schimbă mai mult mentalitatea generală decât 10 idioţi.. boon.. unde eram..) pe care le adaptează nevoilor lui cam cât îl duce pe el capul. Astfel societatea le spune cu ce să se îmbrace, ce să manânce, cum să se distreze, ce e frumos, ce e urât, pe ce să îşi cheltuie banii, etc.. şi cum ziceam, ăsta e un lucru bun pentru că majoritatea oamenilor sunt în aşa hal de idioţi că s-ar îmbrăca cu copaci daca n-ar avea cine să le spună ce se poartă.

No, acuma, tipul ăsta de gândire e general uman, toţi facem aşa, mai mult sau mai puţin, în funcţie de inteligenţă: ăia care au mai multă, adaptează aceste informaţii din societate la nevoile proprii, selectând ce li se pare mai bun sau mai rău în funcţie de ce au ei între urechi. Când nu ai nimic între urechi, caz comun, faci şi tu ce fac cei mai mulţi oameni. Astfel vezi pe stradă turme de oameni îmbracaţi şi tunşi la fel, cu aceeiaşi geacă cu guler pufos şi aceiaşi ochelari care le acoperă tot din falcă până în marginea de sus a frunţii înguste pentru că “se poartă frate”, deşi dacă îl iei pe unul la bani mărunţi, departe de confortul turmei, probabil ca poţi să-l faci să-şi dea seama că e mai mult homo-erotism în ţinuta lui decât în tot “Brokeback mountain”. Totuşi, în mai mică masură toţi facem chestii pentru că “se fac” pentru că asta e natura umană, singura modalitate să scapi de ea e să te muţi în pădure să faci comunitate cu veveriţele.

Bun, trecem de generalităţi şi sărim la ultimii oameni din lume: Populaţia emo-goth.

Ăştia se definesc prin neapartenenţa la “mainstream” şi asta li se pare lor că îi face unici.

Spre exemplu: www.vampirefreaks.com

Aproape un milion de oameni unici şi nonconformişti care se îmbracă la fel, ascultă aceiaşi muzică, scriu aceleaşi poezii generice despre cum “viaţa e un borcan gol de murături negre”, se cred toţi artişti şi dispreţuiesc tot ceea ce este “mainstream”. Îs singurul care vede ironia? E doar un alt tip de turmă, ce e unic în asta? Sunt sigur că bunic-ta e şocată de crucea întoarsă de la gât, ce răzvrătit eşti tu mâncate-ar mama de ceghevara în miniatură care eşti! Ce unici sunteţi voi cu părul vostru colorat de parcă v-a borât curcubeul în creşet şi cu hainele voastre negre de vinil+prostovol şi belciuge în rât ca porcu’ lu’ tatae! E fain rău să fii nemulţumit şi neînţeles tot timpul deşi îţi dă mă-ta tot ce ai nevoie şi eşti simplu în gândire ca un triunghi echilateral.

Hai să vă dau un exemplu de de-ăsta, ca să nu ziceţi că mă iau de oameni degeaba:

http://www.vampirefreaks.com/u/_darkened_heart_

Am dat de bastardul ăsta accidental, linkul rămânand în recent dupa ce mi-a folosit compul o cunoştinţă antipatică (dacă vă uitaţi pe pozele bastardului, aia cu’ păru’ roşu şi faţă de Leana Ceauşescu în mizerie). Personajul va fi cunoscut de acum înainte sub numele de cod Pulifriciul, şi vă voi prezenta complexitatea lui în detaliu.

Pulifriciul este extrem de narcisit, are 50 de poze cu dânsul pe site-ul ăla, din care multe la bustul gol, probabil extrem de mândru de sfârcurile lui mari ca farfuriuţele de cafea şi roz ca babuinul la cur, unele sunt photoshopuite deoarece pulifriciul nu are nimic mai bun de făcut toată ziua decât să-şi facă poze şi să le modifice, o ocupaţie destul de normală pentru un mascul. Ca sex noi, bărbaţii suntem faimoşi prin fascinaţia faţă de propria imagine. (e sarcasm, probabil pulifriciul e homosexual latent)

Pulifriciul scrie poezii, într-o engleză agramată, de clasa a 6-a, evident fără rimă şi măsură, pentru că aceste concepte îl depăşesc pe pulifrici. Din poeziile lui aflăm că toate criticile la adresa lui sunt datorate invidiei. Aici recunosc că sunt invidios pe sfârcurile lui cărnoase şi lipsa completă a simţului penibilului.

“I like being in the presence of someone that can always understand me, someone i can always talk to. I like spending time in the dark or with a candle lighting just a little. I like wondering in the nature, with someone close be me. Staring at the moon while listening to Coldwave, Dark Ambiental, Darkwave, Dark Neo-Classical or Etherial Gothic makes me feel above all and powerful. I like composing music, writing lyrics, poems and essays in ord ideas, to feel as someone is listening to me when I need to express whatever I write. I like feeling dizzy after consuming something. In that state I can let out alot of energy when talking or writing.”

Pulifriciul este un romantic. El se uită la lună. Probabil se uită şi in soare ziua, încercând să vadă daca clipeşte primul. Ascultă nişte genuri de muzică aşa de obscure că sunt aproape inexistente pentru că “da bine şi e cvlt”. Scrie mult, citeşte puţin (nici nu e menţionată activitatea asta), şi ameţeşte după ce mănâncă probabil de la un diabet zaharat incipient.

“I dislike most people that surround me. Dislike seeing everyone being happy, having a good time, letting me see that on their faces. I dislike that narrow mindness that has taken over the majority. I dislike people that try to change me, that try to make me think “normal”, as they say, that try to take me out of my world and put me into their world, the world of stupidity, the world which has been taken over by the wave of money, the wave of materialism. I dislike their world in which all have forgotten the rights we all have, the world of monotony. I dislike not having ways to travel to some places, places where i can feel at home, places where i can find a refuge. I dislike almost everything.”

Pulifriciul este extrem de snob, şi se crede aşa de unic că mă taie pişarea. “I dislike almost everything”. Cât de COOOL!

Pulifriciul face şi muzică:

http://www.darkenedsyprian.altpro.net/darkenedsyprian/tracks/Ditch.mp3

Pe lângă cunoştinţele abismale de fruity loops pe care le dovedeşte se observă şi faptul că ţine microfonul prea aproape de gură, de parcă incearcă sa-l satisfacă nu să cânte în el, rezultatul fiind un foşnet afon pe un fond sonor de camion care dă cu spatele.

Jur cu mâna pe inimă că personajul ăsta e ultimul om din lume, dar ultimul. Nu e nimic sub el pe scara valorică. El e zero absolut pentru măsurarea calităţii unui om. Dar ce pot să zic…

Pentru final, contul meu de vampirefreaks, facut la mişto

http://vampirefreaks.com/Necrociupanezu

nu ma intrebati cine e in poză că habar n-am; un idiot care îşi lasă pozele pe share pe dc, trist e că oricât de strigător la cer e contul ca glumă, toţi mă iau în serios, ceea ce îmi demonstrează teoria că idioţii sunt imuni la sarcasm.

posted by Radu at 7:56 pm

[Paul Atreides]

O ard aiurea
Ar trebui să scriu ceva, da' n-am nimic de scris. N-am nici chef deci e bine. Mi-am echilibrat șireturile de la bocanci. Intai buclele sa fie egale intre ele, ceea ce strica echilibrul vertical al capetelor. Dupa ce am reglat capetele, buclele erau inegale. Am luat cutia de bere, si i-am facut mici indoituri cu degetul. Dupa care am bagat degetul in cutie si le-am indreptat de pe partea aialalta. As vrea sa ma scobesc in nas dar nu am muci. M-am dus pana la rahatu ala de apeși pe manetă și curge apă în pahar de plastic, am apăsat pe manetă și mi-am umplut un pahar de plastic cu apă pe care l-am adus și l-am pus pe birou și pe care nu-l beau că am bere, da' daca tot o ard aiurea să o fac en-passant. Am scos mustiucele de bagat in urechi de la casti si le-am inversat intre ele. Sireturile iar mi-s inegale. Le-am scos de tot si le-am pus iar. Nu-s egale. Am smuls cheița de la cutia de bere și am pus-o în altă cutie de bere. Care nu este a mea. M-am dus iar in camera cu rahatu ăla de apeși pe manetă și am luat niște șervețele pe care le-am pus pe masă lângă paharul ăla din care nu beau. Mai beau din bere. Am deschis geamul. S-a făcut răcoare și am dat drumul la aerul condiționat pe cald. Mi-am adus aminte de niște felii de cașcaval pe care le budisem între niște cărți acu' ceva vreme și nu mai erau acolo. Nici în bibliotecă nu poți să ascunzi mâncare la munca-n pla mea. Termin berea. Oricum n-aveam chef de cașcaval. Vroiam doar să văd daca e acolo.

Grea munca. Mă duc să beau o bere.
Nascut de Radu

[Paul Atreides]

Nokia te împinge spre idioțenie
Io ieri la muncă m-am îmbrăcat in smoking și am alergat prin centru, cu o păpușă gomflabilă masculină într-o mână și un pistol în cealaltă.

Voi ce faceți la muncă ?

No, veneam cu troleul, noaptea, acasă. Era gol. Complet gol, doar eu și șoferul. Și văd o reclamă lipită pe un perete.

"In acest autobuz sunt o mulțime de oameni
De ce să nu îî zâmbești unuia?
Fii mai spontan
Fii mai NOKIA"

Sărim peste ironia fină că era troleu, era gol, și singurul om care putea să citească mesajul urăște oamenii, mai ales străinii cu o pasiune arzândă. Îmi place cum toate companiile ăstea mari înceacă să se asocieze cu o stare de spirit. O stare de spirit imbecilă. Și ăia de la McDonalds, și de la Altex, și de la absolut orice au oameni pe afiș zâmbind ca proasta la pulă, de zici că absolut orice se face de consum în masă te bucură. Înțeleg hlizitul la Colgate, să arate marfa. În rest, nu.

Da' dacă ar încerca să fie Nokia unu cu mine în autobuz, i-aș răspunde cu un "De ce belești bă fasolea așa zglobiu spre mine, vrei să ne futem ?" și dacă tot e Nokia cu mine, îs Becali cu el : "sugi pula tu și cu Dan Voiculescu".

Nu dau un rahat levitant pe toate asocierile voastre cu trairi afective plăcute. Am mai mult de 3 neuroni. Mâncatul unui big mac nu m-a făcut în viața mea să râd, și singurele dăți când am râs de la un NOKIA a fost când mi-a zis una de la capătul celălalt al liniei un banc bun după care o invitație la un sex animalic. Suntem brand! Ne asociem cu veselia! Oamenii care ne folosesc sunt veseli de parcă și-au înjectat LSD în coaie! Vreți să fiți ca ei! Cumpărați-ne!


Abia aștept să ajung și eu brand. O să umplu autobuzele cu:

"In acest autobuz sunt o mulțime de oameni enervați, care put a transpirație și a plombe găurite
De ce să nu îî fuți un șut în rotulă unuia?
Fii mai spontan
Fii mai Radu
Deși n-ai cum, că el e unicat și tu un epigon inferior"
Nascut de Radu

[Paul Atreides]

Haideti sa i-o dam lu' Varby
Acu 3 luni, un amic bun, cu care beau mult si vorbesc tampenii, fix dupa ce m-am luat de mirunica aia, mi-a recomandat un blog genial de imbecil de care sa fac misto. Era superb, zemos, cu tot tacamu. Cum iti spunea cretinul cum sa-ti faci prietena in 10 pasi idioti, cum sa o mentii, joculete idioate, povestiri penibile din copilarie si despre prietena lui pe care o numea "garofitza" sau ceva asemanator, nu mai tin minte ca eram beat.

M-am cacat pe mine de ras. Tipul era varby, zis si "andrei_the_wise" dupa idul de messenger. Am vrut sa scriu, da am zis ca ii fac reclama moca si se bucura prostul, si oricum nu-l baga nimeni in seama. Ei bine, nu. Prostul si-a cumparat domeniu, varby.ro, l-a umplut de reclame si a inceput sa spameze bloguri. Cam toate blogurile, sa fie trecut la blogroll. Relativ i-a mers, ca blogarii sunt in proportie de 99% prosti. A ajuns cam pe 50 pe zelist, desi nu stiu cine dracu' chiar l-ar citi. Eu zic ca face clickuri accidentale si atat. E hazliu ca un handicapat care se ineaca cu saliva. Razi 3 secunde si dupa ti se face mila si il lasi in pace.

Ei bine, aparent idiotului iar i-a scazut traficul si "the wise" a inceput iar sa spameze. Uitati ce comment mi-a dat acum, dupa ce ultima data cand m-a spamat i-am raspuns cu un cordial "futu-te-n inima".

"andrei_the_wise spunea...

Salut. Imi place foarte mult cum scrii. Ai fi interesat sa facem un link exchange?
Id mess/mail: andrei_the_wise@yahoo.com
blog: www.varby.ro
Daca esti de acord astept un raspuns pe mail.
Daca nu te intereseaza imi cer scuze ca te-am deranjat.
Sa avem bafta la trafic!

PS: Acum cateva luni mi-a venit idee unui concurs prin care sa premiez persoanele care au umor(in scris)
Premiile le voi duminica(7 dec) dimineata ora 11 in fata la MC la Unirea Shoping Center."

Nu am chef sa mai fac misto de el. Deja s-a trecut de faza aia. Stiu cum arata. Hai sa mergem duminica la mac si sa-i spargem muianu'. Cine se baga?
Nascut de Radu

[Paul Atreides]

Circulară Organizaţia Anarhistă de pe Raza Municipiului Bucureşti şi Sectorului Agricol Ilfov Momentan Devenit Judeţ, filiala sector 3,


Subsemnatul Eusebiu "Moarte-n flăcări" Ilarian consemnează

18:25 Dani zis și "Un kil de durere" Popescu iar chiulește și nu are cine să facă prezența. Are 6 săptămâni de când nu a mai venit. Dorian maniaco-depresivul zice că cică s-a întâlnit la coadă la farmacie cu taică-su când s-a dus să-și ia un unguent pentru ciuperca urât mirositoare de pe piept de care tot nu mai scapă și care îl împiedică să fie intim cu o femeie și cică taică-su a zis că ăsta s-a făcut monarhist și că nu mai vine să facă prezența. Ce scârbos. Monarhist.

18:30 Ședința s-a deschis cu tradiționalul uitat pe pereți confuz timp de 10 secunde. Ne trebuie o nouă tradiție de deschidere a ședinței. Marcu de o lună tot joacă de pe un picior pe altul, "pavlovian cu un dor vezical de eliberare străbună" cum zice Mirel Gulie, zis și "Nepoetul" pentru că scrie poezii dar nu recunoaște, în lipsa fostei tradiții.

18:35 Orlando Iordache, zis și "Brutalizatorul" i-a dat o palmă după ceafă cu pumnul neofitului Grigore Avramescu, zis și "Fraierul ăla" pentru că prăjiturile anarhiste pe care trebuia să le facă "Fraierul ăla" nu prea sunt în formă de simbolul anarhiei cum trebuie și că au gust de covrigi. Fraierul ăla a răspuns că cică unu la mână, e greu să faci un A într-un cerculeț din cocă așa că nu îi ieșea decât cerculețu și decât să facă cerculețe mai bine cumpără covrigi că el e competent logistic, doi la mână că se opune schimbatul poreclei lui din "Scalpatorul de cadavre în putrefacție cu un cuțit ruginit" în "Fraierul ăla" că lui nu i se pare prea lungă și e dreptul lui să-și aleagă orice alias vrea el și trei la mână să nu îl mai lovească Olando că el e împotriva violenței simțite. La care Orlando i-a zis că are niște idei de tot rahatul, și i-a mai dat un zdupac pe spinare, să îi mai amestece din idei.

18:50 S-a discutat liber pe tema "Ce am făcut de 1 Decembrie", Marcu "Violatorul de cranii" a zis că a vomitat pe un bancomat la care Mirel Gulie, zis și "Nepoetul" a zis că acel gest a fost citez "o inspirantă reprezentare sublimă a urei față de sistemul iudeo-masonic ce controlează toate băncile și că dacă ar scrie poezii, aș scrie o poezie pe tema asta, dar nu scriu poezii că e o activitate gay și eu nu-s gay". La care Gheo Andrieș, zis și "Anarhistul gay", pentru că e singurul anarhist gay din tot orașul a zis că această remarcă îl ofensează că el nu scrie poezii, el se fute în cur și asta te face gay, nu scrisul poezii, la care Marcu a zis că depinde la ce capăt al pulii te afli când te fuți în cur și că Gheo, le fața lui probabil se află tot timpul la capătul greșit al pulii, după care a adăugat că a borât pe un bancomat pentru că era beat pulă și i s-a părut că e un veceu înalt și cu ecran, nu ca gest anarhist. Nea Vasile măturătorul, zis și "3 coaie" care încă nu e oficial din organizație, a zis că e bine că nu a borât prin sala de ședințe, cum face de obicei că e greu să strângi voma cu mătura. La care Orlando a zis că toată discuția asta e de căcat și mi-a zis să nu mai notez toate căcaturile și să mă duc să cumpăr niște sticle de Jamaica.

sfarsit.
Nascut de Radu

[Paul Atreides]

Grimase

Am să încep şi eu cu problema care este de pe buzele până pe cururile tuturor românilor zilele astea: suspendarea lu’ Băsescu. Mi se pare o problemă foarte delicată. Şi prin delicată vreau să zic că imi pasă extrem de puţin de ea. În principal nu îmi pasă mie, şi nu ar trebui să pese nimănui este din cauză că nimănui implicat nu îi pasă de noi, plebea. Sentimentul trebuie să fie reciproc. Toată chestia asta cu puterea cetăţeanului şi dreptul de vot este o mare vrăjeală. Iese mereu ce trebuie să iasă. Avem în parlament nişte băieţi FOARTE deştepţi şi FOARTE descurcăreţi, genul de băieţi pe care i-ai vrea să aibă priorităţile ţării în cap şi ale tale între degete, şi tocmai aici este de fapt problema. Băieţii ăştia deştepţi şi competenţi care umplu parlamentul de ţi-e mai mare dragul îşi văd numai de interesele lor proprii şi personale. Nu avem parlamentari idioţi. Idioţii nu ajung bogaţi, decât poate excepţia de Becali. Oricum, la meciul “Băieţi deştepţi (geoana, tu stai jos) VS. Băse” pariez pe băieţii deştepţi. Singurul atu a lu’ Băsescu este poporul, iar poporul nu contează.

Mă enervează extrem cuvântul oligarh. Nu ştiu care l-a dezgropat din meandrele timpului, ca un adevărat necromancer lingvistic, dar imi vine să le dau câte o lopată in cap la fiecare când îl aud.

De când m-am tuns mi-am dat seama că sunt inconjurat de cretini. Doua tipuri de cretini mai exact:

Primii sunt ăia care mă intreabă “te-ai tuns?” ca şi cum ar exista alta explicaţie care nu implică paranormalul pentru dispariţia uniformă în medie 40 cm din părul meu. Persoanele ăstea care respiră pe gură de proaste ce sunt se uita la capu’ meu câteva secunde şi dup-aia pun întrebarea, cu o nedumerire evidentă pe meclă. Nu, nu m-am tuns, mi-a crescut părul invers, e iluzie optică, mi-a căzut de la jumate. Nu serios, de ce să întrebi? e evident! Ce aşteaptă ăştia? Să mă prindă cu minciuna ? “Te-ai tuns?” “NU!” “Bullşit!”

Şi dup-aia sunt ăia care afirmă “Te-ai tuns!” Cu o satisfacţie de detectiv pe muie de parcă au descoperit cel mai adânc mister al lumii doar prin pură perspicacitate. Holmes nu e impresionat şi nici Scooby Doo nu vine sa-ţi dea un premiu. Chiar m-am tuns? Să mor io dacă ştiam!

O situaţie care mi se pare extrem de suspectă este când mă duc la un magazin să cumpăr ceva şi imi dă rest o gumă de mestecat. Niciodată nu ştiu clar… poate că nu are mărunţi… da’ poate a observat că imi pute gura şi vrea să imi sugereze asta în mod subtil fără să mă facă de ruşine. Poate e doar de gaşcă şi plin de bune maniere şi imi semnalizează astfel, prin gestul ăsta suav că am halenă şi nu vrea să mă simt prost. Io la punctu’ ăsta mă blochez. Mă uit adânc în ochii lui de vânzător şi fac cu ochiul stâng în timp ce mă trag cu mâna dreaptă de lobul urechii opuse, poate poate se face o conexiune la nivel nonverbal între noi şi aflu dacă nu are rest sau îmi pute gura. Nesiguranţa îmi provoacă ulcer, şi chestia aia cu pus mâna la gură şi suflat nu funcţionează niciodată.

În final vreau să-l menţionez pe domnul Dan Voiculescu. De ce? Ca să se bucure şi el. Aş fi primul om din tot multiversul (după unii fizicieni) care îl menţionează fără a fi plătit să facă asta sau a fi angajat Antena 123. Şi săracul om se chinuie aşa de mult să fie băgat in seamă încât la antenele lui orice se întâmplă în lume, el şi partidul lui au ceva de zis. “Un stâlp a căzut peste o capră în Guatemala omorând-o instantaneu. Preşedintele partidului Conservator, mult inestimatul Dan Voiculescu ţine o conferinţă de presă în direct fix în momentul ăsta în legătură cu accidentul. Adelin Petrişor, ai legătura!” Merită menţionat atât el cât şi partiduleţişorăşelul lui de 5 persoane. Pentru efort.

posted by Radu at 12:18 am

[Paul Atreides]

politica si alte vulgaritati


M-am saturat până în gât de circul politic al ultimelor zile. Deja nu mai e hazliu de mult, e doar jenant cum oameni in toată firea aruncă cu rahat unul în altul ca nişte copii retardaţi.

Politica e o curvă bătrână, şi fiecare partid politic reprezintă câte o parte a acestei curve.

PSD-ul e ca vaginul. Înainte atrăgea poporul şi făcea banu’ ghebos, dar nu a avut grijă cu cine s-a încurcat şi acuma s-a lăsat de la uzură şi s-a umplut de bube de nu mai e nimeni interesat de el. Încearcă săracul să se reinventeze cu apă şi săpun dar problema e mai jos de dermă şi nu rezolvă nimic, totuşi mai atrage câte un nostalgic uneori, deşi acesta e în medie mai bătrân decât insăşi curva.

PRM-ul e ca anusul. Neschimbat din tinereţe, in ochiul prostului pare strâmt şi valid, dar trebuie să fii extrem de dobitoc să nu îţi dai seama că oricât ar încerca să-ţi facă binele va sfârşi prin a te umple de rahat.

PNL-ul e ca sânii. Toţi îşi aduc aminte de istoricul lor glorios, când erau rotunzi şi puşi pe fapte mari, dar din păcate au trect 70 de ani de atunci, şi au devenit doar o stafidă a fostei lor glorii, lăsată şi sfrijită care se agaţă obsesiv de amintirea dulce că “intr-o vreme eram tari”

PD-ul e gura. Promite plăceri neasemuite dar nu produce cine stie ce, şi, deşi buzele sunt rujate bine, înauntru nu mai e decât un singur dinte care se clatină şi el şi, dacă cade nu mai rămâne nimic.

UDMR-ul e degetul mic, sprinţar de la mâna stângă, care scarpină orice parte a corpului mănâncă mai mult dar a sărit dintr-o gaură în alta aşa de mult că deja nu-i mai poţi recunoaşte traseul după miros, dar ştii că a cam fost peste tot şi lucrul ăsta te scârbeşte.

Am uitat ceva? Poate PC-ul cu cei 4 parlamentari ai lor, care formează un neg păros pe obrazul curvei bătrâne dar, privindu-se în oglindă se vede aluniţa lui Marilyn Monroe, în rest, detalii nesemnificative.

__________________________________________________ ___________________

Şi gata cu fina satiră politică, pentru că este un subiect mult prea vulgar şi pentru mine.

Aveam treabă pe la Romexpo acu’ câteva zile şi am văzut prin faţă cârdul mitologic de taximetrişti ţepari de care a auzit toată lumea dar puţini au avut nenorocul de a-i întâlni: Ştiţi voi, ăia cu 7.99 lei km. Băieţei descurcăreţi cu tenul măsliniu, probabil de provenienţă iberică sau peloponeză şi ceafa groasă care ascunde între faldurile ei lanţuri groase de aur. Crăpau seminţe şi omorau trecătorii cu amabilitatea, invitându-i în taxi. Hazliu e că unii guşteri chiar se urcau. Mi se pare într-un fel că meriţi, dacă nu te uiţi pe uşă, să te plimbe ţiganul 20 de minute şi să-ţi ia 800 de mii, dar totuşi, parcă e prea uşor…

O oră mai târziu eram în metrou şi, lucru mai rar pentru mine, mă gândeam. Mă gândeam la multe chestii… Cum ar fi că în înghesuiala aia doar câţiva milimetri de haine mă despart de genitalele unor necunoscuţi, că nu îmi place numele Oana pentru că este între Ioana şi Ana, iar mie nu îmi plac soluţiile de compromis şi mă întrebam dacă o să ajungă vreo dată “deget sau pulă” joc de societate.

Cel mai mult mă gândeam însă la un panou publicitar pe care-l văzusem la intrare. Nu, nu mă impresionase reclama, ci panoul. Un rahat de tablă de 2-4 metri, care stătea acolo pur şi simplu, şi doar prin chestia asta producând mai mulţi bani decât majoritatea românilor. E o realizare destul de tristă aceea că tu, sau majoritatea cunoscuţilor tăi valorează mai puţin decât o aglomerare de sticlă, tablă şi plastic de câţiva metri şi că, oricât te-ai strofoca să alergi, să munceşti, să produci într-o lună, panoul ăla probabil o să facă mai mult doar stând acolo şi nefăcând nimic.

posted by Radu at 11:30 am

[Paul Atreides]

superprogramul TV



Mă gândesc de ceva timp la o formulă universală a şoului perfect; ceva care să fie aşa de fain încât să se uite absolut oricine cu o plăcere aproape orgasmică. Cred că în esenţă sunt pe drumul cel bun

Conceptul l-am modelat pentru prima categorie demografică pe care am avut-o in cap: bărbaţii de orice vârstă: sport, violenţă şi ţâţe; daca ai astea trei elemente, orice barbat de pe mapamond lipeşte pupila de ecran, şi cum de obicei ei au telecomanda, formatul trebuie să-i atragă pe ei primii. Bun.. inventăm un sport nou, un fel de box da’ cu topoare, sporim brutalitatea, că până la urmă de-aia se uită orice bărbat la orice sport, să vedem cum se calcă ăia în picioare pentru bani. La prima vedere pare un sport cam uşor, care a dat primu’ a câştigat, cam greu să ajungi în repriza a doua.. de-aia băgam nişte factori disruptivi care să lungească meciul şi să atragă telespectatori în acelasi timp.

În primul rând le punem la combatanţi câte o ţeastă de personaj de desene animate de pluş în cap să nu vadă nimic; aşa se taie mai greu unu’ pe altu’ şi se benoclează şi ăia micii: “uite tată se bate michi maus cu scubi du în topoare!”. Copii sunt proşti şi se uită la orice are legătură cu desenele animate, ţin minte din copilărie, putea să fie şi o animaţie despre menstruaţie de o oră jumate că tot mă uitam, plus, cu o sfeclă mare de cauciuc trasă sub breton de nu mai vezi nimic şi îţi transpiri în gură e greu să dai cu toporu’ în cineva. Aici vine un element nou ajutător auditiv pentru combatanţi şi visual pentru telespectatori: Fiecare din ei are o echipă de 5 gagici în ţâţele goale în colţul lui care ţipă la el informaţii despre unde e duşmanul şi cum să dea din topor. Un fel de copilot cu 10 ţâţe. De ce 5 femei ? Nu ne-aparat din cauză ca în ochii unui bărbat ţâţele se măsoară cantitativ mai mult decăt calitativ şi mai mult pentu simplul motiv că daca pui 5 muieri în acelaşi cadru fiecare ţipă în treaba ei să le acopere pe celelalte şi să se dea mai interesantă şi nu se înţelege absolut nimic (vezi talk şourile cu pseudovedete autohtone) şi ajutorul lor este destul de nul. Nu vrem să se omoare combatanţii noştri prea repede nu ?

Boon, am definit conceptul de bază, am captat atenţia barbaţilor şi copiilor, fiinţe simple cu nevoi previzibile şi banale, acum vine misiunea dificilă de a face programul atractiv şi pentru femei, fiinţe mult, mult mai complexe.

Să nu mă înţelegeţi greşit, complex nu este o calitate, şi noul cod rutier este complex pentru că nu poţi să scoţi o idee din el print-un proces simplu, logic şi coerent pe axa cauză-efect. Nooo, orice idee rezultă printr-un proces alambicat inutil şi stufos de confuz în care mai mult dai cu banu’, scuipi în zar şi dai cu el de perete şi apoi citeşti horoscopul şi îi aplici o metodă de decodare a la aparatul Enigma din al 2lea război mondial în baie pe întuneric şi nici aşa şansa ta de a prevede rezultatul nu depăşeşte 12%. Cam aşa e şi complexitatea femeii.

Un fapt cunoscut încă din vremea lui Aristotel este că femeilor le plac extrem de mult copiii. Cum văd unul li se piţigăie glasul şi o dau în onomatopee oligofrenice de se miră şi bietul copil. Cercetătorii contemporani cred că este cauzat de o deteriorare iremediabilă la nivelul cromozomului X. Oricum, cauzele defectului sunt neinteresante, rezultatul exploatabil. Deci, umplem arena, groapa de bătaie sau în ce dracu’ se căsăpesc ăia cu bebeluşi. Numa bine, ăia eschivează mai greu printre puradei şi se omoară mai greu şi fiecare din familie are la ce se uita:

“Vaai ce draguţ e ăla cu pampers bleo!”

“Taati taati, de ce îi curge sânge din cap lu’ Daffy ?”

“Taci bă puţă, te-n măta cu desenele tale, nu vezi ce ţâţe are aia?”
<!--[endif]-->

În final, pentru cetăţenii cu o vârstă destul de înaintată să îi recunoşti după miros şi lipsa de ocupaţie, băgăm 4 ore după meci cu interviuri la corazon cu rudele, prietenii, vecinii şi cunoscuţii lu’ ăla care a pierdut, bineînţeles îi căutam pe ăia care o dau în pişat ochii cu “vai că era om bun la suflet” dirijaţi de zâmbetul mai fals ca părul lui Donald Trump a zânei Andreea Marin.

Succes pe pâine născut direct din transpiraţia creierului meu, fura-mi-aţi ideile.


posted by Radu at 4:30 pm

[Paul Atreides]

Piata locurilor de munca


Studiez piaţa de muncă in ultimul timp, poate poate găsesc ceva care să mi se potrivească, dar, din păcate “mâncător de căcat profesionist” nu prea se caută in ziua de azi. Se caută în schimb o grămada de alte chestii. În continuare extracte din anunţuri:

1.“Daca esti o persoana comunicativa,serioasa, rezistenta la stres, capabila sa faca fata unui refuz, genul de om care daca e dat afara pe usa intra pe fereastra atunci AVEM NEVOIE DE TINE. Avem nevoie de persoane carora sa le placa acest tip de job, respectiv vanzari telefonice de servicii in mediu international.”

Traducere: Daca eşti capabil să spui aceiaşi frază prestabilită de 21314 de ori, 12 ore la rând, şi să nu te deranjeze, ba chiar să te taie o plăcere masochistă când eşti mai înjurat decât mama lu’ Iliescu, dacă eşti genul de om care ar răspunde la “futu-te-n inimă pe tine şi pe mă-ta” cu “sunteţi sigur că nu doriţi să vă explic beneficiile programului nostru ?” şi care nu şi-ar taia venele şi ar scrie cu sânge pe oglinda de la baie “sunt ultimul om!” înainte de a muri, la 6 luni după angajare AVEM NEVOIE DE TINE.

“atitudine pozitiva, dinamic, sociabil si perseverent
- abilitati foarte bune de comunicare
- flexibilitate”


Traducere: Căutam peon fără şira spinării care să zâmbească din toate măselele la toate ordinele date şi să se mişte ca Speedy Gonzalez

“CANDIDATUL IDEAL VA FI O PERSOANA CARE DORESTE SA ISI PERFECTIONEZE CALITATILE DE RELATII CU CLIENTII. VA STI SA PREZINTE O BIJUTERIE DE ARGINT CU SAU FARA PIETRE

PERIOADA IN CARE SE VA DESFASURA ACTIVITATEA ESTE 25 februarie- 1 martie, in puncte centrale ale Bucurestiului.
SALARIU: 200.000LEI / ZI + 10% COMISION DIN VANZARI (poate ajunge la 1.000.000 / zi)”

Partea hazlie la acest anunţ este că a fost pus pe 16 martie. Şi au aplicat la el vreo 70 de candidaţi. Cineva ori a cam întârziat, ori îşi face treaba foarte, foarte, foarte, foarte din timp. Candidaţii nu au nici o scuză; şleahtă de fraieri care respiră pe gură.

“Descrierea JOB-ului:
Contactarea si vizitarea clientilor (in urma unui instructaj de specialitate), prezentarea catalogului de produse, obtinerea comenzilor si livrarea acestora, mentinerea legaturii cu clientii, dezvoltarea portofoliului”

Ştii genul ăla de bastard care vrea să îţi vândă ceva, cu toate că ţie nici prin cap nu-ţi trece că vrei să cumperi ceva, şi căruia vrei sa-i dai un picior in stomac? Felicitări, ăla o să fii tu, sper că ai abdomenul ca piatra.

“Cerinte:
1. Candidatul trebuie sa aiba experienta solida in lucrul cu Visual FoxPro 6.0.
2. Candidatul trebuie sa aiba cunostinte de gestiune comerciala.
3. Candidatul trebuie sa aiba bune cunostinte de algoritmi si structuri de date.
4. Candidatul trebuie sa fie atent la detalii, sa fie perseverent, organizat si sa fie un om care stie sa duca lucrurile pana la capat! “

La 40 de ani candidatul se va întreba dacă norii sunt pe 32 de biţi sau pe 64.

Aşa-s toate. Mai bine dau în cap la babe pentru bani de covrigi.

posted by Radu at 9:53 pm

[Paul Atreides]

Până la 1500 de ursoaice panda gravide şi bete.




Unul din lucrurile care mă enervează obscen de mult, da’ asa de mult incât îmi vine să calc pe cineva pe splină este expresia “până la”… stiti voi: dobândă de până la 50%, reduceri de până la 77%, până la 5000 de minute în reţea, etc. “Până la” inseamnă o limită superioară, dar nu oferă nici o informaţie despre cât de aproape sunt anumite elemente de acea limită. “Toţi oamenii au până la 300 de metri înălţime” este o frază la fel de corectă si cu valoare de adevăr ca şi “toţi oamenii au pâna in 2.5 metri înălţime”. Deci, mai exact o frază cu “până la” nu te informează cu nimic, e frecţie la piciorul de lemn care deşi dă bine în materialele publicitare, e o risipă cruntă de litere în esenţă. Deci îmi bag organu’ meu de până la un metru lungime în mintea creaţă a genialilor din publicitate care au născut pe cur asemenea aberaţie dezinformantă. O să îmi fac un magazin cu de-toate şi o să scriu mare pe uşă “Reduceri de până la 99%” şi o să vând totul la preţ triplu în afară de scobitori, pe care o să le dau la preţ de dumping cu 1% din valoare. Publicitate faină! Laser frate!

Mă enevează gravidele. Mare chestie, îs borţoase şi gata să fete. Aşa şi ? De ce ar trebui să aibă privilegii ? Imi fac mie vre-un favor? Îşi fac lor şi familiei lor, pentru mine orice copil in plus, care nu e al meu e încă un consumator pe o planetă cu prea puţine resurse şi un viitor papagal care o să aglomereze metroul şi mai tare peste 15 ani când o să vreau io să ma duc undeva. Să nu înţelegeţi greşit, nu am nimic cu copiii, dar singurul motiv pentru care cineva ar face copii, este egoismul pur. Societatea nu are nevoie de mai mulţi indivizi, ba din contra, suntem 7 miliarde pe o planetă mult prea mică. Oamenii ar trebui descurajaţi să se înmulţească ca iepurii, nu să le dea vacanţă 2 ani cu salariu mediu pe economie pentru magica realizare de a creea o problemă nouă pe glob. Stau toate proastele cu pizda în sus şi fată şi iau mai mulţi bani decât unii care muncesc, ce sistem imbecil. Aş înţelege dacă am fi specie pe cale de dispariţe, ca urşii panda, da aşa nu… mama eroină… pe dracu… curvă egoista mai exact.

Şi vorbind de urşii panda, mă enervează la culme, şi ei şi dobitocii care încearcă să ii salveze. Nu vedeţi mă că natura i-a abandonat? Îs terminati, ceasul biologic le-a spus că le-a expirat vremea şi ei respectă chestia asta, da’ hipioţii aia care vor sa-i salveze nu pot să înţeleaga. De unde ştiu eu că natura nu-i mai vrea? Simplu. Nu se fut. Îi pui el cu ea, într-o cuşcă 2 ani de zile şi nu se fut. Ăsta e clar animal căruia i-a căzut steagul. Păi, uite animale care vor să supravieţuiască: câinii – ăştia în călduri fut orice, pisici, oi, găini, piciorul stăpânei; daca nu au ce, fut aerul şi tot fut ceva, de ce? Vor să prolifereze ca specie. La dracu’ şi doi oameni daca-i pui în aceiaşi cuşca 2 ani de zile se fut, nici nu trebuie să fie de sexe diferite (vezi puşcăriaşii), şi nu ştiu alţii cum sunt, da io, dacă aş sti ca mai sunt 1500 de oameni pe planetă, şi aş găsi una, chit că ar fi grasă, cu o singura sprânceană groasa pe toată fruntea, un neg sub buză şi cosuri pe ţâţe, mi-aş lua inima în dinţi şi alcoolul în tromf şi i-aş da-o din datorie. Lasă-i bă chinezu’ să moară cu demintate, vezi că ai nişte adidaşi de cusut pentru Europa, treilazecemii şi pierzi timpu’ la zoo. Cred că oamenii ăştia de neştiinţă tratează problema greşit. Doua fiinţe bete in aceiaşi cameră eventual se fut. Io zic să imbete urşii.

Şi vorbind de alcool… nu ştiu alţii cum sunt da’ la mine are un efect malefic: Râd la chestii care în mod normal mă amuză marginal, oamenii mi se par mai frumoşi şi mai deştepţi ca de obicei şi dau uşor din cap pe muzică pe care o urăsc foarte, foarte, mult. Alcolul îmi scade standardele. E bine, e rău, dar e soluţia la toate problemele din lume: Îţi scazi standardele până când orice rezultat poate fi considerat satisfăcător, şi apoi treci într-un plan nou de existenţă… vrei 100 de mii dar te satisfaci şi cu un pumn în stomac. Transcendenţă prin alcool. Dalai Lama nu ştie nimic.

posted by Radu at 4:31 pm

[Paul Atreides]

Vânători, vagine şi alte variaţiuni



O observaţie inteligentă: piticul e ca un rezumat al omului: are toate părţile esenţiale pentru a inţelege despre ce e vorba, fără nimic de umplutură.

Mă enevrează denumirea de “atentat cu bombă”. Din câte ştiu eu, atentat e cand încerci să faci ceva şi nu îţi iese. No, în cazul ăsta, daca un musulman îşi leagă 7 kile de C4 de torace, intră intr-un magazin şi omoară 48 de oameni e deja un “reuşit cu bombă”… bine depinde şi câte victime avea ăla in plan… da’ io zic că in mare e un reuşit cu bombă. Alea de la 11 septembrie nu sunt atentate teroriste, sunt clar reuşite teroriste, ce să ne căcam pe noi cu trucuri psihologice? Ce, daca-i zicem atentat pe cine păcălim ca nu le-a ieşit ?

Vaginul şi anusul sunt două găuri prea apropiate. Creează confuzie. Adică, depinzând de poziţia femeii, ba e unu’ deasupra, ba dedesubt, ba la stânga, ba la dreapta… Nu sunt nici cartograf, si nici nu am o înclinaţie specială către orientare în spaţiu, ca taximetriştii, plus, femeea nu este un sistem care să se deplaseze pe o traiectorie previzibilă, sau măcar vectorial constant. Sunt un om simplu cu abilităţi comune, şi nu sunt făcut pentru asemenea responsabilitate de a nimeri pe care trebuie. Până la urmă e ruletă rusească. Ar trebui să evolueze nişte distanţă intre ele.

Vânătorii sunt ultimii oameni. Nu am o atitudine hipioată, să zic că ţin cu animalele, ăstea tre să crape atâta timp cât tragi din ele foloase din categoria laptecarnebrânzăouă, dar să le omori din plăcere, ba chiar să spui că e sport mi se pare o tâmpenie. Eu din câte ştiu, intr-un sport, ambele părţi pornesc cu şanse egale, nu îi dă nimeni o puşcă cu lunetă la unu’ din portari să se asigure el că nu are tupeu nimeni sa-i dea gol. În schimb bastarzii aştia groşi in burtă şi subţiri in pulă simt nevoia să-şi reafirme bărbăţia greu încercată de criza vârstei stând juma de zi intr-un boschete ca să impuşte o caprioară. Nu văd ce e aşa de satisfăcător sau sportiv. Cică are şanse şi vânatul dom’le e corect. Şanse să ce? Să fugă? Corect ar fi să aibă şanse să il mătraşească pe stimabilul vânător, nu să scape. Eşti centaur? Du-te şi taie ursu cu cuţitul, atunci eşti bărbat, nu când stai in copac ca veveriţa şi împuşti mistreţul în timp ce se cacă. Îs enervante muistele ălea ipocrite care au haina de blană in şifonier şi se uită la animal planet şi exclamă ca vacile “vaai ce simpatică e marmoţicaaa!”. Să mori tu! E simpatică ea aşa, da’ dacă o omoară altu’ şi o face haină nu ai nimic împotrivă, atâta timp cât nu eşti de faţă la procedeu nu ? Iarăşi, să nu mă inţelegeţi greşit, nu am nimic împotriva exploatării animalului atâta timp cât, ipotetic ai putea să o faci şi tu. Eu nu am nici o reţinere să sucesc gâtu’ la o gaină daca e nevoie, şi singurele motive pentru care nu am călcat pe cap 35 de marmote ca să imi fac o haină de blană sunt că nu ştiu unde traiesc marmotele şi haina de blană arată homo pe un bărbat. Vai, da’ mie imi plac animaluuuţeleee; sărim peste faptul că au murit câteva duzine pentru aţi satisface egoul dărâmat, femeie proastă, ai patruj de ani, deja atârnă carnea pe tine şi barbac-tu oricum nu mai e atras de tine, ţi-a luat haina ca să scape de gura ta cât să se întoarcă la bostănit secretara. Din punct de vedere sexual prezinţi la fel de mult interes cât un gard de sârmă, şi haina aia de blană nu schimbă nimic. Rezumat: profită de animal atâta timp cât ai, măcar ipotetic, destule vene pe coaie cât să îl omori singur, pentru că, până la urmă chit că nu ai dat tu cu cuţitul, atâta timp cât il foloseşti, TU l-ai omorât. Dacă nu poţi accepta asta, fă-te vegetarian.

I-am lăsat pe pescari la urmă pentru că trebuie sa fii un tip special de idiot să te scoli cam când mă culc eu, să te duci pe lac şi să stai ca prostul 10 ore în soare şi ţânţari cu băţul în baltă să prinzi un peşte. Fute-maş, ce deştept eşti! Ai reuşit să păcăleşti un animal de 400 de ori mai prost ca tine! Să mor io de nu e satisfăcator! Mă-ta tre să fie extrem de mândră de tine, eminentule! Peştele nici măcar nu are gust bun.

posted by Radu at 12:50 pm

[Paul Atreides]

notiuni introductive


Trăim într-o epocă sinistră. Hazlie, dacă eşti masochist sau ai umorul mai negru decât cerul gurii lu’ Iliescu, dar în mare sinistră. Blogul este expresia supremă a acestei epoci, o invenţie jenantă prin care se pot exprima semipublic oameni care nu au nimic de zis.

