Twilight Zone (+16) [Archive] - Page 72

Paul Atreides

31st October 2010, 08:21

Adevăratul motiv pentru care urâtele nu sunt futute
Se trăieşte cu o impresie falsă. Omenirea crede că urâtele nu sunt futute din cauză că sunt urâte. Nimic mai departe de adevăr. Urâtele nu duc lipsă de sex din cauză că masculii îşi feresc pula de ele. Ci din cauză că îşi feresc gura. Am să demonstrez această teorie cu acest grafic avansat.

Deci se ia de analizat cât de intime, proprii, personale şi sacre sunt considerate anumite lucururi pentru cele două sexe, ca să vedeţi diferenţele.

Primul lucru pe care îl analizăm este, să zicem, aproape de limita de jos. Câinele vecinului. Observăm că ambele sexe dau nu dau un rahat zburător pe câinele vecinului. Parcă bărbaţilor le pasă mai mult, căci câinele e un animal masculin, care latră şi muşcă străini.

Trecem ceva mai sus, la deget. Degetul e cam “meh” pentru ambele sexe. Te uiţi unde-l bagi, eşti atent cu el, dar dacă este absolut necesar ai cam atinge orice cu el. Te speli, asta e. Nimeni nu a rămas traumatizat de o experienţă nedureroasă care a implicat un deget. E doar un deget. E meh. Se observă că este ceva mai intim la femei, care îi dau puţin mai multă îngrijire şi atenţie decât la bărbaţi. Un alt motiv pentru care degetul este mai puţin intim la bărbaţi decât la femei este că se întâmplă mai des ca un mascul să introducă un deget într-un anus străin decât o femeie.

La gură deja lucrurile se complică. E un loc destul de intim atît pentru bărbaţi cât şi pentru femei. Toată lumea se uită ce bagă în gură şi nu pui botul pe orice. 99% din lucrurile pe care pui mâna zi de zi nu le-ai băga în gură nici în ruptul capului. Iarăşi, femeile sunt puţin mai sus cu intimitatea pentru că dau mai multă atenţie gurii lor. Trăgându-se din animale rumegătoare, foarte multe femei clefăie gumă non stop, să o cureţe chipurile, deşi guma de mestecat e o mare vrăjeală inutilă. Dar intenţia contează.

Şi la genitale lucrurile diferă radical. La femei pizda e un lucru sacrosant. Sigur, l-ar săruta pe Icsulescu, dar nu s-ar fute cu el! Pizda e considerată nejustificat de magică şi importantă. De parcă ar fi centrul esenţei lor. Majoritatea femeilor se comportă ca şi cum pizda lor este cel mai de preţ dar pe care îl au de la natură/dumnezeu/cthulhu/altezeităţi, că toată lumea vrea pizda lor şi că e datoria lor să O PĂZEASCĂ. SĂ O PĂSTREZE PENTRU CEI DEMNI ŞI ALEŞI. Pentru Frodo, Neo, Harap-alb, Harry Potter şi Anakin Skywalker.

Pe când la noi, masculii, pula e cam ca degetul. Dacă ai atinge ceva cu mâna, probabil nu te-ar jena prea tare să o atingi cu pula. Nu ai simţi că a decurs o acţiune intimă, că hotarele fiinţei tale au fost năpustite. Ai pune pula pe orice, numa să nu doară.

Şi de aici, dragii mei cititori vine concluzia.

Noi, bărbaţii nu am avea nicio problemă să futem o urâtă. O grasă. O cioată, o hâdă, o naşpetă, o strâmbă, o moanstră. Mare chestie. Dacă nu te deranjează să pui mâna pe ea, nu te deranjează nici să pui pula pe ea. Problema e că cioata, hâda, borâtania şi grasa, vrea să te apropii cu faţa de ea. Să o săruţi. Ceea ce e DESTUL DE INTIM şi pentru noi bărbaţii. Nu ne-am lipi buzele de orice naşpetă.

Deci urâtele nu sunt futute PENTRU CĂ NU ŞTIU SĂ PUNĂ PROBLEMA! Dacă ar spune urâta “Băi, mă fuţi şi pe mine? Numa pula-n pizdă, aşa, fără să te apropii cu capul de mine. Eu mă aplec peste masa asta şi tu mă pompezi până te dor şalele. E ok?”

Şi da. Ar fi ok. Vreţi futute, învăţaţi să formulaţi problema adecvat.

Din păcate majoritatea cioatelor consideră că sunt frumoase în felul lor şi se ambiţionează să ajungă la al doilea cel mai intim loc al bărbaţilor.

Tot din această diagramă se înţelege şi de ce noi, bărbaţii, nu considerăm că ne înşelăm prietena când dăm o muie fără obligaţii.

Nu. De anusuri nu vorbim. Se înţelege din diagramă. Pe al meu, dacă-l atinge cineva, şi din greşeală, o să aibă nevoie de trei sezoane de CSI să-i identifice cadavrul.

P.S. Nu uitaţi de: FTZ

posted by Radu at 7:36 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:22

S.P.E.R-anţa moare ultima!
Băusem aseară vreo câteva beri, ceva normal, şi m-a tăiat pişarea. Ceva normal, iarăşi. Anormal era că eram în Club A, unde se duc numa hipstări cu fular şi tipe naşpete care se preling senzual în penumbră poate-poate pune botu’ un gherţoi că ele-s gagici mişto.

Şi cum mă pişam eu, admirându-mi enormitatea solzoasă de pulălău, am ridicat ochii spre posterul din faţa pişoarului.

Un cetăţean cu un batic ce îi masca juma de faţă tuciurie forţa o uşă cu un levier. Scria mare: „CREDEŢI CĂ DACĂ ESTE RROM, ESTE INFRACTOR?”

În cadrul doi se dovedeşte că brazilianul cu pricina de fapt salva o fetiţă de la incendiu şi scria mare: „ DOAR PENTRU CĂ E RROM ASTA NU ÎNSEAMNĂ CĂ ESTE INFRACTOR ! Stop Prejudecăţilor despre Etnia Rromă!, asociaţia S.P.E.R bla bla bla, pula-n cur etc”

În primul rînd, coae, ar trebuie să fie S.P.D.E.R, că „despre” este şi el un cuvânt. Stop prejudecăţilor despre cuvântul „despre”! Este şi el cuvânt! CE, DACĂ E MAI NEGRU NU MERITĂ LITERĂ MARE LA ÎNCEPUT?

În al doilea rănd nu cred că acronimul deţine destulă tărie testiculară. Eu cred că merită o notă de disperare: S.P.E.R.M.A! Stop Prejudecăţilor despre Etnia Rromă Măcar Acum!

Dar în cel mai important şi ultim rând, bă, cretini mai sunteţi cu campania voastră! Eu nu m-am uitat la omul cu bandană peste nas şi gură care forţa o uşă cu levierul şi m-am gândit că e infractor pentru că e ţigan. M-am gândit că e infractor că are o bandană peste nas şi gură şi forţează o uşă! Pula mea, putea să fie jumătate mongol şi jumătate evreu, tot infractor credeam că e. Dacă eu alerg cu maceta spre voi, o să aveţi impresia că vreau să vă omor pentru că-s moldovean, sau din cauza finului indiciu că alerg cu maceta spre voi?

Serios. Terminaţi cu poponăria. Nu am impresia că tipul tuciuriu şi nespălat din autobuz vrea să mă facă la buzunare pentru că e ţigan. Am impresia asta pentru că se uită lung şi cu foame spre buzunarul meu şi nu arată ca şi cum ar avea o destinaţie în cap când s-a suit în autobuz. Faptul că e ţigan în 90% din cazuri e doar o tristă coincidenţă.

E ca trista coincidenţă de la televizor, când proasta de la ştiri povesteşte pe un ton placid despre nişte domni care s-au luat la bătaie cu săbiile în plină stradă. Şi imediat eşti uimit. Te gîndeşti „uite bă, cum a ajuns lumea în ziua de azi! se taie om cu om pe stradă”. Şi după ce îi arată pe gentălmeni, observăm că sunt nişte domni de etnie ţigănoasă pe nume Termoficare şi Mendeleev Ambasador Sfârloagă care făceau ceva normal pentru dumnealor, adicătelea se tăiau. Şi te linişteşti că nu erau oameni, erau ţigani. Zi-le, bă, pe nume, din prima. Nişte ţigani. Nu mă lua prin învăluire cu „cetăţeni” că n-am murit la revoluţie ca să fim politically correct.

Ce încerc să zic este că discriminarea este bună. Este foarte bună. Este normală. Şi EXACT genul de discriminare pe care au observat-o bine dar neintenţionat idioţii de la SPERMĂ. Discriminăm împotriva stilului de viaţă şi a intenţiilor probabile ale individului, nu asupra etniei. Dacă văd un domn tuciuriu, la costum, citind Business Standard am să cred că e un domn. Şi atât.

Dacă văd o scursură a societăţii cu 5 fuste sub care se ascunde doar jeg şi o pizdă soioasă care trînteşte boraci de la 13 ani încoa, care nu a muncit o zi în viaţa ei şi răcneşte din toţi plămânii, sau un cocalar slinos cu meclă de hoţ de biciclete şi dicţie de Tarzan la începutul cărţii o să îi discriminez.

Nu mă uit la ce culoare au sub jeg. Pot fi papuaşi, innuiţi, mohicani, români, ţigani, coreeni, nu-mi pasă. Tot o să vreau să le pun piciorul pe gât şi să-l trosnesc, ca să scap societatea de încă un parazit.

Faptul că 99% din ei sunt ţigani nu înseamnă că generalizez. Pe cei care nu-s paraziti îi respect. Dar, în esenţă, etnia e irelevantă. Când îl iei la pumni, îl iei în calitate de infractor, de parazit, de jeg şi de scursură a societăţii, nu în calitate de ţigan. Unde e discriminarea aici?

Intenţie bună au ăştia de la S.P.E.R, dar cu asemenea realizare s-au cam înecat ca ţiganul la mal.

posted by Radu at 4:26 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:23

Futezătorii

Futezătorii vor revoluţiona umorul mai ceva decât a revoluţionat noaptea făcutul de labă pe întuneric.

Futezătorii este un site pe care nişte domni vor scrie nişte lucruri cam zilnic. Lucruri la care să ne râdem şi să ne simtem bine.

Futezătorii nu este un blog, pentru că blogurile sunt o poponărie.

Futezătorii nu e gata 100% încă, mai avem lucruri de făcut şi chestii de modificat, dar o să o facem din mers. Cam ca la sex: găseşti o gaură şi dai din cur pe pe ea până te simţi bine. Pe ghicite, timid, dar suntem pe drumul cel bun.

Futezătorii este adevărul promis.

Şi adevărul mereu e undeva la mij.

(textul nepublicitar e ceva mai jos)

posted by Radu at 6:43 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:24

McDonald’s ştie mai bine decât tine ce vrei
Ăştia de la McDonald’s ar trebui să-şi schimbe numele în McMamaomida’s. Sau Căpitanul Sugestie. Şi KFC, futu-i in gură, să nu se simtă ignoraţi.

Nu poţi să te duci liniştit, să spui CE VREI şi să îţi dea CE VREI. Noo, vine puletele ăla care a terminat liceul la seral şi îţi face sugestii fine de lucruri pe care ai vrea să le mânânci dar eşti prea idiot să le gândeşti cu capul tău.

Vreţi şi cartofi ?
Doriţi şi salată?
Desert?
Băutură mare?

Dacă vroiam băutură mare CEREAM BĂUTURĂ MARE, FUTU-TE-N FICAT de minimalist salarial ce eşti. No ştiu că nu e vina ta că spui prostii de genul, aşa te-au îndoctrinat şefii să spui, ăia de au supt marketing direct din pula antichristului. Îmi pare rău că ţi-am zis minimalist salarial, dronă nesemnificativă ce eşti.

Dar nu serios, mi-l şi imaginez pe trainer cum le explică în prima zi de muncă.

“Deci dragi drone. Clientul e prin definiţie un om prost cu fruntea osoasă şi depuneri de calciu pe partea dinspre creier. El intră aici cu foamea în glandă, ca prostul, şi dacă îi fluturi prin faţă nişte accesorii comestibile, la care trebuie doar să zică da, va da aproape sigur din cap bălos când se va gândi la ele. Aşa vindem noi sosul!”

Nimeni nu vrea sos. Sosul ţi-l bagă pe gât. Mai ales la McDonald’s. Culmea aroganţei, îmi iau o şaormă de-aia stupidă de la ei şi mă întreabă aia:

- Ce fel de sos doriţi? Ketchup, maioneză sau numaiştiuce?

Sărim peste evidentul fapt că sosul vine la plic şi trebuie desfăcută toată şaorma aia ca să îl înfigi unde trebuie ceea ce e chiar mai stupid decât să-l torni pe deasupra ca prostul, dar nici nu m-a întrebat dacă mai vreau să dau zece mii pe un plic de smecleu. Direct m-a întrebat ce fel de smecleu vreau, ca şi cum mi-a citit ea, proasta satului, gândurile şi şi-a dat seama că eu nu pot mânca căcatul ăla de şaormă fără căcatul ăla de sos.

Serios, e ca şi cum m-aş duce eu la o duduie şi n-aş pune problema dacă vrea sau nu să o fut, ci să o întreb direct:

- Unde o doriţi? La bărboasă, la lorgean sau la măsea?

Data viitoare când mă mai întreabă una dacă vreau ceva ce NU am comandat, o să îi răspund.

- Nu, dar dumneavoastră doriţi, ca bonus, când vă plătesc. să vă trântesc aici pe tejghea cu curul în sus şi picioarele desfăcute ca aripile vulturului şi să vă fut în diagonală la mizerie de să vă căcaţi cu gaură pe mijloc, ca covrigu’ toată săptămâna?

CU DOAR UN LEU.

posted by Radu at 6:37 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:26

Hipsterul Anului 2010
Bine aţi venit la concursul naţional “Hipserul anului 2010”! Cu premii pe bune!
E cam aşa: aici în stânga votaţi (în curând!) care e cel mai mare hipster al anului, apoi trimiteţi pe mailul meu , superdumnezeu la Gmail punct com care credeţi că o să fie primii 3, ÎN ORDINEA CORECTĂ. Cine va ghici va primi o pălărie de hipster PE BUNE de la mine.

Dacă sunt mai mulţi o să împărţiţi pălăria între voi.

Cîştigătorul la sfârşitul lunii octombrie. Numa bine, să fie frig, să se justifice pălăria de hipster. Mai jos aveţi prezentaţi candidaţii.

Florin Găozea. Florin Găozea este un solist, sau instrumentist, sau gen de la formaţia HI-5. Deţine un blog şi bloggăreşte în blogosferă. Nu se ştie de ce blogosfera e o sferă, pentru că mai mult e un cerc în care fiecare face labă celui din dreapta, nu se ştie clar nici cui pulă i-a supt dânsul ca să ajungă băgat în seamă de blogări sau dacă chiar îl bagă cineva în seamă sau doar e o impresie pe care îi place să o lase dar mna.. nuj ce vroiam să zic aici. E un om care există!

Argumentul pro: Uitaţi-vă la el! E hipstăraş cu ochelari de hipstăraş si fulăraş de hipstăraş care, na… recunosc.. la el are un scop. Ascunde faptul că are gât cât Petre Roman . Şi ARE ŞI PĂLĂRIE DE HIPSERAŞ PURTATĂ ÎN INTERIOR. Ce să mai, la look e perfect, nu poate fi nimic mai hipster decât el, estetic vorbind.

Argumentul contra: Ca muzician nu e destul de hipster. Nu cântă brit-pop-indie-smecleu de-ăla cleios, ci cântă manele new age din categoria rimei fly sky high, un fel de ce scoate moga dar naşpa.

Mihai Bendeac: Mihai Bendeac nu există. Mihai Bendeac a ajuns în aşa hal de fixat pe munca lui de imitat alţi oameni încât se imită şi pe sine. De fapt, el e singurul personaj pe care îl joacă prost. Acuma o arde ca superstarul pe la Antena şi are şi un blog care ar vrea să fie hazliu deşi nu e. Demonstrează zilnic că nu ştie să termine text cu un paragraf bun, aşa că are mereu o formulă clasică de genul „vă pup, vă iubesc şi vă stimez” sau ceva asemănător de oligofren. Acum cred că se bucură că au apărut pe net poze cu el dând limbi în mij, demonstrând astfel că ştie ce gust are fofoloanca. Nu aş zice că e gay. Ar fi irelevant. Dar să presupunem că poponăria n-ar fi o variabilă de tip adevăr, cu valorile true si false şi ar fi mai mult aşa, ca o axă. Ei bine, pe acea axă el s-ar afla mult mai aproape de punctul unde se împart pulile în snopi decât majoritatea oamenilor.

Argumentul pro: Cînd dă jos tot machiajul e chel ca gămălia acului şi o caricatură de om cu expresii faciale deformate ca defect profesional. Aşa că e normal să se îmbrace ca un hipster strident ca să distragă atenţia de la faptul că, ca om, nu există. El este un actor de comedie foarte bun. Şi asta e şi problema lui principală. Crede că daca spune bancuri bine, şi scrie bancuri bine. Se crede om complet, ca hipsterul ăla de DaVinci deşi are nişte glume în el de îmi vine să apăs pe mute cînd îl citesc. Coae, lumea râde la faţa ta, nu la glume. Serios! Bennyhillule! Fă ceva cu faţa aia şi găseşte-i glume pe măsură, de la alţii! E teatral în gesturi şi exprimare şi când nu îl filmează nimeni, ceea ce e o mare hipstăreală şi evident poartă pălărie în interior!

Argumentul contra: Nu numai că nu cântă britpopoindiecrap dar chiar nu cântă deloc. Să nu-i dăm idei, totuşi, că la cât de complet se simte s-ar putea să-şi facă trupă.

Tudor Chirilă: Tudor este cel mai deştept om de pe planetă. El a reuşit în viaţa lui lungă de idol al adolescenţilor să citească mult, când nu futea adolescente, aşa că a ajuns un lider de generaţie de mucoşi, acum mentorizându-i la cap din vasta lui experienţă de viaţă. Aia cu cititul, nu cu fututul de adolescente. Cîntă la Voma Veche şi se udă adolescentele când îl aud. Dacă aveaţi peste 18 ani când a apărut trupa Voma Veche, probabil n-aţi auzit de el. Dacă aveţi acum peste 18 ani şi l-aţi ascultat pe vremuri, probabil vă e ruşine de ce proşti eraţi. Dacă nu vă e ruşine, felicitări! Nu aţi evoluat deloc în ultimii ani, duceţi-vă să sugeţi muia de târlani proşti!

Argumentul Pro: Poartă pălărie în interior. E semidoct dar se crede cult. Vorbeşte mult şi cu un aer de profunzime în truisme, clişee şi kitschuri intelectuale. Cîntă un pop-rock soft de adormit pula. Are impresia că soarele răsare din curul lui şi că e capabil să ofere un model demn de urmat în viaţă pulifricilor de liceu.

Argumentul Contra: E uneori violent şi hipsterii de obicei îs prea lăbari să sară la bătaie.

Formaţia Hamsterdams: Formaţia Hamsterdams e o formaţie de brit-pop-indie ceva, cu o instrumentaţie de-aia de o înveţi în 2 zile relaxat şi cu o voce mai monotonă decât mersul trenului. Sunt hipsteri

Argumentul pro: Sunt hipsteri! Uitaţi-vă ce hipster e hipsterul ăla în mov care s-a suit pe bloc să facă somnic în eşarfa aia pufoasă a lu’ mă-sa! Cîntă muzică de hipsteri. Uneori poartă pălărie în interior.

Argumentul contra: Uneori nu poartă pălărie în interior.

posted by Radu at 5:17 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:26

Raţe şi fecale
S-au umplut staţiile de metrou de raţe care ţin un dispozitiv de curăţat WC-ul. De când a devenit raţa un simbol pentru igiena căcăştoarei? Nu îmi pare a avea prea mari tangenţe cu actul în sine. În primul rând, habitatul ei nu se intersectează cu vasul de la toaletă. Decât când vrei să faci glume mişto şi ascunzi o raţă în veceu, pui capacul şi aştepţi să se sperie şi să se pişe una pe ea când se duce să se pişe. Ăştia au impresia că dacă un animal trăieşte în apă e curat. Fals. Pe această linie logică şi căcatul e un lucru curat, că în 80% din cazuri îl văd scăldându-se, sau pregătindu-se de ultimul duş care îl trimite în jos pe ţeavă. Căcatul de om, zic. Căcatul de animal e mai sălbatec în apucături.

Aţi luat vreodată o raţă la un subbraţ, să îi crăcănaţi ciocul cu mâna cealaltă în timp ce o strângeţi? Le pute gura! Ce fel de expert în igienă e ăsta, căruia îi pute gura? ŞI CU CE ŢINE PRODUSUL DE CURĂŢAT PENTRU CĂ RAŢELE NU AU DEGETE!

Nu tot ce e ud e curat, băieţi. Asta am învăţat de la sutele de curve mizerabile pe care le-am futat.

Şi că tot e vorba de fecale. M-am dus la fornetti, dintr-un masochism nostalgic. Înainte aveau chestiile ălea, pseudopizza, cu umbră de salam bărbos şi miros de brânză de ţăran, dreptunghiulare, cărora le ziceau pontino. Habar n-am ce curu’ mă-sii e un pontino şi de ce e dreptunghiular, dar creativii de la fornentti, ăia cu minim un curs de 3 zile de creativitate şi o scrumieră ceramică pictată de mână la activ s-au gândit că, dacă tot aduce chestia aia cu o pizza cam cât aduc eu a fiinţă umană decentă, să îi zică direct pizza. Nu nu, nu o fac ca pe pizza. E acelaşi rahat, cu acelaşi gust fecal, făcut în acelaşi mod, dar cu o nouă formă, dinamică, trapezoidală, care ADUCE cu cea a unei felii de pizza.

Şi nu încape în pungă. Latura mare e prea mare şi poponăria aia de mâncare se înfige în pungă ca o pulă în nara unui copil de 11 ani, rămânând afară ca burta unei grase cu tricou mulat. Dar clienţii se pot bucura acum de gustul nestăvilit al unui trapez, net superior gustului de dreptunghi.

Continuăm seria de fecale cu poliţiştii de la circulaţie. Cred că mama lor e mândră rău că stau în intersecţie şi dau din mână. Nu am ajuns, ca civilizaţie, într-un punct în care am putea dresa roboţi să facă un lucru aşa de simplu? Şi să ne şteargă la cur, că e din aceeaşi categorie.

Pe un afiş de căcat, reclamă la următorul concert Florin Salam, am văzut un manelist paradoxal. Îl chema Adi de Adi. Ceea ce ridică următoarea problemă: ce a fost mai întâi, adiul sau adiul? Cum poate ceva să provină DIN SINE? Este Adi de Adi etern? Este el ceva ce a existat de dinaintea spaţiului şi timpului, astfel ajungând să fie propria lui origine?

Este Adi de Adi Dumnezeu?

Şi dacă da, de ce nu e cap de afiş?

posted by Radu at 4:31 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:27

Fişă de evaluare sexuală a lui Radu
Salut! Dacă ai găsit această foaie la tine în poşetă, înseamnă că te-am futat aseară. Pentru o bună contorizare a performanţelor mele sexuale, presexuale şi postsexuale, te rog să completezi această fişă, să o scanezi şi să o trimiţi pe adresa de mail superdumnezeu at gmail punct com. Nu, nu veni la mine la uşă cu ea în mînă ca scuză să mă mai vezi o dată. De ce să stricăm un one night stand frumos cu un dialog stupid mult după moment. Aş vrea să te ţin minte aşa cum erai: beată muci şi anonimă. Să începem.

1. Faptul că te-am învârtit pe potecuţe ciudate până la mine acasă arătându-ţi luna şi norii şi stelele, şi vorbind mult ţi s-a părut:

a) romantic
b) agasant
c) o încercare evidentă de a mă împiedica să ţin minte clar unde dracu’ stai

2. Garsoniera mea ţi s-a părut

a) boem aranjată şi curăţică, comparativ cu alte case de masculi
b) cam mirosea a cauciuc încins, bere şi băşini.
c) nu, nu am crezut că „chestia” aia e sculptura „Fantoma Soarelui Pierdut” de Brâncuşi şi că valoreză o avere. Era evident o sobă de teracotă, ţăran care eşti!

3. Atmosfera creată de mine ţi-a lăsat impresia că

a) Muzica în surdină completa perfect starea de spirit în care eram.
b) Te-ai dus să te caci şi ai pus muzică ca să nu se audă zgomotele. Ştiu că ai dat drumu’ şi la apă să curgă, la derută, dar tot m-am prins că te caci
c) Mi s-a părut puţin deplasat când te-ai dezbrăcat la pula goală, ai scos maceta şi ai început să ataci soba, scoţând zgomote de light-saber cu gura. Nu sunt atât de mare fană Star Wars. Şi cu toate că nu ştiu cine-i ăla, m-am simţit ofensată când mi-ai zis că am meclă de Jar-Jar Binks.

4. Pula mea, ca mărime, e

a) o dihanie imensă ce nu poate fi concepută de mintea omului
b) chestia aia ar trebui dusă la circ. sau la muzeu. sau la un circ-muzeu
c) sincer, îţi cam face coaiele să pară mici

5. Ca performanţă m-am descurcat:

a) ca un zeu. Am avut orgasme multiple şi faza aia când m-ai ridicat într-o mână, m-ai pus pe tavan şi m-ai futut acolo mi s-a părut suprarealistă
b) cu tote că sunt frigidă gen vaginoi paralizat, tot am avut orgasme multiple şi faza aia când m-ai ridicat într-o mână, m-ai pus pe tavan şi m-ai futut acolo mi s-a părut suprarealistă
c) Da. Ai adormit înainte de a o introduce, idiotule.

6. Dimineaţa
a) te făceai că dormi aşa că am plecat
b) te făceai că dormi aşa că te-am trezit şi ai început să scoţi sunete guturale de porc înjunghiat la mine, cu o privire de psihopat aşa că am plecat
c) faptul că, chit că te făceai că dormi, eu tot te-am trezit şi nu am plecat nici când scoteai mugete de animal rănit la mine, a determinat nefericitul accident ce m-a făcut să plec cu un ochi vânăt.

7. Per total, experienţa a fost
a) cea mai tare noapte din viaţa mea.
b) eşti un psihopat.
c) eşti un psihopat. sună-mă.

posted by Radu at 8:32 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:28

Hipstăr
Cred că am o mică manie. Ăla e hipstăr, ălălalt tot hipstăr, tot ce văd sunt hipstări. Şi totuşi mulţi habar nu au ce e ăla un hipstăr şi de ce consider eu că e cea mai josnică subspecie umană, responsabilă cu decăderea a tot ce este cultură occidentală.

Mi-e greu să explic. Nu că n-aş sti cum. Mai mult din cauză că trebuie să-mi retardez discursul ca să înţelegeţi şi voi ceva. Mă gândesc chiar să încep multe fraze cu „prietene”, ca să vă fie limbajul familiar, dar cred că ar fi cam mult.

Hipstărul este.

Asta e principala problemă a omenirii. Că hipstărul este. Dar ce este el?

Păi hipstăreala e o subcultură. Cam ca maneleala, doar că, spre diferenţă de maneleală, hipstăreala e o subcultură cu pretenţii. Membrii acestei subculturi se cred mai citiţi, mai isteţi, mai artişti şi cu o mai mare afinitate pentru cultura urbană decât noi, restul oamenilor. Ei se opun profund mainstream-ului, dar această opunere este una falsă. Ei propun ca antagonist al masei de oameni care arată la fel, fac şi gândesc acelaşi lucru o masă de oameni care arată la fel, gîndesc şi acţionează aglutinat, DAR ALTFEL decât prima masă. Diferenţa dintre ei şi mainstream este doar de aparenţă, nu şi de esenţă. Fiind cam tâmpi, nu observă că opunerea logică faţă de mainstream ar fi individualismul. Sunt aceeaşi mărie, cu pălărie, dar de altă culoare.

Diferenţa dintre subincultura hipstăr şi cea, să zicem, emo, sau minimal, e că cei din urmă sunt boraci mici, pe cînd hipstării nu prea au scuza vârstei, găsindu-se în număr mare în segmentul 22-30 de ani. Studenţi, clasa muncitoare, oameni serioşi, cică.

Caracteristica principală a hipstărului este mimetismul. Dar iarăşi, cum e şi normal, un mimetism superficial. Hipstărul extrage aparenţa din culturi de care nu aparţine şi pe care nu le înţelege, le adaptează la standardele lui de superficialitate cu iz de nou, mândru că a REINVENTAT ceva. Adevărul e mult mai trist. Ei nu reinventează nimic, doar smulg învelişul lucrurilor diferite şi le însuşesc, înţelegând din conceptul de bază cam cât înţelege un autist din dansul de împerechere al cocoşului de munte.

Şi acest lucru li se pare cool. Să vă dau exemple, să mă înţelegeţi.

Tipul cu creastă şi pierce în sprânceană, care nu ştie cine au fost the misfits, the ramones, că sid vicious nu era vocalul de la sex pistols şi care mai arde un post punk şi un „ooh your sex is on fire”, care e anarhist 3 ore pe săptămână şi corporatist în restul timpului, e un hipstăr. El a jupuit lookul culturii punk şi îl poartă ca o mască, atâta timp cât se simte bine în ea. Nimic de acolo nu îl defineşte, nimic de acolo nu e mai profund de piele. E doar un şou, să se simtă cool.

Din anii 30 şi 40, hipstării au înţeles pălărie şi eşarfă. Din anii 60 au înţeles haine vintage. Din cultura punk au înţeles pătrăţele şi pierce-uri, din cea nerd ochelari cu rama groasă şi păr în ochi. Din aia gay haine androgine şi machiaj la tipi. Din aia hippie rahaturi hand made şi simboluri florale. Un hipser poartă tricou cu Che Guevara deşi habar n-are cine e ăla. Un hipster dă 2 milioane pe o pereche de gumari Converse fără să ştie ce însemnau gumarii acu 20 de ani. Ce simbolizează ăia. Un hipstăr dă 15 milioane pe o bicicletă cu o singură viteză, simplistă că arată ca în anii 60. Hipstării jupoaie toate simbolurile culturilor şi epocilor pe care nu le-au trăit şi înţeles. Transformă lucruri ieftine, de masă în alte circumstanţe, în chestii scumpe şi pă trend. A început cu pantalonii rupţi şi uzaţi din fabrică, că ăia care umblau cu pantalonii rupţi şi uzaţi nu le păsa şi erau culeanu.

Acum poţi fi la fel ce cool ca cineva din alt spaţiu sau timp pe mulţi bani! Poţi emula sărăcia anilor 60 în haine de fiţe!

Şi asta e problema principală a hipstărilor. Că aleg tot ce e facil şi superficial. Imită prost şi bezmetic şi prin asta insultă lucrurile pe care le imită. Totul e simplificat şi transformat în pastile de „cool”. Remixăm „du-mă acasă măi tramvai”. Punem la gât cravata de pionier a lu bunicu, luăm o poşetă hand made şi ne dăm cu bicicleta prin oraş.

Să nu înţelegem nimic. Să interpretăm facil şi autist toată istoria şi cultura şi să extragem doar ce e cool din ea. Amestecăm tot, eliminăm ce e complicat şi cerebral şi ne-a ieşit ceva simplu, de consum în masă. O epidermă cu mirajul profunzimii. Muzică, artă, futut. Totul merge hipsărizat şi adus la un numitor comun cu bale în colţul gurii.

Che Guevara e tipul ăla cool de pe poşetele pentru bărbaţi. Dă bine.

posted by Radu at 9:08 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:29

VoiCOOLescu
Vreau să menţionez la început că Voiculescu mi-e antipatic. Indiferent unde aş lucra sau n-aş lucra, il găsesc odios şi sinistru din toate unghiurile. Bine, dacă aş lucra la Intact sigur l-aş găsi cald, pufos şi o figură paternă. Dar până în momentul în care o să scriu la intact şi o să mă jur cu mâna pe coaie că acest articol a fost scris într-un puseu de nebunie temporară, e odios şi sinistru.

Cum ştiu că nu am cum să conving trolii băloşi care intră aici că nu e comandă din trust articolu ăsta, recunosc direct. E comandat de Vântu, de Dragoş Stanca, de Tanti Maria, de Zoso, de duşmanii lui Ciutacu şi de mama lu Băsescu. Sunt o curvă şi scriu la comandă.

Dacă tot am stabilit asta, să trecem la subiect.

Voiculescu se crede cool. Voiculescu are blog. Mailul de la blog e coolmogul@yahoo.com . Am scris mailul aşa ştiind că motoarele de spammeri o să îl bage în baza de date acum. Nu că aş fi eu nesimţit, dar zic că nişte reclame la cialis i-ar prinde bine. Deci. Ne întoarcem. Voiculescu ştie că e sinistru de mult. Că are charismă cît talpa bocancului şi că plîng copii când îl văd. Că are un zâmbet de moroi sătul şi o privire de lighioană nesfântă. Dar nu a fost niciodată mulţumit cu statul în umbră, chit că întunericul îl îmbracă ca o mantie. A vrut premier, nu i-a ieşit. Dar ideea de baie de mulţime nu i-a ieşit din capul lui osos. Ca şi monstrul lui Frankenstein, el vrea să fie iubit. Se pozează cu copii, dă burse, face concursuri, o arde caritabil, numa numa l-ar crede cineva că e simpatic.

Şi vrea să ne prindă în plasa lui de prietenie şi familiaritate, cu poze cu el şi copii zâmbind, cum juca hockey zâmbind. Să asociem aerul de pe pagină cu meclanul lui şi să deducem că şi el e la fel. Blogul lui e foarte jovial.Cum îţi permiţi, bă, să fii jovial cu mine pe internet? Băi ăsta, ce, am pupat aceeaşi fesă de ceauşescu când eram mici ? Ne jucam de-a secera şi ciocanul la mama ta în pridvor? Cât tupeu! Să fii jovial cu oamenii! Pe net! Puţin respect. Să fii jovial cu mine când o să fiu eu jovial cu tine, auzi?

Băi coolmogul. Io îmi tai un coi dacă scrii tu pe blog şi nu o piaristă tristă care se uită în oglindă şi spune „pentru asta am terminat eu snspa-ul? să emulez un securist pe net?”. Mi-a plăcut foarte mult jmecheria cu coolmogul. Hai că mai am io vreo două, poate vrea să le bage. Le dau fără copyright: seCOOLrist, .com-unist, Motanul Coolix sau direct Felix the Cool Cat.

Şi ultima smegmă a lui e că face burse pentru bloggeri, aceşti copii oribili ai internetului. Se dă bine pe lângă ei. Că are impresia că blogul e un domeniu de viitor, nu un trend de căcat. Că ăia sunt formatori de opinie, nu labagii frustraţi. Că părerea lor contează şi dacă ăia îl văd într-o latură pozitivă, o să-i convingă şi pe alţii. Mai ales că pe net nu se simte damful lui malefic. Dar nu asta e problema. Marele plasangiu pică într-o plasă la rândul sau. Părerea bloggărilor chiar nu contează. Ştiu că fac chestii pe net, că se agită, dar sunt puţini şi între ei acolo, în cercul lor strâmt. Chit că sunt 200 de oameni pe netul românesc care fac conţinut cât restul 2 000 000 care mai freacă tastatura, conţinutul ăla mult e tot pentru ăia 200. E ca şi cum ai avea o cameră mare cu 200 de nebuni care aleargă pe pereţi şi una cu 2 milioane de liniştiţi care stau cuminţi în banca lor şi nu-i bagă în seamă. Chiar că nebunii impresionează prin energie, NU-I BAGĂ NIMENI ÎN SEAMĂ. Şi când ajung la urne, tot 200 de voturi sunt. Plăteşti o piaristă degeaba. Bloggării contează doar pentru bloggări. Atât. Şi nu-s aşa mulţi. Îs cât marja de eroare din Adunaţii Copăceni.

Las-o baltă cu vrăjeala, găseşte altă metodă să pari simpatic. Blogărul e ca copchilu’ nebătut. Cu cât îi dai mai multă atenţie, cu atât orăcăie mai tare. Chiar e nevoie să încurajăm labagii frustraţi ai internetului? Să le dăm burse? Să se creadă şi mai importanţi? Dă-i în mă-sa de şomeri şi paraziţi. Auzi tu la el, cică „visul cel mai mare al unui blogăr român e să-l bată pe zoso”. Io zic că-l fac parte-n parte, că am reflexe mai bune şi condiţie fizică gen.

Şi cel mai tare îmi place că a ales şi vreo 5 blogări să se întâlnească cu ei. De ce? Ţi-au zis sursele că au măduva mai gustoasă, bestie?

posted by Radu at 9:58 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:29

De ce Mircea Badea nu este un hemoroid
Deşi la prima vedere, Mircea Badea este o chestie jenantă, ruşinoasă, care se face de căcat şi are nevoie tratament, exact ca un hemoroid, ei bine, eu am să demonstrez că nu este. Aşa că am făcut o listă de diferenţe clare între Mircea Badea şi un hemoroid, ca să nu existe confuzii.

1. Hemoroidul este jenant toată ziua, pe când Mircea Badea este jenant doar o oră pe zi.

2. Hemoroidul chiar te umple de sânge pe când Mircea Badea maxim te ameninţă „bă, prietene, te umplu de sânge!”.

3. Hemoroidul nu răspunde de comezi date la telefon de Voiculescu. Cu toate că e roşu, hemoroidul nu colaborează cu comuniştii. E apolitic.

4. Hemoroidul te jenează când faci şpagatul, pe când Mircea Badea te încurajează.

5. Mircea Badea este mult mai uşor de ignorat decât un hemoroid.

6. Mircea Badea vorbeşte ca un ţăran de Bucureşti cu dă, şi pă şi „prietene”, pe când hemoroidul nu vorbeşte.

7. Hemoroidul miroase a căcat şi transpiaţie, pe când Mircea Badea mai miroase şi a cremă epilatoare.

8. Daca pocneşti un hemoroid te doare, dacă îl pocneşti pe Badea îl doare pe el.

Deci chiar nu e un hemoroid Mircea Badea! Să nu mai aud asemenea supoziţii absurde.

posted by Radu at 8:28 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:30

Vampiri. Cartea I: Vampirismul Vampirilor, partea a doua
Cu ocazia deranjantului fapt că a mai apărut un serial cu vampiri la americănezi, „The Vampire Diaries”, care a rupt recordurile de audienţă la primul episod, şi pe care mi-am pierdut 42 de minute din viaţă, pornind de la ipoteza că e o poponărie şi ajungând să-mi confirm ipoteza, am mai făcut un episod. Deci continuam dialogul de aici

Manole se apropie tandru de ea, luând-o în braţe cu o mână şi strecurându-i-o pe cealaltă printre buci. Eugena oftă suspinând.

- Eşti atât de rece! Susură ea.
– Pentru că sunt mort. Preciză el.
– Şi atât de palid! Gemu ea.
– Fiindcă-s decesat. Ce dracu’, te miri şi tu ca proasta! Exclamă el, pe un ton romantic.
– Păi ce dracu’ vrei să observ la tine? Personalitatea? Nici nu te cunosc aşa bine. Făceam conversaţie şi io, fir-ai a dracu’ de emo figurant!

Manole oftă şi el la rândul lui, şi se apucă să-şi bulbuce ochii, folosind puterile nebănuite de vampir să compenseze vrăjeala de doi bani cu hipnoză de vampir de doi bani. Eugena deveni din nou fleaşcă.

- Auzi, iubi… am o întrebare, chirăi ea, mângâindu-l uşor pe antebraţ.
– Spune, porumbelul meu cu ţâţe, gânguri el.
– Păi nu…. mi-e ruşine.. nu ştiu cum să o pun, ţunţurelul meu întunecat, murmură ea.
– Pune-o cum vrei tu, găluşcuţa mea cu buci, bodogăni el.
– Păi tu… te hrăneşti cu sânge, nu ?
– O întrebare bună! observă el.
– Dar de căcat, te caci ?
– Bineînţeles că nu! se contrarie el.
– Păi… anus ai ?
– Adică vrei să zici lorgean ?
– O observaţie bună, remarcă ea. Da. Lorgean.
– Da. Am.
– Păi, şi scuză-mi introspecţia, dar la ce foloseşte?
– Cred că introspecţie înseamnă altceva, guguloiul meu cu pizdă, se alintă el.
– Hai, ţupilaş, nu evita răspunsul!
– Păi… mai trag şi eu câte o băşină din când în cînd.
– E scuzabil. Într-adevăr.

Se uitară iarăşi lungan, unul în ochii celuilalt.

- Cred că lungan înseamnă altceva, remarcă el.
– Auzi, guzgănelul meu mic, da’ tu dacă te bate soarele, decesezi?
– Mnu. Doar mi se face puţin greaţă aşa, şi încep să lucesc cam ca ce are Snoop Dogg la gât.
– Deci, mai exact, nu prea există niciun dezavantaj în condiţia de vampir, nu ? Adică dacă nici soarele nu te futează la sistem…
– Mda. Dacă pui aşa problema.. nu e niciun dezavantaj.
– Păi şi atunci de ce o arzi aşa tristan şi neînţeles dacă nu există niciun dezavantaj în a fi vampir?
– Că-s emo.
– O observaţie bună, observă ea.
– Tu chiar crezi că e uşor? Lucesc ca un homalău când mă bate soarele! Trebuie să umblu cu toate proastele fără nimic în cap şi să o fac pe tristu’ ca să nu zică lumea că îs pîrţar. Încearcă să faci tu asta timp de 1000 de ani!

posted by Radu at 8:42 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:32

Ecologia: religia hipsterilor
“-Te lepezi de plastic?
– Mă lepăd!
– Aleluia!”

Ecologia este o religie. Orice aţi spune e o religie. Se bazează pe mituri şi încearcă să îndoaie ştiinţa în jurul ei pentru a-şi justifica miturile. Că dacă spui prostului că se termină petrolul, că ozonul se găureşte şi că o să moară de la încălzirea globală, te crede. Arunci nişte cifre, amesteci ştiinţa cu speculaţiile şi îţi iese un discurs care să sperie orice necredincios.

Apocalipsa ecologică vine! Închinaţi-vă singurului vostru mântuitor, reciclarea! Capul în pământ şi mătănii până vă iartă natura, căci aţi păcătuit în faţa ei! Pocăiţi-vă, pentru generaţiile următoare! Donaţi toţi banii pentru rahaturi vesele şi verzi! Ziua judecăţii vine! Plasticristul vă vrea sufletele!

Sunteţi proşti ca vacile, şi de-aia vă tratează ca pe vaci. Apropo, ştiaţi că vacile produc o cantitate obscenă de gaz metan? Care duce la încălzire globală! Da! Just! O să murim de la băşinile vacilor. Direct de la amicul Remus, care e mai bun la matematică decât mine, şi care îşi bate şi capul să demonstreze ce deja îţi spune bunul simţ: că e o mâncare de căcare chestia cu vacile.

remus: e fapt ca o vaca da cam 142 de kg de metan doar din ragaituri
remus: asta intr-un an
remus: si sunt cam 2 miliarde de vaci pe planeta asta
remus: intr-un an dau afara cam 284 kg metan
remus: ori 10 la a 9-a
remus: ma rog, masa molara la metan e cam de 16 grame pe mol si un mol de metan ocupa 22.4 litri de spatiu
remus: deci vine ca intr-un an, vacile de pe pamant produc cam 396.5 ori 10 la a 9-a metri cubi de gaz
remus: care practic vine cam cat un cub de 1 kilometru care e plin de metan
remus: na, ca sa umpli pamantul de metan ai nevoie de cateva trilioane de vaci si cateva mii de ani

Totuşi, punem la îndoială Cuvântul sacru al ecologiei aici. E deja blasfemie. Crede şi nu cerceta. Că dacă cercetezi îţi cam dă cu virgulă.

Aşa că în acest material amplu vom diseca puţin problema ecologiei la noi în ţară: O să începem cu o /discuţie despre patriarhul ecologiei de la noi, Dragoş Bucurenci,// vom continua cu o /mică analiză a faptului că reciclarea e un consum inutil de bani şi de resurse umane care mai mult poluează şi care are ca singur scop să te facă să te simţi bine cu tine, împlinit şi vesel că ai salvat lumea, vom trece puţin pe la prietenul nostru bun, plasticul, să arătăm că el e mai mult o problemă estetică decât una ecologică,// vom continua cu o /analiză a acţiunilor fundaţiei “Mai mult Verde”, condusă de Bucurenci, concretizate mai mult sub formă de “frecţie la piciorul de lemn” şi ne vom opri la soluţia finală în problema ecologiei, dată evident, de mine şi de organizaţia nou creată “Mai puţină Slobozia”//.

Deci avem 4 episoade. unu pe zi. Incepînd de azi.

posted by Radu at 8:06 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:33

II Reciclarea este un mit
Da, am întîrziat cu ecologia, dar mna, subiecte serioase mai rar. Continuăm de unde am rămas.

Coae, dacă nu reciclăm o să ne umplem de gunoaie. Gropile de gunoi sunt deja pline! Aţi văzut Wall-E ? Exact aşa ajungem!

Nu. Nu ajungem aşa. O groapă de gunoi de vreo 50 pe 50 de kilometri ar ajunge europei pentru următorii 1000 de ani. Lejer. Timp destul ca toate rahaturile de acolo să se descompună frumos. Dacă sunt sortate bine, e o groapă de gunoi modernă şi nu sunt chestii radioactive, chimicale sau cadavrul lui Michael Jackson, nu dăunează la nimic. Peste 1000 de ani facem altă groapă şi peste asta plantăm copaci şi o facem parc naţional.

Atunci de ce pula mea mai reciclăm? Economisim bani?

Mm…. Nu chiar. Reciclarea e un mare, crunt, odios şi lung consumator de bani. Bani publici, bani privaţi, nu conteză. Bani de şcoli, spitale, autostrăzi şi mâncare la ţigani, că doar nu ne aşteptăm să-i hrănească becali pe toţi. Nu e campanie şi nici meci important de-al Stelei în fiecare zi. Se pierd bani.

Ştiu că de obicei cam mănânc mult rahat. Aşa că, de data asta, când zic ceva neconvingător, bag şi nişte linkuri, să par mai serios. Dacă sunteţi curioşi cât, cum şi de ce se pierd banii cu reciclarea, citiţi aici
http://findarticles.com/p/articles/mi_m1272/is_n2588_v122/ai_15282547/?tag=content;col1

Bun, şi daca pierdem bani, măcar.. e bine pentru mediu… nu ?

Iarăşi nu chiar. Luăm prietena noastră hârtia. Reciclarea ei e un procedeu mult mai toxic decât producerea hârtiei noi. Să nu mai vorbim de transport. Au. Cum Bucurenci n-a venit cu teleportorul în buzunar de la el de pe planeta hipsterilor, se consumă resurse şi se arde gazu’ şi la transportul porcăriilor.

http://www.greendaily.com/2008/01/02/plastic-recycling-is-a-sham/
http://www.ecoworld.com/business/recycling-myths-smothered-in-garabage-vs-more-landfill-capacity-than-ever.html

Mai ales la colectarea aia selectivă cu care ne înnebunesc hipioţii ăştia. Chiar nu are nicio justificare. Plasticul, spre exemplu, marele duşman al ecologiştilor. NU E TOXIC. NU FACE NIMIC. Singura lui proprietate negativă e că se descompune într-un timp odios de lung. Desigur, să o facem pe idioţii şi să nu-l lăsăm să se descompună în linişte. Dar, dacă îl ardem sau îl băgăm într-un proces de reciclare, cam se eliberează rahaturi toxice. Da, şi producerea de plastic nou e CAM toxică, dar o dată ce l-ai făcut, cel mai ecologic lucru pe care poţi să-l faci cu el e să-l laşi într-o groapă de gunoi modernă.

Ce se face din el reciclat? Păi tot soiul de căcaturi. Tricouri sintetice, pungi proaste, periuţe de dinţi şi alte câteva iordane. Mult mai scump decât dacă ai fi pornit de la zero. Mult, mult mai scump. Inutil şi imbecil de scump.

Deci există vreo necesitate? Vreo nevoie clară şi pragmatică de a aduna plasticul de pe jos? Nu prea. Doar estetică. Doar ca să arate mai bine prin jur. Lumea moare de foame şi noi o frecăm la simţul estetic.

Deci mai exact, cu reciclatul o cam ardem aiurea. Şi atât. Ăsta e singurul scop al reciclatului. Să ne căcăm pe noi.

Şi atunci de ce o facem? Păi… ca orice religie, ne dă sentimentul ăla călduţ şi pufos ca am făcut ceva bun. Că suntem fiinţe utile şi blânde puse pe pământ să ne desfăşurăm pozitiv. Putem să dormim liniştiţi. Am aruncat plasticul în containerul pentru plastic. Cineva o să se spele pe dinţi cu scărpinătorul de cururi defect pe care l-am aruncat. Zeul nostru imaginar, Ecologia e mulţumit de ofrandă. Putem să ne batem unu’ pe altu’ pe umăr. Suntem responsabili.

Bineînţeles mai sunt şi jdesute de companii de căcat care fac asta ca strategie de publicitate, ca să pară nouă că îi doare pe ei pe canalu’ pulii de soarta noastră. Şi evident, cum e populară la masele ce nu înţeleg, toţi politicienii o promit şi o aplică. Aduce voturi. E o pierdere inutilă de bani dar prostului i se pare un lucru bun. Aşa că dă bine în campanie electorală.

Deci. Mai mult religie decât ştiinţă. E fake, e pe trend, e HIPSTEREALĂ!

posted by Radu at 5:54 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:34

III Dragoş Bucurenci: Patriarhul ecologiei
(Da, ştiu, vă deranjează subiectul cu ecologia. Asta e. Nu vă place, nu citiţi. Io tre să-mi termin teoria. O să aibă sens în ultimu post, ăla de mâine. Pînă atunci mucles, astea-s documentare.)

primul

al doilea

Bucurenci e şefu’ de la “Mai mult verde”, şi în principal maxim dătător cu părerea în probleme ecologice. Cum e ceva de reciclat, cum se bagă el în seamă cu un proiect. Salvază rahaturi. Nu-i cere nimeni să salveze rahaturi. Uneori nici nu trebuiesc salvate. Da’ el le salvează.

Mi-e greu. Chiar mi-e greu să scriu ceva de tipul ăsta. Mi-e extrem de dureros de greu. M-am foit juma de oră de pe un coi pe altu’ încercând sa-mi ordonez ideile.

Pe de o parte e un om bun. Are intenţii bune. Sincer. Nu poţi să zici că nu are intenţii bune. Într-un fel. Pe de altă parte e un hipster antipatic care vrea să facă din ecologie o religie. Recrutează copchii mici din licee, care în loc să se masturbeze şi să bea şi să-l venereze pe papagalul de Tudor Chirilă, cum tre’ să facă liceenii, sunt convertiţi la Ecologie. Li se spală creierul sec cu idei… desigur bune…. bune la început. Nu poţi să zici că nu e bine să iei nişte puşti şi să-i convingi să planteze nişte copaci.

Dar de aici mai e un pas până la hipioţeală odioasă. Vegetarieni, radicalism ecologic nejustificat, PETA, Greenpeace şi alte scârboşenii econaziste care ar trebuie stârpite. Dar mai mult despre asta când vorbim de organizaţia lui.

Nu putem să nu observăm că tipul e de un narcisism crunt. Pe lângă faptul că e un hipster metrosexual de cea mai joasă speţă, cu pălăriuţă şi manpoşetă, vorbeşte despre el cum beau eu bere. Dar are intenţii bune. De fapt.. dracu’ ştie ce intenţii are. Că o fi făcând toate ăstea ca să fie în centrul atenţiei, i-o fi păsând de natură… dracu’ ştie. La un moment dat a declarat că e bisexual. Nu că nu l-aş crede că se fute în cur, doar că e irelevant. E genul de chestie pe care o zici doar ca să fii băgat în seamă. Nu vorbeşti în public despre ce tragi pe pulă sau, mă rog, te trage la lorgean decât ca să se vorbească despre tine. Nu există nicio justificare în afară de nevoia de atenţie pentru a vorbi de viaţa ta sexuală în public. De aceea, orice rahaturi ar face, orcâţi copăcei ar planta, eu tot o să mă uit câş la el şi o să zic că o face ca să iasă în evidenţă.

A scris şi o carte, realK, despre cum trăgea el ketamină şi alte căcaturi. Mno, iarăşi, n-am nimic cu omu’ că se droga. Era evident din numele “Mai mult verde”. Da’ chiar tranchilizant de cai, coae? Ceva mai puţin penal nu găseai? Şi just, oamenii evoluează. Învaţa din greşeli. Dar cât dracu’ poţi să evoulezi? Dacă porneşti de la ketamină, drogul prostului, cam cât de departe poţi să ajungi ? Cam la o aruncătură de băţ mai sus, zic io. Şi nu e prea sus. Plus e hipster. Bine. Nu-s în măsură să o ard moralist. O mai scris pe la Dilema Veche, emisiuni de cultură pe la teve, deci tind să mă hazardez în a spune că-l duce capu’.

Dă dovadă şi de prostie ameţitoare uneori. Spre exemplu, la “ziua pământului”, altă porcărie fără niciun scop clar, când cică ar trebui să stingem toate luminile de pe glob timp de o oră, aflat la Realitatea TV, omu’ a exclamat satisfăcut : “uitaţi! Africa! acolo şi-au stins toţi luminile!”. Bravo bă, isteţule.

Da’ mie mi-e antipatic. Mi se pare fals. Mi se pare că gândeşte prea mult înainte de a spune ceva, să îşi ascundă intenţiile. Că are un complex mesianic profund şi că încearcă să prostească poporul care n-are ce băga în gură că ecologia e importantă. CHIAR NU E.

Zice şi el: “Ich bin ein bulangiu”. Mă… ce să zic… cam eşti. Da’ plantezi copaci. Pula mea, şi mie îmi plac copacii. Da’ asta nu înseamnă că nu eşti un bulangiu cu complex mesianic obsedat de propria imagine, care împarte idei false la oameni doar ca să fie admirat. Mă cac pe ei de copaci.

posted by Radu at 6:21 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:35

IV. Mai Mult Verde V.S. Mai Puţină Slobozia

Bun. Am vorbit de Bucurenci, de miturile reciclării, care-i mai mult sistem religios decât ştiinţă sau necesitate. Evident zeloţii mi-au sărit în cap cu argumente de genul „dacă nu există Dumnezeu, atunci cum îţi explici mareele?”. Coae. Sunteţi idioţi. Nu am zic că ecologia nu e bună. Plantatul copacilor e frumos. Strânsul gunoaielor e frumos. Dusul lor la groapa de gunoi e frumos. Ce nu e frumos e ca nişte maniaci să păcălească poporul că ar salva lumea prin topirea bidoanelor de coca cola şi făcutul de periuţe de dinţi din plasticul rezultat, când are loc lejer la groapa de gunoi şi e mai puţin poluant acolo decît în procesul chimic de reciclare.

Şi acum iar o să vină idioţii care n-au înţeles nimic şi o să spună : „ adică cum? tu vrei să trăieşti printre gunoaie?”.

Nu, nu vreau. Sunteţi voi idioţi. Mai citiţi paragraful anterior până vă prindeţi de ce. Abia acum ajungem la problema serioasă. La motivul pentru care vă fut la cap că-s împotriva reciclării şi voi ca idioţii înţelegeţi că sunt acelaşi lucru. Sunt chestii diferite.

Hai totuşi să vedem ce fac mai exact ecologiştii de la noi din ţară, şi de ce e greşit.

O chestie pe care o înveţi de la orice doctor care se pricepe e că, la orice problemă, întâi tratezi CAUZA şi dup-aia EFECTELE. Bun. Avem o ţară plină de mârlani care aruncă căcaturi pe jos. Am stabilit că facem curat pur din simţ estetic, nu că ar fi nevoie de aşa ceva. Încălzirea globală e discutabil mit, ca şi 80% din efectele negative ale poluării. Ne-am hotărât să nu ne mai minţim şi ne punem să ne punem pe estetizat. Nu salvat planeta, că se salvează singură. CAUZA, în cazul ăsta sunt mârlanii. Dacă strângi după ei, o să creadă că e ok să facă mizerie, că ori cum vine mai mult prostul să îl şteargă la cur. L-ai văzut, l-ai prins şi l-ai caftit. E la mintea cocoşului în pula mea. La mine în casă e dezastru. Într-un final, când văd că e groasă o sa iau aspiratoru’ şi nişte saci de gunoi şi o să fac locul respirabil. Dar dacă vine cineva să facă chestia asta în locul meu, N-O SĂ O FAC NICIODATĂ! O să las prostu’ să facă curat în locul meu. Deci, spre diferenţă de “mai mult verde”. fundaţia mea “mai puţină Slobozia” o să facă grupuleţe mici, cu bâte mari, care să spargă capetele oamenilor care scuipă gumă pe jos.

Să trecem la problema adevărată. Adevăratul motiv pentru care stau de 3 ore să scriu despre şobolanii ăştia de “mai mult verde”. De ce îmi pierd eu timpul. De ce îi urăsc profund şi merită împuşcaţi în gât:

Ei acuma fac campanie pentru RECICLAREA SELECTIVĂ. Ei vor să convingă statul să bage căcaturi de-ălea cu plastic/hârtie/sticlă prin toată ţara, PE BANII NOŞTRI! Chestiile ălea de care am scris în postul anterior că nu ajută cu nimic pe nimeni, pentru că (ştiu, mă repet), reciclarea poluează iar spaţiul de depozitare al gunoiului este fals prezentat ca fiind pe terminate şi că ocupă extrem de mult loc. Nu este aşa. Dacă strângi tot gunoiul din lume, la momentul actual, ar încăpea pe raza Bucureştiului. Ştiu, ca pentru un om mic pare mult. Dar gândiţi-vă ce incomensurabil de imensă este planeta. E un spaţiu nesemnificativ de mic. Şi dacă ar fi să fie sacrificat iar de banii pierduţi reciclare strâns gunoiul din alte părţi şi plantat copăcei and shit AR FI BINE. Ar fi sănătos şi mult mai bun.

Ei din banii noştri vor să facă troiţe ale religiei reciclării. Maniacii ăştia vor să-şi facă troiţe din banii mei. Pentru ce, bă, să îmi consumaţi mie banii ca să ce? Ca să reciclaţi? Să poluaţi, să futeţi bani, timp şi resurse pentru că sunteţi voi prost informaţi şi aveţi impresia că AJUTAŢI NATURA?

NU O AJUTAŢI BĂ, RECICLAREA HÎRTIEI POLUEAZĂ. Din plastic reciclat se fac căcaturi scumpe şi inutile. Cu o groapă de gunoi de 50 pe 50 de km are loc tot continentul să-şi pună gunoaiele timp de 1000 de ani! Mă fut pe religia voastră de hipsteri odioşi!

Vă invit să studiaţi site-ul lor. www.maimultverde.ro . Nu explica nimic de “beneficiile” colectării selective. Doar că “trebuie” făcută. Păi normal că nu explică. PENTRU CĂ NU SUNT! Dar te îmbie să trimiţi o scrisoare primarului tău să-l pui să-ţi aducă eco-troiţe lângă bloc, să te simţi bine cu ele că repari lumea.

Chit că nu fac nimic. Nu ajută la nimic.

Hai veniţi să-mi sugeţi şi mie pula. Nu am nicio justificare pentru care ar trebui voi să faceţi asta. Dar TREBUIE.

În schimb campania mea chiar ajută. Nu e o religie. Salvează europa de deşeuri. Cum am tot menţionat, se cheamă “Mai puţină Slobozia”. Şi e cam aşa. Judeţul Ialomiţa e un loc de căcat. Sincer. Nimeni nu vrea să trăiască acolo. Acuma nişte ialomiţeni o să se atace puţin şi o să zică că-s nesimţit.Uitaţi-vă în sufletul vostru. E un judeţ de căcat. Ştiţi şi voi asta. Primim bani europeni, plecaţi toţi de acolo şi îl folosim ca depozit de gunoaie. Pentru 1000 de ani. Toată lumea e fericită şi natura e curată. Europa ne umple de bani că îi scăpăm de gunoaie. Renunţăm doar la judeţul Ialomiţa, care oricum deja e un gunoi.

Toate funcţionează, au justificare, logică şi nu sunt un consum inutil de bani publici. E un plan, nu o religie pentru hipsteri.

Muie “mai mult verde”

TRĂIASCĂ “Mai Puţină Slobozia”

posted by Radu at 6:39 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:36

Regula 428 a bărbăţiei
Mă strecor în baie la Expirat, unde cam nu e loc. Erau doi dârlăi la pişoarul şanţ şi unu se spăla pe mâini că, probabil se pişase pe ele.

Zic eu: Am şi io loc?
La care un dârlău: Doar dacă n-o ai prea mare!

La care eu, cu un rictus suprem, îmi aduc aminte de regula 428 a bărbăţiei:

Niciodată să nu pomeneşti de pula altui tip, cât eşti cu mâna pe pula ta sau la scurt timp după.

Cum pula mea? Cît de popofagot găozar care se mârleşte la lorgean poţi să fii, să faci glume cu pula altcuiva, la veceu? E ok oriunde în altă parte să faci de-ăstea. Nu e gay deloc să zică unu „coae, ţi-aş suge-o!” dacă e în public, că se ştie că e glumăreală. Râdem, ne distrăm, e ok. E semn că eşti confortabil cu masculinitatea ta, ca să zici poponării în contexte nonsexuale.

Dar la baie? Să ţi-o scuturi în timp ce te gândeşti la mărimea pulii mele? Nu se face, coae, e urât rău din partea ta!

posted by Radu at 5:40 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:36

Îmi vând virginitatea
(imi intrerup seria cu ecologia pentru un mesaj extrem de important)

Ştiu că am ajuns la o vârstă respectabilă cu ea, şi că am făcut bine să aştept până acum. Virginitatea e ceva preţios. Nu merită să o consumi pe orice proastă. Şi aş aştepta în continuare o femeie care merită. Care mă merită. Dar am ajuns în anumite dificultăţi financiare care mă obligă să vând şi acest cel mai de preţ lucru al meu. Bineînţeles, vor fi nişte reguli.

Licitaţia va începe la 50 de RON. Adică 500 de mii. Accept şi bonuri de masă. Se va desfăşura aici, în comentarii. Doar persoanele de sex feminin pot participa, peste 13 ani şi până în 50. Fără bulangii. Nu mă ard la lorgean.

Câştigătioarea va trebui întâi să mă scoată în oraş. Sunt totuşi un romantic. Să nu se aştepte să vin direct la ea şi să o sex. Dacă va fi din provincie, va trebui să-mi plătească drumul dus-întors până la ea în oraş şi o masă pe acolo.

Evident, voi purta prezervativ. Acest amănunt nu se discută. Pe lângă faptul că mi-e frică de boli, o am şi cam subţire şi probabil voi purta două prezervative, ca să pară mai groasă.

Să nu vă aşteptaţi să vă satisfac fizic. Fiind virgin, nu prea ştiu chestii. Ar trebui să vă ajungă satisfacţia mentală că aţi fost prima. Că eram neîntinat. Probabil o să ejaculez precoce, dar ideea, esenţa faptului că e prima oară pentru mine ar trebui să fie de ajuns. Nu am cum să satisfac decît psihologic. Mai ales că e cam mică.

Nu fac perversiuni. E odios. Nu mă interesează sexul oral. Nici să fac, nici să primesc. Maxim am să vă vâr un deget în cur, în culmea pasiunii.

Vorbesc la plural din politeţe. Oferta este pentru o singură tipă.

Chit că nu eşti sufletul meu pereche, cu care aş vrea să încep şi să termin viaţa sexuală, eu tot sunt un romantic. Prima dată ar vrea să însemne ceva pentru mine. Doresc lumânări prin cameră, şi să cânte Enya. Mulţumesc.

În caz că eşti extrem de urâtă, s-ar putea să nu mi se scoale. De aceea ar trebui să ai nişte pornografie la îndemână, la care să mă uit pentru inspiraţie. Am şi eu preferinţele mele, deci nu merge orice. Aş vrea, dacă se poate, porno cu măicuţe care se ling reciproc în anus. Merg şi lucruri tangenţiale, gen şcolăriţe care se ling în anus, sau măicuţe care se ling în mij. Dacă nu ai, să-mi zici din timp, şi vin eu la mine cu porno cu măicuţe care se ling în anus. Trebuie doar să nu-ţi fie jenă şi să zici.

Să fii tandră!

Să înceapă licitaţia. Aşteptăm provincia.

posted by Radu at 4:38 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:37

Paul Atreides

31st October 2010, 08:38

Vampiri. Cartea I: Vampirismul Vampirilor
Noaptea năvăli ca o căcare. Pentru că nici căcarea nu poare fi oprită când vine. Exact ca noaptea. Era o metaoforă bună. Întunericul era greu, omniprezent, apăsător şi imposibil de ignorat. Ca prostia într-o secţie de votare de la ţară la 9 dimineaţa. Un fior fioros trecu peste chestii, umplându-le de spaimă.

- Te iubesc, fă! Susură Manole către Eugena, fomfăind cuvintele printre caninii lui lungi. Ştiu că am aproape o mie de ani, şi am cunoscut jdemii de gagici până acum. Ştiu că tu ai doar 18 ani, o meclă comună şi o un mod de a gândi jenant de simplist comparativ cu al meu. E normal. Am avut sute de ani la dispoziţie să cuget asupra sensului vieţii pe când tu ai abia patru ani de când ţi-ai dat seama unde ţi-e poziţionată pizda, dar te iubesc, fă!

Fomfăi el în continuare. Ea fâlfâi din pleoape, dând vag ochii peste cap a afect. El continuă să fomfăie.

- Chiar te iubesc, fă! Ştiu. Pare absurd. Tu eşti mediocră din toate privinţele şi am văzut jdemii de pizde în viaţa mea mai frumoase decât tine. Jdemii de pizde mai deştepte. Dacă faci o diagramă Venn-Euler a mulţimilor, acolo unde se întâlnesc se alfă mai multe pizde decât fire de păr ai tu în cap, şi totuşi brusc şi inexplicabil io te iubesc pe tine, fă! Fomfăi el în continuare. Recunosc. E absurd. Eu am mii de ani. Teoretic ar fi trebuit să mă plictisesc de mult de dramele repetitive umane şi stereotipiile naturii tale, date de sex şi vârstă. Ar fi trebuit să le văd de atâtea ori încât sa-mi fie greaţă de ele. Plus, faptul că-s mort ar fi trebuit să estompeze instinctul animalic sexual din mine că de, nu am cum să mă înmulţesc prin procedeul pulă-n pizdă şi mintea mea teoretic ar fi trebuit să se adapteze la acest deficit pâna acuma, da’ te iubesc fă!

Eugena oftă grav, a profunzime, belind fasolea spre el şi mai băgă un fâlfâit de ochi. Manole se şterse de bale cu dosul mâinii şi respiră puţin. Modul cum i se împleteau dinţii cu buzele mereu îl lăsa cu muci în barbă. Caninii lungi erau cam de căcat. Se apucă să fomfăie iar.

- La dracu’, ştiu că noi vampirii suntem simboluri sexuale pentru voi femeile. Că nimic nu pare mai erotic, cu toate că e aberant, ca combinaţia dintre atracţia iraţională a femeilor faţă de ucigaşi, care chit că sunt periculoşi, doar gândul că i-aţi îmblânzi vă udă şi .. stai să fac o pauză că e ideea lungă. Deci fascinaţia femeilor pentru unu’ care ar putea să vă pocnească ca pe o scobitoare şi totuşi faptul că nu o face vă umple de importanţă şi fascinaţia pentru fiinţe superioare. Că faptul că ceva mult peste condiţia umană, mult peste natura noastră efemeră, meschină şi animalică s-ar coborî la pizda voastră de fapt în mintea voastră mică şi proastă vă face să credeţi că v-aţi ridicat voi spre condiţia lui.. stai să mai fac o pauză de gândire. Aşa. Ziceam că sunteţi proaste cu spume şi că în vampiri combinaţi fascinaţia faţă de omul bătrân şi rafinat care vă ridică la rangul lui prin faptul că vă iubeşte cu atracţia faţă de un corp tânăr şi supraomenesc de puternic… ce încercam să zic e că…. te iubesc, fă! TE FAC SĂ TE SIMŢI SPECIALĂ!

VA URMA

posted by Radu at 11:23 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:39

Altă listă de chestii care mă enervează
Dacă nu era de ajuns că absolut orice chestie de pe lume a ajuns să aibă avertismente imbecile, au apărut şi la bancomate. De, aparent nu toată lumea vede faptul că un copchil îşi pune o pungă de plastic în cap şi moare e selecţie naturală. Mai sunt şi unii idioţi care spun că e tragedie. Dar să ne întoarcem la bancomate. În ultimul timp a apărut la toate, după ce bagi cardul, un mesaj de genul „apăsaţi ok dacă puteţi face tranzacţia în siguranţă”. Oau. Deja mă imaginez, cu o lacrimă în ochi, spunându-i tipului care e cu cuţitul la gîtul meu: „coae, după ce că mă jefuieşti, mă mai obligi să şi mint!”. Încerc să mă gândesc la o situaţie la care mesajul ăla imbecil ar ajuta pe cineva. Cred că dacă nu aş fi în siguranţă, şi cu toate acestea aş risca să scot bani din bancomat, aş vrea să o fac cît mai repede, şi să o tai din situaţia nesigură.

Dacă aş avea bancă aş pune mesajul cam aşa „Dacă vă simţiţi în siguranţă să efectuaţi tranzacţia, apăsaţi OK, dacă nu… mamă… naşpa să fii tu. După ce că o arzi beligerant pe acolo, mai trag şi eu de timp ca muistu’. Nu. Chiar nasol de tine. Dacă erai pasibil să o beleşti la lorgean, probabil ai belit-o deja. Fraiere. De ce pula mea ai tu nevoie de bani acuma cînd nu eşti în siguranţă? Prost te-a mai făcut mă-ta bă, de ai ajuns în situaţia asta. Şi în loc să fii cu ochii în patru, stai şi citeşti texte pe un ecran. Păi meriţi, bă, să fii în nesiguranţă, te-n gură de imbecil! Te caci pe tine şi face mişto de mecla ta un bancomat.”

Mă enervează crunt badigarzii de mîna a paişpea. Nu ăia cu ceafa cât bazinul meu din faţă de la Bellagio, de vorbesc în ruseşte. Ăia sunt nene fioroşi, cu pama plină de deces. Nu. Pe ăia ii respect şi îi stimez că dacă îmi fut un bobârnac, scutură tot căcatul din mine. Zic de pensionarii fără dinţi de 45 de kile, 78 de ani, înarmaţi doar cu colăcelul de hemoroizi care păzesc locuri de mare angajament, cum ar fi KFC sau alte mizerii de genul. Păzesc că aşa e legea. Tre să fie un om acolo, nu contează cum arată. Nu contează că dacă tragi o băşină în direcţia lui generală l-ai ofilit. Legea spune că trebuie să fie un paznic acolo, şi e. Bine bine, da’ dacă se întîmplă ceva, ce dracu poate să facă, înarmat doar cu proteza şi cu fizicul lui secular? Nici măcar baston n-au săracii, că dacă le-ar da, s-ar sprijini în el. Boşorogi care se descompun pe salariu minim pe economie, cu condiţia fizică a unei găleţi de căcat. Mă simt super în siguranţă. Şi mai şi patrulează din cînd în cînd, şi se uită la mine adânc, că parcă am alură de element nociv al societăţii. Just. N-am nici eu fizic impozant, da’ cît să zic la prieteni „coae, m-am îmbătat şi am băgat doi badigarzi in spital” tot am.

Şi am auzit de un concept „super cool” care o să fie la concertele ălea de la tuborg de săptămâna viitoare. Se cheamă „silent disco” şi cică se dă căşti la toată lumea şi NE DISTRĂM ÎN LINIŞTE. Şi e cool. Să moară mă-ta. Îmi aduc aminte de dialogurile ălea clasice din copilărie, cînd era cîte unu cu căştile pe urechiŞ

1 – Ete ce fredonează prostu’, ce voce de pizdă are.
2 – Aşa miorlăia şi sor-sa-n pulă aseară.
3 (dînd căştile jos) – CE ZICEŢI MĂ?
1 – Nimic mă, îi ziceam să-mi împrumute o carte, bagă căştile la loc.
3 ( le pune iar) – BINE!
2 – Ete ce ţipă prostu. Ţăran cu căşti.
1- SURDULEEE S-O URC PE MĂ-TA-N ŞTANGĂ BĂĂ
3 (dînd căştile jos) – Bă, io cred că vorbiţi despre mine!
2 – Oai, perspicacule!

Şi cam aşa, doar că în loc de un prost penibil, o să fie toţi. Foarte fain când cineva încearcă să facă din ceva vag jenant ceva super cool. Aştept cu nerăbdare petrecerile cu leuştean între dinţi şi ălea la care e cool sa te caci pe tine. Da’ fără glume şi miştouri. E cea mai mare poponărie şi hipstereală pe care am auzit-o în ultimul timp. Scopul unei petreceri e să faci zgomot, să faci scandal, să urli şi să deranjezi. Linişte? Pula mea, e petrecere sau bibliotecă? Sunte oameni sau sunem dansator?

posted by Radu at 9:34 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:40

3 motive pentru care Radio Guerrilla e de rahat
Rar se găsește în univers o hipstereală mai îmbâxită, mai odioasă, mai deranjantă pentru simțul acustic al omului cu bun simț decât Radio Guerrilla. Când s-a lansat, numele m-a dus cu gândul la melodia aia de la Rage Against the Machine – Guerilla Radio. Mă așteptam la anarhie, revoltă, coi, atitudine, ceva vene pe pulă din partea lor. Nu gârâiala pseudointelectuală și vag elitistă care este acum. Dar să analizăm cele trei motive:

1.Muzica de la Guerrilla e un brit-pop-rock fără suflet. Poa să zică ei că e indie. Nu e indie. Indie vine de la independent. Nu făcut pentru larg consum. Trupe ca The Killers, Kings of Leon, Travis, Radiohead şi toate tâmpeniile ăstea brit sunt făcute pentru mase. Pentru popularitate. Pop. La fel de pop ca şi Madonna. Dar faptul că e britpop nu e un lucru rău în sine. Faptul că e un britpop şters, amorf, fără consistenţă, fără suflet este partea rea. E o muzică îndobitocitoare, lipsită de savoare. E ca orezul fiert, chior, fără sare. Nu are nimic. Sunt doar nişte lătrăi care se bărbieresc ciudat, cu feţe de programatori care cântă lent ceva de amorţit simţurile care nu exprimă nimic. Muzica la fel de moartă pe dinăuntru ca şi corporatistul care o ascultă. Făcută special pentru cadavromul de la 9 la 5, care a ajuns în aşa hal de prins în viaţa lui circulară încât are rutină şi la distracţie. Omul care se relaxează doar sâmbătă seara, când îşi pune pălăriuţa, îşi ia sticla de salitos şi ne e superior nouă, deşi singurul subiect de conversaţie de la masa lui e tot ultimul banc ce a circulat pe intranetul de la muncă. Şi asta mă duce la punctul 2.

2. Atitudinea Radio Guerrilla e de un elitism nejustificat. Încearcă să înspire în ascultător sentimentul că e mai deştept decât alţii pentru că ascultă muzica lor. Că britpopul lor e cu ceva superior ultimului hit al lui Moga, niggărului de 50 Cent sau ultima pisică electronică trasă de coadă ce îşi zice a fi drum and base. Adevărul e că toate aceste muzici sunt ÎN MOD EGAL DE NONVALORICE. Just, oamenii deştepţi ascultă alt tip de muzică, de obicei, dar niciodată ascultatul unui tip de muzică nu te face mai deştept. Şi modul finuţ şi călduţ în care inspiră ei sentimentul de superioritate în hipsteratiştii pasivi e scârbos. Emisiunile lor vag culturale în care cordaci din noul val de artistoizi care vorbesc mult şi nu spun nimic vin să-şi dea cu părerea despre viaţă, univers şi restul chestiilor, sugerând fin, din cînd în cînd că ei SE CACĂ ARTĂ mă scârbesc. Şi toată atitudinea lor de luceferi superiori şi pasivi mă duce la al treilea motiv pentru care Radio Guerrilla e de căcat:

3. Toate campaniile lor sunt de o pasivitate greţoasă. Au un mod coios de a rezolva chestiile cam ca românii care otrăveau fântânile, îşi dădeau foc la case şi se retrăgeau în munţi. Observă finuţ rău probleme. Da finuţ rău. Ca poponarul care-şi pune mănuşi chirurgicale înainte de a se lubrifia în cur, să nu se facă de margarină pe mâini. În aşa hal de exagerat de finuţ. Un exemplu clar e campania lor cu „mitocănia urbană”. Nu au făcut nimic. Cică aia e campanie: nişte bancuri răsuflate de cocalari.com cu „mârlanul se duce în papuci la mall” HAHAHAHA AHAHAHA AHAHAHAHA HAH HAHAHA AHAHA M-AŢI DAT JOS DE PE CĂCAT DE ATÂTA RÂS AHAHA HAHAH AHAH AHAHA HAHAHAHAHA CE M-AM DISTRAT.

Nu e hazliu. Nu e campanie. Măcar de ar fi hazliu. Nu e hazliu. Nu rezolvă nimic. Campanie împotriva mitocăniei urbane: aduceţi un tatuaj de curvă, de-ala tribal de deasupra bucilor, decupat cu cuţitul, vă dau un bax de bere. Aduceţi un lanţ gros de aur, cu tot cu capul cocalarului care-l purta, vă dau o bicicletă. Aşa se face o campanie cu coi.

Unde este coiul ?

Radio jenant de hipsteri. Nu va meritati numele.

Lights out Guerrilla radio
Turn that shit up

posted by Radu at 6:12 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:41

Ghid de cafteală unilaterală partea I: Femeile
Să baţi pe cineva e plăcut. E bucurie pură. Nimic nu e mai relaxant pe lume decât să dai într-un hipster, spre exemplu până zace pe jos şi apoi să îl pişi pe pălărie şi să te ştergi la pulă cu eşarfuţa lui. Dar uneori e dificil să baţi pe cineva. Asta dacă nu eşti Jack Bauer. Uneori cinevaul poate să te caftească, sau măcar să dea şi dumnealui una. Şi nu ştiu voi cum sunteţi, da’ io-s prea estetic perfect incat să îmi permit vânătăi. De aceea am să vă învăţ să bateţi doar categoriile fără risc: femeile, copii, bătrânii şi handicapaţii. O să începem cu femeile că e mai natural.

Cum să baţi o femeie

Deci, v-aţi hotărât să bateţi o femeie. Mamă, fiică, nevastă, soră, prietenă, iubită, vecină sau o tipă pe lângă care aţi trecut pe stradă, alegerea este a voastră. Trebuie să nu vă fie ruşine. Să vă împăcaţi cu ideea că femeia e pusă pe pământ ca să te descarci pe ea. De obicei va da ea un motiv pentru care merită bătută: nu a călcat şosetele, n-a şters pe după aragaz, a vorbit neîntrebată şi alte chestii casnice. Dacă nu găseşti un motiv bun, poţi folosi clasicul “ce te uiţi, fă, aşa la mine, cu faţa aia pe tine?”.

Dar mai întâi trebuie să bei. Personal, eu prefer să fiu matol înainte de a bate o femeie. E alegerea voastră cât beţi dar trebuie măcar cât să vă pută puţin gura a alcool. Femeile sunt proaste şi tot timpul o să ierte o bătaie dacă o după o să spui “îmi pare rău, pisi, eram beat”. În capul ei e o justificare bună. Daca are dubii, o mai bagi şi pe aia cu “te bat pentru că-mi pasă”. Asta dacă vrei să fii iertat. Dacă nu, merge şi treaz, dar ţineţi minte: viaţa e mult mai plictisitoare treaz!

După partea cu alcolu’ trebuie să decideţi ce fel de bătaie o să fie. Există două modalităţi distincte de a bate o femeie:

1. “Vo doă de să-i sune mintea-n cap” este o bătaie mai soft aşa, cu rol de povaţă. Nu vrei să o schilodeşti ci doar să-i nişte palme educative, cu rol preventiv, de întărire a memoriei şi a restului capacităţilor cognitive. Se face tot timpul cu mâna goală şi desfăcută. Mâna se duce jos, în dreptul şoldului opus, cu palma spre tine, şi se ridică brusc, în diagonală, încercând a se împrăştia capetele de sus ale metacarpienelor pe spaţiul mandibulă-cavitate oculară a femeii. Mişcarea trebuie să fie bruscă, elegantă şi hotărâtă. Se dă cu o singură mână şi într-un singur obraz. E de prost gust să îi umfli faţa femeii în ambele locuri. Trebuie să rămână frumoasă măcar din profil.

2. “Datu’ sănătos pe cocoaşă” e o bătaie mai hard. Scopul de obicei este de pedeapsă a unui comportament inadecvat. Se foloseşte când deja femeia a făcut ceva naşpa şi merită pusă bine la punct. De obicei se foloseşte pumnul sau un obiect. Aici iarăşi ţine de preferinţă personală. Obiectul cel mai întrebuinţat pentru bătut femeia în acest caz de obicei este cureaua. Personal prefer scaunul, dar, cum v-am zis, e complet la alegerea voastră.

O chestie bună de ţinut minte este că obiectele ude dor mai tare decât cele uscate. O funie udă se lipeşte muult mai bine de spatele femeii decât una uscata. La fel şi un dulap ud. A luat un dulap ud în ugere, n-o să mai comenteze garantat.

Zona pe care e preferabil să o ţintiţi este zona ficatului. Ficatul doare a dracu’ de tare şi are şi proprietatea magică de a se regenera. Deci peste o săptămâna o să fie gata iar să ia nişte omor. Plus, după cum observaţi în diagramă marcat cu albastru, ficatul se află peste tot. E greu să nu ocheşti ficatul, oriunde ai da cu un pitic de grădină ud.

Bun. Am lămurit tehnicalităţile şi preludiul unei bătăi, trecem la partea finală.

Căzutul pe scări. Dacă cineva întrebă ceva, a căzut pe scări. Era neatentă. În funcţie de cât de în ultimu’ hal şi-a luat omor cu o bicicletă udă, folosiţi următoarele fraze:

“A căzut pe scări”

“Au căzut scările pe ea”

“A căzut pe scări într-o groapă cu crocodili turbaţi”

“A căzut pe scări şi dup-aia o căzut un meteorit de 20j de metri pe ea”

Şi foarte utilul:

“Cojeam o banană cu cuţitul când a alunecat pe scări şi a căzut în el, şi tot aşa de şapte ori.”

Gata cu primul episod. Sper că v-am învăţat de bine şi data viitoare când daţi în ea, daţi-i una şi pentru mine. V-am salutat!

posted by Radu at 8:05 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:42

O batistă
- Îmi împrumuţi o batistă?
– Scuze, nu eram atentă, ce-ai zis?
– Te-am întrebat dacă te fuţi în pizdă.
– Ce întrebare de căcat e asta?
– Glumeam. Te-am întrebat dacă poţi să-mi împrumuţi o batistă.
– Ce glume de prost gust ai!
– Da. Bine. Totuşi, te fuţi în pizdă?
– Băi. Termin-o!
– E o întrebare normală. Nu înţeleg de ce te ataci.
– ….
– Ce mare chestie? Zi-mi dacă te fuţi sau nu în pizdă.
– Ce dracu’ vrei să zici ?
– Hai mă, ce naiba, e o întrebare pe care o pun oricarei femei. E simplu. La tine pizda este un organ în care te fuţi sau crezi că e un atribut personal care-ţi conferă o anumită valoare prin faptul că anumiţi oameni vor să ajungă la ea?
– ?
– Pizda ta e de futut sau e acolo ca să te simţi importantă? Ce pula mea e aşa greu de înţeles?
– Eşti idiot!
– Până la urmă îmi împrumuţi sau nu o batistă?

posted by Radu at 5:58 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:43

Sunteţi nişte căcaţi
Boala cea mai mare a omului prost e futerea de grijă pentru lucruri tangenţiale cu ce consumă. Da, just, îi place ce scrie/desenează/cântă/găteşte/orice cineva. Dar nu poate să se oprească acolo. Trebuie să îl intereseze ce bagă ăla în gură. Ce trage pe pulă. Cum se îmbracă. La ce oră se culcă. Cu ce mână şi-o ţine când se pişă şi dacă se uită la hârtie după ce se şterge la cur.

De unde şi până unde curiozitatea asta bolnavă pentru detalii care nu au relevanţă? E ca şi cum ai mânca un hamburger şi ai fi curios ce culoare a avut vaca. Chiar contează?

Idiotul nu face diferenţa între personaj narator şi scriitor. E cumva diferit textul ăsta dacă e scris de unu’ de 100 de kile de muşchi sau de unul paralizat de la gât în jos? Îl schimbă cu ceva?

Mi-am plimbat mecla puţin vizibil şi iar am ajuns la concluzia că sunteţi nişte căcaţi. Şi nu din ce cauză credeţi voi. Io m-am dus acolo şi mi-am făcut treaba. Am vrut să văd în principal cât de tare mă bâlbâi cu o cameră de filmat în faţă. Destul de tare prima dată. Dup-aia mi-a trecut. Vă asigur pe voi, care o ardeţi aiurea cu “timidoşenia” că am stat destul în spatele unei camere de filmat să ştiu că 90% din oameni se pierd şi când îs doar eu, ei şi camera, darmite când sunt în direct, şi că toţi care vorbesc dezinhibat în faţa ei o fac din cauză că au experienţă şi repetiţie, nu că s-ar fi născut cu un coi în plus. Şi am vrut să văd şi câţi oameni îs curioşi să îmi vadă mecla.

Nu. Nu dintr-un acces de grandomanie. Voiam doar sa verific o teorie de-a mea, care din păcate s-a confirmat. Vă spun la sfârşit.

M-a durut la bască de comentariile negative, ca şi de cele pozitive. Nu mai pot io că zic 5 anonimi pe net că probabil aveam regim de labă şi bătaie în liceu. Mi se pare normal atâta timp cât io vă iau la pulă cu orice ocazie prind, sentimentul să fie reciproc. Ete fleoşc acuma. Ştiţi şi cum arăt, şi pe unde umblu. Dacă vreţi să faceţi miştouri care chiar să mă afecteze, veniţi să le faceţi în faţă. Să vedeţi live şi cum fac când sunt afectat. Deşi trebuie să recunosc că m-a întristat să îmi dau seama că existau nişte oameni care se aşteptau să fiu cine ştie ce psihopat cu un ochi de sticlă şi macetă care face spume la gură şi sare la bătaie în loc să fiu un om normal. Oau.

Dar în schimb ceva, recunosc, m-a afectat. M-a enervat şi m-a scârbit în aşa hal încât să zic iar că sunteţi nişte căcaţi.

Faptul că o porcărie de filmuleţ în care nu zic NIMIC, care doar are MECLA MEA ÎN EL e în medie de 3 ori mai interesant decât ce scriu, mă enervează crunt. Că PRODUSUL, munca, umorul, căcaturile de texte pe care am făcut site-ul ăsta şi pentru care ziceam eu că intră lumea sunt de 3 ori mai puţin interesante decât mecla mea, mă face să vreau să vă calc pe muie. Cum pula mea să am cu 50% mai mult trafic şi de 3 ori mai multe comentarii într-o zi când pun un filmuleţ IDIOT cu mine, decât când pun un text la care mi-am copt creierul 3 zile?

De ce pula mea vă pasă vouă mai mult de culoarea vacii decât de hamburgeru făcut din ea? Irelevant dacă vi se pare o culoare mişto sau una oribilă. Chiar contează culoarea vacii? Căcaţilor!

Oricum. M-am dus, am făcut ce voiam să fac şi gata. Mi-a ajuns. Na, un ultim montaj, pentru ăia cu culoarea vacii. Meh, a scos cam fazele în care nu ziceam nimic. Da na, până la urma nu va intereseaza ce zic.

Ma intorc la ale mele.

posted by Radu at 5:40 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:44

Uciderea dragonului
Eram la lansare de album E.M.I.L. , o formaţie de ska, la care toate bucăţile sună la fel. De fapt în ska cam toate bucăţile de la toate formaţiile sună la fel. Spre exemplu în deschidere au cântat Pistol cu Capse, care sună exact la fel. Au făcut şi nişte coveruri EMIL care sunau exact ca originalul. Cred că-s un fel de echipa B de la EMIL ăştia. Speră şi ei că se accidentează unu’ de la formaţia de bază să intre şi ei.

Fix lângă scenă era un dragon gonflabil care la un moment dat a început să zboare de colo până colo. Cineva îl ridicase de jos şi era aruncat aleator prin aer. Se întâmpla acolo o poponărie cruntă. Şi cum stăteam io la a treia bere caldă am decis că e datoria mea să opresc această poponărie şi să ucid dragonul. Şi mi-am scos briceagul din buzunar şi am m-am dus spre el.

Nu ştiu alţii cum sunt, da’ mie mi se pare că un om normal tre să aibă mereu un briceag la el. Nu se ştie când ai nevoie. Un poponar prost de obicei ar scoate cuţitul de la briceag când se lasă cu bătaie. E o prostie. În primul rând e evident cuţitul şi s-ar putea ca şi celălat să scoată ceva fioros, ca să îţi taie avantajul, şi trebuie să ştii şi să dai cu el. Unul care se pricepe dă la mâini, face crestături, să sară sânge FĂRĂ să îl omori pe idiotul în care dai. Scopul e maxim să-l bagi în spital. Nu să-l omori dracu’ să faci puşcărie şi să îţi lărgească băieţii rozeta pe acolo. Cu cuţitul se pot întâmpla accidente. Băieţii deştepţi de la Victorinox au pus pe bricege nişte chestii ce ei zic că-s nujce ace de cusut piele, de belit blană, ceva, o prostie. De-aia îi iubesc io. Au găsit o justificare să pună acolo ceva perfect de cafteală. Faci un pumn în jurul briceagului şi printre degete îţi ies 2 cm de lamă. Perfect. Nu se vede decât dacă se uită cineva atent deci poţi să dai neveuri şi, cel mai important, e destul de mică încât să fie o şansă foarte scăzută să omori pe cineva dar destul de mare să-l faci pe unu să sângereze ca un porc şi să ajungă în perfuzii la spital de la un pumn în stomac. Mi se scoală numa când mă gândesc.

Am terminat educaţia, ne întoarcem la poveste. Cobor, urmăresc dragonul şi când trece razant pe deasupra mea îi fut o bastârcă din fundu grădinii care era să pălească în tâmplă un hipiot cu dreaduri de să-i amestece ideile. Prostu sărise să dea cu capul în dragon. Dragonul răcneşte în agonie şi pică răpus. Dragonslayeru’ de mine dă trei coate în gură, că se lăsase cu moşală şi pleacă pe plajă să îşi termine berea mulţumit. Aici intervine episodu cu grasa pişândă.

După concert văd pe unu’ cu cadavrul pe umăr ieşind de acolo. Mi se pune pata. Adică ce basca lu’ Odin face ăla? Se laudă cu ce am ucidat eu ? Mă duc după el să cer cadavrul. Să îl ard pe un rug ceva, să vadă Thor ce brav dragonslayer sunt. Să vină valkyrele să mă feleze până-n Valhalla şi înapoi. Şi aflu de la duduia de lângă tip că ei erau stăpânii de drept ai dragonului. Că era o ea. O chema Daisy. Am omorât-o pe Daisy! M-au tăiat remuşcările brusc.

Îmi pare rău, Daisy că te-am trimis în raiul dragonilor de plastic. Nu ştiam că eşti un dragon de-ăla prietenos, cu stăpâni şi aventuri drăguţe. Credeam că eşti un dragon boschetar care venise la concert să facă poponării pe acolo. N-aveam de unde să ştiu. Îmi pare rău că n-am apucat să te cunosc, să zburăm printre nori, să îmi povesteşti povestiri dragoneşti şi să îmi prăjesc mici la respiraţia ta de foc. N-am apucat să am parte de înţelepciunea ta draconică, şi nici să admir năstruşniciile tale de creatură magică.

Am făcut un desen cu Daisy, în memoria ei. Ţin minte că era galbenă. Probabil nu avea buline mov şi sigur nu scuipa foc, dar na, asta e viziunea artistului. Nu mai ţin minte clar, că eram cam beat, dar am desenat-o pe Daisy aşa cum vreau eu să mi-o amintesc. Fericită. În cinstea ta, Daisy, oriunde ai fi acum!

posted by Radu at 3:36 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:44

Pişare estivală
Marea e un veceu imens. Un pişat de loc. Ziua oamenii sunt mai ruşinoşi. Ba că au pula mică, ba că au impresia că pizda lor e un element interesant şi care nu trebuie văzut decât de oameni care merită. Dar cum dă întunericul peste ei, n-ai loc pe plajă să te pişi. Încercam să o ard şi eu liniştit la un sfârşit de bere, solo, pe plajă, să-mi adun gândurile când apare o grasă, se aşează la 5 metri în faţa mea. Nu în stânga, nu în dreapta, ci fix în faţă şi dă drumu la un jet ţărănesc de-ăla de vacă proastă. Se bălăbăne, trage budigăii peste ultimul strop şi vine clătinat spre mine. Probabil în mintea ei sticloasă credea că m-a dat jos de pe căcat de impresionat ce eram. Stă cam 6.5 secunde pe gânduri şi mă întreabă “ai o ţigară?”. Cred că fusese pişarea atât de bună încât merita o ţigară de după. Trag un “nu fumez” în sictir. Ea mai stă 6.5 secunde şi mă loveşte iremediabil cu o replică care duhnea a inteligenţă : “să te apuci!”. OAU.

O grasă la stuf unduia din osânză pe melodia aia a lu’ Banderas

ay, ay, ay, ay ay,
ay mi amor
ay mi balena,
de mi corazon

Multă pizdă în ţara asta, bă. Multă pizdă de proastă calitate, disperată, pe care n-o fute nici dracu. N-am văzut, da mi s-a zis de un beţivan care futea o grasă cu o zi înainte, fix la stuf. O coclea la secreţii la umbra unei umbreluţe, nocturn. Ăla e adevăratul spirit Vama Veche. Asta de fapt e tot ce reprezintă Voma Veche. Un loc unde terminaţi beţi se fut cu grase naşparlii în semipublic. Şi în care dârlăi între ultimele vârste îşi plimbă hernia testiculară la 12 pe plajă. Să-i piş în cur.

Mai târziu, eram cam înveselit şi mă taie pişarea. Banghesc eu o piatră pe marginea apei, mare şi albă şi decid să mă piş pe ea. Mă duc la piatră, mi-o scot, când văd că oamenii de lângă piatră se uită ciudat la mine. Contrariaţi aşa. Mă întreb io ce pula mea au ăia de se benoclează la mine de parcă nu mai sunt 14 oameni care se pişă în raza lor vizuală. Dau să vociferez când observ că şi piatra albă se uita ciudat la mine. Ciudat spre contrariat. Parcă ar fi vrut să zică “hai laso-n pula mea, ce e prost-gustul ăsta pe tine?”. Doar că n-a putut zice nimic, pentru că era un câine. Piatra era un câine. I-am zis scuzoaie câinelui, mi-am băgat-o înapoi şi am plecat. Era să mă piş pe un câine.

Aşa am descoperit eu circuitul apei în natură. Ăla adevărat, nu ce vor Illuminati să credeţi. Bullşitul ăla cu evaporare şi nori care-s făcuţi din apă. Încă un element şi am elucidat misterul.

Mâine dimineaţă mai vesel despre cum am ucidat un dragon.

Ăsta a fost de umplutură.

Salut. Acu mi-e lene.

posted by Radu at 6:22 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:45

Cătălina Bradis (sau o fi Bradiş?) e o curvă proastă
Din când în cînd mai găsesc o curvă proastă care e atît de curvă proastă încât simt nevoia să menţionez în public că este o curvă proastă. E un fenomen destul de des. Probabil vă întrebaţi cine e Cătălina asta, şi de ce e dânsa o curvă proastă. Vă spun eu mai încolo, să menţin tensiunea.

Libertatea este un ziar prost. E şaorma ziarelor, care este maneaua mâncărurilor. Dar, cum zicea şi Shakespeare: „What is love, baby don’t hurt me, don’t hurt me, no more”. Adică, chit că te răneşte prin imbecilitate, nu ai cum să nu iubeşti articole ca acesta, care te învaţă cum să fii un târlan prost pe messenger şi că wby înseamnă iubi sau acesta care te învaţă foarte serios că cea mai simplă metodă de a nu te îmbăta este SĂ NU BEI ALCOOL! Nu are autor, dar probabil este vorba de Căpitanul Evident. Nimeni altcineva decât bravul Căpitan nu s-ar fi prins de asemenea fapt.

Buun, să sărim la Cătălina. Cătălina e din Alexandria şi scrie la Libertatea. Ea şi-a început cariera în presă cu curul, pozând la pagina 5. Apoi, bănuiesc că şi-a continuat-o cu pizda, pentru că nu pot să-mi imaginez cum a trecut de la categoria decor la cea de scriitor atât de repede. O fi învăţat jurnalism de la pula unui redactor? Putem doar bănui.

Deci am stabilit că e curvă, probabil. Să vedem ce scrie, să ne hotărâm şi că e proastă. Sărim peste articolele superbe despre cum ca femeie e normal să „ţi se scurgă sânge din sex” (Deci nu din pizdă, Din SEX), ce ceaiuri să bei ca să te caci bine, ajungem la un articol fabulos despre cum să nu rămâi gravidă folosind printre altele şi metoda calendarului, sau ruleta rusească cum îi zic io, care e la fel de sigură ca Pumnul Dacic. Acest articol mă bucură sincer. Vreau să văd selecţie naturală. Vreau să văd cititoare proaste de Libertatea cum iau în serios inepţiile ăstea, rămân gravide şi fac avort cu umeraşul de sârmă, râmânând sterile, pentru binele omenirii. WOOOOO.

Însă trei articole m-au impresionat profund, şi o să le comentez, pentru că e mai uşor să îţi baţi pula de ceva decât să creezi ceva nou.

1.Învaţă să fii cool. Un articol de o cretinătate savuroasă. E primul pe care l-am citit de la duduie, şi cum l-am citit, cum mi-a venit să-i dau cu pula peste meclă. Chiar merită sănătos nişte scatoalce cu pula. Cităm:

“Dacă vrei să fii cool, trebuie să ai mare grijă şi la limbaj. Asta nu înseamnă că trebuie să vorbeşti urât, ci, pur şi simplu, să-ţi adaptezi vocabularul la gaşca din care vrei să faci parte. Iată câteva cuvinte şi replici care-i pot da gata pe amicii tăi: “e beton”, “naşpa”, “hai, frate”, “come on brother”, “belea”, “eşti penal” etc.”. Adaug şi eu câteva: “m-ai dat jos de pe căcat!” “sfinte căcat!” “ei căcat!” “ce proastă-i mă-ta!” “te fut în inimă!” şi clasicul “te-n gură de hipstăr!”. Deci belea. Come on brother, ce penal. Hai frate, gen!

“Iannis (16 ani – dreapta) şi Vlad (15 ani) se salută de fiecare dată când se întâlnesc într-un mod aparte: “Ne strângem mâna cu putere, apoi ne apropiem, piept la piept, şi ne batem pe spate, de două ori, cu celălalt braţ”. Apoi ne aplecăm, ne dăm pantalonii jos, ne scuipăm în anus şi ne futem până facem cârcel la gambă. E cool să te saluţi ca un pârţar!

Totuşi cel mai tare din tot articolul este un cretin care şi-a tatuat mecla prietenei pe mână. “Suntem împreună de multă vreme şi am vrut să-i arăt cât ţin la ea. Tatuajul a fost foarte apreciat şi de amici”, spune Marius. Clar. Şi eu m-aş fi căcat pe mine de râs să văd o meclă stilizată de proastă mediocră din punct de vedere a aspectului tatuată pe mâna unui guşter.

2. Zece idei pentru un party de neuitat. Observăm iarăşi că căcaţii din ziua de azi nu se mai duc pe la petreceri. O ard pe la party-uri. Unde musai trebuie să ai coif, ca să ai în ce borî, baloane colorate, că nu eşti mascul până nu fuţi una cu balonul de 10 mii pe pulă. Observăm regula 9. Să ştiţi că regula 9 e de referinţă. De acuma o să folosesc expresia “hai să o ardem regula 9!”. Pe bune. Regula nouă e genială. Am râs de m-am scăpat doi stropi în chiloţi.

“9. Ca să vă distraţi mai bine, propune-le prietenilor să faceţi schimb de haine, fetele cu băieţii”

Terminaţi, bă cu poponăria! Dacă tot vă dezbrăcaţi, secs în grup! Dacă nu e gagici, nu e nimic, labă-n cerc!

Şi ultimul articol
3. Ţie ce-ţi place la tine? unde sunt întrebate nişte proaste ce le place la ele. Urmează umor porno previzibil.

Alexandra (17 ani): “Ochii mei sunt superbi. Îmi place foarte mult atât culoarea, cât şi forma. Şi n-o spun numai eu, ci şi cei din jur”. Să mă slobod în ei!

Ina (20 de ani): “Dantura mea e superbă. În mare sunt mulţumită de felul în care arăt, nu am de ce să mă plâng”. Să mă slobod pe dinţii tăi!

Tania (20 de ani): “Din punct de vedere fizic, doar faţa îmi place la mine. În rest, mă chinuiesc să slăbesc, pentru că mi se pare că sunt grasă” Să mă slobod pe mecla ta. După ce slăbeşti 12 kile, batoză!

Oana (16 ani): “Ce-i al meu e pus deoparte. Buzele sunt senzuale, iar felul în care mă îmbrac îi dă pe spate pe băieţi”. Aici merită ceva mai complicat. Să mă dai pe spate cu hainele tale, şi dacă tot sunt pe spate, să te sui cu buzele ălea pe pula mea verticală. Bagaboantă minoră! Auzi la ea, dă pe spate băieţii. CURVO!

Şi na, Cătălina, dacă citeşti asta, nu vrei să înveţi să scrii şi de la pula mea? Pizda aia a ta durdulie mă face să mi se scoale didactic.

posted by Radu at 5:48 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:46

Suntem Oameni ?
O ardeam arogant sâmbătă noaptea pe Dorobanţi, complet atipic la faza cu Dorobanţiul dar extrem de tipic cu aroganţa când o cineva a supus această idee în aer: “hai la mare, ne întoarcem mâine”.

Din punctul meu de vedere, problema nu s-a pus dacă vreau sau nu la mare. Problema, din câte am simţit-o eu, cel mai bine se exprimă în filozofia de mare talent a hipsterilor de mare aglutinare intelectuală britpop-indie, “The Killers”. Întrebarea de fapt era.

Suntem Oameni, sau suntem Dansator?

Aşa că hotărârea m-a podidit galopant. Mergem la mare. Şi am mers la mare. Ce dracu, doar suntem Oameni, sau suntem Dansator!

La Eforie Nord, Sud sau Gen, soarele se scula din apă. Se scula lent şi sigur. Se scula ca o pulă. În sfârşit aveam şi io o justificare pentru ochelarii de soare de pe muie, cu care pe întuneric nu vedeam nimic da’ făceau parte din look. Din look făcea pate şi cea mai oribilă, odioasă, sinistră, stupidă, penibilă, omnijignitoare, jenantă şi glorios de hidoasă bască cunoscută de univers. Da’ mi-am pus-o mai târziu. Nu că nu era soare. da nu avea cine să se uite spre mine şi să deducă că-s idiot.

Două cupluri se frecau prin haine la 100 de metri unii de alţii. Dânsele pe ei, îngrămădindu-şi fofoloanca bine protejată de budigăi şi blugi peste probabil erecţiile lor nervoase. Când s-au sculat mergeau cam crăcănato-dureros târlanii. Off, unde-i Cătălin Crişan când ai nevoie să îţi cânte ceva de inimă verde şi de coaie albastre? De ce să te freci în zori când poţi să te fuţi în noapte? Până la urmă, suntem Oameni, sau suntem Futător? Am vrut să strig didactic spre ei “bă fraierii! ori le futeţi, ori o lăsaţi moartă! O să vă usture coaiele legendar!” . Da’ cine-s io să o ard didactic, am cugetat eu umil în gând.

Nişte raţe fâlfâiau razant cu apa. Un amic cu înclinaţii ornitologice, care e o ramură a zoofiliei orientată spre păsăret m-a lămurit că erau cormorani. M-am uitat spre el cu privirea de “mă doare-n pulă dacă-s raţe sau cormorani” şi, fiind puţin cam tălâmb omul i-am şi zis:

-Mă doare-n pulă dacă-s raţe sau cormorani!

Sau ornitorinci. Nişte raţe zburau razant cu apa. Păi ce pula mea!

Se întorceau terminaţii de la Liberty Parade când noi de îndreptam spre ce pizda măsii direcţie e aia. Aş fi vrut să am o mitralieră. Şi să fac o selecţie naturală. Să îi întreb pe fiecare în parte: Eşti odios de beat? Nu? Timbre? Nu? K? Nu? MDMA? NU? X? CUM, NICI X? Heroină măcar? NU?? Nici măcar lac de uşi la pungă???? PĂI CE RASA MĂTII DE REDUS MINTAL CAUŢI BĂ LA 10 ORE DE MUZICA ROŢII PĂTRATE, OLIGOFRENIE ,FĂRĂ SĂ FII CĂCAT PE TINE DE ALTERAT PSIHIC? CUM POATE CREIERUL TĂU ÎN STADIUL LUI NORMAL SĂ SUPORTE ASEMENEA SMEGMĂ MUZICALĂ? Şi poc un glonte. În aparatul reproductiv.

Chiar trebuie să fii retardat să asculţi hause lucid. E cel mai de căcat gen de sunet. Hause şi minimale şi alte pişaturi. Pai aduni un autocar de de-ăştia şi incepi campania “salivaţi Vama Veche”, că au bale-n barbă de handicapaţi ce sunt.

