View Full Version : Twilight Zone (+16)
Paul Atreides
4th October 2010, 12:59
Cujetare
Scris de VisUrat .
Daca-i “Ferice de cei saraci cu duhul, pentru ca a lor va fi Imparatia lui Dumnezeu”, atunci de ce mi-as dori sa petrec o eternitate in compania prostilor?
Paul Atreides
4th October 2010, 13:00
Ghid practic: Cum scapi de “prietenii” care vor sa imprumute bani
Scris de VisUrat .
Ieri, dupa o discutie, mi-am adus aminte de o intamplare de acum vreo doi ani. Un “prieten” (mai mult o cunostinta, o persoana cu care mai ieseam la o bere) a venit la mine si m-a rugat sa-i imprumut niste bani. De obicei imi ajut prietenii daca pot. Cand imprumut sume mici (10-50-100 de lei) nu ma mai astept sa le primesc inapoi. Nu le cer, nu dau telefoane zilnic acelui om sa-i cer banii inapoi si, de cele mai multe ori, pana ajung acasa uit ca i-am imprumutat cuiva banii aia. Dar cand vine vorba de sume mari, atunci ma gandesc de doua ori.
Familia iese din aceasta discutie (nu toata, doar membrii apropiati) iar prietenii carora le-as da si haina de pe mine sunt doar doi. Cu restul insa, treaba sta altfel. Dar hai sa va povestesc intamplarea de acum doi ani.
Tipul mentionat mai sus, dupa cateva luni de cand ne cunosteam, a venit la mine intr-o zi cu lacrimi in ochi.
“Frate, am nevoie urgent de 2000 de euro. Ti-i dau in doua saptamani inapoi. Maxim o luna! Poti sa ma ajuti?”
“Da, cum sa nu.”, i-am raspuns.
“Vai ce bine! M-ai scos din rahat! In maxim o luna ai banii inapoi!”, imi spune bucuros.
“Nu-i nici o problema. Imi place sa ajut oamenii atunci cand pot. Mergem la notar si, dupa ce semnam contractul, ai banii.”, ii raspund.
“La notar? Pai ce sa cautam la notar?”, ma intreaba.
“Pai semnam un contract ca ti-am dat banii si, in caz ca nu mi-i dai intr-o luna… No, stii tu… Sa am si eu o acoperire legala…”, ii spun.
In momentul ala s-a facut negru.
“Hai frate, ce naiba… Sunt om serios. Ti-am zis ca intr-o luna ai banii inapoi, pai intr-o luna ai banii inapoi, ce dracu’? Doar nu ma fac pe mine 2000 de euro… Ce, n-ai incredere in mine?”
“Ba am incredere in tine, d-aia vreau sa-ti dau banii. Tu ai incredere in tine ca intr-o luna mi-i dai inapoi?”, il intreb.
“Da, normal! E sigura treaba! Bine… Poate n-o fi chiar o luna, o fi o luna jumate…”, imi raspunde.
“Si atunci ce te costa sa mergi la notar si sa semnezi un contract? Platesc eu notarul, nu-i problema. Tu doar sa semnezi pe data la care mi-i dai inapoi.”
“Pai… Auzi? Stii ceva? Mai bine lasa! Ma lipsesc! Puteai sa spui din start ca nu vrei sa ma ajuti!”, imi spune, imi intoarce spatele si pleaca.
Cumva mi-a parut rau ca nu l-am ajutat. Parea om de treaba si prieten destul de bun. M-a durut sufletul ca am tinut la bani mai mult decat la prietenia lui si, de atunci, nici nu l-am mai vazut. Dar ieri am stat de vorba cu un alt prieten care, intamplator, fusese prieten si cu el. Spre deosebire de mine, tipul cu care am discutat ieri l-a ajutat pe respectivul fara contract la notar. Erau prieteni buni si, vorba aia, ce-i 2000 de euro intre prieteni? Ei bine, se pare ca 2000 de euro sunt niste bani si prietenia lor nu valora atat…
Tipul i-a dat si acum, dupa doi ani, inca-l mai cauta pe ala sa si-i recupereze.
La politie nu se poate duce pentru ca nu are dovezi si fapta se incadreaza la abuz de incredere (si politaiul l-a intrebat: “Cin’ te-a pus sa-i dai fara contract la notar?”), in judecata nu-l poate da pentru ca e cuvantul lui contra cuvantul celuilalt, asa ca a ramas cu buza umflata si cu speranta ca, vreodata, isi va vedea banii inapoi.
Asa ca solutia de a scapa de acest tip de “prieteni” e simpla: contract la notar, gaj legal pe casa/masina/terenuri/alte bunuri si gata. Daca omul semneaza inseamna ca e de buna credinta (sau stii ca-ti vei recupera banii), daca nu semneaza inseamna ca nici el nu crede ca-ti va inapoia vreodata banii imprumutati. Asa ca nu ma mai deranjeaza sa-mi pierd astfel de prieteni prin acest procedeu. Frate, frate, dar branza-i pe bani si, in acest caz, pe banii mei.
Plus ca, vorba aia, “Foaie verde de dai n-ai, ia nu da sa vezi cum ai”.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:01
Sursa inteleasa prost
Scris de VisUrat .
SÚRSĂ ~e f. 1) Loc de apariție sau de existență. ~ de informație. ~ de petrol. ~ de lumină. 2) Mijloc de existență. 3) Document sau text original la care se face o referință; izvor. A indica ~a. 4) Operă care furnizează unui om de creație o temă sau o idee; izvor de inspirație. /
Asta este una dintre definitiile sursei din DEX. Cu alte cuvinte, “sursa” este un text original la care se face referinta. Sau care furnizeaza o idee. E un izvor de inspiratie.
Dar la noi, cel putin in blogging sau jurnalism, sursa este inteleasa prost. Sa dam niste exemple.
Hai sa vedem acest articol din mizeria de ziar numit BZI. E un articol copiat cuvant cu cuvant din revista Unica. Sa nu ne luam de faptul ca articolul este penibil si, citindu-l, intelegi ca toti barbatii inseala (doar daca nu esti barbat nu inseli ar fi concluzia acestui articol scris, probabil, de o nefe care tocmai a fost ranita de vreun barbat). Sa ne luam de cuvantul “sursa” de la sfarsitul articolului din BZI.
Sursa, in acest caz, a fost inteleasa prost. Sursa e locul de unde iti vine inspiratia, dai link catre o poza pe care nu o poti descrie, dai un citat dintr-un articol si pui sursa etc. Dar nu furi cu nesimtire un articol intreg, toata munca unui om, ti-o asumi, scoti bani de pe urma ei si apoi scrii la final “sursa”.
Pe aceasta tema m-am contrazis cu un blogger zilele trecute. Eu i-am zis ca nu-mi place sa mi se copie articolele integral si sa apara pe alte bloguri cu alte semnaturi. El mi-a raspuns ca n-am de ce sa fiu suparat pentru ca, la finalul textului, a pus sursa. Degeaba m-am chinuit sa-l conving ca nu are dreptate, degeaba m-am chinuit sa-i explic faptul ca, daca fabrica ta face adidasi dupa modelul Nike si apoi scrii pe ei Nike (sursa, nu?) sau cand publici o carte scrisa de altcineva fara acceptul lui chiar daca-i pui numele pe coperta risti sa fii dat in judecata. I-am explicat si faptul ca mie-mi trebuie timp sa scriu un articol si nu 20 de secunde sa-l copii de undeva. Omul nu a inteles si pace. El de fapt ma promova si eu, un imbecil sinistru, nu intelegeam asta. El de fapt muncea sa-mi faca mie bine: copia integral articolele mele si le punea pe blogul lui dand la final un link catre mine. Trebuia sa sar in sus de bucurie, nu?
Asa ca, prin acest articol, sper sa inteleaga toata lumea: Link catre sursa nu se da cand copiezi cu nesimtire o opera integrala. In acest caz nu mai e vorba de sursa ci de furt.
Parerea mea.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:02
Acum studiază cu îngerii
by Julius
Tags: Postul nu e post destul
Un tânăr în vârstă de 35 de ani s-a împușcat sâmbătă în cap în campusul Universității Harvard, lăsând în urma sa o scrisoare de adio de 1905 pagini, ce cuprinde subiecte dintre cele mai diverse, citate din Einstein, Nietzsche sau Thomas Jefferson și 1433 de note de subsol. Noi n-am putut să scriem un text coerent pe tema asta (pentru că suntem români și, logic, ne-am simțit la fel de triști ca și cum ne-ar fi murit cineva apropiat, gen bunica sau Mădălina Manole), așa că ne vom rezuma doar la câteva declarații luate la cald în redacție.
Pircă: „Nu mai există pic de seriozitate la tinerii din ziua de azi. Cum adică a scris 1905 pagini și apoi s-a sinucis? De ce nu a terminat mai întâi scrisoarea?”.
Julius: „Nimeni n-are răbdare să citească atât, plictisești cititorii. Eu m-aș fi sinucis maximum la pagina 5. Băgam o poantă tare la sfârșit și gata”.
Eftimie: „Și eu m-am împușcat odată la Ceasul rău și am scris șase texte unul după altul. Când îmi aduc aminte și de colegul Hemingway, nu pot să nu mă gândesc la soarta noastră, a intelectualilor.
PS: Julius, vezi că mâine îți trimit recenzia la Apolodor, un pinguin călător pentru Week-end-ul cultural”.
M3bis: „Uăi di mini! Omiinouăsutișinși? Și tari iera băietu’ aista! Pacat di dânsu’”.
Dr. Ionuț Șendroiu: „Clar, nu este vorba despre o depresie! Banuiesc ca s-a apucat de scrisoare pe la 25 de ani, daca tzinem cont de corecturi, documentare, crize de inspiratzie, examene, refacerea unor paragrafe in functzie de caderea luminii pe bucile iubitei. Sau, hai sa zicem ca s-a apucat pe la 27 de ani, considerand ca el nu mai trebuia sa scrie cu diacritice, nefiind roman, deci nu mai trebuia sa stea pe text, dup’aia, sa puna sh-uri shi tz-uri shi î-uri din i shi â-uri din a. Va sa zica, circa 8 ani. Sa petreci 8 ani scriind o scrisoare de 1905 pagini, cu 1433 note de subsol, cu citate din Einstein, Zweistein si Dreistein este un semn clar de manie, nicidecum de depresie. Eu nu intzeleg cum naiba nu s-a gasit nimeni in tot Harvard-u’ ala sa-i spuna: Bai, moshule, lasa vrajeala cu depresia shi cu sinuciderea! Tu esti maniac, hai sa ne obishnuim cu ideea! Deci: dai si tu o tequila?”.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:04
Priceputul de cartier
Scris de VisUrat .
Va spuneam ieri ca mi-a crapat motorul din cauza celor de la RAR si ca l-am reparat intre timp. Ce nu v-am povestit (pentru ca vroiam articol separat pe acea tema) a fost experienta cu “Priceputul de cartier”, specie de animal biped intalnita in orice cartier de blocuri (sau chiar si de case) din orasele si satele romanesti.
Cum povesteam in articolul precedent, m-am dus la garaj fericit sa-mi pun placuta de inmatriculare pe motor si sa-l scot la o plimbare. Am ajuns acolo, nimeni. Tinand cont ca garajul in care-mi tin motorul e foarte aproape de un bloc plin cu ciori, m-am cam bucurat. M-am bucurat pentru ca am mai scapat o zi fara sa stie ciorile ce tin eu in garaj (a mai fost spart o data). Scot motorul, il pornesc sa se incalzeasca si ma apuc de inchis garajul. N-am apucat sa termin pentru ca a inceput sa se inece si sa scuipe benzina cu ulei pe toate gaurile. Dar asta nu mai conteaza. Ce conteaza este ca, in momentul in care l-am oprit si m-am aplecat sa ma uit la el sa vad ce se intampla, s-a umplut de priceputi de cartier. Nu exagerez, Robert mi-e martor, cred ca erau cel putin 10 gura-casca aparuti din senin sa-si dea cu parerea.
Cu totii stim priceputul de cartier, nu? E un nene burtos (de obicei), cu un maieu (daca-i cald) sau un pulover murdar (daca-i mai rece afara), cu pantalonii jerpeliti (i-a luat pe aia naspa, sa nu-i murdareasca pe aia buni) care ii ajung pana la jumatatea curului, lasand sa i se vada crapatura dintre buci atunci cand se apleaca (priveliste apreciata de foarte multa lume, normal). De obicei, priceputul de cartier sta cu o tigara puturoasa in coltul gurii si are o expresie de om ganditor. El sta si cugeta mult (sau cel putin asa i se pare) si, dupa cele 10 de secunde de gandire si de dat fumul afara, ti-o da sec:
“E de la jigleoare prietene! Sau de la electromotor. Sau de la baterie. Etc.”
Asa si cu astia de luni. S-au adunat si au inceput sa-si dea cu presupusul. Erau foarte seriosi si chiar credeau ce zic. Ce mai conta ca singurele motociclete pe care le vazusera in viata lor erau cele de la televizor sau cele care treceau din cand in cand pe strada? Ei stiau exact cu ce se mananca si ce anume a dus la acea problema. Clar stiau sa le si repare pentru ca, vorba aia, “Tot motor e ma!”.
Unul dintre ei s-a aplecat, si-a muiat degetele in zeama care se intinsese pe strada, a mirosit si a zis:
“Miroase a ulei cu benzina!”
Bravo Sherlock! Oare cum te-ai prins? Ce ti-a facut impresia ca noi nu stiam deja? Noroc de tine ca ne-ai confirmat ca miroase a benzina, nu de alta dar noi credeam ca miroase a crap umplut cu ciuperci si orez. Nu de alta, dar mirosul de benzina il poti usor confunda cu cel de paine calda sau parfum Bvlgari… In fine.
In timp ce ignoram cu gratie imboldurile priceputilor de cartier (gen: “mai da-i o data”, “ia porneste-o sa vedem de unde curge”, “da-i jos carena sa se vada mai bine”, “am eu o surubelnita, o aduc?”) si ma sfatuiam cu Robert despre cum trebuie procedat si pe cine trebuie sa chemam, alti priceputi au vrut sa se convinga daca maglavaisul care curge e benzina cu ulei. Cum credeti sa vroiau sa se convinga? Cu tigara aprinsa. Ca doar asa-ti dai seama daca-i benzina sau altceva, nu?
Dupa ce am bagat motorul inapoi in garaj si am trimis priceputii acasa (au plecat dezamagiti nevoie mare) mi-am dat seama ca “priceperea” asta e undeva intr-o gena a romanul. Deja imi imaginam priceputul cum sta linistit acasa, in fata televizorului, cu o bere ieftina in mana uitandu-se la Măruță, Diaconescu sau la Narcisa salbatica si, deodata, inchide sonorul la televizor, lasa berea pe masa, isi ascute auzul, adulmeca aerul din casa, se uita spre geam si spune:
“Ceva s-a stricat afara! Un necunoscut s-ar putea sa aiba o problema cu ceva despre care nu stiu nimic dar nu conteaza. O surubelnita am, de un ciocan fac rost, cheie de paișpe are Costica de la parter, deci treaba-i buna. Hai sa ma duc la dat cu parerea!”
Si vine. Se uita ca mâța in lemne cateva minute poate se prinde proprietarul care-i problema si e nevoie de el doar sa tina contra la vreun surub sau sa tina ceva sau, daca nici proprietarul nu se prinde, atunci incepe cu presupusul (asta in cazul in care are ceva minte, daca nu, merge la ghici si zice ca-i sigur). Daca vede ca si proprietarul se uita la problema la fel ca el incepe cu jigleoarele. Aia e o problema universala, stiu de la priceputul de tata care stie de la alt priceput. Cand iti crapa Dacia din ’82, primul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa sufli in jigleoare. Daca n-ai rezolvat problema asa, chemi pe unu’ care se pricepe pentru ca se pare ca-i complicat si trebuie meserias sa se ocupe de reparatii. Asa si astia.
“Cred ca-i de la jigleoare!”
“N-are jigleoare…”
“Da’ ce are?”
“Injectoare.”
“Atunci e de la injectoare.”
“Sunt curate, poti sa canti la ele… Demonstratie?”
etc.
Bineinteles ca, in cele 40 de minute de mirare, panica, nervi, spume sau alte stari normale ale unui om caruia i s-a stricat jucaria in momentul in care trebuia sa se joace cu ea, nici un priceput de cartier nu a venit cu nici o idee, solutie sau diagnostic. Era ba de la jigleoare, ba a crapat blocul motor, ba s-a spart conducta principala etc. Cand a fost sunat omul care chiar se pricepe, la telefon s-a aflat ca e posibil sa se fi spart membrana de la pompa de vacuum. Cand mi-a zis asta Robert, de fata cu priceputii, am vazut reactii de genul “pompa de ce?”. Cand a ajuns meseriasul la fata locului deja se schimbase situatia, stia exact ce are si care e problema.
Pentru ca era un om care isi stia meseria si nu un priceput de cartier…
Paul Atreides
4th October 2010, 13:05
Banc foarte actual
Scris de VisUrat .
Primarul Parisului era foarte îngrijorat în privința invaziei de porumbei de pe Champs-Élysées. Nu putea nicidecum să-i alunge din oraș. Întregul Paris era plin de rahat de porumbei. Parizienii nici nu mai puteau călca pe alei, nici să conduci nu mai avea niciun haz. Costa o avere să tot cureți străzile și trotuarele.
Într-o zi intră în primărie un om care-i face primarului o ofertă.
„Îți pot scăpa frumosul oraș de plaga columbească fără nicio plată. Dar trebuie să promiți că nu-mi vei pune nici o întrebare. Sau, îmi poți plăti un milion de euro și să-mi pui o întrebare.”
Primarul cântări oferta și o acceptă rapid.
A doua zi, omul se cățără în vârful Turnului Eiffel, își descheie redingota și eliberă un porumbel albastru. Porumbelul albastru dădu de câteva ori din aripi și apoi se pierdu în înaltul cerului parizian. Toți porumbeii din Paris au văzut porumbelul cel albastru și s-au adunat în aer în urma acestuia. L-au urmat cu toții într-un nor uriaș spre Răsărit, departe, departe.
A doua zi, porumbelul cel albastru s-a întors complet singur la omul ce-l aștepta încă în vârful Turnului Eiffel. Primarul era în extaz. A considerat că omul și porumbelul albastru au înfăptuit o adevărată minune scăpând Parisul de plaga porumbească. Deși omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a înmânat un cec cu un milion de euro și i-a spus că, într-adevăr, voia să-i pună o întrebare. Chiar dacă s-au înțeles că nu-l costa nimic pentru curățarea orașului, se hotărâse să plătească un milion pentru a putea pune O ÎNTREBARE. Omul acceptă banii și-l invită pe primar să-i pună UNICA întrebare.
Primarul întrebă:
„N-aveți cumva și un țigan albastru??”
(primit pe mail)
Paul Atreides
4th October 2010, 13:06
Uite-asa era sa mor…
Scris de VisUrat .
Luni, dupa ce-am montat placuta de inmatriculare pe motor, am zis ca, la cat de frumos era afara, ar fi fost pacat sa nu ies un pic la plimbare. Am scos motorul din garaj, l-am pornit (dupa vreo cinci zile de stat) si l-am lasat sa se incalzeasca pana inchid usile la garaj. Pana sa termin de inchis usile s-a produs si nenorocirea.
A inceput sarmanul motor sa scuipe pe toate gaurile ulei si benzina.
Initial m-am panicat, am oprit motorul, am ignorat priceputii din preajma, am bagat dihania inapoi in garaj si m-am apucat de dat telefoane la oameni care chiar se pricep.
Care mai de care isi dadea cu parerea despre ce s-ar fi intamplat si, din nefericire, toate scenariile erau catastrofale. Seara a venit un prieten super meserias cu duba, am urcat vaca in duba si am dus-o la service. A doua zi dimineata, adica azi, m-am dus si eu la service. M-am dus sa vad ce si cum, sa casc si eu gura, sa invat si eu ce si cum.
Initial scenariul a fost: s-a spart membrana de la pompa de vacuum si ti-a curs benzina in baia de ulei. Daca ai mers cu ea asa e posibil sa ti se fi dus cuzinetii si puteai cala motorul. Vedem cum arata uleiul, daca are pilitura in el e clar.
Cand lasasem in garaj motorul (miercurea trecuta) mai aveam un pic peste jumatate de rezervor de benzina. Acum era aproape gol. Hai sa scoatem uleiul din el. Vreo 9 litri am scos, ulei combinat cu benzina. Nu stiu unde naiba au incaput 9 litri in motorul ala, in conditiile in care in baia de ulei incap doar patru litri de ulei. Mi s-a explicat ca iese de prin motor, tevi, minuni. Ok, cred pe cuvant omul care stie.
Am cumparat vreo cinci litri de ulei ieftin si, dupa ce s-a scurs tot uleiul combinat cu benzina, am inceput sa spalam motorul pe interior. Pune ulei, scurge-l, pune alt ulei, scurge-l si p-ala, mai ambaleaza motorul sa circule uleiul, scurge-l iar, mai pune ulei si asa mai departe pana s-a curatat cum trebuie si am bagat patru litri de ulei bun (si scump, normal).
Intre timp a fost desfacuta si pompa de vacuum. Surpriza! Membrana era intacta.
Dupa ce am curatat motorul, pompa si membrana, tipul respectiv s-a prins care fusese problema. Robinetul de la rezervor are trei pozitii: RES, ON si PRI. In mod normal robinetul trebuie sa fie pe pozitia ON. Cand se termina benzina, il comuti pe RES (adica pe rezerva, pentru cei care nu stiu). Avand senzor si indicator de benzina pe bord, nu are rost sa-l tin pe ON, asa ca eu il tin pe RES (daca ti se termina benzina in mers incepe sa tuseasca si trebuie sa opresti si sa comuti pe rezerva). A treia pozitie, adica PRI, este folosita atunci cand motorul e gol. Comuti pe PRI si curge benzina in carburatoare pentru a porni, dupa care il comuti pe ON sau RES.
Vitele incompetente de la RAR, cat s-or fi jucat acolo, au comutat pe PRI si asa l-au lasat. Eu am dus motorul acasa, bazat ca a fost verificat de catre profesionisti si l-am parcat pentru ca numerele rosii cam expirau. Si l-am lasat cinci zile in garaj pana mi-a venit placuta cu numarul. In cinci zile a curs benzina in carburatoare pana n-a mai avut loc. Cand l-am pornit, s-a mai facut ceva loc si a intrat si mai multa. A intrat pana n-a mai avut loc si mi-a aruncat-o afara. Norocul meu a fost ca nu l-am pornit si m-am suit pe el sa plec ci am mai stat sa incui garajul, timp in care lasasem motorul pornit sa se incalzeasca.
Ce se putea intampla. In primul rand puteam cala motorul. Si servus. Ura si la gara. Dar asta ar fi fost un scenariu optimist. “S-a stricat o bucata de metal, bine ca n-ai patit tu nimic”, ar fi zis lumea. Dar daca eram in mers…
La cum scuipa benzina si ulei, daca eram in mers toate alea ajungeau pe pantaloni. Fiind pantaloni de motor nu se uda, deci nu simti ca te-ai udat sau ca esti plin de benzina. Poate mirosi, poate simti, poate nu. Ajunge pe tobele incinse si ia foc. Si atunci sa vezi distractie…
Sau poate nu ia foc. Sare, tu nu vezi, nu se aprinde, mergi in treaba ta si se caleaza motorul. Se blocheaza rotile si sari. Daca esti la semafor cand se caleaza, sari si injuri. Daca ai 120km/h cand se caleaza, sari ca-n filme. Daca mai ai si un TIR in fata, sari la ceruri.
Pentru ca niste incompetenti au uitat sa comute un robinet pe pozitia pe care-l gasisera…
PS: Dupa ce am curatat baia de ulei si filtrele, dupa ce am pus ulei nou si dupa ce am comutat robinetul pe pozitia care trebuie, motorul a pornit aproape instant. Am facut cu el vreo 200km ieri si n-am avut nici o problema.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:07
Aventuri cu bugetari (II)
Scris de VisUrat .
Ieri promisesem ca voi continua aventurile prin junga birocratiei si incompetentei romanesti.
Dupa ce m-am prins ca relantiul a fost dat la maxim de catre incompetentii de la RAR, am oprit, l-am reglat si mi-am continuat calatoria pana acasa (fara sa stiu ce ma asteapta dupa cinci zile). Respectivii mi-au zis sa vin pe la 4 dupa acte sau, cel mai bine, a doua zi pentru ca-i posibil sa vin degeaba. Am luat aminte, am bagat motorul in garaj si am plecat la Timisoara. Nu m-am intors a doua zi sa iau actele, m-am dus a treia zi.
Am ajuns acolo, am asteptat vreo 20 de minute pana sa dau de nea inginerul, cand l-am gasit mi-a zis sa-l astept langa biroul lui din hala pentru ca mai are niste acte de eliberat asa ca m-am conformat. L-am asteptat cam 30 de minute sa elibereze actele si sa vina sa-mi dea trei hartii (a durat 15 secunde sa mi le dea). In schimb, cat am asteptat, am vazut o faza de tot rahatul. Testau niste unii o masina. Cand au terminat de testat la ea, au scos-o din hala pe poarta din spate, au lasat-o cu motorul pornit si au plecat. Masina aia a stat langa noi, cu motorul pornit, vreo 25 de minute, daca nu chiar mai bine. De ce? Pai ce, era benzina lu’ ta-su’? Da-l naibii de fraier, sa plateasca, ce sula noastra de ingineri la RAR… Sunt convins ca n-a consumat aia 50 de litri cat a stat pornita, da-i vorba de respect, de gest si, de ce nu, de bani. Ca n-am vazut sa-mi dea vreunu’ de la RAR bani sa-mi cumpar nici macar un gram de benzina.
Trecem mai departe. Cu hartiile de la RAR am plecat la politie. M-am dus sa vad de ce hartii mai am nevoie. Mi-am notat si am plecat. Am luat cererea de inmatriculare de la Xerox (de ce naiba iti trebuie cerere nu stiu… Oare nu-s destule hartii cu care sa demonstrezi ca vrei sa inmatriculezi o masina, mai trebuie si o cerere in care sa scrii ca ii rogi frumos pe politai sa-ti inmatriculeze masina/motocicleta?) si am plecat la un birou de inmatriculari pentru fisa de inmatriculare.
Mi-am facut fisa, mi-am facut acolo si asigurarea apoi am plecat la CEC sa platesc taxa de talon. De la CEC a trebuit sa plec la primarie pentru stampila pe fisa de inmatriculare. Dupa cum e si normal, primaria la care trebuia sa ma duc eu pentru un rahat de stampila nu era in orasul in care era si sediul politiei la care inmatriculam… Si nu m-am mai dus vineri pentru ca aveau program doar pana la ora 14, ca doar nu-s nebuni sa lucreze toata ziua.
Asa ca m-am dus luni (alaltaieri). Am ajuns cu actele la primarie, le verifica o tanti si-mi zice:
“Contractul trebuie tradus!”
“Pai de ce? La politie nu-mi trebuie contractul tradus…”, ii raspund.
“La noi trebuie.”
“Bun, il traduc, dar dati-mi o explicatie logica de ce va trebuie contractul tradus. Ce relevanta are?”
“Asa trebuie!”
Mda, m-a lamurit. Plec sa traduc contractul. In cealalta parte de oras, normal… Doar nu se pune birou de traduceri langa institutia la care-ti trebuie acte traduse. Ajung acolo, platesc traducerea, platesc si taxa de urgenta, astept o ora, iau traducerea si ma intorc la primarie.
Acolo ma astepta iar distractie.
“Trebuie sa completati acest formular!”, imi spune duduia si-mi da un formular.
Sincer sa fiu, cred ca este cel mai cretin conceput formular pe care l-am vazut in viata mea. Ai o rubrica lata de un centimetru si jumatate in care trebuie sa scrii seria șasiului. In mod normal acea serie are 17 caractere, la mine avea doar 12. Incercati si voi sa completati, citeț, 12 caractere (litere si numere) intr-o casuta de 1.5cm lungime. Apoi, intr-o casuta la fel de mare, seria motorului. Am completat cum am stiut, m-am intins pe tot randul cu o durere in cur si o indiferenta imensa.
“Cine v-a tradus asta?”, aud in timp ce terminam de completat.
Ma duc sa vad ce-i.
Duduia compara contractele (ala nemtesc cu ala tradus). M-am uitat si eu si sa pic jos.
Jumatate din contractul tradus batea cu originalul, cealalta jumatate era cu totul altceva.
Data semnarii contractului pe cel original era 10.07.2009, pe cel tradus era 10.06.2010. Orasul din care am cumparat motorul pe contractul original era Memmingen, pe contractul tradus era Essen. Cretinatatea suprema era alta. Pe contractul tradus scrie asa:
Pret: 500 Euro (cinci sute Euro)
Vanzatorul confirma primirea sumei de 800 Euro (opt sute)
De unde frate a scos vita aia cu traducerile toate astea? In fine, s-a rezolvat, nu mai conteaza. Ma duc azi pe la ea sa-i dau de cap cu traducerea vietii si la RAR sa depun reclamatie impotriva incompetentilor. Presupun ca va intrebati cum anume s-a rezolvat, nu?
Pai duduia a intrebat-o pe una din birou:
“Eu ce data de cumparare trec aici? Aia de pe contractul original sau asta de pe cel tradus?”
Raspunsul a fost neasteptat (zic neasteptat pentru ca eram aproape convins ca trebuie sa ma intorc sa refac traducerea):
“Trece-o pe aia de pe contractul original, lasa-l pe ala tradus ca nu conteaza!”
Nu stiam daca sa ma enervez sau sa ma bucur. Sa ma bucur pentru ca nu mai trebuie sa traversez orasul pentru alta traducere sau sa ma enervez pentru ca am realizat ca m-am dus sa traduc dampulea?
In fine.