În ziua de azi, omu’ scrie mai mult decat citeşte şi 3 din 4 oameni se cred artişti, da’ artişti compleţi, ca Leonardo, nu vrăjeală; în mintea lor lejeră ei cred ca pot scrie poezii, picta, cânta şi toate cele până la împletit coşuri din nuiele subacvatic de talentaţi ce sunt. Oamenii ăştia fac bloguri; şi nu numai ei. Mai sunt şi alte categorii, de la proasta care vorbeşte mult şi ţine blog despre viaţa ei complet comună şi este citită de 3 fraieri care vor sa i-o tragă şi 4 proaste de rang inferior care vor să o imite până la luzăru cu ochelari care pe internet a descoperit sensul vieţii dar in viaţa reală îi scuipă lumea in senvişul pregătit pachet de mă-sa cât se duce pe la baie. Toţi ăştia au ceva în comun: se cred speciali; şi nu speciali ca cerşetorul ăla de la metrou cu un picior invizibil, ci speciali ca Neo, şi simt că este datoria lor civică sa ne insulte corneea şi lobii parietali (mamă câtă biologie ştiu) cu excrementele lor cerebrale. Handicapabili. Nu eşti poet daca ai publicat o poezie la ziarul şcolii, pentru că e o maculatură de rahat pe care nu dă nimeni doi bani; nu eşti pictor pentru că a zis mă-ta ca desenezi frumos, maică-ta te minte să te simţi bine şi nu eşti următorul Elvis dacă torturezi o chitară in faţa prietenilor tăi şi ei spun că sună “super”. Prietenii tăi sunt la fel de proşti ca tine.

Eu dau vina pe sistemul de învăţământ care le bagă între urechi de mici ideea că sunt unici şi speciali, capabili de lucruri măreţe. FALS. Dacă aş fi profesor aş incepe fiecare lecţie cu monologul următor: “Dragi copii, şi spun dragi pentru a vă da un sentiment de siguranţă emoţională, pentru că v-aş strânge de gât pe toţi şi aş plânge de fericire in timp ce o fac, vă rog să vă uitaţi la elevii din jurul vostru. La prima vedere vi s-ar părea ca sunteţi diferiţi unul de altul, dar nu este aşa. Sunteţi variaţii pe aceiaşi temă cu o altă meclă, şi este o şansă mai mare sa imi iasă mie acum ficatul pe cur şi să facă un dans interpretativ decât ca vre-unul din voi sa facă sau să zică ceva interesant sau inteligent pe parcursul intregilor voastre vieţi mizeabile, scurte şi lipsite de conţinut.” Uneori adevărul doare.

Şi totuşi, cu toate cele spuse mai sus, de ce totuşi m-am apucat eu să-mi fac blog? Mă cred mai special decât restul oamenilor care se cred speciali ? De ce aş face ceva de care fac mişto ?

Raspunsul e simplu, şi aici am să o citez pe prietena mea: “eşti ipocrit”. Da, sunt, şi am şi un ego de hranit.

posted by Radu at 12:17 pm

[Paul Atreides]

Acest THREAD este un pamflet si trebuie tratat ca atare.

[Paul Atreides]

Prietena prietenului tau

by RAKA


Ideea de baza a articolului a pornit de aici, odata cu articolul Cristinei. Ca de obicei, am inceput sa scriu comentariul de rigoare… Cand am structurat ceea ce aveam de zis ca replica, a iesit ceea ce vei citi mai jos. Ideea de baza, in schimb, e sa citesti prima data articolul dansei. Fara aceasta lectura in prealabil, n-o sa poti sa distingi prea bine despre ce si din ce cauza scriu ce urmeaza sa va citesti. Dupa ce-ai lecturat ipoteza si concluzia, te poftesc si la lectura demonstratiei. “Matematic vorbind”, desigur!


I. Viziunea unui purtator de canac

As putea spune din partea cealalta a baricadei ca pentru noi, ca purtatori de canac, e un deliciu toata treaba. De ce zic asta? Simplu: e un test de vointa si de incredere pe care si-l da singura pretendenta la atriumul nostru drept

De ce e amuzant? Pentru ca dansa are o ambitie prosteasca starnita din invidie pe principiul “a mea-i mai mare ca a ta”. Si asta e disputa total nejustificata, pentru ca in ochii unui barbat, un prieten e un prieten, indiferent de ce poarta-n pantaloni prietenul respectiv. Si-n prietenii, ca barbat, nu-ti bagi niciodata organu’…

II. Pretendenta. Stimabila sau irecuperabila?

Dansa, pretendenta, in disputa pe care singura si-o propune poate demonstra doua lucruri:

1) intelege si accepta situatia – maxim 5% din cazuri, demonstrabil statistic – ceea ce denota incredere, respect si demnitate
2) se irita ca gusteru-n sezonu’ de imperechere, incepe sa faca scandal, sa bage strambe si sa umble cu marsavii - 95% din cazuri, in general, pe motiv ca in mintile celor mai multe din femei sta prea adanc inradacinata chestia cu “barbatu’ joaca dupa cum ii cant si vreau eu si nimic altceva nu se-accepta”.

Si asta inseamna evident ca undeva pe parcurs, vor dori sa remodeleze barbatu pe care-l vor, pentru ca apoi sa-i reproseze ca nu mai e cum era, pe vremea cand era inca independent si interesant…


III. Cum iti dai seama cand sa stai si cand sa fugi?

In momentul in care duduia intra in pasul 1), imi castiga invariabil respectul si aprecierea, si asta se-ntampla de obicei pe termen lung. In pasul 2), in schimb, o las sa se autodistruga incetul cu incetul, pentru ca nu va reusi nici sa ma subjuge, nici sa darame ceea ce simbolizeaza pentru un barbat prietenia. Si asta e axioma, nu face referire doar la cazul particular in care vorbim de o reprezentanta a sexului frumos.

IV. Nu vorbesc din carti

In momentul de fata, evident, vorbesc din experienta, avand 2 astfel de exemple de prietene (concurente la “best of” friends), ambele gagici tare misto, din toate punctele de vedere. Una cu care curiozitatea s-a satisfacut candva de mult, cealalta cu care curiozitatea nici macar nu se manifesta, pentru c-o vad ca pe surioara mai mica pe care mi-o doream in frageda pruncie (cand puneam zahar pe pervaz pentru barza)… Asta ca sa eliminam orice umbra de dubiu in privinta consumarii ipotetice a curiozitatilor de ordin carnal…

Avantajele intr-un astfel de tandem amical sunt foarte pretioase, pentru ca primesti o opinie obiectiva si din tabara cealalta. Mai important, o primesti prezentata logic si rational, incat s-o poti intelege si folosi. Si intotdeauna cand am vreo dilema de ordin social, relatii sau de comunicare, fac uz de sfaturile lor. Si nu am fost dezamagit sau manipulat in detrimentul binelui meu pan-acum niciodata!

In plus, nu exista invidii, ambitii contradictorii sau secrete, ceea ce face lucrurile mult mai usor de tratat si de solutioat la modul cel mai deschis si sincer, in formatul rarelor amicitii el – ea Si cu asta cred c-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea-asa. Asa cum e ea. Adica Q.E.D. !


Obiectii? Adaugiri? Alte pareri? Le astept cu drag, ca doar nu v-o fi jena sa butonati tastatura

[Paul Atreides]

Ce-am omis sa va spun

RAKA

Pentru ca totusi, din cand in cand, in tara asta cineva mai trebuie sa si munceasca (si sper ca aici stiti sa cititi printre randuri), evident n-am avut timp sa va mai povestesc chestii.



cineva trebuie sa mai si munceasca
De exemplu, am ratat ocazia de a va explica modul in care la Cluj s-a deschis sezonu’ de nunti cu 2 miri extraordinar de faini. Si ca oameni, si ca miri. Si ma refer aici la Varu’ Cipri de la Cluuuuuj si – biensur – la Groparu’ nost’ preferat, care si-au pus pirostriile in sfarsitul saptamanii trecute. Deci doamnelor si domnisoarelor care inca mai sperau la avutia spirituala, financiara si sentimentala a celor doua specimene de frumusete si succes masculin mentionate adineauri, ghinion!

Puteti a va lua gandul de la dansii. Sau marea palma, de la nevestele lor minunate. Dupa caz, variabil dupa incapatanarea fiecaruia…

N-am apucat nici sa va povestesc cum o sa strang bani si rabdare ca sa-mi iau permis de port-arma pe motiv de tiristi cu chef de glume proaste, manifestate prin tentativa de omor. N-am apucat nici sa va povestesc despre cum m-am trezit cu un mail scurt si sec de la Fosta, in care mi se cerea sa reduc la tacere niste articole. Si nici nu va zic care, nici de ce am facut ce mi-o cerut. Pentru ca vorbind despre etica, drepturi umane si respect, e posibil sa nu fie toata lumea de-acord cu mine, da’ nu-mi fac probleme. Pentru ca am zis-o si-o s-o repet, cu o oarecare mandrie: cititorii mei sunt mai destepti decat ai lor

In rest, Al’ de Sus cu mila, ca am de lucru de n-apuc sa dau 3 retweet-uri. Motiv pentru care refuz sa va mai plictisesc (temporar) si va dau la lecturare cateva scrieri care sa va bine-dispuna:

Cum e sa fii fumat, prost si cu impresii – sau PR epic FAIL, dar cu mult haz – de la Nebuloasa citire
Romania – un esec managerial in imagini – de la Futezatorii cronicuta in imagini
Mituri urbane, explicate pentru tot poporu’ – de la maestrul Richie epistola
Enjoy! Subsemnatu’ se-ntoarce in curand in regim normal, deci n-aveti frica

[Paul Atreides]

Cum sa-i faci balamuc sa vrea sa-ti dea papucii?

raka


Vrei sa te lase-n pace sa-ti vezi de viata ta si nu te lasa sufletul sa-i spui ca nu vrei s-o mai vezi de ieri? Vrei s-o faci pe ea sa faca primul pas ca sa nu te simti vinovat dar nu stii cum o faci sa-ti dea papucii? Simplu ca buna ziua: fa-i scandal. Mult. Urat. Public. Si pune-o in situatii incomode. Nu stii cum ai putea s-o faci, pentru ca esti un bleg ce nu poate lua o decizie si sa traiasca cu consecintele ei?

E foarte simplu, e direct, ar trebui sa aiba efect garantat si cere doar mitocanie pura. Spun asta pentru voi, cei tinuti sub papuc, dar care sunteti prea macho sa-i spuneti ca n-o mai suportati. Pentru ca sunteti cate unii mai saraci cu duhul care-ati face si indura orice pentru ca sa nu iesiti din dictonul “fofo uber alles!” dar nu sunteti in stare sa-i spuneti asta in fata. Asa ca va propun spre experimentare 3 metode care-ar trebui sa genereze suficient tambalau si scandal incat sa o faca pe ea sa vrea sa nu mai auda de tine!


Metoda 1:

De ziua ei, fa-i dedicatie – la radio, la tembelizor, nu conteaza – “melodia” asta:





Videoclipu’ cu fata calare si highlight-ul refrenului sunt bonus. Daca se uita la el cu neamuri care pricep engleza cat sa nu moara de foame, va sti sa priceapa o aluzie “fina” din clasa “rinocerul in mars nuptial”. Ar trebui sa castigi in instanta prin neprezentare!
Metoda 2:

Cand esti tarat efectiv afara din casa ca ea vrea sa iasa cu fetele ei – pitipoance de altfel – si sa te traga dupa ea ca pe-un bichon frezat in loc sa te lase-n amarul tau, poti opta pentru despartirea color. Cand nu mai suporti si constientizezi ca te distrai mai mult la “Fermier, caut nevasta” sau incercand sa deduci principiile fizicii cuantice ( difera de la caz la caz), complimenteaza pa(r)siv la conditional-optativ: “ce bine ti-ar sta in cacat!”. Pentru ca si fuchsia, piersica, turcoazul, mahonul, burgundul, chiar si cachiul etc. sunt la fel de culori ca si nuanta de negricios cu reflexii maronii pe care-o aduci in discutie.

Vei deveni – probabil – brusc porcul nesimtit si insensibil de care nu va mai vrea sa auda. Dar vei deveni porcul nesimtit si insensibil si liber si fericit de care nu mai vrea sa auda.

Metoda 3:

Tine mortis sa-i explici cu tot dinadinsul si detaliile tehnice despre minivan. Va disparea mai eceva ca magarul in ceata de Cluj, garantat. Daca se prinde e ok. Daca nu, macar razi de ea, tuta, dupa care revii la metoda 2 si in functie de caz, traduci si versurile din “melodia” folosita de metoda 1. Daca tot nu tine, esti pe cont propriu, fratica!

[Paul Atreides]

Eu, el si amica lui – sabotoarea

raka



Sa-ncepem cu o anecdota desprinsa mai mult sau mai putin din viata reala. Prezentam perspectiva din ambele tabere, c-asa-i cinstit.

Un baiat iese cu gasca de prieteni in club si-si ia cu el si noua prietena. Gasca o apreciaza pe prietena si cand ea pleaca, unu’ din gasca ii spune baiatului ca ea e misto si ca trebuie sa faca in asa fel incat sa-si gaseasca si el una ca ea.
O fata iese cu gasca de prietene in club si-si ia cu ea si noul prieten. Gasca il apreciaza pe prieten si cand el pleaca impreuna cu ea, cel putin una din gasca le spune celorlalti ca el e misto si ca trebuie sa faca in asa fel incat sa-l aiba pe el. Si va calca si pe cadavrul fetei, daca-i necesar sa se ajunga la asta.
Presupun ca diferenta de nuanta si de abordare e destul de vizibila deja. Barbatul, spre deosebire de femeie, accepta diversitatea. Mioriticul “mai are balta peste”. Lucru care nu prea se-ntampla la femei decat in ocazii rare, si se poate considera lot de eroare statistica. Sub 1%, mai precis.

Sunt sigur ca multe dintre voi – doamne si domnite – ati fost cel putin odata-n viata in delicata situatie de a fi sabotata din exterior. Ceea ce veti citi in continuare, scriu pentru voi. Asadar… L-ai cunoscut. Iti palce. Va intelegeti de minune, ba chiar ati inceput o relatie. E mirobolant. Dar vine cu doua taisuri, ca o motocicleta hitlerista, cu atas: are o prietena veche foarte buna. Ea e de multa vreme in peisaj, il cunoaste, il apreciaza, il indrageste platonic. Si pentru asta, primeste un anumit nivel de atentie, cu care e deja de mult obisnuita. Chiar daca tu esti ok cu amica si n-o vezi la inceput ca pe un obstacol sau o concurenta directa.

Ce se intampla cu el – in mod firesc, vorbind – in momentul in care tu intri in peisaj?

El te place. Automat, va incerca sa petreaca timp mai mult cu tine.
Iti va cere sfaturi, pareri si va avea mai devreme sau mai tarziu pretentia sa-i fii alaturi
Zambetele, glumele si gesturile lui vor fi indreptate catre tine
Te va prezenta cunostintelor sale si se va mandri cu tine
Isi va dori ca tu si prietena lui cea mai buna sa va intelegeti bine, pentru ca totul sa fie minunat. Doar nu crezi ca el nu-i constient de eternul duel dintre purtatoarele de estrogen si servetele umede?
Ce se intampla in mintea ta in momentul in care te prezinta cercului sau de prieteni?

Iti dai toata silinta sa tii minte numele fiecaruia in parte, zambesti timid si timorat in speranta ca te vei acomoda rapid cu noul anturaj
Vei citi buna-dispozitie sau invidia – dupa caz – pe fetele prietenilor lui
Te sochezi cand primesti “the look of disaproval” din partea amicei lui
Incepi sa fii supusa la tot felul de interogatorii si probe din partea ei
Ce se petrece in mintea amicei atunci cand tu intri in peisaj?

E frumusica, dar nu cred ca-i suficient de buna pentru el
Uite la ea, tuta, ca nu-i in stare nici macar sa se asorteze… Si el vrea sa fim bune prietene… Ha!
Frateeee, da’ nu mai pot sa vorbesc cu omu’ deloc, asta mi se tine scai de el…
Il sufoca si el nici nu-si da seama inca, trebuie sa fac ceva!
Aaaaah! Deja n-o mai suport, parasuta naibii! E cazul sa-i aflam mizeriile…


Asta pentru ca intre femei, nu exista decat aparenta prezumtiei de nevinovatie si egalitate. Femeia e posesiva si asta e un lucru firesc, e intr-o oarecare masura o anexa la instinctul matern. Pentru ca niciuna nu e suficient de buna pentru barbatul care-i e drag ei, si se va chinui din rasputeri s-o demonstreze. Vadit si acid, chiar si atunci cand stie ca n-are dreptate. E vorba de un orgoliu la mijloc, totusi, mult mai mare decat cel masculin. Si asta pentru ca atasamentul emotional o face pe amica sa-si apere amicul ca pe propriul ei copil. Adica inclusiv cu forta bruta si fizica, daca e nevoie. Pentru ca – in mintea ei – ea stie mai bine decat el daca el te place sau nu.

Stiu, e o chestiune foarte dubioasa, dar din nefericire, asa se intampla de foarte multe ori. Se va simti neglijata si jignita pentru ca el iti acorda mai mult timp tie. Tie, care in ochii ei esti nedemna, nevrednica de el. Te va supune la teste de vrednicie, pe care evident ca nu le poti trece si din pacate, le poti pricepe doar tu si ea, in micul vostru razboi personal pentru cucerirea celui mai scump teritoriu: inima lui. Chiar daca si el si tu sunteti de alta parere.

Deja lucrurile iau o turnura oarecum neasteptata intre tine si ea. S-a trecut de etapa in care ratiunea ar mai avea vreun cuvant de spus aici… Pentru ca desi injust, se va simti ca o jucarie invechita : folosita doar la nevoie. Si-atunci, incearca sa redobandeasca terenul pierdut, bagandu-i lui strambe diverse despre tine. Pentru ca ea stie mai bine ca tine ce-l doare si ce-l atinge la sentiment. Va incerca sa va desparta ca sa-si recupereze din timpul si terenul pierdut in fata ta. Si-o poate face foarte bine, depinde cat e de hotarata si el de ferm in simtamintele fata de tine. Ea-l cunoaste de atata timp si vrea tot ce-i mai bun pentru el, la fel ca o mama posesiva iar tu… Tu indiferent cat si ce vei face… Tu n-o sa fii niciodata vrednica in ochii ei… Pentru ca nimeni si nimic nu poate fi bun destul pentru el…


Ceea ce trebuie sa-ti intre bine-n cap – indiferent daca te pretezi in jocurile si testele amicei sau nu - e ca el deja a ales:

Ea e amica lui, dar el te vrea pe tine!

[Paul Atreides]

Atunci cand diseci un adio

raka


Cate-odata stau si cuget introspectiv si retrospectiv, la fel ca si Richie… Prunc fraged, necopt si nesigur, prins in lucruri pe care te-ncapatanezi sa te minti ca le poti intelege si-n cele din urma, cu putin noroc, controla. Situatii ce te lasa cu aorta-n izbeliste si ventricolul plin de namol. Lucruri care-ti infunda pompele-ncrederii de sine si care-ti strang sufletu-n pumn ca pe-un gandac de colorado… Ramai marcat, cu toate c-apoi, cu timpul, mai cresti…

Repulsii, refuzuri, renuntari si remuscari au imbracat pe rand vestmant de regrete, apoi de decrete si-apoi de reguli concrete. Sa nu-ti dai voie sa repeti aceleasi greseli si a doua oara. Mereu mi-am spus si eu asta. Sa nu te arati vulnerabil si sa te-nchizi in tine, sa n-ajungi un melc singuratic si resemnat, aparat de cochilia imaginara a viselor si gandurilor tale. Deciziile-s grele. De multe ori, chiar rele. Si n-am auzit pe nimeni sa le priveasca a fi frumoase, descatusante sau liberatoare. Toate-s durere. Suferinta. Chin. Foc, para, jar molcom si scrum in ochi si in inimi, ca muritor de rand, socotindu-ti existenta in ce-ai iubit si n-ai mai gasit…


In urma deciziilor raman doar amintiri. Imagini. Zambete disparute-n departare, in timp si spatiu. Ocazional, un suras sters pe-un chip difuz in lumina slaba, ca-ntr-o proiectie de filme de epoca. Alb-negru, mut, cu scene aleatoare ce ti se-ncheie toate cu rola arzand… Intens, instantaneu si necontrolat. De multe ori poate te-ntrebi ce-ar fi fost daca n-ar fi avut intreaga poveste scenariul ala de tragedie.

Ca simti si vezi cu ochii mintii ca lumea ti-a fost smulsa de sub picioare cu tot cu pres si ghete si te-ai pricopsit cu nesiguranta prapastioasa-n deciziile tale, stand sa despici fir cu fir, cautand acel “ce-ar fi fost daca” pierdut gratios in tenebrele imprevizibilului, care oricum nu-i mai e de folos acum nimanui… Daca ajungi aici, deja risti sa ajungi prea departe, sa-ti ceri izvor din piatra seaca, sa fii unul din omuletii tristi. Si-i cazul sa te detasezi. Lasa-le-asa acum, cat inca mai ai timp, cred ca-i cel mai bine…

Amintiri. Imbratisari. Imagini. Sentimente. Sunete. Zambete. Monumente mentale impresionante pe care le-ascunzi in tine ca pe-un bagaj mai mult sau mai putin clandestin. Soapte in casca uneori defecta a constiintei, incercand sa te-mpiedice sa nu te lasi pacalit de doua ori de aceeasi situatie cu alta ecuatie. Sa vezi factorul educativ, de auto-cunoastere si de instinct de conservare si supravietuire din faramele de amintiri, sa te-mpiedici de unul singur de-a pica din nou prada greselilor trecutului. Adu-ti aminte de momentele bune, frumoase si pastreaza-le pe post de referinta. Dar nu uita sa inveti din cum si ce-ai fost atunci, candva, si cum si de ce ai devenit pe parcurs ceea ce esti acum si-ncearca sa vezi unde te poate purta ziua de maine.

Asta e important atunci cand diseci un adio…

[Paul Atreides]

Alcoolul distruge vieti 29.10.2010, ora 20:47 | Categoria : Quickie
Taguri: alcoolul distruge vieti

El: Draga mea, am ajuns la concluzia ca alcoolul distruge vieti.
Ea: Seeeeeerrios? Da’ cum de-ai ajuns tocmai tu la concluzia asta?
El: Pai… eram rangă atunci cand ne-am cuplat!!!

sursa:groparu

[Paul Atreides]

Asa, de vineri
Taguri: Daily Cotcodac

Scurtele de vineri:

1. La Cluuuuj se tine o noua ediţie de Ted, pe principiul că unele idei şi unii spermatozoizi “are worth spreading”. Io mi-am cerut voie de la Gropărel să mă lase să mă duc, da’ o zis că gata cu plânsul, ce treabă-i aia, că pe el cine-l mai schimbă şi face feţele alea când îi vede 4 kile de caca din pempărşi?

2. Primim semnale tot mai bune legate de cauza noastră cu Zolty din Bogata (apropos, aţi donat?); printre ele, un feedback negativ că fac asta numai pentru rating. Drăguţ!

3. Cred că mai trebuia sa scriu despre ceva, că i-am promis nu mai ştiu cui că voi scrie despre nu mai ştiu ce… nu mai ştiu când… hmmm! E clar, mă ramolesc.

4. Pîrcă a descoperit un nou bastion al jegului – surprinzător, nu este televizorul, deşi aş fi pariat o mie de coco că ăla e locul cel mai răhăţit dintr-o cameră, alături de mintea unui mascul clocotind de idei perverse.

5. Vine weekendul şi eu nu am apsolut nici o idee despre ce voi scrie săptămâna care vine, că presimt că dacă vă scriu de pempărşi maroniu-verzui îmi pierd toată audienţa aia a mea care mă citeşte exclusiv pe ideea “ia să mai văd unde s-o mai îmbătat Groparu!” Deci am motive să fiu deprimat, în ciuda reţetelor anti-tristeţe cu pătrunjel şi rumeguş de parchet melaminat din Formula As a soacră-mii.

Sănătate şi weekend fain, beţi o berică şi pentru Groparu pe unde mereţi, că io mai trebe să aştept până îi virează Boc alocaţia lui ăsta micu’.

sursa:groparu

[Paul Atreides]

Ajutor pentru Zolty Bogata – update 1

Dragi cetitori, la ora actuala s-au strans 670 lei in contul meu de ING, şi doresc să mulţumesc şi pe această cale donatorilor cu inimă largă şi pungă deschisă. Aşteptăm să vedem câţi bani vireaza si colegii gropăreşti. Eu sper la o sumă cât mai mare! Fuck criza, cum s-ar zice.

Campania de donaţii rămâne deschisă până la mijlocul lui noiembrie, dar rugămintea mea este să nu amânaţi, pentru că în funcţie de câţi bani reuşim să strângem cât mai repede vom putea face un necesar şi nu vom sta până la gerurile Bobotezei cu acţiunea noastra Deocamdată suntem în negocieri cu partneriate media locale pentru expunere mai largă, iar Habitat pentru Umanitate şi-au manifestat interesul pentru a ne ajuta, sperăm să punem si cu ei de-un parteneriat.

Împreună vom învinge! Hasta la victoria siempre!

PS: Normal că voi dona şi eu! Mâine vine leafa, ţuc-o tata.

Update la update: Ziua de Cluj a scris despre mişcarea noastră.

Update la update 2: articol in Stiri de Cluj.

sursa:groparu

[Paul Atreides]

Băi, dar arghelenii ăştia îs daţi dracului!

Mergeam într-o zi prin centru, mai plăteam o rată, mai ocheam câte-o reducere, mă mai feream de câte-un BMW-ist daltonist cu volanul pe dreapta şi număr de Irlanda. Şi ghiciţi voi ce îmi sare în ochi de pe un coş de gunoi?



Exact. O bluză de gajică.

Dau târcoale, adulmec, mă uit urât la lumea din jur: nimic. Feţe de argheleni care văd amu şi abia peste 15 minute îşi dau seama de ce or văzut.

Mă uit mai bine:



Şi văd eticheta.

Bluza era nou-nouţă, măi frate. Nou-nouţă.

M-am uitat, şi of cors că abia peste 15 minute m-am dumirit şi eu: vro jună a spart nişte bănuţi pe ţoale. Oricât ne-am mira noi, asemenea lucruri se întâmplă în regnul femeiesc, încrengătura dependentă de shopping, aripa sfidătoare de criză. Nu e bai, mi-am zis eu, că orice femeie vrea să aibe cât mai multe haine – să aibe şi ele, sireacele, ce da jos. Ce m-a făcut să-mi arăt fasolea de uimire a fost că haina avea etichetă pe ea. Telefonul meu nu a prins chiar aşa cum trebuie bluza, că pozam în contre-jour, dar vă spun eu că avea eticheta pe ea. Deci era nou-nouţă. Deci cineva a pierdut bluziţa, altcineva a văzut-o pe jos, a ridicat-o, a pus-o pe un stâlp şi a lăsat-o acolo în aşteptarea proprietarei, care sper că umbla despuiată prin târg.

Deci de-aia zic io că arghelenii ăştia chiar îs daţi dracului. Nu pentru că probabil e unul dintre cele mai bune oraşe în care să-ţi pierzi ceva; ci pentru că sunt sigur că în ziua aia o tânără domnişoară umbla pe centru în busturile goale fincă îşi pierduse bluziţa. Şi sunt sigur-sigur că nu şi-a dat seama de asta decât 15 minute mai târziu!

PS: haideţi să fim clujeni, argheleni şi români adevăraţi şi să-l ajutăm pe prietenul nostru ungur! Da? O facem?

sursa:groparu

[Paul Atreides]

Incearca sa devii mai bun în fiecare zi

Când aveam vreo 10 ani, am pus mana pe chitară pentru prima dată. Dupa nici două luni de scos sânge pe degete, am reuşit să schimb La major cu Re major în hitul internaţional “Ceata lui Piţigoi” fără să mă-mi mai prind pleoapele printre coarde. Drept îi că e o operaţiune cam dureroasă, o pleoapă prinsă între coarda Mi mic şi Si.

Când aveam vreo 14 ani, mi-am dorit o prietenă. Pe care am găsit-o în persoana Laurei. Necazul e că în aceeaşi perioadă au găsit-o şi Nelu, Adi şi Clau, prietenii mei de la bloc; aşa că după ce Laura noastră s-a pupat cu toţi patru în decurs de o săptămână, m-am lăsat păgubaş şi mi-am găsit una pe care să o împart cu maxim încă un prieten. Pe care am şi găsit-o! Dar asta e altă poveste.

Când aveam vreo 15, am început să fug serile pe câmp, să fac gambe, să trăiesc sănătos. După patru ani am reuşit să fug într-o zi aproape 20 km, împreună cu prietenul meu Neaţă. Bine, au fost şi nişte câini vagabonzi implicaţi în afacere, dar şi asta-i altă poveste.

Pe la vreo 30 de ani m-am hotărât să învăţ bine de tot să schimb scutece. Şi atâta am fost de motivat, că aseară am reuşit ceea ce nu credeam posibil: am schimbat pempărşii Gropărelului în numai (numai!) 34 de minute. Recordul anterior fusese de 51 de minute – pe ceas.

34 de minute. Io zic că nu e rău deloc. Şi şi fără să apuce Gropărelul să facă pişi şi caca pe tăticul, ca de obicei.

Şi voi puteţi deveni mai buni în ceea ce sunteţi. Donaţi un leuţ pentru Zolty, şi Dumnezău, Buddha sau Mohamed vă scriu ei acolo, la răbojul lor de intrat în rai!

sursa:groparu

[Paul Atreides]

In 8 din 10 cupluri…
Posted by Andrei on October 31st, 2010



Puneam ieri pe Twitter o intrebare: din 10 relatii in care unul dintre parteneri sta din interes (pentru banii celuilalt), in cate dintre ele ea este cea cu bani si in cate e invers?

Io ma gandeam ca in 8 relatii din 10 el e cu banii. Gresesc? E prea mult? Si pana sa-mi raspundeti, notez niste idei:

- barbatii sunt cei care fac banii. asa e de cand lumea. nu ca ele n-ar putea sau ca nu sunt cazuri, insa nu a trecut destul timp de la momentul cand au inceput sa ceara drepturi egale
- o femeie cu bani nu-si va lua aproape niciodata un parlit. femeia cu o stare materiala foarte buna e una dintre cele mai pretentioase femei din lume
- acea femeie cu bani care e dusa de nas de un parlit (ce o ia pentru banii ei) este fara doar si poate proasta rau
- barbatul e mai inteligent decat femeia? e mai bun afacerist, ii merge mintea sa faca bani mai bine decat ii merge femeii?
- o femeie care vrajeste un barbat cu bani nu e neaparat si inteligenta. p***a, curul si ţâţele conteaza 90%. Nu am auzit niciun barbat care sa fie indragostit si fascinat de inteligenta unei femei, si datorita acestei calitati sa o duca la altar
- in cazul in care nu cei doi au banii, ci parintii lor, barbatul se straduieste mult mai mult decat o femeie sa se bage sub pielea socrilor
- cunosc un singur barbat care a vrut sa se casatoreasca din interes, pentru pamanturile avute de parintii fetei. intre timp si-a dat seama ca ar fi fost tare nefericit.

[Paul Atreides]

Ghionoaia
Posted by Andrei on October 30th, 2010


Aseara mi-am rezervat locuri pentru Saw 3D. Filmul asta m-a pierdut pe la partea a treia, cand deja se basise toata povestea. Dar ce sa faci intr-o zi de sambata, intr-un oras asa linistit ca Alba Iulia? Pleci in Cluj, la cinema.

Ideea e ca am primit un cod cu care ma duc sa primesc biletele si locurile in sala. Intru pe telefon sa mi-l notez si ma bag la notes. Drajii niei, aici gasesc ceva ce peste jumatate de ora devenise marele mister al Albanezului Zburator. Am gasit o notita care zicea asa:

8×8, munti inalti cu brazi, o campie si un urs

Deci nu-mi amintesc cand am scris-o si sa mor de stiu la ce face referire. Ajutati un biet blogger, poate am descoperit vreo plasa de rafie plina cu aur intr-o seara cand eram pana sus si acum nu-mi mai amintesc unde am ascuns-o. Ce pot sa insemne chestiile alea?! Voi la ce va ganditi cand cititi 8×8, munti inalti cu brazi, o campie si un urs?

[Paul Atreides]

Unirea din 2010 a Transilvaniei cu Romania

Posted by Andrei,


Dupa ce mi-am updatat statusul pe facebook si am citit ultimele mailuri, am decis sa inchid calculatorul si sa merg si eu la marele eveniment de astazi – marea unirea cu Romania. Mi-am luat hainele cele mai frumoase din dulap – o pereche de pantaloni de stofa, o camasa cu dungi, pantofii de duminica. Putin gel pe par, un parfum scump si am plecat. Stiam ca vor fi multe discursuri, multe ore in care voi sta sa iau parte la cel mai important moment din istoria Romaniei contemporane.
M-am intalnit cu inca doi prieteni si am mers spre locul unde se intampla minunea. Am asteptat cuminti la semafor, am injurat prostul ce era sa dea cu masina peste noi, am admirat niste domnite ce isi luasera fustele scurte pentru acelasi eveniment. Noi eram doar trei, insa in jurul nostru mergeau grupuri mari de oameni, tineri veseli si entuziasmati de ce urma sa se intample, oameni de varsta a doua ce constientizau importanta Unirii, batrani ce isi vedeau visul cu ochii.

Am urcat portile cetatii in pas grabit. Nu vroiam sa pierdem nimic din ce urma sa se discute. Stiam, desi eram tineri, ca asta e un moment foarte important pentru noi, ca niste oameni, de-a lungul istoriei, s-au chinuit si au murit pentru ca noi sa traim un astfel de moment. Pana si cetatea in sine parea a fi pregatita de Unire. Peretii vechi de aproape 300 de ani si drumul pietruit ne ghidau catre Sala Unirii (una dintre cele mai spatioase cladiri din oraş în acele vremuri, motiv pentru care au si tinut acolo Marea Adunare). Treceam prin portile Cetatii, dadeam de Dealul Furcilor, locul unde Horia si Closca au murit schingiuiti, Obeliscul, si undeva mai incolo celula unde cei doi, impreuna cu Crisan, au fost intemnitati, am trecut un pod, am mai mangaiat o poarta. Sunt strazile si locurile pe care au calcat si Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul, Avram Iancu, Horea, iar mai târziu Regele Ferdinand Întregitorul, iar lucrul asta ne da mai multa incredere in noi. Am mai mers, povestind cu prietenii mei ultimele filme vazute, inca vreo 300 de metri, dupa care am ajuns in locul unde urma sa se infaptuiasca Unirea.

Am stat, am ascultat, am vazut entuziasmul din jurul meu si am realizat ca trebuie sa dau pe Twitter: noi vrem sa ne unim cu tara.

Brusc, realizez ca de fapt eu ma intorceam de la munca, ca prietenii mei erau, de fapt, colegii mei de birou care au hotarat sa vina cu mine pe jos spre casa. Doar ca, avand atata istorie de-a lungul drumului spre locuinta personala, am avut impresia ca am asistat la un remake din 2010, live si 7D, la infaptuirea Marii Uniri din 1918. Multumesc Alba Iulia, multumesc romanilor ca au pastrat in conditii excelente aceste monumente pline de insemnatate istorica. Macar astea… Va astept in Alba Iulia ca sa traiti si voi Unirea de la 1918.

Berea Timisoreana m-a invitat sa scriu acest articol si tot ei pun la bataie niste premii pentru voi. Cinsteste-ti orasul cu povesti despre locurile, oamenii, traditiile şi intamplarile care fac parte din istoria lui prin:
eseu – pe care îl premiem cu un notebook Dell Mini
eseu după fotografie – pentru care primeşti tot un notebook Dell Mini
foto-reportaj – şi noi te premiem cu o cameră foto Canon 1000D
video-reportaj – şi câştigi o camera video Sony DCR SR58e

[Paul Atreides]

Criza, patronul si angajatul
Posted by Andrei


Criza asta a facut patronul mult mai nesimtit si mai avar, angajatul mai umil, cu gura mai primitoare pentru toate muile luate zilnic.

Nu-mi primesc banii pe concediu din 2010, sa mi-l iau daca vreau. Dar stai, nici concediu nu poti sa-ti iei, ca n-are cine sa te inlocuiasca. Te-am futut! Asta dupa ce am lucrat 90% din duminicile din aprilie incoace.

Sper ca batranul sa nu doarma.

[Paul Atreides]

Naivii din social media
Posted by Andrei


Multi au impresia ca te cunosc dupa activitatea ta din social media. Toata lumea isi face o parere despre toata lumea fara sa se gandeasca ca poate ii este vanduta o anume imagine.

Blog, Twitter, Facebook, articole, tuituri, mesaje pe facebook, lumea crede anumite lucruri despre tine in functie de ce le dai acolo, fiind 100% convinsi ca asa esti si in offline. Ma, maimute micute, s-ar putea sa fim pacaliti. S-ar putea ca Xulescu, omul din social media, sa vrea sa para de treaba, elegant in exprimare, important in cercul lui de prieteni (on si offline), vrea sa ne arate ca in el ai putea avea incredere, ca merita sa iei in considerare si chiar sa aplici un sfat venit de la dansul.

Io zic sa va jucati la scara voastra si sa nu va incredeti in toti oamenii astia pe care ii urmariti in online. Fiecare o sa para asa cum vrea el sa para, nu neaparat cum e el de fapt. Curva din offline isi ia haine de normala cand isi face poza de facebook, pentru ea, un tweet ca “o sambata seara linistita, cu serialele mele preferate” inseamna ca asta seara nu are clienti si nici datorii fata de fostii parteneri de afaceri, deci s-ar putea sa nu fie cum tindem sa credem: o tipa linistita. Idiotul ce e mereu singur, ce inca si-o mai freaca uitandu-se pe redtube, inventeaza ca are coktailuri cu diferiti oameni importanti, ca se bucura de foarte multa atentie din partea unor corporatii, ca maine seara are de ales intre film romantic cu o superba si un dineu cu politicieni.

Deci mai usor cu impresiile facute si increderea acordata dupa citirea unor articole de pe blog, dupa observarea hainelor purtate in poza de pe facebook, dupa niste injuraturi de pe twitter, dupa RT-uri date pentru o cauza nobila. Pe internet nu iti cere nimeni sa fii 100% sincer si sa-ti arati adevaratul caracter, pe internet esti ceea ce vrei tu sa fii si poate nu reusesti in offline. Nu cadeti in plasa unora…

[Paul Atreides]

Sa dam din casa
Posted by Andrei


1. Daca iesim curati de sub dus, de ce isi spala unii prosoapele atat de des? M-am frecat cu gel de dus, eventual m-am spalat si pe cap, ma sterg cu prosopul si apoi il bag la murdare – de ce? Mai aveam jeg pe mine si murdaresc textila, piele moarta, par?
Personal, schimb prosopul dupa 4-5 zile, in conditiile in care fac minim doua dusuri pe zi. De ce ar trebui sa-l schimb mai des?

2. Doar eu imi rup tricouri si maieuri mai vechi si rele ca sa le folosesc pe post de carpe? Mi s-a tras atentia ca e putin ciudat ca o parte a unui tricou mai vechi sa fie folosita pentru stergerea prafului. Trebuie carpe speciale? Faptul ca folosesc un tricou mai vechi, dintr-un material ce ma ajuta, denota faptul ca sunt un sarantoc? Care e faza?

3. Cat de des schimbam patul? Pe timp de iarna ma refer, vara sunt oarecum alte chestii de care trebuie sa tinem cont. Care ar fi durata de folosire a unui rand de asternuturi? asta in conditiile in care dorm singur, au trecut vremurile in care ma pisam pe mine, murdar in pat nu ma bag niciodata, din pacate vise umede nu mai am de cativa ani. Unii schimba la saptamana, altii stau si o luna cu ele, considerand ca petrec doar cateva ore pe noapte in pat, si nu depun efort fizic in timp de dorm.

4. Unul dintre cele mai misto sentimente este senzatia de bine pe care o ai dupa ce ti-ai terminat de spalat vasele, imediat dupa ce ai mancat. Da, sincer, altfel te duci in pat stiind ca n-ai lasat vasele murdare in chiuveta, tigaia pe aragaz, faramaturile pe masa. Intrebarea mea pentru voi e: cum va motivati sa spalati acele vase chiar atunci dupa ce le folositi? Cum castiga buretele si Fairy in fata unei tolaneli de vis in pat, lasand mancarea sa se aseze pe straturi? Am nevoie de raspunsul asta, de cele mai multe patul castiga si e pacat, ca e prea misto senzatia de care va ziceam mai sus.

[Paul Atreides]

Link Heaven (88)
Posted by Andrei



Creeaza galerie online doar aducand pozele dorite in browser – link
Resize my browser – link
Transforma-ti articolele de pe blog in pdf-uri – link
Am ajuns sa scriem cu ajutorul expresiei fetei – link
TweetingMachine – link
Clip grab – link
Jocuri pentru Linux – link
Selfcontrol, iti faci o lista cu siteurile pe care nu vrei sa le mai accesezi – link (Mac)
Creeaza gifuri online – link
Daca pe Facebook apare ceea ce zici pe Twitter, asta te ajuta sa scapi de @, RT, # – link
2400 Flag Icon Set – link
Completely free online document uploading, conversion and sharing tool – link
Cum arata laptopul desfacut pe bucati (diferite firme, diferite modele) – link
Un alt site cu jocuri flash online – link

[Paul Atreides]

Societatea dicteaza
Posted by Andrei



Acum 4 ani nu stiam ce is aia blugi. Doar trening. Eventual ceva blugi mai larguti, cu niste imprimeuri discrete si misto. Am avut probleme la facultate, ca nu ma primeau aia in pantaloni de trening. Atat de oficiali mi se pareau blugii incat, daca mai tin bine minte, am fost cu o pereche de aia mai serioasa la o nunta.

A trecut vremea, acum imi caut un trening misto de vreo 6 luni, nu gasesc. Port blugi peste tot. Vreo 5 perechi pe care le tot schimb. Ma bucur ca un copil cand pot sa merg la o plimbare, seara, si pot lua niste pantaloni de trening. Port trening o data la doua saptamani.

Ieri am primit lovitura – prietenii mei s-au gandit ca ar trebui sa ma fac si mai serios. Mi-au luat o pereche de blugi de aia stramti, de-mi sugruma coaiele. Pantofi mai sport, maro, de e plin Leonardo de ei. Un pulover chiar dragut. Acum, daca imbrac hainele alea, cred ca sunt pregatit sa merg la lautari, vineri seara.

Doar ca nu e asa, e vorba doar de obisnuinta, pana ajung eu la momentul in care realizez ca asta mi se sugereaza, asta e oarecum moda. Trebuie sa realizez ca imbracat in trening nu mai inspir incredere, ca blugii mai largi ma fac un baietas de cartier, ca hanoracele misto si gluga in cap nu mai sunt pentru mine. Si-mi pare rau, sincer. Stiu ca ar trebui sa port doar hainele in care ma simt eu bine, insa vreau, nu vreau, societatea dicteaza.

[Paul Atreides]

De ce credeti voi ca aveti principii si nu le-ati incalca
Posted by Andrei,



Ca se tot discuta zilele astea de bani, de bloggeri, daca ar lua sau nu, fiecare si-a dat cu parerea, multi umfland pieptul ca ei nu s-ar vinde nici pe o suma mare de bani. Iata de ce cred astia cu principii ca ar trebui sa fie mandri de ce vad in oglinda:

La un moment dat, la munca, toata echipa din care si tu faci parte a fost mustrata pentru niste greseli si rezultate nu tocmai ok. Tu stiai care din echipa a gresit, insa ai tinut pentru tine aceasta informatie – am principii, frate, eu stiu de colegialitate, nu mi-am dat in gat colegul.