Când am intrat în Voma Veche, problema s-a pus: Suntem Oameni, sau suntem Mâncător? Aşa că ne-am dus la Bibi. Am aşteptat să se deschidă Bibi. Are o mâncare în aşa hal de mediocră Bibi ăsta, că să mi se usuce la intrare dacă pot să zic ceva de rău sau de bine de mâncare aia. E mâncarea care te răpeşte de părere.

Şi ne-am dus la apă+nisip+bere+ fussball în pantă. Mi-am dat seama că-s la fel de varză la fussball pe cât sunt şi la fotbal normal. Îmi dădea gol panta. Şi am intrat în apă. Io am o problemă cu apa. Adicătelea mă distrez în apă stând pe loc în apă până la sfârcuri. Atât. Urăsc să-mi intre apa în găurile craniene. Unii zic că mi-e frică de apă. Ţin să îi contrazic şi să spun că simt faţă de bălăcit cam ce simt faţă de futut în cur. Nu cred aş păţi ceva sau că ar fi extrem de insuportabil. Doar că nu vreau, nu-s curios, n-am nevoie, mi-e bine fără. Şi mai erau şi nişte gângănii prin apă care înotau rapid, pişcau şi arătau ca nişte goa’ulzi. Pula mea, nu vroiam să aibă acces goa’ulzii la urechile mele. Mi-a trebuit juma de oră să îmi conving amicii că nu am nevoie să mă ajute ei să mă distrez şi că daca ei vor să scoată pietre de pe fundul mării cu fruntea, asta nu înseamnă că automat sunt şi eu la fel de încântat de activitate. Până la urmă, suntem Oameni, sau suntem Înotător? Cred ca si basca mea penibila ma facea sa par mai putin serios cand spuneam ca nu vreau sa calc apa cu mecla.

Urâţi la vamă ca de obicei. Se dădeau cu smârdan până şi-n lorgean ca să nu se frigă. Eu nu cred în cancer. Sau în soare. Sau în molecule şi partea întunecată a lunii. Aşa că nu m-am dat cu smârdan nici în lorgean, nici în altă parte. Şi m-am bronzat frumos, de un azuriu de rac fiert care luceşte arătos şi sănătos chiar şi după ce sting lumina.

Pe drumul de întoarcere, aglomeraţia era ca la duşuri în taberele unde îi învăţau nemţii pe evrei să se concentreze. Aerul condiţionat alterna de mă gândeam: Suntem Oameni, sau suntem Congelator? Sau Cuptor? Si se mai şi răsturnase unu, a făcut flick-flackuri cu maşina pe autostradă şi acuma hoitul lui o făcea pe mortul decesat în timp ce paramedicii se făceau că-l resusciteaza, deşi era evident că individul crăpase. Un gând trist mi s-a strecurat în gândire: Suntem Oameni, sau suntem Muritor?

Acuma probabil vă întrebaţi de ce dracu’ povestesc eu chestiile ăstea fără sens, utilitate, logică, povaţă sau coerenţă. Problema nu se pune dacă e hazliu sau nu, dacă e important, interesant, relevant sau citibil.

Problema este mai simplă, cum ar spune marii artişti de la The Killers: Suntem Oameni, sau suntem Narator?

posted by Radu at 11:18 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:47

Sfântu Gheorghe VS Vama Veche

Întâi să comentăm acest filmuleţ scurt. Ca de obicei, Happy Fish sunt exact ca o gagică mişto care fute bine dar fix când ţi-e lumea mai dragă îţi bagă un deget în cur neanunţat de strică complet toată experienţa. În acest caz, degetul în cur este acel “nah nah nah” care pe lângă că e atât de jenant încât mi-e ruşine cu mine uitându-mă la clip din cauza lui, mai e şi repetat de două ori.

Dar să trecem la subiect

Există păreri împărţite referitor la Vama Veche. Există unii care spun că e “super tare, gen, frate!” şi unii care spun că “s-a dus dracu’ şi Vama Veche în ultimul timp”

Dar mai e şi părerea mea care e puuuuuuu ţiiiiiiiiiiiinnn mai diferită, ceva mai controversată. Ok, sunteţi gata? Staţi bine jos?
VAMA VECHE A FOST TOT TIMPUL UN CĂCAT DE LOC

Întâi au fost boşorogii hipioţi care se plimbau în pula goală pe acolo admirându-şi coaiele lăsate unu’ la altu. Băbăciuni cu floaca cât freza lu’ Don King babăbănindu-şi pungile venoase ce au fost odată ţâţe prin briza mării, bucuroase că mirosul de peşte acoperă damful de smegmă mustindă de la ele din fofoloancă.

Atraşi de cei de mai sus au venit neohipioţii. Pizde proaste cu haine pământii, şterse şi insipide care tocmai au descoperit-o pe Janis Joplin şi beau votca ca pe apă, dansând cu flori în păr şi sperând că de la beţie o să uite măcar ele cât de urâte sunt. Târlani nebărbieriţi, cu părul slinos, zăngănind afon “unde-s pistoalele, unde-s pumnalele” la chitările lor acustice. Cu toţii veseli că au ajuns să înveţe lifestyle de la pula lu’ Mircea Toma.

Apoi au venit rockerii şi punkiştii, că doar na, la noi nu se disting prea tare de neohipioţi, mai ales în oraşele de sub 300 000 de locuitori unde în total toate cele trei comunităţi au sub 100 de membri şi un singur bar pe care-l împart. E normal să fie prieteni şi au auzit că e mişto acolo de la ăia, au venit şi ei.

Un mare procent din rockeri şi punkişti sunt fakerii. Ăia cu tricouri proaspete cu formaţii, să vadă lumea ce ascultă ei, cu pierce-ul încă umflat de nou ce e şi cu pletuţa încă în faza de formare. Au auzit că e rost de petrecere acolo şi au venit să o ardă vesel. Să poştească o bere la zece oameni şi să urle a doua zi “COAEE CE TARE M-AM SPART”.

Apoi au venit cocalarii. Au auzit că s-a deschis grădină zoologică la Vama Veche şi au venit sa se uite şi ei la speciile ăstea străine lor, mâncati-aş.

Şi a devenit populară brusc! Vama Veche super la modă! Au venit hipsterii să o ardă dezinhibat. Să poată să îşi aşeze eşarfa într-un mod nonşalant în dialog cu amicii acasă şi să spună: “bă… la mine Vama Veche e acasă!” “oau super tare! cum e acolo?” “nu e de tine bă… n-ai cum să înţelegi locul ăla!”

Hai că vă explic eu cum e Vama Veche. E o zumzăială sinistră de hipioţi, neohipioţi, hipsteri, rockeri, punkeraşi, pokemoni, manelari, cocalari, houseri, pastilaţi, nudişti sticlişti şi orice. E prea pestriţă să fie pe gustul oricui şi e un fel de petrecere care nu se mai termină. E un bar imens în care da, poţi să te distrezi dar în care mai trebuie să şi dormi. E aglomerată cu toate categoriile ăstea de ciudaţi. Nu ai loc să respiri. E un bar imens şi plin.

Atmosfera de vamă atmosfera de vamă atmosfera de vamă… wooo ce tare e. E aceiaşi ca în Expirat. Ca în B52. Ca în Control. Ca în extrem de multe locuri. EXACT ACELAŞI LUCRU. Diferenţa e că din barurile ăstea îmi ia 15 minute cu taxiul până în patul meu confortabil şi liniştit. Plec oricând. Nu sunt înglodat în aglomeraţia aia de oameni care nu-mi plac.

Şi de ce e mai mişto Sfântu Gheorghe? Sunt şi acolo hipioţi ofiliţi. Dar sunt puţini. Sunt şi rockeri cu tricou scos din cutie şi punkişti proaspeţi. Dar sunt puţini. Sunt şi hipsteri. Dar SUNT PUŢINI. E un loc la mama dracu’ unde se ajunge greu. Hipserul prin definiţie e superficial. El pune în balans accesibilitatea cu popularitatea. Din păcate cam de anul ăsta, locul ăla e mai popular decât inaccesibil. Deci o să vină hipsteraşii şi acolo în masă.

Dar poate o să fie mişto şi anul ăsta. Poate n-o să vină atât de obscen de mulţi cum îmi spune instinctul că o să vină. Poate o să fie destul de puţini odioşi încât să nu mă calce pe nervi. Să pot să-i ignor şi să-mi văd liniştit de berea mea. Poate rămân târlanii la vama veche şi anul ăsta şi pot în continuare să mă relaxez la Sf. Gheorghe fără să aud “FRATEE, E BELEAA AICI, M-AM SPART FRATEE, COAEE WOOO, CE-AI COAIE, SUPERTARE”

Sau vin cu maceta la mine.

posted by Radu at 1:56 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:48

Folbal joi
De 3 săptămâni sunt stresat. Vreau să-l omor pe colegu’ Andrei Manţog da’ mă abţin că mi-e prieten.

Omul e maniac cu fotbalul. Psihopat. Mie mi se fâlfâie complet de acest sport. Da’ de 3 săptămâni s-a anunţat că noi (redacţia) o să jucam un meci cu naţionala artiştilor. O echipă de-asta de Oţil, ăla alb şi ăla negru de la alb şi negru, şi dracu mai ştie cine, Adrian Enache sau Aurel Temişan sau amândoi. Plua mea, aveţi informaţiile aici.

Ei bine, şi de când cu anuţu, omu’ a ieşit din letargia lui tipică şi ÎN FIECARE ZI mă fute la cap cu ceva legat de acel meci. “bă da să vii că avem antrenament” “bă ai citit al paişpelea meil pe ţi l-am trimis azi legat de meci ?” “bă tre să facem un filmuleţ legat de meci!”.E ultima zi. Sper că scăp fără să pocnească ceva în mine şi să îi bag maceta pe gât.

Da’ de trei zile mă fute la cap să dau de meci pe blog să vină păsăret în public. Aparent îs pimpul redacţiei şi trebuie neaparat să fac rost de fane urlânde care să vină la meci. Aşa că dacă sunteţi fane urlânde aveţi aici informaţiile ce şi cum, să puteţi să veniţi să urlaţi. Io nu o să joc că-s accidentat. Mă doare-n pulă. Da’ o să fiu pe acolo fără nici un scop anume. Puteţi veni şi dacă sunteţi tipi, da’ să aduceţi păsăret cu voi că cică ăsta e scopu’. Măcar aşa, că e şansă să i-l suflaţi pe Oţil Răduleascăi.

E bine Manţoage? Acu pot să mă întorc în pula mea la ale mele? Nici măcar nu m-ai filmat cu fac 44 de duble cu pla pentru teaseru’ ăla.

Deci da. Esteţi fani caţavencu, sau bruma aia de artişti dubioşi şi n-aveţi ce face azi, joi, pe la 16 prin Bucureşti, mişcaţi-vă hoitu’ să vedeţi incompetenţi cum se impedică de minge. Sau nu. Nu ma intereseaza, nu vreau, nu cumpar, nu-s curios. Da’ ma fute asta la cap.

A da, şi am scris şi ceva, că de fapt asta vreţi voi, sudoarea peniţei coaielor mele. Doar că o să apară după meci, să nu-l eclipseze.

Atât.

posted by Radu at 3:33 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:49

Anunt 2
Maine(marti) iar apar aici, la emisiunea online a alora doua de la sistersmagazine , de la 13 la 14, asa ca am mai facut un topic din timp in care sa discutati de ce sunt idiot, genial, cretin, cu mecla de fraier, semizeu, daca e bine ca ma duc iar, daca e rau, daca iar le pun la punct, daca iar ma fac de cacat,

oare fut ceva?

oare ma fut in cur?

ce urmaresc de fapt? de ce ma duc?

Deci na, sa mai vad 200 de pareri de la anonimi de care nu-mi pasa. V-am excitat? V-am dezamagit? Mi-ati da un pumn in muie?

Mai important, mi-ati suge pula, metaforic vorbind? Spor la dat cu parerea. Maine, iar pe greenchannel.

posted by Radu at 12:37 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:50

Ghidu’ holteiului care stă singur
Deci, eşti mascul şi te-ai mutat la casa ta. Poate ai gagica, poate n-ai, da’ sigur nu eşti atât de crunt de tâmpit să te muţi cu o tipă în casă, că ţi-ai dat seama ca e mai dureros decât să îţi tai coaiele cu o unghieră, aşa că stai singur. Uite nişte reguli uşoare pentru a trăi mai uşor. Dacă le urmezi cum trebuie, o să munceşti de 10 ori mai puţin prin casă.

Fără să arate ca o cocină.

În primul rând, dacă ai frigider cu congelator separat, scoate congelatorul din funcţiune. Consumă curent degeaba. Nu sunteţi pizde, nu o să gătiţi niciodată. Spaţiul ăla gol din congelator îl poţi folosi să ţii cutiile de bere în plus, care nu încap în frigider.

Dacă nu ai boiler pe gaze sau sobă, gazul e complet inutil. Aragazul n-o să-l foloseşti niciodată. Tot ce trebuie încălzit de un mascul încape într-un cuptor cu microunde. Opreşte gazul, să nu plăteşti abonamentul degeaba, şi vinde aragazul la fier vechi. Dacă ţi-e lene, totuşi, cuptorul de la aragaz e un loc bun în care să ţii cutiile de bere în plus, care nu încap în frigider şi în congelator.

Rulează covoarele ca pe ţigări şi pune-le într-un colţ. Sunt inutile. Adună praf şi scame. E mai uşor să mături fără. Lasă-le totuşi la îndemână. Dacă vine o pizdă pe la tine, le pui repede si o să fie impresionată că ai covoarele curate. Agaţă mare de covoare o hârtie pe care scrie “sunt covoare. nu le fuma. ştiu că eşti beat şi ţi se pare hazliu. nu fi cretin!”. Dacă eşti ca mine şi nu îţi poţi controla partea beţivă, măcar lasă-i mesaje uşor de înţeles.

Toate suprafeţele din casă care au chestii pe ele mici, ca la oricine adună praf. Nu are rost să le ţii. Ia o găleată mare şi pune tot ce e pe mobilă, televizor şi alte chesti în găleată. Aşa poţi să aspiri peste tot. Cutiile de bere nu se pun că nu strâng praf.

Veceul e foarte greu de spălat, şi oricum probabil înfundat cu prezervative. De aceea nu trebuie folosit decât în situaţii de urgenţă. Încearcă să te caci numai la muncă. De pişat, pişă-te în chiuvetă. Are dublu rol. În primul rând dai mai uşor cu apă peste şi urina dizolvă săpunul întărit din chiuvetă, şi nu mai trebuie spălată. Astfel sertarul cu produse de curăţat poate fi în sfârşit folosit pentru ţinutul cutiilor de bere în plus, care nu încap în frigider, congelator şi cuptor.

Vasele şi ele pot fi aruncate, în afară de o furculiţă, o halbă şi cuţitele. De furculiţă mai ai nevoie şi din halbă poţi bea de toate fără să o speli, pentru că alcoolul dezinfectează aşa că maxim o clăteşti cu bere. Nu este masculin să arunci cuţite, decât dacă le arunci spre ceva viu cu intenţia de a vedea cum urlă când se înfige. Aşa că vei avea un raft cu cuţite printre care să bagi cutiile de bere care nu au încăput în restul casei. Atenţie să nu te tai când scoţi berea dintre cuţite!

Din experienţa personală îţi recomand să ai o poveste bună pentru cazul când ajungi la spital beat pulă şi cu mâna înfăşurată într-un tricou îmbibat de sânge şi bere. Ceva simplu gen “m-a atacat un beţivan cu cuţitul şi mi-a borât în gură.”

Farfuriile şi cratiţele evident că nu au ce căuta în casă. Nu eşti pizdă şi nu găteşti. Pizza şi pateul se mănâncă direct din cutie. Asta înseamnă că şi chiuveta de la bucătărie e inutilă, aşa că poţi să o foloseşti pentru a depozita în ea colecţia de cheiţe de la cutiile de bere.

Mereu ţine o găleată goală în mijlocul casei. O să ţi se pară inutilă. Treaz. Dar la un moment dat acea găleată o să-ţi salveze covoarele.

Pe final ascunde sub pat o macetă, zece litri de clor, saci de plastic industriali, ce ţin minim 40 de kile fiecare şi se pot lega etanş, 25 de metri de funie şi o pânză de bomfaier. Nu ştii când se poate întâmpla un accident şi să ai nevoie să rezolvi un cadavru. Prostituatele îs mai fragile decât par uneori. Crede-mă, vorbesc din experienţă.

posted by Radu at 3:27 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:51

Filmulet de la emisiunea aia
na, ca tot erati curiosi. si mh. ma uitam si io acuma si ma gandeam ca atunci cand esti slab, nu te ajuta deloc sa te subtieze aia cu inca 33% din program si sa te faca mai verde decat esti. irelevant oricum

si am facut un forum special pentru dat cu parerea aici, sa nu imi mai umpleti mie site-ul.

posted by Radu at 1:54 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:51

Lumea ideilor
Multă pizdă în oraşul ăsta. Multă pizdă nefutută . E ca o glie nearată. Ca o bătătură nebătătorită. Ca un căcat necălcat. Pizda nefutută e ceva trist. E o mâhnire adâncă în sufletul oricărui concetăţean tandru spre inimă. De ce e pizdă nefutută? Păi în primul rând e multă pizdă în acest oraş. Şi mai e şi teoria aia cu 80/20. Aia de zice că într-o firmă, 20% din oameni fac 80% din muncă. Eu postulez că într-un oraş, 20% din masculi futează 80% dintre femele. Asta nu înseamnă că restul 80% fut 20%. Noo, 80% dintre masculi o freacă la labă şi 20% dintre femei sunt nefutute.

Eram prin valea regilor şi număram cârduri de nefutute. Că nefututele umblă în cârduri. Au proasta impresie că un mascul, pus în faţa unui zid de femei, simte că trebuie să aleagă UNA, e destul de idiot să uite că poate să le ignore pe toate. Ceea ce, fie între noi, e adevărat. Şi vede ochiul meu şi ochiul minţii simultan un asemenea cârd şi decide brusc că au nevoie de pulă.

După care, eul epic observă că duduile erau undeva între 12 şi 16 ani. Ele nu aveau nevoie de pulă. Habar n-aveau ce e aia pula. Simţeau doar o nevoie nedefinită, vedeau o imagine obscură undeva în fundul conştiinţei care ABIA peste câţiva ani se va traduce cu nevoia de pulă. Aveau ele o gaură acolo în piramida trebuinţelor, dar era vagă. Simţeau că le lipseşte ceva, dar încă nu îşi dădeau seama că acel ceva este pulă.

Nuuu.. dacă le-ai fi arătat pula, dacă ai fi alergat cu o pulă spre ele, dacă, presupunând prin absurd, le-ai fi dat o pulă pe la nas, ar fi fugit instant de acea pulă. Pula de care aveau ele nevoie era un simbol, o umbră nedefinită pe un paravan care se va subţia cu timpul, până când vor ajunge, în căţiva ani, destul de transparent încât ele să răcnească “ŞTIU DE CE AVEAM NEVOIE ÎN TOT ACEST TIMP! PULĂ!”

Acum nu le-ar fi atras o pulă. Cărnoasă, strâmbă, noduroasă, prea mică, prea mare, prea neagră, cu solzi, cu pene, cu hoaspe, nuu… o pulă reală le-ar fi scârbit. Dar pula din lumea ideilor, pula de care vorbeşte Platon, acea pulă perfectă, acea baghetă amorfă de lumină ce reprezintă idealul colectiv al unei puli, aia clar era în mintea lor. Pula intangibilă după care sunt imperfect construite celelalte puli, pulile sensibile.

Oamenii legati din mitul peşterii e pizde şi majoritatea lor văd doar umbra unei puli.

posted by Radu at 2:12 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:52

Tzatze
Ma car aici peste o ora.

Intre timp va las cu niste tzatze care nu au vrut sa mearga embeduite.

posted by Radu at 11:53 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:53

Manowar, bărbaţii cu ovare
M-am săturat zilele ăstea. Toată lumea: “te duci bă la manovar?” “ai fost bă la manovar?” “cine are bilete la manovar?” “vând bilete la manovar!”

Tot ce pot să zic este TERMINAŢI BĂ CU ACEASTĂ CURFUTĂRIE!

Uitaţi-vă şi voi la ei, parcă-s poponarii din satul lui Conan. Nu înteleg cum de au fani. Cică “coae, e metale”. Haideţi să analizăm dacă “e” sau “nu e” e metale. Să vedem un clip.

A tras Angela Similea de fiare? Ce e acest şlagăr de muzică uşoară? E compus de Moculescu ?Cine e femeia aia urâtă cu maieu de piele şi voce de bărbat? Ce e gestica aia pe scenă de “gaz pe foc” ? De la voi a învăţat Lucian Viziru să dea din mână? Nu e Boy George invidos pe voi că o ardeţi mai gay decât el ?

Aia nu e metale. Asta e metale. Să vedeţi diferenţa!

Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu zic că Manovar e naşpa. Zic doar că e muzică uşoară, nu metale. Ok, vă place Anca Ţurcaşiu, Adrian Enache, Manowar şi Cătălin Crişan, bravo vouă! Nu mă cac în gusturile omului. Doar că NU E METALE!

posted by Radu at 5:12 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:54

Copiii, între violenţă şi sucuri
Io într-o zi mă gândesc la multe chestii. Nu mai multe decât omul mediu, dar mai multe decât mi-ar fi necesar ca să nu mă plictisesc. Mă gândesc de ce în baie la restaurantul penal Bucur de la Tineretului miroase a bordel de leproşi şi de ce mai exact fără sâni nu există paradis. Adică cum a gândit-o femeia proastă de la departamentul titluri că acest titlu are vreun dram de coerenţă sau inteligenţă? Şi ce treabă au dom’le ţâţele cu paradisul când toată lumea ştie că bucile sunt cele mai importante?

Şi cum balotam io o ciorbă de burtă la cantina de la Sfântu Gheorghe, gândindu-mă cum o să balotez peşte la adevăratul Sfântu Gheorghe (ăla din deltă), cu ascuţişul cugetului alunec spre radioul care duduia. Duduia pe postul de copii Itsy Bitsy radio o melodie de mucho dolor liric, ceva cu „nu sunt Peter Pan şi nici Spiderman” de mi s-a zbârlit o sprânceană gândindu-mă la baba sinistră care a compus asemenea aberaţie, fără să aibă habar cine îs domnii ăştia doi în colanţi şi ce legătură n-au unul cu altul.

Dar iar deviez. Am un prost obicei să deviez. A urmat o melodie de 3 minute despre un suc. TREI ÎN PULA MEA, trei minute despre un suc şi cât de bun şi sănătos e şi cum se bucură copii, bunici şi părinţi că e bun şi sănătos. Spălare a creierului. Chiar au voie lipitorile de la marketing, senesepeiştii pulii să „targeteze” şi să „focuseze” campaniile lor de căcat pe nişte copchii de 3-7 ani fără pic de raţionament? De fapt nici nu era reclamă. Tehnic era o melodie despre un suc. Ce, n-ai voie să cânţi despre suc?

Şi când zic io că îmi vine să îmi scot un şiret şi să îi strâng de gît cu el pe toţi viermii ăştia din publicitate îmi spuneţi că-s cam drastic. Nu serios. Vine slinosul să îi înfigă în cap că produsul lui e fabulos unui copil! Un copil naiv care încă nu ştie ce e ăla bullshit. Căruia dacă îi zici X e bun şi trebuie să-l cumpere, te crede sincer. Cu ce e diferit asta de vecinu’ cu ciocolata care vrea să fută copii din faţa blocului? E EXACT ACELAŞI LUCRU. Jeguri de oameni care vor să profite de naivitatea şi inocenţa copiilor pentru bunăstarea lor. De ce e legal aşa ceva? Cum să nu îţi vină să le crapi capul cu o bordură şi să îţi faci draperii din organele lor interne?

Apoi s-au auzit prezentatorii. Două… tipe.. cred.. care imitau voci de copii sau ceva creaturi goblinoid – tiroid-deficitare sau poate chiar sufereau de ceva. Cine stie ce mutanţi cu voce blîndă or fi. Dar să presupunem că sunt, ce e cel mai probabil: două femei care strâmbă vocea ca să se bucure copii de tonalitatea zglobie. Şi mă întreb eu, cum îşi justifică aceste femei existenţa? Cum să te duci la muncă şi să faci o voce piţigăiată şi să vorbeşti stupizenii? De ce să nu ai nişte onoare şi să îţi desfaci burta cu o răzătoare, să scoţi un pumn de maţe şi să ţi le înfigi pe gât până te sufoci? Ce fel de existenţă mizerabilă e aia, să încerci să implantezi gînduri cu jucărele şi suculeţe în copiii lăsaţi în faţa radioului de părinţii conştienţi care nu-i lasă afară, ca să-i ferească de influenţa nocivă a mediului extern?

Păi când eram io mic, cel mai bine mă distram fără suc şi fără jucării. Ne alergam unii pe alţii cu beţe până oboseam şi ne uitam la filme cu Van Damme. Dar nu, ăstea-s influenţe violente pentru copii, nu e voie! Trebuie să stea să asculte cântece cu Spiderman pe Itsy Bitsy, e mult mai sănătos.

Păi la ţară ţin minte că n-aveau nici televizor, nici nimic, şi se băteau ca animalele. Îşi spărgeau capul cu pietre şi râdeau. Singurul lucru care-i oprea din a se bate, era frica că o să şi-o ia de acasă, de la părinţi.

Uite, o teorie mică de-a mea. Una mică, doar o teorie. Poate violenţa nu se învaţă de la televizor. Poate e în natura noastră. Poate de-aia copii omoară animale cu beţe şi nu schiţează nici un regret. Poate singurul motiv pentru care un copil de 7 ani nu te rupe în bucăţi e că nu are forţa necesară, nu că n-ar vrea. Poate societatea doar construieşte un compas moral care ascunde pornirile ăstea violente şi le controlează. Poate ăla de se juca la calculator şi şi-a omorât părinţii a făcut-o pentru că aceştia nu au fost în stare să construiască acel compas moral care să-i stăpânească violenţa ce zăcea în el de la naştere, nu că a văzut împuşcături la teve.

Când eram de 7-11 ani erau mulţi barbari. Ne băteam din orice. Hai să facem cornete cu bold şi să tragem la câini în ochi. Hai să aruncăm pisici în râpă. Hai să mergem la ăia de la blocul celălalt şi să îi batem. Făceam asta că am înţeles de undeva că era bine (cum zic ei), sau din cauză că nu era nimeni să ne zică că e rău?

Nu participam şi la tortura de animale, dar la restu’, cu cea mai mare plăcere. Nimeni nu se naşte om. Din fericire, până ne permite corpul să facem ceva cu adevărat rău, deja ne dăm seama ce e aia.

Totuşi, pun o singură întrebare. Una scurtă. Ce aţi prefera să facă copii voştri: Să se uite la filme cu bătaie sau să asculte un publicitar mârşav cum încearcă să-i convingă că AU NEVOIE de sucul lor băşit? Ce e mai dăunător? Violenţa sau spălarea creierului cu suc?

Doar una e legală.

posted by Radu at 5:12 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:55

Literatură erotică
- O doreşti? şuieră baronul Ludwig von Putzenhollen, stropind prin strungăreaţă.

- Profund! miorlăi Marlena, ciupindu-se de buca stângă cu buca dreaptă languros.

- Crezi că eşti în stare să iei aşa ceva? gâfâi baronul, arătând cu degetul mic spre monstruozitatea venoasă care-i pornea dintre picioare. Crezi că poţi pune vela pe catargul de la Titanic?

Marlena tăcu cu subînţeles, privind ciclopul mov. Un zâmbet larg, dar nu destul de larg cât să viseze a cuprinde cilindrul cărnos care se bălăbanea ostentativ, i se întipări pe faţă. Cu o mână îl luă pe baron de guler iar cu cealaltă se linse pe buze. Ghiulul baronului se pierdu în pădurea neagră. Marlena gemu pe sub nas. Baronul zâmbi şi el, arzându-i un dos de palmă, care se opri sec în urchea femeii, împrăştiindu-i gândurile.

- Îţi place dur, nu-i aşa, bagaboantă mică ce eşti! grohăi Ludwig, bulbucând din buze lui groase cât nişte cârnaţi.

- Nu în mod special, gemu Marlena tandru.

-Scuzoaie atunci, se scuză baronul făcând un pas în spate.

- Nu face nimic! E uman să greşeşti! Nu aveai de unde să ştii preferinţele mele în materie de sex! Apreciez curajul cu care ai încercat să mă surprinzi! Nu e vina ta că ai intuiţia proastă, suspină femeia, trăgându-l pe nobil peste ea şi trântindu-l cu bucile lui păroase peste bucile păroase a blănii de urs care era pusă stilistic pe jos şi completa perfect camera.

Era o blană de urs bună doar că din greşeală probabil, capul ursului se uita puţin spre stânga, ca şi cum ceva extrem de interesant s-ar fi întâmplat brusc acolo. Lumina asfinţitului se strecura prin perdelele bătute de vânt, aruncând pete colorate pe rotocolul de fese şi buci care se rostogolea vintre-n vintre pe blana de urs.

- E o blană frumoasă de urs, îşi muşcă Marlena buza cu cealaltă buză, doar că nu înţeleg de ce se uită puţin spre stânga, ca şi cum ceva extrem de interesant s-ar fi întâmplat brusc acolo!

-Treci deasupra, ca sunt ostoit, mugi baronul în timp ce curajoasa femeie de serviciu îi salivă mărul lui adam şi îşi strecură caverna unsuroasă peste bagheta tubulară a plăcerilor carnale.

-Nu visam că va fi! schelălăi Marlena cât durduliul nobil dezmoştenit îi bulăni ţâţele cremoase şi îşi adânci apendicele inflamat în păroasa ei vale paradisiacă. Mai tare! horcăi ea, transpirând după urechi, pierzându-şi sfârcurile mari şi ovale în mustaţa atent tunsă a baronului.

-Vin! Behăi von Putzenhollen, masându-şi momiţele grosolane pe plexul proaspetei lui angajate.

Marlena nu spuse nimic. Dar privirea ei spunea multe. O privire plină de dragoste şi rimel. Un freamăt al cugetului ca o uşă ce scârţâie în vânt. Privirea ei parcă spunea “Vino în mine, vino ca trenul!”

-Vino în mine, vino ca trenul! răcni femeia de serviciu cu atestat profesional, privind cum mătărânga exagerata pompa frenetic mulţumita ei scoică bărboasă. Oh, baroane Ludwig von Putzenhollen! adăugă ea timid.

- Aşa mă cheamă! icni baronul, scuturat de spasmele plăcerii, golindu-şi luptătorul cu cască mov în basculanta ei unsuroasă.

Ursul tot spre stânga se uita.

posted by Radu at 2:10 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 08:56

Mircea Badea
Aveam la bord 5 cafele, redbull, ceva bere, o scârbă existenţială şi 6 ore de somn în 3 zile aseară când am ajuns în… să zicem Hard Cock Cafe, ca să nu le facem reclamă. Mai ales că e o labă de bar. Aveam starea aia în care nu numai că îţi vine să stangulezi pe cineva cu propriile lui intestine, ci ţi se şi scoală doar la gândul că ai strangula pe cineva cu propriile intestine. Rânjeam ca un idiot.

Mergeam sigur pe mine de parcă aş fi avut două puli şi o orchestră de coaie excesivă chiar şi pentru două puli. Prima bere am băut-o nervos. 100 de mii. Îmi venea să mă sui pe tejgea, să-mi dau pantalonii jos şi să-i zic barmanului să mă fută direct în cur, că oricum scorul ăsta pentru un pahar amărât de bere se simte ca un mădular în lorgean.

Eram deja nervos de pe drum. Am numărat din taxi excesiv de mulţi hipstări cu pălărie. Abia aşteptau puleţii să fie o zi înnorată ca să o ardă băscălios. Într-una din zile, când o să umblu cu nişte amici pe stradă şi o să dau de un pălărios, aş vrea să-i pun pe ăia să-l ţină cât mă cac în pălăria lui. Şi după să-l strangulez cu propriile lui intestine. Câcat. Iar mi s-a sculat. Urăsc profund hipstării. Cred că toate problemele lumii, la mine în cap sunt cauzate de hipsteri. Încălzire globală? Futu-i în gură de hipsteri!

Şi l-am văzut pe tatăl lor. Prezenta evenimentul. Era un căcat de eveniment, n-am uitat să vă zic, pur şi simplu e irelevant. Tatăl lor, Buzdugan. Cu pălăriuţa pe sfeclă, dichisit ca o pulă de satin. Pe final l-am luat la un interviu, i-am pus vreo două trei întrebări aşa, de lăsat garda jos, şi când se simţea confortabil am trântit-o pe-aia cu “Acu’ una personală: Plouă sau nu te-ai spălat pe cap de stai cu pălăria aia?”. Nu ştiu ce a răspuns că eram prea ocupat să râjesc satisfăcut ca un prost.

A cântat unu’ de la trupa Zero sau gen. N-am auzit de zero sau gen da’ era prea aglomerat să-i zic un politicos “băi pulă, cu chelia aia arăţi ca o pulă. Nu e destul că îl avem pe pulă de la voltaj şi pe pulă de la ocese care arată ca nişte puli? era absolut necesar să mai fie o pulă pe scenele din românia?”

Şi l-am agasat puţin şi pe Adi Despot. Da’ eram destul de torpilat atunci, plus că na, când eram mic şi fără păr la pulă îl ascultam şi i-am şi zis chestia asta da’ nu prea l-a impresionat. L-am întrebat câte trupe au cântat în seara aia. Mi-a zis că mai mult de trei. Fără în pula mea. Câcat. În rest habar n-am. M-am făcut destul de varzon.

Era ceva gen cupa presei la cântat. Un fel de caraoche de la căminul cultural. Au cântat trei grase nasoale de la libertatea mai prost decât arătau. Ceea ce mi s-a părut o dovadă supremă de virtuozitate. Habar n-aveţi câtă urâţenie au avut de depăşit prin voce de căcat. Şi era şi o melodie de-aia de “cât de secsi mi-s”. Pussycat dolls sau gen. Am reuşit să cad pe jos de râs. Sau de la faptul că eram complet căcat de la regimul de somn 38 ore treaz, 5 somn, 20 treaz. Şi de la destulă cafea şi bere în mine cât să aud cum mă înjură ficatul.

A! Şi am stat la masă cu Oana Roman. Sper că v-a plăcut titlul.

posted by Radu at 10:00 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:57

Unii oameni este prosti
poenaru_matusa_decedata4you2009: mai da-te-n plm cu blogu tau pishat
poenaru_matusa_decedata4you2009: esti un uracios bou
Dead Ghost: tocmai m-am pisat
Dead Ghost: cred ca mai gasesti un strop de urina pe pielea pulii mele
Dead Ghost: baga talent
poenaru_matusa_decedata4you2009: in plm
poenaru_matusa_decedata4you2009: d-acuma cand scrii injura-te pe tine in plm ca toate textele alea sunt de fapt despre persoana ta
poenaru_matusa_decedata4you2009: despre persoana ta trista din liceu care-si lua muie in fiecare pauza
Dead Ghost: si ce te fute pe tine grija?
Dead Ghost: nu poti tu sa te caci de mine?
Dead Ghost: nu-ti place, nu te uita
poenaru_matusa_decedata4you2009: e f urat ce faci
Dead Ghost: cainele moare de drum lung si prostu de grija altuia
Dead Ghost: hai flegma de aici. gaseste ceva care-ti place si concentreaza-ti neuronu acolo
poenaru_matusa_decedata4you2009: stiu ca ti-a fost greu cu fizicu ala prin lumea asta rea
Dead Ghost: just. nu gaseam rostul in a o fute pe ma-ta cu pula cand puteam lejer sa bag mana.
Dead Ghost: suntem intr-o societate de vanatori si doar cei solizi si rapizi puteau veni acasa cu ghepardul in dinti. habar n-am cum am supravietuit
Dead Ghost: aaa. da. plm. o fi din cauza ca ma ajuta sfecla.
Dead Ghost: doar o parere
Dead Ghost: noapte buna
poenaru_matusa_decedata4you2009: hai coae ca multe palme la ureche ai primit
poenaru_matusa_decedata4you2009: da’ nu te autodistruge pe blog
poenaru_matusa_decedata4you2009: exista alte variante terapeutice
Dead Ghost: INDUBITABIL!
poenaru_matusa_decedata4you2009: si de ce sunt io prost?!
poenaru_matusa_decedata4you2009: tu esti ala emo revoltat in plm
poenaru_matusa_decedata4you2009: emo la patrat
poenaru_matusa_decedata4you2009: stii ce esti tu bai pula?
Dead Ghost: AHA
Dead Ghost: un om foarte vesel
Dead Ghost: care se bucura de viata
Dead Ghost: si face ce vrea
poenaru_matusa_decedata4you2009: esti un very dark dark emo
Dead Ghost: si adoarme zambind
Dead Ghost: si nu-si pune ceasu’ sa sune
Dead Ghost: foarte dark si emo. recunosc. cu o mana scriu, cu o mana imi tai venele.
poenaru_matusa_decedata4you2009: da coae
poenaru_matusa_decedata4you2009: si ala din ultimul batman adormea zambind
poenaru_matusa_decedata4you2009: joker
Dead Ghost: deja mi s-a sculat. ma compari cu joker. wanna know how i got these scars?
Dead Ghost: mai fa-mi un compliment. sa termin si eu
poenaru_matusa_decedata4you2009: ai postere cu joker in dormitor
poenaru_matusa_decedata4you2009: prost mai esti
poenaru_matusa_decedata4you2009: vezi daca cresteai frumos ai fi avut cu backstreet boys
poenaru_matusa_decedata4you2009: ti-am zis ca esti dark
poenaru_matusa_decedata4you2009: dark sperm
Dead Ghost: deci ai inceput criticandu-ma si acuma ma lauzi. sa moara mircea badea daca te inteleg. sau daca nu te inteleg. amandoua imi comvin
poenaru_matusa_decedata4you2009: am glumit in plm
poenaru_matusa_decedata4you2009: si io detest lumea
poenaru_matusa_decedata4you2009: f marfa blogu

posted by Radu at 2:13 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:57

Ghid de indentificare a idioţilor, ep. 1: pălării
Nu îţi trebuiesc mulţi neuroni, ci doar o mobilitate a gâtului cât să te uiţi în zare ca să îţi dai seama că lumea e mare. Mare şi plină de oameni. Timpul nostru în această lume este limitat. Din aceast motiv avem nevoie de UN SISTEM. Un sistem de a tria idioţii, de a nu ne pierde minute din timpul nostru preţios şi scurt cu ei. Nu, acuma, un om politicos ţi-ar spune că e bine să porneşti fără păreri preconcepute faţă de o persoană, să îl asculţi calm, să îl înţelegi, să empatizezi cu poziţia şi punctul lui de vedere şi abia apoi să decizi daca este sau nu idiot.

Desigur, e un sistem bun, cu o marjă de eroare mică. Faci aşa cu cineva şi aproape sigur nu greşeşti când îi încadrezi.

Dar cine plua mea are atât timp la dispoziţie? E vorba de cantitate, nu de calitatea predicţiei! Ne întâlnim cu sute de oameni în fiecare zi. Sunt miliarde pe planetă. Nu o să-i terminăm niciodată. Important e să îi triezi rapid pe toţi idioţii, chiar dacă scapi şi o grămadă de nonidioţi printre ei, nu să faci o selecţie perfectă. Ce dacă facem o greşeală şi considerăm idiot un om care nu este? Sigur, ar fi devastator dacă te-ai afla pe o insulă pustie cu încă 10 oameni, dar în infinitatea din jur, scopul este să pierzi cât mai puţin timp în triere.

Drept urmare eu am un sistem mult mai bun! Durează în medie 3.5 secunde să îi pun unui om ştampila în frunte, considerând doar chestii banale şi observabile la prima vedere. Simplu şi uşor! Şi am să vă învăţ şi pe voi cum se face, în acest super-nou super-serial!

Întâi, regula de aur: Dacă un om are o vânătaie imensă în formă de pumn pe gât, e clar că e un idiot atât de notoriu încât cineva l-a marcat special ca să nu mai pierzi 3.5 secunde pe mecla lui. Dă-i un pumn în gât să împrospătezi marcajul!

1. Cum să-ţi dai seama după pălărie dacă omul e idiot

Deci, vezi un om cu pălărie. Vrei să îţi dai seama dacă e idiot sau nu. Aplicăm algoritmul de mai jos:

A. Uite-te-n jur. Dacă omul se află în interiorul unei clădiri cu ceva pe cap, atunci e un ţăran prost. L-a fătat mă-sa în fundu’grădinii. E un târtan plouat. Genul care se scobeşte în dinţi cu pixul şi se dă cu deodorant peste haine. Aruncă-i o privire plină de dispreţ şi întreabă-l dacă la mă-sa-n living plouă. Dacă eşti afară, treci la punctul B.

B. Condiţiile meteo sunt în concordanţă cu accesoriul cranian? Adică are şapcă pe soare, fes pe frig sau pălărie pe ploaie? dacă da, treci la punctul D. Dacă nu, la punctul C.

C. Deci ce cară pe sfeclă nu-l ajută să se ferească de nimic extern. Uită-te atent la el. Cumva încearcă să ascundă o chelie? Sau pare că are o urgenţă medicală sau de alt fel care l-a prins nespălat pe cap şi încearcă să ascundă acest fapt? Dacă da, treceţi la punctul D. Dacă nu, omul este idiot. E genul de idiot care crede că sfecla se foloseşte la sprijinit accesorii. Că ăsta e scopul căpăţânii lui seci, să ocupe partea concavă a unui căcat fără utilitate practică pentru a compensa pentru o lipsă de personalitate. Dă-i o flegmă din rărunchi.

D. Deci condiţiile cer ca acel om să poarte o bască. Fie ninge, plouă, e frig sau ascunde faptul că a alunecat în baie şi şi-a spart capul. Mai aruncaţi o privire atentă la băscălie. Iese în evidenţă, pare flamboiantă, ţipătoare, făcută să atragă ochiul? Dacă da, treceţi la punctul E. Dacă nu, găsiţi alt amănunt superficial după care să judecaţi omul, că acesta nu este concludent.

E. Are ceva strident în cap. Bun. Priviţi-l din cap până în picioare. Pare genul de om care se fute în cur? Uitaţi-vă dacă are manichiura făcută, pantofii excesiv de curaţi, e bărbierit perfect, inclusiv pe ceafă sau are mersul deşelat de la multă pulă în cur. Dacă are mai mult de două dintre aceste caracteristici, e doar un pârţar. E ok pentru pârţari să fie stridenţi. E în natura lor. Din nou, neconcludent dacă e idiot sau nu. Pârţarii sunt şi ei un fel de oameni şi au idioţii şi neidioţii lor. Treceţi la altă caracteristică. Dacă nu pare a se bucura de luatul la găoz, treceţi la punctul F.

F. Felicitări! Nu numai că aţi găsit un idiot! Aţi găsit un hipstăr! Acest om nu numai că nu merită băgat în seamă, este atât de odios încât pentru binele omenirii trebuie să-i futeţi un pumn în gât cu sete, ca alţi oameni să îşi dea seama de la distanţă că e un idiot notoriu şi să-l ocolească!

Sper că v-am fost de ajutor. În episodul viitor vom trata părul facial.

posted by Radu at 6:27 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:58

A murit Michael Jackson
Regele a murit. În 1977. Azi a mai murit un rege, Michael Jackson, că muzica, la fel ca ţigăneala, nu are o limită de un singur rege. Pot fi jde regi, împăraţi, padişahi şi mareşali. Deci am stabilit, deşi nu se compară cu Elvis din nici o direcţie, în sfârşit Jacko l-a egalat la ceva.

Sunt amândoi la fel de morţi.

Şi cum basculam eu ştirea spre neuroni, scobindu-mă-n nas şi plescăind a lehamite, complet şocat m-am uitat pe primul comentariu anonim de pe ştire, de pe sursa originală (TMZ.com). Am să fac câteva paranteze până ajung la subiect. Aş putea spune că sursa originală a ştirii este piticigratis.com, adică na, papagalii de la realitatea.net au avut coaiele masive să dea ştirea cu sursă tot realitatea.net. Adică, aparent ei au căcat ştirea. A fost Tatulici acolo, a mirosit presupusul hoit şi l-a declarat mort în premieră pentru REALITATEA! Coaie, băieţi, nu glumă. Coaie masive să copiezi o ştire de pe net(care la momentul publicării era doar un zvon, neconfirmat de CNN sau BBC) şi să o dai ca certitudine jurnalistică din sursă proprie. Vă daţi seama că dacă nu se confirma, acuma îşi bătea tot internetul pula sculată de voi. Acuma trebuie să vă mulţumiţi doar cu pula mea flacidă care vă bălăngăne pe etică…

Buun. Acum să împărţim următoarea pulă. Prima s-a dus la Realitatea, a doua zboară direct la ARTIŞTII LUMII! Ca de obicei vulturii histrioni cu pretenţii de “vedete” au mirosit că e vremea să pară umani, s-au spălat pe dinţi, s-au dat cu ceapă pe la ochi şi au ieşit să stoarcă lacrima în public. Absolut toată lumea acum e prietenă cu Michael Jackson. De la consacraţi ca curva de Madonna şi lătrăul de Justin Timberlake, până la fosile ca Liz Taylor, actori de rang D ca Corey Feldman, clovni ambulanţi ca Flava Flav şi ăla de l-a jucat pe Hulk prin serialu’ din anii 70. Toţi au scos capul din pământ să o facă pe plângăcioşii, pe prietenii, pe loviţii în plex de moartea lui.

Toată lumea te iubeşte Michael Jackson!
Toată lumea te iubeşte când eşti mort.

Everybody loves you when you’re dead
And everyone is suddenly your dearest friend
Nobody talks no dirt about you
But life it just goes on above your head
When you’re dead
(Cop shoot cop – everybody loves you, melodia mai jos. Dedicăţie de la mine, pentru MJ. fărănumărfărănumăr fără nu măr)

cop shoot cop – everybody loves you

Abia aştept ziua de azi. Abia aştept să văd cum toţi papagalii de la noi o să o facă şi ei pe fanii loviţi ca să le apară mecla în ziar. Pe cât bateţi la pariu că toată lumea, de la Loredana şi Botezatu, până la Fizz şi Copilul de Aur o să îşi dea seama în două replici cu poză mare cu ei, în toate tabloidele, cum că Michael a fost artistul lor preferat şi că suferă enorm! Cum o să le prindă blitzul lacrimile, cum o să ne mişte pe noi umanitatea lor!

Dar nu toată lumea e mişcată ajung şi la ce vroiam eu să subliniez de la început. Primul comentariu anonim de pe primul site care a anunţat moartea, era foarte scurt şi la obiect:

“BURN IN HELL PEDOPHILE!!”

Gura publicului, gura de canal a publicului a grăit. Nu, acuma’ sunt două categorii de oameni: ăia care cred că a fost pedofil şi ăia care nu cred că a fost pedofil. Io-s undeva mai în lateral. Poziţia mea e cam “mă doare-n porţiunea aia de piele dintre coaie şi anus care este cunoscută popular sub numele de fleac dacă a fost pedofil sau nu”

Şi totuşi, ce aveţi măi cu pedofilii? Ce, copiii nu au nevoie de dragoste? De iubire? NU E ŞI EI PERSOANE? De ce poţi face amor cu un pitic şi nu cu un copil? Până la urmă ce sunt copiii? Nişte pitici mai puţin păroşi! Cu un miros dulceag acrişor, de lapte bătut, de kefir şi strâmţi ca nara unui iepure. Şi sincer acum, dacă aţi avea de ales cine să vă atingă copilul la ruşine, provocându-i cicatrici emoţionale pe viaţă, pe cine aţi alege? Vecinul de la 4, la el în garaj pentru o ciocolată Africana, sau MJ în parcul lui personal de distracţii?

Şi pentru respiracii pe gură care se tot adună pe aici şi nu pot face distincţia între glumă şi serios, da, ultimul paragraf era o glumă sinistră.

Adio, Michael Jackson. Nu ştiu dacă te duci în rai sau în iad şi nici nu îmi pasă. Important e să faci moonwalking până acolo. Io promit că data viitoare când futez, o să dau din cur pe “blame it on the boogie” în cinstea ta. Atunci erai mic, negru şi simpatic. Atât de simpatic că dacă ai fi avut maşina timpului, te-ai fi întors să te fuţi singur. Adio.

Te-ai născut negru, ai murit alb dar vei rămâne tot timpul în playlistul meu de sex cu o melodie-două.

posted by Radu at 6:55 am

Paul Atreides

31st October 2010, 08:59

Întrebări
Mă pişam aseară într-un veceu public şi am observat o urechelniţă pe tavan. Urechelniţele au un fel de mandibule/ţepi/ce dracu’ or fi mari. Da’ nu pe gură. Pe cur. Şi aici m-a lovit întrebarea. De ce? Cumva urechelniţele mănâncă cu curul ? Strămoşii urechelniţelor erau violaţi anal de restul insectelor şi şi-au dezvoltat acest mecanism de apărare? Care este motivul mandibulelor pe cur, şi, mai exact, dacă ajung la pârnaie, o să-mi crească şi mie?

E o reclamă la metrou care spune “În plină criză, noi vă oferim o priză!” dar de fapt cred că vrea să spună “În plină criză noi am concediat toţi oamenii creativi, inteligenţi şi care nu respiră pe gură şi singura idee care ne-a venit a fost rima asta cretină”. Exista o piaţă pentru prize? Există prize de firmă şi prize fake-uri ? Există oameni care au preferinţe la prize? Pentru ce să faci reclamă la aşa ceva? Înţeleg reclamele la suc, spre exemplu. Dacă suprasaturezi prostu’ cu reclame la Pepsi, o să ajungă să bea 3 litri pe zi, dar nu cred că funcţionează şi la prize. Nu cred că dacă văd multe reclame o să cumpăr mai multe prize. Cred că numărul de prize de care are nevoie cineva este constant şi egal cu numărul de prize stricate de la el din casă şi nici o reclamă nu o să schimbe aşa ceva. Cred că decizia de a cumpăra o priză vine exact acasă, în momentul în care se strică una veche. Nu cred că există cineva care să vadă reclama la metrou şi să zică: “Hmm, uite o idee! O să mă duc să cumpăr o priză, să fie acolo!” “Iubi, ghici ce am cumpărat azi?!”

Am găsit un film porno aznoapte, nu l-am văzut, că din păcate trăgea greu, dar după nume mi-am dat seama că e probabil cel mai legendar film porno din istorie. Se cheamă “Ass whores from planet squirt”. Niciodată în istoria omenirii nu s-a mai exprimat atât de mult prin aşa de puţine cuvinte. Şi am stat cred că o oră să îmi imaginez, cu ochiul minţii, cum arată planeta ejaculării feminine şi ce caută curvele anale de pe planeta ejaculării feminine în afara planetei ejaculării feminine. Bănuiesc că acţiunea nu se petrece pe planeta ejaculării feminine, pentru că atunci nu s-ar mai fi menţionat locul. Nu ar mai fi avut rost să se identifice planeta decât dacă anumite personaje sunt din afara ei. Deci, mă întreb eu, ce le lipsea curvelor anale şi nu găseau pe planeta ejaculării feminine? Ce le-a împins pe curvele anale să părăsească spaţiul familiar al planetei ejaculării feminine? Ce e acel lucru fără de care nu puteau ele trăi pe planeta ejaculării feminine? Şi unde au ajuns? Oare pe Pământ? Oare au găsit acel ceva aici ? Cum au reacţionat pământenii la vederea curvelor anale de pe planeta ejaculării feminine? Cum s-au adaptat acestea pe o planetă atât de diferită de planeta ejaculării feminine? Şi-au îndeplinit cu succes misiunea? Sfârşitul este decisiv sau lasă loc de o continuare? Uite nişte întrebări la care nu o să găsesc niciodată răspunsul.

Şi ultima mea întrebare fără răspuns este legată de laba-n cerc. Sunt curios cum se ajunge prima dată la o labă-n cerc. Zice unu’ “Băieţi, am o idee năstruşnică!” şi după ce o expune, îi spune cineva “Gicule, eşti briliant!”. Sau poate o dă doct: “Domnilor, cred că putem cu toţii cădea de acord că nici o femeie nu o să ne atingă vreodată penisurile, aşa că am dedus o variantă alternativă!”

posted by Radu at 10:42 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:00

Moşeala ( şi concertu’ Gogol Bordello), din nou
(continuare)

…..u apăru. Îmbrăcat mai corporatist aşa, îl treceai cu vederea dacă nu te uitai atent. Îl trăda în schimb privirea de psihopat, frizura de puşcăriaş si cerceii din ureche. Şi sare ăsta între corporatişti ca-n piscină şi nu pot să nu mă opresc, să mă dau doi paşi în spate şi să admir. Se vedea că era profesionist. Găsise soluţia pentru spaţiul strâmt: forţa centrifugă. Şi începe a roti din coate fix între ăia, ca maşina de tocat, de într-un minut hipsteraşii cu fular s-au retras boţiti bine, făcând loc unei groape de moşeală destul de decente. Da’ psihopatu’ ăsta, eroul clasei stâlcitoare, avea un stil bizar rău. Nu se mişca deloc. Se proptea în mijlocu poporului şi aştepta să stârnească cineva rahatul. Nu dădea din cap, nu dădea din mână, nu dădea din picior, nu dădea din nimic. Aştepta să dea cineva peste el ca să aiba un pretext să o ia razna şi să o ardă brutal pe acolo. Parcă avea întrerupător. Şi cum am observat chestia asta, mi-am dat seama brusc că pot exploata sistemul bielă-manivelă. Cum vroiam să pornesc agitaţia, mă duceam la ăsta şi îi băgam o brâncă. Era de ajuns, că se apuca el să-i amestece pe toţi. Un adevărat erou. Fără el nu ieşea nimic. Coae, sper să dau de tine şi la următoarea moşeală. Să bem în cinstea acestui punkist anonim.

Spre sfârşit observ io în spatele meu un personaj antipatic. Un căcat de blogăraş hipiot, vegetarian, retard, acneic, teminat, şi ciupit de molii. Persil îi zice, sau ceva de genu. Nume de detergent, oricum. Uite, l-am găsit într-o poză de la roblogfest. Ăla din stânga, nu poponarul din dreapta, cu tricou de comunist împuţit. Ăla cu multe brăţări. Poponarul din dreapta e alt poponar. Un poponar pe bune căruia îi place să i se paseze slobozul din gura felatorului în propria cavitate bucală, din câte am auzit io din surse hazliu de sigure (snowballing, pentru profesionisti). Dar deviez. Vorbim de celălalt poponar acum.

Şi râdea ăsta spre concert ca proasta la pulă, şi zic io să-i fac o surpriză şi să-i fut un cot în gură, da’ să-l maschez ca pe un accident. Şi îl împing pe unu din faţă, ăla mă propulsează spre coşuros şi văd cu coada ochiului cum îi ratez figura milimetric cu cotu’ stâng. Şi evident începe iar maşina de tocat şi mă trezesc diametral opus de puletele ăsta. O iau prin mulţime, evit câteva coate şi-l văd ca se dosise bine, după unu’ mai mare, ceva mai în spate în afara oricărui pericol. Mi-a stricat toată seara. Eşecu’ ăsta m-a băgat într-o depresie de n-am mai scris nimic de atunci.

Mai târziu, eram pe lângă Control şi vine la mine nimeni altu’ decât solistu’ de la Gogol Bordello, Eugene Hutz. Şi zice Eugen la mine:

-Bă, tu nu cumva eşti Radu ?

La care eu, mai şoptit aşa:

– Da bă, da’ mai uşor, să nu audă fanele, că iar se aruncă spre mine în speranţa de a nimeri într-o bucată din pula mea. (o ardeam incognito io)

Şi el că cică:

– Sunt cel mai mare fan al tău! Pot să fac o poză cu tine?

Şi îi zic că na, de ce nu, da’ să mi-o trimită şi mie. Poza a ieşit de căcat, da’ uite ce vesel era săracu’ Eugen că s-a pozat cu mine.

posted by Radu at 1:51 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:01

Moşeala ( şi concertu’ Gogol Bordello)
Da. Ştiu. A trecut ceva timp de miercuri da’ dacă dădeam io chestiile la timp, mă făceam Andreea Esca. Aşa că lăsaţi comentatu’ că mă pun pe povestit. O să fie lung, aşa că partea a doua mai când o fi soarele pe cer de trei suliţe şi doua puli, să nu faceţi supradoză de citit, că cică la voi ăştia cu ADHD care populaţi netu’ va trebuie scurt şi des.

Moşeală (de la moshing, En) : Cea mai masculină ocupaţie de la un concert. E acţiunea de a sări, relativ în ritmul muzicii, spre oamenii din jur, într-o veselie violentă, cu intenţia de a le îndoi puţin oasele. Aceasta se face în două moduri. Ori pe faţă, sărind mai mult cu umerii în ei sau împingându-i cu palmele deschise, sau, mai meschin, pe neve, dacă nu te gineşte nimeni, dându-le coate, genunchi şi pumni în locuri moi. Nu contează tipul de concert, sau locul. Dacă ai destui nebuni în jur, poţi face moşeală şi pe Direcţia 5. Vă spun din experienţă. Unii spun că moşeala e acelaşi lucru cu pogo-ul. Unii sunt cretini. Aceiaşi unii. Pogo e un termen de căcat şi propagat de nu-metalişti, pokemonaşi şi alţi pârţărei. Există multe diferenţe. În primul rând, “pogo” sună imbecil, ca nume. Cine spune pogo cu voce tare merită un genunchi în mandibulă. În al doilea rând, scopul pogo-ului este mai mult de a sări ca o găină fără cap pe acolo, şi mai puţin în a îndoi oamenii din jur. E varianta pentru fătălăi a moşelii.

Trecând de noţiunile introductive, ne băgăm în naraţiune.

Eram io la concertu’ Gogol Bordello, suspect de treaz, că organizatorii, lua-le-aş mumele-n ştangă, au socotit berea cum socotesc femeile cu câţi s-au futut la viaţa lor. Le-a dat muuuult mai puţin decât cerea realitate. Deci eram suspect de treaz, încep ăştia şi mă pogorăsc în faţă cu un amic cât malu’ să o punem de o moşeală fără chef. Că totul e fără chef dacă n-ai alcool la bord. Şi ginesc io trei hipstăraşi de-aia cu fulare, futu-i şi pe ei în gură de trendsettări, care săreau aşa cam în doru pulii, râzând. Din prima mi-am dat seama că-s cretini. Nu numai după fulăraşe sau stilul homoerotic de a se îmbrăţişa în săritură. Da’ râdeau cu gura deschisă, ca nişte începători. Un umăr bine plasat şi îşi secţioneau limba-n semilună cu propriii dinţi. Şi îi fac semn lu’ ăsta cât malu’ să ne băgăm în ei.

Şi aici au decurs nişte probleme de fizică. Sau de fizic. Ăsta cât malu’ putea să îndoaie la ei ca la fasole, da’ e mai milos aşa şi îi menaja dezamăgitor. Io aveam probleme cu Newton. Mai exact, locul era foarte mic şi strâmt şi înghesuit. Ca o pizdă de 11 ani. Şi forţa e cam masa ori acceleraţia, ori io cum n-am masă şi acolo n-aveam nici loc să mă accelerez, deci forţă pula. Era nevoie de un erou.

Şi, din stânga mea, un ero….

Da. M-am întrerupt în mijlocul cuvântului. Restu’ mai încolo. Restu’ are şi poze. Relativ…

posted by Radu at 2:51 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:01

Ziua de scurte 5: Curvele grase minore de azi, curvele grase de mâine
Conform dictonului “Asta peste 5 ani e naşpetă şi acuma”, observăm, tot de pe hai cinci, un exemplar odios din specia “bagaboantă grasă” în devenire. Îşi zice cireşica şi, se vede că de mică a învăţat cheia succesului în categoria “bagaboantă grasă”. Mai exact, compensează aspectul fizic odios cu disponibilitatea spre a lustrui bastonul.

Ştiţi voi, valoarea unei femei, în ochii masculului e o medie între aspect şi probabilitatea să o ia la mizerie foarte rapid. Adică ce dacă arată de 2? Cu 10 la partea a doua trece clasa. Dar iarăşi, aberez. Asta mai are ceva clase de trecut. Mi se pare scârbos, sincer, cum pozează ea aşa, parcă în ciuda obezopedofililor. Dacă e un lucru care mă dezgustă profund şi nu e Tatulici, sigur este prezentarea copiilor în ipostaze cu tentă sexuală. Şi da, poziţiile în care pozeaza curviştina asta pe care probabil nici n-au dat flocii sunt de “vino şi fute-mă”

Şi acest lucru mă face să borăsc. Şi să vreau să o bat pe mă-sa.

Mai multe pe profilul ei de hai faiv.

posted by Radu at 8:00 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:03

Ziua de scurte: 2. Mustaţa virgină ist krieg
Se întreabă lumea de ce metaliştii sunt luaţi la mişto. De fapt, nu se întreabă nimeni. E evident că 99% din ei sunt megapenibili. Avem aici un exemplu clar şi dureros, luat de pe hai faiv dă metalişti autohtoni. Nu am înţeles clar ce cântă, sau ce cântau, sau de unde sunt că eram prea ocupat să-mi ţin mandibula să nu se fisureze de atâta râs.

Avem de la stânga la dreapta:

Omul excepţie, pe care poţi să-l fuţi din greşală la beţie. Bine, la beţie cruntă. Are tricou cu Megadeth, probabil din cauza că-i place cuvântul, şi cămeşuţă de grunge gay. Nu ştiu acuma dacă există grunge gay, probabil Stone Temple Pilots se aprope cel mai tare de acest gen pentru că este o futere în cur de formaţie, dar deja am deviat. Ce cămăşuţă mişto are!

Al doilea a optat pentru ceva mai clasic, Metallica. Nu poţi greşi cu Metallica. În caz că cineva spune “Coaie, Metallica îs de căcat!”, poţi să o salvezi cu un “Da, coae, acuma de la St Wanker încoa, da la Ride the Lightning erau parul coiului!”. Ceea ce e destul de just. Din păcate a găsit doar mărimea de fete la tricou. Da’ n-are probleme, că oricum arata ca şi cum nu i-a dat testosteronu’ prin organism

Al treilea s-a pus strategic în mijloc, că la gabaritul lui de mamut s-ar fi înclinat poza dacă ar fi stat la margini. Încearcă să pară fioros el acolo, strâmbând din mestecătoare, dar arată mai mult supărici de parcă le-a mâncat pachetul următorilor doi sfrijiţi şi îl doare burtica, ceea ce a şi făcut probabil. Totuşi, tricou cu Slayer. Asta chiar e o formaţie de care n-ai ce să zici. Deşi na, la cât stomac are, încăpea o enciclopedie de formaţii de metale.

Mai ţineţi minte puletele ăla pe care l-a avut toată lumea în clasă, cu mustaţă de-aia moale şi rară ca părul de pe cur, care nu şi-o dădea jos că nu-l lăsa mă-sa că îi zicea că dacă o rade o să crească mai deasă, şi arăta ca un mexican împuţit şi când îţi explica teoria imbecilă a lu’ mă-sa cum că dacă te razi creşte mai des te enervai şi îi futeai un bocanc în gură, de i se bălăngăneau dinţii, urlând “CE PROASTĂ-I MĂ-TA!”. Nu ştiu de ce, da’ tipu’ ăsta al patrulea îmi aduce aminte de el. S-a umplut de brăţărele, ca toţi hipstării handicapabili. Măcar, aici o mişcare inteligentă, şi-a luat tricou cu KalapacS. Singurul lucru pe care pot să-l zic de formaţia KalapacS eu, sau oricine nu e ÎN formaţia KalapacS este “CINE PULA MEA E KALAPACS?”. Strategie bună. Nu pot să zic că e de căcat, că de, habar n-am cine îs ăia. Probabil îs de căcat.

Şi ultimu’ na, să facă notă discordantă e tuns scurt. Probabil s-a băgat într-o trupă de metale ca să nu-l mai bată băieţii la şcoală, dar a aflat abia mai târziu că nu îi aduce nici un “street cred” mişcarea asta, şi tot şi-o ia. Lănţucu’ frumos, peste tricou, să vadă lumea că se asortează cu cerceii. Nu pot să nu observ şi tricoul. Să-l fut în gură pe Rob Halford. De fapt, nu, că i-ar plăcea lu’ găozarul ăla chel şi piţigăiat.

posted by Radu at 2:00 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:04

Ziua de scurte: 1. Dependenţă.
Am ajuns la două pachete pe zi. E chiar naşpa. Nu că mi-ar păsa de sănătate, îs tânăr, organismul suporta. Cine dracu’ vrea să moară la 80 de ani, dupa 30 de ani de boli cronice? E mai mult de bani. Pula mea, 60-70 de mii pachetul, mă aduce la sapă de lemn. Habar n-am ce să fac. Nici nu-mi vine să mă las. Am încercat cu de-ălea mai ieftine, da-s jenante. Mai bine stau fără decât să mai cumpăr porcării.

Ţin minte prima dată că am luat de la un prieten, a râs de mine. Mult mai târziu am cumpărat un pachet singur. Mi-era rusine să îl cer, să nu mă întrebe vânzătorul câţi ani am, dacă ştie maică-mea şi alte chestii. Acuma, ma duc si le cumpar de parca ar fi ceva banal. După atâţia ani mi se pare complet aiurea să mă las. Dar totuşi… doua pachete de prezervative pe zi… deja nu mai am bani de chirie

posted by Radu at 8:00 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:04

Ziua de scurte
M-am săturat să mă fută lumea la cap că nu postez şi de ce nu postez şi când postez şi ce postez şi ce pizda mamii lor mai vor. N-AM. No, acuma, să vă stea în gât. 5 căcaturi în 24 de ore, începând cu 8:00, să ma lăsaţi în pace. Găoznicii cu evreism internautic în gând o să zică că nu e bine pentru trafic să postez mult acuma şi după să fac pauză. Pula mea. Mă fut în el de trafic. Şi de mamele voastre. Acu’ luaţi din tata cu porţia, din 6 în 6 ore, pă ceas. 5 bucati.

posted by Radu at 7:29 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:05

Scopul meu în univers
Mă întorceam io mahmur spre casă într-o dimineaţă şi am dat de un stol de porumbei care ciuguleau şi gângureau la soare. Foarte frumos, am cugetat, în timp ce am tras o flegmă spre ei şi au zburat toţi. Şi aşa mi-am dat io seama că nu prea e nimic pe lumea asta artistic sau frumos, care nu poată fi pleoştit printr-o flegmă bine horcăită din rărunchi: o poezie, un tablou, un apus de soare, un sentiment pur, mirosul de liliac în floare. Flegma e mai puternică decât orice forţă estetic pozitivă din univers.

Şi fără nici o legătură, cum mahmuream io aşa, în soarele dimineţii, uitându-mă prin ochelarii de soare la oamenii care căscau a muncă, am avut o epifanie.

Da. A fost aşa de puternică încât îndrăznesc să folosesc cuvântul epifanie.

Mi-am dat seama care e scopul meu în viaţă. Scopul meu e să îmi bag pula în locuri unde omul nu a pus niciodată mâna.

Adică, există probleme pe care nu le pot rezolva. Dar asta nu înseamnă că nu pot să încerc să le rezolv prin introducerea pulii mele în ecuaţie. Just, de aproape cele mai multe ori băgatul pulii în problemă nu o rezolvă. Dar eu am voinţă. Depun efort falic pentru a rezolva orice problemă existentă, indiferent de gradul de succes preconizat. Chiar nu mi s-a întâmplat niciodată să mă uit la ceva şi să nu mă gândesc dacă nu cumva acel lucru ar putea fi îmbunătăţit prin inserţia pulii mele în el. Şi indiferent dacă răspunsul este da sau nu, eu tot îmi bag pula în acel lucru, pentru că optimismul meu naiv învinge mereu partea logică a raţiunii mele care e sceptică asupra rezultatului.

Desigur, există şi alţi oameni care îşi bagă pula, dar eu am atins un grad de rafinament aparte. O distincţie, o nobleţe a actului, dacă îmi permiteţi exprimarea. Am ajuns în aşa hal de profesionist încât, spre diferenţă de alţii, eu nu pot să-mi bag pula doar în suprafeţe concave, în găuri. Am atins performanţa de a-mi putea introduce pula într-o protuberanţă.

Iarăşi, există oameni care gândesc cu pula. Cât de primal. Eu, pe lângă faptul că gândesc cu pula, am reuşit să şi vorbesc cu pula. Merg, scriu, dorm şi chiar respir cu pula. Ba chiar am parcurs exhaustiv cercul complet şi am ajuns de unde am pornit. Mai exact, am reuşit chiar să şi FUT cu pula. Filozofic, nici nu mai exist. Sunt doar o extensie a pulii mele. Un apendice în formă de om care atârnă la baza pulii mele.

Şi de aici porneşte cred detaşarea mea, ataraxia şi nepăsarea cu care privesc restul oamenilor. Ne aflăm la poli opuşi ai pulii mele. Eu sunt la un capăt, pe când restul lumii la capătul celălalt. E normal să existe o alienare. Eu niciodată nu o să ajung la capătul celălalt al pulii mele şi nimeni nu o să ajungă vreodată la capătul la care sunt eu. Eu sunt în amonte. Restul oamenilor în aval. O diferenţă imuabilă şi inefabilă care mă afectează profund.

Dacă pula mea ar fi o pulă, ar fi două puli.

posted by Radu at 6:48 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:05

Teatrul e inutil şi acolo se duc numai căcaţi cu ochi
Ştiu, ştiu, o să ziceţi că iar aberez cu chef de scandal. Dar nu, serios. O să argumentez logic. Uite, chiar am împărţit textul în două părţi logice şi uşor de digerat pentru voi, respiracii pe gură.

1: De ce teatrul e inutil.

Mă căcam eu anacronistic într-o zi, la lumina opaiţului, ştergându-mă la cur cu un burete, gîndindu-mă că mi-e lene să scot o găleată de apă din fântână ca să arunc peste căcat şi citeam despre teatru de pe nişte tăbliţe de ceară. Şi mă gândeam eu aşa:

Băi, e mişto teatrul. Totuşi, ar fi fain să existe o metodă să „imortalizezi”, să „înregistrezi” piesa, ca să nu se mai suie oamenii ăia pe scenă zi de zi, şi să poţi să vezi piesa de la tine de acasă. Poate să o editezi într-un fel încât să tragi mai multe… să le zicem duble, şi să pui în piesa finală doar cele mai mişto jocuri actoriceşti. Şi dacă tot poţi să umbli pe film să bagi şi efecte speciale, şi muzică. Şi ar mai fi fain, că dacă tot îl faci pentru acasă, să-l joci în aer liber, că nu mai are rost să te înghesui pe scenă, astfel decorurile ar arăta mai reale.

Şi m-am dat jos de pe căcat şi am urlat:
– SFINTE CĂCAT!

E o idee bună! Doar că s-a făcut aşa ceva de la începutul secolului trecut! Se cheamă… film… parcă. Şi, totuşi dacă există acest.. film… care e o evoluţie logică a teatrului, de ce se mai chinuie oamenii să joace acelaşi lucru de 100 de ori ? De ce se duc la teatru? De ce o ard anacronistic când ar putea trăi în secolul nostru, asta nu înţeleg eu, muri-mi-ar caii de la trăsură!

Păi să vă spun eu de ce.

2. De ce trebuie să fii un căcat cu ochi ca să te duci la teatru

Haideţi să mirosim diferenţele superficiale dintre teatru şi film. Toată lumea ştie că 90% din filme sunt nişte pişaturi îndobitocitoare. Ei bine, chit că procentul este egal şi în cazul teatrului, orice piesă de teatru este percepută ca fiind o măiestrie intelectuală. Dacă te duci la teatru automat o arzi cult. Absolut orice se întîmplă pe scena aia e cerebral. Chiar dacă-s vome new age cu iz de sexualitate înfrântă, pentru pizde care nu se rad la subbraţ ca să nu îşi strice aura ca „Monoloagele Vaginului” sau „dragostea durează 3 ani”, chiar dacă-s labe triste cu Tudor Chirilă, chiar dacă-s rahat deviat postmodernist cu Marian Râlea care se strânge de cap cu menghina, sau ciolănoase în colanţi care fac dans tematic-simbolic-intrerpretativ, chiar dacă e un imbecil care urlă fraze fără sens, TOT CE SE ÎNTÂMPLĂ PE SCENA AIA E CULT!

De-aia, când te duci la Scary Movie 14 şi te întreabă mă-ta unde te duci, zici „La Scary Movie 14” dar dacă te duci la „Descuţi prin parc” cu Ştfn Bnc Jr şi te întreabă cineva unde te duci, zici „MĂ DUC LA TEATRU!”

Deci nu e piesa propriu zisă. E acţiunea de a te duce la teatru, de a fi acolo în sală. Afirmând că faci asta, automat eşti cult prin asociere. Mai ales dacă e un teatru EXPERIMENTAL, ţinut într-o budă de cârciumă sau alt loc exotic. Teatrul e ceva profund, mai greu de înţeles. Dacă te duci automat băşinile tale miros mai frumos ca ale celor din jur şi poţi să te uiţi cu superioritate la ei, în special la ăia de se duc la film.

O pulă

Auzi pe stradă fraza aia clasică „FATAH, când mai mergem şi noi la un TEAAATRU”, urmată de privirea aia prin jur, să vadă daca i-a simţit lumea potenţialul cultural, că de, iarăşi, spectatorii de teatru se simt atât de implicaţi în operaţiune de parcă au scris şi ei 3 replici.

Şi le vezi acolo. Ori prea grase, ori prea slabe. Îmbrăcate în nuanţe de pământiu şi căcăniu. Nemachiate. Cu gentuţe împletite din păr din curul calului, de-ălea de 4 milioane de la Hippie Hippie Shake care sunt leit ce face bunica doar că costă de 400 de ori cât ghemul obosit de lână + jumătatea aia de oră de muncă.

Dar e un teren propice să agăţi ultimele exemplare din vechea specie „pizdă cu floci”. Sincer, aşa, de palmares, trebuie să fută orice mascul o pizdă cu floci. Sunt mai rare decât zimbrii, dar se adună pe la teatru. Trebuie doar să te duci la ele şi să o arzi puţin pseudointelectual, să tragi un „şi cum zicea şi Oscar Wilde bla bla bla…” şi deja le musteşte părul de la fofoloancă. Numa bun să-i tragi o cărare pe mijloc. Să-ţi laşi coaiele să aterizeze lin, pe perna de păr. Măcar o dată în viaţă.

Eu prefer să mă şterg la cur cu buretele, ca romanii decăt să mă duc la teatru. Dacă ai o piesă mişto, du-o la Michael Bay, să bage pe ea roboţi, explozii şi pe Will Smith, şi o văd la mall, pe high definition. Marş la căcat cu 4 studenţi lipsiţi de talent care se bâlbâie pe scena de la terasă de la „La Motoare”. N-am nevoie să mă vadă lumea cum mă uit la teatru ca să simt cum îmi depăşesc condiţia intelectuală în ochii celor din jur.

posted by Radu at 8:41 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:06

E cald
Eram azi la metrou, pe căldura asta, băi, şi se ridica o duhoare de cadavru zemos dintr-un cetăţean, ceva supranatural. Candeală de cangrenă stată la soare, de coaie strepezite, de strat de jeg răscolit cu unghia.

Puţea de parcă ceva s-a imbolnăvit şi a murit, şi, la câteva săptămâni după, un altceva a venit, s-a căcat şi a borât peste hoit ca apoi să moară pe el. Şi după cineva a încercat să mă sufoce cu rezultatul. În aşa hal puţea cetăţeanul.

De-aia nu-mi place vara. Gândaci şi duhoare. Bine, muierile mai dezbrăcate sunt un bonus.

Şi dup-aia am văzut un afiş cu bastarzii ăştia doi. Îi urăsc profund. Plagiatori nehazlii care se străduiesc să pară interesanţi deşi nu sunt din nici o poziţie. Urasc profund si “farsele” lor fake si regizate, care-s la fel de adevarate ca tzatzele lu Naomi. Era evident că îşi miros cucurile unul la altul, dar nu era clar care şi din ce poziţie. Poza asta e edificatoare. După exerciţiile de reparare a unui prolaps anal pe care le face Morar, e clar că el o ia la lorgean.

Îi urăsc aşa de mult încât mi s-ar scula pula când i-aş strânge de gât. Dar nu la modul general, cum mi se scoală mie pula când o strâng pe una de gât, care din păcate a devenit singurul mod în care mai pot să menţin o erecţie. Pur şi simplu simt că cât l-aş sugruma pe Morar, mi-ar trosni pula de tare ce s-ar învârtoşa. Aş avea o erecţie de-aia de mi-ar ţâşni sânge pe vârful pulii de câtă presiune a intrat în ea. Mi se scoală numa’ când mă gândesc.

Mă pun la o labă.

posted by Radu at 4:52 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:07

Soldatul Interstelar (ep 1)
Planeta XT-554207 e complet maro. Şi pute. Stau în tranşee săpate într-un teren maro, moale şi care pute. Soarele maro face dealurile maro să pară şi mai maro. E cea mai maro planetă pe care am luptat. E ca şi cum o entitate galactică s-a pus pe vine, s-a scremut şi a căcat bila asta mare şi maro în sistemul ăsta solar. Şi e şi destul de logic, că e la marginea galaxiei. Un loc retras numai bun ca să trânteşti un căcat aşa de imens. Habar n-am ce resurse fabuloase se află pe bila asta puturoasă de căcat de Imperiul Galactic ne-a trimis să o cucerim, dar treaba mea e să împuşc chestii în sistemul nervos central, nu să pun întrebări. Sincer, totuşi, dacă mi-ar fi zis în 2517, când m-am înrolat că o să ajung să îmi înfund ghetele în cel mai mare căcat din univers, îmi alegeam o carieră mai frumos mirositoare. Ca vidanjor, spre exemplu.

Stau în mirosul ăsta, sperând să-mi vină o băşină care să împrospăteze atmosfera, cu puşca îndreptată spre zare şi pistolul spre sfecla colegului meu de pluton, MICKY_CUTE_5000. Am o bănuiala că e homosexual şi că ar trebui să îl împuşc. Până şi ID-ul lui e cam gay. El zice că ălea pe care le vroia el erau luate, aşa că l-a ales pe ăsta a lu’ bunică-su, în memoria lui, deşi e cam stupid. Pare plauzibil, să pui underline în ID nu mai e la modă din 2400. Totuşi, e un ID stupid. Eu nu as vrea să mă strige lumea pe stradă aşa.

Dacă m-ar vedea cineva, cum trag cu ochiul spre el, cu pistolul îndreptat spre ţeasta lui mare doar pentru faptul că ar putea fi homosexual, ar spune că-s intolerant faţă de minorităţile sexuale. Nimic mai departe de adevăr. Nu am nimic cu faptul că s-ar putea să se tragă la lorgean. Faptul că s-ar putea ca eu să mor din cauza asta mă deranjează.

M-am mirat şi eu când am văzut mare, pe fişa de recrutare pentru această misiune că scria mare, cu roşu “Fără pizde şi poponari!”. Mai ales că avem 300 de ani de când s-au legalizat căsătoriile între homosexuali şi 200 de ani de când s-a legalizat şi fututul între homosexuali. Până şi dialogul cu sergentul de la repartizare a fost ciudat.

-Te tragi pe cur? M-a întrebat el, încruntat.
– Nu. Nu mă trag pe cur, dom’ sergent major! Zic eu.
– Da’ ai luat-o vreodată la rozetă?
– Nu, nu am luat-o niciodată la rozetă, dom’ sergent major!
– Dar ai vrea să o iei?
– Nu, nu aş vrea să o iau, dom’ sergent major!
– Deci nu ai nici o afinitate către pulă, soldat?
– Doar către pula mea, dom’ sergent major!
– Bine. Eşti liber.

Şi acest dialog a rămas foarte ciudat pentru mine, până mi s-a povestit natura inamicului de pe planeta de culoarea şi mirosul căcatului. Armata le zice “entităţi ostile”. Alde minte creaţă le-au dat o denumire ştiinţifică după ce i-au disecat bine. Eu le zic uniporni. O să vedeţi de ce. Ei nu folosesc arme. Au un organ în frunte cu care te hipnotizează şi, fără să îţi dai seama, te trezeşti că tragi cu arma în tabăra ta şi acel organ din frunte seamănă izbitor cu o pulă. După câteva înfrângeri şi câteva zeci de mii de pierderi de vieţi omeneşti, băieţii cu tinichea pe umăr din conducerea armatei s-au prins că gagicile şi homosexualii pur şi simplu nu puteau urma ordinul “nu vă uitaţi la pula imensă de pe fruntea ăstora”. Aşa că au renunţat complet la oricine ar putea fi atras de puli pentru campania militară de pe XT-554207. A fost mai simplu.

Asta este, până la urmă, problema mea. Şi am dubii. Nu din cauză că are un nume de poponar MICKY_… ăsta. Nici din cauză că zâmbeşte prea mult. Pur şi simplu am omorât ieri o patrulă de uniporni cu el şi a rămas fixat pe hipnotizatorul flasc al unuia dintre ei, zicând:

- Oau! E cea mai mare şi mai falnică pulă pe care am văzut-o vreodată!

Şi nu e de ce a zis. Mi s-a părut doar că i-au sticlit ochii hulpav când a zis-o. Aşa că na. el se uită după inamici şi eu trag cu ochiul spre el. Dacă a făcut o mişcare ciudată, i-am spart ţeasta.

posted by Radu at 3:18 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:08

Profilul Twitteristului mediu
Cum stăteam eu pe tronul meu de aur mov de rege al pimpilor într-o zi şi mă gândeam la ale mele, m-am întristat şi am avut un mic monolog în faţa pulii mele, prietenul meu cel mai bun. Şi am cugetat eu aşa:

Pun între ghilimele, în caz că generaţiile viitoare or vrea să mă citeze:
“Din ce în ce mai multă lume socializează pe Twitter. Milioane de oameni twitteresc veseli şi se bucură de twittăreală. Se twitteresc până şi în lorgean, atăt de twitterişti sunt. De ce pe mine nu mă atinge acest Twitter? Ce are userul de Twitter şi nu am eu ?”

Aşa că am apăsat cu pula pe tastatură la un subiect random de pe twitter şi apoi pe ultimul om care a spus ceva. Şi am dat de ăsta. Nu exagerez, nu l-am căutat special. Ăsta a fost eşantionul meu. Twitteristul aleator. Să vedem diferenţele între el şi mine, poate înţeleg de ce nu mă atinge acest Twitter.

Pe dumnealui îl cheamă Chistopher Brooks, sau JamJam07, sau Mr. Endurance, după cum am aflat de pe contul lui de myspace.

De unde am agăţat acest fin citat “will never understand how the human mind works people around me can be so irritating why do we come up with excuses on why we cant do things” din care nu am înţeles nimic cu engleza mea de pe malu’ Siretului.

Aici am găsit şi uimitorul fapt că este prieten cu ce a căcat Marshamllow Man din Ghostbusters I.

Deci, puţin paralel cu twitterul, am aflat câteva caracteristici necesare ca să apreciezi această formă de interacţiune umană. Sau gen. Trebuie să ai mai multe aliasuri decât un travestit cu o colecţie de peruci la pârnaie, să fii incoerent şi să nu te pufnească râsul când vezi o negresă morbid de obeză care-şi zice “Too Cute!”

Următorul lucru evident la acest personaj este că e un negru. Un negru homosexual. NIGGERFAGGOT, cum se spune în termeni ştiinţifici. Deci ca să te dai pe Twitter, e util să fii NIGGERFAGGOT. Aici e o problemă, cel puţin pentru mine. Cred că dacă mă străduiesc puţin, FAGGOT pot să ajung, mai în scârbă aşa. NIGGER, mai greu.

Dar să întrăm puţin în mintea niggerfaggotului. Să vedem ce caută el pe twitter mai exact.

Are vreo 30 de urmăritori cu care împărtăşeşte răcnete virtuale despre meciurile de baschet. Neinteresant. Nici nu dau exemple aici. Banal. Baschet.

Se plânge că e şomer, falimentar şi pielea pulii:

“Bitch I’m so damn broke its ridiculous!”

“I don’t have a job license is suspended, getting evicted, and I’m broke, but I’m still here!”

Dar E OPTIMIST!

“I will not be defeated!!!!”

În momentele de plictis crunt se roagă de ăia de-i văd contul să-l bage în seamă:

“sup all my twitter peepz!!!!”

“people stop actin like you scared to tweet me, if you following me might as well speak! I dont bite and i will respond no matter who you r.”

“All my followers who ain’t never tweet to me yet, ill be expecting a tweet. Don’t be scurred, child I don’t bite!!!! Hahaha.”

Informează publicul de chestiile homo-erotice pe care le vede, de gândurile lui de şopping şi în general de rahaturile banale din viaţa lui. Aparent, uneori chestiile îl fac să vrea să cadă pe scări. Nu am înţeles metafora dar i-aş da o brâncă.

“As anybody seen the new wendy’s frosty commercial with the boy band. Could it have been any more homo-erotic!!!! Wow!”

“Just fell down some stairs and died at the bottom!!!! Have ya’ll seen this “tipsy” video with spectacular????”

“ i am having the naughtiest conversation on the phone i have ever had! talking about my freakiest moments! LOL Clutching my pearls!”

“What’s up with bad body ass dudes tryin to wear skinny jeans! I wanna fall down a flight of stairs everytime I see it.”

“Lol forreal lol! Watchin a movie I already own! Am I wrong for dat ya’ll dose dat make me an ass?”

“feelin like some cat fish and cheese grits tonight!!!! think I might fire up dat hot grease and get the corn meal ready!!!! Yessir!!!!”

“Hoped Saul buy’s me somethin from walmart since there’s a dollar sale and he’s right down the street!!!! “wink wink” LMAO!!!!”

“About to watch bride wars! Lol yeah I know gay! But hey I might get some tips for my event planning business. Weddings will be a part of it!”

Şi evident, gândurile lui. Multele lui gânduri de niggerfaggot care variază de la tentative de umor, la filozofie, până la dramă existenţială.

“have ya’ll ever been in the porn store and saw someone and said to yourself, “oh my god r they in the porn store they’re sombodies parents””

“why do bitches have a problem with you tweeting around them during “quality” time? Its not like we don’t see them everyday! Ugh”

“Watchin tv ready for college hill to come on. Ain’t shit else to do right now. Ya’ll let me know what’s up.”

“Why is it that when someone around you has a problem its so easy for you to see a resolution but when its yourself its like…… HUH?!?!?”

“SO FUCKIN IRRITATED! WHY DO PEOLE SAY THEY WILL DO SOMETHING FOR YOU, THEN WHEN IT COMES TIME TO DO IT THEY GOT MORE EXCUSES THEN A HOOKER!”

Bun. Tragem linie. Ce calităţi trebuie să ai ca să foloseşti twitterul:

Să ai multe aliasuri.
Să nu râzi de graşi chit că sunt penibili.
Să fii un niggerfaggot.
Să fii un niggerfaggot şomer şi fără planuri de viitor.
Să fii un niggerfaggot retard, şomer, agramat şi fără planuri de viitor căruia îi place baschetul.
În principal să fii o labă atât de tristă de om încât să te rogi de oameni să te bage în seamă pe net. Să duci o lipsă atât de cruntă de orice urmă de demnitate, inteligenţă şi viaţă socială încât să răcneşti banalităţi spre un public invizibil şi să crezi, să speri că există cineva în capătul celălalt al internetului căruia îi pasă de imbecilităţile tale.

Cred că asta din urmă e trăsătura caracteristică tuturor twitteriştilor. E o sală mare de dans în care toată lumea dansează în speranţa că sunt admiraţi de ceilalţi deşi nimeni nu e atent la nimeni. Fiecare e prea absorbit de importanţa propriei persoane ca să vadă că NIMĂNUI NU-I PASĂ DE CE SE ÎNTÎMPLĂ ÎN VIAŢA LOR JENANTĂ. Şi de undeva de sus, de unde mă uit io, toţi au distrofie musculară şi dansează macabru.

Ştergeţi-vă conturile. Ieşiţi afară. Vedeţi dracu’ că internetul nu ţine loc de viaţă socială.

Singura utilitate a twitterului, din câte am găsit eu, e să râzi de un niggerfaggot. Atât. Dar niggerfaggotul nu e un om. E un simbol. E partea aia din noi care crede că unui necunoscut de pe net îi pasă de am văzut noi la televizor. Că dacă ne citesc 20 – 200 – 2000 de oameni anonimi, asta ne face importanţi şi cunoscuţi. E un niggerfaggot mic în fiecare bloggeraş care a sărit de mia de unici şi îşi dă aere de vedetă. În orice om care stă toată ziua în faţa monitorului şi are impresia că părerea lui contează.

Hai spor la socializat pe net. Aş zice ceva acuma din categoria “io-s mai tare şi deasupra şi eu fac x, pe când voi faceţi y, de care am zis mai sus că e de căcat”. Da’ n-am nimic de demonstrat. Noapte bună. Mie, că mă culc. Voi.. pula mea.

posted by Radu at 6:07 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:09

Sa facem o lume mai de cacat pentru copiii noştri
Cel mai tare urăsc, pe lângă restul chestiilor, pe oamenii care fac lucruri pentru viitor. Pentru boracii lor nenăscuţi. Să curăţăm aerul pentru copiii noştri! Să interzicem gheii pentru moralitatea copiilor noştri! Să facem şcoli şi spitale pentru copiii noştri! Să protejăm animalele! Să strângem gunoaiele pentru copiii noştri!

Să o fut pe mama voastră pentru fraţii voştri.

Avem în spate câteva sute de generaţii care au făcut totul pentru copiii lor.

Şi uite ce bine am ajuns. 6 miliarde de oligofreni. Respiraci pe gură care fac umbră degeaba. Bălesc telecomanda şi se uită tulbure unul la altul. Gen. Fratee.

Lumea e deja prea bună. Am făcut prea multe chestii pentru copiii noştri. Trăiesc ca nişte regi. Căcaţi ingraţi de 12-22 de ani care nu produc nimic, o ard pseudointelectual şi nu au absolut nici o dificultate în a exista. Pentru că părinţii lor au făcut o lume mai bună pentru ei.

Aşa că propun o chestie nouă! Haideţi să facem o lume mai de căcat pentru copiii noştri. Vă ţine? Pe mine mă ţine. Am gene de campion. Ştiu că în orice lume, dacă ar supravieţui 1%, progeniturile mele ar fi în ăia 1%. Ar fi mai mult spaţiu pentru ei şi în sfârşit mi-ar mulţumi mie că am făcut o lume în aşa hal de de căcat încât semenii lor imbecili nu au reuşit să trăiască în ea.

Sunt sigur că plozii mei, flegme de satană s-ar descurca şi dacă pastilele n-ar avea capace imposibil de desfăcut de copii. Cei de seama lor ar da ochii peste cap, cu spume la gură de la supradoză de aspirină şi ai mei ar râde. Ăia de idioţi s-ar sufoca cu pungi de plastic, punându-şi-le în cap şi ai mei le-ar spune ălorlalţi să alerge cu foarfeca în mână ca să-i salveze. Io când eram mic nu mă suiam pe bloc. Imi imaginam cum s-ar vedea de acolo şi nu mi se părea fabulos. În schimb mi-era ciudă că scara era de la 2 metri de la sol şi copchii mai pirpirii nu aveau şansa să se suie şi să pice de acolo de sus, că era făcută să îi protejeze. Trebuia să le ţin eu scară cu mâinile ca să le dau posibilitatea să mă distreze stâlcindu-se. Copiii mei sigur ar găsi idioţi să facă lucrurile periculoase în locul lor. Eu niciodată nu mi-am dat foc la meclă cu carbid. Partea periculoasă a construcţiei bombelor o făceau ăia mai proşti din bloc. Io le spuneam doar ce şi cum.

De-aia zic. Selecţie naturală nu mai există. Nu mai sunt lupi care să îi halească pe ăia de au impresia că e mişto să alergi prin pădure. Nu mai sunt fântâni în care să cadă proştii. Ăia miopi au ochelari şi nu mai cad, dând miopia la generaţiile următoare. Avem medicamente pentru orice boală şi toţi mutanţii apucă vârsta înmulţirii.

Şi mă uit aşa şi mă gândesc că dacă ar fi ceva naşpa, orice, de la bombe la invazie extraterestră, eu aş fi printre ultimii care crapă, că mă descurc dracu’. Îs rezistent ca herpesul.

Şi aşa o să fie ăia născuţi din genele mele. Din ale voastre… nu ştiu. Ştiu clar că dacă o să fie o foamete ai mei o să îi mănânce pe ai voştri. Dacă o să fie de muncă, ai mei o să-i înhame pe ai voştri şi dacă o să fie o nefutere, ai mei o să-i fută în gură pe ai voştri. Şi în cur. Normal nu, să nu existe riscul de progenituri idioate.

Să facem o lume super de căcat, da’ ştii cum? Cea mai de căcat lume posibilă. Una în care chiar să trebuiască să ai ceva în sfeclă ca să supravieţuieşti. Asta zic că ar fi cel mai bun lucru pe care aş putea să-l fac pentru viitorii mei plozi. Să le dau şansa de a trăi într-o lume în care competiţia lor să nu aibă destulă vână pe pulă să supravieţuiască.

Mă ţine. O să fie rezistenţi ca ciulinii.

Pe voi vă ţine? Nu cred. Preferaţi să fiţi siguri că o să respire şi ai voştri, chit că o să ducă în cârcă oligofreni, cu ei, spre generaţiile următoare.

Şi aşa justific eu aruncatul de plastice în Dâmboviţa, când mă întreabă cineva dacă nu mi-e ruşine. O fac pentru copii mei. Voi ce pula mea faceţi pentru ai voştri?

Ridicând gradul de dificultate al vieţii, creezi probleme doar celor mediocri, care oricum sunt la limita supravieţuirii.

Să futem lumea în care trăim din toate direcţiile. Să ne căcăm pe ea şi să o buşim de să fie APROAPE nelocuibilă. E pentru binele nostru. Şi când zic nostru, zic al ăstora ca mine. Cu gene de învingător.

Aveţi încredere în mine. E de bine. Daţi foc la plastic şi la păduri. Daţi bani la violatorii din parcuri. Legalizaţi grenadele şi drogurile de risc maxim. Spânzuraţi orice om ce încearcă să repare ceva şi gazaţi-i familia în lagăre. Muiştii ăştia ţin cu idioţii. Vor ca copii voştri să trăiască într-o lume populată de idioţi. Vor să îi vadă în aceiaşi oală cu imbecilii. VĂ PUN COPII ÎN PERICOL. Jos orice formă organizată de a împinge lumea înainte!

JOS IDEALURILE MĂREŢE!

MUIE ECOLOGIEI!

MUIE AJUTOARELOR SPRE LUMEA A 3-A

MUIE PĂDURII AMAZONIENE!

MUIE O.N.U.

MOARTE ÎN FLĂCĂRI CRUCII ROŞII!

SĂ UCIDEM GALOPANT TOT CE CONŢINE “UMANITAR, DE AJUTORARE, RECIPROC, UMANIST ŞI ALTE CUVINTE CU SENS POZITIV”

ANARHIE
.|.

posted by Radu at 3:20 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:10

Amintiri din copilărie: Pietrele
Când eram mic mă jucam cu pietre. Mă rog chetri, chetroai sau cataroai cum se zicea pi la mine pi la ţară. Nu era din cauză că nu aveam bani de maşinuţe şi soldăţei. Doar că o maşinuţă nu putea fi niciodată un soldăţel sau un soldăţel o maşinuţă. Pe când o piatră putea fi ambele pe rând sau simultan! Bine, eram cam pârliţi noi aşa, ne jucam numa’ cu pietre şi nămol.

Da’ măcar pietrele, pe lângă faptul că puteau fi orice, nu se stricau. Decât foarte greu. Şi era o epocă bună pentru pietre, mijitul anilor ’90. La mine la ţară toată lumea avea în faţa porţii un morman imens de pietroaie. Nu ştiu clar de ce. Probabil un ţaran prost a pus într-o zi un morman acolo şi, din spiritul competitiv tipic pe malurile Siretului, ceilalţi ţărani au cugetat, scuipând cu ciudă în praf: “E, tuz gâţî mâti azi şî mâni, ci, tu ai şi io n-am?”. Aşa că şi-au pus şi ei. “Tu ai şi io n-am” era, şi încă e o motivaţie puternică să faci ceva la mine la ţară. Nu conta dacă aveai nevoie sau nu de acel ceva.

Şi acuma, dacă zice bunică-mea în sat “Niepotâmiu ari blog!”, o să audă un “Şi ci fâ, al mieu ari 2!”. Dar să ne întoarcem la pietrele noastre.

Era o abundenţă de pietre. Erau peste tot. Dar asa nu însemna că dacă unu’ avea o piatră mişto nu te duceai să-l calci pe cap ca să i-o iei. Până la urmă, copil fiind te plictiseşti de construit cazemate şi garaje pentru pietre. Tre’ să te mai iei şi la bătaie.

Cam toate se lăsau cu bătaie. Deşi şi bătaia era altfel pe malu’ Siretului. Cum chinezii au dezvoltat kung-fu, un mod de bătaie tipic lor, aveam şi noi. Aproximativ. La noi era cam aşa: te enerva, îi trăgeai un scuipat (stuchit; a stuchi – verb) în ochi, şi cât era confuz, luai o piatră de jos şi îi spărgeai dinţii cu ea. De-aia, la fel ca şi în Kung-Fu, conta foarte mult tehnica şi mai puţin forţa şi mărimea.

Spre exemplu, era unu, Cucu; nu ştiu clar dacă i se zicea aşa că tot şi-o scotea sau că era cam cât o pulă medie de mare, care avea centura neagră la chestia asta. Era o piticanie jigărită, da’ dacă punea mâna pe un pietroi, spărgea un cap de la 50 de metri lejer şi cu o precizie de lunetist. De-aia era foarte mişto să îl vezi pe ăsta nervos, cu spume la gură, cât era el de pitic, cu un pietroi sănătos în mână şi unu’ dublu la greutate decât el mergând cu spatele, căcat pe el şi zicând un mieros “ce-ai mă, te-ai supărat şi tu acuma, glumeam şi noi…”.

Mereu am zis că daca l-ar vedea un antrenor de-ăla de baseball american l-ar face vedetă. Da’ na, nu prea treceau mulţi de-ăia pe la mine prin sat. Nu mai ştiu clar ce s-a întâmplat cu el. Ori el, ori frate-su, a smuls picioarele la o babă şi a violat-o acu’ câţiva ani. Sincer nu pot să imi aduc aminte care din ei. Oricum erau o familie de degeneraţi.

Io mă jucam cu copii retardaţi din sat. Mai exact stăteam câteva ore bune să umplu o pungă de bomboane cu pietre de exact mărimea şi culoarea bomboanelor şi mă duceam la ei să îi servesc, zicându-le că e ziua mea. Făceam asta o săptămână întreagă şi tot nu se prindeau. Erau vremuri mai simple. La un moment dat mă cam plictisisem de pietroaie, aşa că s-a dus bunică-miu şi mi-a adus fosta praştie a lu’ taică-miu de unde o păstra şi iar a devenit distractiv…

posted by Radu at 3:26 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:11

Dansatul (şi cea mai bună idee pe care am avut-o în ultimul timp)

Eram în B52 vineri noaptea, cu un somn în mine pe care doar o cantitate năvălitoare de alcool îl putea contracara, drept urmare aruncam zelos sub nas încercând să ignor populaţia care se zbânţuia în jur. Era uşor, că nu era nici pulea. Bine, erau vreo 100 de oameni dar, comparativ cu zilele friguroase când e aşa de aglomerat acolo că se face schimb de boli de piele ca de surprize cu maşini prin ’90, era gol. Ceea ce nu mă deranja deloc. Îmi place să am spaţiu de manevră când mă troscăi.

Şi cum balotam io la întuneric sticle şi pahare, am văzut două tipe dansând una cu alta. Una era cea mai mare tipă pe care am văzut-o în ultimul timp. Şi nu zic că era grasă. Bine, nici negrasă nu era, da’ esenţial era că era cât un munte. Genu’ de gagică care bate şniţele cu palma. Cât ăia de împingeau catapulte în Lord of the Rings. Ei, ailalta, exact invers. O ofilită de 30j de kile şi un metru cinzeci când face săritura pe doi paşi. Aschimodie de-aia care se scobeşte în dinţi cu cotul. Şi dansau ele două. Io mă uitam fascinat, gândindu-mă că dacă ar fi călcat-o aia mare pe aia mică, ar pocni ca o vergea, când, complet neaşteptat, mi-a venit cea mai bună idee pe care am avut-o în ultimu’ timp.

Bine, eram şi beat crunt şi de-aia mi se părea aşa de bună. Da’ v-o spun mai încolo.

M-am dus la bae, să mă piş ca tot omu’ care mai mult alcool în sânge decât sânge. Nu ştiu dacă ştiţi baia de la b52, da’ pişoarele sunt în formă de buzoaie de gagică mari şi date cu ruj. Două dintre ele, că al treilea e ciobit şi a zburat vopseaua de zici că are herpes. Şi e foarte mulţuimitor aşa. Mă pişam şi mă gândeam că pe centură la Galaţi trebuia să dau două bonuri de masă pentru onoarea de a mă pişa într-o gură plină de herpes şi aici era moca. M-am simţit ca-n copilărie.

Când m-am întors, să mai iau de-ale ficatului, a început să-mi funcţioneze simţul fin de observaţie. Beton zic io, focusându-mi ăuernăsu’ pe stilurile de dans din jur, ca să trag nişte concluzii profunde despre dans.

Concluzia principală e că nu există mod mai evident de a spune “am o grămadă de energie sexuală dar nu vrea nimeni să mi-o dea la lorgean!” decât prin dans.

Aţi văzut vreodată o tipă bună care dansează naşpa? Îi taie tot farmecul.

Da o naşpetă dansând mişto aţi văzut? Tot naşpetă e.

Şi am văzut un sistem, tre’ să-l ştiţi, io-i zic “colacul de wc”. E când un grup de gagici urâte ca căcatul dansează în cerc. Ele râd şi se uită una la alta, bucuroase că nu e niciuna mai cool decât ele în grupul lor mic. Pentru că-s toate urâte şi nu se complexează niciuna. E imbecil, ştiu. E ca şi cum m-aş bucura eu când mă cac că miros cel mai bine din toată încăperea. Dar evidentul era că nu era nici un cuc prin preajmă. E aşa de trist când le vezi că veniseră clar după cuc dar nu era nici un cuc interesat de ele.
Acuma pizdele proaste care citesc acest text o să zică, dând ochi peste cap: “da’ de unde ştii tu că au venit după cuc? Poate doar vor să danseze!” Nu. Te fasoleşti degeaba. Dacă vroiau doar să danseze, se găseau la una din ele acasă. Toată lumea necuplată care iese în baruri iese ori după cuc, ori să bage cucu’ în ceva. Nu vă mai căcaţi pe frezii că am dreptate.

Şi pulălăii, evident, erau într-un cerc ceva mai încolo. Îmi venea să fac o faptă bună, să mă duc să le explic. Să le zic că e prea multe puli pe ringu’ de dans. Că ar trebui să împrăştie pulile. Să nu aglomereze toate pulile în acelaşi loc că nu agaţă nimic. Da’ na, cine-s io să o ard didactic? Tudor Chirilă? Aşa că am început să beau cu şi mai mare tenacitate. Am văzut următoarele stiluri de dans:

“Săritul”. Nu poţi să greşeşti cu săritul pe loc. Poţi să fii oligofren. Afon. Să n-ai mâini. Tot arăţi relativ dansant când sari pe loc. E cea mai banală chestie pe care poţi s-o faci dacă nu vrei să stai pe loc şi să bei.

“Chitara invizibilă”. Urăsc chitara invizibilă. Urăsc oamenii care se cred chitarişti rataţi şi gâdilă aerul în riffuri imaginare. Bă guitar hero, nu e dans, nu e pe ritmurile muzicii, nu arată bine şi, probabil e o bucată de-aia cu chitara sintetizată aşa că nu a dat nimeni din mâini niciodată la ea. Lasă-ne.

La un moment dat am văzut şi trenuleţu’. Trenuleţu’, mai ales când are 20j de oameni, e semn clar că, oricât m-am străduit, există oameni şi mai beţi decât mine în încăpere. Dar e un prilej bun să te duci la una şi să-i zici. “Văd că-ţi place trenuleţu’, vin şi io cu băieţii de la bloc pe la tine?”

Şi am văzut şi o gagică faină, cu pălărie albă, (scuzăm accesul de hipstăreală pentru că era faină) care dansa bine rău. Şi în ciuda pulii la un metru de mine. Evident observa că mă gineam la ea. Oricum, spărgea covorul bine. Dacă aş fi fost capabil de o erecţie probabil aş fi avut-o. Şi m-am dus la ea şi i-am zis ceva complet retardat. Ea a zâmbit şi m-a luat de mâini. Aici am rămas cam perplex. Ori sunt aşa de fabulos că pot să zic ceva complet retardat şi nu se pune, ori era muzica prea tare şi ea nu s-a prins că am zis ceva complet retardat. Aşa că am mai zis ceva complet retardat. Ea a început să danseze ţinându-mă de mâini.

Am rămas vag uimit şi am zis na, să-mi cântăresc opţiunile. Puteam să mai zic ceva complet retardat, poate îmi iese de un hattrick, puteam să încep să dansez, ceea ce sincer la gradul meu de troscăială nu m-ar fi jenat cu nimic. Sau să plec acasă.

Aşa că am plecat acasă. Habar n-am de ce şi cum.