Am terminat si cu primaria, mai trebuia doar sa platesc impozitul pana la sfarsitul anului si taxa de inmatriculare.
“Impozitul pe anul acesta este 40 de lei, impozitul pe anul trecut este de 17 lei!”, imi spune duduia.
Hopa, stai asa.
Pai ce treaba am cu anul trecut? Pai ce, eu am inmatriculat-o anul trecut? Motorul asta nu are nici trei luni de cand e in tara, care-i faza cu impozitul? Unde-i logica? Daca fac acum contract cu un dezvoltator imobiliar si semnez ca am cumparat o casa care abia incepe sa se construiasca si care se termina de construit in 2-3 ani, eu platesc impozit si pe ce n-am avut? Nu-i cam asa si cu motocicleta?
Platesc impozit pe ceva ce n-am avut???
Dar, e Romania. Totul e posibil.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:08
Derby însângerat la Rogojești
Scris de Julius .
Ne găsim sâmbătă, în satul Rogojești, comuna Mihăileni, unde se dispută partida Bucovina Rogojești – AS Roma (presupunem că nu e vorba de AS Roma din capitala Italiei, poate și pentru noi nu credem că echipa lui Totti ar fi luat etapa trecută 3 goluri la Pomârla). În acest moment, scorul este de 1-0 în favoarea Romei, ceea ce spune multe despre inteligența jucătorilor oaspeți – dacă ați fost vreodată la un meci de județeană, știți că nici măcar componenții naționalei Braziliei nu sunt atât de proști să deschidă scorul în deplasare la Cociuba Mică, unde tribunele sunt atât de aproape de gazon și locurile în care să te ascunzi de săteni atât de puține.
Împinsă de la spate de public, Bucovina Rogojești atacă în valuri și, curând, jucătorul cu numărul 10 de la gazde este oprit în plină acțiune pentru un presupus offside. Desigur, chiar și cititoarele noastre știu că offside este atunci când atacantul se află în spatele fundașilor adverși în momentul în care pleacă pasa, însă ne aflăm totuși la un meci de divizie județeană și un arbitru cu experiență, care a mai mâncat bătaie și la alte meciuri, ar fi trebuit să știe că un jucător al gazdelor nu este niciodată în offside.
Țăranii fiind oameni practici, nu ca orășenii, care o ard noaptea la nea Ovidiu să vadă zeci de reluări, jucătorul Nimerschi i-a reproșat arbitrului că a fluierat aiurea – desigur, asta în timp ce îl ținea de gât, ca să se asigure că e atent la ce-i spune și nu-i zboară mintea în altă parte. Cu o mână în gât și înconjurat de jucătorii Bucovinei, arbitrul s-a gândit că nimic n-ar calma mai repede spiritele decât un cartonaș roșu arătat lui Nimerschi. N-o să vă vină poate să credeți, dar, în loc să părăsească terenul și să se îndrepte spre vestiar, regretând că și-a lăsat echipa în zece oameni, Nimerschi a tăbărât cu pumnii și picioarele pe arbitru, reproșându-i lipsa de valoare și faptul că a stricat un meci așa frumos cu maniera lui tendențioasă de arbitraj.
Spre cinstea lor, ceilalți componenți ai echipei Bucovina Rogojești au sărit imediat să-l scoată pe arbitru din ghearele lui Nimerschi. Desigur, pentru a-l bate ei înșiși.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:09
Aventuri cu bugetari (I)
Scris de VisUrat .
In ultima saptamana am fost destul de ocupat cu inmatricularea motocicletei asa ca am scris destul de putin (dupa cum cred ca ati si remarcat). Aveam optiunea sa platesc o firma sa se ocupe de tot dar… care mai era farmecul? Ce mai scriam pe blog despre mizeriile peste care da orice om daca nu eram eu acolo, daca nu ma umpleam eu de nervi, daca nu vedeam cu ochii mei ce inseamna scarba cu care esti tratat de institutiile statului?
Sa incepem cu mizeria, birocratia si nesimtirea angajatilor care ar trebui sa-ti faca viata mai usoara.
Primul set de mizerii a fost la RAR (Registrul Auto Roman). La RAR nu te poti duce de capul tau, iti trebuie programare. Sun la numarul de pe pagina lor de net si-mi fac programare.
“Maine la 8:30 dimineata e bine?”, ma intreaba madama care-mi raspunsese.
“Da, e perfect.”, ii raspund.
La 8:20 eram acolo cu numarul primit prin telefon. La poarta ma intampina un nea Gica Portaru cu o scarba si un sictir pe el de n-am vazut de cand sunt eu.
Ii dau hartia cu numarul si-mi da doua hartii.
“Auzi, ai copie dupa buletin?”, ma intreaba de parca eram un pulica spataru si nu un contribuabil datorita caruia isi ia salariul.
“Nu… Nu stiam ca-mi trebuie… Mi s-a zis sa vin doar cu buletinul si cu brief-ul…”, ii raspund.
“Pai iti trebuie!”
“Si unde pot sa-mi fac?”, il intreb.
“Vezi la terasa, acolo.”, imi raspunde un nene de langa portar si-mi arata cu degetul o terasa la cinci metri distanta.
“Bai! De ce le zici? Eu nu le mai zic nimic, sa se descurce! Pai ce, pentru indicatii sunt platit?”, il apostrofeaza Măria Sa portarul pe tipul care-mi daduse indicatiile.
Mda… E greu sa ajuti un om fara sa fii platit pentru asta… Am trecut peste si m-am dus la terasa sa-mi fac copie de buletin. 1 leu. Pret de xerox de langa RAR, normal. Trecem si peste asta, ajung cu motorul in curtea RAR-ului. Il parchez si-mi astept randul. Vine un nene, imi zice ca la el trebuie sa ajung si pleaca.
Se face ora 9.
Vine alt gigi angajat la RAR si-mi admira motorul. Mi-a crescut un pic inima. Pleaca si gigi ala. Se face 9:30. Incep sa ma intreb la ce naiba mi-am facut programare la 8:30 daca stau de o ora si sudez tigari langa motor…
In sfarsit, aproape de ora 10, vine un gigi si-mi cere cheile de la motor sa-l bage in hala.
“De ce? Eu nu-l pot baga?”, intreb.
“Pai clientii n-au voie in sala!”, imi raspunde gigelul care deja era calare pe motor.
“Da, am vazut ca scrie pe hala ca n-au voie clientii in hala… Dar toti isi baga singuri masinile acolo si apoi pleaca. In hala n-am voie sa stau, dar pe hartia pe care o am in mana scrie ca nu va asumati nici o dauna. Cu alte cuvinte, daca pici de pe motorul meu, iti ceri scuze si pleci, nu? Si eu raman sa-l adun de pe jos…”, ii zic aratandu-i hartia.
“Da’ ce crezi mai… Crezi ca n-am mai mers pe motoare?”, ma intreaba enervat gigelul.
“N-am zis asta. Dar pe al meu, la cum te uiti la el (nici nu stia sa-l porneasca), sigur n-ai mai mers.”, ii raspund.
Discutia a continuat, i-am explicat ca-i destul de grea balena (are 267kg) si, inainte sa-i dau cheile, l-am rugat sa aiba grija. A luat omul cheia, i-am aratat cum si de unde se porneste (in principiu se porneste ca toate celelalte, atat ca tre’ sa tii un pic mai mult apasat pe starter) si l-am lasat sa bage motorul in hala. Dar, in acel moment, surpriza.
In loc sa bage gigelul motorul in hala, s-a apucat de dat ture prin curte. Nu m-a deranjat ca n-a realizat ca motorul ala nu merge pe benzina lu’ ta-su ci gestul. Eu vin cu motocicleta/masina la RAR pentru ca aia sa o verifice si nu sa se “dea” sa vada cum e…
In fine.
S-a terminat si RAR-ul si vine gigelul principal la mine (dupa ce mi-a scos motocicleta din hala).
“Vezi ca ti-a sarit un colier. Uite-l acolo, in motor…”, imi zice.
Cum naiba a sarit colierul ala nu stie nimeni. Cat a stat motorul ala la mine, cat l-am turat, cat l-am forjat cand l-am cumparat n-a sarit. A naibii cum a sarit fix la RAR… Trecem peste.
“Vezi ca pe spate ai guma de 160. Pe site scrie ca-ti trebuie de 150! Sa-l schimbi!”
Hmmm.
Unu la mana: Ce te intereseaza ce cauciuc am eu pe spate? Eu vreau sport-touring, vreau stabilitate, pun guma de 160.
Doi la mana: “Pe site scrie”???? WTF??? Asta-i RAR-ul in Romania? Pentru asta am platit eu aproape trei milioane de lei vechi pe omologare? Sa se uite un nea pulica pe un site si sa citeasca de acolo? Oare nu puteam face asta si eu acasa?
Trei la mana: Producatorul RECOMANDA folosirea cauciucului de 150, nu te obliga. Aia zic ca merge mai bine la viteza cu 150, eu vreau stabilitate deci pun de 160. In Germania n-au fost probleme cu cauciucul de 160, in Romania sunt… Pentru ca noi suntem mai cu mot.
A plecat gigelul si m-a lasat in pace, nu inainte de a-mi spune sa vin a doua zi dupa acte. Satul de stat si nervos, imi pun casca in cap, imi inchei geaca, imi pun manusile, ma urc pe motor si dau sa plec. Simt ceva ciudat. Cu ambreiajul strans aveam cam 4000 de ture.
“Las’ ca vad eu cand oi ajunge acasa”, imi zic si plec.
Cand sa ies in strada, bag motorul in viteza intai si tin ambreiajul pentru a da prioritate masinilor de pe strada principala. Cand vad ca se apropie si ultima masina, dau incet drumul la ambreiaj, sa pot pleca imediat dupa ea.
Ce vorbesti frate, era sa zbor cu motorul fix in fata ei fara sa accelerez deloc.
Apoi am remarcat ca incompetentii de la RAR, dupa ce au testat/futut in toate modurile posibile motocicleta, au dat la maxim relantiul si au uitat sa-l dea si inapoi. Mergea sarmana motocicleta cu mine cu 40kmh fara ca eu sa tin mana pe acceleratie… Si cand decuplam ambreiajul zbura instant in 4000 de turatii de faceam ca trenul prin oras…
Paul Atreides
4th October 2010, 13:11
Fantoma și copiii orbi (I)
by Pirca
Tags: Cata cultura!
Jerome K. Jerome
Traducerea: Radu Pircă
Fantomele sunt ultima modă. E greu să eviți o conversație despre ele. În zilele noastre, atunci când ești prezentat cuiva, prima întrebare pe care ți-o adresează este:
“Credeți în fantome?”
Mi-ar plăcea foarte mult să cred în fantome. Lumea e prea mică pentru mine. Până acum un secol sau două, orice tânăr inteligent găsea destule lucruri interesante de făcut în viață. Noi continente așteptau să fie descoperite; omenirea visa la uriași, pitici, Utopii înconjurate de pustiuri. Abia ridicam ancora și Țara Minunilor deja se ițea în zare. În zilele noastre, însă, lumea a devenit mică, deșerturile sunt traversate de căi ferate, Insulele Fericiților sunt o escală pe traseul vaporașului de agrement , ultimul mister a fost dezvăluit, zânele sunt moarte iar păsările ce grăiau pe limba oamenilor au amuțit. Curiozitatea noastră e silită să-și caute satisfacțiile în altă parte. Așa că apelăm la morți pentru a ne scăpa de monotonie. Prima fantomă autentică pe care o vom găsi va fi cu siguranță proslăvită drept salvatorul umanității.
Pentru asta, însă, va trebui să fie o fantomă plină de viață – una pe care o putem privi cu respect și asculta cu interes. Bietele stafii fără spirit sau imaginație care bântuiau donjoanele de odinioară nu ne mai sunt de niciun folos. Îmi amintesc o remarcă făcută în cursul unei discuții despre fantome de un om inteligent – și anume, că pentru el moartea e și mai înspăimântătoare când realizează că în lumea de dincolo va da peste o adunătură de tâmpiți depresivi. Ce conversație o să poată purta cu spiritele celor dispăruți, când singura lor preocupare este să rememoreze iar și iar necazurile suferite pe acest pământ? Stafia cucoanei care a avut o căsnicie nefericită, încheiată prin otrăvire sau tăierea gâtului, și care în fiecare noapte în ultimii 500 de ani n-a făcut altceva decât să viziteze camera unde și-a găsit sfârșitul pentru a-și boci nefericirea – vă închipuiți ce persoană plictisoare poate să fie! Toată conversația ei trebuie că se rezumă la cât de mult a pătimit în viață. Celelalte fantome sunt exasperate după o veșnicie de ascultat poveștile despre bărbatu-său, ce urât vorbea și cum se purta cu ea. Noul-venit în lumea umbrelor, care încă nu i-a compătimit nefericirea, va fi o pradă proaspătă și îmbietoare.
O doamnă de condiție bună a scris mai demult unei reviste ce a pățit pe când locuia într-un vechi conac. În mai multe nopți a fost martora unui spectacol din lumea umbrelor. Patru spirite ale unor bărbați stăteau în jurul unei mese, jucând cărți. La un moment dat, unul dintre ei a sărit în picioare și i-a înfipt un cuțit în spate partenerului. Doamna nu a precizat, dar cred că e la mintea cocoșului că victima era chiar partenerul de joc al ucigașului. Eu însumi, la bridge, am văzut de multe ori pe fața partenerului o expresie care spunea clar „Aș vrea să te ucid.”
Nu am memoria necesară pentru bridge. Uit cine a jucat doiarul de treflă la levata trecută și mă conving singur că axa mea a făcut asta. Încep să scot atuurile, nici eu nu știu de ce și dacă cumva încerc să găsesc vreun motiv, îmi dau seama singur cât de stupid e. În plus, se dovedește că nu axa mea, ci mortul a jucat doiarul. Dacă mi-aș fi adus aminte acest lucru simplu, poate m-aș fi oprit de la o levată suplimentară. Așa că e clar că nu am o minte bună pentru bridge.
DE CE NU, OCAZIONAL, ȘI FANTOME VESELE?
Să ne întoarcem însă la stafiile noastre. Cei patru domni de mai sus trebuie că au mai jucat cărți și cu alte ocazii de-a lungul vieților lor. Sunt convins că au fost chiar seri când nimeni n-a fost înjunghiat. De ce să te agăți neapărat de o întâmplare nefericită? De ce fantomele nu sunt niciodată vesele? Cucoana care a fost otrăvită, chiar n-a avut parte de nicio zi fericită în viață? De ce nu-și amintește, mai degrabă, prima lor întâlnire, când el i-a dat un buchet de flori și i-a spus că nu-s mai frumoase ca ochii ei? Cu siguranță că n-a otrăvit-o tot timpul. Sunt convins că a fost chiar o perioadă când nici nu se gândea să o otrăvească. De ce nu sunt în stare aceste fantome, ca să folosesc o expresie comună, „să-și mai descrețească fruntea”? Dacă bântuie printr-o pădurice, trebuie neapărat să reînvie scena unui duel sângeros ori a unui asasinat atroce? Chiar le-ar fi așa greu să readucă la viață mai degrabă un picnic la iarbă verde sau o pitorească vânătoare cu șoimi din epoca elisabetană? Lumea umbrelor pare a fi stăpânită de spiritul dramei scandinave: crime, sinucideri, averi risipite și inimi frânte, atât par a ști fantomele. De ce, de pildă, nu i se dă voie unui umorist decedat să mai scrie din când în când un scheci? Sunt convins că există pe lumea de dincolo o mulțime de îndrăgostiți a căror poveste e extrem de amuzantă; ei de ce nu sunt lăsați să și-o pună în scenă?
- va urma -
Paul Atreides
4th October 2010, 13:12
Fantoma și copiii orbi (II)
by Pirca
Tags: Cata cultura!
Jerome K. Jerome
Traducerea: Radu Pircă
UNDE SUNT UMORIȘTII MORȚI?
O persoană veselă are motive serioase să se teamă de moarte. Ce-o să facă în lumea de dincolo? Cu siguranță n-o să se poată integra acolo. Imaginați-vă un individ care a dus o viață frumoasă ajungând pe tărâmul umbrelor. Intră acolo nervos, timid, parcă ar fi iar în prima zi de școală. Fantomele bătrâne se adună în jurul său.
„Cum ai ajuns aici? Crimă?”
„Nu… adică nu cred.”
„Sinucidere?”
„Nu. Sincer, nu-mi aduc aminte în clipa asta cum se cheamă, dar a început cu o durere de ficat.”
Fantomele sunt vizibil dezamăgite. Una dintre ele are totuși o idee salvatoare. Poate că a fost chiar el ucigașul; ar fi mult mai interesant decât dacă ar fi fost victima. Îl roagă să se gândească bine: își amintește să fi comis vreodată o crimă? Din nefericire, oricât și-ar frământa creierul, nici cea mai mică crimă nu-i vine în cap. N-a falsificat niciun testament. Nici măcar nu are vreo comoară ascunsă pe undeva. E clar că nu e de niciun folos pe tărâmul umbrelor. Ni-l imaginăm petrecând veșnicia în marea masă de mediocrități neinteresante, regretând mereu că și-au irosit viața, în loc să omoare și ei pe cineva. Doar fantomele celor care au fost implicați în vreo faptă sângeroasă contează în lumea de dincolo.
FANTOMELE NU STRĂLUCESC ÎN CONVERSAȚIE
Sunt destul de dezamăgit și de cei dispăruți care se presupune că s-ar întoarce între noi pentru a comunica prin intermediul mesei de spiritism. Nu neg existența spiritelor celor decedați. Sunt dispus să accept chiar că pot vorbi cu ajutorul măsuțelor cu trei picioare, deși e regretabil că de-a lungul veacurilor nu au descoperit o metodă mai civilizată de comunicare. Am senzația că nu foarte e ușor să transmiți un mesaj în felul ăsta. Îmi imaginez că un defunct mai nerăbdător se va plictisi destul de repede să spună literă cu literă povestea vieții sale pe o masă de spiritism. Dar, așa cum am mai spus, sunt dispus să accept că, dintr-un motiv de neînțeles pentru mintea omenească, o măsuță cu trei picioare e absolut indispensabilă comunicării între morți și vii. Sunt, de asemenea, dispus să accept și existența mediumurilor. De obicei, această poziție e ocupată de o doamnă neatractivă, cu o oarecare înclinație spre obezitate. Dacă e un domn, atunci aproape sigur are unghiile murdare și emană o oarecare aromă de bere stătută. Personal, cred că ar fi mai simplu dacă spiritul ar vorbi direct cu mine; ne-am înțelege mult mai repede. Se spune însă că mediumul are ceva care atrage spiritele. Bun, asta e treaba spiritelor, nu a mea, și prefer să nu le comentez gusturile. Problema mea e spiritul însuși – mai precis, genul de conversație pe care îl poartă, atunci când e dispus să comunice. Sincer, mă face să mă gândesc că lucrurile pe care le are de spus nu prea merită tot arsenalul pus la bătaie. Simt că și eu m-aș descurca mai bine în locul lui.
Regretatul profesor Huxley, care s-a ocupat și de problema comunicării cu lumea de dincolo, a participat la vreo cinci-șase ședințe de spiritism și a decis că îi e de ajuns. “Am fost condamnat”, a spus el, “să suport compania plicticoșilor în viață. Refuz însă să mai petrec și o seară pe întuneric în compania plicticoșilor decedați”.
Spiritiștii înșiși admit că spectrele care bat în mese sunt de obicei spiritele unor tăntălăi; ar fi și destul de greu să o nege, dat fiind nivelul mesajelor din lumea de dincolo. Scuza lor e că nu au reușit încă să comunice cu inteligențele superioare din acea lume. Se pare că spiritele mai înțelepte, din motive pe care spiritiștii nu reușesc să le înțeleagă, nu vor să vorbească cu ei, invocând tot timpul scuza că au ceva mai important de făcut. În prezent – așa mi s-a spus, și am toate motivele să cred că așa este – doar inteligențele inferioare pot fi convinse să comunice. Spiritiștii consideră însă că, dacă insistă, până la urmă tot vor capta atenția unui spirit superior. Recunosc că nu le înțeleg raționamentul. Am mai degrabă senzația că în felul ăsta pun pe fugă spiritele superioare. Oricum, până în momentul când vor reuși să ia legătura cu ele, eu mă țin deoparte.
Când o să apară în fine un spirit care să poată purta o conversație decentă și să-mi spună lucruri pe care nu le știu deja, voi fi încântat să-l întâlnesc. Din păcate, genul de spirit cu care omenirea întreține relații în prezent nu mă atrage deloc. Doar gândul că, după ce voi muri, voi petrece eternitatea în compania lui mă neliniștește profund.
- va urma -
Paul Atreides
4th October 2010, 13:13
Jerome K. Jerome – Fantoma și copiii orbi (III)
by Pirca
Tags: Cata cultura!
Traducerea: Radu Pircă
Prima parte – aici, iar partea a doua, aici.
ACUM CREDE
O prietenă de-a mea insistă că aceste spirite știu uluitor de multe lucruri. La prima ei ședință de spiritism, fantoma, prin vocea mediumului – un domn în vârstă care locuia într-o magherniță din Clerkenwell – i-a comunicat că are o rudă numită George (nu inventez nimic). Inițial, această informație a făcut-o să considere că spiritismul e o păcăleală. Nu avea nicio rudă numită George – cel puțin, așa credea ea. Dar a doua zi dimineață soțul ei a primit o scrisoare din Australia. “Nu-mi vine să cred”, a strigat, uimit, în vreme ce o citea. “Uitasem complet de cerșetorul ăsta bătrân.”
“De la cine e scrisoarea?”, a întrebat ea.
“A, nu-l cunoști, nici eu nu l-am mai văzut de douăzeci de ani. Un văr de-al meu de gradul trei sau patru, George. Mereu cerea bani, văd că nu și-a schimbat obiceiurile”.
A fost uimită, dat fiind că nu mai auzise niciodată de această rudă. Spiritul avusese dreptate: avea o rudă pe nume George. Acum, credința ei în spiritism e tare ca o stâncă.
Există mii de oameni care cred în Almanahul Astrologic. Eu mă întreb cum poți să nu crezi în el. De pildă, în ianuarie anul trecut a prezis că guvernul va fi în conflict cu opoziția. Ne-a avertizat, de asemenea, că foarte multă lume se va îmbolnăvi și că suferinzii de reumatism vor avea dureri mari. De unde poate să știe toate astea? Oare a citit în stele sau a simțit în oase, cum se zice în popor?
În februarie, conform aceluiași almanah, vremea o să fie urâtă și schimbătoare. În materie de politică, “taxele vor fi cuvântul cheie, atât pentru Guvern, cât și pentru contribuabili”.
E tulburător cum de a știut toate astea. În martie, “teatrele nu o vor duce bine”.
N-ai cum să ții nimic ascuns de Almanahul Astrologic. În aprilie “se vor manifesta nemulțumiri în rândul poștașilor “. Pare destul de plauzibil, dat fiind că atunci pică Paștile; pe poștașul de la mine din cartier, cel puțin, știu că pot conta.
În mai, “un bogătaș se va stinge din viață”. În iunie va avea loc un incendiu. În iulie, “ne temem că vor fi probleme”. Sper sincer că greșește, dar mă tem că nu e cazul. Oricum, mă bucur măcar că problemele au fost amânate până în iulie.
În august “un demnitar va fi amenințat cu demiterea”. În septembrie, “unele persoane vor face exces de zel”. În octombrie, almanahul se teme din nou. De data aceasta, temerea e că “unii vor suferi de pe urma unor fraude”.
În noiembrie, “ziarele vor fi pline de știri importante”. Vremea va fi “potrivnică” și va avea loc un deces “în lumea bună”. Dat fiind că ar fi al doilea pe anul ăsta, încep să mă bucur că nu fac parte din elita societății.
CUM REUȘEȘTE SĂ PREZICĂ AȘA DE BINE?
În decembrie, tocmai când speram că am scăpat de probleme, almanahul are din nou temeri. “Unele fraude vor fi dezvăluite și moartea va lovi fără milă”.
Și gândiți-vă că toate aceste informații neprețuite costă doar câțiva bănuți.
Ghicitoarea îți citește în palmă. “O să pleci într-o călătorie”, îți spune. Extraordinar! Cum de a știut asta exact în ziua în carea aveai de gând să discuți cu nevasta dacă n-ar bine să luați și copiii la mare anul ăsta. “Vei avea probleme”, îți ghicește ea în continuare, “dar vei reuși să le depășești”. E clar că viitorul nu are niciun secret pentru femeia asta.
Atunci când oameni la care ținem urcă pe un munte periculos sau se plimbă cu balonul, “presimțim” că ar fi în pericol.
Sora unui prieten al meu care s-a înrolat ca voluntar în Războiul Anglo-Bur a avut nu mai puțin de trei presimțiri legate de moartea lui. Omul s-a întors acasă viu și nevătămat, dar a recunoscut că a fost în pericol de vreo trei ori. Surorii i s-a părut cea mai bună dovadă că presimțirile sunt reale.
Un alt amic a fost trezit în mijlocul nopții de către soția sa, care l-a pus să se îmbrace și să meargă vreo cinci kilometri prin pădure până la o prietenă a ei pentru că visase că aceasta va păți ceva îngrozitor. Prietena și soțul ei au fost mai degrabă furioși că au fost treziți la două noaptea; dar supărarea lor a fost nesemnificativă în comparație cu cea a doamnei care visase atunci când a aflat că nu se întâmplase nimic. De atunci, între cele două familii s-a instalat răceala.
Mi-ar plăcea foarte mult să cred în fantome. Viața ar fi de o sută de ori mai interesantă dacă am putea comunica cu miile de defuncți care ne privesc din lumea umbrelor. Israel Zangwill, într-o poezie cel puțin memorabilă, a zugrăvit trista imagine a unor copii orbi ce se joacă într-o grădină încântătoare, râzând, alergând. Toată viața lor au stat în întuneric și sunt fericiți, pentru că nu cunosc altceva. Dar cât de încântați ar fi dacă printr-o minune li s-ar deschide ochii!
COPII ORBI CARE SE JOACĂ ÎN LUMEA ÎNTUNERICULUI
Poate că asta suntem, copii orbi, cum sugerează poetul, în lumea noastră de tenebre – râzând, plângând, iubind, murind – fără nicio idee despre minunea ce ne înconjoară?
Fantomele acestea familiare, cu chipurile lor înspăimântătoare, sunt bune poate să le privești. Dar ar fi trist dacă am crede cu adevărat că aceste biete spectre palide și fără minte care bat darabana pe mese sunt chiar imaginea împărăției morților.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:15
Sistemul e de vina, nu numarul bugetarilor
Scris de VisUrat .
Toata lumea se plange ca-s prea multi bugetari care mananca bani degeaba pentru a impinge hartii si toti vor ca acestia sa fie dati afara pentru a ramane bani la buget pentru pensii/salarii/alocatii/etc. Dar nimeni nu injura sistemul prost si invechit care ne mananca de zeci de ani timpul si nervii.
Da, sunt multi bugetari. Da, sunt platiti sa nu faca aproape nimic. Dar acesta este sistemul. Vrei o hartie? Trebuie sa treci pe la cinci birouri si sa stai la sapte cozi pentru stampila, timbru, stampila pe timbru, chitanta, formular, semnatura, stampila pe semnatura etc. Fiecare bugetar stie sa faca un singur lucru si, din nefericire, si pe acela il face prost si in scarba.
Daca sistemul s-ar schimba, oare ar mai fi nevoie de atati bugetari? Hai sa vedem.
Sa zicem ca ai nevoie de cazier. Acum ai nevoie de:
1. Timbru fiscal pe care-l cumperi de la posta.
2. Chitanta de 10 lei pe care trebuie sa o platesti la administratia financiara.
3. Formular pe care trebuie sa-l depui la politie.
Asta inseamna ca, acum, trei bugetari mananca. Unul care-ti vinde timbrele fiscale, altul care-ti incaseaza banii pentru cazier si al treilea care ia formularul si chitanta, lipeste timbrele si le stampileaza. Asta inseamna si ca trebuie sa te plimbi prin oras pana te saturi.
Ce s-ar intampla daca totul s-ar intampla la un singur ghiseu?
Ajungi acolo, platesti si pleci cu hartia. De cati bugetari e nevoie pentru acel birou?
Sa dam alt exemplu.
Sa zicem ca vrei sa-ti inmatriculezi motocicleta (as scrie de masini, dar nu stiu daca nu cumva e un pic diferit, mai bine scriu despre ce stiu exact). Iti trebuie:
1. Cartea de la RAR
2. Certificat de autenticitate de la RAR
3. Fisa de inmatriculare de la birou de inmatriculari
4. Cerere de inmatriculare de la xerox-ul de langa politie
5. Chitanta de la CEC prin care dovedesti ca ai platit talonul
6. Traducerea documentelor – contract si cartea de identitate (daca-s in alta limba). Aici e optional sau dupa noroc. Am inteles ca la Timisoara se cere, la Deva nu mi-au cerut traducerea. Cum ti-e norocul.
7. Chitanta de plata a placutelor de inmatriculare, se plateste la politie.
8. Copii dupa cartea de identitate (vreo trei), dupa contract, dupa cartea de identitate a vehiculului etc.
9. Asigurare RCA.
Cum se procedeaza. Intai mergi la RAR. Platesti si, cand are ala chef (despre experienta de la RAR scriu separat pentru ca-i mult de scris), iti da cartea de identitate, certificatul de autenticitate si un cartonas cu primul ITP.
Cu aceste acte mergi la un Xerox. De acolo iei cererea de inmatriculare. Cu ea pleci la un birou de inmatriculari (aflat in zona politiei). De acolo iei fisa de inmatriculare. Daca iti convine, tot la ei poti incheia si asigurarea (daca nu, mergi acolo unde vrei tu sa-ti faci asigurarea). Cu fisa de inmatriculare pleci la primarie. Acolo dai fisa, platesti o taxa si primesti o stampila pe fisa. Apoi pleci la CEC sa platesti taxa de talon. Daca ai ghinion si esti intr-o zona in care ti se cere traducere pe actele originale, trebuie sa mergi si la un translator autorizat.