In club, un tip cu X6 se da la tine. Iti spune ca are o casa misto in cartierul de lux, ca ar vrea sa vedeti un film bun impreuna, ca esti o frumusete. Nu te duci, preferi sa-i spui ca nu esti interesata – am principii, soro, pe mine nu ma intereseaza banii, pe mine nu m-a interesat ca ala avea X6 parcat afara.

Tot la munca, seful te cheama in birou si iti cere o parere – te intreaba pe cine sa puna director executiv in locul omului pe care urmeaza sa-l dea afara. Tu nominalizezi pe altcineva, desi ai fi putut sa te nominalizezi pe tine – am principii, ba, eu nu sunt genul de om care sa se autopropuna, eu ma gandesc sa-i fie mai bine altuia, nu mie.

In facultate, ai de dat un examen greu. Foarte greu, profesorul ciudat, ce trece 5 oameni dintr-o suta. Ai putea sa treci examenul cu 400 de euro, bani pe care ii ai. Nu-i dau, ma, eu am principii, cred ca mai bine invat si ma duc la examen pe propriile forte decat sa dau bani. Da, l-am picat, dar is fericit ca n-am dat bani. Mai dau in toamna, ca nu ma grabesc niciunde.

Da, acum am un job misto, castig 4000 de lei lunar, totul e ok in viata mea. Da, ba, eu am principii, pe mine banul nu ma schimba, am ramas la fel, am acelasi grup de prieteni, nu tratez pe nimeni de sus.

Dupa ce oricare dintre noi face chestiile astea, altfel se uita in oglinda, avand o parere foarte buna despre el si despre cum sta coloana lui vertebrala. Si din postura asta ai putea spune foarte usor ca n-ai accepta 50.000 de euro ca sa scoti un album de manele, n-ai primi 50.000 de euro ca sa lucrezi pentru un proiect de-a lui sov, n-ai lua 10.000 de euro ca sa-l sustii pe Solcanu la urmatoarele alegeri prezidentiale.

Problema voastra este ca nu vi s-a oferit efectiv vreodata o astfel de sansa. Pana atunci, sa ramanem drepti in fata oglinzii si sa dormim cu gandul ca suntem niste oameni ce nu se vand pentru nimic in lume. Numai pana atunci! Cand vom fi (da, noi, 99% dintre cei care citesc aceste randuri) in fata unei astfel de sanse, vom realiza ca banii schimba aproape tot.

[Paul Atreides]

3 principii si-o relatie
Posted by Andrei,



Zic ca ma ghidez dupa o gramada de principii, insa atunci cand vine vorba de o relatie, trei mi-s aproape sfinte si nu ma abat de la ele decat daca se aliniaza planetele.

Pizda e aceeasi. Am avut ore de discutii cu tovarasii, bineinteles ca nu mi-au dat dreptate. Si acum sa ma scuzati pentru limbaj, insa doar asa stiu s-o spun: frate, atunci cand o bagi, aceeasi chestie o simti in pula. Intotdeauna, indiferent de femeie, indiferent daca e galeata sau stramta ca si gaura cheii, e aceeasi mancare. Aaa ca aia are ţâţe misto sau cur desenat, si cealalta nu, asta e altceva, insa la cat suntem noi, barbatii, de disperati dupa pizda, atunci cand prindem, toata treaba se intampla acolo jos, scopul principal fiind sa i-o bagi, nu sa o pipai.

N-am de ce sa insel. Ma despart. Daca mi se pune pata pe una asa de tare incat s-o doresc, o las pe asta si incercam cu noua domnisoara. De ce sa insel? Adica de ce sa ajung sa insel? Is prea tanar (si neinsurat) ca sa am si femeie oficiala, si amanta. Frate, nu ti-o mai trebuie pe oficiala pentru ca amanta o suge mortal, ok, punem capat relatiei si ne pregatim sa dam din cur doar cu fosta amanta, actual oficiala. Dupa ce ma insor, da, atunci consider ca as avea motive sa insel (nu motive efective, ci doar motive de barbat porc), adica atunci stiu ca e greu sa ma despart de sotie, de mama copiilor mei, is multe chestii care ne leaga, care ne tin impreuna. Dar daca sunt solo si pula imi fuge catre amanta iar mintea catre o asa-zisa oficiala, n-are rost. Deocamdata inca mai am timp
sa-mi ascult pula.

Frumoasa ca frumoasa, dar sa nu-i ploua in gat. Ba, am mai zis-o pe blogul asta de cred ca ar trebui sa-mi schimb titlul blogului: urasc femeile proaste. Stiu ca par baliverne, dar cat ai fi de frumoasa, daca esti proasta, chiar nu vreau sa ma incurc cu tine. Vazut-am astazi o pustoaica, undeva la 17-18 ani, frumusica, corp de zeita de dat in ea sa crape ca lebenita. Dar ce sa faci, frate, cu aia? Ca mai mult decat sa te impingi in ea pervers, cate o ora pe seara, ce poti sa astepti de la o fata ca aia? Tocuri avea, strasuri avea, poseta avea, nu zic ca e ceva nasol, dar la cei 18 ani ai ei ii trebuie bmw si bani de mall, pula putina si atentie maxima. Ea vrea sa devina fata de la miezul noptii, eu poate vreau ceva serios. Nu, mersi. Esti proasta. Du-te dracu.

Esti deschisa la minte, eu la pantaloni, hai sa ne-mpacam…

[Paul Atreides]

Cel mai mare defect al barbatului
Posted by Andrei,

Se transforma!!!!!!!!!!!!!!!!

La 14 ani:
- cere prietenia
- nu indrazneste sa puna pana pe sani sau cur
La 16 ani:
- cumpara inimioare
- saruta cu limba stresat sa n-o baleasca
La 18 ani:
- flori doar la primele intalniri
- ii spune ca are rabdare cu ea, ca sexul nu e cel mai important lucru (desi ar rupe-o in doua)
La 20 de ani:
- o fute si o lasa
- incepe sa se foloseasca de masini, bani, cadouri ca s-o aduca/sa o tina langa el
La 22 de ani:
- nu i se pare normal sa treaca mai mult de o saptamana pana la primul futai
- o minte ca o ia de nevasta atunci cand ea se supara
La 24 de ani:
- n-are chef de relatii serioase, insa le pacaleste pe fiecare cum ca si-ar dori asa ceva
- cele care il refuza sunt niste curve
La 26 de ani:
- are doua: oficiala si amanta
- “femeia e sub barbat… intodeauna!”
La 28 de ani:
- se crede frumos, ar putea avea pe oricine
- se gandeste ca trebuie sa se insoare
La 30 de ani:
- se insoara, insa doar ca sa aiba un act de casatorie si statutul de barbat luat
- cea mai buna femeie e cea care nu se intereseaza daca el are amante. Dar are
30+
- cumpara flori doar daca greseste
- face un copil, insa femeia e cea care trebuie sa vada de el
40+
- e frustrat ca parca niciuna nu mai intoarce capul dupa el
- daca are amanta, o are doar pentru ca sotia ar vrea sa faca sex doar o data pe luna. Daca n-are, inseamna ca s-a resemnat
50+
- pula mea de altadata
- e stresanta si are gura mare, dar e a mea
60+
- ii place sa le povesteasca altor barbati ce macho era in tinerete
- incepe sa-si aprecieze cu adevarat comoara pe care a avut langa el in toti acesti ani.

[Paul Atreides]

Futui dragostea ma-sii… Cel mai mare regret
Posted by Andrei,



Oarecum de o femeie se leaga cel mai mare regret al vietii mele. Si da, eu sunt un tip care regreta ca nu a facut unele chestii. E ok, merg mai departe, dar imi vin in cap unele faze si zic: bag pula, trebuia sa o fi facut altfel, putea fi mai bine.
Acum vreo 4 ani. Eu la Madrid, cel mai bun prieten al meu era in Ibiza. Amandoi lucram in constructii, incercam sa facem succesuri rupandu-ne spatele cu betoanele spaniolilor. Era august, luna concediilor la ei. Pe insula nu se lucreaza, strainii ce merg acolo sa se relaxeze nu vor auda ciocane si masini de gaurit. Si in cuptorul din Madrid e oarecum la fel, doar ca aici se mai lucreaza cate ceva. Deci eram amandoi liberi.

Urma sa vina fata (muierea de atunci) la mine, intr-o minivacanta. Mai erau vreo 3 saptamani pana la acea data, cand ma suna fratele din Ibiza:
- frate, baga-ti niste zdrente intr-o sacosa si hai aici. Nemtoaice frumoase, cluburi (vorbim de Ibiza, ok?), plaja si apa ca in filme, viata buna… plm.

Eu, gaozar cu brevet, prostanul de serviciu, amorezul curului, indragostitul din mucozitate:
- nu vin! ce o zica fata? Si stii bine ca mai sunt 3 saptamani si vine aici. Dupa aceea o sa creada ca vin acolo s-o insel, ca nu o sa mai fiu asa fidel precum ma dau (si eram). Nu pot sa vin, frate!

A tot insistat omul, avand o minte mai lucida decat cea a unui tampit care acum va scrie ca refuzul meu de merge la Ibiza a fost cel mai mare regret din viata mea. Daca povestesc faza asta fetelor, spun: ooo, ce dragut, lasa ca macar in ochii fetei esti cineva Baietii care aud povestea: coaie, deci du-te-n pula mea de indragostit prost. Vai, sa fi fost eu in locul tau…

Si stiti cum e, unele chestii trebuie facute la momentul lor. Acum nu spun ca e imposibil sa mai merg, tatal tovarasului meu e inca acolo. Doar ca s-a putea sa nu mai ajung. Daca nu faci unele chestii cand trebuie, s-ar putea ca viata sa te pedepseasca. Si astazi ma intreb: cum Doamne iarta-ma am putut refuza 2 saptamani la Ibiza?

[Paul Atreides]

O limonada, va rog!
raka


Munchen. Germania. Leaganul civilizatiei prajitoare de carne si cartofi. Subsemnatu’ fiind plecat intr-o delegatie rapida, merge, troznit de foame, la restaurantul hotelului. De 4 stele. Si hotelul si restaurantul, zic. S-ar fi dus ca romanu’ din mine la supermarket sa-si ia o chifla cu susan si-un sana, ca-n vremurile bune, da’ nu se poate, ca neamtu’ model inchide toate aprozarele si magazinele si supermarket-urile si complexele comerciale la ora 8. Adica 20. la opt, mein Gott!!!

Si m-asez la masa, cochetez frumos cu aranjamentu’ floral de care deborda pe masa si de care intamplator n-am avut loc asezandu-ma pe scaun si stau cuminte si-astept. Dupa vreo 10 minute, imi apare din spate si ospatarita. Ma asteptam la un rinocer blond si gratios cu prelata centurii Orionului pe post de sort. Da’ nici pomeneala… Nimic tipic arian. domnita bine, tinerica, subtirica, bruneta, ochi verzi, cu zambet seducator si extrem debine-dispusa. Comand un snitel cu cartofi prajiti si salata asortata.

- Si de baut?
- O limonada, va rog.
- De lamaie sau de portocale?
- De lamaie, va rog. Da’ cu apa plata, daca se poate.
- Imediat!

Astept ceva vreme si-mi vine alta domnita la masa, sa-mi aduca limonada. Imi zambeste sarmant si-mi pune paharul in fata. Ma uit contrariat la ea, asteptandu-i colega.

- Nu va suparati, domnisoara, dar cred ca ati gresit comanda…
- Ba nu. Ati comandat limonada de lamaie, snitel cu cartofi prajiti si salata asortata.
- Exact! zic eu, contrariat inca.

Ea pune paharul pe masa, ma priveste in ochi, clipeste de doua ori, zambeste si pleaca, lasandu-mi in fata un pahar de Sprite…

[Paul Atreides]

Atunci cand diseci un adio

raka


Cate-odata stau si cuget introspectiv si retrospectiv, la fel ca si Richie… Prunc fraged, necopt si nesigur, prins in lucruri pe care te-ncapatanezi sa te minti ca le poti intelege si-n cele din urma, cu putin noroc, controla. Situatii ce te lasa cu aorta-n izbeliste si ventricolul plin de namol. Lucruri care-ti infunda pompele-ncrederii de sine si care-ti strang sufletu-n pumn ca pe-un gandac de colorado… Ramai marcat, cu toate c-apoi, cu timpul, mai cresti…

Repulsii, refuzuri, renuntari si remuscari au imbracat pe rand vestmant de regrete, apoi de decrete si-apoi de reguli concrete. Sa nu-ti dai voie sa repeti aceleasi greseli si a doua oara. Mereu mi-am spus si eu asta. Sa nu te arati vulnerabil si sa te-nchizi in tine, sa n-ajungi un melc singuratic si resemnat, aparat de cochilia imaginara a viselor si gandurilor tale. Deciziile-s grele. De multe ori, chiar rele. Si n-am auzit pe nimeni sa le priveasca a fi frumoase, descatusante sau liberatoare. Toate-s durere. Suferinta. Chin. Foc, para, jar molcom si scrum in ochi si in inimi, ca muritor de rand, socotindu-ti existenta in ce-ai iubit si n-ai mai gasit…


In urma deciziilor raman doar amintiri. Imagini. Zambete disparute-n departare, in timp si spatiu. Ocazional, un suras sters pe-un chip difuz in lumina slaba, ca-ntr-o proiectie de filme de epoca. Alb-negru, mut, cu scene aleatoare ce ti se-ncheie toate cu rola arzand… Intens, instantaneu si necontrolat. De multe ori poate te-ntrebi ce-ar fi fost daca n-ar fi avut intreaga poveste scenariul ala de tragedie.

Ca simti si vezi cu ochii mintii ca lumea ti-a fost smulsa de sub picioare cu tot cu pres si ghete si te-ai pricopsit cu nesiguranta prapastioasa-n deciziile tale, stand sa despici fir cu fir, cautand acel “ce-ar fi fost daca” pierdut gratios in tenebrele imprevizibilului, care oricum nu-i mai e de folos acum nimanui… Daca ajungi aici, deja risti sa ajungi prea departe, sa-ti ceri izvor din piatra seaca, sa fii unul din omuletii tristi. Si-i cazul sa te detasezi. Lasa-le-asa acum, cat inca mai ai timp, cred ca-i cel mai bine…

Amintiri. Imbratisari. Imagini. Sentimente. Sunete. Zambete. Monumente mentale impresionante pe care le-ascunzi in tine ca pe-un bagaj mai mult sau mai putin clandestin. Soapte in casca uneori defecta a constiintei, incercand sa te-mpiedice sa nu te lasi pacalit de doua ori de aceeasi situatie cu alta ecuatie. Sa vezi factorul educativ, de auto-cunoastere si de instinct de conservare si supravietuire din faramele de amintiri, sa te-mpiedici de unul singur de-a pica din nou prada greselilor trecutului. Adu-ti aminte de momentele bune, frumoase si pastreaza-le pe post de referinta. Dar nu uita sa inveti din cum si ce-ai fost atunci, candva, si cum si de ce ai devenit pe parcurs ceea ce esti acum si-ncearca sa vezi unde te poate purta ziua de maine.

Asta e important atunci cand diseci un adio…

[Paul Atreides]

PR de tractorist…
raka



Am participat la un concurs de blogging din urbea natala in scop de sporire a vizibilitatii micro-comunitatii, ca s-o incurajez si sa mai dau un sfat, una-alta. Concursul cu pricina s-a incheiat acum. Problema e ca unii au inteles gresit conceptul si motivele participarii mele acolo, pentru ca unii din voi – majoritatea, de fapt – stiti ca de 6 ani de zile sunt rezident al Micii Viene… Dar sa nu deviem. Au trecut 72 de ore de la incheierea evenimentului si ma trezesc cu mail de toata frumusetea din care o sa maschez, evident, doar ce era de promovat…

“Va invit pe toti sa luati parte Sambata 9 Octombrie in Club Bla la Bla PARTY. As ramane recunoscator daca ati posta un afis pe blog-urile voastre in legatura cu acest event, afisul este aici:http://Bla.JPG.
Va multumesc anticipat: PiNky! ”

Mno, cum intr-o masura ma doare sufletu’ sa vad ca se-ncearca, da’ se incearca prost, pe principiul “las’ ca munceste prostu’ si pe gratis pentru mine” de la bun inceput, desi am vazut deja si stiu ca se poate si mai bine, m-a durut sufletul sa nu raspund la fel de “profesionist”, ca sa poata sa-nteleaga omu’ cu ce si unde-a gresit. Si am incercat sa fiu cat mai gratios cu putinta…

Draga “PiNky”

Atunci cand vrei sa promovezi un eveniment prin intermediul Web 2.0 (in cazul asta, pe bloguri), trebuie sa stii ca niciodata nu se procedeaza asa. Din diverse motive. Printre ele poti sa enumeri greselile de PR elementar din abordare, redactarea comunicatului si continutului pe care-l vrei promovat, publicul si nisa specifica fiecarui blog abordat in parte si stimulii oferiti celor care ar trebui – conform parerii, atitudinii si mesajului tau – sa-ti faca publicitate gratis…

Sunt cateva reguli de bun simt care ar trebui sa fie luate in considerare macar asa, din respect fata de cel pe care la urma urmei il rogi sa-ti faca un serviciu… Motiv pentru care desi as putea scrie -chiar daca sunt in Timisoara de 6 ani – refuz sa o fac. Iti multumesc pentru intelegere. Anticipat.

Catalin Ilea


Stiu ca nu-i chiar ortodox nici cum am procedat, dar trebuie sa explic pe limbaj adaptat nivelului omului, ca sa poata intelege cu ce si unde a gresit, in speranta ca se va corecta pe viitor. Pentru ca nu vreau s-ajung sa spun ca nu poti cere de unde nu este, chiar daca din punct de vedere al profesionalismului, momentan, omu’ face PR la nivel de tractorist… Si asta e valabila si se aplica la mult prea multi PR “wannabe” pe care i-am tratat ca si spam. Si-au fost 47 din 113 spam-uri pe acest blog in ultima luna.

Sa-mi spuneti ce parere aveti si voi, ca totusi poate eu sunt cel absurd si poate eu gresesc…

[Paul Atreides]

Probleme la curatenie
raka


E posibil sa ma fac de minune, avand in vedere ca lucrez in IT, da’ n-am ce-i face… Ca tot omu’ necajit, am si eu o problema pe care – poate veti rade – dar nu stiu inca in ce fel o s-o rezolv. Am stat si-am cugetat de ceva vreme si am ajuns la concluzia ca e cazu’ sa-mi fac un pic mai serios curat prin aplicatii, widget-uri si alte minuni pe care le am puse prin coltisoarele de Social Media pe care le folosesc. Asa ca m-am pus pe treaba.

Am trecut de pe Firefox pe Chrome din considerente de consum de memorie, viteza de reactie si frecventa crash-urilor si mi l-am aranjat deocamdata cu:

TwitterBar
StumbleUpon (cu niste mici artificii de redirect, ca altfel nu prea ai cum)
Convertor direct din youtube in mp3
Firebug Lite
In contu’ de Twitter nu prea-i extraordinar de mult curat de facut, c-am fost mofturos de la bun inceput. Pentru blog am niste schimbari in program, la care inca mai am de lucrat niste chestii si la concept si la layout, dar asta pentru alta data. Problema pe care-o am in momentu’ de fata e ca am nevoie de sa-mi curat profilul de Facebook si sa fac o pagina si pentru blogulet. Dilema mea e ca la profil – atat aplicatie cat si profil – nu gasesc nicicum de unde fras sa-mi dau remove la tampeniile pe care le-am adunat in trecut in categoria de jocuri si-s satul de spam. Inclusiv de la Facebook.

Daca ati reusit careva sa vi le scoateti, as ramane profund recunoscator…

[Paul Atreides]

Am comis-o
October 30th, 2010 by Daniel
Am omorât.
Nu sunt genul violent. Serios.

L-am văzut în piață. Se uita dubios la mine. Când îmi intorceam capul după el, se făcea că plouă. M-am dus la standul la care era, uitându-mă insistent la el. Nu schița nici un gest, dar l-am simțit că el e alesul. Avea ceva deosebit. Matronul lui a zis 20 de lei, eu am zis că mai mult de 10 nu dau pe el. Ne-am înțeles la 15 lei, dar de atunci am simțit greșeala.

Am ajuns acasă, l-am lăsat să admire bucătăria în timp ce m-am dus la duș. Tot felul de filme groaznice îmi veneau în minte cât am fost la baie. Dacă mă atacă când ies, dacă îmi denigrează casa?.

Ieșind de la duș am trăit cel mai urât sentiment de trădare. L-am vâzut îmbrățișându-se cu iubita mea.
Normal, din exces de furie l-am omorât.

Din câte am citit pe net, mă va bântui stafia lui până luni. Vă pun o poză mai jos cu el, dar sper să rămână secretul nostru..

[Paul Atreides]

Cum e și cu evenimentele astea
October 28th, 2010 by Daniel
Atenție: Articol scurt!

De ce merge lumea la evenimente?

Vorbeam ieri în treacăt cu un amic care foloseste facebook-ul exclusiv pentru agățat femei. Și mă tot întreba, enervat deja, pentru ce dracu mă tot duc la evenimente pentru social media, twitter, acțiuni de blogging.
Răspunsul meu a fost clar unul foarte oficial: Mă duc pentru a afla informații noi și pentru a rămâne în contact cu comunitatea. Ăsta a fost un răspuns cu mult rahat în el. De ce? Pentru că TOATĂ lumea merge la evenimente pentru a fi băgat în seamă. Toată lumea merge pentru networking, pentru a se prinde în poze sau să-i arunce nu știu care vreun link că a fost acolo. Sunt evenimente pentru care eu nu mă duc doar pentru asta? Sunt câteva, dar puține la noi în sat.
Da, am prieteni cu care îmi face plăcere să mă întâlnesc la evenimentele astea. Dar niciodată nu uit scopul pentru care am venit: dezvoltarea mea, a brandingului personal și networking. Nu deranjează pe nimeni dacă faci asta, dar o faci cu gust. Nu fii țăran, fă-ți un plan întâi și prezintă-te decent.

Doar zic, gen

[Paul Atreides]

La gramada
by Daniel



Au trecut mai mult de 2 săptămâni de când nu am mai scris pe blog. Ceea ce înseamnă că nu am avut mult timp, asta e bine, rău e că am avut despre ce să scriu și am evitat.

Pe scurt:
-am fost la Plai 2010
-am fost și mă duc la Startupdays
-la sfârșitul lunii mă duc și la Social Media Summit.

Pe lung:
Am fost la Plai pentru prima oară. Tot auzisem de eveniment, devenise pentru mine un eveniment mistic, ascuns, inaccesibil care acum a s-a dezumflat puțin.
Da, a fost ok, e organizat bine, oamenii din spate sunt de lăudat pentru resursele care le găsesc an de an, dar totuși parcă lipsește inghesuiala aferentă invitaților și fenomenului. Eu cel puțin, am văzut foarte puțină lume la concerte și vineri și sâmbătă, mă așteptam să fie nebunie cu locurile în fața scenei pe băncuțe. Pălăria jos pentru Cristoph Pepe band, au fost fascinanți.
Probabil că lipsa entuziasmului la mine are legătura și cu faptul că nu mă mai regăsesc în evenimentele de genul astea. Doar am fost la Budapesta în vizită în timpul Sziget-ului și tot nu am mers.
Oricum, din nou Tomata face o treabă bună cu sinteza evenimentelor la care participă și vă invit să citiți acolo de Plai.

Am fost în vizită la Oradea după mult timp, asta zisă cu părere de rău că totuși sunt băștinaș. Am participat la pitching-ul Startupdays pentru local. Au început să renoveze cât de cât orașul, păcat că ploua că vroiam să trag niște poze. Sâmbătă e un nou pitching, de data asta la Timișoara. Mă duc și sper ca unele dintre idei să fie interesante și să aibă nevoie de mine.

M-am înscris și la SMS unde sper să mă întâlnesc cu niște omi interesanți. Curios că SMS există deja și în America, exact cu același nume. Doar că are și succes. În nume.

Îmi propusesem să scriu un articol despre oamenii care îi consideri prieteni și deși ești foarte entuziasmat despre anturajul tau, nu reușești să ii acorzi destulă încredere să facă x acțiune sau y. Dar nu, că nu pot să îl fac fără unele elemente foarte personale.

[Paul Atreides]

Cum scapi de o răceală… repede
by Daniel



Duminică, am răcit a 3 oară în unpic mai mult de doi ani. Aveam nevoie ca azi să fiu apt că am o tonă de treabă. Așa că aveam 3 variante pe care să le folosesc să fiu în formă.

Ce am făcut:

1. Am stat în casă toată ziua cu pantaloni lungi, 2 perechi de ciorapi și hanorac.

2. Am băut între 6 și 8 litri de lichide (ceai + apă). Am un termos de un litru, foloseam capacul ca să beau din el, deci a rămas tot timpul fierbinte.

3. Am fumat o singură țigară, chiar înainte să încep tratamentul de șoc.

4. Am avut 37.3 febră, asta înseamnă că am o infecție. Imediat mi-am dat seama că am în gât, pentru că începusem brusc să tușesc groaznic. Am mâncat o lămâie cu miere și după 3 ore a început să îmi treacă. Am mai folosit Strepsils de supt, vreo 4 bucăți.

5. Am băut 4 Coldrex-uri praf și am luat vreo 3 pastile(tot Coldrex, coincidență). Minusul aici e că o sa fii groggy, nu o să fii în stare de nimic. Am încercat să mă uit la un film de vreo 4 ori, dar nu puteam să fiu atent și ațipeam o dată la 5 minute.

6. Mi-am schimbat hainele în care transpiram odata la 3,4 ore. Poți să le schimbi chiar când bei Coldrex-urile.

7. Am făcut duș odata la 4 ore și seara 2 băi fierbinți. Bine, mie nu mi se păreau fierbinți, dar era perfect ca să mă liniștească.

Plusul tratamentului? Astăzi m-am trezit la 8:30, am fost până în oraș cu treabă. Sunt fresh, am energie și singurul lucru care mă mai deranjează e nasul înfundat. În rest nimic. Am fumat deja o țigară, fără nici o problemă.
Minusul tratamentului? Nu ești bun de nimic în ziua în care îl faci. Nu am reușit să fac nimic, nici măcar să urmăresc o emisiune la televizor. Respiram greu și am fost la propriu, ca un leșinat.

Dacă Doamne ferește nu funcționa terapia, aplicam celălalte 2 care le mai știam că merg.

1. Mers la saună 2 zile, câte jumătate de oră pe zi. Prima zi făceam 3 ședințe de 10 minute, cu duș și multă apă între ele și a doua zi 2 de câte 15 minute, cu aceeași pauză. A 3-a zi trebuia să fiu trecut de tot peste răceală. Are cam aceleași minusuri ca și tratamentul care l-am folosit de data asta, dar asta durează 2 zile.

2. Alcool frate. Tărie, porții mici, la fiecare 4 ore. Completate cu multă, multă apă sau ceai. Atâta timp cât completezi cu multe lichide, nu ai cum să te amețești. 2,3 zile de shot-uri de pălincă sau țuică, mai adaugi în pauze lămâie, miere și ești ca nou.

[Paul Atreides]

Blogmeet-urile din Timișoara
by Daniel



Am participat la o nouă ediție a Blogmeet-ului timișorean, care se pare că este cea longevivă întâlnire de bloggeri din România. True story, așa spune Richie. Bă, faptul că e cea mai longevivă e super. Dar eu incă susțin că întâlnirea ajunge să fie încet încet doar pentru aparențe.

Acum cred că 3 întâlniri am propus găsirea unor topicuri de discutat, subiecte care să le abordăm pentru creșterea comunității. Poate chiar cu invitați care nu au nici o legatură cu meet-ul, care să prezinte idei de promovat, acțiuni pe care să le susțină unul și altul.
Nu prea am avut succes cu ideea, așa că blogmeet-ul a devenit o chestie de bisericuțe, eu am venit cu Dan și Cristina și ne-am uitat la meciul lui Poli, alți oameni au jucat darts, și alții au stat și au povestit intre 6, maxim 8 ochi. Cred ca am fost 12 oameni, maxim 15, eu am ajuns oricum după 7, adică mai mult de 2 ore după începere.

Am făcut ceva constructiv aseară? Nu. Am băut o bere, m-am uitat la meci și am rupt ușa după. Simple as that. Mai vin la întâlniri? Normal. Mă voi plictisi la ele? Probabil

Sooo, facem ceva?

[Paul Atreides]

Un proiect frumos
by Daniel



Eu de la sfârșitul lui decembrie anul trecut am inceput să cochetez cu blogul. Deși aveam pe blogspot din 2008 cont, împreună cu twitter și linkedin, nu mă simțeam atât de pregătit să le folosesc.

Am început foarte târziu să răsfoiesc bloguri și mai mult decât atât, îmi erau doar vreo 3 relevante: Ovi, Dan și Tița.

Din ianuarie am început să mai vin și eu la o adunare, la o cafea, să încep să cunosc ceva oameni din fenomen. Și mi-a plăcut. Așa am ajuns la prima ediție startupdays după doar 2 luni reale de prosteală cu blog-ul și intrat in comunitate.

A fost o experiență minunată. Am cunoscut oameni mișto, foarte talentați pe ceea ce fac și am învățat de la ei. Defapt, și eu i-am educat… cum să bea bere… multă și repede. Cu 7 oameni care îi cunoșteam poate doar așa din vedere, am ajuns să îl construim pe Berărescu, care luna viitoare se lansează oficial.

Acum vine o nouă ediție, ediție la care voi căuta un nou proiect căruia să ii dau plus valoare. Abia aștept.

[Paul Atreides]

Îmi pierd plăcerea
by Daniel


Sunt unpic irascibil zilele astea, deranjat mai mult de întâmplări random din jurul meu. Ca să îmi pună capac, odată la 2,3 zile când mai dau o geană pe ziarele din sport și caut în special articole despre Poli Timișoara, găsesc haterii activi. Și heituiesc. Și heituiesc din râutate pură, că deja de câțiva ani o dăm în bălării cu ”Fulgerul Bragadiru”.

Da frate, Poli de acum nu are palmaresul Poli-ului de acum mult timp, care bătea pe Atletico Madrid. Așa și? Atâta timp cât echipa de pe teren se numește Poli, și mai ales Timișoara, e îmbrăcată în violet și joacă pe stadionul din orașul meu nu crezi că e de prost gust să mă deranjeze că îmi aduce pe Manchester City ca adversar?

Îmi place de Iancu? În nici un caz, sigur se spală ceva bănuți prin echipa asta, se fac afaceri cu alte echipe ca să ”fie bine pentru toată lumea”. Așa și? Ar fi mai bine să fim ca alte orașe(Oradea, Baia Mare, Sibiu, Constanța) care să nu aibă nici un fel de organizare și performanțe?

Mie sincer mi-e bine. Eu sunt printre cei 300,400 de oameni care mergeau în 1998-2000 la meciurile lui Poli Zambonist, când ne bătea ARO Câmpulung 6-0, când Silvășan și Buia erau legendele echipei.

Nu sunt fan ocazional, nici măcar fan nu mă pot numi. Dar respect fenomenul, respect spiritul galeriei și nu mă cac pe concurență la fiecare veste,știre,articol care se dă. E bine să fii hater, dar fii și tu când trebuie.

[Paul Atreides]

Cât vorbești la telefon?
by Daniel


În 15 august mi-au intrat minutele noi. Am un abonament cât de cât mișto la Orange, care are vreo 250 de minute naționale, 500 în rețea și 200 de mb trafic, totul pentru 10 euro. E decent, sunt mulțumit cât vorbesc pentru 45 de lei.

Azi, după mult timp am dat 415 să văd câte minute mai am, așa de control.

Și hop, mesajul

”În 23.08, ora 13:35 mai aveați 385’57″ Minute Orange din Abonament, 140’42″ minute naționale, 181,93 mb. Cost suplimentar 8.37 EUR.”

Bun. Să calculăm deci: 16 august – 23 august – 8 zile

150 minute în Orange(în timpul scrierii articolului, am mai avut o discutie de 35 de minute), 109 minute naționale consumate și 18 mb folosiți pe telefon pentru interneți în 8 zile.

Ăia 8.37 EUR sunt pentru mesaje. Multe mesaje. Dar asta e altă poveste.

Și mi-a venit mie în momentul ăla marea curiozitate. Cât am vorbit cu telefonul care îl am acum. M-am uitat pe factură, îl am din 9 mai și am vorbit, atenție: aproape 33 de ore.

Și calculul simplu e 33h x 60min/h = 1980min / 98h(în 3 luni și jumătate) = puțin peste 20 de minute pe zi(mai am un telefon cu aproximativ 10 ore pe el de atunci, aia înseamnă 26 de minute pe zi în total).

Și în momentul în care mi-a dat cifra asta m-am liniștit. 26 de minute pe zi e o cifră decentă, normală, ne-alarmantă pentru mine.

Sunt sănătos. Încă

Tu cât vorbești pe zi?

[Paul Atreides]

Videoteca nr.4
by Daniel


Mi-e ruşine că nu m-am ținut de videotecă. Adevărul e că nici nu prea am apucat să mă uit la filme, cu toate evenimentele care se întâmplă în jurul meu.

Dar am descoperit un serial care mi-a devenit tare drag și am văzut 2,3 filme drăguțe, deci e momentul.

Serialul care îl propun e pure awesomeness, se numește Hung și la ultima ”seară de gătit” 7 oameni am rămas timp de 45 de minute blocați în fața televizorului. Nu are rost să povestesc, acțiunea se focusează pe un personaj, dar totul e dus în mai multe planuri.

M-am uitat la Toy Story care a fost drăguț, nu e foarte împrospătat față de restul, dar e o parte a unei serii de succes.

Am apucat să văd și Shrek în 3D. Simpatic, story line simpluț, personajele puțin schimbate, poate o încercare de revigorare cam nereușită

Killers a fost un film la care am adormit, deși genul de comedie care mă pasionează, nu a reușit să mă țină treaz. Parcă unpic cam grăbit totul din câte am apucat să văd )

Karate Kid a fost drăguț, un film ușor care cât de cât merită văzut.

Tekken un alt film la care am adormit, dar la care Dan și Cristina au fost destul de mulțumiți. Se așteptau la mai mult, dar a fost ok.

[Paul Atreides]

Încrederea în oameni
by Daniel


Sunt încă un copil? Cred că da. E bine că sunt așa. Mi-am dat seama că pe mine încă mă bucură lucrurile mici, detaliile alea care alți oameni poate nu le mai iau în seamă, gen o mulțumire, o concluzie, un zâmbet, un sărut, o ținere de mână pot fi chestiile care mă țin cât de cât viu pe plan personal.

Pe plan profesional? Mă țin viu oamenii pro-activi, care sunt catalizator pentru mine. Și eu la rândul meu sunt așa, dar eu chiar cred în legea atracției. Încerc să adun în jurul meu o mână de oameni care să se ridice împreună cu mine. Azi mi-am dat seama că oamenii pro-activi care îmi sunt cât de cât apropiați nu sunt în toate domeniile așa. Singura modalitate să îți dai seama de asta e să îi pui în mai multe situații, diferite între ele și să vezi ce se întâmplă.

Cu ce mă afectează pe mine? Mă afectează că îmi pun un procent din încredere în omul ăla care a avut succes undeva și îi dau o anumită responsabilitate care nu o duce la bun sfârșit.

Mă deranjează? Nu. Doar că îmi intră în subconștient și riscul cel mai mare e că la următoarea persoană cunoscută să nu pot să îi acord aceeași scenariu și aceeași încredere.

Ce e de făcut? Să nu faci șușu pe relația business pe care ai dezvoltat-o și dacă te-a lovit cu marea decepție. La următoarea situație cu persoana aia să știi până unde să o implici. Atât. Simplu

[Paul Atreides]

Unirea din 2010 a Transilvaniei cu Romania
Posted by Andrei,



Dupa ce mi-am updatat statusul pe facebook si am citit ultimele mailuri, am decis sa inchid calculatorul si sa merg si eu la marele eveniment de astazi – marea unirea cu Romania. Mi-am luat hainele cele mai frumoase din dulap – o pereche de pantaloni de stofa, o camasa cu dungi, pantofii de duminica. Putin gel pe par, un parfum scump si am plecat. Stiam ca vor fi multe discursuri, multe ore in care voi sta sa iau parte la cel mai important moment din istoria Romaniei contemporane.
M-am intalnit cu inca doi prieteni si am mers spre locul unde se intampla minunea. Am asteptat cuminti la semafor, am injurat prostul ce era sa dea cu masina peste noi, am admirat niste domnite ce isi luasera fustele scurte pentru acelasi eveniment. Noi eram doar trei, insa in jurul nostru mergeau grupuri mari de oameni, tineri veseli si entuziasmati de ce urma sa se intample, oameni de varsta a doua ce constientizau importanta Unirii, batrani ce isi vedeau visul cu ochii.

Am urcat portile cetatii in pas grabit. Nu vroiam sa pierdem nimic din ce urma sa se discute. Stiam, desi eram tineri, ca asta e un moment foarte important pentru noi, ca niste oameni, de-a lungul istoriei, s-au chinuit si au murit pentru ca noi sa traim un astfel de moment. Pana si cetatea in sine parea a fi pregatita de Unire. Peretii vechi de aproape 300 de ani si drumul pietruit ne ghidau catre Sala Unirii (una dintre cele mai spatioase cladiri din oraş în acele vremuri, motiv pentru care au si tinut acolo Marea Adunare). Treceam prin portile Cetatii, dadeam de Dealul Furcilor, locul unde Horia si Closca au murit schingiuiti, Obeliscul, si undeva mai incolo celula unde cei doi, impreuna cu Crisan, au fost intemnitati, am trecut un pod, am mai mangaiat o poarta. Sunt strazile si locurile pe care au calcat si Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazul, Avram Iancu, Horea, iar mai târziu Regele Ferdinand Întregitorul, iar lucrul asta ne da mai multa incredere in noi. Am mai mers, povestind cu prietenii mei ultimele filme vazute, inca vreo 300 de metri, dupa care am ajuns in locul unde urma sa se infaptuiasca Unirea.

Am stat, am ascultat, am vazut entuziasmul din jurul meu si am realizat ca trebuie sa dau pe Twitter: noi vrem sa ne unim cu tara.

Brusc, realizez ca de fapt eu ma intorceam de la munca, ca prietenii mei erau, de fapt, colegii mei de birou care au hotarat sa vina cu mine pe jos spre casa. Doar ca, avand atata istorie de-a lungul drumului spre locuinta personala, am avut impresia ca am asistat la un remake din 2010, live si 7D, la infaptuirea Marii Uniri din 1918. Multumesc Alba Iulia, multumesc romanilor ca au pastrat in conditii excelente aceste monumente pline de insemnatate istorica. Macar astea… Va astept in Alba Iulia ca sa traiti si voi Unirea de la 1918.

[Paul Atreides]

Decalogul verii 2010
Posted by Andrei,



1. Daca urmeaza sa iesi afara, miroase-te la subrat. Pute? Atunci la dus cu tine. Dureaza maxim 4 minute. Miroase-te si nu ignora ce simti!

2. Bauturile alcoolice trebuie sa fie slabute, racoritoare. Rachiu, tuica, whisky lasa-le pe mai incolo, dupa ce mai trece caldura. Nu te arde pe interior!

3. Transpiratia nu se imparte, nu trebuie sa devina un bun comun.

4. Inainte de a intra in bazin, foloseste dusul pentru clatire. Nimeni nu vrea sa inoate in zeama dintre bucile tale.

5. Un deodorant la locul lui face atmosfera mai placuta. Foloseste-l si nu cerceta!

6. Sexul protejat e demodat, insa vara asta se poarta sexul cu dus inainte. Nu e recomandat, e obligatoriu.

7. Autobuzul e un mijloc de transport in comun, nu o oala cu sarmale. Sa nu iei duhoarea transpiratiei in autobuz!

8. Sa nu-ti faci spalare cioplita, nici cu parfum peste transpiratie sa nu te dai!

9. Cinsteste-ti apa si sapunul, ca nimeni nu vrea sa stea cu hoitu’ langa el. Trebuie sa deveniti best friends pe timpul verii!

10. Nu purta haine negre. Pe timpul verii, acestea il au pe satana in ele!

+

Femeie, sa nu ridici piciorul neepilat impotriva aproapelui tau.

[Paul Atreides]

Uomăns

Posted by Andrei,


El: hai sa luam Lenor negru, stiu ca ala miroase tare bine
Ea: dar prin ce paturi mi-ai umblat de stii tu cum miroase Lenor negru, ca eu n-am mai luat de ala?!

[Paul Atreides]

Minciunile de la inceput
Posted by Andrei,




El spune ca nu e foarte futacios.
Ea spune ca ii place mult sexul.
El spune ca mama lui nu e posesiva, nu e bagacioasa.
Ea spune ca parintii ei s-au inteles cu fostii.
El spune ca nu e pretentios la mancare.
Ea spune ca si daca nu stie, e dispusa sa invete sa faca orice fel de mancare.
El spune ca nu le-a cerut niciodata fostelor sa inghita.
Ea spune ca i se pare ceva scarbos.
El spune ca e de acord cu o nunta cu toate cele, ca in povesti.
Ea spune ca nu vrea neaparat o astfel de nunta.
El spune ca i-ar placea ca femeia lui sa nu munceasca, sa castige el pentru amandoi.
Ea spune ca nu i-ar placea deloc o astfel de situatie.
El spune ca i-ar placea sa schimbe scutece.
Ea spune ca s-ar descurca singura cu un bebe.
El spune ca nu vrea neaparat baiat.
Ea spune ca nu vrea neaparat fata.
El spune ca sexul oral e o dovada a iubirii.
Ea spune ca face ce simte, nu ce trebuie.
El spune ca nu inseala, ca totul depinde de ea.
Ea spune ca n-ar ierta daca l-ar prinde, n-ar suporta.
El spune ca ar putea sa locuiasca cu socrii.
Ea spune ca ar putea sa locuiasca cu socrii.
El spune ca nu ar uita niciodata aniversarea lor.
Ea spune ca nu se asteapta la flori la fiecare aniversare.
El spune ca n-ar da niciodata in ea.
Ea spune ca nu ar accepta niciodata asa ceva.
El spune ca nu face sex sportiv, el face dragoste.
Ea spune ca nu ii place sa fie fututa, ii place sa i se arate afectiune in pat.
El spune ca pentru el nu exista alta femeie atunci cand e implicat intr-o relatie.
Ea spune ca are principii, ca ea n-ar putea insela.
El spune ca banii nu conteaza, sentimentele primeaza.
Ea spune ca cele mai unite familii sunt cele sarace.
El spune ca ar putea sa renunte la prieteni pentru ea.
Ea spune ca nu o deranjeaza deloc iesirile lui cu prietenii, la bere.

Dupa o vreme, treburile se schimba…

[Paul Atreides]

Pentru fetitele de 16 ani
Posted by Andrei,



Pentru mi-am vazut verisoara in apropierea padurii, cu un handralau. Sper ca doar se plimbau. Dar totusi:

- niciodata, dar niciodata un baiat ceva mai mare decat voi nu sta ca sa va iubeasca. maximul pe care il puteti primi este o atentie de cateva luni din partea lui pana cand va castiga increderea, va formeaza asa cum vrea el, profita, iar apoi va lasa
- toti baietii spun ca sexul nu conteaza pentru ei. asta e cea simpla modalitate prin care castigi incredere unei fete. o sa auziti de alea gen: nu vreau sa ne grabim, vreau sa o facem atunci cand simtim amandoi. el te-ar fute atunci, pe loc, vreo doua zile
- nu se mai poarta virgina pana la altar, insa va spun ca nu se poarta nici galeata.
- daca sari din pula-n pula, lumea te va considera si se purta cu tine ca si cu o curva, pentru ca asta esti
- fetitele care la 16 ani sunt naive si credule, ajung ca fata de la miezul noptii. fetele care se lasa greu, vor suferi din dragoste, dar macar nu le ustura pizda si nu sunt aratate cu degetul
- niciodata tatal care pare ca exagereaza cu orele nu va doreste raul. niciodata! si nu exagereaza, la vremea lui si el ar fi babardit pustoaice de 16, deci stie de ce baietii ii dau tarcoale fiicei lui. si acum ar face-o, doar sa i se mai scoale
- simti ca prietenul tau te iubeste? orice baiat din scoala voastra vă va spune ca va iubeste daca asta e suficient pentru ca sa stati cu picioarele desfacute
- micuto’, flori, ciocolata si sms-uri dragute nu inseamna iubire
- totusi, daca sugeti pula, sa nu zgariati cu dintii, fiti niste rapandule decente.