Gagico cu pălărie, oriunde ai fi, ţi-am rămas dator cu o replică imbecilă. Păcat că nu mai ţin minte decât pălăria din tine, da’ dacă te recunosc, promit io că mai scot o cretinătate pe gură. Cred că o să-ţi scriu o poezie. O să se cheme “Tipa mişto cu pălărie de hipster pe care aş fi putut să o vrăjesc, cu toate că mâncam căcat cu tiripliciul, şi cu toate acestea n-am făcut-o habar n-am de ce pentru că nu pot deduce logic ce era prin capul meu în acel moment”

A, că m-am luat cu alte chestii. Mă întorc la cel mai mişto gând pe care l-am avut în ultimu’ timp.

Îmi venea să o iau pe aia mică, din ălea două, să mi-o pun pe pulă şi să o fut pe aia mare cu ea.

O, da! Dacă ăsta nu e apogeul carierei mele de gânditor de bolnăviciuni, atunci nu ştiu ce e!

posted by Radu at 7:01 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:15

Iulian Zaharia e un muist (studenţi în străinătate, campanii de căcat, SNSPA etc.)
Iulian Zaharia e un student la SNSPA sau gen. Folosesc SNSPA aici cu termenul general de facultate de secretare, muiariste şi în general de oameni ce-şi dau importanţă făcând lăbăreli de manipulare ieftină şi curvăsăraie socială. Iulian şi încă doi colegi de-ai lui, profund sensibilizaţi de nesensibilizarea insensibililor au făcut “O campanie de sensibilizare a studenţilor români către o promovare corectă a româniei în afara graniţelor sale”. E de ăuernăs. Apare şi cuvântul “focusare”.

Astfel, nişte oameni conectaţi cu realitatea şi dovedind un altruism exemplar au găsit o problemă a fraţilor noştri studenţi români de peste hotare şi a pus degetu’ pe rană.

O pulă.

Au o temă la şcoala aia de secretare care se bucură de aroma propriilor băşini, să facă o campanie şi na, s-au aruncat şi ei pe net cu nişte idei în care cred cam cât cred eu în conceptul de “suflete pereche” ca sa ia un 10. Doar nu credeţi că le-ar păsa lor de altcineva, nu? Nota se pune pe trafic, aşa că muistul a rugat un amic comun să mă roage să scriu ceva de campania lor de căcat, că de, să i se umple de vizitatori şi să ia un zece acolo. La început am zis că mă doare mult prea tare în pulă să ma complic. Apoi mi-am dat seama că dacă tot mă doare-n pulă, de ce să nu fut în gură un ipocrit notoriu

Aşa că, Iuliane, apleacă-te că vine traficu’. Apar cu băieţii la curu’ tău să facem trenuleţu’ de să te usture corzile vocale, şi nu de la urlat.

Întâi însă să vă spun părerea generală despre studenţii români din străinătate şi problemele lor. După consulaţii îndegroase cu amicu’ meu imaginar, am stabilit că mă doare în pulă de studenţii români de afară. Complet şi adânc în gaura pulii. E fiţă maximă acuma să înveţi să bobinezi fasunguri la facultatea de Böbinaţiønĕn din Şplignfragnflunder, ca să te întorci de acolo la tine-n sat cu nasu’ pe sus, deşi puteai învăţa acelaşi lucru de la nea Costel electricianu’ de pe uliţă. Mai ales că, deşi nu e mare rahat spintecat în ziua de azi să faci facultatea în străinătate (poate face orice imbecil), se mai şi întorc cu nişte băşini pe dânşii de parcă i-au tras o palmă la cur lu’ Dumnezeu. Cam ca ţăranul din Nămoloasa care se duce la târg la Focşani şi când se intoarce o întreabă pe mă-sa ce mai face provincia. Pe scurt:

“A, ai făcut a 17-pea cea mai tare universitate din Germania? Ai să moară mă-ta! M-ai dat jos de pe căcat!”

Dar hai să disecăm şi ideile lu’ Iulian Zaharia, curva muistă de la SNSPA.

După un ecran de hello, cu nişte labagii care sar veseli de zici că au auzit că le-ar da cineva bani să şi-o frece, şi contactu’, că de, dupa meclele lor duc lipsă de contact, dăm de celealte părţi ale vrăjelii lor într-un fel diametral opuse:

Partea teoretică:
Din “despre campanie” nu se înţelege nimic. Şi nu din cauza mea. Nu mă cred cel mai deştept om din lume da’ îi suflu-n cur de aproape. Dacă era ceva de înţeles, sigur mă prindeam. Ideile sunt dizlocate de parcă le-au auzit la telefonul fără fir. Au prins ceva acolo, fragmente din ceva mare şi coerent da’ s-a pierdut pe drum. Apropo, io mereu când joc telefonul fără fir, la capăt iese cuvântul pula. O superficialitate cruntă străbate din ele. Aparent există o problemă în străinătate şi o soluţie. Care sunt acestea? Pula mea, se vorbeşte mult dar nu se spune nimic. În schimb soluţia se vede clar din facebookul şi blogul campaniei. Să observi ca soarele bate mai tare peste România, că Brâncuşi era tha rizzle fo tha sizzle şi că sarmalele îs tradiţionale!

Ce rezolvă asta? Habar n-am. Nici n-am înţeles care e problema clar. Daar să trecem la partea interesantă!

Ca adevăraţi exponenţi ai generaţiei “TOTUL E DESPRE MINE!”, pagina “despre noi” e în mijlocul campaniei şi are la fel de mult text ca şi campania propriu zisă! Coae, dacă tot ai scris 3 rânduri, de ce te chinui cu de-astea mici? Bagă direct o biografie de 64 de pagini la fiecare dintre voi trei! Sunt sigur că oamenii interesati profund de campania voastră fără scop, cap şi coadă ar vrea să ştie de câte ori te speli la pulă în zilele toride de vară şi ce notă i-ai acorda filmului “The Notebook”. E foarte important când faci ceva sa acoperi acel ceva cu informaţii preţioase despre cine pula mea eşti tu, că de, asta e esenţial, să te recunoască lumea pe stradă că eşti un căcat cu ochi.

Dar hai să trecem la fututul în dinţi propriu zis. Am luat pagina cu despre ei, şi am scos cu legendă punctele esenţiale.

Cei trei care au speriat vestul (click pentru mai mare)

1. “Idei de calitate, de la o echipa dedicată, cu experienţă în domeniu” Îmi place sistemul ăsta de laudă de sine de tip: scoţi o pulă de 11 cm şi îi zici tipei că o fuţi de o laşi cu defecte locomotorii. EI NA!

2. Observaţi armata de generali. Nimeni nu e subaltern. Toţi au titluri de semizei. Creative Diurector, Public Relations Officer şi Chief Executive Officer. Nu-s graficianu’, secretara şi dătătorul cu părerea. Îs ofiţeri şi directori. Limba de lemn de SNSPA loveşte din nou.

Oamenii ăştia sunt dovada supremă că sub noi e o generaţie de căcat. Romglezişti înglodaţi, absorbţi de propria imagine, aplicând superficial nişte idei confuze cu ipocrizie şi nepăsare. Cât tupeu poţi să ai să ascunzi laudă de sine sub o pseudo-campanie socială şi să te crezi şi isteţ la sfârşit?

Ce să-i faci, asta iese din SNSPA. Căcaţi cu ochi.

Totuşi, dacă-l vedeţi pe Iulian pe stradă, o flegmă mică din partea mea. Măcar pentru fotografia aia făcută profi special de ataşat la CV dacă nu pentru faptul că e o curvă ipocrită.

E bine, Iuliane, îţi ajunge traficu ? Să te mai fut în gură puţin? Hai că ţi-a ajuns de un 10. Bravo. Stai jos. Căcatule. Focusează-te pe faptul că eşti un căcat muist. Tocmai am făcut o campanie de awareness pe acest subiect.

posted by Radu at 5:39 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:16

Etapele sexului, Episodul 2

Înainte de asta, totuşi, să vă prezint diferenţa dintre bărbaţi şi femei la nivel astronomic.

PRELUDIUL

Preludiul e partea preliminară a sexului în care încă încerci să pari mai mişto decât eşti cu adevărat. Deşi am trecut-o ca următoare deschiloţării, de fapt preludiul începe chiar înaintea deschiloţării, când ea îşi dă mâna prin păr şi el îşi suge dinţii cu subinţeles. Se termină mai târziu decât deschiloţarea în schimb.

Este faza cerebrală a sexului. Acum trec cele mai multe chestii prin capul celor doi viitori futăcioşi.

Pentru mascul, preludiul e un fel de PR făcut pulii. El se sparge în figuri şi scheme, sărutăd peste tot şi mişcând din mâini şi picioare în aşa fel încât să o convingă pe parteneră că “dacă-s aşa de tare acuma, să vezi ce tare o să fiu când folosesc şi pula!”. Ca în viaţa reală, cu cât organul e mai nesemnificativ, cu atât are nevoie de mai mult PR. Shaquille O’Neal nu are nevoie de mare tam-tam când intră în cameră, că îl vede toată lumea. Pe când Cristi de la trupa Haiducii are nevoie de introducere largă. Îţi trebuie juma’ de oră doar să informezi lumea cine pula mea e trupa Haiducii şi ce morţii mă-sii vor de la viaţa ta. Aşa şi cu pulile anonime. Totuşi, nu trebuie să faci atât PR încât să creezi AŞTEPTĂRI mai mari decât poţi duce! Adică dacă tu pari din preludiu capabil să o fuţi 42 de minute şi o fuţi numa 20, o să fie dezamăgită. În schimb dacă faci un preludiu din care reiese că termini în 7 şi o fuţi 12 o să fie super mulţumită!

La femeie preludiul ţine de ascuns. Femeile sunt complexate. Toate cred că au ceva care dacă este văzut, partenerul o să fugă mâncând pământul şi încearcă să ascundă chestia asta. În cam 10% din cazuri este adevărat acest lucru (coaie, păr pe ţâţe, 6 degete pe genunchi). Ele nu prea înţeleg că dacă ai ajuns acolo, e slabă şansa să te răzgândeşti când deja ai arat patul cu ştanga. De obicei însă e o chestie minoră (o cicatrice, un semn din naştere, o aluniţă) pe care tipa o consideră EXTREM DE HIDOASĂ ŞI CARE O FACE SĂ ARATE CA UN MONSTRU! Va fi mai important pentru ea ca tu să nu vezi acel lucru decât sexul propriu zis, pentru că în mintea ei proastă va crede că dacă o să vezi se termină poezia şi o să o arunci pe geam. N-ai cum să o convingi că nu e aşa, deci trebuie să ignori imbecilitatea.

Totuşi, la preludiu, cam 75% din femei n-or să stea ca scândura în bătătură, şi o să se mişte şi o să facă chestii. Nu vă bucuraţi. Două treimi dintre ele o să treacă la faza “scândura-n bătătură” când începe sexul propriu-zis.

Poţi să-ţi dai seama că prostul/proasta nu o să ştie ce să facă în continuare după semne simple.

O tipă care habar n-are face următoarele chestii:
Te va lovi accidental în coaie în timpul preluduiului de mai multe ori.
Îţi va presa coapsa de coaie. Lor le place presiunea unui femur între picioare. Ălea proaste nu se prind că nu e valabil şi la masculi.
Ţi-o va raşcheta cu dinţii.
O va lua în mână şi va trage de ea de zici că vrea să o smulgă.
=>
E proastă şi neatentă. Habar n-are ce face. N-o lăsa deasupra că o să ţi-o îndoaie de o să te pişi după colţ. De fapt, mai bine stă ca scândura. Nu poate să strice nimic aşa

Unu care habar n-are face următoarele.
Zgârie cu unghia la unde nu trebuie.
Se lasă pe tine cu toată greutatea.
Îţi bagă un deget în cur din greşeală.
Îţi dă o limbă la subbraţ că nu nimereşte o ţâţă.
=>
Ai ales un idiot.

Mai sunt şi semne mai subtile la ei, spre exemplu, dacă sare repede, ca o găină fără cap de te sărută ba acolo, ba acolo ba acolo, aleator şi brusc, termină în 5 minute. Dacă se trânteşte pe tine şi te sărută ritmic în acelaşi loc în timp ce te trage de o ţâţă, misionarului şi atât capeţi.

Preludiul mai e şi etapa fricilor.
La ea : “sper să nu vadă că-s urâtă” “sper că nu crede că-s curvă” “sper că nu o să le povestească tuturor prietenilor lui mâine” “sper să mă sune mâine” “sper că nu fac o greşeală”.

La el: “sper să nu-mi moară la intrare” “sper că nu mă ţine 5 minute să mă fac de căcat” “sper că nu vrea să doarmă la mine” “sper că nu e mai naşpa pe lumină decât mi s-a părut mie!” “sper că preludiul se pune ca parte din, pe ceas” “sper să n-aibă herpes”

Nu e de mirare că e faza la care lumea numa la sex nu se gândeşte. Mai ales că ţine mult de concentrare. Cine dracu’ poate să facă ceva diferit cu fiecare mână şi gura şi în acelaşi timp să aibă şi un gând coerent? Eu nu. Poate jonglerii?

De-aia am o teorie. Clovnii fut cel mai bine. N-am futut niciodată o clovniţă dar mereu când văd una de-aia la hipermarket care face animale din baloane şi vopseşte copii pe faţă, am gânduri necurate. Sunt sigur că după ce aş termina ar scoate prezervativul de pe mine şi ar face un animăluţ din el.

Buun, deja am deviat de la subiect, înseamnă că l-am epuizat. Ne auzim în episodul următor!

Ma pun să caut porno cu clovni pe torente.

posted by Radu at 8:23 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:17

fara titlu
Îmi plac femeile ca berea. Să nu vorbească.

Cărţile sunt foarte mişto. Nu aş putea să omor paianjenii cu mâna goală că am o mică fobie. Toată lumea ar trebui să aibă cărţi prin casă.

Invenţie. Un fel de balon în interiorul berii, lipit de pereţi, pe care să-l scoţi la sfârşit să storci ultimele picături de bere ca să nu se piardă. Ar fi aşa mişto.

Când pun un pahar de plastic la ureche aud marea. Aparent fraza asta e mai puţin romantică decât aia cu cochilia melcului de mare. Habar n-am de ce.

Mda scriu ceva mai lung în curând dar acuma aveam nişte idei care nu trebuiau să se piardă.

posted by Radu at 7:33 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:18

Chirilă iar e un căcat cu ochi
Cel mai enervant este omul care, cu toate că nu are nimic de zis îşi dă importanţă.

Este incredibil cum un om poate să vorbească aşa de mult şi totuşi să nu spună nimic. Totuşi, care este mesajul lui Tudor Chirilă? El doar e un om cu mesaj! Se vede din privirea lui serioasă.

Pai mesajul e simplu: “AM NEVOIE DE ATENŢIE!” . El e un tip cu aere de artist căruia îi place să se dea interesant. Să se audă vorbind. Să îl bage lumea în seamă, să spună “mamă ce tare e Tudor Chirilă! Ce artist şi filozof cult e el! Ce mare formator de opinii! Ce om renascentist!” Din păcate, are o mică problemă. E cam prost. E cam prost bine. E prost de pute. Oricine care are mai mult de 18 ani îşi dă seama că e un idiot histrion căruia îi place atenţia.

Aşa că omul s-a orientat bine spre liceeni mici şi proşti. Mai exact liceence de 14-16 ani, poate mai fute şi el ceva. Nu că ar fi pedofil, doar că una de 22 de ani i-ar spune din prima “mamă ce vrăjeală pseudointelectuală ai în cap. Pune cineva botu’ la aşa ceva?”. Că e o diferenţă mare de mentalitate intre 16 şi 20+ de ani.

Dacă îi spui unuia de 16 ani “eşti special” ăla o să zică “DA!!!! ÎN SFARŞIT VEDE CINEVA!!”
Dar cineva care nu mai are muci în barbă se gândeşte “Ăsta vrea ceva de la mine. Nimeni nu face complimente moca”

Şi ce vrea mai exact Tudor Chirilă de la oameni? Să fie băgat în seamă, logic. Cel mai uşor mod de a face pe cineva să te bage în seamă este să-l faci să se simtă bine, după cum ştim toţi.

Deci cam cum o mângâi io în păr pe una când îmi suge pula, să simtă cum îi transmit afecţiune ca să îmi sugă pula mai cu spor, la fel şi Tudor Chirilă le spune că-s deştepţi şi importanţi ca aceştia să-i spuna că e un gânditor profund şi un lider al unei generaţii.

Şi ce, dacă poate manipulează 20j de tipe umezite între picioare să citească două cărţi şi mai dă şi el o muie nostalgică într-o baie de şcoală? Nu e bine? NU, NU E! Nu contează rezultatul final. Contează intenţia, şi intenţia lui este de a o arde megaloman.

Şi trist e că îi iese. Pe lângă faptul că este PUPAT ÎN CUR în presă ca un messia a celor cărora nu le-a căzut încă primul rând de floci, mai are şi tupeul acum să ţină “meditaţii de autocunoaştere cu liceenii”.

Cine eşti tu, mă, de ştii cum să consiliezi tineri ? Ai făcut facultatea de băgare-n seamă, futu-te-n lorgean de bulbucat oligofren! Deşteptu’ pulii, cum ştii tu instinctiv psihologie fără să fi studiat nimic la viaţa ta de pseudointelectual coclit.

S-a dus şi la Măruţă în emisiune cu două pizde de-ălea atât de mici şi proaste încât probabil se şterg invers la cur şi-şi cară căcat în pizdă, dar au învăţat să se orienteze profesional de la Chirilăi Lama. A şi un gay care transpira cu prostata în erecţie că se afla în prezenţa măritului artist.

Evident enumera aceeaşi listă de lectură pe care o zice de obicei. A învăţat-o ca pe o poezie: “Tolstoi, Dostoievski, Război şi Pace, Ana Karenina, Balzac, Stendhal”.

El şi Mutu. Amândoi bagă lista de cărţi de care au auzit să pară culţi. Iarăşi, merge bine la adolescente, că ălea te cred cult dacă ai auzit de Oscar Wilde, nu trebuie să-l fi şi citit.

Şi uitaţi-vă ce frumos era îmbrăcat la Măruţă în emisiune. Rupe valu’ de în ce hal de pe trend e omu’.

Hai că vă las cu nişte judecăţi de valoare de-ale Chirilosului pe final.

“lumea nu are timp de citit dar are timp sa se gandeasca la bani”
Căpitanul evident loveşte din nou.

“eu cred că cea mai bună metodă de dominare a omului de către om e prin cultură”
Eu cred că prin supremaţie militară, religie şi manipulare a maselor, da’ pula mea, ce ştiu eu ?

“oriunde în marile clasice… vei descoperi binele şi răul disociate”
Că în Star Wars îs mai puţin disociate.

“oamenii ăştia cred în muzica noastră, în mesajul nostru”
Aleluia! Zeule!

“pe principiul <prezentul salvează viitorul>. Viitorul se salvează în prezent, nu se poate salva în viitor. Viitorul în viitor se omoară”
Nu şi în Back to the Future II, unde viitorul descendenţilor lui Marty McFly se rezolvă tot în viitor. Vezi băi, idiotule, dacă citeşti “Idiotul” în loc să vezi filme?

Dar acum serios. Există o şansă ca progeniturile voastre să se uite la acest căcat cu ochi hipster pseudointelectual ca la un idol. Nu v-a venit brusc să vomitaţi de la gândul ăsta?

posted by Radu at 1:13 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:18

Hai sa radem de un idiot

HI-Q o ard eco la EuroTop 20
MTV Video
Ce trebuie să faci ca să fii pizdă proastă masculină:

Să ai planuri măreţe cu 4 scări amărâte: BIFAT
Să porţi tricou roz ca pizdele sau ca băieţeii care se ard la lorgean: BIFAT.
Să o arzi homo cu amicu’ tău aproape la fel de urât ca tine cu bicicletele: BIFAT
Să te năpusteşti asupra pământului cu meclanu’ de pe bicicletă de zici că eşti nerăbdător să-i faci o felaţie: BIFAT.
Să nu păţeşti nimic de la căzătură dar totuşi să te vaiţi şi să te tăvăleşti ca o pizdă proastă pe jos, să se vadă burta, pulpanele şi şoldurile de om prost de 35 de ani care produce mai mult estrogen decât testosteron: BIFAT.
Să te faci de căcat dar, paradoxal, să nu te opreşti din mâncat căcat după ce te-ai făcut de căcat: BIFAT

Nici gravitaţia nu-l suportă pe terminatu’ ăsta cu muie de storcător de fructe. Io îs curios aşa, a ascultat cineva vreodată o melodie HI-Q din proprie iniţiativă? Adică să nu fie la radio şi să-ţi fie lene să schimbi, sau să ajungi accidental la o adunare de muişti şi accidental să cânte găozaurii ăştia doi pe care nici ţâţele celei de-a treia a treia membră, între care ar merge totuşi să-ţi bagi membrul, să nu îi salveze de la ridicol ?

Ştiu. Ultima frază e alambicată. Varianta pe scurt: Cine pula mea îs HI-Q şi cine le-a dat voie să iasă cu feţele ălea din casă?

Fără nici o legătură, am descoperit fraza perfectă să te asiguri după ce ai futut-o pe una că nu o să te mai caute în veci:

Semeni cu mama când era tânără.

posted by Radu at 5:15 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:19

Erecţii
De ce trebuie să ne ascundem erecţiile? M-am săturat să o fac pe exploratorul şi să zic la lume că am o lanternă în buzunar când mă întreabă. E aşa de trist că ai un penis care functionează? Trebuie să ascundem asta?

Ar fi totul atât de simplu cu erecţiile pe faţă. Hehe, adică la vedere. N-ar mai fi nevoie să cumpărăm flori la gagici. S-ar uita spre pantalonii noştri şi şi-ar da seama dacă le apreciem sau nu. Restul demonstraţiilor superficiale ar deveni complet inutile. Şi aşa şi-ar da seama şi ele dacă zâmbim la ele că spun ceva foarte interesant sau doar ni le imaginăm pe ele dezbrăcate cu o cutie de margarină şi un măgar bărbierit.

Deşi ar fi şi nişte probleme de forma acestui dialog.
– Observ că ai o erecţie.
– Aha.
– Pai ai de gând să faci ceva cu ea? Ne futem?
– Naah, n-am chef. Prefer să o admir puţin.

Pentru că femeile nu înţeleg că pula sculată nu înseamnă automat chef de futai. Uneori e asa, de verificat, să ştii că funcţionează. Se scoală să dea raportul.

Şi în sfîrşit am putea chiar să folosim erecţia în scopuri utile. Cum ar fi să agăţăm prosoape de ea în baie cînd n-avem unde sau să sprijinim sticlele de bere în bar pe dânsa. Sau să spargem nuci cu ea.

V-aţi pişat vreodată cu pula sculată? Aia da aventură. Nici măcar nu te mai chinui să nimereşti veceul. Te chinui să nu nimereşti periuţele de dinţi.

In alta ordine de idei, am inventat o noua metoda de avort. Hiperavortul. E ala in care impusti direct mama in cap, ca e o curvă proastă care nu are dreptu sa se procreeze. Preferabil înainte de a rămâne însărcinată. Sau măcar să schimbe legea avortului, să ai voie să-l faci până în luna a 240-a. Să te duci la copchilu cretin de 14 ani şi să-i zici. Bă, eşti imbecil. M-am hotărât să te avortez! Şi bang.

posted by Radu at 8:00 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:20

Miluţ VS Milfuţ: Studiu de caz

M-am gândit aşa, ca studiu de caz, să compar doi politicieni care nu prea au nimic în comun şi să trag o concluzie profundă despre de ce dânsa are succes şi dânsu’ nu.

În colţul galben îl avem pe Marian Petre Miluţ, zis şi Chelosu’ sau Anonimu’, preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat şi cu Acronim Prea Lung.

În colţul portocaliu, proptită bine în ştanga antrenorului chior, Elena Woodrea, sau MILFuţ cum îmi place mie să-i zic, Ministra Turismului şi ale viselor umede ale ţăranilor proşti români. Ţineţi minte. Să fii milfă, nu trebuie să fii neaparat mamă. Trebuie să ai peste 35 de ani, şi, conform acestor definiţii, madam Cocoş e milfă cu acte-n regulă.

Dar să îi luăm pe rând.

Miluţ e în PNŢCD. Nu suport decât P-ul din acest partid. Naţionalismul e jenant. Ţaranii nu mă interesează. Sunt creştin la fel de tare cum sunt ninja. Democrat, meh hai să zicem că tind puuuţiiiin spre stânga, ca orice tânăr care se respectă şi nu s-a şters mă-sa la pizda cu dolari după ce l-a căcat. Am zis puuuuţiin. Că dacă mă faci comunist îţi sparg muia. Deci să zicem democrat de stânga.

Şi plus, e PNŢCD. Partidul lasă un gust amar în gură de când cu.. cum îl cheamă pe preşedintele ăla din 1996-2000 ? Îl mai ţine minte cineva? Când era bunicuţa sinistră în pauză… parcă ceva cu c…
Oricum. A rămas o glumă a istoriei. Gluma e cam ca în reclamele la Budweiser:

Wha-ţaaaaap!
Nimic. Absolut nimic.

Ce mă atrage la Miluţ este faptul că mereu îi văd mecla. Săracul om a candidat din 2004 până acum la TOT CE ERA DE CANDIDAT. A tăiat atâţia copaci să facă afişe cu faţa lui de unchi blajin dar inadaptat sexual, încât simt că pot să dau vina pe el pentru încălzirea globală. Nu a câştigat nimic. Acuma e pe liste la europarlamentare. Are mai mari şanse să câştige la loto cu 1 2 3 4 5 6. Go Ogică. Dar nu o să fie descurajat. O să apară şi la prezidenţiale, cu aceeaşi meclă blajină şi şanse zero.

Sumar din biografia lui: E chel. Charismă cât un sac de cartofi. Are un fizic atletic pentru că este maestru în şah. Este cetăţean de onoare al Municipiului Olteniţa. A făcut facultatea de Automatizări şi Calculatoare, deci e inginer. A lucrat pentru Siemens, Mitsubishi, SUN şi alţii. Bursa şi alte iordane pe care nu le înţeleg că sunt superficial şi adorm când cineva îmi prezintă termeni tehnici ca “muncă” sau “marketing”.

Udrea, MILFuţ s-a format de mică la Pleşcoi, de unde a învăţat cum se suge cârnatu’. O puteţi contacta pe yahoo la eudrea973, deşi pariez că răspunde un piarist puber care o emulează. E găina oficială a lui Cocoş, mai lustruieşte catargul şi lu’ Băsescu, a terminat facultatea de Ştiinte Juridice şi Administrative şi e expert în securitate şi apărare naţională, deşi nu m-aş baza pe ea nici să-mi păzească bicicleta ca să n-o mănânce moliile.

Zâmbeşte mult din mecla aia cât găleata şi cu mandibule masculine, nu zice nimic inteligent, croşetează la teve şi e fantezia de labă a tuturor românilor cu maxim 12 clase. Adică, mai exact, ăia care hotărăsc în locul vostru cine o să vă conducă.

Şi e şi ministra turismului. Un minister special creat pentru bucile ele cam ciolănoase, dar care se rotunjesc beton în photoshop.

Ministeru’ de a scos imnul ăla prost, făcut de Moga, cu “Come to Romania”.
Era mai bun dacă-l cânta Elenoşenia şi schimba refrenul în “Cum on my face”.

Ce are în plus Woodrea faţă de Miluţ? E mai deşteaptă? Nu. E mai competentă? Nu. E mai experimentată? La politică nu. Şi atunci de ce tot ce face Milfuţ apare pe prima pagină din libertatea şi Miluţ îşi vede mai des curu-n oglindă decât faţa în ziar?

Răspunsul e simplu. Nimeni nu i-ar da o muie lu’ Miluţ. E urât. Pe când jumătate din populaţia masculină din România ar vrea să-i dea Milfuţei cu cureaua în frunte. Nu contează ce zice, ce face, cum gândeşte şi cât de curvă penibilă e. Categoria aia de oameni care gândeşte cu pula mereu o să o voteze. Şi evident şi ălea care gândesc cu pizda, că se bucură ca au o exponată a sexului cu gaură în poziţie de conducere, că de, femeile-s proaste şi cred că dacă o să aibă o gagică la guvern o să scadă accizele la tampoane.

Ar putea să candideze lejer şi cu şanse la preşedinţie. Dar nu are cum, că e marinarul. Dacă ar fi gentleman ar lăsa-o, că el poate şi peste 5 ani, dar ea peste 5 ani o să aibă 40 şi deja o să-i pută pizda a hoit. O să fie GMILFuţ. N-o să o mai voteze nimeni.

Şi Miluţ? Miluţ o să tot lipească afişe cu el, că doar nu-s din banii lui. Îs din banii noştri. Tot de pe la noi se adună. Aşa că data viitoare când vedeţi mecla unui bastard antipatic pe un stâlp, bucuraţi-vă cu gândul că voi aţi dat bani ca personajul ăla să vă enerveze cu mecla lui. Şi nici măcar nu merge de o muie.

Măcar la posterele cu Udrea fac labă aurolacii noaptea şi îi taie somnul, nu mai încurcă străzile, deci au un caracter social pozitiv.

Bine totuşi că şi-a găsit un culcuş, să nu mai candideze nicaieri şi să nu mai aibă motiv să îşi aereze mecla pe sticlă.
Sper să câştige şi Elena Băsescu, (EBA), să se ducă învârtindu-se prin Europa şi să n-o mai văd 5 ani. Atunci o să fie şi ea Milfă, în 2014.

posted by Radu at 12:39 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:21

Legenda delfinului

A fost odată ca niciodată, dragi copii, un Narwhal foarte obraznic care trăia în Marea Nordului. El nu muncea şi nici la şcoală nu se ducea. Ba mai rău, toată ziua stătea şi făcea glume proaste celorlalte mamifere şi peşti din apele îngheţate. La meduze nu, pentru că, după cum ştim, meduzele sunt un fel de ţigani ai mării şi narwhalul nostru discrimina atât de tare meduzele încât nici glume nu făcea cu ele.

Şi cum credeţi, copii, că se distra micuţul nostru mamifer subacvatic cu corn, al cărui nume vine de la culoarea lui, care seamănă cu cea a unui marinar înecat? Păi foarte răutăcios! Ţopăia pe sub apă, tiptil, şi când vedea un peşte sau un mamifer (sigur nu o meduză) că era ocupat cu ceva important, ţup! Îi înţepa în fund cu cornul lui şi fugea râzând! Apoi se masturba, pentru că Narwhalul era şomer şi, ca toţi şomerii, nu avea nimic mai bun de făcut!

Toate creaturile subacvatice îl urau pe Narwhal pentru că era nesimţit şi răutăcios aproape la fel de tare ca pe meduze care miroseau urât şi furau din buzunar în mijloacele de transport în comun, dar nu aveau ce-i face, pentru că narwhalul era rapid şi avea cornul ăla mare şi lung cu care se apăra de oricine ar fi vrut să se răzbune pe el. Şi îl înjurau, dar lui nu-i păsa. Îi înţepa în fund cu cornul şi fugea râzând să se masturbeze.

Animalele mai înţelepte, ca Morsa îi spuneau: “Băi Narwhalule! Bagă-ţi minţile în cap! Deja eşti şomer ca o meduză, ce urmează? Să faci 15 pui pe care să-i trimiţi la cerşit în Adriatică şi sa dormi în casă cu caii de mare?”
Rechinii, mai răi de soiul lor, spuneau doar: “Mamă ce te-am fute noi în cur pentru glumele proaste pe care le faci dacă n-ai avea cornul ăla! Poponarule!”
Meduzele nu ziceau decât “Dă şi mie un ban, şefule, să-i iau ceva de mâncare lu’ ăla micu’!”. Sau fredonau manele. Oricum, toată lumea ura meduzele.

Aşa ducea viaţa, nepăsător, Narwhalul nostru, înţepând în fund şi făcând labă până într-o zi când, cum se gândea el la o caracatiţă cu opt ţâţe, i se sculă pula. Aşa că făcu o labă fix pe un pietroi mare, unde stăteau, printre alge un cârd de scoici. Săracele scoici, cuminţi şi muncitoare, ca scoicile, că doar nu erau meduze, nu aveau nici o vină. Răutăciosul mamifer cu corn le slobozi fix în ochi, apoi plecă râzând.

Plângând, cu ochii roşii şi iritaţi de la sloboz, scoicile s-au dus direct la Odin să îl pârască pe labagiul plin de glume proaste. Mare fu mânia marelui zeu când auzi de faptele acestuia! El înţelegea glumele dar, având şi el un singur ochi din cauza unui accident cu o foarfecă, era extrem de deranjat când alţii arătau nesăbuinţă în privinţa protecţiei oculare a celorlalţi cetăţeni. Ochii sunt nişte organe fragile, în care nu trebuie să te slobozeşti. Aşa că Odin îl chemă pe Narwhal la el, în palatul subacvatic de cleştar, ca să îl pedepsească. Sărăcuţul Narwhal tremura tot de frică, ca o vergea. Nici de labă nu-i mai ardea în faţa marelui zeu. Atunci Odin se uită urât cu ochiul lui la Narwhal şi îi spuse:

“Măi nesimţitule, cum măi să faci labă în ochi la scoici? Nu ştii că ustură? Ce, dacă eşti mai mare îţi permiţi? Ţie ţi-ar plăcea să îţi faca cineva mai mare, spre exemplu eu, o labă în ochi ? Răspunde mă, labagiule!”

Şi cu toată mânia lui de zeu nordic, Odin îl rupse cornul din frunte şi îl blestemă:

“De acum înainte, tu n-o să mai fii Narwhal! Ţi-am rupt cornul cu care făceai glume proaste şi pielea din urâtă ca un cadavru ţi-am făcut-o lucioasă şi subţire! N-o să mai ai cu ce să te aperi şi nici timp de labă n-o să mai ai pentru că toată viaţa ta o să fugi să nu te fută în cur rechinii, pentru că de azi înainte tu eşti Delfin! Cel mai homosexual dintre animale!”

Şi de atunci a apărut, dragi copii delfinul, care este un animal foarte homosexual pe care-l fut în cur toţi rechinii, şi nu-i mai arde de glume proaste. Şi de atunci îşi permit şi scoicile să atate ca o pizdă, ca nu mai are cine să facă labă pe ele. Meduzele tot ţigani au rămas.

Ţineţi minte, copii! Nu vă jucaţi cu meduzele!

posted by Radu at 6:13 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:22

Ete că apar pe sticlă
Ete că apar pe sticlă

Diseară, la emisiunea aia “după bloguri”. Habar n-am ce au scos la montaj, că am mâncat căcat vreo 10 minute, din care rămân vreo două.

De fapt nici nu ştiu de ce vă zic că apar la teve. Că oricum voi, de citiţi rahatul ăsta, deja citiţi rahatul ăsta iar cei ce nu citesc rahatul ăsta şi s-ar uita la televizor după care ar veni să citească rahatul ăsta, oricum nu ar veni pentru că au citit rahatul ăsta.

Deci din punct de vedere publicitar, nu mă ajut cu nimic scriind aici că o să apar la televizor. E ca şi cum mi-aş scrie pe pulă, ca Terente “fut bine şi apăsat la cioc”. Deja dacă vedeai ce scrie probabil ştiai că e bine şi apăsat.

Şi m-au şi enervat că m-au prezentat ca Piticigratis, nu ca Radu. E ca şi cum i-aş fi spus io prezentatorului Teo “Realitatea TV” sau “Tipu’ ăla de la deko cu sketchu ala vag hazliu cu pula mea pe care-l stie toata lumea dar care nu e asa de hazliu in general”

(dupa cum a observat unu’ nici macar hyperlinku de pe site-ul lor nu l-au pus bine. l-au pus pe adresa veche. baieti dejtepti.)

Pentru intrebari suplimentare gen pe ce canal si la ce ora, google it. nu fiti idioti ca primu’ care a postat aici. Nu va dau informatie muie-n gura cand o puteti afla singuri.

Şi vorbind de sticlă. Nu, nu beau nimic. Vroiam să zic două cuvinte de Sergiu Nicolaescu: Pensionează-te bă!

Am fost la premiera ultimului lui film, Carol I, care a fost prost dar care m-a făcut să realizez că toţi domnitorii din istoria României au semănat cu Sergiu Nicolaescu, că de-aia i-a jucat pe toţi. Nu că ar fi grandoman. Eu zic că mai are timp, până moare, să facă câte un film cu Baba Novac, Peneş Curcanul, Toma Alimoş, Gelu, Glad, Menumorut şi Mama lu Ştefan cel Mare.

posted by Radu at 8:09 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:22

Etapele sexului, Episodul 1
Cum momentan mai mult păr pubian de-al meu se află pe tractul digestiv al nenumăratelor tipe ale căror nume nu prea m-am obosit să-l ţin minte decât v-a crescut vouă în toată viaţa voastră plictisitoare, m-am gândit că e iarăşi timpul să împărtăşesc din vastele mele cunoştinţe sexuale, ca să nu muriţi proşti.

Sexul, sau “fututul” cum este cunoscut în cercuri ştiinţifice, este un proces fazic, care are nişte etape bine stabilite. Am să le parcurg încet şi exhaustiv, să nu ratez detalii. Ţineţi minte că aici e vorba de fututul clasic, acasă, în pat, cum se întâmplă în 94% din cazuri după ce ai trecut de vârsta la care stai cu părinţii şi n-ai cum decât în parc şi-n scara blocului. Deci nu vorbim de excepţii.

Sunt 4 faze mari ale sexului
DESCHILOŢAREA
PRELUDIUL
R.A.M. (rapid ass movement, sau datul din buci pe româneşte)
DEZNODĂMĂNTUL

A. Deschiloţarea

Deschiloţarea este prima etapă a sexului. E procesul prin care două corpuri umane ajung de la stadiul de îmbrăcat, la stadiul de “în puţa goală”. Ideal este ca deschiloţarea să se petreacă în timp ce faci alte chestii. Adicătelea să fie combinata cu pipaială şi mozoleală în aşa hal încât ambele persoane să ajungă goale în acelaşi timp, fără să laşi impresia că asta era intenţia iniţială. Dacă te opreşti şi te dai jos să scoţi hainele şi să le agăţi în cui, omori atmosfera romantică. Astfel, deschiloţarea se distanţează de dezbrăcat. Au acelaşi scop, dar deschiloţarea trebuie să pară mai fluidă şi mai accidentală. Există câteva reguli simple.

1. Trebuie să ajungeţi dezbrăcaţi în acelaşi timp. Dacă ea mai are blugii pe dânsa şi ţie îţi bate vântu-n coaie ai cam eşuat şi pari disperat.

2. Dacă nu îţi dai jos şosetele, pari ultimul ţăran disperat. Şosetele sunt cel mai greu de dat jos în mişcari care nu par a fi mişcările clasice de dat şosetele jos, tipice dezbrăcării. Recomandabil e să o faci cu degetele de la piciorul opus, în timp ce faci altceva, să nu se vadă procesul în sine.

3. Femeile nu se dezbracă singure, adoptând în pat poziţia de “vaca-n păpuşoi”, aşteptând să fie dezbrăcate. Asta din cauza psihologiei feminine, dezbătută cu altă ocazie, care le spune că dacă se dezbracă singure, o să pară disperate de pulă. Aşa că vor aştepta să le smulgi tu hainele de pe ele, ca să fie ele mulţumite că tu de fapt ai vrut să te fuţi mai tare decât ele şi ele doar au cedat. Această mentalitate e şi mai evidentă dacă domnişoara deţine o haină sau lenjerie scumpă şi fragilă. Atunci ea o va scoate cu mâna ei de pe dânsa, “să nu o rupă idiotu’ că am dat juma’ de salariu pe ea”.

4. Trebuie să te încurci puţin la sutien şi să spui zâmbind că “mereu am probleme cu ăsta, nici până acum nu am învăţat cum se desface!”. Pari drăguţ, puţin timid şi atât de emoţionat de prezenţa ei dezbrăcată încât îţi piere dexteritatea. Se va simţi extrem de flatată şi îţi va zâmbi înţelegător. Am aflat pe propria piele că dacă îl scoţi cu două degete, dintr-o mişcare, atât de subtil încât în confuzie nici ea să nu se prindă ca a rămas fără sutien, nu o să fie impresionată. O să creadă că eşti fustangiu profesionist. Chiar dacă eşti, nu trebuie să creadă asta.

5. Deşi chiloţii feminini is extrem de uşor de scos şi dacă tot a rămas numai în ei, ţi se pare logic să zboare în secunda doi, e bine să-i mai laşi acolo câteva minute. Ei sunt un fel de scut psihologic. Femeia se simte protejată că îi mai are pe ea şi în control asupra situaţiei, chit că sunt două şnururi cu găurele. Are impresia că atâta timp cât mai e chestia aia minusculă pe ea, ÎNCĂ NU E DEZBRĂCATĂ şi poate să se răzgândească oricând. Trebuie lăsată să se obişnuiască cu ideea că totuşi nu e aşa. Al doilea motiv este că, bizar, femeile au impresia că arată mai bine cu lenjerie intimă decât complet goale. Sunt creaturi ciudate care petrec mult timp alegând cu ce-şi îmbracă fofoloanca şi trebuie să pari că admiri acest ultim înveliş textil.

6. Masculii ţin mult la chiloţii lor, deşi îi scot rapid. Nu vor să audă comentarii că de ce-s mov, că de ce-s roşii, că de ce îs cu maşinuţe, de ce nu-s boxeri, sau de ce îs boxeri. Fiecare ştie mai bine în ce e confortabil să-i transpire coaiele şi valoarea estetică îl interesează mai puţin. Ştim că fostu’ purta numa’ boxeri negri. Dar avea motivele lui. Erau negri că îi schimba la 4 zile şi e o culoare care suportă şi prin boxeri se cunoaşte mai puţin când ai pula mică, că nivelează chestiile, pe când chiloţii clasici le adună într-un loc. Io uneori port mov că e referinţă la calitatea obiectelor din World of Warcraft (epix) şi mi se pare hazliu, chit că e estetic hidos. Estetica nu contează la masculi.

Acum că am ajuns floc în floc, trecem la partea a doua:

PRELUDIUL

Daar… nu acum, ci în episodul următor!

posted by Radu at 8:00 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:23

O să murim toţi de la gripa porcină şi de la drobul de sare
Prima dată, am murit toţi în 2000. Y2K. Din cauză că maşinăriile nu erau programate să calculeze anii decât în formula 19XX, când schimbau la 2000 deveneau toate conştiente de sine şi se răzvrăteau asupra asupritorilor din carne, începând să ne ucideze în masă. Singura speranţă era, ironic, un robot din viitor în formă de Schwartzenegger, trimis de rezistenţa umană să ne salveze.

Retardaţii chiar aveau o teorie cum că tot ce e computer o să facă poc, urmând haos şi anarhie. Calculatoriştii inteligenţi au spus că teoria lor e retardată.

Cu toate acestea, căcănarii din presa mondiala s-au zbătut ca o găină fără cap, instigând prostimea la panică. Prostimea a închis tot ce e calculator zilele ălea.

——————————————————————————————————

Apoi am murit toţi în 2001 de la boala vacii nebune. Biliarde de vaci schizofrenice, antisociale şi cu probleme cu figurile autoritare au călcat în copite guvernele mondiale, adunându-ne pe noi, oamenii în ţarcuri şi folosindu-ne pentru carne şi lapte.

Cam singurul mod în care se putea lua boala vacii nebune de la o vacă nebună, era de la creierul crud al acesteia. Bine, dacă-l mâncai, era mică şansa să o iei. Dar dacă îţi spărgeai capul şi frecai un creier de vacă infectată de creierul tău, şansa să iei boala creştea. Şi evident, dacă toţi făceam aşa, şi nu ne tratam, logic se lăsa cu o epidemie mondială. Pericolul ERA FOARTE MARE.

Scatofagii din presa mondiala s-au zbătut ca un coi într-o căldare, instigând prostimea la panică. Prostimea nu a mai mâncat vacă juma’ de an.

———————————————————————————————-

Apoi am murit toţi de SARS, în 2003. Epidemie pornită de la galbejiţi, ne-a nimicit pe toţi instant. N-am avut nici o şansă. Sângele ţâşnea din toate orificiile. Te infectai dacă zăreai în zare un infectat. De fapt nici nu apucai să-l zăreşti în zare. Până îţi dădeai seama că ai zărit ceva, erai deja mort de mult.

SARS era un fel de pneumonie mai şmecheră. Da, era nasoală. Umblau asiaticii cu mască pe muie de frică. Totuşi, se trata ca orice gripă sănătoasă. Aspirină, somn, comprese cu spirt, mujdei. Funcţionau toate. Şansa de supravieţuire era cam de 90%. Să nu înţelegeţi greşit. Asta nu însemna că dacă eu aş fi luat SARS aş fi avut 10% şanse să mor. Nu. Eu sunt un om sănătos, de condiţie materială decentă, care ştie să se trateze. 100% supravieţuiam cu brio. Maxim cu un concediu medical. Evident, un moş de 97 de ani, care trăieşte în căcat şi frig are şanse mai mari să moară de SARS. Şi na, nu e mare pagubă de ăla. Murea şi de la o iritaţie la genunchi ăla. 700 de oameni au murit în total de SARS în lume.

Fecalofilii din presa mondială s-au zbătut ca pula-ntre dinţi, de miliarde de oameni umblau în asia cu măşti pe faţă, toate ştirile erau pline de rapoarte panicate despre marea epidemie şi prostimea nu a mai călcat în Asia, în vacanţă, tot anul.

——————————————————————————————————————

Am murit iar, în 2007 de la gripa aviară. Legiuni de păsări au picat din cer, infectate, explodând ca grenadele în contact cu pământul. Planeta a rămas goală şi plină de cratere ca o gagică coşuroasă la beţie sau ca luna. Am fost ucidaţi iremediabil.

De la gripa aviară au murit 500 de oameni. Nu poţi să o iei mâncând pasăre. Nici măcar dând limbi în pasăre. Doar de la carnea crudă, dar şi de la aia e greu. Tehnic, cea mai mare şansă să iei gripă aviară e să omori o găină infectată, să o toci mărunt şi să o tragi pe nas. Pe bune. Şi nici aşa nu e sigur. Au luat-o numa săracii infecţi care trăiau în casa găinilor şi se scobeau în nas cu găinaţ. Şi chiar şi ăia, trataţi bine nu mureau. Cam ca la SARS.

Iarăşi mâncătorii de căcat din presa mondială au bulbucat ochii apocaliptic, zbătându-se ca lindicul în vânt şi făcând spume la gură cu vestita gripă aviară. Nu s-a întâmplat nimic, evident, dar prostimea nu a mai mâncat păsăret tot anul.

—————————————————————————————————–

Ca statistică aşa. Au murit anul ăsta mai mulţi oameni în lume înecaţi cu mâncare. S-au împuşcat mai mulţi oameni ACCIDENTAL în meclă luna asta. S-au sinucis mai mulţi trişti de când aţi început voi textul acesta, până acum decât au murit oameni de la toate bolile ăstea combinate în toţi anii.

Acum e rândul porcilor. Na, vor vacile şi găinile răzbunare. La fel ca şi la alte boli imaginare, care apar la teve doar pentru că fac rating, şi asta are o şansă absurd de mică de a se transmite. Mai exact, doar dacă te săruţi franţuzeşte cu porci infectaţi. Au murit de la ea 30 de mexicani slinoşi care dormeau cu porcii. Dar na, toată lumea este panicată, că la teve, Esca e VORBEŞTE FOARTE GRAV DE GRIPA PORCINĂ DECI E SERIOS!

Cretinii de la ziarul Ring au făcut o statistică alaltăieri, că dacă ajunge la noi gripa porcului, 600 000 de români o să crape. Ai să moară mă-ta! Uite. Fac şi eu o statistică:

Daca mă sui pe Intercontinental cu o erecţie şi fac o piruetă, strivesc 800 000 de români! Sunteţi toţi în pericol. Dau cu pula-n jur şi e genocid.

Dar există un pericol muult, muuuuult, muuuuuuult, muuuuuuuuult mai mare decât toate bolile ăstea, şi chiar şi decât genitalele mele. O să auziţi la teve de el în curând. S-a descoperit un drob de sare la mine pe sobă. Dacă pică de acolo, am belit pula toţi. TOŢI!

Oile n-o să moară. VOI sunteţi oile. Staţi cuminţi în ţarcurile voastre ca să nu păţiţi ca porcul, vaca şi găina. Control prin frică. Beheheheli-mi-aţi cariciu de idioţi.

posted by Radu at 4:02 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:24

Cum să bei bere
Te-ai uitat în pantaloni şi ai văzut că ai coaie. Ce înseamnă asta pentru tine ca om şi persoană? Păi în primul rând înseamnă că trebuie să bei bere. Dacă eşti mascul şi nu bei bere poţi să-ţi donezi coaiele ştiinţei pentru că le ţii degeaba. Dar, cum să bei bere? Nu toţi masculii sunt dotaţi cu o sinergie testicule-creier atât de instinctiv perfectă încât să dea pe gât alcoale cu măiestrie. De aceea e bine că există un expert ca mine, care să le spună cum să bea bere celor mai proşti dintre voi.

Cel mai important lucru pe care trebuie să-l ţii minte când te-ai decis să cumperi bere, e că berea este la feminin. Nu ceri UN BECKS, SAU UN TUBORG. E mereu O becks, tuborg, holsten orice altceva. O . O bere, două beri. Feminin. Nu sugi din ceva la genul masculin. Altfel barmanul îşi dă seama că eşti un căcat cu ochi de când o ceri şi îţi scuipă în ea / o desface cu desfăcătorul pe care-l ţine la pulă. Eu aşa aş face în locul lui.

Excepţia este Skol. Nu ceri O Skol, că suni ca un felator anonim. Se cere O BERE Skol. Asta dacă nu vrei să-l fuţi pe barman.

O luăm pe recipiente.

Berea la bidon:

Alesul unei beri la bidon ţine de gust. Există doar o regulă: nu cumpăra Burgăr. Aia nu e bere. E urina fraţilor Micula. E Fruti Freş în care a fermentat zahărul. Dacă cineva vine la tine cu un bidon de Burgăr şi te invită să bei din el, trebuie să o iei ca pe o ofensă şi să îi fuţi un pumn în stomac.

El zice “Vrei să bei Burgăr?” dar de fapt vrea să zică “Vrei să o fut pe mă-ta în gâtlej?”, pentru că nici un om care se respectă nu i-ar oferi unui om pe care îl respectă să bea din asemena pişat. E cea mai mare jignire pe care i-o poţi aduce unui băutor de bere şi, de obicei, e cu bună ştiinţă.

Berea la bidon se bea în grup. De unul singur nu o bei decât dacă ai ajuns la gradul ăla de rafinament suprem la care poţi bea doi litri în 43 de minute, cam cât îi ia unei beri la bidon să se răsufle. Dar cum eşti pulete începător, nu o să bei bere la bidon de unul singur. Doar în grup, aşa că analizăm doar această posibilitate. Nu contează în ce direcţie se pasează berea, important este ca ea să se menţină. Nimeni nu stă cu sticla în mână. Care termină de băut, o dă la următoru’, să nu existe timpi morţi. Uneori mai dai de câte un imbecil care are tupeul să şteargă botul sticlei cu mâneca înainte de a bea, insinuând că mâneca lui de ghiorţan slinos e mai curată decât buzele tale şi ale celorlalţi băutori de bere din grup. Evident, trebuie luată ca pe o jignire şi animalul prost pocnit sănătos cu pumnul în plexul solar. Nu îi spui de ce l-ai pocnit. O să se prindă el a doua oară când face aşa şi sare berea din el ca stropii din băşină de la pumn. Aşa formezi un reflex pavlovian în ţăranul cretin şi va şti să bea bere cu respect. Există şi o excepţie: Herpes.

Berea la cutie

Berea la cutie e bună în deplasări şi acasă, că e uşor de cărat. E mai greu de băut din ea, mai ales de la orizontală, dar merge cu puţin antrenament. N-ai ce să zici în rest de berea la cutie. E berea pe care o bei în autobuz, în parc, la ora de caligrafie şi oriunde există timpi morţi pentru mâinile tale şi trebuie să cari ceva sub nas ca să nu se atrofieze.

Sticlă, supozitor sau halbă?

În baruri eşti pus în faţa urmatoarei dileme: Să bei la sticlă (0.5 L), la supozitor (0.33 L) sau la halbă (0.4 de obicei).

De notat că hipstării pidosnici zic “draft” la halbă. Dacă foloseşte cineva în conversaţie cu tine cuvântul “draft” pentru a se referi la bere la halbă, răspunsul logic este “draft să-i zici lu’ mă-ta şi lu’ morţii mătii, luaţi-aş neamu-n ştangă de hipstăr obosit care poartă fular şi face labă pe hamsterdams!”
Da. Dacă zice draft mai mult ca sigur are fular şi ascultă hamsterdams, sau OCS, sau Voma sau orice alt jeg ce trece ca muzică în societatea de căcat în care suntem noi acum şi în care oamenii fără gusturi îşi dau cu părerea în loc să sape la canalul Dunăre-Marea Neagră via Arad pe care am să-l fac eu ca dictator, nu pentru importanţa lui strategică ci mai mult ca să existe un loc unde să crape de muncă toţi snobii care au impresia că Dan Puric e un om inteligent ale carui păreri contează, futu-l în gură şi pe el de danasator cu pretenţii de intelectual.

Să ne întoarcem.

Prioritară este berea la sticlă. În ea n-au băgat apă decât ăia de la fabrică. La halbă iei doar dacă nu au la sticlă sau n-ai bani, în general pentru că e mai chioară, mai răsuflată şi mai ales că, cu toate că pe maneta de la dozator scrie Heineken sau Carlsberg, cel mai probabil de pe ţeavă curge urina fraţilor Micula. La supozitor nu se ia bere decât dacă nu există altfel de bere. E penibilă. E bere pentru copii aia. Cine a venit cu ideea să bage bere în sticlă de parfum merită împuşcat în gât. Probabil o femeie, că ăstea îşi tot bagă sticle-n pizdă şi parcă aia de 0.5 e prea groasă, futu-le-n gură şi pe ele de nimfomane. Dacă n-ai ce face şi iei la supozitor, măcar ia şi un pai la ea. Pe bune. Dacă tot te fuţi în cur, fă-o de tot, nu numa cu capu’ pulii. Fii gay până la capăt.

Ţine minte, când bei din sticlă, să nu pui tot botul pe gura sticlei ca imbecilul, mai ales la început. Trebuie să laşi un mic spaţiu să intre aerul când bei, dacă nu, se formează puţin vid care antrenează gazul din recipient, făcând berea să-ţi ejaculeze pe mână, moment în care toţi de la masă o să-şi dea seama că eşti idiot şi o să-ţi scuipe în ea când te duci să te pişi. Eu aşa aş face dacă aş sta la masă cu tine.

Etichetă

Există o mare majoritate de oameni proşti care ţin sticla de baza ei. NU. Sticla se ţine de gât, pentru că, în caz că vine un viteaz la tine cu aere de titan să poţi să-i fuţi instant o sticlă în cap. În caz de vin mai mulţi, o spargi cu curul de piciorul mesei, aţi văzut voi în filme, n-are rost să vă desenez. Cuţit ad-hoc. Din acelaşi motiv nu se ia niciodată mâna de pe sticla proprie de bere decât atunci când ai terminat-o şi ai luat alta.

Mie îmi ia 18 secunde să golesc o bere pe gât şi încă 0.4 secunde să i-o sparg lu’ un figurant de muie. Cam ăsta e idealul în băut, padawanilor.

Corona nu e bere. Salitos nu e bere. Nu stai la masă cu persoane de sex masculin care beau aşa ceva. Dacă un prieten vine cu aşa ceva la masa ta, îi urezi un prompt “marş la căcat”, îi dai un bocanc în scaun şi te faci că nu-l mai cunoşti.

Ciocnitul berii se practică la fiecare sticlă începută, cu toţi de la masă care beau alcool. Dacă nu ajungi la ei, ridici puţin berea şi te uiţi la ei. Înţeleg ei. Există iarăşi o categorie de respirători pe gură care ciocnesc berile complex, cu un cod secret. Sus, jos, in gură în cur. Era drăguţ când beam bere în clasa a 6-a, dar dacă ai deja păr la pulă şi vrei sa faci artificii cu ciocnitul berii, eşti penibil şi gay. Păstrează mişcările secrete pentru clubul tău de citit “codul lui DaVinci” şi făcut labă-n cerc.

Iarăşi, din punct de vedere psihologic, ce face omu cu sticla este foarte relevant. Dacă te joci cu ea în mână înseamnă că ori cineva de la masă te enervează, ori stai la masă cu o gagică pe care vrei să o fuţi. Dacă cojeşti hârtiile de pe sticlă, înseamnă că ori cineva de la masă te plictiseşte crunt, ori e o gagică la masă pe care vrei să o fuţi.

P.S. Gagicile, nu vă udaţi degeaba. De obicei cojesc eticheta că mă plictisiţi, nu că v-aş fute.

posted by Radu at 3:44 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:26

Criticii de orice: Ep. 3 – Ultimul Marfar
La cerea publicului, si prin public vreau sa zic Vocile din capul meu, a treia si ultima parte a marfarului.

Radu: ce naşpeta e gagica asta
Radu: parcă tocmai a călcat pe o coajă de banana şi se bucură că o să dea cu curu de asfalt
remus: sau parcă tocmai se apleacă după curul unuia care a călcat pe o coajă de banană
Radu: nah, uite-te la picioare. în secunda doi după poză şi-a spart târtiţa în el
remus: orişicum, are ca hobby personalitatea femeilor
Radu: cred că îşi pune şosete pe ambele mâini cu nasturi în loc de ochi, şi le atribuie personalităţi de femei.
Radu: la pescuit el e momeala sau pluta
Radu: vezi că pescarii se îmbracă în roşu ? ca să turbeze peştele
remus: e genul care pe întuneric dă bine ca fată, 1. pentru că e dotat la capitolul pleată 2. pentru că ştie multe despre personalitatea femeilor
remus: ca să fim cumsecade, aş zice că e un tip interesant. e pasionat de absurd şi de pescuit şi poarta tricouri kul, de rapperi anonimi
Radu: probabil stie tot ce e de stiut despre personalitatea femeilor, dar vaginul femeilor a rămas un mister pentru el
remus: CE ? FEMEILE AU VAGIN ?
Radu: fix sub prostata
Radu: el are 1.75. pentru că are gât
remus: da, însă ce n-are e barbie
Radu: încearcă să dea cu pumnul ? aşa ţin fetele pumnul când dau
remus: ştii ce mai lipsea ? să pună degetul mare între degete
Radu: părul ăla îi dă forma unui cap de pula
Radu: cred că dacă e într-o camera obscură lasă umbra unei puli pe perete
remus: curioasă freza
Radu: excita toate femeile, aşa le cunoaşte personalitatea
remus: madalina manole, varianta cu lanţuri de coca
Radu: te iei de blingul lui? e shizzle of the dizzle!
remus: oare dacă eşti femeie şi mergi pe strada şi te urmareste libidinosu asta şi îi vezi umbra, se cheama hărţuire sexualaă dacă umbra lui in formă de pula intră în umbra ta ?
remus: are şi cercel, dacă te uiţi bine
Radu: nu mi-aş pune niciodata cercel in pula. mi se pare dureros
remus: e şi nenecesar, cine să-l aprecieze ? cât stai cu pla scoasă ?
Radu: şi acuma stau cu pula scoasă. gândesc mai bine aşa
remus: de ce nu poartă ăsta o şapcă ?
Radu: o sapca pe pulă? ce idee bizara. mai bine îşi pune un prezervativ
remus: dăm o bilă albă pentru deep purple, dar nu cred că are unde să o bage
remus: clapar marfar sună binişor însă
Radu: dar să cânţi in trupa trupa suna idiot
remus: da, însă e autoreferenţial, şi meta meta meta
Radu: e că-n dude where’s my car
Radu: in ce trupă ai cântat? in trupa!
remus: un fel de the band romanesc
Radu: bine bine, dar în ce trupă?
Radu: in trupa!
remus: insă asta cu personalitatea femeilor mă dă pe spate
Radu: si pe el

remus: ăsta e moşhu care a învăţat-o karate pe fufa care cântă cu gura
Radu: e un fel de mr myagi al romaniei. snatch the pebble from my hand grasshoper
remus: e şi tăticul monstruleţului de la chitară, după nume, dar zic la ghici
remus: poate i-a zis că daca te ţii de chitară, descuiem frigideru’
remus: bine, că dacă ii arzi una în genunchi cade drept în coaie
remus: ce-i drept, e singurul cu coaie din formatia asta
Radu: văd, pocneşte blugu pe coaiele lui
remus: cred că au folosit un model de picioare şi au prelucrat în photoshop
Radu: eu zic că dacă ai 50 de ani şi înca te mai dai cu gel în cap ai eşuat în viaţă
remus: nici la el nu stiu dacă e gel. e tobar, na, transpiră
Radu: pariez că se vopseşte în cap să nu se vadă că a albit
remus: şi are 1,66
Radu: EL E PITICUL
remus: clar, pitic, criza vârstei de mijloc
remus: are şi 2 pumni cu care ambiţionează trupa
Radu: “bai, daca nu va tineti de cântat vă fut în cur cu mâna mea!”
remus: şi lui îi place pescuitul şi ghici ce: cinematografia !
Radu: asta cu cinematografia e pentru oameni care nu ştiu ce să scrie acolo
Radu: toată lumea se uită la filme. e ca şi cum aş trece la pasiuni: respiratul
Radu: pardon, hobby-uri . nu pasiuni
Radu: what the fuck e cu mine cu românismele astea lame?
remus: e trist mă, ca tatăl să fie mai în formă decât feciorul
Radu: vezi că omu are şi autoironie, a cântat cu tutankamon
remus: dar e in ghilimele, deci să ne fie clar, e cu mister aici: poate a cântat, poate n-a cântat cu tutankamon. nu se stie
Radu: deci cineva a zis aia, dar nu se ştie cine, de e în ghilimele fără autor
Radu: o fi Herodot?
remus: nu cred că e herodot
Radu: dar serios are nişte coaie masive. sau o hernie
remus: eu cred că are fundul în faţă şi invers
Radu: cred că e penibil rău să cânţi cu tac-tu în formaţie. tot scopul de a cântă într-o formaţie e să fii cool şi să agăţi gagici. merge cu tac-tu ? cred că râd toţi de săracu’ gras. de-aia şi mănâncă aşa de mult. mâncarea e singurul lui prieten
remus: tată, stai la orgie ? că eu şi băieţii ne gândeam să ne pocnim anal
remus: a zis toni că stă şi ea să ne facă poze
remus: vrea clabarul să aiba material de parcurs cand e singur şi romantic
Radu: fiule, pot să-i dau şi io la muie lu asta cât o fuţi tu? vai tată, avem pulile de aceeaşi culoare! se vede că ne înrudim!
remus: nu cred că merge mă, la ce burţi are fecioru’ nu se poate apropia de o femeie decât cu picioarele sau capul
Radu: cred că poponarii ăştia se adună în faţa unui zid şi fac laba la umbra clăparului
remus: clăparul e cel mai înalt
Radu: nu. dar are umbra în formă de pulă

posted by Radu at 3:42 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:27

Criticii de orice: Ep. 2 – Iar Marfar
De data asta, în loc de şapou pun un comentariu de-al solistului trupei, de la episodul anterior.

“Va salut. In primul rand mersi pt reclama, dupa cum stiti, cea mai buna e cea negativa. In al doilea rand nu prea le-am inteles rostul comentariilor.
Iar punctul 3: il invit pe acest Radu intr-o seara la Coyote Cafe sa discutam mai mult asupra subiectului. De obicei nu “scrii” cand nu esti informat. Sau asta se cheama jurnalism.
Astept un semn de la tine pe mail sau mess, si stabilim o intalnire.”

E prea scumpă berea acolo. N-am ce căuta decât în ziua de salar. Şi nu, nu se cheamă jurnalism. Absolut nimic de aici nu se cheamă jurnalism. Se cheamă miştocăreală. Să continuăm!

Radu: th th th th that’s all folks!
remus: haoleu, halite-aş, nu vrei un fion ?
Radu: pare un vânzător de capuri de duş de pe malul damboviţei
remus: eu nu sunt sigur daca are mai mult de 2 bărbii
Radu: cred că suge mâncarea în el cu atâta poftă încât i-a intrat nasul în meclă
remus: da, şi uite, a fost hrănit cu foci, toată viaţa
Radu: până în ziua când şi-a dat seama. DAM DAM DAM DAAM! că el însuşi e o foca!
remus: suspans ! canibalism ? genocid ?
Radu: dar vezi ce zămbet libidinos are? de parcă zice “am să te fut şi am să te mananc! intr-o ordine aleasa de mine!”
remus: a se reţine zâmbetul ăla de constructor de baraje naturale din păr de solist la marfar venit pe conducta de toaleta
Radu: uite unde e perechea de la brăţara lu cumilcheamă celălalt!
Radu: cred că ştiu unde a fost degetul!
remus: cred că e un fel de brătara de logodnă, pentru d’ăştia de-şi servesc pumnul anal.
remus: e aşa de gras încât a rupt pantalonii
Radu: observi că are blugii rupti şi sub ei are izmene rosii ? să se asorteze cu tricoul
remus: măi, poate sunt roşii ca o consecinţă a prieteniei cu florinel
remus: n-ai de unde să stii, dar cercetarile arată că un pumn în anus se poate lăsa cu sângerare
remus: mai ales dacă se face din asta un obicei împărţit spiritual de un cuplu fierbinte
Radu: arată destul de masculin incât să ia un pumn în cur fără să clipească
remus: măcar îi place pink floyd şi queen, dar probabil le ascultă în timp ce mănâncă
remus: şi totuşi, ce zâmbet,şi ce freză. Arată ca un kiwi viril
Radu: măi, mi se pare că l-am văzut în lord of the rings. nu împingea el catapulte acolo ?
remus: tot ce e posibil, deşi la ce lipsa de umeri are. ..poate le-a împins cu fundul
remus: observi însă că PARE că are mâneci de cămaşă ?
remus: dar numai PARE
remus: ei, e belicios rău dacă numai PARE
Radu: aşa pare şi că are faţă de om
Radu: şi el stă cu degetele mari in buzunare. o fi un semn secret de-al lor
remus: mă, poate nici ăsta n-are degetele mari
Radu: porcii nu au deget opozabil
remus: au însă orgasme de juma’ de oră
remus: ceea ce explică zâmbetul ăstuia
Radu: l-a prins fotografie în prima jumătate a unui orgasm
remus: cred că îşi ţine burtica , de fapt cu degetele
Radu: aia nu e burta. e a treia guşa
remus: vezi că în poza de profil are un fel de cioc sub buză
remus: e un fel de dirty sanchez varianta ţepeş
remus: se vede clar, relaţia solist chitarist e sacră, ca în orice trupă
Radu: credeam că i se aşezaze o muscă să sugă resturile de mâncare

Radu: ăsta e smecherul trupei
Radu: “CE PULA MEA VRETI DE LA MINE?”
remus: arata de parcă a scos mana dintr-un vagin de vaca
remus: şi te intreabă “care-i problema? Ce, tu n-ai viaţa ta de pervers de oraş ?”
Radu: îmi place că şi-a încercuit un subbrat, să se vadă că e mai important decât celălalt.
remus: ceva gen “EU AICI TRANSPIR, BA ! “
remus: “NU CA TINE, PE OUA !”
remus: E tare tipu’ îi place să pescuiască. Ai nevoie de răbdare la pescuit
Radu: “îmi place să pescuiesc! ce pula mea vreţi de la mine?”
remus: “care-i problema ? dacă vă fut un cioc în gură, rămâneţi fără viaţă în voi, bă !”
Radu: e destul de contrariat pentru înălţimea lui modestă
remus: 1.71
Radu: un cioc in sfârcuri poate
remus: e cam minim a să fii model dacă eşti tipă. Poate el e piticul trupei, de care se apără săraca fată!
Radu: cred că stiu de ce e asa nevrozat. el nu e dragoş – alexandru. El e copia malefică din universul paralel. De-aia are cioc.
remus: e posibil, vezi sprânceana ? Clar, e malefic!
remus: Eu cred că e un triunghi amoros aici, cu ailalţi doi: astuia ii place să gătească, harbuzului de la chitara îi place să manance.
Radu: pai daca tot pescuieşte, ce-ai vrea să facă cu ei ?
Radu: macar lu’ asta ii miroase mâna a pizdă, na, pescar. nu-i miroase a cur.
Radu: “pot să scot solzii de pe un peşte cu ciocul! ce pula mea te uiţi aşa la mine?”
remus: “a terminat florin tot gelu’ şi nu mi-a mai rămas decât pentru sprâncene ! SI ? eu o fut pe mă-ta ? nu ! atunci tu ce pla mea vrei cu mine ?”
remus: Ce îi lipseşte şi asta e trist, e gâtu’
Radu: “N-AM GAT, ASA ŞI ? CE PULA MEA VREI?”
Radu: daca avea gât trecea de 1.75
remus: poza ăstuia ar merge pe un site despre cum românul e indiferent la faptul că primeşte mită, are mâna întinsă, zice ce pla mea vrei, şi cealaltă e pregătită să prindă a doua şpagă.
Radu: observi că are şi un ochi mai mare decât celălalt. are oleaca de privire de psihopat pe dânsu: “AM INTORS O PROSTITUATĂ PE DOS, ASA ŞI ? “
remus: “mănânc copii ! care-i problema ? îi înghit întregi, că n-am gât ! ca şerpii!”
Radu: Cred că şerpii sunt formaţi numai din gât. Oricum, îşi dizlocă mandibula trăgându-se de cioc.
remus: sau apăsând pe sprânceană.
Radu: “NU COAE, NU STIU CE A FACUT GRASU’ CU INSTRUMENTELE, LE-A MANCAT, ASA ŞI ?”
Radu: totuşi. sincer . cred că atitudinea lui este “in pula mea, ştiu că trupa e de căcat, asta e, mi-e rusine şi mie, ce vrei?”
remus: da, şi pare să arate cel mai normal dintre toţi. Şi la muzica stă binişor.
Radu: şi mie mi-ar fi ruşine cu mine în locul lui.

posted by Radu at 7:19 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:29

Criticii de orice: Ep. 1 – Marfar
Marfar e o trupă care există. Solist e un mucea de la formaţia Amicii, dacă o mai ţineţi minte. Era ceva cu copii. Au un site fabulos. După ce am râs la el cu amicu’ Remus, ne-am gândit noi aşa, mai mult eu, să facem comentariu pe meclă, ca adevăraţi critici ce suntem. Formaţia sau ce vrea ea să fie are 6 membri. Ăsta e primul episod. Primii doi.

remus: Iote ce poză de Keanu Reeves în reclamă la cereale combinata cu Uncle Sam are!
Radu: Unchiul Ristea te vrea pe tine. Să-i miroşi degetul.
remus: “Nici nu ştii unde a fost degetul meu”
remus: “Te vreau în jurul degetului ăsta”
remus: “Bagă nara !”
remus: Tare, are ochii verzi şi cică şi gri.
Radu: Gri pe întuneric.
remus: Gri când face laba se scurge verdele scapa de clorofilă.
Radu: Site-ul e făcut de el, nu vezi după postură că-i calculatorist? Îi lipseşte scaunu’ da’ a luat forma lui.
remus: Ştii desenul ăla cu stadiile de evoluţie şi cum se întoarce omu’ la poziţia încovrigată de maimuţă ?
Radu: Cred că există o explicaţie mai simplă: traume anale de la degetu’ ăla. Nu degeaba vrea să-l mirosim.
remus: Adevărul e că dacă faci vocalize, ca să bagi un tremolo, strângi şi din fund.
Radu: Totuşi, nascut în ‘87. Nu crezi că trebuia să ajungă la pubertate pâna acuma?
remus: Poate e metrosexual
remus: Cred ca îi lipseşte degetul mare de la mâna stânga sau îi cad pantalonii.
remus: Ce crezi, el e băiatul ala de la din logo, de pe vârfu’ trenului ?
remus: Ăla care stă cu pla în mâna, lângă marfar acolo, e un băiat cu o sulă de măgăruş sau cu un deget inflamat.
Radu: Totuşi are o poziţie de masturbare foarte cul.
remus: Da. Ţinteşte sus cu ea.
Radu: Eu nu fac labă din picioare decât când vreau sa impresionez pe cineva
remus: Acum am îndoieli despre dacă e gel ce foloseşte.
Radu: tu stii cum se înfundă cada la labagii pletoşi? Săracu’, cred că de-aia a rămas cu degetu’ aşa: scobeşte scurgerea dupa duş sa nu se cimenteze.
remus: Şi cel mai tare, e fan Toto şi Holograf.
Radu: Ăsta nu e câinele din Oz ?
remus: Apropo, poarta brăţară, dar nu ceas.
Radu: Poate e un ceas de gagici.
remus: Eu cred că poartă ca braţară tocmai chestia aia de la cada. A încercat să o desfunde in aşa hal..
Radu: Poate brăţara aia e acolo să ţină minte pâna unde are voie să bage mâna.
Radu: Dacă aş avea un întrerupator de apăsat, aş apela la el cu cea mai mare încredere.
remus: Eventual un borcan de scobit pe fund.
Radu: Ultima lingură de muştar e tot timpul a lui.
remus: E un om fericit, ce mai !
remus: Îi place şi sa conducă.
Radu: Conduce un lift
remus: Tu, înauntru.
Radu: La ce etaj doriţi ?
remus: Tu, afară!

remus: Asta a facut karate, Clar
remus: Se apără de tampoanele care se deschid ca o floare. Îs uscate rau ălea,vezi ce zâmbet crispat are?
Radu: A supravieţuit unui viol cu zâmbetul pe buze dar a rămas cu un tic cu mâinile.
remus: Şi cum ţine garda jos.
Radu: Cred că când era la karate, a primit multe şuturi în coaie.
remus: Da, să ştii că pe femei le doare tare în prostată.
remus: Îi dau o bilă albă pentru că ascultă Fleetwood Mac.
Radu: Totuşi, aş mârli-o sub nas, deşi na, suna naşpa “m-am futut cu Toni”. Aş părea gay care şi-o trage cu italieni.
remus: Da, Toni parcă e nume de salam.
Radu: Acuma ştii de unde iese salamul.
remus: Nu înţeleg însă faza cu părul, şaten roşcat..femeile se vopsesc, de ce naiba ţine neapărat să imi zică mie că în poza e şaten roşcată ?
Radu: Poate eşti daltonist, să nu crezi că e fată verde cu părul pădure.
Radu: Observi ca nu îi plac filmele, ci cinematografia, ca un întreg
remus: Îi plac scaunele de cinema şi întunericul şi lentilele.
remus: E fină fata.
Radu: Cred că ştiu de ce ţine mâna acolo. Tocmai a cascat cu pizda si e un fel de “a pune mâna la gură”.
remus: Da, e politicoasă.
Radu: Să nu îi vedem cervixu’
Radu: Sau juca baschet şi nu s-a prins că i-au furat copii mingea.
remus: Dar eu văd că are mâna şi la spate, poate se crede la cal cu mânere.
Radu: Aş vrea să văd cal cu dildoaie. M-aş uita la gimnastică.
remus: Eu mă uit oricum, că sunt patriot.
Radu: Ţie iţi plac fetele de 12 ani. De-aia.
remus: Plus că e amuzant să vezi femei scunde sărind prin aer
remus: Dar o cheamă tonina, de ce nu prescurtează la nina în loc de toni ?
remus: Vrea să compenseze pentru metrosexualitatea lui Florin
Radu: Să arate cine poartă pantalonii în formaţie.
remus: Aşa, îi dau încă o bilă albă pentru asta.
remus: În total am dat două. Dacă vrea mai mult, să mă sune n-am să răspund, dar am să ţin cont că vrea nu doar bile.
Radu: Cred că poate să tragă cu bile de ping-pong de pe sub mână
remus: Şi să sară garduri foarte eficient
remus: Sau poate zice “nu-mi da limbi” cu gestul ala.
Radu: Şi să mângâie pitici.
remus: Merită sa-i dai şi tu una albă.
Radu: Pitici cu fixatie orala.
remus: Cred că are câine şi e mereu în călduri şi îl dă jos de pe picior cu gestul ăla reflex.
Radu: Hei, i-aş călări şi io picioru’.
Radu: La subgenunchi , unde e sexul cel mai tandru. Locul secret.
remus: Invaginaţia genunchiului, eşti cu adevărat un cunoscator!
Radu: Am găsit şi a patra gaură. Chiar sunt cunoscator.
remus: Pe orbită ?
Radu: Ehe. Mai ai până afli de a patra gaură.

remus: Aoleu! Cu poza aia mică ar putea face reclamă la operaţii estetice pentru capre!
remus: E divă, ce mai !Arată ca şi cum naşte melodia!
Radu: Parcă cineva a spus o gluma aşa de buna încât s-a scăpat în chiloţi de la ea.
Radu: Cred că a lasat garda jos puţin şi chestia de care se ferea, orice ar fi ea, a intrat.
remus: Da, şi acum se apără cu coatele.
remus: Oare femeile care zâmbesc aşa de urât pot avea copii ?
Radu: Doar cu tipi foarte serioşi.
Radu: Eu zic că e altcineva in poză:. alt păr, alt zâmbet alt tot. Nu i-aş da-o lu’ asta la subgenunchi!

posted by Radu at 8:04 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:29

Chestii care imi distrag atentia

Aş vrea să dedic acest paragraf lui Mişu. Mişu e muist. Mişu trebuia să-mi trimită o poză azi, să scriu ceva mişto. Lu’ Mişu i-am zis de 5 ori să îmi trimită poza. Mi-a răspuns mereu cu “Da coae, sigur!”. Când ajung acasă la patru dimineaţa, poza mue. Aşa că mue şi lu’ Mişu. Din cauza lui trebuie să improvizez. Să-i dăm toţi mue în cor lui Mişu pentru că mereu uită şi e muist. Mue Mişu. Rimează. În loc să trimită poza, cum a trimis, a stat să se fută-n lorgean sau ce dracu’ face el.
……………………………………………………………………………………………….

Dar să scriu despre chestiile mici care-mi distrag atenţia.

Vi s-a întâmplat vreo dată să vă uitaţi la un film porno, şi să observaţi că tipa are undeva, între buci o pată mică, neagră şi în relief? Şi să staţi aşa, să vă uitaţi la pata aia, uitând complet de acţiunea sexuală a filmului, şi să vă întrebaţi: CE PULA MEA E AIA? O fi un neg? S-a aşezat cu curu’ într-o boabă de piper? I-a sărit un strop de căcat din cur? Ce pula mea e aia? Şi după să te uiţi încă zece minute, sperând ca ţiganul care o fute la lorgean să dea cu mâna pe pata aia, sa te prinzi dacă e ceva lipit sau doar agăţat. Şi să te enervezi aşa de tare încât să te duci în camera ailaltă să îl scoli pe bunică-tu să vină să vadă şi el, poate se prinde? Şi să uiţi să-ţi tragi pantalonii înainte de a pleca? Nu? Numai mie?

Cel mai tare îmi distrage atenţia urma de căcat din veceu care nu se duce de la tras apa. Şi tot stai, şi speri să se ducă la tras apa. Şi nu se duce. Ştii, în străfundul tău că pâna nu pui mâna să o freci cu ceva nu se duce. Dacă pleci, sperând că dispare de la sine, o să fii surprins trist că mai mult se întăreşte. Aşa înveţi din veceu mai mult despre viaţă decât din cărţi. Căcaturile naşpa nu trec de la sine. Oricât ai spera că trec, ele n-o să treacă. Ba din contra, cu cât le laşi mai mult, cu atât se cimenteaza mai tare. Totul se rezolvă doar cu muncă. Sau cu o femeie proastă care strânge după tine.

Uneori mai notez idei pe hârtii. De obicei când mă scol noaptea să mă piş şi când sunt beat pulă prin diferite locuri. Notez idei, e mult zis. Just, am o idee dar notez doar un cuvânt, cu speranţa că îmi aduc aminte a doua zi de toată ideea de la cuvântul ăla. Mi se pare logic pentru că ideea e extrem de coerentă în capul meu. Ei bine, nu e aşa. Acum mă uit la o foaie de-asta şi habar n-am ce dracu’ vroiam să zic. Întâi am desenat 4 ceruleţe. Habar n-am. Trecem mai departe. “ghei”. Ok. Ceva e gay? Cineva e gay? Ce idee hazlie am avut eu care implică masculi care se fut în cur sau starea de spirit de a te fute în cur? Ce pla mea am vrut să zic? Cât de imbecil eram când am scris “ghei” de am crezut că a doua zi o să mă uit şi o să zic “ a, da, asta e gluma aia cu doi brontozauri care se fut în cur şi bla bla” . Nu. E o glumă care s-a pierdut în negura chestiilor neguroase pe vecie. Ce ghei.

În baruri îmi distrag atenţia gagicile extrem de slabe. Nu am futut niciodată o gagică extrem de slabă. Nu îmi plac gagicile extrem de slabe. Dar ar fi mişto din punctul fizic al acţiunii. Să fie una aşa de slabă de să o ţin cu o mână ridicată deaspura capului şi să o fut pe tavan. Să îi zic “Da, pisi, te fut ca Atlas!”. Şi ea să mă întrebe, fiind femeie proastă “Cine pula mea e Atlas? Cartea aia cu hărţi de la geografie?”. Şi io să îi explic de titani şi după care să mă duc să iau benzina şi bricheta ca să o fut ca Prometeu.

Da. Textul e prost. Mue Misu.

posted by Radu at 8:26 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:30

Dragoste, iubire cu becali

becali este mai Forrest Gump decât Forrest Gump. E ca un animal mic în cuptorul cu microunde. Oribil şi fascinant în acelaşi timp.

El este cel mai român dintre români. Cu un IQ de vreo 77, arogant, norocos, incoerent, cu idei preconcepute, o frică de Dumnezeu cam ca a pisicilor de aspiratoare şi imbecil până în pânzele albe. Şi tocmai de-aia îl plac românii. E exact ca ei, dar cu bani. Tot arogantul, ghinionist, incoerent, cu idei preconcepute, o frică de Dumnezeu cam ca a pisicilor de aspiratoare şi imbecil până în pânzele albe se uită la el şi se gândeşte:

“E exact ca mine! Doar că e norocos! Aş putea fi şi eu aşa… într-o zi!”

Dar asta ştiam deja toţi. becali nu există. Nu e om. E personaj. Ca nikita, ogică, sexi brăileanca, magda ciumac şi alte creaturi ale întunericului intelectual. Nu sunt aceeaşi specie ca noi. Sunt circopiteci. Creaturi făcute special ca să ne distreze cu prostia lor. Cum poţi lăsa un circopitec la închisoare? Circopitecii trebuie să fie liberi să se manifeste. Să îi arătăm cu degetul şi să râdem! Lumea ar fi mult mai tristă fără ei.

Problema închiderii lui becali a fost una de drepturile omului. De fapt de drepturile noastre, ale oamenilor, să îl avem pe becali în libertate ca să râdem de el. Ca de maimuţa aia de pe youtube care îşi bea propriul pişat. Aia trebuie expusă să îşi tot bea pişatul, ca să râdem. Nu ascunsă.

Desigur, s-ar putea face o cuşcă mare în faţă la TNB, unde să fie închis becali, să îl vedem şi să aruncăm cu mâncare în el. Ar merge şi aşa.

Dansaţi, bucuraţi-vă! becali nu există. E ca o oglindă. Nimic până nu ne uităm la el.

Montaju’ literar artistic:

Mixu’ sonor: Executive Bullshiter
Mixu’ vizual: Dan
Restu’ chestiilor adică nimic: Eu.

posted by Radu at 7:39 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:33

Spice Shopurile: tragi pe gură şi simţi cum ţi-o trag nişte şmecheri în cur cu ditamai ţeapa pentru că bălăriile ălea nu au nici un efect
După un titlu atât de lung merit un paragraf despre cît de fabulos sunt.

Eram într-un club de rahat acu’ câteva zile, beat relativ pulă, pe la vreo 4 dimineaţa şi pentru un moment m-am gândit că din cauza muzicii proaste şi tari, nu se poate auzi cât de fabulos sunt. După, mi-am dat seama că nu trebuie să fiu auzit ca să-şi dea seama lumea că sunt fabulos. Fabuloşenia mea nu poate fi întreruptă de stimuli externi. Sunt fabulos şi pe ploaie, şi pe vânt, şi pe întuneric, şi pe zgomot, şi în spatele unui perete. Sunt fabulos şi de aproape şi de la distanţă. Aş fi fabulos şi dacă aş fi pe Lună. Nici nu m-ai vedea, de pe Pământ, cum sunt fabulos pe Lună, dar te-ai uita aşa, în sus spre ea şi ţi-ai da seama că există ceva fabulos acolo. Şi ce aş face eu pe Lună? Păi sunt atât de fabulos încât nu am nevoie de oxigen. Şi te-aş pişa în dinţi. Fix de pe lună. Atît de fabulos sunt. Şi s-a ridicat un pitic în faţa mea şi a început să danseze şi nu am putut să nu observ că tricoul stătea mulat pe el de parcă era o şosetă. Poate chiar era o şosetă dar era irelevant pentru că eu mă întâmplam. Fabulos.

Să ne întoarcem la jointurile noastre.

Întâi vreau să stabilesc clar că eu nu sunt un expert în iarbă. Nu ştiu cum se trage, nu ştiu cum se rulează, nu ştiu de unde se cumpără şi cât costă, nu am foiţe pe acasă şi nici hârtii de făcut filtru. Nu am punguliţe din cel mai spaţial şi metempsihotic rahat din istoria rahaturilor prin casă şi nu am fumat niciodată până când să desenez bucle în MsPaint şi să râd ca prostul. Nici nu mi-a zis nimeni niciodată ca căcatul meu spaţial e cel mai spaţial căcat adus de Ziltoid Omniscientul şi că absolut orice au fumat pînă atunci e pielea pulii comparativ cu ce rahat spaţial am eu.

Spice şopurile sunt nişte bombe care au răsărit ca ciupercile după ploaie prin toată moldova, deocamdată, şi care vând tot soiul de bălării legale ca salvia şi alte condimente de-ăstea cu care cică te faci căcat complet legal. Toţi pulifricii cumpără, fumează şi râd ca proasta la pulă de la placebo.

Buun. Şi vine taică-miu la mine cu o mahoarcă de-aia legală, cică să fumăm şi noi ca oamenii. Cică era cea mai moţu rahatului din tot magazinul. Şi trag io cu sinceritate în plămân. Absolut nimic. Parcă m-a plictisit puţin. Cam acesta era efectul psihotropic al bălăriilor legale. M-a tăiat o lehamite de vreo oră. MAGIE. Şi ţin minte că am mai fumat la o don’şoară acasă chestii de-ăstea da’ am avut noroc că avea un litru de La Crima lui Ovidiu şi am reuşit să mă împuşc cu porcăria aia greţoasă şi dulce ca plan B.

Aşa că am început să fac liste în cap, ştiinţific, pro şi contra „spice”.

Întâi comparaţia cu iarba:
Preţ – la fel.
Avantaje:
Spice – e legal
Iarbă – funcţionează
Dezavantaje
Spice – Nu funcţionează
Iarbă – E ilegală

Aici alegeţi voi ce vreţi să fumaţi, eu v-am făcut doar nişte liste simple.
Acum urmează listele de sugestii:

Chestii la fel de legale ca spice-urile pe care le-aţi putea fuma pentru acelaşi efect, adică nimic, dar moca:

Flocii mei
Ceiauri de la Plafar
Părul meu pubian
Spanac
Pilozitatea mea inghinală
Un ciorap
Barba pulii mele
Hârtie igienică
Şi nu în ultimul rând, mărarul meu de pe coaie

Chestii la fel de legale dar care au efect, spre diferenţă de căcaturile de la spice şop:

Tragi lac de uşi pe nas
Te duci la un cocalar într-un bar şi îi zici „sor-ta e mai frumoasă, da’ mă-ta suge pula mai cu talent”, aşteptând să-ţi dea o bastârcă la ureche de să dormi colorat
Alergi cu capul într-un perete
Faci o labă
Bei 6 litri de cola
Îţi ţii respiraţia un minut
Te învârţi foarte foarte repede
Pastile de tuse cu pumnul şi cu votcă
300 de grame de zahăr
O ţigară ieftină Carpaţi
2-7 beri

Mă enervează când mă simt ca singurul om normal din „hainele noi ale împăratului” dar VOI CHIAR SUNTEŢI IDIOŢI? Nişte iudei acum se freacă pe burtă cu jdebanii pe care i-aţi dat voi pe leuştean uscat combinat cu boscheţii în care s-au pişat câinii! Nu au nici un efect! O luaţi în gură pe bani grei!

Serios acuma. Dacă ai cumpărat mai mult de o dată scaieţi de la Spice Shop sau ai impresia că funcţionează, meriţi să te piş în dinţi de pe Lună. Sau când mai aud un căcat cu ochi că începe o povestire cu un licăr bălos-satisfăcut-convingător în privire şi cu fraza „vai, coae am luat nişte spice-uri şi…”.. zi să moară mă-ta!

Mă duc sa miros nişte diluant.

posted by Radu at 7:27 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:34

Celelalte chestii pe care le-a făcut Iisus

Mereu de Paşti şi de Crăciun mă întorc în oraşu’ în care am crescut şi mă plictisesc odios. Îmi vine să îmi smulg singur capu’, în aşa hal de crunt n-am ce face pe aici. Totuşi mă bucur că avem numa două sărbători de-ăstea importante. Că nu trebuie să vin mai des de două ori pe an. Ce bine că celelalte chestii pe care le-a făcut Iisus şi ar fi putut deveni sărbători importante nu au mai fost adoptate. Hai, totuşi, de dragul nostalgiei, să vă arăt celelalte sărbători propuse de Vatican, care n-au trecut de faza de proiect.

Flocesiunea ( a doua marţi din Iunie)
„Şi Iisus s-a uitat în pantaloni, cu deplină mirare şi a rostit: Tată, ce este această pilozitate ce mi-a apărut pe Cele Sfinte? E lucrătura Diavolului? Şi un tufiş în flăcări apăru la el în baie şi vorbi, cu o voce ca tunetul: Nu, fiule. Este lucrătura Pubertăţii!” Pavel 12:17

Cum se sărbătoreşte: De pe 1 mai, nimeni nu se mai rade, epilează sau orice altceva între picioare. În Ziua Sfântă, toată lumea dă jos pădurea strînsă într-o lună, o strânge într-o punguliţă de plastic, se suie pe cel mai înalt munte din împrejurimi şi aruncă flocii în vînt. De cu seară, gardurile din jurul casei se decorează cu cortine de duş iar peste noapte, Pinguinul Albastru ne lasă câte o găleată de salam sub cortina de duş cu care am decorat gardul casei. Cine nu a îndeplinit ritualul Flocesiunii, nu primeşte salam.

Sfântul Majorat (27 decembrie, că a picat într-o sâmbătă în anul 18 şi a vrut să fie petrecerea în week-end iar 25 pica joi)
„Şi un coleg de clasă s-a dus la El şi I-a zis: Ştiam că poţi preschimba apa în vin, dar nu ştiam că poţi transforma petrecerea în superparanghelie. Deci coae, am băut de dau în paranoia, să n-am parte. Eşti cel mai tare! Şi Tatăl s-a uitat din ceruri şi a văzut că e bine şi că Fiul este cul.” Matei 234:11

Cum se sărbătoreşte: Toată lumea se îmbată pulă şi încearcă să coclească o gagică de clasa a 12pea. Cine nu reuşeşte să sexoreze o gagică de a 12pea trebuie să bea pînă vomită în schimb. Inclusiv femeile şi copii. Bătrînii ascund în spatele vasului de toaletă un borcan decorat festiv, în care Mustăciosul cu Două Capete Care Nu Se Vede pe Întuneric le pune pastilele preferate. Bătrânii care nu au spus poezia Sfântului Majorat stând într-un picior de trei ori, primesc pastilele greşite.

Marea Servire: (12 Octombrie)
„Şi marele fariseu şi-a pus ochelarii de soare, şi-a încrucişat mîinile pe piept, gâfâind obosit, de la ce mişcări a spart, zicând către El: O aduci, sau n-o aduci? Şi atunci a venit apostolul Pavel din spate, beatboxuind foarte profi. Şi Iisus s-a pus a levita, stând în cap şi rotindu-se în timp ce dansa robotul inversat perfect pe ritmul muzicii. Şi mare le-a fost uimirea fariseilor cînd au văzut-o pe asta şi s-au cutremurat şi s-au minunat. Şi Pilat din Pont atunci a zis către ei: Tocmai aţi fost serviţi.” Luca 22:16

Cum se sărbătoreşte: Când se întâlnesc doi oameni pe stradă, timp de 40 de zile, primul salută „Hristos a dansat” şi al doilea răspunde „Adevărat a dansat”. Apoi amândoi dansează puţin. Dacă îţi speli bine adidaşii înainte de a te culca, peste noapte vine Michael Flatley, Lordul Dansului, şi îţi pune în adidaşi încă o pereche de adidaşi.

Dragonetele: (7 februarie)
„Şi Hristos văzu dragonul şi îl recunoscu ca lucrătură necurată. Şi părul i se ridică băţ în cap, făcându-se brusc auriu şi formă o bilă de energie între mâini. Şi atunci Iisus urlă Hai-Do-Ken! Şi bila de energie pulveriză dragonul într-un catraliard de fulgi de funingine. Şi toţi apostolii se minunară şi-l întrebară: Iisus, cum de ai Nivelul de Putere mai mare de 9000? Şi el s-a întors către ei şi le-a răspuns: Pentru că sunt Super Saiyan” Goku 55:44

Cum se sărbătoreşte: Întâi se acoperă toate oglinzile. Apoi, cu kitul special de dragonete, îţi vopseşti sprâncenele în una dintre cele 7 culori ale curcubeului. Când te prinzi ce culoare au sprâncenele tale, trebuie să te înhăitezi cu alţii de aceeaşi culoare şi să îi baţi pe ăia de culori diferite. Copiii cuminţi care îşi formatează hardurile în noaptea de dragonete, sunt vizitaţi de Sailor Moon care le umple hardul cu cele mai bolnave hentaiuri cunoscute de om.

posted by Radu at 8:49 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:35

Cum să simulezi o viață socială pe net pentru că nu ai una reală

De mic ai observat că nu te bagă lumea în seamă. Că atunci când vorbești, lumea se face că nu te aude. E probabil din cauză că ești urât ca partea întunecată a pulii. Sau îți pute gura. Sau ambele. Sau vorbești prea încet. Sau, cel mai probabil, chiar nu ai nimic interesant de zis. Cu toate acestea, ești om. Simți nevoia de a interacționa cu alți oameni. Să te simți ascultat, ca și cum ai conta. Ei bine, din fericire pentru voi, există mai multe metode de a simula o viață socială direct pe net, fără să fie necesar să îți scoți mecla de ratat la lumina soarelui.

Twitter: Twitterul e un loc în care trântești un fel de semeseuri fără destinatar. Le pui acolo, în disperare, sperînd că există cineva, undeva căruia îi pasă de ce îți trece ție scurt și des prin cap. „am găsit pe net un video cu un câine care îşi suge singur pula!” „ma duc sa ma plimb în parc!”. Cine dă un rahat zburător pe aşa ceva? E la fel de socializare cum e să răcneşti într-un bar de unul singur şi să ai impresia că te conversezi cu toată lumea. Dacă îţi răspunde cineva nu e din cauză că îl interesează ce ai de zis. Speră că dacă te bagă în seamă puţin îl bagi şi tu pe el în seamă. Twitter, locul unde s-au adunat toţi neinteresanţii să-şi facă labă reciproc.

Experienţa personală: Am fost deschis. Am încercat să-l înţeleg. Am intrat la vreo 7-10 de-ăştia cu mii de followeri să văd ce scriu. Absolut nimic interesant. Nimic ce m-ar face să mă uit a doua oară. Am zis că fac eu unul, la mişto despre cum mă cac. Chit că vreo 100 de oameni aflau în timp real când terminam eu de căcat, pur şi simplu nu era destul de hazliu pentru mine ca să continui. Am zis să-l schimb. Poate dacă îl fac hazliu pentru toată lumea, nu numai pentru mine, ar fi mai satisfăcător. Până la urmă mi-am dat seama că nu sunt atât de lipsit de atenţie din partea celorlalţi membri ai speciei mele încât să necesit o doză superficială de băgare în seamă cu străini ca să mă simt om. Aşa că l-am abandonat. Să se păcălească histrionii asociali că răcnitul în eter la străini se pune ca interacţiune umană. N-am nevoie.

Hi5: HI5 e un fel de matrimoniale la care nu te fuţi. Dacă eşti destul de nesigur pe valoarea ta ca persoană, tragi acolo un cont, cu multe poze, scrii formaţiile preferate şi filozofia de viaţă în 3 fraze, şi aştepţi să intre nişte străini, să îţi spună lucruri frumoase, ca să te simţi validat ca om. Evident că o să spună lucruri frumoase, că sunt la fel de goi pe dinăuntru ca şi tine şi aşteaptă să îi lingi şi tu în cur la rîndul tău. „vai ce scumpi eşti în poza asta, te poop dulce!”. Sictir. Părerea unor străini despre tine e irelevantă. Dacă o ceri eşti o gaură de cur. Şi dacă ai Hi5, eşti o gaură de cur. A, mai sunt şi cocleţii care agaţă pe HI5. Pateu.

Experienţă personală: Acu vreo 5 ani primesc mail cu hi5. Eram cam nub pe atunci, habar n-aveam că e spam. Intru să văd ce pula mea e. Încep să fac cont, îmi dau seama că e un fel de insectar de umflat guşa cu păreri pozitive pentru pizde proaste, nefutute şi nesigure pe aspectul lor aşa că am făcut un pas calm în spate şi am dat delete.

Facebook: Facebook e Hi5 pentru dichisiţi. Numai ţăranii mai folosesc Hi5. Lumea bună s-a spart pe Facebook, că e mai la modă. E pă val, frate. Are şi cuvântul Book în titlu, deci e cult. Îi găseşti acolo pe toţi, de la Bote la Oana Roman. Are şi un fel de twitter incorporat, şi tot ce vrea muşchiu tău. Diferenţa între el şi Hi5 e cam aia dintre Fratelli şi un club din regie. Aceiaşi ţărani dar cu mai multe aere într-o parte.

Experienţă personală: Prefer să mă împuşc în genunchi.

Blog: Dar vaai, dar am atât de multe idei bune şi nu mă ascultă nimeni pentu că îs naşpa. Trebuie să existe un loc în care să îmi pun ideile, fără să-mi vadă lumea mecla de guşter şi să aştept să mă bage lumea în seamă. Poate îmi fac şi e-prieteni! Pe dracu. Toţi lătrăii încep să se ia în serios după ce sar de 5 comentarii la articol şi să se creadă formatori de opinie. Şi-au găsit nişa în care să se creadă băgaţi în seamă. Sunt cam 200 de blogări cu cam 200 de unici pe zi. Dacă le zici că ei sunt acolo un cerc strâmt şi se citesc doar unu pe altul, iar din exterior nu îi vede nimeni cum se joacă cu pula-n ţărână, se supără. 200 de formatori de opinie, fiecare pentru 199 de oameni. Nu înţeleg totuşi publicitarii cum de-i plătesc. E aceeaşi reclamă la chiloţi pe blogul tuturor. Nu intră nimeni nou să o vadă, tot ei între ei. Nu mai simplu o puneţi numai la unu ? Evident mai e şi fenomenul Zoso. Care funcţionează cam aşa: Gigi vorbeşte despre Zoso, îl aude Ion, care vorbeşte şi el despre Zoso, Vasile îl aude pe Ion şi Gigi, ăla iniţial îl aude pe Vasile şi începe iar să vorbească despre Zoso. Teoretic Zoso ăsta nu face nimic dar practic a reuşit să facă un telefonul fără fir în cerc. Toată lumea vorbeşte despre el DIN CAUZĂ că toată lumea vorbeşte despre el! Atât. Şi etern. Felicitari. Habar n-am cum ţi-a ieşit, dar e fain.

Experienţă personală: Mă distrez, se mai distrează şi alţii cu mine, se mai oftică unii, mă distrez mai tare. Atât. Dacă vine ziua când o să mă iau în serios şi o să o fac pe formatorul de opinii vă rog să-mi daţi un şut în cap. Şi nu. Nu mi-am făcut blog ca să-mi fac e-prieteni. Am destui reali. Mă doare în continuare în pulă le voi.

posted by Radu at 8:38 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:36

Post în post
Mă uitam azi la teve, la papa Darth Benedict, ăla de seamănă cu împăratu’ din Star Wars leit cap tăiat cu lightsaberu’ şi era în aşa hal de fericit că făcea acolo slujba de înviere, încât mi-am dat seama că e cel mai mişto lucru de pe lume să fii papă

da’ nu acuma. la bătrâneţe. când dai în mintea copiilor.

Mă uitam la el, cu ochii copilului intern şi mi-am dat seama că moşu’ e căcat pe el de senil. De-aia e bucuros. A dat complet în mintea plozilor şi ce poate să fie mai fain decât să fii papă pentru un copil? Ai costumul ăla mişto auriu. Baston auriu. COIF! Stai pe tron! Faci semne cu mâna la lume şi se bucură! Cântă lumea pentru tine! E super! Te plimbi pe acolo şi te bucuri de toată aberaţia.

Şi dovada supremă a fost că a văzut un copil şi s-a dus repede zâmbind la el să-l atingă. Nu bă, nu vroia să-l binecuvânteze. Vroia un partener de joacă! Să arunce cu cădelniţa de la unu la altu.

Oricum toată idioţenia nu poate fi luată în serios. Mă întreb dacă cardinalii şi ce pula-n cur mai sunt ei pe acolo, ăia care n-au ramolit încă, chiar se gândesc serios: “O da! Prietenului nostru imaginar atotputernic îi plac costumaşele noastre ciudate şi colorate! Există un omniscient omniprezent acolo, infinit mai atotcuprinzător în gândire decât noi, care se bucură la bâlci penal în aşa hal de o să trimită îngerii să ne feleze!”

Hai să fim serioşi. Dar nu vreau să discut despre religie la modul ăsta. E de ajuns. Hai să disecăm obiceiurile de căcat de la noi, fără a dezbate dacă au sau nu un sens. Să le privim pragmatic. Irelevant dacă amicu’ de pe norul pufos există sau nu.

Azi ardeam matinal o ciorbă de burtă la cantină, pe la 3 aşa, cum şade bine mahmuritorului de rând fix lângă o biserică. Ce de câcat e obiceiul ăsta nou de a scoate boxele pe geam la biserică să audă trecătorul nevinovat de rând liturghia! Coae. Vrei nu vrei, tre să îl auzi pe MC Paftenie cum o arde miorlăit cu preasfânta. Păi bă bărbosule, pe mine m-ai întrebat dacă vreau sau nu să fiu miluit? Poate mie mila mi se pare demnă de milă!

N-ar suna mai bine “preasfântă născătoare de d-zeu, respectează-ne pe noi, ca de la o fiinţă elevată la alta” ?

Şi dacă tot dăm petrecere cu boxele pe geam, de ce la tine să fie legal şi la mine nu ? Adică io dacă scot tunu’ de bas pe geamu’ de la baie, să fac un karaoke când mă cac, vin alde cap-de cretă, bascaţii, să mă amendeze! Păi cum mama lu’ Rumburak vine asta?

Ok, hai, facem excepţie pentru voi, da’ puteţi să cântaţi mai puţin prost? Ceva ritm, instrumentaţie, un synth acolo! Nu vă cer coregrafie gen Blaxy Girls, da măcar un ritm simplu acolo de denebe, un îîîîî tsssss îîîîîî tsssss. Şi vocea, vocea e de căcat rău. M-am prins de mesaj, e ok. Iisus e tha rizzle fo’ tha sizzle, da’ mai cu viaţă că mi se ofileşte ciorba de burtă de la behăiciunea aia! Dacă tot te-ai hotărât să fii tu Microphone Commander acolo, cu staţie şi chestii, bagă talent.

Să audă şi urechea mea stilată cum zici de Maricica un “her humps, her humps, her virgin lady lumps” acolo.

Şi după ceva show de lumini, Fum ai de la cadelniţa aia care oricum nu are nici un scop clar şi precis, doar că arată fain. Doar că e puţin cam rămasă în urmă. Investiţi şi voi într-o maşină serioasă de fum. Poate şi una de aruncă cu confetti.

Şi vinu’ nu e pe gustu’ meu. Da deloc. Ştiu că e sângele lu’ fi-su lu’ tac-su, da’ o variantă pentru băutorii de bere, gen urina lu’ iisus, gen, nu e?

Şi nu merge post cu pauze? Adică io azi de la 3 când am mâncat ciorbă de burtă şi o friptană, am ţinut post negru chiar până la micii de la 8 seara. Nu se pun 5 ore de post? Şi ălea 11 când dorm ?

Şi băgaţi şi voi scaune, să nu se mai bese babele când fac mătănii ca explodăm dracu’ de la lumânările ălea. Catolicii deja au bănci. Noi suntem mai proşti?

Şi nu vreau să pup icoane ca fac herpes. Nu pot doar să duc arătătoru şi inelaru’ la pept şi să mă bat peste corazon de două ori în semn de respect ?

Şi ţineţi-vă mai sănătos de reguli. Femeia la ciclu n-are voie în biserică. La pariu că de paşte o să vină şi de-ăstea de vor să vopsească şi pula roşie, nu numa ouăle? Băgaţi un control la chiloţi şi care e prinsă, scoasă în curte şi bătută cu pietre.

Sau cu cruci. Bătută cu cruci de lemn smulse din cimitir. Ridicate deasupra capului şi dat cu sete până nu se mai ridică.

Sau cu cădelniţele ălea. Să vină un călugăr mai shaonlin aşa, mai yu-gi-oh, să rotească două deasupra capului ca pe buzdugane şi să o lovească nunceagheşte peste figură până o dă borşu din locuri mai sfinte.