Apoi, dupa ce ai toate actele si toate stampilele si chitantele, te duci la politie. Daca vrei numere preferentiale, platesti in plus. Daca le vrei aleatorii, platesti mai putin. Dar le platesti la politie. Si in doua ore ai numerele si dovada de circulatie (talonul iti vine prin posta).
Sa mai calculez cati bugetari mananca acum o paine pentru ca tu faci toate drumurile astea?
In primul rand ma enerveaza altceva. Politia iti elibereaza talonul, politia iti elibereaza si placutele. Placutele le platesti la politie, talonul la CEC. De ce? Care-i logica?
De ce nu se face un birou la RAR si, de acolo, sa-ti elibereze toate actele?
Te duci acolo, stai la coada, ti se face RAR-ul, ti se fac copii la acte, ti se pun stampile, ti se dau placutele si dovada (nu ma deranjeaza ca-mi vine talonul prin posta), ti se face asigurarea (ar putea sa iti dea o lista cu firmele care fac asigurari, sa-ti alegi), platesti cat face si pleci acasa. Iar ei, datorita noului program de calculator, dau un enter si banii tai pleaca in directiile care trebuie (CEC, primarie, politie etc.) si tu esti fericit ca, in loc sa te plimbi dintr-un capat in celalalt al orasului si sa stai la 10 cozi, ai stat doar la una si s-a rezolvat totul intr-o singura zi.
Ce frumos suna, nu?
Dar nici gand sa se intample asa ceva. Se dau afara bugetari (ce ne trebuie 3 bugetari la 3 ghisee care fac acelasi lucru, unul nu ajunge? Decat sa fie 3 cozi mici nu mai bine o singura coada mare?), se face scandal, se micsoreaza salarii si mizeria e aceeasi.
In loc sa centralizeze bazele de date, sa faca un program atat de destept dar simplu incat sa-l poata folosi si un militian si, cand ai apasat pe un buton, sa trimita banii si datele unde trebuie ei prefera sa te puna pe mai multe drumuri pentru ca disponibilizeaza bugetarii.
Treaba romaneasca.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:16
Caut o idee de reteta
Scris de VisUrat .
Azi, mai pe seara, vreau sa inaugurez noul wok si vreau sa prepar scoici. Am cam 1kg de carne de scoica, ceva vin alb si usturoi. Si vreau sa fac ceva cu ele. Ceva de mancare. Stie careva cum se pot combina aceste ingrediente (pe langa altele, normal) pentru a iesi ceva bestial?
(Hadene, esti invitat sa te bagi. Chiar rugat daca-i necesar. )
Paul Atreides
4th October 2010, 13:17
O mica teapa de la Kaufland
Scris de VisUrat .
Zilele trecute, un vecin a fost la Kaufland pentru ca era in zona si avea de cumparat ceva maruntisuri. A luat juma’ de kil de prune si patru sticle cu ulei. Cand a ajuns acasa a vazut ca, pe bon, platise banane, nu prune. Diferenta nu-i mare, un leu, dar… gestul conteaza.
Un leu nu-i un capat de lume dar e leul meu, al tau, al altora. E un leu muncit asa ca nu ai de ce sa-l dai degeaba. Corect?
PS: Ganditi-va ce sume s-ar strange daca un leu moca de la fiecare client ar intra in buzunarul celor de la Kaufland…
Paul Atreides
4th October 2010, 13:19
Române, cand mama dracului te trezesti?
Scris de VisUrat .
Am urmarit cu interes in ultimele zile (chiar daca am fost plecat) scandalul cu frauda de la legea pensiilor si spaga de 127 de miliarde pentru PSD. Am urmarit si am asteptat un rezultat. Si am asteptat, ca de obicei, degeaba. Nimic nu s-a intamplat. PSD-ul spurca PD-L-ul, PD-L-ul spurca PSD-ul, Ponta ii zice lui Anastase ca e o hoata, Anastase ii spune lui Ponta ca e un spagar, Basescu confirma ca s-a dat spaga, Basescu infirma dupa cateva ore ca s-a dat spaga… Si pulimea (adica noi) moare sau e pe cale sa moara de foame.
Mizeria care ma deranjeaza pe mine e alta. Este faptul ca nu s-a pus nici un moment o problema extrem de importanta (sau poate n-am auzit eu): Daca PD-L-ul a dat spaga si PSD-ul a luat, daca PD-L a platit pentru o frauda si PSD a acceptat, DE CE PULA MEA NU II LEAGA PE TOTI?
Toti se caca pe ei pe toate posturile ca infractiunea comisa de ei este mai putin grava decat a celorlalti. Anastase a fraudat? Si ce, PSD a luat spaga! PSD a luat spaga? Si ce, Anastase a fraudat!
BAI ROMANILOR! NU CONTEAZA CINE A INCALCAT LEGEA MAI MULT!
Important este ca s-a incalcat legea si TOTI trebuie bagati la puscarie! Asta conteaza. Incalzeste pe careva ca PSD a luat spaga sau ca Anastase a dat pentru a frauda? NU! Nu ma intereseaza ca unii au incalcat legea mai mult sau mai putin. Vreau ca toti sa intre la bulau si sa-si ia pule in cur pentru ca au comis-o ordinar. Nu vreau sa boceasca Ponta la televizor ca i-a dat Anastase spaga (poate nu lui ci partidului) sa o lase sa fraudeze. Nu o vreau nici pe Anastase sa-mi planga la microfon spunand ca a costat-o 127 de miliarde o frauda. NU!
Vreau sa vad jegurile astea in puscarie. Asta vreau eu sa vad. Pentru mine aceasta frauda, aceasta spaga si aceste magarii conteaza mai mult decat faptul ca Becali a vrut sa bata niste hoti, conteaza mai mult decat faptul ca Vantu a vorbit la telefon cu un gigi cautat international. Nu ma afecteaza faptele personale ale lui Becali si nici cele ale lui Vantu. Ma afecteaza mizeriile de legi votate pe spagi. Asta ma intereseaza. Si vreau sa-i vad vinovatii in puscarie. Vreau sa-i vad si pe cei care au dat spaga pentru a se vota legea si vreau sa-i vad si pe cei care au luat spaga pentru a lasa legea sa treaca impartind celule cu criminali, violatori si alte gunoaie. Asta vreau eu sa vad.
De fapt mint… Nu asta vreau sa vad. Eu vreau sa vad, din primul rand, cum sunt impuscate aceste gunoaie pe stadion. Vreau sa vad cu sunt aliniati, legati la ochi (cei care vor), si apoi umpluti cu plumb pana li se dubleaza greutatea. Cred ca as fi in stare si sa platesc bilet sau factura pe gloantele irosite, doar sa vad gunoaiele acolo unde le este locul: in țărână!
PS: Cat despre a doua suspendare a lui Basescu, eu sunt de acord. Sunt de acord sa-l suspende, cu o singura conditie. Tura asta vreau sa-l suspende pe Basescu de un plop atat de inalt incat nici cu scara de la pompieri sa ajungi la el. Sa-l suspende atat de sus incat atunci cand bate vantul sa-l invarta ca elicea de la elicopter. Si, sa nu se plictiseasca, sa-i suspende si pe Boc, Udrea, Videanu si restul șlehtei de hoti nenorociti. Ah, am uitat sa va zic ca-s de acord sa-i suspende de cate o funie…
NOTA REDACTIEI: Acest articol nu este o instigare la omor, e doar o parere proprie, o teorie exprimata intr-un moment de scârbă fata de clasa politica din Romania.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:21
CNN: Libertate de exprimare până la un punct
Rick Sanchez a fost până ieri una din vedetele CNN. Începând de astăzi este șomer, fiind concediat de conducerea postului tv pentru că într-un interviu radio a declarat că rasismul în mass media din America nu este doar apanajul celor de dreapta, ci și al celor de stânga și că evreii controlează presa americană. Acesta a declarat că a simtit pe pielea lui discriminarea rasială din partea elitelor de stânga din presa americană, el fiind de origine hispanică, născut în Cuba și crescut în Miami unde familia s-a refugiat din calea “epocii de aur” a lui Fidel Castro.
În același interviu, Rick a mai declarat că tot din cauza originii sale rasiale este ținta criticilor lui Jon Stewart (pe numele adevarat Jonathan Stuart Leibowitz), vedetă a postului tv Comedy Central, pe care l-a acuzat de bigotism. Reporterul l-a întrebat atunci cum poate să-l acuze pe Stewart de bigotism când și acesta, fiind evreu, este tot reprezentantul unei minorități rasiale. La această întrebare, fostul prezentator CNN a început să râdă, răspunzând că Jon Stewart nu poate fi considerat minoritar când toată presa americană e practic controlată de evrei.
Imediat cum cei de la CNN au aflat de interviu, l-au suspendat pentru ca după doar câteva ore să-l concedieze.
Se pare ca unele subiecte sunt tabu în America și acesta este unul dintre ele. Trebuie să amintesc că atât Mel Gibson, cât și Oliver Stone au fost puși la zid și au fost nevoiți să-și retragă spusele, după ce au făcut declarații similare în legatură cu controlul evreilor asupra mass media americane.
sursa:reportervirtual
Paul Atreides
4th October 2010, 13:24
Povești americane (13): New York și taxa pe chifla tăiată
Criza economica isi arata coltii din ce in ce mai rau in statul New York. Administratia democrata este disperata si se pare ca nu mai stie de la cine sa mai stoarca un cent in plus. In luna iulie au marit taxele la tigari cu 58%. La finalul lunii au facut socotelile si se pare ca nu le-au prea iesit. Taxele pe tigari incasate de stat in cursul lunii iulie au fost de 125 de milioane dolari, o crestere de doar 6 milioane fata de luna iulie a anului trecut cand au incasat 119 milioane de dolari din aceeasi taxa. In procente asta inseamna ca o crestere a taxei cu 58% a adus la buget doar cu 5% mai mult. In schimb, veniturile bugetare din aceeasi taxa pe tigari au cunoscut o crestere spectaculoasa in statele vecine datorita cetatenilor new-yorkezi care s-au reorientat rapid si acum isi cumpara tigarile din afara statului.
Daca au vazut ca nu le-au iesit socotelile cu tigarile, geniile economice care conduc statul New York s-au reorientat rapid. Au impus o taxa pe chifla taiata sau servita in restaurante. Daca esti in New York si vrei sa mananci o chifla taiata pe din doua si unsa cu crema de branza trebuie sa scoti din buzunar cu 8 centi mai mult decat pana acum. Daca te crezi smecher si cumperi chifla intreaga cu intentia de a o manca in restaurant, cu speranta ca nu vei plati acea taxa, n-ai noroc. Ca sa nu platesti taxa respectiva trebuie sa cumperi chifla intreaga si sa o mananci, taiata sau netaiata, in afara restaurantului.
Sa vedem daca, dupa ce a ajuns de rasul Americii, Guvernatorul statului New York isi va da seama de penibilitatea taxei pe chifla taiata si va renunta la ea.
sursa:reportervirtual
Paul Atreides
4th October 2010, 13:25
Ghicitoare cu economisti
Postat in Indicatori de Dragos Popa
Multe ne framanta in ultima vreme insa parca intrebarea cea mai des pusa e: “Cand iesim din criza?”.
Ne-am plictisit de ea, de criza, ne doare, nu mai putem sa stam asa, vrem la mama, vrem din nou optimism, viata frumoasa, bani usor de facut si mai usor de cheltuit, perspective luminoase ca altfel nu se poate, nu-i asa?
Si tot intrebam, in stanga in dreapa, la cei mai analisti dintre economisti si la cei mai economisti dintre analisti: “E gata? Se termina? O sa fie bine?”. Iar analistii si economistii ne dau ba vesti bune, ba vesti rele, ba ne ridica chiuind de pe canapeaua din fata televizorului, ba ne trimit din nou la podea si-apoi la o tigara nervoasa pe balcon. Economia isi revine in ultimul trimestru al anului 2009, ba in primul din 2010, ba in al doilea, nu, nu, in al treilea am vrut sa spun…stai ca sigur o sa iesim la liman in trimestrul unu din 2011. Garantat Vanghelie, nu?
Saracii economisti sunt atat de divizati in interpretarea cifrelor incat peisajul prognozelor s-a polarizat total intre cele doua extreme, bearish si bullish, pe fondul a ceea ce Bernanke numea “the unusual uncertainity” a economiei. Principalul factor perturbator, care a stricat apele, se pare ca este stimulus-ul acordat de stat, acele padele cu electrosocuri aplicate pacientului care i-au adus zambetul pe buze. Acum toti economistii se intreaba ce se va intampla dupa ce se opreste curentul la defibrilator, isi revine pacientul sau se transforma zambetul in rictus/rigor mortis?
Si daca lucrurile sunt insa mult mai simple si avem de-a face cu o eroare de interpretare, modelele folosite pentru intelegerea evenimentului fiind de fapt gresite, dupa cum se intreaba cineva in acest articol? Citez:
“…economists can’t accurately tell which way the economy is headed because they are looking at it through outdated lenses. “The template they’re using is a poor one because they’re treating the recession like the typical post-war recession and it just isn’t,”
Haideti sa va scot din dilema, saracii economisti nu stiau de fapt ca se chinuiau cu o problema deja rezolvata, tocmai ce s-a stabilit ca recesiunea in SUA s-a incheiat in iunie 2009. Cum, nu stiati?
Pai ne spune asta chiar Business Cycle Dating Committee al National Bureau of Economical Research, forul oficial ce se ocupa cu studierea crizelor din cadrul celei mai mari organizatii de cercetare economica din SUA, printre a carei membri se numara/s-au numarat de-a lungul timpului nu mai putin de 16 castigatori ai premiului Nobel pentru economie (din care mai cunoscutii Milton Friedman, Joseph Stiglitz si Paul Krugman). Ati auzit bine, NBER ne informeaza ca recesiunea a durat 18 luni, din decembrie 2007 pana in iunie 2009, moment in care PNB-ul si VNB-ul lunar real ale Americii au inceput s-o ia in sus, ajungand la o crestere medie de +3.1% in iunie 2010, comparativ cu aceeasi perioada a anului 2009. Tot NBER ne confirma ca, fara a afirma ca economia a revenit la o stare normala sau ca avem de-a face cu conditii economice favorabile, iesirea din recesiune este certa bazandu-se, in aprecierea distinsilor economisti, pe “the length and strength of the recovery to date”…
Deci gata, s-a terminat? Pe bune? Am iesit din criza si noua nu ne-a spus nimeni nimic? Daca o spun Nobelii, asa o fi, nu?
Mai sa fie…ah, era sa uit, un mic detaliu totusi, o mica fraza din raport:
“The committee decided that any future downturn of the economy would be a new recession and not a continuation of the recession that began in December 2007.”
Acum ma intreb si eu ca tot omul, cum s-o fi numind recesiunile care dureaza peste 24 de luni, fara intrerupere?
Paul Atreides
4th October 2010, 13:27
As vrea sa pun mana pe …
Postat in Companii,Corporate Governance de Emil Stoica
As vrea sa pun mana pe Posta Romana.
As vrea sa pun mana pe patrimoniul sindicatelor.
As vrea sa pun mana pe Fondul Proprietatea.
Se poate face asta in mod legal, fara sa coste o avere uriasa si dupa 5 ani sa scot profit? Evident ca DA. Tine de capitalism. Unii o numesc specula insa nu sunt de acord cu aceasta definitie.
Sa le luam pe rand.
Posta Romana: este o societate pe care statul arunca de 20 de ani sute de mii de euro pe an pe consultanta in vederea privatizarii, reorganizare, restructurare. Evident, postasii isi iau spaga nestingheriti ca duc pensia la oameni iar spaga asta nu va scadea cu 15%, stati linistiti. Posta este un activ prost gestionat si subevaluat. De ce subevaluat? Pentru ca e pe pierdere si nu exista un plan credibil prezentat de un manager credibil care sa ii aduca un profit sanatos. Caci in asta sta valoarea unui activ: in capacitatea de a genera bani. Asadar, un investitor privat, indiferent de nume, daca angajeaza un manager competent va putea sa aduca lejer profitabilitate si, implicit sa-i creasca valoarea. Nu are nevoie mai mult de 2-3 ani, asa incat in 5 ani consolideaza situatia financiara si o pregateste de vanzare la o valoare mult mai mare (de exemplu prin listarea la bursa). Intrebarea pe care mi-o pus este: de ce actionarii actuali ai Postei nu insista ca sa aiba ei un manager competent care sa mareasca valoarea acestui activ?
Patrimoniul Sindicatelor: sa fim intelesi: acest patrimoniu este unul privat si anume al membrilor de sindicat. Daca sindicatele si sindicalistii nu pun mare pret pe actualul patrimoniu si doresc sa il vanda, daca ei prefera sa incaseze niste bani azi decat niste beneficii maine, nu vad ce este rau in asta. Este posibil ca un investitor privat – dupa aceeasi procedura ca mai sus – poate ca obtine o valoare de utilitate mai mare a acestui patrimoniu. De ce oare sindicalistii nu vad o valoare mai mare in patrimoniul pe care il controleaza?
Fondul Proprietatea – si in acest caz, vorbim despre activele detinute de niste persoane private. Multi dintre ei si-au vandut deja participatiile pe o piata nereglementata: cei care au cumparat spera sa obtina o valoare mai mare in viitor. Actionarii au insistat si au obtinut un management competent care va cota fondul la bursa si care, probabil, va fi mai activ in conducerile firmelor unde Fondul detine participatii. Desigur, este un mare pariu: participatiile sunt in firme detinute majoritar de stat unde profitabilitatea nu este un obiectiv, insa unde Fondul va impinge catre management competent. In opinia mea, potentialul este semnificativ.
Eu cred ca problema nu este la investitorii / capitalistii care vor sa cumpere un activ prost gestionat si sa-l faca profitabil. Problema este cu actualii actionari care au abandonat activele in mana unor manageri incompetenti si nu cer performanta.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:27
Capitalism in stare pura cu Antonio Borges
Postat in Corporate Governance de Emil Stoica
Am urmarit aseara pe BBC la emisiunea “Hard Talk” o discutie cu Antonio Borges (presedinte al recent infiintatei Hedge Fund Standards Board).
Despre ce discuta:
- despre autoreglementare intru-un domeniu al lumii financiare (hedge funds)
- despre ce inseamna economia de piata si care este rolul unui investitor activ
- despre cum nu institutiile financiare au fost vinovate anul asta in problema Greciei, ci a fost o problema care s-a acumulat in timp cu un risc calculat gresit
- despre inovatie in sectorul financiar
- despre cum functioneaza un hedge fund
- despre moralitate in afaceri
- despre competitivitatea unei tari (a Marii Britanii in cazul de fata)
- despre cum poti aduce valoare unei economii nationale prin servicii (de exemplu asigurari) si nu neaparat prin productie industriala
PS. Linkul cu discutia va fi functional doar 1 an si poate di accesat doar din Marea Britanie. Scuze.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:28
O lista data uitarii. Cea a problemelor.
Postat in Corporate Governance de Emil Stoica
Am repetat de cateva ori: “Criza trece, problemele raman“.
Romania are nevoie de reforme, insa ideile de reforma raman pe un raft undeva, prafuite
1. Birocratia nu s-a redus, dovada atitudinea statului in problema drepturilor de autor.
2. Clientelismul politic continua sa infloreasca. Asta ne face sa platim mult pentru servicii proaste si face ca activele statului sa nu produca neaparat pentru contribuabili.
3. Am avut o tragedie la maternitatea Giulesti, dar acum nu se mai aude nimic de reforma din sanatate
4. Azi a inceput scoala insa cum stam cu implementarea proiectului Miclea?
5. Predictibilitatea legislativa, fiscala, etc — nu au intrat in vocabularul guvernantilor
Sunt totusi cateva lucruri care se misca, declarativ intr-o directie buna, insa cu multe alte probleme:
6. Recalcularea pensiilor si verificarea celor pe caz de boala – este bine ca pensiile vor fi recalculate si cazurile de boala verificate. Insa nu am vazut un document care sa calculeze cum se vor acoperi gaurile din bugetul de pensii, mai ales cand generatia decreteilor vor iesi la pensie.
7. Justitia da cateva semne de independenta si profesionalism. Insa ramane la fel de birocratica si ineficienta.
8. Anumite active ale statului, de exemplu baza militara din centrul orasului Targoviste, va fi transformata in proiect ANL. Asta este o directie buna in ceea ce priveste folosirea activelor detinute de stat. Insa nu am vazut inca o lista a TUTUROR activelor statului, cat valoreaza (de exemplu sediul BNR are o valoare de inventar infima) si cum sunt folosite.
Lista ramane deschisa si o puteti completa si voi.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:30
Tony Blair – A Journey
Postat in De weekend de Emil Stoica
Am primit cadou (12 lire) cartea fostului prim ministru britanic din perioada 1997 – 2007, Tony Blair: “A Journey”. Sincer, toate recenziile pe care le-am citit m-au intrigat si m-au facut sa-mi doresc cartea din doua motive:
- este o carte despre leadership
- este o carte inclusiv despre politici publice
S-ar putea sa ma plictiseasca referirile la luptele interne din partidul laburist sau alte lupte politice, insa, desi are vreo 700 de pagini, vreau sa o termin cat de repede.
Ceea ce va propun este urmatorul lucru: daca o aveti (sau intentionati sa o cumparati in curand) sa o cititi si sa schimbam impresii peste cateva saptamani.
Iata ce scrie pe coperta:
On 2 May 1997, I walked into Downing Street as prime minister for the first time. I had never held office, not even as the most junior of junior ministers.
It was my first and only job in government.
PS. citatul in engleza se potriveste ca o manusa cu alternativa nr. 3 la PDL a lui Claudiu Minea
Paul Atreides
4th October 2010, 13:31
SAPTE moduri de a reduce riscul de frauda intr-o organizatie
Postat in Companii,Corporate Governance de Emil Stoica
In cei 13 ani de experienta profesionala am vazut destule cazuri in care diferite firme – inclusiv multinationale bine organizate – au fost victimele diferitelor tipuri de frauda. In toti acesti ani, am propus, dar si aplicat, diferite modele de diminuare a riscului de frauda. Exista o literatura intreaga, exista destui teroreticieni, dar si consultanti bine platiti care pot explica mai bine si mai exhaustiv despre cum o firma isi poate reduce riscul de frauda.
Insa experienta este un bun profesor si incerc sa impartasesc ceva din ea.
1. Cultura firmei — este cel mai important lucru. Daca firma are o cultura cu toleranta zero fata de orice tip de frauda; daca este o cultura deschisa si daca urmareste profitul in mod 100% legal. Iti poti da seama inca de la angajare de cultura firmei. De obicei ti se inmaneaza o brosura unde sunt descrise valorile firmei precum si cateva politici despre codul de etica al angajatului. Daca firma este cotata la bursa, creste transparenta, atunci ai si informatii publice certificate si te ajuta la evaluare.
2. Nu se merge de unul singur la intalniri importante: mai ales atunci cand sunt negocieri ce implica bani. Este bine sa fie cel putin doi.
3. Controale interne solide: departamentul financiar trebuie sa fie independent si profesionist si care sa se asigure ca toate contractele sunt aprobate de cel putin doi reprezentanti, ca pentru plati ai nevoie de mai multe semnaturi din mai multe departamente; firma sa aiba si audit intern care sa raspunda comitetului de audit alcatuit din profesionsti integri si independenti. Neaparat si audit extern.
4. Pe cine angajam?: sa se evite nepotismul. Odata ce lucrul asta este stabilit, orice potential angajat sa fie intervievat de cel putin doua persoane care sa fie ambele de acord cu angajarea. Un manager experimentat miroase daca un candidat are probleme cu integritatea. Si neaparat luat referinte si sunat la fostul angajator.
5. Aprobarea cheltuielilor: de exemplu atunci cand iesiti la cina cu seful trebuie sa plateasca seful. Daca seful il pune pe un subaltern sa plateasca, cheltuielile subalternului apoi vor fi aprobate de sef; in acest fel firma poate plati o cina cu caracter privat si nu in interes de serviciu. Lasati-l pe sef sa deconteze el cina, sa vedem daca seful lui ierarhic este de acord.
6. Atentiile din partea tertilor sa fie interzise: este bine ca atentiile mai mari de 10-20 de euro sa fie declarate. Daca este mai mult, de exemplu o excursie in Noua Caledonie, independenta angajatului poate fi pusa la indoiala. Daca iesiti cu un furnizor sau client la masa, nu-l lasati sa plateasca. Nu acceptati favoruri din partea nimanui.
7. Alte activitati in afara serviciului sa fie declarate: de exemplu daca esti director de vanzari la o firma de automobile si ai venituri suplimentare din, sa zicem, spalatorie auto: daca spalatoria auto este mica si nu lucreaza cu firma de automobile este OK. Daca in schimb are contract cu firma de automobile, atunci exista conflict de interese. Din cauza asta spalatoria auto trebuie declarata angajatorului.
Parte din aceste sapte metode sunt usor de implementat, dar si celelalte – precum cultura firmei – odata implementate si intretinute, devin extrem de usoare.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:32
Buna guvernare este faultata zi de zi
Postat in Corporate Governance de Emil Stoica
Deja am pierdut firul. Cred ca ar trebui sa angajez o echipa de 10 oameni rabdatori care sa urmareasca 24 de ore din 24 cum institutiile noastre publice au alergie la conceptul de buna guvernare.
Doar trei exemple din ultimele zile, atat cat am putut sa mai urmaresc evenimentele ce apar pe prima pagina a ziarelor:
1. Un ministru este remaniat. Ulterior el se plange de ce presiuni a avut de infruntat, cum era sarmana dumnealui mama sunata la 12 noaptea de omul negru. Evident, omul negru nu are nume, este secret. Insa ministerasul nostru este viteaz, ceea ce il face – chiar daca remaniat – tocmai bun pentru o alta functie inalta in stat. Stau si ma intreb: oare nu ar fi trebuit acest viteaz sa fi trecut mai intai pe la procurori si sa le spuna – informand si opinia publica – despre cine a incercat trafic de influenta? Iar noul sau angajator nu ar fi trebuit sa-i fi pus aceeasi intrebare?
2. MAE intentioneaza sa numeasca un consul intr-o importanta tara francofona. Cu siguranta ca omul propus este cu mult peste orice potential contracandidat, a fost ales cu grija dintr-o lista cu oameni supercalificati si indeplineste 100% criteriile de angajare si selectie.
3. Nici opozitia nu se lasa mai prejos. Un lider important al opozitiei – aflat si el intr-o functie publica – admira un dictator cubanez pentru cat de smecher este si cum a reusit el sa se mentina la putere cincizeci de ani. Evident, presedintele partidului nu are nimic de comentat.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:33
Din nou despre ölkrise
Postat in Ecologie,Info de Dragos Popa
Nu sariti pe google translate ca e vorba tot de Peak Oil, doar ca e in germana (ölkrise [DE] = oil crisis [EN]). Sper ca tineti minte seria trecuta pe problematica peak oil si linkurile cu varii documente publicate de institutii serioase (IEA, US Army cu al sau Joint Operating Environment, UK Industry Task Force on Peak Oil and Energy Security). Ei bine iata ca un nou document (aici pentru vorbitorii de limba germana), pregatit de catre Future Analysis, un departament al Bundeswehr Transformation Center, think tank al armatei germane, trage un semnal si mai alarmist cu privire la problematica Peak Oil, situand momentul in jurul anului 2010 (consensul general fiind ca varful productie a fost atins in 2008) dar cu impact serios asupra problematicilor de securitate incepand din 2025 incolo.
Studiul trage semnalul de alarma prin cateva concluzii, pe care le-am atins si eu, in parte, in al doilea volet al seriei precedente, pictand un portet sumbru al unei lumi in care regulile se schimba radical.
Astfel, conform acestui document, reasezarea balantei de putere la nivel global in jurul noii problematicii peak oil ar putea duce la o importanta crescanda a tarilor producatoare de petrol, la o puternica distorsiune a economiei de piata libere ca urmare a careia parteneriatele bilaterale, bazate pe importanta/afilierea politica sau, de ce nu, pe forta militara, dicteaza traseul fluxurilor petroliere.
Aceste noi reguli, conform carora petrolul nu mai este disponibil pentru oricine, pot duce, in viziunea autorilor studiului, la socuri sistemice in preturile bunurilor de baza (cu accent pe produsele alimentare -tineti minte ce vorbeam apropo de agricultura intensiva bazata pe petrochimie) si implicit in rupturi de stocuri la aprovizionarea cu aceste bunuri. Citez dintr-un articol ce comenteaza pe traducerea engleza a studiului (mai multe detalii aici):
“”Shortages in the supply of vital goods could arise as a result, for example in food supplies. Oil is used directly or indirectly in the production of 95 percent of all industrial goods. Price shocks could therefore be seen in almost any industry and throughout all stages of the industrial supply chain. “In the medium term the global economic system and every market-oriented national economy would collapse.“”
Ca alternativa se profileaza revenirea economiei planificate (cu accent pe rationalizarea consumului acelor produse impactate – si care n-or fi cele impactate, ma intreb…), acolo unde statul este suficient de organizat si are parghii cat de cat functionale asupra economiei si asupra populatiei, sau chiar posibile prabusiri ale sistemelor statale, acolo unde statul nu a luat masuri din timp iar miscarile sociale, provocate de ceea ce este perceput ca o criza sistemica, au dus la anarhism .
Mai pe scurt, dupa cum ar spune o ilustratie grafica mai veche a unui scenariu peak oil apocaliptic, armata germana ne spune ca viitorul ar putea arata cam asa:
Desigur, putem discuta aici pe marginea faptului ca studiul cu pricina e un draft ce nu fusese revizuit de Ministerul Apararii sau de catre guvernul german, ca poate fi privit doar ca o parere a unui think tank ce nu e impartasita de catre oficialitati, dar totusi…
E momentul sa apasam pe “panic button”? E TEOTWAWKI? Nu cred.