[Paul Atreides]

Pentru ca ea poate
Posted by Andrei,




Vai, ce frumusel e ala.
Da, am facut schimb de carti de vizita.
Hai no, e italian, cand crezi ca mai vine ala prin Romania? Doar nu crezi ca ma duc eu la el, in Italia?

Femeia poate intotdeauna sa spuna de altul ca e frumos, sa baleasca putin dupa abdomenul si fundul lui. Ea intotdeauna declara ca ramane doar cu privitul, ca n-o intereseaza cu adevarat acel mascul. Niciodata, dar niciodata femeia nu ti-ar recunoaste ca si-ar trage-o cu altul. Desi amandoi sunteti constienti ca nu sunteti cei mai frumosi din lume, ea poate sa zica de vreun exemplar, tu nu.

Pentru ca daca tu zici de aia ca ui ce cur are, se apuca: da, ai fute-o capra, e? Dar s-o vezi pe aia dimineata, nefardata (ce oripilam eu lumea aici). Da, pai cand eram si eu de varsta ei. Aia faina?! Tu chiar nu vezi ce sunci are. Si alte chestii cu care iti face capul tablou. Si se enerveaza la gandul ca s-ar putea sa fi balit putin la domnisoara de pe strada. Nu se gandeste ca la fel de bine ca ea, si tu doar ai apreciat ce-i frumos, fara sa iti propui sa-i afli numarul de telefon sau sa-i bagi șocâtele la adapost (de la Liviu stiu asta).

Noi vrem egalitate, dar nu pentru catei…

[Paul Atreides]

Fainule, cum te insala pe tine muierea
Posted by Andrei,



...Astazi in autobuz, un tip de langa mine vorbea la telefon:
- Auzi, sa-mi dai si mie numarul lu’ aia de la biroul de sus, la care tot mergi tu in fiecare zi. Sa o mai sun din cand in cand, sa vad daca esti cu adevarat la ea

No, tu draga, se simtea chizdoneta ca s-ar putea sa fie inselat. Si el era un tip la vreo 25-30 de ani, cu dinti lipsa, stateau hainele pe el de parca ar fi fost puse cu pipeta, iar cand s-a dat jos, l-am vazut ca mergea de parca nu i-a intrat bine supozitorul in cur. Era si imbracat modest, si zic treaba asta doar ca sa stiti ca nu era vreun bogatan.

Vorbind de tineri necasatoriti, ideea e ca atunci cand un tip e cu adevarat inselat de femeia lui, dar ea tot acasa vine, desi fututa de altul, inseamna ca ala are ce sa-i ofere, ori e bogat, ori e frumusel, ori are el ceva ce ea adora (nu putem sa ne referim la penis). Dar daca tu esti un prapadit ca si coiu’ de mai sus, esti sarantoc si iti curge scuipat din gura de prost, nu-ti face probleme ca te inseala femeia, cand isi gaseste pe altul, fii sigur ca vei afla. Te va lasa balta, nu vei apuca sa fii inselat.

[Paul Atreides]

Putin respect, va rog

Posted by Andrei,



...Barbati, aminti-va ultimele dati cand ati fost bolnavi cu adevarat. Raceli monstru, gripe, dureri crunte de stomac, picioare si maini in ghips etc. Cine a vazut de noi, cine a incercat sa ne faca bine? O femeie, bineinteles. Deci putin respect si recunostinta, ca nu strica…

[Paul Atreides]

Ce am eu si n-au altii
Posted by Andrei,



O gramada de respect, apreciere si recunostinta pentru parinti.

Am o matusa si un unchi care stau la munte, in Apuseni. Nu in vreun catun uitat de lume, unde intoarce uliul cu frana de mana, ci la drumul principal (Alba Iulia – Oradea). Oamenii sunt modesti, isi muncesc pamanturile, cresc animale, au un barulet, se descurca decent. Amandoi sunt la a doua incercare, deci s-au luat putin mai tarziu si nu s-au mai apucat sa faca prunci. Dar, de vreo 4 ani incoace, din mila pentru doi copii din sat ramasi fara tata si cu mama bolnava la pat, i-au luat la ei. Fata avea atunci vreo 15 ani, baietelul vreo 8.
Copii sarmani, simpli, cu frica de Dumnezeu, fara afectiune sau iubire din partea parintilor, fara cresterea potrivita. Tocmai asta au primit de la neamurile mele: i-au considerat ca pe propriii copii, i-au imbracat, le-au pus pe masa tot ce isi permiteau ei mai bun, bani la scoala si cred ca multa afectiune. Aveau toti de castigat. Baietelul a trecut de la pantaloni murdari si rupti in cur la pantaloni de stofa, la trening si adidasi. Fata la fel. O frumusete de fata, timida, foarte respectuoasa, invata foarte bine (gen trei medii de 9 pe semestru). Cand a facut 18 ani, unchiul a insistat sa faca scoala de soferi. A facut-o anul trecut. Anul asta, la a doua incercare, si-a luat carnetul.

Ieri ma suna matusa. Imi spunea, saraca, cu un nod in gat, ca de o saptamana copiii au plecat de la ei. Baietelul era satul de atata scoala si, stiti si voi cum e, gura parintilor care tot invata, invata. Nu l-au batut. Poate ca nu-si permiteau sau poate, desi n-au mai avut copii, stiau ca astia mici trebuie sa inteleaga de vorba buna, nu de frica. Fata s-a incurcat cu unul mai mare ca ea, un cocardel ce face afaceri cu lemnele parintilor, ma gandesc ca banos. Am inteles ca nu venea cu zilele acasa inainte sa plece de tot.

Pe baietel hai sa zicem ca-l inteles, e mic, vrea sa se joace, sa piarda vremea, sa faca ce vrea el fara sa fie careva cu gura pe el. Poate toti ne-am gandit la un moment dat, cand eram mici, sa plecam de acasa. Desi se intoarce la nespalat cu zilele, la mancare de cersetor, la conditii mizere, el a ales asa. Dar ea, domnisoara asta de care ziceam ca era asa timida, cu bun simt, cuminte (era cuminte in toate felurile), ea de ce a ales chestia asta? Poate si-a dat seama ca urmeaza sa vina la facultate in oras, dintr-un sat de munte, si se va simti stanjenita de ce au altele si n-are ea? Oare inferioritatea aia prosteasca ce le impinge pe multe sa faca bani cu pizda doar ca sa aiba si ele ce au celelalte? Nebunia varstei? Poate ai 19 ani si te crezi buricul pamantului? Bineinteles ca a plecat fara sa zica un mersi, sa arate putina recunostinta, putin respect pentru oamenii care le-a fost mama si tata fara sa aibe vreo obligatie.

Oare suntem natia care nu stie sa-si pretuiasca parintii?

[Paul Atreides]

Vrei, nu vrei, in ecuatia fericirii intra si banii
Posted by Andrei,



Eee cacat, sa ma mai lase in pace aia cu povestile lor de adormit pruncii ce nu se joaca pe consola ca banii n-aduc fericirea. Incercati voi sa fiti fericiti o saptamana fara bani, si sa va vad atunci. Si nu, sa fii fericit atunci cand te multumesti cu putin nu inseamna fericire, ci inseamna ca pur si simplu te multumesti, de moment, cu ce ai.

Si vreau diseara sa ma duc la un spectacol, imi trebuie bani, si vreau diseara sa mananc un pui la rotisor cu doamna, imi trebuie bani, si vreau sa ma duc la cinema sa vad un film bun, ghiciti ce? Imi trebuie bani. Alte povesti cu familii sarace si fericite sunt doar simple pilde comuniste de pacalit tinerii ce ar vrea mai mult.

Sunt bucuros sufleteste atunci cand ajut pe cineva. Dar sa mor de am ajutat pe careva in ultima vreme fara sa fiu nevoit sa apelez la bani, la influenta (care, la un moment dat, poate indirect, tot prin ceva material am obtinut-o), la alte produse si servicii care nu
mi-au cazut din cer si nici nu le-am primit la loteria bate din palme si castiga.

Deci nu, sper ca in fata mea sa nu mai am persoane care imi spun ca pot sa fiu fericit si fara bani, ca pe cuvant de-i bag in seama. Cel fericit fara bani nu e ala care se bucura de orice lucru, ci e cel dus cu capul care se multumeste sa traiasca in cacat, sa fie comod, sa-i placa sa nu traga mai mult pentru mai mult. Ala e saracul asa zis fericit de care imi tot aminteste unul si altul. Nu totul se reduce la bani, insa in afara de sanatate si dragoste, pe toate le poti dobandi cu ochiul dracului. Chiar si fericirea! Sau nu?

[Paul Atreides]

Samuraiul plangacios
Posted by Andrei,




Samuraiul este un domn ce poate avea maxim 30 de ani, minim 21. Nu i-a placut scoala, insa a reusit sa termine cu bine tot ce se cere in societatea asta ca sa nu te faci de ras in fata neamurilor carcotase: liceul si facultatea. Le-a facut si asa a scapat de gura parintilor in ceea ce priveste acest aspect.

Ii plac muierile de Doamne feri. Ii umbla ochii, dar il roade in cur ca n-are si el, ca altii, bmw sa le duca la o tura. Nu e un tip uratel, insa tot ce nu reuseste sa futa, pentru el sunt niste curve. A avut cateva femei la viata lui, insa intotdeauna spune ca fara bani si masina, n-ai cum sa prinzi una buna de tot. Daca lucreaza, o face in acelasi loc de cativa ani buni. S-a angajat printr-o cunostinta, si acum e tot acolo, asteptand in fiecare luna ziua de salariu. Isi uraste seful, nu-i plac colegii, iar in ceea ce priveste remuneratia, e foarte nemultumit si crede ca ar putea castiga mai bine. Doar ca…
Doar ca nu face nimic sa castige mai bine. Desi bate din gura ca o rata, ii convine ca jobul este unul cat de cat lejer, ca nu e stres, ca totusi, la final de luna, primeste ce ii a lui. A mai incercat sa faca ceva afaceri cu telefoane, pe vremea cand acestea mergeau, insa acum
s-a lasat, nimeni nu mai face bani buni cu negotul telefoanelor. Vine de la munca si se pune la calculator, jocurile pe pc si internetul inca nu l-au plictisit. Vineri si sambata e seara de iesit cu baietii. Are unu in gasca de care nu ii este prea drag – ala castiga mai bine ca el, desi nu-i mai istet. Dar no, fiecare cu norocul lui.

Isi injura tara, politicienii, atat cat ii stie, face misto de politistii comunitari. Dupa-mesele si le petrece cu baietii, pe bordura, suierand dupa fete si facand misto de orice batran mai aiurit care trece. Ii place cu aia, dar ii considera mult mai retarzi decat el. La fel, este unul pe care nu-l suporta pentru ca are multi bani, dar sunt de la parinti. De ala face misto de fiecare data cand are cu ce. Pun cu totii bani si isi cumpara bere la pet, are momente cand e fericit. Ii buna berea pana isi baga mana-n buzunar si vede ca nu mai are de inca una. Dar continua sa injure tara de cacat.

Credeti ca a incercat sa faca ceva in plus, sa se apuce de o treaba mai serioasa, o treaba care sa-l scoata din cacatul in care constient se balaceste? Neah. Credeti ca a vrut vreo clipa sa-si caute cu adevarat cu alt loc de munca, unul mai bine platit, cu oameni mai misto, din moment ce asta i se pare de cacat si salariu la fel? Neah. Credeti ca s-a gandit vreodata ca femeile s-ar putea sa-l refuze pentru ca are el ceva, si nu ca n-ar avea bani sau masini scumpe? Neah. Credeti ca s-a gandit vreodata sa-si ia viata in dinti si sa se mute singur, fie si in chirie, ca sa-si faca propriul rost in viata, fara batrani? Neah.

Dar el e samurai. E injura tara, politicienii, fetele ce nu-i raspund ca suierat, colegii de birou care nu vor sa-i tina locul. El ii mai istet ca altii, el te bate, pentru ca frustrarea lui se transforma in agresivitate. El e samurai. Nu incearca nimic de atatia ani, dar e sigur ca altii nu-l lasa, ca toti tinerii de varsta lui cu bani au monet din alte parti, ca singuri n-ar fi in stare. Mai injura o data, se incalta si pleaca la baieti, pe bordura. Astazi a facut unu rost de bani de benzina, deci se duc la o tura. Uau, ce tare. El e samuraiul fara coaie, samuraiul plangacios.

[Paul Atreides]

Daca-urile zilei
Posted by Andrei,




•daca puti a transpiratie, du-te in pula mea si te spala. Nu e destul ca ne ducem traiul asa cum il ducem, mai trebuie sa suportam si pe astia ce nu vor sa se bage sub dus. Da’ muriti, da-va-n cacat de lepre ordinare
•daca astazi ai mancat aceeasi mancare ca si ieri, nu te plange. Boule, altii chiar mananca paine cu unsoare, dar tu esti miezul, nu poti manca aceeasi mancare doua zile la rand, ca iti cad flocii. Pe tine ar trebui sa te prinda criza aia mare, sa vezi atunci cum mananci orice vine in farfurie – aici vorbeam cu mine
•daca mai ai acasa, nu-ti mai cumpara. Nu stiu care dracu’ ne-o invatat ca daca am ajuns in supermarket, trebuie neaparat sa nu plecam cu mana goala. Stai sa iau si niste betigase de urechi. Dar mai sunt acasa. No lasa, sa fie acolo. Da, mai, pleaca supermarketu’ si pe cuvant de o sa mai ai de unde sa-ti iei. Leu cu leu se face gaura
•daca vrei sa fii prefacut pe net, fii! Ma tot cac eu pe gura asta ca ui la ala ce prefacut ii, ca ui la ala ce le infloreste. Dar pana la urma fiecare presteaza cat poate si cum poate. Bine zicea Liviu: tu iei internetul prea in serios. Da’ da-i dracu de prefacuti, ca doar nu ei imi dau de mancare sau imi iau painea de la gura. Prostituati-va, gaoazelor!
•daca ai ajuns sa slabesti din cauza muncii, atunci mai gandeste-te o data. Ne futem sanatatea ca sa facem bani, apoi ne stricam banii incercand sa ne recapatam sanatatea. Ba, mai usor, viata asta nu-i facuta doar ca sa ai bani in buzunar. Daca muncesc si nu am bani, apai sa nu muncesc… Nu zice nimeni sa stai cu berea in buric, dar nici sa zica lumea de tine ca arati din ce in ce mai rau si explicatia ta sa fie zecile de ore de munca
•daca va deranjeaza limbajul, incercati sa va reobisnuiti.

[Paul Atreides]

Legile romanului Murphy. 2010
Posted by Andrei,




•daca 3 zile consecutive sta peste program la munca, crede-l ca a stat la munca. banuiesc ca nu e atat de prost incat sa mai creada ca merge minciuna asta
•daca ceva poate merge prost, da vina pe altul
•telecomanda este exact in ultimul loc in care ai lasat-o
•daca nu-ti iese din prima, spune ca tara asta de cacat si ceilalti nu te lasa sa reusesti
•sa nu ai incredere 100% in femeia ta. in 2010, procentul de femei curve a crescut o data cu inflatia
•s-a inventat felatia si pupatul in cur online. uite-te atent prin blogosfera
•daca ai o intalnire si n-ai ajuns la timp, bag-o pe aia cu traficul. daca n-ai masina si ai venit cu transportul in comun, spune ca a incercat unul sa se sinucida
•daca o afacere merge oricand, oriunde si oricum in tara asta, aia e biserica
•marimea penisului tau este egala cu numarul de pahare de tequila baute de fata pe care o duci in pat
•daca te suna un om cu care nu ai mai vorbit de multa vreme, asteapta pana la finalul discutiei ca sa vezi ce vrea cu adevarat
•n-are rost sa joci la concursuri cu premii mari. masina aia scumpa n-o va primi nimeni sau, eventual, un var cu directorul de marketing al campaniei
•in piata de legume gasesti produse romanesti asa cum in magazinele de haine mai gasesti sosete Ciserom
•cea mai frumoasa femeia din lume e aia din .jpg
•laptopurile se fac tot mai mici, telefoanele tot mai mari. tu tine-ti banii si asteapta la mijloc
•daca vecinul si-a luat plasma in rate de la Altex, nu-ti fie ciuda, va plati aproape de doua ori produsul
•cheltui multi bani atunci cand ai multi bani. deci nu te plange ca nu ai
•suma inteligentei in Romania este constanta, doar ca tiganii si manelistii se tot inmultesc
•inainte sa-i cunosti mai bine, considera-i pe toti prosti si oameni de cacat. asa nu vei ajunge niciodata sa fii dezamagit
•daca femeia ta nu stie sa faca de mancare, resemneaza-te! nu mai gasesti cu abilitatile astea
•banii bagati la ruleta nu sunt bani pierduti, sunt bani dati la altii mai bogati
•banca = institutie ce se ocupa cu camataria, deci nu te incurca cu ei
•daca vezi un optimist in tara asta, nu-l intreba care e secretul, sigur e nebun!

[Paul Atreides]

Copii de bani gata
Posted by Andrei,



...In prima parte a vietii, stiti cum e, parintii fac totul pentru copiii lor, le indeplinesc mai toate dorintele, le fac toate poftele. Mai ales ca cei la care ma gandesc eu au si foarte multi bani, deci le este foarte usor sa-i cumpere celui mic de toate.

Nedumerirea mea intervine atunci cand copilul creste, devine adolescent, e cu un picior in categoria de oameni in toata firea, iar parintii nu realizeaza chestia asta si continua in acelasi stil – de ce exista copii de bani gata? Adica oamenii aia nu-s constienti ca baiatul, stiind ca are totul la dispozitie, ca nu trebuie sa miste un deget si deja are 1000 de euro pe card, va ajunge sa nu valoreze banii si pe ai sai parinti la adevarata lor valoare?

Oare parintii care isi cresc copiii in stilul asta nu se gandesc ca le fac rau? Nu se gandesc ca s-ar putea sa se intample o tragedie si pruncul ala sa nu stie nici sa schimbe un bec, sa nu stie sa completeze un CV, sa nu fie capabil sa lucreze 8 ore pe zi pentru un salariu de la 1200/luna? Si poate n-o sa fie vorba de vreo tragedie, insa cati copii de bani gata cunoasteti care sa fie cu picioarele pe pamant, simpli, cerebrali, dispusi sa munceasca pentru a-si castiga banul? Chestia asta n-o inteleg – ce gandesc parintii in momentul cand le ofera odraslelor totul de-a gata, si asta pana la o varsta inaintata?

[Paul Atreides]

Relatie. Impas. Intrebare.
Posted by Andrei,



...Ar vrea sa se casatoreasca.
Ea nu vrea sa locuiasca impreuna cu parintii lui, constienta ca or sa apara discutii si, eventual, certuri.
El nu vrea sa locuiasca cu parintii ei, constient ca or sa apara discutii si, eventual, certuri.
(in amandoua perechi de parinti exista cate unul care fute meciul, genul de om cu care stii ca e foarte usor sa ajungi la cearta)
Tipei nu-i convine sa locuiasca in chirie, impreuna cu el, dupa nunta.

[Paul Atreides]

Atentie, parinti retarzi formeaza copii retarzi!
Posted by Andrei,



...Stateam sa se faca verde, sa trec si eu, ca pieton ce sunt, strada vietii. Langa mine, niste parinti tineri, un el si o ea, amandoi tinand de mana un copil mic.
- vezi acolo, omuletul ala rosu. E nenea rau. Asteptam sa se faca verde
…
Se face verde
- uite, vezi, nenea a mancat mult verde si s-a facut verde.

Ce pula mea, parintii astia din generatia Coca Cola sunt creatori de copii retarzi? Stiu si eu ca pruncii nu cunosc multe si ca trebuie discutat cu ei la un anumit nivel, dar nici sa le zici ca omul verde de pe semafor a mancat mult verde si s-a facut, hai, toti in cor, VERDE, in pula mea de ecologist.

Mai lipsea sa-i zica, la faza cu omul rosu, ca ala a luat na-na la curulet si de aia sta acolo, pe loc, fiind pedepsit. Sau ca asta verde e ingerasul si ala rosu e Satana. Las-o naibii! Nu-l fortezi pe copil sa citeasca de pe Wikipedia la 5 ani, dar nici sa-l iei de retard si dupa aceea sa te miri ca de ce pare asa batut in cap in clasele primare.

[Paul Atreides]

Mos Craciun a murit de Halauin!
Posted by Andrei,



Astazi am pus in ziar un titlul mare: “copiii de la gradinita nr 13 au sarbatorit
Halloween-ul”.
Daca acum cativa ani umblau 3 bezmetici pe strada cu dinti de vampir, acum ne bat copiii la usa si ne ameninta ca daca nu le dam Milka de aia aerata, ne murdaresc usa cu noroi.
Si doamna educatoare i-a rugat pe copii sa se imbrace in cel mai oribil mod, sa se vopseasca cu putin rosu sangeriu, sa poarte masti care mai de care mai infricosatoare. Pentru ca, nu-i asa, trebuie sa sarbatorim aceasta frumoasa zi venita de la mosul Obama.

Mos Craciun nu mai vine in decembrie, ca ei stiu ca e tata deghizat, bulangiu dracu’. S-a scapat odata mama, si de atunci toti copiii de la bloc stiu ca Mos Craciun nu exista, ca la gradinita era portarul cel dolofan, si ca in sacul ala nu avea decat sticle goale si cearceafuri.

Acum sa curga zeama de pe sfecla rosie, dar sa fie putin mai groasa, cu faina amestecata, copilul asa a invatat de la mamica pe cand se pregatea de Halauin, la gradinita numarul 13. Lasa-i mai, e bine asa, isi mai dezvolta copilul creativitatea. Sa mori tu?? In timp ce el statea pe calculator, ma-sa si cu tat’su ii confectionau – cu mintile lor imbolnavite de facturi babane la gaz, de stiri de la ora 5, de mancare cantarita in sute de grame – un costum ca sa dea pe spate audienta.

Copile, dar tu de unde stii ca trebuie sa-ti tai venele chiar in locul ala? Pai stiu, nenea, stiu de la ziua de Halauin, ca asa avea Cristi, colegul meu meu de grupa, desenat pe costumatia lui.

[Paul Atreides]

Cum sa scap de viciu?
Posted by Andrei,




N-am fumat vreodata, alcool beau putin catre foarte putin (in comparatie cu altii), o singura cafea am baut in atatia ani, si atunci ca sa mi se ghiceasca , maxim 5 ciocolate pe an, deci viciul meu nu e unul dintre cele pe care le intalnim la majoritatea oamenilor.
Eu am altul, unul pe care l-am descoperit pe cand nu cred ca aveam cablu in casa, pe vremea cand stiam ca barza aduce copiii, iar Mos Craciun era un batranel de treaba care vine iarna sa-mi aduca jucarii. Imi rod unghiile! De cand ma stiu fac chestia asta.

Pana acum n-am avut probleme, nem tudom ganduri ca nu da bine. Acum vedeti voi, am mai crescut, te intalnesti cu tot felul de oameni, trebuie sa inspiri incredere, sa arati ingrijit… eu ma prezint cu niste unghii luate ca si cu toporul, din carne. Si poate stiti cum e, arata urat.

Am avut un amic pe care il dadeau parintii cu o solutie ce-l pisca la limba daca incerca
sa-si bage degetul in gura. Cu timpul, baiatul s-a lasat. Eu si acum, la 23 de ani, zi de zi fac sedinte ad-hoc de manichiura profesionista. Deja am trecut de faza cu microbii, ca vezi Doamne mi-i bag in gura. Sunt imun la incercarile astea. Nici macar cele ca femeilor nu le plac barbatii cu unghiile roase nu ma mai ating. Dar stiu ca trebuie sa ma las.

Am incercat de cateva ori sa le las sa creasca. Alegeam doua degete si ziceam ca de alea nu ma ating. Vezi de treaba! Cred ca sintagma de unghie carnoasa eu am inventat-o. Asa ziceam cand vedeam ditamai unghia crescuta putin peste buricele degetului. Deci nu reusesc sa le las in pace. Ceva idei, propuneri, solutii miraculoase?

P.S. Pentru mine unghiera a fost creata doar pentru unghiile de la picioare, cele de la maini nici nu stiu de existenta ei.

[Paul Atreides]

De la rusi vine viciu, ne-am obisnuit cu el
Posted by Andrei,



Ieri am avut o problema cu siguranta de la becurile din casa. Aia de la prize era ok, cea de lumina avea probleme. A sarit/puscat, si cand s-o dau inapoi sus, iarasi pusca. Imi sun un unchi ce sta cu mine in scara. El n-a putut veni, l-a sunat pe vecinul meu de palier, de pe diagonala. Ala era plecat la bere.

Intre timp, dau de vecinul care sta perete in perete cu mine, ii spun de problema, poate stie el sa ma ajute. Era beat (1). A zis ca nu se pricepe, dar merge dupa altul, de la etajul 2, ca ala e electrician. La nici 10 minute, apare vecinul de pe diagonala de la bere, impreuna cu un prieten. Erau beti amandoi (2 si 3). Dupa aia apare si vecinul din perete cu cel de la etajul doi, electricianul. Si cel din urma era beat, ca tocmai ce ajunsese de la birt. (4)

Deci aveam in hol 4 oameni, unul mai nepriceput decat celalalt, toti beti. Si atentie, nu fusesera toti in acelasi loc, sa zic ca i-am luat pe toti de la masa, ci fiecare a baut cu ai lui, mai putin ala de pe diagonala, care bause cu prietenul pe care l-a si adus in casa.

Nu-i asa ca e fun? Nu stiu date oficiale si sondaje din UE, insa am impresia ca suntem in topul celor mai alcoolizati europeni, aproape de rusi. In tara asta multa lume se plange ca n-are bani, multi o duc la limita subzistentei, dar toti avem bani de alcool. Din pensia de 600 de lei, din salariu redus cu 25%, oricat de rupti in cur am fi, intotdeauna sunt bani si pentru cateva berici, pentru niste sutici bune de rachiu, pentru un vin facut din pastile. Suntem o natie de alcoolici?

[Paul Atreides]

Cum poate un tanar sa faca bani?
Posted by Andrei,




Sa presupunem ca ai undeva la 15-18 ani . Esti in vacanta, ori programul de la scoala iti permite sa ai o gramada de timp liber. Bine, la ce bac se da in vremurile astea, chiar si inainte de examene poti spune ca ai timp de pierdut aiurea.
Si da, ai o varsta la care ai avea scuza cu scoala. Doar ca nu tu o bagi pe aia cu temele, invatatul, pregatitul cacaturilor de referate luate de pe net sau invatatul poeziilor doar pentru ca profesoara de romana are un fetish cu Eminescu sau Blaga. Deci tu vrei sa faci bani, fiind convins ca poti face si carte, dar si ceva lei in buzunar. Ca la ce alocatie de cacat primesti, mai bine iti da scoala o cartela prepay, ti-o fi mai folositoare.

Ma gandesc ca sunt destui tineri care trec pe aici, destui liceeni care citesc pe diagonala netul asta mare, ma gandeam sa le dam cateva idei. Sapatul in gradina bunicului nu mai merge, batranii cred, la fel ca acum 5 ani, ca 10 lei e o mini avere, si daca mai faci rost de inca 10, n-ai mai iesi afara din casa de frica ca s-ar putea sa-ti fure banii de Dacie.

In fabrica nu merge nimeni asa de tanar. Vandutul sticlelor in piata nu mai renteaza. Eventual impartitul de reclame prin scari. Iei rucsacul plin cu Plus, doar preturi mici si mergi sa indesi in cutiile postale. Promotii in supermarketuri? Iei o sapca cu firma care te plateste, un standulet, niste salam taiat la norma, si dai cu sula’n coastele trecatorilor ca sa-ti incerce produsul.

Nu stiu, veniti voi cu ceva idei. Sau daca ati trecut deja de faza aia, voi ce-ati facut? Pentru ca fiecare am vrut la un moment dat sa avem banii nostri, chiar daca dupa cativa ani am ajuns sa-i avem, dar sa uram ziua in care a trebuit sa ne descurcam singuri, fara fonduri nerambursabile din portmoneul mamei.

P.S. O bagam pe aia cu adsensu’ pe un site de filmulete?

[Paul Atreides]

Credinciosii sa faca un pas in fata
Posted by Andrei,



...Sa zicem, si ne fortam putin, ca maine primiti in casa un tanar despre care nu se stie foarte multe. E semianalfabet, retras, putin ciudat, parca n-are niciun Dumnezeu. Si da, la asta vreau sa ma refer, la religie.

Majoritatea suntem ortodocsi, ne facem cruce cand trecem pe langa biserica si mergem de Paste la sfanta slujba. Dar cum ati reusit voi sa-l convingeti pe acel tanar ca asta e religia potrivita pentru el? Si stiu ca treaba asta se simte, nu se sugereaza sau impune, insa putem spune ca tanarul nostru imaginar e ca si un nou nascut, si daca mie mi s-a pus religia asta in document fara sa o cer, el are ocazia sa aleaga.
Cum il convingeti ca ortodoxia este religia potrivita pentru el? Si daca nu e ortodoxie, oricare ar fi. Argumentele si motivele m-ar interesa.
Nu stie el de religii si doctrine biblice, deci varianta cu il las sa-si dea seama singur cade. Cu ce e religia ta mai buna decat altele?

[Paul Atreides]

Cum reusesc oamenii ce nu cred in divinitati?
Posted by Andrei,



...Sunt persoane care nu cred in nimic, in vreo divinitate ma refer. Sunt atei. Mai sunt si pocaiti care cred in tot felul de ciudatenii (cine sunt eu sa spun asta?! poate ca ce cred eu sunt ciudatenii), scientologi (ce cred in venirea extraterestilor), aia ce cred in Maradona, si mai sunt cateva secte si religii de te doare mintea.

Conform ortodocsilor si a dogmelor noastre, nu poti face nimic fara Dumnezeu. Pai si daca toti astia de mai sus, si sunt multi, si prin blogosfera gasim o gramada de atei, nu cred in nimic, iar altii cred in serpi si vaci gestante, atunci cum reusesc aia sa faca ceva in viata asta? Tom Cruise e un om implinit, nu? Actor desavarsit, nevasta frumoasa, copil sanatos, bani de intors cu furca. Cu toate astea, omul nu crede in Dumnezeu (nici al nostru, nici al catolicilor, nici vreun nebun ce canta alaturi de cor Aleluia). El se intalneste cu Spielberg si pupa naveta spatiala in miniatura, exclamand vivat martianus superiorus.

Intrebarea mea este: cum de sunt o gramada de oameni pe planeta asta care reusesc si fara sa creada in vreo divinitatea barboasa? Banuiesc ca exista si satanisti care sunt oameni realizati, ei cum fac?

[Paul Atreides]

Dati-mi si voi o idee
Posted by Andrei,



...Da, stiu ca au trecut vremurile in care se cereau astfel de pareri pe bloguri, dar am si eu o mica mare problema. La sfarsitul saptamanii e ziua de nastere a celui mai bun tovaras. Nu stiu, faini cititori, ce sa-i cumpar. Si ca sa vedeti in ce dilema mondiala sunt, in ultimii doi ani nu i-am cumparat nimic. Pur si simplu omul asta are de toate, si nu stiam ce sa-i cumpar. Nu e vorba de zgarcenie, ca tot ce-i al meu e si al lui, mai putin femeia. Deci cati bani am in buzunar, cumpar de toti.

Excludem parfumuri, ceasuri, haine, papuci, de astea are o gramada, de toate felurile. La job sta tot timpul cu curu’ in masina, in caz va vine vreo idee. La calculator nu sta, telefoane are vreo doua. Alcool are o gramada in casa, n-are rost sa vin eu cu sticle de vin scumpe, oricum nu le bea. Femeie are, excludem varianta (penibila) cu curva platita. O singura chestie: astia cu umor de tot cacatul, de populati si Twitteru’ cand va intreaba lumea ceva, abtineti-va! Iau in considerare variante de cadou cu umor, dar nu sugestii penibile de la niste oameni ce vor sa para interesanti.

Help!

[Paul Atreides]

Ce stupid
Posted by Andrei,




Cobor pana la supermarket sa cumpar doua cutii de ciuperci. Intru, imi iau ce-mi trebuie de pe raft, ma pun la coada. Stand in spatele unui domn ce-mi amintea de buda de la tara, realizez ca n-am luat bani… deloc. Si nu-s asa mare blogger incat sa-mi dea astia niste ciuperci in teste. Ma intorc printre rafturi, pun ciupercile la loc, ies cu mana-n cur.

Intre supermarket si scara mea este si o alimentara, loc unde gasesc niste eclere (eclerute, asa sunt prezentate) de vis. Ma bag sa-mi cumpar cateva. Ii spun doamnei sa puna vreo 300 de grame, dansa ia punga, incepe sa bage in ea, io realizez, a doua oara in mai putin de 3 minute, ca nu am bani la mine. Ii soptesc un mare adevar: ca-s un prost si ca ma intorc atunci cand voi avea banii.

Dupa alimentara vine farmacie. Da, stiu, deja pare un banc in care stiti ce se intampla. Dau sa intru, urc scarile si pun mana pe usa, cu gandul sa-mi cumpar inca doua plicuri de Theraflu, sa scot dracia asta de raceala din mine. Frate, tu esti chiar idiot sau esti efectiv idiot? Nu realizezi ca n-ai bani la tine?! Da, sunt idiot!

Toate astea in mai putin de 5 minute, pe o distanta de 200 de metri, loc in care se afla supermarketul, alimentara cu prajituri bune si farmacia salvatoare. Ce boala am?

[Paul Atreides]

Romanul=tigan episodul 942365
Posted by Andrei,



Tenisul e unul dintre cele mai elegante sporturi din lume. Mai ales cand el se joaca la Wimbledon, un turneu de traditie, jucatorii purtand cu totii echipament alb, un tribut adus splendorii din iarba.

La Wimbledon au ajuns si cativa romani pe tabloul principal. Cateva fete (5) si un coios, Hanescu. Ieri a jucat el, in turul 3. Fiind nervos din cauza unei dureri la picior si poate din cauza ca de la patru mingi de meci a ajuns sa fie aproape invins de catre adversarul sau mai slab cotat, boul s-a intors catre spectatori, i-a injurat si apoi i-a scuipat. La Wimbledon, frateeee!! Aici se vede faza.

Nu stiu cat de mult urmariti voi acest sport, dar turneu de la Wimbledon e unul dintre cele mai misto, el facand parte din cele 4 turnee de grand slam. Dar asta nici nu conteaza, conteaza ca asta e un sport elegant, un sport de domni, asta e un turneu la care, zilele trecute, insusi regina Angliei a luat parte, ca spectator, desigur. Si vine asta, taran, bou, tigan, gaozar, prost, futu-i mm de idiot ce face natia de rusine, si scuipa pe acolo ca la
ma-sa la ligheanul cu rufe. Da, romanul ala ce a scupat spectatorii…

Hanescule, ba boule, daca s-ar fi apucat si Federer sa injure si sa scuipe pe toti cei care
l-au apostrofat, cred ca la fiecare meci avea sedinta de flegme. Ca ala e invidiat, fratie, a stat pe primul loc cu anii, de ne-a plictisit si n-a lasat sanse si altcuiva. Deci ala merita urat dintr-un anumit punct de vedere. Dar n-a facut de astea. Pentru ca nu e tigan, ca tine, Hanescule. Si acum o sa-l vedem pe idiot pe toate stirile, in toata lumea, romanul ce a scuipat spectatorii. Cam ce impresie credeti ca vom lasa… iarasi?

[Paul Atreides]

Tiganul roman = romanul tigan
Posted by Andrei,



Tocmai ce am aflat ca masina alor mei a fost sparta. Tata zice ca erau doi. Unul dintre ei a iesit putin sifonat, in sensul ca a apucat tata la el chiar in timp ce cauta prin masina. Noaptea, la 1. Celalalt a reusit sa plece cu o sticla de vin cu Dracula, ce urma sa fie facuta cadou, si doua tricouri de munca. Deci nu foarte mare paguba.

Nu erau ecuadorieni, nici marocani, nici spanioli, erau de-ai nostri, din neamul asta brav si corect, din tara in care cu vorba fiecare ar munci, ar face mai mult, insa sunt destul de putini cei care chiar o fac. Ne mananca degetele sa furam, sa inselam, sa-l pacalim pe sef, sa plecam mai devreme, asa suntem noi.

Cel prins a inceput pe spaniola, ca senor, ca perdon, dupa care, speriat si cu borsul pornit, zicea si pe romaneste. Dincolo ne furam unii pe altii, ne dam in cap, fratii nu-s mai frati, copiii isi fura parintii si de ultimul cent. Nu va mirati ca suntem huliti de peste tot din Europa – 9 din 10 tigani CHIAR FURA, 5 din 10 romani CHIAR FURA prin tarile alora. Asa ca mai lasati-ma cu poporul discriminat si cacaturi de astea.

P.S. Intotdeauna cand am fost pe dincolo cel mai frica mi-a fost de romani.

[Paul Atreides]

Poate ca nu suntem vazuti chiar atat de rau
Posted by Andrei,



...Eu cred ca mai avem o sansa si ca nu toti strainii cred despre noi ca suntem niste hoti. Desi despre tara noastra ar trebui scrise niste carti cu recomandari, tips&tricks pentru supravietuirea in Romania, chestii legate de tigani, hoti, camatari, cacaciosi de astia.

Au venit doi turisti, un el si o ea, ca vor sa-si lase rucsacurile doua ore la noi in redactie. Bineinteles ca am fost de acord, le-au lasat aici si au plecat sa viziteze Alba Iulia, unul dintre cele mai frumoase orase din tara. Norocul lor a fost ca au dat peste niste oameni cu frica de Dumnezeu, hai sa-i numin romani mai putin hoti – adica noi. Ei, saracii, cred ca aici e ca la ei, toata lumea incredere in toata lumea, nimeni nu fura, nimeni nu pofteste la ce-i al celuilalt. Mare, mare noroc au avut.



Nu vreau sa arat cat de corect sunt eu, ci cata incredere au avut aia sa-si lase rucsacurile aici.

[Paul Atreides]

Calugarul homalau nu are frati! Dar poate are veri…
Posted by Andrei,



Liviu ia apararea bisericii Ortodoxe (nu calugarului care si-o dadea la Finetti). Am si eu o intrebare: asa cum ziceam de tigani ca acum mi-s toti la fel dupa ce am intalnit cateva cazuri de negriciosi jegosi, asa cum zicem de parlamentari ca is toti niste hoti pentru ca-l avem in minte pe Videanu sau pe Mitrea, asa pot sa ma indoiesc de orice preot al bisericii ortodoxe romane, nu?
Si stiu ca sunt si preoti ok, care au familii normale, barbatul se culca numai cu preoteasa lui, dar pur si simplu acum simt o mare scarba sa ma duc sa pup mana preotului, stiind ca poate si el ii zice diaconului: scapa tu sapunul in seara asta!

Nu-s un tip bisericos si recunosc ca am o usoara satisfactie cand aud de cazuri de astea. Dar totusi, ca sa ma contrazic, ar fi aiurea din partea mea sa bag toti preotii in aceeasi oala. E ca aia cu avioanele… sa zicem ca sunt 20.000 de zboruri pe zi, in lume, de 20 de ori pe an cad avioane. Ce zice omul? Eeee pai nu pot sa merg cu avionul, ala nu e sigur ca uite ce s-a intamplat.

Concluzie: cine a fost credincios si bisericos pana la cazul asta, o sa fie si de acum incolo. E foarte greu ca o chestie d-asta sa-ti schimbe atitudinea fata de biserica. Cei care nu inghiteau pana acum preotii si meseria lor banoasa, isi vor intari parerea ca ala e la fel ca orice politist corupt, politician hot, vedeta tarkista sau functionar care primeste mita.

Eu? Raman cu usoara satisfactie, si oricum, la cat merg eu pe la biserica, preotii pot sa fie si roackeri cercelati, eu ma duc pentru ceea ce reprezinta cladirea aia, nu oamenii care isi primesc salariul de la dansa.

[Paul Atreides]

Adevaratul dialog intre preotul homalau si gayul sau
Posted by Andrei,



Atentie, textul de mai jos este rezultatul unei minti bolnave. N-are rost sa va stricati ziua cu un asemenea dialog. Dar sa fiti siguri de o chestie: nu e foarte departe de adevar!
- Ticule, in seara asta vreau sa fie special. Vreau sa fac dragoste in gura ta
- Parinte, ma uimesti de fiecare data cu stilul tau direct. Imi place de tine astazi ca te-ai epilat pe piept. Esti sexy rau de tot. Ma faci sa te calaresc cu orele…
- No pune-te capra ca vin acum, doar sa-mi dau lantocu’ asta jos
- hai, parinte! Funduletul meu te asteapta asa cum candela asteapta tamaia
- No, no, nu sari calul ca stii ca nu-mi place sa vorbim lucruri de biserica cand suntem in intimitatea noastra kinky
Si incep asta doi, sluga sta capra
- oo sfinte cacat, ai mancat porumb?
- da, parinte, dar de unde stii?
- pai am pe capul lemnului o boaba. Intotdeauna m-am intrebat cum Doamne raman astea intregi, desi le mestecam intre dinti
- sa ma scuzi! Vezi tu, postul asta, mi-am luat de la supermarket un borcan de ala Bonduelle. E greu, parintele meu iubit, cu postul asta pe care mi-l impui. Ti-am promis ca tin. Sper sa-mi prinda bine si pentru hemoroizii aia.
Dupa vreo 2 minute de dat din cur
- Ticule, prinde-ma de sfarcuri, geme un pic.
(Si incepe asta, la comanda)
- ia taci, auzi cum canta Salam aici (maneaua pe fundal). Bai cat imi place si Salam asta. Dumnezeu sa-i binecuvanteze vocea si sa-i ierte nevasta!
- dar auzi, parinte, crezi ca am putea face vreodata oficiala relatia noastra?
- Ticule, am mai vorbit de chestia si cred ca stii bine ca Domnul este total impotriva. As putea sa-mi pierd statutul in biserica
- bine, enoriasul tau preferat te iubeste si daca nu esti de acord cu oficializarea relatiei.
.
.
.
- Ticule, sunt aproape gata. Nu vreau sa te caci albicios, deci hai si ia-o, Doamne iarta-ma, in gura! Vai cat imi place sa te pleznesc peste pometii astia ai tai de moldovean kinky ce esti tu. Tu ma faci sa ma simt un adevarat duhovnic, fiule!
- parinte, vezi numa’ sa nu-mi dai in gingia dreapta, stii bine ca mi-am scos, cu voia ta, bineinteles, maseaua aia stricata.
- stai fara grija, Ticutule. Lacrimile tale din gat (deep through) sunt venite, eu stiu ca asta e sacrificiu tau pentru mine.
- “buzele tale… doua petale”, Doamne ce se mai potriveste maneaua asta cu mirobolanta felatie pe care ti-o fac acum.

Popa termina, apoi il saruta parinteste pe frunte pe Ticu, trimitandu-l acasa. Fericit, pupa o data crucea si se baga in pat, cu gandul ca maine are de citit niste pomelnice si de sfintit niste apa. Doamne iarta-ne!

[Paul Atreides]

5 semne ca ai de-a face cu un macho de tastatura
Posted by Andrei,


Macho de tastatura = acesti slobozei ce populeaza internetul, specie de oameni care in spatele tastaturii poarta boxeri, iar cand cand dau tastatura la o parte ii vezi cu chiloti cu ata-n pula. Dar cum pot sa recunosti un astfel de personaj sinistru? Va dau cateva idei.