Şi dacă se tot îmbulzeşte lumea la sărbători. Ieşi mă MC Paftenie în prag şi răcneşte un “ARE YOU READY TO ROCK!? Fo jesus!” Să se lase cu moshala. Oricum se lasă cu moshală, că se calcă babele pe figură pentru o lingură de aghiazmă cum nu vezi nici la concert la Six Feet Under, da’ să fie organizat!

Dumnezeu are cele mai multe groupies.

posted by Radu at 12:11 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:37

Măsurătorile sexului
Dacă stai să analizezi la rece, nu e mare filozofie la sex. Toată treaba e pula-n pizdă; sau pula-n substitut de pizdă; sau substitut de pulă-n pizdăac sau, cel mai ciudat, substitut de pulă în substitut de pizdă. Variaţii pe aceeaşi temă care deşi la prima vedere par finite, nu sunt, drept dovadă faptul că, cu toate că nu s-a mai găsit nici o gaură nouă în ultimii 5000 de ani, în fiecare an mai apare câte un expert nou, care ne explică cum vine cu stimularea prostatei prin vagin şi alte agerimi.

Aţi observat că bărbaţii şi femeile au moduri diferite de a măsura anumite chestii legate de sex?

1. Partenerii:
Dacă întrebi un tip câte gagici a futut în viaţa lui cam aşa gândeşte:

Geta se pune, că i-am băgat un deget în pizdă, şi e tot penetrare.
Mariana de două ori, că ne-am despărţit şi ne-am împăcat dupa 3 luni şi se vopsise în cap şi se tunsese altfel deci tehnic era altă femeie.
Mirela, vecina se pune, chit că aveam 6 ani şi ne-am jucat de-a doctoru’ în boscheţi.
Lori.. o Lori, am făcut cybersex pe mirc. Ea îmi spunea că e udă şi io făceam labă. S-ar putea să fi fost un bărbat, da’ plm, se pune.
Olga.. of Olga, la cele 120 de kile ale tale e clar că faci cât două femei.
12!

La femei e exact invers în minte:
Andei nu se pune că a băgat numa capu’
Lu’ Vasile i-am făcut numa labă.
Cu Gigi eram beată, el zice că m-a futut da nu ţin minte deci tehnic nu s-a întâmplat pentru mine.
Cu Cristi nici n-aveam buletin, ce dracu’ nu se pune!
Mihai a terminat in 4 minute, pula mea, şi ăla e sex…
Luca mi-a tras-o doar în cur.
3!

2. Pula
Femeile iarăşi, nu ştiu să măsoare o pulă. În primul rând toate au fost păcălite în aşa hal de mult că aia de 14 are 18, încât chiar au impresia că 14 e 18. Şi motivul e simplu. Nu multe femei s-au dus să se convingă cu rigla în mână că 18 ăla chiar e 18. Primul i-a zis că e 18, al doilea că e tot de 18 şi era aceeaşi mărime, la al treilea deja are ochiul format. Se uită la ea şi spune “bă, e 18 nu?” la care el răspunde “exact asta vroiam şi eu să sugerez!”, că doar n-o să spună că e mai mică decât crede aia că e. Dacă au convins-o alţii înainte că aia e 18, bea în cinstea lor şi râde pe sub mustaţă. Şi aşa trăieşte săraca cu o concepţie greşită despre centimetraj toată viaţa.

Dacă, totuşi, se ajunge la faza cu măsurătoarea, oricum femeia nu ştie să o măsoare decent, din partea laterala a bazei, să înfigă capătul riglei în carne sănătos, să mai scoată 0.4 milimetri, şi să mai adauge la sfârşit 0.4 mm că nu e gradată de la început aia şi să aibă grijă să măsoare până-n creştetu’ pulii. Şi mereu îi dă cu un centimetru mai puţin. Şi când îi explici frumos că e 18, nu e 17, ea spune calmă:

Ce mi-e 17, ce mi-e 18? Un centimetru acolo!

Femeie. Îţi spun eu ce înseamnă un centimetru acolo. Totul. TOTUL! E ca şi cum te-ai uita la o mână şi ai spune “Ce mi-s 4 degete, ce mi-s 5?” Ce mă, io-s de la Yakuza?

Şi atâta timp cât voi vă cântăriţi nemâncate, după ce v-aţi epilat, pişat şi scobit în nas ca să scoateţi două kile în minus, avem şi noi dreptu’ să tragem de pulă până mai iese un centimetru în plus. Noi ne facem că nu ne prindem cum vă cântăriţi voi şi vă credem pe cuvânt şi voi ne credeţi că o avem cât zicem noi că o avem. Merge?

3. Calitatea sexului.
La femei calitatea se măsoară complex: Durată, intensitate, variatiuni, scheme, orgasme, pasiune, preludiu, atmosferă, romantism şi multe alte chestii. E ceva greu de cuantificat. Poezie

La bărbaţi e mult mai simplu. Trebuie să sune bine a doua zi când se laudă la prieteni. Aşa că contează doar 3 chestii.
a) Durata. E irelevant că o femeie poate să se simtă bine şi-n 10 minute. Nu ai cum să rişti să spună la cineva că te-a ţinut 10 minute, oricât de mişto au fost ălea zece! Minim 40 de minute ca să fii centaur. Nu contează că ai băut 5 beri înainte ca să nu simţi nimic, te-ai gândit numa’ la bunica şi căţeluşi morţi şi ai dat din cur o dată la 5 secunde. Per total a fost un sex de căcat, dar pe ceas eşti învingător. Poţi să zâmbeşti mulţumit la ea, chit că s-a prins de trucurile tale penibile şi au fost cele mai plictisitoare 40j de minute din viaţa ei. Te-a ţinut 40j de minute! Eşti epic!
b) Cât mai multe găuri. Trebuie să zici “i-am dat-o peste tot” a doua zi la prieteni. Nu contează că ţi-a băgat dinţii în ea şi că ai dat de comoara maro când ai intrat în peştera piraţilor. Le-ai bifat.
c) Cât mai multe numere. Aici e irelevant câte ai dat în realitate, oricum spui 3+ dacă te întreabă cineva. Sau dacă nu te întreabă. Dacă doar se aşează lângă tine în metrou.

posted by Radu at 4:42 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:38

3 oameni care mă enervează azi
Jugaru Shukaru.
Cred că e prima dată în viaţa mea când folosesc cuvântul shukar. Mi-e jenă cu mine. Nu există context acceptabil pentru a folosi acest cuvânt. În schimb, în toate contextele în care auzi acest cuvânt este social acceptat, ba chiar încurajat să-i spargi muia celui care l-a pronunţat.

Totuşi, Jugaru Shukaru este un grăsun tuciuriu care face farse la proteve noaptea, dar, oare este el de fapt o colonie de bacterii de-ălea de cresc pe capul pulii când nu-l speli? Haideţi să urmărim raţionamentul!

Nici el şi nici bacteriile nu sunt hazlii.
Ambele sunt văzute doar de oameni nespălaţi.
Cu toate că sunt enervante, atât bacteriile cât şi Jugaru nu prezintă un pericol serios asupra sănătăţii.
Dacă ai bacterii sau Jugaru pe pulă ţi-e ruşine să le zici prietenilor.
Singura cauză pentru care ai face bacterii pe pulă sau te-ai uita la Jugaru este că ai fost educat prost.
Nici bacteriile de pe pulă, nici Jugaru nu au făcut vreodată ceva inteligent.

Concluzia o trageţi singuri. Haideţi totuşi să explicăm cum de este hazliu, cu diagramă!

1. Se uită bulbucat şi năstruşnic!

2. Face un gest năstruşnic cu mâna!

3. Se îmbracă năstruşnic!

4. Face din buze ca şi cum ar suge o pulă invizibilă şi năstruşnică!

Ştiţi adidaşii ăia cu arici ? Adică care au în loc de şireturi o parte scămoasă şi o parte scaioasă care se lipesc una de alta? Ei bine, prefer să FUT partea aia scaioasă decât să-l aud pe Păunescu vorbind. Mai bine îmi frec genitalele de cârligele ălea mici de plastic decât să îmi borăsc urechile cu vocea lui de porc comunist. După ce că a fost un porc comunist care îi dădea limbi în cur lu’ Ceauşescu atât de adânc că îi şi detartra dinţii pe interior, e şi de o aroganţă inimaginabilă. Aseară, la radio, el, porcul comunist guiţa solidar cu studenţii moldoveni, împotriva comuniştilor de acolo. Câtă ipocrizie pe şoriciul lui. E ca şi cum eu peste 20j de ani

1. Aş fi complet împotriva înjuratului oamenilor fără motiv clar.
2. M-aş indigna să aflu că există tipi care caută femei intr-un punct sensibil-emoţional al vieţii lor ca să le fută în cur.
3. Aş milita împotriva furatului de hârtie igienică de la muncă.
4. Aş da bani la cerşetori.
5. Aş râde la bancurile şucare ale lui Jugaru

Ogică are 10 clase, dar are şcoala vieţii. Ogică a avut 3 femei pe zi. Ogică a avut bani de îi întorcea cu lopata. Ogică mănâncă căcat cu tiripliciul. Cine îl crede? Cine îl bagă în seamă? De ce? Chiar nu văd milioanele de cretini care se uită la el că e doar un mârlan coclit, un şmecheraş de cartier submediocru şi depăşit de timpuri? Depăşit clar, uitaţi-vă ce muie de veriga lipsă are pe el. Are fruntea aşa de mică încât nu a încăput să scriu PULA pe ea. Doar PUL. Atât de imbecil e omu’. Nu are loc pe diblă de un cuvânt obscen. În schimb are fălci, mandibulă, gât şi mestecătoare de două ori cât restul capului. Mă taie o curiozitate medicală totuşi: ce e mai mare în capul lui Ogică, glandele salivare sau creierul? Are cineva un topor?

Ogică se laudă că la LOTO, câţi bani a băgat, atâtia a scos. Ce coincidenţă! Eu la femei câtă pulă am băgat, atâta am scos. Dar Ogică este de un biliard de ori mai centaur decât mine. Ia fiţi atenţi ce strategie mişto de agăţat are:

“Toate femeile confirma ca am un stil personal: daca vedeam o femeie draguta pe strada, opream masina in fata ei, coboram, imi luam un ziar si nu-i dadeam nici o atentie. Cu coada ochiului ma uitam, vedeam gesturile ei. Dupa aia ma urcam in masina si plecam fara sa-i dau vreo atentie. Mai mergeam cincizeci de metri cu masina si cautam un motiv sa opresc, sa cobor, iar a doua oara cand ma urcam in masina intorceam capul si atunci dadeam impresia ca o cunosc de undeva. Si ii lasam zece-douazeci de metri de mers sa se gandeasca, daca accepta sau nu! Chestia asta nu o mai fac acum, dar mergea foarte bine acum opt – zece ani.”

SFINTE CĂCAT! Gagicile, nu umblaţi pe lângă chioşcurile de ziare că riscaţi să vă îndrăgostiţi iremediabil de cercopitecu’ ăsta! Băieţi, băgaţi la cap, tehnică garantată! Chioşcari, împrăştiaţi-vă şi voi din 50 în 50 de metri, să fie acoperire, poate vedem şi noi ceva de futut. Oare cu bicicleta merge?

Ceea ce mă duce la concluzia serii: Am zis în repetate rânduri că aş vrea să mă fut intr-un copac, că n-am apucat încă. Trec pe listă şi “pe bicicletă”

posted by Radu at 4:58 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:39

DD
Mi se tot spune ca asta-i un OTV al blogurilor. Care gaseste 10 diferente intre mine si Diaconescu are o ciocolata.

Diaconescu: “Vreau să deschid un OTV în Austria. S-ar putea să mă îmbogăţesc!”

posted by Radu at 4:36 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 09:40

Senzaţional! Cum am ars-o absurdist la OTV pentru că nu ştiţi ce pierdeţi!
Portaru’ de la OTV punea multe întrebări. De una, de alta, dar in principal de ce mai învârte Dinescu, de parcă io îl mai sun pe Dinescu din când în când să-l întreb “Ce faci coae!?”. Oricum, bengănea foarte elevat tipu’. Pentru un moment am avut impresia că e un profesor universitar care portăreşte ca hobby. Că are un fetiş bizar cu stabilitul unei inferiorităţi intelectuale pe care interlocutorul o presupune la vedera uniformei, ca să îl ducă într-un punct de siguranţă, să-şi piardă atenţia şi într-un final să răstoarne dramatic balanţa în favoarea lui.

Perfid plan, portar doct. Da’ ţi-am mirosit agerimile. Nu cad in plasa ta mârşavă!

Cred că ăia de la OTV au sală de fitness. Erau o grămadă de cocleţi în treling pe acolo. Nu înţeleg de ce ar face exerciţii la 12 noaptea da na, dacă umblă în trelinge automat vin sau pleacă la un fel de exerciţiu, nu ?

L-am văzut pe Baronul Harkonnen. De fapt era Gâf-Deac. Gâf-Deacul. Gâfdeacuia pe acolo cu greutatea lui covârşitoare. Pare mult mai gras în realitate decât în poze. E mai rotund. Ceea ce e logic pentru că pozele îs 2d. Sacoul lui era cam cât o prelată de-aia de-şi puneau ţopârlanii pe dacie să nu o cace porumbeii. Şi de data asta chiar nu exagerez decât foarte puţin. Ce căuta Gâfdăcimea sa la OTV? Cum încăpea Gâfdăciunea în OTV? Ce e mai mare, Gâfdăcioşenia sau OTV-ul ? NIMENI NU ŞTIE!

Veceul de la OTV aparent e dintr-un univers paralel. Un univers unde toate se întâmplă invers. Opusniversul. Scopul neveceului otevist pare a fi să te caci ORIUNDE ALTUNDEVA decât în apa de la vasul de la căcăştoare. Era singurul loc din tot veceul nemurdar de căcat. Antiveceul!

Foarte mult Kafka se întâmpla în această seară

Un grecotei cu o română spartă, ceva reporter a fost trimis în intersecţia unde s-a întâmplat nujce rahat cu un becal sau doi becali, habar n-am, irelevant. 20 de minute mai târziu era pe sticlă. Din câte am înţeles io becalul s-a plimbat prin intersecţie vorbind la telefon cu un microfon în mână că grecoteiul exact asta făcea şi sub el scria “reconstituire”. Dar toată treaba o făcea telefonu’. Şi zic treabă în sensul larg, că doar mergea pe acolo şi vorbea prostii. Microfonu’ cu OTV era doar de formă. De decor. Putea la fel de bine să ţină un ştiulete de porumb cu OTV în mână. Sau să-şi scoată un pantof şi să-l ţină în mână. Sau să bage telefonul în pantof şi să vorbească la pantof, să se minuneze telespectatorii OTV ce scule performante au ăştia. Pantoful 3G. Şi emisiunea era lungă şi stupidă că ăla cu româna lui spartă încerca să întrebe poporul din jur ce s-a întâmplat acolo dar abia se înţelegea ce vorbeşte şi evident că nimeni nu răspundea nimic. Eu zic că, ca să fie şi mai dramatic, să ia direct un Botswanez negru şi complet necunoscător de limbă română, să îl facă reporter de teren acolo. Să tragă mult mai uşor concluzia “ştie ăla ceva, de-aia fuge de reporterul nostru”. Şi eu aş fugi dacă ar răcni la mine un negru într-o limbă străină cu un pantof la ureche.

La plecare am fost la o mâncătorie non-stop şi mi-am luat haleu de la cel mai ghei servitor de mâncare de la care am avut plăcerea să fiu servit cu mâncare. Mi se par mai curăţei gheii ăştia, îs buni ca bucătari. Şi cu câtă grijă mi-a împachetat mâncarea. Un heteros nu are niciodată atâta grijă pentru lucrurile mărunte. Cred că ţine de sex totul. La bostănit în cur nu merge ca la pizdă, să te arunci aşa barbar din prima şi direct la ţintă. Tre s-o iei mai tandru, mai incet, mai cu margarină.

Acasă am descoperit că în loc de ciorbă de vacă mi-a dat de perişoare. Mi se pare o greşeală normală. Când te uiţi la mine, primul gând care-ţi vine e “multe coaie”.

posted by Radu at 3:40 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:40

Vineri
Sunt morţi toată săptămâna. Îngropaţi în muncile lor de căcat de la 9 la 6, cu o oră de pauză. Cu curul pătrat de la scaun şi ochii injectaţi de la ecran. Dar în fiecare vineri, 3 ore sunt oameni! Wooo! Îşi lasă servietele pline hartoage pe care un om normal nu s-ar uita niciodată si laptoape incarcate cu porno bizar si prezentari in powerpoint, îşi iau hainele cajuăl gen flanica în pătrăţele şi raiaţii de la chenvelo şi se aruncă să îndoaie podeaua în cluburi. 3 ore pe săptămână sunt oameni. Se merită să trăieşti ca o dronă pentru privilegiul de a te distra 3 ore pe săptămână. A, şi ai şi un salariu de 30j de meleoane. Beton! Asta te face valoros ca persoană pentru că ai o viaţă stabilă financiar şi poţi să te uiţi de sus la fraierii ăia care se distrează toată ziua şi beau că ei n-au din ce să-şi plătească rata la maşină şi nici n-au maşină şi oricum tu nu vrei să bei şi să te distrezi că ieşi în oraş cu maşina să vadă lumea că eşti stabil financiar şi superior.

Urăsc să ies în weekend. Ca să ieşi să te torpilezi până dă soarele în timpul săptămânii trebiue să fii ori învingător ori ratat. Mie îmi plac extremele. Ăia mediocri o ard la program, seara de weekend. Distracţie la porţie. Genul de om care îşi fixează ziua de futut după ce se-nsoară. Şi e şi aglomerat de tre să dau trei coate-n gură să ajung să-mi iau o bere.

Revenge era înainte bar de rockări. Acu’ e un subsol borât unde se decantează scursura corporatistă. Ajung acolo de la 8, că au muncit toată ziua. Deja la 10, când oamenii normali ies în oraş ei zâmbesc tâmp de la oboseală şi urina aia de salitos cu o feliuţă de lămâie în gât pe care o beau toţi hipstării ostoiţi. Pentru mine e util salitosu’ ăla. E ca o ştampilă clară “Pulete jenant cu care o să socializez maxim cu bocancu”. Nu ar trebui să vină cu lămâie laba aia de zeamă. Să vină cu un buttplug că se asortează mai bine. Sau direct să bage salitos la supozitor, că oricum a bea pişat de-ăla e ca şi cum te-ai trage pe cur.

Multă pizdă în oraşul ăsta. Cantităţi impresionante, covârşitoare, incomensurabile de pizdă de calitate inferioară pe care n-aş fute-o nici dacă mi-ar depinde pula de asta. Se aciuează în genul ăsta de baruri, folosindu-se de penumbră şi de oboseala flanelaţilor ca să agăţe şi ele ceva. O grasă se zbate în faţa mea cu o disperare pe care doar o lipsă cruntă de pulă o poate justifica. Zâmbesc spre ea ca să se zbată şi mai tare. Ştiu. Îs mârlan, dar disperarea altora mă distrează. Mă duc să mă piş în chiuvetă pentru că Revenge e genul de bar în care se cere să te pişi în chiuvetă, ca semn de protest faţă de ce căcat de bar a ajuns. Un malac cu meclă de înapoiat mintal se uită în oglindă. Vreau să-i zic că nu cred că s-a schimbat ceva în ultimele 5 minute şi tot muie de oligofren are, da’ mă abţin că e cât malu’.

Ceva mai târziu “Silver Church”, fostu’ “Preoteasa”. Concert Omul cu şobolani, sau ocese cum abreviază fasoliţii care ascultă asemenea pişat. M-am dus că intru moca şi că trebuia să mă găsesc cu un amic. Şi să-mi amintesc de ce mi se par penibili ăştia de la ocese, un fel de hamsterdams de acu’ 10 ani.

1) Solistu’ dă ochii peste cap când cântă ca o dameză ofuscată şi se atinge prea des pe muie. Se mângâie pe faţă de zici că-şi face o labă, ceea ce mă duce la punctul doi.

2) Albii chei arată ca o pulă. Mai ales când au vene pe frunte cum am io pe pulă. Pe scenă era o pulă imensă care-şi făcea singură labă.

3) “Azi iar o sa imi fac de cap / Nici nu mai cred ca o sa scap”. Nu, nu e Costi Ioniţă, e ocese.

4) A zis “pula mea” şi toată lumea s-a excitat brusc. Inteligenţă covârşitoare în public. Vreau şi eu să ajung la gradul de rafinament la care lumea să mă ovaţioneze când zic “pula mea” şi atât. WOO CE CURAJOS, AI ÎNJURAT! PIŞĂ-TE PE NOI!

5) Chitaristu sau basistu, nu m-am prins clar de ce instrument se împiedica, arăta ca un ţap. În sensul negativ al ţapului.

6) Nu e rock. Vrea să fie rock, dar nu e rock. E lălăială.

7) Îs de căcat. E de ajuns. Argumentul suprem.

Timpuri Noi au cântat în deschidere la ocese. E ca şi cum ar predica Iisus în deschidere la apostolul Pavel. Blasfemie.

După am ajuns în “Hanul cu Ghei”, unde am văzut ghei. Ca de obicei pulifrici mici, de-ăia indie, cu melcle de ascuţitori, manpoşete în care să-şi ţină mantampoanele şi atitudinea aia clasică de luzăr care se crede interesant. La’ că vedeţi voi fraierilor, vă simpteţi voi bine acuma, da’ peste vreo 5 ani o să o faceţi pe luzăru’ interesant 3 ore pe săptămână şi mai devreme, că o să aveţi ochii cât cepele de la făcut 8 ore de rapoarte şi circulare. N-o să vă mai ardă de salitos la 2 noaptea.

posted by Radu at 3:24 am

Paul Atreides

31st October 2010, 09:41

Fututul la beţie
Contrar părerii generale, există foarte multe tipuri de futut la beţie, în funcţie de ce, cât cum, cu cine bei. A! Şi de cu cine te fuţi.

1. Misiune Imposibilă: Simţi că nu simţi nimic. Eşti prea beat să simţi ceva. O să ţi se culce în curând. Poţi SĂ TERMINI până ţi se culcă? Dacă dai din cur mai repede poate nu se culcă. Sau poate se culcă mai repede! Orice ai face, nu te gândi la Tom Cruise! Câcat, s-a culcat…

2. Memento: Cine sunt eu? Ce fac? De ce dau din cur? Cine e sub mine? A, o femeie… Înseamnă că fut. Trebuie să ţin minte. Să ţin minte. Să ţin minte ce? Cine sunt eu?…

3. Pompe funebre: Pompe funebre se întâmplă atunci când, din cauza beţiei ajungi să fuţi o babă. V-aţi prins de jocul de cuvinte? Da. Ştiu. Sunt genial.

4. Borâtus Interruptus. Ameţeşti de la futai şi te duci să borăşti tot alcoolul din tine. Te miri că, de la contracţiile stomacului pula ţi se scoală mai tare decât era deja. Te întorci cu vomă-n barbă şi cu ştoaca bionica în pat, mândru de ce tare s-a învârtoşat. Nu, nu te-ai spălat că se culcă. Dă repede!

5. Credincios. Habar n-am cine e sub mine, dar sper să fie femeie.

6. Moş Ene: Dormi şi tu liniştit şi te trezeşte o nesimţită că să te dai de pe ea că ai adormit cu pula-n dânsa. Argumentul “Aşa, şi?” Nu o impresionează.

7. Esec Vestimentar: Te aşteapta în pat dar nu poţi să te coordonezi atât de bine încât să îţi scoţi hainele de pe tine. Cine dracu’ a făcut şosetele LIPITE de picioare? Până la urmă te enervezi şi încerci să o scoţi prin prohab. Căcat, pare mai mica cu vreo 2 centimetri aşa.

8. Ups: Ai greşit gaura. Se mai întâmplă. A observat? S-a supărat? Fă o faţă ca şi cum îţi pasă.

posted by Radu at 8:27 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 10:53

Paul Atreides

31st October 2010, 10:54

Paul Atreides

31st October 2010, 10:56

1 aprilie şi buda, sau locul unde ar trebui să ne căcăm toţi
Staţi jos, nu vă impacientaţi, o să scriu şi ceva de hlizit azi. Acu’ vreau doar să contorizez două chestii.

În primul rând, mi-am luat o păcăleală de 1 aprilie legendară de la Morrison de la metalhead. A funcţionat perfect. Am pus botu’ şi am zis că vorbea pre bune. Mai ales că noi ne-am mai înjurat în trecut. Mi-a trimis şi un mail pe care l-am luat în serios şi, evident a fost şi gloata de cretini de la el şi cretini de la mine care s-au luat la înjurături dând un aer de realism unei glume la care m-am prins greu, da greu rău.

Oricum, când m-am prins am râs singur ca prostu’ de mine, de ăia de s-au atacat, de mine iar, şi tot aşa. Foarte bună. Morrisoane, o cadă de bere de la mine când ne mai vedem. Nu mi-am mai luat-o aşa tare de 1 aprilie din copilărie.

Cezarica, stai jos coae, nu mai face spume la gura, a fost o gluma. Calm. Respira.

Al doilea lucru pe care vreau să-l menţionez e că iar nu mai are loc unu’ în glogosferă de pula mea. Îl înghesuie în coaste de nu poa să-şi încaseze cecul de 20 de dolari pe luna de la reclame la firme de aranjamente florale. Ofilitul de care vorbesc e unu Budă, pe care am avut neplăcerea să-l cunosc. Tălâmb cu dinţii strâmbi, bronzat la ecran care stătea aşa de speriat în bar ca o mâţă de casă când o scoţi prima dată afară. Aparent sunt retardat şi io şi toţi cititorii mei. Păi dacă tot îs retardat, data viitoare când îl văd promit că îi fut o flegmă în frunte de să-l dărâme.

“Mai nou, avem şi bloggeri retardaţi, care beneficiază de sute de comentarii la fiecare articol, calitatea acestora fiind însă, aproximativ egală cu 0, uneori chiar sub această limită. Cel mai bun exemplu este Radu, deţinătorul piticigratis.com, care scrie într-o manieră mai mult decât patetică, reuşind însă să adune, pe blogul său, toate jegurile de pe internet, toţi utilizatorii frustraţi în urma dispariţiei femeilor de pe mIRC, care, aşa dobitoci cum sunt, formează o comunitate bine închegată.”

Măcar io ştiu că patetic înseamnă plin de patos. Cam cum o să fie flegma mea din rărunchi care o să-l lovească aprig.

posted by Radu at 1:38 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 10:57

De ce nu dorm io la 5 dimineata: Ca am vis urat

Vis Urat: ai vazut seinfeld?
Dead Ghost: ptiu ca m-ai speriat
Dead Ghost: da
Vis Urat: era un episod in care zicea ala ceva de faptul ca lumea tine minte doar cine a castigat si cine a pierdut, dar nimeni nu stie cine a fost pe locul doi…
Dead Ghost: meh
Dead Ghost: io si buzz aldrin
Vis Urat: ???
Dead Ghost: exact
Vis Urat: deci malone
Vis Urat: no, cum te simti sa fii aproape castigator?
Vis Urat: no, am baut si eu ceva si vreau sa fac misto, nu tre` sa te superi
Dead Ghost: ma, plm ai fost si tu castigator o ora. io-s la modu’ general
Vis Urat: si daca te superi… stii vorba aia: cui ii pasa?
Dead Ghost: si nu-s genu ciudos
Dead Ghost: asa ca mi se falfaie oricum
Vis Urat: plm io`s castigator de trei ani incoa…
Dead Ghost: da ma
Vis Urat: ca o fi o ora sau mai multe, asta`i parerea ta
Dead Ghost: da futi o grasa, plm
Dead Ghost: scuze, sper sa nu te superi
Dead Ghost: da si io-s beat
Vis Urat: la faza asta te`ai scos
Dead Ghost: da plm, tu futi o naspeta grasa. io castig la viata
Vis Urat: ai o bataie moldoveneasca combinata cu una ardeleneasca pregatita
Vis Urat: si eu sper sa nu te superi
Vis Urat: da` o meriti
Vis Urat: eu n`am zis nimic de ce futi tu
Vis Urat: nici de maica`ta nu m`am luat, nici de morti
Vis Urat: ai ceva, ai cu mine, nu cu prietenii sau rudele mele
Dead Ghost: aww. te-ai suparat. imi pare rau ma, io credeam ca incercam sa ne masuram acuma care e mai enervant
Dead Ghost: cum te simti sa stii ca esti pe locu 2?
Vis Urat: eu n`am fost niciodata pe locul doi
Vis Urat: asta-i diferenta
Vis Urat: pana una alta ne masuram la ce vrei tu si tot nu ies pe locul doi
Dead Ghost: nu zic de concursu ala ma, nu inseamna nimic ala. daca tu iti masori valoarea in roblogfisting, problema ta. hai ca am rahaturi mai bune de facut. te-am salutat
Vis Urat: degeaba ma saluti
Dead Ghost: punem pulile pe masa can’ ne vedem, inainte de bataie, ca am impresia ca ti se scoala cand iti iei pumni
Dead Ghost: si ne masuram
Dead Ghost: hai pa
Dead Ghost: a. postez asta pe blog. nu te superi, nu ?
Vis Urat: una`i sa faci caterica atunci cand vorbim de un concurs si una`i sa`mi jignesti nevasta
Vis Urat: deloc
Vis Urat: ia posteaza
Vis Urat: necenzurat
Dead Ghost: complet
Dead Ghost: hai ca ma jenezi. gaseste pulifrici de teapa ta la care sa te dai gros. io nu tin la mistouri gratuite.
Vis Urat: vad
Vis Urat: tu esti prea elevat astfel incat imi injuri sotia
Vis Urat: mentalitate de castigator
Dead Ghost: da nu era o injuratura ma, era o constatare
Dead Ghost: hai gata. m-am ras destul. pa
Vis Urat: poate pentru standardele tale, impuse de reviste de cacat
Vis Urat: hai, rupe`te in gesturi pe blog ca m`ai facut

Dead Ghost: pai daca nu-ti vezi de ale tale. te repezi si tu ca gaina la muci sa te certi cu mine la 5 dimineata. ti-ai gasit omu
Vis Urat: eu am intrat sa fac misto, ca la asta te pricepi (cel putin asa zice lumea)
Vis Urat: nu ma asteptam la cacaturi de genul asta
Vis Urat: am crezut ca`mi spui ca`s impotent sau alte alea, da` nu credeam ca ajungi sa te iei de sotia mea
Dead Ghost: nu ne-am tras de muci in gradinita sa faci mistouri cu mine
Vis Urat: ceea ce dovedeste ca`s cu un pas inaintea ta
Dead Ghost: si la ora asta n-am chef de mistouri
Vis Urat: extraordinar
Dead Ghost: bine ma, m-ai batut iar. 2-0 pentru tine. hai gata ca mi se raceste mancarea
Vis Urat: o sa vin maine sa`ti lustruiesc statuia
Dead Ghost: suna gay. pas. papa
Vis Urat: marş

posted by Radu at 3:59 am

Paul Atreides

31st October 2010, 10:58

Tipologii de fraieri la un concert de metale
Am fost aseară la concert In Flames, la arene. Cam naspa. Se auzea ca din butoi, precauţii au făcut toată treaba intr-un cort, ca nunţile la ţară şi îmi vreau 160 de mii înapoi din 800 cât a costat biletul pentru că le lipseau un chitarist şi erau doar 80% din formaţie pe scenă. Şi n-au făcut nici bis. Cine dracu’ nu face bis în ziua de azi ? Sunteţi ţigani ?

Cică chitaristul n-a venit ca avea o problemă cu alcoolul. Cum dracu’ să ai o problemă cu alcoolul? Pentru mine alcoolul e o soluţie!

Nu îi înţeleg pe ăia care vin la un concert al formaţiei X cu tricou cu formaţia X. Băi, ştim deja că îţi place formaţia, că de-aia ai venit. Ne-ai convins deja. Faci exces de evident. Stai jos.

Dar am observat ceva mişto. Tipologiile de oameni la un concert de metale, de la cel mai puţin enervanţi la foarte enervanţi.

Fane: Fane nu este pluralul de la fană. Fane e un om. Fane e la toate concertele, de aia merită o categorie specială. Fane are 1.60 m, 40j de kile cu hainele plouate şi dioptriile atât de imense că dacă se uită în jos şi e soare îşi dă foc la bocanci. Fane are formaţie. Nu ţin minte cum se cheamă formaţia lui Fane, dar Fane e solist. Când Fane e pe scenă îşi despleteşte părul, îşi scoate ochelarii şi merge ca şi cum are pepeni la sub-braţ. Tot a depanator de calculatoare arată dar în mintea lui arată ca cel mai orc dintre orci. GO FANE. FANE ERA ÎN FORMĂ ASEARĂ! Un concert fără muia odioasă a lu’ Fane nu e concert. (mana sus cine-l stie pe Fane!)

Ofiliţii: Peste 45 de ani, cu părul alb, probabil ascultau formaţia când solistul era încă la pubertate şi au venit de nostalgie. Sunt rupţi între două idei care se bat cap în cap: “O da, sunt aici la vârsta mea! Sunt încă tânăr printre tineri!!” şi “O, da… sunt aici.. la vârsta mea. Sunt un terminat…”

Luzării: Luzării n-au mai fost la concerte în viaţa lor. Sunt rockări de torrente. Şi-au luat şi ei bilete ca să vadă o trupă live. Acum sunt bucuroşi, arată cu degetul la chestiile din jur şi se minunează. Habar n-au că cineva poate să interpreteze asta greşit şi să le spargă muia. 4% din luzări îşi iau o înjurătură sau o flegmă degeaba la concerte şi sunt nevoiţi să plece mai devreme.

Inefabil sictiriţii: Ăştia sunt deasupra tuturor. Au atitudinea că au venit acolo complet accidental. Că nu le place formaţia. Că au lucruri mai bune de făcut dar au făcut un sacrificiu să ajungă. Ne fac un favor nouă că au venit la concert. Stau în picioare, comentează, nu se agită, îşi văd de berea şi de ţigara lor. Se mai uită cu scârbă şi superioritate la cei din jur. Recunosc, fac şi eu parte din categoria asta de câcat, până beau două beri.

Frecăcioşii: Frecăcioşii nu sunt niciodată unde ar trebui să fie. Tot timpul se duc şi vin. Ai crede că se tot foiesc că n-au loc bun sau caută ceva/pe cineva. Nu. Frecăcioşii se freacă de străini pentru că au un fetiş bizar. Vor să te simtă prin haine.

Beţivanii veseli si violenti: Oameni gospodari, s-au făcut pulă de acasă. Când începe concertul abia se mai ţin pe picioare. La un moment dat o să se dezbrace la bustul gol şi o să se agite aiurea pe loc, lovind trei gagici cu cotul în gură şi luându-şi omor de la prietenii lor lor. Nu bea bere lângă el! Fix când o duci la gură o să cadă peste tine prostu’ şi strici alcoolu’

Moşitorii dosnici: Tipică oriunde în afară de Galaţi( singurul loc din univers unde moşala se lasă cu spitalizare, aşa cum a menit-o Dumnezău să se lase) moşala dosnică e organizată. Băieţii nu se rănesc. Se împing ca fetiţele, acolo în primul rând şi se bucură: “HIHI NE ATINGEM ŞI NU ARATĂ GAY!”. Uneori mai ridică unul şi-l plimbă pe mâini, ca sa aibă o scuză să-i atingă funduleţul.

Târfa exhibiţionistă de concert: Târfa exhibiţionistă de concert e de fapt o simbioză între două entităţi: un vlăjgan cretin cât malu’ căruia îi place să simtă un lindic pe ceafă şi o curvă uscată căreia îi place să se agite de la înălţime. Partea bună a acestei movile de doi oameni e că jumătatea de sus uneori îşi scoate ţâţele.

Documentatorii: Ăştia sunt agasanţi rău. Cu telefonul în aer sau cu un aparat foto de căcat sau orice foarte neprofi vor să filmeze. Evident o să iasă un rahat pe băţ la care nu o să se uite nimeni şi o să se audă ca pula. Cu toate acestea insistă să blocheze câmpul vizual cu gadgetu’ lor de 3 milioane din Cora. Să vă fut în inimă, bă! La’ că filmează alţii mai bine. Luaţi de la ei. Mue.

Stegarii: Ăştia sunt cei mai enervanţi. Dar cei mai enervanţi din istorie. Au un steag. Cu formaţia, cu România, cu orice. E IRELEVANT! Blochează tot câmpul vizual a oamenilor din spate. Pot avea şi un steag al unei cauze cu care rezonezi foarte foarte tare, TOT NU LA CONCERT, COAIE! Să vedem ce-i pe scenă, arată-ne cârpa după! Dacă mai prind unu’ cu steag în faţa mea îi rup capu’ şi îl piş pe traheee.

posted by Radu at 2:04 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 10:58

Surpriza!
Azi nu scriu nimic, dar m-am gandit sa va fac un post nou, sa aveti unde sa comentati si sa va spargeti in istetime unu’ pe altu.

De fapt cred ca o sa desfiintez tot site-ul si o sa fac un fel de arena virtuala unde intre 5-7 pulifrici o sa se certe ca chiorii in speranta de a impresiona ipoteticele gagici care citesc ce comenteaza ei.

Luati pula. In special primul comentator. Bonus 5 cm daca zice si “PRIMUL!”

posted by Radu

Paul Atreides

31st October 2010, 11:00

Patrioţii sunt imbecili
Vorbea o colegă acu’ câteva zile de Elisabeta Lipă, la care întreb eu, candid “Cine pula mea e Elisabeta Lipă?” “Cum, nu ştii? Campioana mondială la canotaj!”

Ar trebui să ştiu pentru că sunt patriot. Trebuie să ştim toate căcaturile la care românii au ieşit undeva pe podium, oricât de neimportante ar fi, ca să ne simţim bine cu noi. Că de, la ălea importante n-avem campioni. Îmi şi imaginez milioane de români uitându-se la tembelizor şi urlând “HAIDE FĂĂĂĂĂ CANOTEAZĂ ACOLOO!! BINE FĂĂĂ!!”. Canotaj ? Zău ? Cine pula mea se uită la canotaj? E un sport imbecil şi lipsit de orice spectacol. Se uită românu doar din cauză că are acolo campioana. Că la altceva n-are.

Aş vrea să avem un campion mondial la şah. La cât de patrioţi suntem, sunt sigur că toţi ghiorţanii ar sta lipiţi de televizor, cu seminţele într-o mână şi berea în alta, vopsiţi pe muie în roş, galben şi albastru şi urlând “GAMBITU’ BĂĂĂ! Vezi gambitu’! Nu îl lua tura!!! E capcană! Futu-te-n gură de prost! I-ai luat tura!”. Nu, nu ar urla nimic, că-s idioţi şi nu ar înţelege sportul dar tot s-ar uita. Din patriotism.

Patrioţii sunt mândri de unde şi ce s-au născut. De nişte lucruri pe care nu le-au ales ei.

Din start asta e o idioţenie. Înţeleg să fii mândru de ceva ce ai făcut cu mâna ta, fie şi o bilă de muci, dar să fii mândru de ceva la care nu ai avut nici o contribuţie? Clar trebuie să fii un ratat care nu a făcut nimic remarcabil toată viaţa.

Hai să vă explic mai clar, că sunteţi proşti. Eu am pula mare. Mă bucur că am pula mare. Dar nu sunt mândru că am pula mare. Nu am tras de ea să fie aşa. N-am adus nici o contribuţie măririi ei.

Dar să fii român patriot e ca şi cum ai fi mândru că ai pula de 11 cm. Pe lângă faptul că nu ai făcut-o tu, chiar dacă ai fi făcut-o, e jenant de mică şi nu e de mândrit. Atitudinea corectă ar fi să eviţi discuţia despre şi să încerci să îţi trăieşti viaţa cu pula ta penibil de mică.

Hai, pe scurt aşa, istorie naţională:
Suntem cuceritori: N-au futut în cur romanii, migratorii, ungurii, turcii, ruşii şi cine a mai fost prin zonă şi avea chef de futai.
Suntem curajoşi: N-am mai început un război şi să îl terminăm în aceeaşi tabără în care am început de sute de ani.
Suntem artişti: Da’ cu 50 de ani în urmă. Cam atât ia să facă şi românu’ ce au făcut alţii. Orice idee au avut ai noştri, au avut-o alţii mai devreme şi mai bine. De la, romantismul nostru la Edgar Alan Bacovia, Cioran – primul emo al ţării şi alţi artişti naţionali care dacă nu au fost plagiatori sau cu juma de secol mai retarzi, şi-au schimbat cetăţenia şi noi îi omagiem deşi au murit francezi şi ce au mai vrut ei. (Zic că Cioran e artist că a scris ficţiune. Dacă credea ce zicea s-ar fi strâns de gât cu cordonul ombilical. Dacă trăia acuma era fan Tokyo Hotel)

Şi tocmai asta e chestia, chiar dacă ar fi semizei ai universului. De ce am fi noi mândri de ei ? Că ne-am născut în acelaşi spaţiu cultural-geografic cu ei ? E şi mai penibil. E ca şi cum v-aţi lăuda voi că am EU pula mare.

E bine că avem Bulgaria lângă noi, care e cam ca noi, mai bună sau mai rea la anumite chestii şi Moldova, care e râsu curului, să avem şi noi cu cine să ne comparăm să ne simţim bine. E ca şi cum ai fi în penultima bancă în clasă, toţi din faţa ta îs mai deştepţi, tu ai 4 pe linie, repeţi iar anul, pentru a nuştiucâta oară dar te uiţi în stânga, la colegul tău de bancă care e la fel de prost ca tine şi zâmbeşti. Te uiţi în spate, unde şade prostul clasei, puţin oligofren, bălind pe bancă şi uitându-se tâmp spre tine cu ochi goi şi te bucuri. Între ăştia trei de aici sigur eşti peste medie de deştept!

Şi avem un steag de câcat.
Cred că a venit unul mai cu bun gust şi i-a zis lu’ un preşedinte sau ceva:
-Uite, dragă, ăstea sunt cele trei culori primare, zic să facem ceva frumos acolo, cu două, le combinăm, bun gust, să iasă artistic aşa.
– Cum bă două? Pune-le acolo să fie toate!
-Da’ iese la ţigani că îs culori primare şi nu merg una cu alta că cam contrastează!
– Să vezi ce o contrastez io pe mă-ta. Pune acolo tot, să fie ţipător, ca noi aşa, că răcnim mult da’ nu facem nimic!

Da’ cel mai tare îi urăsc pe ăia care se cară în altă ţară şi o fac pe deştepţii de acolo. Bă, dacă eraţi deştepţi vă descurcaţi şi aici. Aici e hard mode, voi sunteţi pe easy, pune ţinta computerul pentru voi. Io dansez cu un picior legat la spate şi dansez mai bine decât voi.

Luaţi pula. Şi voi şi patrioţii.

Ultima descoperire: Pe eRepublik, Romania virtuala e al treilea stat virtual ca importanta virtuala. HAI AI NOSTRI MUIE AI LOR!

posted by Radu at 1:28 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:01

Reinventarea twitterului
Am trecut peste faza căcăcioasă a existenţei mele, aşa că twitterul nu mai e shitter. Acum m-am făcut hip-hopper porno. Cum n-am voce, n-o să cînt. În schimb o sa pun versuri de hip hop. Porno. Despre pula mea. Shizzle Dizzle negrişorii mei!

posted by Radu at 6:12 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:05

Regulile pulii
1.Ai o singură pulă. Respect-o şi te va respecta şi ea pe tine.

Pula este cel mai bun prieten al omului la bine şi la rău dar, la fel ca şi un prieten, dacă nu o respecţi, dacă nu cultivi relaţia dintre tine şi pula ta, dacă nu îi arăţi că-ţi pasă, te va lăsa la nevoie. Se va lăsa la nevoie. Şi va fi vina ta, nu vina ei. O pulă respectată nu se lasă.

2. Mărimea pulii nu contează. Atâta timp cât gagica e beată.

Cu cât e mai mică cu atât trebuie să fie mai beată, ca a doua zi să nu mai ţină minte clar, şi să-i spui tu că e mare.

3. Nu scoate pula din pantaloni decât dacă ai de gând să o foloseşti.

La fel cum samuraii nu scoteau sabia din teacă decât atunci când aveau de gând să taie ceva, la fel trebuie să te comporţi cu pula ta. E o chestie de onoare. Dacă ai scos-o, trebuie să faci ceva cu ea. Orice. Nu o scoţi doar aşa, la aer.

4. Pula este singurul lucru din univers care nu se va întoarce niciodată împotriva ta.

Asta dacă nu eşti tipul ăla dubios, din filmuleţu’ ăla, care se fute singur în cur. În rest, pula nu te va trăda niciodată. Nu te va minţi. Pula ta îţi vrea binele în orice cirumstanţă.

5. Nu îţi băga pula în locuri unde nu ţi-ai băgat degetul întâi.

Pula este un organ fragil. Are nevoie de un cercetaş. Cum regii vechi aveau oameni care să le guste mâncarea înainte, să nu fie otrăvită, aşa ai tu degetele. Ţine minte. Ai 10 degete, dacă păţeşti ceva la unul, mai rămâi cu 9, în schimb ai o singură pulă!

6. Denumeşte-ţi pula vitejeşte.

Să-i spui doar Gigi, Gogu sau Vasile nu e de ajuns. Trebuie să îi dai un nume care să inspire frică. Să se cutremure duşmanii când începi să vorbeşti de pula ta. Încearcă Excalibur, Scarface, Orlok Stăpânul Fiarelor, Mefistocle, Inoxidabilatorul, Osama Bin Laden sau Visurât.

7. Nu da pula din mână pe pula de pe gard.

Habar n-am ce am vrut să zic aici.

8. Salut-o în fiecare dimineaţă.

Pula ta te iubeşte. Mereu se scoală înaintea ta. E jucăuşă şi veselă. Parcă-ţi spune, în fiecare zi: “salut, ce facem azi ? eu sunt gata!”. Gândeşte-te că femeile nu au un prieten de nădejde care să le binedispună în fiecare dimineaţă. Fii recunoscător că tu ai.

9. Dacă te întrebă cineva, să spui că ai pula foarte mică.

Indiferent de mărime. Sună stupid la început, dar gândeşte-te. Dacă spui că o ai mare, celălalt se va gândi că minţi. Dacă spui că e mică, se va gândi “ce interes are ăsta de spune că are pula mică… doar dacă… de fapt e foarte mare şi se joacă cu mintea mea!”

10. Niciodată să nu te pişi împotriva vântului decât dacă ai un duşman pitit în spatele tău.

E o regulă de bun simţ. Mai mult de respect pentru pantalonii tai, nu pentru pulă.

11. Nu ai voie să atingi o altă pulă decât a ta.

Este cea mai importantă regulă. De-aia am lăsat-o ultima. Nici dacă e pula unui prieten şi el nu are mâini şi trebuie să i-o scoţi să nu se pişe pe el. Nici dacă e un terorist mort cu o bombă nucleară pe pulă. Nu o atingi. Aştepţi să vină o femeie şi-i spui cum să o dezamorseze că femeile habar n-au cum să dezamorseze o bombă. E un fapt demonstrat ştiinţific că daca atingi pula unui alt tip ţi se usucă a ta.

Atât. 11 ajung. Câte una pentru fiecare centimetru al pulii mele.

posted by Radu at 1:24 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:06

Laptopul cu om

Valentin Stan il da in gat pe Voiculescu (via happyfish )

posted by Radu at 7:52 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:07

Din mailurile unui tabloid 2
From: gicu.SGR@redactie
To: costica.redactorsef@redactie
Subject: Sefu, uita-te si tu pe textele astea sa-mi zici pe ce pagini intra.

Text1. (De la reporterul nostru special Mirel Brebenescu,)
Attachments : atemisancacat.doc, cacat1.jpg, cacatmirel.jpg, mimiscatoloaga.jpg

“SECRETUL LUI AURELIAN TEMIŞAN!

Luni, la ora prânzului, Aurelian Temişan servea masa într-un restaurant respectabil din oraş, sub urmărirea vigilentului nostru reporter M. B. După ce a terminat, artistul s-a dus la baie, unde a fost urmat în secret de reporterul nostru. După zece minute de scremut, a tras apa şi a ieşit. Asigurându-se că nu a fost observat, reporterul nostru s-a aruncat cu mâna în proaspăt folositul veceu, ca să vadă ce mai exact avea de ascuns solistul, de a tras aşa de repede apa în urma lui. Spre surprinderea lui, a prins de cotor şi a scos din veceu un căcăţoi peste medie de mare, cu care s-a fotografiat, în exclusivitate pentru ziarul TABLOIDUL!. De ce a vrut Aurelian Temişan să scape de acest căcat atât de repede? De ce a tras apa aşa de grăbit? Ce nu vrea să ne spună?

Contactat telefonic, Aurelian Temişan ne-a spus “ M-am căcat şi eu, ca tot omul, altceva nu am de zis. Mi se pare josnic să urmăriţi un om la baie!”

Nouă ni se pare josnic să insulţi un reprezentant al presei, a patra putere în stat, spunându-i că-i josnic, Aureliane! Această lipsă de respect, din păcate este ceva cu care noi, jurnalişti respectabili am învăţat să trăim, deşi anormală într-o ţară civilizată!

“După ce l-a frecat între palme jumătate de oră, scatoloaga oficială a ziarului, Mimi Scatoloaga spune că Aurelian Temişan nu mănâncă destule fibre. Asta încerca ea să ascundă de vigilenţii reporteri ai ziarului TABLOIDUL!

Reporterul nostru curajos, M. B. ne-a mărturisit că a fost unul din cei mai peste medie căcaţi cu care s-a fotografiat în lunga lui carieră de jurnalist respectabil.”

————————————————————————-

Text 2: (De la Mirabela Cur de Bauxită)

Attatchments: pizdaumbrela1.jpg pizdaumbrela2.jpg umbrelapizda1.jpg hartameteo.jpg

“METEO

Afară stă să plouă, aşa că mi-am băgat umbrela în pizdă”

——————————————————————-

Text 3 ( de la Mihaela Fofoloaşcă, colaborator Constanţa)

Attatchments: nespalatu1.jpg nespalatu2.jpg casavecinului.jpg

“TRĂDARE ÎN FAMILIA BĂSESCU?

Orice om are nevoie de suport din partea familiei lui. Este locul de unde fiecare dintre noi ne tragem forţa zilnică necesară să ne facem treaba. Este culcuşul unde ne întoarcem în fiecare seară obosiţi şi care ne dă puterea să o luăm de la capăt. Ce ne facem, totuşi, când exact familia, această unitate indivizibilă a societăţii formată din indivizi cu strămoşi comuni sau care nu au gene comune dar un preot şi un funcţionar public le permit să şi-o tragă nu este în spatele nostru ? Ce se întâmplă când nu te poţi baza exact oamenii pe care ar trebui să te bazezi?

Incredibil cum sună, exact preşedintele nostru se află în această situaţie!

Aflată în Babadag, corespondenta noastră specială M. F. a auzit această replică incredibilă de la vărul de gradul trei al vecinului preşedintelui din satul natal, Murfatlar, Grigore Nespălatu, un om care ar fi trebuit să fie lângă preşedinte la bine şi la rău, aşa cum dictează legile nescrise ale sângelui:

“Băsescu ? Nu l-am văzut în viaţa mea! De fapt, nici n-am trecut prin satul ăla unde stă văr-miu în viaţa mea. Nu eram aşa de apropiaţi. Oricum, nu-mi place Băsescu. Eu votez cu PSD!”

Sunat de reporterii noştri să dea o declaraţie în legătură cu omul cunoscut de acum înainte ca “Brutus din Babadag”, purtătorul de cuvânt al preşedintelui a spus:

“Îmi dau demisia în **** mea! M-am saturat de nebunii ăştia ca voi din presă!Sunteţi bătuţi în cap! Vă daţi seama că ce scrieţi voi nu are nici o relevanţă? Omul ăla nu înseamnă nimic! E un ţăran fără legătură cu nimeni şi nimic! Sunteţi paraziţi! Paraziţi ordinari! Nu mai rezist! V-aş împuşca pe toţi. Nu, mai bine nu. Mai bine scap eu!“

Aici legătura s-a întrerupt şi s-a auzit un zgomot ca de pistol tras şi glonte zdrobind ţeastă şi trecând prin creier. Nu ştim ce a fost.

Contactat de noi, stimabilul analist politic Valentin Stan a spus:

“Este normal să se întâmple aşa ceva cu o dejecţie abjectă ca Traian Băsescu. Nici pământul nu îl mai suportă! Nu e de mirare că fix familia lui îi face aşa ceva!”

posted by Radu at 5:23 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:07

Urâţii
Nu există oameni urâţi. Doar oameni cu ale căror feţe necesită un timp de acomodare.
Berea te ajută să te acomodezi mai repede.

Cred că să fii urât e cel mai naşpa lucru din lume. Poţi să fii prost, atâta timp cât nu eşti urât, tot o să fii fericit. Şi un urât trebuie să se chinuie ani de zile să devină isteţ şi hazliu şi empatic şi multe alte chestii ca să compenseze, pe când unul frumos dar prost poate compensa doar zâmbind şi dându-şi mâna prin păr. Plus, dacă eşti prost, tot ce trebuie să faci ca să nu pari prost e să taci. Ca urât trebuie să te bagi la întuneric, care nu e peste tot. E mai uşor să fii prost decât urât.

E bine să umbli cu un urât. Tot timpul o să fii ăla plăcut estetic. Arăţi bine prin contrast. Ieşi în evidenţă ca o perlă pe un căcat. Şi într-un context social tot timpul o să te identifice lumea uşor:

“Vai, fată, ai auzit ce a zis ăla?”
“Care dintre ei?”
“Ăla care nu arată ca curu’ pulii!”

În schimb dacă umbli cu un grup de urâţi te pierzi în fond. Ajungi urât prin asociere. O să fie “grupul de hidoşi” nu “grupul de hidoşi cu o excepţie”

Deşi există mulţi urâţi inteligenţi, pentu mine e greu să le urmăresc firul logic. Jumătate din cauză că nu pot să fiu atent clar la ce zic pentru că tot creierul meu este complet ocupat cu a fi uimit de cât de urâtă e persoana din faţa mea şi jumătate din cauză că oamenii urâţi pur şi simplu nu sunt credibili. Nu par să-ţi vrea binele orice ar zice şi pentru că par că se strâmbă la tine în timp ce vorbesc nu poţi să-i iei in serios. Plus, ai un contraargument la orice ar zice: “Da, da’ eşti naşpa aşa că nu contează ce gândeşti!”

Vi s-a întâmplat vreodată să vă îmbătaţi crunt şi să vă treziţi a doua zi lângă o persoană dărâmată vizual? Mie nu.

Chestia cu alcoolul şi futut urâţi e mare vrăjeală. Just, alcoolizat îs mai vesel, mai tâmp, mai cu pula-n vânt şi mai dispus la futut pe pereţi în diagonală.
Dar urâta tot urâtă e. E o şansă mai mare să vreau să fac chestiile ăstea cu cineva cu care oricum aveam chef să le fac, dacă are sens.
Alcoolul e o scuză bună în schimb pentru oamenii care au nevoie de scuze ca să se fută.

Când văd doi urâţi ţinându-se de mână îmi imaginez cum se fut. Din datorie. Cineva trebuie să-şi imagineze cum arată ei doi cum se fut. Sunt sigur că fiecare dintre ei îşi imaginează că se fute cu altcineva, frumos, atunci când se fut. Eu consider că actul necesită ca măcar o persoană să aibă o imagine reală asupra a ceea ce se întâmplă de fapt. Mă ofer voluntar.

Urăsc că atunci când cineva a făcut ceva să arăte bine e universal acceptat să îi spui “Vai, ce bine arăţi azi!” Dar dacă arată ca pula trebuie să te abţii din a-i spune “Bă, arăţi ca pula, să mor io dacă nu mă ustură ochii!”

Sunt şi părţi bune. Aveam un amic, Ţuţu. Ţuţu la 18 ani era burtos, gras, chiomp, salivac excesiv şi jumătate chel. Ce i se poate întâmpla lui la 40 de ani încât să zică: “Ce eram şi ce-am ajuns?” Deja omu’ s-a obişnuit cu propria persoană care nu mai are cum să se deterioreze, cel mult să-i cadă un picior. E reconfortant să te uiţi în oglindă şi să zici “Niciodată nu o să fiu mai urât decât acum.Sunt imun la timp!” Pe când eu.. eh.. mai am maxim 20j de ani buni, dup-aia o să trebuiască să compenzez. Şi depresie. O să îmi cumpăr o decapotabilă şi o să fut una de 21 de ani doar ca să mă simt din nou bărbat. Şi o să fiu penibil.

Şi asta îmi aduce aminte de un dialog dintre mine Churchill şi o urâtă: (aparent a avut discutia asta inaintea mea, deci e a lui. io habar n-aveam.. meh)
-Fă, da urâtă mai eşti!
-Şi tu eşti beat şi prost!
-Da, fă, da’ mie îmi trece până mă trezesc mâine…

posted by Radu at 5:24 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:08

random
Am observat că, pe scara valorică, prima gagică e cel mai sus. Cel puţin din punctul ei de vedere. Mereu a doua va fi, în ochii ei “curva aia proastă şi urâtă”, mai exact va fi “ce cauţi cu curva aia proastă şi urâtă?”. Ei, dacă te desparţi de a doua, a treia va fi atât în ochii primeia cât şi celei de a doua “curva aia urâtă şi proastă”, deci automat va fi şi mai curvă urâtă şi proastă, pentru ca una care s-a stabilit deja că e curvă urâtă şi proastă a recunoscut-o ca fiind mai curvă, mai urâtă, mai proastă. A patra şi mai şi, deci după prima puteţi să vă impuşcaţi, pentru că niciuna nu se va mai compara cu ea. Cred că e în natura umană să te crezi cea mai importantă fiinţă din viaţa cuiva.

E un fel de premiu de consolare. Ok, a plecat, dar ŞTIE ŞI EL/EA că ca mine nu mai găseşte! E valabil la ambele sexe da’ mi-e lene sa fac variantele la cuvinte pentru două genuri. Vă prindeţi voi.

Vi s-a întâmplat vreodată să aveţi musafiri şi să vă vină să vă căcaţi? Şi să trebuiască să găseşti o scuză stupidă să stai vreo 5 minute la baie şi să faci în aşa fel încât nici să nu intre după tine. Să trebuiască să găseşti un obiect prin casă care să fascineze musafirii atât de tare încât să nu-ţi observe lipsa. Să te întorci în 5 minute şi să nu se prindă nimeni că eşti cu juma de kil mai uşor. Şi începi să faci artificii. Dai muzica mai tare, să nu se audă dacă tragi o băşină, te speli pe faţă după ce te caci, chit că nu are sens, ca să ieşi cu faţa udă, să zică lumea că ai intrat acolo pentru complet alt motiv. Gen te simţeai prăfuit gen. Mai penibil e să fii tu musafirul căcăcios. Că nu poţi să dispari la unu’ în casă fără să se întrebe ăla “unde pla mea e ăsta?”. Şi evident că intră după tine repede la baie, nu îl lasă să respire, că e casa lui şi e curios tare ce dracu’ ai făcut acolo atâta timp. Şi îl ia proaspat aşa, din zbor. Că na, aşa e ţăranu’. Dacă stai 5 minute la el în baie are impresia că vrei să-i furi un buzunar de săpun lichid. Totuşi dacă nu eşti singurul musafir, şi nu s-a prins că tu ai fost ăla de a dispărut la baie, e bine ca tot tu să intri fix după proprietar şi să arunci contrariat un “cine pula mea s-a căcat aşa naşpa?” printre dinţi. N-o să suspecteze nimic.

Hai că vă las cu un nebun care ştie limba iniţială şi semnificaţia literelor. Io care credeam că îs făcute ca să formezi cuvinte cu ele. Mare prost eram. Au legătură cu apocalipsa, nu altceva! Cine-l sună, să vedeţi ce vrea?

P.S. Sper că apreciaţi că e prima dată când scanez altceva decât pula mea. Îmi venea să o bag pe acolo mică, într-un colţ, să nu dezamăgesc, da na…

posted by Radu at 10:51 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:09

Scrisoare către liceeni
(ce, numa Chirilă poate?)

Dragi Liceeni. Nu aveţi nici o valoare, din orice punct de vedere. De fapt, să fiu mai clar, din cauză că nu produceţi nimic, părerile despre voi se împart în două categorii:

Pentru oamenii de rînd sunteţi nişte paraziţi agasanţi.

Pentru băieţii deştepţi de la marketing sunteţi o gaură prin care pot intra în buzunarul părinţilor voştri. Uşor de manipulat ca jetul de la pişat, tot ce trebuie ca să vă convingă să faceţi ceva e să pună acel produs în mâna unuia cu care vreţi să semănaţi, fie el Sid Vicious sau Adi Minune. şi voi, ca nişte puleţi proşti ce sunteţi, vă adunaţi în cete standard de oameni care se îmbracă la fel şi spun aceleaşi chestii, ca să le fie mai uşor băieţilor deştepţi să vă eticheteze şi să vă vîndă exact ce se asortează cu personalitatea voastră standardizată.

Cretinul de Chirilă vă spune să citiţi. La’ ca el a citit, şi uite ce prost a ajuns. Decât o carte proastă, mai bine un film bun. Decât o carte bună din care nu înţelegi nimic, mai bine eticheta de la un şampon. Cărţile nu te învaţă nici să gîndeşti, nici să trăieşti. E doar experienţa de viaţă a altcuiva. Pe care poţi să o compari cu a ta şi să tragi o concluzie.

Dar dacă crezi că doar din cărţi poţi înţelege experienţa de viaţă a altcuiva, eşti idiot. Dacă crezi că poţi înţelege experienţa de viaţă a altuia, fără să ai tu ceva experienţă iar eşti idiot. Cititul e doar un mijloc. Unul din multele mijloace de a înţelege de ce respiri. ştiu că tac-tu se uită cu superioritate şi spune că el citea. Citea că nu avea nimic mai interesant de făcut, atât.

şi ne întoarcem la motivul pentru care nu aveţi valoare. Nu aveţi experienţă. Credeţi că aveţi, ba chiar mai mult decât un adult. Vă uitaţi în oglindă şi sunteţi siguri că ştiţi pe unde se pişă găina. Ei bine, nu e aşa. Habar n-aveţi. Peste 5 ani o să ascultaţi altă muzică, o să gândiţi alte lucruri şi o să vorbiţi cu alţi oameni. şi o să vă uitaţi înapoi şi o să spuneţi “băi ce idiot eram acu 5 ani!”. şi tot aşa peste încă 5. şi dacă nu, înseamnă că n-aţi evoluat deloc.

şi mulţi vă credeţi artişti. Scrieţi poezii despre cât de tare sunteţi îndrăgostiţi de X, care ascultă aceeaşi muzică ca şi voi, şi cât de grea e viaţa că nu vă înţelege nimeni. Hai să vă spun de ce nu vă bagă lumea în seamă. Nu că sunteţi aşa de greu de înţeles, ci pentru că vă citesc din prima şi trec mai departe. Aveţi formaţie. Sunteţi muzicieni. Pînă în anul doi de facultate, 9/10 dintre voi o să se lase de cântat. Din ăia rămaşi 9/10 o să ajungă în formaţii de-ălea, de oraş, care cântă pe 2 beri şi îşi scot album la cd-writer-ul de la pentiumu’ lu’ mă-sa.

Nu puteţi să schimbaţi lumea, pentru că nu produceţi nimic. Sunteţi nişte viermi. Mulţi dintre voi o să rămînă toată viaţa viermi. Aşa că nu o mai ardeţi revoluţionar/artistic/intelectual. Staţi jos, ciuliţi urechile şi ştergeţi-vă mucii. Singura voastră şansă e că PUTEţI ajunge oameni peste câţiva ani. Acum sunteţi doar paraziţi. E alegerea voastră dacă vreţi să fiţi nişte paraziţi nederanjanţi sau unii agasanţi, cum e alegerea mea dacă să vă dau o sticlă în cap sau nu când faceţi ciocu’ mare.

Îmi cer scuze că nu-s chirilă, să vă umplu de visuri de glorie ca să mă pupaţi în cur la schimb. şi că îs prea răguşit de la înjurat toată noaptea şi prea puţin îndrăgostit de vocea mea ca să fac variantă audio la prostia asta.

posted by Radu at 7:31 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:10

dragi tovarasi
sunt matolizat.

e ok. ssst.

deci. a castigat visurat. vivat visurat. si laptoapa lui.

io am loat argintu la toate, ceea ce a insemnat multa bere pe care am impartit-o la randomi. Oricum. E fain, nu ma asteptam la atat, maimutelor spatiale. la anu cu maceta si ii scalpam pe toti. laptoape tot nu dau. pentru anarhie, o fost o zi glorioasa.

putea fi mai buna daca votati mai mult, futuva-n gura.

posted by Radu at 2:41 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:10

Alte chestii care mă enervează
Mă culcam io într-o zi ca de obicei când voi, corporatiştii obosiţi vă sculaţi, şi am prins meteo pe proteve sau gen. Acolo o tanti la vârsta la care încă i se pare că e gagică dacă e penumbra adecvată deşi nu e, explica de zor cum o să fie vremea afară când s-a întrerupt brusc să îmi spună că fix acu xşpe sute de ani, Magellan a făctut căcatul praştie sau ce dracu’ a reuşit el să facă. Am stat aşa, scărpinându-mă la pulă de uimire câteva secunde, încercând să îmi dau seama ce relevanţă are Magellan asupra condiţiilor meteo din prezent. N-are. Băi aproape mamaie, chiar crezi că îi pasă cuiva? Fă-ţi meseria acolo! Oamenii vor să audă informaţii complet irelevante despre ce se întâmplă afară, nu cultură generală. Ce, te-ai uitat în oglindă azi dimineaţă şi ţi s-a părut că ai meclă de Wikipedia? O să mă întâlnesc cu tine, femeie trecută, pe stradă, şi tu o să mă întrebi în ce direcţie e cel mai apropiat ceva şi eu o să mă întrerup din explicat, complet fără nici o legătură, să menţionez în treacăt că port chiloţii mei norocoşi şi că mă simt ca un învingător. Să vezi şi tu cum e.

Oamenii care se uită la meteo sunt cretini. E cea mai inutilă chestie de la TV. Ba nu, mănânc căcat. Horoscopul e. Dar şi meteo e pe acolo pe undeva în top 5. Îi înţeleg pe ăia cu plantaţie de leuştean, ăia de au chef să iasă în larg cu velierul şi cei care pleacă în Zanzibar şi sunt curioşi dacă o să le transpire coaiele cum saliva câinele lui Pavlov, dar orăşenii de birou care ascultă vremea la tv dimineaţa merită un cot în ochi din întoarcere. La ce pula mea te ajută să ştii cum e afară dacă tu oricum ieşi 20j de metri până la maşina ta cu aer condiţionat pe care o parchezi la tine la muncă unde e alt aer condiţionat? Hai că-ţi fac eu previziunile meteo pentru următorii 50 de ani: 24 de grade, umiditate scăzută, rafale de vânt pe sub ventilatoare.

Şi nici nu e mare filozofie să vezi cum e vremea afară. Se ia prima femeie la îndemână, se dezbracă la bustul gol şi se scoate pe cea mai apropiată fereastră deschisă. Dacă i se întăresc sfârcurile înseamnă că e frig. Sau se bucură că ai băgat-o în seamă. Dacă nu, nu. Apoi dacă te uiţi în sus, sunt nişte formaţiuni pufoase. Se cheamă nori. Vezi în ce direcţie se deplasează şi te uiţi în direcţia opusă. Dacă e senin, o să fie senin câteva ore. Dacă sunt mulţi şi negri, s-ar putea să plouă. Mai puţin teve şi mai mult scos capu’ pe geam, artificialilor.

Mă enervează recomandarea la chestiile de pe net “trimite la un prieten”. Trimit la cine vrea pula mea; şi la un duşman şi la un om care nu îmi stârneşte nici o trăire în nici o direcţie dacă vreau. Cine pula mea eşti tu să-mi zici cui să trimit?

Eu nu m-am simţit niciodată proaspăt. Un produs te face să te simţi proaspăt? Fă-te salată! Prospeţimea nu se poate aplica la oameni pentru că nu e o calitate dobândită. Anumite chestii pornesc prin a fi proaspete ca apoi să se strice iremediabil. După ce s-au stricat, nu le poţi face proaspete iar. Mere, lapte, carne. Chestiile ăstea nu alternează. Ei bine, pizda nu e pe lista asta. Orcât de parfumat e tamponu’, n-o să te simţi proaspătă de la el. Poate curată. Nu se pune suc de roşii în salata de ton.

Problema cu încălzirea globală nu este dacă e reală sau nu. Problema este dacă îmi pasă. Răspunsul e nu. Absolut deloc. Am rahaturi mai bune de făcut decât reparatul greşelilor altora. Şi chiar în situaţia în care am crăpa toţi, nu e trist. E selecţie naturală. Viaţa va continua cu paianjenii gigantici radioactivi care vor galopa deşerturile nesfârşite.

“Doriţi şi o pungă?”
“Nu, în pula mea, scot cuţitul şi dau o gaură pe mijloc la toate chestiile pe care le-am cumpărat, apoi mi le înşir pe pulă ca pe mărgele, o ţin de cap şi le car aşa! Mulţumesc!”
Ce fel de întrebare îi asta? Vânzători idioţi. La Angst te întreabă ca să te taxeze cu încă o mie de lei pentru pungă. Mare mârşăvie. Muie angst. Chiar vreau să-l găsesc pe inteligentul de la marketing care a considerat asta o idee bună. Cum a spus el tacticos la şedinţă:
“Am găsit o metodă să facem 0.001% mai mulţi bani şi să arătăm ca ultimii iudei odioşi şi ahtiaţi de profit în acelaşi timp!”
Şi toţi l-au aplaudat.
Aş vrea să-l găsesc şi să-i fut un genunchi în ureche. Nu e de bani, e de gest. E ca şi cum ţi-ar taxa sarea şi scobitaorea la restaurant.

Cât se înjosesc unii pentru un profit nesemnificativ. Dezgustător.

posted by Radu at 5:02 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:11

Joc periculos
Da. 8 martie, stil clasic: Se ia o cutie. Se da o gaura in cutie. Se baga penisul in cutie. Cadou. No, am o veste proasta si una buna. Aia proasta e ca n-am chef de scris. Aia buna e ca am gasit o juma de text absurd de acu un an. Poate o sa-l termin intr-o zi. Pana atunci, copy paste:

Fumul înecăcios era gros ca un zid, doar că avea altă stare de agregare, lucru bun de alfel pentru că solidele sunt destul de greu de respirat, mai ales când sunt sub formă de zid. Un bec palid se bălăbăbănea deasupra unei mese verzi ca chiloţii lui Adam. De ce se bălăbănea, numai el ştia. Poate băuse prea mult şi nu se mai ţinea pe fasung, sau poate doar încerca să-şi exprime dezacordul cu ceea ce se întâmplă sub el. Oricum, nimănui nu-i păsa de bec.

I se spune joc de cărţi. Nu e nimic pueril, inocent sau relaxant în el. E realitatea dură şi brutală în care te înfunzi până la gât. Un dans macabru cu soarta care poartă pantofi de clovn, mărimea 52 şi te tot calcă pe bombeu în văzul juriului care te depunctează. Miza e prea mare iar cei trei indivizi din faţa mea periculoşi. Prea periculoşi şi prea atenţi la orice mişcare pentru ca asul salvator din mânecă să-mi fie de vreun ajutor.

În dreapta mea stătea Orlan, un individ ciolănos, spân, putred de bogat şi de o naţionalitate nedefinită. El organiza jocul dar nu avea nevoie de bani. Juca cărţi doar pentru plăcerea intrinsecă de a freca bucăţi de hârtie plasticată între degete. Se scărpina în sictir cu spatele ghiulurilor pe capul lui lipsit de păr şi dacă câştiga, şi dacă pierdea. Deşi avea destul cap cât să facă o minge de baschet invidioasă, toata faţa era înghesuită pe o suprafaţă foarte mică, ca şi cum nasul ar fi avut o promoţie şi restul elementelor faciale s-ar fi îngrămădit în jurul lui să prindă cît mai multe gratuităţi. Impresia era accentuată şi de omniprezenta chelie ce lăsa la latitudinea privitorului unde se termină fruntea şi începe scalpul, delimitare pur empirică şi circumstanţială. Nişte ochelari de soare mult prea mari atârnau de urechi, eclipsând chipul şi aşa zgârcit din punct de vedere teritorial. În rest, individul era inert, nescoţând nici un sunet. Oricum, pericolul nu venea de la el ci de la 5 metri în spatele lui, unde se rezema de uşă bodyguardul lui, Stamate, un malac făcut din destul material cât pentru doi oameni fără pretenţii şi cu privire sticloasă de leu împăiat. Stamate era periculos pentru că nu se putea discuta raţional cu el. Nu credea în atomi. Dacă deschideai subiectul, începea să-ţi explice cu fervoare şi pasiune cum toate obiectele sunt făcute din obiecte identice dar mult mai mici. Scaunele, spre exemplu, erau făcute din milioane de scăunele microscopice puse unul peste altul, iar să te contrazici cu el pe această temă era o prostie. Niciodată nu se ştia clar dacă sacoul lui negru face nişte cute ciudate din cauza muşchilor pe la piept sau doar avea o secure în buzunarul interior, iar securea era un contraargument extrem de valid. Nu puteai negocia cu un om care nu crede în atomi. Partea cea mai periculoasă era însă faptul că se înţelegea nonverbal cu şeful său, ghicindu-i intenţia din mişcări fine ale sprâncenelor defrişate. Între “adu-mi o ţigară” şi “calcă-l pe ăsta pe gât” era doar o diferenţă suavă de nuanţă ce se putea interpreta fatal de greşit pe fumul ăsta aşa de gros.

În faţa mea stătea Boris.Îl chema Ivan, dar toată lumea îl striga Boris. Nimeni nu ştia de ce, nici măcar el. Avea o barbă stufoasă care se urca îndrăzneţ până sub cozorocul unei şepci soioase. Sub şapcă ascundea o minte tenebroasă. I se trăgea din copilărie. Mă-sa era o pitică de la circul de stat din Moscova. L-a născut în aplauzele spectarorilor, bulversaţi de imaginea paradoxală a unui om atât de mic dând naştere la ceva atât de mare. La 4 ani deja o depăşise pe mă-sa în înălţime. Cu toate acestea a refuzat să creadă toată viaţa lui acest lucru susţinând cu tărie că e o iluzie optică cauzată de perspectivă. Era convins că maică-sa părea mică din cauză ca era tot timpul la 20 de metri mai în spate, un lucru evident fals pentru oricine în afară de el. Distanţa asta percepută numai de el a cauzat o lipsă cruntă de afecţiune maternală. Era mort pe dinăuntru. …

Va urma

posted by Radu at 7:02 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:12

Votaţi Visurât la Roblogfest!

^click pentru toata splendoarea

Nu are rost să mă votaţi pe mine. Eu nu vreau aşa de tare să câştig. Omul ăsta şi-o doreşte atât de mult încât dă un laptop gratis pentru cea mai bună campanie de promovare a lui pe bloguri pentru roblogfest. Sincer, io n-aş da nici o la muie ca să câştig. Just, v-am zis voa să votaţi, am băgat un banner, da’ n-aş da o scobitoare, să ştiu că scot ceva din buzunar şi nu-l mai bag la loc pentru un concurs penal. Aşa că dacă o vrea mai tare decât mine, de ce să nu fiu darnic. Io sper să şi-o ia, că o merită.

Nu mă mai votaţi, vă rog. Nu are rost. Sigur nu o să mă bucur aşa de tare dacă aş câştiga, cum s-ar bucura el! Aş fi egoist să nu îl susţin. Plus, e cel mai bun blog. Nu il citesc, dar sigur e. Altfel n-ar avea laptoape de dat!

Altă idee n-aveam, dar mi se pare un mijloc de promovare foarte bun. Îl foloseau şi primii copywriteri de la noi, Terente şi Titus Steel Maiorescu.

Hai, poate câştig un laptop! Daca nu macar un banner (da doua bannere pe blogu lui). Fac scanu’ mai mic si-l promovez tot pe el, pe blogu’ lui. Ca io nu vreau promovare. Vreau laptoape.

(nu mi-a iesit inimioara)

posted by Radu at 1:21 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:13

Cum să-ţi faci labă pe internet

Din câte văd eu, există trei metode consacrate:

1.Laba-n public, sau metoda Tudor Chirilă. El a descoperit metoda cea mai bună să pari cu pula mare: te duci in Coreea. Stai să vă dau detalii, ca sunteţi proşti şi nu vă prindeţi. Acest pseudointelectual a călcat în scuipatul lui Tatulici şi acuma are impresia că are păreri pertinente despre cum ar trebui să gândească alţii. Şi cum e prea prost să joace la liga mare, de 20j de ani tot impresionează puţe de liceu având impresia că asta-l face deştept.

Băi Tudore, şi io dacă mă duc la un grup de fetiţe de 15-16 ani şi încep să vorbesc o să mă creadă cel mai artistic intelectual şi cel mai intelectual artist din ţară, dar, spre diferenţă de tine, io n-o să mă gudur la chestia asta pentru că ştiu că n-are legătură cu mine. Pur şi simplu îs ălea proaste.

Ultima realizare legendară a lătrăului e “Scrisoare pentru liceeni”. Un text insipid din categoria “uite ce cred io ca e bine să faceţi voi cu viaţa voastră pentru că-s mai deştept decât voi”. Şi cum el are şi voce melodioasă, s-a gândit în timp ce făcea o labă scurtă la propria creaţie de mândru ce era de ea, să o recite-n microfon. Deci a scris despre cât de important e cititul, dar s-a gândit că ar fi bine să pună asta şi ÎN VARIANTĂ AUDIO, pentru cei care nu au chef să citească. Inteligent ca de obicei.

Dar să trecem la exemplul clar de labă. Copy paste din paragraful în care se dă el intelectual.

“Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film.”

Da. Ştii cine-s ăştia. Bravo! Filozof doct mai eşti. Da… Şopănhauăr. Mare pilot… maaare pilot!

Vouă nu vă vine puţină vomă înapoi când cineva sugerează fin cât de cult e el, spre diferenţă de restu?

Nu pot să nu citez şi prima proastă care i-a comentat:
“sweet secret spunea…
:)am plans…si simt nevoia sa-ti spun asta…multumesc.”
Eşti cretină… şi simt nevoia să spun asta la câteva mii de oameni….mulţumesc.

2. Laba-n cerc. Laba-n cerc sa face cam aşa. Eşti naşpa, eşti un căcat cu ochi, nu te-ar atinge în veci cine vrei tu să te atingă. Te-ai săturat să ţi-o freci singur aşa că te aduni cu alţi terminaţi ca tine. Începi să le freci pula lor. Non-gay. Adică nu o freci că îţi place să freci puli, pur şi simplu freci pula altora în speranţa ca la un moment dat cineva să o frece şi pe a ta, şi să simţi şi tu că interacţionezi cu cineva. Care termină ultimu strânge tot slobozul de pe jos. Dar până la urmă toţi se simt bine şi băgaţi în seamă. Ei, pe internet, laba-n cerc se cheama blogroll. Tu freci acolo pulile altora, dar nu că îţi place să le freci, ci că poate ţi-o freacă şi ţie alţii. De departe campion la frecat pulile altora este Cabral, care are blogrollul de 10000 de ori mai mare decât al oricărui om decent. O fi având şi pula atât de mare încât îi trebuie multă muncă manuală ca să se asigure că-i ating şi lui destui oameni colosul. Adică îl are şi pe VARBY la blogroll. Cabral îi face labă lu’ VARBY!. Hoo, nesătulule! (p. s. varby is 4 ever!)

3. Te rogi de alţii să ţi-o frece ca plată pentru alte servicii.

Am trecut la faza doi la blogfest. La toate categoriile. Vreau să fac anarhie acolo. Oricum fac anarhie acolo, dar ar fi mai fain să o fac din poziţia de câştigător. Ştiu că sunt nişte labe de oameni, ştiu că fac bani pe seama acestei manifestări de tot rahatul, cu reclama lor penala. Bere oficiala. Masina oficiala. Trupa oficiala(Hi-faQ). Lipseste numa’ dono pe postul de supozitor oficial. Dar nu-mi pasă. Mă distrez. Pe bune. Votaţi acolo. Vreau să-mi dea frodo si pijn premiul la categoria divertisment, să se uite la mine ca de la maeştri ai umorului la tânără speranţă şi să-i flegmez pe engleză.

Killing Joke – Another Bloody Election
»

A . da. Tre sa votati iar. Ca s-au resetat pentru runda finala. Am intrat la toate 3 categoriile. Spor la votat. Daca nu eu, atunci unde. Daca nu acum, atunci de ce?

posted by Radu at 2:48 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:14

Aventuri la pişoar
Ah, pişoar! Cimitir al berii mele!

O categorie de oameni care merită etern un pumn în gât sunt masculii care, într-un bar fiind, se duc în cabina cu toaletă să se pişe, deşi e loc la un pişoar. Mă simt insultat. Adică înţeleg: ai pula extrem de mică. Nanopulă. Puţulică. Ca viermişorul din sticla de Tequila. Te scobeşti în unghii cu ea. Te pişi pe coaie. Şi nu vrei să o vadă alţii. Dar, băi fraiere, tu chiar crezi că eu n-am altceva mai bun de făcut la baie decât SĂ MĂ UIT LA PULA TA? Io de-aia am intrat acolo, mă, pişa-te-aş pe frunte? Te duci la cabina cu veceu în loc să te pişi ca mine la pişoar, o iau ca pe un afront personal. E ca şi cum mi-ai spune mie în faţă ca vreau să mă uit la pula ta şi de-aia te ascunzi, pentru că nu vrei să o văd. Că oricum io, daca vii lângă mine, o să mă uit. Adică cum bă, papagalule? Automat mă faci pe mine un poponar cu fetish uro, prin atitudinea ta, nu ? Păi şi atunci de ce eşti mirat şi te uiţi la mine nevinovat când sar să-ţi fut un bocanc în muie, mă? Nu m-ai provocat tu ? Cum poţi să insinuezi că umblu cu ochiu’ după puli pişânde şi să nu te aştepţi să-ţi scot dinţii ?

Şi mulţi oameni nu ştiu eticheta de la pişoar. Regulile de bun simţ. E ok să vorbeşti cu cineva, dar nu te uiţi spre el. Te uiţi la pula ta, nu la mine, fraiere. Şi deschizi ciocu doar să vorbeşti de chestii absolute. Nimic personal. Dacă mă întrebi cât e ceasul, îţi răspund. Daca mă întrebi când se închide barul, iar răspund. Dar dacă mă întrebi dacă îmi place muzica din bar, îţi zic să plimbi ursu’ că eu nu mă fut în cur.

Şi sunt unii care sunt pur şi simplu idioţi. Spre exemplu, în veşnicul control sunt 3 pişoare. NICIODATĂ, DAR NICIODATĂ când sunt 3 pişoare şi toate-s goale, nu te repezi la ăla din mijloc ca găina la muci bă, lindicule! Că al doilea care vine automat se va aşeza ori în stânga, ori în drepata ta, că n-are unde în altă parte, şi al treilea care vine se va gândi “ete şi gheii ăştia cum se pişă unu lângă altu’”.

Am trecut printr-o situaţie bizară acu câteva luni. Doi tipi urmau protocolul, se aşezaseră la cele laterale. Eu fiind al treilea, am ajuns între ei. Aici a intervenit problema. Erau amici şi aveau o discuţie profundă. Ei bine, vorbeau peste pula mea. M-am simţit complet în plus. Am tras capul puţin în spate, să poată să se uite unu’ la altu când vorbeau înflăcăraţi, da’ tot mă simţeam în plus. Pula mea era un fel de graniţă între două tabere de opinii divergente. Era ca marele zid al Chinei, ca fâşia Gaza, ca arbitru’ la fotbal. Dacă mai continuau mult le dădeam cartonaşul galben la amândoi.

Iarăşi nu înţeleg spălatul pe mâini după ce te pişi. Da. Dacă eşti cretin şi ai scuturat-o prea dezinvolt şi ţi-a sărit pe ceas, e normal să te speli. Acuma domnişoarele cretine o să zică “Dar vaaai, trebuie să te speli! Ai pus mâna pe pulă!” E curată, bă. Am spălat-o şi am băgat-o în chiloţi curaţi de dimineaţă. Mâinile le-am pus pe unde au bălit toţi aurolacii. Care din cele două părţi, logic, trebuie spălată şi când? Să mă spăl pe mâini DUPĂ ce mă piş e ca şi cum m-aş sterge la cur înainte de a mă căca.

Dar uite o lecţie mai bună, gagicile. Observaţi masculu’ când vine de la baie. Dacă s-a stropit pe vârfu adidasului, e un idiot. Nu-l futeţi. Omul nu ştie să facă cel mai elementar lucru pe care îl poţi face cu pula, să se pişe corect. Credeţi că în alte circumstanţe o poate mânui mai bine?

posted by Radu at 6:18 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:15

Cum era să mor în noaptea asta

*atenţie, acest text poate conţine frânturi de seriozitate care se pierd printre gândurile mele disociate. Ocoliţi cu grijă*

How we became fire

Urăsc oraşul noaptea. Paralelipipede de beton cu becuri. Ardeţi. Ardeţi în flăcări, că sună amuzant, pleonastic şi brutal în acelaşi timp. Miros a cauciuc de tractor ars şi scuip funingine. Era să ard şi eu în seara asta, după ce mă asfixiam.

Am fost la majoratul lui Sorinel copilul de şAur. Ţiganii ăştia. Mai puţin ţigani decât românaşii chiar. Prefer ţigăneala ţiganilor decât cea a românilor. Ăştia ascultau Modern Talking, nu Romeo Fantastick. Şi era să mor ca un şobolan, dar e irelevant. Nu o ardeam aiurea, ca de obicei. Aproape am ars-o literalmente.

Am bacterii în gât. Tot timpul am bacterii în gât. De aia când ajung undeva, primul lucru pe care-l fac e să îmi iau un pahar de tărie. Alcoolul dezinfectează când mă arde pe gât.

Nu îmi plac mărgelele mari. De fapt mi se par hazlii. Când văd o tipă cu biloaie mari pe ea, îmi imaginez cum i le bag în cur, una câte una. Să văd cât o duce curu’. Poate îs bolnav. Poate toţi gândesc aşa şi le e ruşine să recunoască. Prefer varianta B, să mă simt bine cu mine.

Chiftelele îs naşpa. Când iau un număr par îmi imaginez că sunt coaiele unui număr /2 de oameni. Când iau impar îmi imaginez că unul din ei e mutant.

Urăsc dansatul. N-are nici un rost să scuturi din bunuri decât să vadă cei din jur. Aşa, şi? Poţi să te mişti ritmat pe sunete. Mare căcat în flăcări. Cu ce te ajută? De ce ar trebui să-mi pese? Bălăngăne hormonii cât vrei. Eu de aici văd că eşti nefutută şi disperată şi îţi transpiri pizda degeaba, că nu te bagă nimeni în seamă. Aţi observat că atunci când se sparge gaşca mai rămâne o proastă, ultima din tot baru’ care dansează? Stai, fă, jos. Nu primeşti pulă nici în seara asta. Nu te arde nimeni. Substandard.

Axinte, sau cum îl cheamă. Îl urăsc. Ce poate să determine un om să îşi pună o pălărie cât o ciupercă şi să o facă pe oligofrenul pentru distracţia altor oligofreni ? De fapt, de ce şi-ar pune cineva pula în scaner? Nu contează.

Fututul în diagonală este un concept nou de-al meu. Implică poziţionarea femeii înclinată, dar nici prea înclinată. Să nu fie nici la orizontal nici la vertical. Ajută să ai şi pula strâmbă, dar nu prea strâmbă. De fapt fututul în diagonală e atunci când fuţi ca nebunul. Aha, v-aţi prins.

Îmi place să inventez super-eroi. Ultimul îşi scoate mandibula şi o aruncă ca pe un bumerang în răufăcători, bălind şi sângerând până i se întoarce, şi şi-o pune la loc. Îl cheamă Mandibulmeranguitorul.

Vreau să ard. Să îţi intru sub piele şi să te carbonizez. Să nu rămână nimic din mine decât cicatricile de pe pielea ta.

Vă vine, uneori, când vă aprindeţi, să vă spargeţi un pahar de cap şi să înjunghiaţi pe cineva în gât cu cioburile? Nici mie. Doar ziceam aşa.

Am văzut tot tipul de pornache la viaţa mea. Am văzut toate chestiile posibile băgate într-o pizdă. În afară de o ureche. Oare dacă bagi o ureche într-o pizdă, auzi marea?

Am aflat ce e dragostea. Se ia o persoană ai cărei feromoni ţi-au gâdilat nările şi proiectezi pe ea rezolvarea tuturor frustrărilor tale. Ta-daaa! Dragoste.

Era să ard ca un şobolan. Să mă asfixiez ca un peşte fără cap într-un vulcan. Nici nu ştiu de unde s-a umplut discoteca de fum şi cum s-a golit de oameni. Eu filmam şi mă roteam. Şi tuşeam. Nu se vedea nimic. Se împrăştiaseră toţi ţiganii. Aparent era să mor. Totuşi a fost o noapte sexoasă. Mi-am futut plămânii şi miros a prezervativ flambat. Nu ştiu dacă aţi înţeles ceva din ce am zis până acum, dar la majoratul Copilului de Aur, de la Ştefăneşti a luat foc discoteca şi era să crăp ca un idiot.

Vizualizează rezolvarea tuturor frustrărilor tale. Proiecteaz-o pe mine.

posted by Radu at 6:53 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:16

Unchiu’ Radu are nevoie de votul TĂU!

Dacă sunteţi la fel de perspicaci ca mine aţi opservat deja în direcţia

asta un rahat cu votat la roblog fest, şi deja vă întrebaţi “Ce pula ambidextră a lu’ Peneş Curcanul vrea şi ăsta de la noi, şi ce-i ăla roblog fest?”

Sincer, habar n-am. E cică o competiţie de chestii gen bloguri, gen. Şi eu am aici ceva care nu e blog, dar aparent e gen blog. Gen. Şi gen mă gândesc io aşa, pentru mărimea e-penisului meu că ar fi fain să câştig. Sau gen. Nu ţin neaparat. Da’ ar fi hazliu.

No’ acuma să vă spun de ce ar fi hazliu. Nu ştiu clar ce implică aceasta mândră competiţie. Aveau acolo pe sait reguli şi iordane din categoria “tehnicalităţi” şi “cuvinte care nu mă distrează când le citesc” aşa că nu le-am citit. Dar pot să dau cu presupusul.

În primul rând sigur presupun că la festivitate, presupun că există o festivitate, o să mă duc pulit. Fiţi fără frică! Nu destul de pulit încât să nu pot să articulez două cuvinte sau trei fraieri, dar destul cât să fiu extrem de amuzat.

Dacă îmi dau o diplomă, nu ştiu dacă dau diplome dar e posibil să dea diplome, o să mi-o agăţ în baie să mă uit la ea când mă cac, şi când mă plictisesc de ea i-o dau lu un aurolac şi-l filmez zicând “Sunt Radu şi şi eu pot să fiu blogăr”. Şi dup-aia îi dau o sută de mii să o mănânce, sau să muşte din ea. Ceea ce m-ar distra.

S-ar putea să existe premii. Nu sunt sigur, dar e o posibilitate. Dacă există şi câştig ceva, am să-l valorific complet pentru a adăpa însetaţii. Mai exact mă duc în veşnicul Control şi iau bere de tot câştigul la toţi care se oferă să be. Sau iau cutii şi le duc la nişte amici să facem cea mai depravată băută cum nu s-a mai văzut de două săptămâni. Şi din cutiile goale fac un robot imens şi angajez un aurolac să facă sex cu robotul de cutii şi să spună “Sunt Radu şi şi eu pot să fiu blogăr” la camera de filmat.

Există posibilitatea să ţin un discurs. Dacă se pune de un discurs o să înceapă cu “Dragi şomeri urâţi… “ şi o să se termine cu “… pentru că mama voastră mă are la blogroll”. Ceea ce o să mă distreze.

Aşa că gata. V-am amuzat destul, e rândul să mă amuzaţi şi voi pe mine. Click de zor acolo şi voi, şi familia, prietenii, duşmanii, vecinii şi chiar şi aurolacii de pe stradă. Votaţi cu snopul să râdă şi mustaţa mea, că merită.

Atât. Vă las cu pulifriciul de mai jos. Vedeţi că din motive ce nu ţin de mine au zburat filmuleţele aşa că am fost nevoit să scot de la naftalină ARMA SECRETĂ. SCURT METRAJUL PULIFRICIAN!

Acu’ votaţi cu zel, daţi massuri, spamaţi, înjuraţi, ameninţaţi, sechestraţi, ce vreţi voi. Voturi să fie. Macetele şi rasul în cap în curând. (când am scris eu asta nu mergea votatu’, plm, insistaţi. )

(cica m-am lamurit. pe 25 incepe. gen. ok. gen votati atunci)

posted by Radu at 4:54 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:16

Noile aventuri ale pulifriciului

(Breaking News! Pulifriciul a dat jos de pe net orice urmă a existenţei sale mizere. De aceea mare parte din ce scrie mai jos e deja expirat. Mereu cînd pun un cretin pe net se sperie de popularitate şi şterge. Aşa că de obicei sunt pregătit. Nu-i nimic. Nu mai am TOT, dar am scurt metrajul lui, pe care nu l-am arătat încă şi care se termină cu clipul ce tocmai l-a şters. Ăla cu tăvălitul în zăpadă e pierdut pe vecie, din păcate. )

Acu’ vreo doi ani am scris despre un fabulos personaj: Pulifriciul. Omul care a reuşit să definească penibilul prin sine şi să-l ridice la noi culmi. Un perfecţionist suprem care munceşte de zor să se autodepăşească în a fi jenant.

Totuşi a trecut ceva timp. Crezusem şi eu că a evoluat, ca pokemonii. S-a făcut om la casa lui, nu se mai ţine de făcut poze în oglindă din diferite unghiuri şi scris poezii despre cât e el de întunecat şi neînţeles. Sau măcar să fie într-o zi atât de absorbit de sine încât să uite să mai respire. Ei bine, nu. Am dat accidental peste un nou site de-al lui pe care l-a dat jos .(mare ţi-e grădina ta, internetule!), şi pot să vă spun că băiatul s-a reinventat.

Deci fiţi antenă, că o să vă pierdeţi. puletele ăsta, Ciprian, care se prezintă la lume Syp, cu y, că e cul, s-a transformat la nume mai ceva ca Prince. Întâi numele lui de artist (că de om e Syp, aţi înţeles, da?) era D’Ark.ened.Syprian . I s-a părut probabil prea complicat, că nu ştia cum să îşi citească punctuleţele. Aşa că acuma îşi spune “Le Penalitation De Black Anarcho Siopenschtein”. Sau Siopenschtein pe scurt. Pe bune, nu inventez nimic! N-am imaginaţia aşa de bogată. Pe saitu’ lui scrie că tot ce se ştie despre el e că s-a născut în România. Mă hazardez să mai dau o informaţie empirică despre om. E savuros de prost.

Dar hai să îi studiem cariera muzicală. Băiatu’ a mai scos 4 albume. Ştiu, sunt artişti consacraţi care n-au 4 albume, dar el e super special. 4 pe an. Ia ascultaţi aici ce titluri coi de albume are: “The War Inside”(omg free download, luaţi-l repede să nu se termine! s-a terminat ) “War For Decay”(coperta mai jos) “Wake of The Sirens” şi titlul meu preferat al tuturor timpurilor : “SADNESS MEETS MADNESS”. (au fugeat linkurile)

Câta skill şi fineţe în MSPaint. Mă fute instant o invidie şi o ciudă de mă zgârâi pe pept acuma. Fix în momentul ăsta.

Exemplu de versuri din melodia de suflet “The bless of madness” (deci the bless, nu the blessing, clar?)

On the throne of madness
I prepare for the bless
In the temple of doom
In the temple of doom.
My spirit goes insane
My heart burns as a flame
The heat inside is killing me
The heat inside is killing me.

E aşa de grim că se cacă lilieci omu’. Deci. Tot nu v-aţi convis cât de artist e el ? Bineeee. Ulima proba.

Un videoclip, (scurt metraj cu videoclipul la sfârşit) că deja o arde profi. Aici observăm ocupaţiile lui principale: jelitul în întuneric şi plimbatul lent prin pădurice. Băieţii aruncă cu pietre în el probabil din cauză că insistă să vorbească în engleză cu un accent de căcat. Sau din cauză că e ultimul terminat. Nu ştiu clar. Oricum, uitaţi-vă la el cum se fasoleşte ca o dameză pe lângă perete şi cum filmează dunga de la stradă şi i se pare artistic. Nu se găseşte nimeni să-l scutească pe fraieru’ ăsta de chinuri ?

Fredonati cu mine!

People are afraid of me
I don’t care! I don’t care!
Isolated I am
Isolated I shall be.

Pulifriciul
Vezi mai multe video din Divertisment »

Uite şi cum se tăvăleşte în zăpadă, în alt clip! (nu mai e.. aww) Clar suferă. N-are nimeni un suflet bun, acolo, să-i taie elanu? Măcar un pumn în gât să-i daţi. Aşa, să aiba un motiv real de a boci.

posted by Radu at 11:29 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:19

De: Radu
Tutorial Jurnalistic

Personaj de basm si idol a milioane de tineri internauti datorita limbajului sau cult si elevat, Pitici Gratis, pe numele sau real Marcel, a reusit in scurt timp sa atraga foarte multi vizitatori pe blogul lui impropriu, cu teme de actualitate precum: ficatul lui Cristi Minculescu, Jurnalul Antichristului sau Noua Kama Sutra, excelent ilustrata aici.

Miliardar in dolari la 20 de ani apoi victima a revolutiei islamice din Iran, Pitici Gratis a gasit totusi forta sa sparga plictisul in care zacea blogosfera romaneasca, macar prin faptul ca discursul sau la orice televiziune ar fi integral un mare beep. Atentie deci, daca sunteti sensibilosi si nu tolerati limbajul, numarul lui de telefon este 07258......

Times.ro: Cum e sa fii atat blogger celebru cat si formator de opinie?

Pitici Gratis: Pai bloggar nu prea ma consider. Io vroiam sa fac ceva gen somethingawful.com, sau maddox. Nu pot sa zic ca aia is bloggari. Pur si simplu is incapabil tehnic sa fac un site, blogul era la indemana si pe cand mi l-am facut nu aveam peoni care sa mi-l faca sa fie altceva decat e. Formator de opinie... nu cred ca am ajuns sa fiu Tatulici, si nici nu am de gand. E doar umor ce fac. Unele shituri pe care le scriu mai au o idee acolo in spate, majoritatea sunt doar de ras si atat. Daca unii vad opinii pe acolo, bravo lor. Eu nu m-as lua dupa mine daca as fi in locul lor

T: Ce ti-a oferit pana acum viata in plus de cand esti globber?

P.G.: Nimic. A, ar fi duzinele de fane pe care le-am subjugat sexual, dar in afara de asta, nimic nou.

T: Just. Apropo de asta, e adevarat mitul care spune ca bloggerii au o rata de penetrare mare in comparatie cu bounce-ul?

P.G.: Ma uit ca curca-n beci la termeni de-astia tehnici, am sclavi platiti pentru asta. Dar na, metaforic vorbind. Nu! I-am vazut la fata pe multi... Nu penetreaza nimic cu mecla aia.

T: Stiu ca e o problema care te preocupa, cat mai are de trait Cristi Minculescu si ce mesaj ai pentru el?

P.G.: M-a cam mancat in &*# extremist acolo. Mi-e antipatic si muzica lui imi provoaca greata. Mai mult de atat, nimic. Tot postul era facut sa inflamez ghiortzanii internetului, ca de, cel mai tare prinde pe net cand sodomizezi ceva iubit de altii. Spre exemplu, cand am violat verbal scanner-ul, nu a prins asa de mult. Rezulta ca exista mai multi fani Minculescu decat fani scanner. Orice alta forma de exprimare pica la popularitate pe langa. In rest, viatza lunga si ficat pufos, ce pot sa-i doresc?! Daca nu e el, o sa fie altii care o sa ma polueze fonic. Gen Voltaj.

T: Lumea incepe sa vorbeasca pe la colturi ca pitci gratis n-ar fi de fapt shaormar, cum pretinde, ci eminenta cenusie din spatele multor bloggeri de succes. Care e de fapt identitatea ta secreta?

P.G.: Peter Parker.

T: Interesant si eu folosesc un pix parker.

P.G.: Am o munca destul de asemanatoare cu ce fac pe blog, doar ca daca o trambitez, oamenii imi pun stampila in frunte si o sa ma judece prin prisma locului de munca. Blogul e personal si e irelevant unde muncesc. Lucrez alturi de Captain Planet. El nu poate fi invocat fara ajutorul meu pentru ca sunt Inima. Cand se aprinde semnalul luminos pe cer, am plecat in misiune!

T: Ce parere ai despre blogosfera romaneasca?

P.G.: M-am uitat de vreo doua ori asa de-aiurea. Parca am ras vag la Groparu si la Gogu Kaizer, Dar nu pot sa zic ca i-am citit mai mult de juma' de ora de bucata. In rest.. nimic interesant. am dat cu ochiu de curiozitate si numa preluari de stiri cu comentarii mici, povesti personale pentru fanii "nora pentru mama" din categoria "azi mi s-a rupt periuta de dinti". Nu consum asa ceva, deci nu citesc bloguri. Nici nu inteleg cine citeste asa ceva. vrei stiri -> site de stiri. Vrei povesti despre viata unui necunoscut -> du-te la tara si crapa seminte pe malu' santului, ca esti o tzatza.

T: Ce e un pitic gratis si unde poate fi el intalnit?

P.G.: Mai nu stiu. Pe mine ma freca unu' la cap sa-mi fac blog ca cica scriu bine. Io-i zic "bine cojones" el cica "da ce nume sa-i punem?" A urmat un dialog genital pana cand la un moment dat, ma jucam counter si ma enerva asta ca imi dadea buzzuri si imi luam headshote din cauza lui, i-am zis "pitici gratis" sa ma lase-n pace. Habar n-am de ce si de unde, dar imi suna bine.

T: Comenteaza pe scurt asertiunea "ploua infernal... si noi ne iubeam... prin mansardeeeee..."

P.G.: Io la mine la tara n-aveam mansarde. Aveam numa pod si era intunecos, incins si plin de viespi. Nici de o onanie nu mergea. Norocosi poetii astia ca-si permit mansarde. nu imi place sintagma "noi ne iubeam" e un mod delicat de a spune ca faceau sex, si nimeni nu face sex delicat, decat femeile cu osteoporoza sa nu le rupi soldu'. Nu vad nici relevanta ploii. Daca nu ploua, nu mai faceau sex? Mie nu mi-a zis nicio gagica "hai sa o facem, ca ploua, conditiile sunt perfecte!"

T: Daca Adrian Nastase ar veni la tine si ti-ar oferi 10.000 de euro (si o bere) ca sa te lasi de meserie si sa devi professional blogger, ce-ai face?

P.G.: M-as scobi in nas a lehamite si i-as rade in nasuri. Fac destui bani cat sa ma descurc. Probabil daca m-ar concedia de la shaormerie, as avea un unchi de operat la viena, sau vreun var de scos din puscarie, m-as pune sa scot bani dar, deocamdata, fac mai multi decat cheltuiesc, deci n-am nevoie. As bea berea totusi.

T: De ce iubim femeile si cat de beat era Cartarescu cand a scris asta?

P.G.: Eu scriu, nu citesc baa! Ma aflu la capatu' celalalt al literaturii". Cartacine? E cam urat. Nu m-as combina cu el.

T: Deci ce gandesc femeile in viziunea Pitici Moca?

P.G.: Gandesc cam ca masculii, doar ca mai aleator, mai emotional, mai putin bazat pe logica. Am scris jdepagini pe tema asta. Nu cred ca am ce sa zic acum pe scurt.

T: Si pe final, un mesaj pentru cititorii The Onio....aaa Times.ro...

P.G: Nu luati viata in serios!

P.G.: Hai shalom!

T: Slalom si tie.

Paul Atreides

31st October 2010, 11:21

Am avut o revelație muzicală. Cum era rima mare/soare acu’ 10 ani, așa e acuma, în epoca romgleziană, rima fly/high/sky. Toate chestiile vor sa fly, neaparat foarte high, preferabil pe undeva prin sky. Nu, nu sunt fumați. E doar cea mai facilă rimă din engleză.

A da. Vroiam să mă laud. Interviu cu mine aici.

În rest nu mai scriu nimica că mă diluez.

posted by Radu at 8:46 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:22

Cum să te fuți singur în cur SF

Vine un timp în viaţa fiecărui bărbat în care se întreabă “cum ar fi să mă fut singur în cur?”. Un neofit în această latură a gândirii va spune: “Păi e simplu! Trebuie să o ai destul de mare!”. Nu. Proporţiile peniene generoase nu te ajută cu nimic. Este fizic imposibil să dirijezi o erecţie circular, ca Ouroboros. Just, ai putea cu ea flască, dar dacă e flască nu te mai fuţi în cur. Maxim poţi să te pişi în cur, ceea ce este interesant într-un fel dar complet irelevant pentru acest ghid.

Metoda 1. Găurile de vierme

Se teoretizează că spaţiul şi timpul sunt ca o coală de hârtie ce poate fi îndoită în aşa fel încât o “punte” între două puncte diferite în spaţiu şi timp să existe, prin care poate trece materia. Aşa numitele “găuri de vierme”. Bun. Cu ce ne ajută pe noi? Simplu. Se deschide o gaură de vierme mică în faţa pulii, cu ieşirea undeva în dreptul propriului cur, şi se bagă scula pulată prin ea. Magie, iese pe partea ailaltă. De aici intervine problema. Nu e ca atunci când îţi dai singur muie, să fie uşor (complet irelevant pentru acest ghid). Pula şi curul fac parte dintr-un sistem care nu se mişcă separat. Deci când vei băga pula, curul se va deplasa în faţă, implicit departe de pula ieşită în spatele lui. Când vei trage curul spre pulă, ea va ieşi din gaură. Deci singura soluţie viabilă este ca gaura de vierme să aibă o întărziere temporală de aproximativ o secundă şi să reuşeşti să te coordonezi bine.