E momentul sa incepem sa ne gandim serios la ce se poate face, pentru a fi pregatiti pentru un scenariu care devine din ce in ce mai probabil? Hmmm….
Va las pe voi sa raspundeti la aceasta intrebare, eu unul, in postarea urmatoare, voi incerca sa va povestesc despre cum anumite orase/comunitati au inceput sa puna in aplicare planuri de pregatire pentru un scenariu peak oil , inca din 2005…
Paul Atreides
4th October 2010, 13:34
Alternative de dreapta la PDL. Varianta 3 – un nou partid
Postat in Info de Claudiu Minea
Spuneam cu ceva timp in urma ca PDL a inceput sa coboare pe tobogan, coborare care este, dupa parerea mea, ireversibila. Mai spuneam ca sunt trei alternative pentru electoratul de dreapta. Fiecare are argumente pro si contra, puncte forte si puncte slabe. Primele doua alternative analizate au fost PNL si PNTCD. Astazi vom vorbi de a treia alternativa: un nou partid politic.
Inainte de a trece la argumente, trebuie sa spun ca sunt mai greu de gasit argumente puternice (atat pro, cat si contra) la crearea unui nou partid de dreapta. Alternativa este una mai putin rationala, mai degraba instinctuala, generata de convingerea ca “asa nu se mai poate si trebuie sa facem ceva”.
Argumente PRO:
1. Un nou partid pentru un nou inceput
Societatea romanesca este intr-o criza morala profunda. Un nou partid, care sa porneasca de la zero, fara pietre de moara, este o varianta atragatoare. Este varianta unei despartiri complete de trecut si de toata clasa politica actuala.
Ca orice noua initiativa, ar beneficia de entuziasmul inceputului. Energiile pot fi canalizate intr-o directie pozitiva, fara a fi necesara apararea trecutului.
2. Posibilitatea atragerii persoanelor care nu au fost implicate in politica
Un nou partid ar putea reprezenta o alternativa atractiva pentru cei care nu au fost implicati pana acum in politica. Dupa 20 de ani de la caderea regimului comunist, exista generatii intregi (persoane pana in 35-40 de ani) care nu au avut nici o legatura cu comunismul. Pentru multi dintre ei, comunismul este o poveste, asa cum sunt spre exemplu cele 2 razboaie mondiale sau unirea principatelor romane.
3. Posibilitatea de a face lucrurile bine de la inceput
Inexistenta trecutului ofera posibilitatea de a gandi un nou partid pornind de la o foaie de hartie alba. Se poate stabili un standard de “calitate” a membrilor.
Argumente CONTRA:
1. Poporul/electoratul roman
Primul si cel mai important argument contra infiintarii unui nou partid politic de dreapta este dat de insusi poporul/electoratul roman. Noi, romanii, ca indivizi sunt extraordinari. Dar ca grup (de la comunitate locala la nivel national) suntem mediocri. Ori un partid este, intr-o masura mai mica sau mai mare, o copie a poporului/electoratului. Este iluzoriu sa credem ca vom putea avea un partid exceptional altfel decat din mijlocul unui popor/electorat exceptional. Ori nu este cazul.
Nu este imposibila crearea unui partid exceptional, cu oameni exceptionali, dar nu la nivel national. Un astfel de partid este condamnat la a ramane mic. Este semnificativ in acest sens ceea ce s-a intamplat cu URR (Uniunea pentru Reconstrutia Romaniei), un partid cu adevarat exceptional, dar care a adunat la alegerile parlamentare din 2004 doar 36.000 de voturi la nivel national.
2. Dificultatea mentinerii standardelor morale
Crearea unei structuri vaste intr-o perioada scurta de timp face improbabila, chiar imposibila, atragerea numai a oamenilor de calitate. Mai ales daca noua miscare trezeste un oarecare interes in randul electoratului, asta va atrage aventurieri politici si marginalizati din actualele partide politice. Un singur “mar stricat” va avea un impact mediatic mult mai puternic decat 10 “mere bune”. Tocmai pentru ca standardele morale sunt mai ridicate.
3. Lipsa structurilor la nivel national
Sigur ca structurile se pot crea. Dar asta cere timp si resurse materiale. Pe care un nou partid politic le poate atrage sau nu.
4. Masinarie electorala nerodata/inexistenta
Nu trebuie neglijat ca multe comunitati locale mici (sate si mici orase de provincie) sunt captive unui baron local. Guvernarile PSD si PDL au creat mici structuri locale cu tenta medievala (atunci cand nu sunt de-a dreptul mafiote). In aceste comunitati, oamenilor de buna credinta le este pur si simplu teama sa iasa in fata. In plus, in aceste comunitati votul este controlat, uneori chiar fraudat de-a dreptul. Lupta este in mod evident inegala…
5. Devalorizarea mesajului schimbarii
In 20 de ani, romanii au auzit de nenumarate ori ca un partid este agentul schimbarii. In cadrul electoratului de dreapta s-a instalat o neincredere sanatoasa in oamenii politici, astfel incat exista o doza mare de reticenta in a mai accepta pe cineva care nu are un istoric.
Concluzii despre un nou partid politic-alternativa la PDL
In buna masura, construirea unui nou partid de dreapta este un demers similar cu reconstructia din temelii a PNTCD. Este o varianta radicala a ruperii de trecut.
Daca la nivel de principii sau discurs lucrurile sunt relativ simple (si realizabile) dificultatea majora este reprezentata de crearea structurilor la nivel national si a unei masinarii electorale capabila sa se opuna marilor partide actuale. Sa nu uitam ca au trebuit sa treaca mai bine de 15 ani pana cand un partid (PDL) a reusit sa isi creeze structuri comparabile cu marele partid de stanga (PSD). Dreapta s-a opus cu succes stangii doar cand a reusit sa creeze aliante (CDR, Alianta DA), care au beneficiat de sprijinul sau cel putin de bunavointa societatii civile si a presei.
Au mai existat in ultimii 20 de ani cateva incercari de a crea un nou partid de dreapta. Partidul Aliantei Civice (PAC) a plecat cu enormul capital de incredere al Aliantei Civice, pentru a fuziona intr-un tarziu cu PNL. Partidul Alternativa Romaniei (PAR), devenit ulterior Uniunea Fortelor de Dreapta (UFD) a sfarsit de asemenea prin a fuziona cu PNL. Uniunea pentru Reconstructia Romaniei (URR) a fuzionat cu PNTCD. Toate au avut un impact in cadrul electoratului de dreapta, dar nu au reusit sa creeze structuri sustenabile, care sa le impinga peste pragul de 10%.
Este posibil ca ceva sa nu fi fost potrivit. Poate timingul. Poate liderii nu au fost bine alesi. Poate nu a existat masa critica. Poate altceva. Dar nu avem de unde stii daca de data asta va fi diferit, indiferent cate studii de piata s-ar face inainte.
Personal, cred ca un nou partid de dreapta poate apare doar daca va aparea o conjunctura exceptionala, de genul celeia care a permis aparitia partidului Forza Italia. E necesara o decredibilizare atat de puternica a partidelor actuale care sa creeze masa critica pentru o schimbare radicala. Pe de alta parte, privind in istorie, nu prea gasim momente in care poporul roman sa fi reactionat atat de radical. Mai ales ca sistemul social are acum un mare debuseu pentru eliberarea tensiunii: e foarte usor sa pleci din Romania, dezamagit de situatia politica… Atat de mare, incat s-a putea ca populatia Romaniei sa se reduca semnificativ, pentru o lunga perioada de timp, iar marele partid de dreapta asteptat sa se transforme intr-un mare exil tacut.
UPDATE:
Sym propune o noua alternativa interesanta:
“Sunt convins că evolutia PLD este relevantă pentru topic-ul în cauză. Dvs. ati argumentat puternic “contra” aparitiei unui nou partid, dar ati omis cel mai puternic argument “pro”, si anume faptul că a existat un partid care a captat foarte repede o parte a sectorului de dreapta, defapt a luat imediat mai bine de o treime din electoratul PNL într-un timp extrem de scurt. O realizare remarcabilă, tinând cont de cât e de puternic brandul PNL.”
Este posibil ca un partid desprins din PDL sa capteze electoratul de dreapta, dupa modelul Partidului Liberal Democrat, in conditii partial similare (partidul din care se desprinde este la guvernare)? Este posibil ca alternativa la PDL sa provina chiar din interiorul acestuia?
Paul Atreides
4th October 2010, 13:36
Alternative de dreapta la PDL. Varianta 2 – PNTCD
Postat in Info de Claudiu Minea
Spuneam cu ceva timp in urma ca PDL a inceput sa coboare pe tobogan, coborare care este, dupa parerea mea, ireversibila. Mai spuneam ca sunt trei alternative pentru electoratul de dreapta. Fiecare are argumente pro si contra, puncte forte si puncte slabe. Prima dintre alternativele analizate a fost PNL. Astazi vom vorbi de a doua alternativa: un PNTCD renascut si refacut din temelii.
Argumente PRO:
1. Includerea moralei in doctrina partidului
PNTCD a fost dintotdeauna partidul care a privit politica nu doar in sensul strict al definitiei (modalitatea prin care un grup se organizeaza in vederea cuceririi puterii politice pentru realizarea unor obiective de grup). Doctrina PNTCD a fost profund unificatoare, aderarea la miscarea democratiei crestine europene venind ca o actualizare naturala a doctrinei national-taraniste interbelice.
Nu in mod intamplator, la inceputul anilor ’90, intr-un climat cu profunde carente morale, societatea civila s-a apropiat instinctiv de PNTCD. Structura civico-politica numita CDRomania (avand ca piloni PNTCD si Alianta Civica) a reusit sa zdruncine un regim politic ce parea indestructibil (regimul Iliescu).
2. Istorie incarcata
PNTCD are in spate o istorie plina de jertfe si sacrificii, unica in multe privinte. E o mostenire pretioasa, pe care se poate reconstrui (desi, paradoxal – dar asta voi detalia la argumentele contra – acesta este si un element de vulnerabilitate).
3. Un brand puternic si atractiv
PNTCD este un brand al rezistentei politice, in situatii extreme. In pofida unei oarecare degradari in ultimii ani, brandul ramane, alaturi de istorie, unul din pilonii pe care se poate reconstrui o structura politica solida.
4. Un “nucleu dur” stabil
“Nucleu dur” al PNTCD (intre 1,5-2% din electorat) este probabil cel mai stabil, din tot spectrul politic. Sunt cei care doar in PNTCD se simt “acasa” si care nu au absolut nici o apetenta de a pleca la alt partid. Sunt cei care au tinut partidul in viata in ultimii 10 ani.
5. Apartenenta la o mare familie politica europeana
Familia politica populara / crestin-democrata europeana este cea mai influenta la nivel european. In pofida unor performante electorale mediocre in ultimii 10 ani, sprijinul popularilor europeni pentru PNTCD a ramas intact.
6. Doctrina unificatoare
Doctrina crestin-democrata europeana (avand in centru crestin-democratia germana) este probabil cea care raspunde cel mai bine culturii europene, imbinand liberalismul economic cu solidaritatea bazata pe principiul subsidiaritatii, evitand astfel desantatul populism al stangii social-democrate.
Argumente CONTRA:
1. Preluarea integrala a mostenirii CDR / guvernarea 1996-2000
Inca de dinainte de 1996, PNTCD a fost partidul care a afirmat ca isi va asuma integral rezultatele guvernarii. Desi guvernarea 1996-2000 a fost una de coalitie, doar PNTCD si-a asumat-o integral si pana la capat. Departe de a fi o guvernare eficienta, guvernarea 1996-2000 nu a fost nici pe departe atat de dezastruoasa pe cat a fost prezentata. In fapt, guvernarea a fost considerata un esec nu din cauza rezultatelor in sine, cat mai ales prin comparatie cu niste asteptari extrem de inalte. La cativa ani dupa acea guvernare, cand elementele emotionale s-au estompat, e mai rezonabil sa constatam ca asteptarile au fost aproape nerealiste si ca, indiferent de rezultatele concrete ale guvernarii, am fi avut acelasi puternic sentiment de dezamagire.
2. Absenta liderilor politici emblematici
PNTCD a avut dintotdeauna lideri emblematici (Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Ratiu). In comparatie cu acestia, liderii ultimilor ani (Milut, Pavelescu, chiar Ciuhandu) par mediocri. In fapt, in ultimii 10 ani PNTCD a avut doar doi lideri care puteau atinge anvergura predecesorilor lor: Andrei Marga (in prezent membru PNL) si Vasile Lupu.
3. Lipsa structurilor la nivel national
La ultimele alegeri locale, PNTCD a depus liste in aproximativ 17% din localitati, ceea ce inseamna ca sunt zone intregi in care partidul nu este prezent. De altfel, aceasta lipsa a structurilor comparabila cu cea a PSD a fost o problema dintotdeauna, chiar si atunci cand PNTCD era principalul partid al guvernarii.
4. Masinarie electorala nerodata
E legata de (in)existenta structurilor locale. PNTCD nu poate duce o lupta electorala de la egal la egal cu masinariile PSD si PDL. Chiar in perioada de pana in 1996, efortul electoral a fost partajat in principal intre PNTCD si Alianta Civica.
5. Practica guvernarii
In primele luni ale guvernarii 1996-2000, senzatia omniprezenta a fost ca ministrii PNTCD isi gaseau cu greutate parghiile de actiune in cadrul propriilor ministere. Experienta dobandita in acea perioada a fost pur si simplu risipita in ultimii ani, din cauza absentei in posturile de decizie. Practic, PNTCD ar fi astazi incapabil de a oferi mai mult decat cateva persoane capabile sa se adapteze rapid la practicile guvernarii.
6. Lipsa de unitate
Chiar in conditiile unei prezente electorale marginale, exista in PNTCD 2 fractiuni (sa le numim generic, fara a intra in detalii, gruparea Aurelian Pavelescu si gruparea Radu Sirbu) care nu reusesc sa gaseasca punctele comune. Fara concilierea acestei divizari, va fi imposibil ca PNTCD sa porneasca pe drumul reconstructiei si al unei eventuale reveniri in prim planul vietii politice. De aici trebuie pornit.
7. Istorie incarcata
Tocmai istoria fabuloasa face ca prezentul sa para insignifiant si nedemn. PNTCD trebuie sa concilieze adularea istoriei cu noile provocari ale prezentului si viitorului. Prea des PNTCD a dat senzatia ca traieste excesiv in trecut si nu reuseste sa se reinventeze pentru a raspunde cerintelor prezentului. PNTCD pare orientat excesiv spre trecut. Ori trecutul, indiferent cat de fascinant este pentru proprii membri, nu are aceeasi semnificatie pentru restul electoratului.
8. Lipsa de vizibilitatea implicata de statutul de partid neparlamentar
PNTCD are o prezenta aproape inexistenta in media, cu exceptia unor prezente punctuale ale unora din liderii partidului.
9. Prea mult idealism, prea putin pragmatism
Toate guvernarile PNTCD, de-a lungul istoriei, au suferit de lipsa de pragmatism. Acest lucru a fost agravat de momentele in care PNTCD a ajuns la guvernare, momente critice fara exceptie (anii ’30, 1946, 1996).
Concluzii despre PNTCD-alternativa la PDL
Revenirea PNTCD in prim planul vietii politice, ca principal partid de dreapta pare o perspectiva indepartata si cu sanse aproape nule de a se realiza. Partidul a fost coplesit de imaginea guvernarii 1996-2000 si nu si-a revenit dupa ratarea intrarii in parlament la alegerile din anul 2000. O parte din membrii PNTCD din acea perioada au plecat la alte partide, dar imensa majoritate s-a dat pur si simplu la o parte. PNTCD nu a fost un partid de mercenari sau de traseisti politici.
Revenirea si reconstructia PNTCD tin de doua grupe de factori.
A. Factori interni partidului
A.1. PNTCD, prin putinele structuri care au supravietuit, trebuie sa se reinventeze. PNTCD trebuie sa lase istoriei locul care i se cuvine si sa inceapa sa traiasca in prezent. Romania anului 2010 este diferita in multe privinte de Romania anului 2000 (cu atat mai mult de Romania interbelica sau cea a anilor ’90).
A.2. Pentru a supravietui, PNTCD este obligat sa invete o lectie simpla: exista viata politica si in afara parlamentului sau a majoritatii intr-un consiliu judetean sau local. Exista viata politica chiar si atunci cand iei 2% in alegeri. Politica inseamna construirea unui viitor, lucru care se poate realiza nu doar prin actiuni politice (in structuri ale statului roman), ci si prin actiuni civice sau specifice organizatilor nepartinice. PNTCD trebuie sa se apropie din nou de societatea civila, care a fost atat de brutal dezamagita de atitudinea si de prestatia politica a partidului intre 1996-2000 (prin indepartarea de Alianta Civica si prin promovarea la nivel local, uneori, a unor oameni de o calitate morala si profesionala indoielnica). Invatarea acestei lectii ar da PNTCD un avantaj enorm fata de tripleta PDL-PSD-PNL (sau, altfel spus, fata de ceea ce numim generic “clasa politica actuala”).
A.3. Pentru a recastiga increderea electoratului la nivel national, PNTCD trebuie sa folosesca puterea exemplului. Asta inseamna ca orice victorie electorala, la un nivel cat de mic, trebuie sa se transforme intr-un model de buna guvernare. Spre exemplu, castigarea unei primarii intr-o comuna cat de mica trebuie sa fie urmata de o administrare locala care sa incurajeze meritocratia, moralitatea, transparenta, promovarea valorilor si eliminarea arbitrariului.
A.4. In sfarsit, tocmai lipsa structurilor locale trebuie sa se transforme in avantajul PNTCD. In lipsa clientelei politice, PNTCD trebuie sa promoveze cei mai competenti oameni disponibli, indiferent de apartenenta lor politica sau de neimplicarea lor in politica.
A.5. Ca o consecinta a punctului A.2., PNTCD trebuie sa isi multiplice actiunile politice in afara structurilor statului. PNTCD trebuie sa preia – in cel mai general sens al cuvantului – educarea poporului, fara a astepta o rasplata electorala.
A.6. In sfarsit, PNTCD trebuie sa isi pregateasca proprii membri pentru o eventuala exercitare a functiilor publice. Chiar daca perspectiva pare (si foarte probabil este) foarte indepartata, PNTCD trebuie sa se pregateasca ca si cum maine ar fi la guvernare. Nu mai este loc de amatorism.
Multe ar mai fi de adaugat la acesti factori interni. Inainte de a indrazni macar sa ceara guvernarea, PNTCD trebuie sa se schimba in interior, pentru a fi pregatit sa o primeasca. Daca PNTCD nu se restructureaza in interior din temelii, nici macar nu va fi perceput ca o alternativa. Va continua sa fie partidul “nucleului dur”, cu 1,5% la alegeri, cu victorii electorale punctuale, dar fara anvergura nationala.
B. Factori externi partidului
PNTCD are o singura, dar enorma problema in raporturile cu electoratul de dreapta: i-a dezamagit crunt in perioada 1996-2000. Nu conteaza ca asteptarile electoratului de dreapta au fost nerealiste (in definitiv, clientul ar intotdeauna dreptate). In buna masura, vina este chiar a PNTCD, pentru ca a alimentat permanent aceste asteptari, uneori in moduri de-a dreptul stupide si/sau gratuite (va mai amintiti de Contractul cu Romania?). Moral, PNTCD are o parte din vina pentru exodul masiv al romanilor in strainatate, dezamagiti de lipsa de perspective din tara.
Pentru a ramane obiectivi pana la capat si a privi si partea plina a paharului, trebuie spus ca guvernarea nu a fost in sine atat de dezastruoasa. Pe de o parte, guvernul Vacaroiu a lasat o tara in pragul falimentului, cu imaginea mineriadelor ca brand de tara. Pe de alta parte, guvernele Ciorbea, Radu Vasile, Isarescu au devenit (cu toate poticnelele, erorile si neimplinirile de zi cu zi) mai performante de la un an la altul. In final, guvernul Isarescu a pus Romania pe un fagas care a constituit inceputul a 10 ani de crestere. Pe plan extern, Romania a virat definitiv spre structurile euro-atlantice, rupandu-se definitiv de trecutul comunist, pentru a deveni, dupa cativa ani, un membru al comunitatii europene.
La acest moment, electoratul de dreapta nu este pregatit sa priveasca PNTCD ca pe vectorul sau politic. Dar, asa cum PNTCD trebuie sa isi vindece propriile rani interne, in acelasi mod, chiar electoratul de dreapta are propriile rani nevindecate. Electoratul de dreapta a cautat si a ales in ultimii 10 ani pseudo-partide de dreapta (PDL e cel mai vizibil exemplu). Electoratul de dreapta si-a pierdut credinta ca se poate face politica in spiritul moralei si nu prin ignorarea ei, in detrimentul unei abordari utilitariste. Pana cand electoratul de dreapta nu se va impaca cu el insusi, optiunea PNTCD nu va exista pentru el. In momentul in care electoratul de dreapta se va impaca cu el insusi, va fi pregatit (sau nu) sa priveasca PNTCD ca pe o solutie in a-i acorda increderea sa. Cum la fel de posibil este ca ca electoratul de dreapta sa considere PNTCD un capitol definitiv inchis – asta doar viitorul ne-o poate arata.
nota p.atr. - o gluma proasta!
Paul Atreides
4th October 2010, 13:37
Justitie de credibilitate ZERO
Postat in Reforma de Claudiu Minea
Asistenta de la Maternitatea Giulesti a fost arestata pentru 29 de zile.
Exista pericolul ca asistenta sa distruga probe? NU.
Exista pericolul ca asistenta sa repete faptele de care este invinuita? NU.
Ceea ce s-a judecat nu a fost vinovatia asistentei, ci necesitatea arestarii preventive. Acea masura – EXCEPTIONALA! – prin care justitia se asigura ca persoana invinuita (1) nu obstructioneaza justitia sau (2) nu mai poate repeta faptele de care este invinuita. Era vorba de asa ceva in cazul de fata? Categoric, NU!
In postarea de fata nu este vorba de cazul de la Maternitatea Giulesti. E vorba de justitia din Romania. Cea care aresteaza preventiv persoane fara spate, dar lasa in libertate violatori sau persoane acuzate de trafic de influenta.
Justitia din Romania nu judeca cu aceeasi unitate de masura. Rezultatul este ZERO CREDIBILITATE.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:38
Ar trebui retrase autorizatiile de functionare ale anumitor spitale?
Postat in Corporate Governance,De la cititori de Emil Stoica
In urma tragediei de la maternitatea Giulesti, am primit urmatorul text de la ing. Bogdan Paunescu. Dl. Paunescu a participat la elaborarea de proiecte pentru spitale si policlinici private.
Pentru a se putea intampla o catastrofa ca cea de la maternitatea Giulesti trebuie sa se incalce multe norme si prescriptii tehnice, o singura gresala de exploatare nu ar trebui sa conduca la o asemenea catastrofa.
Orice sistem conceput corect pleaca de la premiza ca omul poate gresi si ca mai multe sisteme de siguranta pot ceda simultan. Din perspectiva asta nu este greu de vazut ca la Giulesti sistemul nu era in regula.
De exemplu: sa zicem ca un bransament electric ia foc si in acelasi timp usile automatizate se blocheaza (avem 2 erori ale sistemului deja) un alt sistem trebuie sa fie capabil sa functioneze in aceasta situatie si sa stinga incendiul (sau sa alerteze macar). Tot sistemul insa trebuie sa fie gandit ca un tot unitar. Din pacate carpelile nu duc la rezultate bune, iar compromisurile in cazul adaptarii unor situatii preexistente sunt inevitabile.
Sa ne gandim ce s-ar putea intampla si in cazul unui cutremur major cu un numar moderat de 1000-2000 de raniti. Unde ar fi tratati? Cum ar fi preluati?
Cate spitale din Romania ar avea macar capacitatea de “imediate occupancy” cum zice FEMA, si cum am preluat si noi conceptul in normativul antiseismic P100-1/2006 in care se scrie negru pe alb ca in clasa de importanta 1 ( cea mai mare importanta ) intra:” Cladiri cu functiuni esentiale, a caror integritate pe durata cutremurelor este vitala pentru protectia civila: statiile de pompieri si sediile politiei; spitale si alte constructii aferente serviciilor sanitare care sunt dotate cu sectii de chirurgie si de urgenta;…”?
Ca reper , blocul comunist de locuit este in clasa 3 de importanta. Pe 2 sunt copii (gradinite, spitale fara chirurgie (!!), scoli, azile de batrani).
Sigur, acest normativ se refera la constructiile noi. Cele vechi se departeaza pe zi ce trece de standardele momentului. Pentru exploatarea lor in siguranta probabil ca este nevoie de evaluarea periodica si de decizie la un nivel peste cel al managerului in cazul revizuirii lor capitale.
Randurile scrise de ing. Bogdan Paunescu cred ca ar trebui sa ne puna pe ganduri. Cred ca ar fi cazul ca o comisie independenta sa evalueze conformitatea spitalelor cu normele actuale si sa propuna constructia / modificarea spitalelor. Finantarea acestor noi spitale s-ar putea face partial si din vanzarea unor active precum maternitatea Giulesti catre proiecte de constructii ce ar putea schimba destinatia in urma unor lucrari suplimentare.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:40
Ce sa mai iubim la tara asta? Cinismul?
Postat in Corporate Governance de Emil Stoica
Cand citesc despre tragedia de la maternitatea Giulesti imi vine sa ma urc pe pereti de furie. Copilasii nevinovati, ce ati avut cu ei?
Lipsa de responsabilitate, lipsa de profesionalism, cinismul, cardasia criminala de sus pana jos, astea sunt cauzele. Si daca nici acum nu explodeaza mamaliga, mi-e teama ca ne vom obisnui si cu tragediile astea si vom comenta “asa le-a trebuit daca au ramas insarcinate”.
Nu, nu mai trebuie sa-l acceptam pe “merge si asa”. Nu. Stop!
Nu mai exista etica si profesionalism in tara asta? Trebuie reinceput totul de la zero. De azi.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:41
Alternative de dreapta la PDL. Varianta 1 – PNL
Postat in Info de Claudiu Minea
Spuneam zilele trecute ca PDL a inceput sa coboare pe tobogan, coborare care este, dupa parerea mea, ireversibila. Mai spuneam ca sunt trei alternative pentru electoratul de dreapta. Fiecare are argumente pro si contra, puncte forte si puncte slabe. Sa le analizam pe rand. Prima dintre alternative este PNL.
Argumente PRO:
1. Structuri existente la nivel national
PNL are structuri existente in aproape toata tara, chiar daca nu sunt extinse la nivelul la care au ajuns PSD si PDL. Existand nuclee aproape peste tot, e mai usor de atras noi membri si de construit in jurul lor. In multe localitati PNL este prezent in consiliile locale (sau este chiar la conducerea consiliilor locale si ale primariei), avand vizibilitate.
2. Practica guvernarii
Prezenta la guvernare de-a lungul timpului (guvernele Stolojan, CDR, guvernul Tariceanu) a obisnuit PNL cu practica guvernarii. In cazul unei noi prezente la guvernare, adaptarea se face rapid, cunoscandu-se deja “butoanele” guvernarii. PNL poate oricand propune cateva echipe guvernamentale, care sa intre imediat in practica guvernarii.
3. Un brand puternic si atractiv
PNL are in spate o istorie vasta, partidul fiind prezent in mai toate momentele nationale majore de la 1848 pana astazi. Asta a dus la crearea unui brand puternic, care continua sa atraga si sa seduca.
4. Masinarie electorala rodata
E legata partial de existenta structurilor locale. PNL poate duce o lupta electorala de la egal la egal in aproape orice colt de tara cu masinariile PSD si PDL, dar si la nivel national (sa ne amintim ca in 2004 PNL a dus greul luptei impotriva infernalei masinarii electorale a guvernului Nastase).
5. Capacitatea de a mentine un sistem deschis
Guvernarea PNL 2004-2008 a dus la un sistem economic deschis, in care apartenenta la clientela politica nu era o conditie aproape indispensabila de a accede la comenzi publice. Este poate una din putinele diferente majore intre modul de a guverna al PNL si al PDL/PSD.
6. Apartenenta la o mare familie politica europeana
Desi mai putin influente decat familiile socialiste si populare, familia liberala europeana ofera totusi accesul la know how si recunoastere internationala.
7. Formidabila capacitate de revenire
In ultimii 20 de ani, PNL a oscilat intre marire si decadenta, reusind de fiecare data sa revina dupa caderi abrupte (ratarea intrarii in parlament in 1992, salvarea in extremis in 2000 cu un procent de circa 7%).
8. Vizibilitatea oferita de statutul de partid parlamentar
PNL are o buna prezenta in media si facilitati de a se promova in perioadele de campanie electorala.
Argumente CONTRA:
1. Guvernare cu masuri de stanga
Guvernarea PNL a avut nenumarate masuri de stanga, unele de un stangism desantat. In special dupa 2007, PNL (fara sprijin parlamentar) a practicat politici de stanga, fara a putea sau fara a dori sa se opuna presiunii partenerului de alianta parlamentara (PSD). Deseori, PNL a preluat si amplificat mesaje si politici de-a dreptul populiste.
2. Abandonarea frecventa a principiilor in perioada de guvernare
PNL s-a dovedit foarte “flexibil” in negocierea principiilor pentru a obtine sprijinul parlamentar al PSD. E ceva ce electoratul de dreapta a inghitit greu. Mai mult, de-a lungul timpului, PNL a mai avut momente de abandonarea a principiilor (intrarea in guvernul Stolojan, incheierea unui acord de sustine parlamentara cu PSD in 2001). Traditia arata ca PNL este, uneori, dispus la compromisuri majore.