1. Are status la messenger niste cuvinte obscene, gen bag pula-n lume si v-o fac cadou, ma pis pe voi, muie prostilor, sa-l vad pe ala tare-n gura. Crede ca inspira frica. Eu m-am pisat pe mine o data de la astea, true story. Inca mai am sechele

2. Te ameninta cu bataia – nu e macho de tastatura daca nu face treaba asta.
a) stie unde stai – bineinteles, suntem o natie de securisti, fiecare stie unde sta fiecare. O baga si pe aia cu ip-ul, ca te cauta el dupa ip
b) iti stie femeia – da, doar atunci realizezi ca tipa ta este un fotomodel de talie internationala, nu o anonima frumusica, asa cum credeai tu.
c) a batut pe altii – il stii pe ala? intreaba-l de mine. Si daca tot iti pui mintea cu prostii, chiar il intrebi pe asa-zisul batut. Iti raspunde ala: du-te, ma, si vezi de treaba, a venit in spatele blocului cu bicicleta si cauta atentie.

3. Are poza cu el dezbracat. Da, tot cacat la cur de cat se incoarda sa dea bine. Din profil, luminea deasupra, sa se formeze umbra aia pacalitoare de sub piept. Doar el, unul din Islanda si unul din Polonia poate sa traga putin la sala si sa se injecteze cu chestii dubioase. In rest nimeni altcineva. Fereste-te, muschii lui e tare.

4. E vrajeala din lapte cand vine vorba de femei. Da, exact ca la Milky Way, el are vrajeala. E idolul la femei. 400 de proaste in lista de messenger, 3000 de prieteni pe hi5, comentarii de alea celebre: ce faci papushico, te fac un cico? Ii clar, asta fute mult. E tare faza cand una iti povesteste ce poate sa vrajeasca un cimpanzeu de asta: hai, iesi cu mine la un suc? ca daca nu vin cu prietenii mei cu motoarele si te trezim din somn.

5. Are prieteni bazati. Coaie, stii cu cine sunt io prieten? Cu cine, sufletel? Cu Shreky, ala ce s-a batut cu Gogu. Si il mai stiu pe Matuzalem, ala deodata cu Biblia. Pula mea, niste nume de hapciurici de astia ce fut si ei pe sate, schimba doua telefoane, si deja sunt interlopi. Si prietenul nostru, macho de tastatura, umbla pe langa ei, le scoate de la masele, le da noile piese a lui Salam si le sufla-n ciorba. Toti sunt niste grei, sa nu te puna dracu’ sa te iei de ei, ai inteles?

Doamne, mai cheama-i la tine ca oricum suntem cam multi!

[Paul Atreides]

11 semne ca sunt gheu
Posted by Andrei,




Fratilor, pana aici mi-a fost. Trebuie sa recunosc o treaba pe care am incercat s-o ascund cat de mult am putut. Iata dovezile, iata semnele, asta e adevarul:
1. Am fost la patru intalniri cu bloggeri: Timisoara de doua ori (Blogtrip si #timisoaranoastra), Bucuresti, Cluj – nu m-am incurcat cu nicio bloggerita. Desi gurile hetero spun ca au fost cel putin trei doritoare, sunt atat de gay pe teava incat nu mi-am dat seama. La Timisoara am dormit cu Alex Negrea, la Cluj cu Gogu Kaizer. Gogu Snitel asta, putin neras, asa, e mai abordabil. Deja se stie.

2. La intalnirile cu bloggeri nu m-am dus cu prietena – pentru ca nu am prietena. La Pianu a fost o exceptie, era o tipa pe care am platit-o sa para prietena mea, sa par si io normal.

3. Ma intreb cati cm de pula are Cabral.

4. Emi Gal si Bucurenci mi se pare niste tipi chiar draguti. Si alte chestii ma dau de gol… Cu Ovi Sirb am o relatie speciala.

5. In ultimul an am reusit sa stau o noapte intreaga langa o fata fara sa-i fac ceva. Mai mult, ea chiar nu a vrut sa plece acasa, cred ca voia ceva, eu am adormit. Mai tarziu am aflat ca ii belea in pat.

6. Ma inteleg mai bine cu Zicu de la Tvdece decat cu Florica.

7. Ma prefac ca ii urasc atat de tare pe astia gay ca sa nu-si dea lumea seama ca sunt si eu unul ce si-o da la ochiul maro. In pozele de la Timisoara se vede clar ca eram epilat pe piept. Le-am bagat-o pe aia cu “am pierdut un pariu”, cand colo asa mi-a cerut eL. Tot la Timisoara am avut cateva scapari, fetele stiu mai bine.

8. De cel mai bun prieten al meu ma leaga o prietenie de peste 10 ani. In acest timp, am fost facuti homosexuali si pe timpul scolii generale, si pe timpul liceului, ne-am futut in aceeasi camera, l-am pupat pe gura, imi stie marimea boaselor. Pana si mama mi-a spus in gluma ca ei nu i-ar placea sa ma vada asa…

9. Ideea acestui articol mi-a venit la dus, unde, la 3 dimineata, ma radeam pe coaie. Doar vine weekendu’…

10. Ati observat expresia de la inceput “fratilor”, e clar ca ma adresam barbatilor, ei ma intereseaza mai tare.

11. Unul dintre bancurile la care am ras cel mai mult este:
Un gay merge la carmangerie si cere o bara de parizer. Vanzatoarea il intreaba:
- vi-l feliez?
Gayu ii raspunde:
- da’ ce crezi, doamna, ca curu’ meu e pusculita?

Ma bucur daca v-am facut sa zambiti. Daca v-am pus pe ganduri, stati linistiti, e ceva normal. Daca o sa va feriti de mine de acum incolo, inseamna ca nu stiti de gluma.

[Paul Atreides]

Sa fie ochi pentru ochi
Posted by Andrei,



Una dintre asistentele Spitalului de Copii "Louis Ţurcanu" din Timişoara este acuzată că a abuzat un nou-născut pentru că acesta plângea prea mult. Asistenta a lipit peste suzeta din gura copilului o bandă. Adevarul.ro

Ce nu inteleg jigodiile astea e ca munca lor nu e ca oricare alta. Nu tai la bilete la cinema, nu alimentezi la pompa, nu culegi capsuni in ladita. Daca nu mai ai chef si rabdare pentru meseria asta, du-te dracu si fa altceva. Nu-ti bate joc de oameni, ca nu-s a lu’ ma-ta.

Intotdeauna in astfel de cazuri m-am pus in locul parintilor – ma gandeam cum ar fi fost sa pateasca copilul ceva de genul. Ce judecator, ce politie, ce legi si gandire limpede sa mai am cand stiu ca niste oameni si-au batut joc de o biata faptura, spre ghinionul lor, tocmai copilul meu? Nu ma incalzeste cu nimic mustrarile si taierile de salariu, ma pis pe ele. Vreau sa ma duc, s-o iau de cap si sa-i arat ce trebuie sa pateasca cei care sunt platiti si, atentie, aleg jobul asta, insa uita complet de chestia asta si le fac rau celor carora ar trebui sa le poarte de grija.

De ce stai, fratie, intr-un loc care nu ti se potriveste? Si daca imi raspunzi ca pentru bani, atunci iti dau peste ochi cu hartiile pe care le-ai semnat in legatura cu regulile, atributiile si indatoririle la care te-ai angajat. Atunci cand esti pus sa vezi de sanatatea oamenilor, orice greseala poate costa viata. E ca si la volan. Ar fi bine ca doctorii, asistentele, educatoarele, profesorii sa nu se planga de bani, pentru ca niciodata la astfel de meserii nu trebuie sa prestezi in functie de remuneratie.

Sursa foto: adevarul.ro

[Paul Atreides]

Pedofil din plictiseala?
Posted by Andrei,



Un antrenor la un club sportiv din Alba a fost reţinut astăzi sub acuzaţia de pornografie infantilă. Acesta este acuzat că a întreţinut relaţii sexuale cu elevii săi care au vârste cuprinse între 15 şi 17 ani. De asemenea, în posesia acestuia au fost găsite mai multe filmări în care dovedesc acuzaţiile de pedofilie. (adevarul.ro)

Intamplarea face ca eu sa-l cunosc pe tipul asta. Intr-o vreme (acum vreo 5-6 ani) ne intalneam destul de des, am schimbat cateva cd-uri, jucam biliard, interactionam destul de mult. Il stiu de cativa ani, il stie cam tot orasul. E un tip serios, matur, cu capul pe umeri, deloc violent (chiar daca e antrenor de taekwondo), nu e smecheras de asta de ii curge scuipat din gura cand nu se bate pe bani.

Problema lui, ce era putin dubios – tot timpul umbla cu baieti mai mici decat el. Dar tot timpul. Mergeau impreuna la sala, de acolo plecau tot asa, ii vedeai in grupulete dandu-se cu bicicleta. Din ce stiu eu, daca nu gresesc cumva, a fost si casatorit. Nu stiu daca e neaparat (inca) o chestie care sa ma faca sa raman uimit de ce tocmai s-a descoperit, insa cu siguranta omul asta nu parea ca isi da la finetti cu pustii pe care ii antrena.

Si acum stau ca prostu’ si ma gandesc: ce o fi fost in capul lui de s-a apucat sa-i doreasca, sa-i atinga si sa-i penetreze pe copiii aia? Femei sunt o gramada, urat nu poti sa zici ca ii, prost sigur nu ii, ceva banuti are si el. Dar de ce cu baieti? Umblau prea mult timp impreuna, isi atingeau fesele la antrenamente, s-au apropiat prea mult la orele de antrenament si in cantonamente?! Sau pur si simplu s-a plictisit si a zis ca vrea sa incerce si asa ceva?! Treaba asta chiar nu o inteleg, poate reusiti voi sa ma faceti sa-mi dau seama de ce un tip chiar ok, un om cu care intr-o vreme umblam si care nu dadea deloc impresia ca ar fi genul ala, a ajuns sa-si filmeze elevii in timp ce si-o trageau. De ce?

[Paul Atreides]

Cum devii un jegos in fata mea
Posted by Andrei,


Am mai vorbit, ca sa gasesti oameni faini pe care apoi sa ti-i faci prieteni, e foarte greu. Dar macar jegosi sa nu fie cei cu care intri in contact. Si cand zic jegosi, ma gandesc la cei care fac anumite chestii.
Minciuna. Asta e deja cliseul tuturor celor care dau interviuri si au de raspuns la ce nu va place la oameni?. No, ca sa fiu trendy, urasc minciuna. Si o urasc si pentru ca ma consider cel mai sincer om din Ardeal. Da, e o vorba foarte mare, dar fiecare are piticul si impresia lui despre sine, nu? Nu ma minti, te rog. Spune adevarul sau fa cumva sa nu ajungi in situatia de a minti ca o jigodie. Te desconsideri in ochii mei, devii o gaoza de om de la care nu pot sa ma astept la foarte multe. Asta e motivul pentru ca nici nu am multi prieteni.

Promisiunea prostului. Acest procedeu folosit de toti mincinosii care incearca printr-un singur cuvant, promit, sa rezolve situatia in care se afla. Bai, credeti-ma, am promis de foarte putine ori la viata mea. O fac doar atunci cand sunt sigur de o chestie, cand iau in calcul toate variantele, trag linie si imi spun: da, sigur am s-o fac. Dar altii coboara valoare promisiunii la nivel de da, cred ca o s-o fac. Sunt cazuri si exceptii extraordinare in care nu s-a putut, dar alea tin de comete, de vulcani nervosi, nu de mi-a murit bateria la telefon.

Bani luati cu imprumut. Ori m-o ferit al’ de sus de o astfel de situatie, ori m-am ferit eu pe cat posibil sa apelez la asa ceva. Nu spun ca e rusinos, nu se stie niciodata, dar daca iei bani cu imprumut si spui ca ii dai pana la un anumit termen sau ti se impune o data fixa, pai respecta-ti cuvantul! N-ai facut-o, du-te dracu, esti un jegos! Si iarasi, scuzele pe care le accept tin de decese in familie, de cazuri extraordinare in care fata de la miezul noptii ti-a furat toti banii din portmoneu, sau, mai rau, in care nu stiu cum se face, dar chiar nu ai de la cine lua ca sa-mi dai banii.

Lauda-te cu ce nu-i al tau. Dragilor, pana la aproape 24 de ani imi dau seama ca n-am realizat mare lucru. Fata de unii mult mai mult, fata de altii cu o gramada mai putin. Is chelea pulii. Si daca vreau sa ma laud, pai ma apuc si infloresc ca si cheliosul barbos mujahedin din Banat, ca eu fac si dreg prin orasul asta, cand colo muncesc la patron si scriu pe un amarat de blog. Mai trist e atunci cand se afla ca masina aia nu era a mea, ca femeia aia nu era a mea, ca banii aia nu erau ai mei, ca pana si hainele de pe mine erau luate pe datorie. Stateau ai mei la un moment dat cu niste olteni ce luau bani imprumut, umpleau frigiderul, isi faceau poze, iar apoi le trimiteau in Ro, ca sa vada sarmanii de aici cat de bine o duc ei. Omul care se lauda cu ce nu-i al lui e ca barbatul ce isi bate femeia: nu-i in stare de mai mult!

Nu-s perfect, nici vorba, dar nu fac nicio chestie de mai sus. Nu cer mult, fiti si voi oameni, ca de jeg mi-e plina mana.

P.S. Si inca ceva – voi, astia care treceti peste chestiile astea si continuati sa ramaneti prieteni, nu va inteleg, serios!

[Paul Atreides]

Cum sa devii blogger cunoscut in Bucuresti
Posted by Andrei,



Deja stiti ca acum doua saptamani am fost la petrecerea Roblogfest. Si mi-am auzit: hai, ma, cum sa nu-l stii pe ala?! Ba da, din scula lui Irod, stiu ca era nepot de-a lui Pilat cand romanii cotropeau lumea. De unde dracu sa ii stiu pe toti?

Si aici ma refer la bloggeri din Bucuresti, ca acolo se gasesc cei mai cunoscuti si stimati oameni din online. Insa daca traiesti acolo si inca nu esti cunoscut, indraznesc sa-ti dau niste sfaturi, asa, din cat poate ardeleanul.

1. Cumpara-ti un aparat foto si mergi pe la toate evenimentele. Coaie, lasa socializarea pe data viitoare, lasa ascultatul la cei zic oamenii aia la microfon, tu fa poze! Te intorci acasa si le urci pe blog, dandu-le un buzz bloggerilor mai cunoscuti. Abordarea potrivita ar fi ceva de genul: salut. uite, am pus pozele de la #puladecaltweetmeet. Intr-una ai iesit chiar bine. Si vorba se duce, stai linistit. Iti vin vizitatori, te linkeaza lumea.

2. Si fara aparat e bine, dar du-te peste tot! Nu conteaza ca nu stii exact despre ce e conferinta/evenimentul, tu sa fii prezent. Fotbal, bere, rugby, homopopo, schimb de unghiere, orice ar fi, fa pe dracu in patru si mergi. Si daca se poate, ia o haina de culoare stridenta, da bine la poze, da super bine la barfe. Era si Lopataru, ce bluza mov cu rosu si portocaliu avea. Lege: te bagi in seama, te dai interesat, iti dai cu parerea.

3. Te bagi in seama. Da, stiu ca am scris cu un rand mai sus, dar asta merita mai multa atentie. Uite, Buddha, vroiam sa-ti spun ca imi place ultimul tau articol. Auzi, Ciubotaru, imi place headerul tau, e facut in Photoshop? Orice penibilitate e bine venita, la fel ca la Blogatu. Nu te caca pe tine sa pari serios, sa ai o atitudine eleganta. Nu, tu baga-te in seama pe stil jegos, ca prostituatele in birturile ieftine. Cereri de ajutor si pareri e o alta abordare buna.

4. Daca tot mergi la evenimente, scrie despre ele. La general vorbind, asta nu ar fi tocmai rau. Tu scrii cum ti s-a parut tie, chiar daca nu stii exact ce a fost acolo. Dar sa fie de bine, ok? Si sa dai linkuri catre toti bloggerii mai cunoscuti pe care i-ai vazut acolo. Pupa-i in cur, scrie ca ti-a placut prezentarea lor, ca te-a inspirat, ca ii mirosea bine subratul, ca avea lobul urechii tare dragalas. Orice laba, dar sa fie de bine.

Cel putin un personaj din blogosfera bucuresteana ar putea scrie o carte pe tema asta…

[Paul Atreides]

Feminismul fata cu reactiune
Posted by Andrei,


Lasa ca ii arat eu lui, 3 saptamani il tin fara sex. Sa vada ca eu nu sunt jucaria lui, nu se poate juca cu mine. Efectul? Merge sa-si caute alinare in alta parte. Dar stai linistita, tot la tine se intoarce, atunci cand iti vine mintea la cap.

Ce, sex oral pe timpul ciclului? Dar ce, eu sunt jucaria lui sexuala? Nu poate sta 5 zile fara futai? Lasa ca o sa fie cum vreau eu. Efectul? Merge sa se elibereze in alta parte. Dar stai linistita, tot la tine se intoarce, dupa ce te insanatosesti.

Pai ce crede ca noi facem film porno aici? Am acceptat capra, am acceptat io deasupra, acum ce mai vrea? Eu nu-s curva lui, sa stau cum vrea el in pat. Efectul? Merge sa-si satisfaca fanteziile cu altele. Dar stai linistita, tot la tine se intoarce, dar isi tine si amanta.

Nu-l primesc fara un buchet de flori. Pai ce, eu nu sunt femeie, mie nu mi-ar placea sa primesc flori? O sa-l bat la cap pana o sa-mi cumpere periodic. Macar o data la doua saptamani. Efectul? O va face ca trebuie, nu ca simte. Se va pisa pe flori si pe bucuria ta.

Ce atatea feluri de mancare ii trebuie? Stiu tocanita de cartofi, stiu ciorba de cartofi, stiu cartofi prajiti, stiu omleta si ochiuri. Ce mai tot vrea? Sa manance ce este! Efectul? Vei observa ca tot mai des iti propune ca duminica sa mergeti la parintii lui, vrea si el o ciorba de vacuta si o fripturica buna.

Prea multe seri cu baietii. Ba fotbal, ba bere, ba biliard, ba filme. Pai mie nu-mi convine asa, fac scandal. Efectul? Daca nu v-ati mutat impreuna, o sa te minta ca e obosit, ca are de facut prin casa, ca nu se simte ok. Si el isi face treaba. Daca v-ati mutat impreuna, e nasol, pentru ca ori ii aduce pe capul tau, ori zice ca pleaca pana la magazin si sta cu orele.

Nu stiu, eu sunt mic si virgin, dar cica asta e cruda realitate…

[Paul Atreides]

Fratilor, ar trebui sa ne hotaram odata
Posted by Andrei,



•daca suge din prima seara, e curva. daca ne tine doua luni pana la prima partida de sex, e proasta si speriata de bombe
•daca se prea ingrijeste e pitipoanca. daca nu se ingrijeste, o acuzi ca se face o grasa penala, cu perciuni urati si unghii neingrijite
•daca se cearta cu noi, seamana cu muma’sa. daca nu se cearta, e prea tuta si nu se implica
•daca e geloasa, o facem nebuna si suspicioasa din orice cacat. daca nu e geloasa, o acuzam ca nu-i pasa
•daca ea tine banii, o acuzam ca vrea sa ne conduca viata. daca noi tinem banii, spunem ca ne-am saturat sa gandim pentru amandoi
•daca vrea cina romantica, ii spunem ca nu se mai poarta. daca noi vrem cina romantica, inseamna ca vrem sa o futem
•daca vrea copil repede, ii spunem ca se grabeste. daca nu vrea copil, o certam ca o intereseaza mai mult cariera
•daca se fardeaza, o intrebam ca pentru cine. daca nu se fardeaza, ii reprosam ca parca era mai frumoasa mai demult
•daca bea bere, ii spunem ca berea e pentru barbati. daca nu bea bere, o facem fitoasa
•daca inghite, o intrebam cum a putut sa faca asa ceva si cu altii. daca nu inghite, ne suparam ca nu ne iubeste cu adevarat
•daca are la munca numai barbati, ii sugeram sa-si schimbe locul de munca. daca noi avem doar femei, suntem un colectiv misto
•daca e priceputa in bucatarie, spunem ca asa trebuie sa fie. daca noi ne pricepem in bucatarie, suntem barbati model
•daca are salariu mai mare ca al nostru, ne simtim inferiori si frustrati. daca primeste mai putin ca noi, ii reprosam ca e o intretinuta si ca noi aducem cei mai multi bani in casa
•daca ea inseala, e o curva penala. daca noi inselam, am calcat doar stramb
•daca ea inseala, sigur nu ne mai iubeste. daca noi inselam, o iubim, doar ca ni s-a pus pata pe aia
•daca ea isi viziteaza des parintii, o acuzam ca nu realizeaza ca deja are familia ei. daca noi ne vizitam parintii, o bagam pe aia cu si totusi, oamenii astia m-au crescut
•daca are multe haine, o acuzam ca da multi bani pe ele. daca n-are, ne este rusine sa iesim cu ea in oras
•daca vrea mult sex, ii spunem ca e nimfomana si facem misto. daca nu vrea, o parasim
•daca iese cu prietenele ei, ii spunem ca merge la agatat. daca iesim cu baietii, noi mergem doar la bere
•daca ea vrea frigider scump si bun, ii spunem ca e inconstienta. daca noi vrem frigider scump si bun, ne gandim la confortul casei
•daca ea te iubeste orbeste, noi profitam de chestia asta. daca noi iubim orbeste… ei bine chestia asta nu se prea intampla

[Paul Atreides]

Hai maaa
Posted by Andrei,



Pana pe la 22 de ani eu am crescut in jungla. Sau la Cernobal, printre mormane de betoane contaminate. Nu am stiut ce sunt alea femei. Eu stiam ca barbatii sunt aia porci, aia care inseala si alte cele. Ele sunt cele care sufera, care te asteapta acasa, care nu au ochi pentru alti barbati. Asa gandeam pana la un moment dat. Dar uite cum, la 23 de ani, incepi sa vezi ca basmele cu femeile care sunt curve din mame nu erau simple basme.
Ea are 28 de ani, logodita cu un politai. El are 23, prietenul meu, barbat fain si copil de suta. Astia se tot intalnesc mai mult sau mai putin intamplator, lucreaza in acelasi domeniu. Asta tot cu mana la el la pula, ii baga limba in gura, il aţâţă, plm, are 28 de ani, deci stie cum se prepara un barbat.

Si bineinteles ca vrea carne frageda, vrea sa vada cum dau din cur astia tinerei, cu Red Bull pe instalatie. Si urmeaza sa se intample, deja tipa a ales si locatia – celalalt apartament al ei. Si el vrea, ca doar nu-l doare.

Ba frate, dar eu ma pun in locul politaiului. Pfuai… Ba da eu credeam ca femeile sunt cuminti, ca sintagma femeile sunt curve e mai mult venita din gura barbatilor care n-au fost in stare sa le futa. Baaa, dar voi va dati seama ca tipa si-a luat politai, i-a cerut fierul pe deget, dupa care isi face de cap cu cine poate?

Se cere:
1. vinovatul: politaiul | ea | prietenul meu
2. solutie in cazul in care ma aflu in situatia politaiului si aflu: o omor | il felicit pe el, pe ea o iert | scot pula si ma pis pe ea, dupa care o trimit la ma-sa
3. parere de femeie: va deranjeaza ca altele din specia voastra fac astfel de lucruri. credeti ca va afecteaza la CV? (tu nu faci, ea face, parerea generala e ca femeile fac, deci esti luata ca una care face)
4. dreptul de a mai modifica putin procentajele de barbati/femei care inseala. Pana acum aveam 75% barbati, 25% femei. Acum, dupa perioada in care am stat si eu la oras, si nu in jungla, 60% barbati, 40% femei.
5. sfat: ar trebui ca prietenul meu sa nu se incurce cu asta?

[Paul Atreides]

Sondaj despre sex
Posted by Andrei,


...Fete, baieti, femei frumoase si barbati cuceritori…



Cu cate persoane v-ati culcat pana la varsta asta?

Incă sunt virgin/ă
Doar una
Două-trei
Trei-şapte
Peste şapte
Nu mai ştiu, multeee

[Paul Atreides]

Prietenul femeilor
Posted by Andrei,



Am un amic. Ar fi prea mult sa-i spun prieten, nu ca acest detaliu isi avea rostul. Asta are deja la vreo 28-30 de ani. Daca vrei sa faci cunostinte cu femei frumoase, suna-l si iesiti in oras. O fi Alba un oras mic, dar femei multe tot sunt. Ei bine, individul le cunoaste pe 40% dintre ele.

Daca te duci cu el pe strada, din doua in doua magazine vreo vanzatoare aranjata si cu blugi cu talie joasa iese sa-l salute sau ii face cu mana din geam. Ii fain… pentru el, daca umbli cu el te face sa te simti ceva de genul “prieten cu vedeta”.

Problema lui ii ca nu le fute, nici macar nu sta cu ele. A avut maxim 5 femei in patul lui, in rest poate sa se laude ca stie o gramada de femei frumoase, stie o gramada de numere de telefon, cunoaste cu ce parfum se dau multe dintre frumoasele orasului. Insa doar atat.

E un tip bisericos, poate si de aici i se trage retinerea asta in a face pacate cu domnisoarele pe care mandru mi le prezinta ca prietene sau chiar admiratoare de-ale lui. Totusi, are la 30 de ani, varsta de insurat l-a ajuns si deja ii da palme la cur sa vada ce si cum. Asta nimic. Daca nu ma intalnesc cu el cateva saptamani/luni, atunci cand o facem (intalnirea, pentru homosexualii din sala) avem aceleasi povesti – el imi arata poze cu tipe frumoase, imi spune cum femeile mor dupa el – eu il intreb cand se insoara?

Si nu ma minte, poate doar exagereaza. Dar nici nu ma intereseaza. Nedumerirea mea in legatura cu el este: o fi gay sub acoperire, o fi vreun sectant care nu poate sa aiba multe femei in patul lui, sau doar ii place sa fie admirat de domnitele care se bucura de vorbele lui frumoase? Ce-o fi cu tipul asta?

[Paul Atreides]

Femeile romance – pe zone
Posted by Andrei,



Credeti-ma, am articolul asta in cap de un an si ceva, insa am tot evitat sa-l scriu, mi-a fost frica. Sa vezi ce imi aud dupa textul asta, dar lasa ca noi nu furam, tibi, draga. Vreau sa zic ca am avut de-a face cu femei din toate zonele tarii, nu zic ca am stat cu fiecare, insa am intrat in contact, am schimbat cel putin cateva vorbe, mi-am format o parere.

Oltencele – cu astea faci afaceri. In sensul ca sunt foarte intreprinzatoare, le place sa-si faca afacerea lor, treaba lor, stiu ce vor. Daca mergi la curve oltence, trebuie sa stii sa faci negot, ca altfel astea te jecmanesc. Fac curatenie doar cand trebuie, si nici in bucatarie nu intra prea cu drag. Se fut bine, is focoase, insa sunt tare pretentioase in pat. In general sunt femei frumoase, insa faptul ca se dau prea cocos te enerveaza.

Moldovencele – astea is femei frumoase. Din mama’n fiica. Si stiu sa faca de mancare, stau mult in bucatarie, le place sa le fie laudata mancarea pe care de cele mai multe ori o pregatesc cu suflet. Cu curatenia mai lejer, asa, ca nu e musai sa fie curat tot timpul. Ele merg pe fac saptamana viitoare. In pat nu’s asa bune ca oltencele, insa compenseaza cu frumusetea.

Banatencele – astea is niste pitipoance. Dar nu de alea proaste, insa prea stresate de ce margele sa-si cumpere. Is femei de cariera, iar diferenta intre ele si oltence e ca par mai elegante. Dau impresia ca sunt niste femei care stiu cum sa-si tina barbatul langa ele. Is mandre, laudaroase, si chiar daca nu ele au pus coada la matura, au fost acolo cand s-a pus. Cand ma gandesc la o banateanca, ma gandesc la tocuri.

Maramuresencele – astea ar putea sa-si faca bloguri culinare. La cusut nasturi si facut mancare sunt tare pricepute. Eu le vad ca fiind grasute, dolofane chiar, mereu rosi in obraji. Is gazde bune, le place sa-ti faca pe plac, chiar si fara vreun scop ascuns. Cand vine vorba de futut, astea te bat daca insisti prea mult. Dar e de acord sa o futi in sura, in fan.

Bucurestencele – astea sunt un mix din fiecare. Sarea in Marea Neagra si migdala in Raffaello au fost puse de catre ele. Nu am intalnit vreuna care sa laude femeile din alte parti ale tarii. Chiar daca nu ti-o spun pe fata, ele se cred cele mai mirobolante, frumoase, destepte, bune la pat. Principala calitate e ca se lupta pentru ce vor, iar daca vrei sa-i iei barbatul, sa stii ca ai inceput un razboi cu dracu. Nu se lasa. Spre deosebire de celalalte (mai putin oltencele), astea reusesc oriunde in tara.

Ardelencele – astea, ale mele, le cade scuipat din gura. Exagerez, bineinteles, insa sunt moi, de treaba, li se fura barbatul de sub plapuma si nu isi dau seama. Daca o ardeleanca ajunge la Bucuresti, se face emo. E prea moale pentru viata de acolo, va fi afectata. De futut se fute cu portia, iar atunci cand iti da mai mult, stie sa-ti aminteasca de fiecare data. Cred ca ardelencele sunt singurele curve cu mustrari de constiinta.

[Paul Atreides]

Sa dam femeilor ce-i al femeilor
Posted by Andrei,




Ieri ma duceam, cum fac aprox 300 de zile pe an, cu autobuzul catre redactie. Si vedeam, in statia de pe celalalt sens de mers, niste barbati cum frecau banca, aparatul de bilete si refugiu din respectiva statie.
Nu le statea bine deloc. Adica il vedeam pe unu, cu jumate de cur scos pe afara, cum se apleca, cu o carpa in mana, sa frece pe sub banca. Si erau hazlii toti trei facand chestia aia. Mi-am dat seama ca unele chestii sunt mult mai bine facute de femeie decat de barbati.

Curatenie. Oricat m-as chinui, si credeti-ma, locuiesc singur de vreo 4 ani, niciodata nu as reusi sa fac curatenie cum face o femeie. N-am atat de talent de a freca, de a migali toate chestiile pe care, in mod absolut normal, s-a pus praful, jegul. Mi se pune pe ochi cand stiu ca vin Pastile si trebuie sa fac o curatenie mai serioasa. Ce fac eu in 3 ore e un fel de curatenie, ce face o femeie in vreo 5 se numeste luna si bec.

Manageriat. Stiu, barbatii or sa spuna: taci dracu, ajung sa fie managere daca presteaza cu organul. Sa stiti ca cei mai buni manageri (in aproape orice domeniu) sunt femeile. Si sa ne stim de-o treaba: din moment ce aia isi face treaba bine, e un conducator de succes, apai sigur nu o face cu nioazda. Barbatul si-ar lasa subalternii in sedinta si ar merge sa dea o scurta secretarei, femeia niciodata. Si odata ajunsa in functia de manager, femeia e mult mai greu de corupt, de mituit. N-as vrea sa am o femeie ca sefa.

Cresterea copilului. Oricat am incerca, si sunt cazuri de barbati care si-au crescut singuri copiii, niciodata nu ii poti oferi tu, ca tata, ce ii ofera mama lui. Femeia stie sa ocroteasca si fara muschi, femeia poate sa certe si fara curea, femeia reuseste sa ofere liniste si fara statura impunatoare. In schimb noi, astia cu bilute, pana si in poze cu bebelusi in brate dam urat. Mama ii mama!

Si am stat, m-am gandit, si iarasi am stat, iarasi m-am gandit. Pe cuvant de gasesc alte chestii pe care femeia sa le faca mult mai bine decat barbatul. Cred ca cei mai renumiti hair stylisti sunt barbati, nu cunosc vreo bucatareasa de renume mondial, Dolce&Gabbana sau Versace au fost tot niste purtatori de coaie. De picturi apartinand unei domnite n-am auzit sa fie scoase la licitatie si vandute cu milioane de dolari. Nu stiu daca parfumurile celebre sunt create de femei.

Nu sunt misogin si chiar vreau sa fiu contrazis la subiectul asta. Si nu merge ca mama gateste mai bine ca tata, ca daca un barbat ramane singur, se ambitioneaza, mai pune si pasiune, scoate o mancare de o face pe femeie sa se lase de gatit. Deci, ce lucruri face mult mai bine femeia decat barbatul?

[Paul Atreides]

Asa de rau ii sa fii un barbat insurat?
Posted by Andrei,



Deci cunosc 1 milion de barbati care fug de casatorie. Alt milion care spun ca trebuie, insa nu se gandesc serios la treaba asta. Si alt milion care s-ar insura, doar ca ori n-au bani, ori nu sunt conditiile necesare, ori n-au femeia pe care s-o duca la altar.

Ce-mi spun cei insurati? In principiu toti stramba din nas. Au nemultumiri. Unii mai mari, altii mai mici. Putini sunt cei cu probleme legate de sex, putini cu probleme legate de soacre. Se simt ingraditi, se simt verificati, simt ca n-au timp si de ei din cauza lor, a doamnelor. Timp de ei nu inseamna saloane de coafura sau shopping, ci nopti pierdute la bere, gratare ca intre barbati, cluburi cu gasca de colegi de la munca, fotbal si alte activitati de astea.

Legat de inselat – mi-au trebuit vreo 20 de ani sa realizez ca acea hartie si acea verigheta nu fac barbatul mai responsabil vis-a-vis de subiecul asta. E insurat, dar nu e mort. Se uita mai mult decat inainte, viseaza mai mult decat inainte, cu siguranta inseala mai mult decat inainte de casatorie. Eu credeam ca gata, te insori si aia e. Nu mai poti sa incerci cu alta doar daca divortezi, lucru ce dureaza, ce presupune niste chestii. Dar nu e. Stiu o faza cu un tip ce a dat o muie scurta chiar in seara nuntii. Si nu, nu la proaspata nevasta, ci la una dintre nuntase, una cu care avusese el o relatie…

In afara faptului ca femeile mint cand spun ca de fapt ele se simt mai sigure si dau mai multa libertate barbatului, constiente fiind ca deja au fost duse la altar, chiar asa de rau ii sa fii insurat? E vreun barbat in stare sa-l convinga pe un altul sa-si ia concubina de nevasta? E in stare vreo femeie de aici sa convinga un barbat ca ii este mai bine insurat?

[Paul Atreides]

Iubito, ochii tai is ca cafeaua…
Posted by Andrei,



Cu siguranta toti auzim la un moment dat intrebarea: tu ma iubesti? Si tu, daca esti baiat, minti, ca asa ii place femeii: da, cat in luna si-n stele, pe tine ca pe nimeni, tu esti zana zanelor!
Auzi, da’ tu simti ca te iubesc?
- Pai nu stiu, vreau sa cred ca da, dar vreau sa aud din gura ta.
Sa ti-o spun tare sau mai incet? Apasat sau usurel, melodic, gay, Robert Pattinson style?
- Nu stiu, dar vreau sa stiu daca ma iubesti
Daca iti spun ca te iubesc, ma crezi pe cuvant?
- Pai nu, nu pot sa te cred pe cuvant.
Stii ce, nu-ti spun! E exact cum simti tu.
- Hai no, nu ma tine asa. Vreau sa aud, ca poate eu ma insel.
Pai esti aiurea daca ai ajuns sa te inseli singura
- Pai si daca eu simt si de fapt nu e?
E greu sa simti ceva ce nu e. Daca eu cred ca nu te iubesc, dar tu simti chestia asta, avem trei variante: ori eu nu stiu ce e iubirea, ori tu nu stii ce e iubirea, ori tu esti putin prostuta, usor de impresionat si/sau pacalit.

No, cam atat de ciudata e femeia.
Si pe cuvant, consider ca asa e mai bine, asa e mai corect. Daca ea nu simte, inseamna ca eu nu fac destule chestii din care sa reiese ca simt acea chestie misto pentru ea numita si iubire. Daca sunt atent, afectuos, respectuos, romantic, grijuliu, tandru, daca stau cu ea fara sa ma gandesc doar la banii sau pizda ei, inseamna ca simt ceva pentru dansa. Nu stiu sigur daca asta e iubire, dar banuiesc ca pe acolo e. Dar nu, femeile proaste pentru care doar luna de pe cer e dovada de iubire, alea nu, ales ies din calcul. Doar v-am spus ca urasc femeile proaste.

Si vorbesc de relatii intre oameni cu o anumita varsta. Ca daca ii dai unei fete de 17 ani un trandafir personalizat si ii spui in scara ca pentru tine nu conteaza asa mult sexul, ca poti astepta, aia deja e toata uda, crede ca tu esti alesul, deja se si vede la altar. Deci nu, nu la anii aia mai refer.

Nu pot sa spun in cuvinte ce simt
- Pai atunci arat-o
Pai nu pot
- Pai atunci inseamna ca nu simti.

E simplu ca o injuratura de mama!

Decat sa ti-o spun fara sa o simt, mai bine lasam faptele sa vorbeasca!

[Paul Atreides]

Vezi sa nu superi prostii! Traieste dupa cum iti dicteaza ei!
Posted by Andrei,



Pornesc acest articol spunandu-va ca, la un moment dat, acum putini ani, eram cat pe ce sa dau mana cu moartea. Noroc ca nenorocita era ocupata cu altceva, si pe mine m-a bifat ca la inregistrarile de programe pe net: remind me later. Deci eu sunt constient cat de scurta imi poate fi viata.

Problema pe care o intampina un organizator de petrecere, de chermesa, de diferite actiuni si evenimente este ca trebuie sa faca o lista cu invitati. Iti chemi persoanele dragi, prietenii, oameni cu care vrei si stii ca te simti bine. Ca de aia il faci!!! Eu la o petrecere ma refer, ca de asta m-am lovit.

Deci nu chem din obligatie, nu chem ca sa nu-mi aud povesti, nu chem pentru ca trebuie. Oameni buni, recititi primul paragraf si reveniti aici: viata mea e prea pretioasa si s-ar putea sa fie mult prea scurta ca s-o traiesc dupa cum imi dictati voi. Da, merg la munca pentru ca trebuie, stau frumos la masa ca trebuie, fac o gramada de chestii normale pentru ca trebuie, dar nu ma puneti sa va chem la un chef organizat de mine pentru ca trebuie. Esti prea jegos daca te superi pe mine pentru o asemenea faza. Daca tu ma consideri prieten, e problema ta, s-ar putea ca sentimentul sa nu fie reciproc.

Nu te chem si iti spun in fata, sincer, frumos si fara pic de rautate – nu te-am chemat pentru ca asa am vrut eu. Nu trebuie sa-ti dau explicatii, nu trebuie sa ma scuz, n-ar trebui sa te superi. Ca nu mori tu fara cheful meu, nici eu din cauza supararii tale. Nu inseamna ca esti prost, idiot sau marginalizat, pur si simplu asa am vrut eu. Am facut o chestie ca sa ma simt bine, si-am chemat oameni cu care cred eu ca ma simt cel mai bine. Poate ca nu imi esti asa de bun prieten precum crezi tu ca imi esti. Mai gandeste-te! Daca era vorba de limita de persoane, de lipsa de bani sau de alte motive, ti le spuneam in fata. Dar nu, aveai loc, nu murea nimeni daca veneai si tu, insa pur si simplu nu am vrut eu.

Asta mi-ar placea sa vad si la ceilalti – verticalitate, coaiele necesare sa-i spui unui om in fata adevarul, chiar daca n-o sa-i cada foarte bine. Ar trebui sa te aprecieze ca esti sincer, nu sa se supere din cauza realitatii. Si poate asa o sa realizezi si ce fel de oameni sunt in jurul tau, ce orgolii de cacat are fiecare, ce nevoie de a fi bagat in seama are X si Y, cine pe cine pupa in cur si de cate ori, chestii care te ajuta sa-ti alegi mai bine anturajul de prieteni. Nu-l minti, ca nu-l ajuti!

[Paul Atreides]

Criteriile dupa care te cataloghez
Posted by Andrei,



Importante.
Oamenii cu care umbli. Deseori aud chestia asta: da, stiu ca e curva cu toata lumea, dar cu mine e altfel. Se aplica si la relatii dintre niste fete decente si cercelati dubiosi, se aplica si la o simpla amicitie dintre doi/doua. Spune-mi cu cine umbli ca sa stiu cine esti.
Prima impresie. Desi poate fi doar o intamplare sa-mi pari un jeg de om la prima intalnire, cred ca amandoi stiam ca urmeaza sa dam pentru prima oara ochii unul cu celalalt, deci puteai sa-mi arati partea ta aia ok, daca ai una.
Locul de munca. Nu ma intereseaza daca esti avocat sau doar jurist. Cunosc niste oameni de cacat care detin o functie ok intr-o banca. Insa, daca-mi spui fara pic de rusine si cu zambetul ala tamp, tipic generatiei noastre, ca stai pe camera, ca nu produci nimic, nu te astepta sa ma uit la tine ca un om de incredere. Aranjezi marfa in kaufland? Inseamna ca nu esti un fitos, nu esti lenes, nu ti-e urat de munca mai putin onoranta.
Cum mirosi. Da, stiti ca am o problema cu treaba asta. Nu vreau miresme scumpe, dar macar sa nu puti ca hoitu’.

Mai putin importante.
Tonul si gesticulatia. Nu pot sa te vad cum iti rupi maxilarul cu guma aia, chiar nu ma impresionezi cu modul in care iti tii telefonul la ureche. Esti zeflemitor, ma pis pe tine, esti ok, decent in vorbire, nu iti dai aere, hai sa ne cunoastem mai bine.
Subiecte abordate. Chiar daca inca is tanar, nu vreau sa vorbesc cu tine despre ce futi tu sau ce am futut pana la varsta asta. Treburile de genu’ le vorbeam la 18 ani, cand ma gandeam ca ar fi ok sa-mi fac norma de pustoaice. Solar, coafor, farduri la promotie, toate astea ma fac sa te cred o proasta superficiala.
Hainele. Desi vroiam sa le trec la mai deloc importante, daca stiu despre tine ca esti un om cu bani, insa te imbraci foarte modest, ma gandesc ca esti putin sarit. Adica stiu de seful ala mare de la Ikea ca locuieste intr-o garsoniera, insa despre ala mai stiu ca e putin piscat la bibilica. Stiu ca sunt oameni care nu pun pret pe haine, insa sa nu confundam cu a nu pune pret pe tine. Ceva simplu, decent, cu stil, fara firme pe care nu ni le permitem. Daca esti pitzi, pentru mine esti o proasta. Prea gatita pentru respectivul eveniment sau respectiva intalnire, iarasi ma faci sa ma gandesc ca iti curge scuipat din gura.

Mai deloc importante.
Ce telefon ai. Nu inteleg de ce ti-au lua un telefon business daca tu esti ajutor de bucatar (aici ma includ si pe mine), insa fiecare cu nebuniile lui. Referitor la telefon, daca soneria e Liviu Guta, esti cam ieftin, si ai un IQ cam micut.
Cat castigi. Sunt atatea cazuri de oameni ce castiga mult mai putin/mult mai mult decat merita incat aspectul asta chiar nu ma intereseaza.
Cine e tat’tu. Daca tu esti un tip modest desi tatal tau e mare scula, inseamna ca merita sa umblu cu tine. Atunci, cu mine, esti ceea ce imi demonstrezi ca esti, nu cine ai putea fi purtand numele parintilor.

Minciuna nici nu mai intra in discutie. Cu mincinosii n-am umblat vreodata, doar nu ma apuc acum.

In general, imi plac oamenii simpli, mai modesti, deci ardeleni. Dar vad ca e regula de societate sa te dai cine nu esti, deci slabe sanse sa gasesti oameni ok. Doar v-am zis ca
a trecut multa vreme de cand…

[Paul Atreides]

O chestie pe care femeile nu o stiu despre barbati
Posted by Andrei,



...Noi am inventat gelozia care nu implica sentiment (iubire). Da, stiu ca da peste cap definitia termenului, insa barbatii simt acest gen de gelozie. Ii gelos, tu, deci sigur ma iubeste. Ei bine, eu zic sa va mai ganditi o data. Si sa va ganditi bine, sa actionati din timp.