Există şi alte probleme. Găurile de vierme sunt teoretizate dar nu s-a demonstrat existenţa lor, posibilă doar in cazul existenţei materiei exotice. O altă problemă este că crearea unei asemenea găuri. Nu se ştie dacă aceste găuri sunt cu dublu sens. S-ar putea să o bagi şi să nu mai poţi să o scoţi. Nici nu se ştie cât timp ar putea fi menţinută deschisă o asemnea gaură sau ce cantitate de energie este necesară.

Metoda 2. Călătoria în timp

E simpu. Călătoreşti în timp, te găseşti şi te fuţi în cur. Probabil o să fii de acord, pentru că eşti tu.

Problemele sunt însă mai serioase. Există două moduri de gândire referitor la călătoria în timp: Unii oameni de ştiinţă consideră că te întorci în timp în propriul univers. Aici poţi crea paradoxuri temporare bizare. Cum ar fi sâ-ţi fuţi bunica şi să devii propriul tău bunic. O altă teorie stipulează că aceeaşi materie nu poate exista în acelaşi loc, universul fiind distrus instantaneu. Influenţarea propriei vieţi iarăşi crează paradoxuri, deci dacă dublul tău devine conştient de existenţa ta, tot universul poate fi distrus. De aceea este recomandat să te violezi pe tine cu o cagulă pe faţă. Alţi oameni de ştiinţă cred în teoria pantalonilor. Tehnic, cînd călătoreşti în timp, se formează un univers paralel cu cel din care ai plecat, complet diferit, pornind din cel vechi, ca un al doilea crac la pantaloni. În acest caz nu mai există paradoxuri temporare, poţi să te fuţi în cur liniştit, însă întoarcerea în universul din care ai plecat e aproape imposibilă.

O altă problemă este “înainte sau înapoi” ? Da, corect, ai vrea să fuţi o versiune mai tânără a ta, dar o versiune mai tânără a ta ar vrea să te fută pe tine? Preferabil e să călătoreşti puţin în timp. Câteva ore maxim. Înainte sau înapoi e irelevant.

Metoda 3: Clonare şi criogenie

Creezi un embrion cu acelaşi ADN cu al tău, îl implantezi într-o mamă surogat, apoi te îngheţi criogenic până când clona ta va avea aceiaşi vârstă ca şi tine. Este cea mai uşoară metodă. Clonarea este posibilă în zilele noastre, criogenia… aproape, adică cu puţină răbdare chiar este o metodă practică.

Există totuşi probleme. Cât vei fi îngheţat, toţi cei pe care-i cunoşti probabil vor muri sau te vor uita, deci te vei trezi singur pe lume. A doua problemă este că o mare parte a personalităţii este dobândită din experienţa cu lumea. La fel şi aspectul. S-ar putea clona să nu arăte ca tine, să nu gândească ca tine sau, şi mai rău, să nu vrea să se fută în cur cu tine. Sau să fi murit într-un accident şi tu să fi pierdut timpul degeaba. Clonarea e o variantă de compromis. Nu este chiar tu. E altcineva cu aceleaşi gene. E ca şi cum ţi-ai fute geamănul monozigot.

Sper că v-am luminat în această problemă veche de când lumea a masculilor. Dacă aveţi alte teorii, nu vă sfiiţi să le împărtăşiţi. E o problemă serioasă care necesită un brainstorming adecvat şi multe minţi luminate pentru a fi rezolvată.

posted by Radu at 7:24 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:22

Mai multe explozii!

S-a făcut deja Transformers I, un film despre roboţi care se tranformă în maşini. Artistic e lipsit de orice conţinut. Intelectual nu provoacă cu nimic. E un pişat. Chiar are nevoie lumea de încă un film idiot, inspirat din nimic? Un Tranformers II?

Aparent da.

De ce să faci un film inteligent când ai o reţetă mai simplă? Povestea complexă îl face pe om să gândească şi când gândeşte, oboseşte. Vrei să obosească lumea? Ei vin la film să se recreeze, băă! Deci. Se înlocuieşte coerenţa cu elemente cool: lasere, roboţi, ninja, piraţi, vârcolaci, vampiri. Cretinul vrea muulte efecte speciale şi poate o juma de ţâţă, două în cadru pe oră. E tot ce îţi trebuie. Apoi îl angajezi pe oligofrenul psihopat de Michael Bay să bage 100 000 000 $ în explozii, măcar un sfert de film să fie numa’ maşini zburând prin clădiri în flăcări şi gata! Succes răsunător.

Totuşi eu cred că acest subiect nu este destul de dobitoc. Ca să prindă, să fie cel mai mare hit al tuturor timpurilor, are nevoie de un scenariu şi mai şi. Al lor nu e destul de “cool”. Aşa că m-am gândit eu să scriu cel mai bun film din univers. Deci urmează un fragment din scenariul celui mai bun film din univers. Sunteţi gata? Staţi jos? S-ar putea să vă devasteze cât de cool este conceptul.

Filmul se cheamă BLOCKBUSTER, ca să ştie lumea că e blockbuster, să fie clar şi să vină direct, fără să-şi mai pună probleme. Sub titlu o să scrie şi “Dacă nu vezi acest film nu vei mai fi social acceptat în grupul social în care îţi place ţie să fii acceptat. Cu toate acestea, faptul că îl vezi şi îţi place, la fel ca majorităţii oamenilor, nu îţi va tăia din gradul tău de unicitate şi originalitate”. Să fie absolut convingător.

BLOCKBUSTER
(scena 47)

Piramidele explodează în slow motion, cărămizi zburând peste tot. Sfinxul explodează şi el. Closeup pe cap cum se descompune în bucăţele mici.

Lestatimir
Cum aş putea eu, un vampir nemuritor, să iubesc o fată de liceu? Tu n-o să fii niciodată mai mult decât o biată fiinţă umană!

Geta
Lestatimir! Trebuie să-ţi mărturisesc ceva…

Deodată o explozie explodează lângă el şi din fum iese o figură întunecată.

Lestatimir:
Padişahul Vârcolacilor! Cum m-ai găsit aici? Era imposibil să mă găseşti aici, în Paris, lângă turnul Eiffel!

Padişahul Vârcolacilor (râzând malefic)
Care turn Eiffel? (se uită urât spre turn şi ridică o mână. Turnul explodează în slow motion căzând peste oameni care urlă în slow motion).

Padişahul Vârcolacilor (râzând şi mai malefic)
În sfârşit eşti al meu, prinţ al vampirilor! Şi mă refer la un mod nonsexual, pentru că nu imi place de tine în modul ăsta. Vreau să zic că te-am prins! Profeţia scrisă acum biliarde de ani va fi îndeplintă şi chestia aia pe care o vreau eu tare din motive neclar specificate va fi a mea! Tot nonsexual! Nimeni nu mă poate opri!

Geta (transformându-se într-un robot imens)
Chiar nimeni?

Padişahul Vârcolacilor
SFINTE CĂCAT! Un robot ninja de pe planeta roboţilor ninja! Crezi că mă poţi opri pe mine? Eu am văzut sisteme solare explodând! (flashback cu padişahul vârcolacilor uitându-se la sisteme solare cum explodează în slow motion din nava lui spaţiala în formă de laser şi mâncând pandişpan)

Lestatimir
Sfinte câcat într-adevăr! De ce nu mi-ai zis că eşti de fapt un robot ninja din spaţiu ?

Geta
Am vrut să-ţi spun dar..

Lestatimir
Nici un dar! Am făcut dragoste cu tine! Puteai menţiona…

Geta
Pisi, dar…

Lestatimir
Tu nu eşti pisi cu mine, curvă intergalactică ce eşti!

Padişahul Vârcolacilor
Probleme de cuplu? Pot să vă.. întrerup!? (pocneşte din deget şi tot soiul de rahaturi explodează în slow motion în jurul lui) (râde extrem de malefic). Aţi uitat un detaliu! Stolul meu de SCORPIONI MUTANŢI ZBURĂTORI! Care explodează!

Cerul se întunecă în zare, bâzâind infernal se apropie stolul de scorpioni mutanţi cu aripi. Geta, roboata ninja scoate laserele din umeri şi…

Câcat. Deja aberez. Mă complic aiurea să scriu aici, când aş putea doar să bag MAI MULTE EXPLOZII!

posted by Radu at 5:50 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:23

Meh

Uneori femeile mă manipulează. Alteori doar mă guripulează. Prefer varianta a doua. E mult mai faină.

Vorbeam pe net cu un personaj odios aseară şi el tot folosea smileyuri din juma în juma de metru. Probabil să îmi dea un fals sentiment de confortabilitate. Să îmi încleieze creierul cu impresia că suntem mai prieteni decât mi se pare mie la prima vedere. Că de, dacă zâmbeşte mult la mine clar s-a făcut o conexiune între noi.

Hai că-mi place de tine, amice, m-ai cucerit cu gălbejiţii veseli. Deja te simt aproape de mine. Nu vrei să vii la mine acasă şi să o fuţi pe soră-mea? (gen full metal jacket )

Nu ştiu, la voi funcţionează asta cu zâmbitu’ ? Adică în lumea reală sigur n-ar trebui să funcţioneze. Dacă beleşte unu’ fasolea insistent la mine pe stradă, io mă enervez. Îi zic direct “Ce-i cu erecţia aia pe gingiile tale? Vrei să-ţi fut una?”. Şi pe net la fel. Dacă e un tip, există două posibile motive pentru zâmbitul excesiv: ori vrea să te fută în cur, ori vrea să te fută în cur, dacă înţelegeţi cele două sensuri, propriu şi figurat, ale fututului în cur. Bine, dacă o tipă zâmbeşte excesiv, atât în realitate cât şi pe net, mai ales când nu fac glume, povestea e alta. Ooo da. Vrea futută în cur. Sau să mă guripuleze.

Şi la 5 dimineaţa a venit şi timpul ăla din lună când dau drumul la televizor, că tot îl am si mă simt prost dacă nu-l folosesc. Şi am văzut o ştire despre satul Belotinţ unde nu mai exista doctor sau dispensar şi în hoitul vechei clădiri cu caracter medical s-a făcut bar.

Aşa, şi? Nu e normal ? De medic ai nevoie numa’ când eşti bolnav, pe când de bar ai şi când eşti sănătos. Nu e logic să fie mai important barul ?

posted by Radu at 3:09 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:24

Best of 2 ani (partea I)

Prin martie 2007, un pulete vehement, adică io, s-a gândit să-şi facă blog de distracţie amuzament şi încordat venele de pe plă spre oameni. De atunci s-au schimbat multe. Spre exemplu am schimbat vreo 15 freze şi mi-am aruncat unele tricouri găurite să-mi iau altele. Cisterne de bere mi-au trecut prin maţ şi mii de ţâţe prin gând, da’ în esenţă am rămas tot acelaşi pulete vehement.

În schimb blogul ăsta m-a schimbat pe mine. Am cunoscut oameni noi prin intermediul lui, oameni pe care acum cu mândrie pot să-i numesc prieteni, şi am învăţat să mă exprim liber şi să apreciez ideile altora şi…. hoo bă, făceam mişto de voi. Socializatul pe net e pentru lătrăi. Nu m-am ales cu nimic de pe urma rahatului ăsta pentru că nu asta a fost intenţia.

Eu m-am distrat şi atât. şi în continuare mă distrez. Mă simt bine când mă văd înconjurat de cretini care iau umorul în serios şi îmi dau contraargumente la aberaţii de cretini ce sunt. Da, am aparent cititori şi fani şi bla bla, care tot cresc ca număr (şi fie vorba între noi, din comentarii majoritatea mi se par cretini şi faptul că asemenea retarzi mă apreciază mă face să mă îndoiesc de calitatea ideilor mele). Cum sunt băiat de gaşcă, m-am gândit să fac o retrospectivă a 2 ani de texte. Nu de alta, dar majoritatea dintre voi nu vă uitaţi prin arhivă, şi se află pe acolo unele texte pe care memoria mea şvaiţăr deja le-a uitat şi la care acum râd cu spume.

Deci. Culmea egocentrismului. Recomandările mele din mine:

Martie 2007: Am început vehement, înjurând în stânga şi-n dreapta oamenii care cred că au ceva de zis şi nu au, apoi m-am luat de nişte artişti idioţi, vânători, urşi panda şi am povestit cum aş mânca culturişti şi vegetarieni

Aprilie 2007: L-am luat la mişto pe cel mai mare papagal pe care l-am întâlnit în viaţa mea, Pulifriciul. Ca fapt divers, un an mai târziu am vrut să-l caftesc într-un bar şi am fost dat afară de barmani în timp ce el se ascundea de mine în spatele a 2 grase . Politica ca o curvă şi scrierea textul meu preferat de pe tot site-ul, superprogramul TV

Mai 2007: Urăsc graşii din tot sufletul şi Vama Veche e cel mai de căcat loc din lume

Iunie pas, Iulie 2007: Am aberat aleator. Iarăşi cu ciudă despre horoscop şi cât de idioţi sunt oamenii care-l citesc.

August 2007: Supărări la plajă. Ca să vedeţi magie, acelaşi lucru şi cu un an mai târziu. Sigur o să fie şi anul ăsta. Menţionez şi lansatul cuvăntului ţâţe cu sensul de “lucru eminamente pozitiv” tot în august 2007.

Septembrie 2007: Ofticat de ziua mea, vehement ca de obicei.

Decembrie 2007: Prevăd că o să-mi crească perciuni în 2008. Nu mi-au crescut. E 2009 deja şi tot n-am. Câcat. Apare Primul episod din Jurnalul Anticristului. Episoadele 2(feb 2008) si 3(septembrie 2008) mai tarziu. 4 în 2009. Trăiască Anticristul!

Şi ăsta a fost primul an. Retrospectiva celui de-al doilea înainte de sfârşitul lunii.

posted by Radu at 5:10 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:25

Cristi Minculescu nu are ciroză, pe bune!

Şi Iris nu e o trupă de căcat. Şi marmota învelea ciocolata în staniol. De când aşteptam io să îl lovească pe gălbejitul ăsta o boală de să ne scutească de muzica lui proastă.

A, da! Începem cu ştirea. E bolnav de ceva la ficat care nu e ciroză. Grav bolnav de ceva care ARATĂ ca ciroza, dar nu e. Aţi observat că toţi oamenii ăştia mai faimoşi fac ceva care la prima vedere PARE a fi ceva, dar, de fapt e complet altceva? Ion Ion Ţiriac doar PARE să fi vândut cocaină la prieteni, lucru dezminţit în instanţă, Becali doar PARE că trimite oamenii cu valiza să cumpere meciurile, Ana Birchall doar pare că suge pula într-o maşină, Iliescu doar pare să fi chemat minerii, Geoană doar pare să fie idiot şi Voiculescu doar pare a fi un comunist arogant şi antipatic.

În lumea asta a personajelor cunoscute, dacă merge ca o raţă, arată ca o raţă şi măcăne ca o raţă, SIGUR E ALTCEVA!. Bine, măcăne ca un cirotic în cazul ăsta. Bea şi arată ca unul, dar poate nu e ciroză. Poate a murit încet ficatul în el de la muzica aia proastă pe care o debita omul. Poate ficatul nu voia să rămână blocat în anii ’80 cu stăpânul şi s-a spânzurat cu apendicele în semn de protest, lăsând un bilet în urmă pe care scria “Mi-ar fi plăcut să evoluăm împreună”. Şi la ce m-am gândit eu când am aflat că s-a oprit ăsta din piuit? “Pula mea, era şi timpul”. Şi mi-am desfăcut o bere.

Îi urăsc profund pe Iris şi muzica lor de căcat. Băi, vezi că a apărut Cătălin Radu Tănase la televizor! Ce zice? Zice că cica anii 80 sunt morţi! De 20 de ani chiar! Ce pula mea mai căutaţi voi cu schelălăiala aia piţigăiată şi slăgăricioasă în 2000 + ? Nu vă e jenă? Muzicienii evoluează. Nu şi la noi. Ai apucat să răcneşti ca un mameluc fără coaie acu 30 de ani, aşa rămâi. Chit că sună penibil. Suna penbil şi atunci. Anii 80 au fost cei mai proşti ani din istoria muzicii. Măcar lăsaţi-i să se descompună în pace. Haideţi să uităm Hair Metalu, Glamul, Synthpopul, Dance-ul, Gothul şi Modern Talking. Să le uităm şi să reprimăm orice amintire, ca pe aia cu vecinul ăla gras care ne-a dat o ciocolată să îl lăsăm să ne atingă la ruşine.

Dar nu. Iris nu ne lasă să uităm trauma muzicală ce au fost anii 80. Ne behăie subţire aceleaşi şlagăre penale de atunci, cu aceiaşi freză şi aceleaşi replici. Şi mai sunt şi muişti plagiatori. Dacă ţineţi minte “De vei pleca” ăla cu Felicia Pilif, naşpeta aia dinţoasă; trageţi şi voi “We wish you well” a lu’ Whitesnake. Cunoscut ? Hmm?

“Iar când noi nu vom mai fii… vă veţi amintiii… că a fost o daaatăăă IIII RIIIS”

Să vă fut. Sunteţi morţi ca anii 8. Deja v-am uitat. Să-mi amintesc de cine? Ceva cu ochiu ? Bine. Recunosc. Îs invidios. Proiectul meu muzical cu nume de ceva din corpul omenesc, “Scrot” nu a prins. De-aia am boală pe ăştia pe care deja i-am uitat.

Şi cei mai enervanţi îs “metaliştii” care ascultă Iris. “Mamăăă. Frateee! Gen, cumnatee! Iris e rock!” Nu. Nu e. E pârţăreală. Pârţăreală de tras la pârţ cu pula flască. Pârţăreală de patinat la mizerie cu cardanul nesculat. De afundat unghiile în flocii de pe curul unui tip şi prizat transpiraţia cristalizată dintre bucile lui. De gârâit sloboz. De coit mustaţa.

Şi mai sunt şi fraierii ăilaţi, “Celelalte Cuvinte”. La fel de piţigăiaţi şi gay, de şi Rob Halford pare Hulk pe lângă ei.

“Aşa e viaţa meaaaaa……
Şi-a ta-i la fel de reaaaaa…”

Nu. A mea e faină. Ştii de ce? Că peste douăzeci de ani NU O SĂ FAC EXACT ACELAŞI RAHAT, cum faceţi voi. O să spun alte chestii, altor oameni. Chiar nu vă e jenă? Experimentaţi băi!Şi Picasso a avut perioade. Nimeni, absolut nimeni nu a făcut acelaşi lucru în acelaşi mod toată viaţa. E dureros. Cum poţi mă, ca artist, să cânţi ani şi ani aceleaşi căcaturi, cu o voce de castrato gen Trăistariu şi să nu îţi vină să mănânci vârful unui pistol?

posted by Radu at 12:00 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:27

Veneratul chiloţilor

Am fost vineri la o prezentare J*lidon (nu fac reclamă). Şi vorbeau muierile ălea aşa de serios despre colecţia nouă de chiloţi, de parcă brusc am picat într-un univers paralel în care chiloţii au vreo relevanţă. S-a uitat cineva, în istorie, la chiloţii unei tipe? Da realmente să se uite la ei. Să se uite la ei şi să-i vadă. Să admire broderia, nu să încerce să ghicească pizda pe sub ea. Femeile tot încearcă, uneori, să te facă să admiri chiloţii. Nu merge. Chiar nu îi pasă nici unui bărbat de ei. Dialogul clasic, prin care SIGUR aţi trecut şi voi e:
Ea, ţopăind prin cameră, în chiloţi:
-Îţi plac chiloţii mei ?
El, cu pula măciucă:
-Da. Dă-i jos mai repede.

Nu e un articol de îmbrăcăminte care să se expună ochiului prea mult timp. Dacă i-ai dat pantalonii jos, deja e clar că e de acord, şi chiloţii zboară în următoarele 6.2 secunde. Sau dacă nu zboară, că vrei să o impresionezi cu preludiul, oricum nu te uiţi la ei că eşti ocupat să-i sugi mămăliga dintre dinţi şi să o mângâi pe ţâţe.

Pe seară am ajuns la lansarea unei cărţi de versuri scrise pe femei dezbrăcate, în A. Clar făcută ca elogiu femeii, de oameni care admiră femeia. Ceea ce îmi aduce aminte de următoarea veche concluzie a mea:
Există două tipuri de bărbaţi: Ăia care venerează femeia, şi ăia care o fut.

Just, oricărei femei îi place să aibă un lingău care o ridică pe un piedestal, îi scrie poezii, şi se uită la ea ca la o zeiţă, aşa moale şi tălâmb. Dar ăla nu o fute. Niciodată nu o să o fută. O fute mârlanul pe care-l doare în cur.

Pentru că femeia nu vrea un mascul sensibil, care să îşi dedice existenţa spirituală fiinţei ei. Vrea un nesimţit leneş, care se scarpină la coaie în public, nu-i ia nici un rahat, decât bani din portofel ca să iasă la bere cu prietenii, nu-i face nici o declaraţie, o tratează ca pe o bucată de carne, şi de ziua ei îi spune că se duce să se vadă cu “o amică”, pentru că n-are chef de vrajeli tipice.

De ce vrea femeia un asemenea mascul ? Simplu! Ca să-l transforme într-un lingău dedicat fiinţei ei care-i scrie poezii şi se uită la ea ca la o zeiţă. Dacă vine unul direct aşa la ea, n-are nici un farmec. Vrea satisfacţia aia că pizda ei a transformat tractoristul în boem. Că l-a făcut pe ăla pe care-l doare în pulă să înveţe constelaţiile ca să aibă ce să-i arate ei pe cer când se ţin în braţe noaptea în parc.

Corect, e mai satisfăcător să iei ceva de căcat şi să il faci exact cum vrei tu, decât să îţi vină la nas direct cum vrei. Dar, mica problemă e că de obicei nu iţi iese. Nu poţi să faci din căcat bici mereu. Şi de-aia femeia are un ciclu foarte interesant de existenţă. Stă cu un nesimţit indiferent o perioadă, încearcă să-l schimbe, vede că nu-i iese, renunţă la el şi se duce la fraierul care o venerează (toate femeile au unul), DAR NU SE FUTE CU EL! Doar se plânge că bărbaţii sunt porci şi că ce fain e el, ca nu e aşa, şi că o să facă o femeie fericită într-o bună zi, dar nu pe ea, că sunt doar prieteni. Îşi şterge lacrimile şi caută alt porc pe care crede ea că îl poate metamorfoza în făt-frumos.

Nu, acuma o să ziceţi, după filozofeala asta, că io aş fi fraierul frustrat care e “doar prieten”. Nah. N-am fost niciodată. Io-s porcul perfect. Ăla care pare că poate fi schimbat.

Da, pisi, uite-te la mine. Ştiu că-s porc şi nu-mi pasă de nimeni şi nimic. Fac totul doar ca să mă distrez, dar uite-te mai atent. E un licăr de speranţă în ochii mei. Se vede clar că în esenţă sunt un tip sensibil, care probabil a fost rănit mai de mult şi acum se închide în sine de teamă să nu fie rănit din nou. De fapt nu-s porc deloc, e doar o mască. Îmi trebuie de fapt o femeie puternică, adevărată, tu, ca sa mă deschid ca o floare şi să îmi descopăr iar latura sensibilă şi romantică. Cum? Ţi-ai dat seama după ceva timp că de fapt tot licărul ăla de speranţă e teatru şi că-s porc misogin şi egoist până-n măduva oaselor? Hai, nu pleca plângând. Pleacă şi atât.

Cu cât de străduieşti mai mult să cucereşti o femeie, cu atât e mai mică şansa să reuşeşti. Dă-i o floare şi o să te ia de fraier. Dă-i un flit. Fă-o să te aştepte în ploaie. Scoate-o la întâlnire şi adu-ţi un prieten. Vorbeşte numa cu ăla şi n-o băga în seamă decât când vrei să îi tragi o palma la cur. Pune-o să-ţi plătească alcoolul. N-o conduce niciodată acasă. Trimite-o acasă fix după ce o fuţi. Sun-o cu juma de oră înainte de a te întâlni cu ea (când deja e machiată şi îmbrăcată) şi spune-i că nu mai ai nici un chef şi stai în casă să te joci la calculator. Spune-i că prietenele ei îs urâte şi proaste. De faţă cu ele. Bate-i un amic, preferabil puletele care o venerează. Menţionează uneori că fostele arătau mai bine. Las-o mereu în dubiul că te fuţi cu altele. Când te întreabă răspunde doar “Da’ ce eşti aşa curioasă?”. Şi cel mai important, pune absolut totul înaintea ei pe lista priorităţilor. Muncă, amici, bere, somn, calculator, bere, “amice”.

Aşa cucereşti o femeie. Nu cu chestii romantice.

posted by Radu at 12:26 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:27

Fake Animal Planet

Soarele se strecoară lent spre zenit, prin praful savanei. Mârlanul se tupilează încordat prin iarba înaltă, respirând calm şi regulat. Doar ochii i se mişcă, bulbucaţi în căutare. Unghia de la degetul mic, mai lungă decât restul, zgârie nervos pământul. Un freamăt intern îi zburleşte mustaţa şi o sclipire galbenă îi licăre în pupile. Zâmbeşte mulţumit. A văzut prada. O picătură de sudoare se scurge printre faldurile cefei lui stratificate. Moartea pluteşte în aer.

O şaormă mai mare ridică capul din iarbă, uitându-se în zare, după prădători. Nu vede nimic. Totul e perfect. Turma de şaorme paşte grăbit iarba uscată. Sunt aşezaţi în cerc, cu puii în mijloc, pentru protecţie. Şaorme mici, cu ceapa încâ verde şi varza abia mijind din lipie se mişcă încet, nesigur pe ambalaj, încercând să imite adulţii în procesul de hrănire. Un pui are lipia aproape transparentă. Încă suge ketchup de la maică-sa, nefiind gata să se hrănească singur.

Păsările zboară dintr-un tufiş speriate şi toată turma se întoarce mirată spre acel loc. Cu un răcnet de luptă, mârlanul o zbugheşte din boschet, burta păroasă atârnându-i razant cu pământul şi cu treningul fluturând în vânt. Şaorma cea mare icneşte scurt şi toată turma o ia la fugă în direcţia opusă mârlanului, mânată doar de instinctul de supravieţuire. Secundele se lăţesc în acea zvâcnire animalică. Ochii pe pradă. Mârlanul ştie că trebuie să mănânce în seara asta, dacă nu, mâine s-ar putea să fie prea slăbit să mai poată vâna. A văzut o şaormă mai lentă şi bălind hulpav se îndreaptă spre ea.

Milioane de ani de evoluţie curg prin venele celor două animale. Vânătorul perfect şi supravieţuitorul perfect. Totuşi mârlanul câştigă teren. Şaorma este bătrână. Departe sunt zilele când putea alerga în ritm cu restul turmei. Deja este mai aproape de mârlan decât de turma care se pierde în zare. Are lipia fărâmicioasă, varza îngălbenită şi maioneza întărită. Cu disperare, se întoarce să lovească mârlanul. O ultimă încercare de supravieţuire. În zadar. Mârlanul se fereşte şi aplică o muşcătură fatală fix unde începe ambalajul. Ketchup i se scurge pe mustaţă când ultimul muget de durere al şaormei se stinge spre văzduh.

Soarele se scurge lent spre apus. Turma se opreşte. Sunt în siguranţă. Creierul lor simplu nu percepe că sunt cu un individ în minus. Sunt în siguranţă şi este tot ce contează. Mârlanul clefăie mulţumit, aruncând ambalajul unsuros. Va trăi să vâneze şi în altă zi. Cercul vieţii este complet.

————-

Ştiu că voi intraţi aici să vedeţi cum fac eu spume la gură înjurând fără argumente concrete toate chestiile care-s de căcat în viaţa voastră, sau ceva uimitor de obscen. Dar nu am chef azi. Fac ce vor muşchii mei. Azi vă desenez un paianjen pentru începători.

posted by Radu at 5:25 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:28

Lateral

Vreau să mă înscriu la alcoolicii sinonimi.
Să zică primul:
-Bună! Sunt Costel şi m-am lăsat de băutură de 4 luni!
La care eu să zic:
-Salut! Mă cheamă Radu şi m-am lepădat de troscău de 16 săptamâni!
Sau dacă-s în mod special de pulit să zic:
-Plăcută! Exist Radu şi m-am dezis de hidratare de 2688 de ore!
Doar dacă am calculator. Dacă nu am calculator, zic un număr la plezneală. Merge dacă nu are vreunu’ dintre ei calculator. Dacă nu, am căcat băţu’. Ar fi fost mai hazliu dacă existau sinonime şi pentru semnele de punctuaţie.

Căutam “futemaş” pe net, ca fapt divers, şi prima chestie care mi-a apărut a fost contu’ lu’ una de pe un site de matrimoniale. La constituţie scria “aşa şi aşa”. Haideţi să vă explic eu ce înseamnă aşa şi aşa. E grasă. Nu e grasă gen “Sfântă clismă la borcan de plastic, ete cum se delureşte!” E doar grasă. “Aşa şi aşa”, în orice circumstanţă înseamnă aproape de extrema negativă, dar nu destul încât să fie extrema negativă.
“Cât ai pula?”
“Aşa şi aşa”
Ceva peste 12 cm, dar nu cu mult.

“Ai salariu bun?”
“Aşa şi aşa”
Nu mor de foame. Ies la bere cu buget alocat. Sâmbăta e ziua în care mâncăm carne.

“Eşti mulţumit de viaţă?”
“Aşa şi aşa”
Nu am încercat să mă sinucid, dar mă gândesc constant la asta. Închid ochii şi simt dulcea tăcere a morţii prin vene.

Uite cam cum vine cu “aşa şi aşa” ăsta. Primul aşa reprezintă media absolută a universului. Al doilea aşa este minimul. Cea mai mică valoare posibilă. Ei, când zice “aşa şi aşa”, omul nostru e undeva între. Pe la “şi”.

Am avut o prietenă care mereu când trecea pe lângă o maşină de-aia de făcut popcorn zicea “eeewwww, miros a picioare”. Eu mereu când mă descălţam după o zi lungă ziceam “mmmm, miros a popcorn”. Până la urmă mi-am dat seama. Problema nu era de picioare sau popcorn. Pur şi simplu eu eram optimist şi ea pesimistă.

Vi s-a întâmplat vreodată să daţi la o orgie de un tip care se rade pe cur şi din cauză că nu şi-a văzut curul când s-a ras şi i-a fost jenă să pună pe cineva, s-a ras pe ghicite şi are brazde nesigure pe cur de zici că a fost treierat de un beţivan? Şi fără să vrei îţi alunecă privirea spre smoacele lui patinate ondulat cu lama, şi el te vede că te uiţi şi crede că eşti vag gay şi trebuie să îi explici că nu aşa stă cazul şi să găseşti o explicaţie validă pentru care te uiţi la curul lui fără să-i zici adevărul să se simtă prost şi fără să te faci tu de ruşine? Şi să faci toate ăstea în timp ce te fuţi? Că doar eşti la o orgie. Toţi comicii se chinuie să găsească o latură hazlie la o situaţie comună cu care toată lumea se identifică. Io vreau să fac invers.

Apreciez capacitatea femeilor de a pune pauză la o ceartă. E chiar ceva tipic feminin. Spre exemplu, calci în căcat, ajungi acasă şi faci covorul de căcat. “Porcule, nesimţitule, idiotule, ai călcat în căcat, nu-mi vine să cred vino şi şterge”. Ştergi, ea e tot băşicată, că de, eşti idiot, probabil încă pute a hândel pe covor şi ai şters naşpa că nu erai atent. Şi o iei cu vrăjeală, mozol, japcă, i-o tragi pe perete, cu hainele doar jumătate date jos, cu muşcături şi urme de unghii pe spate. E veselă. Te sărută pasional la sfârşit şi îţi spune că ii place cum poţi să fii tandru şi animal în acelaşi timp. Şi te duci să te speli la pulă, şi ea vine la tine şi îţi zice: “Şi pe deasupra, sunt sigură că l-ai simţit când l-ai călcat. Pur şi simplu nu ţi-a păsat. Te-ai gândit că vii acasă şi fac eu curat după tine, că-s proasta ta! Nu pot să cred cât de puţin poţi să mă respecţi!”. Fute-m-aş! Noi, masculoşii, când am terminat o ceartă, am terminat-o. Nu există piua la ceartă. Cum dracu’ au ele piua? Nu e corect!

Ştiu că n-o fost prea hazliu ăsta de început de săptămână, dar sper să nu fie “aşa şi aşa”.

posted by Radu at 12:24 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:30

Bancă bancă farmacie

Visez la ziua în care o să mă piş pe ruinele în flăcări ale băncilor de cartier şi farmaciilor francizate mai des decât căcaţii de câine de pe trotuar.

Când m-am mutat acu’ câţiva ani, era fain pe aici. Magazine mici de cartier, cu de toate, librării, o florărie comunistă şi multe non-stopuri cu tot ce-ţi trebuie în creierii nopţii (prezervative, ţigări, alcool, ciocolată, chipsuri, pâine şi pateu). Ei, rând pe rând s-au desfiinţat şi au răsărit în locul lor bănci mici de cartier, cu 3 funcţionari pârliţi care te îneacă în birocraţie când vrei să-ţi plăteşti un căcat de factură la gaz de tre să completezi un pişat de formular în dublu exemplar de n-am mai scris aşa de mult de la lucrarea de intrare la facultate… oah, iar am deviat. Anja. Şi farmacii. Mii de farmacii. Biliarde de farmacii. Catralioane de farmacii. O să fac supradoză de farmacii.

Înţeleg. Săracului i-e foame şi n-are bani, aşa că face o rată să-şi ia un dicarbocalm, să nu-l usture stomacu’.

Dar hai să vă zic de ce mi se zbate un ochi şi scrâşnesc din dinţi de 3 zile. Era bă, săracu’, ultimu nonstop din apropiere. Unde noapte era ba cel mai politicos grăsun pe care l-am văzut vreo dată, de-l trezeai la 4 dimineaţa să cumperi ceva şi spunea “da vă rog frumos, mă scuzaţi că am aţipit!”, şi pe a doua tură de noapte un puşti ambiguu sexual, complet lipsit de expresivitate facială care nu răspundea niciodată la glumele mele de căcat la beţie. Bă, iubeam magazinaşu ăla ca pe un membru al familiei. Nocturn fiind, de acolo îmi luam berea la 3 noaptea. Am fost împreună la bine şi la rău. Eram ca fraţii de cruce.

Şi l-au închis, futu-i în gură, acu câteva săptămâni. Am zis că o fi renovare, inventar, ce dracu’ mai fac ei la început de an. Ei bine, nu. A răsărit în loc o futută de farmacie. Mai e o farmacie la 50 de m spre stânga, şi una peste drum. DAR, APARENT, MAI ERA NEVOIE DE O FARMACIE. Acum cel mai apropiat non-stop de mine, e la 10 minute de mers. La 5 minute de mers am 5, pardon, 6 farmacii acum, BCR, Raiffeisen, BRD şi Banca Transilvania.

Ştiu că muiştii iau pastila cu zece mii şi o vând cu o sută dar, chiar aşa ? Chiar e nevoie de atât de multe? Futu-i în sfincter! La fel şi cu băncile. Chiar vrea românu’ credit de la parter? Atât de leneş e?

Tot zicea cineva să îmi dau cu părerea de criză. Îmi place criza! Vă urez o criză lungă şi profundă. Să văd bancherii şi farmacistele cum putrezesc pe scaune, că nu intră nimeni. Să nu mai fie rentabil să fie atâtea francize de rahat şi să fie nevoiţi să le părăsească. Să le dau eu foc şi să mă piş pe ruinele lor, cu berea cumpărată de la o distanţă dublă în mână.

(gata cu ciuda. Bag ceva absurd mai incolo. Beau apă. Pula mea)

posted by Radu at 6:08 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:31

Multumiri

Întâi vreau să le mulţumesc idioţilor care m-au umplut de comentarii şi mi-au întrecut toate aşteptările, repezindu-se ca găina la muci să comenteze ofensaţi. Exact cum era planul. Când am postat, vorbeam cu un amic pe net, şi i-am zis: “băi, să vezi cum se atacă prostovanii vehemenţi. Până diseară o sa am 100 de comenturi din care 60 că sunt un frustrat care n-a luat la SNSPA şi care plânge după gagicile de acolo”. Mi-aţi depăşit de 5 ori aşteptările. Râd şi mă frec cu mâna pe burtă. Înainte de a scrie textul aveam 4 facultăţi finaliste de care să-mi bat pla: Psihologie, SNSPA, ASE şi jurnalism. Am zis că cei mai mulţi oligofreni plini de ei care sar de cur în sus ar fi la SNSPA. Bine, şi ASE era bun, dar nu prea ştiu ce să zic de el.

Mi-a ieşit, mă distrez. şi s-au atacat mulţi idioţi. Cum ar fi acest mirific găozar. Ete ce meclă are pe dânsul, parca tocmai a felat un cal şi e bucuros că a încăput tot mădularul pe trahee. Avem tot. Rânjetul scatofag, privirea de violator de viezuri şi poziţia berbantă de tânără spermanţă, gigălău de babe. Trandafirul ăla e pentru mine? M-am udat până la genunchi.

Experiment bun. Acum alergaţi în continuare prin labirint, şobolanilor, poate găsiţi brânză.

posted by Radu at 9:45 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:32

SNSPA e o diaree pretenţioasă care fabrică secretare supracalificate

Fain titlu nu? Cred că are luciul ăla necesar să transimtă un mesaj fără să fii nevoit să citeşti textul ca să înţelegi despre ce e vorba.

Deeci… ţi-a zis mă-ta că eşti creativă când ţi-a citit compunerile despre cum pleacă păsările călătoare toamna. Se şi observă că ai ceva veleităţi naturale de comunicare, că roiesc băieţii prin jurul tau căci uneori, aşa, la sentiment mai sugi o pulă, şi fetele că habar n-au de ce roiesc băieţii in jurul tău şi sunt curioase şi de admiră, deci roiesc şi ele. Aşa că ţi s-a părut o alegere naturală să dai la SNSPA. Perfect! No, acuma, că tot ne-am înţeles, vezi tu furculiţa aia de pe masă? Ia îndoaie trei dinţi şi bagă-l pe al patrulea în priză. Acum ce? Păi dacă poţi să citeşti asta inseamnă că ai băgat în gaura greşită, mai încearcă!

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Mamă ce titlu fin. O mică problemă cu el. Te induce în eroare. Sună util. Păi băi, guşteriolor, există trei modalităţi de a ajunge în politică:
1. Ai rude în politică
2. Ai banu’ ghebos şi arunci cu el spre un partid până gârâie
3. Dospeşti mădularul în gingie la nişte mamuţi din politică până apucă proştii să promită chestii în mijlocul ejaculării. “Te fac ministrăăăăghhhhhh!”

Şi şcoala asta nu te ajută cu nimic dacă nu ai una din situaţiile de mai sus. Maxim ajungi să împarţi pliante în campanie. Şi dacă dispui de o situaţie, e inutil rău să o mai faci. E ca şi cum te-ai căca după ce te-ai şters la cur.

Dar nu la statutul de politican visează fetiţele blonde şi cu gura mare de acolo. Jumătate dinte ele se văd publicitare. De parcă există aşa de mare căutare de oameni în publicitate. Băi, gagicile, voi chiar aveţi impresia că o să staţi aşa, la o masă rotundă cu Naumovici şi o să vă întrebe ăla “hmm, ce pula-n cur mai face tanti maria cu perlanul acuma?” la care tu să zici “şi-l toarnă-n ochi!” şi el să ţopăie ca o maimuţă şi să zică “GE-NI-AL!”?. Hai băi, lasă-mă. Ieşiţi pe bandă rulantă mii pe an, umezindu-vă la ideea că cineva o să vă asculte “creativităţile”, ca să vă bateţi pe 5 locuri de muncă pe an unde o să aveţi onoarea de a alege cu ce font scrie “HEMOROIZI ŞI FISURI ANALE” pe afişu’ de la clinica proctologică din Bragadiru. Sictir.

Cealaltă jumătate visează să devină piariste. Fabuloasă muncă. Să zâmbeşti fals toată ziua şi să minţi tot ce prinzi, să fii de gaşcă cu toată lumea şi să ai grijă să se simtă toţi bine şi informaţi în numele unor produse sau persoane de care nu-ţi pasă cu adevărat. Şi lumea te urăşte. Lumea gen io. Că dau nas în nas cu piarişti toată ziua. Şi ştiu că-s nişte bastarzi mincinoşi şi falşi şi de-a dracu’ mă comport ca un căcat cu ei că ştiu că n-au ce să-mi facă şi înghit cuminţi toate mârlăniile în numele slujbei de căcat. Ştiţi cum se cheamă asta? Prostituţie intelectuală. Mai simplu te apleci frumos şi crăcănezi sfincterul decât să-ţi fuţi capul. Şi curvele sunt plăcute de oameni. Le zici mulţumesc după. Piaristele sunt futute-n gură cu ciudă şi scârbă.
Şi nu înţeleg care-i marele şpil cu comunicarea. Eu ce fac acuma? SFINTE CĂCAT, COMUNIC! ŞI N-AM FĂCUT MASTER ÎN “COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE” ! Ca să vezi! Se poate! E magie! Chiar îţi trebuie facultate + master ca să înveţi să zâmbeşti frumos şi să minţi printre dinţi ? A ajuns lumea în aşa hal de jos încât se cer doctori în ipocrizie?

Ete ce domenii poţi învăţa acolo!

Comunicare şi relaţii publice
Publicitate şi reclamă
Comunicare politică. Marketing politic şi electoral
Managementul proiectelor
Comunicare managerială şi resurse umane
Management şi comunicare în afaceri
Management educaţional şi comunicare instituţională
Comunicare audio-video

Observaţi că au ceva în comun! Nu produc nimic! Nu împing lumea spre nimic superior! Îs doar paraziţi, viermi ai societăţii care învaţă să mute capitalul dint-o parte în alta fără să schimbe realmente nimic din jurul lor. Genul de piedică pe care societatea de consum o pune omului de rând pentru a control…. Scuze. M-a luat valul anarhist. V-ati prins voi.

Partea bună, însă e că ACESTE SLUJBE NU SE CAUTĂ! 90% din lăbarii şi lăbăriţele care termină acest furuncul nestors de pe curul învăţământului mondial ajung secretare penale cu 12 milioane pe lună!

Ceea ce e fain. În 3-4 ani, când o să fiu ceva mai leneş, îmi angajez şi eu o dublă masterandă în comunicare managerială şi resurse umane/ management educaţional şi comunicare instituţională. Ca să îmi aducă aminte când nu mai am hârtie igienică să cumpăr, să mintă oamenii cu care trebuie să mă întâlnesc când sufăr de mahmureală profundă şi nu am chef de ieşit din casă, să ţină minte numele muierilor pe care le futez, că am o problemă cu numele şi, uneori, să îmi stoarcă câte un coş la care nu ajung.

Şi înainte de a vă pune să îmi scrieţi o contraarugmentare de-aia pe etape, cum aţi învăţat la fabrica voastră de paraziţi cu limbă de lemn cu două straturi, nu, nu-s frustrat că n-am luat acolo. Nici n-am dat. M-a durut în pulă din prima secundă când am auzit că există o facultate de scatofilie. Mi s-a părut doar amuzant.

posted by Radu at 5:50 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:33

Şambala nostalgică
Din seria “dacă doriţi să revedeţi”, Tanti Luminiţa loveşte din nou.

După scandalul cu şambalaua, a şters toate dovezile penibilităţii de pe net. În afară de ălea de pe compul meu. Aşa că, complet brusc şi aleator, Şambalaua renaşte din cenuşă. De asshole ce sunt. Atît.

shambala
Vezi mai multe video din Incredibil »

posted by Radu at 5:40 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:34

Aici ar veni un titlu, dar n-am

Am observat o chestie prin Iaşi. Pe lîngă faptul că taximetriştii de aici, spre diferenţă de cei din capitală, nu se strâmbă la tine cînd le ceri restul, ba mai mult, ţi-l şi dau fără să-l ceri, încă ceva. Bine, am observat şi că ei au albastru la apa caldă şi roşu la cea rece, ceea ce e normal. Că flacăra de la aragaz e albastră şi cînd e frig te înroşeşti în obraji.

Dar pe lîngă asta, am observat un procent mult prea ridicat de cururi faine. Na, am văzut când am venit în Bucureşti că procentul de cururi faine a scăzut de la 50% la cam 15%, dar am zis că mi se pare. Ei bine, în Iaşi procentul se apropie de 80%. M-am convins. E moldova de vină. Moldovencele au cururi ţapene. Nu zic de feţe, ţâţe, sau altceva. Dar la buci şi craci îs campioane. Mi-am dat seama greu la început. Galaţiul copilăriei e cam pe muchie, şi influenţa fesieră a moldovei e diluată. Mi se părea mie în Bucureşti că bă, ce pizda mă-sii, ceva e suspect, da’ na, gagică-mea de atunci avea un cur de puteai să spargi nuci pe el. Puteai să ascuţi o sapă cu el, aşa de tare era. Era jumate ieşeancă, fac eu acu conexiunea. Da’ unde eram. A, da! Băi, am fost în clubu’ de fiţe din oraş, Office.. nişte cururi, să-ţi tragi palme! Să le tragi palme! Cururi de-ălea de ricoşează pula pe ele, de ţi-o îndoaie ca pe un tirbuşon, nu fleoşcăite, ca la Bucale. Are şi Iaşiul ceva cu care să se mândrească. Lăsaţi-l pe Creangă şi Fane Babanul. Ridicaţi un monument Curului.

Urăsc filmele inspirate din fapte reale. Urăsc orice ficţiune inspirată din fapte reale. E un căcat. În primul rând, orice e inspirat din fapte reale. Şi Star Wars. Există stele şi războaie! Fapte reale. Dar nu e asta. Nu văd utilitatea. Dacă vreau realism de doi bani mă uit la „Noră pentru Mama”. Nu dom’le, eu nu vreau chestii născute din mediul înconjurător. Vreau să văd chestii inspirate din mintea bolnavă a unui dement. Vreau să văd rahaturi aşa de fanteziste încât să mă cac pe mine de uimire. Să mi se scurgă o bală şi să zic: „la asemenea rahat dement nici nu speram că aş fi putut să mă gândesc cu creierul meu mic şi neted. Acesta este un rahat foarte dement. Are un grad de demenţă nesperat de ridicat acest rahat. Nu seamnănă cu nimic din viaţa reală. E o gură de aer proaspăt rahatu’ ăsta dement!”. Vreau să văd un trailer la care să scrie „bazat pe imaginaţia unui nebun”. M-ar convinge să văd filmul.

Şi pe final vă las cu ultimul trend la minimanelişti. Nu, individul nu şi-a dat seama brusc că şi-a pus tricoul lu frate-su mai mic şi nu poate să-l scoată că e mult prea strâmt. Nici nu s-a prins că e un terminat şi vrea să-şi smulgă capul de ruşine. Nu e nici o criză de la o boală exotică. E Tecktonik coae! Un dans de tot rahatul. Din Franţa vine, evident, ca tot ce e naşpa pe lume.

Nici nu îmi poluez site-ul cu embed la aşa ceva. Doar link, să nu moară de ruşine.

posted by Radu at 6:13 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:34

Add

Am idul de messenger pus pe blog. Ce inseamna asta? Cam 3-4 oameni pe zi care-mi dau add. Numai ei stiu de ce. Ce spera, ce incearca ei sa realizeze prin conversatul cu mine pe net? Care este deficitul social pe care cred ei ca ar putea sa-l rezolve umplandu-mi mie fereastra de yahoo cu smileyuri si litere colorate?

Esti singura si plictisita. Ai citit pe aici si te-ai amuzat. Si te gandesti tu asa, ca poate sunt la fel si in viata reala. Poate ne intalnim intr-un bar aerisit, zambesc sarmant si sunt spontan si atent, fac glume fine si tu te simti extrem de distrata de felul meu de a fi, vulgar dar tandru in acelasi timp. Iti spun tot ce vrei sa auzi si simti brusc cum golul ala din sufletul tau, care te apasa de ani de zile pentru moment nu se mai simte. Si poate de la ras si uitat unul in ochii altuia ajungem la un orgasm multiplu din partea ta, si dormim unul in bratele celuilalt. Si pentru prima oara, de la tipul ala cu care ai ars-o cativa ani si te-a dezamagit si te-a facut sa crezi ca n-o sa mai poti iubi niciodata, o sa simti caldura aia sufleteasca iar. Aia de te face sa uiti de toate ranile din trecut. Si o sa ma prezinti si parintilor tai, care o sa ma placa, ca zambesc frumos si respectuos, si fac multe glume bune, si la intalnirile de familie o sa ma integrez perfect. Toti verii si unchii o sa asculte ce tip glumet si sufletul petrecerii sunt eu, si o sa iti creasca inima cat o mamaliga ca o sa admire ce exemplar capabil ai adus in sanul familiei. Si o sa facem 2,5 copii frumosi, care o sa semene cu tine la ten, cu mine la buze si cu tine la privire. Pentru ca nu e bine sa semene cu mine la privire, ca o am de psihopat. Si o sa povestim nepotilor cum m-ai agatat tu de pe un blog, si cum e bine ca ei n-au mostenit privirea mea de psihopat.

Coaie, ai ras pe burta cand ai citit, si ti-ai dat seama ca is de caterinca. Ar fi fain sa ma chemi o data la o bere, cand iesi cu prietenii, sa va distrez pe toti. Poate stiu sa si jonglez, si na, cine stie poate dupa ce ne imbatam crunt incepem sa ne destainuim unul la altu si ajungem prieteni la catarama. Ca na, tu stii sa te distrezi, da nu prea ai prieteni hazlii. E exact ce-ti trebuie, unu cu care sa te caci pe tine de ras prin baruri, si par genul cu care te caci pe tine de ras. Si par si genul care bea de sparge. Si sa ajungem sa ne pisam pe caini, sa ne fumam si sa futem o posta. Poate ne-om maturiza si ajungem sa ne ducem copii la scoala unu la altu. Si punem burta si chelie si o sa fie fain cand ne mai gasim la o tabla, tu sa bei bere si sa razi ca prostu, si io sa povestesc ce idiotenii mi-au mai trecut prin cap. Si la batranete, complet lipsiti de inhibitii, ne-om face si o laba unu la altu, sa vedem cum e.

Pseudointelectuala fiind, trebuie sa gasesti o explicatie pentru care eu nu gandesc ca tine. Tu gandesti perfect, normal, logic si inteligent. Eu nu, din ce scriu. Nu are cum. Trebuie sa existe o explicatie pentru asa ceva, si ca fina psiholoaga empirica, imi dai add, sa forezi in mintea mea, sa vezi ce ticaie. Ca na, trebuie sa existe o explicatie. Nu are cum cineva doar sa gandeasca diferit de tine, e absurd! Toti prietenii tai gandesc ca tine. Si trebuie sa vezi de ce sunt asa. Poate m-a atins la rusine un vecin cand eram mic. Sunt ala care lua bataie la scoala de la toti, si acuma ma ascund dupa tastatura sa ma dau smecher, ca-s frustrat ca imi furau copii pachetul. Sigur sufar dupa o tipa care a murit, ba nu, mi-a frant inima cand m-a parasit pentru altul. Am prins-o cum si-o tragea cu frate-miu si au ras amandoi de mine, si de atunci urasc femeile. Sau nu, frate-miu a murit intr-un accident de masina, provocat de o femeie. Trebuie sa existe ceva. N-am cum sa fiu defect degeaba. Trebuie sa gasesti motivul, ca sa poata sa-ti fie mila de mine. Sa te convingi ca-s frustrat, trist, inadaptat, labar si un om de nimic, care urla din spatele tastaturii un strigat de ajutor. Sa poti sa ma compatimesti cu superioritate si sa te simti bine cu tine, ca nu esti asa ca mine. Esti o persoana valoroasa si inteligenta, si cum trebuie sa fie toti. E mai bine sa fii tu, decat eu. Sigur trebuie sa te convingi ca eu nu duc o viata vesela, sanatoasa si multumita. Ca, la cum gandesc, ar fi incorect fata de tine ca eu sa fiu asa.

Esti trist, si plictisit. Nu poti relationa cu oamenii reali. Simti ca poate sunt ca tine si am putea sa devenim e-prieteni. Sa vorbim despre ce gandim, sa ne trimitem muzica unul la altul ca probabil nici mie nu-mi place sa ies din casa. Sa ai cu cine sa stai vineri seara, sa dezbati un film, sau un serial. Sa mai trimiti niste poze gasite pe hi5 si sa zici ca e fosta/fostul. Sa povestesti fanteziile sexuale ca si cum chiar s-ar fi intamplat, si sa te simti bine ca iti validez personajul, te cred cel ce ai vrea tu sa fii. Si daca eu te cred, poate incepi si tu sa te crezi, si uite asa te ajut eu sa-ti construiesti increderea in sine. Sunt gras si singur, la fel ca tine. Poate putem fi grasi si singuri impreuna!

Si acum vine partea la care tu apesi pe comment, bagi literele alea anti spam din capcha, si iti dai parerea despre textul asta. Parerea aia pe care evident eu o astept cu refreshul la gura, pentru ca tin la tine, cititorule. Vreau sa stiu ce parere ai despre ce gandesc eu. Daca tie nu iti place, eu ma simt prost cu mine. Daca iti place, imediat ma umflu in pene si fac un dans al bucuriei. Parerea ta conteaza. O citesc. Daca imi zici ca-s idiot am sa ma umplu de rusine. Si, in plus, daca comentezi, intr-un fel suntem egali. Nu mai e un monolog, e un dialog, la care tu esti la fel de important ca si mine.

Si da, stiu ca acest post nu a fost plin de umor. Imi pare rau. Nu te supara pe mine, data viitoare promit sa te satisfac.

posted by Radu at 8:29 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:35

A fuma sau a nu fuma: asta-i întrebarea

Reverend Glasseye – One more smoke
audio Muzica »

De fapt nici măcar nu e o întrebare. E o dilemă. Mue Şecspir.

Îo mi-s nefumător dar, spre diferenţă de majoritatea nefumătorilor, nu-s de căcat. Nu mă simt moral superior fumătorilor că ei sunt fraieri vicioşi şi eu îs neîntinat de tentaţiile tutunului. Toţi avem vicii. Toţi. Toate-s egale în nemernicia lor şi toţi suntem egali în nemernica noastră. Nu contează că fumezi, ca unii, că mesteci gumă până îţi crapă fălcile, ca alţii, că fuţi tot de prinzi doar de dragul de a fute, ca nişte noi cunoştinţe de-ale mele, că faci labă cronic ca nişte vechi cunoştinţe de-ale mele,că bei bere până mergi aiurea sau te comporţi ca o gaură de cur cu oamenii doar pentru că umilirea altora te face să te simţi bine, aşa ca mine. Toţi suntem o apă şi-un pământ.

Totuşi nu înţeleg fumatul. Nu îl înţeleg dom’le deloc. Înţeleg să tragi aurolac, să pufăi vopsea, să-ţi injectezi heroină în coaie, să bei până te baţi cu piticii la delirium tremens, hei, înţeleg şi să lingi zahăr dintre bucile unei prostituate, că zahărul îţi dă un şut de energie. Dar fumatul nu-l înţeleg.

Hai să vă spun de ce. Iei un copil de 6 ani. Îi dai un pahar de votcă, i-l torni pe gât. Se simte bine, se simte semizeu, e extaziat. Bagi nicotină în el şi borăşte şi din intestinul gros, pentru că nicotina nu te face să te simţi bine. Pur şi simplu îţi fute corpul în aşa fel încât absenţa ei să te facă să te simţi naşpa.

E ca şi cum ai umbla toată ziua cu un morcov în cur şi să îl scoţi 4-8 minute o dată pe oră şi să te bucuri de ce relaxat te simţi.

“-De câte ori iţi scoţi, bă morcovu’ din cur pe zi ?
– Am ajuns la aproape 40 pe zi.
– Aoleu! Naşpa! Tre’ să le mai răreşti!
– Da, mă, ştiu. Deja îmi sângerează curu de cât foiesc morcovul ăla. Mi-a zis doctoru că dacă nu le răresc pot să fac şi fisuri anale până ajung la 50 de ani.
– Io le-am lăsat moale rău. În unele zile nici nu-mi scot morcovul din cur. Aşa, doar când sunt într-un bar cu prietenii, îl mai scot de 4-6 ori. Da’ acasă deja nu-l mai scot deloc. Am auzit că şefu’ n-o să ne mai lase să-l scoatem pe hol, o să trebuiască să ieşim afară. Să vezi ce naşpa o să fie la iarnă. O să ne îngheţe coaiele când dăm pantalonii jos la -10 grade. “

Aşa e fumatul. Dar problema nu este dacă e un obicei de căcat sau nu. Problema e alta. Ai voie să ai un obicei de căcat? Eu zic că da. E curu, pardon plămânu’ tău, faci ce vrei cu el. Ăştia care vor să interzică fumatul în baruri trebuiesc bătuţi cu lopata udă. Bastarzi pompoşi care îşi dau importanţă singuri şi umblă cu nasul pe sus, mirosindu-şi propriile băşini cu superioritate. Să nu fumezi în baruri. Câcat! E ca şi cum nu te-ai fute în paturi.

“Acest pat este doar pentru dormit. Fututul e scârbos. Futeţi-vă în spaţiile special amenajate pentru futut. Ştiu că patul arata foarte bun pentru futut, parcă ar fi chiar proiectat să te fuţi în el, dar nu. E urât. În pat se doarme”

Marş mă. Ok, înţeleg. Nu îmi place să simt fum când dorm, în locul unde dorm, sau peste micul meu dejun, când am chef de el şi mai ales când am o mahmureală greţoasă şi orice iz mi-ar tăia pofta de aruncat sub nas. Dar barul ESTE PENTRU FUMAT! AŞA L-A LĂSAT DUMNEZEU SAU CE PRIETEN IMAGINAR VĂ GÎDILĂ PE VOI CÎND VĂ TAIE MISTICISMUL ŞI NU TREBUIE MODIFICAT! E BINE AŞA!

Şi nu vă mai căcaţi pe voi cu fumatul pasiv. Ăştia anali care dau ochii peste cap şi regurgitează fraze despre cât de dăunător e fumatul pasiv oricum nu au ce căuta în bar. Şi alcoolul e dăunător. Ipocrizie? Şi flegma-n muie pe care ţi-o dau dacă încerci să îţi împingi neinvitat ideile peste mine e dăunătoare, că-s răcit şi iei şi tu. Da coae, e dăunător. Du-te la cofetărie. Bea suc şi linge o savarină. Eşti în pericol să îţi dăunez o sticlă-n muie dacă o faci pe deşteptu’ cu sănătatea mea de care-s deplin conştient.

Şi, aşa, între noi fie vorba: mie îmi place fumatul pasiv. Dacă o ard aiurea în penumbră, cu berea în mână, te rog io, suflă-mi şi mie nişte fum în faţă, să mă bucur şi io de el. Chiar merge cu alcoolul şi muzica. E de atmosferă, aşa. Oricum fac un duş acasă, da’ mă îmbăt mai repede când plămânul nu duce oxigen la creier cu randamentul maxim. Aţi încercat să vă îmbătaţi la munte, într-o pădure de-aia cu aer curat? Ce greu e! Da’ într-un bar neaerisit şi plin de fum? Bei 4 beri şi te-ai pulit.

Totuşi gagicile care fumează au un gust naşpa în gură… dar na, daca-şi bagă rahaturile ălea puturoase între buze, sigur n-o să strâmbe din nas la o pulă. Sau dacă strâmbă, aveţi contra-argument.

posted by Radu at 6:18 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:36

Taxi, du-mă repede la mă-ta!

Dacă e o categorie profesională de oameni care merită călacaţi pe muie şi violaţi pe orbită cu şurubelniţa, ăia sunt taximetriştii. Pe lângă ăia din marketing, PR şi legislaţie. Dar taximetriştii, bă… cât o merită!

Cum stau ei şi freacă pula cu sămânţa în mandibulă, să vină fraierul grăbit şi să şi-o ia in freză. Bine, nu toţi. Doar 70%. Erau azi la Universitate numa muişti de la Meridian cu 3.5 lei km. Păi fute-ma-ş în cur singur! Să îmi zboare sângele pe pulă ca din fântână arteziană şi tot merg pe jos până la spital decât să dau atâta pe taxi. Nu mă înţelegeţi greşit, nu îs zgârcit. DAR NU FACE ATÂT! Nu dau pe ceva cât nu face! Mi se pare că aş fi luat de prost. Nu face, nu dau. Să stea şi să crape seminţe până vine un guşter mai fraier decât mine să dea 250 de mii de la unirii până la romană. Mor lângă portieră şi nu dau. Înţeleg dacă ar fi alte condiţii, dar să dau dublu pe ceva EXACT la fel ca în altă parte e sub mine.

şi mai sunt şi ăia cu “unde mergi barosane?” “aa… noo, nu merg incolo!”. Dă-te-n rasa mă-tii. Mă duci unde vreau, nu selectiv, de-aia eşti taximetrist. E ca şi cum la şaormăria unde lucrez io ar veni unu să zică “dă o şaormă” şi io să-i zic “aa, nu se poate, coae, nu dau decât hamburgheri că am prea mulţi şi tre să scap de ei. Mănânci de-ăştia sau iei pula”

şi mă enervează şi ăia cu handsfree care vorbesc cu prietenii lor tot drumu. Fă, bă, conversaţie cu mine, că mă plictisesc. Mă enervează să aud o conversaţie la mâna a doua. Azi eram la unu în maşină şi îi povestea lu un prieten ce muie a dat el aseară. Povesteşte-mi mie bă ce muie ai dat aseară. Îţi zic şi io ce muie am dat aseară. Facem o dezbatere. Comparăm muile, nu stau ca tristu să mă uit pe geam. şi dacă mă conversează bine unu, îi las acolo un 50 de mii in plus, că m-am distrat. Da handsfreeiştii ăştia.. le dau cu marunt, fix cât pe aparat.

E naşpa şi invers, când începe să turuie o teoria conspiraţiei dubioasă şi îţi dai seama cu teroare: “sfinte căcat, ăsta e un cretin/nebun profund! Conduce maşina în care sunt eu! Am căcat parul!”

Oricum lumea e plină de cretini. E făcută pentru cretini. În pasaj la universitate azi am văzut că au băgat hartă a pasajului la fiecare ieşire. E UN PĂTRAT ÎN PULA MEA, UN PĂTRAT CU IEşIRI ÎN COLţURI PE CARE SCRIE ÎNCOTRO SE DUC. STAI ÎNTR-UN COLţ şI LE VEZI PERFECT PE CELELALTE 3, CU TOT CU SCRIS. LA CE ÎţI TREBUIE HARTĂ? SUNTEţI IDIOţI!

La ieşire din pasaj am văzut şi pentru cine era harta. Două idioate mergeau una lângă alta prin ploaie. Vaca proastă din stânga ţinea umbrela pe umărul stâng. Vaca proastă din dreapta era plouată şi mergea cu gâtul strămb ca să îi ajungă măcar capul sub umbrelă. Nici una dintre ele nu vedea soluţia. Mergeau aşa la braţ, calme şi vesele. Îmi venea să le împing în faţa unui taxi de-ăla scump.

posted by Radu at 10:07 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:37

Orgazmu la muieri

Băi, urăsc criza asta. Toată lumea vorbeşte de criză. Tot ce e de rău, dăm vina pe criză. Chiar nu avem alţi ţapi ispăşitori? O să ajung să o fut pe una, şi să îmi zică aia „Ce pula mea a fost aia?? 7 minute de futat şi gata?” La care io o să răspund nonşalant ca o eşarfă „Pisi… e criză… ce pizda mă-tii vrei mai mult?”

Ştiţi care-i culmea feminităţii?
Să fii violată şi să simulezi un orgasm din obişnuinţă.

Bă! Urăsc orgasmul la femei. Îl cred, e dreptul lor, nu am probleme cu asta. Dar ar fi mai uşor să nu existe. Nu ai cum să ştii când e, şi când nu e. E absurd! La masculi e NGHHH! Smârc. Gata. Tre să fii idiot să nu îţi dai seama. Poţi să te uiţi şi pe geam şi te prinziŞ

„Ete coae cum i-o dat nea Ghiţă, fix pă frunte. Aşa o să facem şi noi cân o să fim mari!”

Da la femei e mereu dubiu. O fost, n-o fost… bă, parca o fost ceva… da’ dacă n-a fost? Şi tre’ să ştii, că vorba aia, pula mea, eşti mascul. Dacă nu s-a simţit şi ea bine, nu te simţi centaur. De fapt, oricum te doare în cot de cum s-a simţit ea, dar e sentimentul ăla de glorie supremă internă când o vezi că se zbate ca un pui făra cap. Te uiţi la ia şi te gândeşti, chit că nu o zici:

“Ooo da… cine-i tac-tu? Cine-i bunică-tu, cumnată-tu, cumătru’, jupânu’, semizeul, centaurul şi stăpânul incomensurabil al tuturor labiilor tale, fă? Anja. Zvârcoleşte-te în pulă de parcă ai băgat andreaua în priză, epileptica lu’ tata!”

Bine. Io o zic. Da’ şi voi măcar o gândiţi.

Când te futezi cu una de multe ori, înveţi tot despre ea, ţi-e lejer. N-ai probleme. Parcă joci „Need for speed”.
„La prima la stânga cu frână de mână, la a doua îi bagi inelarul de la dreapta în cur în timp ce cu limba te joci invers acelor de ceasornic pe sfârcul ei drept”
Dar primele dăţi e absolut stupid. Vrei să ştii, dar n-ai cum. Că na, sunt unele care nu scot nici un zgomot, şi când termină fac numa „mmmhh”, pe când sunt unele care din prima fac ca broasca sub roată şi când termină urlă de zici că-s valkyre. De-aia nu ştii, oricât ar răcni, dacă ăla e răcnetul suprem sau răcnetul intermediar. Trebuie să tragi ceva experienţă cu fiecare să îi înţelegi scara de măsurare.

Io am primit plângerea că-s prea tăcut. Că cică nu zic nimica când mi-o trag, nu scot nici un zgomot. Ninja sunt cul, zic eu, dar cica nu e argument destul. Mi se pare prostie. De ce să ştii dacă-mi place ceva din zgomot când poti să-ţi dai seama din ceva mult mai evident, slobozala?

Deci asta încerc eu să zic ca e problema. Că orgazmu la femei e ceva recunoscut din reacţiile externe, nu din ceva standard, şi ăstea sunt diferite la fiecare. Nu ai de unde să ştii dacă una răcneşte aşa oricând vede pulă, sau numa la orgazm. E de căcat. Nu e universal valabil. Ai văzut un tip cum îşi dă drumu, ai văzut toţi tipii din univers cum îşi dau drumu’. La femei, nexam. Şi e şi de căcat să le întrebi după:

„Auzi fă, tu aşa răcneşti în pulă, ca proasta la priveghi tot timpu’, sau ai terminat?”

Mai ales că majoritatea se uită urât la tine şi zic: „Cum, nu ţi-ai dat seama?”. Pula mea, ce-s, Mama Omida, te ghicesc din schelălăituri? Io mă gândeam la Angelina Jolie în timp ce te futeam, tu ţi-ai dat seama?

Ce mă inervează suprem e chestiile perverse. Să nu mă înţelegeţi greşit, n-am nici o problemă cu făcut chestii perverse. Îţi fac şi o labă-n cur dacă simt io ca e necesar. Cu vorbitul chestiilor perverse am o problemă. Când mai dau de una care vrea stimulată verbal, mi se îndoaie limba. Mai zice una:

„Ooo da… îţi place cum se simte în mine?”

Pula mea, nuj cum sunteţi voi, da io-s un tip onest, şi zic:

„Câcat, dacă nu-mi plăcea, nu mai eram cu pula-n tine. E cam evident, nu crezi ? Auzi, nu cumva eşti proastă?”

Şi aparent li se taie macaroana complet de la sinceritatea mea.

Dar am primit un compliment fain o dată în schimb. Mi-a zis una în mijlocul acţiunii: „Simt că mă rupi în doă!”

O da, deci m-am simţit ca vandam când sparge cărămizi cu capu’. Despărţitorul. Divizache. Îi făceam cărare pe mijloc ca frizerul. O schismam ca Moise. Evident că m-a năpădit un sentiment glorios, chit că probabil minţea. E trist, bă, că a ajuns PR-ul şi în sex.

Măcar io n-o să simulez niciodată un orgazm. Cel mult o erecţie. Nu serios, puneţi şi voi nişte beculeţe pe el. Faceţi o convenţie la următoarea întălnire mondială a femeilor. În loc să vorbiţi despre cum să uzurpaţi ordinea şi liniştea mondială a masculilor, hotărîţi şi voi ceva decent. Vă propun io. De acuma, cînd orgazmaţi, faceţi “niii noooo niiii nooo” sau ceva asemănător. Măcar de primele 3-4 dăţi, să ne obişnuim şi noi cu voi.

Orgazm, orgazm, n-am nimic împotrivă, da’ să ştim şi noi.

posted by Radu at 6:17 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:38

Soluţia finală

Am fost la Sinaia weekendu ăsta. Oraş de căcat. Dar na, pe mine şi-n deşert dacă mă arunci găsesc unde şi cu cine să mă torpilez. Aşa că m-am distrat. Dar nu ăsta era scopu’. M-am dus la un festival de documentare ecologiste. Nu din propria iniţiativă, nu vă panicaţi. Chestii muncitoreşti. şi oricum nu am stat la festival decât cam 14 minute.

Ecologia e faină. Păcat că o strică ecologiştii. Hipioţi nespălaţi care se simt superiori moral doar pentru că VORBESC despre ecologie. Majoritatea nu fac nici un rahat, dar VORBESC despre cum poţi să faci rahaturi şi se simt mai bengoşi decât mine din cauza asta.

Dar hai să îmi folosesc Übercreierul să mai rezolv o problemă. Deci planeta se fute că suntem mulţi şi folosim prea multe resurse să producem mâncare. Păşuni pentru vaci, pescuit excesiv, etc. Buun. Soluţie în paşi scurţi

1. Mâncăm graşii. Consumă mult, ocupă mult spaţiu şi na, E eficient. De cât să mănânci 2 slabi, mai bine mănânci 1 gras. Ne trebuiesc 2 luni să-i terminăm pe toţi că-s procent mare. 1 miliard. Deci un gras la 6 oameni normali. 6 oameni normali îl termină în 2 luni. Natura se regenerează puţin, rămînem 6 miliarde de oameni.

2. Mâncăm săracii. 40% din populaţia globului produce 5% din venitul globului. Deci sunt neglijabili, inutili, consumă mai mult decât produc, îi mâncăm. Asta înseamnă jumătate din populaţia rămasă. Graşii nu prea erau săraci, dă-i în mă-sa. Ar veni cam 1 om de om. să zicem că are 30 de kile de carne un om mediu, îţi ajunge două luni. Luna a patra a programului meu şi deja natura se regenerează în continuare, suntem 3 miliarde de oameni atletici care au stârpit sărăcia.

3. Mâncăm idioţii. Ăştia îs mai puţini, tehnic cam 20%. Dar dacă tot facem o treabă, hai s-o facem elitist. Luăm media şi halim tot ce e sub ea. Două luni mai trec şi avem o populaţie de un miliard jumate de oameni deştepţi, atletici şi productivi. Natura jubilează.

4. Mîncăm urâţii. Ne pare rău urâţilor, dar aţi rămas veriga slabă. Normal cam 4/5 oameni sunt urâţi. Dar cum am tăiat graşii, săracii şi idioţii, care sunt cam urâţi de obicei, să zicem că din cei rămaşi doar 2/5 sunt urâţi. ştiu, nu au nici o vină, sunt deştepţi. Dar noi ăştia frumoşi şi deştepţi suntem superiori şi deja am prins gustul de carne umană. MAi punem şi băieţii ăia cu probleme genetice, care nu au fost mâncaţi până acuma ca garnitură, iese 3/5. Două luni halim sănătos la ei, că-s mai mult de jumătate. Rămânem 600 de milioane de oameni superiori, gata să trăiască lejer, în armonie cu natura, fără să mai suprapopuleze.

8 luni şi se rezolvă toate problemele.

Am observat, cu o scârbă profundă că tot mai mulţi oameni au idei. No, şi dacă asta nu e de ajuns, nici n-au bunul simţ să şi le ţină în cap. Vor să te îndoctrineze şi pe tine cu ideile lor, împotriva voinţei tale. Mormoni, hipioţi, cretinii care comentează pe aici şi mă iau în serios şi îmi explică de ce n-am dreptate. Toţi au impresia că ideile lor ar sta bine în capul tău. Aşa că vreau să predau nişte cursuri de îndoctrinare împotriva îndoctrinării.

Cum să nu asculţi ideile altora.
Cum să te faci că asculţi ideile altora.
Cum să auzi ideile altora dar de fapt să înţelegi ce îţi convine.
Cum să zici ceva în aşa hal de idiot încât să le tai macaroana celor care vor să te covingă de ceva.

şi alte lecţii din experienţa mea personală. Altă dată. Hai salut, sau hai sictir, depinde de om.

posted by Radu at 8:16 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:41

FreaXXX (via catavencu)

FREAXXX. Sau cum am petrecut la un vernisaj porno

Ceva mai creatie proprie in curand. Pana atunci nijte pitici, ca tot e gratis. De la mine pentru voi, fara numar, piticu’ porno & company.

posted by Radu at 1:17 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:41

Copy-paste de lene

(copy-paste de pa muzicabuna.ro, ca de is numa unu, de ce sa scriu mai multe chestii ?)

Anul 2002, Palatul subteran al lui Marius Moga, împăratul-zeu al muzicii româneşti. Un sunetist de rang inferior se aprope de tronul făcut din spinări de cântăreţi apuşi pe care şade cârlionţatul.

- Inegalabilitatea dumneavoastră! Râde lumea de cântecele noastre!

- Imposibil! Le fac în Fruity Loops!

- Nu de asta, cică avem versuri penibile cu mare-soare, străluceţea dumneavoastră!

- Hmm.. noi nu suntem poeţi! Le oferim do-sol do-sol în Fruity Loops şi soliste cu silicoane, ce vor mai mult? Plus, şi dacă am face versuri inteligente, nu ar mai înţelege nimeni nimic, că ascultătorii noştri e proşti!

- Nu ştiu ce să zic incredibilitatea dumneavoastră!

- Ştiu! Dă sfoară-n ţară ca de acum înainte toţi să cânte în limbi străine, să nu mai aibă nimeni de comentat în privinţa versurilor! Ce genial sunt!

No, nu ştiu dacă s-a întâmplat chiar aşa, dar cert e că de pe atunci auzim numa melodii româneşti în portugheză, engleză, spaniolă şi alte limbi de circulaţie prin spatele blocului. Toate pronunţate şi formulate atât de confuz încât n-avem cum să ne dăm seama clar dacă-s proaste sau doar auzim naşpa.

Dar să trecem la un studiu de caz. Că tot e la modă săptămânile ăstea: Inna – Hot, cu versurile traduse din engleză de Lehliu-Gară în relativ româneşte.

Tu îmi aparţii mie

Eu îţi aparţin ţie

Foc din inima mea

Arzând doar pentru tine

Când eşti departe

Îs îndrăgostită de tine

O simt aşa de sus

Ce pot să fac?

Zboară cum o faci

Ca şi cum eşti sus

Ca şi cum zbori/încerci

Ca şi cum o faci

Ca o femeie

Sulista începe melodia cu o mică problema de logică. Ne spune cum tot A aparţine B, şi tot B aparţine A. Să scot manualul de clasa a 9a. Ştiu! Rezultă că A şi B sunt acelaşi lucru. Deci “tu” şi “eu” sunt aceiaşi persoană. Narcisism? Schizofrenie? Filozofie? Dracu’ ştie. În continuare, o imagine ceva piromană pe care eu nu o înţeleg. De la îndrăgosteală am simţit foc doar când urinam, nu şi în inimă. Strofa se sfârşeşte apoteotic. Ea o simte sus şi nu ştie ce să facă cu ea. Păi se poate, fata? La vârsta ta să nu ştii ce să faci cu ea? Tot ce-ţi trece prin cap, dar fără dinţi.Refrenul o dă în absurd. Aflăm că femeile pot să zboare. Dar nu oricum, ci ca şi cum chiar ar face-o şi ca si cum ar fi sus. Deci asta e super-puterea femeilor! Pot să zboare! E bine că au puncte slabe totuşi: Nu se pot uita în sus, nu văd prin sticlă şi se ofilesc de la kryptonită.

Totuşi trebuie să existe o explicaţie pentru lipsa de sens a acestei melodii. Să vedem videoclipul, poate e edificator. Deci, nişte dudui îmbrăcate ca nişte bagaboante se duc la căminul cultural să îndoaie covoru’. Nimic relevant. Dar vai! Ce vedem aici ? De ce are duduia blondă părul ridicat elvisos ? Ce ascunde sub floaca aia? Cumva acolo stau limacşii extratereştri, cu tentaculele lor bine înfipte în cortex, controlând ţoampa ca pe o păpuşă ca să se infiltreze în societatea noastră pe care nu o înţeleg prea bine, gata să ţopăie în ceafa noastră şi să îşi depună ouăle? De-aia cred că femeile zboară. Îs cotropitori de pe altă planetă şi în societatea lor femelele au aripi, ca libelulele. Altă explicaţie nu există pentru melodia asta.

posted by Radu at 7:31 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:42

Mi-a murit

Compu’ de acasă. Fix când mi-era lumea mai dragă. Piuie a jale și io vreau da el nimic. De luni. Bine, deja e la un necromancer, îl pune pe picioare până mâine deci să nu vă aud cu “da ce avea?” “poate o fi de la..” că e dialog plictisitor și de rahat. Irelevant.

Prima zi am ajuns acasă pe la 10 și n-am știut ce să fac. Era un concept nou pentru mine să fac ceva singur în casă care să nu implice compu’, așa că m-am jucat cu maceta și am devenit grandmaster în mânuirea unui yo-yo. Cam în 12 minute. După care m-am plictisit și m-am culcat. A doua zi, la plângerile mele, nesimțitu’ de Andrei mi-a sugerat că aș putea să citesc să nu mă plictisesc, la care i-am băgat arhicunoscuta mea replică “băăăă! io scriu, nu citesc!”

Deci, fiind odios acasă, m-am mutat într-un bar de pe la universitate, unu Control. E fain. Are senvișuri și hârtie igienică. Și în următoarele zile am stat io pe acolo între 8 și 10 ore/beri pe zi. Veselie.

Și filozofez la cele 3 pișoare din baia barului.

Spre exemplu un idiot era singur la ele și s-a așezat la ăla din mijloc. Ca să fii nevoit să stai lângă el orice ar face. Lipsă de bune maniere.

Sau ieri am ajuns în situația dubioasă de a veni al treilea și să stau la mijloc. Ei bine, ăilalți doi se știau și comentau peste pula mea. Jenant.

Și mai e și concursul ăla tipic masculin, de care nu știu femeile. Nu care are pula mai mare. E irelevant. Care se pișă mai mult. Sincer, cu asta se măsoară masculinitatea la baie. Mâ piș eoane. Zici că-s cișmea.

Aseară pe la 3 ajung acasă și dau drumu’ la televizor ca prostu’.

Pe TVR Cultural niște țoampe se mușcau de genunchi și fâlfâiau din mâini ca niște găini fără cap. Cică dans modern. Cică artă. Păi fute-mă în diagonală în timp ce-mi bagi monede pe uretră daca aia îi artă.

Pe romantica era doctor Quinn, medicine woman. Ahh.. doctor Quinn medicine woman, pune-ti mâinile tămăduitoare pe mine..

Pe TVR 1 era emisiunea aia a lu’ Dan Bittman și toată lumea era fericită. De la Pepe la actorul ăla cu buze subțiri și pitic care e foarte antipatic și nu înțelegeam de ce toți erau fericiți. Nu se întâmpla nimic da’ toți râdeau ca proasta la pulă. Mai zicea unu’ ceva, hahaha hihihi dar NU ERA HAZLIU NIMIC. O fi fost studioul proaspăt vopsit? Vreau să văd și io o emisiune realistă. Să se vadă clar mecla lor “vin aici din obligație pentru un plus de imagine și îi detest pe papagalii ăștia din jurul meu”, fără masca aia de “mamă ce bine mă distrez”

Să-l aud pe Bittman zicând:

- Pula-n cur, am venit și io aici să fac bani de rate la mașină că nu prea mai am concerte că am cam îmbătrânit și nu prea mai sunt fane care vor să mă fută, și nici io pe ele că-s la menopauză. Îl am în studio pe țiganu’ de Pepe, pe care personal îl detest că e latino cum îs io ninja, și pe puletele ăsta de actor antipatic și puțin homo pe care nu îl suportă nimeni și habar n-am cum îl cheama. Ia Pepe, cântă melodia ta aia nouă ca doar de-aia ai venit. Să promovezi rahatu’ tău de disc la babele care se uită la emisiunea mea.

- Imediat domnu’ Bitman, întăi să-ți urez tradiționalul “mâncai-ai pizda lu’ soacră-mea”. Bun. Hai că mă duc să cînt.

- Hai ia pula și bagă talent mai repede că îl pun pe puletele ăsta de actor slinos să vorbească despre ce rasa mă-sii a venit aici să vorbească dacă mai comentezi mult și mă cac în cele 7 minute de mecla ta pe care scrie în contract că trebuie să le bag, țigane.

Odios bă acasă fără comp. Și io am inspirație la chestii hazlii de scris numa între 3 și 6 dimineața. Rahat. Mă întorc iar în Control.

posted by Radu at 3:22 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:43

Filozofeala de început de an

Dragă fiinţă/ forţă inefabilă care guvernează universul şi care probabil nu exişti. Aşa, ca să stabilim raportul dintre noi aşa, de la început, îţi zic că te urăsc. Just, apreciez ironia fină şi umorul negru de care dai dovadă, umplând lumea de idioţi. Trebuie să fie hazliu să te uiţi de acolo, din intangibilitatea ta, la ştirile de la ora 5. Dar nu devine deja plictisitor? Evident, eoane şi biliarde de ani bănuiesc că te fac ceva mai răbdător (folosesc masculinul că femeile nu prea au umor de-ăsta, negru). Dar, uite, io, spre exemplu, de aici de jos, fac spume la gură de nervi, din cauza mai sus amintiţilor idioţi.

Anul ăsta a fost unul bun pentru instinctul de turmă. Am rămas perplex să văd câtă puzderie de oameni s-au îngrămădit, iar, să vadă nişte amărâte de beculeţe de Crăciun în mijlocul oraşului. Sau pe Valea Prahovei, cu maşina, că de, e revelion => TREBUIE SĂ NE DISTRĂM LA MUNTE! Nici măcar nu m-a mai mirat că nu s-a gândit nici unu: “Bă, coaie, hai să mergem la munte în weekend peste 3 săptămâni, când o să fie de 3 ori mai puţini oameni pe drum, să nu facem 6 ore 100 de km, şi de revelion, pula mea, găsim noi un loc fain pe aici pe aproape, că nu e obligatoriu în ziua aia a anului să ne facem muci undeva la munte, nu e nici o regulă. Putem să bem o bere acasă, ne uităm la artifică etc., şi ne distrăm când n-o să fie 80% din idioţii ţării concentraţi pe aceiaşi 400 de km pătraţi cu noi!”.

Nah. Absolut normal. Prostie omenească obişnuită. Nici măcar nu am fost mirat. În schimb m-a enervat rău papagalul ăla chiomp de Oprescu, cu realizările lui, şi mai ales cu discursurile de la realizările lui. Cum care realizări ? Cei mai mulţi Moş Crăciuni din lume (sau o fi Moşi Crăciuni pluralu’?), cel mai lung cârnat din lume şi cel mai mare tort cu fructe din lume. Oau. Ce valoare au chestiile ăstea? Îmi şi imaginez cum o să vină la anu’ turiştii străini cu hoarda şi o să îi întrebe pe taximetrişti:

-Excuză-me săr. Is this dă citi uit uer dă largiăst cârnat în dă uorld uaz?

- Indeed it is, my good man! (avem taximetrişti culţi)

- Du iu hir that honi? Best vacanţă EVĂR!

Chiompule, futu-te-n gură de bălos prost, ia cârnatu’ ăla de 400 de metri, taie-l în 2000 de bucăţi de 20 de CM şi bucurăte anal de el, tu şi alegătorii tăi. Da’ vedeţi şi voi, poştiţi-i, că sunteţi mulţi. Pentru asta ai închis, bă, drumul din jurul casei poporului de ocoleau toţi prin alte părţi şi se blocase traficul? Pentru asta făceam io cu 50% mai mult în transport? Pentru cel mai mare cârnat din lume?

Asta e o fază la care, în alte circumstanţe, mi-aş fi pierdut toată speranţa în umanitate. Dar nu. N-am cum. Deja mi-am pierdut-o în ’99, la eclipsă, când am auzit la teve povestea unui nene care la eclipsa anterioară s-a uitat în soare până a orbit, şi am ajuns la sumbra concluzie că suntem în aceiaşi specie cu el. Că în proporţie de 99% suntem exact la fel cu un om care a belit ochiul în soare până a orbit. Deci, ca specie, nu avem nici o speranţă.

Nu. Anul ăsta am pierdut altceva. Ultimul strop de inocenţă. Am văzut, fix de Crăciun un filmuleţ pe net, cu un bărbat şi un borcan, care m-a marcat pe viaţă. Simţeam cum moare copilul din mine în timp ce mă uitam. Nu. Nu vă dau link. N-aş da nici la cel mai duşmănos duşman.

Dar am început anul optimist. Am zis că poate, anul ăsta o sa fie anul în care o să îmi revină un strop de speranţă în oameni. Şi uite ce comentariu am primit la o chestie anterioară, pe la 3 noaptea, fix de revelion:

“eu am avut ceva ce parea a fi un herpes.imi aparea jos dar si in alte parti ale corpului ,genunchi si coapse.imi trecea si la doua saptamani imi aparea iar.ca medicatie am incercat cantastim,tratament cu 10 fiole la 6 luni .doua tratamente. a avut ceva rezultate . mi-a trecut (de un an nu mi-a mai aparut)in momentul in care m-am dus la un schit vineri de vineri participand la slujba de maslu.(vindecare trupeasca si sufleteasca).nu e cioaca .cu o credinta puternica o sa reusiti sa scapati in fond herpesul apare pe sistem nervos.in rest duceti o viata sanatoasa ,mancati bine si faceti sport.”

Ăsta e un om ca noi, şi asta făcea el de revelion. Comenta pe un blog cum i-a trecut herpesul de la rugăciuni. Lăsăm speranţa pe 2010. Anul ăsta vreau doar să moară mai mulţi idioţi. Cum aud că un copil a băut clor, că un ţăran a încercat să facă pocnitori dintr-un obuz găsit din al doilea război mondial şi a făcut poc, că altu’ a tăiat un copac şi i-a căzut în cap, io o să dansez şi o să mă tăvălesc pe jos de fericire.

Asta e singura bucurie care mi-a rămas. Să văd selecţia naturală că mai funcţionează. Chit că funcţionează doar 0.1% din cât ar trebui şi pentru fiecare prost care moare din prostia lui, mai sunt 999 care trăiesc din cauză că lumea e aşa de inofensivă că nici prostia cruntă nu te mai omoară, decât în situaţii excepţionale, eu tot mă bucur. Ăla 1 e o victorie pentru evoluţia umană. Nu îşi duce genele mai departe. Plăcerile mici ale vieţii. Hai la mulţi ani.

posted by Radu at 10:40 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:44

Karaoke, pinguini si alarme

Io ma intorc in orasu’ natal de pe malu’ Dunarii, de doua ori pe an. Cand se naste pletosu’ ala, si cand e crucificat. Mi se pare ca ajunge. Si tot fac datorii. Prieteni de pe aici pe care nu i-am mai vazut de la ultima sarbatoare Iisusoasa, si cu care tre sa recuperez. Unu’ dintre ei s-a facut digei de karaoke. Si mereu ma cheama in barurile unde se karaocheste el, sa ma distrez chipurile. Si uneori ma duc dintr-un masochism amuzant. Da ultima data, cum sorbeam io din bere, cu patos, m-am gandit sa fac profilu’ psihologic al consumatorului de karaoke. Cine is oamenii astia? Ce au in comun ? Ce ii impinge sa fie penibili in public? Nu au rusine? Nu au jena? Nu li se pare o mare cretinatate sa lalai pe muzica altora? Habar n-am. Singurul lucru pe care l-am observat era ca erau foarte urati. Da’ extrem urati.

Mai ales muierile care-si borau vocea pe acolo. Ba, erau asa de urate. Nu le-as fi futat nici de dupa un zid de plumb. Nu le-as futa nici daca pula mea ar depinde de asta. Nu le-as futa nici daca gaurile lor ar fi singurele gauri din univers de marimea pulii mele si as avea mainile prea scurte sa pot sa fac laba. In asa hal de urate erau. As putea scrie o epopee despre cat de tare nu le-as fi futut pe niciuna din ele. Nu am inteles clar de ce uratii simt nevoia sa cante prost in baruri, dar sigur, intr-un fel ciudat, faptul ca sunt urati determina behaitul. Ramane de studiat.

Si cand am ajuns acasa era Happy Feet pe HBO. Urasc animatia aia jenanta. Primii oameni de pe planeta care au pus tzatze pe un pinguin. Ce cauta tzatze pe un pinguin ? Am vazut tzatze cat un pinguin, tzatze cu pene, da’ tzatze DE pinguin niciodata. Cred ca a fost ideea animatorilor geniali: “Baa, da’ pinguinii arata cam toti la fel. Cum dracu’ facem sa fie diferenta intre masculi si femele, sa inteleaga copii ? “ “Stiu io! Le punem tzatze!”. Baa.. eminentilor! Da’ de ce nu le-ati pus pizda la pinguinitze si coaie la pinguinoi? Sa fie clar pentru toti copii! Cel mai mult urasc filmu asta ca e tipic tot ce e animat. Un membru al unei societati de pinguini/pantofi/soareci/masini/orice rahat antropomorf ori a) este diferit de cei din jur si neinteles din cauza asta ori b) ingamfat, egoist si superficial. El va pleca din comunitate si cu ajutorul altor prieteni proaspat gasiti, la fel de antropomorfi si a unor intamplari amuzante dar pline de povete se va descoperi pe sine. La sfarsit se va intoarce in comunitatea lui, unde va fi in final acceptat si apreciat, si va ramane cu gagica. Si va invata ca e OK sa fii diferit. Ce am descris ? Shreck ? Cars? Finding Nemo ? Ants? Toy Story? Wall-E ? RASPUNSUL CORECT E TOATE.

Deja prevad urmatorul scenariu PIXAR. Un pantof masculin ROZ nu este acceptat de comunitatea lui de pantofi pentru ca e ROZ. Pantoafa cu toc il iubeste dar nu-l considera destul de matur. El fuge de acasa, se imprieteneste cu un bocanc de armata si cu o sabie ninja care spune glume. Ajunge la Paris, pe podiumuri de moda, este apreciat, devine faimos. Intre timp comunitatea lui de pantofi de acasa il vad la televizor si sunt mandri. Lui i se urca celebritatea la cap, dar cu ajutorul prietenilor lui fideli, bocancul de armata si sabia ninja care spune glume, isi da seama ca ii este dor de casa, si doar acolo va fi fericit. Se intoarce acasa, se bucura toata lumea si se fute cu pantoafa cu toc. Sau gen. Fara futat ca e de copii.

Sa-i fut in inima pe PIXAR. Astia vor sa-ti invete copii ca e OK sa fii diferit. Nu e ba. Iti iei bataie la scoala daca esti. E ok sa fii diferit doar daca esti deja destul de mare. Si chiar si atunci, diferit da’ asa, mai moderat, sa nu exagerezi, ca tot iti iei bataie. Si dansatul de step, nu e niciodata acceptabil. Stepul e pentru cretini. Intr-o situatie realista, ceilalti pinguini l-ar fi omorat pe pinguinul care danseaza step. Asa cum am facut noi, oamenii, cu toti dansatorii de step la sfarsitul anilor 50. I-am trimis in lagare de concentrare si am facut sapun din ei. Meritau. Traiasca Stepolocaustul!

Si cand sa ma culc, aud vag de afara, regulat, chiuchiuchiuchiu. Un cretin isi setase alarma pe ultra sensibil, de zici ca era la ma-sa in garaj, si cum trecea o masina pe langa ea, incepea sa chiuie. Asa a facut toata noaptea. Pe mine nu ma deranja, ca era destul de peste strada, la mama dracu in diagonala si se auzea vag. Si mi-am si dezvoltat cu timpul o toleranta ridicata fata de sunete repetitive. Si fata de gustul de carne umana, dar asta e alta poveste. Oricum. Era fix sub un bloc. Un bloc plin de pizde. Pana la 6 dimineata nu a iesit niciunu cu un picior de scaun in mana sa o arda medieval pe toata masina aia, cum as fi facut io daca imi piuia la ureche. Nici macar n-au sunat la politie, ca un om vag inteligent. Pizde ba, pizde. Merita sa le piuie alarma la ureche si sa doarma cu perna-n cap daca sunt pizde.

Nu va mai lasati copiii sa se uite la desene animate cu pinguini care danseaza step, ca asa o sa ajunga. Viermi fleoscaiti, fara destula coloana vertebrala sa rezolve masina unui marlan care piuie aiurea si nu ii lasa sa doarma.

posted by Radu at 6:51 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:45

Ghidul colindătorilor

Dacă e un lucru, unu singur, da’ numai unu pe care il detest la Crăciun în aşa hal încât mi se strepezesc coaiele, îs colindătorii. Nu ştiu dacă am menţionat de 10-15 ori până acuma, io dorm ziua. Ei bine, bastarzii ăştia „tradiţionali” vin să îmi futeze mie somnul cu bătut insistent la uşă (dezactivez soneria). Băi şi îs aşa de bătuţi în cap că nu se prind de la faptul că trec 5 minute şi nu răspunde nimeni că ori e casa goală ori nu are chef cineva să răspundă. Tre să ies io în chiloţi la ei, cu mecla sictirită pe meclă şi maceta într-o mână, să le zic „Ce pizda nerasă a lu mă-ta insistaţi bă cerşetorilor futu-vă muma-n cur. Ia sictir de aici. Animalelor!”

Dar hai să-i catalogăm:

1. Colindătorii tradiţionali
Vârstă: 7-13 ani
Motivaţie: Săniuţa. O sticlă de votcă „săniuţa” . Şi un pachet de ţigări. Aştia micii, cât îi vedeţi voi de simpatici, fumează ca trenu’. De-aia şi colindă. Nu le dă mă-sa bani de tutun şi troscău. Dacă aveţi impresia că îşi iau jucărele de banii ăia, sunteţi idioţi.
Prezentare: Cântă execrabil, se grăbesc, sar versuri, cuvinte, strofe, să termine repede că le tremură mâna şi le trebuie un shot să se regleze.
Cum scapi de ei: Cu un „marş mă!”. Nu protestează. Sar repede la altă casă să strângă banu până nu-i pocneşte sevrajul.

2. Tradiţionalii expiraţi
Vârstă: 13-18 ani
Motivaţie: Ceva mai trişti decît ăia mai mici, ăştia au nevoi serioase. Rate la telefon, scutece lu’ ăla micu, cămătari. Necesităţi, nu vicii. De aia îs mai disperaţi.
Prezentare: Cântă mult mai bine. Se iau în serios. Că e grav la ei. Rămân fără degete dacă nu strâng banu’.
Cum scapi de ei: Le arunci un zece mii şi închizi uşa. O să-l ia şi o să se care. N-au timp de comentarii.

2. Tradiţionalii de bloc

Vârstă: 7-18 ani
Motivaţie: Ca grupele anterioare, doar că altă metodă de a extrage banu. Băieţii sunt de la tine din bloc. Ştiu unde îţi parchezi maşina, unde îţi plimbi câinele, când te duci şi te întorci de la muncă. Nu plăteşti colindul. Plăteşti taxa de protecţie.
Prezentare: Irelevant. Colindatul e o formalitate.
Cum scapi de ei: Le dai cât este necesar. Dacă nu, o să îţi găseşti maşina zgâriată cu cheia, cuie în roată, beţe de chibrit date cu superglue în yală şi câinele mort în condiţii misterioase.

3. Tradiţionalii nepotişti
Vârstă: 3-13 ani
Motivaţie: Tac-su sau mă-sa îs prieteni sau rude cu tine. Atât. Părintele vine cu boracul la tine, mîndru foc, că ete ce a ieşit din futatul lui. Zâmbeşte ca proasta la pulă cât ăla micu orăcăie un colind scremut.
Prezentare: Jenant
Cum scapi de ei: Le dai mulţi bani. Părintele îşi va măsura aprecierea ta faţă de el prin câţi bani îi dai puradelului.

5. Aurolacul rătăcit
Vărstă: 14-44 de ani
Motivaţie: Aurolac
Prezentare: Bărbos, jegos, trist, a crescut la cămin şi acuma, de sărbători, nu are şi el acolo bani de o pâine, şi să te ajute D-zeu, om bun, dacă îi dai şi lui acolo, că e un suflet şi el.
Prezentare: Nu prea cântă. Vrea bani direct. Trebuie să-l convingi să cânte. E mult mai distractiv. Dacă nu cântă, nu-i da bani.
Cum scapi de el: Da’ e simpatic. De ce să scapi de el?

6: Iată vin colindăciori
Vârstă: 16-60 de ani
Motivaţie: Banu. Ăştia se bazează pe banii strânşi de sărbători, să trăiască din ei până când încep să vândă mărţişoare.
Prezentare: Ţigani profi, cu capra făcută din pungi de la Billa, buhai, toate cele. Turmă mare şi gălăgioasă. Funcţionează la sistem macro. Nu bat la uşă, răcnesc din faţa blocului, să le arunce lumea bani de la balcon.
Cum scapi de ei: Îţi pui perna în cap până pleacă. Nu le da bani că mănâncă şi cu burta plină o sa aibă chef de reproducere, aducând blestemul colindăciorilor şi peste generaţiile următoare.

7. Ştefan Bănică JR.
Vîrstă: Încă în putere
Motivaţie: Bani şi PR
Prezentare: Elvis
Cum scapi de el: Niciodată nu scapi de el. Nici în mormânt.

Hai să nu vă stea porcu-n gât!

posted by Radu at 6:28 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:46

Îmi pare rău

Ştiu că am mai zis-o. Ştiu că am promis că nu mai fac şi că ţi-ai pierdut toată încrederea în mine, dar chiar nu mai fac. Chiar îm pare rău. O sa-mi spui că ai auzit textul ăsta de o mie de ori. Sunt şi eu om. Mai am scăpări. Nu am vrut să vin aseara acasă beat ca un porc şi n-am vrut să te fac să suferi. Ştiu. Am fost un cretin. Dar chiar crezi că nu te îmi pasă? Când suferi tu, sufăr şi eu. Ştii asta! Azi m-am simţit ca ultimul om din cauză că tu sufereai. Am fost palid ca un mort. Chiar crezi că nu îmi pasă? Îmi pasă foarte mult! Ştiu că nu se vede din acţiunile mele, dar chiar îmi pasă! Uite, na, că o zic. NU POT TRĂI FĂRĂ TINE! E bine? MA COMPLETEZI! Te rog eu, iarta-ma si acum, o ultima data. Hai să trecem cu bine şi peste asta, dragă ficatule. Chiar promit. Pe bune de data asta. Nu mă mai fac beat pulă niciodată! Cel puţin în următoarele 3 zile.

Te iubesc.

posted by Radu at 11:44 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:46

Leapşa penibilă cu dragoste şi alte zaharoase

Ajung io la muncă, ca tot omu’, mă plimb a pagubă, ca tot omu’, mă fac că muncesc cinci minute și decid să mă duc să mă cac. Da’ înainte de a mă căca, că tot îl văd pe colegu’ Andrei, zic să mă uit pe blogu’ lui așa, diagonal, de complezență că șade pe scaun la juma de metru de mine și să se simtă bine că-l citesc. Și ca să vezi, îmi dădu o leapșa pe blog pe subiectu’ dragoste la prima vedere.

Păi vedeți voi, că nu degeaba mă scarpin io la cur cu tastatura lui slim când îs singur în redacție. Preventiv. Eram sigur că o să mă pună într-o situație de-asta. Cum adică să scriu io de dragoste la prima vedere? Păi aş putea scrie de futut la prima vedere. Sau de futut la prima futere. E jenant.

Da’ hai să bag.

Io zic că dragostea la prima vedere e, cel puţin pentru mine, singura plauzibilă. Asta dacă prin dragoste înţelegem nevoia aia psihopată de a (ok nu intru in detalii intime ale gândirii mele, deci cenzurat aici).

Primu’ motiv e, că trăsăturile care se văd la prima vedere (10-40 sec, depinde de cât rămân blocat la buci) sunt singurele relevante. Adică ce rămâne nedescoperit la prima vedere? Personalitate, hobby-uri, concepţii despre viaţă, inteligenţă… CUI ÎI PASĂ DE ĂSTEA? Tot ce contează e la vedere. Ţâţe, buci, dantură, ăăăă chestiile intermediare .. a! craci, etc.

Al doilea motiv bun e că na, io am o minte fixistă şi psihopată (iar scoatem detalii intime) Nu mi s-a întâmplat niciodată să îmi dau seama brusc că îmi place una la 6 luni după ce am cunoscut-o. Văd. Vreau. Mă duc după. Tot ce a mers la mine pe planu’ amoros a fost decizie de prima vedere. Tot ce a mers prost, a fost decizie de după 5 beri. Apropo. Aia nu se pune ca prima vedere. Sigur nu se pune dacă vezi dublu.

Şi până la urmă, e cum mi-a zis un moş beat odată, când eram mic, foarte profund omu: “Bă, dragostea e ca şi diareea. Când te taie, apăi te taie”. Şi pe mine când mă taie, mă duc. Nu stau să văd daca e tufişu destul de întunecos, dacă am şerveţele sau nu. Mă pun pe vine, o trântesc şi mă şterg cu şosetele.

Dacă nu e instinct, e labă tristă.

Dar, ce recomand io. Pe ăştia cu prima vedere îi cam recunoşti după meclă. După cum se uită mai lung la tine de prima dată. Ei bine, dacă vezi ca privirea se duce spre plictiseală aşa după câteva secunde, le dai o bastârcă cu cotoru’ pumnului în lobu’ temporal. Dacă o ocheşti ca Xena, uită ultimul minut din viaţă şi te mai vede o dată prima oară. Preferabil într-o lumină mai bună. Dacă eşti mai pasiv, încearcă să cari dupa tine o mustaţă falsă, o pălărie şi o pereche de ochelari. Faci combinaţii până se îndrăgosteşte,

Io nu mai pasez leapşa la nimeni. Îs antisocial. Îmi iau jucăriile şi plec.

posted by Radu at 1:00 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:47

Mic tratat de pulologie

Ca aproximativ psiholog ce sunt, ar trebui să ader și io mai mult sau mai puțin la un curent psihologic. Psihanaliză, behaviorism, psihologie analitică, experențială, sau ceva de genu’. Că-s mai multe, nu țin minte clar. Oricum, de ce să mă duc io la ideile altora, când pot să îmi fac un curent psihologic doar al meu și pe care să nu-l mai dau la nimeni. Ce, dacă Freud poate, Jung poate, io de ce n-aș putea? Așa că am schițat un mod nou de a privi psihicul uman.

Psihologia pulii. Toate acțiunile unui om sunt determinate de mărimea pulii lui.

După mărimea pulii, oamenii se încadrează în patru tipologii:

Bărbații cu pula mare:
Maxipulii se simt împliniți spiritual pentru simplul motiv că au pula mare. Ei nu se străduiesc să facă nimic în viață. Nu vor nici bani, nici faimă, nici case, nici mașini. Ei nu au nimic de demonstrat. Au pula mare și știu că au pula mare. Acest lucru le este de ajuns încât să ducă o viață liniștită, pașnică și veselă, străduindu-se în viață doar cât e necesar să supraviețuiască. Maxipulii sunt pașnici și liniștiți. Nu vor nici războaie, nici ceartă nici nimic. Se vor împăca cu toată lumea, și vor căuta soluția de mijloc în orice conflict, pentru că nu au nevoie să se compare cu alții. Deja se știu superiori. Atitudinea lor generală față de restul oamenilor este de o superioritate detașată. Se uită de sus, cu blândețe la restul oamenilor, înțelegând drama lor internă. Totuși sunt mărinimoși. Dacă ar fi după ei, toată lumea ar avea pula mare, dar, din păcate, nu se poate. În relațiile cu femeile sunt calmi și tandri, capabili de o relație profundă și sentimentală, pentru că nu au nevoie de altceva.