3. Perceperea ca facand parte din clasa politica actuala
Necunoscuta majora pentru PNL in efortul sau de pozitionare este daca electoratul va vedea jumatatea plina a paharului (“suntem altfel decat PDL”) sau jumatatea goala a paharului (“toata clasa politica este la fel”). O buna parte a electoratul de dreapta a fost profund dezamagita de modul de a guverna al PNL-ului, cu masuri si politici de stanga.
4. Leadership precar
PNL a functionat, de-a lungul timpului, mai degraba prin conduceri colective puternice decat printr-un lider emblematic. Si, totusi, Crin Antonescu pare cel mai slab din liderii politici de prima marime pe care PNL i-a avut in ultimii 20 de ani (Radu Campeanu, Mircea Ionescu Quintus, Viorel Catarama, Valeriu Stoica, Theodor Stolojan, Calin Popescu Tariceanu). Cu o retorica politica acceptabila, dar cu abilitati organizatorice precare (poate inexistente), Crin Antonescu nu pare sa fie liderul politic care sa gestioneze un partid politic capabil sa invinga stanga si sa guverneze eficient.
5. Program politic nedefinit
Desi mai sunt 2 ani pana la urmatoarele alegeri (si constrangerile electorale sunt minime), PNL nu pare capabil sa propuna un program politic care sa atraga electoratul de dreapta. In afara de propuneri fiscale de reducere a cotei unice si a TVA (nefundamentate si dand senzatia unor sloganuri mai degraba), PNL nu a venit cu un model de societate, cu o viziune care sa seduca si sa determine electoratul de dreapta sa treaca la actiune. In loc de asta, discursul PNL este excesiv centrat pe lupta anti-Basescu.
Concluzii despre PNL-alternativa la PDL
Cresterea PNL pe fundalul descresterii PDL este evolutia naturala. E de fapt singurul scenariu evolutiv. Nu e o revolutie. In general, limitele asteptarii sunt cunoscute. PNL poate ajusta in bine sistemul politic, dar e putin probabil sa il poata reforma din temelii.
PNL are o vulnerabilitate majora, cel generat de apartenenta la clasa politica actuala. E o problema de perceptie: electoratul de dreapta va aprecia experienta politica a PNL ca un avantaj sau ca un dezavantaj?
Discursul PNL este fad in aceasta perioada si nimic nu pare sa indice ca se va schimba in urmatorii ani. Este excesiv centrat pe lupta anti-Basescu si prea putin constructiv. Electoratul de dreapta va inclina, mai devreme sau mai tarziu, de la cei cu abordarea emotionale “stanga e rea” spre cei cu aborbari mai pragmatice care spun “iata ce voi face pentru tine”. PNL e prost plasat din acest puncte de vedere.
Daca electoratul de dreapta va opta pentru optimizare, PNL va fi partidul spre care se va indrepta. Dar, daca va dori mai mult decat atat, probabil va tinde spre una din celelalte 2 alternative.
nota p.atr. - esti aproape, Claudiu!
Paul Atreides
4th October 2010, 13:42
Mai multa flexibilitate in Codul Muncii. De acord, dar nu e prea simplist?
Postat in Corporate Governance de Emil Stoica
Guvernul pregateste din nou modificarea codului muncii, evident, tot prin ordonanta de urgenta sau prin asumarea raspunderii, lucru care imi miroase ca ceva facut pe fuga si cu multe bube. Dar, trecand peste acest aspect si peste norul de ceata ce invaluie noul cod al muncii, se pare ca modificarile vor fi in sensul unei flexibilitati mai ridicate a muncii, va fi mai usor pentru companii sa concedieze si probabil se vor elimina anumite conditii legate de obligatiile angajatorilor.
In acest fel se transfera mai multa responsabiltiate angajatilor, iar acest lucru este bun pentru competitivitatea firmelor si a economiei in general. Astfel de masuri sunt considerate si de tari cu probleme bugetare grave precum Spania sau Grecia.
Problema pe care o vad insa este aceea ce in timp ce se dau mai multe responsabilitati angajatilor nu li se dau si instrumente pentru o flexibilitate corecta a muncii.
Si aici vad doua lucruri in mod deosebit:
1. Daca va fi mai usor sa concediezi un angajat, ar trebui sa fie mai usor si sa angajezi pe cineva: birocratia la angajare ar trebui redusa, dar si taxele pe munca ar trebui reduse.
2. Pentru ca locul de munca nu mai este asa de sigur, in mod normal angajatii vor economisi mai mult, fie ca e vorba de asigurari private (gen de somaj) fie de pensii private. Ar fi de dorit ca fondul de somaj sa fie mai transparent si, eventual, administrat privat; de asemenea, cota pentru pensii private ar trebui sa creasca – si nu sa scada.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:43
PDL pe tobogan. Ce urmeaza dupa?
Postat in Info de Claudiu Minea
PDL coboara pe tobogan. Si nu doar in sondaje.
Prima sursa a caderii e reprezentata de masurile luate in sectorul bugetar. Reducerea salariilor bugetarilor cu 25% e o solutie de echilibrare a bugetului doar pe termen scurt. De la 1 ianuarie 2011, va re-incepe circul. Din pacate pentru PDL, consecinta este indepartarea unei parti din electorat, fara insa ca problema deficitului bugetar sa fie rezolvata pe termen mediu si lung. Solutia reala consta in reducerea personalului bugetar. PDL a fost incapabil sa o aplice sau nu a dorit.
A doua sursa a caderii e chiar locomotiva partidului, presedintele Traian Basescu. In ultima perioada, presedintele gafeaza incredibil, e neglijent in exprimare, ataca nejustificat categorii sociale intregi. Traian Basescu pare sa-si fi pierdut instinctul politic care l-a facut imbatabil. In ultimele 2 luni, Traian Basescu a facut mai multe gafe decat in restul carierei sale politice.
In sfarsit, a treia sursa a caderii – probabil cea mai grava dintre toate si care va face ca procesul sa devina ireversibil – consta in pierderea increderea propriilor sustinatori din societatea civila. Actiunea guvernamentala ineficienta, promovarea frecventa a unor oameni de o calitate indoielnica, refuzul de a se debarasa de clientela politica care capuseaza bugetul (macar in parte) au indepartat de PDL patura urbana educata si pro-initiativa privata, cea care a sustinut si adus la putere CDR (in 1992 la nivel local si 1996 la nivel national), Alianta DA (in 2004) sau PDL (in 2008 si 2009). Sunt oamenii care au fost si sunt intr-o opozitie organica fata de stanga, mostenitoarea vechiului sistemului comunist (FSN/FDSN/PDSR/PSD). Sunt oamenii care au sustinut din tot sufletul SCHIMBAREA. Sunt oamenii care si-au cautat in permanenta un simbol si un partid in care sa creada. Oamenii acestia au inceput sa abandoneze PDL-ul. Mai grav, PDL pare sa nu inteleaga un lucru simplu: acest electorat nu e proprietatea sa si nu ii va acorda la nesfarsit cecuri in alb.
Opinia majoritara a electoratului tinde, pe termen scurt, spre vechiul-noul PSD. Dar acesti oameni de dreapta, sustinatori ai libertatii, ai initiativei private, ai orientarii spre un stat de drept isi vor cauta un nou vector de actiune politica. Il vor cauta si il vor gasi, mai devreme sau mai tarziu. Inca nu stim daca vor reusi sa il si aduca rapid la putere, dar va fi suficient pentru ca PDL-ul sa scada sub 10% la vot. Adica sa devina o forta politica marginala.
Care ar putea fi acest nou vector politic? Alternativele sunt trei. Dar despre ele, in 3 postari dedicate.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:44
Scurtul drum al zilei catre noapte (III)
Postat in Corporate Governance,Ecologie de Dragos Popa
Dupa ce in primul volet vorbisem de problematica Peak Oil iar in cel de-al doilea despre posibile schimbari ale modului de gandire induse de aceasta, incheiasem cu promisiunea ca vom discuta si de cateva exemple practice. Inainte de a trece insa la acestea, as vrea sa mai punctez cateva elemente ce tin de schimbarea de mentalitate, in speta de acea trecere de la mentalitatea de abundenta la cea de frugalitate, miscare ce pare a se accentua in ultima vreme.
Acest lucru transpare si din Global Student Study, facut public de IBM pentru prima oara in 2010, in completarea traditionalului Global CEO Study. Bazat pe raspunsurile a 3619 de studenti din peste 40 de tari, din care 50% provenind din tari in curs de dezvoltare (America Latina, Asia Pacific -ex Japonia, Orientul Mijlociu si Africa), studiul atrage atentia asupra unor diferente crescande de mentalitate la nivel de generatii succesive,. Astfel, pe langa multe similaritudini ale modului de gandire al studentilor/viitorilor leaderi provenind din “Generatia Y” cu cel al actualilor CEO (in principal cresterea complexitatii si importanta leadershipului creator), analiza comparativa a celor doua studii captureaza o fractura generationala semnificativa atunci cand vorbim de importanta pe care noua generatie o acorda problemelor ecologice si mai ales raritatii resurselor. Aflam ca viitorii leaderi cred in proportie de 65% ca raritatea resurselor va provoca modificari in structura organizationala a companiilor, comparativ cu doar 29% din actualii CEO…
Discrepanta la acest capitol este cea mai mare in America de Nord, unde studentii cred, in proportie de 3 ori mai mare decat actualii CEO, ca raritatea resurselor va avea un impact semnificativ, in proportie de doua ori mai mare ca problemele de mediu sunt un factor extern important si, cu 54% mai mult decat actualii manageri ,ca asteptarile clientilor pentru responsabilitate sociala vor creste…
Divergentele de viziune intre generatii aduc in focus un model de crestere ce ia in considerare valentele frugalitatii, elementele sociale si importanta crescanda a consumatorului. Este vorba de modelul “More for less for more” (M4L4M), care pune accentul pe mai multa valoare adaugata la nivelul clientului, pentru un cost mai mic al produsului vandut, produs adresat unui numar mai mare de oameni,. La antipod se situeaza modelului de business reprezentativ pentru era risipei – “More for more” – care taxeaza clientului mai multi bani pentru produse ce consuma mai multe resurse. Modelul “More for More”, inca favorizat de actualii CEO, este rejectat din ce in ce mai mult de catre consumatori, care au inceput sa puna accent pe frugalitate si pe probleme de mediu, intr-un context in care resursele sunt din ce in ce mai rare si mai scumpe.
O alta strategie de crestere in contextul erei frugalitatii, foarte familiara romanilor, este cea a improvizatiei creative, rezultand intr-o solutie functionala, obtinuta cu un minim de resurse. Aceasta strategie, pe care indienii o denumesc Jugaad, nu e nimic altceva decat rezultanta acelui “low tech dar functional si usor de intretinut” vs “high tech, overkill, scump si complex” si a “cooperarii vs concurenta” despre care vorbeam in voletul anterior al trilogiei. Cei de pe blogurile Harvard Business Review privesc mai in detaliu la acest model de crestere, sintetizand aici niste elemente comune in strategiile acelor companii ce il aplica.
Revenind la partea “practica”, despre care vorbeam in voletul anterior, as pleca de la o constatare pe cat de simpla pe-atat de importanta, si anume ca mama natura a avut timp sa experimenteze vreme de miliarde de ani pentru a obtine niste sisteme extrem de eficiente la capitolul randament energetic.
Ca atare, in logica Jugaad-ului mentionat mai sus, cel mai simplu mod de a gasi solutii intr-un context de frugalitate este sa imiti strategiile si sistemele ce functioneaza si au fost testate in natura. Aceste solutii fie ca e vorba de agricultura organica, de tehnici de conservare/colectare a apei, arhitectura ecologica sau utilizarea surselor de energie reinnoibile au fost adunate, in mare parte, in conceptul de permacultura. Permacultura (“permanent culture/agriculture”), asa cum a fost ea definita de Bill Mollison si David Holmgrem, pune accentul pe strategii de dezvoltare durabila, bazate pe integrarea relatiilor dintre apa, sol, plante, animale/insecte/microorganisme, climat si asezarile umane.
Deoarece subiectul permaculturii este mult prea vast pentru a face obiectul unui singur articol, voi trece in revista doar cateva exemple, insistand in principal pe partea de agricultura, unde impactul peak-oil se va resimti cel mai dureros.
Forest Gardening
Forest gardening-ul este o modalitate de a proiecta o gradina astfel incat sa imite structura si relatiile dintre specii le pe care le putem gasi intr-o padure, cu scopul de a obtine un randament global ridicat si un ecosistem variat si rezistent, ce necesita putin efort pentru mentenanta, autointretinandu-se in cea mai mare parte. Randamentul ridicat se refera la sistem privit in ansamblu (obtii pere, nuci, kiwi, afine si plante medicinale cu o investitie mai mare la inceput si un minim de mentenanta pe parcurs) si nu la randamentul pe un anumit fruct, ca la o monocultura.
Intregul concept pune accent pe diversitate, pe legaturile dintre diversele parti componente ale sistemului (plante, insecte, pasari, animale, sol, microrganisme) si pe combinarea acestora astfel incat sa se stimuleze una pe cealalta, ducand la un rezultat mai mare decat suma partilor si la un sistem rezistent la diverse boli, daunatori sau schimbari bruste. Structura duce conceptul de plante companion, ce se sustin una pe cealalta in procesul de crestere – prin fixarea nutrientilor in sol, prin alungarea daunatorilor/atragerea de insecte benefice sau combaterea buruienilor (vezi combinatiile conoscute la noi la tara de porumb cu fasole sau three sisters la indienii americani) – la un nivel de complexitate mult mai ridicat. Forest gardeningul ia in considerare arhitectura verticala a ecosistemului (de la sol/subsol pana la varii nivele de inaltime), selectarea combinatiilor de plante astfel incat sa se minimizeze competitia intre ele si sa se maximizeze utilizarea resurselor, lantul trofic/inter-relationarea microorganismelor si ciupercilor (soil food web, un concept asupra caruia sper sa pot reveni in viitor) in sol/subsol, precum si modele de succesiune a plantelor, necesare pentru a asigura flexibilitatea si capacitatea ecosistemului de a raspunde la schimbari.
In practica, daca v-a speriat “padurea” din “forest garden”, trebuie sa stiti ca forest gardening-ul se poate face pe suprafete plecand de la 150 mp pana la aproape un hectar, in orice zona climatica (desi in climatele extreme rezultatele sunt mai greu de obtinut) inclusiv in Romania. Mai mult decat atat,”gradina din padure” poate fi proiectata ca sa aiba un randament mare sau o diversitate mare si o nevoie de intretinere mica, cu un accent mai mare pe fructe, sau pe nuci, “berries” ori plante medicinale, toti acesti parametri combinati in extrem de multe variante. Pentru cei dornici sa exploreze in detaliu recomand “Edible Forest Gardens” (nu-i ieftin) sau internetul si YouTube ( aici, aici sau orice alte exemple similare). Iar daca vreti sa treceti la practica, incepeti de pe acum, dureaza ani de zile pana cand o astfel de gradina ajunge la maturitate.
Pesticide naturale
Cand vorbim de impactul peak oil asupra agriculturii intensive nu putem uita si problema pesticidelor, si ele un produs (poluant si toxic pentru mediu) al industriei chimice, in stricta dependenta de petrol. O solutie posibila la pesticidele clasice ne sugereaza Paul Stamets, care, in cartea sa “Mycelium Running, How mushrooms can help save the world“, povesteste despre pesticidele fungale, 100% naturale si eficiente pe termen lung.
Pe scurt, manipuland culturile unei ciuperci care se gaseste in sol (Metarhizium Anisopliae) si care actioneaza ca un parazit pentru diverse insecte, omorandu-le prin sporii sai, Stamets a reusit sa obtina o tulpina care emite spori cu o intarziere de cateva saptamani, pacalind astfel mecanismele de aparare naturala care in mod normal permit furnicilor sa recunoasca astfel de paraziti. Folosindu-se de orez amestecat cu myceliumul ciupercii ca momeala, Stamets a reusit sa infesteze furnicile dulgher care atacasera structura de lemn a casei sale, astfel incat acestea au transportat myceliumul in musuroi, contaminand si distrugand intreaga populatie in cateva saptamani, atunci cand sporii ciupercii au aparut. Mai multe detalii tehnice aici iar pe TED puteti urmari un documentar foarte interesant despre aceasta speta, dar si despre cum ciupercile pot reface solul contaminat, ajuta la reimpadurire, au puternice proprietati antibiotice si antivirale (inclusiv impotriva gripei – chiar si tulpinei H5N1 – si variolei) putand chiar neutraliza neurotoxinele continute in armele chimice.
Constructii eficiente energetic la costuri mici
In contextul cresterii costurilor energetice auzim din ce in ce mai des despre acele case pasive, cladiri ce sunt construite pentru a utiliza in mod optim si natural energia soarelui, captand-o, distribuind-o in interior si conservand-o astfel incat sa necesite cat mai putina incalzire din surse fosile pe vreme de iarna ,dar mentinand o temperatura agreeabila vara. Principiile din spatele unor astfel de constructii sunt putin mai complexe si nu voi intra in detalii aici, decat ca sa atrag atentia asupra unei aplicatii in domeniul serelor pasive, venind din China.
Constructia este extrem de simpla fiind compusa dintr-un zid gros cu un acoperis partial, pe partea de nord, si o structura de bare metalice arcuite orientata spre sud, lungi de vreo zece metri, acoperite cu o foaie de polietilena transparenta si cu o patura termoizolatoare pe deasupra pe vreme de noapte. Zidul de pe nord are rolul de absorbant al energiei solare pe timp de zi si de difuzor al acesteia pe timp de noapte, patura termoizolatoare limitand pierderile de caldura. Aceste structuri sunt pe cat de simple pe-atat de eficiente, permitand o diferenta de temperatura de 30° intre exteriorul si interiorul serei pe timp de iarna friguroasa (temperaturi de la -20° la -30°), fara nici o sursa de incalzire! Agricultorii din Popesti Leordeni care mai au sobe prin solarii pot gasi detalii aici sau aici…
Tehnologii low cost pentru energie reinnoibila
In ciuda faptului ca majoritatea solutiilor existente din domeniul fotovoltaicelor sau a eolienelor au un randament destul de scazut si o fiabilitate inca slaba (au spus-o altii mai bine aici, aici si aici), exista si initiative care pun accentul pe solutii inovative si low cost pentru producerea energiei reinnoibile. O abordare interesanta, ce ramane inca a fi dovedita in totalitate, o reprezinta tehnologia panoului eolian bazat pe vibratiile provocate de vant (“flutter effect“). Cei de la Humdinger Wind prevad lansarea pe piata a unor panouri modulare, de la dimensiunea unor micro celule pana la module unitare ce se pot combina in panouri de 1m/1m. Conform declaratiilor companiei, aceste solutii ar fi de pana la 10 ori mai eficiente decat produsele actuale, generand energie incepand cu viteze ale vantului de 3.5m/s. Toate acestea la costuri mici (targetul fiind de 1$/W), un panou eolian ce genereaza 7kwh/luna (la viteze ale vantului de 6m/s…) costand in jur de 100$. Asteptam cu nerabdare lansarea lor in productia de serie si testarea intensiva in practica…
In incheiere, ca si in cazul voletului anterior, vroiam sa spun ca aceasta lista de exemple nu se doreste nici pe departe a fi exhaustiva si nici nu are pretentia de a fi ordonata in ordinea importantei , putand fi completata cu multe astfel de cazuri. Menirea ei este mai degraba sa arate ca inventivitatea umana lucreaza cu spor atunci cand este stimulata si ca, poate cu putin noroc, e in stare sa ne puna la dispozitie uneltele adaptate unei ere a frugalitatii, astfel incat dupa noapte sa urmeze o alta zi…
Paul Atreides
4th October 2010, 13:45
Ce model de societate ne dorim?
Postat in Corporate Governance de Emil Stoica
Intrebarea este extrem de grea pentru ca raspunsul ar incapea in mai multe carti ce ar umple o intreaga biblioteca.
Pentru a putea raspunde trebuie sa ne gandim ce anume vrem ca model de societate si cum interesele societatii se suprapun pe interesele individuale. In plus, care ar fi exercitiul social de care avem nevoie?
Societatea ideala pe care cred ca ne-o dorim cu totii este una care nu numai ca isi propune, dar si asigura bunastarea tuturor. Ceea ce fiecare individ isi doreste este bunastarea individuala. Logic, interesele societatii si ale individului ar trebui deci sa se suprapuna.
Fiecare cetatean isi defineste propriul ideal de bunastare individuala, de confort. Unii isi definesc bunastarea prin numarul de case pe care le detin, prin numarul de masini si prin intinderea proprietatilor. Altii insa isi definesc bunastarea prin timpul pe care il au la dispozitie sa pentru drumetii, pentru lectura, pentru distractie sau prin timpul si resursele pe care le aloca pentru ajutorarea altora.
Problemele apar atunci cand suma definitiilor de bunastare a celor 22 de milioane de romani este mai mare decat resursele aflate la dispozitie. Resursele sunt limitate. Si atunci apar conflicte: unii incep sa fure de la altii sau, mai rau, sa dea in cap vecinului. De aceea avem nevoie de un arbitru si, pentru ca suntem oameni, am inventat societatea. Societatea este arbitrul in alocarea resurselor.
Iar orice societate care se considera dezvoltata trebuie sa aiba reguli de functionare. In trecut era un rege / voievod / dictator, etc. care taia si spanzura. Un astfel de model de societate este riscant. Din cauza asta un sistem de guvernare prin care vocea fiecarui individ este exprimata iar actele de guvernare reprezinta vointa majoritatii este de preferat. Societatea are reguli si tot socitatea – prin institutiile sale – se asigura ca regulile pot fi si sunt urmate de catre toti cetatenii. Iar asta inseamna, inevitabil, o alocare echitabila a resuselor.
Stiu ca multi se simt dezamagiti de democratia din Romania, stiu ca multi au avut mari asteptari in 1990, in 1996 sau in 2004 doar pentur ca aceste sperante sa fie risipite.
Raspunsul exercitiului social nu poate fi decat implicarea individuala. Rolul societatii este acela de a fi arbitru, de a asigura bunastarea tuturor. Toti, intr-o democratie, trebuie sa intelegem ca bunastarea individuala este legata de bunastarea tuturor. Iar asta inseamna educatie, educatie, educatie. Nu numai educatia ce are loc la scoala azi, dar si educatie politica, economica, sociala, medicala, ecologica, etc. Educatia nu este exclusiv formala (prin Ministerul Educatiei – care ar putea face mult mai mult), ci si prin alte institutii: presa, biserica, ONG-uri, bloguri individuale, discutii cu vecinii.
Repet, intr-o democratie, bunastarea individuala este legata de bunastarea tuturor. Educatia asigura alocarea mai eficienta a resurselor, fie ele materiale sau umane. Cum resursele materiale sunt limitate, o crestere a bunastarii este legata direct proportional de o crestere a nivelului educatiei. De exemplu, un sistem medical mai eficient se poate obtine si cu mai putin pacienti pentru ca cetatenii au educatia necesara sa aiba grija mai mult de sanatatea lor: printr-o alimentatie mai sanatoasa, prin evitarea oricarui exces sau prin mai mult sport.
Desigur, educatia nu este un proces ce va dura 2 satpamani, ci probabil decenii. Nu trebuie sa asteptam rezultate imediate, trebuie sa le cerem, asta da, este normal sa cerem rezultate imediate, dar, realist va dura ceva…
Paul Atreides
4th October 2010, 13:46
Cresteti TVA la 25%, reduceti corespunzator cota unica, eliminati subventiile, privatizati, eliminati falsii invalizi si mariti varsta de pensionare.
Postat in Corporate Governance de Emil Stoica
Curtea Constitutionala nu este de acord cu scaderea pensiilor. Conteaza mai putin daca are sau nu dreptate, deciziile Curtii se executa.
Tot in constitutie scrie ca Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare..
Cum avem deficit bugetar de 7-8% din PIB in urma ultimelor masuri (mai putin reducerea pensiilor), aceasta gaura trebuie acoperita.
Principiul numarul 1 ce nu trebuie uitat este destul de clar: motorul cresterii economice vine din sectorul privat, sectorul public fiind prea corupt pentru a deveni eficient in urmatorii 5 – 10 ani.
Asadar, motorul cresterii economice trebuie turat: trebuie sa scada impozitele pe munca si pe profit. Aceste scaderi pot fi compensate prin cresterea TVA pana la 25% (limita maxima a UE) astfel incat totalitatea banilor pentru consum sa nu scada. In acest fel producatorii romani vor avea un avantaj competitiv si se vor dezvolta in dauna importurilor. Astfel, balanta comerciala se va echilbra, cu impact asupra cursului de schimb. Intarirea cursului de schimb va duce la compensa cresterea inflatiei datorata de cresterea TVA. O crestere a TVA taie practic din veniturile celor nefiscalizati si compenseaza anularea scaderii cu 15% a pensiilor.
Alte posibile masuri:
- eliminarea / reducerea subventiilor: de exemplu pentru transportul in comun
- cresterea varstei de pensionare
- banii economisiti prin cresterea varstei de pensionare pot fi folositi de contribuabili pentru pensii private, astfel incat daca cineva vrea sa iasa la pensie la 55 de ani, sa contribuie din propriul buzunar pentru asta
- privatizarea — mai multe detalii aici. Privatizarea – corelata cu reducerea impozitelor pe munca si activitati economice – va aduce investitii, economia va fi relansata.
- controlarea celor 920.000 de pensionari de invaliditate. Probabil doar 200.000 sunt intr-adevar invalizi si poate ar merita mai multi bani decat primesc acum, insa nu pot pentru ca 720.000 dau spaga la medici si alte autoritati pentru a capata aceste beneficii. Hotii trebuiesc pedepsiti si banii recuperati
- reducerea fondului de salarii pentru bugetari nu cu 25%, ci cu 30%.
Acestea ar fi niste masuri ce pot fi luate in 2-3 saptamani.
Principiul numarul 2 este buna guvernare: eliminitati statul clientelar! Statul clientelar se pooate reduce prin privatizari si prin reducerea fondului de salarii de la stat. Insa nu va fi suficient. E nevoie de vointa politica, iar vointa politica nu poate veni decat daca alegatorii isi doresc asta.
Paul Atreides
4th October 2010, 13:47
Rezolvarea dezechilibrelor bugetare
Postat in Info,Reforma de Claudiu Minea
Bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale ale Romaniei sunt intr-un deficit cronic. Mai devreme sau mai tarziu, mai rapid sau mai lent, deficitul va trebui eliminat sau redus la niveluri finantabile. Care sunt alternativele?
1. Cresterea economica
O crestere economica suficient de rapida, care sa duca la cresterea PIB-ului si implicit al incasarilor la bugete, ar putea face ca raportul dintre venituri si cheltuieli sa se echilibreze. Dar – nota bene! – doar daca cheltuielile nu vor intra din nou pe o panta de crestere accentuata ca in 2007-2008.
Personal, ma indoiesc ca vom avea o crestere economica suficient de viguroasa, in urmatorii 8-10 ani, pentru a absorbi deficitele.
2. Cresterea taxelor
Este a doua posibilitate. Trecand peste intrebarea ideologica “ce fel de tara vrem sa avem” (asta e o discutie separata si mult mai interesanta – poate cu alta ocazie), ramane intrebarea cat poate fi cresterea de x% a taxelor care sa ne aduca o crestere de x% (minus o marja rezonabila) a veniturilor la bugete.
O crestere usoara a taxelor poate aduce mai multi bani la bugete. Dar cred ca e iluzoriu sa speram ca va fi singura solutie, pentru ca (1) deficitele sunt prea mari si (2) concurenta fiscala a statelor din zona Romaniei este destul de puternica.
3. Reducerea cheltuielilor
Mai trebuie sa asteptam doar o saptamana pentru a stii daca e o varianta aplicabila (pentru salarii si pensii). O alta modalitate de reducere a cheltuielilor este in zona cheltuielilor materiale – intrebarea cheie este daca exista vointa politica pentru asa ceva.
4. Inflatie
Daca masurile de reducere a cheltuielilor bugetare vor esua, singura solutie pentru reducerea deficitului va fi prin inflatie. Este solutia ce mai simpla, care nu are nevoie nici de acordul opozitiei, nici a sindicatelor. Si nici macar a majoritatii parlamentare. Asta inseamna – probabil – intre 5 si 10 ani de inflatie de circa 20%, posibil cu puseuri spre 50%.
Personal, sunt adeptul variantei 3 (reduceri de salarii si pensii pe termen scurt, reducere de personal, verificarea pensionarilor pe caz de boala, reducerea cheltuielor materiale la bugete prin reducerea preturilor de achizitie – lista e lunga si nu e aici momentul detalierii).
Pe de alta parte, cred ca varianta cea mai probabila este 4. Chiar daca asta ne va arunca cu 10 ani in urma, cand ne chinuiam sa aducem inflatia sub 10%. Clasa politica nu a demonstrat ca ar avea vointa de a lua taurul de coarne.
Voi ce credeti ca va fi?