In unele cercuri se mai numeste si posesivitate, iar femeile ar face bine sa evite pe cat posibil acest tip de comportament. Asta daca nu vor sa aiba parte de batai, de retineri in casa pe perioade nederminate, de alungarea tuturor prietenilor, de lesa invizibila care le tin legate de barbatii lor.

Cum iti dai seama ca e vorba de gelozie fara sentiment?
- Nu pleci nicaieri fara mine!
- Lasa tu sucurile cu fetele, pune mana si fa ceva de mancare, nu umbla aiurea
- Cine era ala, fa? Si de ce i-ai zambit asa?
- Unde esti? Termina-ti povestile, vin in 10 minute sa te iau!
- Ce e cu fusta asta scurta pe tine? Da-o repede jos si ia-ti blugii!

[Paul Atreides]

Sunt ciudat, stiu, dar bagati-va in jocul meu
Posted by Andrei,


...Stiti cum e – cum o moarte toti suntem datori. Nu-i bai, avand in vedere cum se traieste in tara asta, cei care die hard aici par a fi blestemati sa sufere mai mult. Dar vreau sa va imaginati ca ati murit si sunteti la inmormantarea voastra.

Au venit colegii de liceu, dirigintele, matusile alea doua care era mereu invidioase pe voi, trei fosti/foste, niste unchi care le cam trag la masea, niste cunoscuti prefacuti ce tot timpul v-au vorbit pe la spate si acum se dau afectati, prieteni, cel mai bun prieten, si, bietii de ei, parintii.

Dar dintotdeauna ati vrut sa nu fie o inmormantare in stil clasic – vine popa, face slujba, lumea plange, lasa capul plecat, te baga in groapa si arunca pamant peste tine. Urlete, boceli, discutiile de dupa cu pacat, a fost un om bun. Nu, vreti sa fie altceva, vreti sa fie o chestie vesela, pentru ca asa ati fost si voi pe timpul vietii. Trecand peste situatia ipotetic trista, ce piesa ai vrea sa fie pusa la inmormantarea ta? Imagineaza-ti una care sa le ramana in minte atunci cand se gandesc la tine, o piesa care, eventual, sa transmita un mesaj, o dorinta, un gand. Poate ce n-ai putut sa zici in timpul vietii…

Hai, nu va ganditi ca ati murit si ce trist e, ganditi-va ce ati vrea sa cante la inmormantarea voastra. Daca n-aveti chef de explicatii, nu le puneti, ramane doar numele piesei.

[Paul Atreides]

6 lucruri pe care nu trebuie sa le stiti despre “Troia”
Posted by Andrei,




Azi dimineata am vazut “Troia”, in reluare de aseara, pe Pro Tv.

1. Brad Pitt e macho. Si mi-e ciuda pe asta ca el are parte de toate femeile frumoase din filme. Bine, in “Troia”, blonda care juca rolul de “s-a furat mireasa” era cea mai chipesa. Pe asta n-a avut-o Ahile al nostru, era peste zid, si asta n-avea viza. Oricum, mare actor!

2. In comparatie cu Brad Pitt “Ahile”, Orlando Bloom e Tarky. E un fel de bere fara alcool. Te pisi dupa ea, te pisi pe ea. Cred ca nici par la puta nu-i crescuse pe vremea cand s-a filmat “Troia”. Ca femeie, asta mi-ar ucide pasiunea pentru capra. N-ar fi destul de vanjos sa se impinga in mine.

3. Dar totusi, slobozel asta, Bloom, il omoara pe Ahile la final. Au zis regizorii ca prea de cacao s-a facut Orlando tot filmul, l-a lasat sa-l omoare pe erou. Ce ciuda mi s-a facut,
l-as fi batut doua zile, ca in realitate sigur n-avea o cetate unde sa se ascunda.

4. Observ ca in trecut femeile erau mai usuratice decat acum. Bine, puteti sa radeti . Nu, serios, Paris i-a tras-o cam repede Elenei. N-au iesit la un cico in imparatie, nu a sedus-o cu porumbelul voiajor, nici macar friend request pe Travian nu i-a cerut.

5. Filmul asta te face sa crezi ca esti beat. Au luat 20 de oameni, le-a dat armura si sabie, i-a filmat si apoi i-a bagat pe calculator. Acolo, le-a dat dublare la layer de vreo 946 de ori si le-a iesit ditamai armata. Doar ca vedeai acelasi om, acelasi mers si aceeasi alura tot la cate 40 de metri pe plaja.

6. Si pentru ca stiu ca deja va chinuie intrebarea asta: de ce n-a vazut Andrei pana acum acest film? – ei bine, pe vremea aia terminasem cu cam-urile, atunci mi-am zis ca n-are rost sa stau cu patura peste monitor sa vad si eu cum ecranul din cinema se cutremura de fiecare data cand operatorul nostru de imagine ambulant tusea. Si atunci aparuse Cam, am zis ca il astept dvdrip. A venit si asta, dar…. In sfanta duminica dimineata, pe la 5, eu ma uitam la “Troy”, bine ca azi la 12 a trebuit sa fiu la munca.

[Paul Atreides]

5 lucruri de care mi-e dor
Posted by Andrei,



Am primit o leapsa de la blonda ce gandeste mult mai mult si mai bine decat alte brunete, satene sau roscate, leapsa in care trebuie sa va zic despre lucrurile de care mi-e dor. Nu-i tocmai pe stilul meu, insa trebuie ca aici sa mai apara si articole fara tenta negativa, ca s-ar putea sa sictiresc lumea cu atatea cacaturi.
1. Mi-e dor de Madrid – am mai zis-o. Desi nu cred ca e in top 10 capitale europene ca frumusete, imi lipseste linistea de acolo, faptul ca iesi pe strada si oamenii din jur sunt alt fel de oameni. Alt soi, alta substanta, alta mancare de peste. Nu-s incruntati, nu te studiaza, nu se uita cu invidie, sunt doar niste oameni care trec pe langa tine asa cum trecem noi pe langa… banci.

2. Mi-e dor de liceu – baaa, cat mi-e de dor. M-as trezi de la 6 in fiecare dimineata, as face si teme, as si invata, doar sa mai traiesc o data anii aia. Bineinteles ca atunci abia asteptam sa-l termin, insa deja e clasica: iti dai seama cat de valoros si misto e un lucru abia atunci cand il pierzi.

3. Mi-e dor de femeile simple – desi poate la fel de simandicoase si cacate la cur ca acum, insa atunci cand eram pitic parca le vedeam mai curate, mai istete, mai devreme acasa, mai naturale. Acum 90% dintre ele sunt prefacute, fardate de iti vine sa le oferi un spaclu, fitze de proaste, genti sclipicioase, fac pe ele incercand sa mearga pe tocuri, niste strambe. Da, de femeile simple chiar mi-e chiar dor.

4. Mi-e dor de Maka cel de la 18-20 de ani – nu asa incruntat, nu asa retras, nu asa critic, nu asa negativist. Acum sunt un labar ce critic orice lucru din jur, incepand de la ce vad in oglinda si pana la actiuni de caritate de pe net. Chefuri, nebunii, traind clipa, un copil fain, asa eram la 18 ani. Batran de prea de vreme…

5. Mi-e dor de Scarisoara – am avut bunici acolo, acum doar niste neamuri. Langa valea Ariesului, un loc unde apa se face lina, loc de lenevit pe o saltea, cu o halba de bere ce te asteapta pe mal, cu niste gratare ce sfaraie pe pajistea de langa vale. E foarte fain, as merge acolo in fiecare weekend. Din pacate, ultima oara am fost acolo anul trecut, desi e la doar 100 de km departare de Alba.

Voua de ce va este dor?

[Paul Atreides]

Dilema unui barbat indragostit
Posted by Andrei,



In ultima perioada, acest blog e devenit la fel ca studioul vechi de la radio 21, acolo unde, acum vreo 7-8 ani, doctorul Cristian Andrei dadea sfaturi tinerilor cu probleme. Acum voi jucati rolul ochelaristului intelept, eu rolul virginului care pune intrebari.
Am un tovaras. Asta e plecat de vreo 2 ani prin Anglia. A tot venit pe acasa in acesti ani, de sarbatori sau evenimente speciale e aici. Genul de om care te face sa crezi ca Londra e e la doar vreo 3 ore de mers cu masina pe vale, in sus.

Ultima oara cand a venit, acum vreo doua luni, si-a gasit muiere. Din ce imi spune el si ce am vazut eu (in poze), e foarte ok tipa. As putea zice ca e buna in draci, dar poate citeste chestia asta si nu vreau sa se manie. Nu stiu alte detalii si nici nu ma intereseaza. Dar stiti cum e, de la o varsta conteaza mai mult altceva: mintea si corazonul – e ok si cu astea. Nu-i proasta, are o facultate terminata la Timisoara, vrea sa se angajeze si nici de munca din casa nu fuge.

Prietenul meu zice ca ea ii arata ca tine la el. Mult si sincer! Acum asta are o problema: sa se intoarca acasa, pe 1500 de lei/luna sau sa continue acolo, pe o gramada de bani, dar fara fata asta ce i-a sucit mintile si despre care deja imi vorbeste ca viitoare sotie?

Mi-a cerut sfatul. Ce era sa-i zic? Tipic barbatesc, ar fi trebuit sa-i spun sa-i dea pace, sa i-o traga cand mai vine pe aici si sa-si vada de viitorul lui acolo. Dar omul asta mi-e chiar drag, pare fericit si implinit langa dulceata asta de fata. Cum zice el, cum i-am dat si eu dreptate: banii n-au nicio valoare in cazurile astea!

Dar mi-e teama ca:
1. Vine aici, la ce situatie e in tara, stresul de la locul de munca, lipsa banilor (cu care s-a obisnuit pe dincolo) sau viata de zi cu zi s-ar putea sa-i omoare toata starea de euforie pe care mi-o afiseaza acum. Chit ca are fata langa el
2. Daca peste 2-3 luni ii zice asta ca s-a terminat? Stiti si voi cum e, niciodata nu stii ce se poate intampla. Si si-a lasat un loc de munca extrem de bine platit acolo, omul facandu-si un rost prin ploioasa capitala a Angliei.

Ce sa-l sfatuiesc?

P.S Tipa nu vrea sa mearga sa munceasca acolo, in Anglia

[Paul Atreides]

Virgina… in ureche
Posted by Andrei,



Care-i şpiru sa zici ca esti virgina daca nu mai esti?

Prima minciuna grosolana a unei femei a fost pe clasa a a VI-a cand, din greseala, un coleg i-a gasit tampoanele unei tipe din clasa. Aia, inrosita toata, a sustinut vreo doua saptamani ca erau prajiturele (nu stiu de unde explicatia asta), pana cand ne-am plictisit de subiect.
Acum, o minciuna la fel de penibila ca cea din vremea lui Andrei cel Faradeparlacoaie este cea cu virginitatea. Deci oameni buni, mai lipseste ca vreo bunica sa vina sa sustina ca e virgina si deja o dam in povesti cu balauri. Si fata si nepotelul sa o sustina pe batrana.
Io? Is virgina! Bine, ea poate se refera la cur, ureche, intre degetele de la picioare. Rar, dar foarte rar, cand zice virgina se refera la gura.

Dar nedumerirea mea este de ce sa minti? Comoara nu e, bani nu-ti aduce decat daca vrei sa fii proasta satului, cautatori de virgine nu sunt multi (cred), la tv nu apari, in Cancan nu scrie de tine, eventual la sectiunea raritati din lumea intreaga. Virgina din metropola, episodul 6 – Doamne, cum o fi cand virgina n-oi mai fi

Si-o pacalesti cu masina celui mai bun prieten, o duci acasa, o dezbraci, incepi usor, si zice: lasa-ma pe mine deasupra, asa o simt mai bine. No uita-te, frate, la avataroaica asta, acum 2 ore zicea ca e virgina, acum imi sopteste ca vai ce bine o simt in mine! Si parca te inhibi, iti vine sa o iei la palmi si sa-i zici: fa, parca erai neatinsa. Hai ma, vroiai sa-ti zic ca inghit de la prima intalnire? Pai nu, draga, dar nici sa ma faci sa ma gandesc mai mult la himenul tau decat la pula mea. No lasa ca m-ai futut bine. Vreau sa ne mai intalnim.

Daca are 23 de ani si e inca virgina, te gandesti: ori e ghinionista rau in dragoste, ori merge pe conceptul mamei Filoftea – sex doar dupa ce ma intorc de la altar, ori e sperioasa si fuge de Martinel, ori e proasta si crede ca are banana vene. Nu ne trebuie sa fie specialiste in pat, dar macar cand vine vorba de chestia asta, sa nu-ti spuna ca e cusuta cu ata de puritate, cand de fapt e ca o minge de golf – de incercat la toate gaurile.

P.S. Nu e nimic rau in a fi virgina (asta daca nu ai 30+ de ani), doar ca se declara virgine chiar si unele care si-au tras-o mai multe ore decat m-am jucat eu pe calculator.

[Paul Atreides]

O pereche de coaie pentru domnu’
Posted by Andrei,



...Astazi, in statia de autobuz, asteptam calutul care ma duce catre plantatie. Langa statie, la maxim 20 de metri, e un second hand.

Iese ea grabita, dupa vine si el
- ti-am zis ca verdele te prinde mai bine ca albastru. Nu mai tot comenta cand suntem in magazin. Esti dobitoc. Si aia albastra avea si o pata. Ce ma poti enerva…
El inghitea in sec. Dar isi face curaj si zice:
- o sa vina vremea cand o sa am si eu un cuvant in relatia asta. In ultima vreme facem numa’ cum vrei tu

Dar trebuie sa o aplaudam pe spartana noastra, iar pe el sa-l felicitam ca o iubeste asa mult si lasa dupa ea. Pentru ca daca spun de ea ca e o filfizoana care mai bine ar conduce la oi decat la barbati, m-ar face lumea misogin. Si totusi, o pereche de coaie pentru domnu’, pare-se ca e calcat in picioare.

[Paul Atreides]

Timpul trece altfel pentru femei
Posted by Andrei,


Cum sa ai, frate, rabdare 28 de minute (pe ceas) sa astepti langa magazin, pana se hotaraste doamna ce sa aleaga intre pantalonii aia negri si cei crem?! Acelasi material, aceeasi cusatura, fiind aceeasi marime, e normal ca iti vine la fel pe cur si in talie.

Si e curios ca la ele timpul trece altfel. Cred ca vorba “cresteau intr-un an cat altii in trei” a fost inventata dupa ce s-a vazut cat stau femeile cu adevarat in magazin si cat au ele impresia ca stau. Pe cuvant, acolo, printre raioane cu kilograme de carpe, timpul trece muult mai incet. Aproape ca iti vine sa te muti acolo, ca sigur asa vei avea timp de toate.

Daca ar fi sa ma iau dupa ritmul din magazinul de carpe, ar trebui sa-mi termin treaba in vreo 2 ore, o cacare sa nu dureze mai mult de 34 de secunde, pana si dusul mi-ar lua sub 1 minut. Sa nu ma zic ca drumul cu trenul, intre Alba Iulia si Bucuresti, pe care l-am facut in 8 ore, ar dura maxim 3. Ca si cand as merge pe autostrada.

Poate de aici si nemultumirea femeilor legata de sex. Poate ca secunda cantareste la fel de mult ca atunci cand sunt in magazin, iar la final iti auzi: bine, mai, 5 minute crezi ca a futut-o tat’tu pe ma-ta ca sa te faca? Si cand colo tu ai gafait pervers vreo 20 de minute, dandu-ti toata silinta. Dar nu, frate, pentru femeie timpul trece altfel.

[Paul Atreides]

Pentru ca sunt un simpatic
Posted by Andrei,



...Ma bag la aprozarul de peste drum cu gandul sa-mi iau rosii, castraveti si un ardei, ca sa pun de-o salata. Iau rosiile, aleg un ardei, cand sa pun mana pe castraveti:
- nu te-as sfatui, sunt moi si vechi. mai bine nu lua.

Bun. Ce gest… Raman doar rosiile si ardeiul. In drum spre casa, o sun pe doamna:
- auzi, cand vii incoace cumpara tu vreo trei castraveti.

Vine doamna cu castravetii, cand ma apuc sa-i curat, ii spun ca as fi luat eu, insa vanzatoarea de peste drum mi-a zis ca sunt vechi si moi, ca mai bine ma lipsesc. Si mi-a fost lene sa ma duc pana la Kaufland. Urmeaza o liniste, dupa care:
- ce?! pai de acolo am luat si eu. Si mie nu mi-a spus nimic, ba mai mult, nici nu mi s-a parut ca-i alege, a bagat in punga ce ii venea la mana.

[Paul Atreides]

Explicatie scurta pentru pulalău
Posted by Andrei,




Serile trecute ma viziteaza, asa cum ii sta bine unui om ce are nevoie, cel mai ghibol dintre precini, tovarasul de-o viata, hai sa-i zicem Sexosu’ cu pula mare. Ma suna:
- ma, chizdoneta, pot sa vin la tine sa-mi fac niste aripioare in friptoza?
- ie, ma, hai linistit, numa ca trebuie sa schimb uleiu’, ii vechi.

Aripioarele mele la friptoza sunt, prin partile locului, mai cunoscute decat KFC. Pur si simplu sunt divine. Dar ho, nu despre mancare ii vorba, deci puteti sa va tineti pofta in teaca. No, o venit omu’, am schimbat uleiul (da, v-am otravit iarasi), am dat cu putin Triumf peste cuva aia de ulei, peste fierul ala ce incinge uloiul, am lasat, am frecat, am lasat la uscat.

Si cum stateam noi la masa, asa, ii dau vestea:
- coaie, mi-am facut cont de facebook.
- facebook? am auzit si io de asta, dar ce cacat ii?
- ma, ii un fel de hi5, doar ca umbla oameni putin mai isteti. Si astia cu blogurile sug trafic de pe acolo, isi promoveaza ideile, interesele. Un fel de sugatoarea satului, plina de bube, fututa de toti, dar utila cand ai nevoie de o ţeghe.
Si ii propun sa-i fac si lui.
- io?! tu esti bolund, ma, nici pe hi5 n-am mai intrat, nici pe mess, am peste 1000 de mailuri necitite (true story, am vazut mai tarziu), cand stau io pe calculator?

Si ii zic cuvantul magic, acel mirobolant termen la care orice coi isi muta axa, orice floc se da din calea pulii, orice hormon lasa play station-ul si se urca pe rotita: is femei, ma!
No, pulas, l-am terminat pe asta. Ridica din spranceana, gandeste putin, cam cat o face fiecare barbat cand vine vorba de pizda, si spune uimit si incantat: serios?!

Dupa maxim 10 minute omul avea contul. Si stati, mi-o trimis prin dinti albastri poza, eu am pus-o pe laptop, iar apoi i-am urcat la om drag de poza de cocalar.
- da’, ma, dar chiar poza asta de cocalar ti-ai ales-o? hai sa cautam din arhiva, poate gasim una mai normala
- taci, ma, la femei astia le plac – cocalarii cu poze pizdoase. Cu poze de astea agati, nu de alea ca ale tale, de sarantoc cu pretul pe sticla de Granini.

Si dreptate are omu’.

Mergem la un chef? Vii cu mine pana undeva? Ma ajuti sa instalez un windows pe laptopu’ cuiva? Te bagi in partid? Toate aceste intrebari si propuneri pe care un barbat le face unui prieten pot avea un raspuns pozitiv daca adaugi cuvintele magice: is si femei.

[Paul Atreides]

Scurta si puturoasa de la Orange
Posted by Andrei,


Aceasta e o poveste tipica in care cuvintele prostie si Orange dau bine unul langa celalalt. Si da, si de aceasta data nu clientul este de vina, ci firma asta care nu-i proasta, doar ca angajeaza la sacosa.

Lunea trecuta, pe 15, am fost la Orange ca sa-mi schimb: contractul de pe un alt nume pe numele meu, abonamentul + telefonul. V-am zis ca vreau sa schimb scula.
Si merge ficiorul vostru la un magazin de asta, ma intampina o domnisoara. Bineinteles ca asta era in ton cu panoul lor, varuita de atata fond de ten, dar am zis ca treburile astea nu conteaza, nu se poate ca fiecare muiere care mi se pare proasta sa si fie.

Si prima oara facem cesiunea, schimbam contractul pe numele meu. Si dupa aceea doamna imi spune de pantere, delfini si cai verzi pe pereti. Ramanem la delfin 8 + ceva net + 100 de sms (am auzit ca e la moda sa dai papucii printr-un mesaj).

Data de facturare: 19. Pe 19, bivolul care va povesteste se asteapta sa-i intre minutele, sa fie o stare de numa bine, ca la pocaiti. Dau la cronos in 19, o baga pe aia ca s-au schimbat treburile si trebuie sa am rabdare 48 de ore. Ok. Astept. Dar vorbesc in astea 48 de ore,
n-are ce sa fie nasol. Doar e Orange, firma serioasa, doar e Romania, pe acelasi loc cu Germania, doar tipa era romanca, deci muncitoare si priceputa din fire.

Astazi vad zero minute in retea, zero nationale, dar un frumusel cost suplimentar. (De ce dracu am zis ca e scurta povestea?! Abia am ajuns la mijloc). Rupem niste pagini de injuraturi si morti adusi in discutie, trecem la capitolul in care eu ma duc astazi la Orange, sa rezolv naibii problema asta.

Mda, nu vi s-a facut trecerea cum trebuie, mai trimit o data actele la Bucuresti,
n-avem ce sa facem pana luna viitoare in 19. Aaa, uau, si mai trecem pe carnetel o muie luata de la oamenii de cacat ce populeaza tara asta. Dar va dam o cartela prepay pe care o puteti folosi. Si ma apuc sa schimb cartela in autobuz, pe buda sau cand ma uit la pornache si vreau sa-mi anunt prietena ca m-am incins? Pai cam da.

Eu am ramas cu costul suplimentar si cu o cartela prepay care nu ma incanta cu nimic ca pot activa 298634 de minute, din moment ce e alt numar, fara contacte in memorie, fara sa-mi fie tocmai ok sa schimb plasticul de fiecare data cand vreau sa vorbesc. Si nu umblu cu doua telefoane cu mine ca n-am teaca, si nici om de afaceri nu sunt.

Stiti ce ar fi misto? Odata cu retrimiterea actelor la Bucuresti, sa se prelungeasca cu inca 24 de luni perioada de contract, pe langa cele 24 cu care am fost de acord atunci cand am schimbat abonamentul si telefonul. Sa vedeti atunci futai…

P.S. Credeti ca reuseam mai multe cu o atitudine mult mai agresiva?

[Paul Atreides]

Concluzia trista a unui batran timpuriu
Posted by Andrei,



Credeti-ma, online-ul m-a schimbat mult. In bine, desigur. Nu mai sunt asa uracios, asa incruntat, asa reticent, nu mai vreau sa injur oamenii asa de mult, chiar daca merita. Deci pornim de la ideea ca sunt un tip realist, nu pesimist si nici batut in cap. Dar am o oarescare problema cu astia care cred prea mult ca vor schimba ceva. Nu stiu de ce, dar ma deranjeaza entuziasmul unora in a face si a crede niste chestii care nu vor avea niciun rezultat pe termen lung.
Stiti, am sustinut Lecturi Urbane, am sustinut si Let’s do it, Romania! printr-un banner, sunt doua chestii care mi-au placut si a caror parte negativa eu nu o vad, deci cu siguranta merita apreciate. Dar mi-e mila de cei care cred ca vor schimba ceva aici. Da, stiu, trebuie sa pornim in viata asta de oameni mari cu gandul ca vom schimba ceva… dar nu pentru tara, nu pentru planeta, ci pentru propria persoana si pentru cele dragi din jur. Vreau sa schimb ceva si trag tare pentru buzunarul meu si binele familiei, io nu vreau sa schimb tara asta si oamenii din ea. Pentru simplu fapt ca nu asta e scopul meu in viata.

Nu-s pui de Messia, nu-s orb si nici naiv. Stiu in ce tara traiesc, stiu cine ma conduce, stiu la ce sa ma astept. Da, la aceleasi chestii ca si pana acum. Fratilor, noi, romanii, nu tragem apa dupa noi la baie!!!, voi vreti sa schimbati tara cu totul? Vreti sa invatati cocalarii si pitipoancele sa nu mai arunce gunoaie pe jos? Vrei sa-i faceti sa lase Libertatea si Cancan ca sa citeasca “In numele trandafirului”?! Luptati degeaba si va pierdeti timp si energie sa schimbati o gramada de oameni de calitate inferioara.

Sa inchei, ca ar fi mult de scris aici si textele lungi nu se mai citesc, mi-e mila de tinerii entuziasmati peste masura care cred ca pot schimba ceva. Nu, tara asta nu o sa se schimbe pentru simplu fapt ca pentru noi, astia mai saraci, asigurarea traiului e lucrul primordial, banul din portmoneu ne intereseaza. Si va dau un exercitiu: va da unul 10.000 de euro sa-l ajutati sa arunce niste butoaie toxice in Dunare (sa zicem ca politia nu conteaza, nu exista legi, vorbim doar de moralitate), l-ati ajuta? Pentru 10.000 de euro, banii jos. Si vreau sa-l vad pe ala care zice ca el se gandeste la ecosistem, ca el vrea sa munceasca la patron pentru banii aia, nu sa faca asa ceva. Exemplu stupid, stiu, dar dati-mi un raspuns. Vroiam doar sa va arat ca nu trebuie sa trag pentru binele patriei, al poporului, eu trebuie sa trag pentru binele meu si a familiei mele. Pana la urma, la asta se reduce totul. Cei care vor altceva sunt doar niste tineri ce investesc timp si energie in niste sperante desarte.

E bine ca un ciubotar i-a facut pe doi sa citeasca, e bine ca o bratila i-a facut pe doi sa adune dupa ei, dar nu va asteptati ca peste 30 de ani (da, 30) tara asta sa arate ca Germania sau oamenii din ea sa aiba nivelul de trai si bunul simt al neamtului.

[Paul Atreides]

Barbatia unui mascul
Posted by Andrei,



Le mai luam cateodata in mana si le admiram. Ne dam seama cat sunt de importante, de valoroase, cat de mult conteaza ce au inauntru.

Nu sunt ca orice alt lucru pe care il purtam zi de zi. Nu-s de neglijat, nu-s niste chestii de care sa ne debarasam, pentru ca fara ele suntem aproape nimic. Nu le tinem la vedere pentru simplu fapt ca nu e frumos, plus ca nu ne ajuta, nu ele au valoare, ci ce putem sa facem cu dansele.

Eu, de exemplu, le ingrijesc mai mult decat alte chestii ce-mi apartin. Stiu ca-s sensibile, ca nu trebuie bagate in apa rece, ca nu trebuie zgariate, ca nu trebuie tinute la caldura mare. Si pentru asta le tin intr-o chestie speciala, ferite de toti factorii astia externi. Vreau ca atunci cand am nevoie de ele, sa fie functionabile 100%, pentru ca asta imi ofera putere, incredere, succes la femei.

Nu e problema daca stie lumea ca le ai, e ceva normal, doar sa nu aiba acces total la ele. Femeie ta, de obicei, are acces total la ele, insa cu siguranta ti-ar placea sa nu fie asa, nu vrei sa ajunga sefa lor. Atunci cand va sti cand si unde le-ai folosit, ai dat de dracu. E ok sa stie de ele, sa stie de importanta lor, sa te aprecieze pentru ca le ai, dar sa nu fie stapana lor suprema, sa nu-ti dicteze ea ce sa faci cu ele.

Si, mai important decat toate, trebuie sa fii constient ca, desi poate n-o sa le convina multora, in ele stau barbatia unui mascul. Acolo trebuie sa fii dotat! Da, oameni buni, in societatea actuala, cardurile si banii de pe ele reprezinta ceva mai puternic decat scula si coaiele.

[Paul Atreides]

Cei slabi n-au ce cauta in tara asta
Posted by Andrei,



Cei care nu pot sa accepte ca s-ar putea sa lucreze si 4 ani consecutivi fara sa aiba concediu, ar fi bine sa nu traiasca aici. Intotdeauna a intervenit ceva, ba a trebuit sa plece altul, ba n-ai avut bani de mers macar 5 zile undeva. Ne uitam la pozele altora din Turcia si Croatia si ne gandim ca nu o sa fie nici anul asta.

Cei care nu suporta ca isi vor cumpara doar cu suta de grame, ar fi bine sa se mute. Pentru ca jumatate de kilogram de muschi file nu o sa vezi niciodata pe partea ta de vitrina, ci doar dincolo de sticla. Eventual la ocazii speciale – chefuri, revelioane, serbari. Chiar daca e la oferta, fiind aproape de expirare, tot e prea scump pentru noi.

Cei care nu vor sa accepte ca tara asta nu are cum sa mearga foarte bine, ar trebui sa-si faca valiza si sa treaca granita. Acum 20 de ani era Iliescu si Roman, astia i-au lasat pe altii, cumetrii si nepotisme, de ce sa cred ca va fi altfel? Daca raman aici, trebuie sa ma gandesc ca aia n-or sa lupte niciodata pentru mine.

Cei care nu vor sa accepte faptul ca salariul lor va ramane acelasi in urmatorii 5 ani, sa incerce altundeva. Bine ar fi sa nu scada, insa de crescut sunt slabe sanse. In timpul asta, preturile cresc, facturile se fac din ce in ce mai babane, leafa ramane pe loc. Minim doua joburi ca sa castigi bine. Trebuie sa stii sa faci mai multe chestii ca sa castigi in tara asta.

Cei care asteapta ca altii sa inceapa revolutia, altii sa-si rupa gaturile cu jandarmii ce apara cloacele cu politicieni, sa-si vada de treaba lor pe dincolo. Eu stau ca is comod, tu stai la fel. Amandoi injuram, dar nu facem nimic. Eu zic sa nu ne asteptam sa faca altii in locul nostru. Daca ramanem aici, trebuie sa tacem si sa inghitim.

Cei care cred ca vor termina facultatea si, cu diploma in mana, isi vor gasi de munca, ar fi bine sa accepte ca la noi nu e asa. Diploma de la facultate atesta, in fata neamurilor si a prietenilor pe care ii intereseaza aspectul asta, ca tu n-ai mers degeaba 3-4-5 ani la niste cursuri si seminarii. Daca crezi ca e suficient ca sa te angajezi… crezi gresit.

Cei care cred ca vor trai o batranete linistita dupa ce au lucrat zeci de ani, ar fi bine sa incerce sentimentul asta in alta tara. Degeaba tragi cu anii pentru un sef dobitoc sau pentru o multinationala plina de besini, tot batran uitat de lume o sa ajungi, stand la coada la medicamente, sperand ca ale tale sa fie compensate. Macar pruncii sa nu te uite.

Si totusi, romanii care raman aici si reusesc sa treaca, mai greu sau mai usor, peste toate cacaturile vietii, se pot considera niste eroi. Mai nesimtiti decat Cartman, mai priceputi in a face haz de necaz decat Superman (care isi trage chilotii peste pantaloni), mai optimisti decat media europeana, mai lipsiti de greata decat o curva de centura care inghite multe, mai petrecareti decat le-ar cadea bine, mai nepasatori decat un om ce sta la bar in timp ce apa ii ia casa, mai sugatori decat Dracula, mai veseli decat un tigan caruia i se naste al 14-lea copil, dar de pe care stie ca primeste alocatie, mai prefacuti decat Videanu, mai… Ai nevoie de toate astea ca sa reusesti aici.

Pentru toate celelalte exista strainatatea.

[Paul Atreides]

Nu-ti pierde statutul de primadona!
Posted by Andrei,




Doamna, draga cititoare, oricum de barbati se stie ca sunt curvari, dar daca il mai f*ti la cap cu cacaturi femeiesti si nu ii oferi ce ii trebuie, sa nu te mire ca o sa plece la altele. Sunt atatea ispite inca de la iesirea din scara, asa ca incearca sa-si oferi ceva bun cand e cu tine, daca simti tu ca merita, da-i si pe tava, ca sa nu te trezesti ca esti considerata oficiala, si pe langa tine mai sunt inca vreo cateva.

Asta nu inseamna sa stai ca proasta, sa fii sclava, ci doar sa realizezi ca pe langa faptul ca el gandeste mai mult cu capul de jos, si oferta de pe strazi e al naibii de atragatoare. Si nu conteaza ca aia nu stie sa faca de mancare ca tine sau ca nu calca la dunga, isteriile tale iti pot anula toate calitatile de femeie de casa. Numa’ zic. Mai gandeste-te!

Si pentru categoria de muieri setate pe da, dar si barbatii… da, sunt 10.000 de barbati mai buni decat cel de langa voi, doar ca ori sunteti comode, ori nu mai aveti timp si chef sa cautati ceva mai bun, ca sigur este si cu siguranta il meritati.

[Paul Atreides]

Daca esti barbat
Posted by Andrei,



Nu viola. Laba, papusa gonflabila, gaura in perete, curva de pe centura, proasta de la servici, deci ai o gramada de variante, esti absolut un slab daca incerci sa futi cu forta
Nu fute batrane. Aceleasi variante ca mai sus, + toate alea nu
ti-ar putea provoca atata scarba ca o matase a broastei pe care stimata noastra de 86 de ani o are. Daca iti place branza mucegaita, du-te la market si cumpara-ti, in cazul asta nu o incerca pe cea naturala

Nu accepta sa fii un intretinut. Nu e nicio problema ca ea sa castige mai mult decat tine, insa nu accepta sa rupi canapeaua in doua schimband intre sport.ro si taraf, fara sa aduci vreun ban in casa aia. Si nu, aia de la parinti nu se pun, trebuie sa fie produsi de tine, cu ce ai in cap sau ce iti poate fizicul

Nu lua bani din portmoneul femeii… fara ca ea sa stie. Daca esti un jenibil ca cel din situatia de mai sus, macar nu te comporta ca un pusti de 12 care a descoperit tigarile la bucata si fura de la mamica ca sa mai traga inca doua winchester

Nu te lauda ca iti bati femeia. Daca eu zic ca nu dau in femei, aia nu inseamna ca nu exista astfel de barbati. Fiecare cum doreste. Ca poate pana la urma, femeia care nu stie de respect trebuie sa stie de frica. Ok, dar nu te lauzi cu faptul ca i-ai umflat ficatul cu coltul de la scaun. Tine pentru tine, simte-te macho in fata oglinzii si in fata celei care nu poate riposta, nu arata ca ai coaie in fata partenerilor de bere.

Nu te ingriji mai mult ca ea. Epilat cu ceara peste tot, pensat, solar, salon de infrumusetare, creion pe la ochi, oja incolora, creme, putin fond de ten, oglinda la portmoneu. Mai lipsesc chilotii roz, si du-te ia-ti un dildo, ca sa te impingi in el la noapte. Nu maimuta, nici un neingrijit cu slobozala pe sub unghii, dar nici mai putulit decat femeia de langa tine. Cand una zice vreau sa fie barbat, nu se refera doar la organ.

Nu te lauda in fata ei cu cate tipe ti-au trecut prin pat. Doar daca aia e stupida rau de tot o sa se umezeasca la auzul vestii ca te va ajuta sa-ti dea cifra rotunda: 30. Eventual sa-i spui ca n-ai avut reclamatii de la femeile care ti-au aranjat cearceaful, poate sa-i sugerezi subtil niste prietene comune fata de care te-ai simtit futaciosul barbar, dar sa nu-i spui pe cate le-ai gadilit la intuneceala.

[Paul Atreides]

Ce isi doreste un barbat de la o femeie
Posted by Andrei,




Te-ai putea gandi la tâţe mari, cur beton sau modul de a da din fese. Is si astea importante, insa e o chestie care e mult mai importanta. Indiferent daca e ceva serios sau doar o felatie de o seara, barbatul se asteapta de la femeie sa fie naiva, sa fie credula.

Daca vrei si trebuie sa o minti cum ca te-ai pus la somn cand tu de fapt vrei sa pleci cu baietii, ea sa te creada pe cuvant. Sa nu te puna sa tragi apa ca sa auda ca esti acasa, sa o pui sor’ta sa zica ceva la telefon, sa auda scartaitul acela enervant de pat.

Daca vrei sa o minti ca vrei ceva serios cu ea, ca nu e doar aventura, toate astea cu gandul sa o dezbraci mai repede, ea sa te creada pe cuvant. Sa nu te puna la probe, sa te puna sa astepti, sa-i faci demonstratii odioase.

Daca vrei sa o minti in legatura cu vanataia aia dubioasa de pe gat, ea sa te creada ca pur si simplu colegul tau a facut o gluma si incercand sa te stranga in brate, ti-a dat cu cotul direct in gat. Si tu ii spui ca te-ai certat cu prostul ala, ca respectivul poate fi sunat (omul stie ce trebuie sa zica la telefon). Ai prefera sa nu sune, sa nu verifice la sange toata povestea, cica sa creada in vorbele tale si sa zica ba, dar ce prost o fost ala ca te-a lovit.

Ati inteles ideea. Fiecare barbat isi va minti, la un moment dat, partenera. Daca ea crede, baga la cap, accepta si nu face scandal, e totul ok. Daca e stresata si stresanta cu posibila minciuna, ai dat de dracu. Si chiar daca iti apreciezi femeia pentru ca e isteata si ii fuge mintea, o parte din tine sufera din cauza asta.

Desi nu-i frumos si foarte putine doamne ar recunoaste chestia asta, femeilor le place sa fie mintite. Si daca cititoarele mele tinere vor sari sa-mi dea cu parul, mai vorbim peste cativa ani. Fa, dar sa nu aflu, umbla, dar sa nu te vad, vorbeste, dar sa nu aud – toate astea fac parte din gandirea unei femei mature, femeie care e constienta ca treburile de mai sus se vor intampla mai devreme sau mai tarziu.

[Paul Atreides]

Comunistilor, nu mai muriti odata?!
Posted by Andrei,



S-au apucat astia de la primarie (sau cine se ocupa de asa ceva) sa taie iarba din spatele blocului meu. Nu e foarte mult spatiu verde, insa pe langa fiecare bloc sunt cativa metri patrati in care avem iarba si ceva pomuleti. Si-au venit astia cu masini electrice, de tinut in mana, si au inceput sa frece tarlaua. No, si alea fac putina galagie, dar nu foarte. Adica nu iti cad masele daca unu de langa tine manevreaza asa ceva.

Un vecin de bloc, dar din scara de langa, a iesit la omul ce isi facea meseria, strigand ca vita ca sa mai termine cu baraietoarea aia, ca sperie copiii. Ce vrei, omule, sa ti-o las asa? Da’ foloseste naibii coasa, ca aia am folosit-o si eu de mic si nu mi-au cazut mainile. Adica vin muncitorii cu paturi de adunat iarba, cu masina cu remorca, cu intentia de a face treaba, si sclerozatul asta se ia de ei ca de ce fac galagie. Si era 11 si ceva, deci nu poti sa zici ca i-a stricat somnul de pensionar besit, la 6 dimineata.

Comunistii tot comunisti raman. Au fost crescuti intr-o vreme in care berea nefiltrata si partidele de table erau singurele lor bucurii. Se bagau in casa, strigau la muiere sa le puna in farfurie, le trageau o pula, iar apoi le bateau ca de ce nu le-au calcat hainele. Prosti, batuti in cap, genul de parinte care ii spune copilului ca la ce ii trebuie lui calculator, ca ce sa faca cu el.

Atitudine care dauneaza progresului acestei tari. Serios, no. Ma gandesc ca boul ala din bloc cu mine a facut copii, si chiar daca aia au trait ultimii 20 de ani in afara limitarii de pe vremea lui Ceausu, tot au crescut si s-au format in casa cu acest sustinator al PCR. Bai, cat ii urasc pe astia, da-le-ar holera in intestin!

[Paul Atreides]

Cum comenteaza o femeie un meci de fotbal
Posted by Andrei,


Atunci cand te uiti impreuna cu o femeie la fotbal, nu ai voie sa te superi sau sa te enervezi pe ea. Pe mine chiar ma distreaza. Majoritatea comentariilor sunt aiurea rau, insa multe dintre ele au si un sambure de adevar. Vorbe celebre si incercari de explicatii:

•cum adica au pierdut desi au meritat victoria? Pai daca o meritau, ar fi obtinut-o – daca e sa o gandesti ca un om rational si nu ca un microbist impatimit, asa e, nu?
•ce prosti is aia, pai daca au dat gol, de ce nu s-au aparat ca sa nu primeasca?!
•cum adica offsaid? – asta cred ca cel mai greu lucru de explicat. Iubito, cum sa-ti spun eu tie, e ca si atunci cand, in magazin, tu esti in fata raionului cu parfumuri, iar cand eu iti pasez cardul, nu e nicio vanzatoare intre tine si raft, ca sa aiba cine te servi. Raionul e poarta, cardul e mingea, vanzatoarea e apararea adversa
•cat bine arata ala – unul dintre cele mai des intalnite motive pentru care femeile se uita, totusi, la fotbal
•arbitru asta e prost – nu stiu exact nici in ce parte ataca fiecare echipa, sa nu mai zic de reguli, insa arbitru e prost. De fapt asa gandesc de multe ori si barbatii
•vai ce s-o lovit ala – orice contact mai barbatesc pentru ele e ca si un low kick din luptele K1. Devin cele mai miloase fiinte atunci cand urmaresc sportul asta
•daca prietenul lor joaca iar ele merg la meci: lasa, iubitule, tu ai fost cel mai bun – intotdeauna barbatul lor e cel mai bun. Daca antrenorul nu l-a bagat deloc, e prost antrenorul
•hai, ma, bagati gol – toate femeile spun baga gol. nu dati, nu marcati, nu inscrieti, ele au ce au cu baga
•daca e nevoita sa urmareasca meciul desi ar vrea sa vada altceva – no, si vrei sa te uiti la prostii astia cum alearga dupa o minge? maturizeaza-te!
•daca te scapa la baie in timpul meciului? ce fac fotbalistii la pauza? – doua intrebari frecvente
•ce inseamna clasamentul adevarului? – iubito, atunci cand mancam acasa si mancarea iese foarte buna, e ceva normal. Cand mancam la prietenii nostri si nu ne place, iarasi e oarecum normal (ca suntem obisnuiti cu cea facuta de noi). Insa atunci cand tu faci ceva la noi si nu ne place, e nasol (ne scade punctajul). Iar cand prietenii nostri fac o mancare excelenta, dar care lor nu le place si noua da, e ok (ne creste punctajul)
•Cristiano Ronaldo poate fi un motiv bun pentru care o femeie sa urmeasca o partida de fotbal.
Am omis ceva? Vreo vorba celebra, vreo intrebare renumita?

[Paul Atreides]

Femeie, fa-te mama! Zic si eu…
Posted by Andrei,



E clar, nu e obligatoriu, nu te verifica nimeni, militia nu iti face dosar penal daca nu faci copil, dar ce rost isi are viata daca nu ai un junior?
Intrebam chestia asta pentru frizerita mea e o tipa frumusica (vai ce-mi placea de ea cand eram mai mic, pana sa-mi dau seama ca ar putea sa-mi fie mama), o tipa ok, deloc proasta, dar pe care n-am vazut-o niciodata cu un barbat.

Si am o matusa care e prietena cu ea. Si ea, matusa, imi spune ca nu crede ca frizerita mea a avut vreo relatie, de casnicie si copil nici nu se pune problema. Atunci pentru cine sa tragi? Pentru cine sa faci mancare sambata? Pentru ce sa-ti faci rate la banca? Doar ca sa supravietuiesti, sa spui ca ai primit o viata si ca a trebuit s-o traiesti?

Am o idee, sper sa nu-mi sara lumea in cap. Ce ziceti de o tipa care, sa zicem, nu e norocoasa in dragoste, dar face un copil cu un barbat bun (de treaba, istet, suflet bun), insa unul cu care nu are o relatie, ci doar trage futaiul necesar pentru copil? Stiu ca e greu de crescut un prunc de una singura, dar mai bine o viata fara motivatie decat un omulet pe care sa-l vezi cum se joaca pe langa tine, sa-l vezi cum creste, cum termina liceul, cum are emotii la prima intalnire, omul pentru care sa te sacrifici, tanarul ala mai mult sau mai putin realizat de care sa fii mandra?