Bărbații cu pula mică:
Lumea s-a dezvoltat pe spatele bărbaților cu pula mică. Toți cercetătorii, toți filozofii și artiștii au avut pula mică. Minipulul este un om muncitor. El știe că o are sub-standard și va dori toată viața să compenseze. Va munci, se va zbate, va crea. Toate ca să pară că o are mai mare decât e cu adevărat. În mintea lui, el are impresia că lumea va face o paralelă între succesul lui și mărimea pulii lui, deși, cu cât adună mai multe chestii, cu cât se zbate mai tare, cu atât dovedește că o are mai mică. Minipulul vrea tot timpul să iasă în evidență. Unul mai prost va cumpăra foarte multe chestii, compensând mărimea lui peniană cu mașini mari, case mari, haine de lux, etc. Unul inteligent va compensa prin făcutul de lucruri noi, prin inovație în domeniul de care se ocupă, împingând lumea înainte. Se va simți tot timpul amenințat de oamenii cu pula mare dar nu este destul de bazat pe mărimea propriei puli încât să caute conflictul cu aceștia. Îi va urî în tăcere. El este nefericit până la vârsta de mijloc, când, se va resemna cu pula lui mică și va începe să se bucure de posesiunile lui materiale și să caute plăcere în munca sa. Minipulul, până la faza de împăcare cu propria pulă va privi femeia ca un obiect. O va alege nu după sentimente, ci după valoarea superficială a ei. Va fi pentru el doar o altă chestie cu care să compenseze pula mică. În faza a doua, de resemnare, va fi capabil de o relație profundă, dar minipulul necopt niciodată nu va fi în stare de o relație adevărată.

Bărbații cu pula medie:
Medipulii sunt caracterizați printr-o tensiune internă permanentă. Sunt oameni vehemenți și violenți. Știu că pula lor nu are o dimensiune care să impună categorisirea în tipologiile anterioare, și de aceea vor fi toată viața blocați într-un permanent concurs de măsurare a pulii. Medipulul va râde bucuros când va da de unul cu pula mică și îi va demonstra că a lui e mai mare și îi va săpa pe la spate pe cei cu pula mare ca să îi deruteze dar fără succes. Maxipulii sunt imuni la răutăți și acest lucru îl va frustra pe medipul. Însă cel mai violent va fi cu cei ca el, restul medipulilor. Știe că unul cu pula medie, ca a lui este asemănător lui. Unul mai prost va încerca prin orice metodă să demonstreze că are juma de centimetru în plus și va face tot soiul de competiții cu ceilalți medipuli, tot timpul facând topuri și clasificări. Unul mai deștept va încerca să se distanțeze de ceilalți medipuli printr-o personalitate unică. Printr-un mod de a fi original. La vârsta mijlocie, medipul ori se va încadra singur în una din categoriile de mai sus, mimând comportamentul lor (pseudomaxipul sau pseudominipul) sau va rămâne toată viața un frustrat, un încârcenat. Atâta timp cât va considera că are pula medie, va fi o forță distructivă, un element negativ al societății. Medipulul caută o femeie care să-l facă să se simtă cu pula mare. Va trece peste orice defect al acelei femei atâta timp cât ea va avea grijă de această simplă nevoie a lui. De aceea relația lui cu femeile va fi una de simbioză, nu una profundă. Evident, până la faza pseudo.

Femeile
Femeile nu au pulă. Evident. De aia sunt apule. Totuși, modul lor de gândire se centrează pe pulă. Singure, sunt haotice. Comportamentul lor nu poate fi prevăzut, pentru simplul motiv că nu au o pulă fizică. Au în schimb o imagine a propriei puli în cap, care fluctuează. Ei bine, femeia într-un anumit moment se va comporta în funcție de cât de mare sau mică este pula psihică, pula imaginată de ea că o are. Iar imaginea apulei despre nepula ei este foarte fluidă. Poate fi de 10 cm acum, și de 30 cm puțin mai încolo. De aceea femeia este imprevizibilă și lipsită de logică. Din fericire, după ce se combină cu un bărbat, va adopta mărimea pulii acestuia ca fiind mărimea pulii ei. Atenție! Dacă va avea impresia că pula masculului este mult mai mică decât pula ei mintală, va încerca să îl domine și să îl țină sub papuc.

Vom mai continua cu această nouă ramură a psihologiei în curând.

posted by Radu at 3:06 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:48

Era un cur

Un cur trecu prin încăpere şi îmi eclipsă toate gândurile. Ere genul de cur atât de intens încât făcea restul camerei să pară alb-negru prin comparaţie. Un cur care tăia sunetele din jur şi răcnea spre tine, în tăcerea apăsătoare a propriei tale minţi. Am tras aer în piept şi s-a pierdut în golul dureros proaspăt apărut între plămânii mei. Ce ai putea să spui unui cur în asemenea hal de perfect? Am închis ochii şi mi-am imaginat acei craci lungi întorşi invers şi sprijinind orizontul. Soarele apunând între acele buci arcuite suav.

Desigur, femeia era simplu de citit. M-aş fi dus la ea, aş fi zâmbit puţin, să mi se vadă dinţii bine proporţionaţi şi bine aliniaţi, apoi m-aş fi uitat intens în ochii ei, câteva secunde, cât să observe cum lucesc ca un izvor de munte ochii mei albaştri ca un cer furtunos, şi aş fi zis ceva complet nesemnificativ, pe care oricum nu l-ar fi auzit, complet hipnotizată de privirea mea. Dar acel cur. Ce aş putea să îi zic lui? Pus faţă în faţă cu curul ei, cum aş putea să reacţionez? De cuvinte aş fi putut doar să mă împiedic. Părea genul de cur care le-a auzit pe toate. Implacabil. Curul enigmatic care nu este impresionat de nici o privire, şi pentru care o viaţă de om ar fi insuficientă ca să-l înţelegi.

Şi totuşi era un cur pentru care merita să te zbaţi. Un cur care distruge idealuri şi visuri, şi totuşi unul între ale cărui sidefate buci ţi-ai lăsa stâlcite toate năzuinţele şi speranţele fără nici o clipită de regrete. Un cur pe care ai putea să îţi pui capul şi să plângi. Să laşi ani de emoţii reprimate să se scurgă printe acele dune de alabastru. Un cur care ar putea să te înţeleagă cum nici un cur nu a putut să te înţeleagă vreo dată. Un cur cu care să poţi fi tu însuţi, fără frică. Care poate să vadă cele mai întunecate văgăuni ale sufletului tău şi nici măcar să nu se încrunte. Să te accepte în deplinătatea fiinţei tale. O piersică de cleştar, un fruct al cunoaşterii reciproce. Curul pe care cu cât îl explorezi mai bine, cu atât te dezvălui pe tine mai mult. Fin ca nisipul şi curbat ca o clepsidră. Curul atemporal, care te face să uiţi cine eşti. Curul care sfârşeşte toate cururile.

Şi un nod mi s-a pus în gât, ştiind că acel cur este prea mult pentru mine, un biet om. Că nu sunt destul de bărbat pentru un asemnea cur, pe care mintea mea nu ar putea să-l înţeleagă niciodată, şi în care m-aş putea pierde. Acel cur era o cutie a Pandorei în care eu nu voi putea niciodată să bag mâna…

posted by Radu at 1:27 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:49

Sunteți prea mulți

Io cel mai activ îs noaptea. Nu e din cauză că îs vampir. E din cauză că îs în așa hal de leneș încât până când mă trezesc, mă scarpin la coaie, casc, mă spăl pe dinți și mă scarpin la coaie deja se întunecă. E bine, că na, prind programul de baruri după masa de prânz de la 9 seara, și nici nu mă culc cu alcoolu în tromf că bag la ghiozdan cina pe la 5 dimineața. Are avantaje și dezavantaje. De obicei, până ies io din casă se închid toate patiseriile și nu mai găsesc să cumpăr “fantezie cu rahat”. Dar ca un adevărat pesimist, nu văd părțile bune, adică ce evit, decât când sunt nevoit să îmi mișc carcasa matinal.

Spre exemplu azi, când a trebuit să mă scol la sinistra oră de 10:00 AM. Auzi la ei! AM!. Și cum mergeam morocănos pe stradă, orbit de globu’ ăla mare de lumină care nu e luna, cum dracu îi ziceți, am observat că e prea multă lume! Și am încercat să îmi cumpăr mâncare dintr-un magazin de-ăla mare pe care l-am văzu mereu închis și e prea multă lume! Și am realizat că e PREA MULTĂ LUME! Noaptea nu, da’ ziua.. prea multa lume!

Așa că m-am gândit io la vreo trei soluții să nu mai fie așa de multă lume.

Unu: Există locuri cu prea puțină lume, gen deșerturi sau păduri. Duceți-vă acolo. Veniți toți buluc în București.

Doi: Nu vă mai futeți. Nu e soluție bruscă, dar dacă nu vă mai futeți, peste 40 de ani o să fie mai puțin aglomerat. O să fiu bătrân (da sexos ca Sean Connery), da’ măcar atunci să respir lejer. Mai ales dacă nu aveți nimic special depedeve intelectual sau estetic e bine să nu vă futeți. Măcar voi.

Trei: Canibalism. Începem cu grașii că au mai multe calorii și dizlocă mai mult spațiu.

Alte idei n-am.

Plua mea, m-am trezit azi la 10. Cu 4 ore de somn cine dracu’ are idei ?

posted by Radu at 6:29 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:50

E gata și pagina de informații generale

Când ajung acasă pun și o poză cu mine acolo, să se ude pizdele.

posted by Radu at 7:28 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:51

Acum și pe IE

Mă întrebam de vreo 2 zile unde au dispărut toate comentariile idioate. Și m-am prins. De fapt nu io, alții. Din cauza unor taguri de microsoft word puse nașpa, saitu’ nu se vedea pe IE. Toată lumea știe că plebeii idioți folosesc IE, așa că, atâta timp cât nu puteau să vadă site-ul, normal că nu puteau să comenteze.

Dar relativ, așa, de avarie, problema e rezolvată. Așa că idioții pot să-și facă simțită prezența.

Update: 11% Dintre voi sunt extrem de idioți. Nu genul de idiot cu internet explorer. Genul cu anticul internet explorer 6. Ei, ăștia 11% nu vad diacriticele. Felicitări. Schimbați browseru, io nu mă strofoc să satisfac toți necromacerii care încă lucrează cu cadavre de aplicații.

posted by Radu at 5:13 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:52

Cum fac eu din Twitter un mare Shitter

Ok, nu prea le am cu internetul. Am văzut însă că se poartă să ai twitter. Nu am înţeles clar ce face acest twitter, şi la ce foloseşte, dar din câte am dedus io aşa, este un fel de bloggereală mai rapidă şi mai fără sens în care scrii chestii mici, care nu interesează pe nimeni.

Cel puţin aşa văd eu problema.

Aşa că m-am gândit să-mi fac şi io. Şi ce dracu’ fac io constant şi e neinteresant, ca să fie în ton cu twitteru’ celorlalţi bloggeri ?

Păi simplu. Mă cac.

De acum înainte mereu când mă cac, îmi vine să mă cac sau o să trag o băşină mai specială, bag repede pe twitter (dacă e un comp legat la internet pe lângă mine după ce plantez un submarin maro, altfel nu garantez nimic). Nu vă aşteptaţi să scriu altceva acolo, care să nu aibă legătură cu intestinele mele.

Până la urmă asta se vinde pe net. Detalii intime şi constante din viaţa unor oameni pe care nu-i cunoşti.

Ce poate fi mai intim decât procesul de a planta un maronaş în apele stătute ? Reality Show pe net, ăsta e viitorul. Măcar la mine e real, nu beletristica, ca la bloagele de curve şi alţi diletanţi în ficţiune laterală, care e prea proastă să fie vândută ca altceva decât “adevăr”.

Încă un mediu virtual cucerit de marele eu! Următorul pas, video blogging. Stay tuned.

Puteţi să daţi follow. Io nu dau la nimeni. Îs twitteristu’ antisocial şi îmi văd de căcăştoarea mea.

posted by Radu at 5:58 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:52

De casă nouă

Mi-am tras site, după cum aţi observat. Ce înseamnă asta? Oho! Păi multe. Iau bloggingul în serios.

De săptămâna viitoare îmi trag bannere la o firmă distribuitoare de ciorapi şi de la un sait de online dating pentru lezbiene grase. Să am şi io bani să îmi scot prietena la o şaormă la spring time.

Evident că o să mă axez pe trafic, deci o să fac 5 posturi pe zi, din care probabil toate cu un filmuleţ hazliu pe care l-am văzut io pe iutub sau o poză faină de pe eatliver punct com. Să fac trafic. O să şi comentez ştiri de pe la teve sau de prin ziare, in maxim 200 de caractere, şi cu un screenshot mic. Ca să fac trafic. Şi dacă mă ai la linkuri/blogroll sau orice şi fac mai mult de 50 de unici pe zi, îţi sug pula. Sau ce ai tu acolo. Ca să fac trafic.

Păi ce plua mea, să-mi scot investiţia. Şi să am şi bani de şaorme la spring time.

Nu. De fapt nu se schimbă nimic. Doar că e mai uşor de tastat, şi arată mai fain. Bani din chestia asta n-am de gând să fac. Am io chestii mai interesante din care să mă întreţin. În continuare scriu ce am chef, când şi cum am chef. Pe lista de priorităţi tot pe locu paişpe e, între hârtie igienică parfumată şi pensat între sprâncene.

Dar arată mai bine. Zic io. Voi ce ziceţi ?

A, da. Mi se fâlfâie dacă vă place sau nu. Argumentul ăla cu “mă doare ochiu de la scris alb pe fond negru” e imbecil, şi mi-e lene să-l demontez. Alte reclamaţii de genu’, cum am mai zis, le scrieţi pe o foaie de hârtie şi le daţi lu’ mama dumneavoastră. Le citesc io când o vizitez.

Mda, mai are nişte buguri, dar se rezolvă. Aştept sugestii pertinente şi impertinente. Atâta timp cât sunt inteligente.

Da’ pe bune. Schimbaţi linku’ spre aici. Vă fac o labă.

Mă duc să redesfac sticla de votcă din frigider, de inaugurare.

posted by Radu at 11:09 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:53

O ard aiurea

Ar trebui să scriu ceva, da’ n-am nimic de scris. N-am nici chef deci e bine. Mi-am echilibrat șireturile de la bocanci. Intai buclele sa fie egale intre ele, ceea ce strica echilibrul vertical al capetelor. Dupa ce am reglat capetele, buclele erau inegale. Am luat cutia de bere, si i-am facut mici indoituri cu degetul. Dupa care am bagat degetul in cutie si le-am indreptat de pe partea aialalta. As vrea sa ma scobesc in nas dar nu am muci. M-am dus pana la rahatu ala de apeși pe manetă și curge apă în pahar de plastic, am apăsat pe manetă și mi-am umplut un pahar de plastic cu apă pe care l-am adus și l-am pus pe birou și pe care nu-l beau că am bere, da’ daca tot o ard aiurea să o fac en-passant. Am scos mustiucele de bagat in urechi de la casti si le-am inversat intre ele. Sireturile iar mi-s inegale. Le-am scos de tot si le-am pus iar. Nu-s egale. Am smuls cheița de la cutia de bere și am pus-o în altă cutie de bere. Care nu este a mea. M-am dus iar in camera cu rahatu ăla de apeși pe manetă și am luat niște șervețele pe care le-am pus pe masă lângă paharul ăla din care nu beau. Mai beau din bere. Am deschis geamul. S-a făcut răcoare și am dat drumul la aerul condiționat pe cald. Mi-am adus aminte de niște felii de cașcaval pe care le budisem între niște cărți acu’ ceva vreme și nu mai erau acolo. Nici în bibliotecă nu poți să ascunzi mâncare la munca-n pla mea. Termin berea. Oricum n-aveam chef de cașcaval. Vroiam doar să văd daca e acolo.
Grea munca. Mă duc să beau o bere.

posted by Radu at 8:49 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:54

Nokia te împinge spre idioțenie

Io ieri la muncă m-am îmbrăcat in smoking și am alergat prin centru, cu o păpușă gomflabilă masculină într-o mână și un pistol în cealaltă.
Voi ce faceți la muncă?
No, veneam cu troleul, noaptea, acasă. Era gol. Complet gol, doar eu și șoferul. Și văd o reclamă lipită pe un perete.
“In acest autobuz sunt o mulțime de oameni
De ce să nu îî zâmbești unuia?
Fii mai spontan
Fii mai NOKIA”
Sărim peste ironia fină că era troleu, era gol, și singurul om care putea să citească mesajul urăște oamenii, mai ales străinii cu o pasiune arzândă. Îmi place cum toate companiile ăstea mari înceacă să se asocieze cu o stare de spirit. O stare de spirit imbecilă. Și ăia de la McDonalds, și de la Altex, și de la absolut orice au oameni pe afiș zâmbind ca proasta la pulă, de zici că absolut orice se face de consum în masă te bucură. Înțeleg hlizitul la Colgate, să arate marfa. În rest, nu.
Da’ dacă ar încerca să fie Nokia unu cu mine în autobuz, i-aș răspunde cu un “De ce belești bă fasolea așa zglobiu spre mine, vrei să ne futem ?” și dacă tot e Nokia cu mine, îs Becali cu el : “sugi pula tu și cu Dan Voiculescu”.
Nu dau un rahat levitant pe toate asocierile voastre cu trairi afective plăcute. Am mai mult de 3 neuroni. Mâncatul unui big mac nu m-a făcut în viața mea să râd, și singurele dăți când am râs de la un NOKIA a fost când mi-a zis una de la capătul celălalt al liniei un banc bun după care o invitație la un sex animalic. Suntem brand! Ne asociem cu veselia! Oamenii care ne folosesc sunt veseli de parcă și-au înjectat LSD în coaie! Vreți să fiți ca ei! Cumpărați-ne!

Abia aștept să ajung și eu brand. O să umplu autobuzele cu:
“In acest autobuz sunt o mulțime de oameni enervați, care put a transpirație și a plombe găurite
De ce să nu îî fuți un șut în rotulă unuia?
Fii mai spontan
Fii mai Radu
Deși n-ai cum, că el e unicat și tu un epigon inferior”

posted by Radu at 5:59 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:55

Haideti sa i-o dam lu’ Varby

Acu 3 luni, un amic bun, cu care beau mult si vorbesc tampenii, fix dupa ce m-am luat de mirunica aia, mi-a recomandat un blog genial de imbecil de care sa fac misto. Era superb, zemos, cu tot tacamu. Cum iti spunea cretinul cum sa-ti faci prietena in 10 pasi idioti, cum sa o mentii, joculete idioate, povestiri penibile din copilarie si despre prietena lui pe care o numea “garofitza” sau ceva asemanator, nu mai tin minte ca eram beat.
M-am cacat pe mine de ras. Tipul era varby, zis si “andrei_the_wise” dupa idul de messenger. Am vrut sa scriu, da am zis ca ii fac reclama moca si se bucura prostul, si oricum nu-l baga nimeni in seama. Ei bine, nu. Prostul si-a cumparat domeniu, varby.ro, l-a umplut de reclame si a inceput sa spameze bloguri. Cam toate blogurile, sa fie trecut la blogroll. Relativ i-a mers, ca blogarii sunt in proportie de 99% prosti. A ajuns cam pe 50 pe zelist, desi nu stiu cine dracu’ chiar l-ar citi. Eu zic ca face clickuri accidentale si atat. E hazliu ca un handicapat care se ineaca cu saliva. Razi 3 secunde si dupa ti se face mila si il lasi in pace.
Ei bine, aparent idiotului iar i-a scazut traficul si “the wise” a inceput iar sa spameze. Uitati ce comment mi-a dat acum, dupa ce ultima data cand m-a spamat i-am raspuns cu un cordial “futu-te-n inima”.
“andrei_the_wise spunea…
Salut. Imi place foarte mult cum scrii. Ai fi interesat sa facem un link exchange?
Id mess/mail: andrei_the_wise@yahoo.com
blog: www.varby.ro
Daca esti de acord astept un raspuns pe mail.
Daca nu te intereseaza imi cer scuze ca te-am deranjat.
Sa avem bafta la trafic!
PS: Acum cateva luni mi-a venit idee unui concurs prin care sa premiez persoanele care au umor(in scris)
Premiile le voi duminica(7 dec) dimineata ora 11 in fata la MC la Unirea Shoping Center.”
Nu am chef sa mai fac misto de el. Deja s-a trecut de faza aia. Stiu cum arata. Hai sa mergem duminica la mac si sa-i spargem muianu’. Cine se baga?

posted by Radu at 4:17 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:56

Bastardul meu retardat

Știu că azi e ziua României, da’ nu îmi pasă. Nici ea nu mi-a dat macăr un telefon de ziua mea. În altă ordine de idei, v-ați șters vreodată la cur cu un bulgăre de zăpadă?

Nu înțeleg oamenii cu câini. Adica noah, îmi plac câinii. Le arunci chestii și le aduc înapoi, și te privesc cu dragostea aia lipsită de obligații în ochi, de care o ființă umană nu e capabilă. Da’ nu e de ajuns ca să stai ca prostu’ pe frig, dimineața să aștepți câinele să se cace. Îmi plac câinii. Da’ a altora. E prea mare responsabilitate.
Dacă vreau o responsabilitate mare, mai bine fut o persoană imbecilă și îmi trag un bastard retardat. Of, ce bine m-as distra eu cu bastardul meu retardat. Ne-am juca aruncând pietre de la unul la altu’ și l-aș învăța să facă sculpturi duioase, sensibile din scoarță de copac. Cu dinții. Și i-aș pune un scutec pe gât, ca să nu se murdărească pe piept de bale.

Și ar crește mare, și s-ar îndrăgosti. Și fiind bastard retardat, și puțin psihopat, că de, tot ce ar ieși din sămînța mea ar fi puțin psihopat (cunoscătoarele știe), ar încerca să o seducă pe aleasa inimii lui prin aranjamente făcute din inimi de animale. Și ar fura-o în miez de noapte și ar aduce-o la mine, speriată și îmbrăcată sumar. Și eu i-aș spune:
-Sper că ai intenții nobile cu bastardul meu retardat. E un suflet sensibil și dacă simte că e indus în eroare de cineva începe să crape țeste.

Și în curând aș avea o droaie de nepoți păroși pe spate și cu mâinile mai lungi decât picioarele. Ce fericiți am fi cu toții!

posted by Radu at 3:38 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:57

Banc

(Ăsta e un banc clasic. Bag şi eu o variantă)
Un tip musculos, îmbrăcat în pompier intră într-o agenţie de impresariat, tot numai un zâmbet. Trece de secretară, intră în biroul şefului, şi încuie uşa după el. Impresarul, complet nedumerit, se uită la el din cap până-n picioare şi-l întreabă.
– E vreo problemă, domnule pompier?
– Nu-s pompier, răcneşte ăsta entuziast, da am pentru tine, prietene, un număr GENIAL! E cu animale, de fapt cu un măgar.
– Îmi pare rău, răspunde impresarul, enervat brusc. Noi nu impresariem decât muzică, şi nu lucrăm cu animale că-s greu de controlat.
– Moşule, să moară Vespassian dacă nu am cel mai bun număr din istorie, continuă ăsta. Are şi muzică, ba chiar o avem şi pe Mihaela Rădulescu. E şi pregătit un teatru acum, să-l vezi dacă te interesează.
Impresarul cum aude de Răduleasca imediat îi sclipesc ochii. Se suie repede în maşină cu pompierul şi direct la teatru. Se aşează pe un scaun gol şi pompierul dispare după perdea.
Se ridică cortina, scena e goală, în afară de un pian în partea stângă şi un dulap în spate. Pe scenă intră un măgar şi se opreşte în mijloc. Deodată se deschide dulapul, şi din el iese un pitic îmbrăcat în frac. Ia taburetul de la pian, îl pune în spatele măgarului, se descalţă şi îşi suflecă pantalonii până la genunchi. Apoi escaladează măgarul şi îi introduce piciorul drept în cur, în timp ce îi masează tandru penisul cu celălalt picior, ţinându-se cu ambele mâini de coada animalului, pentru echilibru. Intră în scenă un tip morbid de obez, la vreo 300 de kile, îmbrăcat într-un costum de spider-man, dar fără mască, fumând o ţigară şi ţinând un borcan cu benzină într-o mână. Se duce la pitic şi îi toarnă toată benzina pe haine, apoi aruncă borcanul. Piticul se lasă pe spate, în continuare masând penisul măgarului cu un picior şi cu celălalt adânc înfipt în curul lui. Grasul îl ia de mijloc şi îl coboară puţin. Piticul dă drumul la coada măgarului şi îi dă pantalonii jos grasului, începând să i-o sugă. După 5 minute, grasul ejaculează pe sacoul îmbibat cu benzină a piticului, fix când termină ţigara, şi o stinge în acelaşi loc. Moment în care piticul ia foc instant şi îi dă un şut în coaie măgarului. Măgarul, surprins, dă să lovească piticul dar este e în unghi mort aşa că îi freacă o copită în gură grasului, şi începe să alerge în cercuri pe scenă, răgind, cu piticul în flăcări încă atârnând de curul lui. Grasul, năuc de lovitură şi cu faţa plină de sânge, îşi bagă o mână în gură, şi scoate un dinte, pe care îl aruncă pe scenă. Scuipă încă doi dinţi şi o baltă de sânge, şi se duce la pian, şi începe să cânte „Trei culori cunosc pe lume”. Se tot îneacă cu sânge şi e complet afon la voce, deşi la pian se descurcă perfect. Pompierul intră pe scenă, smulge piticul în flăcări din curul măgarului, îl aruncă pe jos, îşi scoate penisul şi urinează pe pitic, stingându-l cu jetul gros. Apoi ţipă de trei ori:
– Regele a murit! Trăiască regele!
Se duce în faţa scenei şi rămâne acolo, împietrit, cu pantalonii în vine şi cu ultimele picături de urină scurgându-se din penisul lui. Lumina aproape se stinge, un spot îl luminează pe obez în deplină glorie. El pleacă de la pian, se duce la cadavrul piticului, se apleacă şi începe să plângă. Din spate se aude „Dunărea Albastră”. Bucuros, grasul ridică cadavrul piticului şi începe să valseze cu el, la care pompierul zice tare şi răspicat, către public:
– Fumatul chiar este singura ta plăcere?
Cortina cade, lumina se aprinde, impresarul aplaudă frenetic.
– Interesant numărul acesta al vostru! Cum se cheamă?
La care pompierul răspunde:
– Aristocraţii!

posted by Radu at 5:15 am

Paul Atreides

31st October 2010, 11:57

Herpes

No, începem cu un anunț de mica pulicitate:
Care ești făh, de mi-ai dat herpes?
De fapt, rămânem la herpes, că e fain subiectul și-s prea mahmur să mă taie o idee genială. Oamenii cu herpes sunt oameni sociabili. Cu cât ești mai sociabil, cu atât mai mare e șansa să-l iei. Și dacă tot îl ai, de ce să fii egoist și să nu-l dai mai departe? Doar l-ai primit și tu moca, ce? Mi se pare de bun simț. Mai ales că nu se vede pe întuneric, prin baruri. Și nici nu trebuie să stai la mozoleală cu tot poporu, e mult mai simplu. Bei și tu din toate sticlele și zici “scuzoaie, credeam ca e sticla mea. Hai ca n-am herpes, poți să bei în continuare”.
E o senzație așa, glorioasă, de continuitate a ființei să știi că herpesul pornit de la tine, se tot duce mai departe, și o să fie pe buza oamenilor mult după ce tu o să fi murit. E ca un moștenitor care crește singur. Plus, am acțiuni la o fabrică de Aciclovir, și mi se pare că e în interesul meu să împrăștii herpes, mai ales cu criza asta.
Mă întreb, istoric, care a fost primul herpes, ăla genital sau ăla de pe bot. Mai exact, la fatidica muie ce a spar barierele în care era virusul îngrădit, care era partea infectată? Din ce parte a sărit virusul?
Da gata. Nu mai am chef de scris. Care vrea herpes de la mine? O sa valoreze incredibil de mult când o sa fiu faimos.

posted by Radu at 4:46 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:58

Nu-s frate-tu, fraiere.

Frate, deci frate, următoru’ care mă ia cu apelativul “frate”, primește un genunchi în gât. Am înțeles de la început. Taică-miu e centaur și e probabil să o fi futut pe mama dumnealor. Dar câți frați crezi că pot să am, frate? Nu cred bă că suntem rude, statistic ar trebui să ai măcar 50% din inteligența mea. Și ești frate cu toată lumea. Mare curvă mă-ta aia.
Cel mai jenant e când auzi două tipe că se apelează cu frate una pe alta. Nu. M-am răzgândit. Cel mai jenant e când auzi un tip că îi zice unei tipe “frate”. Măcar pe mine mă ajută. Aud unu’ cu acest tic verbal, îi pun direct eticheta de idiot și mă scutesc din a mă obosi să văd ce are în cap.
Ajung depresiv bă, că vă aud și îmi vine să vă bag pula pe gât, și mă simt pervers cu fantezii incestuoase. Dacă vreți să vorbiți cu mine, va dau io o listă de apelative de umplutură, ca să mai trageți de frază. să pară mai lungă ca și cum ați avea ceva de zis.
“Faraoane” “semizeule” “sublimule” “spectacularule”
“omniscientule” “exacerbatule”. Vă descurcați voi de aici.
Că de, când gen n-ai nimic de zis, sau cam așa ceva, e util, să mor io, să bagi multe chestii de-ăstea, zi să-i zic, în plus, așa, în frază să ascunzi lipsa dureroasă de idei, in pula mea, din capu tău, ca atunci când ai terminat, interlocutoru’ mâncațiaș să fi uitat deja ce vroiai să zici și să lase varianta plauzibilă că ce ai zis poate fi inteligent că nu mai ține minte, dacă înțelegi ce vreau să zic. Și pula mea, când ideile nu curg, tre să umpli-n pula mea spațiile goale cu niște ticuri verbale-n pula mea, că dacă faci pauze lungi zice lumea că ești, iar, cretin în pula mea.
Te-am pupat, frate. Manca-mi-ai pla.

posted by Radu at 5:51 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 11:59

Wrath of the Tatulich King

Conţine:
– Observaţi puterile lacrimogene a Chelăreţului Morţii Mediatizate, prima clasă-erou de jurnalist.
– Scădeţi nivelul calitativ al informaţiei jurnalistice cu 80%
– Învăţaţi să vă exprimaţi cu o nouă profesie: Logoreea Scatofagă de Umplutură
– Vă încumetaţi în mediul inostil al calamităţilor naturale şi accidentelor stupide, domeniul perfid al lui Tatulich King
– Vedeţi babe bocind epic, oameni suferind şi Tatulichul frecându-şi mâinile de bucurie şi scăldânduse în gloria expunerii mediatice pe care necazul o aduce cheliei sale.
– Observaţi transformarea televiziunii din sursă de informaţie în sursă de emoţii ieftine pentru ţaţe inculte.
– Exploraţi tărâmuri noi, pline de scursurile societăţii, oameni lipsiţi de idei, care respiră greu şi inutil în microfon, pasând prin tăcerea lor mingea la fileu elucubraţiilor antipatice ale Tatulichului!

- Şi multe, multe altele…

posted by Radu at 4:46 am

Paul Atreides

31st October 2010, 12:00

70 de poziţii sexuale (cu una mai mult decât în Libertatea)

Da dom’le, ca să vândă vrăjeli la prostovani, Liberatea scoate nişte broşuri cu poziţii sexuale. Am scris io acu ceva timp că trebuie să fii cretin să nu îţi vină intuitiv în sfeclă cum să faci secs. Ei bine, aparent n-am dreptate. Oamenii vor să citească despre cum e poziţia misionarului denumită în 8 feluri, în funcţie de cum ţine ea degetu’ mic de la picior, de parcă are asta vreun efect asupra sinergiei pulă-n pizdă. Ei bine, pe lângă faptul că poziţiile descrise de mine, spre diferenţă de ale lor sunt 100% ORIGINALE, mai sunt şi cu una mai multe, şi obscen de mai utile. Hai să începem.

1.Roaba galopantă: În timp ce i-o tragi capră (ştii cum e capră, sper, doar nu eşti idiot, nu?), o apuci de coapse sănătos. Exact în acelaşi timp i-o înfigi în cur până la rădăcină şi îi ridici picioarele în aer. Confuzată şi luată prin surprindere, va începe să pedaleze din mâini, ca să îşi scoată mătărânga din bostan, răcnind cât o ţin plămânii. Tu o ţii în continuare sănătos de craci, să nu îi pună în pământ şi o menţii adânc înfiptă, alergând după ea. E lejer, nu scapă că tu dai din picioare şi ea din mâini.
De ce e excitantă: Habar n-am. Da’ e hazlie
Unde se poate practica: Şi în casă, da’ cel mai bine pe un loc întins, să aibă unde să pedaleze. Pajişte, sală de sport, ce vrea muşchii tăi
Câte calorii se ard: Oho. Căcălau. Mai ales ea. Se ard 100 numa de la cât o să i se bulbuce ochii.

2. Lumea-n flăcări: Asta e una din preferatele mele. Când aproape să termini, iei o lumânare de lângă pat (doar te arzi cu lumânări, nu ? Fii romantic, nu ţăran) şi îi dai foc la păr. No să vezi ce contracţii, ce zbătăciuni cât îşi dă cu palmele-n cap. Şi după ce termini, poţi să fii erou grandios, iei bidonul de bere de lângă pat (doar bei bere în timp ce te arzi nu?) şi o stingi, apoi tragi un gât straşnic şi îi zici: “Ce accident era să facem pisi!”
De ce e excitantă: Implică foc şi alcool. Ce dracu’ vrei mai mult?
Unde se practică: Preferabil la ea acasă.
Câte calorii se ard: Mai puţine decât fire capilare şi aşterunuturi.

3. Cu mâinile-n curate: Asta poate fi practicată de ambele sexe. Se bazează pe elementul surprizei. Îi dai partenerului/partenerei degetul arătător şi inelar la lins excitant, puţin aşa, să le plimbe prin gură, şi după ce le-a băloşit bine, ţii mâna în formă de pistol (cum te jucai somata când erai mic) şi îi înfigi ţeava “pistolului” în cur, făcând o faţă de Sergiu Nicolaescu, cât te pricepi de bine, şi zicând “Un fleac. Te-am ciuruit”. Nu le scoţi decât dacă auzi “Nu trage dom’ Semaca, sunt eu, Lăscărică!”
De ce e excitantă: Combină elementul surprizei cu referinţe culturale obscure!
Unde se practică: În anus
Câte calorii se ard: Depinde cât familiar e partenerul cu Comisarul Moldovan

4. Olandezul Zburător: Asta e simplă şi de efect. În timpul sexului, fix când i-e lumea mai dragă partenerului, urli “Acum vine OLANDEZUL ZBURĂTOOOR!”. Şi nu faci nimic. Continui ce făceai inainte. Şi observi privirea de nedumerire a partenerului. Întâi e puţin terifiat/a “ce dracu’ vrea să facă nebunu/a asta?”. Se va opri puţin din ritm, foarte circumspect şi, după 5 minute de dubii, va trece la următoarea întrebare : “ Ce dracu’ a vrut să zică nebunu/a asta?”. Efectul e garantat şi partenerul va fi suspicios şi paranoic pe tot parcursul actului sexual. E bun de aplicat la bărbaţii care termină rapid. Nu prea o să se mai concentreze să termine rapid când o să îşi ocupe tot creierul să îşi dea seama dacă nu cumva Olandezul Zburător este o anagramă pentru Comisarul Moldovan.
De ce e excitantă: Trucuri psihologice! Mie mi se face ştoaca cât piciorul unui copil de 4 ani de la ele!
Unde se practică: Nu în Olanda
Câte calorii se ard: Calorii nu. Neuroni da.

No, vă ajung 4. Mai am 66. I’ll be back.

posted by Radu at 6:18 am

Paul Atreides

31st October 2010, 12:00

Cum să te comporţi cu femeile la muncă

Munca prin definiţie e un mediu ostil. Femeia prin definiţie e un mediu ostil. De aceea, colegele de muncă sunt ostile la pătrat. Regulile simple, de interacţiune între sexe, pe care le-ai învăţat în faţa blocului, la o sămînţă şi o bere la bidon, nu mai funcţionează cum ştiai. În primul rând trebuie să îţi manifeşti masculinitatea într-un mod nou. Nu mai merge, cum eşti învăţat cu restul femeilor, să le spui că-s proaste, că au curu’ mare sau să le futezi şi să nu le mai suni. Să faci mişto după şi să pui poze pe net cu ele giugiulind bărzoiul sigur pe tine că n-o să mai interacţionezi cu ele niciodată. Nope. La muncă, orice ai face trebuie să fii drăguţ pentru că o să le tot vezi pe aceleaşi femei în fiecare zi şi dacă s-au băşicat pe tine, o să te sape.

Colega de muncă e un fel de nevastă pe care nu o fuţi, nu îţi spală ciorapii şi nici nu îţi face de mâncare. În rest, poate să-ţi facă viaţa inimaginabil de mizerabilă, la fel ca o nevastă.

Bun. Deci cum facem?

În primul rând, femeile din toate mediile vor să se simtă dorite. De aia, de cum faci cunoştinţă cu o colegă nouă, trebuie să îii explici că eşti atras de ea, într-un mod non-sentimental, ca să se simtă relaxată în prezenţa ta. Încearcă replica. “ Salut, uite, sincer acuma, să nu ne mai căcăm pe noi, eşti bună. Te-aş pompa fără obligaţii 4-7 minute oricând vrea muşchii tăi. Am pus oferta pe masă, faci ce vrei cu ea. Aş fi nesimţit să zic că nu aş vrea. E datoria mea să te înştiinţez”

Femeilor le plac complimentele. E bine să le faci în fiecare zi unul, mai ales dacă au schimbat ceva la înfăţişare: “Ai făcut ceva nou cu ţâţele tale azi ? Îţi stau foarte bine! Arată fabulos. Pot să pun mâna ?”. Poţi fi şi mai creativ : “Mamă ce faină eşti azi. Să mor io, ţi-aş tăia o felie de carne de pe gât şi nici n-aş mesteca-o. Aş ţine-o sub limbă să se topească. Aşa de bună eşti azi!”. Uneori şi o colegială palmă la cur e de ajuns.

E bine să le stabileşti o identitate. Să se simtă speciale. Nu e frumos să le strigi “păsărica” pe toate. Trebuie să aibă fiecare porecla ei, să vadă că le apreciezi mai mult decât superficial, colegial. “ţâţe dulci”, “cur de aur”, “lindic zglobiu”, toate sunt porecle bune, şi arată că le simţi unicitatea.

Clar, femeile muncesc mai prost decât bărbaţii. Trebuie să observi calm şi înţelegător cum nu disting direcţiile. Când se duc la baie şi nu se mai întorc, să te duci să le aduci, că sigur s-au pierdut pe drum. Nu pot utiliza chestii cu butoane şi trebuie să te oferi să le deschizi compu’ şi să le lansezi browseru’ şi yahoo messengeru. De acolo ştiu şi ele. Să le explici tot ce trebuie făcut clar şi rar. Preferabil cu scheme colorate şi efecte sonore, să fie înţelegerea mai uşoară. Şi să nu pari enervat de faptul că vorbesc încontinuu. Aşa sunt ele. Sunt femei şi trebuie să le accepţi. Atitudinea ta trebuie să fie de calmă detaşare. Să înţeleagă din limbajul tău corporal ca e ok să fii femeie. Te vor aprecia.

Şi o să vezi că sunt şi avantaje. Ele ştiu unde-s furculiţele de plastic, hârtia igienică de rezervă şi filtrele de cafea. Când eşti gripat, mahmur, cu un herpes înfloritor pe bot sau orice altceva, să nu te aştepţi de la un coleg de sex masculin să aibă medicamente. Tot poşeta lor inutilă va borî orice leac îţi pofteşte inima. Ele vor aprinde lumina când se face întuneric afară, vor deschide geamul când e prea fum/cald/frig/orice şi în general vor avea grijă de chestiile ăstea prea nesemnificative să îţi baţi tu capul sănătos cu ele. E chiar simbioză, ce să mai.

posted by Radu at 1:36 am

Paul Atreides

31st October 2010, 12:01

Hrușcă și Tatulici, oamenii care mă enervează azi

Cineva să îmi arate bârlogul criogenic în care își retrage Hrușcă carcasa nemuritoare să hiberneze 10 luni pe an. Nu știu care o fi punctul lui slab, o fi usturoi, o fi argint. Habar n-am, dar merită să îmi risc pielea ca să ucid bestia cu pleata rară. Ați văzut că nu îmbătrânește și tot timpul are părul la aceiasi mărime? Nu e om! În fiecare an, prin noiembrie se aburcă din văgăuna nesfântă în care își odihnește de eoane trupul aberant, cu foame de bani și colinde în gâtlej. Și mai scoate un CD lălăit de muzică de labă tristă, de parcă nu sunt destule CD-uri cu colinde, sau exista în așa hal de multe colinde pe lume încât în fiecare an mai găsește de compilat un album. Cine sunt oamenii ăștia, care cumpără în fiecare an un alt cd cu colinde? De fapt, cine sunt oamenii care cumpără cd-uri cu colinde la modul general ? Care is plictisitorii care stau în jurul bradului să asculte florile dalbe de crăciun ca să îi năpădească spiritul ? Nu știți bă că așa hrăniți bestia eternă, venită din stele moarte, cunoscută pe pământ sub numlele de H’rușkhh ? Nu-l mai chemați pe la emisiuni, nu-l mai ascultați, nu-l mai băgați în seamă. Să se întoarcă slăbit, în ianuarie în sarcofagul lui necrovertit și să pot să-l iau prin surprindere și să-i înjungii toate cele trei inimi putrede cu pumnalul meu de cristal lunar.

Tatulici… Of băi tatuliciule, și începusem un text așa de frumos aici, nu am înjurat deloc. Chiar era decent. Da’ cu tine nu pot bă, pișatea-ș in cur de chelos antipatic. Cum e la cutremure scara Richter, cum e le temperatură Celsius, așa e la antipatie Tatulici. Mai exact, Tatulici este singurul lucru cu gradul 10 pe scara Tatulici a antipatiei. E ca diamantul pe scara durității. Cum îi văd chelia sinistră la televizor, cum încep să-mi tocesc dinții. Și zilele astea a fost la Petrila, unde au crăpat minerii ăia, și și-a plimbat mecla sictirită și microfonul pe la toate entitățile biologice de pe o rază de 5 kilometri de explozie.

Și avea același discurs.

“-Bă, v-am zis io că așa o să se întâmple. Tot timpul le știu pe toate! Toate probleme din țara asta vin de la faptul că nu își dă seama lumea că sunt zeu omniscient, și că în loc să vă scăldați în gloria luminii relfectate de chelia mea atotștiutoate, o ardeți aiurea. Sunt profund scârbit de ce se întâmplă în jurul meu. Chiar mi se urcă puțin sucul gastric înapoi, de aia am şi rictusul ăsta anal pe faţa mea de cur!
- Pai..
-Da’ nu o să se schimbe nimic, nu-i aşa domnu’ prost jegos care îmi respiră insalubru în microfon ? Nuu. Nu povestiţi nimic! Daţi din cap ca şi cum io am dreptate şi suspinaţi puţin de impresie. Aşa domnu’ coclete, vedeţi că ştiţi ? Nu se schimbă nimic bă, autorităţilor nu le pasă! Vă zic asta din 1600 şi voi nu mă ascultaţi că sunteţi cretini. Nu-i aşa că-s jurnalist bun şi meseria mea e esenţială bunului mers al ţării ? Aşa fraiere, dă din ceafă. Hai flit acuma, că mai pişă şi alţii ochii şi tre să-mi bag chelia în cadru. Glorie mie!”

Of bă Tatulici, tot îţi bag io un flit în ochi. Nu scapi tu neflitat. Pe bune. Adică da, atitudinea asta a ta dă bine pe mine, că am umor. Şi păr. La tine… nu prea.

posted by Radu at 9:57 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 12:02

Mişcă-ţi mecla din calea mea, politicianule.

Naţiune, s-a deschis sezonul de muiane necunoscute! Nu pot să mai fac doi paşi până la non stopu’ din colţ să-mi iau de-ale ficatului de făţăligi de politicieni anonimi. Au răsărit toţi ca ciupercile după ploaie, cu zâmbetul lor unsuros, dovadă clară că nu mai au reflexul de regurgitare şi, spre diferenţă de noi, oamenii normali, pot mânca cât căcat vor ei fără să le aducă refluxul hoaspe de roşii înapoi în gură.br
Ok, sunt rupt în glandă de somn şi ultima frază e cam confuză. Vă prindeţi voi de esenţă. Citiţi mai lent. br
Din ce scorbură, văgăună, crevasă slinoasă au tot ieşit ăştia ? Cine sunt? De ce belesc fasolea la noi, inocenţii, încercând să ni se vândă? a href=”http://www.ziare.com/_files/Image/news/244/tb_240_243154_0802_Serban_Nicolae.jpg”Cine eşti tu bă, pulă/a ? Te-am căutat pe net şi google mi-a şoptit că eşti responsabil cu strânsul mătreţii scuturate de pe coaiele matusalemice ale lui Iliescu! Trebuie să te văd de 10 ori pe zi când mă duc la muncă ? De ce mă pulă? Mă văd mai puţin pe mine în oglindă! Si chiar imi place de mine. S-ar putea să am puchini, sau leuştean între dinţi şi să merg cu el pe stradă şi să nu-mi dau seama că nu m-am mai văzut de mult. In schimb figura ta osânzoasă de mârlan parvenit nu pot să mi-o scot din minte! Oriunde mă uit, dau de tine, şi de promisiunile tale că îmi construieşti şcoli. Să mori tu! Vrei să construieşti ceva cu adevărat util ? Ia fă un zid în jurul tău. Strâmt şi înalt. br
Am văzut cranii care zâmbesc mai puţin decât voi. Aceleaşi promisiuni năclăite pe care le-am auzit de jdeori, repetate mecanic la fiecare 4 ani. Exact ca idiotu’ ăla care îşi scuipă plămânii şi promite a enşpea oară că se lasă de fumat, da’ să termine şi pachetu’ ăsta. Nu vă mai cumpără bă, nimeni. Degeaba vă uitaţi milogi la noi, cu promisiunea aia în privire că o să ne faceţi mulţumiţi, că o să fiţi cuminţi de data asta, că aţi face orice, că ne-aţi suge pula cu fervoare în orice parcare lăturalnică doar dacă v-am mai vota o dată, o singură dată. Nu vă mai dăm bă, speranţele noastre! Le luaţi, le faceţi şomoiog şi ne futeţi în cur cu ele la prima ocazie. Ne-am învăţat.br
Votaţi-vă între voi. Io nu mă mai joc de-a democraţia. Mi s-a acrit. Luaţi-vă târlanii cu 8 clase, care se bucură la o ţuică şi doi mici şi jucaţi-vă între voi pâââââ-nă hăăăt vă plictisiţi. Io stau în colţu’ meu şi îmi văd de ale mele. Sunt mult mai interesante. br
No, acuma o să vină pseudointelectualul de ghenă, prostul emancipat şi cocletele eminent şi o să-mi zică:br
“TREBUIE SĂ VOTEZI CU CINEVA, ALTFEL DECID ALŢII PENTRU TINE ŞI NU AI DREPTUL SĂ MAI COMENTEZI!”br
Nu, mulţumesc. Toţi sunt la fel. Au şi acelaşi slogan! Sunt nişte clone nereuşite. Aparent cineva a vrut să facă o rasă superioară dar nu mai avea material destul şi a clonat numa’ cururi. Şi cururile cum stăteau ele aşa şi se căcau pe ele, s-au gândit să facă partide şi să se împartă pe culori, deşi în esenţă sunt acelaşi căcat. br
Mă piş pe dreptul meu de a comenta. Nu votez. E ca şi cum ai spune “trebuie să sugi pula ca să vezi că nu-ţi place gustul”. PAS. Votaţi voi. Tot rahatul ăla e. Dacă în comunism erai obligat să accepţi un set de idioţi, acum ai de ales între mai multe seturi de idioţi în mod egal de lipsiţi de valoare. DEJA MI SE ÎNTĂRESC SFĂRCURILE DE BUCURIE! br
Am să aplic metoda de alegere Radu™. Mă duc la urne cu coaiele mele masive, cu chiloţii albaştri, să nu-i pătez şi cu tuşul în buzunar. Să văd câte partide pot să acopăr cu urma unui singur testicul. br
Hai, faceţi voi ce vreţi acolo, io oricum mă descurc, că mă duce capu’. Faceţi voi ce vreţi, da’ mai repede. Vreau să scap de pozele cu voi cât mai repede în schimb. Un moment de respiro de 4 ani, până vă scoateţi iar meclele la mezat, să mă îmbiaţi la un compromis de pe hârtii cumpărate şi lipite din impozitul plătit de mine. br
Hai că nu riscaţi nimic. Staţi liniştiţi. Lumea nu adună funii să vă spânzure în pieţe şi să se tăvălească pe jos de bucurie. E doar un miraj.

posted by Radu at 3:10 am

Paul Atreides

31st October 2010, 12:03

Adevărata cauză a traficului prost din capitală: Bucureștenii sunt mârlani leneși.

Prima dată când am ajuns în București, evident nu știam nici în ce direcție curge Dâmbovița (m-am prins după ce i-am tras o flegmă mai colorată și am urmărit-o cum se prelingea, până au halit-o niște pescăruși mutanți). Așa că eram nevoit să întreb lumea cum se ajunge la chestii. Și dialogul era mereu exact același:br
- Scuzoaie, în ce direcție e clădirea X?
- Păi iei de aici autobuzul Q o stație, apoi traversezi și iei autobuzul W două stații în direcția opusă, cobori, aștepți tramvaiul Y și mai mergi 2 stații cu el.
- Eh… nu, așa, direcția generală în care ar trebui să merg.
- Să… (privire confuză, puțin speriată, de parcă tocmai și-a dat seama că sunt nebun de legat) … mergi ? Păi e clădirea aia roșie de i se vede acoperișu! (arată cu degetu’).
- A, aia la 10 minute de mers pe jos distanță ?
- Da.. dar .. autobuzele? (eroare logică în căpușorul lui mic)br
N-am văzut în viața mea oraș mai plin de bastarzi leneși. Preferă să aștepte un autobuz 5 minute ca să meargă o stație înghesuiți decât să meargă pe jos. La orele de vârf preferă chiar să stea juma de oră între străini transpirați, bălăngănindu-se și ținându-se de bară într-un trafic infernal care se mișcă mai încet decât merg eu cu spatele! Ce fel de oameni sunt ăștia? Mergi bă pe jos, că de-aia ai craci!br
Mică paranteză, am văzut un caz epic de idioțenie de genul la Sfântu Gheorghe, astă vară. Din sat până la plajă sunt cam 20 de minute de mers. Un tractor cu 2 remorci cam de animale trece din oră în oră înspre și dinspre plajă. Ei, și căcații umani preferau să aștepte în soare tractorul, să dea 50 de mii, și să se aglomereze transpirați unu’ peste altu, cu prosop, cu colac plutitor, cu soacră și tot tacâmul DECÂT să își miște carcasa 20j de minute! Mi s-a părut aberant. Merita să intre ăla cu tractoru’ în mare și să inece toată șleahta de balegi leneșe. Unii oameni nu-și merită picioarele. Le țin acolo doar ca să aibă de ce să-și cumpere ciorapi. br
Să ne întoarcem la Bucale. Lichele de aici sunt atât de obișnuite să nu-și balanseze membrele încât se suie în mașină să se ducă sa-și ia pâine de la colț. Și nu concep să parcheze decât ÎN UȘA MAGAZINULUI. SĂ NU MEARGĂ. De aia toate străzile sunt blocate de mașini parcate și parcările subterane sunt goale. Pai ce dom’le. Io am treabă AICI și parcarea e ACOLO. De aia am murit noi la revoluție? Să merg pe jos? Păi de ce am leasing frate? Să distanțeze rafturile la Cora mai tare, să încap cu mașina printre ele, să iau maioneza direct pe fereastră, sa nu mă dau jos că pula mea, o las în parcare mi-o zgârie țiganii și n-am CASCO. br
Și pe lângă asta, mai sunt și fuduli. Am mașina mea. Mă duc cu ea la muncă. Singur. Să nu cumva să trec să-l iau pe colegu’ Stamate care stă la 2 străzi distanță. Tre să mergem fiecare cu mașina lui, să nu zică lumea că suntem sărăntoci și ne zgârcim la benzină. Ne permitem, ce pula mea. Nu contează ca sunt 100 de mașini care se duc în aceiași direcție și fiecare are doar șoferul în ea. Ce, dacă am merge câte doi, ar fi mai puține mașini și ar fi traficul mai bun? FALS, DĂRÂMĂ PARCURI ȘI FĂ STRADA MAI LATĂ, DĂ-TE-N PULA MEA!br

Ce autostrăzi suspendate mă? Ia să scoatem drujba și să mai tăiem din sedentari, cretini, fuduli și ignoranți să vedeți cum o să facem opturi pe șosea de ce goală o să fie!br
Io in ziua în care o să prefer să frec pula în stație cu toți dubioșii 10 minute decât să alerg 10 minute n-o să mai fiu eu.

posted by Radu at 7:17 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 12:04

Ze List Ze sucks

Lumeeei a apărut o nouă metodă de a-ţi măsura e-penisul. Sau e veche, doar ca mă doare pe mine la bască la modu’ general şi abia acuma am observat-o.br
Se cheamă ZE LIST. Şi pe ZE LIST ţi se calculează mărimea e-pulii după cât de mult ai fost menţionat în ultimu’ timp pe alte saituri şi câţi târlani te au la blogroll. De parcă e relevant. Ei bine, şi tot mai mulţi căcănari şi-au agăţat un pătrăţel de blog să vadă lumea cât de valoroşi sunt ei pe ZE LIST (cică se cheamă widget. Io la widgeturi le zic căcăreze că suna mai mioritic. Şi-s la fel de dese şi inutile).
Din păcate, faptul că te menţionează alţii nu îţi dă vreo valoare. Ştiu cazul unui retard (îl vom discuta în curând) care a spamat 800 de bloguri ca să îi fie băgat jegul lui personal în linkuri. Probabil e undeva foarte sus acum pe listă. E sus şi pe lista mea de oameni pe care vreau să mă piş din cădere, ca să vedeţi coincidenţă.
Deci, concluzie, ca să nu o mai lungesc mult, e 6 fără. Trebuie să ai pula foarte mică ca să compensezi pe net prin lăudatul cu poziţia ta pe tot soiul de clasamente dubioase şi care nu spun nimic clar despre valoarea ta ca om. Îmi trag şi io insignă când merg prin baruri cu “Am pula de 19 cm. E mai mare decât pula a 86% dintre bărbaţi şi lindicul a 99,9% dintre femei”. Şi dacă nu mă credeţi, o scot pe masă. Bă băieţi, hai că vă învaţă tata vostru aici: Nu contează numa’ mărimea pulii. Contează şi cât te ţine, ce fuţi cu ea, şi cel mai şi cel mai mult de ce fel de om e ataşată. Aşa şi cu ce faci pe net.
Spor la compensat. Io când văd pătrăţelu’ de măsurat deja sar peste orice ar putea avea ăla de zis. Miroase a complexat superficial. Nu impresionaţi pe nimeni.

posted by Radu at 5:43 am

Paul Atreides

31st October 2010, 12:05

Cum să fii fabulos pe internet

Eram azi pe la metrou și am văzut o reclamă mare la a cinșpe mia carte-clonă de Harry Potter. Cred că aceste cărți sunt exemplul ideal al rețetei succesului în ziua de azi. Ceva atât de mediocru și banal încât să poată fi înțeles de toată lumea. Ceva la care, când te uiți, primul tău gând să fie: “puteam și eu să fac chestia asta”. De aia și apar jdemii de clone, pentru că, chiar poate oricine să facă chestia aia. br
Exact asta se caută și pe internet. Oamenii nu vor conținut care să-i eclipseze. Dacă ești prea filozofic se complexează și îi pierzi. Dacă ești prea hazliu nu sunt obișnuiți cu umorul tău și dacă ești prea artistic nu înțeleg nimic. Publicul vrea ceva la care să plescăie din limbă satisfăcut “Oau. Puteam și eu să fac chestia asta. Omul ăsta e la fel de mediocru ca și mine. Îmi place de mine, deci, evident, îmi place și de el. E un fel de eu care scrie chestii, nu numa le gåndește. BRAVO BĂ”. Dacă gluma ta e de râs, nu e bună de net. Trebuie doar să zâmbești. Dacă filozofia e mai complexă decât “viața e grea/ nimeni nu mai are timp/ relațiile cu oamenii sunt complicate” ține-o pentru tine șopenhauăr că nu ți-o citește nimeni. Arta trebuie să fie fix numa bună de un ziar al școlii și părerile tale cât mai comune. Nu mă credeți? Intrați pe primele 20 de bloguri din Ro. Mediocritatea profundă e rețeta succesului. br
Și când ești mediocru, urât și șomer, singurul lucru care te mai poate satisface e 1000 de unici pe zi. Te simți om. De, în căpuțul tău de “scriitor” încolțește gândul că popularitatea și banalitatea intelectuală se exclud reciproc. Ce, numiți voi un idiot faimos! Păi ce există? (ăia din prima bancă care spun Becali, Bono și Britney Spears, ciocu mic să nu spargeți coconul de autosuficiență a formatoriolor de opinie internautică).br
Am fost la un rahat de petrecere bloggeristica, cica blog roll. Stealth, evident, să nu mă asocieze lumea cu asemenea ocupații penibile. Știu, nu dă bine să repeți ce ai zis într-un paragraf anterior, dar adunătură mai jalnică de șomer urâți n-am văzut în viața mea. Aveau niște meclane îndoite de parcă tastau cu dinții. Și toți se pozau între ei, să maltrateze săracele obiective cu fățăuri inestetice. Mint, nu erau toți șomeri, mai erau și ratați care nici măcar n-au terminat o școală, de cretini ce sunt, dar care se integrează perfect in blogosferă. Ca să vezi standarde. Și toți își dădeau importanțâ și răgeau la karaoke, imuni la ceva ce eu numesc “simțul penibilului”br
Noah, mă întorc iar la cum să fii fabulos pe internet, dar fac o mică paranteză lipsită de glumă. Dacă scoți bani din blogging sau dorești să ajungi pe viitor să o faci, îți doresc să mori încet și canceros. Ești scursura omenirii, promotorul mediocrității în care ne scufundăm încet încet cu toții și meriți o moarte dureroasă. Acum o să zici: “dar eu nu-s mediocru”. Ia pula. Dacă ești citit mult, sigur ești mediocru. Dacă nu ești încă, o să fii. Pentru că altfel nu o să fii faimos. Așa că, preventiv, dacă aspiri la 5000 unici și reclame la chiloți pe fundal din care să îți vină banu’, ia pula de pe acuma. Aspiră din pula mea până ți se înfundă traheea. br
Evident, există și alte moduri jalnice de a ajunge un ratat cu bucile în forma scaunului care dă refresh la 5 min să vadă ce părere au alții despre părerea lui.br
Trebuie să îți lipsească simțul penibilului și să te degradezi în orice mod pentru a atrage atenția. Minți, mănånci rahat, aberezi în numele publicului, povestești lucruri penibile din viața ta, pui poze cum sugeai cariciul, orice, numa să te bage lumea în seamă (vedeți blogurile fake de curvă, care atrag mii pe zi). br
Poți să îți dezvolți și veleități anale. Te cerți pe net cu oameni cu care de fapt nu ai nimic și îi strângi de mână romantic în viața reală. Conflictul dă bine pe net, așa că dacă muști cur complet de dragul gustului te vede lumea și comentează. Sau poți să lingi curul celor mai faimoși decât tine, poate îți mai aruncă o bucată de trafic, satisfăcuți de cum le scârțâie anusul a curățenie. br
Însă orice variantă alegi, trebuie să fii perseverent. Depersonalizat, netul e predispus la băgat în seamă, că nu prea sunt repercusiuni. Dacă în viața reală calci o cordită proastă pe bombeu, tot ea își cere scuze. Pe net, aceiași cordită proastă va face crize de istericale cu spume la gură și porcăieli dacă părerea ta nu coincide cu a ei, complet mulțumită că nu poate să-și ia un pumn în gât. Asta e. Toți avem nevoia de conflict, doar că unii îs mai jalnici și nu prea și-l permit în viața reală. Compensează pe net. Nu. Eu nu. Doar că îmi place așa de mult încât nu îmi ajunge de nicăieri. br

Spor la trafic.

posted by Radu at 3:11 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 12:06

Fantezii gay cu Springtime

Sunt un tip foarte hetero, de soiul meu. Dar, ca absolut orice tip de pe lumea asta, din când in când mă mai taie nevoia de a simți adânc în gât o pulă nespălată. Și cum pot să fac să simt gustul unei puli nespălate fără să fiu gay?

Foarte simplu. Mă duc la Spring Time. Este singurul loc din univers unde poți cumpăra ceva ce arată a mâncare și, când o arunci pe papilele gustative să ai distinctul sentiment că tocmai ești futut în gură de o pulă vârtoasa. Care este secretul acestor magicieni culinari? Oare vine din lumea arabă, la fel ca și patronii infecți? Cum pot ei face lucruri aparent inocente la prima vedere să aibă gust de pulă? Care este explicația acestui paradox? Văd șaormă, bag în gură șaormă și senzațional simt cum plescăi pe limbă ditamai mădularul transpirat.

Oricum, în numele meu și a tuturor bărbaților hetero care vor să simtă pulan în gâtej fără să fie gay, vă mulțumim că existați!

Mâncarea de la Springtime: cea mai apropiată de pulă chestie din univers care nu e pulă.

posted by Radu at 8:51 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 12:06

Clabă tristă

Îmi plac cluburile de fiţe. Bamboo, Fratelli, Bellagio, Turabo, Pat, Gaia, şi alte bodegi dichisite. Ies în evidenţă ca un căcat pe cearşafuri de mătase. În sensul pozitiv al cuvântului. Şi mă simt bine. Mă simt bine că ştiu că cămaşa de pe mine, din SH a costat cât jumate din berea minimaneliştilor cocliţi, cu haine mulate şi freză de cur în bătaia vântului. Mă face să mă simt superior lor.br
Asta şi faptul că sunt nişte căcaţi cu ochi. Şi că, chit că au mai mulţi bani in buzunar, unu la mână, mă piş pe banii lor că pe mine nu mă ating cu nimic chestiile materiale, şi doi la mână, spre diferenţă de majoritatea dintre ei, am toţi dinţii în gură, de la mama lor, în pofida mulţilor pumni în gură pe care mi i-am licitat de-a lungul anilor, şi care de câteva ori chiar mi i-au făcut să se clatine. Îi am acolo, fără carii, şi cel mai important, fără stratul de rahat social cu care sunt acoperiţi grosolan ai lor.br
Just. Nu îmi place muzica aia oligofrenă, de tren cu roţile pătrate care alunecă prin visul unui robot, dar îmi face coaiele să vibreze într-un mod plăcut. Şi faptul că ei dau două milioane jumate pe o sticlă de jagermeister şi eu o beau moca, îndoită cu cappy, într-un coctail pe care io personal îl denumesc “urină strepezită”, mă umple de satisfacţie. A, şi fut şi o rasă superioară de femei, cu care poţi avea o conversaţie şi în condiţii în care basul penal “ îîîîîî tssssss îîîîîî tssss “ din hausul ăla mai retard decât orice manea nu îi acoperă vocea. Marş bă spuma societăţii. Nu ştiam că daca freci smegma mult face clăbuci. br
A, fac o scurtă paranteză, că tot e helăwinu. Dacă aveţi impresia că halloweenu la români e o idee bună, să vă fut în ureche cu picameru. N-ai ce sărbători, sărbătoreşte ceva dacic: aruncatu’ în suliţe. Scăpăm şi noi de un cretin, şi genomul uman de genele tale nedemne de procreere. Şi dacă mai văd o proastă care s-a gândit să-şi ia o rochie neagră şi să-şi pună un con în cap şi să zică că s-a costumat în vrăjitoare, să moară Vespassian dacă nu mi-o scot şi o alerg sa mă piş pe ea. Io măcar am avut inspiraţie. Mi-am tras un tricoi cu mânecă lungă decolorat, lălâu şi verde, o cămeşă de armată germana peste, boţită că cine dracu’ calcă doar nu-s tâmpit, blugi şi sconcşii în picioare. A, şi privirea sticloasă. M-am costumat în Radu: omul cu un viitor tulbure. Să mor de nu-s original 365 de zile pe an. Şi în anii bisecţi şi mai şi. br
În seara asta vroiam să-l fut pe Bugs Bunny. Pe bune. Da ‘era o ea. Eram în Pat. Pe mese dansau nişte tipe în lenjerie, dichisite foc, date cu sclipici şi cu fond de ten pe coşurile de pe cur. Să mor de mi se ridica, chit că îşi plimba una bucile aşa de aproape de faţa mea că dacă-i trăgeam o flegmă bine plasată, îi intra în cur mai adânc decât orice pulă semiflască de coclete chel de bani şi burtă gata pe care a simţit-o în viaţa ei la mizerie. Oricum, neinteresantă tipa. În schimb era una într-un costum de Bugs Bunny, pe care aş fi futut-o în diagonală. Copilul din mine era confuz. Ete-l pe Bugs, acolo, sub care se ghicesc nişte forme faine, trăgând din ţigară şi din alcool, şi dând din cur. Şi modu’ cum capu’ de iepure stătea glugit pe spate, parcă uitându-se la mine cum încerc să ghicesc curul prin costumul lălâu era şi mai mişto. Nu o dau în furry-isme, da’ i-aş fi dat-o sub coadă cu sete, să ma doară coaiele de la balansul dezinvolt. O fi fost scurt circuitul cauzat de conflictul între imaginea de epure inocent la care mă râdeam când eram mic şi gagică mişto care dansa inocent şi porno în acelaş timp. Nuj, era o combinaţie de-mi venea să o forez până în uter. Ştiu. Sunt un romantic incurabil. Da pe bune, i-aş fi dat-o atât de adânc încât să mă smeclesc până la genunchi. Mi-aş fi pocnit coaiele în ea până la stafidire, cu o sete de să fac febră musculară în lobii urechilor. Just, eram şi sub influenţa alcoolului, da’ i-aş fi tras un porno transcedental de să fac scorburi pe pulă. Eram înconjurat de muieri în chiloţi şi vroiam să futez un iepure. br
Pula mea…..

posted by Radu at 4:01 am

Paul Atreides

31st October 2010, 12:07

Telefonul ascultatorului.

Mda. nu am timp să mai fac un text deocamdată. E saptamână grea la şaormeria la care lucrez io. Pe lângă faptul că e mult de muncă, m-au pus şi să fac şi kebapii tot io, deşi nu prea mă pricep la kebapi şi ma doare mâinile. Şi cică pun şi prea multă maioneză. br
Oricum. Până când o să am mai mult timp, secţiunea întrebări şi răspunsuri: br
Voi daţi o întrebare în comment legată de absolut orice, viaţă, univers şi restu’ chestiilor, şi eu, ca omniscient vă răspund, editând acest text. Dacă nu, puteţi să vă scobiţi în nas aiurea până oi avea timp să-mi scot ketchupu’ de sub unghii si să scriu.br
————————————br
Î:Ce mai faci?(in afara de scuipatul in kebapul clientului, ca doar de acolo maioneza)
R: Ete n-am dormit de 2 zile, literalmente, fara figuri de stil si acu’ is in faza de fericire violentă. Mai exact aştept să mă calce unu pe nervi să îmi scot un şiret de la bocanc şi să îl strâng de gât cu el. Sau să-i fac o cravată cubaneză cu desfăcătorul de conserve de la briceag. Din păcate nu prea mai am şanse că mă prăbuşesc, în final, în pat pentru câteva ore.br
Î: Da’ norii cand se duc, un’ se duc?
R: Habar n-am. Io nu mă uit în sus. E mai cul să te uiţi aşa, spre pământ şi în faţă şi din când în când să ridici privirea spre ochii cuiva, cu arcuirea aia din sprâncene care să sugereze fin un “ce bă, vrei un pumn în gât?”br
Î: 42?
R: Da, atât o am.br
Î: Întrebare retorica: ce preferinte aveti la saormarie, o grasa inteligenta sau o bucata de carne slaba da proasta?
R: Personal, prefer una slaba şi inteligentă, vorba lu’ bunică-miu, decât urât şi prost, mai bine frumos şi deştept. Dar fiind întrebare retorică, nu răspund.br
Î: De ce?
R: Ştii tu.br
Şi acuma calupu’ curioasei:
Î: cum il va chema pe primul meu copil ?
R: Specimen #4257br
Î: cate grase a mancat hamlet
R: Cred că destule. Pare genul unsuros pe degete, şi are şi veleităţi de Ahab.br
Î: Poti fi SIGUR ca mori daca te otravesti, inghiti o grenada, iti dai foc, dupa care te arunci in gol de pe inter? (asta chiar ma-ntereseaza, serios)
R: Nu mai simplu mă rogi pe mine frumos? Nu de alta, dar oamenii au instinctul ăla să se răzgândească în ultimul moment. Plus, nu dai bani pe nimic, imi aduc propriile instrumente.br
Î: de ce-a divortat Raduleasca de 3 ori (si de ce s-a insurat cineva cu ea de 3 ori) ?
R: Că e curvă de lux. Curvele de lux mereu îşi găsesc fraieri. Şi acuma e MILF. Deşi în 4 ani dacă nu îşi găseşte ceva permanent a ieşit din ecuaţie.br
Î: ce-a fost mai-nainte, blogu’ sau shaormeria ?
R: Cam în acelaşi timp. Şaormele le fac cum vrea clientu’. Simţeam nevoia să rulez ceva cum mă taie capu’.br
Î: ce-ai prefera sa fii, gay sau zoso?
R: gay. se vede că eşti gay doar când te fuţi în cur, şi poate să-ţi şi placă sau celor din jur. Zoso e zoso tot timpu’ din păcate pentru el.br
Î: mai doresti sa scrii in blog sau ai de gand sa te stergi la cur si sa abandonezi proiectu asta?
R: Gogule, după cum ai opserva, dacă ai căsca pleoapa, io am saptamâni mai active, şi unele mai fără conţinut. După cum mă taie, am timp, chef, etc. Nu am să scriu niciodată ceva din datorie, de dragu’ de a face hituri sau alte prostii de genu’ Când am o idee pe care vreau să o exprim, o exprim. Când nu, fac altceva. Oricum prostiile de aici îs puse frumos la dosar şi combinate cu alte ocazii.br
—————————–br
Î: radule, ce face vantul cand nu sufla?
R: Face ce fac şi io când văd că nu-mi iese cu vorba bună. Bate.br
Î: porţi bocanci constant?
R: Doar şase luni pe an. Şi în timp ce fut. Pentru stabilitate.br
Î: Who’s youre daddy?
R: Superfly br
Î: Radule, ce are toata lumea cu puttycat? si care-i problema ei?
R: Cred că e unu’ singur care îşi tot schimbă numele, deci nu e prea multă lume. Probleme, eh, probleme avem toţi. Nu pot să zic. Confidenţialitatea psiholog-pacient.br
Î: 1. de ce nu e nimic in gauri?
R: Unele găuri au chestii în ele. Dar dacă nu ar avea posibilitatea de a fi cavităţi goale, n-ar mai fi găuri. br
Î: 2. unde se duc mustele iarna?
R: Păi se ascund prin crăpături. Aşa e iarna. Ţânţari mai sunt, da’ muşti pula. br
Î: cate cuaie ai? dar testicole?
R: Două. Dar sunt omnicoaie. Adicătelea sunt omniprezente în universul cunoscut atât în spaţiu cât şi în timp. Oriunde şi oricând.
—————————br
Î: Care e melodia ta preferată?
R: Strapping young lad – bring on the youngbr

Î: Daca ai fi nevoit sa futi una dintre rimmuna si puttycat, pe cine ai fute?
R: Hah. Are un raspuns hazliu întrebarea asta, doar că prefer să råd numa io.br

Î: de ce stau casele afara?
R: Sunt prea mari să încapă înăuntrubr
Î: Unde salasluieste squirtul?
R: Nu cred în mos craciun, squirt și atomi. E fake. Ca si orgasmul la femei. br
Î: Unde lucrezi de fapt?
R: Ehe. Bună întrebare. Într-un loc cu care prefer să nu fie asociat blogu’ ăsta. Dar nu e secret de stat. Dacă bagi nasu’ puțin o să te prinzi. br
Î: cat ficat intra la un pate antefrig?
R: Cåt negru sub unghiebr
Î: Cine-a pus cårciuma-n drum ?
R: Nu se știe, dar ăla n-a fost om nebun.br
Î: cum se numește spațiul dintre dinții unui pieptăn?
R: Arăt a genul de om care se piaptănă ? Să fim serioșibr
br
Hai că promit că în curând mă întorc la scris full time pe aici. O zi, maxim doua.br
——————————————-br
I: te-am vazut odata pe strada si nu ai fata nici de bataus nici de anarhist. si-atunci, de unde aceste coaie mari si virtuale?
R: Clar nu eram eu. Doar cineva care seamana cu o varianta soft de minebr
I: daca statu’ ar fi condus de-un poponar, te-ai fute in cur?:D
R: Te-as fute in cur si cu base la putere, zi-mi cand si unde si ce margarina preferibr
I: What is the purpose of meaning?
R: da

posted by Radu at 12:31 am

Paul Atreides

31st October 2010, 12:08

Să lăsăm loc de imaginaţie

Am o săptămână de când nu am mai mai scris pe aici. Probabil v-aţi gândit: “hei, e ok, mai are nevoie şi omul de o pauză din când în când, mai rămâne fără inspiraţie”. br
Nah. Eu nu rămân fără inspiraţie. Pur şi simplu nu am avut chef. De ce? Păi simplu. Că vă dispreţuiesc. Probabil vă gândiţi acuma “ha ha, trebuie să urmeze gluma”. Nu. Nu e nici o glumă. Cum vine asta? Păi simplu. Sunteţi naşpa. Acuma o să vă gândiţi: “ nah, de unde ştie el că-s naşpa? Nici nu mă cunoaşte. Vorbeşte aiurea, trebuie să urmeze gluma”. Nu. E doar o opinie educată. Just, nu te cunosc, dar e posibilitatea foarte ridicată să fii ultimul excrement plictisitor uman. De fapt e un test simplu ca să îţi dai seama daca eşti o bilă uscată şi plictisitoare de fecale: Eşti eu? Nu. Rămâne cealaltă opţiune.br
Cele de mai sus fiind zise, e amuzant cum daţi refreş în fiecare zi după doza de umor neconvenţional, chit că nu vinebr
(… aici mai era un paragraf foarte explicit pe care l-am tăiat pentru că e mult mai hazliu să vă imaginaţi ce bolnăviciuni aş fi putut să scriu. am lăsat doar sfârşitul)br

…partea gentilă a unui cuţit. Pentru că am imaginaţie şi voi nu. Mă face asta mai bun decât voi? Evident. Dar dacă tot aţi apucat să vedeţi că am scris ceva nou şi v-aţi dat pantalonii jos, hai să fac şi vreo două glume fine. br

Wikipedia este, la fel ca şi mecla voastră, apogeul declinului uman, doar că intelectual, nu estetic. Teoretic este vârful piramidei de cunoştinţe umane. Practic este locul unde poţi să afli mai multe despre a href=”http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_Pok%C3%A9mon_characters”personajele din Pokemon/a decât despre a href=”http://en.wikipedia.org/wiki/World_war_2″al doilea război mondial/a. No acu câteva zile îi explicam unei tipe ce e ala a href=”http://en.wikipedia.org/wiki/Bukkake”bukkake/a, pentru că sunt genul de om care ţine la educarea maselor. Şi am dat un link la wikipedia, să fiu exhaustiv. Aparent, wikipediştii sunt mai exhaustivi decât e omeneşte necesar. Pentru ei nu a fost de ajuns să explice că e actul dubios sexual japonez în care un grup de bărbaţi se adună în jurul unei femei şi fac o labă pe faţa ei încăpătoare de sloboz. Userul seedfeeder s-a gândit: “Hmm, oare cuvintele sunt de ajuns? Oare prin simpla descriere un grup de barbaţi lăbându-se pe mecla unei tipe, am creat o imagine destul de clară? Ce mă fac eu, ca ultimul retardat ce sunt, scursura băloasă a societăţii, dacă se înţelege greşit? Ştiu! am să a href=”http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Wikibukkake.png”DESENEZ/a un grup de bărbaţi storcând carasul cu barbă pe tenul unei donşoare, ca să se înţeleagă PERFECT. br
Băi gogule, aveam nevoie de desen? Eşti tâmpit? Dacă spui că Gokkun (din linku de la celalalt articol, doar n-am cautat) e când o tipă bea un pahar mare de sloboz, crezi că eu nu aş putea să îmi imaginez, cu mintea mea limitată cum arată o tipă care bea sloboz? Trebuie să a href=”http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Wiki-gokkun.png”desenezi o tipă cu un pahar mare de sloboz în mână/a ca să înţeleg ideea? E un concept atât de alunecos încât minţii mele îi trebuie un suport grafic ca să-l înţeleagă în totalitate? Dute-n pula mea de cretin ba seedfeeder. br

Şi în final, a href=”http://en.wikipedia.org/wiki/Smegma”articolul despre smegmă/a de pe aceiaşi wikipedia. Nu sunt genul greţos. Poţi să îmi zici şi să îmi arăţi orice. Am rămas neimpresionat de goatse, tubgirl, harlequin baby, 2girls1cup, cakefarts, lemon party şi multe, multe alte dubioşenii de pe net, dar când văd poza aia de la articolul despre smegmă, literalmente simt cum îmi zvâcneşte stomacul, încercând să proiecteze nişte vomă pe ecran şi să acopere scârboşenia aia. br
Brutal. Wikipedia e o idee bună. Păcat că e pusă în practică de idioţi bolnavi. Ar trebui să fie un test ceva, pe care cand il pici sa iti spună: “îmi pare rău, sunteţi prea deviat sexual să aveţi dreptul să editaţi wikipedia. suntem convinşi că aveţi intenţii bune, dar publicul general nu este interesat de un articol despre cele mai bune lubrifiante naturale pentru futut găini. Încercaţi în altă parte. Sau mai bine alergaţi cu gâtul spre obiecte ascuţite. Vă mulţumim anticipat.”br
Uneori, şi părerea asta îmi este întărită şi de căutările de pe google care dau spre saitu ăsta, ei bine uneori am impresia că sunt ultimul om fără fetişuri bizare de pe planetă. Că sunt singurul care nu vrea să vadă ţâţe de babe la plajă, să facă labă între doi câini, să dea muie la un urangutan, să vadă filme porno cu femei păroase, sau să-şi introducă animale mici în rect. Nu inventez rahaturile ăstea. Chiar ăştia sunt oamenii cu care împărţiţi internetul. Care par normali la prima vedere. Şefi, colegi, rude, prieteni. Toţi zâmbesc mediu la voi şi când ajung acasă şi-o scot şi caută bolnăviciuni pe net.br
Cred că sunt cel mai mare pervers sexual. Printre ultimii oameni care vor doar să fută femei normale. Preferabil după ce le cunoasc cât de cât. Şi nu mereu, doar când au chef. Cea mai mare anomalie sexuală a secolului 21. Nu vreau să mă îmbrac în costum de zebră şi să mă cac pe o masă de sticlă în timp ce ling un cactus cu globii oculari. Împuşcaţi-mă.br
Dacă nu pe mine, pe ei. Io-s mai puţini totuşi.

posted by Radu at 2:56 am

Paul Atreides

31st October 2010, 12:09

Senzaţional. Anim’Est, ca absolut orice pe lumea asta, mi-a provocat o combinaţie de furie şi dezgust.

Aş vrea să folosesc mai puţine metafore cu căcat. Să descriu şi altfel lucurile de căcat decât folosind căcat. Chiar o să mă strofoc de acum înainte dar, aici nu merge. Am văzut la Anim’est un calup de scurt metraje româneşi, făcute de distruşii ăia de la UNATC şi UNARTE care altfel nu poate fi descris. Dacă m-aş fi căcat într-o sită, m-aş fi întors invers şi m-aş fi pişat peste căcat, filtrând pişatul prin căcat, zeama rezultată ar fi avut o valoare INCOMENSURABIL MAI MARE decât toate porcăriile ălea de scurt metraje despre nimic, fără idee, desenate oribil şi lipside de orice urmă de artă, estetică sau orice altceva pozitiv vreţi voi.

Nu. Mai trântesc una. Să comparăm arta, la modul general cu un căcat mare şi aburind. Ei, să zicem că, în calitate de artist, vrei să faci un căcat mare şi aburind dar, aşa la început, te mulţumeşti să îi ştergi la cur pe alţii şi să te bucuri că ai şi tu o urmă de artă pe o bucată de hârtie igienică. Dar băieţii ăştia (şi mai ales fetele, mamă ce animaţii egocentrice şi profunde ca un balon de săpun făceau şi ele), ei bine băieţii ăştia se grăbesc prea tare şi şterg la cur pe altu’ înainte de act şi arată la toată lumea o bucată de hârtie igienica cu trei floci antrenaţi de fricţiune şi o dâră de hemoroid şi spun bucuroşi că au atins arta. I-au zgâriat suprafaţa.

Fals băieţi. Fals.
Bun. Terminăm cu scatodelirul.

Filmele se împărţeau în două categorii:
– Ar fi fost relativ hazliu dacă eram grav fumat
– M-ar fi speriat rău dacă eram grav fumat.

Nici măcar nu le-au selectat în aşa fel încât să te bucuri de ele drogat sigur. Artiştii plei.
Măcar m-am dus cu colegu’ Andrei şi am comentat ca nişte mârlani şi am râs (de comentariile noastre, că pe ecran nu era nimic hazliu). Şi dup-aia am văzut un lung metraj “Angels and Idiots” care a fost relativ ok, pentru că am rezonat ceva cu personajul principal care era un mârlan.

Ceea ce m-a adus la concluzia zilei. Unii oameni fac chestii mişto dar, în general nu-s români. Artiştii români sunt prea ocupaţi să-şi miroasă propriile băşini şi să se bată pe spate unu’ pe altu’, profund înglodaţi în coconul lor de autosuficienţă să facă chestii mişto. SAU, SAU, PUR ŞI SIMPLU SUNT IDIOŢI. Toţi futuţii în glandă ajung în domeniul artistic pentru că nu se pricep la absolut nimic practic şi deduc din asta că e din cauză că sunt înzestraţi. Turmă de respiraci pe gură care se cred speciali şi funcţionează pe principiul “dacă faci ceva destul de abstract, automat e profund. NU E BĂ, înţeleg simbolurile, când există, nu m-am născut la mă-ta-n păpuşoi şi n-am copilărit ducând oile la păscut şi futând gâşte. Înţeleg ceva din artă. Îmi dau seama când aţi avut o idee mediocră şi aţi implementat-o atât de prost încât nu se mai vede pentru că sunteţi idioţi şi îmi dau seama şi când nu aţi avut nici o idee şi aţi încercat să ascundeţi asta cu un maldăr de chestii fără sens, poate nu se prinde nimeni, cum ascunde mâţa rahatu’.

Sunteţi proşti bă, UNARTE, UNATC şi de unde dracu’ aţi mai venit. Idioţi inutili care o să sape la canal la următoarea dictatură (a mea), nu din cauză că arta o să fie persecutată ci pentru că munca de jos trebuie făcută de ultimii oameni.

Dacă intraţi pe pagina festivalului, uitaţi-vă puţin la oaia aia. Se vede după expresia ei de resemnare şocată ca a fost molestată de artişti falşi.
—————————————————————————
Şi dup-aia s-au aprins luminile în sală şi i-am văzut în toată splendoarea, toată gloria lor.

Aţi observat vreo dată că orice om lipsit complet de personalitate, de orice urmă de ceva interesant, se îmbracă excentric ca să ascundă acea lipsă cruntă de individualism intern ? Compensează prin aspect ce nu pot scoate pe gură.

Şi pălăriuţe, şi eşarfe, mii de brăţărele, haine în pătrăţele, ochelari cu rama groasă, freze asimetrice, freze în ochi, freze parcă făcute de mine la beţie, gagici cu dreaduri…

Gagici cu dreaduri e mult zis. N-am văzut în viaţa mea o tipă mişto la faţă cu dreaduri. Toate sunt şterse şi băşite, machiate în căcăniu sau deloc, că de, îs hipioate şi salvează balenele îndoindu-mi mie basonaşele şi conuleţe cu meclanul lor hidos sau ce scop or fi având. Nu merge bă. Daca aş fi vrut să fut ceva cu dreaduri, aş fi futut un Predator. Şi să vă spun io, ca am avut, din idioţenie, dreaduri vreo 2 luni. Îs cele mai insalubre chestii pe care poţi să ţi le faci la păr. Pe lângă faptul că îţi distrug părul de trebuie ras dup-aia, adună şi mai multe gunoaie decât toate firmele lu’ Prigoană adunate.

Cât pot să urăsc eşarfele. Înţeleg să porţi la gât ceva când îs minus 20 de grade, sau când vrei să jefuieşti o bancă în vestul sălbatic şi ai nevoie de ceva pe meclă. Dar la 20 de grade cu plus ? Las, că ştiu io! Vâ gândiţi la mine, ghiduşilor, vreţi să îmi uşuraţi munca de a vă spânzura! Veniţi cu materialul gata, sa trebuiască doar să găsesc o cracă. Staţi voi liniştiţi că am tot timpu’ 5 metri de funie în rucsacul ăla urât de tot îl port în spate. N-am nevoie. Iar bărbaţii cu eşarfe = uberpenibil.

Şi atâtea proaste pe metru pătrat, fasolindu-se şi dând ochii peste cap şi vorbind tare în romgleză, să audă lumea că ele e mai cultivate decât sfecla. Nu vedeţi bă că sunteţi atât de poaste că vă ştergeţi la cur invers şi vă umpleţi pizda de căcat ? Artă vă trebuie vouă?

Gata. M-am calmat. Ne vedem la următoru’ festival. Pace vouă.

posted by Radu at 4:13 am

Paul Atreides

31st October 2010, 12:10

Sunt un tip sensibil

Câteodată, da’ numa câteodată, când cineva vorbeşte cu mine nu am fantezii spontane cu mine devorându-le sufletul în timp ce ei ar urla în agonie. Se întâmplă chiar să îi ascult pe unii şi, abia apoi , după ce le procesez idioţeniile să încep a visa cu ochii deschişi la cum ar fi să devorez suflete. br
Îmi dă sângele când mă scobesc în nas prea tare şi mă buşesc lacrimile în timp ce borăsc.br
Mi se pare ca Johnny Depp a cântat frumos în Sweeney Todd şi uneori dansez când sunt absurd de beat. Da’ absurd.br
Mi-o ţin delicat, cu două degete când mă piş. Uneori fac floricele din jet prin ţărână sau prin zăpadă. Artistic, nu glumă. br
Puii de pisică mi se par adorabili. O găleată de pisoiaşi în flăcări m-ar întrista. br
Uneori când mă uit la un film romantic şi ei doi se sărută la sfârşit, dându-şi seama de adevăratele lor sentimente, simt o furnicătură emoţională pe vârfu’ plei. br
Dacă îmi place tare de o tipă îi trag o palma la cur drept compliment, semn de apreciere şi recunoaştere a valorii ei . E gestul cel mai frumos pe care poate să-l facă un bărbat. Dacă îi dă şi un buchet de flori, la derută, înainte de palma la cur e deja PREA romantic. Evident eu nu dau flori, nu-s chiar aşa de sensibil. Da si io-s sensibil. Adica as putea sa simt ceva asa de profund pentru o tipa incat as lasa-o sa-mi taie o mana da nu cred ca ar aprecia gestul. Desi nu se compara cu un buchet de flori.br
Rar, când văd un curcubeu şi nu-s prea atent, nu mă gândesc că curcubeele sunt foarte homo. br
Nu înjur surzi pentru că nu e fair play. Prefer să le fac semne explicite cu mâinile şi chiar cu tot corpul pentru că sunt expresiv. br
Utilizez săpun, after-shave, deodorant şi alte produse cu mirosuri străine corpului meu. Cu toate ăstea tot am un iz de bereeşec. br
Când am auzit că cineva a murit, beau o bere în memoria lui. Când cineva are o bucurie, beau o bere în cinstea evenimentului. Când nu se întâmplă nimic, beau o bere neutră. Dar nu e la fel. Niciodată nu e la fel. Parcă o beau împotriva voinţei mele. Uneori ma matolesc in asa hal incat sunt in asa hal de sensibil ca vreau senzatii unice. Gen sa ling un bec cat e inca aprins in fasung. Poate exista ceva mai sensibil de atat? Implauzibilbr
Mă rad pe coaie cam o dată la două luni. După, câteva săptămâni folosesc expresia “pentru asta m-am ras io pe coaie?” mereu când vreau să îmi exprim dezamăgirea faţă de o chestie, situaţie, eveniment, persoană sau scor final la Spider Solitaire. br
Ţin lingura delicat, cu două degete şi cu ăla micu în aer complet în altă direcţie.br
Nu pot să mă uit la un film porno decât dacă simt o anumită atracţie între actori. Să se vadă în ochii lor că ar putea să existe o circumstanţă în care ar putea să se fută unul cu altul şi fără să le dea cineva bani. Să se vadă un sentiment potenţial între ei. Răcnetele şi lubrifiantul nu mă conving destul cât să cred povestea. br
Beau bere Redds. Ştiu că are gust de urină de unicorn homosexual dar îmi place. Îmi place şi lichiorul şi vinurile dulci şi demidulci (ălea de chizde). Sunt atât de bazat pe sexualitatea mea încât pot să beau ceva gay fără să mă doară gonadele după. br
Am hârtie igienică parfumată şi mănânc multă ciocolată. Fac şi rime involuntare uneori. br
Gătesc. Gătesc prost, dar gătesc. Folosesc buruieni excesiv şi fără discriminări pentru că le am acolo şi mă simt mai artist când le folosesc. Deci fac un sos de spaghete cu busoian, maghirandru, cirlimbel, tarhon, oregano şi alte plante de-ăstea fictive fain rău. Iese absolut comestibil uneori. Rar tare mă taie diareea după ce mănânc ceva gătit de mine. Maxim de două ori pe lună. Şi să vedeţi ce tandru presar condimentele ăstea delicat, cu două degete parcă-s Jamie Oliver când se pişă. br
Mă uit la apus când nu am absolut nimic mai bun de făcut, gen să nu mă uit la apus.

posted by Radu at 10:58 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 12:11

“The Notebook” mi-a făcut testiculele să plângă

Mult am mai scris…
Din masochism profund, iremediabil, barbar şi inefabil m-am uitat la “The Notebook”, filmul ăla din 2004 universal acceptat de toate pizdele proaste ca fiind cel mai romantic film recent, după cum îi spunea şi numele directorului unde îl pusese proasta de la care l-am piratat, adică vreau să zic “eliberat” de pe DC++ : “The NOTEBOOK – cel mai frumos film de dragoste ever”. Fiind în medie cu 50% mai deştept decât orice om căruia ar putea să-i placă voma asta cleios-siropoasă şi jenantă pentru întreg sexul masculin, am văzut filmul la viteza de 150%, asfel economisind timp şi amuzându-mă de vocile piţigăiate.
Sar direct la concluzia principală. Pe mine m-a făcut să mor puţin pe dinăuntru. Acum am nevoie să îmi injectez alcool metilic direct în orbite şi să mă tăvălesc cu timpanul pe nişte boxe din care urlă la maxim cel mai brutal metal existent la mine pe hard ca să spăl găozismul ăsta cu care mi-a fost inundat creierul. Frige ţeava de net de la cât porno cu măicuţe lezbiene care îşi dau limbi în bască în timp ce îşi lărgesc reciproc sfincterul cu crucifixe groase cât glezna mea am pus la tras. E singurul antidot pe care îl ştiu destul de puternic să contracareze efectele homo pe care le are acest film asupra unui creier simplu, de bărbat.

Da’ să vi-l povestesc.
În primul rând n-am înţeles de ce se cheamă “The Notebook”. Un titlu mai descriptiv ar fi “Doi castraţi şi o curvă” . Un moş îi povesteşte unei babe amnezice o poveste de dragoste lăbărţoasă (avem poveste în poveste, cât de original). Filmul ne dă pe spate când ne dăm seama la sfârşit că povestea este de fapt povestea lor, şi moşul încearcă doar să-i aducă babei aminte. Îmi pare rău, dar dacă cineva nu s-a prins din primele 5 minute ale filmului de această uberprevizibilă răsturnare de situaţii, este idiot profund şi merită împuşcat pentru purificarea genomului uman de cromozomii lui substandard. Dar trecem la povestea în poveste:br
EA: dichisită cu nasul pe sus din familie de bogătaşi, cu educaţie şi pretenţii care nu prea ştie să se distreze decât pictând, o face pe greaua de prins şi râde ca proasta la pulă când cineva face ceva nonconformist. br
EL: ţărănoi insistent, care n-are bani să se şteargă la cur, băbălău notoriu şi tipul uşor de ţinut sub papuc. O cucereşte umblând prin jurul ei ca un căţeluş lingău, insistând jenibil, târându-se în genunchi ca ultimul fraier şi făcând-o să râdă ca proasta la pulă prin tot soiul de acţiuni nonconformiste cum ar fi trântitul în mijlocul străzii sau atârnatul de o roată mare la bâlci. Genul de căcat cu ochi care de te face de ruşine prin asociere. Evident nu are prieteni.br
O impresionează convigând-o să se aşeze cu el în mijlocul străzii. Aproape îi calcă maşina. Ea râde ca o retardată de originalitatea situaţiei şi deja e fleaşcă.
Rezultă dragoste cu năbădăi demonstrată cu un montaj de vreun sfert de oră în care ni se arată cât de bine se înţeleg ei. Mai exact filmări scurte cu ei belind fasolea unu’ la altu cu diferite decoruri în spate. HAHA HI HI ce bine ne înţelegem noi doi. Pe la minutul 30 se întâmplă ceva normal: El dă să i-o înfigă. Ea se cacă pe ea ca proasta, începe să vorbească idioţenii, el ezită să i-o bage, fiind destul de prost şi neştiind destulă psihologie feminină să îşi dea seama că trebuie să i-o basculeze adânc şi prin surprindere şi când ea începe să comenteze să îi zică “Taci fă că îmi moare pula de cât de mult behăi”. E atât de prost încât chiar zice aia cu “Nu trebuie să faci asta dacă nu vrei”. Bă prostule, aşa mori virgin, cu replici de-ăstea lipsite de testosteron. Nici măcar nu arată o bucată de ţâţă acolo, pentru ochiu hulpav al privitorului în toată scena. Proastă regie. br
Cu ajutorul magiei numită “GRAFICĂ PE CALCULATOR”, am refăcut scena realist, cam cum ar arăta daca ar arăta chestii pe care ar trebui să le arate. Skill, nu vrăjeală.

Momentu’ e stricat, pe ea o caută mă-sa cu polţia. Ni se serveşte clişeul obosit al părinţilor care cred că e tipul e prea luzăr pentru fiica lor (sincer, chiar e. eşuează la viaţă la modu’ general tipu’). Apoi se ceartă, ea îl ia la palme şi el plânge ca o curviştină. Da, aţi auzit bine, nu invers ca în viaţa reală. El îşi ia palme şi pişă ochii. E de insistat aici. EA îi dă lui palme şi el nu îi fute un cap în gură, cum ar face orice bărbat normal în această situaţie. Mi-e aşa de milă de cât de fraier e ăsta că i-aş da un coi de la mine. Chiar nu are.

Şi hai să bag viteză că deja m-am plictisit de poveste.
Ea se cară la facultate la pulivar la New York,
fătălăul îi trimite o scrisoare pe zi timp de un an pe care le opreşte curva de mă-sa ei, (vai ce dobitoc. fă-ţi bă blog daca tot vrei să scrii idioţenii pe care nu le citeşte nimeni),
începe războiul, el se duce şi se întoarce la fel de fără coaie cum a plecat (aparent războiu’ nu te face bărbat cum ai crede).
Ea se îndrăgosteşte de un molâu la fel de castrat ca şi fraieru’ ăstălalt da’ cu mai mulţi bani,
el îi vede împreună, se întristează în pantaloni şi în loc să strige “curvooo” se duce să reconstruiască casa în care era să o coclească pe asta şi să îi dea în cap lu’ mutu,
ea e cerută în căsătorie de fătălău’ ălălalt,
zice da,
vede o poză cu fătălăul original,
leşină, îi bagă o vrăjeală de popă de ţară lu’ fraier #2 ceva de genul “îmi trebuie timp pentru mine, de ceva timp nu mai pot să pictez!”
Aţi înţeles bă fraierilor ce profundă e parapanta asta? E metaforă aia cu pictatu’ bă! Adică se simte îngrădită creativ şi neîmplinită! Îl iubeşte dar nu în aşa hal de cu năbădăi ca pe primul! Nu o inspiră! Nu o face să se simtă destul de vie! Cine ar fi crezut ca o curviştină poate să simtă chestii atât de profunde?

Evident se duce la ăsta,
Se plimbă cu barca prin ploaie şi râd ca doi retarzi. Vai ce situaţie amuzantă, plouă pe noi şi suntem în barcă AHAHAHAH
si cei doi se joaca de-a “ascunde salamu’”, în sfârşit, pe la o oră jumate de la începutul filmului, deşi iar nu arată nici o bucată de ţâţă
apoi se întoarce la fraierul bogat, şi îi spune tot, fiind proastă. br
Aici iarăşi e o fază la care se merită insistat. El spune: Am trei opţiuni; ori să-l bat pe ăsta, ori să-l omor, ori să te părăsesc pe tine.
NU. ÎMI PARE RĂU DAR NU ĂSTEA SUNT OPŢIUNILE DUPĂ CE TE-A ÎNŞELAT VIITOAREA NEVASTĂ. Nu e vina lu ăla bă, că n-a alunecat proasta şi a căzut în pula lui. Ăla n-avea nici o obligaţie. Singura opţiune decentă pe care ar avea-o e să se sature de bătaie pe curva proastă de viitoarea fostă viitoare nevastă. Să îi pună un picior pe gât şi să îi care pumni în cap până i-l face cât găleata şi dup-aia să-i dea cu scaunu’ ud pe spinare până se îndoaie ceva. br
O părăseşte, curva se întoarce la fraierul ei iniţial, care nici el nu pare prea deranjat de faptul că asta oscilează între el şi ălălalt ca o bagaboantă notorie şi o acceptă aşă cum e. Trăiesc amândoi fericiţi până la adânci bătrâneţi şi în metapovestire boşorogii, adică tot ei mor unul în braţele altuia.

CE poveste de căcat. E aşa de de căcat că a supt tot umorul din mine. În aşa hal de jenantă e povestea că nici nu pot să fac mişto de ea. Pur şi simplu doi proşti salivează dupa o curvă oportunistă care nu ştie clar în ce direcţie sunt mai multe beneficii. Nu există o singură reacţie masculină în tot filmul. Nu există umbră de testosteron în replicile şi acţiunile celor doi. Sun doar 2 fraieri sub papuc din care face ce vrea o coardă cu pretenţii. A fost cea mai mare pierdere de timp din viaţa mea uitatul la acest film si scrisul acestui text de doi bani.
Dacă ţi-a plăcut filmu’ ăsta meriţi un pumn în stomac.
Mă duc să fac o clismă intelectuală cu porno să îmi revin că literalmente mă simt mai prost decât acu’ câteva ore. Chiar m-a îndobitocit filmul ăsta.

posted by Radu at 4:16 am

Paul Atreides

31st October 2010, 12:12

Curzilla

Sigur, acum e prinsa în temnița blugilor strâmți. Dar aceștia nu sunt destul de puternici să o răpună pentru mult timp. În curând vor pocni și CURZILLA va fi liberă. Tokyo va fi nimicit. Săracii japonezi nici n-o să știe ce i-a lovit.

Nu e cel mai mare cur pe care l-am văzut, dar e oribil de disproporționat. Dacă te uiți în sus pare reelativ normală muierea. În jos, mutant. Aparatul, din păcate, nu poate captura ondularea sinistră a slanei în mișcare. Valurile tectonice din osânză.

Ce fotografiez io când mă plimb romantic prin grădina botanică.

Noah, acuma că v-am oripilat, să mă laud. Am înfrânt! După lupte seculare, am luat 13 restanțe și am terminat facultatea. Epic. În sfârșit pot să mă întorc la frecat pla. Birjar! Către cea mai apropiată orgie!

posted by Radu at 1:27 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 12:13

Ce chestie interesantă am văzut io azi:

Da să începem cu mijlocu’.

Am fost la o gală de-asta de donaţii de verzi pentru verzi, gen plantat copaci şi salvat balene sau alte prostii din categoria “Captăn planet, hiz ar hiro, gonă bring poluşăn daun tu ziro….”. Bucurenci, Răduleasca şi alte animale mondene.

Nervozant din startul ideii, să mă învârt printe activişti, eu fiind un pasivist convins.
Da’ destulă introducere.

Am ajuns acolo, când zic acolo vreau să zic la pulivar la Buftea pe domeniile regale mă-sa-n cur că departe mai e. Mai aveam puţin şi ajungeam la Braşov deja. Oricum, să nu îmi pierd ideile măreţe. Am ajuns acolo cu un microbuz. Persoana de contact, un peon de-al lui Bucurenci. Detestabil bastard acest bastard detestabil. Mi-am dat seama de cum l-am văzut că e un bastard detestabil. Era genu ala , hippie-homo-metrosexual. Ştiţi voi, genu’ hipiot la origine, da’ foarte dichisit, cu păru prins, zâmbet omniprezent, bine bărbierit ( bă aştia, mai lăsaţi in plm lama că ne faceţi de căcat pe noi de ne bărbierim o dată la 5 zile); costum, da nu costum de om normal. Costum de metrosexanal d-ăsta, era gen tapetu lu bunica, cu mici modele pe dunguliţele bej. Costum mai hidosnic n-am văzut de zile, să n-am parte. Evident avea şi manpoşetă. Bă găoznicilor, dacă e mică şi pe umăr, e poşetă. Ţine-ţi tampoanele de rezervă în buzunar ca un bărbat adevărat.

Şi bastardul detestabil vorbea în microbuz cu două jurnaliste de la mă-sa-n cur, cui dracu îi pasă unde scriu ălea dintre care una avea un neg deasupra buzei de sus ca mustaţa lu Hitler. Asta dacă Hitler ar fi avut mustaţa circulară şi puuu uuuu ţin pe dreapta. No, ajung acuma la ce m-a enervat la scârbavnicul ăsta odios. Vorbea de poluare sau gen (evident) şi la dioxid de carbon îi zicea SII-OOH-TUU. Să mori tu! Ia bagă bă capu’ în nişte heigi-tuu-ess-ooh-foor, futu-ten inimă de ango-saxofon cu pedale.

Ajung acolo, tunel cu lumină stroboscopică, monitoare cu deşeuri şi fum. Laser frate, ce n-aţi zis că e de rave că aduceam o votcă palmată în trelingu’ ADIDAS şi un epileptic să ne râdem. Cică trebuia să ne sparie. Sictir bă. E doar lumină, nu e paianjeni.

Bă şi aveau ăştia nişte figuranţi. Literalmente figuranţi, nişte hipioţi ordinari îmbrăcaţi în ţărani care frecau fânu şi beleau ştiuletele. Da lent şi în sictir rău. Şi să vezi şomerii! Îl strângeau (fânu) grămadă, dup-aia îl împrăştiau la loc, îl suiau în căruţă, îl dădeau jos. Bă, aia e labă tristă ce faceţi voi, ia marş de săpaţi la canal. Vă faceţi că munciţi ca pe vremea lu ceaşcă. Plimbaţi paiu’ pe ogor.

Şi invitaţii erau de două categorii: sclifosiţi şi dichisiţi. Ok, o categorie. Şi mai venea câte unu ţupa ţupa la pseudoţărănoi, lua furca ca pe un artefact şi o înfigea GHIDUŞ în fân. “VAAI, UNDE E BUTOANELE”. La mă-ta-n cur. Aţi ajuns la bucale de la coada vacii acu 5 ani şi aţi uitat de ce cotor se ţine furca.
Şi Valentina Pelinel, aia a lu’ prostovanu’ de Boureanu, bă era bună, aj fi coclit-o-n bătătura aia de şi-ar fi scos paie din cur o lună.

Şi l-am văzut pe Ianţu şi, deşi l-am mai văzut de căcălău de ori, abia acuma am observat ce mâini penibil de scurte are omu’. Bă da ştii cum, stătea cu ele în buzunar şi nu îndoia cotu. Cre-că tre să arcuiască de spate să se şteargă la cur, CU BURICELE DEGETELOR.

Şi dichiseală, şi fandoseală, şi alteţe regală, şi salată de ţelină cu stafide şi chestii confiate. Păi de la ţelină ştiu că ţi se scoală pula. De la combinaţia asta ce ar trebui să se întâmple, să se scoale gay ? BRAWNER.

Şi la sfârşit mă întreabă una cică, care e şoferu’ de la microbuz? Toţi fiind la costum. Bine, evident că io nu, da’ în rest. Şi io evident, isteţ ca Velma din scooby doo îi zic. Uite-te după pantofi. Şi mi-a aruncat aia o privire de “mamă ce deştept e ăsta”. Evident şoferu’ era ăla cu cei mai futuţi pantofi din toată gloata. Perspicac în pula mea.

Bă şi m-am luat cu alte prostii şi nu v-am zis ce chestie interesantă am văzut io azi: un filmuleţ cu o tipă care se băşeşte pe un tort

posted by Radu at 12:51 am

Paul Atreides

31st October 2010, 12:15

Mai nașpa ca-n poze

Fetelor le plac taare mult pozele. Mai ales pozele cu ele. S-ar uita ore în şir la propriul meclan surprins din toate unghiurile posibile şi cu orice decor imaginabil. Orice chestie interesantă o văd, ţup, numa buna de fundal pentru muia lor. “Oau, acest decor este mirific. Merge numa bine făţăliga mea în prin plan peste el!”.

Aşa că nu e de mirare că toate tipele arată bine în pozele de pe net. Dupa ce sorteaza prin jdemii de fotografii cu dînsele în diferite ipostaze, găsesc cel puţin 2-3 care ascund complet orice urmă de hidoşenie tenebroasă pe care nici Lovecraft nu ar putea-o descrie.