Paul Atreides
4th October 2010, 13:49
de la televizor. sau cum mass-media propaga prostia
Citim, zâmbim, ne întristăm și aproape nu ne vine a crede:
Vineri 17 septembrie seara și sîmbătă 18 septembrie dimineața Realitatea TV a transmis în mod repetat următoarea informație:
Casa matematicianului Babeș Bolyai din Timișoara nu poate fi reabilitată deoarece nu se află pe lista monumentelor istorice. Matematicianul Babeș Bolyai a descoperit teoria geometriei neeuclediene.[…]
Dacă cineva își propunea să inventeze un text cît mai semnificativ pentru starea actuală de incultură în care se află o mare parte a populației, greu ar fi putut să nimerească unul mai potrivit decît cel de mai sus. Dar faptul cel mai grav, generator de comic involuntar, este inventarea unui matematician, pe nume „Babeș Bolyai“, obținut prin combinarea a două nume de savanți reali: Victor Babeș și János Bolyai. „Babeș“ nu este deci prenumele marelui matematician „Bolyai“ – cum crede redactorul respectivului post de televiziune și cum cred poate mulți alții. Mă bazez pe faptul că elevii nu află în școală despre existența geometriilor neeuclidiene și deci nici despre autorii acestor geometrii. Nu știu care este situația lui Victor Babeș, un pionier al bacteriologiei, coautor al primului tratat de bacteriologie din lume, publicat la Paris. Bănui că e mai bună decît a lui Bolyai, bacteriologia și microbiologia par a fi mai cunoscute decît geometria, dar mă tem că nici despre el nu prea se află în școală. Redactorul cu pricina, în mod evident, este la fel de ignorant în materie de Babeș ca și în materie de Bolyai; el auzise de Universitatea al cărei nume alătură cele două cuvinte, de unde a dedus că primul este prenume, iar al doilea nume; faptul că între ele era o cratimă a trecut neobservat sau pur și simplu nu i s-a sesizat semnificația (alt semn de incultură). Dar, cine știe? Nu cumva redactorul televiziunii nu a făcut decît să preia prostia altuia? Această eventualitate a unei ștafete de bazaconii (preluarea necritică a unei bazaconii tot bazaconie este) agravează situația. Amploarea ignoranței nu poate fi evaluată, dar o putem bănui, din moment ce timp de atîtea ore, bazaconia a fost prezentă pe ecran. Dacă acum îl avem pe matematicianul Babeș, mîine l-am putea avea pe bacteriologul Bolyai – totul e posibil.[…]
Din Dilema Veche.
PS Unul dintre motivele pentru ca nu (mai) am imbecilizor televizor de ani buni.
sursa:c.stoenescu
Paul Atreides
4th October 2010, 13:52
România risipită
Motto:
“N-a fost aici cand a murit tatal ei. S-a intamplat dupa doua luni de la plecarea ei. Am hotarat amandoi sa-i nu spunem. Era sansa ei. Nu-i puteam perturba viitorul asa ca a fost unul din sacrificiile parintilor pentru copilul lor. Speram amandoi sa aiba sansa sa ramana acolo.”
Aseară, târziu (târziu pentru mine, adică pe la 11 din noapte, că pentru voi era cam unu, adicătele dimineața extrem de devreme ) am reușit să fac o trecere pe potecă înainte de culcare.
Cu ochii cârpiți și căscând harnic, am cetit vorbe care m-au atins cum rar se poate.
Primul impuls a fost să fac din respectivul comentariu o postare în sine. Merită cu prisosință. Dar parcă am un pic de jenă să bat în piroane pe gard o pânză atât de delicată, desenată cu atâta sensibilitate și bun simț. Așa că deocamdată o las la locul ei, așa cum a fost pusă, intre celelalte vorbe ale prietenilor, indicând-o doar ca pe un prețios sit ce e bine de cunoscut dat trebuie și pastrat cu grijă : “A hotărât să nu se mai întoarcă.” de Mihaela.
Mi-am amintit că în urmă cu ceva vreme, după o discuție în care un tip care mi-a spus crezul lui de viață franc și fără menajamente, mă întrebam dacă nu cumva noi ăștia de o ținem mațu-gaia cu corectitudinea, onestitatea, cinstea …și alte chestii de gen, batem câmpii ca niște inadaptați depresivi.
Dacă nu cumva realitatea crudă e că lumea e formată în majoritatea ei covârșitoare din lepre diabolice ca Vântu, nemernici demagogi ca Antonescu, filfizoni șmecheri ca Ponta, sau jigodii intelectuale ca armata de artiști ai literelor și imaginilor ce-i slujesc cu sârg pe cei deja menționați.
Iar noi suntem niște accidente sociale.
Dacă nu cumva suntem niște demodați decrepiți pentru care modul în care lumea funcționează nu este corect înțeles.
Poate că secretul obținerii succesului în viață este să minți credibil, chestie pe care, printr-un anomalie genetică, suntem incapabili s-o aplicăm. Așa cum nu putem zbura fără avion anexă sau nu putem mișca solnița cu privirea deși ne zgâim la ea până ne dau lacrimile. Afară din casă.
Ca urmare a frustrării că noi nu putem fi atât de nemernici, ne manifestăm nemulțumirea față de ei, față de cei ce urmează animalic regulile supraviețuirii în jungla de asfalt. Față de cei care fură, mint, păcălesc, înșeală, iși fac legi preferențiale prin care să oblige restul societății să muncească pentru ei și-și râd de proștii ca noi.
Și ca de fiecare dată, răspunsul pe care mi l-am dat a fost același.
Nu noi greșim.
Chestia e că atâta vreme cât trăiești înr-o societate în care reușita este rezultat al minciunii și înșelătoriei, prin selecție naturală, mințile inteligente vor căuta să se adapteze contextului și se vor plia pe normele necesare pentru a accede la nivelele superioare. Fie ele beneficii materiale și/sau poziție socială.
În România cred că actualmente încă este un asemenea tip de societate.
Este o luptă acerbă de supraviețire a organismului social mutant format din copii xerox SH ale “omului nou” rezultat mai degraba al efectului indirect provocat de îndobitocirea comunistă. Omul cu conștiința strâmbă, cu mintea schimonosită nu atât de învățământul politico-ideologic bătut cu ciocanul în mințile tulburi cât de modul în care societatea a funcționat efectiv în acea perioadă.
Atunci când totul în jur era o imensă minciună.
Și asta era normalitatea zilnică.
Era normal să auzi, să vezi și să spui cu gura ta lucruri care nu aveau legătură cu realitatea.
- Tata, m-a întrebat la școală, cine este tovarășa Elena Ceaușescu ?
- Este un mare om de știință și este soția președintelui nostru, tovarășul Nicolae Ceaușescu, tată.
Că doar nu erai tâmpit să faci din copil un paria, un rebut al sistemului, un inadaptat social.
Cu tristețe trebuie s-o spun, dar ceea ce s-a schimbat în ultimii 20 de ani în România a fost extrem de superficial. Și nu vorbesc de conducerea politică, de sistemul juridic, de raportul dntre stat și cetățenii săi. Acolo este doar vârful aisbergului. Acolo e doar ceea ce e vizibil.
Societatea românească e bolnavă în profunzime.
Conceptul conform căruia o viață fericită este aceea în care câștigi bani (cât mai mulți) fără să muncești este încă la loc de cinste în România lui 2010.
Neimplicarea oamenilor în activități economice deși se pretind harnici, neacceptarea măsurilor de austeritate evident necesare, deși se pretind corecți, inapetența pentru participarea activă la viața politică atunci când pot determina mersul societății în următorii 4 ani, deși se pretind civici, toate sunt fațete ale aceluiași ciob de sistem social mutilat de comunism, spart acum, dar sclipitor.
Dar e o problemă. Faptul că lumea normală este cea în care adevărul are sens, în care succesul înseamnă nu să ceri, ci,dimpotrivă, să oferi, în care oamenii se respectă reciproc (inclusiv pe sine) , se vede mai greu din interiorul sistemului. Așa cum nu poți mișca barca în care te afli împingând cu picioarele in pragul interior.
Pentru a reuși asta ai nevoie de un sistem de referință exterior. Un punct de sprijin.
Cred că cei ce au ieșit au privilegiul unei asemenea noi perspective de înțelegere a lumii.
Care privilegiu însă se plătește.
Și nu e ieftin.
Ne putem plânge că prețul e prea mare.
Putem returna produsul și reveni la punctul de plecare.
Dar oare odată ce ai văzut, înțeles, apreciat, noua perspectivă, mai poți fi același dinaintea experienței ?
Iar dacă ești altul, ce șanse mai ai să performezi în ambientul nefiresc din care ai plecat ?
Viq
sursa:copaculdinpadure
Paul Atreides
4th October 2010, 13:54
Cât primește și cât cheltuiește un român
Autor: Ana Bâtcă
Un român are venituri lunare, în medie, de 806 lei și cheltuiește 705 lei pe lună, arată datele Institutului Național de Statistică (INS) pentru cel de-al doilea trimestru al acestui an. Din veniturile totale, 691 lei sunt în bani, iar restul de 115 lei sunt venituri în natură. La nivel de familii, veniturile lunare medii se cifrează la 2.337 lei, din care 2.005 lei venituri în bani, iar 332 lei în natură.
Sursa: Razvan ValcaneantuLa nivel de familii, veniturile lunare medii se cifrează la 2.337 lei, din care 2.005 lei venituri în bani, iar 332 lei în natură.
Salariile, cea mai importantă sursă de venit
Salariile și celelalte venituri asociate lor reprezintă cea mai importantă sursă de venituri, 50,7% din veniturile totale. Un sfert din sumele care intră în bugetul familiei provin din prestații sociale, 3,3% din agricultură, iar 2,9% din activități neagricole independente. Veniturile din proprietate și din vânzări de active din patrimoniul gospodăriei contribuie cu doar 1,8% la suma totală.
Veniturile totale medii pe o gospodărie din mediul urban au fost cu 36% mai mari decât ale gospodăriilor din mediul rural și cu 12,7% mai mari față de ansamblul gospodăriilor. În orașe, veniturile gospodăriilor provin în proporție de 62,4% din salarii și de 23,9% din prestații sociale. Veniturile în natură reprezintă 7,6% din total.
În mediul rural, principala sursă a veniturilor gospodăriilor rămâne producția agricolă, care asigură o treime din totalul veniturilor. Mai mult, aproape un sfert din totalul veniturilor reprezintă consumul de produse agroalimentare din resurse proprii. Veniturile bănești din agricultură asigură numai 8,5% din veniturile gospodăriilor de la sate.
Pe ce se duc banii
Cheltuielile totale ale românilor reprezintă 87,5% din veniturile totale, arată datele INS. Ceva mai puțin de trei sferturi din cheltuielile totale merg pe consumul de mâncare, de bunuri nealimentare și servicii.
Produsele alimentare și băuturile nealcoolice dețin, în medie, 41,4% din consumul gospodăriilor. Totodată, 19,3% din cheltuielile de consum merg pentru locuință: apă, energie electrică și termică, gaze naturale, combustibili, mobilier, dotarea și întreținerea casei.
Banii plătiți statului sub formă de impozite, taxe, contribuții și cotizații reprezintă 16,3% din cheltuieli. Pentru nevoile legate de producția gospodăriei (hrana animalelor și păsărilor, plata muncii pentru producția gospodăriei, produse pentru însămânțat, servicii veterinare etc.) românii pun la bătaie 6,7% din cheltuielile totale.
Cheltuielile pentru investiții, pentru cumpărarea sau construcția de locuințe, pentru achiziția de terenuri și echipament necesar producției gospodăriei sau cumpărarea de acțiuni au o pondere mică, de numai 1,8%, arată datele pentru trimestrul al doilea din 2010.
sursa:evz
Paul Atreides
4th October 2010, 13:56
O zi obișnuită – 4 Octombrie / “stupiditatea candidatului din umbră”
Bună dimineata intr-o zi de luni, inceput de saptamana. Astazi vom avea la Bucuresti o minima termica de 5°C, si o maxima termica de 16°C, umiditate: 94%. In cea mai mare parte insorit, moderat si racoare. Curs valutar BNR valabil azi: 1 EURO = 4. 2672 RON (-0.0002 RON); 1 USD = 3. 1061 RON (-0.0193RON); 1 EURO = 1. 3738 USD; (+0.0084).
FMI, principalul finanțator al României, estimează necesarul de bani al țării pe 2011 la 38 mld. euro, în creștere cu circa 700.000 de euro față de 2010, dar cu aproape11 mld. euro mai puțin decât vârful din 2009. Aproape 19 mld. euro vor fi necesare pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt scadente, din care 9,6 mld. euro în contul băncilor și numai 3,9 mld. euro în contul statului. La acestea se vor adăuga datorii pe termen mediu și lung de 10,8 mld. euro care ajung la maturitate anul viitor. Pe acest segment, companiile vor avea cel mai mult de plătit/refinanțat, adică 5,2 mld. euro, urmate de bănci cu 4,7 mld. euro, în timp ce statul va avea nevoie de 0,9 mld. euro. Pe lângă toate acestea, FMI estimează un necesar de finanțare a deficitului de cont curent de aproape 7 mld. euro. De asemenea, România va avea de acoperit ieșiri nete de capital aproximate la 1,6 mld. euro, incluzând investiții în acțiuni, derivative sau alte instrumente. Mai multe puteti citi, aici.
Dosarele Fondului Național de Investiții (FNI) sunt mutate de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cea care a judecat recursul în cazul procesului FNI, la Tribunalul București, care urmează să reanalizeze partea referitoare la unele părți vătămate constituite ca părți civile în faza de urmărire penală. ÎCCJ a decis în cadrul deciziei din 4 iunie 2009 privind dosarul FNI trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul București, cu privire la unele părți vătămate constituite ca părți civile în faza de urmărire penală și necitate la instanța de fond și de apel. Judecătorii au casat atunci, în parte, decizia Curții de Apel București (CAB), constatând greșita achitare a inculpatului Andrei Marius pentru complicitate la înșelăciune, precum și a altor inculpați din dosar. Prin decizia de atunci, ÎCCJ a decis menținerea pedepsei de 10 ani de închisoare cu executare pentru Ioana Maria Vlas, în dosarul privind prăbușirea FNI. Instanța supremă a stabilit că AVAS nu este parte responsabilă civilmente în proces, astfel că nu instituția este obligată să îi despăgubească pe investitorii FNI. Ioana Maria Vlas a recunoscut că este vinovată de abuz în serviciu, însă a susținut că a fost constrânsă moral să acționeze în acest mod, ca administrator al SOV Invest. (Sursa:Agerpres)
Prețul gigacaloriei va rămâne, în această iarnă, la 100 lei plus TVA, iar subvenția va fi acordată pentru toți bucureștenii, a anunțat duminică, într-o conferință de presă, primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu. ‘În urma unei analize serios făcute, am decis suportarea subvenției la gigacalorie și în această iarnă, pentru toți bucureștenii’, a precizat Oprescu, subliniind că efortul bugetar va fi de 226 milioane lei (52 milioane euro), până la finele iernii. Acesta a menționat că reorganizarea RADET a început de un an, printr-o evaluare ale cărei concluzii vor fi prezentate CGMB săptămâna viitoare și care vor sta la baza unor măsuri de reorganizare a servicului pentru ca anul viitor să nu mai existe probleme. Sorin Oprescu a spus că evaluatorii au propus o concesionare a RADET. (Sursa:Agerpres)
Președintele PNL, Crin Antonescu, a declarat, duminică, la ProTv, în emisiunea “După 20 de ani”, că nu ar susține candidatura guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, la Președinția României, el transmițându-i acestuia să nu mai facă afirmații generale, “de neatacat din Patagonia până în Suedia”.Solicitat să comenteze afirmațiile recente ale guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, referitoare la insuficiența intențiilor bune, la capcana populismului din discursul public și la drumul spre iad, Antonescu a opinat că acestea au o “generalitate strivitoare”. “Afirmațiile ex catedră ale guvernatorului sunt greu de comentat sau de infirmat. Au o generalitate strivitoare”, a spus Antonescu la Pro TV , care a adăugat că spusele lui Isărescu privind creșterea tendinței de a promite mai mult din cauza apropierii alegerilor reprezintă “un adevăr general” la care subscrie. Întrebat textual dacă ar susține candidatura lui Isărescu la funcția supremă în stat, președintele liberal a dat un răspuns negativ, dar nu a detaliat. (Sursa:Mediafax) Imbecil sinistru acest adolescent batran!
Ministerul britanic al Afacerilor Externe a anunțat duminică o actualizare a avertismentului către britanicii care călătoresc în Franța și Germania, cu privire la o “puternică amenințare teroristă”. Serviciile de informații occidentale au dejucat proiecte de atentate legate de al-Qaida, în mari orașe din Marea Britanie, Franța și Germania, în stilul celor comise la Bombay, în India, în noiembrie 2008, unde au fost ucise 166 de persoane, a afirmat săptămâna aceasta presa anglo-saxonă. Avertizarea britanică intervine la scurt timp după un avertisment similar emis de autoritățile americane. Statele Unite au emis duminică o avertizare adresată americanilor care călătoresc în Europa, cu privire la riscuri “potențiale de atentate teroriste”, cerându-le să fie atenți în special în locurile publice, potrivit unui comunicat al Departamentului de Stat. (Sursa:Mediafax)
Paul Atreides
4th October 2010, 13:58
Presă!
Katharine Graham (1917-2001) a reusit sa se ridice deasupra opiniilor politice proprii (a fost o republicana dedicata) sa contribuie la demolarea unui Presedinte Republican si sa permita reporterilor Bob Woodward si Carl Bernstein sa aduca dovezile necesare pentru a proba acuzatiile din scandalul Watergate, aici.
The Washington Post este una dintre cele mai influente publicatii americane, poate cea mai influenta. Este totodată și una dintre cele mai vechi publicații ale orașului Washington, fiind fondată în anul 1877. Ziarul este deținut de compania media The Washington Post Company și a fost premiat cu 47 de premii Pulitzer până în prezent.
În anul 2009, The Washington Post avea un tiraj de 550 000 de exemplare zilnic si aproape 800 000 duminica. Aveti lista premiilor acordate publicatiei.
sursa:politeia
Paul Atreides
4th October 2010, 14:22
Rise of the Online Autocrats
It turns out that the enemies of free expression are adept at the Internet, too.
By Evgeny Morozov
The tweets started arriving in August, and they did not mince words. One of the first accused the South Korean government of being “a prostitute of the United States.” The Twitter account, under the name “uriminzok,” or “our nation,” seemed to be part of a sprawling North Korean digital operation that included a Facebook account (registered as a man interested in “meeting other men,” but solely for “networking purposes”) and a series of YouTube videos meant to celebrate the might of the North Korean military.
A spokesman for the North Korean government quickly denied any involvement with the Facebook and Twitter accounts, but he acknowledged that they were the work of government supporters living in China and Japan. The owner of the Facebook page (which the Palo Alto, Calif., company eventually deleted, citing violation of its terms of service) told a South Korean news agency that it was run by a Pyongyang-based publishing outlet affiliated with the government. Apparently, even the notoriously isolated rulers of North Korea know how to practice what the U.S. State Department calls “21st-century statecraft.”
While authoritarian governments continue to censor the Web and crack down on bloggers—a few days ago, Iran sentenced the controversial blogger Hossein Derakhshan to 19½ years in prison for “insulting sanctities,” among other charges—they are also increasingly using the Internet for their own propaganda. Officials are pouring resources into social media and hitting the blogs to disseminate pro-government views and undermine their critics. And they’re succeeding: The decentralized nature of online conversations often makes it easier to manipulate public opinion, both domestically and globally. Regimes that once relied on centralized systems of media control can now deliver ideological messages more subtly, with the help of little-known intermediaries like anonymous commenters on websites.
Chinese authorities have established a formidable online propaganda operation, much of it geared to internal needs. Not only do they train and pay bloggers to try to steer dissenting online discussions in a more favorable direction, they also send text messages with inspirational Maoist quotes, promote computer games in which players fight corrupt officials, and design patriotic ring tones. (On National Day in 2009, millions of customers of state-controlled China Mobile woke up to discover that their ring tones had been replaced with a nationalistic tune sung by the actor Jackie Chan.)
The Kremlin is not far behind. It relies on the services of several high-profile bloggers who promote the government’s talking points, helping the Kremlin to reach the hip digital audiences who avoid its masterful propaganda on TV. But the authorities haven’t given up on television altogether. Some of the Kremlin’s Internet cardinals even get to co-host their own shows during prime time. Russian authorities are also embracing new platforms. In early 2010 the Duma announced a proposal to give tax breaks to firms that feature patriotic themes in their computer games.
The North Korean case is unusual, of course. Ordinary citizens have no access to the Web, so the tweeting is presumably meant to tease South Koreans, who aren’t allowed to visit North Korean websites without permission from their own government. In August, Seoul quickly blocked access to the North Korean tweets, probably to the great delight of the North Korean authorities, who seem to relish any opportunity to highlight the South’s undemocratic regulations.
North Korea’s Internet presence has traditionally been limited to a handful of official sites, but the situation is slowly beginning to change. Earlier this year, South Korean authorities accused the North of penetrating South Korean blogs and forums to spread rumors that the sinking of the Cheonan warship in March 2010—one of the thorniest issues in recent relations between the two countries—was orchestrated by Seoul in order to blame the disaster on Pyongyang.
This doesn’t mean that there are hordes of North Korean government officials who spend their days surfing indie rock blogs. Such latitude might undermine the morale of government bureaucrats: Once they got on Facebook, they might start learning about capitalism by playing FarmVille. Such operations are probably executed much as they would be by any other government, by outsourcing them to the private sector or, at minimum, encouraging those who sympathize with the government
North Korea aside, most authoritarian governments have already accepted the growth of the Internet culture as inevitable; they have little choice but to find ways to shape it in accord with their own narratives—or risk having their narratives shaped by others. Once they realize that censorship doesn’t work in an environment where new blogs can be set up in a matter of seconds, they turn to propaganda. Instead of blocking the views that they don’t like, they seek to marginalize them, often by undermining the credibility of critics. Accusing them of being Western stooges often does the trick.
For all the supposed omnipotence of China’s censorship apparatus, even Chinese leaders acknowledge that online spin can be more effective at diffusing online tensions. Wu Hao, a local official who’s become the godfather of China’s Internet propaganda, said last year that “public opinion on the Internet must be solved with the means of the Internet.” It’s for this reason that the government has nurtured a digital army of online commentators—known as the 50-Cent Party for the scant pay they receive for each comment—who eagerly perform damage control on the Chinese Internet.
Fifty-centers are only rarely used to promote some genuinely new party position, but rather as a means of containing the online reaction to sensitive political issues, predominantly by seeding doubt. The governments of Azerbaijan and Nigeria have experimented with similar schemes. For all their supposed fear of the Twitter Revolution, the Iranian clerics in Qom have been running blogging workshops—mostly targeting religious women—since 2006. Their goal is to influence online discourse about highly sensitive issues like the role of women in Iranian society.
There is also a more pragmatic reason for authoritarian governments to go online: Many of their opponents are already active in this space. Countless Facebook groups in support of Gamal Mubarak—who may soon succeed his father at the helm of Egypt—sprouted up after many young Egyptians took to the site to vent their criticisms and publicize antigovernment protests. (The junior Mr. Mubarak claims no relationship to his online boosters.)
Something similar is happening in Venezuela, where Hugo Chávez, after seeing the opposition use Twitter to mobilize campaigns against him, jumped on the bandwagon, gaining nearly 900,000 followers in five months. Using the name Chavezcandanga (in Spanish, candanga means “the devil,” but Venezuelans also use the term to describe someone naughty and wild), Mr. Chávez has been avidly tweeting his way through the recent parliamentary election campaign. His Twitter response to the results of last weekend’s election: “The squalid ones said they won. Well, let them keep winning like this!” Given his designs for a transcontinental revolution, Mr. Chávez may also see Twitter as a way to mobilize supporters in other Spanish-speaking countries, who don’t always have the privilege of watching “Aló Presidente,” his Sunday TV show.
In many of these propaganda fights, the quality of one’s arguments often matters far less than their quantity. Victory often comes down to who can construct the most impressive online persona by adding new friends and writing witty tweets. Incumbents, who have state resources at their disposal, usually enjoy a significant advantage. A few months into his Twitter adventure, Mr. Chávez announced a plan to allocate 200 staffers and state funds to boost his Twitter presence.
As the public sphere has grown decentralized and media based in the West have lost their dominance in setting the global agenda, it has become easier for governments—as well as for corporations, fringe movements and anyone else with an ax to grind—to promote their agendas. Bribing 100 bloggers is often much easier than bribing the editorial board of one newspaper.
In doing this, of course, anxious authoritarians are simply following wider market trends. Helping clients to establish effective control online has already become a lucrative industry. Australia’s uSocial offers to place a story of your choice on the front page of popular social news sites like Digg.com, as well as to sell you new Facebook friends (1,000 for just $197) or new Twitter followers (1,000 for just $87). Although most Internet companies frown on such abuse of their services, they cannot root them out completely—and, as existing brands try to master the digital space, the demand is poised to grow.
Or consider Megaphone, a desktop tool designed by a group of Israeli activists and released during the 2006 war between Israel and Lebanon. Megaphone identifies any new online polls about Israel and immediately prompts its users to visit the poll’s website and cast their votes. It also tracks favorable articles about Israel in the international press, urging users to push such stories to the “most emailed” lists on websites by sending them to all their friends. Moscow and Beijing would presumably love to have a Megaphone-like tool the next time that the international press accuses them of starting yet another war in the Caucasus or suppressing the rights of Tibetans.
Can supporters of democracy in the West stop or at least thwart the growth of authoritarian influence on the Internet? Maybe. Should they try? That is a much harder question to answer. Western governments could fight this insidious new form of state propaganda by creating, for example, some kind of website for rating the authenticity of Russian or Chinese online commentators. Alternatively, all comments from one IP address might be aggregated under a unique online profile, thus exposing the operatives working from the offices of the government’s propaganda department.
But in most cases, such Western interventions would also erode online anonymity and put dissidents’ lives on the line. The best that Western governments can do is to educate—in person or remotely—those running important political websites about how to build communities, keep their content visible despite all the spin and avoid being overwhelmed by pro-government intruders.
In the meantime, as long as it helps to embarrass its enemies in the South, a tweeting North Korea is also a stronger North Korea. American officials, still giddy with enthusiasm for digital statecraft, have been a little too quick to welcome North Korea’s entry into the world of social media. “The Hermit Kingdom will not change overnight, but technology once introduced can’t be shut down. Just ask Iran,” tweeted the U.S. State Department’s Philip Crowley in August. Maybe—but technology, once introduced, can also be co-opted to serve ends very different from free expression. Just ask the Kremlin or China’s 50-centers.
Evgeny Morozov is a visiting scholar at Stanford University, a fellow at the New America Foundation and the author of “The Net Delusion: The Dark Side of Internet Free
sursa:politeia
Paul Atreides
4th October 2010, 14:23
După 20 de ani: unificări și destrămari
Astazi 3 octombrie, germanii sărbătoreasc 20 de ani de la reunificarea țării lor după 45 de ani în care au fost obligați să trăiască în două state diferite. Nu trecuse nici măcar un an de la căderea Zidului Berlinului. Tot in urmă cu 20 de ani aveau loc primele alegeri libere în fostele Republici Iugoslave. Ce a urmat știm cu toții. Fericirea unora si tragedia altora.
Lucrurile sunt prea recente pentru a le analiza din punct de vedere istoric asadar le putem numai documenta si mentiona ca fapte premergatoare a unei noi ere despre care voi scrie putin mai tarziu.
Sunt lucrurile corelate, sunt parte dintr-un scenariu mondial pus la cale de marile puteri ale lumii? Sau sunt simple evenimente intr-o evolutie fireasca care au condus la prabusirea “imperiului rosu” de la rasarit?
Greu sa convingi astazi pe cineva ca lucrurile au fost o evolutie fireasca, putinele documente care au “rasuflat” in aceasta perioada indica limpede ca lucrurile sunt departe de a fi intamplatoare.
Afinitatile noii Germanii unificate spre rasarit si simpatiile trans-partidice (si SPD si CDU) pentru vecinul la rasarit de Polonia si relatiile ambivalente cu colegii de Uniune din Estul-Europei arata clar ca s-au facut aranjamente preliminare pe care probabil numai cei implicati le cunosc.
Politica Germano-Rusa este aparent dictata de interese economice clare – Rusia are rezerve petroliere si Germania are nevoie de aceste materii prime. Germania are technologii de vanzare, Rusia are nevoie de retehnologizare a infrastructurii ei invechite. Numai atat? Aparent si numai aparent!
Din nefericire ultimele declaratii ale Ambasadorului German in Romania, indica mult mai mult decat aceste aparente. Este greu de inteles discursul Excelentei sale Andreas von Mettenheim in care indeamna la o mai buna intelegere cu vecinii din rasarit. Discursul a reusit intr-un fel sa ne aminteasca multe lucruri neplacute, spre exemplu “Pactul Ribbentrop-Molotov”, din nefericire neabolit inca de urmasii lui Stalin.
Le uram numai bine germanilor dupa acesti 20 ani de la unificare si le sugeram ca intre Germania si Rusia se afla cateva State care au probleme cu uitarea trecutului si cu acceptarea unor imbratisari prea calduroase. Chestie de memorie!
sursa:politeia
Paul Atreides
4th October 2010, 14:24
La răscruce – 61%
Moto: 61 la sută dintre conaționalii noștri consideră astăzi comunismul drept o idee bună, în creștere cu opt procente față de un sondaj similar realizat în urmă cu patru ani. Sondajul constituie rezultatul unui parteneriat de lungă durată între Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) și Centrul de Sondare a Opiniei Publice (CSOP) și a fost realizat în perioada 27 august – 2 septembrie pe un eșantion de 1.133 persoane. Aveti datele pe blogul dnului Dâncu.
Chiar nu stiu cine va scrie istoria Romanilor in secolul al XXI-lea si din punctul de referinta actual ar exista cateva scenarii, toate extrem de probabile si cel putin doua chiar posibile. Daca totusi Romania se va integra intr-o Europa unita si aceasta va supravietui presiunilor careia va fi supusa in deceniile vitoare, atunci exista poate sansa ca alaturi de Ceausescu sa-l regasim si pe Ion Iliescu ca vinovat al nefericirilor acestui popor, la sfarsit de secol si inceputul unui nou.
Iliescu a facut ceea ce a crezut ca este bine pentru Romania si pentru romani, dar si Ceausescu a facut acelasi lucru. Ambii au actionat din acelasi punct de vedere ideologic, ambii au purtat acelasi bagaj de idei, transformat dintr-un lumpen-proletariat obscur intr-o viziune, in care poporul trebuie sa infaptuiasaca ceea ce doreste statul si nu invers.