[Paul Atreides]

Cand ai dreptul sa-ti inseli partenerul
Posted by Andrei,


...Am dat-o si pe Twitter, dar ma gandesc ca nu sunt suficiente 140 de caractere.

Tipa zice ca sta de ceva vreme cu omul ei, doar ca aluia i s-a descoperit o forma ciudata de cancer, fiind in spital de aproape un an. Tipa noastra pare ca-l iubeste, ca vrea sa fie alaturi de el, doar ca noh, are si ea viata ei, o zgandare si pe ea ca pe oricare alta. Nu poate sa-l paraseasca, doctorul sfatuind-o sa n-o faca tocmai in situatia asta.

Tipa asta are dreptul sa-si insele partenerul, poate sa incerce sa-si vada de viata ei, indepartandu-se incet, incet de omul ala. Sunt crud… oare?

[Paul Atreides]

Eu nu-i inteleg pe stalkeri
Posted by Andrei,



..Astazi am aflat de cazul unei doamne ce are probleme cu un tip. Is amici, si cica ala a venit intr-o seara la ea in casa, pe motiv ca i s-a stricat imprimanta si avea ceva de scos. Omul, de fapt, i-a instalat tipei un programel de ala ce vede tot ce face ea pe calculator, conditia fiind ca dansa sa aiba cablul de la net bagat.

Au urmat schimbari de parole la mailuri, la conturi de facebook, trimiterea de mailuri ciudate catre diferite persoane, cont de facebook modificat, in sensul ca au fost urcate poze si puse mesaje cu imi place sa sug p***, cacaturi de tot felul.

Nedumerirea mea este: de ce sa dezvolti o pasiune, o obsesie pentru o tipa care nu te vrea? Care-i scopul final, ce astepti sa obtii cu astfel de nimicuri? De ce sa-ti pierzi timp pretios din viata cu schimbarea de parole, trimiterea de mailuri ciudate, modificarea conturilor de pe net? Chiar atat de trista sa fie viata ta? Doar asa stii sa te distrezi? S-au terminat femeile de pe pamant? Ajutati-ma sa inteleg.

P.S. N-are rost s-o acuzam pe tipa, nu intotdeauna te imprietenesti cu persoanele potrivite si nu ai de unde sa stii cum se schimba respectivul dupa o vreme.

[Paul Atreides]

Cerseala pe internet
Posted by Andrei, .


..Old school.
* comentariu sau mail – salut. tocmai ce te-am adaugat in blogroll, astepti sa ma pui si tu. adresa mea este bagareinseama20.crocspot.com
* comentariu – foarte tare blogul asta. imi place, mai vin (am link sub nume, apasati-l!)
* twitter – am 498 de followersi. inca 2 pana la 500
* comentariu pe blog – si eu am scris despre subiectul asta + link catre articol
* twitter – Titlul articolului www.urlarticolului.kk Pls RT
* hi5 – mi-am pus poza noua la profil (hi5), lasa comment, dau comment back

Din zilele noastre
* facebook – page suggestion – omule, s-ar putea sa-ti placa blogul asta care, intamplator sau nu, e al meu. Ba, daca imi placea foarte tare, crede-ma, il cautam si dadeam like si fara sa vii tu cu propunerea
* facebook – io ma joc jocuri de cacat pe facebook. hai, joaca-te si tu ca sa primesc eu punctaj. atat de disperat sunt
* twitter – mi-am dat si eu cu parerea vizavi de articolul ala: www.adresabloguluimeu cc @alacarevreausaciteasca @altulcarevreausaciteasca si de la care sper sa-mi dea RT

Ba, haideti sa avem putina demnitate. Cere RT atunci cand lupti pentru o cauza, cand vrei sa promovezi ceva bun, misto, nu cand pui un filmulet sau cand pur si simplu ai scris 3 randuri despre cum ti-a taiat unu calea. Pe facebook ar fi frumos sa ma abordezi doar atunci cand, prin like-ul sau join-ul meu, ajuti efectiv un om, rezolvi o problema, incerci o chestie misto ce la final nu te are pe tine ca beneficiar. Asta e doar pentru ePenisul tau. De fapt este o eCerseala

[Paul Atreides]

Sa dam din casa
Posted by Andrei


1. Daca iesim curati de sub dus, de ce isi spala unii prosoapele atat de des? M-am frecat cu gel de dus, eventual m-am spalat si pe cap, ma sterg cu prosopul si apoi il bag la murdare – de ce? Mai aveam jeg pe mine si murdaresc textila, piele moarta, par?
Personal, schimb prosopul dupa 4-5 zile, in conditiile in care fac minim doua dusuri pe zi. De ce ar trebui sa-l schimb mai des?

2. Doar eu imi rup tricouri si maieuri mai vechi si rele ca sa le folosesc pe post de carpe? Mi s-a tras atentia ca e putin ciudat ca o parte a unui tricou mai vechi sa fie folosita pentru stergerea prafului. Trebuie carpe speciale? Faptul ca folosesc un tricou mai vechi, dintr-un material ce ma ajuta, denota faptul ca sunt un sarantoc? Care e faza?

3. Cat de des schimbam patul? Pe timp de iarna ma refer, vara sunt oarecum alte chestii de care trebuie sa tinem cont. Care ar fi durata de folosire a unui rand de asternuturi? asta in conditiile in care dorm singur, au trecut vremurile in care ma pisam pe mine, murdar in pat nu ma bag niciodata, din pacate vise umede nu mai am de cativa ani. Unii schimba la saptamana, altii stau si o luna cu ele, considerand ca petrec doar cateva ore pe noapte in pat, si nu depun efort fizic in timp de dorm.

4. Unul dintre cele mai misto sentimente este senzatia de bine pe care o ai dupa ce ti-ai terminat de spalat vasele, imediat dupa ce ai mancat. Da, sincer, altfel te duci in pat stiind ca n-ai lasat vasele murdare in chiuveta, tigaia pe aragaz, faramaturile pe masa. Intrebarea mea pentru voi e: cum va motivati sa spalati acele vase chiar atunci dupa ce le folositi? Cum castiga buretele si Fairy in fata unei tolaneli de vis in pat, lasand mancarea sa se aseze pe straturi? Am nevoie de raspunsul asta, de cele mai multe patul castiga si e pacat, ca e prea misto senzatia de care va ziceam mai sus.

[Paul Atreides]

Cum ar fi sa-ti bati amanta?
Posted by Andrei


Cu intrebarea asta a venit Liviu aseara, in timp ce dezbateam subiecte ca binele in lume sau intelegerea femeii.

Deci, cum ar fi sa-ti bati amanta? De ce ar face-o el? De ce ar sta ea?

[Paul Atreides]

Daca am fi avut noi 33 de mineri prinsi in subteran
Posted by Andrei


Sper ca stie toata lumea de cei 33 de mineri din Chile prinsi in subteran timp de 69 de zile. In tot acest timp, printr-o mica gaura le-au fost trimise mancare, provizii, apa, ziare, reviste etc. Miercurea trecuta au reusit sa-si scoata pe toti, unul cate unul, fiecare fiind adus la suprafata cu ajutorul unei nacele. Cititi mai multe pe mediafax.

Si ma gandeam cum ar fi fost toata chestia asta daca s-ar fi intamplat la noi?

•pe OTV era: trimite MINER la 1446 si poti castiga o casca asemanatoare cu ce poarta ortacii nostri din subteran. Era si un sondaj – ce miner vrei sa iasa primul?
•doua tiganci vrajitoare ar fi stat la gaura putului, facand descantece si cantari de bine
•Acasa Tv ar fi pregatit deja telenovela: Elena si minerul
•nacela care i-ar fi scos pe minerii nostri ar fi avut reclama la Petrom, Fundatia Dinu Patriciu, Adevarul.ro
•reclama de la Tranzactiv ar fi sunat asa: tu cat timp petreci zilnic in mina? Zero minute. Atunci du-te si te caca! Tranzactiv, efect laxativ
•Acces Direct cu Madalin Ionescu ar fi avut om trimis intr-o pivnita si ar fi mintit ca sunt intr-o incapere alaturata celei in care stau minerii
•Miron Cozma ar fi spus ca va face orice ca sa-i scoata pe mineri de acolo, dar zicea chestia asta de la o distanta de cel putin 200 de km fata de mina respectiva
•minerii ar fi cerut in subteran niste table, Libertatea si bere Burger
•Gigi Becali ar fi declarat: ce cauti la 600 de metri sub pamant? Ca sa gasesti ce? Aaa deci vrei tu sa furi din bogatiile acestei tari? Vezi, Doamne Doamne nu bate cu paru’. Hahalerele!
•o necunoscuta blonda, cu botox si silicoane ar fi declarat ca ar intra in subteran, la cei de acolo, ca sa le danseze in poala si sa le faca un sex oral
•s-ar fi asteptat pana pe 1 decembrie ca sa-i scoata, sa dea bine cu ziua nationala
•la suprafata, doua femei s-ar fi certat pe la Acces Direct, Diaconescu si Capatos fiindca iubesc acelasi miner
•s-ar fi inventat povestile nemuritoare: La gura minei
•PSD-ul ar fi zis ca Basescu si Boc sunt de vina ca nu-i scoate mai repede de acolo. Videanu ar fi declarat ca el s-ar fi descurcat si cu mai putine ajutoare in cele 69 de zile petrecute in subteran. Ar sustine ca minerii au stat in niste conditii chiar ok
•s-ar fi infiintat sindicatul minerilor prinsi in subteran. Lider de sindicat: Ogica
•petitii online, bloguri deschise special pentru familiile minerilor ca sa facem nimic
•pagina pe Facebook pentru cei care ii sustin pe minerii din subteran, dar, practic, nu-i ajuta cu nimic
•titlu in Libertatea: EXCLUSIV – Unul dintre ortacii prinsi in subteran sustine ca a fost agresat de un coleg de suferinta. <<Si-au dat-o la intuneric>>
•Geoana ar fi promis 20.000 de euro pentru fiecare. Doar ca nu l-ar crede nimeni
•BRD-ul, probabil cea mai scumpa banca din Romania, ar fi venit pe piata cu creditul “Digger” – scoate si ficatul din tine
•Videanu ar veni cu propunerea de a le trimite borduri, ca sa aiba minerii pe ce sta
•Guta si Printesa Ardealului ar fi scos o piesa dedicata lor: foaie verde, marioneta, io din mina ies vedeta/ foaie verde si un bou, uite cine e erou.

[Paul Atreides]

Viata de martira
Posted by Andrei


A trait o dezamagire din cauza unui tip. Se astepta s-o ceara, el voia altceva. A parasit-o dupa doi ani de relatie. Dupa o luna de Iisus pe cruce, incearca sa-si revina si se hotaraste sa mearga cu prietenele in club.

Cu ce se imbraca? Cu o fusta scurta*, normal. Si strampi de aia pizdosi. De ce? Ca sa atraga privirile barbatilor, eventual sa gaseasca unul misto. Da, chiar gaseste un tip ce pare foarte ok, atent cu ea, frumusel, nu e sarantoc. Deci gata, asta e, sigur asta e. Dupa cum se poarta cu mine, dupa cum vorbeste cu mama, dupa cum se joaca cu mana prin parul meu.

Relatia se termina in mai putin de 6 luni. Mierea de la inceput dispare, asa se intampla intotdeauna. Iarasi sufera, iarasi isi jura ca nu va mai avea incredere in barbati. La un chef, dupa cateva pahare de ceva bun si spirtos, ii pica cu tronc un tip ce s-a uitat toata seara la ea. Doar de aia si-a luat decolteul ala adanc si tocurile de 10**. N-a fost sa fie nici cu asta, dupa doua saptamani, el ii spune ca nu e pregatit pentru o relatie de durata.

Povestea nu e reala, am inventat-o pe loc. Ceea ce conteaza sunt * si **. Cand unul te alege pentru fusta scurta sau decolteul primitor, nu te astepta sa te duca la altar. Poate 3 barbati din 100 vor face chestia asta.

[Paul Atreides]

De ce Alba Iulia este un oras din provincia provinciei
Posted by Andrei



Foarte simplu: pentru ca in tot orasul asta de cacat nu-mi gasesc o baterie la ceasul de mana. Si da, chiar am cautat in locurile unde ma gandeam ca ar fi, n-am avut avut noroc.

Cand i-am spus manelistului boem de la ceasornicarie ca asta e un oras imputit, s-a simtit lezat, mi-ar fi dat vreo doua. Dar el, cu singura ceasornicarie din oras, nu are o amarata de baterie pentru un ceas de 32 de euro, cumparat acum cativa ani, deci nu ceva special, lasat de bunicul, purtat in lupta de la Oituz. Bine ca gasesc cartofi din Egipt si prune din Spania.

Aaa, pai asta e adus de dincolo. Pfuai, nici n-am mai vazut baterie asa subtire. Ok, irelevant, cu asta te ocupi, ar trebui sa ai toate felurile de baterii care se cer mai des. Si celelalte, tu sa ai macar cate una din fiecare, ca doar asta ti-e meseria, in asta consta afacerea ta, gaoaza.

In alta ordine de idei, realizez ca trebuie sa ma duc pana in Cluj ca sa gasesc o baterie 2012, de la Panasonic. Desi e incorect spus, Alba Iulia se afla la marginea provinciei.

[Paul Atreides]

Legile romanului Murphy. 2010
Posted by Andrei



•daca 3 zile consecutive sta peste program la munca, crede-l ca a stat la munca. banuiesc ca nu e atat de prost incat sa mai creada ca merge minciuna asta
•daca ceva poate merge prost, da vina pe altul
•telecomanda este exact in ultimul loc in care ai lasat-o
•daca nu-ti iese din prima, spune ca tara asta de cacat si ceilalti nu te lasa sa reusesti
•sa nu ai incredere 100% in femeia ta. in 2010, procentul de femei curve a crescut o data cu inflatia
•s-a inventat felatia si pupatul in cur online. uite-te atent prin blogosfera
•daca ai o intalnire si n-ai ajuns la timp, bag-o pe aia cu traficul. daca n-ai masina si ai venit cu transportul in comun, spune ca a incercat unul sa se sinucida
•daca o afacere merge oricand, oriunde si oricum in tara asta, aia e biserica
•marimea penisului tau este egala cu numarul de pahare de tequila baute de fata pe care o duci in pat
•daca te suna un om cu care nu ai mai vorbit de multa vreme, asteapta pana la finalul discutiei ca sa vezi ce vrea cu adevarat
•n-are rost sa joci la concursuri cu premii mari. masina aia scumpa n-o va primi nimeni sau, eventual, un var cu directorul de marketing al campaniei
•in piata de legume gasesti produse romanesti asa cum in magazinele de haine mai gasesti sosete Ciserom
•cea mai frumoasa femeia din lume e aia din .jpg
•laptopurile se fac tot mai mici, telefoanele tot mai mari. tu tine-ti banii si asteapta la mijloc
•daca vecinul si-a luat plasma in rate de la Altex, nu-ti fie ciuda, va plati aproape de doua ori produsul
•cheltui multi bani atunci cand ai multi bani. deci nu te plange ca nu ai
•suma inteligentei in Romania este constanta, doar ca tiganii si manelistii se tot inmultesc
•inainte sa-i cunosti mai bine, considera-i pe toti prosti si oameni de cacat. asa nu vei ajunge niciodata sa fii dezamagit
•daca femeia ta nu stie sa faca de mancare, resemneaza-te! nu mai gasesti cu abilitatile astea
•banii bagati la ruleta nu sunt bani pierduti, sunt bani dati la altii mai bogati
•banca = institutie ce se ocupa cu camataria, deci nu te incurca cu ei
•daca vezi un optimist in tara asta, nu-l intreba care e secretul, sigur e nebun!

[Paul Atreides]

makavelis.com se transforma intr-un blog de dating
Posted by Andrei

Gluma, ba. Dar oricum, mi-a fatat mintea ceva ce nu e departe de chestia asta, si de 10 minute rad ca prostu’ la ce mi-ati putea zice – daca ar fi sa ajungi intr-atat de penibil sa nu-ti gasesti nicicum partener, cum ar suna anuntul tau de la matrimoniale?

Hai, nu fiti rusinosi, jucati-va cu mine. Sa ne radem putin, ce mama bloggerului.

Si ca sa va dau avant, primul va fi al meu, voi dupa.

Tanar, 24 de ani neimpliniti, ochi albastri, urechiuşe normale, păr mai mult pe cap si mai putin pe piept, contabil cu acte in regula, dar fara pic de cunostinte, 43 la papuc, bani destui cat sa te scoata de 4 ori pe saptamana la pizza, locuinta proprietate ce-ar putea deveni personala daca mi-o lasa batranii, devreme acasa, omul cu cadoul, plin de bun simt, idiot de sincer, dubios de incruntat, cu ganduri perverse ca orice barbat, caut… nu caut nimic, ca ma citeste doamna si de vede anuntul iarasi mananc la cantina.

Acum sa va aud. Poate facem si un pdf cu anunturile voastre: blogosfera la matrimoniale

[Paul Atreides]

Cum ma sclerozeaza niste femei
Posted by Andrei,


Ho, halta, stop, deci nu mai iau de femei, au facut-o altii foarte bine in locul meu, insa am si eu o problema cu niste doua doamne. Muncim in aceeasi incapere, fiind separati de un paravan glisant. Ele is contabilele, domnule. Da, cred ca au si buletin de contabile. Insa pe fisa postului nu scrie ca din 8 ore petrecute la munca, vreo 4 sa fie povesti nemuritoare, telefoane, cafele, plimbari de-an boulea pe la magazinele unde se aude ca ar fi ceva oferta la carpe. Si ca o paranteza mai mare – cred ca meseria de contabil este una dintre cele mai bine platite meserii, luand in considerare raportul munca efectiva/banii luati la sfarsitul lunii. In fine.

Problema mea cu ele este ca n-au urechi. Sau le au, dar le sunt astupate. Io cred ca au impresia ca muncesc doar ele aici, intr-un con izolat fonic. Pe langa faptul ca vorbesc tare de stie si ficatul din mine povestile cu contul 462 si felurile de mancare facute cu o seara inainte, doamnele mele au un fel de alzheimer timpuriu, in sensul ca scapa dosarele, mapele, caiete si alte chestii de o distanta apreciabila fata de locul unde urmeaza sa stea ele. Si stiti cum se aude? Zici ca am ajuns in Normandia si nemtii vor sa-mi puste curu’ cu artileria lor. Poc, poc, poc, si sunetele de alea de dosare de plastic bagate in raft, si stiti cum suna lemnul gol. Mormanul de acte aruncate pe birou de la nivelul țâțelor. Si nu-s chiar batrane, deci țâțele lor nu-s pana la buric, atunci poate altfel s-ar fi auzit.

Si pe langa toate bubuiturile astea, bineinteles, tocuri, mai omule. Si, cum va sugeram la inceput, daca ar sta la birou sa munceasca… dar nu, ba se ridica la cafele si tigari, ba se plimba pe aici in recunoastere. Plus ca raftul cu dosare e la vreo 5 metri de biroul lor. Si troca troca zi de zi, de parca am aici o parada de moda cu niste contabile focoase. Fuuu

Si uite asa, tanarul si mirificul Maka, altadata un fin ascultator de sunete duioase, a ajuns acum un sclerozat ce isi iese din minti la orice usa trantita, orice usita de dulapior aruncata de la mama dracu, orice bubuiala afurisita. Nu mai pot, parca am 80 de ani si toata viata am trait-o in combinatul de oteluri speciale Targoviste. Va rog, dupa ce lasati comentariu, nu apasati tare pe clickul de la mouse, o sa va aud chiar daca nu-s online.

[Paul Atreides]

Ce inseamna sa fii comod
Posted by Andrei




Luna asta, undeva pe sfarsitul ei, fac 3 ani de cand lucrez in redactia asta. La inceput aveam un salariu, apoi el a fost marit, astazi am ajuns sa castig cu 60 de lei mai mult decat salariu intial, de acum 3 ani. Atunci eram doi, intre timp am schimbat colegul si a venit Liviu, a plecat si el acum mai bine de jumatate de an. Deci in ultimele 6 luni fac munca la doi (nu e cea mai grea munca, dar esti legat de scaunul asta, ca n-are cine sa te inlocuiasca), dar castig ceva mai bine decat in 2007.

Vedeti, asta numesc eu comoditatea romanului – sa stea in acelasi loc desi se plange ca nu-i convine programul, eventual seful, eventual colegii, dar, mai ales, banii castigati lunar. Atunci de ce mai stai? Nu a fost criza asta dintotdeauna, deci puteai sa alegi si altceva. Si sa fie criza si locuri de munca putine, asa cum sunt acum, tot trebuie sa renunti la ceva ce nu-ti convine si sa incerci in alta parte, sa faci mai mult, ca doar de asta traiesti – sa evoluezi. Daca nu incerci sa schimbi, as putea zice ca n-ai dreptul sa te plangi. Pur si simplu esti comod, fricos sa-ti iei inima in dinti si sa incerci altceva, poate lenes, cu siguranta un guraliv fara initiativa. Imi suna si mie.

[Paul Atreides]

Cum era sa-mi scot eu dintii fara anestezie
Posted by Andrei,



Astazi va zic o poveste. Cu mine, ca doar asa-s bloggerii, se pun in centrul atentie si cand trebuie, si cand nu. E o poveste despre care acum imi amintesc cu zambetul pe buze, insa atunci am fost intr-o situatie critica.

Intr-una din verile petrecute la Madrid si prin imprejurimile lui, ceilalti romani cu care legasem un fel de prietenie (mult spus prietenie, erau niste oameni cu care mai pierdeam vremea) erau gata certati cu o ceata de negri africani. Da, de aia ce trec cu barca Mediterana si se opresc in Spania, Franta, Italia sau Portugalia si francezii ies nasol. Deci erau la cutite, si ganditi-va la chestii cu care tai salamul, nu la certuri intre cumnati ca de ce o dat Gheorghe in nevasta-sa. Incepusera razboiul din cauza femeilor, orgoliilor, care, cine, ce parc ocupa, chestii din povesti americane.

Si se duce Maka, virgin intr-ale razboiului romano-negricios de prin partile Madridului, sa piarda si el timpul cu baietii de aceeasi nationalitate cu el, la un fotbal. In curtea scolii. Parca si acum simt caldura. Ca acolo e caldura, nu ca aici, 40 de grade si dam 4 buletine de stiri despre asta. Era dupa ora 5 cand noi, sictiriti si opariti la coite, bateam mingea aiurea. Eram vreo 5 insi. Si cum nu vin un card de negrii, de pe o colina din spatele scolii, cu bate, cutite, imbracati cu tricouri de alea cu numar, mari cat usa. Ca asa-s ei, nu trag de fiare, dar arata de parca ar face-o pe abonament. Fuga-i sanatoasa… numa’ s-ajungi pana acasa.

Nu stiu daca ati trait senzatia sau v-o puteti imagina – sa vezi vreo 10 negri venind cu ura spre tine ca oamenii lui Mel Gibson in Braveheart. Am mai incercat o data sa fac pe Giani Mondialu, si am ramas singur impotriva tuturor. Acum, cu negrii, imi plecasera molarii de frica inainte sa ma hotarasc eu daca fug sau nu. Si am fugit. La fel si ceilalti. Doar ca, din disperarea asemanatoare cu cea a femeii cand el nu-i raspunde la telefon vreo 2 ore, am luat-o in directia opusa casei, home sweet home ce se afla la maxim 500 de metri de curtea scolii.

Am sarit un ditamai gardul, si am dat intr-un parc misto. Cu maslini, iarba verde multa, copii, plin de spanioli basiti. Dupa mine, un pigmeu de asta de 100 de kile si cu o bata in mana. Eu, de frica sa nu fie chemata politia si sa am probleme, dupa ce am sarit gardul si am picat in mijlocul spaniolilor lesinati pe iarba, am inceput sa zambesc, sa creada aia ca nu e vreun scandal, doar ne jucam, deci sa nu sune la policia. Stateam, zambeam, zambeam, stateam, doar ca negru a inceput sa sara si el gardu’. Si imaginati-va cum statea Maka la baza gardului, intre doua familii de spanioli, cu zambet larg pe fata, ca sa dea impresia ca totul e ok, suflam ca gravida la maternitate, si negru mai avea un metru pana in varful gardului si venea peste mine. Ce faci, coaie, zambesti fortat si o iei pe cocoasa, sau o iei la fuga si le da-i pace oamenilor sa creada ce vor, dar scapi cu toti dintii in gura? Varianta B, raspuns final, sigur 100%. Lasa-ma, Ianţule, cu alte intrebari, io sigur varianta asta o aleg. Si Maka, nu ca s-ar lauda, dar o scos 6.8 la viteza pe 50 de metri, deci pana sa ma prinda negru ala, chiar daca poate el a fugit de lei prin Africa natala, va mai trebui sa se mai culeaga muuuulte kile de capsuni pe taramurile iberice.

Da, am scapat, am facut cel mai mare ocol posibil ca sa ajung acasa. Nici GPS-ul din mintea mea nu mai stia hartile, ca sa-mi zica unde eram, ca aveam maxim vreo trei saptamani acolo, insa pe bajbaite si multe emotii* am ajuns acasa. Teafar si cu toti premolarii la locul lor. Dar da, asa statea Andreiul vostru, cu un zambet de murea prefacuta de Andreea Marin de ciuda, stresat sa nu sperie spaniolii, dar cu o gorila care, la doar doi metri departare, urca in ritm de putos rumanos ca sa-mi arate cum se muleaza bata lui pe cocoasa mea de albanez. Si ca sa vedeti cat de hotarati erau baietii, alt roman (din astia 5) a fost taiat pana la os pe mana, iar pe altul l-au batut pana l-au schimbat la culoare.

*Pe stradutele alea ale lor inguste, chiar inainte sa ajung acasa, am luat una dintre cele mai bune decizii din viata mea (in top 3, sigur!), dar asta va povestesc altadata.

[Paul Atreides]

Catelusa fara lesa
Posted by Andrei,


Doamnelor, unele chestii se fac intre baieti. Nu e lege scrisa, dar e legea firii, pur si simplu asa ies bine unele treburi.

Pentru ca am vrut sa mergem cativa la concertul Guess Who si Spike de sambata. Toate bune si frumoase, iesirea programata de ceva vreme, doar ca hop i s-a nazarit uneia ca si ea vrea vina. O dat dracu’ si s-a facut fana Guess Who peste noapte.

No cum sa-i explici la aia ca am vrut sa mergem intre baieti, ca este aiurea sa fie doar o fata cu 3-4 baieti. Daca ar fi cantat Directia 5, era ciudat sa mergem 4 baieti la concert, cu lubrifiantu’ in buzunar, sa ne-o dam la caca pe refren. Dar canta doi tipi care nu zic nimic de petale de trandafir, iubiri de poveste, declaratii de dragoste.

In mintea ei o fi: ce, sa-l las sa mearga singur? sa-si gaseasca pe una pe acolo, sa ma insele cu ea? Nu! Ma duc sa stau scai langa el. Eventual imi iau oja, sa ma fac pe unghii pana termina aia. Bun asa. Eu nici nu ma mai duc. M-ar enerva prea tare sa-i vad pe astia legati cu cordonul ombilical. Ca stiti cum e, daca nu-i oferi atentie, iarasi se suceste.

Putea fain frumos sa inteleaga ca e o seara de baieti, ca nu mergem la un astfel de concert sa agatam, ca pur simplu unele chestii se fac intre baieti. Si nu e vorba de alte muieri, bagari in seama, cacaturi de pusti nefututi. Ma duc sa dansez, sa beau ceva, sa ascult o muzica ce mi-e pe plac, sa ma simt bine. Nu vreau sa ma opresc din dat din cap ca sa-i dau o pupa, sa o tin mereu de mana, sa vad de ea ca doar la Guess Who merg tot felul de baieti de cartier, ei e smecheri, e grei, e facuti la sala, nu merg seminaristi. 6 zile din 7 te vezi cu ea, cam 27 de zile pe luna, vrei si tu sa mergi la un concert fara ea, nu se poate.

Fut femeile astea cateodata meciu’…

[Paul Atreides]

Vezi sa nu superi prostii! Traieste dupa cum iti dicteaza ei!
Posted by Andrei



Pornesc acest articol spunandu-va ca, la un moment dat, acum putini ani, eram cat pe ce sa dau mana cu moartea. Noroc ca nenorocita era ocupata cu altceva, si pe mine m-a bifat ca la inregistrarile de programe pe net: remind me later. Deci eu sunt constient cat de scurta imi poate fi viata.

Problema pe care o intampina un organizator de petrecere, de chermesa, de diferite actiuni si evenimente este ca trebuie sa faca o lista cu invitati. Iti chemi persoanele dragi, prietenii, oameni cu care vrei si stii ca te simti bine. Ca de aia il faci!!! Eu la o petrecere ma refer, ca de asta m-am lovit.

Deci nu chem din obligatie, nu chem ca sa nu-mi aud povesti, nu chem pentru ca trebuie. Oameni buni, recititi primul paragraf si reveniti aici: viata mea e prea pretioasa si s-ar putea sa fie mult prea scurta ca s-o traiesc dupa cum imi dictati voi. Da, merg la munca pentru ca trebuie, stau frumos la masa ca trebuie, fac o gramada de chestii normale pentru ca trebuie, dar nu ma puneti sa va chem la un chef organizat de mine pentru ca trebuie. Esti prea jegos daca te superi pe mine pentru o asemenea faza. Daca tu ma consideri prieten, e problema ta, s-ar putea ca sentimentul sa nu fie reciproc.

Nu te chem si iti spun in fata, sincer, frumos si fara pic de rautate – nu te-am chemat pentru ca asa am vrut eu. Nu trebuie sa-ti dau explicatii, nu trebuie sa ma scuz, n-ar trebui sa te superi. Ca nu mori tu fara cheful meu, nici eu din cauza supararii tale. Nu inseamna ca esti prost, idiot sau marginalizat, pur si simplu asa am vrut eu. Am facut o chestie ca sa ma simt bine, si-am chemat oameni cu care cred eu ca ma simt cel mai bine. Poate ca nu imi esti asa de bun prieten precum crezi tu ca imi esti. Mai gandeste-te! Daca era vorba de limita de persoane, de lipsa de bani sau de alte motive, ti le spuneam in fata. Dar nu, aveai loc, nu murea nimeni daca veneai si tu, insa pur si simplu nu am vrut eu.

Asta mi-ar placea sa vad si la ceilalti – verticalitate, coaiele necesare sa-i spui unui om in fata adevarul, chiar daca n-o sa-i cada foarte bine. Ar trebui sa te aprecieze ca esti sincer, nu sa se supere din cauza realitatii. Si poate asa o sa realizezi si ce fel de oameni sunt in jurul tau, ce orgolii de cacat are fiecare, ce nevoie de a fi bagat in seama are X si Y, cine pe cine pupa in cur si de cate ori, chestii care te ajuta sa-ti alegi mai bine anturajul de prieteni. Nu-l minti, ca nu-l ajuti!

[Paul Atreides]

Deci care e adevaratul leac pentru mahmureala?
Posted by Andrei


Bea apa, nu bea apa, bea acidulat ca sa ragai, nu bea acidulat, mananca, nu manca, nu bea si nu manca nimic timp de doua ore, cui pe cui se scoate, adica sa bei cu ce te-ai imbatat seara trecuta, lamaie, fara lamaie, sare goala, fara sare goala, ca n-are niciun efect… nu stii ce sa mai crezi, ce sa mai faci.

Deci care e adevaratul leac pentru mahmureala? Ca sa-l stiu si eu data viitoare.

[Paul Atreides]

Humanoid
Posted by Andrei



Desi bateria mi s-a terminat de marti, continuu sa umblu cu ceasul la mana, zi de zi. As putea sa-i spun obisnuinta sau sa realizez ca e doar unul din automatismele mele zilnice. Ciudat este faptul ca par nesemnificative, dar atunci cand nu le mai facem, axa noastra se inclina dubios de tare.

Pe aceeasi idee, intr-o zi cand mi s-a terminat bateria de la telefon si eram inca la munca, pe autobuz imi faceam probleme daca pot sa intru in scara, sa deschid usa prevazuta cu cartela si interfon din moment ce eu n-am bateria la telefon.

Si, pe langa toate astea, nu pot sa trec peste faptul ca uneori obisnuinta se intalneste cu neprevazutul, si iese ceva stupid rau de tot. De pipait, ma pipai de pe la 3 ani. De descoperit, ma tot descopar de cand eram in scutece… si inca nu m-am oprit.

[Paul Atreides]

All in one friends pack – no results found
Posted by Andrei



Unul dintre visurile mele este sa-mi adun toti oamenii dragi la un loc, sa pot sa ma bucur de toti deodata. Chestia asta am incercat s-o fac weekendul asta, invitandu-i pe toti la o cabana, in munti, sa petrecem si sa chefuim.

Bineinteles ca n-am reusit. Unul munceste, altul are de facut ceva ce nu poate fi amanat sau anulat. Deci n-am reusit nici de data asta. A trebuit sa ma multumesc cu ce am putut strange. Nu ca astia ar fi de mana a doua, doar ca nu-s toti. Insa facem sa fie bine.

Trebuie sa realizez ca nu le pot avea pe toate. Lucrez intens la chestia asta in ultima vreme, sper sa ajung s-o inteleg si s-o accept in totalitate. Cred ca doar atunci o sa fiu cu adevarat fericit si multumit cu ce am. Pana ajung la faza aia, visez la ce au altii nerealizand ca poate atunci cand o sa am ce au ei… n-o sa le mai am pe astea.

Iar in ceea ce priveste prietenii, sa stiu sa ma bucur de fiecare intalnire, atunci cand avem timp sa ne vedem la moaca. Ca-n viata nu se stie, si e mai bine sa te bucuri de un om pana mai e viu.

[Paul Atreides]

S-ar putea ca ceva sa nu fie tocmai ok
Posted by Andrei



Desi sunt total impotriva datului la intuneric intre barbati, la viata mea am facut destule chestii gay. Nu, n-am purtat roz sau gentuta, dar am facut altele.

Pe langa cele 11 semne ca sunt gheu, au mai fost cateva momente cand mama natura s-a indoit de orientarile mele sexuale. De exemplu, o data am fost la un film de dragoste cu cel mai bun prieten. Plin de cupluri in jurul nostru baleau la povestea de amor, noi stateam ca strutii. True story. Sau, alta data, cum ar fi sambata trecuta, Zicu de la Tvdece m-a pupat pe gura. Si n-a fost singurul mascul care a vrut sa ma incerce.

Ideea e ca in seara asta voi face alt gest gay – voi merge la o piesa de teatru cu George. Da, este adevarat, nu ma ascund s-o spun, de la 9 e “Acasa la tata”, cu Marcel Iures, spectacol ce face parte din festivalul “Povesti”, ce se desfasoara zilele astea la Alba Iulia. Aveam biletele cumparate de saptamana trecuta, a intervenit ceva si doamna nu mai poate veni, dar am zis sa nu ratez spectacolul asta, sunt sigur ca merita.

Asadar, asta seara, in sala de spectacol, doi tipi ce sunt niste heterosexuali convinsi, vor merge impreuna, cumintei si cu bucile stranse, sa vada spectacolul. Cam cat de gay e chestia asta?

[Paul Atreides]

Patru
Posted by Andrei


Atunci cand nu vrei sa te caci in casele altora deoarece nu te simti in largul tau, nu esti obisnuit, nu-ti place colacul de la veceu, nu-s aceleasi conditii ca si la tine… ajungi sa nu te mai caci deloc, si te constipi.

Ideea e ca atunci cand esti prea pretentios, prea exigent cu tine insuti, ajungi sa te blochezi si nu-ti mai iese nimic. Am stat azi noapte 4 ore ca sa scriu un articol, pana la urma nici draftul nu l-am mai pastrat. Patru

[Paul Atreides]

Mai zic o data, poate acum ma aude careva
Posted by Andrei



Ma gandeam la un site facut misto, flash sau altceva (dar dinamic, atractiv, fara prea mult text), pentru bloggerii romani cu dare de mana. Adica un saitulet unde fiecare poate dona cat vrea, cand vrea, de cate ori vrea. Cred ca drumul banilor nu ar fi o problema, avem atatea centre pentru minori in care se umple matul doar cu ceai si margarina, sunt atatea cazuri de tineri care au nevoie de bani pentru o interventie chirugicala, bani sa fie, ca necazuri avem cu carul.

In general, bloggerii se ocupa si cu alte chestii pe net, in afara blogului propriu. Mai pui un banner, primesti niste bani in contul de paypal pentru un post platit, iti vin bani de la afiliati sau de pe Adsense (stiu, ultima e gluma seaca), vine ziua platii pentru tema sau site-ul ala misto pe care l-ai facut… poate vrei sa donezi 5-10-15 euro, cat te lasa inima. Si acum ai unde, daca vrei, doar ca s-ar putea sa te atraga mai mult un astfel de site.

In momentul platii, sa ai de ales:
- anonim, fara nicio informatie despre tine, depui doar banii
- cu identitatea la vedere: nume, adresa blogului + daca vrei, o poza cu tine (sau avatarul tau de pe net)
Ar merge si un top cu cei mai darnici bloggeri, sectiunea cu “ultimele donatii”, “donatia zilei – Xulescu a donat astazi 80 de euro”, fiecare blogger care a decis sa-si dea identitatea sa fie trecut acolo, cu link catre blogul sau (sunt oameni pentru care conteaza chestia asta), poate si un scurt history cu donatiile lui.

Text preluat din arhiva proprie. A trecut aproape un an de la publicarea lui – de ce nu s-a oferit careva sa-l faca? Macar sa-l porneasca, apoi sa-l mentioneze pe twitter, sa spuna ca are nevoie de ajutor. Eu nu ma pricep deloc, ca-l faceam singur. De ce a ramas la stadiul de idee? Zgarciti, comozi, prefacuti, dezinteresati? Sau e o idee ce doar mie mi se pare ok ?

[Paul Atreides]

Intrebari de la cititori pentru psihologul de serviciu
Posted by Andrei


Astazi avem un nou articol din seria Bravo&Comopolitan feat. Popcorn&Coolgirl si alte cacaturi bune de pus in buda bunicii.

Ea si-ar fi dorit sa primeasca mesaj de ziua ei chiar dupa 12, sa fie el primul.
El s-a gandit ca treburile astea is de copii de 16 ani, ca nu se mai practica de la o anumita varsta. Se suna, nu se trimit sms-uri pompoase.
Ea s-a enervat rau ca n-a primit mesajul ala.
El s-a enervat rau ca de ce s-a suparat ea pe o chestie asa copilareasca.

Cine a gresit?

Asteptam raspunsurile voastre ori la adresa redactiei, ori intr-un comentariu, completand formularul de mai jos.

[Paul Atreides]

Am o treaba cu voi
Posted by Andrei

M-o sunat Maka, seful ala mare al acestui blog, m-o pus sa fac un sondaj, ca sa vada care e media de varsta printre cititorii blogului pe care il detine. Asadar, acordati-mi 4 secunde. Multumesc


Declar pe propria raspundere ca ma incadrez in categoria de varsta:

20-23 (34%, 191 Votes)24-28 (27%, 150 Votes)17-19 (16%, 93 Votes)29-33 (9%, 52 Votes)sub 16 ani (5%, 30 Votes)34-40 (5%, 27 Votes)+40 (4%, 22 Votes)Total Voters: 565

[Paul Atreides]

judy.ro, un google mai viteaz



Aţi auzit vreodată de judy.ro, primul motor de căutare românesc? Nici eu. Fără să ţinem cont că mai sunt vreo 3-4 motoare de căutare româneşti (două dintre ele chiar bune, okidoki si gorila), judy.ro e o labă de site făcută pe un script gratuit, care şi-a cumpărat un pic de piar în evz.ro. Şi cum evz nu excelează în inteligenţă sau subtilitate, redactorul Ionut Fantaziu dă cu bâta în baltă în stil mare, scriind nişte inepţii crunte.

Şi, ca şi în cazul codrosu, şi judy.ro e de vânzare (oare evz.ro a devenit un fel de bursa anunturilor it?):



ps: dacă tot te apuci să faci un site unde mănânci rahat, asigură-te că oamenii despre care o faci nu sunt mai deştepţi decât tine, cum face o dobitoacă de la evz, care n-are curajul să se semneze cu numele ei, folosind, la fel ca şi Ionut Fantaziu, unul de împrumut. cinci minute şi două ipuri mai târziu, te-am găsit, Ano!


sursa:zoso

[Paul Atreides]

Solutii pentru România?



România are nevoie de câteva lucruri. Scăderea taxelor, stimularea sectorului privat, eliminarea birocraţiei, refacerea infrastrucţurii, aplicarea legii. Să le luam pe rând.

Scaderea taxelor
Nu e posibilă, pentru că ar însemna mai puţini bani la buget. Mai puţini bani la buget ar însemna ca statul să nu îşi mai plătească obligaţiile (deja amână asta unde poate). Dar scăderea taxelor e necesară pentru a atrage mai mulţi oameni în economia supraterană, plătitoare de taxe. Totul începe de la salariul de pe cartea de muncă şi se termină cu bonul fiscal pe care nimeni nu îl cere.

Stimularea sectorului privat
Toate ţările vestice au eliberat bani pentru asta, mai puţin noi. Noi am plătit pensiile şi salariile cu banii de la FMI. Sectorul privat e împiedicat de statul român şi de opinca sa în demersul de a produce bani şi locuri de muncă. Totul începe cu numărul mare şi stupid de autorizaţii şi se termină cu sictirul bugetarului de la ghişeu, care nu poate lucra fără un stimulent. Şi e păcat că se întâmplă aşa, pentru că locurile de muncă create astfel ar putea fi ocupate de bugetarii rămaşi fără serviciu în urma eliminării birocraţiei.

Eliminarea birocraţiei
Ştiţi că oamenii care intabulează locuinţe au program cu publicul 3 zile pe săptămână 2 ore pe zi? Sau că Electrica are program de încasat 10-19, fix când oamenii normali sunt la serviciu? De aici începe totul. În România s-a creat un munte de hârţoage, pentru a putea fi plimbat de marea de bugetari. Şi muntele şi marea trăiau fericiţi împreună, fără griji şi fără nevoi. România are nevoie de informatizare şi de eliminare a hârţogăriei. Ştiţi că puteţi plăti o amendă de circulaţie la orice CEC, dar nu aveţi garanţia că amenda va figura ca plătită în scriptele Administraţiilor Financiare?

Refacerea infrastructurii
România are nevoie urgentă de o autostradă care să lege Nădlacul de Constanţa şi Borşul de Giurgiu. Nu pentru hipsterii care se duc la ski în Austria sau în Bulgaria, ci pentru tiruri. Degeaba produci ceva ieftin, bun, rapid şi eficient dacă durează două zile să îl scoţi din ţară.

Aplicarea legii
Toate cele de mai sus se pot face odată cu aplicarea legii. Aplicată, legea ar opri scurgerile de bani în buzunarele fără fund ale politicienilor şi acoliţilor lor, bani cu care se pot construi şi face multe multe lucruri.

Cam atât. Ne ajung oare 20 de ani să facem asta?


sursa:zoso

[Paul Atreides]

Poliţia îşi face treaba! Amendează vitezomani!


La ieşirea din Sinaia, la 17.04 m-a oprit un agent de poliţie. Fusesem depistat de radarul fix cu 93Km/h în localitate. M-am uitat la el mirat. Pe bune? Merg de 20 km în spatele unui camion, ce credeţi voi că am făcut când am prins două benzi, am stat să circul cu 70?

Deci, 3-4 băieţi stăteau şi amendau şoferii care mergeau înspre Braşov, în timp ce pe partea cealaltă coada începea la Comarnic şi se termina la Predeal. Mişto de tot! Mai pe centura Ploieştiului, un poliţist mi-a tras o sirenă că mergeam cu 130 în timp ce el stătea pe loc.