Şi care nu merge ascunsă în realitate.
“Mamăă ce bunoacă e tipa în poza asta din profil!”
Şi dup-aia o vezi in realitate
“SFINTE CĂCAT! ARE DOAR JUMĂTATE DE FAŢĂ!”

Chiar nu înţeleg scopul. De ce să faci 40 000 de poze şi să selectezi 2 în care arăţi bine când oricum în realitate eşuezi estetic? Pe principiul “poate pune botu’ un fraier şi dacă tot vine să mă vadă, chit că-s nasoala poate mă fute” ? Culmea penibilului. Să o babardeşti pe una cu punga-n cap şi să ai fantezii cu ea din poze.

Nu, nu mi s-a întâmplat. Nu aslplsezc, dar ştiu muieri naşpa care au poze pe net cu ele in care arată bine. Ştiu multe. Cam toate naşpetele pe care le ştiu. Și toate muierile pe care l-am vazut întâi pe net, dădeau mai bine pe ecran decât în realitate.

Totuși cred că toată treaba asta izvorăște din nevoile profunde ale sexului feminin. Bărbații au nevoie să se simtă utili (ce nevoie egoistă și superficială). Femeile au altă nevoie esențială. Să se simtă frumoase. Nobil. Pai și dacă nu sunt? Există photoshop, unghiu bizar care ascunde slana, alb negru si sepia care ascund tenul de rahat și supraexpunerea care face toate coșurile să dispară. Pentru restul există penumbra.

Poate sunt invidios. Toate pozele cu mine lasa impresia că sunt un tip normal, care probabil era beat muci în momentul apăsării pe buton şi se pregătea să se scobească în nas. Dar chiar nu văd scopu’ în a pune o poză cu tine pe net în care ești mai puțin penibi/urât/orice decât in realitate. Utilitatea ei e să te recunoască lumea, nu să le arăți cum ai vrea să fii daca n-ai fi pe cât de nașpa ești.

Bine, eu nu înțeleg scopul fotografiilor la modul general. Nu mă trezesc niciodată cu un chef fantastic să îmi aduc aminte cum arătam acu 5 ani. Sau ce făceam acu’ 5 ani. Dar asta e deja altă discuție.

posted by Radu at 3:29 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 12:15

Pașnic

Am găsit soluția supremă împotriva violenței.

Nudismul. Oamenii dezbrăcați nu s-ar cafti niciodată. Io aș ezita să mă iau la bataie cu unu dezbrăcat. Mi-ar fi puțin cam jenă să nu-l ating în locuri în care nu vreau să pun mâna. Cum să dai un genunchi în coaie pe niște coaie goale? Să atingă genunchiul tău, sau al pantalonului tău coaiele altui tip fără un strat apărător de textilă ? Scârbos! Să dea să fugă și să vezi cum îi flopăie în alergare printre picioare; Nici nu-ți mai vine să alergi după el să îi dai un șut în cur să nu te faci de păr pe bocanc.

Și asta daca doar adversarul ar fi nud. Dacă ar fi amândoi combatanții, totul ar deveni atât de gay ca ideea în sine de a te bate cu un tip te-ar face să vomiți. Până și clasicul șut în cur cu piciorul gol ar avea brusc conotații sexuale.

De-aia îs așa de pașnici hipioții ăia din vamă. Îi doare la bască. Știu clar că, chit că îs deranjanți vizual, nu se încumetă nimeni să-i bată.

Totuși cel mai periculos e să VREA să se bată cu tine unul dezbrăcat. La un moment dat era să sară la mine la bătaie un zdrahon in vamă pe care îl întrerupsese un idiot din sex făcând strigături la ușa cortului Tipu’ a crezut ca io eram ăla și venea amenințător spre mine cu pula încă semi-sculată. A fost unul dintre cele mai înspăimântătoare momente din viața mea. Am vrut să negociez cu el, să-i zic “faraoane, pune niște pantaloni pe tine și te las să mă bați cât vrei tu”. Dar am zis că mai sănătos e să fug pâna nu mai aud *flopa flopa* in spatele meu. Cât curaj să am și io ?

posted by Radu at 3:29 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 12:16

Ajutaţi arta: Împuşcaţi o bloggeriţă

Galaţiul e un oraş periculos pentru dezvoltarea unui copil. Ăştia mici găsesc bile de cox prin pământ, de la combinatu’ siderurgic, le halesc ca pe pătrăţelele de ciocolotă şi, cu vârsta, coxul se depune în jurul a ce neurologii numesc “chestii din interiorul sfeclei”, dând impresia adolescentului că e artist. Exemplul clasic rămâne tot a Pulifriciul, care tot prost a rămas şi după atâta timp.

Dar azi ne ocupăm de alt copil teribil de idiot al aceleiaşi urbe. Descoperit accidental de colegu’ Manţi, blogul acestei sinistre schiloditoare de idei ne-a impresionat pe amândoi până la lacrimi. Nu ne-am bătut care să scrie despre ea că nu are rost. E destul material pentru amândoi. El, fiind mai finuţ aşa, a ales să dea citate fără să le comenteze. Just, vorbesc de la sine dar NU MĂ POT ABŢINE să nu zic ceva. (Totusi uitati-va si pe citatele scoase de el. Sunt mai bune, ca a ajuns primu)

După cum povesteşte, a şi început să scrie o carte pe la 11 ani (oau) s-a lăsat după o pagină dar deja se vedea dând autografe. Doar asta e esenţial, nu ?

Tehnica ei e simplă: Idei dezarticulate, alipite tip Frankenstein şi condimentate cu cuvinte care sună bine. Majoritatea sunt doar stupizenii, dar unele au o sclipire de idioţenie cruntă care nu are cum să nu te facă să zâmbeşti. Destulă introducere. Să trecem la comentariul literar:

„„Vreau să adorm între falduri de tine”, ziceam în nopţile cu coşmar mucegăit în trecuturi multe şi lacrimogene.”
Aici, autoarea ne explică cum se fute cu oameni morbid de obezi, adormind între faldurile de osânză ce le acoperă corpul diform. Acolo, din cauza umezelii permanente se ascunde mucegai. Mirosul o face să plângă.

“Practic, nu cred în nimic din ce e cunoscut societăţii,”
Cum ar fi gravitatia, cele 3 dimensiuni si focul.

„M-am uitat în oglindă. Picura cu raze deasupra mea. Reflexia mea înota într-o mlaştină. De fapt, nici nu ştiu cine eram, dacă eram realitate sau proiecţie, consistenţă sau iluzie.”
Unul din zecile de exemple în care autoarea filozofează în faţa oglinzii. Pai na, unde în altă parte să îţi petreci timpul când ai o părere aşa de bună despre tine?

„Eu nu văd talent în nimic, pentru că talentul e o noţiune precum fericirea. Talentul implică de toate, de la imaginaţie până la muncă silnică în mina artei.”
Eu nu văd talent în tine. Doar talente.

Uneori mai comentează şi cărţi, să ne arate cât de cultă e. Aici o impresie după ce a citit o carte de citate (am mai zis io ce mişto e să te dai intelectual citind citate, simptom clasic al a pseudointelectualei coclite): “Imaginaţi-vă că mintea mea e un cerc. Cartea asta nu mi l-a umplut cu nimic (pentru că era deja plin), ci doar mi l-a reconturat. Pentru mine cele 20 de principii „predate” acolo n-au fost o noutate (şi am fost tare mândră să observ cât de bine mă încadrez în tiparul omului de succes).”
Mândră mi-s fute-maş.

“În acelaşi timp, fragmentele de durere îmi năvăleau în minte, infestându-mi dorinţele cu temeri, îmbolnăvindu-mi visul de leucemie. Mi se derulau săgetând secvenţe de durere personală, trecută sau actuală, viitoare, poate nici măcar a mea, ci a noastră sau a întregii lumi, dureri ale strămoşilor sau ale urmaşilor, dureri trupeşti sau sufleteşti, dureri copilăreşti sau serioase, agravate sau atenuate, dureri exagerate sau subestimate. Dureri. Coşmarurile sunt proiecţii ale durerii pe pânza subconştientului nostru. Noaptea, cinematograful e deschis şi publicul meu cerebral vine la film ca să se distreze oferindu-mi mâzga produsă diurn şi servită nocturn.”

NU ARE NICI UN SENS, E O ALIPIRE DE CUVINTE CARE SUNĂ BINE ŞI ATÎT, CURVĂ PROASTĂ CE EŞTI!

No, hai, o faptă bună acolo, un efort colectiv. Intraţi pe a blogu’ ei şi explicaţi-i cât de dobitoacă e.

posted by Radu at 11:10 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 12:17

Fo tha ladies

Marele filozof chinez la plă Man Tzi îmi tot zice că dom’le, nu-s sensibil. Că de-aia fug femeile de mine că-s lipsit de orice urmă de sensibilitate. A, şi cică-s prea misogin. Aşa că m-am gândit io, cu mintoşenioziciunea mea să scriu o poezie sensibilă, de romanţă ca să impresionez gagicăciunile până la umezenie.

Recunosc, am fost inspirat şi de această poezie. Metafora “trupul tău devastator de atractiv” m-a facut să râd singur 10 minute. Îmi tot imaginam tancuri, că alte lucruri devastatoare nu cunosc. Dar să trecem la poezia mea romantică. De sensibilizare.
Dragoste

Ca un val nestăvilit
Ştremeleag azur pe coamă
Te pătrunde ca o lamă
Explodând al tău zenit

Se retrage gol de zeamă
Să se uite plictisit
În adâncu-ţi ostoit
Şi se-ntoarce ca să doarmă

————————————————–
Mulţumesc. Mulţumesc foarte mult. Ştiu. Sunt epic de sensibil. Deci cum să fiu eu misogin? LIEZ!

posted by Radu at 9:34 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 12:18

nebunatic

Negociam azi, cand lumea normală doarme, pe la 9:20 cu un prof, o restanţă. De gaşcă, omul îmi zice că nu-i bai, să-i fac un referat mic acolo, după proiectul care l-a pus pe grup.

Îi zic că io n-am acces pe grup că m-au dat băjeţii afară de 2 ani(punea o proasta poezii feministe de auto-afirmare a sinelui gen “I’m a woman hear me roar”şi i-am zis că e imbecilă şi ar trebui să slăbească 15 kile să îşi îmbunătăţească stima de sine, nu să folosească chestii artificiale).

Şi profu’ cică : – Aa, ai fost mai nebunatic aşa!

Oau
Nebunatic
Uite un cuvânt pe care nu îl auzi des. Mai ales de la un bărbat.
Singurul context în care acest cuvânt e acceptabil e din gura unei tipe după ce i-ai băgat un deget în cur.
NEBUNATICULE!

posted by Radu at 9:45 am

Paul Atreides

31st October 2010, 12:19

Lene

Toate chestiile au un dușman natural, o forță opusă pe care nu o pot învinge. Superman are kryptonita, nevăstuicile babuinii, ninja pe pirați, merele gravitația, Teo chestiile cu puține calorii, Constantinescu securitatea (cine dracu’ e Constantinescu?) și piticii rafturile înalte.

Ei bine, dușmanul meu natural este efortul. Munca susținută, sau sporadică, sau chiar planificarea acestei munci.

Mă scol în fiecare dimineață devreme, pe la 11 că îmi sună alarma de la telefon. O închid și mă culc la loc încă 2-4 ore. Îmi trebuie cam 4 secunde să mă autoconving că ce vroiam să fac de am pus ceasul să sune poate fi amânat vreo 4 ore și cam 6 secunde să adorm la loc. Am ajuns la un grad de rafinament al lenei atât de avansat încât rezolv cu autoconvingerea și mustrările de conștiință mai repede decât trag o bășină. Amân tot. Până în ultimul, dar ultimul, absolut ultimul moment. Atunci mă întreb serios dacă chiar se merită să fac acel lucru în ultimul moment. De obicei nu se merită.

Soluția care e cea mai scutită de efort este tot timpul cea mai bună.

De 3 săptămâni încerc să mă conving să aspir. Azi m-am decis să îmi pun o pereche de papuci prin casă. Problemă rezolvată. Nu mai am perechi de șosete curate, așa că am ajuns la “șosetele similare”. Știți voi, aveți toți. De-ălea a căror pereche a evadat pe undeva (sau e sub pat, cine dracu se uită sub pat?) și au rămas singure. Nu-i nimic, le iau după aspectul general, ca antropologul. Albastru închis și negru ? merge. Aceiași culoare? Perfect. Una e mai lungă. Nu se vede. Merge și așa. Nu mai am chiloți curați. Freeballing. Doar e cald afară. Să atârne.

Când mi se arde un bec prin casă, iau unul dintr-un loc mai neimportant și îl pun în loc. Primul sacrificat a fost becul din debara. Al doilea, cel din balcon. Acu s-a ars ăla de la bucătărie. Evident nu îmi aduc aminte să cumpăr altul. Dar, până la urmă, chiar am nevoie? Ce să caut noaptea în bucătărie? Sau oricand? Să ma uit în chiloți. A da, n-am chiloți. Dar am coaie. Evident că nu am ce căuta în bucătărie.

Mai ales că încerc să mănânc absolut tot din cutie, ca să nu murdăresc vase ca să fie necesesar într-un viitor îndepărtat să le spăl. Am experiențe neplăcute cu spălatul vaselor. Ați putea zice chiar o fobie. Mi-am făcut acu ceva timp un ceai că îmi era lene să mă duc să cumpăr suc (eram mahmur cred) și mi-a mucegăit ceaiul . După câteva săptămâni în cratiță. Habar n-aveam că ceaiul mucegăiește.

Mie mi-e prea lene să cumpăr chestii care nu-s în drumul meu. Gen hârtie igienică. Mai zulesc de la muncă. Să nu înțelegeți greșit, aș lăsa un zece mii pe ea acolo, că nu-s zgârcit, dar mi-e să nu se șteargă cineva la cur cu ei și să facă herpes ca pe bani pun mâna murdară mulți oameni. Mi-am dat seama că e și mai util logistic să mă cac direct la muncă. Un veceu în minus de spălat acasă.

Nu mai intru la mine în baie decât să mă piș. S-a umplut de paianjeni. La fel și bucătăria, de când nu mai e bec. Mi-e lene să fac ceva în privința asta. Îs prea mulți, se fut încontinuu. Mai bag o strâmbă la ăia de la baie uneori când mă piș: “auzi mă, aia din bucătărie zice că mă-ta îi curvă” .
Poate pornesc un război civil și se masacrează reciproc.

Aș mai avea de zis, da’ mi-e lene.

posted by Radu at 5:42 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 12:20

Biologie

Știți pata aia de scârmâz din așternutul unde te fuți? Aia care se formează unde se scurge dintre cracii dânsei dacă nu vrea să se care repede să se spele și vrea să stea la stors să se uite pe tavan și să zică idioțenii gen “ține-mă în brațe” ? Ei bine, știți ce se înâmplă cu pata aia de scârmâz și sloboz și transpirație dintre buci și scuipat (uneori) dacă se întărește și nu o speli ceva timp ? Din ea se formează un Mircea Badea.

posted by Radu at 5:24 pm

Paul Atreides

31st October 2010, 12:21

Curat murdar

Unii psihologi zic că pantofii unui om spun multe despre dînsul. Ai mei spun că am călcat în căcat recent. Un psiholog optimist ar spune chiar “acesta este un om cu iniţiativă, cu curaj, căruia nu îi este frică să calce în căcat daca situaţia sau întunericul sau un gînd destul de interesant cum ar fi imaginea mintală a unor ţîţe o cere. “

Nu am prea multe haine. Eu zic că am numărul ideal de haine. Alţii că nu am prea multe. Nu se strîng multe de spălat în fiecare săptămînă. Cam cît de două ture de maşină, ceea ce duce la decizia simplă de a le împărţi în albe şi negre. Bineînţeles, mai rămîn pe dinafară ălea al căror număr nu depăşeşte pragul critic necesar pentru a forma o grupă de sine stătătoare. Nu trec de procentul esenţial, cam ca PNG-ul cînd nu au trecut de pragul de 4% să intre în parlament. Dar, spre diferenţă de PNG, sunt hainele mele. Nu pot să le arăt cu degetul şi să râd. Trebuiesc spălate. Bej, kaki, măslinii, crem-căcăniu (da, abund de culori imprevizibile şi variate la haine). Aşa că, după cum mă taie capul, aceste rufe sunt promovate la gradul de albe sau negre. br
Ulterior aflu că erau subcalificate pentru acest rol, fiind o decizie organizaţională proastă.

Ah, şosetă neagră! Ne întîlnim din nou! Nemesis fără chip, care ţi-e scopul odios? Cum ai reuşit să te strecori printre tricourile albe? Cum te-ai tîrît pînă acolo, cu corpul tău tubular, lipsit de picoare atunci cînd nu e un picior de-al meu în tine? Ce vrei de la mine? Ştiu că în sinea ta rîzi satisfăcută dar, într-o zi o să plăteşti.

Într-o zi o să mă taie o căcare într-un loc inaccesibil şi tu vei fi singurul lucru la îndemînă sacrificabil pentru curăţarea interbucică. Pion de sacrificiu. Vom vedea atunci care dintre noi rîde la urmă. Răzbunarea va fi dulce, dulce şi glorioasă.

posted by Radu at 3:45 am

Paul Atreides

31st October 2010, 12:25

Caut oameni pentru FUTEZATORII.RO

Salut. Sunt Radu şi sunt plictisit. Şi tu eşti plictisit, că altfel nu te-ai uita pe site-ul ăsta. Te-ai plictisit să fii plictisit? Ai chef să futezi ceva? Bun. Vreau să relansez futezatorii.ro şi da, în sfîrşit aveţi oportunitatea de a fi sclavii mei. Să vă explic cum vine treaba:

Futezatorii.ro o să fie un site de umor. Nu blog. Un loc unde mai mulţi oameni o să scrie articole hazlii, o să fie benzi desenate şi, dacă găsesc cine să facă, şi filmuleţe cretine şi ce îmi mai trece prin cap. Am oameni pe partea tehnică, am şi ceva oameni pe restul părţilor, dar mai am nevoie.

Am nevoie de oameni care să facă chestii. Nu am nevoie de oameni care să mă bombardeze cu idei. De-ăia am destui. Se cheamă idioţi. Dar înainte de a vă spune clar ce locuri de muncă sunt libere, vreau să vă anunţ că din munca asta o să cîştigaţi la fel de mulţi bani ca mine. Adică zero. Dar dacă faceţi chestii mişto, lumea o să vă pupe în cur, străini o să vă dea de băut şi gagici se vor oferi să vină la voi acasă şi să vă sugă pula. Pe bune. Vă spun din propria experienţă. Dacă vreţi să demonstraţi că sunteţi buni la ceva, am nevoie de voi. Dacă aveţi un jidan mic în voi care nu vă lasă să depuneţi efort moca, sictir în alte părţi. Nu e săpat la canal, e hobby. Cel mai important însă, am nevoie de oameni de cuvînt. Genul care cînd spune că face x la în ziua y la ora z, să facă. Nu am de gînd să fut lume la cap să facă chestii, pentru că am alte treburi de făcut. Dacă nu merge natural şi de la sine, nu merge deloc. Iarăşi, nu vreau oameni care dupa 2 săptămîni să spună că nu mai au chef, pentru că personal vin la ei acasă, le dau o gaură cu briceagul sub tiroidă şi îi fut în gît. Bun. Trecem la necesităţi.

Evident, e concurs. Că nu cred pe nimeni pe cuvînt că se pricepe la ceva.

1.MANAGER. Da, vreau să-mi angajez şef. Eu sunt leneş. Toţi oamenii creativi sunt leneşi. Absolut toţi oamenii din univers care fac umor sunt mai leneşi decît un sac de căcat. Problema principală la ţinutul unui asemenea site este să fuţi la cap oamenii să se ţină de ce au promis că fac. Eu nu pot să fac asta, pentru că mi-e silă. Deci. Te pricepi la comunicare, resurse umane şi căcaturi de genul? Vrei să fii şef peste ceva? Să organizezi o turmă de lepre şi să-i mînezi ca pe oi? Crezi că ai putea să faci un plan de bătaie, cu ţinte clare, să repartizezi munca inteligent şi să înjuri oamenii pînă fac treabă? Perfect! Am nevoie de tine. Dacă iese treaba bine, poţi să treci asta în CV. Că manageriezi 10+ oameni. Nu prea înţeleg mentalitatea şi idealurile oamenilor serioşi dar bănuiesc că pentru unii chestia asta ar fi o realizare. Şi dacă îţi surîde descrierea din paragraful ăsta şi vrei să fii faraon administrativ, ai un singur lucru simplu de făcut ca să-mi demonstrezi că eşti capabil. Trebuie să mă convingi să scriu un text despre cît de convingător eşti tu. Absolut orice tehnică este adminsă: explicat cu frumosul, şantaj emoţional, sunatul din 5 în 5 minute, ameninţatul cu bătaia, absolut orice. Dacă mă faci să scriu un text despre cît de convingător eşti, o să-mi fii şef.

2.PIZDĂ. Pe net să fii pizdă e meserie. Umorul este ceva ce vine împotriva naturii unei femei. Atunci cînd spune o femeie o glumă e la fel de neobişnuit ca atunci cînd un bărbat plînge. Eu, la cum scriu, dacă eram gagică cu aspect decent, pînă acum eram megastar. Pentru că internetul e plin de dîrlăi labagii. Şi dacă ai cît de cît umor, şi nu te deranjează să te foloseşti de ce ţi-a dat natura (pizdă) ca să ai succes, am nevoie de tine. Şi nu, nu trebuie să te fuţi cu nimeni. Trebuie să faci ce fac şi alţii de pe site, doar că în timp ce o faci, trebuie să fii pizdă. Şi o să vină publicul ca muştele la rahat. Deci, caut o muiere cu aspect uman, cu umor măcar mediu, care să facă ceva, orice, vizibil şi vag hazliu. Te fac cea mai populară gagică din tot internetul românesc. Crede-mă. Şi pe bune, nici măcar nu trebuie să-ţi arăţi ţîţele. Ajunge doar faţa. Dacă te tentează, trimite-mi un mail cu un rahat hazliu făcut de tine, ce vrei tu şi un text despre cum pişatul din picioare e naşpa. Pînă în 1500 de caractere.

3.DESENATORI/ANIMATORI. Tot prostul poate să scrie. Dacă te pricepi să faci ceva hazliu cu un creion, absolut orice, dă-mi un mail. Bandă desenată, animaţie flash, absolut orice. Nici măcar nu trebuie să fie desenate bine. Trebuie doar să rîd.

4.CRETINI CU CAMERĂ DE FILMAT. Eşti cretin? Filmezi lucruri cretine în care tu şi prietenii tăi sunteţi cretini? Vreţi să le vadă şi cîteva mii de oameni? Filmează ceva, trimite-mi.

5.OAMENI CARE SCRIU HAZLIU. Adică acelaşi căcat pe care-l fac şi eu. Nu am nevoie prea mare de ăştia şi de-aia îs ultimii pe listă. Deci dacă nu poţi să faci absolut nimic din cele de mai sus şi nu eşti complet inutil, trimite-mi un text între 1500 şi 2500 de caractere pe mail. Şi nu mă deranja dacă ai impresia dup-aia că dacă-ţi cere cineva 2 texte pe săptămînă te pune la prea multă muncă.

6.UN DÎRLĂU CARE FACE STENCILURI. Vreau stenciluri.

Şi dacă aveţi alte idei, aşteptaţi pînă îl angajez pe tipul ăla de e primul pe listă, să i le spuneţi lui, pentru că mie nu-mi place să aud idei.

Şi cam atît. Chiar dacă nu găsesc nimic din lista de mai sus, site-ul tot o să pornească. Mai slab, mai prost, mai cum o fi, cît să-l ţin în trei roţi am deja. Şi dacă mă enervez fac io tot cap coadă, chit că n-o să mai ies din casă.

Mă oameni mă, io am un vis. Vreau să fac o comunitate de oameni care să se distreze între ei. Un forum unde oamenii să se înjure şi să-şi dea întâlnire să se bată. O anarhie organizată. Ceva distractiv. Un site pe care să-l deschidă melteanul de rînd în fiecare zi cu gîndul „ia să văd ce au mai făcut tâmpiţii ăia”. Şi mai mult decît atît. Facem o chetă, închiriem un bar. Mergem la Botezatu acasă şi ne căcăm pe preşul de la uşă. Şi, dacă toate merg bine şi frumoase, şi adunăm destui oameni, ne radem în cap şi ieşim în stradă cu macetele în mînă.

Aţi observat că nu am scris pe nicăieri pe aici datele mele de contact. Dacă sunteţi atît de leneşi sau proşti încât să nu le găsiţi, n-am ce discuta cu voi.

E alegerea voastră. Puteţi face parte din ceva frumos, sau puteţi să fiţi în continuare nişte căcaţi.

Şi nu glumeam cînd spuneam că vin gagici la voi acasă să vă sugă pula.

Paul Atreides

31st October 2010, 12:26

În curul presei (pentru că presa e deja violată în gură de altcineva)

Pe EVZ ăştia ne zic că: CE aprobă cultivarea cartofului modificat genetic.

"Amidon? N-avem!" - primul cartof evreu din lume
Futezătorii are pentru voi în exclusivitate poze cu noul soi de cartof

Deşi la prima vedere acesta nu pare să fie extrem de dăunător sănătăţii umane, experţii prezic că în forma gătită cartoful va arăta astfel.

Ţărăneşti n-aveţi?

Tot de pe ziarul care nu simte că nu trebuie să compenseze pentru nimic aflăm că:

România, prin fundaţia Special Olympics, se alătură anul acesta campaniei internaţionale pentru încetarea utilizării cuvântului „retardat”, iniţiată în Statele Unite.

Campania, care este foarte populară în rândul tinerilor, îşi propune să susţină organizaţiile Special Olympics şi Best Buddies International în demersul lor de a responsabiliza societatea în ceea ce priveşte folosirea în sens peiorativ a cuvântului „retardat”, atât în limbajul cotidian, cât şi în legislaţia internă a multor ţări.

Considerăm perfect justă această cauză aşa că de acum înainte vom numi retardaţi doar următoarele categorii de oameni:

•Fanii Tudor Chirilă
•Oamenii de la metrou cu mască anti-gripă porcină,
•Ascultătorii de muzică house care nu au ingerat un drog sintetic, pe lângă care sucul Adria să pară că-i izvorât din munţi
•Fanii Dragoş Bucurenci nu se mai pun ca retardaţi. În lumina recentelor evenimente (participarea lui Dragoş la „Dansez pentru tine”) ei şi-au schimbat statutul de la retardaţi la homălăi
Mitică o are mereu tare

Da, această ştire din Click este chiar despre scula lui Mitică Dragomir şi disfuncţia lui erectilă fericită.

Closeupul pe matahoangă şi descrierea cum i se irigă aiurea lu Mitică fac parte din concursul continuu între Click şi Libertatea în care testează piaţa pentru punctul de borât. Câştigătorul de săptămâna trecută a fost libertatea cu ştirea asta.

Acest post a fost scris pentru Revista Compresei la data de 03/03/2010 de catre Comicsarul Smardan.

--------------------------------------------------------------------------------

sursa:futezatorii

Paul Atreides

31st October 2010, 12:28

Viciul meu

Mi-am promis că mă las, că nu mai pun mâna pe căcatul ăla, că îmi fute creierii şi o să ajung ultimu râci, salahor săpător de şanţuri. Dar nu pot, mă! Nu pot să mă abţin. Mă simt atât de bine, mă face să râd şi zău că mă binedispune după o zi lungă. Dar promit că-mi bag pula şi nu mai fac. Dar de mâine. De mâine nu mai citesc Adevărul de Seară, în ciuda tuturor căcaturilor hazlii de acolo.

Deunăzi (uite un cuvânt care n-a mai fost folosit azi în România) am văzut un articol despre o profesoară găsită neagră în Marea Moartă… sau moartă în Marea Neagră, plm. În descrierea fizică a madamei se specifica aşa: înălţime 1,65, greutate – 75 de kilograme, consituţie atletică. Ciocănime-aş boaşele! La cotele ălea, cel mai apropiat lucru de atletic ar fi unul din garduri la proba de 100 de metri.

Acest post a fost scris pentru Revista Compresei la data de 08/01/2010 de catre Comicsarul Smardan.

--------------------------------------------------------------------------------

sursa:futezatorii

Paul Atreides

31st October 2010, 12:38

În sfîrşit, www.futezatorii.ro

Posted by mantzy

Asta era prima fază a proiectului “futezătorii”. Îi aveţi în caricatură pe iniţiatori, în viziunea lui Bogdan Petry. În colţul din stînga – eu, desenat la fel de negru ca în realitate dar parcă nedrept de scund. În dreapta – Radu Piticigratis, mult mai celebrul meu prieten de puleală şi coleg, care din motive nedemonstrate are coaiele mai mari în desen. Se întîmpla acum un an. Între timp, futezătorii sînt mai mulţi şi mai independenţi. Adică sîntem ăştia doi de care vă zisei, plus încă vreo patru băieţi şi chiar o fată (n.r. – aici s-ar putea să organizăm mai încolo un concurs de titularizare) cel puţin la fel de geniali. Site-ul nu e tocmai gata. Mai trebuie un banner, nişte titluri de rubrici mai inspirate şi nu-ştiu-ce widget-uri zicea Radu, probabil beat, că treaz sigur nu ştie ce-s alea. Cert e că are deja un slogan a cărui profunzime nu o puteţi combate şi două texte din care vă puteţi da seama cam ce urmărim cu el. În principiu, să rupem. Aşa că obişnuiţi-vă de pe acum cu el, puneţi-l frumos la homepage şi pregătiţi-vă să ne rîdem şi să ne răcorim frustrările. Prima noastră victimă: tastatura lui Tudor Chirilă. Teaser, deci:

“[...] Aşa, şi acum să ne întoarcem la marea victimă a blogărelii fără coaie a lui Tudor Chirilă. Cum care?! Tastatura lui, evident. Vă imaginaţi o tastatură mai tristă? Eu cred că tastatura lui Chirilă, săraca, a scris atîtea dulcegării, atîtea fraze greţoase, încît are deja cîteva cuvinte predefinite şi, cînd scrii o literă, îţi sugerează singură continuarea. De exemplu, dacă Chirilă se aşază la calculator şi tastează litera „i”, tastatura îi continuă triumfătoare: IUBIRE. Dacă Chirilă o surprinde şi a doua literă pe care o bate e „n”, tastatura se grăbeşte să sugereze, mîndră de ea: INIMĂ. Dar, dacă a treia literă e „o”, tastatura se sperie. Oare cu ce a greşit? Timid, cu font mai mic, încearcă din nou să ghicească: INOCENŢĂ! Dar nu e nici asta, pentru că Chirilă e astăzi mai surprinzător ca oricînd şi tastează „R”. „INOR”, stă scris acum pe ecran. Tastatura refuză să-şi creadă tastelor. Iniţial se blochează. Pe ecran apare clepsidra. După cîteva secunde, tastatura se hotărăşte să facă o ultimă încercare şi, gîndindu-se la toate căcaturile din capul lui Chirilă, la toate metaforele idioate pe care i le-a reprodus şi, în fine, la calul din Marlboro, dă sugestia finală: INOROG!! [...]” (continuarea pe site)

Deci, doamnelor şi domnilor… www.futezatorii.ro!

Paul Atreides

31st October 2010, 12:40

Cu futezătorii-nainte!

S-a lansat futezătorii.ro, un site care (dragi copii şi doamne care-mi citiţi blogul), dacă ar fi o pizdă, ar fi una atât de mare încât aş încăpea cu totul, din cap până în vârful picioarelor. Şi în care mi-aş petrece o zi întreagă, zâmbind, în poziţia fetală. Da, ăsta e un compliment.

Mergeţi de-l citiţi.

Paul Atreides

31st October 2010, 12:41

De departe bărbat, de aproape copil

Aţi văzut în ultima vreme râsul unui copil? E cea mai frumoasă, inocentă şi sinceră expresie pe care o veţi putea vedea vreodată. E fericit. Se naşte fericit şi, pentru câţiva ani, e fericit fără măcar să realizeze asta, orice i s-ar întâmpla. Pe măsură ce trece timpul, însă, copilul dispare încet, devine tot mai tăcut, ascuns adânc în trupul unui om matur care, uitând cât de fericit era odată, devine suma propriilor sale alegeri şi greşeli în căutarea unei noi fericiri. Odată pierdută inocenţa şi nepăsarea primilor ani de viaţă totul e pierdut. Pe măsură ce încercăm să ne maturizăm, pierdem tot mai mult din ceva ce odată aveam de-a gata. Gata cu joaca, gata cu prosteala, gata cu cântatul pe stradă, gata cu ţopăitul, gata cu distracţia sinceră. Pentru că nu e bine, ce-or zice alţii dacă mă văd că mă prostesc aşa? Încercând să ne maturizăm devenim din ce în ce mai imaturi, pentru că ne ţinem cu dinţii de un concept copilăresc faţă de ce ar trebui să însemne maturitatea.

Personal, însă, îmi dau seama că nu sunt pierdut. Copilul din mine încă e treaz, bine-mersi, chiar dacă puţin ameţit de la tot tutunul şi alcoolul pe care le bag în mine. Astăzi am realizat că, în loc să trec podul pe trotuar, ca oamenii mari, încercam să-mi ţin echilibrul pe bordură. Iar când am ajuns acasă, am urcat cele şase scări din doar doi paşi. Şi mi-am dat seama că încă îmi place să fac multe din chestiile pe care le făceam acum prea mulţi ani, fără să-mi dau măcar seama.

De exemplu, încă îmi place să urc treptele câte două-trei şi încă îmi place, uneori, să le cobor alunecând pe bara de siguranţă. Încă îmi place, când mă plimb prin centru, să păşesc pe dalele pătrate în mişcarea L a calului de la şah. Iar când sunt în Unirii îmi vine tot timpul să mă ţin după un singur rând de pietre cubice, ca să observ apoi că, de fapt, rândul nu merge drept, ci e puţin curbat, oprindu-mă derutat pentru câteva secunde, decizând care rând va fi următorul pe care-l voi urma.

Şi încă fac forme din hârtie. Acum nu avioane din coli dictando, ci avionaşe, floricele şi broscuţe din etichete de bere. Încă mă mai dau cu cărucioarele de cumpărături. Inconştient şi oarecum discret, nu ostentativ, ca-n Jackass, doar ca să fiu observat. Încă mai patinez cu şosetele pe parchetul alunecos. Încă îmi place să calc prin bălţi, deşi sunt conştient că mă voi murdări, doar ca să văd cum se împrăştie apa. Mai mult, am extins treaba asta şi la bălţile de pe şosea, în care intru cu maşina intenţionat. Încă îmi place să găsesc, iarna, o baltă ce stă să se dezgheţe, să calc pe ea şi să o aud cum crapă. E un sunet unic, pe care nu ai şanse să-l auzi în alte circumstanţe. Încă îmi place să scot mâna pe geamul maşinii, indiferent că sunt la volan sau nu, şi să las vântul să se joace cu aripa mea. Uneori mai urc treptele în patru labe, dar nu neapărat pentru că mi-ar plăcea foarte tare, ci de nevoie. Încă îmi place să calc pe frunze uscate doar pentru a le auzi cum crapă sub talpa mea. Încă îmi plac super personajele din comics. Nimic nu mă bucură mai mult vara decât un film cu buget mare cu tot felul de Supermeni, Batmeni, Iron Meni, Transformerşi, orci, zombies şi lasere.

Plus că încă îmi place la nebunie să am un sân în gură.

sursa:ovidiusarb

Paul Atreides

31st October 2010, 12:44

Despre viaţă (leapşă)

Am de la Tomata o leapşă plină de întrebări existenţiale. Cu mulţumiri, cu puţină reticenţă (căci nu mă prea coafează întrebările gen “Miss America”*) şi cu sentimentul că s-ar putea să mai am ceva lepşe restante la Tomată (pentru care îmi cer iertare), după cum urmează:

1. Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?
După chelie, 25. După vorbă şi zâmbet, 17. După minte, vreo 15. După performanţele sexuale, 24.

2. Ce e mai rău: să eşuezi sau să nu încerci?
Să nu încerci, ofcors. Mai rău ca astea, însă, e să ai o unghie crescută în carne, la picior. E groaznic.

3. Dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem multe lucruri care nu ne plac?
De teamă, din nesiguranţă, din comoditate.

4. Când ţi se pare că s-a vorbit şi s-a făcut totul, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai făcut?
Uneori da.

5. Dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?
Puţin deasupra salarului mediu pe economie.

6. Care este lucrul pe care ai vrea să îl vezi cel mai mult schimbat la oameni?
Aş vrea să văd pe străzi oameni zâmbind, cu fruntea sus. Nu doar adolescenţi îndrăgostiţi, ci pe toată lumea.

7. Faci ceea ce ai visat că faci, sau faci ceea ce faci pentru că împrejurările te-au adus aici?
Momentan încerc doar să fac ce am visat că voi face.

8. Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit?
Nu.

9. Eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie sau lucrurile care trebuie?
Cum trebuie.

10. Dacă ar fi să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi acela?
Sub nicio formă nu mânca zăpada galbenă.

11. Ce ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit?
Dar… dar… eu sunt deja un geniu puţin stresat[citation needed].

12. Ce-ai alege între amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să mai ai amintiri de acum înainte?
Cred că amintirile de până acum, sunt mai sigure.

13. Îţi mai aduci aminte de momentul acela de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? Mai are vreo importanţă acum?
Nu, e total irelevant.

14. Care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilărie? Ce o face atât de specială?
Habar n-am, din păcate. Nu-mi vine nimic în minte în momentul ăsta.

15. Dacă ai câştiga un milion de dolari, ai renunţa la ceea ce faci acum?
Ţinând cont că acum fac, în principiu, ca brânza (adică stau şi put), da, aş renunţa la ce fac acum.

16. Când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci?
Nu ştiu.

17. Când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii?
Azi-noapte.

18. Care e lucrul pe care ţi l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai făcut? Ce te opreşte?
Paraşutism. Mă opresc anumite aspecte de logistică.

19. Care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti?
Zâmbesc mai sincer.

Să meargă la Stronţ, la Richie şi la Raka.

sursa:ovidiusarb

Paul Atreides

31st October 2010, 12:47

Ah, ce-mi placi

Aşa, stând de cealaltă parte a mesei, cu părul ud şi cu ochii aţintiţi în ecranul laptopului tău. Scrii ceva, cu mici pauze de ronţăit castane. Nu m-ai lăsat să văd ce, dar ştiu că o să fie mişto, pentru că te văd zâmbind în timp ce degetele îţi zboară pe taste. Tu nu mă vezi, dar din când în când mă mai uit peste laptop, să-ţi văd ochii. Sunt veseli. Cam ca ai girafei de pe pijamaua ta, doar că nu albaştri. Îmi plac. Îmi placi. Îmi place.

susa:ovidiusarb

Paul Atreides

31st October 2010, 12:48

Poc la bloc

Dragă vecin de jos: o maşină de găurit cu motor puternic, gen pickhammer, te poate ajuta să dai jos faianţa rapid. O suflantă de aer cald (sculă din aia de lipit la cald, fără flacără, dar care suflă aer la temperaturi de vreo 500 de celsiuşi) e perfectă pentru curăţarea vopselii şi a tencuielii de pe pereţi, fără a necesita ciocanul şi dalta. E drept, prima costă costă vreo 10 milioane, a doua vreo cinci. Dar, cu cele două scule, cureţi un apartament în cinci ore, nu în şapte zile. Se pot împrumuta de la prieteni. De la prietenii prietenilor, cineva tot trebuie să aibă. Le închiriezi de la un muncitor de la şantierul zonal, îi dai ăluia 50 de lei şi te rezolvă de toată casa. Orice, dar nu chinui un bloc întreg, în fiecare dimineaţă, după-amiază şi seară.

Om crescut la casă, nu am apreciat niciodată lipsa vecinilor la adevărata ei valoare. Nu am ştiut niciodată ce înseamnă cu adevărat liniştea cu care am fost binecuvântat de la vârsta de opt ani. De câteva zile, însă, am aflat ce pierdeam până acum: sunt trezit în fiecare dimineaţă de ciocanul şi dalta vecinilor gagicii. Bătăi puternice, ritmice, care se aud din toate părţile, chiar dacă ele vin de jos. Bubuituri care îţi intră în oase, în creier, care-ţi fac ceafa să pulseze odată cu ele. Te trezesc brusc, te sperie. Te fac să te trezeşti simţindu-ţi pielea mirosind a tencuiala vecinilor. Te distrug încet. Vă compătimesc, locuitori ai blocurilor de pretutindeni.

sursa:ovidiusarb

Paul Atreides

31st October 2010, 12:49

O jumate de puţă

La distanţa asta am fost de a câştiga o imprimantă wireless HP la concursul de la Daily Cotcodac. Ca să nu existe vorbe cum că n-aş fi rumân verde, da, declar că a fost blat, din simplul motiv că eu am fost bun şi restul nu. Un premiu tot am luat, însă, anume nişte hârtie foto (pe care o voi folosi pentru a-mi tipări nişte nuduri cu mine însumi), plus un set de sincere felicitări de două persoane. Mulţumesc din suflet. Promit ca următoarea imprimantă să fie a mea.

Iar acum, pentru deliciul domniilor voastre, povestea total adevărată (şi chiar bazată pe fapte reale) cu care am participat şi am pierdut (căci se ştie, second place is the first loser) concursul:

Preambul: aveam vreo 17 ani. Computerul era în camera alor mei (ca nu cumva să-mi pierd eu nopţile jucând cine ştie ce porcărie de joc în loc să-mi fac temele), iar cablurile erau grămadă: alimentările de la PC şi monitor, alimentatorul de la boxe, cablul de la telefonul de pe masă, cablurile de la imprimantă, reţeaua, o veioză, prelungitoare USB şi probabil şi ceva încărcătoare de telefon mobil. Câinele meu, tânăr fiind, găsea în claia aia de cabluri distracţie maximă, rozându-le ca nebunul. Până când s-a curentat puţin rozând alimentatorul de la boxe şi s-a calmat.

Ei, eu aveam o prietenă la care mă duceam zilnic pentru a întreţine o relaţie. Aveam, totodată, şi o oră de întors acasă (teme, şcoală, mă rog). Într-o zi, însă, familionul meu a plecat la părinţii mamei, la Reşiţa, iar eu am profitat la maxim, rămânând la prietena mea mult după ora la care trebuia să plec (mă rog, vreo jumătate de oră peste, că avea şi ea teme, şcoală, alea). La ora 23 a început să-mi sune mobilul. Era mama. Ştiam că sunase în prealabil şi pe fix, să verifice dacă sunt acasă, aşa că am preferat să nu răspund şi s-o întind repejor spre casă. “Repejorul” ăsta a însemnat încă o oră, dat fiind că nu mai circulau troleibuzele şi eu n-aveam bani de taxi, dar am ajuns puţin după miezul nopţii, ignorând tot drumul telefonul care suna din două în două minute. Tot ce aveam în minte era nevoia de a dezvolta un plan de bătaie, o minciună plauzibilă. Deja nu mai era cearta “de întârziere” în joc, ci aia de “de ce n-ai răspuns timp de o oră jumate, m-am îngrijorat, las’ că vezi tu mâine”. Am ajuns acasă, am stat puţin cât să-mi trag respiraţia şi am răspuns la mobil.

Printre urlete, s-a ajuns la întrebarea “de ce n-ai răspuns?” “Păi ştii, mamă, mi-am lăsat mobilul în geacă, în hol, iar eu mă joc pe comp, e sonorul tare.” “Păi şi pe fix?” “…n-a sunat” “Cum dracu să nu sune? Mă minţi ca pe prost!” “Stai să văd” (bine, în momentul ăsta eu eram deja lângă fix şi aveam o idee despre planul de bătaie). “L-a ros Axi, mamă, nu mai sună. Serios, uite, sună-mă pe fix. E, vezi că nu sună? Da, ştiu că în centrală sună, doar că nu mai sună aparatul. Nu ştiu, nu e ros de tot, ci doar molfăit puţin. Da mamă, îl cert, cum să nu.”

În momentul ăsta aveam o nouă problemă: scăpasem de ceartă, eu, copil cuminte, doar că firul telefonului nu avea nimic. Nu puteam să-l tai, că se vedea că nu e ros. Am încercat să dau cu untură pe cablu, să-l miroase câinele şi să-l roadă, dar n-a vrut, fusese pocnit de prea multe ori pentru mâncat de cabluri. Aşa că ultima opţiune a rămas să-l rod eu.

Eu m-am curentat puţin la dinţi (e groaznic), câinele meu a primit a doua zi o “mustrare verbală”, dar toate acestea au fost preţul plătit pentru redobândirea încrederii părinţilor mei în plodul lor drept, cinstit şi responsabil, care la ora 22 era deja acasă, săracul.

“Puteai să mai stai la ea, nu-ţi ziceam nimic…”
Acum, serios vorbind, felicitări maxime câştigătoarei şi celuilalt finalist, plus multe mulţumiri şi aprecieri băieţilor de la Daily Cotcodac. M-a bucurat foarte mult să mă văd în finală.

sursa:ovidiusarb

Paul Atreides

31st October 2010, 12:50

Nicăieri ca-n Timişoara

Pentru că, nu-i aşa, Banatu-i fruncea, în Timişoara a început Revoluţia, e un oraş plin de oameni de treabă (plus câţiva unguri), etc.

sursa:ovidiusarb

Paul Atreides

31st October 2010, 12:53

Live, de la poker

Posted by mantzy

J1 și J2 au pierdut toată seara. J3 și J4 erau pe plus. J1 rămîne cu un singur jeton la masa de patru (pornise cu vreo 50).

J4: Ar fi culmea să cîștigi jocul ăsta! (rîde)

J1: Bă, dacă-l cîștig, mă arunc pe geam! (n.r. – eram la etajul 1)

J2 (și el pierduse toată seara): Bă, eu mă arunc pe geam dacă îmi dați un milion fiecare!

Ăilalți rîd.

J2 (văzînd că n-avem de gînd să-i dăm un milion fiecare): Bine, mă, sar și dacă-mi dați 500.000…

J1: Eu, dacă-mi dați un milion fiecare, sar de pe bloc!

Ăilalți rîd iar.

J2: Haideți, mă, să-i dăm cîte un milion, că oricum îi recuperăm dup-aia… Și îi luăm și pe ăia pe care-i mai are la el!

Paul Atreides

31st October 2010, 12:54

O regulă de alimentare
Posted by mantzy

Vineri seara. Nu mai știu care vineri. Nici nu contează. Aglomerație la ieșirea din București. Se merge bară la bară pînă pe autostradă. Ah, stai… Pînă acolo, să nu uit să trec pe la PECO… Se merge bară la bară și în PECO. În fața mea, o doamnă cu VW Bora pe la 60 de ani, de maxim 1,60 și circa 80 de kilograme. Doamna, nu Bora. Se dă jos din mașină și observă că la OMV era doar motorină de aia scumpă. Și atunci se petrece ceva neașteptat: se enervează atît de tare că pe pompa cu motorină ieftină era agățat un bilețel (care probabil anunța că nu funcționează) încît rupe bilețelul, apoi scoate furtunul din suport și începe să lovească pompa cu mișcări apăsate și sălbatice, ca și cînd ar fi vrut s-o hăcuiască. Într-un tîrziu, după ce se calmează brusc, face plinul cu motorină scumpă. Sîntem patru în mașină și ne uităm toți la ea cu gura căscată. Rîdem abia foarte tîrziu, cînd ne revenim din șoc.

Doamna cea îndesată pleacă în trombă. Îi iau locul la pompă. Bag benzină și dau să merg să plătesc, dar atunci văd coada din spatele meu. Zic să am bun-simț. Mă urc înapoi și mut mașina mai încolo, în parcarea de la intrare. Nu de alta, dar mai voiam să cumpăr una-alta dinăuntru și nu voiam să aștepte ceilalți șoferi în spatele meu. Cînd intru să plătesc, însă, doamna de la casă mă așteaptă, deja desfigurată:

- Dumneavoastră sînteți cu Polo-ul gri?!?
- Da, zic, temător, gîndindu-mă că poate s-a descoperit că mașina e furată și a fost folosită la un jaf cu victime multiple.
- ȘI AȚI MUTAT MAȘINA DUPĂ CE AȚI ALIMENTAT?!
- Da, era lume în spate… Dar acum am venit să plătesc, iată-mă!

Domnișoara nu e impresionată. Mă pironește cu privirea, de parcă ar vrea să-mi intre bine în cap ce urmează să-mi spună:
- Nu mai faceți asta NICIODATĂ!
Accentuează pe niciodată, ca și cînd niciodată nu ar fi un cuvînt suficient de puternic. Pare-mi-se că a făcut și un gest poruncitor din deget, dar nu-mi mai amintesc exact.

Zîmbesc forțat. M-am învățat minte. Nu mai plătesc niciodată după ce alimentez.

Paul Atreides

31st October 2010, 12:55

Povestea poveștii Facebook-ului și a cretinilor care-l folosesc

Posted by mantzy

Am fo’ la filmu’ cu biografia lu’ Facebook și am scris o cronică la iel și acu’ aștept cu mîna în pantaloni să mă înjure sute de corporatiști triști cu pasiuni și trăiri de cocalari. Come on, freaks, make my day!

Paul Atreides

31st October 2010, 12:57

Nou pe filmament!

The Social Network

Pentru oricare 500.000.000 de fraieri care cred că sînt cool și au ceva de arătat există un tocilar frustrat care să le ofere iluzia unui loc unde se simt speciali. Pentru cele 500.000.000 de fraieri care folosesc Facebook-ul, a existat Mark Zuckerberg.

Nu știu cît de romanțată este istoria Facebook în filmul The Social Network și nici nu mă interesează, atîta timp cît funcționează perfect.

Mult mai important mi s-a părut faptul că Irina Margareta Nistor a stat în spatele meu și și-a notat conștiincioasă, pe un carnețel, niște chestii despre un film care povestește cum a apărut un hi5 mai complex, adresat unor cocalari mai cu bășini decît cei care-și pun poze cu ochelari de soare și Răpirea din Serai pe fundal, pe hi5. Și cel mai important mi se pare faptul că Irina Margareta Nistor are ea însăși cont de Facebook. Și nu m-ar mira ca și tatăl lui Nae Caranfil (de asemenea prezent în sală) să aibă unul. E clar că nu puteam fi obiectivi. Eu, Irina Margareta Nistor și tatăl lui Nae Caranfil probabil că eram deja trei dintre sutele de milioane de fraieri care foloseau deja produsul pe care filmul încearcă să-l vîndă. Nu putea să nu ne placă. Pariez că și Irina Margareta Nistor o să scrie o cronică pozitivă.

Nici măcar eu, cu tot negativismul și falsa indignare de care mă știți în stare, nu am de ales. The Social Network e un film mișto. Așa ar trebui să se facă documentarele la Discovery: cu povești studențești, droguri, țîțe goale, drame, cu Justin Timberlake (excelent rol, zău!) și eroi moderni. Mark Zuckerberg (cel puțin acela din film) e un erou modern. E antisocial, răutăcios și lipsit de scrupule. Tot ce vrea este să se răzbune pe gagicile care ori l-au refuzat, ori au acceptat să iasă cu el în oraș doar ca să-l facă să se simtă ca un rahat. Din asemenea frustrări s-a născut Facebook-ul și așa a ajuns Mark Zuckerberg un erou și cel mai tînăr miliardar din lume.

Îmi pare rău că trebuie să vă pun față în față cu realitatea dură, dar ideile mișto izvorăsc deseori din dorință de răzbunare și din complexe uriașe. Iar Facebook-ul e o idee mișto, ca de la complexat pentru complexați. Eu însumi folosesc Facebook-ul pentru că sînt complexat și simt nevoia unui alter ego virtual care să fie meseriaș la relațiile sociale. E timpul să o recunoașteți și voi și să dați like la articolul ăsta doar pentru că Facebook-ul e o chestie mișto, unde, din păcate, nu există un buton de ”i don’t like this”. (Andrei Manțog)

sursa:kamikazeonline

Paul Atreides

31st October 2010, 12:58

Mircea Badea îl **te pe Dumnezeu
Posted by mantzy

Era o zi urîtă în Rai. Ploaia făcuse nămol printre răsadurile de flori și era un frig să nu ții un înger afară din casă, că-i îngheață asexu’. Nici un cetățean din Rai nu avea chef să-și facă treaba și toate magazinele erau închise, iar fecioarele de la spălătoria auto își acoperiseră sînii pentru prima dată în anul acela. Dumnezeu însuși stătea pe internet, pe Wikipedia, ca să afle ce înseamnă unele lucruri pe care n-avea de unde să le știe, pentru că nu le inventase el, ca ”shaorma”, ”golden shower” sau ”Mihai Bendeac”.

La Poartă, Sfîntul Petru se închisese în cașcarabeta lui de paznic, dăduse drumul la un reșou pe bolțar și adormise ascultînd Radio ZU. Continua să plouă tare. Ploua în Rai ca dracu și, pentru că Raiul e între nori, ploua și de sus și de jos, și din stînga și din dreapta. Ploua 3D, ca la mall-ul din țigănia Raiului. Tot Paradisul lîncezea cînd deodată se auzi un zgomot asurzitor și Poarta Raiului fu proiectată cîteva zeci de metri înspre Grădină. În Pragul Raiului apăru Mircea Badea îmbrăcat în Brian Johnson și murmurînd obsesiv și nemelodios niște versuri rock. Sfîntul Petru deschise un pic ușa gheretei și întrebă:

- Cine ești tu?
- Sfîntul Petru mă numesc. Tu chiar ești Mircea Badea?!

Mircea Badea nu-i răspunse. Se mulțumi să pufnească superior pe nas, după care făcu un gest poruncitor cu bicepsul stîng și zise:

- Du-mă la Șeful tău.
- Dar, vai, se intimidă Sfîntul Petru, nu știu dacă se poate, aveți o programare?…
- Du-mă la El sau te bat de te caci pe tine, prietene!

Îngrozit, Sfîntul Petru dădu buzna afară din cabină și-l conduse pe Badea înspre palatul de bun-gust al lui Dumnezeu. Cînd Badea trînti ușa de la biroul lui Dumnezeu, Acesta tocmai își aduna recolta la Farmville. Rușinat că fusese surprins pe Facebook, Dumnezeu își trase mîna la spate și făcu să dispară laptopul cu o privire. Apoi se uită rînjind spre musafirul nepoftit.

- Oau, Mircea Badea, ce onoare! zise Dumnezeu cu voce pițigăiată de copil care tocmai și-a văzut idolul. Să știi că mă uit la toate emisiunile tale! Le zici bine, dom’le! Dar cu Geoană ăla n-am putut face nici măcar eu nimic, îmi pare rău…

Tocmai cînd Dumnezeu se pregătea să lanseze un potop de scuze mai ceva ca pe vremea lui Noe, Mircea Badea ridică o mînă, făcîndu-i semn să tacă.

- Știi de ce am venit aici, nu?
- Păi… Ai murit, nu? își încercă norocul Dumnezeu, puțin speriat la idee că tocmai a insinuat că Mircea Badea a murit de față cu acesta.
- Nu fi prost! Eu nu trebuie să mor ca să ajung aici! Am amenințat un taximetrist cu pistolul cu bile și m-a adus. Inițial nu voia, că mi-a zis că-i traficul nașpa și face o eterniatate pînă aici.
- Și pe mine mă enervează taximetriștii, îi cîntă Dumnezeu repede în strună, deși nu cunoscuse nici un taximetrist, pentru că taximetriștii ajung toți în Iad.
- TACI, PRIETENE! O să-ți spun pentru ce am venit și tu o să mă ajuți!
- Bine, bine, te rog… se fîstîci iar Dumnezeu.
- M-a trimis șeful meu, domnul Voiculescu, să-i iau de la tine un creier, o inimă, ceva curaj și un sfincter.
- Cum adică? Nu te supără, Mircea Badea, dar tu cine crezi că sînt eu?
- Poftim?! Îndrăznești să mă întrebi?! Cum, nu ești Vrăjitorul din Oz?
- Nu, Mircea Badea, EU sînt Dumnezeu, Dumnezeul tău, al tuturor.

Mircea Badea îl privi chiorîș, apoi scuipă în palme și-i arse un upercut în plină barbă. Aparatul dentar al lui Dumnezeu sări cît colo, lîngă un ficus. Pînă ca Dumnezeu să se dezmeticească, Badea îi execută o lovitură înaltă de picior prin întoarcere la nivelul gîtului. Cu răsuflarea tăiată, Dumnezeu se prăbuși horcăind. Impasibil, Badea se așeză cu fundul pe pieptul lui și-l lovi cu cotul în stomac. Exact atunci, în biroul lui Dumnezeu intră Iisus cu două gagici, învîrtind pe deget cheile de la un Aston Martin. [va urma]

Paul Atreides

31st October 2010, 12:59

Ep. 2: Mircea Badea îl r********te pe Iisus
Posted by mantzy

- Ce pula Mea?! se scăpă Iisus, după care, rușinat de ceea ce zisese, se puse în genunchi și începu să-și facă cruci scurte, băbești, în timp ce pupa o icoană cu Gigi Becali sfințită la Biserica Adventistă ”Betel” din Vaslui.

Profitînd de momentul de neatenție al Fiului lui Dumnezeu (care Dumnezeu se tăvălea de durere lîngă plasma cu diagonala de 1800 de metri pe care rula versiunea sexy-necenzurată de la ”Andrei Rubliov” pe repeat), Mircea Badea smulse crucea din aur masiv de deasupra sobei de teracotă și îl pocni cu ea peste ceafă pe Iisus, care se prăbuși în față, cu nasul înfipt în podea. În momentul impactului dintre cruce și dovleacul sfînt, lui Iisus îi apăru în jurul capului o aureolă formată din stele verzi și toată apa din Rai se transformă în zaibăr, iar îngerii se îmbătară instantaneu și pentru prima dată realizară că nu au sex și începură să plîngă și să vomite în același timp. Cînd Badea vru să ridice iar crucea pentru lovitura fatală, realiză că aceasta era prea grea pînă și pentru el și o scăpă din mîini fix în cîrca lui Iisus.

- Nu iarăși! oftă Iisus, frecîndu-se pe cucui și încercînd să se elibereze de sub greutatea crucii.

Sprinten ca o căprioară karatistă, Badea se dădu de trei ori peste cap și nu se transformă în nimic (o făcu doar pentru impresia artistică), se repezi la cele două fete cu care venise Iisus, le smulse din geantă două perechi de cătușe cu blăniță roz și îl legă pe Iisus de cruce cu ele. Apoi îl apucă pe Dumnezeu de un picior, îl băgă sub cruce și îl folosi ca pîrghie ca s-o ridice, în timp ce Iisus se zbătea pe ea rugîndu-l să lase jos, că i se vede pe sub cîrpa pe care o poartă în loc de blugi și rîd fetele de el. Dar Mircea Badea era de neînduplecat. Cînd reuși să așeze crucea în poziție verticală, Badea îl aruncă pe Dumnezeu într-un fotoliu, apoi se așeză și el și zise:

- Hai să negociem!
- Nu negocia cu el, Tată, vei crea un precedent periculos! se miorlăi Iisus de pe cruce.
- Nu fi inconștient pentru a doua oară în viața veșnică, fiule! Mircea Badea e deja cel mai periculos precedent din cîte pot exista. Nu putem să nu negociem cu el. După ce zise aceste vorbe pline de înțelepciune, Dumnezeu își drese vocea și i se adresă lui Mircea Badea: Ce dorești?
- Vreau ca bucile lui Dan Voiculescu să miroasă a zmeură și din cur să-i curgă ciocolată Haidi cu alune și stafide, tună Mircea Badea cu vocea lui de radio (tot pentru efect), în timp ce dinspre cruce se auzeau scîncetele lui Iisus: ”De ce, tăticule, de ce m-ai părăsit?…”

Paul Atreides

31st October 2010, 13:00

Vreau să omor oameni, indiferent de vîrstă
Posted by mantzy

Oameni care torturează animale. Vreau să-i văd murind în chinuri, deși nu cred că s-au inventat metode de tortură pe care să le merite. Vreau să-i omor de mai multe ori. Și da, dacă sînt copii peste 10 ani, atunci vreau să omor copii. Vreau să omor copii care torturează animale. Știu că se spune că copiii nu au inimă. Este o aberație. Un copil care chinuie animale nu are de ce să trăiască, nu se va alege nimic bun de el, mai bine îi scurtăm suferința rapid. Harșt! Ne-a părut bine, marș la căcat, oricum eram prea mulți pe planetă.

Dacă tu ai chinuit animale cînd erai mic, vreau să te omor. Dă-mi te rog adresa completă și un număr de telefon. Dacă faci gestul ăsta, promit să fie luptă dreaptă.

Paul Atreides

31st October 2010, 13:01

De la Motru
Posted by mantzy

Vineri am fost într-o bodegă părăsită şi m-am simţit bine. Am încercat să agăţ o puştoaică urîţică de 17 ani (culmea, chiar mi s-a părut că am fost foarte fermecător!) şi mi-a zis că-s un fraier obosit, ceea ce mi s-a părut foarte funny. Apoi i-am zis două bancuri şi-a fost de părere că sînt proaste, ceea ce mi s-a părut şi mai funny.

Sîmbătă, normal, am fost la un majorat. Unde s-a cîntat dabstep şi diendbi (tinerii din ziua de azi, pft!), plus unele cîntece chiar mişto mai încolo, spre beţie. Am pus pe şestache Dire Straits, Led Zeppelin şi AC/DC şi n-a huiduit nimeni, deci puştii au fost ok. Apoi am încercat să agăţ o tipă de 18 ani pe care am strigat-o Ramona şi ea mi-a zis că o cheamă Livia şi are 15 ani, ceea ce mi s-a părut foarte funny. Pe urmă mi-a zis că taică-su e poliţist, ceea ce mi s-a părut ilegal de funny.

Apoi am sunat la un taxi şi într-un minut am fost acasă. La Motru e mişto.

Paul Atreides

31st October 2010, 13:01

Nevasta obsedată şi soţul burtos dar fost faimos, versiunea mea
Posted by mantzy

Radu (Piticigratis) a asemuit grupul plecat de la Kamikaze cu o fostă nevastă nebună şi obsedată care a rămas blocată pe relaţia cu soţul fost faimos, actual burtos. În parabola lui, soţul e Caţavencu.

Dacă e să privim lucrurile într-un mod deschis şi cinic, explicaţia faptului că noi, băieţii de la Kamikaze, amintim cu fiecare ocazie numele revistei de la care am plecat este foarte simplă: pentru că raportarea la ei ne avantajează din toate punctele de vedere. Explicaţia faptului că ei refuză să pronunţe numele nostru e aceeaşi. Şi noi şi ei ştim că noi sîntem mai buni. Şi noi şi ei ştim că ei au în cîrcă povara unei sclavii mai mult (în cazul fondatorilor) sau mai puţin (în cazul angajaţilor) asumate şi a unui regim politic deloc avantajos. Ei nu şi-au ales partidul pe care să-l urască. Patronul a ales pentru ei şi ei, independenţi, dar cu grija zilei de mîine, au fost de acord. Ei nu pot spune chestia asta, dar noi putem. Aşa că o spunem. Ei au făcut bine cît au ignorat-o. În momentul în care au abordat-o chiar şi tangenţial (vezi nefericita idee cu stenogramele inventate), credibilitatea Caţavencu a primit o lovitură în boaşe. Înca una.

Dar haideţi că accept pretextul alegoric al lui Radu (îl înţeleg, în redacţia Caţavencu substantivul “Kamikaze” este strict interzis, deci nu poate să ni se adreseze direct) şi pun lucrurile la punct direct în povestea lui. Da, cei plecaţi de la Caţavencu sînt fosta nevastă. DAR e o nevastă mişto, o nevastă încă tînără care şi-a regăsit farmecul şi dezinvoltura din tinereţe. O nevastă după care întoarce lumea capul pe stradă. Ce mai, o nevastă care încă mai poate. Da, Caţavencu este fostul soţ. Într-un acces de sinceritate (ca să nu zic de independenţă, că-l jignesc), Radu recunoaşte că fostul soţ a chelit, a făcut burtă şi şi-a pierdut din vehemenţă. Corect. Fostul soţ e mai bătrîn, pentru că fosta nevastă era încă un copil cînd a luat-o. De fosta nevastă nu a auzit deocamdată multă lume, pentru că a stat sfioasă în umbra lui. Dar fosta nevastă vrea răzbunare şi vrea să dovedească lumii că ea i-a scris multă vreme textele (n.r. - aici m-am abătut puţin de la parabolă pentru a respecta adevărul istoric). De cealaltă parte, fostul soţ nu mai are nici o şansă acum şi nu poate decît să spere că va trăi din gloria trecutului. Doar că nu mai are nici bani, nici farmec, nici chef. Şi nimeni nu acceptă să ţi-o tragă doar pentru că odată s-a vorbit despre tine la televizor.

Relaţia fostă nevastă – fost soţ este una inegală. Nevasta este relaxată, dar neiertătoare. Chiar dacă poate da urît în public, ironiile ei la adresa lui sînt muşcătoare, pentru că are avantajul de a-l cunoaşte. Frustrat pentru că îşi vede cele mai ruşinoase secrete dezvăluite, fostul soţ tună şi fulgeră. Ah, şi scuipă. Da, da, o scuipă cînd se întîlnesc în bar. Ea îl ia la mişto zîmbind. El şi-a pierdut umorul şi răspunde cu flegme. Ba mai mult, încearcă mereu să-i pună beţe în roate. Asta în particular. În public, se face că nu o cunoaşte şi pretinde că nu au fost niciodată împreună. Fostul soţ e demn de milă. El nu înţelege că singura atitudine posibilă pentru ca el să nu se facă de căcat este să fie, o dată în viaţă, sincer. Să spună “da, bă, asta m-a părăsit pentru că eram chel, burtos şi m-a surprins în timp ce mi-o trăgea un mustăcios în patul nostru. Ea e încă mişto şi în putere, dar eu am de partea mea experienţa şi renumele. O să mă lupt cu ea şi o s-o umilesc, că doar eu am fost bărbatul în casă.” Dar nu. Fostul soţ nu spune asta, pentru că fostul soţ e impotent şi o ştie. Impotenţa nu e nici pe departe o boală mortală, desigur. Se poate trăi cu ea chiar şi dacă o negi în gura mare. Dar se trăieşte urît. Şi, cînd mori, nimeni nu-şi va mai aminti de zilele tale în care urcai gagici pe pereţi. Toţi vor zice: “în sfîrşit a murit impotentul ăla trist care n-a recunoscut niciodată că nu i se mai scula.”

PS – cînd spun “fostul soţ” nu pot să-l includ şi pe Radu în sintagmă şi nici pe mulţi dintre cei care acum alcătuiesc redacţia Caţavencu. Eu pot fi fosta nevastă (una mai nouă), dar Radu nu poate fi fostul soţ, din simplul motiv că el avea 5 ani cînd fostul soţ se afla la prima căsătorie. Radu e, la acest moment, un angajat al fostului soţ, şi încă unul destul de proaspăt. Cum fostul soţ e acum neputincios, angajatul (altfel unul destul de potent, dar care nu poate fute în locul lui) încearcă să îi ia apărarea.

Paul Atreides

31st October 2010, 13:02

Am o datorie la Piticigratis…

Posted by mantzy

Am fost 5 ore pe drum, am ajuns la Motru şi acum trebuie să mă duc urgent să mă îmbăt într-o bombă. Dar promit să-i răspund lui Piticigratis cînd mă întorc, a scris un post atît de fără argument încît poate fi combătut lesne şi după 8 beri. Pusi.

Paul Atreides

31st October 2010, 13:04

E greva foamei dă bani, greva foamei dă bani, bă’eți!
Posted by mantzy

Ți-e foame, dar n-ai bani. Ce faci?… Greșit! Pentru că îi era foame, o învățătoare din Caracal a protestat făcînd greva foamei. Sigur, extrapolez, că îmi imaginez că nu pentru concedii scumpe cere mai mulți bani. Nu e ironic să protestezi împotriva foamei nemîncînd? Nu vi se pare puțin nedrept față de proteine și față de copiii cu coastele decapotabile din Africa? E ca și cînd cineva ar protesta împotriva uciderii balenelor vînînd balene.

Nu e doar nedrept. E și puțin jenant. Vreau să fiu bine înțeles, nu l-am votat niciodată pe Băsescu și nu-mi place deloc, da’ deloc, PD-L-ul. Iar ce li se întîmplă acum profesorilor, medicilor, polițiștilor și pensionarilor mi se pare inuman. Dar ce face învățătoarea aflată în greva foamei e grețos. Doamnă, țin să vă informez că, în istoria grevei foamei, au fost oameni care au apelat la această formă drastică de protest pentru scopuri ceva mai nobile. Matale o faci pentru bani și nu e în regulă. Gandhi a făcut greva foamei, disidenții tibetani au făcut-o, militanții pentru drepturile animalelor au făcut-o, și așa mai departe. Chiar ieri, Guillermo Farinas a primit premiul Saharov pentru lupta sa (dusă prin vreo 23 de greve ale foamei și 11 ani de închisoare) pentru libertatea de expresie în Cuba comunistă.

Simplul fapt că ești din Caracal nu-ți permite să te caci pe o formă de protest atît de nobilă. Ba mai mult, doamna învățătoare amplifică pînă și importanța dușmanilor protestînd astfel. Ăștia din PD-L sînt niște lingăi inocenți și fără destin istoric, să folosești greva foamei împotriva lor e ca și cînd ai folosi bomba atomică împotriva Vasluiului: E PREA MULT. O reacție idioată și total disproporționată. Îi recomand doamnei învățătoare să facă greva abstinenței sau greva nefăcutului duș. S-ar putea să ne impresioneze mai tare. Dacă o ține langa cu foamea, chiar riscă să le facă pe plan celor de la putere, care la un moment dat vor spune: ”iată că se poate și fără mîncare, ia să mai tăiem noi din salarii un pic!”.

PS – iar steliștii care au fost la învățătoarea din Caracal să-i ducă flori sînt niște poponari ipocriți care mai bine ar intra ei în greva foamei decît să mai fie slugi la cioban.

Paul Atreides

31st October 2010, 13:05

Zoso, vezi că ți-am dat comment, bă!
Posted by mantzy

UPDATE: bă, să-mi bag p.u..la, ce de c..ăc..at e Zoso. Mi-a aprobat comentariul exact la două minute după ce am scris postul de mai jos și-acu mi-a dat de mi-a julit mie textul. Îmi cer scuze, sînt dat peste cap, mă duc să dau niște banuri pe ip ca să-mi revin.

Deci eram și eu din greșeală la Zoso pe blog (că linkuise cineva de pe-acolo către mine), cînd dau de un post care, desigur, mă apostează cu patru linkuri. Și îi scriu și eu un comment, dar nu mi-l aprobă. Eu m-am chinuit foarte mult să scriu comment-ul ăla și el mi-a dat de mi l-a banat. Și tot el acceptă comentarii după ora aia. Păi, ori sîntem blogări ori nu mai sîntem?

Redau aici comment-ul integral, să spuneți și voi dacă era ceva inacceptabil în iel:

”

mantzy a scris pe Comentariul tau asteapta aprobarea divina… 21 Octombrie 2010, 3:07 pm

Haidi, ba, Zoso, ce naiba… Sper ca erai dator tare de tot de-ai fost nevoit sa recomanzi penibilitatile astea. Ca e singura ta scuza, nu vreau sa cred ca te-au amuzat.

N-am citit-o decat pe aia dintre Udrea si Anastase. Cred ca si daca o scriau Tociu si Palade iesea mai de ras.

”

Paul Atreides

31st October 2010, 13:06

Mult sex oral la toate partidele politice și la fraierii care le susțin!

Posted by mantzy

Prin facultate mă mîndream cu faptul că nu eram absolut deloc interesat de politică. Profesorii și colegii de la (atunci) Cațavencu mi-au spus că asta e o abordare greșită și că dimpotrivă, ar trebui să fiu interesat, pentru că politica e cea care ne decide viitorul sau gen. Iar eu am fost atît de tembel încît i-am crezut și am început să mă preocup. Ce idioțenie! Ce pierdere absolută de vreme! Astăzi mă amuză cei interesați de politică. Mă uit la ei cu un zîmbet superior și-mi vine să-i mîngîi pe cap protector. Dar ăia care sînt fanatici după un partid sau altul sau, dimpotrivă, înverșunați împotriva unui partid sau a altuia, ăia mi se par pur și simplu niște dobitoci fără viață. Cît de nefericit trebuie să fii, cît de neîmplinit pe plan personal, ca să-ți dedici viața susținerii sau denigrării unui amărît de partid politic? Nu-ți trebuie multă minte ca să-ți dai seama că toți sînt la fel. Serios, nu e nici o diferență de doctrină, viziune, onestitate sau intenții. Toate partidele, fără excepție, se învîrt undeva în cercul vicios format din incompetență, corupție, demagogie și neseriozitate. Toți politicenii români sînt ori incompetenți, ori corupți, ori demagogi, ori neserioși. Ori, și mai probabil, toate patru la un loc. Sigur, diferă un pic persoana umană, cum ar zice Gheorghe Hagi. Are fiecare temperamentul, abordarea și viciile sale, dar nu vă lăsați păcăliți! Într-un final, toate acțiunile lor (sau măcar rezultatele lor) se aseamănă pînă la identificare.

Deja am ajuns să fiu foarte împăcat cu idioții de la putere (oricare ar fi ei) și chiar resimt o oarecare liniște optimistă cînd mă gîndesc că, într-adevăr, mai rău de-atît nu poate să fie și mai prost de-atît n-au cum să facă. Putem să ne vedem liniștiți de treburile noastre, de trăit, făcut copii și murit, că în privința politicii nu mai avem nimic de așteptat. E timpul să vă crăcănați pleoapele alea de căței nou-născuți și să înfruntați veselul adevăr: din punctul ăsta de vedere, nu va fi nici o schimbare, niciodată. Sau vi se pare cumva că futacul de Caragiale scria despre alte personaje decît Băsescu, Ponta, Crin și Udrea?

Paul Atreides

31st October 2010, 13:07

Spionul secret sub acoperire și anonim de care nu știe nimeni – o producție Kamikaze

Posted by mantzy

E aici.

E printre noi.

Nu are scrupule.

Nu are conștiință.

Nu are carte de muncă.

Scrie casete de umor.

Și pare un om normal.

Chiar mediocru…

Dar…

Nu e!

Pentru că el…

E jumătate jurnalist…

Și jumătate om…

Iar cealaltă jumătate e spion.

A lucrat la Cațavencu și s-a dus la Kamikaze sub acoperire.

Urăște independența și-l iubește pe mogul.

Îi repugnă relaxarea și adoră programul de 8 ore pe zi.

A terminat cu glumele de genul ”independență editorială” și vrea să-i facă lui Vântu șmenurile.

Și să i-o sugă lui Bușcu prin batistă.

Știe că trebuie să servească intereselor patronatului.

Iar interesul patronatului este…

Să aibă un om infiltrat în redacția concurentă.

Și să intercepteze mailurile scandaloase și tacticile mîrșave prin care concurența face glume…

Nimeni nu are voie să facă glume.

Pentru că glumele sînt rele.

Pentru că aceia cărora le e EL credincios urăsc glumele.

Pentru că nu știu să le facă.

Dar speră că vor afla!

De la un intrus devotat…

Care va dezvălui în sfîrșit…

De unde vine umorul!!!

El este…

SPIONUL din redacția Kamikaze!

Care începînd de mîine…

Va transmite mesaje secrete prin coduri numai de el știute.

Către iubitul său director editorial…

Și către preamăritul mogul…

Numai pe www.kamikazeonline.ro.

Paul Atreides

31st October 2010, 13:08

Am interceptat stenogramele dintre Mircea Badea și Dan Voiculescu
Posted by mantzy

D. Voiculescu: Ce faci, bătăușule? Te pup, măscăriciule!
M. Badea: Ce să fac, Dane, uite, făceam niște flotări cu Teo în spate…
D. Voiculescu: Și la ce-i folosește umflatei ăleia că te are pe tot sub curul ei? Băsescu are o televiziune mică, dar extrem de bine organizată și extrem de eficientă. Uită-te la B1, dacă nu mă crezi… Dacă-l invită iar fraierul ăla pe Cartianu să povestească despre revoluție, ai pus-o cu audiența.

M. Badea: Am și eu să te implor ceva, delicat…
D. Voiculescu: Te rog să mă rogi.
M. Badea: M-a invitat de la Hard Rock Cafe să cînt și să mă fac de căcat în club duminică, la ce oră pot…
D. Voiculescu: Mi se pare normal, doar ești un papagal care se crede talentat…
M. Badea: Nu, problema este să nu te superi tu, sau Antena să-mi zică… Pentru că Antena 1 nu mi-a făcut nici o invitație să cînt, să știi!
D. Voiculescu: Nu, dar nici nu ți-ar fi făcut vreodată, pentru că cînți ca un cur. Mi se pare o chestie de prestigiu, tot pentru Antena te faci de căcat și-acolo!

M. Badea: Da, corect!
D. Voiculescu: Ce corect, că n-am zis nimic?!
M. Badea: Scuză-mă, anticipam…
D. Voiculescu: Ce voiam să te rog… Să nu mă prezinți ca pe un agent de intoxicare, că bășina aia care-am dat-o în direct mi-a scăpat!…
M. Badea: Nu nu nu nu!
D. Voiculescu: Asta e ce voiam să te rog, mai ales că știi doar ce frumos a mirosit!
M. Badea: Categoric da! Categoric da!
D. Voiculescu: Ți-amintești că lui Gâdea i-a plăcut așa mult încît a alergat cu un borcan după ea prin studio, pînă a prins-o? Cică și-acum o mai ține pe noptieră și o mai miroase înainte de culcare, ca să viseze că mă pupă-n cur. Tu de ce nu ești așa loial, musculosule?
M. Badea: Eu nu-mi asum nimic! Eu fac pe durul, dar dacă pică rîndul meu la pupat în cur, mă rog, să fie…

D. Voiculescu: Vreau să-mi angajez o trupă de copii de 19, 20, 21 de ani care să aibă numai prejudecăți și să aibă creierul plin de rahat, oameni care înțeleg exact cum e să ai patron în timpurile pe care le străbatem. Ei trebuie să răspundă intereselor patronatului.
M. Badea: Ăștia învață să dea limbi în ani, Dane!

D. Voiculescu: Bear Grylls ăla cînd își lansează sezonul nou, c-am înțeles c-o să fiți pe același tronson?…
M. Badea: Acuma iese cu el.
D. Voiculescu: Vezi tu, la Bear Grylls și la cameramanul ăla care-a plecat în jungla p*lii trebuia să le atașezi un om de încredere, să fim și noi în sălbăticie, acolo, să bem și noi pișat cu el, să mîncăm și noi coacăze din căcat de urs, Mirciulică…
M. Badea: Este, dar este și unul de-al lui aici. Habar n-am care e, dar mă prefac că-l știu.
D. Voiculescu: Da, ești prost.
M. Badea: Mie îmi displac chestiile astea și am chef să bat pe cineva, Dane…
D. Voiculescu: După cum ai văzut, mă doare-n p**ă de ce-ți displace ție, trebuie doar să fii foarte atent cînd îmi aduci cafeaua și gata, ești vedetă.

D. Voiculescu: Cred că cea mai mare chestie pe care a făcut-o genialul ăsta de Becali este că m-a ales pe mine drept țintă. A fost băiat deștept, l-a sunat ăla și mi-a dat să sug p..a, i-am supt p..a frumos, Oancea s-a uitat și prostul de reporter a zis și sărumîna pentru masă!
M. Badea: Nașpa! Acum trebuie să v-o sug și eu și să zic sărumîna, ca să vă treacă supărarea… (plînge – n.n.)
D. Voiculescu: Stai liniștit, sînt pe femei, dragă Bruce Willis!… (rîde – n.n.)

Paul Atreides

31st October 2010, 13:08

Avem un spion în redacție! Oferim recompensă

Posted by mantzy

Avem o cîrtiță în redacție care a făcut public schimbul nostru de mailuri de după aflarea stenogramelor lui Vântu. M-am supărat un pic, pentru că mailurile chiar sînt pe bune (după cum veți observa) și pentru că acum o să ne omoare spam-ul, că nu s-a cenzurat chiar nimic, nici măcar adresele originale. Dar acum, dacă tot e în văzul tuturor, haideți să vă dau să vă rîdeți și voi.

(povestea, pe scurt, în convorbirea cu Vântu, Doru Bușcu – fostul nostru șef de la Cațavencu – susține că are un spion în redacția Kamikaze. În acel schimb de mailuri încercăm să-l identificăm).

Paul Atreides

31st October 2010, 13:10

ExcluSOV! Stenogramele interceptării mail-urilor din redacţia Kamikaze!

Senzaţional! Spionul infiltrat în redacţia Kamikaze rupe tăcerea!

Mai jos aveţi reacţia (discuţia pe mail) celor de la Kamikaze de azi, luni, 18 octombrie, după publicarea stenogramelor de-acasă de la Sorin Ovidiu Vîntu.

Citiţi cu mare atenţie deoarece există posibilitatea să fiu descoperit şi să se şteargă de pe site această dovadă clară a… această dovadă clară. Menţionez că un exemplar a fost trimis deja pe adresa de mail a lui Doru Buşcu, cu Liviu Luca în CC, pentru că dl Vîntu are adresă de mail numai pe fix, şi aia interceptată cînd nu îşi schimbă IP-urile între ele.

Claudiu Radu <claudiu.radu@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 1:37 PM

To: "Gasca@kamikazeonline.ro" <gasca@kamikazeonline.ro>

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7940993-stenograme-din-dosarul-sov-sorin-ovidiu-vintu-catalin-popa-stabilescstrategia-editoriala-campanie-vintu-vorbesc-mircea-crin-vad-nu-preiau-mesajul.htm

--------------------------------------------------------------------------------

Alex Cautis <alex.cautis@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:08 PM

intrebarea mea e: cine se stie "intrusul" lor la noi, cum spune Buscu? sa dea singur un semn pe grup. sa nu-l aflam din alte parti.

--------------------------------------------------------------------------------

Daniel Goace <daniel.goace@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:09 PM

E Toma, normal!

--------------------------------------------------------------------------------

Alex Cautis <alex.cautis@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:11 PM

pai de ce, zice ca are pe unul infiltrat cu pula mare?:-)

mama, trebuie sa-mi fac micsorare de pula, baga-mi-as;-)

--------------------------------------------------------------------------------

Catalin Prisacariu <catalin.prisacariu@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:09 PM

propun sa ne dezbracam toti si sa iesim in curte, sa ne examinam

--------------------------------------------------------------------------------

Andrei Mantog <andrei.mantog@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:11 PM

Nu stiu, dar sper sa fiu eu. Chiar voiam sa va propun o miscare PR-istica de exceptie: ma dati afara (sanchi!) si ma biciuiti in fata redactiei. Apoi iese Marius la Dan Diaconescu si zice despre mine ca ati descoperit ca am transmis coduri secrete catre Catavencu prin intermediul unor cuvinte aparent nevinovate din rubrica de pariuri.

Asa, sa devenim si eu si noi celebri, zic.

--------------------------------------------------------------------------------

Catalin Prisacariu <catalin.prisacariu@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:14 PM

reiterez ce am mai propus: puneti aceste discutii pe site. sint de ris, sint autentice, sint spiritul pulii lu’ kamikaze. asta vrea cititoru’ sa vada, glume despre chestii serioase. nu irositi potentialul

--------------------------------------------------------------------------------

2010/10/18 Andrei Mantog <andrei.mantog@kamikazeonline.ro> [Quoted text hidden]

daca s-au facut inregistrari prin gsm lu Vintu, folosit pe post de microfon, inseamna ca va aparea si convorbirea mea cu el, de prin februarie, cind Vintu a recunoscut ca revista noua, noul Catavencu propus de Buscu era de fapt tot al lui Vintu.

--------------------------------------------------------------------------------

Marian Turosu <marian.turosu@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:16 PM

si apare doamna maria stoica, care se autosuspenda din functie si recunoaste ca face spionaj pentru kamikaze din anii 90. apoi, facem o poza cu cateva baxuri de cola alaturi de nea virgil si demonstram ca si el a lucrat pentru noi, cand toata lumea credea ca el doar fura.

--------------------------------------------------------------------------------

Alex Cautis <alex.cautis@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:17 PM

vorbiti, mai, mai incet ca va aude mogulul:-) http://www.realitatea.net/sorin-ovidiu-vintu-a-fost-internat-la-floreasca

pentru-probleme-cardiace_761334.html

--------------------------------------------------------------------------------

Catalin Prisacariu <catalin.prisacariu@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:18 PM

nu, e vorba de grupul ala de cacat de discutii pe yahoo, pe care noi nu-la parolaseram [Quoted text hidden]

--------------------------------------------------------------------------------

Andrei Mantog <andrei.mantog@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:19 PM

Inca o dovada ca eu sunt cartita. Chiar credeti ca nu stiam sa parolez un amarad de grup de yahoo?

--------------------------------------------------------------------------------

Marian Turosu <marian.turosu@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:19 PM

si pe ala si pe asta. merg amandoua.

--------------------------------------------------------------------------------

Gabi Drogeanu <gabi.drogeanu@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:20 PM

s-a sters ala. dar cred ca-l are iaru.

--------------------------------------------------------------------------------

Andrei Mantog <andrei.mantog@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:20 PM

Bai, nu, STIU! Hai sa dam un schimb de mailuri din redactie in care spunem ca BUSCU insusi e cartita lor. Sau Morar! )

--------------------------------------------------------------------------------

Marian Turosu <marian.turosu@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:22 PM

e de catat planul lui manty. hai sa fie simona tache.

--------------------------------------------------------------------------------

Marius Bortea <marius.bortea@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:22 PM

zice de o interceptare de cateva luni. grupul ala dediscutii de pe yahoo cred ca avea o vechime de vreo 2 saptamani. nu inteleg ce au interceptat ei ca eu nici nu ma prea uitam pe mail in ultimele luni

--------------------------------------------------------------------------------

Andrei Mantog <andrei.mantog@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:23 PM

Doamne fereste sa nu fi interceptat schimbul de mailuri in care ma cert eu cu Gabi si Turosu pe fotbal. In mainile cui nu trebuie, ar putea fi extrem de periculoase.

--------------------------------------------------------------------------------

Alex Cautis <alex.cautis@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:19 PM

da, alea sint misto de pus.

--------------------------------------------------------------------------------

Alex Cautis <alex.cautis@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:21 PM

Mantog, recunoaste, numele Kamikaze l-ai dat fiindca ti-a cerut Vintu sa dai un nume nasol?:-) [Quoted text hidden]

--------------------------------------------------------------------------------

Andrei Mantog <andrei.mantog@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:21 PM

Pai chiar asa, Vant Divin? Nu mi-a venit sa cred cat sunteti de naivi [Quoted text hidden]

--------------------------------------------------------------------------------

Alex Cautis <alex.cautis@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:28 PM

ce mincinos Buscu! Cica de 7 luni era "premeditata". Asa premeditata ca am vb cu el deschis, i-am spus ca plecam, eu am pus si un pariu cu el, futu-l in gura, ca plecam. Nu s-a achitat nici acum. [Quoted text hidden]

--------------------------------------------------------------------------------

Marius Bortea <marius.bortea@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:31 PM

pai nu voia si buscu sa plece in decembrie? [Quoted text hidden]

--------------------------------------------------------------------------------

Gabi Drogeanu <gabi.drogeanu@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:31 PM

pai, stia foarte bine, ca doar el ne-a zis.

--------------------------------------------------------------------------------

Gabi Drogeanu <gabi.drogeanu@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:32 PM

prin octombrie-noiembrie a zis prima data

--------------------------------------------------------------------------------

Claudiu Radu <claudiu.radu@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:33 PM

Cred ca ar trebui luat in calcul si Barbosu’. Ca orice spion, mananca rata frantuzeasca si poarta helanca pe gat.

--------------------------------------------------------------------------------

Marius Bortea <marius.bortea@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:34 PM

asa e. in decembrie l-am refuzat noi

--------------------------------------------------------------------------------

Marian Turosu <marian.turosu@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:35 PM

barbosu ar fi excelelnt de spion, numai ca din cauza bauturii uita ce-a spionat.

--------------------------------------------------------------------------------

În data de 18 octombrie 2010, 14:33, Claudiu Radu <claudiu.radu@kamikazeonline.ro> a scris:

Cred ca ar trebui luat in calcul si Barbosu’. Ca orice spion, mananca rata frantuzeasca si poarta helanca pe gat.

--------------------------------------------------------------------------------

Catalin Prisacariu <catalin.prisacariu@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:38 PM

sa declaram spionul persona non grata si sa-l dam la gazeta

--------------------------------------------------------------------------------

Iulian Tanase <iulian.tanase@kamikazeonline.ro> Mon, Oct 18, 2010 at 2:41 PM

bușcu voia să fie acționar majoritar la trădarea pe care ne-a propus-o în decembrie

Va urma. Dacă nu voi fi descoperit.

sursa:kamikazeonline

Paul Atreides

31st October 2010, 13:12

Ai colecția Adevărul/Jurnalul/Cotidianul/ZF/plm în bibliotecă? Ești un idiot!

Posted by mantzy

Ai fost un copil prost? Nu ți-a spus nimeni c-ar trebui să citești cărți? Ți-ai irosit copilăria și adolescența cu jocuri stupide și drame neînsemnate? ”Adevărul Trist” este aici pentru tine și îți oferă senzaționala colecție de literatură de recuperare ”Adevărul e că ești un dobitoc”. ”Adevărul e că ești un dobitoc” îți aduce în casă ceea ce ar fi trebuit să fie cărțile copilăriei tale, dacă n-ai fi fost un copil idiot și mediocru care nu știa ce-i aia literatură și recent s-a transformat într-un adult nefericit.

Ai ratat absolut toate cărțile pînă la vîrsta de 28 de ani? Noi îți venim în întîmpinare cu titluri care pînă și ție îți sună familiar. Și cea mai bună parte din campania noastră este că nu trebuie să citești cărțile pe care o să ți le vindem pe nimic. E suficient să le cumperi, ca să te vadă lumea cu ele pe stradă și ulterior să le spui prietenilor așa, ca din întîmplare, că ai mai cumpărat o carte din colecția ”Adevărul este că ești un dobitoc”. Și ei te vor întreba ce carte și tu vei spune ”Nu știu, Amintiri din copilărie sau gen, e pe verde…”. De altfel, pentru o asortare plăcută a bibliotecii dumneavoastră, cărțile noastre au toate coperte mișto, lucioase și mereu verzi, numai bune de proptit în rafturi și uitat acolo.

Noi nu vrem să te mințim ca alți piariști. Acum ai floci la cur, e mult prea tîrziu să mai citești Jules Verne, Cei trei muschetari, Aventurile lui Tom Sawyer, Robinson Crusoe, Madame Bovary, Pădurea spînzuraților, Moromeții și celelalte cărți din colecția ”Adevărul e că ești un dobitoc”. Dar poți să te minți pe tine însuți, plus pe apropiați, că ai făcut-o. Dincolo de utilitatea lor imediată (poți stabiliza mese cu ele, poți omorî gîndaci sau înveli senvișuri în pagini), cărțile din colecția noastră acționează direct și pozitiv asupra stimei de sine. ”Adevărul e că ești un dobitoc” îți oferă șansa unică în viață de a te transforma cu doar cîteva zeci de lei dintr-un idiot inutil într-un idiot inutil CARE ARE NIȘTE CĂRȚI. Diferența poate părea minoră, dar e decisivă pentru că îți asigură o bază solidă pentru impostură. Relaxează-te! Nu trebuie să știe toată lumea că n-ai citit o carte în viața ta. Cu ”Adevărul e că ești un dobitoc” ai ocazia să demonstrezi că ai cărți, apoi să invoci argumentul implacabil: ”și de ce ar avea cineva cărți, dacă nu le-ar citi?!”. Nimeni nu te va mai suspecta că n-ai citit vreodată altceva în afară de tabloide și etichete de semințe.

Ca să vă fie mai ușor, nici nu am mai scris pe coperte titlurile cărților din colecție, pentru că sînt irelevante și riscă să te confuzeze. Special pentru dumneavoastră, ne vom mulțumi să le numerotăm. Așadar, săptămîna asta fiind a patra de campanie, ”Adevărul Trist” vă oferă romanul ”4”, de celebrul autor ”Al Patrulea”, o fabuloasă cartografie a psihicului afectat de drama primul război mondial sau gen. Cumpărați romanul 4 și nu uitați: săptămîna viitoare, SURPRIZĂ!!! Urmează romanul 5, tot pe verde, despre o curvă neîmplinită care vrea să plece de la țară și să se fută cu toți bărbații cu pantofi în picioare și veceu în casă!

Paul Atreides

31st October 2010, 13:14

Derby de Republica Socialistă România
Posted by mantzy

Chit că ține el cu triștii de la Timișoara, mi-a plăcut de Florin Călinescu, care numește Dinamo – Steaua ”un omagiu adus Moscovei, o vizită la muzeul comunismului, o amintire a unui fotbal mincinos, o ruşine a fotbalului şi a istoriei” în interviul acordat penibililor de la GSP, care, laolaltă cu restul presei, ne tot fut la cap cu sintagma idioată ”derby de România”. Nu-i nici un derby de România. E un meci între două echipe de tristă amintire asupra cărora abia au început să se întoarcă toate nedreptățile pe care le-au comis înainte de 1989, în calitatea lor de port-drapele ale comunismului. Nu ai cum să nu te bucuri cînd vezi că Steaua a avut o trecere duioasă de la statutul de glorie comunistă la acela de cîrpă a unui cioban cu fler de dictator. Iar despre Dinamo ce să mai vorbim? Așteptăm să se desființeze.

Cine ține cu Dinamo și mai ales cu Steaua pentru rezultatele obținute cu japca înainte de Revoluție rămîne un comunist apres la lettre și ar trebui să aibă măcar decența să tacă și să zică mersi că nu înfundă pușcăria pentru simplul motiv că are nostalgia hoției și a terorii. Victoriile Stelei și-ale lui Dinamo la fotbal în perioada de tristă amintire ar trebui să fie șterse din toate palmaresurile și să-și găsească binemeritata odihnă într-un muzeu al crimelor comunismului.

Forza Gigi Becali & Borcea! Ne punem toate speranțele în voi!

Paul Atreides

31st October 2010, 13:15

Mihai Morar și anusuri

Posted by mantzy

Hahahahaha! Întrerupem programul obișnuit de un post pe zi pentru o știre de cea mai ultimă oră: tocmai l-am auzit pe ziaristul preferat al cocalarilor, Mihai Morar, spunînd că și-a impresionat nevasta ducînd-o la un concert de vioară la prima întîlnire și că remarcă prima oară la o femeie GLEZNELE. Hahahahaha! E drept că și noi, bărbații normali, care ascultăm concerte de vioară doar dacă are lăutarii și vioară, lîngă acordion și țambal, remarcăm gleznele la prima întîlnire, dar cu condiția să fie în dreptul urechilor.

Ceea ce-mi amintește că voi scrie un post în seara asta despre cum nu fac femeile decît anumite chestii în pat. Nici o femeie nu face TOATE chestiile în pat, ceea ce mi se pare foarte incorect, pentru că un bărbat face TOATE chestiile în pat, atîta timp cît nu implică chestii care i se introduc în anus. Și sînt unii cărora nici măcar această restricție nu li se aplică.

Păi, ori sîntem misogini, ori nu mai sîntem?

Paul Atreides

31st October 2010, 13:16

Am fost cel mai inteligent om din Cluj, dar am plecat

Posted by mantzy

(a se citi lent și potolit, că nu ne grăbim nicăieri…)

Mno… am fo’ la Cluj… Nu chiar acu… Am fo’ mai demult, dar atît mi-a luat să mă hotărăsc ce părere am despre Cluj, no…

Cluju îi mișto, da’ păcat că-i locuit și tehnologizat, mno. Tehnologia din Cluj e la fel de înceată ca oamenii din Cluj. Și la fel de fudulă, mno. La hotel, netu mere ardelenește, mno. Durează tri minute să ți se deschidă meilu. Cred că clujenii nici măcar nu își dau seama că durează atît. Știți teoria relativității, aia care spune că timpul e o variabilă, nu o constantă? Mno, așa și cu clujenii. Pentru ei conceptul de ”trei minute” nici nu există, mno. Timpul începe de la cinci minute încolo… mno… Orice-i sub 5 minute, ardelenii încadrează la ”instantaneu”.

Bărbații din Cluj sînt urîți, au tricouri largi și lungi, blugi spălăciți, ghete vara, burtă, barbă, iar simetria trupurilor lor e… – cum să vă zic să nu se prindă? – …la ani lumină de cea a omului vitruvian. Îi puteți auzi non-stop vorbind TARE și rar despre cum ascultă ei muzică rock, mno. TOȚI oamenii din Cluj se potrivesc acestei descrieri: toți vorbesc tare și toți ascultă rock. Sau cel puțin ăia de pe stradă, mno. Dar chiar așa, mno, nu mai ascultă nimeni la Cluj o manea, un minimăl, un Fărîmiță Lambru, un Gabriel Dorobanțu, un Boy George, un Senil Dion?! Da, chiar așa! Mno… Păcat că rock-ul românesc e de căcat. Altfel ar fi fost destul de fain la Cluj din punctu ăsta de vedere. Pe femeile din Cluj nu le-am observat, mno.

Cînd nu vorbesc tare despre rock, clujenii vorbesc tare despre alte forme de manifestare a culturii. Gen teatru, mno. Sau filme europene, mno. Sau Discovery, mno. Dar nu Discovery Channel, că ăla-i pentru semidocții ăia de regățeni. Discovery Saiens, mno! Mie mi-a ieșit berea pe nas de rîs (mno) cînd i-am auzit pe doi la terasă contrazicîndu-se pe-un ton grav și înflăcărat în legătură cu nu-știu-ce lege fizică, mno. Prin ”înflăcărat” înțeleg un ritm de mai mult de un cuvînt la trei secunde. Cred, totuși, că clujenii mai vorbesc și încet (ca volum, zic), mno. Doar că nu știu despre ce, că nu i-am auzit, mno. Cînd nu vorbesc deloc, clujenii beau bere cu gesturi tacticoase și studiate, de zici că dezamorsează o bombă atomică cu ceas, nu că beau pișoarcă la halbă.

M-aș mai duce la Cluj, recunosc. M-am simțit bine. Oricît de lene mi-ar fi și oricît de lipsit de spontaneitate, tot sînt cel mai deștept din oraș. Inițial, mă simțeam atît de inteligent la Cluj încît mă așteptam să fiu tratat ca spaniolii cînd au venit cu puști, creioane și SIDA la băștinași. Credeam că vor vrea să mă fută toate femeile din Cluj în timp ce bărbații se vor mobiliza să-mi facă o statuie și un templu. Dar dup-aia mi-am dat seama că mă înșelasem amarnic: oricît de spiritual ai fi la Cluj, dacă ești pe fugă n-ai nici o șansă să fii apreciat. Trebuie să stai cel puțin o săptămînă pentru un succes minim, ca să aibă timp să se sedimenteze poantele în creierul ardelenesc. Mno.

Paul Atreides

31st October 2010, 13:17

GSP nu știe română, dar și Prosport nu știe engleză
Posted by mantzy

Pentru că rivalii lor de la Gazetă au rămas repetenți la limba română și anul acesta, habarniștii de la Prosport s-au gîndit că-i cazul s-o dea și ei în gramatică hollywoodiană cu influențe de București.

Rugăm anglofilii să nu se sesizeze. Nu e nici o greșeală în titlul celor de la Prosport. Explicația e simplă: pentru că se poartă să scoți ediția de print laolaltă cu niște cărți sau filme, doar-doar vinzi 6234 de exemplare în loc de 4790, Prosportul a vrut să iasă săptămîna asta cu ceva tare, de la Hollywood. Dar, cum n-a avut bani să ia un original, s-au mulțumit cu versiunea chinezească a filmului ”Too Fast, Too Furious”, intitulată, desigur: ”A repede, a furios”.

Paul Atreides

31st October 2010, 13:18

Sfînta Parascheva likes this!

Posted by mantzy

Doamne-ajută! Sfînta Paraschiva a mai săvîrșit o minune! A intrat pe Facebook și și-a făcut cont, poate-poate nu s-or mai călca în picioare toți retardații ca s-o vadă live. Îi avertizez, totuși, pe cei care obișnuiesc să agațe pe Facebook: sfînta și-a pus o poză de cînd era mai tînără. Dacă vă împrieteniți și-i dați vreun poke, inisistați totuși pentru o poză mai recentă, înainte să vă întîlniți. S-ar putea să nu vă placă. A slăbit mult față de poza de profil, acum e numai piele și os, zici că-i fraiera aia de învățătoare care face greva foamei la televizor.

Prezența magică a Sfintei pe Facebook a atras cu sine un puhoi de credincioși care au mai umflat puțin buzunarele lui Mark Zuckerberg, fondatorul sfîntului Feisbucarie. Unul dintre acești credincioși este doamna Viorica Axinte (vezi foto), care face o rugăciune mișto cu dedicație, doar că încurcă sfintele și se roagă la Maria. Mă rog (vorba vine!), fecioara se pare că n-a intrat încă pe Facebook. E mai retrogradă, o fi rămas pe Hi5. Cît despre doamna Axinte, unii ar putea crede că și-a făcut cont de FB special ca să se roage la moaște online. Fals! Am verificat-o, ba chiar i-am cerut și prietenia. Doamna Viorica Axinte are 162 de friendshi și îi ”like” Elena Udrea, Urbankid.ro, Retiree-page, TV-page, PC-page, FarmVille și, desigur, Sângeorz-Băi. De remarcat propensiunea către morbid a doamnei Axinte, care zice ceva cu moartea în rugăciunea postată pe Wall, iar la poza de profil are direct poza cu ramă și trandafiri pe care o să și-o pună deasupra capului în dric.

Din păcate, nu doar credincioșii au făcut cozi la Wall-ul Sfintei. A venit și Necuratul, reîncarnat în peleul unui oarecare Brutacu Hector. Care, sanchi, a postat și el o flască.. pardon, o moască. Ia uitați aici cîta ditamai blasfemia și ce comment de neam prost (ptiu, ptiu, ptiu, apără și păzește!):

Acum serios vorbind: salut inițiativa călugărilor-trolli care i-au făcut Sfintei Paraschiva cont ca să mai rărească prostimea care murea în înghesuiala de la Iași. Pe cînd și un cont de facebook al sarmalelor de la Ziua României și al reducerilor din mall-urile din Moldova?

Paul Atreides

31st October 2010, 13:19

Titlu mai scurt, c-am stricat looku la site (ep. 1)
Posted by mantzy

Duba care ne duce spre front nu are geamuri. De afară vine un miros de ars și de hoit. Se aud rafale îndepărtate de mitralieră și șuierături de obuze. Am picioarele ude în bocanci și mi-e somn cum nu mi-a mai fost vreodată. Aproape că zîmbesc cînd mă gîndesc că, cu doar o săptămînă înainte, stăteam la televizor pînă la ora 5 dimineața fără să reușesc s-adorm. Cum mirosurile și zgomotele nu ne ajută, încercăm să ne dăm seama de locul în care ne aflăm după hurducăieli. La zdruncinăturile mai mari sîntem aruncați în sus cîțiva centimetri și mereu îmi imaginez că tocmai am călcat peste un cadavru. Mă uit la ceilalți și știu că și ei cred la fel. Altfel, de unde atîtea hîrtoape? Au bombardat drumurile?

- Probabil sîntem pe Autostrada București-Pitești, încearcă să destindă atmosfera un tip roșcat cu ochii mici, voce pițigăiată și accent moldovenesc.

Nimeni nu îl ia în seamă, așa că moldoveanul roșcovan își îngroapă iar fața în guler.

Mă uit la ceilalți soldați de ocazie înghesuiți pe băncuțe. În uniformele astea, toți arată la fel. Doar doi ies în evidență. Unul e atît de înalt încît, chiar și stînd jos, e mai mare cu un cap decît toți ceilalți soldați de pe băncuța lui. E singurul care-i privește pe ceilalți în ochi. E tuns aproape zero, are umerii cît o mașină mică, maxilare late și osoase, barbă aspră și o privire sfredelitoare și inexpresivă. Cînd zîmbește sau se strîmbă, într-un obraz i se face o gropiță, iar în celălalt ceva ce pare a fi cicatricea unei tăieturi adînci. Celălalt soldat care îmi sare în ochi stă exact pe locul din dreapta malacului. De cel puțin o oră plînge încet, scîncind, și își șterge mucii cu reverul uniformei. Nu poate să aibă mai mult de 60 de kilograme.

– De ce plîngi, muiereo? îl întreabă uriașul.
– Mi-e dor de mama!
– Dar cîți ani ai tu, mă, de ți-e dor de mă-ta?
– 38!

Liniște timp de aproape un minut. Din nou mă gîndesc că, în orice alte condiții, înainte de război, toată lumea ar fi rîs la replica asta. Bărbosul insistă.

– Păi, ești așa bătrîn și ți-e dor de mă-ta? Ce, stai cu ea în casă?
– Nu, mama e moartă… A murit demult, n-are nici o legătură cu războiul….

Uriașul are un moment de nesiguranță. Se întreabă dacă sfrijitul îl ia la mișto. Dar își recapătă repede stăpînirea de sine. N-are cum să glumească, pare prea amărît. Totuși, ca să fie sigur că nu rămîne dator, simte nevoia să fie răutăcios:

– Lasă, că, la cum e veștile de pe front de împuțite, o să vă întîlniți curînd!

În timp ce-i spune asta, îi pune batjocoritor o mînă pe umăr și rînjește spre noi, apoi se încruntă cînd vede că nimeni nu se amuză.

– Crezi? întreabă plîngăciosul, ridicînd pentru prima dată ochii din pămînt.

Nu-mi dau seama dacă o spune cu speranță sau s-a simțit jignit.