Nu a existat in Romania o clasa muncitoare constienta de drumul istoric pe care natiunea trebuie sa-l parcurga ca in Polonia, pentru ca in santierele de la Gdansk nu au lucrat intelectuali, ci polonezi – membri ai clasei muncitoare si ei au purtat steagul libertatii. Nu a existat in Romania o intelectualitate activa dizidenta si constienta de puterea ei ca in Cehia si Polonia. Nu a existat o biserica militanta ca cea catolica din Polonia, si nu a existat o diaspora romaneasca care sa-si asume responsabilitatea istorica de a fi roman pentru toate generatiile care au fost si vor fi.
Ce a existat in Romania? Au existat 4 milioane de membri ai PCR (18% din populatie), din ei vreo 300 000 absolut beneficiari ai statutului si aparatori infocati ai partidului. Unde credeti ca au disparut acesti oameni, credeti vre-un moment ca ei au devenit intr-o zi, luna sau an, aderenti infocati la tanara democratie capitalista? Au fost aproximativ 50 000 de mii de membri ai securitatii statului, unde au disparut, ei? Au existat mii de turnatori si colaboratori, si ei au disparut? Probabil ca da!?
Singurii care au putut prelua puterea, scrie legile, alcatui aparatul administrativ, sunt ei si nu noi, care i-am primit in grupuri impartite numite partide politice. Majoritatea lor au ramas in PSD, sub conducerea constiincioasa a noului șef Ion Iliescu. Au facut la fel celelalte tari comuniste? O parte da, o alta nu. Cei care au reusit sa-i epureze stau astazi mult mai bine decat noi, cei care nu am reusit. Singurul lider politic din 1989, care a incercat sa faca ceva a fost si este Traian Basescu, si el comunist dar cu fapte la raboj: desecretizarea dosarelor securitatii si raportul condamnarii comunismului. Suficient pentru a fi credibil in fata mea. Ceea ce nu a reusit “comunistul“ Constantinescu (da’ sefu’ si tu ai fost comunist, nu?) a facut-o “comunistul” Basescu.
Asadar, acei 61% nu sunt deloc intamplatori, ei sunt intr-adevar o majoritate pe care noi nu putem sa o ignoram, pentru ca pana la urma ei sunt majoritatea. Mentalitatile unui popor nu se schimba nici intr-o generatie si nici macar in doua. Poate o a treia generatie de romani va realiza lucrurile asa cum sunt in majoritatea statelor occidentale. Nimeni, niciodata, nu a reusit sa traiasca si liber stapan pe soarta lui intr-o dictatura care asigura o subzistenta cu pretul libertatii.
Suntem la rascrucea reversabilitatii, este innca in mana noastra. Personal sunt convins ca 61% de nostalgici sunt suficienti pentru o intoarcere in trecut. Dreapta romaneasca este o legenda pierduta in cele 10-15% procente probabile.
Sper ca istoricul care va scrie istoria Romanilor in secolului al XXI-lea sa-si inceapa povestea de la cele relatate mai sus.
sursa:politeia
Paul Atreides
4th October 2010, 14:26
Ghidul bătrânului tânar sau viceversa
Trebuie sa declar de la inceput ca nu fac parte din a doua categorie, adica “viceversa”. Sunt un tanar in mijlocul anilor ‘50 ale existentei proprii. Cu alte cuvinte, nu mai am sansa de a muri tanar, asemanator marilor genii ale omenirii. Daca as fi trait in Orientul antic sau Europa medievala, probabil as fi fost mort de vreo 5-7 ani. Norocul meu este ca nu am trait in acea perioada si ca pe timpurile noastre igiena si antibioticele, daca sunt insotite si de o viata cumpatata, ne pot duce hat spre anii 80 ai existentei pamantene, bineinteles daca ai norocul sa nu ti se fi alocat un loc de veci in cimitirul unui doctor incompetent. Asa cum spuneau vechii nostri intelepti, norocul este un lucru important in viata. De ce acest articol? In primul rand pentru o falsa problema care s-a iscat ieri pe acest blog, cand cineva a descoperit ca exista un conflict intre generatii. Trebuie sa subliniez ca pe acest blog discuta mai tot timpul o populatie cuprinsa intre varste de 22 de ani si +65. Pana ieri nu am descoperit niciodata existenta acestui coflict sintetic descoperit de shrinkii (psihologi) americani, care au grija de a incasa cel putin 200 de USD pe ora pentru a trata pe cei care sufera de acest sindrom; cine nu-si poate permite luxul se trateaza singur, pe unii din ei ii putem intalni si in blogosfera noastra.
Avand marele noroc de a imbatrani in compania oamenilor tineri, care in fiecare an devin si mai tineri, nu am reusit in ruptul capului sa generez acest “conflict intre generatii.” Deoarece am scris ca acest articol este un ghid, asadar cateva sfaturi:
1.Batranetea ca si tineretea sunt relative si de obicei sunt constatari subiective, bazate pe o cronologie biologica aproximativa;
2.Nu intotdeauna batranetea este insotita de intelepciune, dar nici tineretea;
3.Nu exista conflict intre generatii daca nu-l declansezi tu;
4.Toti suntem siguri ca detinem adevaruri universale;
5.In Roma trebuie sa te comporti ca un roman sau sa migrezi spre Cartagina;
6.Cele mai mari ineptii formulate politicos sunt cel putin ascultate;
7.Nu-ti ridica picioarele pe masa unui birou care nu este al tau;
8.Faptul ca parintii tai nu au fost dizidenti pe timpul lui Ceasca este in primul rand vina ta, ei au avut grija de tine cand nu au iesit in strada ca sa-l rastoarne pe Ceausescu, alternativa ar fi fost casa de copii pentru tine;
9.Faptul ca te simti impovarat de milioanele de pensionari care au iesit la pensie cand nu trebuia, nu este vina lor ci a celor care au guvernat democratic in acele vremuri; singura lor vina a fost ca nu si-au gasit de lucru sau nu s-au adaptat unei societati pe care nu au cunoscut-o;
10.Daca ai fi trait in acea vreme te-ai fi comportat exact la fel, nu te crede erou pana nu ajungi intr-o situatie similara;
11.Daca esti un batran furios scrie scrisori presedintelui, primului ministru, ministrilor si parlamentarilor, singurii care-ti datoreaza ceva, daca esti tanar furios fa mai mult sport sau sex (merge si viceversa);
12.Nu te da mare intelectual occidental; s-ar putea sa fi a doua generatie de incaltati din familia ta;
13.Batran sau tanar, nimeni nu poate suporta insolenta, impolitetea si lipsa de maniere chiar daca este mascata de furia tineretii sau amaraciunea batranetii;
14.Nu exista obligatia de a citi sau a interpreta idei pe care nu le accepti, maximum pe care-l poti face este sa mentionezi civilizat dezacordul fata de opinia articolului sau ale unor comentatori, politicos!
15.Daca nu intelegi punctele 1-14 nu ai loc pe blogul meu.
La multi ani, sanatate si succese!
sursa:politeia
Paul Atreides
4th October 2010, 14:27
PoliteíaQuis custodiet ipsos custodes?
Despre presa
Iubesc presa, a fost si este parte din viata mea, chiar daca profesia mea este departe de jurnalism sau media. Nu poti fi obiectiv cand vorbesti despre lucruri pe care le iubesti. Fatalitatea ne conduce cateodata la conflicte intre creier si inima, conflicte pe care nu intotdeauna reusim sa le mediem cu inteligenta. Asadar despre presa in general si despre presa romaneasca in particular.
Cateva fapte – (a) presa, oriunde in lume, se afla intr-o criza inceputa mult inainte de criza economica actuala; o putem numi, criza de identitate. Criza economica actuala a fost de fapt catalizatorul unui proces nascut si propagat in ultimul deceniu; digitalizarea. (b) Presa romaneasca nu a fost niciodata de mare calitate, nici dupa ’89 si nici in perioada interbelica. Diferenta a fost numai in calitatile jurnalistilor. (c) In perioada interbelica am avut mari “condeieri,” care traiau din jurnalism, astazi avem sculeri-matrițeri care se doresc “condeieri” si traiesc din chilipiruri. Din nefericire si in perioada interbelica si astazi profesiunea liberala a jurnalistului s-a transformat deseori in liber la santaj si imbogatire facila.
Alte cateva fapte – (a) un om cumpara un ziar sau face un abonament pentru a citi parerile unor oameni pe care el ii considera suficient de buni si informati pentru cheltuiala timpului si castigul placerii sau valoarea informatiei. (b) Daca exista posibilitatea de a primi aceste opinii, scrise de aceiasi oameni pe bloguri sau in editii on-line, nu vor cumpara nici ziarul si nici nu vor face un abonament. Nimeni nu plateste ceva care se poate primi gratis. (c) Pentru a fi calitativ, un jurnalist trebuie sa citeasca inainte de a scrie. Respectul intr-o profesie care necesita un efort intelectual se castiga prin cultura si cunostintele de care da dovada jurnalistul. Lipsa de cultura din presa romaneasca este stridenta pana la oroare. (d) Oamenii au indemnul aproape animalic de a se alatura celor cu pareri similare. Un ziar bun care doreste sa fie citit, are nevoie de doua lucruri: primul ar fi o diferentiere totala intre stiri si comentarii, al doilea un pluralism de opinii, in care fiecare cititor sa se regaseasca, cel putin partial.
Presa scrisa nu va muri atat de repede pe cat se preconizeaza, asa cum si cartea tiparita nu va deceda atat de repede, mai sunt cel putin doua, trei generatii. Cotidianul (ziarul zilnic) este clar pe ultimul drum. Cand ajunge la chiosc este deja vechi. Ramane saptamanalul care poate recapata o noua si frumoasa viata. Saptamanalul trebuie sa devina o revista de comentarii ale evenimentelor saptamanii trecute si un review a saptamanii urmatoare. Bineinteles nu orice ziar poate fi The Economist si nici macar Newsweek, dar poate fi ceva apropiat de nevoile unei piete locale. Importurile de brand nu vor putea fi niciodata sa raspunda la calitatile sau necesitatile unei societati diferite de cea ale jurnalistilor si cititorilor lor.
Dintr-o presa vibranta si de luat in seama, presa romaneasca a devenit un mort-viu, un fel de zombi, vrajit de imbecilitatea parvenitului roman, care chiar se crede “mogul de presa.” 2009 a fost anul in care presa romaneasca s-a sinucis spun unii, sau a fost masacrata, spun altii. Personal cred in ambele variante. O parte din jurnalisti s-a sinucis profesional; cea mai mare parte a publicatiilor si in curand a televiziunilor a fost masacrata de patronii necrofagi, gen Sorin Ovidiu Vantu. Presa romaneasca si mass-media in general a fost “populate” (cam de multicel) de personaje sumbre, mai mult sau mai putin cunoscute consumatorilor de stiri si editoriale. Anul 2009 a reusit sa-i demaste in modul cel mai stringent posibil pe promotorii falsitatii si ai intereselor financiare din presa romaneasca. Nimic nu mai putea fi interpretabil sau ambivalent in comportamentul “fostilor” Rosca-Stanescu, Bogdan Chireac sau Cornel Nistorescu; acesti oameni si-au tradat meseria si pe cititorii lor “facand bani” prin manipulare si santaj.
Ideea ca Traian Basescu a invins presa nu este adevarata. Nici un politician nu va reusi niciodata sa invinga o presa care actioneaza intr-un mod corect. Basescu a invins o presa incorecta si mincinoasa. Nici un politician nu poate invinge o presa chiar daca aceasta este mediocra, niciodata! Nivelul politicienilor va fi moral inferior acestei prese, chiar mediocre, dar asta numai daca stirile publicate sunt adevarate si comentariile tin cont de opiniile tuturor jucatorilor politici.
Nu am nimic cu prestatorii de servicii; ei nu au fost si nu vor fi niciodata jurnalisti; ei au fost intotdeauna amfitrionii (entertainers) unor idei induse de patronii lor; in majoritatea cazurilor au ajuns sa si creada in aceste idei. Nici de cealalta parte nu a existat impartialitate absoluta, dar jurnalistii care s-au pozitionat de partea lui Basescu vor putea sustine si vor fi credibili, caci de fapt sustinerea s-a datorat protestului fata de injustetea pozitiilor celeilalte parti.
Marii perdanti ai presei au fost “monstrii sacrii” – alde Hurezeanu, care si-a “papat” capitalul de imagine in slujba unuia din cei mai josnici afaceristi ai tranzitiei, sau Cristian Tutor Popescu, care din profetul Ieremia s-a transformat intr-o muratura acra in amestecul propriu de saramura si otet. Ion Cristoiu, pe drum spre pensie si biblioteca Academiei, a facut ultimul slalom si a ajuns la “finish” intr-o conditie mult mai buna decat cea a colegilor de generatie.
Mass-media a produs in ultimii ani si o noua categorie de figuri mediatice – clovnii. Clovnii media sunt distribuitorii ideilor prostesti si preotii logici “martiene”. Nimic nu poate fi mai reprezentativ acestei categorii decat figurile jalnice ale lui Stan “lap-top”, Ciuvica sau fostii lideri regionali, intruchipati de Milica Constantinescu sau Victor Ciorbea.
Ce a ramas din presa s-a pulverizat spre internet, acolo unde costurile pot fi inca suportabile de patronii saraciti. Problema lor este ca aici ei vor intalni pe noii producatori de continut mediatic, bloggerii. Independenti sau cu pozitii asumate si cunoscute cititorilor lor, bloggerii vor putea sa-i concureze pe fostii ziaristi ai “gazetelor de perete”. Majoritatea bloggerilor nu depind de nimeni si nu traiesc din blogurile lor. Daca vor sti sa nu-si sacrifice adevarurile asumate sau independenta ideologica, pentru a asigura o audienta mai mare si daca isi vor asigura surse de informatie independente de cea a “presei organizate”, vor fi intotdeauna mai buni si mai credibili decat fostii jurnalisti facuti la “Stefan Gheorghiu”.
Presa romaneasca a fost masacrata de patroni si “sculele” lor si o mare parte a jurnalistilor s-a sinucis. Bazandu-se pe scurta memorie a consumatorilor de presa, ei cred ca vor reveni. Nu domnilor si doamnelor, mortii vor invia numai la sfarsitul timpului, pana atunci vor fi declarati decedati in aceasta profesie. Cititorii inteligenti le vor aminti decesul moral si profesional.
Personal, tributar cuvantului scris si tiparit, voi continua sa astept, sper ca nu prea mult pentru a vedea renasterea pasarii Phoenix a presei romanesti.
Paul Atreides
4th October 2010, 14:29
Politeía
Quis custodiet ipsos custodes?
Justiție
de Ion Luca Caragiale - 1893
Pentru o situatie actualizata in AD 2010 puteti descarca Cartea Alba a Săndeilor povestite cu amanunte caragialesti de stimatul @Bășcălios: Cartea Alba a Sandeiilor
Judele de ocol: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase…
Leanca: La Hanu Dracului…
Jud.: Știu… Lasă-mă să-ntreb.
Leanca: Plătim licența, domn’ judecător…
Prevenitul: Oleo!
Jud.: Tăcere!
Leanca: …E păcat pentru mine, domn’ judecător…
Jud.: Lasă-mă să te-ntreb…
Leanca: Te las…
Jud.: Care va să zică, d-ta Leanca văduva, comersantă de băuturi spirtoase, ce reclami de la prevenitul Iancu Zugravu?
Leanca (cu emoțiune treptată): Eu, să trăiți, saru’ mâna, domn’ judecător, eu sunt o fomeie sârmană, Dumnezeu mă știe cum mă chinuiesc pentru o pâine… De-aia și pusesem de gând de la sfântu Gheorghe să las prăvălia, care nu mai poate omul de atâtea angarale pentru ca să mai mănânce o bucățică de pâine, și nu ne mai dă mâna să plătim licența.
Prevenitul: Licența o plătește domn’ Mitică.
Leanca: Domn’ Mitică?… să fie al dracului care minte?
Jud.: Tăcere! Nimini n-are voie să vorbească până nu-l întreb eu.
Leanca: Dacă zice dumnealui că domn’ Mitică!… Eu, domn’ judecător, săru’mâna, poci să jur că sunt curată la sufletul meu!
Jud.: Nu e vorba de asta!… Spune cum s-au petrecut lucrurile și ce reclami de la prevenit?
Leanca: Eu, domn’ judecător, reclam, pardon, onoarea mea, care m-a-njurat, și clondirul cu trei chile mastică prima, care venisem tomn-atunci cu birja de la domn’ Marinescu Bragadiru din piață, încă chiar domn’ Tomița zicea să-l iau în birje…
Jud.: Pe cine să iei în birje?
Leanca: Clondirul… că zicea…
Jud.: Cine zicea?
Leanca: Domn’ Toma… se sparge…
Jud.: Cine se sparge?
Leanca: Clondirul, domn’ judecător!
Jud. (impacientat): Femeie, ce tot bârâi?… Răspunde odată lămurit la ce te-ntreb eu! Ce pretinzi d-ta acuma de la prevenit?
Leanca (cu volubilitate): Onoarea mea, domn’ judecător, care m-a-njurat dumnealui, pardon facu-ți și dregu-ți, și mi-a spart clondirul, că nu vrea să-mi plătească… (Cu obidă.) Că eu sunt o fomeie sârmană, și e păcat! vine dumnealui gol pușcă și bea până se face tun, și pe urmă, dacă am vrut să chem vardistul, dumnealui zice că mă sulemenește cu chinoroz și vrea s-o tulească, ș-a căzut peste tarabă și s-a făcut praf.
Jud.: Ce s-a făcut praf ?
Leanca: Clondirul cu mastică; și pe urmă vrea să fugă.
Jud.: Cine?
Leanca: Dumnealui.
Jud.: Ei, ce pretinzi?
Leanca: Onoarea mea și trei chile de mastică prima…
Jud.: Bine; șezi și taci.
Leanca: Care vine dumnealui…
Jud.: Taci!
Leanca: Tac, da…
Jud.: Taci odată!
Leanca: Am tăcut.
Jud.: Iancu Zugravu! Ce ai d-ta să răspunzi la pretențiile reclamantei?
Prevenitul (e afumat și pronunță foarte îngălat): Eu, domnule judecător, dumneaei zice, pardon, iar ai venit, mă porcule? că dumneaei n-are niciodată o politică vizavi de mușterii. Eu zic… daca domn’ Mitică..
Jud.: Cine-i domn’ Mitică?
Leanca: Domn’ judecător, uite, săru’mâna, ș-acuma e beat…
Jud.: Taci! nu te-ntreb pe d-ta. (Către prevenit) Cine-i domn’ Mitică?
Prev.: Domn’ Mitică?… nu-l cunoști pe domn’ Mitică? (Râzând ironic.) Al dracului domn’ Mitică!
Jud.: Vorbește serios! Cine-i domn’ Mitică?
Prev.: Care va să zică, domn’ Mitică de la pricepție. [Fisc pe acele vremuri] (Cu un zâmbet de fină intenție.) Pricepi dumneatale acușica cum vine vorba noastră. (Face cu ochiul.)
Jud.: Ce-are-a face domn’ Mitică?
Prev.: Dacă i-a plătit licența.
Leanca: Să fie-al drac…
Jud.: Taci! (Prevenitului) Nu e vorba de licență, e vorba de clondirul cu mastică.
Prev.: A căzut de pe tejghea, domn’ judecător; era pe margine.
Jud.: Cine l-a-mpins?
Prev.: Piaza rea, fincă zicea că cheamă vardistul… Eu nu vream, că sunt comersant…
Leanca (dându-i cu tifla): Comersant de piei de cloșcă.
Jud.: Te invit să fii cuviincioasă aici! aici nu-i permis să dai cu tifla!
Prev. (vesel): Bravos, domn’ judecător! ai văzut și dumneatale acușica ce pramatie e dumneei?
Jud.: Nu-ți permit să fii necuviincios aici!… (aspru) M-ai înțeles?
Leanca (veselă): Hahaha! bravos, domn’ judecător!… să spuie ce comerț învârtește…
Jud. (mai aspru): Taci, că te dau afară!
Prev.: Hahahaha! Brav…
Jud. (foarte aspru): Răspunde! ce comerț faci d-ta?
Prev.: Am fost zugrav de case român, domn’ judecător… Dac-am văzut că mă omoară concurența străinilor, am deschis tombolă cu obiecte la Moși.
Jud.: Da’ de chinoroz cum a venit vorba?
Prev.: Am vrut numai s-o speriu c-o stric (face cu ochiul) pardon, la ficsonomia obrazului…
Leanca: Să mă sperii? N-ai venit odată cu căciula umplută cu chinoroz…?
Prev.: Las-o p-aia! aia-i altă căciulă! (Judelui) Aia a fost la politică… nu-nțelege dumneei… fomeie…
Jud.: Bine, toate bune, dar de ce vii beat la judecătorie?
Prev.: (obidit): Dacă n-am aminteri coraj, domn’ judecător!…
Jud.: Destul.
(Condamnă pe prevenitul Iancu Zugravu la șapte lei despăgubire civilă și doi lei cheltuieli de judecată.)
Leanca: Da, domn’ judecător, onoarea mea, săru’ mâna, nereperată, cum remâne?
Prev. (malițios): Las’ că ți-o reperează domn’ Mitică!
Paul Atreides
4th October 2010, 14:30
Politeía
Quis custodiet ipsos custodes?
O Europa altfel !
Postarea unui @Cetatean
« Autorul sustine proiectul european, insa este un adversar al birocratiei si politicilor impuse de sus, fara consultarea directa, prin referendum, a popoarelor din UE. Autorul respinge categoric politicile de stinga, sub orice forma ar fi ele, intrucit nu considera ca statul poate rezolva problemele oamenilor mai bine decit o fac acestia, singuri sau in cadrul comunitatilor lor (locale, regionale sau nationale). Viziunea economica a autorului este cea a scolii austriece de economie, asa cum a fost ea formulata de Ludwig von Mises si Friedrich von Hayek ».
1. Pentru intelegerea disfunctionalitatilor Europei, trebuie avut in vedere urmatoarele aspecte (ma sprijin pe articolul de pe Politeia Digest)
a. Proiectul european a inceput modest, ca un proiect de viata in comun al celor care in trecut facusera razboiul si care au decis, dupa razboi, sa traiasca in pace. La realizarea acestui proiect au pus umarul barbati care luptasera pe front si care stiau ce inseamna libertatea si pierderea ei, prietenia, ura si alte celelalte sentimente prea omenesti. Barbatii astia erau oameni politici corecti, care credeau sincer in idealurile lor.
b. Treptat, ca orice construct uman, birocratia a pus mina pe proiect si l-a acaparat. Proiectul initial a devenit unul din ce in ce mai vast, iar politicienii cei vechi au fost inlocuiti cu altii, nascuti dupa razboi, crescuti in spiritul lui “trebuie am de toate”, “mi se cuvin toate”, “merit mult si dau putin”. Convingerile politice ale acestor politicini, care astazi conduc Europa, avind in jur de 50-60 de ani, sunt ca frunza in vint. Prodi a fost agent KGB, Barosso a fost maoist, Ashton o militanta stingista, etc. II dau pe cei mai cunoscuti si care imi vin mai usor la indemina, ei sunt reprezentativi pentru intreaga clasa de la Bruxelles. Pentru acestia, proiectul UE este unul si acelasi cu proiectul eternizarii lor intr-un post de conducere. Ar face orice sa isi mentina functiile. Mai nou, inventeaza super structuri care se calca pe atributii.
c. Tratatul de la Lisabona marcheaza limita maxima de expansiune a birocratiei care se teme de votul popular. Toate statele, cu exceptia Irlandei, si-au trecut actul de adeziune, prin Parlamentele nationale. Iar Irlanda a repetat un referendum, culmea democratiei, ca sa iasa ce trebuia. Avem clar dovada ca pentru birocrati votul e bun doar cind le consfinteste puterea, nu cind le-o contesta.
d. Astfel, proiectul birocratic numit Lisabona poate fi definit ca o super structura care are ambitia sa functioneze ca stat cu moneda, buget si armata propri, cu politicinei proprii si cu parlament propriu, insa neavind curajul sa recunoasca deschis faptul ca, la un moment dat, se va produce o ciocnire intre competentele nationale ale statelor si competentele UE.
e. Distinctia intre competente exclusive, partajate si sprijinite e irelevanta, cita vreme Curtea Constitutionala Germana a pus punctul pe i, aratind ca UE nu are “competenta competentei”, adica ea nu isi poate stabili singura competentele, ci decide strict in limita competentelor care i-au fost acordate de statele membre. Tendinta birocratiei este intotdeauna extinderea, arata Ludwig von Mises in cartea “Birocratia si imposibilitatea planificarii rationale in regimul socialist”. Insa, odata cu extinderea competentelor, birocratia tinde sa devina autonoma, incercind sa isi creeze ea singura propriile legi de functionare. UE este, actualmente, o imensa masinarie birocratica in cautarea a ceea ce Curtea Germana numeste “Kompetez Kompetez” si pe care doar Curtea Constitutionala Germana (la nivel politic) si disparitie euro (la nivel monetar) o mai pot opri din a deveni un Leviathan cu acte in regula.
Pentru stiintificitatea postarii, iata decizia Curtii Constitutionale Germane, in engleza. Orice spun poate fi verificat prin citirea deciziei.
In continuare, voi prelua si voi transforma o parte din comentariile mele pe acelasi subiect din data de 30 aprilie, cind am comentat indelung situatia UE in lumina deciziei din 30 iunie 2009 a Bundesverfassungsgericht. Voi urmari problema lipsei de legitimitate democratica a UE si ciocnirea dintre competentele UE si suveranitatea statelor componente.
2. Acest aspect este capital pentru intelegerea prezentului si discernerea viitorului.
a. Problema de fond a UE la ora actuala este ca aceasta si-a atins limita maxima a competentelor si mai vrea inca sa se extinda. In buna functionare birocratica, ea vrea competenta competentei, insa intra in contradictie cu suveranitatea statelor.
b. Ilustrarea cea mai buna o avem atit in dezbaterea daca UE sa verifice bugetele nationale ale statelor. Franta si Germania au fost categorice. NU vor ca UE sa aiba astfel de competenta. “Guido Westerwelle declara anterior că dreptul de a stabili bugete de către parlamentele naționale reprezintă “nucleul suveranității de stat.În Franța, ministrul de finanțe Christine Lagarde declara că ar fi “util” un schimb de documente cu partenerii, deși poziția guvernului a fost subliniată clar: “Parlamentul adoptă bugetul național.”
Curtea Constitutionala Germana a surprins in termeni mai generali aceasta ciocnire intre competentele UE si suveranitatea popoarelor, asa cum e ea exercitata de Parlamentele nationale (in speta, cel german) : “The constitutional identity is an inalienable element of the democratic self-determination of a people. To ensure the effectiveness of the right to vote and to preserve democratic self-determination, it is necessary for the Federal Constitutional Court to watch, within the boundaries of its competences, over the Community or Union authority’s not violating the constitutional identity by its acts and not evidently transgressing the competences conferred on it”.
c. Cu aceasta, ajungem la problema urmatoare: de ce sa nu ii recunoastem UE legitimitatea democratica, de vreme ce are si ea un Parlament European?
Citez din nou decizia Curtii Germane:
Doua chestiuni trebuie insa lamurite aici:
c1. Pe cine reprezinta Parlamentul European? Citez: “The European Parliament is not a body of representation of a sovereign European people.” Retinem: nu exista popor european. Adevarata relatie de reprezentare este cea intre un popor si parlamentul sau national. Nu orice institutie care poarte numele de Parlament chiar este una [aici ma sprijin si pe articolul de pe Politeia Digest preluat de pe Stratfor si citat la inceputul postarii, precum si pe teza ca un popor si institutiile sale nu este doar un construct birocratic si legal, ci si o traditie comuna, care scapa oricarei biricratii prin limba, cultura si istorie comuna].
c2. Ce este, de fapt, UE? Un stat? Un stat federal? O organizatie de state suverane? Citez tot din decizia Curtii Germane: “The European Union continues to constitute a union of rule (Herrschaftsverband) founded on international law, a union which is permanently supported by the intention of the sovereign Member States”.
Chiar in orizontul Tratatului de la Lisabona, UE este o organizatie internationala constituita din state suverane care rezista atita timp cit resoectivele statele suverane decid sa ramina in ea. Faptul ca e aproape imposibil de iesit din UE sau de expulzat un membru e doar o aparenta. UE exista pentru ca statele au decis sa o creeze, ea nu poate forta statele sa ramina in cadrul ei.
Ceea ce ne intoarce la problema competentelor si mai ales a deficitului de legitimitate.
Ceea ce ne intoarce la problema competentelor si mai ales a deficitului de legitimitate.
3. Legitimitatea si competentele. Doua probleme trebuie intelese pentru a ne a seama de ce a devenit UE un proiect birocratic.
a. Dat fiind faptul ca Parlamentultul europen nu reprezinta un popor european (“The European Parliament is not a body of representation of a sovereign European people but a supranational body of representation of the peoples of the Member States, so that the principle of electoral equality, which is common to all European states, is not applicable with regard to the European Parliament”) si mai ales dat fiind faptul ca UE, chiar cu personalitate juridica, depinde de transferul de competente pe care il decid statele, Curtea Germana a marcat clar ca UE nu are competenta competentei:
“The act approving a treaty amending a European Treaty and the national accompanying laws must therefore be such that European integration continues to take place according to the principle of conferral without the possibility for the European Union of taking possession of Kompetenz-Kompetenz or to violate the Member States’ constitutional identity”.