Altfel, spre bucuria bucureştenilor, am făcut o oră şi 45 minute până la ieşirea din Sinaia pornind din Militari.


sursa:zoso

[Paul Atreides]

Vă uitaţi pe TVR Info?



Ieri am nimerit din greseala pe TVR Info, post tv romanesc, platit şi din taxele mele. M-am distrat/oripilat la:

•reclama cu tiganul care o jefuieste pe gospodina in lift. e atat de evident incat nu e nici macar amuzant. nici o bucuresteanca nu isi da sacoşele din mana, mai ales pe foamea asta.

•un dobi care vorbea despre viitoare posibile congestionari in traficul din Bucuresti si cum primaria capitalei Zanzibarului lucreaza intens la sistematizare. dupa care, pac, material in care ni se spune ca toate capitalele lumii au probleme cu traficul de masini. confirm. in Berlin am mers pe autostrada pana la intrarea in cartierul in care locuiam, intr-o aglomeratie de nedescris. nici n-am putut sa ii dau mai mult de 120. trist. incercati sa o luati pe centura Bucurestiului in timpul saptamanii, dar nu faceti asta fara sa aveti provizii la voi.

•alt doni povestea ca deja lucreaza la sistematizare si pe strada Valea Cascadelor vor face un sens unic. si gata, se rezolva toate problemele cu traficul din oras.

Da, bani bine cheltuiti. Sa mai faca un post din asta.


sursa:zoso

[Paul Atreides]

Matracuca creditacă



Nu stiu cat de mult ar trebui sa povestesc din trecut ca sa intelegeti ce se intampla in prezent. Problemele pe care le avem noi acum le au poate zeci, sute, mii de oameni in prezent. In perioada cand economia era in floare am cheltuit prosteste, ne-am imprumutat mai mult decat a fost cazul, si nu ne-am pus niciodata problema ca s-ar utea sa vina si vremuri tulburi! Dar din pacate au venit, si veniturile au ramas cam la o treime din cat erau pe vremuri, adica exact cat au calculat bancile gradul maxim de indatorare. Altfel spus, banii care-i castigam acum, se duc integral pe rate.

Barbata-meu nu reuseste sa isi gaseasca job, iar eu traiesc in continuu cu impresia ca nu isi da suficient interesul pentru asta. Si de aici o gramada de discutii. Mie mi se pare ca el nu constientizeaza ca situatia e de asa natura incat nu mai poti sta sa faci mofturi, si ca orice job, indiferent de natura lui, e binevenit. Mai ales ca au trecut multe luni de cand nu isi gaseste. Daca initial am zis ca asteapta "oportunitatea", in viitorul apropiat o sa ne astepte evacuarea fortata, daca nu va face ceva!

Am incercat restructurarea, tot ce mi-au oferit a fost prelungirea perioadei si o gratie standard (adica doar la capital), adica o diminuare a ratei cu vreo 60-70 EURO, si costuri de mii de euro pe total in plus la dobanda. Problema e ca am vreo 4 credite imprastiate pe la diverse banci, carduri cu descoperit de cont, am leasing, am perioade intre 5 si 20 de ani, e greu sa restructurezi…

De aici. Dincolo de “am spart toti banii pe care ii faceam si acum avem 4 credite (casa, masina, probabil mobilat şi zugrăvit)”, nu pot sa nu observ ceva tipic romanului. Vina e comuna (noi am cheltuit, noi am luat credite), dar eu duc greul (am credit la casa, am leasing, am rată la perdele). Io muncesc, el se joacă pe computer. Io aduc bani acasa, el nu face destule. Pun pariu ca la serviciu se plange ca femeile sunt discriminate.


sursa:zoso

[Paul Atreides]

Despre radiouri



Radio ??? The best music in Romania
Vă provoc să mă contraziceți. E cea mai bună muzică pentru că e aceeași peste tot! Kiss FM, Radio 21, Pro FM, Radio ZU. Cu toții avem muzică de frizerie! Ne luăm playlistul din același loc. Andreea Bănică de 3 ori pe oră! Singurul lucru pe care-l avem diferit între noi este jingle-ul și vocea fraierului care se crede amuzant dimineața și nu e. Ascultați-ne din mașină și, în 3 luni deveniți și voi aceeași persoană. Ca și noi! Mintea de stup vă comandă!

De la Dr. Prof. Univ. Radu


sursa:zoso

[Paul Atreides]

…din bucureşti



•puleţii de dorobanţi se îmbracă mai nou precum domnii de 40+. cu eşarfă în jurul gâtului şi afişând un aer matur, în ciuda faptului că nu li s-a uscat caşul de la gură. (caşul nu cashul)
•09.04 într-un bloc oarecare începuse găureala de pereţi.
•motorul de 2.5 e bun, că e mare şi rapid, şi maşina e mişto, hidramată, dar e scumpă întreţinerea, asigurarea, benzina. discuţie de aseară în turabo dorobanţi.
•bucureştiul e plin de range roveruri sport. da’ plin plin!
•în faţa blocului, 90% dintre maşinile de aseară sunt la post. nici mersul la munte nu mai e ce-a fost…
•am jucat şi jocul parcării un pic. am venit aseară la 11, după un tweetmeet cu @coolmogul şi @bad_pitzi, şi am parcat pe un loc gol. dimineaţă, am găsit un bilet pe maşină, că sunt nesimţit că parchez pe locul altcuiva. eu parchez acolo că ştiu că locurile alea sunt ale nimănui, ei au impresia că dacă nu stau în bloc, gata, merge intimidat cu manele. am scris pe bilet “am casco, mi se rupe” şi l-am pus la loc în geam.
•aş vrea să îi mulţumesc dlui poteraş că a asfaltat o groapa care îmi era dragă încă din 1999. o cunoşteam personal şi intim de atâţia ani, în fiecare an o vedeam cum creşte şi acum imi pare rău că n-am apucat să pun o monedă de 50 bani acolo.
•trăiască mama cui a făcut sensurile unice de pe străduţele din militari şi drumul taberei. sunt pe stradă cu sens unic. pot face dreapta la prima? nu. la următoarea? nu. 5 străzi cu sens interzis şi am mai mers jumătate de km prin gropi. idioţilor, regula e una da, una nu. una pe faţă, una pe dos. ce pana mea e aşa complicat?

sursa:zoso

[Paul Atreides]

Traieste-ti fantasmele!


Pe plan sexual, fanteziile sunt cele mai bune prietene, pentru ca te ajuta sa evadezi din lumea reala si sa intri intr-o lume in care singurul lucru care conteaza este placerea. Asa ca, de ce sa le refuzi? Intra in pielea oricarui personaj vrei, inchipuie-ti orice, totul este permis!
Fantasmele sunt elemente definitorii ale personalitatii noastre precum, imaginatia si visele. In viata de zi cu zi le folosim frecvent pentru a provoca excitatia sexuala. Putina lume stie ca femeile sunt foarte cerebrale cand vine vorba de sex.

Fantasmele le ajuta sa depaseasca “neajunsurile” erotice din sfera realului. Cand faceti dragoste cu partenerul, daca va lasati mintea “invadata” de o alta imagine familiara nu faceti decat sa stimulati aparitia mai rapida a unui orgasm bine conturat.

Odata cu trecerea anilor in cea mai mare parte a cuplurilor sexualitatea pierde teren. “Facem dragoste ca de obicei” ar zice unii, insa fara a cauta noi posibilitati de a simti acel “nu stim ce” care-ti taie respiratia. Problemele cotidiene au castigat teren in fata dorintei sexuale.

Jocul fantasmelor poate trezi in fiecare dintre parteneri dorinte nebanuite, consolidand existenta cuplului. Fantasma nu este nici pe departe o boala rusinoasa, este un fenomen cat se poate de firesc.

Sensul termenului de fantasma este acela de vis constient, reverie realizata in timpul zilei, refugiu psihic al momentelor asa-zis moarte, cand ratiunea se odihneste, grijile cotidiene se estompeaza si privirea nu fixeaza ceva anume, ci se pierde in zari doar de noi stiute.

Aproape toti ne construim o lume a fanteziei, un fel de regat al experientei care se ascunde intre lumea aceasta, in care traim, si momentele de dincolo de realitate, din timpul viselor noastre din noapte si de aceea este bine sa devenim constienti de lumea fantasmelor noastre, sa o cunoastem pentru a o stapani.

Multi oameni au fantasme mai mult sau mai putin sofisticate, mai mult sau mai putin constiente. Dar intre dorinta de a trai o situatie si realizarea sa, se ascunde o fascinanta lume. Ele sunt scenariile micilor noastre "nebunii" ale dorintelor noastre ascunse, partea cea mai indrazneata a ceea ce suntem noi.

"Fantezia reprezinta a o harta a dorintei, a puterii, a eliberarii si a lucrurilor obscure; calea de navigare pe care o inventam pentru a ne strecura printre recifurile anxietatii, ale sentimentului de vina si ale inhibitiei.

Este un rezultat al activitatii constientului, cauzat insa de presiunile inconstientului. Fascinatia nu provine din bizareria fantasmelor noastre, ci din concretetea lor; fiecare dintre ele ne ofera a imagine coerenta si consistenta a personalitatii — a inconstientului — persoanei care a inventat-o, chiar daca individul respectiv o considera doar o toana de moment" sustine Nancy Friday autoarea cartii "My Secret Garden" (1973), carte in care prezinta fanteziile sexuale ale femeilor. Milioane de femei se regasesc ideologic in acest bestseller de referinta a literaturii feministe - o forta eliberatoare care adauga o noua dimnesiune fanteziilor si vietii sexuale ale femeilor.

Situate intre normal si patologic, fantasmele pot functiona ca un medicament, atunci cand sunt bine dozate.


Forum Mayra: "Fanteziile barbatilor".

Simona Ionita

sursa:mayra

[Paul Atreides]

forumul Mayra > RELATII SI SEX > Sex
fanteziile barbatilor


--------------------------------------------------------------------------------
va lansez o provocare. fiecareia dintre noi i s au facut confesiuni si propuneri... indecente! sa inventariem care sunt fanteziile lor cele mai frecvente. ce ziceti? eu am auzit multe la viata mea, dar dintre cele mai frecvente as face un top 3: 1. sex in 3 (cu inca o tipa, bineinteles); 2. sex oral cu finalizare... la fel de orala (adica sa il gusti.. pana la capat) si 3. sex in natura


katy
--------------------------------------------------------------------------------

subscriu la sex cu 2 tipe + tu in relatie lesbi cu o prietena, el sa asiste + sexul anal (o adevarata obsesie).


dana_k

--------------------------------------------------------------------------------

hmm 1. sex in 3 2. sex anal 3. asistenta sexy, secretara si alte roluri 4. sado-maso - da putin asa, catuse... ma mai gandesc


Ingrid



----------------------------------------------------------------------

Mda...e interesant sa presupunem care sunt fanteziile lor...DAR, surpriza e ca e ff probabil sa ne inselam de multe ori...in ideea ca la intrebarea ce-ti place cel mai mult la capitolul sex? poti primi raspunsul aaa pai tot.... In cazul asta am ramas extrem de nelamurita...incercand sa definesc acel tot...pana cand mi-am dat seama ca totul lui include chestii pe care totul meu le exclude, cum ar fi sus mentionatul sex anal...anyway...imi place sa ghicesc, sa observ ce-i place si ce nu...si chiar cred ca in general practica e mai relevanta decat o discutie...in cazul asta...of course :d


alina_r

--------------------------------------------------------------------------------

alina_r a scris: Mda...e interesant sa presupunem care sunt fanteziile lor...DAR, surpriza e ca e ff probabil sa ne inselam de multe ori...in ideea ca la intrebarea ce-ti place cel mai mult la capitolul sex? poti primi raspunsul aaa pai tot.... In cazul asta am ramas extrem de nelamurita...incercand sa definesc acel tot...pana cand mi-am dat seama ca totul lui include chestii pe care totul meu le exclude, cum ar fi sus mentionatul sex anal...anyway...imi place sa ghicesc, sa observ ce-i place si ce nu...si chiar cred ca in general practica e mai relevanta decat o discutie...in cazul asta...of course :d


ai dreptate alina... dar asta daca esti norocoasa si nu dai peste un tip care tine sa te bata la cap non-stop cu ce i-ar placea lui sa se intample... cum mi s-a intamplat mie de exemplu... eu credeam ca marea majoritate initiaza astfel de discutii despre fantezii, doar-doar conving sau cel putin isi dau seama cat pot intinde coarda...


dana_k

------------------------------------------------------------------------------

apropo de ce discutam mai sus... cum reactionati o propunere... indecenta? mai ales daca vreti sa refuzati... spuneti direct NU sau o luati pe calea diplomatica?Cool


dana_k

pisidulce


--------------------------------------------------------------------------------

dana, te vad foarte reticenta la niste chestii pe care eu le consider destul de normale. nu inteleg cum poti trece prin viata traind prejudecatile altor femei. de ce refuzi din start o experienta care se poate dovedi nemaipomenita? sexul anal este divin! alina, poti defini totul tau? inteleg ca dubla penetrare nu face parte din el, dar sunt curioasa pana unde esti gata sa descoperi. va pupix pisi


pisidulce

--------------------------------------------------------------------------------

MA DAME


--------------------------------------------------------------------------------

va uitati la prea multe filme


MA DAME


babysmurf
--------------------------------------------------------------------------------



ok...sunt noua pe site deci incep prin a spune hi yall!
fanteziile barbatilor deci? nu pot spune k sunt un as in domeniu dar pot spune ca am intalnit fantezii si fantezii... in primul rand totul vine de la vasta industrie pornografica ... si aici adaug ca e VASTA TARE ) deci ea reuseste sa alimenteze si sa intretina varietatea de fantezii sexuale.
intr-adevar aici apare pe primul loc fantezia cu sexul in 3...cu 2 fete... este va fi si a fost intotdeauna un tabu ptr majoritatea femeilor... apoi, in opinia mea apare cea cu sexul anal(inca nu am ajuns pana acolo si nici nu stiu daca am sa fiu vreodata pe aproape de acel loc ptr k am incercat si am ramas dezamagita de durerea la care nu sunt prea rezistenta), apoi incep fanteziile cu costumasele sexy...aici as putea spune k am incercat cam tot ce mia fost accesibil...scolaritza obraznica, asistenta provocatoare, secretara, profesoara, iepurasul si tot ce va mai puteti gandi ... am costumase, am catuse am tot...si cred ca nu exista placere mai mare decat sa intru imbracata sexy la iubitul meu in camera si sa vad deodata cum ii pica fata si placerea i se citeste pe fata...nu mam folosit de ocazii speciale ptr a-i face aceste surprize. au fost lucruri spontane la care el nu se astepta...si care miau adus o mare placere sa il vad fericit si multumit...atat de multumit incat nici macar nu se gandeste la alta femeie iar filmele porno sunt de mult istorie... va recomand sa incercati...nimeni nu sa inascut invatat...am facut si eu greseli...ma repet si spun k nu sunt as...am avut si eu situatii jenante de genul cazaturi, impiedicari etc etc etc
ideea ramane aceeasi.fanteziile care se impartasesc aduc pace si frumusete in cuplu...asta denota o buna comunicare si o mare incredere in partener.
sa va iubiti mult si spor la orgasme
smurf

sursa:mayra

[Paul Atreides]

Io ţi-am spus ceva.



Aici. N-ai vrut să mă crezi. Şi insişti. Ignor că în emisiunea de aseară te-ai inspirat dintr-un articol mai vechi de-al meu. Şi îţi mai arăt o dată că eşti prost şi te las în ale tale:

1.vodafone şi bcr nu sunt la fel de proşti precum gândul. şansele să îţi reuşească ceva în zona asta sunt minore. în schimb, dacă doresc, contra unei sume modeste, pot pune în seara asta 2 clipuri cu reclamă la zoso.ro în emisiunea ta. la tine vor ajunge însă doar 1% din bani, deci mai bine îţi dau ţie banii şi tu îi cheltui pe shaorme şi ce mai bagi în tine, dolofanule (omul nu se poate opri din mâncat, în fiecare seara bagă în el o pungă de dulciuri cumpărate din benzinarii. să nu îi spuneţi asta lui Carmen, că ea crede că dolofanul s-a îngrăşat din cauza vârstei).
2.parcă spuneai că n-am reclamă pe blog. acum am?
3.de fapt, uite, mi-ai făcut reclamă gratis: unu, doi. ştiu că nu vezi unde, pentru că eşti prost.
4.cât de prost să fii să îţi iei pistol cu glonţ şi apoi să încerci să provoci tot felul de categorii de oameni, de la luptători de arte marţiale la motociclişti, în speranţa că vei avea ocazia să îl foloseşti invocând auto-apărarea? mult? cam da.
Mi-am adus aminte de ceva. Muistul de Nedelcu a făcut fix aceeaşi fază, cu o mica variaţie, atunci cand a fost prost. A dat email la Dacia să spună că am pornache pe site, lângă bannerele lor. Băi Nedelcule, cât de jigodie să fii? Tu nu realizezi că răzbunarea asta prostească te poate lăsa pe drumuri?


sursa:zoso

[Paul Atreides]

RomaniaLibera.ro şi un titlu lipsă


Nu stiu ce sa spun despre chestia asupra careia urmeaza sa va atrag atentia. E prostie? E rea intentie? E bad management? Lipsa de experienţă?

Chestia: sub articol, in partea dreapta, sub butonul negru cu “adauga comentariu” se afla paginatia. Dupa ce am clickait acolo, pentru ca articolul nu parea sa se termine, am ajuns la un sumar al articolului. Deci, nu poate fi pagina a doua a articolului, mai ales ca un om inteligent ar fi pus-o fix sub comentarii, nu ascunsa. Deci e paginarea de la comentarii. Care sunt in numar de 9. Dar sunt paginate.

Secretul unui site de succes nu inseamna sa iei niste retardei care se pricep la net din auzite si sa le dai pe mana siteul si sa astepti 3-5 ani ca aia sa iasa de pe ym si sa scoata bani din el, gen Gusti Roman. Sau cocoşi care citesc zeci de articole despre online, au un blog in care noteaza chestii destepte, dar care se chinuie de 4 ani sa afle in ce directie ar trebui sa mearga, gen Calin Fusu. Nop. Nu stiu care e formula succesului, dar cu siguranta nu e asta.


sursa:zoso

[Paul Atreides]

Mihăescu e un mitocan!


"Aoleu, îmi pare rău! Nu l-am văzut, nici pe el, nici pe Tudor Chirilă! Sunt căpiat cu treburile mele, cu şantierul…eram obosit şi nici nu mi-am dat seama cine era la masă lângă Gabi Cotabiţă. Regret, dar nu l-am recunoscut", a declarat Garcea pentru CANCAN.ro.

Să lăsăm în urmă acest scandal monstru şi să ne concentrăm pe ce ar fi putut spune fostul artist de la Vacanta Mare despre viitorul artist de la Mondenii. Avem aşa:

•Noroc, coae! Vezi că am scos vreo 12 albume, poate mai găseşti ceva de copiat şi pe acolo! (a se nota că eu folosesc “coae” pe post de “bă”)
•Hai salut! Mişto pălăriuţa.
•Chirilă, să moară Jeana, sunt fan, dă un autograf acilea pentru Lila. Am glumit, cocalare, stau flexat, oi fi eu expirat, da’ tu eşti mucegait!
•Bendeac, tu eşti? Moa, eşti genial, moşule, cum reuşeşti să fii aşa de împăcat cu tine că ai fani numai cocalari şi tu te dai anti-cocalar cu pălăriuţa aia şi cu seleka? Doar Badea şi prostul ăla de Chirila sunt mai jenanţi decât tine la faza asta! Ah, noroc, Tudore!
Serios acum, Bendeac e un băiat isteţ cu un potenţial imens. Dincolo de miştouri, cred că o persoană deosebită. Dar cred că, la fel ca în cazul altor oameni, blogul nu îl ajută deloc. Nu atât blogul, cât calitatea dubioasă a oamenilor care îl citesc şi comentează. Şi mie mi-ar plăcea să cred că 90% dintre cititori au IQul peste 100, dar nu e chiar aşa, şi asta se vede cu ochiul liber în realitatea din teren, şi la el, şi la alţii la fel de cocoşi ca şi el.


sursa:zoso

[Paul Atreides]

Redactorii Realităţii au sechele


Reprezentanţii FNI au analizat în ţara noastră doi indicatori care au condus la problemele statelor europene, culminând cu cazul Greciei: deficitul bugetar şi datoria statului, raportată la PIB.

FMI, nene, nu FNI! FNI a fost un party misto de tot, păcat că s-a terminat nasol.


sursa:zoso

[Paul Atreides]

Când te mănâncă în fund…



Prima mâncărime. Vineri m-am dus la Ploieşti la un webmeet. Aparent, eu veneam acolo pentru a-şi bate unii pula de mine, lucru care mi-a displăcut, aşa că mi-am bătut eu pula de ei. Nici aşa nu a fost bine, acum juma’ din blogosfera ploieşteană (în special ăia care au curent de la dinam şi buda în curte) mă înjură pe blogurile lor. Pentru că a venit ăla de la Bucureşti şi a fost arogant cu noi, în loc să ne lase să îl umilim. Deci mi-am pierdut 4 ore pe drum şi încă 3 pe acolo nu pentru a învăţa nişte oameni nişte chestii interesante, ci pentru a face miştouri. Bun.

A doua mâncărime. Mai acana, un băiat cu pretenţii de student la teologie a scris un articol prost. Am încercat să îl corectez. N-a mers. N-a mers pentru că a face sens şi logică e prea mult să ceri de la oameni. Omul scrie în articol “cabral a scris recent pe tema asta” şi dă un articol către un clip de la om de pe blog, deşi pentru mine ar fi fost logic să dea link la articolul recent. Discutia a fost asa:

zoso: hai sa intreb altceva
zoso: ce relevanta are pentru cititor articolul catre care ai dat tu link?
danp: pai era o postare cu un clip zic eu la locul lui pentru aceasta perioada
danp: avand in vedere ca Jean Constantin a murit ieri
danp: iar Dinica anul trecut
zoso: IN CONTEXTUL IN CARE VORBIM, BAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!
zoso: ce pula mea, trebuie sa stau sa explic fiecare chestie?
zoso: hai frate, nu poti sa fii atat de prost!

Concluzia e că eu sunt prost, deci alte mui de la alţi oameni. Nu, el nu aleargă după trafic, că nu are nevoie de el, doar dă pinguri irelevante la articole recente pentru că…

A treia mâncărime. Doi cretinei dintre ăia care au organizat mizeria aia cu Zilele Bloggerilor Bucuresteni mă tot mănâncă de fund de un an şi ceva. I-am ignorat cu succes, dar prostul nu se lasă cu una, cu două:

esti un las si acum. te-ai mutat la brasov pentru ca luai bataie in bucuresti aproape in fiecare zi. un pumn a fost de la mine;) atunci, la magazinul muzica. cand ai fugit cat te-au tinut picioarele ca un las ce esti;). ti s-a incretit un pic pielea?:) fricosule!

Aţi înţeles, da? Ei nu au curajul să îşi spună numele, mă muşca de fund de un an, dar eu sunt ăla laş şi fricos. Şi m-a bătut şi el, şi alţii. În mod repetat. Dar el nu are curajul să spună cine e, pentru că…aici se întrerupe firul logic şi intră în acţiune mă-sa, care l-a fătat prost şi anonim.


sursa:zoso

[Paul Atreides]

“in stoc” inseamna “vine in 10 zile”



Vineri am mers la F64 ca sa imi iau o baterie pentru camera video. Intru, gasesc un nene liber, cer ce vreau. Nu avem. Ba aveti, ca pe site spune ca e in stoc. Vine in 10 zile. Reiau, dupa cum vedeti si dvs pe monitor, scrie ca e in stoc. E sau nu? Vine in 10 zile. Atunci de ce mai e trecut acolo asa? Pai, sa vedeti…

Jenant. De unde imi iau o baterie NP-60?


sursa;zoso

[Paul Atreides]

Scurta biografie a strumfitei
| Author: ştrumfiţa cu eşarfă


O leapsa simpatica, numai buna sa te faca sa scotocesti in trecutul indepartat si nu numai. Ia sa vedem.

la 6 luni: am spus prima data mama. pe silabe. Si eram cu picioarele in ghips. Dormeam cat era ziua de lunga si ma bucuram cand vedeam biberonul.
la 4 ani: ma uitam La Sandy Bell si Dallas. Iar cand incepea Twin Peaks ma ascundeam sub patura.
la 6 ani: invatasem sa citesc pe litere, asa ca silabiseam tot ce prindeam prin ziare si reviste.
la 7 ani: am mers la scoala. Nu mi-a placut. Asa ca faceam ce faceam si incercam sa nu ma duc. Pana mi-au cumparat ai mei parinti bicicleta. Si mersul la scoala devenise ceva fun.
la 8 ani: am avut prima mea medie de 9 (si singura) din toata scoala primara. La caligrafie. (singura medie de 9, pentru ca restul au fost de 10, sa ne`ntelegem)
la 9 ani: eram obsedata de Sailor Moon, Candy-Candy si Zorro.
la 10 ani: eram foarte trista ca urma sa termin scoala primara. Si ca "imbatranesc". Si scriam poezii in care elogiam copilaria. De atunci varsta mea avea sa fie formata din 2 cifre si era deprimant.
la 12 ani: m-am indragostit pentru prima data. M-a tinut vreo 2-3 ani.
la 14 ani: mi-am facut buletin si am urat cum iesisem in poza. Atat de mult ca de atunci am tot pierdut buletinul de cateva ori si mi l-am tot refacut. Nici acum nu-mi place poza, dar sper sa nu-l mai pierd.
la 15 ani: am avut un prieten care a murit intr-un accident de masina.
la 16 ani: m-am indragostit (iar!) de un american cu vreo 6 ani mai mare.
la 17 ani: eram obsedata de formatia t.A.T.u si am avut o relatie de 1 an cu o donsoara.
la 19 ani:terminam liceul si ma simteam un om mare
prezent: strumfita cu esarfa, ultimul an la Litere, proaspata sotie, buna prietena, uneori snoaba, cateodata sincera, tastand un post despre trecutul ei, incercand sa-l comprime pe ani si sa isi aminteasca cum era atunci. O strumfita care priveste cu ochii mari la lumea din jur si face ce poate sa isi faca si ea un loc acolo. Un pic trista de faptul ca sunt foarte putine lucrurile pe care si le mai aminteste atat de viu pe cat si-ar dori. Ar fi vrut sa pastreze in cutiuta memoriei cat mai colorate amintirile de altadata.
Leapsa merge la cine vrea sa o ia (anuntati-ma printr-un comentariu daca ati preluat-o, sa va adaug ulterior aici)

Si-au spus si ei povestile: Nevinovat

[Paul Atreides]

Care vrea să-l vadă pe Turcescu dezbrăcat?
| Author: ştrumfiţa cu eşarfă


Robert Turcescu a declarat într-un moment de sinceritate maladivă pentru revista Unica: "Nu vreau să mă dezbrac pe masa din studio pentru 3 puncte de rating".
Când am citit afirmaţia scrisă în titlul articolului am avut o criză isterică de râs. Nu ştiu cum sunteţi voi dar imaginaţia mea este foarte bogată şi lucrează mai repede decât mi-aş dori uneori. În secunda următoare mi l-am imaginat pe Turcescu care apropo, recunoaşte cu un snobism detaşat: "ştiu că se spune despre mine că sunt arogant…", la măsuţă lui de unde ne spurcă ecranul tv-ului cu pupincurisme băsesciene, gol puşcă. Va daţi seama că imaginea unui om de televiziune care face talkshow-uri politice, să nu zicem show-uri pupinbociste şi lingobasiste, deşi se ştie că asta face, dar uneori nu se cade s-o spui aşa pe faţă-cu zâmbetul pe buze, s-a redus la imaginea unui urangutan lobotomizat care s-a gândit că afişându-se gol ar provoca audienţei o erecţie si nu o convulsie spontana. Bila neagra, Turcescule! Neagra, mica si gaunoasa, cam cum e mintea domniei tale.

[Paul Atreides]

Romanii si bunul simt
| Author: ştrumfiţa cu eşarfă



Astăzi când m-am întors de la facultate am văzut din autobuz o doamnă pe stradă care folmotocea o pungă. Mă gândeam că o va pune în geantă sau în buzunar până la primul tomberon. Apăi da bine că nu. Doamna în cauză s-a uitat frumos în stânga şi în dreapta şi…a aruncat uşor punga în spatele ei, din mers. Înţeleg că nu erau coşuri de gunoi în zonă, înţeleg că pe cei de la primărie îi doare în dos de amenajarea lor, dar nu pot să înţeleg că bunul simţ al unei femei (care ţin să menţionez că era cochetă până-n sus şi-napoi) e echivalentul conţinutului unui tomberon. Şi mie mi se întâmplă să strâng în buzunare şi prin geantă ambalaje de la gume de mestecat, pachete de ţigări, batoane de cereale, dar le păstrez acolo până dau de un coş de gunoi sau în cel mai rău caz ajung cu ele tot acasă şi le arunc la coşul de gunoi din bucătărie.

Apoi pe scara blocului erau aruncate, chiar lângă cutiile poştale, vreo 4 pungi de chips-uri şi vreo 2 cutii de bere. Reminiscenţele unei nopţi în care adolescenţii şi-au dovedit încă o data buna creştere. Le-am luat de acolo şi le-am dus la ghenă. (ghena fiind la jumătate de etaj distanţă, deci mare efort nu necesita să mergi frumos să le arunci acolo).

Şi ca ziua să fie completă, când am ieşit pe balcon să iau rufele de pe sârmă, am văzut cum de la acelaşi etaj de la scară cealaltă a zburat o pungă de gunoi:…PLINĂ! Bineînţeles că până m-am zgâit eu să văd de unde a aterizat nesimţirea crasă, persoana şi-a închis geamul şi s-a retras în apartament. Azi a fost unul dintre miile de momente în care mi-am dorit să plec din România. Sau să ne vândă Băsescu ţara. Orice numai să se întâmple vreo minune şi să mă trezesc într-o Românie în care nu aş găsi bunul simţ doar în basme şi telenovele ieftine.


Dar românul nu-i român destul dacă nu face d-astea. Cred că nu se poate abţine. E de-o lene şi de-un miserupism greu de conceput. Pur şi simplu nu-i păsa. "Lasă că tre` să-mi ia careva din grădină..Eventual femeia de serviciu a blocului, pai doar d-aia e platita!". V-am mai zis eu, întotdeauna altu` să facă treaba şi nu el. Iti trebuie multa determinare să coborî 6 amărâte de etaje cu liftul şi să arunci gunoiul. Când locuiam în vestul oraşului, trebuia să travesez un parc mărişor ca să ajung pe o stradă unde era amplasată ghena de gunoi, şi care mai era şi populată de câini vagabonzi. (asta e o altă problemă, una mare şi delicată în Ploieşti), şi totuşi făceam drumul respctiv cel puţin o dată pe zi. Şi ştiţi ce e şi mai ironic? Că cei care aruncă gunoiul pe geam sau pe stradă atunci când cred ei ca nu-i vede nimeni, sunt cei care critică prostul mers al ţării, România cea de caca în care sunt nevoiţi să trăiască. Eu i-aş aduna pe toţi şi i-aş pune să locuiască într-un tomberon câteva zile. Şi apoi să vedem cu ce curaj or mai arunca ei gunoiul pe oriunde.

[Paul Atreides]

Halloween. Pro sau contra?
| Author: ştrumfiţa cu eşarfă



Cred că am primit săptămâna asta pe Facebook şi pe Twitter o mulţime de mesaje în care eram întrebată fie ce fac de Halloween, fie dacă mă costumez şi mai ales în ce. Dacă până acum nu am sărbătorit Halloween-ul, anul ăsta o voi face. M-am hotărât într-un final şi la care dintre cele 10 pub-uri din Ploieşti care organizează astfel de petreceri voi merge. Va fi în Irish pub. Şi da, am să mă costumez. Am un costum de la un bal de absolvire din 2008 de Lady Pirate. Dacă până acum eram oarecum reticenta cu aceste tradiţii americane împrumutate, acum pot să spun că mi-am schimbat părerea, şi să vă zic şi de ce.

1. It`s fun. Cine poate să spună că nu va fi amuzant să mergi la o petrecere unde toată lumea e costumată? Nu faci aşa ceva în fiecare seară. E o metodă drăguţă de relaxare şi de socializare ca de la vrăjitoare la dovleac şi de la Pirat la Dracula.

2. Dacă ceva e împrumutat şi nu aparţine culturii autohtone, nu înseamnă automat că e un lucru negativ. Nu ne diminuează în niciun caz sărbătorile naţionale. Eu tot o să pun grâu la încolţit de Sf. Andrei şi dacă voi merge să sărbătoresc Halloween-ul american. Sunt de acord că trebuie să ne valorificăm şi tradiţiile şi obiceiurile poporului român, dar să nu mergem atât de departe încât să le excludem şi să le privim cu dezinteres pe cele care, încet încet, pătrund şi la noi.

3. Îmi place mâncarea de dovleac. Ştiu că nu are legătură cu sărbătoarea în sine, dar eu asociez Halloween-ul cu mâncarea de dovleac. Şi cu mirosul de dovleac copt. Când eram mică îmi plăcea să îl pun pe tata să-mi facă felinar. Îl legăm cu o sfoară şi ieşeam cu el afară. Nu se întâmpla fix de Halloween, pe vremea aceea nu era mai deloc mediatizată sărbătoarea. Doar ca de multe ori ne strângeam mai mulţi prichindei cu felinarele şi ascultam poveştile de groază inventate de "mai marii grupului". Şi cumva Halloween-ul de azi îmi aminteşte de perioadă aceea. Şi e reconfortant ca ceva să îţi poată trezi sentimente atât de intense despre lucrurile minunate ale copilăriei.

Am întâlnit persoane care se agăţau inutil fără un argument plauzibil de spiritul naţionalist care nu-i lăsa să adopte o sărbătoare atât de comercială. Eu zic să încercam să primim Halloween-ul că pe un copil adoptat. Îi iubim şi pe ai noştri, dar asta nu ne împiedică să-l iubim şi pe cel venit din altă parte. Eu înţeleg că unii nu agrează genul ăsta de petreceri, de sărbători, dar nu pot accepta ideea că n-o fac din cauza spiritului naţionalist care sălăşluieşte în ei. Şi ştiţi de ce? Pentru că de multe ori cei care spun asta, seara merg la Mcdonalds şi comandă un meniu, a doua zi merg la Mall şi îşi cumpără haine de la nu-ştiu-care brand internaţional, iar de 14 februarie îi cumpără iubitei trandafiri.

[Paul Atreides]

Dileme feroviare. Cum se face?
| Author: Filozoful



- cum se face ca de cate ori vreau sa urc pe o usa, se gasesc o gramada de calatori sa coboare pe acolo, pe cand in partea cealalta a vagonului lumea urca de mult?

- cum se face ca de cate ori da o ploicica trenul are intarziere de cel putin 20 de minute?

- cum se face ca atunci cand anunta trenul e putina lume pe peron iar cand acesta ajunge dupa 5 minute peronul e full?

- cum se face ca si atunci cand trenul e intarziat, cu un minut inainte sa ajunga inca mai vine lume pe peron?

- cum se face ca omul care merge o data cu trenul sta jos iar acela care merge in fiecare zi trebuie sa stea in picioare?

- cum se face ca trenul parcurge de la Ploiesti la Brasov cat de la Budapesta la Viena?

- cum se face ca atunci cand calatoresti noaptea, in vagon e destul de intuneric incat sa nu poti sa citesti si destul de lumina incat sa nu vezi pe geam unde naiba te afli.

sursa:strumfita

[Paul Atreides]

Ce e un popofagot?
| Author: ştrumfiţa cu eşarfă


Aţi observat că de-a lungul timpului am folosit acest cuvânt inventat de către mine. Mulţi dintre voi l-aţi considerat amuzant, ironic, răutăcios, în timp ce alţii nu ştiau la ce anume se referă.

Popofagotul este o combinaţie de cuvinte din alăturarea primelor două silabe a cuvântului poponar şi a ronglezismului fagot (engleză: faggot=poponar). Ce vreau eu să vă spun este că nu îl folosesc cu sensul de homosexual, nu pe ei îi ironizez, nu am absolut nimic împotriva oamenilor cu alte orientări sexuale. It`s a free world, vorba aia. Popofagotul este acea specie de bărbaţi efeminaţi până la Sfântu Petru. Sigur îi ştiţi, cei cu gesturile de fetiţă virgină, care îşi ondulează lasciv şoldurile când merg. Se duc să-şi facă manichiura şi pedichiura mai des că femeile. Un fel de metrosexuali camuflaţi în bărbaţi care, susţin ei, "au grijă de ei". Popofagotul este bărbatul care preferă compania femeilor pe motiv că ele vorbesc şi altceva decât fotbal şi politică. Tot din specia lor fac parte şi cei care în loc să-şi ia un câine, preferă un pechinez pufos spunând despre ei că sunt "atât de pufoşi şi simpatici". Se îmbracă în haine colorate motivând că doar ele le pun în evidenţa textura fină a pielii şi culoarea intensă a ochilor. Foarte rar îi auzi înjurând sau vorbind porcos, pentru că ei nu se coboară niciodată "la nivelul ăla". Şi exemplele pot continua la nesfârşit. Am vrut să dau această explicaţie pentru a clarifica faptul că nu ironizez homosexualii, ci bărbaţii straight cu apucături de muieri. E un cuvânt care, zic eu, ar trebui să se introducă în noul DOOM.

[Paul Atreides]

Românii şi obsesiile lor
| Author: ştrumfiţa cu eşarfă

În ziua de azi orice român care se respectă, dă cu pumnul în masă, crapă ceapa pe din două în măsele şi face oricare alte acte care emană testosteron trepanat, ştie că pentru a reuşi trebuie să-şi stabilească bine ţelurile în viaţă. Nimic rău în asta, dacă aceste scopuri personale nu ar fi divagat în obsesii generale sore cu prostia şi pe alocuri cu îngâmfarea. Fiecare popor îşi cultivă obsesiile şi încearcă să scoată zeama din ele, sâmburele `ăl mai mare. De exemplu japonezii: uhuuu, obsedaţi de tehnologie, ar fi în stare să formeze cozi kilometrice şi să campeze în faţa magazinului unde ştiu ei că vor găsi modelul cel nou al gadgetului X. Dar au ajuns departe, adică de exemplu brand-uri ca Samsung, Sony sunt primele în topurile vânzărilor din întreaga lume. Francezii…ei, lasand la o parte faptul că-s nespălaţi,(a se nota: n-am zis ca-s mai nespalati ca romanii, da?) au nasuri extrem de fine, şi îşi cultivă obsesia prin producerea celor mai bune şi mai rafinate parfumuri din lume. Şi exemplele ar putea continua. Dar să ne oprim la români, ce avem noi aici?

Un popor pentru care ţelul suprem este o "casă pe pământ". Cred că mi-a fost dat să aud de nenumărate ori expresia: "Asta e visul vieţii mele, să am o casă a mea şi numai a mea". În vară când am fost în Cipru am întâlnit un fost coleg de grădiniţă (ştiu, mare coincidenta, dar s-a întâmplat, nu întrebaţi cum ne-am recunoscut, a fost ciudat, deci NU întrebaţi, ok?) care lucra acolo la o florărie (nu e popofagot, relax) şi câştiga 1000 euro. Mi-a zis că e acolo de câţiva ani şi că mai are de stat încă vreo 5? până să-şi poată ridica o casă pe pământ că citez "nu ai realizat nimic în viaţă dacă n-ai o casă a ta, pe care s-o ridici cu mâinile tale". Nu mai contează că e amplasată la dracu`n praznic şi că stai în trafic 200 de ore să ajungi la serviciu sau la hypermarket. Contează că ai o casă A TA!


Televizorul.

Românul trebuie să-şi ia de undeva informaţiile şi care e cel mai la îndemână şi cel mai prieten cu neuronul obosit? Teve-ul. I-auziţi-o p-asta: cică suntem pe locul 1 în Europa cu cele mai multe televiziuni şi cu cel mai mult timp petrecut în faţa micului ecran. Hai, să aud nişte urale, nu vă bucuraţi că suntem şi noi primii în Europa cu ceva?

Obsesia Paulo Coelho.

Nu cred că e muncitor pe şantier, gospodină desăvârşită, vânzătoare de ziare sau haine, florăreasă, croitoreasă şi ce mai vreţi voi care să nu fi citit Coelho şi care să nu-l ridice în slăvi. Ca şi cum până la el literatura ar fi fost ceva aşa, neglijabil, care nu reusea sa te scormonească direct la corazon. Insa odata cu nasterea marelui Coelho, totul s-a luminat dintr-odata! El a revolutionat literatura atât pe verticală cât şi pe orizontală. (notă: nu o să menţionez că sunt şi câteva seminariste feministe – îşi merită statutul, credeţi-mă pe cuvânt- de la Litere care îl aşează în topul preferinţelor. Hello? Cum să predai la facultatea de Litere şi să-ţi placă Coelho…adică, zic şi eu..cât de Nikita să fii?)

Obsesia muierilor cu balcoane supradimensionate.

Păi se poate să răsfoieşti o revistă şi să nu vezi ţâţe? Să aprinzi teve-ul şi să nu îţi săra-n ochi perechea nouă de silicoane a blondelor lu` Botezatu, a Adelinelor lu` Varciu? Nu, nu se poate. Că asta aduce rating. Asta cer bizonii cu boaşele mari, cu creierul pus la păstrare. Păi dacă asta vrea poporu`, asta i se dă, corect? Ce mai contează că mai sunt şi oameni care sunt îngreţoşaţi de atâta exhibiţionism, de atâtea curve portretizate că femei fatale? Ei nu contează, şi ştiţi de ce? Că sunt minoritatea. Şi din păcate aia n-o să conteze niciodată!

Obsesia messenger, yahoo messenger.

Cum adică nu stai pe mess?! Mi-a cerut acum câteva zile o colegă id-ul şi i-am zis că nu prea mă conectez. La care duduia ridică din sprânceana şi spune aşa cu un ton dezaprobator, ca şi cum aş fi făcut un act realmente lipsit de morală: "Cum nu intri pe mess? Şi mama stă pe mess de la muncă şi îmi dă buzz-uri. Si uneori îmi reproşează că stau pe invisible!" Va daţi seamă până unde s-a ajuns?!



Obsesia telefoanelor mobile.

Şi nu orice telefon, ci fiţa fiţelor: HTC-uri, Iphoane si alte telefoane care costa de 4Xsalariu minim pe economie din Romania. Păi dom`le sunt ţărani care muncesc ca apucaţii o vară prin Italia şi Spania ca să îşi cumpere un telefon de fiţă ca mai apoi să se ducă cu el la discoteca din Adunatii Vale să le arate el tovarăşilor ce şmecherie si-a tras; şi eventual să mai fie şi vreo fufă prin preajmă ca pe urmă s-o repeadă în boscheţi, promiţându-i că data viitoare când se mai duce acolo îi aduce o poşeta din aia Lui Bidon.

Obsesia auto.

La noi ca la nimeni, vorba aia. Oameni care abia au bani să-şi plătească chiria şi să-şi cumpere o bucată de parizer cu pâine au GIP-uri şi Merţane. Da` cum se poate să nu aibă el? N-are cum. Şi X-ulescu are şi e mai varză ca el. Nu poate şi nici nu trebuie să se lase mai prejos. În ceva tre` să-şi concentreze şi el ambiţia, ce mama dracu`!

Şi mai sunt o grămadă: obsesia lenei (dacă ăla nu face, eu de ce să-mi rup cocoaşa muncind?), obsesia cărnii din congelator (reminiscenţe de pe vremea tovarăşului), obsesia haiducului aventurier (după două pahare de vin orice pulică e Robin Hood în devenire) şi nu în ultimul rând obsesia politicii, oricine, oricând şi oriunde discută politică. Şi de-a lungul deceniilor frazele de obicei se termină aşa "Da-i în Paştele mă-sii că ne-au sărăcit ţara, d-aia n-avem noi nimic" – Nu, niciodată nu sunt ei de vină, ci întotdeauna oricine altcineva.