- Nu știu, depinde ce fel de femeie era mă-ta! Dacă ea a supt numa puli, iar tu ai făcut greșeala să fii cuminte și să crezi în Ăl de sus, s-ar putea să nu dai ochii cu ea pe dincolo!

De data asta, uriașul rîde de-a binelea. Apoi își întoarce iarăși privirea către noi, scîrbit că n-am înțeles nici gluma asta. Dar n-apucă să-și ia ochii mai mult de trei secunde de la plîngăcios, că un pat de pușcă îl lovește fulgerător în tîmplă. În cădere, uriașul îi dărîmă pe toți cei trei soldați care stăteau în stînga lui. Cad ca niște piese de domino dărîmate de o bilă de bowling. În timp ce glumețul încearcă să se dezmeticească după lovitura primită, ne uităm cu toții mirați spre pricăjitul aflat acum în picioare, cu mîinile încleștate pe pușcă. Se întoarce spre noi și vorbește rar, de parcă nu ar fi plîns în viața lui:

– Dacă mai spune vreunul ceva urît de mama, îl omor!

Profitînd că agresorul lui e întors cu spatele, uriașul se ridică, încă clătinîndu-se, și îl plachează furios de la spate. Pricăjitul se dezechilibrează și se rostogolesc amîndoi spre spatele dubei. Ușa se rupe de la impact și bătăușii cad din mașină, într-un nor de praf. Mă ridic și bat tare cu pumnii în geamul care dă spre cabina șoferului.

- Opriți mașina!

Șoferul pricepe greu ce vrem. După încă cîteva sute de metri, duba frînează în sfîrșit și, pentru prima dată după aproape 10 ore de mers neîntrerupt, putem privi afară. Departe, cei doi soldați încă se bat, pe locul în care au căzut. Dar nimeni nu se mai uită la ei. La un moment dat, chiar și ei se opresc din pumni și privesc în jur îngroziți. Dacă nu am fi mers numai cu mașina de la plecarea din București, ne-am fi întrebat pe ce planetă ne aflăm. Locul în care ne opriserăm nu părea să aibă nimic pămîntesc. [...]

Paul Atreides

31st October 2010, 13:20

Ultima lună de dragoste, întîia zi de Al Treilea Război Mondial
Posted by mantzy

Globurile de cristal au fost aruncate. Prezicătorii din liga profesionistă au prezis. Pe 11 noiembrie începe Al Treilea Război Mondial. Și cică vor fi bombe atomice mai multe decît artificiile din Piața Unirii, în noaptea de Revelion. Europa va fi ștearsă de pe fața pămîntului, așa că vizitați repede Barcelona, Sankt Petersburg, Paris, Creta și Copșa Mică. Faceți multe poze, să țineți minte ce mișto erau.

Nu cred în chestiile astea, dar într-un fel îmi place să cred. Chiar voiam să vă spun zilele trecute că, în singurele mele două coșmaruri recurente, văd ori catastrofe astronomice (gen Pămînt lovit de asteroid, găuri negre, explozii solare, etc.), ori mă visez în război. Și, în vis, mă cac pe mine de frică. În cele mai multe dintre visele cu război stau ascuns sub o masă și-mi țin mîinile în cap, tremurînd la auzul șuieratului obuzelor. Iată, deci, o ocazie să-mi demonstrez mie însumi că, de fapt, nu m-aș comporta ca un papă-lapte. În plus, trebuie să recunosc, războiul e o perspectivă destul de romantică. Toate cărțile alea pe care le-am citit cînd eram mici, toate filmele pe care le-am văzut… Nu poți fi erou cînd cel mai rău lucru care se întîmplă omenirii este o amărîtă de criză economică, fie ea și globală. Muschetarii îl aveau pe Richelieu cu care să se lupte, Apostol Bologa pe creierul său bolnav, iar Schindler îi avea pe naziști. Cum să mai fii romantic în ziua de azi, cînd îți petreci viața între mașină și birou și cel mai rău lucru care ți se poate întîmpla este să-ți pierzi portofelul? (chiar e nasol, serios!) Bine că vine-odată războiul ăsta, că am niște fapte memorabile de făcut. Da, bine, o să vă țin la curent pe blog. Mă gîndesc că o să fie wireless pe front, că doar nu mai sîntem în Primul Război Mondial, which, by the way, was so uncool!

Cît despre ultima lună de pace, cred că o să-mi fac o prietenă. Nu are nici un farmec dacă pleci în război fără să ai o prietenă care să-și rupă cămașa de pe ea de durere și fără ca tu s-o liniștești și să-i spui că o să fii bine și o să-i scrii așa cum își dorea ea mereu, pe hîrtie, nu pe net. Și pe prietenă o va chema ceva cu A. Numele de fete care încep cu A dau bine în romane. Nu voi face greșeala să iau o poză de-a ei în portofel cînd plec, pentru că nu vreau să mor, mulțumesc. După ce-mi fac prietenă, o să termin de scris cartea aia pentru copii. Copiii care vor supraviețui conflagrației nucleare vor avea voie de cărți de povești foarte bune, bieții de ei, așa că o să dau tot ce-i mai bun. În ultima zi înainte de înrolare, mă duc să-i asasinez pe: Cristi Brancu, Oana Turcu, Mihai Mitoșeru, Mihai Morar, Daniel Buzdugan, Costin Mărculescu, Grigore Cartianu, Horia Ivanovici, Tudor Chirilă, Andreea Crețulescu, Andreea Pora, Paulo Coelho și pe alți cîțiva care nu-mi vin chiar acum în minte, pentru că mă grăbesc. Știu, va fi greu să-i rezolv pe toți într-o zi, dar merită, mai ales că trebuie să învăț în timp record cum se trage cu pușca.

În fine, în duba care mă va duce către front, pe la jumătatea drumului, îmi voi încărca pușca cu un gest super-macho, voi da drumul în căști la Bob Dylan – A Hard Rain’s Gonna Fall și voi spune printre dinți, pentru posteritate: ”Time to rock’n'roll!”.

Paul Atreides

31st October 2010, 13:21

L-am descoperit pe iubitul lui Corbu-Poetul-Lumii!
Posted by mantzy

Cu fața lui de hermafrodit timid, era imposibil pentru Corbul-poetul-lumii să răzbată în lumea scriitorilor netalentați fără să aibă un condei călăuzitor care să-l consilieze gramatical în dificilele ore de limba română și să-i pună cu afecțiune părintească mîna acolo jos în după-amiezele ploioase în care-l chema la dînsul în cancelarie, chipurile să-i citească din Proust.

Domnul din imagine este mentorul Poetului Lumii. Îl cheamă Prof. Dr. Adrian Botez, are cont de wordpress și se crede scriitor. Citez din biografia postată pe blogul domniei sale: ”Opera (nota mea – a lui Adrian Botez) este impresionanta , diversa si penetranta.” Și acum uitați-vă iar la fața Corbului și imaginați-vă cum l-a penetrat profesor-doctorul cu un volum gros de-al domniei sale făcut sul, ca să-l inițieze în tainele scriiturii fără verb.

Dar opera lui Botez nu este nicidecum o hîrtie igienică neînsemnată, cum am putea crede. Dimpotrivă. Mentorul lui Corbu a reușit să obțină marele premiu al prestigiosului Salon Literar Dragosloveni cu mult înainte ca mai puțin cunoscutul Mario Vargas Llosa să cerșească un Nobel. Cît despre blogul domniei sale, acesta ne dezvăluie același etern personaj negativ pe care-l recunoaștem peste tot: scriitorul netalentat ajuns profesor la țară care acum aruncă cu lături în stînga și-n dreapta, încercînd să-și ostoiască frustrările.

Acesta este și destinul Poetului Lumii. Peste treizeci de ani, va fi directorul Școlii Nr. 2 din Slobozia Bradului (VN), va avea un blog opărit și o iubită secretă cu pilozitate excesivă pe nume Dan. Tocmai de aceea m-am hotărît să nu-l banez. Viitorul Poetului Lumii se anunță atît de trist încît nu avem dreptul să-i îngrădim strigătul de disperare. Sîntem alături de tine, Corbișor. Pupă-l pe dom’ profesor pe gură din partea noastră!

PS – nu plecați, urmează poze cu Poetul Lumii de cînd era mic și trăia primii fiori ai dragostei în poala lui Moș Crăciun.

Paul Atreides

31st October 2010, 13:22

Să-l banăm pe Corbul Poetul Lumii ‘au ba?
Posted by mantzy

Pe poetul lumii l-am descoperit acum juma’ de an. Și-a făcut repede un nume în mediul online prin textele sale de dragoste absolut ilare și și-a cîștigat un loc în galeria selectă a celor mai mari idioți cu blog despre care am scris aici. După juma de an, cu poetul lumii s-a întîmplat ceva ciudat: a prins curaj să comenteze pe blogul care l-a făcut celebru. L-ați remarcat ușor în ultimele zile: încearcă să fie spiritual și vulgar, ca maestrul. Probabil și-a petrecut ultimele luni studiindu-mi opera. Din păcate, nu-i iese. E cît se poate de clar că tot lirismele de curvă ieftină sînt menirea lui. Totuși, mi s-a întîmplat foarte rar să banez vreun comentariu sau vreun comentac pe acest blog. Am făcut doar cu un puștiulache acneic pe nume Cemah, care înjura fără talent și, mai ales, fără pic de relaxare și umor.

Recunosc, deja Andrey Corabya (cunoscut și ca Poetul cu Sexul Umil) nu mă mai distrează nici măcar pe mine. Dar asta tot nu mi se pare suficient să-i dau ban și să-i șterg astfel toată opera comentaristică la care a muncit în ultimele săptămîni. Așadar, se impune un poll. Votați dacă vreți să-l banez pe poetul lumii sau nu. Dacă rezultatele votului vor fi sub 90% în favoarea ban-ului, poetul umil poate să continue să comenteze. Aceasta e majoritatea necesară pentru a interzice cuiva dreptul la exprimare, după părerea mea: 90,01%. Sau, cum ar zice Murphy-ul plicticoșilor, cînd 90% din oameni îți spun că ești prost, ieși de pe internet și te culci.

Paul Atreides

31st October 2010, 13:23

Hip hop-ul românesc, undeva sub manele
Posted by mantzy

Nu vi se pare că-s cam multe lucruri defecte pe la noi pe-aici? De exemplu, am văzut la Realitatea o emisiune care avea la bază o melodie hip hop super-difuzată la radio zilele astea. O promovează mai ales lăbarii de la Guerilla. Refrenul este ”Cît poți să furi, dom’ ministru / Uită-te-n jur, e sinistru / Știu c-o să ne vinzi pă toți / Doar ca să te scoți / Genți dă bani ai, genți dă bani ai, Ai genți dă bani, genți dă bani.” WTF?! Dincolo de faptul că sfertodocților de la Realitatea & Guerilla poponăria asta patetică li s-a părut de-a dreptul genială, mi se pare drăguț faptul că, în România, hip hopul nu e anti-sistem, ci de-a dreptul mainstream. Prostovani ca Puya nu stau după blocuri, în Titan, să fumeze iarbă și să bea pere la pet, ci sînt promovați intens de maneliștii de la PRO TV. E ca și cînd Tupac ar fi fost invitat să prezinte un talk show politic la CNN.

Cît despre rapperii din România, prea multe n-ar fi de zis. Sînt niște versificatori ordinari de talia Poetului Lumii, asexuatul care-mi comentează mie pe-aici de cîteva zile. Dacă știi să potrivești curul cuvintelor astfel încît să sune a poezie, nu-ți mai trebuie decît două lucruri ca să fii un hip hoper de succes în România: să zici ”pă” și ”dă” în loc de ”pe” și ”de” și să porți turul pantalonilor foarte căzut, cam pînă cînd ți se vede părul pubian pe deasupra curelei. Dacă n-ar fi mereu la costum, deci, Mircea Badea ar fi suficient de neinteligent cît să fie un rapper decent (revin mai tîrziu cu un filmuleț în care el cîntă la un matinal).

După ce ai îndeplinit toate condițiile astea, du-te la televizor și fii cîntăreț de protest, mînca-ți-aș.

PS – observați că rapperii ăștia ne cred idioți, la fel ca creativii de ieri? Pe bune că am fi înțeles din prima că ministrul ăla are genți dă bani, chiar e nevoie să facă băiatul ăla așa?

Paul Atreides

31st October 2010, 13:24

Mike

Posted by mantzy

Dacă vă știți mai sensibili, nu deschideți linkul ăsta de mai jos. Voiam doar să vă spun că în weekend mă duc la adăpostul unde e și Mike (undeva în afara Bucureștiului) cu niște mîncare pentru cățeii de-acolo. Cine vrea să contribuie sau să vină, e binevenit. Mai am loc și-n mașină, și-n portbagaj.

Paul Atreides

31st October 2010, 13:24

Ciocolata cu rom suckează, oul Kinder rulează
Posted by mantzy

Mă enervează oamenii care mă iau de prost. Nesărații din publicitate mă iau mereu de prost. Ca de exemplu cu campania la ciocolata cu rom. Nici n-o voi pomeni, am suficientă minte (îți trebuie IQ peste 50) cît să-mi dau seama că ei asta așteaptă, să iște controverse cu campania lor scandalos de stupidă. Mi se rupe de ciocolata lor de tot căcatul, iar campania îmi jignește inteligența și îmi supraapreciază slăbiciunile de consumator. Cei de la agenția cu nume de telefon mobil fac o greșeală elementară: bagă bani într-o campanie care se adresează unui public care nu-i al lor. Campania asta pseudo-coioasă e pentru tineri superficiali și botaniști. Ne pare rău. Tinerii superficiali și botaniști (printre care mă număr) nu au nostalgia ciocolatei cu rom. Pentru că asta e singura motivație pe care o poate avea cineva ca să dea banii pe o ciocolată execrabilă: nostalgia. Pe asta trebuie mizat, fraierilor! Pe publicul de peste 30 de ani. Cu o campania cheesy și nostalgică ai putea chiar să atragi și niște tineri curioși să afle ce căcaturi mîncau părinții lor cînd erau ca ei. În schimb, o rebranduire falsă pe model retardo-americănesc nu funcționează. Eu nu cumpăram oricum ciocolată cu rom, niciodată. Acum, n-o să cumpăr și mai multă! (Ah, și Gabi, colegul meu care-și lua aproape zilnic cîte una, m-a anunțat și el că de-acum n-o mai cumpără).

Cît despre nostalgiile tinerilor superficiali, țin să salut revenirea la oul Kinder cu ciocolată de aia bună, nu cu cremă infectă Finetti și cu guguloi de ciucalată. E drept, jucăriile continuă să fie pentru retardați. Eu mi-am cumpărat ieri un ou în care am cîștigat un dinozaur pe care l-am construit după ce am lipit trei bucăți – corpul, capul, coada. Mi s-a părut fabulos că avea și foaie cu instrucțiuni. Știu ei ce știu. Vă dați seama că, în zilele noastre, există niște copii care ar pune coada deasupra corpului și capul la cur? Sau capul la mijloc, coada deasupra și corpul dedesubt? În fine. Ciocolata e din nou aia bună, în formă de ou format din două bucăți lipite. Atît de bună încît trebuie să-mi pun din nou întrebarea existențială de pe vremea cînd eram mic: de ce nu se face un baton mare cu ciocolată ca aia din oul Kinder? În ou e mereu prea puțină!

Dacă tot e să se îngrașe idioții de copii români, măcar să se îngrașe cu ceva bun, nu cu KFC și Big Mac. Am zis!

Paul Atreides

31st October 2010, 13:25

Eu și liderii de sindicat
Posted by mantzy

Știți tîmpeniile alea de poze pe feisbuc cu ”cine ești tu în grupul tău de prieteni”? Ei, eu, în toate grupurile din care fac parte, sînt organizatorul de chestii. Chestii la care de obicei nu vine nimeni. Nu știu de ce mi se întîmplă tocmai mie, mai ales că, în primul rînd, urăsc treaba asta și, în al doilea, e destul de evident pentru toată lumea că nu mă pricep. De fiecare dată cînd trebuie să chem oameni undeva, dau zeci de telefoane pe zi, mă consum, mă enervez, mă milogesc, încerc să fiu calm și persuasiv, fixez ore de întîlnire mai timpurii ca să mă asigur că vine lumea și, pînă la urmă, vin vreo trei fraieri. E foarte frustrant. Uneori am impresia că n-aș putea aduna nici 20 de moldoveni la deschiderea unui supermarket cu reduceri sau 50 de idioți la pupat niște moaște făcătoare de minuni de bun-simț.

Cînd am dubii în privința capacităților mele organizatorice, însă, aprind televizorul și mă uit la liderii noștri sindicali. Ce papagali! Pe foamea asta, ei de-abia reușesc să scoată-n stradă cîteva zeci de mii (în cel mai bun caz!) de dobitoci care sfîrșesc prin a dansa pinguinul (un dans demn și foarte trist, trebuie să recunoașteți) în jurul Pieței Victoria. Asta în condițiile în care n-am putea spune că restul, ăștia care stăm în case, sîntem tocmai mulțumiți cu felul în care merg lucrurile. În țările civilizate ies pe stradă milioane de oameni (pe zi!) pentru mult mai puțin de-atît. La noi nu ies nici măcar disperații. Ăia pe care-i vedeți suflînd în fluiere și agitînd anemic pancarte în zilele de grevă au, de obicei, motivații mult mai umane: ori vor să vadă Bucureștiul, ori nu vor să meargă la serviciu, ori pur și simplu le place panarama. Ori toate trei la un loc. Problema, deci, ar putea fi în gena noastră. Noi, românii, n-am putea organiza nici măcar o anarhie ca lumea.

Știți ce aș face, în locul liderilor sindicali? Aș organiza un protest împotriva celor care nu vin la proteste. O grevă a organizatorilor de pretutindeni. Un miting la care să nu vină nimeni. În semn de protest, desigur.

Paul Atreides

31st October 2010, 13:52

RED
raka

Romanii l-au titrat de fapt ca “Greu de pensionat”, in ideea legarii printr-un twist de fransiza “Die Hard” a lui Bruce Willis. De data asta, au avut mare noroc, pentru ca filmul chiar s-a ridicat cel putin la nivelul asteptarilor.

O splendoare, un film facut ca pe vremuri. IMDB confirma: 7.4 . Actiune, umor bun calitativ si cantitativ, replici destepte, caractere cu personalitate si haz, situatii tensionate si o gramada de gadget-uri high-tech.
Capetele de afis sunt tinute de Bruce Willis, Morgan Freeman, John Malkovic, Mary-Louise Parker (da, dudette din Weeds), Brian Cox si Helen Mirren (Elizabeth).

Scenariul are consistenta si fluenta, pastrand un fir rational de la cap la coada. Personajele sunt pline de personalitate si foarte bine conturate. Tot filmul razbate in ideea de “they don’t make them like they used to“, aspect pus in valoare chiar si de misto-urile catorva replici indraznete si haioase.

Asa de bine nu m-am mai simtit de ceva vreme uitandu-ma la un film, asa ca nu pot decat sa-l recomand cu caldura. La urma urmei, de cate ori ii vezi Freeman gagicar si pe Malkovic carand dupa el un porcusor roz de plus?

Paul Atreides

31st October 2010, 13:54

Starcraft II – ghid pentru terrani
raka

Avand in vedere ca Wings of Liberty e relativ nou pe piata romaneasca, mi-am zis sa va prezint putin atu-urile terranilor in fata celorlalte doua rase, avand in vedere ca in multiplayer nu te poti folosi (inca) de tech-tree-ul ales in campanie. Unde mai pui si ca nu mai ai medici, flamebats, vultures, goliaths, wraiths, science vessels si specteri. Asadar, din punctul de vedere al performantei in multiplayer, Raka va prezinta cateva detalii despre Terrani

De ce sa joci cu ei?

.
Pentru ca sunt versatili, echilibrati si eficienti. Pentru mandria si onoarea si orgoliul de a fi OM. De a demonstra ca nu suntem un accident al sortii si intamplarii in schema intergalactica a raselor din Starcraft. Si pentru ca – pitong! – se poate, nu?

.

Punctul forte
.
Global vorbind, punctul forte este flexibilitatea si adaptabilitatea, atat din punct de vedere tehnologic, cat si tactic. Problema e sa stii cu ce te lupti si cum poti sa combati eficient, pentru ca nu esti la egalitate nici ca forta bruta cu protossul, nici la fel de agil ca si zergii. In plus, s-a implementat si sistemul de bonusuri bazate pe tipul de armura si natura unitatii, de care e important sa tii cont.

Impotriva zergului, punctele forte sunt date de reaperi, hellioni, raveni si ghosts.

Impotriva protossului, punctele forte sunt date de marauderi, vikingi si thori

.

Slabiciuni
.
Personal, cred ca cea mai mare slabiciune e scoaterea din joc a goliathului si al wraithurilor. Apoi tehnic, problema cea mai datatoare de batai de cap e optimizarea ciclului de productie de unitati in functie de resurse si de timp. Problema asta e data in principal de cele doua tipuri de addon-uri diferite pe care le poti atasa unei cladiri generatoare de trupe, pe care adesea multi le incurca, pierzand astfel timp pretios pentru reconstructia addon-ului.

In plus, pe timpul constructiei, cladirea principala nu mai poate produce nicio trupa. Pe langa asta, marauderii sunt lenti si marines au un pathing si un targeting putin bizar, as spune eu…

Impotriva zergului, cea mai mare slabiciune e ca la inceput, in faza de rush, infanteristii au viata putina si pot fi usor coplesiti. In mid-game, problema revine la optimizarea cost-productie, unde cea mai mare slabiciune e sa te-ntinzi mai mult decat ti-e plapuma. Fara un gathering point suplimentar (cel putin), ecuatia productiei timp-bani-unitati se complica exponential.

Impotriva protossului, cea mai mare slabiciune e productia lenta de vehicule anti-vehicule. Marauderii sunt cea mai buna solutie timpurie temporara pentru fortele terestre, dar vikingii au viata putina pentru aerienele de protoss si thorul se construieste greu si e la fel de scump ca un battlecruiser. In plus, daca ai un protoss cu ceva experienta, ai nevoie neaparat de comsat station si raveni. Dark templarii sunt greu de stavilit fara detectie si omoara rapid si eficient tot ce ramane la sol.

.

Strategii
.
1. Rush

Impotriva zergului, ai nevoie de un inceput rapid si decisiv. Ideea e sa trimiti 4 reaperi in baza dusmanului cat mai rapid cu putinta. Zergul are dezavantajul ca muncitorii i se preschimba simultan in constructii (motiv pentru care 80% si incearca sa se extinda rapid economic) si timpii de productie si cerintele pentru terestrele de atac sunt un pic anevoioase la inceput. 4 reaperi atacand dronele de la resurse ar trebui sa rezolve orice urma de problema ulterioara. Ideea e sa faci totul in sub 5 minute.

Ordinea constructiilor este : supply depot -> refinery -> barracks (+tech lab) X 2 -> supply depot

Reaperii trebuie antrenati in regim ASAP (as soon as possible), de-ndata ce ai resursele necesare pentru ei. Au timp de productie de 45 de secunde, la care adaugi si timpii de constructie necesari cladirilor. Evident, trebuie sa te misti rapid, sub 5 minute, altfel manevra devine fara rost si vei fi nevoit sa-ti incerci norocul la anduranta in situatii sensibile…

Impotriva protosului, ai nevoie de flux constant de unitati. Primordial e sa ai la indemana marauderi, completati de bunavoie de marines. E vital upgrade-ul pentru concussion shells la marauderi, altfel o s-o iei urat in freza de la zealoti. Ideea e sa distrugi ce e mai convenabil: pilonii sau gateway-urile (in functie de ce si-a facut mai mult celalalt).

Ca nota personala, prefer sa merg dupa piloni pentru ca au mai putina viata si ii dezafectez gateway-urile dusmanului, facand un posibil blocaj financiar temporar cu unitatile pe care le are in antrenare. Timpii de miscare trebuie incadrati pentru atac intre 4 si 7 minute maxim, dupa care devii supraexpus la riscul de a ti-o lua in freza urat…

Ordinea constructiilor se respecta in aceeasi masura ca si la zerg (vezi mai sus) dar concomitent cu productia, trebuie facute si supply depots si asigurarea de resurse, din moment ce marauderii sunt destul de piperati, mai ales la inceput de joc.
.

2. Macro
General valabil pentru lupta cu ambele rase, minim o locatie de extindere a colectarii resurselor. Apararea, de obicei, se face in mod sporadic, atunci cand vorbim de cladiri si tancuri. Cea mai mare parte a fortei defensive e formata din armata, pentru mobilitate. Ofensiv vorbind, impotriva zergilor, cel mai indicat e sa folosesti banshee-uri, vikingi, thori si tancuri. Se asezoneaza cu marines pana la refuz, optional cu cateva battlecruisere.

Impotriva protossului, ideal e sa ai marauderi si tancuri gramada, thori, medical bus, raveni si optional cativa vikingi pentru controlul de trafic aerian, avand in vedere ca mothership-urile care ascund carriere sunt o problema destul de urgenta si de neplacuta in general.

.

.

Lista inca se mai poate completa, deci nu va sfiiti daca aveti idei, intrebari sau nelamuriri

Paul Atreides

31st October 2010, 13:55

Starcraft II – Wings of Liberty
raka

Poate va mai aduceti aminte de succesul incontestabil al celor de la Blizzard cu seria originala Starcraft (+ Broodwars) din 1998. A rupt gura targului atunci si a promis c-o va face si acum. Daca va aduceti aminte, am scris chiar si pe vremea cand eram la Scoala de Blog un articol de fan fiction legat de dansu’ cu mare convingere ca nu va dezamagi. Si dupa cum putini din noi, romanasii, am putut observa pan-acuma, baietii de la Blizzard au promis si au livrat!

Am terminat campania de la Starcraft II – Wings of Liberty prima data pe versiunea crack-uita de baietii de la Razor. Rusinos, stiu, si probabil o sa ma mustreze Sebi pentru naravu-mi prost. DAR dupa nici macar o saptamana de zile, m-am dus si-am facut lobby la aprozarele de jocuri din mall si dupa lungi cautari de 2 zile, mi-am luat si eu originalul.

Eu joc cu Terran din principiu, obisnuinta si placere. Poate si un pic, din orgoliu, dat fiind ca povestea jocului plaseaza Protoss si Zerg ca rasele create dupa chipul si asemanarea zeilor din Xel’Naga, lasand umanitatea ca un fel de virgula aleatoare in schema de joc a suprematiei intergalactice. Asa ca joc cu ei si din ambitie, avand in vedere ca in starcraft-ul vechi, tot terran jucam, ca-mi placeau siege tank-urile.

Tineti aproape, urmeaza review-ul si mini-ghidul terranilor (cu care particip la concursul celor de la gogaming.ro - hint! hint!), alaturi de note personale din partea blog-autorului

Paul Atreides

31st October 2010, 13:56

Fete bune, fete rele

Maică-mia îmi spunea că întotdeauna o să am de ales între fete bune şi fete rele. Doar între alea rele şi alea bune... Nu cred că poate fi atât de simplu. Oferta e mult prea generoasă. Există fete bune-bune sau fete bune-rău. Fete bune cu intenţii bune ori fete rele cu intenţii nebune. Fete bune cu dorinţe reprimate. Fete nebune cu pofte de primate. Fete deprimate care au avut intenţii bune dar au încăput pe mâini grele. Fete cu intenţii uşurele care au rupt mâinile prea bune. Fete fără nici un fel de intenţii, doar disponibile. Fete pline de impresii şi intenţii dar absurd indisponibile. Fete care cred că n-ai tu nas de ele şi fete care-ţi mută nasul de pe lânga ele. Fete de bar şi fete de bară. Fete caştigate la zar şi fete uitate la Zara. Curve. Nimfete. Corporatiste. Piariste. Fete bune dar prea triste, prea anoste, prea timide. Fete "rele" dar prea bete, prea pensate, prea vulgare. Fete cuminiţi care se spală pe dinţi şi ascultă de parinţi. Fete rebele care înjură de sfinţi şi scuipă coji de seminţi. Fete care nu ştiu deloc ce simt sau nu ghicesc ceea ce tu simţi. Sau care cred că ştiu mai bine decât tine ce trebuie să simţi. Fete care pur şi simplu nu mai cred deloc în simţăminte, fie ele bune sau rele. Fete care nu mai cred în ele. Fete confuze care se cred bune când sunt rele sau se vor rele fiind 'prea bune'. Fete bune dar suspecte de gânduri mai mult ca perfecte. Fete rele voit imperfecte şi cu o groază de imaginare defecte. Fete într-un anumit fel şi fete în exact felul opus. Fete de nici un fel, trase printr-un inel. Fete care, doamne fereşte, se dovedesc a fi un EL...

Bune sau rele e o alegere mai senină decât albe sau negre într-un joc de şah. Chiar n-are importanţă cu care joci sau care începe primul, ce contează e cu care rezişti mai mult fără să-ţi dai mat. În plus, orice pion, cât de mic, se poate converti într-o regină până la final.

Astfel că, mie nu prea îmi pasă dacă e bună sau rea respectiva, pentru că problema nu se pune asupra calităţilor ei morale. Ori asupra celor sexuale, dacă-i până acolo, materializate în dispoziţia sa de a ne înghiţi nouă orice fantezie. E loc şi pentru alea, există compromisuri, etc. Întrebarea care se pune e ce fel de speranţe vinde ea, ce fel de aşteptări iţi sugerează prezenţa ei. Adică e capabila să ofere ceva minunat după acel scurt dans ritual. Te vezi devenind un om mai bun lângă ea sau doar un individ ce se complace într-o plăcută aşteptare mortală. Atât. Restul e bătaie cu perne.

photo source

Publicat de Richie

Paul Atreides

31st October 2010, 13:57

Piata Roosevelt

"Piata Roosevelt chiar există – este o piaţă în centrul oraşului São Paolo, Brazilia. Sunt de toate acolo: birouri, bordeluri, cafenele, o sală de bingo, un atelier de croitorie. Raimundo, zis Mundo – şomer – s-a instalat pur şi simplu acolo, în Piaţa Roosevelt şi stă. El este, prin forţa împrejurărilor, martor tăcut al unor fragmente de viaţă intersectate: un poliţist fantomatic, o secretară care mai are de trăit câteva săptămâni şi cea mai bună prietenă a ei – un travestit, un fabricant de arme care şi-a concediat angajaţii pe considerente morale şi care e îndrăgostit de o „bingo announcer”. Excentrici, tragici, comici, trişti, dar mai ales singuri, „locatarii” din Piaţa Roosevelt au acelaşi drept la viaţă şi la speranţă ca oricine altcineva, în oricare altă răscruce de drumuri a lumii."(Codruta Popov)

Piata Roosevelt exista si in Timisoara. In centrul orasului. Nu e o p-ta permanenta ci are momente precise cand se contureaza. E nevoie de un material semi-biografic scris de catre Dea Lohar, de o mana de actori talentati de la Teatrul National Timisorean plus un regizor "contaminat de surse energetice bizare" (Radu Afrim), de o scenografie de poveste (Iuliana Vilsan si Velica Panduru) si o muzica spaniola ce te poarta cu gandul in filmele lui Almodovar. Piata Roosevelt se dezvaluie astfel in Sala 2 a Teatrului o data pe luna, sau o data la 2 luni, cum ai norocul, si tine 2 ore jumate. Doar atat. Insa suficient ca sa-ti corupa simturile cu o felie exploziva de realitate braziliana. E un amestec bizar de drame personale si personaje dramatice prezentat sub forma unul cocktail acidulat, colorat, parfumat si ametitor de remarci glumete si poante lingvistice ("Mirador mi-era dor de tine", "De ce, Vito, de ce?"), de infruntari parodice si impuscaturi, dansuri sincronizate, slow-motion si monoloage reflective.

Piata Roosevelt nu e o poveste unitara si simpla de explicat ci se constituie dintr-o suita de acte diferite ca subiect si predicat, unele prezente, altele flashbackuite, unele sugerate iar altele pur si simplu narativ-reflexive ca sa le puna in context pe celelalte. Toate par sa se invarta in jurul tanarului Raimundo, un personaj tacut al Pietei Roosevelt, prezent in scena fie ca un Adonis in gradina luxurianta, care era in fapt un cimitir, fie inchis intr-un sac negru si aruncat in calea trecatorilor. Pana la clarificarea propriei sale istorii avem insa timp sa aflam povestile tuturor celorlati "locatari" ai Pietei. O ascultam pe transsexuala Aurora (Ion Rizea) cantand si sfatuind, ii urmarim pe travestitii de la bordelul Hotel Gloria (Catalin Ursu si Calin Stanciu Jr) si radem de ei ca de niste caricaturi, ne intristam de soarta Conchitei (Andrea Tokai) sau depresia fetei Bingo (Claudia Ieremia) si din nou ne trezim energizati de pofta de viata a lui Vito (Victor Manovici) pentru ca in final sa intelegem blazarea politistului Mirador (Romeo Ioan) sau durerea sotiei sale (Irene Flaman), al carui fiu Raimundo se ratacise in piata.

Mi-a placut extravaganta costumelor si fantezia decorurilor, muzica la flaut a Cristinei Padurariu si, dealtfel, intreaga coloana sonora semnata de Vlaicu Golcea si Utu Pascu, modul in care au fost personajele imaginate, conturate, interpretate, dansul Azizei (Alina Reus) si Suzanei (Calin Stanciu Jr, epic), momentele lui Bingo (asta imi amintea de robotul deprimat din Ghidul Autostopistului Galactic) si monologul revelator din final care mi-a facut pielea de gaina. Dar ca fir narativ piesa mi s-a parut usor ambiguua, poate asta era si ideea, nu stiu/nu ma pricep si o ideea cam lunga (asta s-a susotit prin public, io am rezistat). Mici strambari din nas la un spectacol, dealtfel, uimitor. Pentru o a doua opinie consultati dr Boghi.
*niste extracte ca sa aveti o idee

Foto by Radu Afrim

Publicat de Richie la 20:39

Paul Atreides

31st October 2010, 13:58

Cardul Confluenta Culturilor

Asta-i o treaba chiar misto. Cele 2 centre culturale timisorene, francez si german, au lansat un card cultural prin care te poti abona atat la Mediatecile celor doua centre cat, mai ales, beneficia de reduceri la partenerii culturali ai celor doua institutii. Pe mine personal nu ma gadila asa tare lectura in limbile franceza si germana, nu am afinitate pentru ele si m-am obisnuit cu gandul asta. Insa ideea ca imi fac un card cu 15 euro (sau 11 euro cu reducere in conditiile mentionate pe site), valabil un an de zile, si datorita lui am:

*Filarmonica Banatul - 50% reducere
*Teatrul Naţional "Mihai Eminescu" - Bilete cu preţ redus la spectacolele curente
*Teatrul German de Stat - 10% reducere
*Teatrul Maghiar de Stat - 10% reducere
*Muzeul de Artă Timişoara - 20% reducere
*Librăriile Humanitas - 10% reducere la fiecare carte cumpărată
*Librăriile Cărtureşti - 15% reducere la fiecare ceai servit
*Librăria "Cartea de Nisip" - 15% reducere la orice produs cumpărat.
plus Teatrul Iulia (15%) si clubul de dans sportiv Magnum,

asta e cu adevarat ceva atractiv in conditiile in care chiar freventez multe din aceste locuri. Daca fac un calcul cate spectacole la teatru/filarmonica si cate carti mi-am luat in ultimul an voi avea un motiv puternic sa-mi reduc un pic cheltuielile.

Publicat de Richie la 11:59

Paul Atreides

31st October 2010, 13:58

Revelatie pentru lunatici

Nu stiu daca a fost influenta lunii pline de asnoapte ori doar frigul toamnei care m-a insotit spre casa insa cred ca am avut o revelatie. Era ora la care imi convine cel mai mult sa ma pornesc spre casa, cand nu mai sunt prea multe suflete pe strazi pustii.. sau suflete pustii pe strazi, oricum as spune-i bine, in fine, deci cand e liniste si pace, asa cum trebuie sa fie cand intunericul domneste. Am avut inspiratia sa aleg drept cale de intoarcere una din acele cateva strazi care implinesc niste conditii esentiale pentru un drum reflectiv: sa fie dreapta, lunga, luminata si pustie. In astfel de momente imi place sa-mi dau capul pe spate si ochii tinta-n luna fara teama c-o sa dau in gropi. Si oricat de ieftin ar suna, luna chiar avea ea ceva acolo sus, o atractie nedeslusita, o influenta neexplicata, ceva misterios, tainic, ademenitor si, ca sa nu uit, frumos. Imi stimula gandurile, imi inversuna imaginatia. Nu cred ca e cineva care sa nu fi admirat tacit o luna plina cel putin o data-n viata. Dupa o vreme insa am renuntat sa ma mai zgaiesc la ea si am coborat ochii in pamant pentru a-mi veghea mersul nesigur. Nesigur pentru ca pasii imi erau cam ezitanti, parca n-ar fi vrut sa ajung acasa inca... Si atunci am observat altceva. Mi-am vazut umbra. Umbra mea, singurul insotitor pe drumul acela, companioana tacuta si de incredere. Am realizat o chestie interesanta studiind-o din mers: umbra crestea si descrestea dupa cum ma apropiam sau departam de stalpii asezati regulat pe marginea acelei strazi pustii. Peste tot eram invaluit de lumina aia galben difuza, tipic felinarelor medievale. Si m-am gandit la felul in care spunem despre cineva ca ne insenineaza ziua sau ca ne lumineaza viata ori alte dulcegarii de tipul asta. O spunem de parca ei ar fi niste felinare. Niste stalpi luminescenti pe drumul nostru. Fiecare din ei ne asteapta sa-l vizitam, iar noi suntem atrasi de lumina lor si venim aproape, tot mai aproape, iar impreuna cu noi vine si umbra, la inceput lunga si neclara, abia conturata, apoi din ce in ce mai prezenta pana ce are aceeasi forma cu noi. Iar faptul ca atunci cand suntem in proximitatea luminii ne vedem propria umbra nu e lipsit de importanta. Umbra aceea reprezinta proiectia nostra asupra acestei lumi, locul nostru in ea. La fel de clara ne este pozitia in momentul apropierii de cineva. Totul incepe sa aibe sens. Persona noastra incepe sa se contureze mai bine. Si doar atunci cand esti exact langa felinar, cu alte cuvinte una cu el, umbra ta se uneste cu tine si proiectia ta devii chiar tu. Din nefericire inca nu am decis care solutie e mai de succes, sa te opresti din drum langa un felinar sau sa dezradacinezi felinarul si sa-l iei cu tine. Ce e sigur insa e faptul ca strada are multe felinare.

Publicat de Richie

Paul Atreides

31st October 2010, 13:59

Tonight's favorite movie line (12)

Control: Ostrich and grizzly bear are the targets.

Sniper 1: The bear is down. Repeat, the bear is down. I got the bear.

Sniper 2: I think that's a wookie. That's a wookie.

Sniper 1: No, it's not, it's a bear.

Sniper 2: Is a wookie a bear, control?

Control: The bear target has changed. Target bear is now target Honey Monster.

Sniper 1: Is a honey monster a bear?

Sniper 2: A honey monster is not a bear.

Sniper 1: A honey monster is a bear.

Control: The honey monster is down. He was a target. He was a bear.

Sniper 1: The honey monster is down?

Sniper 2: The honey monster is not down, control. We have a wookie down.

Control: What's a wookie?

Sniper 1: A bear. It's a bear!

Sniper 2: No, it is a wookie. You've just shot it as a bear. (to Control) Is a wookie a bear?

Sniper 1: It's a bear. Repeat, it's a bear.

Control: The wookie is down. The wookie is not the target.

Sniper 1: Well, it must be the target. I just shot it.

Publicat de Richie la 22:26

Paul Atreides

31st October 2010, 14:00

Ce-i face fericiţi pe bărbaţi? (addendum)

Nu puteam să-l las pe Ovi să centreze mingea la colţul scurt fără să dea nimeni cu capul, aşa că plonjez eu.. Deci el a dat un Top 5, dau şi eu unul în continuarea lui ca să facem un Top 10 şi să-i învăţăm pe AskMen că n-au habar de bărbaţii români. Aşa că după ce le citiţi pe-ale sîrbului, le citiţi pe-ale mele şi o să aveţi o imagine clara şi obiectivă a fericirii bărbatului, fără chestiuni abstracte ca familia (care se poate să lipsească), prietenii (care pot să lipsească), jobul (care poate să lipsească), etc.

6. Alcoolul. Şi în principal berea pentru că ea reprezintă ingredientul principal în construirea unei burtici demne de scărpinat. Motivul pentru care berea îi face fericiţi pe bărbaţi e faptul că-i ieftină. Să nu ne amagim. Nu banii îi fac fericiţi pe bărbaţi ci cheltuirea lor pe lucruri care-i fac cu adevărat fericiţi. Recte, berea. Daca berea e ieftină îi rămân bani şi pentru alte lucruri care-l fac fericit, în speţa mâncarnea. Cui nu îi vine să creada îl invit mărinimos la o băuta cu mine şi tovarăşu Sîrb plus alţi câţiva tovarăşi de blogosferă, ca să măsoare indicele fericirii după fiecare halbă de bere nefiltrată. Şi pentru că am generalizat "alcool" merită amintită şi mişcarea de reînviere a şpriţului interbelic pe care o dorim mult ca alternativă mixului (toxic) de jack & redbull.

7. Viteza. Bicicletă, maşină, tren, avion, parapantă, barcă cu motor, cal, căruţă sau interneţi, totul trebuie să meargă repede-repede. Bărbatul şi goana lui după viteză sunt motivul pentru care civilizaţia asta s-a târât din grotă, s-a urcat pe primul animal ieşit în cale şi-a luat-o la fugă spre viitor. E imposibil să nu existe un gram de fericire în ea. Poate fi şi o reacţie chimică cauzată de adrenalină, dopamină sau ce fras de substanţe se mai plimbă prin sângele vitejilor de noi, nu contează. Eu îmi imaginez că bărbatul ce atinge viteza maximă într-un moment dat e în sinea lui asemeni unui câine ce scoate capul pe fereastra automobilului şi-i flutură limba în timp ce ochii i se umezesc. Iz that happy or what?

8. Orificiile. Astea-s date naibii. Noi bărbaţii ne-am născut exploratori, plini de curiozitate şi stimulaţi de orice crăpătură în care putem scotoci. Şi nu vreau sa fiu nesimţit. Chiar aşa e. Dacă urmăriţi cu atenţie în jur întotdeauna veţi găsi câte un individ profund dedicat unei activităţi cercetătoare, fie cu un deget mic într-o ureche, scuturând energic, fie cu arătătorul adânc înfipt în nas, scobind delicat, fie cu mâna sub cămaşă sondând buricul după o nouă scamă. Şi dacă rezistaţi până la finalul acestor tribulaţii veţi putea remarca zâmbetul de satisfacţie care-i va umple chipul atunci când căutarea lui a dat roade. Happiness is a warm finger :)).

9. Pârţurile. Chiar trebuie să dezvolt? Dumnezeule, facem muzică cu partea dosnică a trupului nostru. Ştim că regulile de conduită socială ne împiedică să formăm o orchestră spontană dar uneori regulile sunt făcute pentru a fi încălcate. Mai ales când e şi alcoolul implicat. Iar dacă totuşi reuşim să ne comportăm restrictiv nu cred că există om pe pământ să nu-şi fi îngăduit un solo de trombon seara, înainte de culcare. Pentru un stomac sănătos.

10. Explicaţiile. Nu ştii cum se instalează un windows? Iţi explică. De unde să descarci filme? Iţi explică. Cum să ajungi la Fabrica de Bere? Iţi explică. Cum e cu politica? Iţi explică. Bărbatul adoră să explice, să-si afirme superioritatea în cunoştinţe şi să câştige încredere. La fel de mult cum adoră şi să ceară explicaţii: poliţistului care l-a oprit, fiscului care l-a sărăcit, iubitei care l-a părăsit etc. Când ceva nu poate fi explicat el suferă cred un blocaj mental. Fiind un individ cerebral lumea trebuie să fie în acord cu raţionamentul său, astfel că orice necunoscută introdusă trebuie repede rezolvată. Soluţionarea îl ajută să scape de orice incertitudine privind abilităţile lui native sau dobândite şi astfel se poate concentra pe alte lucruri care-l fac fericit. (Apropo, indicaţiile geografice nu reprezintă explicaţii, ele existând atât înainte cât şi după revelarea lor în aceeaşi formă :p. Asta ca să fim siguri că prejudecăţile rămân valide în continuare).

Cam asta a fost.

Publicat de Richie la 18:43

Paul Atreides

31st October 2010, 14:01

Pofte săptămânale

Gata, am ieșit din weekend cu poftă de muncă, poftă de cafea, poftă de muzică bună de pe dnbradio, poftă de lolite ce zâmbesc prădalnic, poftă de culori tomnatice și aer umed răcoros, poftă de berea pe care n-am băut-o la TmBase din motive ce țin de conduita șoferului auto și, în general, poftă de viață. Poftă de filme cu super-eroi sau chinezi zburători, poftă de Kubrick și Hitchcock, de seriale SF sau comedii savuroase. Poftă de ceai negru cu gust de caramel sau cu miros puternic de bergamotă (earl grey ruleaza fin) sau poftă de ceaiul ei de mentă pe care mă îndeamnă să-l gust dar io refuz politicos nu pentru că ar fi prea dulce ci pentru că știu ce mult îl adoră. (Da-ntr-o zi o să i-l beau pe tot, just like that.) Poftă de citit la modul barbar "tot, acum și deodată", poftă de reînceput Miller sau de terminat Eliade și Umberto Eco, de încercat Celine-ul proaspăt achiziționat, poftă de cumpărat utopiile lui Morus și Campanella din cauza Noii Atlantide a lui Francis Bacon, poftă de trăit în alte vremuri și de scris cu pana înmuiată în cerneală chiar dacă nu mi-ar fi înțeles nimeni caligrafia.. Poftă de ieșit din urbanul violent și luat rucsacul în spinare, poftă de dormit în tren, poftă de aer montan și țuică fiartă, de foc aprig și miros de slană sfârâindă. Poftă de Social Spark-ul care se-ntâmplă vineri și de concertul The Moods și poftă de piesa lu' Afrim de sâmbătă. Poftă de oameni veseli și de bancuri proaste. Poftă de prieteni beți și bancuri bune. Poftă de oameni triști și gânduri negre ce se risipesc usor într-un miros de scorțișoară fină. Poftă de tequila și de scris pe șervețele, suporturi de pahare sau pe uși de toalete, poftă de intrat la băieți și găsit fete, de ratat confuz fereastra oportunității și făcut pipi pe copacii înfloriți. Poftă de pedalat cu mâini și fără mâini, singur sau în grup, urban, intravilan sau offroad, oricum ar fi la Numărătoarea de Toamnă. Poftă de orice e nou sau vechi, obișnuit sau ciudat, obscur sau senzațional, personal sau profesional dar care-ți dă un anumit semnal acolo unde știi că ai nevoie, în sinele tău.

Ps: post scris cu diacritice ca sa-l citeasca si Adi Dragos ;)

Publicat de Richie la 13:35

Paul Atreides

31st October 2010, 14:01

De ce beau barbatii buni...

Women! What can you say? Who made 'em? God must have been a fuckin' genius. The hair... They say the hair is everything, you know. Have you ever buried your nose in a mountain of curls... just wanted to go to sleep forever? Or lips... and when they touched yours were like... that first swallow of wine... after you just crossed the desert. Tits. Hoo-ah! Big ones, little ones, nipples staring right out at ya, like secret searchlights. Mmm. Legs. I don't care if they're Greek columns... or secondhand Steinways. What's between 'em... passport to heaven. I need a drink.

pentru ca iubesc orbeste.

Publicat de Richie la 23:11

Paul Atreides

31st October 2010, 14:02

My Obsession

Am obsesii. Ce fac cu ele? Le consum.. Unele se termina...dar altele..

What can I do with my obsession
With the things I cannot see
It's a madness in my being
It's the wind that blows the tree.

Sometimes you're further than the moon
Sometimes you're closer than my skin
You surround me like a wintercoat
You come and burn me with a kiss.

And my heart burns for you
And my heart burns for you..

Richie's Day va recomanda sa consumati cat mai multa iubire...

Publicat de Richie

Paul Atreides

31st October 2010, 14:03

Arta de a avea intotdeauna dreptate

Nu se intampla des sa citesc carti care au drept rezultat senzatia ca sunt, literalmente, prost. Un 'prost luminat', constient ca in raport cu cerintele obisnuite ale societatii in care se desfasoara e suficient de "dezghetat" pentru a prospera insa care pus in graficul inteligentei umane e mai aproape de prostul satului decat de geniu. Nu mi se intampla asta pentru ca de regula nu-mi aleg carti atat de ambitioase intrucat iau literatura mai mult ca o concesie hedonista pe care o fac mintii mele si nu ca un reazam pentru spiritul auto-didact. Mai simplu spus: eu nu invat, doar ma rasfat.

Doar ca am pus mana pe Schopenhauer si Arta de a avea intotdeauna dreptate si dupa ce-am citit-o mi-am simtit mediocritatea. Nu pentru ca lucrarea n-ar fi accesibila (desi e plina de cuvinte latinesti, grecesti sau nemtesti) ci pentru ca citind-o il descoperi pe omul asta, care zicea de Hegel ca e un sarlatand neindemanantic si care i-a fost educator lui Nietzsche, ca ia o chestiune simpla cum e controversa si o analizeaza in mod logic, dezvaluind 40 de stratageme prin care sa castigi o infruntare verbala.

Dialectica eristica sau arta controversei inseamna sa ai o disputa verbala cu argumente pana in punctul in care ti se da dreptate. Important de distins aici e punctul de vedere al lui Schopenhauer care precizeaza ca esential acestei dialectici nu e cautarea adevarului un mod obiectiv, asta-i treaba logicii si tine de ratiune, ci castigarea disputei, prin orice mijloace. Nu pretind ca am invatat foarte multe din lectura cartii, e oricum doar schematica iar parerea mea e ca retorica si dialectica sunt chestiuni pentru care omul se naste si mai greu le invata. Am citit-o doar pentru mi s-a parut fascinant sa vad cum un ganditor analizeaza, filosofeaza, despre un subiect atat de banal cum e cearta. Mi-as fi dorit ca acum 12-14 ani sa fi venit proful de Logica sau tipa de la Filozofie si sa ne spuna "copii uitati o carte misto hai sa vorbim de ea" nu sa-mi explice concepte pentru care mintea mea nu era pregatita sa le digere.

Publicat de Richie la 11:31

Paul Atreides

31st October 2010, 14:03

Când tu dormi

Când tu dormi eu sunt treaz şi mă gândesc la tine.
Când eu dorm tu eşti trează şi eu visez că te gândeşti la mine.
Când eu sunt treaz tu dormi şi visezi că altul se gândeşte la tine.
Când tu eşti trează eu dorm şi tu oftezi că nu poţi să vorbeşti cu mine.

Când tu te scoli eu merg să dorm,
Când eu mă scol tu nu ai somn,
Te ţin de vorbă pân-adormi
Ş-apoi rămân eu cu nesomn.

La naiba, în felul ăsta n-o să dormim în veci împreună.

Publicat de Richie

Paul Atreides

31st October 2010, 14:04

Interzis Accesul Animalelor

In weekend in Sala 2 TNT a fost Interzis Accesul Animalelor. Si, totodata, a fost interzis si accesul tinerilor sub 18 ani, intrucat subiectul piesei lui Rodrigo Garcia este violenta, in toate formele sale, fizica sau verbala, activa sau pasiva, indreptata impotriva animalelor, copiilor ori, pur si simplu, impotriva semenilor. Ce s-a petrecut acolo a fost mai mult decat un spectacol. A fost o luare de pozitie, un manifest in forma artistica.
"Spectacol iconoclast, declarat militant, Interzis accesul animalelor pune in fata spectatorului, fara menajamente, ba chiar ostentativ, o oglinda brutala: intr-o criza morala abrutizanta ce precede orice alt fel de criza a acestei societati – politica, economica etc. - violenta devine un fapt cotidian, gradul de perceptie al acesteia se estompeaza din ce in ce mai mult, in lipsa unui cod moral personal onest, iar abuzul devine acceptabil." Codruta Popov.
Stiam ca voi fi intrigat de ceea ce se va intampla din cauza titlului si a subiectului dar tot am fost surprins de felul in care s-a desfasurat. Mi s-a sugerat chiar in debutul piesei o chestie care sa ma puna pe ganduri referitor la conditia artistului pentru a deveni vizibil: excesul in orice forma, buna sau rea, e ceea ce-ti trebuie pentru a iesi din multime. Trebuie sa sochezi spiritele amortite. Specialistii spun ca Garcia ignora toate conventiile, sociale sau teatrale, incalca toate regulile. Exagereaza deci. Premiul Noi Realitati Teatrale, acordat de Uniunea Europeana, Parlamentul European si Consiliul Europei in 2009 o confirma..

Subiectul spectacolului este dens, poate prea dens pentru o vizionare si cu toate ca actorii au fost minunati in rostirea monologurilor eu tot am fost bulversat. Era mult prea multa substanta in mult prea putin timp si nu aveam vreme sa reflectez. Sper ca asta era si intentia. Lovind in societatea consumerista, in felul in care media ne spala creierele, Garcia ne lovea si pe noi cu aceeasi agresivitate, cu aceeasi violenta sugerata fizic sau verbal explicita, la care singurul mod de a replica era rasul, fortat, inhibat, reactie inconstienta de a scapa de stanjeneala sau de a ascunde nevoia de a rumega ceea ce am receptat.

Mi-au placut actorii pentru ca, desi sunt sigur ca textele apartin autorului (Garcia e dramaturg, regizor, scenograf), pe durata spectacolului cele 5 personaje fara nume care au monologat, au lasat impresia ca-si exprima propriile ganduri, propriile credinte, dar nu pot spune ca 'au intrat in personaj', caci n-am recunoscut decat personaje arhetip, fete ale singurului personaj posibil - autorul - cel care s-a saturat sa taca.

Textul nu contine insa o luare de pozitie clara, nu e vorba de o lamentatie gen "uite ce se-ntampla" ci tocmai invers. Se tinde spre absurd in ideea ca abia cand absurdul devine rizibil alarma se va declansa automat si-ti vei reface pasii inapoi, spre origine. Astfel ca Ion Rizea, pictat ca un spirit razbunator dintr-o piesa kabuki, a explicat in 3 capitole cum sa dai o bataie buna ca modalitate de dialog, iar la sfarsit chiar am crezut ca cel putin un iepure va fi agresat. Alina Reus a imbracat treningul Miresei din Kill Bill si dotata cu o katana si o casca de motociclista a taiat capete imaginare aratand cat de gresit e sa gandesti cu capul altuia. Claudia Ieremia a expus in fata publicului o femeie totally fucked-up de parinti in vreme ce Andrea Tokai a imbracat culorile unui ultras polist dezamagit de tradarile celor din jur, fie ei patroni de club, politicieni sau prieteni sinucigasi. Apogeul l-a reprezentat Romeo Ioan care, in chip de Diavol lansat in showbiz ne-a cantat despre "moartea poneiului", trimiterea copilului (David Popa) la munca inainte de 15 ani sau fotograful belgian. O nebunie de-a dreptul. Reactia unui prieten "cred ca jumate din banii de bilete merge pe recuzita" este un bun exemplu pentru nivelul de implicare, mai ales ca pretul biletelor (10 lei) e din cale-afara de interzis.

foto: caietul-program, Adrian Piclisan

Publicat de Richie

Paul Atreides

31st October 2010, 14:06

Suntem ceea ce suntem
"Ceea ce ne mână nu este câtuși de puțin să cucerim Cosmosul, ci doar să extindem la limitele acestuia Pământul… Suntem umanitari și nobili, nu vrem să subjugăm alte rase, vrem doar să le transmitem valorile noastre și să le preluăm în schimb moștenirea. Ne considerăm cavalerii sfântului contact. Este o a doua minciună. Nu căutăm pe nimeni, în afara oamenilor. N-avem nevoie de alte lumi. Avem nevoie de oglinzi în care să ne răsfrângem."
Stanislaw Lem

Paul Atreides

31st October 2010, 14:10

Escaladarea solo integral
Geanina Lisandru,

mi-am asumat doza de risc
de a străbate traseul ființei tale
am pus în rucsacul sufletului
încrederea speranța
echipamentul confecționat
din pielea trupului meu
și am pornit la drum pe itinerarii
greu accesibile pentru femeia
dornică să combine deseori
viața de stâncă zăpadă sau gheață

am meditat îndelung la dificultățile
impuse de accesul la inima ta
găsirea cifrului acesteia
trăinicia clipelor de iubire
și adrenalina provocată de
escaladarea solo integral

m-am prins cu forța alpinistului
de pereții sufletului tău
joc cel mai incitant rol
pe scena verticală de balet
a trupului care-mi modelează
și controlează echilibrul
fie că este ploaie zăpadă ori soare
în interiorul existenței sale

Părinţii – Lucian Blaga
octombrie 22, 2010 in Uncategorized | Tags: apă, fericire, gradini, Lucian Blaga, lut, pietre, printi, părinţi, radacini, vatra | 25 comentarii

Dacă e vineri – e poezie pe pâine – Lucian Blaga(n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu – d. 6 mai 1961, Cluj)
Coboară-n lut părintii, rând pe rând,
în timp ce-n noi mai cresc grădinile.
Ei vor să fie rădăcinile,
prin cari ne prelungim pe subt pământ.

Se-ntind domol printii pe sub pietre,
în timp ce în lumini mai adastăm,
în timp ce fericiri ne-mprumutăm
şi suferinţi şi apa vie pe la vetre.

Scrisori virtuale
octombrie 20, 2010 in Uncategorized | Tags: amnezie, ani, blog, comentarii, cosmar, dialog, ea, el, emoţii, fiinta, ganduri, Geanina Liandru, iubire, mesaje, minte, moderare, noapte, nor, oameni, papagal, sapte, somn, suflet, virtual | 32 comentarii

A iubi pe cineva înseamna începutul unei poveşti lungi cât viaţa.

Oscar Wilde

Aş minţi dacă aş declara că eram relaxat, dar am încercat să fiu eu însumi de fiecare dată când intram pe blogul ei şi lăsam comentarii la postările pe care le aşteptam în fiecare zi cu nerăbdare. În ziua în care am stat de vorbă pe chat, mai mult decât o făceam de obicei, eram foarte supărat de ceea ce se întâmpla pe blogul meu. Cineva îmi lăsa comentarii, nu foarte politicoase, le aprobam, mă făceam că nu observ ironia fiecărui mesaj şi răspundeam aşa cum m-a educat mama în ,,cei şapte ani de-acasă,,.După acea noapte au urmat altele, multe şi periculos de frumoase. Se întâmpla ceva cu sufletul meu, cu toată fiinţa mea. Aveam să înţeleg după ceva timp că iubirea îmi anihilase toate simţurile, toate gândurile, totul se îndrepta către EA, aşa se va numi personajul acestor scrisori virtuale, scrise de EL, romanticul care aştepta de ani să i se întâmple ceea ce i se întâmplă astăzi. Îmi amintesc cu emoţie cât de stângaci am scris primul meu gând către EA, era de fapt un “bună seara”, nimic altceva pentru început. Emoţia aceea o veţi simţi dacă vă voi reda, aici, pasaje din acel dialog. Sunt convins că se va întâmpla acest lucru şi vă veţi aminti, veţi retrăi momente de excepţie, poate, din anumite perioade ale vieţii voastre, etape pe care sunt sigur că nu le-aţi uitat. Iubirile nu se uită, rămân pe retina sufletului veşnic. Aşadar, să purcedem către dialoguri, să atingem cu buricele minţii iubirea, fie şi virtual. Este multă linişte, îmi fac curaj şi-i spun:

00:51 EL: Bună seara!
EL:Greu m-am descurcat, dar am nimerit. Am cam bâjbâit prin chat-ul imensului Gmail.
00:52 EA: gata
ai nimerit
asta este
Bună seara!
fii atent
00:52 EL: Sunt numai ochi…
00:53 EA: toata povestea asta cu mesajele mi-a amintit de ceva neplăcut ce mi s-a întâmplat cu ceva timp în urmă.
00:53 EL: ?
00:54 EA: nu vom discuta foarte mult despre problema mea, vreau doar să încerci să faci ceva cu ceea ce se întâmplă pe blogul tău de câteva zile, se simte din comentariile tale că eşti stresat.
00:57EL: eu sunt, totuşi, un copil-matur, nu mă impresionează o tanti care lasă tot felul de mesaje ciudate… Oricum sunt decis să i le şterg…
Dă-mi un sfat, te rog…
01:05EA: cu mare drag, am nevoie de o mică pauză, revin…
01:26EA: iti spun ca barbatii la … de ani sunt periculos de periculoşi
asa ca astazi e … nu are importanţă data
gata cu copilariile
cel putin la nivel de blog
01:28EL: Eu împlinesc …, aşa că nu mai sunt periculos…Introduc moderarea comentariilor pe blog sau nu? Cine ştie ce mai scrie femeia aia? Asta este, vin atâţia oameni interesanţi, ne citim cu plăcere şi apar astfel de comentarii ciudate…
EA: te cred
01:29EA: dar crei sa fii trist toata ziua?
pana astazi, cand ai fost ultima data trist?
vrei*
scuza-mi greselile
EL: N-am mai fost demult cu adevărat trist…
Sunt o fire destul de veselă, chiar dacă introvertită… Mai ţin destule şi-n mine…
01:30 Dar nu mari drame. Contradicţii…
Mai reiese prin ce scriu…
EA: analizez cuvintele
oamenii
la tine imi place ca esti un om bun
EL: Cu sufletul cam deschis…
02:16 EA: si scrii frumos
dar ca barbat
EL: Mulţumesc, e o plăcere să te citesc…
Hai să nu ne periem…
EA: esti putin superficial
te rog, nu te supara
EL: Ca bărbat……………………..
Un papagal…
EA: ha , ha
nuuuuuuuuuu
te rog
EL: Un miorlăit…
Unul fără cap pe umeri…
EA: mie nu imi plac papagalii
02:17EA: si nici miorlaitii
EL: Visător de dă-n gropi…
Cu capul în nori, vai de capul lui…
EA: esti din alt film
din alta epoca
EL: Sper că nu din filmele alea cu… ştii tu…
EA: si eu am trait vremurile acelea
si mi-au placut…
EL: Mi-a făcut plăcere mare să vorbim. A fost o surpriză deosebită…
02:20 Chiar dacă am plecat de la o întâmplare tristă
EA: si mie mi-a facut placere
EL: Plăcerea a fost de partea mea… Sincer… Mulţumesc, …
EL: Eşti o femeie deosebită. Din toate punctele de vedere…
02:31EL:Ai grijă de tine, te rog…
Şi somn uşor…
EA: pai daca o spui asa frumos
02:32 EL: Mulţumesc pentru sfaturi. Şi pentru aceste ore frumoase…
EA: pentru foarte putin
sa dormi bine
EL: Am să încerc…
EA: neintors
EL: Vise plăcute, …
02:33 EA: sa urci pe norisori pufosi
EL: Ei, aşa da…
EA: Vise precum gandurile tale, …
02:34 EL: Îţi trimit un gând bun şi pupic – mi se permite? – pe obraz, în semn de Noapte Bună!
EA: a zicem
sa*
EL: Somn uşor…
EA: somn usor
EL: Pe curând, la bună recitire!
02:35 EA: pe curand
EL: Şi încă o dată – te rog să ai grijă de tine…
EA: multumesc
EL: Pa, …, somn uşor…
EA: somn usor…

După discuţia cu EA am reuşit să dorm cum nu mi se mai întâmplase nopţi bune, se pare că mă aflam pe norişorii pufoşi trimişi de EA. Sufletul meu era mai liniştit ca niciodată, nu numai fiindcă scăpasem de coşmarul mesajelor supărătoare, dar simţeam că am primit în dar cealaltă jumătate de suflet, o iubire ce avea să se nască la ore mari din noapte, o noapte ce nu poate fi uitată nici dacă te loveşte amnezia…

Paul Atreides

31st October 2010, 14:11

Suflet de lux
Gianina Lisandru

când ne-am întâlnit
sufletul meu era bulgăre de pământ
simţeai că remodelarea
este o muncă istovitoare
necesită îndemânare
tandreţe dragoste pasiune
orice greşeală
ar fi avut drept consecinţă
distrugerea lui definitivă

ai scos bucata de suflet
dintr-o zonă specială
din stânga pieptului
cu palmele gândului şi tălpile iubirii
ai frământat-o
ai amestecat-o cu apa minţii
impurităţile trecutului
s-au topit în braţele tale

bulgărele a luat forma fericirii
l-ai aşezat la umbra trupului tău
pentru înflorirea desăvârşită
l-ai ars în cuptorul privirii
ai scurs dorinţă prin gene
l-ai decorat cu roşu
obţinut din oxid de sânge
clocotit în profunzimea venelor
ai împletit spirala vieţii
cu verdele din iris
albul din pielea lăptoasă
şi galbenul din huma gleznelor

fin decorat
sufletul de lux
este acum ornamentul preţios
din interiorul fiinţei mele

Paul Atreides

31st October 2010, 14:31

Cînd un bărbat pornit pe sex profită de un alt bărbat

Școală, stradă și bordel

Aceste aventuri de prin bordeluri sînt adevărate, dar, din pudoare, nu pot să spun că mi s-au întîmplat mie, că eu doar nu merg la curve. Așa că hai să admitem, cam asta este procedura standard, că le-am auzit la un prieten. Un prieten cu care mergeam eu la bordeluri.

Indecizia apare și în viața sexuală. Rămîi în cîte o seară abulic și nu te poți hotărî între două oarecare domnișoare. Ești ca măgarul lui Buridan, să zicem, deși e măcar un capitol la care nu te poți compara cu dumnealui. Cînd nu te poți hotărî între una și alta, te duci la două. Așa am și procedat. Atît că, să vezi, am primit mai mult decît am cerut: am primit un cuib format din două plus unu! Două fete și un domn gata să se ia la trîntă cu cîteva bancnote și mult libidou.

– Ați mai fost la cupluri pînă acum? a încercat una dintre demoazele să mă cunoască încă din primul moment.

Nu mai fusesem și nici nu mă interesa. Nu venisem decît pentru cuplul format din cele două fete. Că la remorca lor mai stătea agățat și un nene ciocănar nu făcea decît să mă indispună. Ca să nu par neam prost (mă refer la comportament, că la alte chestii mi-ar fi plăcut să fiu înzestrat ca un neam prost), am zis să întreb, totuși, ce și cum. Adică, dacă la un caz că m-ar interesa și prezența domnului între noi trei, în ce ar consta asta. Mă închipuiam pe mine culcușindu-mă în coșulețul dragostei, ca un motănaș între pisicoasele alea două, dar îmi dispărea instantaneu cheful de viață numai știindu-l pe cheferistul-anexă – și nu neapărat la coada noastră, era vorba și de prezența lui în același apartament. Abia mă abțineam să-i pun fetei întrebarea tranșant și școlărește, ca la științele naturii, în clasa a doua: „Ce folosește omul“ de la acest element insinuat în oferta voastră? Cică dacă vreau pot să mă uit cum el își iubește colegele de muncă; sau, invers, el să asigure public pentru piesa în care joc eu cu ele.

– Păi, și eu ce să fac? Să-l ascult pe urmă, să văd dacă a fost atent la ce s-a discutat în clasă?

Mi-am făcut treaba cu fetele, după ce l-am detașat pe băiat în cea mai îndepărtată cameră a apartamentului, iar în pauza de țigară un gînd pervers mi-a încolțit în minte. Ce-ar fi să profit de acest tînăr, dacă tot zice că-i și el în banii ăștia? Sînt genul care se chinuiește să mănînce tot din farfurie, la restaurant, numai pentru faptul că a plătit. Ei bine, da! Am făcut-o! Odată și odată trebuia să fac și acest pas. Nu am făcut-o brutal, dar am făcut-o. Am profitat de corpul lui și l-am trimis pînă jos, la un non-stop, să-mi ia și mie două beri reci. Era vară, cald, iar eu mă încinsesem în rele deja. Muream de poftă. Poftă de bere. El s-a supus la modul cel mai corect. La întoarcere, a așezat pe masă restul, pînă la ultima monedă de zece bani. M-am gîndit să-l verific, la plecare, întrebînd la chioșc de prețul unui Carlsberg, dar am lăsat de la mine. I-am oferit un pahar de bere. A refuzat. Berea mi-a tăiat cheful de sex, așa că marile perversiuni abia acum au început.

Plictisit de cele două dameze, am făcut cunoștință cu al patrulea locatar: un Pitbull imens, superb, blînd. Ăsta nu mi-a cerut bani. A fost dragoste la prima vedere. L-am mîngîiat, ne-am hîrjonit, am fluierat. Ca mare amator de cîini, plimbat prin multe expoziții chinologice, pot spune că exemplarul canin era mult mai reușit decît colegii lui de apartament.

Am preferat sexului plătit dragostea sinceră a patrupedului, un fel de „doggy-style mai pe tandrețe“. L-am mai trimis de cîteva ori să-mi aducă mingea aia a lui și pe urmă m-am retras satisfăcut.

sursa:kamikazeonline

Paul Atreides

31st October 2010, 14:34

Asocierea cu nevasta lui Videanu, criteriu decisiv pentru licitații la Economie (ANCHETA)

La Ministerul Economiei, licitațiile se cîștigă și în funcție de un criteriu original, care ar putea fi formulat așa: „Oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere al asocierii cu soția lui Videanu“. Iar acest criteriu e îndeplinit de o singură firmă. Care, pe orice loc ar ieși la licitație, în final ia banii.

Miza: subcontractare la 66.000.000 de euro

E vorba de o firmă care se numește Tecnoservice. Care a participat la o licitație de 66 de milioane de euro organizată de Termoelectrica (instituție subordonată Ministerului Economiei), ca subcontractor al unei firme japoneze. Cînd japonezii au abandonat licitația, exasperați de contestațiile concurenților, Tecnoservice s-a orientat. Adică s-a oferit să fie subcontractorul altui participant la licitație, și anume o firmă franțuzească. Iar aceasta, a decis Termoelectrica (în martie, în plin mandat al lui Adriean Videanu), a și cîștigat licitația, deși avea abia cel de-al treilea preț.

Asociații Mioriței, subcontractori pentru japonezi
Licitația a început în iulie 2009. S-au înscris patru entități: un consorțiu româno-chinez (Romelectro & Idreco & Insigma), încă unul (Grivco & LK Fiei), un al treilea coreeano-japonez (Itochu & KC Cotrell) și francezii de la Constructions Industrielles de la Méditerranée (CIM). La acea dată, românașii de la Tecnoservice aveau o înțelegere cu firma japoneză Itochu, pentru care ar fi urmat să presteze ca subfurnizori. Ofertele financiare arătau cam așa: Romelectro și asociații – 66,45 milioane de euro (locul IV); Grivco & LK Fiei – 59,95 milioane de euro (locul I); Itochu – 62,06 milioane de euro (locul II); CIM – 65,3 milioane de euro (locul III). Criteriul de atribuire a licitației era „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic“.

Contești, nu contești, vremea licitației trece
Nici nu s-a uscat tușul pe anunțul de participare la licitație, că au și venit contestațiile. Apoi, procesele. Astfel: la scurt timp după începerea licitației, Termoelectrica a și anulat‑o, după ce Autoritatea pentru Monitorizarea Achizițiilor Publice a arătat că unul dintre criteriile de calificare la licitație (experiența și referințele) era folosit și pentru punctarea ofertei, încălcîndu-se legea achizițiilor publice. Grivco și Romelectro, însă, au contestat anularea în instanță. Curtea de Apel București le-a dat dreptate, așa că a anulat anularea (Urmuz, frate!).

Asociații Mioriței au întors armele: de la japonezi la francezi
Așa s-a ajuns cu licitația fără sfîrșit în martie 2010. Cînd japonezii de la Itochu s-au plictisit de punctualitatea românească și au decis să se retragă din cursă. Cu ocazia asta, Termoelectrica a hotărît să atribuie contractul celor de la CIM. Care, e adevărat, acum aveau a doua ofertă financiară, nu prima. Nu erau, deci, cei mai ieftini. Dar aveau un mare avantaj: se înțeleseseră deja cu Tecnoservice pentru a-i angaja ca subfurnizori. Un argument irefutabil, deci, la vremea aceea, cîtă vreme Economia (în subordinea căreia se afla Termoelectrica) era condusă de Videanu, iar Tecnoservice era asociată cu nevasta lui Videanu. La pachet, ofertele Romelectro și Grivco au fost respinse.

Videanu, mai tare decît Felix & DIP
Firește, Romelectro și Grivco au reluat contestațiile la Curtea de Apel. De data asta, pentru că pierduseră. Recent, această instanță de judecată a hotărît că decizia Termoelectricii de a-i atribui contractul ofertantului CIM a fost corectă. Marți, săptămîna trecută, reprezentanții firmei cîștigătoare au fost chemați la sediul companiei de stat pentru negocieri privind derularea contractului. La întîlnire au fost însoțiți de reprezentanții Tecnoservice, subfurnizorii lor.

Răsvan Popescu, directorul general al Tecnoservice, susține că legăturile sale cu Adriean Videanu nu au nici o legătură cu contractele Ministerului Economiei, de care se tot lipește. Pe de altă parte, Termoelectrica nu a dorit să explice de ce a respins ofertele Grivco și Romelectro, motivînd refuzul prin aceea că dezvăluirea acestor informații ar afecta imaginea firmelor. Totodată, compania a confirmat că marțea trecută au început discuțiile asupra contractului cu reprezentanții CIM.

Romelectro, stafia lui DIP la licitația lui Videanu
Potrivit Registrului Comerțului, unul dintre cei mai importanți acționari ai Romelectro este Viorel Gafița (cu 27,5%). Într-un articol din iunie 2007, Evenimentul zilei citează o notă informativă a SRI, potrivit căreia „Romelectro este controlată de numiții Gafița Viorel și Rădulescu Virgiliu, aflați în cercul de relații al lui Dan Ioan Popescu”. DIP este fost membru important al PSD și ministru al Economiei în guvernarea Năstase. Cît timp a fost DIP ministru (2002-2004), cifra de afaceri a Romelectro a ajuns la 370 de milioane de euro. La sfîrșitul mandatului de ministru, în noiembrie 2004, DIP chiar a intrat în afaceri cu Romelectro. După demisia din PSD, Popescu s-a înscris în PC, partidul afaceristului Dan Voiculescu, care controlează Grivco.

Videanu și-a favorizat nevasta, dar ar fi fost șantajat de Felix
Și ceilalți participanți la licitația de la Paroșeni au făcut tot posibilul să cîștige. De exemplu, Grivco a încercat prin șantaj, susține cotidianul Curentul într-un articol apărut în mai. Curentul arată că fostul șef al Intact, Sorin Oancea, l-a chemat la discuții pe fostul ministru Videanu pentru a-l convinge să declare cîștigătoare societatea lui Felix, Grivco. În schimb, pedelistul ar fi beneficiat de „o atitudine mai mult decît favorabilă din partea trustului de presă Intact“. Videanu, însă, ar fi refuzat, susținînd că nu poate influența comisia de licitație. Iar faptul că firma asociaților soției a ajuns subcontractor al CIM, pe banii Ministerului Economiei, este doar o coincidență.

După dezvăluirea din Kamikaze, Tecnoservice a renunțat la Miorița
Revista Kamikaze a dezvăluit în exclusivitate, într-un articol publicat în mai, că asociații soției lui Adriean Videanu cîștigă contracte de la Ministerul Economiei. Adică de la Termoelectrica, companie de stat care le-a atribuit în iulie 2009, în mandatul lui Videanu, un contract în valoare de 12,5 milioane RON. Obiectul acestuia era „instalare centrală termică de pornire pentru grupul nr. IV de 150 MW din CET Paroșeni“. Ca să vedeți cum se întîmplă coincidențele astea, licitația a fost cîștigată de Tecnoservice după ce alți trei participanți, printre care și Romelectro, au fost descalificați din diferite motive.

Cel mai important motiv a fost, desigur, acela că au participat. Pînă de curînd, Tecnoservice a deținut 40% din Ada Promotion Development, sereleu la care Miorița Videanu deținea 59% din acțiuni cînd a apărut articolul în revista noastră. Între timp, Tecnoservice a ieșit din acționariat. (silviu.apostol@kamikazeonline.ro)

sursa:kamikazeonline

Paul Atreides

31st October 2010, 14:37

Cristian Sima, milionarul de la Hotnews: “Cîntam la pian într-un bar de noapte din Peruggia, pe o pizza, o bere şi 500 de mărci”

Și bogații de pe bursă plîng. Din cauza măselei. M-am întîlnit cu un Cristian Sima cu falca umflată, proaspăt venit de la o clinică de stomatologie. „Da, am și o clinică de stomatologie“, mi-a zis patronul casei de brokeraj WBS Holding și acționar minoritar la Hotnews.ro. L-am întrebat ce mai are. La Sighișoara are o participație la o fabrică de vase emailate și șeminee unde „îl fură directorul cu zîmbetul pe buze“.

E o prezență în creștere în spațiul public și unul dintre cei care au intuit marea criză financiară înainte ca aceasta să înceapă. „Cel mai mult am cîștigat pe bursă acum, în perioada crizei. Numai impozitul pe profit a fost în 2008 două milioane și ceva de euro.“

Sima doarme 4-5 ore pe noapte. Se trezește dimineața și verifică închiderile burselor asiatice, ca să vadă ce consecințe au pe piața europeană și americană. Luni, situația era mov. „Azi nu cîștig, pierd. Dar puțin.“ Pe bursă, de la o vreme, strategia sa este prudența. „Nu risc mai mult de 10% din bani. Există cîștiguri mici, constante, dar fără risc. Dacă vreți cîștiguri spectaculoase, de 20-30%, dacă vreți să riscați mai mult de 30%, vă trimit la cazinou, că aveți șanse să pierdeți tot mai repede. Eu mă mulțumesc și cu cîștiguri de 0,5-0,6%. Învîrt foarte mult, dar cîștig puțin.“

Ce înseamnă să pierzi 2.800.000 pe bursă într-o dimineață…
„Cînd m-am dus eu la Soros în ’96 să mă angajeze, m-au întrebat cîți bani am pierdut într-o singură zi și am zis un milion de dolari. «E puțin. Toți ăștia de aici au pierdut mai mulți bani personali într-o zi. Trebuie să mai pierzi ca să stăm de vorbă.» Recordul de pierdere a fost o greșeală pe care am făcut-o pe Futures DAX. De obicei, îmi închideam pozițiile la sfîrșitul zilei și din greșeală am dat ordinul invers și am rămas cu poziția short dublată deschisă și a doua zi mi-a deschis DAX-ul sus și am pierdut 2.800.000 de dolari, bani personali. M-am refăcut pînă la urmă. Cel mai rău e cînd pierzi banii altora.“

…Și ce înseamnă să cîștigi 8 milioane
În ’98, Sima a cumpărat pe bursă o societate din București, Romfet, care făcea pîslă. Societatea avea 15.000 de metri pătrați de teren în spatele gării Obor. „Am delistat-o de la bursă, am dat toată fabrica cadou la muncitori și ingineri și i-am ajutat să se mute în alt sediu. Arhitectul meu, Luca Gazzaniga, mi-a făcut un proiect imobiliar. Apoi am adus acționari, ne-am apucat de fundație, am ridicat construcțiile și în 2007, în august, am vîndut 50% unui fond de investiții. Am rămas cu 9%, care pesemne azi valorează zero, nu mai am ce face cu el, și da, am cîștigat destul de mult, vreo 8 milioane de euro. Am ieșit cînd trebuie.“

Cum să cîștigi opt și să pierzi trei
În România a fost unul dintre cei mai buni studenți la matematică. În promoția ’85, a terminat al patrulea, cu 9,96. Făcuse parte din lotul olimpic din clasa a zecea. În ’90, semna condica seară de seară în Piața Universității. Cînd Ion Iliescu a cîștigat alegerile, pe 20 mai, a plecat în Italia. A doua zi era la Veneția. Printr-o contesă, mama unui ziarist italian pe care îl cunoscuse în România, a făcut cunoștință cu un profesor italian. El i-a spus de un job de profesor de matematică la Universitatea din Florența, cu predare în engleză. „M-am dus, m-au luat. Începeam munca abia în octombrie și m-am întors în România fix pe 13 iunie. M-am dus să dau examen cu studenții și m-au rezolvat minerii.“ La doi pași de facultate, a fost lovit în spate și în cap și s-a trezit la Urgență. S-a întors în Italia ca să moară de foame. „În primul rînd, mă rupeau chiria și imposibilitatea de a-mi schimba casa, pentru că trebuia să dau pe trei luni înainte, bani pe care nu-i aveam.“ Era tot timpul dator la bănci. „Cîntam la pian într-un bar de noapte din Peruggia. Mergeam cu trenul și cîntam pe o pizza, o bere și 500.000 de lire pe săptămînă, adică vreo 500 de mărci. A trebuit să studiez, să cumpăr note. Studiasem 11 ani de pian în copilărie, dar în facultate mă lăsasem. Am mai vîndut produse de curățat geamuri vreo lună, prin Florența. Cert e că pînă-n octombrie am supraviețuit.

La facultate, salariul meu era 2.700.000, dar 1.450.000 aveam chiria. Eram veșnic dator, la bancă, la ăia care vindeau legume, la măcelar, la toată lumea. Exista un profesor, Frediani, care preda tehnică de bursă la Siena. Era acționarul majoritar la o bancă mică, dar destul de importantă, și la o firmă de brokeraj. M-a luat la el, m-a învățat bursă vreo trei luni, apoi am zis că merg pe cont propriu, cu 3.000 de mărci. Am avut noroc. La sfîrșitul lunii aveam 48.000. Apoi am făcut un milion în nouă luni, după care l-am pierdut pe tot într-o zi.“

Cristian Sima, un broker care a făcut bani pe burse și acum, ca patron de presă, îi aruncă pe surse.

Casă de un milion, mașini de doi bani

Sima are o casă la St. Moritz de un milion de dolari, dar își trăiește viața modest. „În Elveția am un Passat din 2000. La mine veți vedea angajați care au mașini spectaculoase. Dar sînt puști, nu am ce să fac, fiecare cu banii lui face ce vrea. Dar am discuții puternice cu ei, cu angajații care au două-trei mașini scumpe, dar nu au nici o casă. Eu nu dau doi bani pe mașini.“ (Alexandru Vărzaru)

sursa:kamikazeonline

Paul Atreides

31st October 2010, 14:39

Sebastian Ghiță, milionar de Ploiești: „Dacă eu simțeam că vreau să-l bat pe unul, nu văd de ce alții ar fi putut și eu nu“

Interviu apărut în Kamikaze, numărul din 12 iulie 2010, la rubrica “Nu știm cum au făcut primul milion”

Dacă baschetul ar fi la fel de popular ca fotbalul, Sebastian Ghiță, patronul echipei Asesoft Ploiești, ar fi un fel de Gigi Becali. Cu niște mici diferențe: are 32 de ani, spre doi metri, 30 de milioane de euro, stă în provincie și a făcut bani din softuri, nu din oi și terenuri. Ne-am întîlnit la o terasă din Ploiești unde Sebastian stătea la o masă cu ziariștii din Ploiești. I-am invidiat pentru cît de relaxați erau, pentru supertelefoanele și lipsa lor generală de stres.

Explicația a venit chiar de la Sebastian Ghiță. „Am reușit să salvăm diferite structuri media, ziare, televiziuni. Am susținut și mulți politicieni. În 2008 eram cel mai mare sponsor al PNL.“ Acum pendulează între PSD și PDL.

Cu Victor Ponta e prieten la cataramă. „Nu‑i o pendulare. Pur și simplu ne creăm relații cu toate zonele importante.“ L-am întrebat dacă, după doi ani de criză, mai are bani. La începutul crizei a cumpărat o mare platformă online, eMag. „Se mai termină și cash-ul. Dar cred că am făcut mișcări OK. Era un promo la un film, pe vremuri, care suna cam așa: în 2025, vremurile sînt proaste, dar el este și mai dur. Eu sînt un optimist. Cea mai importantă condiție ca să faci haz de necaz pe lumea asta e ca necazul să i se întîmple altuia. Mă aștept să fie și mai rău.“

Mașinile lui Sebastian Ghiță
„Am vrut să cumpăr un Porsche alb, cînd eram în clasa a 11-a. Am mers în București cu o colegă a nevestei mele, l-am găsit, și noroc că ne-am dat seama că nu putem să-l înmatriculăm. Făcusem rost de 2.600 de dolari. M-a convins tata și mi-am cumpărat un Renault 25 ca lumea, o mașină cu fotolii, scaune, în care intram toată clasa. Cel mai mult am intrat 12 deodată. Așa că am avut mașină în clasa a 12-a. Apoi un BMW 520 vișiniu, apoi un BMW 535 albastru, cu injecție. După aia nu au mai contat, fiindcă m-am însurat. BMW 535 e ultima pe care am îndrăgit-o.“ Acum are un BMW 7, un Mercedes GL pentru iarnă și un AMG sport pentru vară. „Nu sînt mort după ele, dar ca să fie.“

Calculatoarele lui Sebastian Ghiță
„Mi-am vîndut, prin ‘90, o bicicletă Comoda, cu roți medii, o chitară, un joc rusesc de mașini, cu două volane, și mi-am cumpărat de la un coleg un calculator românesc Junior XT cu dischete de 525 și hard-disk de 20 de mega. Lui îi luaseră părinții un 286 care atunci era mai tare ca centrul de calcul.
Apoi l-am vîndut pe ăsta și mi-am cumpărat de la un prieten un 386 SX, care avea și buton de turbo. După aia nu mi-am mai cumpărat calculator pentru că lucram în diverse locuri pe diverse calculatoare. În ultimii doi ani nu am avut computer personal, mi-am luat unul abia acum vreo cîteva luni, ca să dau e-mail-uri de acasă. Nu înot în oceanul de tehnologie. Mie îmi plac mai mult întîlnirile cu diverși oameni.“

Un milionar în euro care se bate
Pe un blog, am citit despre o altă față a lui Sebastian Ghiță. Cineva l-a văzut, la un meci de baschet, cum a încercat să-l sugrume pe un arbitru.

„Nu știu dacă la meciul ăla chiar m-am repezit la gîtul arbitrului. Am un spirit competitiv necontrolat tot timpul și eram pe teren, eram mai tînăr, mai mic. Făceam și tîmpenii pe la cîte un meci: mă mai luam la bătaie cu cîte un alt jucător. Nu am vrut să mă las învins de presiunea altora: dacă eu simțeam că vreau să-l bat pe unul, nu văd de ce alții ar fi putut și eu nu.“

Ceilalți jucători de baschet din campionat nu sînt milionari, ca el. L-am întrebat dacă ura de clasă apare vreodată sub formă de pumni. „Nu vă gîndiți că dacă ai 30 de milioane în buzunar ești așa, o victimă sigură. Au fost unii care au fost mai agresivi. Am mai răspuns și eu, au mai dat și ei. Am un prieten pe la Galați. El m-a împins cu spatele și m-am înfipt într-un calorifer. I-am tras și eu un cap în gură. Am rămas foarte buni prieteni. Unui jucător advers i-am făcut un gest nesportiv, chiar cînd nu se uita nimeni. Cînd s-a întors arbitrul, el dădea în mine și a fost eliminat.“

Crezul politic al lui Sebastian Ghiță
„Toată lumea ne întreabă: «Bă, da’ de ce vă băgați în politică?». Dar dacă concurentul meu ajunge ministru și se apucă să facă afaceri în locul meu? Ce să fac? Să stau să mă uit cum ăla îmi fură viața? Așa că mă apuc de politică, îl stric, îl dau jos, fac articole despre el, fac orice, numai să supraviețuiesc. Lucrurile sînt simple: cît timp politicienii se bagă în afaceri, ne băgăm și noi în politică.“

Despre femei
„Avem o regulă foarte serioasă, nevestele nu se ocupă de management. Nu susținem în totalitate principiul că «Femeile nu e oameni», dar nici nu e vreuna care să fi ajuns directoare la noi la grup. Au mai fost tentative de încercare, dar le-am stopat din fașă. Și în general băieții nu discută acasă problemele de la birou și activitatea companiei. La petreceri nu amestecăm planurile și am încercat ca problemele personale să nu interfereze cu cele ale companiei. Nu sînt o persoană misogină, dar de multe ori glumim așa. Au și ele activitățile lor, nu interferăm. Nevastă-mea are o mică afacere.“ (Alexandru Vărzaru)

sursa:kaikazeonline

Paul Atreides

31st October 2010, 14:41

Cel mai conștiincios parlamentar român este, bineînțeles, un neamț

Site-ul alesiivoteaza.ro este un fel de catalog al Parlamentului. Găsiți aici contabilizată activitatea fiecărui deputat sau senator. Așa am aflat că, de exemplu, pesedistul Bogdan Niculescu Duvăz a fost prezent la doar 17,63 la sută din ședințele Camerei Deputaților. Premiantul este Ovidiu Victor Ganț, cu o prezență de 99,56 la sută. Era musai să vorbim cu ultimul. Poate n-are omul bani să-și plătească internetul, poate nu se înțelege cu programul de vocalize al vecinilor sau poate are igrasie sub tapet și de-aia o sta atît de mult la muncă. Trebuia să verificăm.

Cu greu am reușit să ne întîlnim cu el. Ba era în plen, ba la ședința cu grupul parlamentar, ba pleca la Timișoara. Am izbutit miercuri să împărțim cu domnul Ganț același pervaz al Palatului Parlamentului. Într-un costum impecabil, cu o postură semeață, un vocabular de interviu la TVR și un dosar sub fund, ne-a împărtășit secretul punctualității sale. Membru al Forumului Democrat al Germanilor din România, s-a născut din mamă româncă și tată neamț. Locuiește în Timișoara, a predat trei ani matematica în Lugoj și încă nouă pe Bega. În 2001 și-a intrat în pîine ca subsecretar de stat la departamentul Minorități. A fost și în Parlamentul European, unde a avut o prezență de șef de clasă care își pîrăște colegii chiulangii: 93 la sută. Este la al doilea mandat de deputat din partea minorităților și îi place.

Somn de frumusețe între Timișoara și București

Săptămîna de muncă a lui Ovidiu Ganț începe duminica, în gara din Timișoara. Își ia bilet la vagonul de dormit. Urcă în trenul spre București. Își scoate pijamaua din troler și se bagă la somn. „Luni, la 9 dimineața, sînt la ședința de coaliție pînă la 11. Apoi vin ședința de grup și plenul pînă la 18. Marțea, la 8,30 intru în plen, vin comisiile. Miercuri sînt iar la comisii, la 10, politică externă și afaceri europene. Seara sau a doua zi plec în țară la diferite acțiuni care implică germanii din România. De exemplu, joia viitoare trebuie să fiu la Iași, la un referat. Sîmbătă mă duc la Sibiu. Duminică vine Barbara Stamm, președintele Parlamentului din Bavaria. Organizăm un fel de Oktoberfest cu bătrînii de la un azil pe care îl avem în grijă“, spune sobru conștiinciosul deputat.

Plenul înainte de toate

În Timișoara are o soție și doi copii: Vali este în clasa a IV-a, iar Ingrid are șase ani. Îi vede o zi pe săptămînă. Oare o merita tot efortul ăsta? „Vă dați seama că familia nu se bucură. Însă eu nu mă plîng. Cineva trebuie să facă treaba asta pentru comunitatea germanilor din România. Însă am un scop bine stabilit: învățămîntul. Trebuie să păstrez limba germană în școlile noastre. Altfel s-ar termina cu minoritatea. Acum lucrez și la restaurarea bisericilor fortificate, pentru a le transforma în obiective turistice“, zice Ovidiu pînă să fie întrerupt de un coleg, căruia îi spune aspru: „Facem ședința dimineața, cînd se poate. Să nu fie cînd e plenul! Eu nu vin, poate vă supărați, dar nu vin“. Din 2001, de cînd era subsecretar, are închiriat un apartament în București în care doar citește sau se uită la filme. Și nici pe alea nu le ia, românește, de pe DC++. Le cumpără sau i le aduce un amic care lucrează în domeniu. „Am doar doi prieteni în București. Cu ei mă uit la filme, aș merge și la operă sau teatru, dar nu am timp. Am văzut de curînd Mănușile roșii al lui Radu Gabrea. Chiar mi-a plăcut, mai ales că era vorba despre sașii noștri. Preferatul meu e California Dreamin’.“

Probleme la orar

Unul dintre principalele motive ale absenteismului în Legislativul nostru este, consideră Ganț, lipsa unei agende puse la punct: „Am trimis o scrisoare în vechiul legislativ în care ceream să trecem la un program ca în Parlamentul European. Au cam luat-o în rîs. Acolo se știe din 2007 agenda pentru 2008. La noi nu e gata programul nici de pe o săptămînă pe alta“. Haideți, herr Ganț, după aia o să vreți și autostrăzi sau crenvurști fără soia!

Gazdă de serviciu pentru Angela Merkel

Prima întîlnire a lui Ovidiu Ganț cu actualul cancelar al Germaniei a avut loc în 2005. După doi ani, în 2007, a mers cu colegii germani din Parlamentul European în vizită la Cancelarie. Și zilele trecute, la ultima ei venire, a fost amfitrion. Păcat că e însurat. Poate o puneam și noi de o fabrică Mercedes la Bîrlad. (Claudiu Radu)

sursa:kamikazeonline

Paul Atreides

31st October 2010, 14:44

Sergiu Nicolaescu mărturisește ce a generat vacarmul în mulțime la ultimul miting al lui Ceaușescu

Am mers la Sergiu Nicolaescu acasă să facem un interviu legat de ideea bătrînului actor Iurie Darie (82 de ani) de a juca în filme porno. Din una în alta, am atins cel mai fierbinte subiect legat de numele lui Sergiu Nicolaescu: faptul că el a generat vuietul suspect de la mitingul din 21 decembrie 1989, care a făcut mulțimea să freamăte și pe dictator să fugă cu elicopterul.

În premieră absolută, Sergiu Nicolaescu a recunoscut că este implicat în acel eveniment, ba chiar a spus și cu ce a generat vacarmul. Restul detaliilor rămîn secrete personale. Din cauza securiștilor de care crede că nu vom scăpa niciodată.

Porno sau biceps? – asta-i întrebarea la 82 de ani

Reporter: Cum vi se pare ideea lui Iurie Darie de a apărea, la 82 de ani, în filme porno?

Sergiu Nicolaescu: E jenant pentru mine, pentru că Iurie mi-a fost coleg de liceu la Timișoara și îi cunosc cariera, am lucrat cu el ca actor, e un om remarcabil.

Rep.: Poate că i-a lipsit în tinerețe latura asta, a vrut să joace atunci în filme porno, nu s-a putut în comunism, joacă și el cînd se poate.

S.N.: Nu, nu, niciodată. Cred că a fost o insistare din partea presei. Un om la o anumită vîrstă poate să greșească.

Rep.: Dar poate că i-a și plăcut. E omul încă în vînă și a vrut să arate.

S.N.: Dacă ești încă în vînă, îți arăți bicepșii. Atunci cînd te duci la un om bătrîn, el poate să accepte. Nu știu în ce măsură a fost conștient de ce face.

Rep.: Dar sînt mulți actori mari care vor să‑și arate virilitatea la bătrînețe. Anthony Queen Quinn a făcut un copil pe la 80 de ani. L-a făcut inconștient?

S.N.: Dumneata chiar crezi că Anthony Queen Quinn a putut să facă un copil la 82 de ani? Eu nu cred.

Rep.: Păi, din cîte îmi amintesc, și pe dumneavoastră v-am văzut la braț cu o domnișoară tînără. Presupun că nu stătea doar pentru texte cu dumneavoastră.

S.N.: E posibil. Nu vreau să fac comparație și nici nu vreau să mă gîndesc ce poate Iurie Darie și ce nu poate. E o greșeală din partea lui, dar e o greșeală mai mare din partea presei.

Rep.: Dar n-a dat în cap cuiva, a pus și el mîna pe un sîn în fața aparatului de fotografiat.

S.N.: Din păcate, s-a făcut un scandal de presă.

Cum a cucerit Mihai Viteazul marea Uniune Sovietică

Rep.: Să trecem la lucruri mai serioase. În comunism se făceau filme deocheate? Și aș vrea, mai întîi, dacă tot vorbim de filme, să vă felicit pentru Osînda, cred că e cel mai bun film al dumneavoastră. Alea cu comisarul Moldovan, cu linia întîi, sînt niște glumițe de copii. Osînda e cu totul altceva.

S.N.: Așa este. Osînda și Moartea lui Ipu sînt cele mai mari filme ale mele.

Rep.: Cum de au lăsat comuniștii să apară în film crucea, biserica? Astea erau lucrurile deocheate în comunism, erau „pornografia“ vremii, zona tabu.

S.N.: E un mare rezultat în regimul comunist. În Osînda, Amza Pellea urcă o Golgota cu o cruce în spate, la fel ca Iisus, se cîntă colinde prima dată într-un film românesc. Se întîmpla în 1978.

Rep.: Cum de au închis comuniștii ochii la astea?

S.N.: A, a fost interzis. La vizionarea cu Dumitru Popescu, care era tartorul cenzurii…

Rep.: „Dumnezeu“, cum i se spunea…

S.N.: …s-a ridicat în picioare și a spus: „Filmul ăsta nu iese!“. În timpul verii am primit un telefon de la un maior care era proiecționist, se ocupa de vizionările lui Ceaușescu, la cinematograful lui de acasă. Și mă întreabă: „N-aveți un film nou?“. „Ba am, dar e interzis!“, zic. „Eee, este interzis pentru alții, nu pentru tovarășul Ceaușescu“, zice. I-am zis: „Bine!“ și i l-am dat. Iar lui Ceaușescu i-a plăcut filmul, fiindcă era un film despre țărani, după răscoala din 1907. Plăcîndu-i lui filmul, i-a dat drumul. Și a ieșit cum l-am făcut eu, cu colinde, cu nașterea într-o biserică, cu preotul care în final își face semnul crucii. Lucru pe care nu-l reușise nici un film pînă atunci. Vreau să spun că filmul s-a dus la festival la Moscova, care era al doilea festival după Oscar. Și a sunat un ministru rus și a spus: „Să vină Sergiu Nicolaescu, că-i dăm un premiu mare!“. M-a anunțat ministrul și eu mi-am adus aminte că am fost la Moscova și cu Mihai Viteazul și tot așa, trebuia să iau premiu mare. Dar în momentul proiecției, la Moscova, în plin festival, mi-au scos bobina cu Moldova, cucerirea Moldovei de Mihai Viteazul. În momentul acela, i-am spus ambasadorului României (prezent la festival – n.n.) ce s-a întîmplat. Și în momentul acela ambasadorul cu soția s-au ridicat și au plecat. Și i-am spus: „Domnule ambasador, dumneata pleci. Eu sînt regizorul filmului, eu nu plec!“. M-am urcat sus la proiecție. Era în față la proiecție un tip solid, l-am dat la o parte și am intrat. Dimineața eu vizitasem și văzusem o bobină din Mihai Viteazul în sala respectivă și știam unde e. Am apăsat pe un buton verde, s-a stins lumina în sală și a început proiecția. Au fost aplauze! Cinci mii de oameni erau în sală!

Rep.: Cum naiba, nu era nimeni de pază la butoane acolo, la sala bobinelor, ca să spun așa? Kaghebiști, ceva?

S.N.: Ți-am spus, era un om de pază, dar l-am dat la o parte și am intrat.

Rep.: Ce și-a zis ăla? „Aoleo, mă lovește comisarul Moldovan, am încurcat-o, mai bine mă dau la o parte!“

S.N.: Păi, da, bineînțeles, cu mine nu se joacă nimeni, să știi! Nu se joacă! Deci am dat proiecția cu Moldova și a doua zi m-am suit în avion și am plecat. Nu mi-au mai dat premiul. Scandalul s-a mușamalizat la București. Și, revenind, acum mă chemau la Moscova să-mi dea premiul pentru Osînda. Și am refuzat. „Nu merg! Dacă vrea să-mi dea premiul, îl dă. Eu la Moscova nu mai merg!“ Și atunci sovieticii i-au dat lui Amza Pellea premiul mare pentru cel mai bun actor, în rolul din Osînda. Tot Amza Pellea care făcuse Mihai Viteazul. Ei au încercat s-o dreagă, să se împace cu mine. Eu am fost căpos, recunosc. Astăzi, cu înțelepciunea de acum, m-aș duce, era totuși un mare premiu.

Ceaușescu și vibratoru’!

Rep.: La Revoluție, s-a mirat Elena Ceaușescu că sînteți printre revoltați. A zis: „Ce mai vrea și ăsta, că a fost peste tot, a avut de toate!“.

S.N.: Da, am fost peste tot, dar n-am făcut compromisuri.

Rep.: Apropo de Revoluție, se spune că dumneavoastră ați produs, cu aparate folosite pe platourile cinematografice, vuietul ăla de la ultima cuvîntare a lui Ceaușescu, care a înfiorat mulțimea și a declanșat fuga dictatorului cu elicopterul.

S.N.: Nu-i subiectul pe care-l discutăm astăzi.

Rep.: Păi, cînd, că ați scos cărți despre Revoluție, dar asta n-ați spus-o niciodată.

S.N.: Nu a venit momentul s-o spun…

Rep.: A venit momentul, au trecut douăzeci de ani de atunci totuși, nu cred că ar trebui să vă fie rușine…

S.N.: Hai să vorbim despre cinematografie.

Rep.: Păi, ăla a fost cel mai spectaculos rol al dumneavoastră, ați reușit să schimbați un regim.

S.N.: Da, așa e, a fost cel mai spectaculos, a fost momentul pe care-l așteptam de-o viață întreagă.

Rep.: Bun, și cu ce aparatură s-a făcut vuietul ăla acolo?

S.N. (zîmbește): Simplu.

Rep.: Cum? Nu e un lucru de care să vă fie rușine, e un lucru cu care ar trebui să vă mîndriți.

S.N.: Au fost două lucruri. Întîi a fost o explozie…

Rep.: Tot cinematografică?

S.N.: Nu, explozia a fost de grenadă de antrenament. După explozie a fost sunetul care, cu un vibrator pus pe fire, a început să facă să intre în vibrație difuzoarele.

Rep.: Și v-ați gîndit dumneavoastră la chestia asta? Haideți, spuneți!

S.N.: Nu, nu m-am gîndit… (zîmbește)

Un fleac, i-am păcălit pe securiști!

Rep.: Ce-o să faceți, lăsați răspunsul în memorii? Au trecut douăzeci de ani, domnule Nicolaescu, e păcat…

S.N.: Sînt o grămadă de mincinoși și n-am nevoie…

Rep.: Adevărul trebuie spus, domnule Nicolaescu! Aveți o vîrstă… Eu, unul, l-aș spune acum, la vîrsta mea. La vîrsta dumneavoastră l-aș cînta, adevărul!

S.N. (zîmbește): Nu, o spunem, dar nu acum.

Rep.: Cînd să vă caut ca să-mi spuneți cum ați făcut cu vuietul ăla la Revoluție?

S.N.: Dacă mai trăiesc, peste un an… V-am spus, cu un vibrator, o chestie rotundă, electrică, care se pune pe fire.

Rep.: Păi, nu s-au prins securiștii care erau în piață?

S.N. (ridică din umeri): Securiștii erau între mulțime și Ceaușescu, ca să-l păzească.

Rep.: Și vibratorul unde l-ați pus?

S.N.: Aproape de mașina care ținea amplificarea, stația de amplificare.

Rep.: Și acolo nu erau securiști, în jurul mașinii ăleia?

S.N.: (zîmbește în stilul comisarului Moldovan): Eee, dacă te cunoșteau, treceai.

Rep.: Am înțeles. Păi, l-ați avut în buzunar vibratorul ăsta?

S.N.: Eu nu spun nimic. Nu acuma.

Rep.: Un film despre Revoluție, care să spună ce a fost în culise, nu faceți?

S.N.: Eu am făcut un film despre revoluție, 15. Dar nu spune tot adevărul. Revoluția a fost lucrul cel mai serios pe care l-am făcut în viața mea…

Rep.: „Pe care l-am regizat“, aș zice…

S.N.: …nu merită să glumesc cu asta. Cînd va fi momentul…

Rep.: De ce depinde acel moment? Sînteți om politic, aveți susținere, aveți tot. Sînt oameni cărora nu le tremura cămașa pe ei, erau cu pluton de execuție în fața lor și totuși spuneau adevărul.

S.N.: Adevărul e faptul că s-a întîmplat.

Rep.: Dar cum s-a întîmplat…?

S.N.: Asta e altceva.

Rep.: N-ar trebui să vă temeți, ați avut curaj în fața comuniștilor. Cum spuneați, ați avut curajul să aprindeți, forțînd paza, proiectorul cu bobina de film cenzurată la Moscova, în inima URSS, și acum vă temeți de amărîții de securiști?

S.N.: Degeaba aș spune cum a fost, de securiști nu scăpăm, chiar dacă aș spune. Nu e momentul, lumea nu e pregătită să afle.

Rep.: Bun. Ne fixăm ceasurile acum și peste un an vin aici la dumneavoastră să spuneți tot, cum a fost.

S.N.: De acord.

La ieșirea din casa lui, Sergiu Nicolaescu m-a oprit, arătîndu-mi bicepsul lui încordat: „Pune mîna aici! Vezi ce tare e la vîrsta mea?“. I-am răspuns: „O, văd că faceți încă antrenament. Dar ce folos? Bicepsul tare la 82 de ani nu vă dă curajul să spuneți ce s-a întîmplat la Revoluție. Totuși, de ce mi-ați spus mie ceea ce nu ați recunoscut niciodată, și anume că ați fost implicat în generarea vuietului din piață, la ultimul miting al lui Ceaușescu?“. „Să spunem că m-ai prins tu într-un anume moment.“ (Alexandru Căutiș)

sursa:kamikazeonline