Or, asta inseamna condamnarea la moarte a birocratiei europene, care se vede oprita in drumul ei spre autonomia totala!
b. Or, fara competenta competentei (dreptul de a decide singura ce competente isi aroga), UE este redusa doar la statutul de proiect politic al carui viitor depinde de statele suverane care o compun. Ceea ce insemna ca UE are un deficit structural de democratie. Fara democratia interna a statelor care o compun, UE e un colos cu picioarele de lut: “As regards the legal situation according to the Treaty of Lisbon, this consideration confirms that without democratically originating in the Member States, the action of the European Union lacks a sufficient basis of legitimisation.” (Decizia Curtii Germane). Parlamentul European nu poate suplini deficitul originar de democratie si legitimitate:
“Measured against requirements placed on democracy in states, its [European Parliament] election does not take due account of equality, and it is not competent to take authoritative decisions on political direction in the context of the supranational balancing of interests between the states. It therefore cannot support a parliamentary government and organise itself with regard to party politics in the system of government and opposition in such a way that a decision on political direction taken by the European electorate could have a politically decisive effect. Due to this structural democratic deficit, which cannot be resolved in an association of sovereign national states (Staatenverbund), further steps of integration that go beyond the status quo may undermine neither the States’ political power of action nor the principle of conferral”.
Ceea ce ne aduce la doua chestiuni interconectate:
•care e cauza actualelor disfunctionalitati ale UE?
•spre ce se indreapta UE, care este tinta ei ultima?
4. Cauzele disfunctionalitatilor UE rezida in acest proiect politic care si-a depasit limitele initiale. Politicienii nationali au pus bazele unei constructii care, treptat, erodeaza suveranitatea statelor nationale. Practic, politicienii nationali au inceput sa transfere competente spre Bruxelles, in numele mandatului primit la nievel national. Curtea Germana a vazut acest proces si l-a diagnisticat simplu: UE vrea sa isi atribuie competenta competentei. Ceea ce era la inceput o Uniune minimala, gindita pentru a impiedica razboiul, devine o uniune maximala, chiar cu buget si moneda.
a. Din punct de vedere economic, euro nu are viitor. O moneda impusa birocratic nu rezista pe o piata libera. Vedem aici, la acest nivel, cit de dependenta e UE de functionarea statelor interne : daca acestea nu respecta limita maxima de deficit de 3%, euro incepe sa cada. UE nu poate decit sa aplice sanctiuni tarii care face deficit. Si? Ce se intimpla? Nimic. Euro este simbolul perfect al artificialitatii constructiei actuale maximaliste: o moneda creata de pliticieni ca instrument pentru ca o Uniune minimala sa devina maximala. Euro insa, din cauza deficitelor nationale, a devenit intre timp o capcana care ameninta sa ingroape proiectele politicienilor.
b. Din punct de vedere politic, viitorul UE depinde de viitorul monedei euro, asa ca birocratia bruxelleza va incerca sa apere moneda, cu riscul de a se ciocni de suveranitatea statelor. Vezi exemplul de mai sus cu incercarile de a controla bugetele nationale. Acum o saptamina, BCE a decis sa cumpere obligatiunile statelor europene PIIGS, ceea ce inseamna ca BCE incalca art. 123 al. 1 din Tratatul de la Lisabona. BCE devine creditoarea directa a statelor PIIGS, lucru interzis prin Tratat. Asta inseamna, nici mai mult nici mai putin, ca BCE si UE sunt dispuse sa isi incalce propriile reguli pentru a supravietui cu orice pret. Este vorba de o incalcare a Tratatului, cu scopul pios de a pastra euro in viata. BCE cumparind obligatiunile statelor deficitare, inseamna ca BCE va detine pirghiile sa forteze acele state sa duca o anumita politica fiscala.
UE si BCE merg deci pe drumul autonomizarii fata de statele care le-au creat. UE devin eun Leviathan care, odata ce a primit niste competente, decid ca le va folosi pentru a si le extinde.
Art. 123 al.1 din Tratat: “Se interzice Băncii Centrale Europene și băncilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare „bănci centrale naționale”, să acorde credite pe descoperit de cont sau orice alt tip de facilitate de credit instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, administrațiilor publice centrale, autorităților regionale sau locale, celorlalte autorități publice, celorlalte organisme sau întreprinderi publice din statele membre; de asemenea, se interzice cumpărarea de titluri de creanță”.
La reuniunea Ecofin din 18 mai 2010 au incalcat acest articol. Acolo s-a nascut UE ca Leviathan.
c. Deci: spre ce merge UE? Spre golirea de suveranitate a statelor constituente, cu ajutorul monedei euro si a uzurparii Tratatelor. Birocratia bruxeleza face orice sa supravietuiasca. Daca moare eur, moare si acest tip maximalist de Uniune, deci el trebuie tinut in viata aparind euro cu orice pret.
Aici intervine in analiza problema intereselor divergente ale statelor in cadrul UE. Pina acum, interesele statelor au fost predominant convergente, acum nu mai sunt. Pentru mine, acesta actual proiect UE este falimentar.
5. Daca UE incearca sa se autonomizeze, scapind din strinsoarea competentelor cu care a fost inzestrata, este pentru ca instrumentul politic al mentinerii pacii a devenit scop in sine. Statele europene vad pacea si securitatea lor cu alti ochi. Intr-un fel vede pacea si securitatea Germania, intr-un fel Polonia. La nivelul Europei, avem conceptii diferite despre pace si securitate, deoarece Europa este alcatuita din state nationale si deoarece nationalismul, in sensul larg, nu a murit niciodata.
Germania va cumpara bunavointa Rusiei opunindu-se intrarii Ucrainei in Nato. Germaniaa primi in schimb gaz ieftin prin North Stream. Romania si Polonia vor vrea scut american si vor milita pentru reducerea independentei de Gazprom. Franta va fi nepasatoare la chestiunea energetica, au vreo 80% energie din centrale nucleare. Singura grija a Frantei este sa impinga mereu Germania spre o cit mai mare contributie la bugetul UE.
6. Prin urare, Bruxellesul devine cutia de rezonanta a diferitelor conceptii despre pace si securitate, la conceptia birocratiei bruxelleze adaugindu-se interesele divergente ale stratelor, care ar puta fi grupate, in mare, in statele rusofile si state rusofobe. Vechea si Noua Europa (simplific). Extinderea Europei spre est a avut mai degraba un scop economic (vesticii cautau alte piete de desfacere si forta de munca ieftina), acum vesticii au vazut ca noii intrati au alte conceptii de pace si securitate decit ei. Economia si geo-politica incep, mai ales in perioade de criza, sa arate cit de intrepatrunse sunt.
7. UE descopera, mai ales in perioade de criza, ca statele care au vorbit pina acum, de bine, de rau, pe o singura voce, incep sa vorbeasca fiecare in functie de interesele fiecaruia. Germania vrea reducerea drastica a deficitelor. Franta vrea deficite mari pentru “stimularea investitiilor”. Polonia si Romania vor politica europeana comuna fata de Rusia. Grecia vrea euro ieftini la nesfirsit. Marea Britanie vrea banii Europei, nu si povara viitorului comun. Din acest punct de vedere, UE trebuie sa realizeze ca intersele statelor nu vor putea fi niciodata armonizate in intregime. Statele se vor comporta concurential unele fata de altele, chiar daca intr-un mod mai disimulat. Pentru ca, in definitiv, e vorba de dorinta politicienilor nationali de a fi realesi. Oricit de pro-europeni ar fi, acestia depind, finalmente, de electoratul national. Oricit de prieteni ar fi la Bruxelles, la nivel national politicienii europeni au interese diferite.
8. UE trebuie recadrata pe acele lucruri care sunt intr-adevar comune. La ora actuala, oficial, in UE traiesc 27 de state. Insa legislatia UE incearca mereu nivelarea tututor particularitatilor. UE trebuie redusa din punct de vedere al competentelor, insa realmente functionala in citeva proiecte comune, nu extinsa la toate nivele de integrare.
9. Decapitarea birocratiei bruxeleze mi se pare esentiala. Birocratia bruxeleza nu are alt scop decit perpetuarea ei. Ce stie birocratul de nevoile unui pescar maltez sau unui taran polonez? Trebuie pusa intr-un fel birocratia sub controlul popoarelor, nu sub controlul sefilor de stat. Insa asta nu se va putea face acum, asa ca renuntam la idee.
10. Ramin deci doua intrebari:
•care sunt acele domenii care pot face obiectul consensului comun al tututor cetatenilor Europei (nu doar consensul politicienilor, pentru a nu construi iar o Europa birocratica?)
•cum putem folosi in favoarea tuturor diferentele in domeniile care nu fac obiectul consensului?
Din punctul meu de vedere, birocratii au gresit cind au conceput UE ca un proiect politic si monetar. Au ignorat exact forta Europei, adica mostenirea religioasa si culturala comuna. Valorile Europei in care au crzut parintii fondatori nu au cazut din cer, ele depasesc cadrele proiectelor politice si filosofice. Cei care au facut razboiul si au decis ca nu vor sa il mai faca aveau motivatii etice si religioase, nu financiare si politice.
Theophyle, sunt un adversar al Europei bruxeleze, insa cred intr-o Europa care isi recunoaste radacinile crestine si care crede in virtutea muncii, a concurentei si a pietei libere. Sunt un conservator liberal de sec XVIII, un misesian, deci nu pot fi decit sceptic cind vad stingismul Europei actuale.
Si eu @Cetatene!
P.S. Cum se poate incalca un tratat cu scopul pios de a-l mentine in viata. Cind litera Tratatelor lupta impotriva spiritului, si spiritul impotriva bunului simt.
Am citat mai sus articolul care interzice Bancii Centrale Europene sa cumpere obligatiunile statelor membre deficitare (BCE nu are deci voie sa devina creditor direct al statelor deficitare).
La Ecofin l-au incalcat cu voiosie. Cum a fost posibil?
1. Au interpretat in cel mai larg sens posibil o prevedere a art. 122. al. 2:
“În cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăți sau este serios amenințat de dificultăți grave, datorită unor catastrofe naturale sau unor evenimente excepționale situate în afara controlului său, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru în cauză asistență financiară din partea Uniunii, în anumite condiții. Președintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la decizia adoptată”.
La Ecofin au dat o interpretare extrem de larga acestei expresii, “evenimente nationale situate in afara controlului”, care se refera, de fapt, la situatii de forta majora care scapa controlului statelor, nu la probleme financiare. Or, membrii Ecofin au considerat ca deficitele bugetare enorme sunt astfel de “evenimente exceptionale”.
2. Da de unde! Art. 126 al. 1 este clar!
Statele membre evită deficitele publice excesive
Ceea ce ne arata fara echivoc ca, din moment ce trebuie sa le evite, deficitele excesive nu sunt “evenimente exceptionale”! Nici pe de parte, sunt situatii in care s-a ajuns din cauza unor decizii omenesti.
Observam, din coroborarea art. 122. al 2 si art. 126, al.1, ca Uniunea si-a atribuit competenta de a interpreta contra literei unui articol (art. 126. al.1) spiritul altui articol (art. 123 al.1). Chiar si atunci cind Tratatul era clar, politicienii l-au incalcat, ca sa si mentina in viata constructia. Deficitele excesive Nu sunt “evenimente exceptionale”, ele nu cad din cer!
3. In plus, acceptind ca BCE sa cumpere obligatiunile statelor membre, au mai incalcat un articol din Tratat.
Art 125 al.1 “Uniunea nu răspunde și nu își asumă angajamentele autorităților administrațiilor publice centrale, ale autorităților regionale sau locale, ale celorlalte autorități publice sau ale altor organisme ori întreprinderi publice dintr-un stat membru, fără a aduce atingere garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific. Un stat membru nu răspunde și nu își asumă angajamentele autorităților administrațiilor publice centrale, ale autorităților regionale sau locale, ale celorlalte autorități publice sau ale altor organisme ori întreprinderi publice din alt stat membru, fără a aduce atingere garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific”.
Practic, toata Europa, prin BCE, si-a asumat angajamentele statelor deficitare, cumparind, prin BCE, obligatiunile Greciei si a celorlalte PIIGS.
Frumoase contorsiuni politice pentru a masca incalcarea Tratatului! Dovada clara ca birocratia face orice pentru a supravietui, chiar daca asta inseamna ca statele fara deficit sa isi asume obligatiile statelor cu deficit excesiv.
Paul Atreides
4th October 2010, 14:36
Un nou blog în categoria lecții de viață
Adi ZăbavăDe zi cu zi alpinist, Crina Coco Popescu
De azi, un nou blog din categoria lecții de viață: Crina Coco Popescu, 15 ani, alpinist, 6 recorduri mondiale de vârstă și unul european, 5 vârfuri din Circuitul SEVEN SUMMITS al celor mai înalte vârfuri de pe fiecare continent, 6 vârfuri din Circuitul SEVEN VOLCANOES al celor mai înalți vulcani de pe fiecare continent. Twitter, facebook, cocopopescu.com, celmaisus.ro (jurnal de 7 summits) și youtube.
Paul Atreides
4th October 2010, 14:37
Despre intrarea lui Victor Ponta în blogosferă
Adi ZăbavăLeacul Durerii
Cu câteva zile în urmă Victor Ponta a intrat în online. Și-a făcut blog, cont de twitter și de facebook, profil pe linkedin, dar și canal de youtube. Cine l-a sfătuit nu l-a sfătuit rău, iar lansarea blogului într-o dezbatere la care au participat bloggeri importanți a fost o reușită.
Consider că intrarea lui Ponta în blogosfera politică nu e un eveniment de lepădat din mai mult motive. La momentul la care vorbim, din punct de vedere electoral (dacă îmi este permisă exprimarea) Ponta e cel mai important om politic prezent în blogosferă. De ce? Pentru că este președintele partidului ce ocupă prima opțiune în preferințele electorale ale românilor și pentru că este unul din cei cu șanse reale la următoarele alegeri prezidențiale.
Lucrurile care fac din intrarea lui Ponta în blogosferă un lucru destul de important nu se opresc aici. Mulți politicieni români și-au făcut blog pentru a fi mai aproape de electorat și pentru a scăpa de sita presei. Unul din obiective a fost cu siguranță acela de a oferi electoratului o față mai umană a omului politic pentru majoritatea celor din blogosferă. Cu toate acestea, “fața umană” n-a trecut de anumite limite. Doar după câteva postări, blogul lui Victor Ponta pare a fi cel mai personal blog al unui politician român. Limbajul folosit și subiectele abordate fac din blogul actualului președinte al social-democraților mai mult un jurnal online și cu toate că autorul neagă dorința de a câștiga spațiu în mass-media tradiționale, unele subiecte abordate au generat deja numeroase știri și articole.
O singură bilă neagră pentru tânărul președinte al social-democraților. Făcând referire la faptul că nu-și dorește ca blogul să devină o nouă sursă de știri pentru mass-media tradiționale, Ponta aruncă o săgeată (neinspirată după părerea mea) către Cristi Preda. Citez: “nu am frustrările unui Cristian Preda că nu îl bagă în seamă cu televiziunile și ziarele și atunci se bagă singur cu blogul, cu tot felul de declarații politice extrem de false și plictisitoare, dar prezentate ca breaking news-uri”. Pentru omul care se declară dependent de online (deci bănuiesc că implicit și de blogosfera politică) o astfel de părere pune sub semnul întrebării multe lucruri. Îi aduc aminte lui Victor Ponta că al său mentor, Adrian Năstase, fără blog și fără abilitatea de a câștiga spațiu în media prin blog acum era un politician mort.
Ca o concluzie, de această dată opoziția roșie pare a fi cu un pas înaintea celei galbene (sau mă rog, despre șefii celor două vorbesc), iar blogul lui Victor Ponta e de urmărit.
Paul Atreides
4th October 2010, 14:38
Un spectacol de mentalism și o întâmplare
Adi ZăbavăDe zi cu zi
La invitația lui Chinezu am fost în seara aceasta la un spectacol de mentalism susținut de Vlad Grigorescu. A fost foarte interesant și sper să nu fie ultimul spectacol de acest fel. Chestia cea mai ciudată a venit după spectacol…
În drum spre casă, împreună cu prietena mea și cu Anne-Marie am avut parte de o întâmplare foarte ciudată. Eram într-un RATB, eu stând pe primul scaun din dreapta față, prietena mea și Anne pe primele două scaune din stânga, din spatele șoferului. La un moment dat, imediat după o stație, am văzut niște foarte mulți bani pe jos. Mai târziu am văzut că erau 500 de lei în bancnote de 100 și 50. Mai erau două fete pe culoar și o doamnă aproape de prima ușă. Ne-am uitat unii la alții și întrebam ai cui sunt banii sau dacă i-au căzut cuiva. Una din fetele de pe culoar a spus că l-a văzut pe un domn, care era la prima ușă și care a coborât în stație, că i-a aruncat pe jos înainte să coboare. Am făcut o gramadă de scenarii, dar n-am ajuns la unul plauzibil. Vă spun și ce-am făcut cu banii. Am luat fiecare câte 100 de lei, eu, prietena mea, Anne și cele două fete pe care nu le cunoșteam. Nu știu dacă e bine sau nu. Problema e că nu pot să înțeleg ce l-ar face pe un om să arunce 500 de lei într-un autobuz.
Mai în glumă mai în serios, îl rog pe Chinezu să vorbească cu Vlad Grigorescu și să-l întrebe dacă are vreo legătură cu evenimentul de după spectacol.
Paul Atreides
4th October 2010, 14:39
Lupta cu propriul sistem. Studiul de caz PD-L
Adi ZăbavăLeacul Durerii
Putem intui modul în care PD-L s-a dezvoltat ca partid și implicit ca putere odată ajuns în frunte. În fond și la urma urmei, creșterea (care de fapt a fost reinventare) procentelor și schimbarea rangului dintr-un partid “suntem și noi cu băieții” la un partid “cel mai șmecher din parcare” într-un timp relativ scurt a avut nevoie de o rețetă. În momentul actual, rețeta folosită începe să se întoarcă împotriva “doctorului” și a “pacientului” (dacă tot am pomenit de rețetă ). Situația în care PD-L a ajuns îi face pe mulți să dezerteze. Și nu mă refer la deputați sau la senatori aici (miza lor mi se pare destul de mică, chiar dacă cu ei se joacă moțiunea), ci la oamenii din rândul doi și trei.
În seara aceasta, la Ora de foc pe Realitatea, am avut parte de unul din primele episoade ale acestei lupte cu propriul sistem. Mai precis, Diana Severin, fosta șefă a Direcției pentru Accize și Operațiuni Vamale Prahova a venit “să-i dea în gât” în direct pe alții (ca să vorbim pe șleau). Într-o discuție frumos împachetată de moderatori și de invitați (printre care și noul șef de grup parlamentar și noul purtător de mesaj al PSD, Ilie Sârbu ) s-a ajuns rapid (dar totodată natural prin discuțiile generale despre evaziune) la acuzele doamnei Severin. Aceasta “a dat în” șeful ANAF, Sorin Blejnar și într-un alt apropiat al PD-L, angajat actualmente (din câte am înțeles) la ANAF, Ștefăniță Prisăcaru. Fosta directoare (bineînțeles că și fost membru PD-L) a afirmat că Sorin Blejnar nu a făcut nimic în legătura cu niște dosare de evaziune fiscală puse pe biroul acestuia de ea însăși, iar Ștefăniță Prisăcaru a informat-o cu privire la demiterea ei din funcție pe motiv de neprimire de șpagă. Nu intrăm în detaliu pentru că nu asta mă interesează.
Trecând toate acestea în planul comunicațional ce putem înțelege? Putem anticipa faptul că acest episod va face parte dintr-un lung serial. Mai precis, ieșirea oamenilor PD-L din sistem și acuzele aduse de aceștia oamenilor rămași în sistem și sistemului în general poate fi noua temă principală de atac a opoziției. Ipoteza mi se pare viabilă, iar succesul acestui tip de război cred că va sta în cât vor fi dispuși foștii să spună și ce “vor avea la mână”.
Foarte interesant de urmărit a fost și ce s-a întâmplat după această primă parte a emisiunii în care a fost invitată doamna Severin, iar prin telefon a intrat Sorin Blejnar pentru a răspunde acuzațiilor (nu cu prea mult succes). Cine credeți că a fost invitat în a doua parte a emisiunii? Victor Ponta . Asta în timp ce Crin Antonescu își omora timpul cu Gâdea și Ciuvică la Antena 3.
PSD-ul pare a înțelege mai multe decât PNL-ul la momentul actual. Sau dacă nu e vorba de înțelegere a problemelor atunci cu siguranță e vorba de anticipare. Punctual: lumea care stă și se uită la Gâdea sau îl ascultă pe Ciuvică nu mai trebuie “câștigată” (gata, treci la alt nivel). E lesne de înțeles că venind din postura de opozant într-o emisiune în care în prealabil oameni “de-ai lor” au venit să-i critice și să le dea în vileag “mersurile” e mult mai eficient din punct de vedere comunicațional.
Chiar sunt curios dacă episodul din această seara va rămâne unul sporadic sau e doar începutul…
Paul Atreides
4th October 2010, 14:40
Ne-am săturat de “Ba pe-a mătii”
Adi ZăbavăLeacul Durerii
De zile bune vroiam să scriu un articol pe tema recentului oprobriu public la adresa unei anumite categorii de votanți. Mi-a fost teamă că voi fi luat în râs ținând cont că aș fi fost contra curentului inițiat de zeii blogosferici care își mai dau cu părerea despre politică. Am văzut însă că Mihnea a scris foarte bine pe tema și-am zis să-mi dau și eu cu părerea.
Mordechai, Moș Califar și Arhi (care îi susține pe twitter) ne atrag atenția că avem ce-am votat. Adică mai pe șleau, prostul de mine e vinovat că l-am votat în turul doi pe Băsescu. Domnilor, îmi cer scuze că nici în decembrie (și nici măcar acum) n-am avut memoria scurtă. Nu, nu l-am uitat pe Iliescu care a chemat minerii în București argumentând că voința poporului hotărâse cine conduce țara cu câteva zile înainte, la primele alegeri libere, nu l-am uitat pe Năstase din perioada 2000-2004, n-am uitat baronii. Ba nici pe Rodica Nassar n-am uitat-o, cea care își etala gențile Dior în perioada în care românii încă erau de părere că Kenvelo e o firmă (asta că tot suntem contrariați de Hermesurile sau Jimmy Choourile blondei care ne cheltuie banii).
Mă deranjează retorica asta pompieristică și îmi pare rău, dar aceia care încă sunt de părere că doar portocalii sunt așa ori au anumite interese ori sunt incapabili să se detașeze și să privească rațional. O să-mi spuneți să nu mă mai duc la vot. De ce? Nu asta am vrut să câștigam la Revoluție? Am votat și alb. Și? Am rezolvat ceva? Nimic.
Cred totuși că actualul context e un factor generator important pentru un astfel de curent. Vom putea face o comparație și vom putea analiza obiectivitatea unora sau altora în momentul schimbului de putere. În 2000-2004 realitatea și antena 3 nu aveau amploarea de astăzi, iar online-ul era inexistent. Opinia publică se crea mai natural, fără prea mulți factori influențatori. Ce mă deranjează e că aștept altceva de la acest mediu (mediu în care se presupune că sunt prezenți oameni informați și peste media de IQ). De discuții de genul “Ba pe-a mătii” m-am săturat…
Cum spuneam și în articolul Online-ul ca speranță mi-aș dori ca efectul de polarizare din blogosfera politică să nu mai fie atât de prezent. Mediul ăsta are mult mai mult potențial decât să arătam fiecare cât de deștepți suntem.
Paul Atreides
4th October 2010, 14:41
În nimicnicia lor…
Adi ZăbavăLeacul Durerii
Am privit cu stupefacție declarațiile de presă din această dimineață de la Ministerul Muncii. Șeitan și încă doi acoliți de-ai săi au apărut în față reprezentanților presei de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, de parcă totul se află doar în închipuirea oamenilor (răi). Abili în a găsi scuze puerile și în a explica normalitatea lucrurilor, cei trei nebuni (plătiți din banii noștri) au scos din minți pe toată lumea, până și pe mine, unul care își serbează astăzi ziua numelui.
Două concluzii pot trage. Haosul generat de această măsură și mai ales de felul în care ea este pusă în aplicare reprezintă măsura bolii statului în care trăim. În anul 2010, într-un stat european, un ministru spune că nu înțelege haosul creat deoarece cetățenii afectați de această nouă măsură puteau rezolva problemele și prin poștă (laser frate). Nu cozile interminabile de la ghișee sunt adevărata problemă. Ele sunt doar sechele ale vechiului sistem. Deranjant e modul în care puterea găsește să pună în aplicare o decizie.
E clar că toată povestea asta cu drepturile de autor afectează oameni dintr-o anumită clasă socială. Fie că e vorba de ziariști, de sculptori, de persoane fizice autorizate sau mai știu eu ce, mai toți sunt oameni cu studii superioare și cu o anumită pregătire. În consecință, m-aș bucura ca această categorie de români să pună sub o presiune de neimaginat actualul guvern. M-aș bucura ca membrii puterii să plângă după zilele în care mii de pensionari și sindicaliști protestau în fața Guvernului sau în fața Parlamentului. Dar pentru asta e nevoie de acțiune. De aceea nu pot decât să salut petiția inițiată ieri și faptul că Dilema Veche o susține.
A doua remarcă pe care o pot face e că puterea ia mințile omului slab. M-am convins că în nimicnicia lor, conducătorii chiar cred că au dreptate. Chiar cred că presa a exagerat situația generată de obligativitatea acestor plăți, sau mai degrabă de modul în care se fac aceste plăți. Azi, în declarație de presă de care aminteam la începutul articolului, unul din acoliții lui Șeitan mai avea puțin și sărea la bătaie la jurnaliștii prezenți. A fost nevoie de Șeitan să-i spună în vreo două rânduri să se liniștească. Cu ce ne confruntăm deci? Cu un sistem de oameni foarte bine pus la punct. E ca un fel religie în care mai marii conving adepții că până și jertfa personală trebuie să fie o tactică în războiul dus. Care e obiectul acestei “religii”? Nimic mai simplu: banul și puterea.
Paul Atreides
4th October 2010, 14:42
Incidentul de la maternitatea Giulești privit dintr-o altă perspectivă
Adi ZăbavăLeacul Durerii
Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar în contextul ultimelor zile, context în care una din temele agendei mediatice a fost starea precară a sistemului de sănătate autohton și exodul medicilor, accidentul de la maternitatea Giulești vine ca o mănușă, paradoxal, pentru puterea actuală.
Mihnea cerea imediat după incident pe blogul său demiterea ministrului Cseke. Tot el sesiza astăzi pe twitter un articol care vorbea despre conferința de presă a ministrului, o conferință plină de mulțumiri. Demisia n-o să vină, iar prestația din conferință de presă poate fi explicată într-un singur mod.
Încă de astăzi s-a anunțat deschiderea unui dosar de urmărire penală pentru ucidere din culpă și vătămare corporală în cazul incidentului de la maternitate. Urmează o serie de audieri și stabilirea vinovăției fiecărei persoane în parte. Asta pentru că vinovații găsiți pentru accident vor fi oameni. Nu zic că nu ar fi. Din contră. Informațiile de până acum arată că în sala de reanimare (!!!) nu a intrat nimeni pe parcursul unei ore și astfel orice efort de salvare a micuților a fost tardiv. Transpus în plan comunicațional, incendiul, explozia sau ce-o fi fost acolo poate reprezenta o tema de combatere a discuțiilor din ultimele zile. Nu pentru mult timp, dar oferă timp pentru o gură de oxigen. În situația în care mass-media românești (și chiar și cele internaționale) vuiesc despre situația jalnică în care se află sistemul de sănătate și despre numărul enorm de cadre medicale care emigrează, un astfel de incident cu vină umană reprezintă o temă de apărare și contraatac.
Poate trec drept cinic după o astfel de părere, dar nu am încercat nimic altceva decât să privesc incidentul dintr-o altă perspectivă. Oricâte calcule sau strategii comunicaționale ar face unii sau alții, ce s-a întâmplat ieri la maternitatea Giulești e o tragedie nu numai pentru părinții acelor copii, ci pentru întreaga societate. Asta deoarece n-a fost un accident, ci un lung șir de întâmplări care poate duce mai des la incidente de asemenea natură. Cu toate acestea permiteți-mi să-mi exprim dezacordul față de ipocrita campanie inițiată de Antena 3, ceva cu lacrimi și îngeri. N-avem nevoie de astfel de chestii, ci de cu totul altele…
Paul Atreides
4th October 2010, 14:44
Rivanolul nu i-a priit
Adi ZăbavăLeacul Durerii
Altă explicație nu găsesc pentru reprezentație slabă oferită de Traian Băsescu în această seară la TVR1. Rivanolul nu i-a priit. N-am rezistat mai mult de jumătate din emisiune, dar am înțeles că n-am pierdut nimic în rest.
Pentru cei care urmărim jocul politic (eu fiind interesat mai mult de partea de comunicare politică) situația grea prin care trece țara nu ne împiedică să ne gândim sau să anticipăm următoarele mișcări de pe scena politică. Iar din acest punct de vedere Traian Băsescu încă rămâne o enigmă.
Am așteptat emisiunea în speranța că reprezentația președintelui va fi capul de afiș al agendei publice pentru câteva zile bune. N-a fost așa. Aceleași explicații redundante privind aparatul de stat și banii necesari plații pensiilor și salariilor. Reducerea cheltuielilor a fost driblată slab printr-o reprezentare procentuală a modului în care se cheltuie banii de la buget. Cheltuielile având un procent mult mai mic decât plata salariilor sau a pensiilor au fost plasate vag de către președinte printr-o afirmație de genul “Poliția trebuie să funcționeze în continuare, sediile au nevoie de energie electrică” etc. Nimic despre brandul de țară (că tot e la modă), nimic despre cine știe ce contracte prin care se aruncă bani pe fereastră (pe fereastra clientelei de partid, bineînțeles). Ba chiar am fost martori la o afirmație de genul “România nu va intra în spațiul Shengen fără o lege ANI credibilă”. Aham. Deci asta era problema. Nu că majoritatea contigentelor de cerșetori țigani au buletin românesc sau că moldovenii își iau cetățenie românească pe capete ca să meargă în Europa. Asta chiar mi-a părut lamentabilă. Tot la capitolul lamentabil mai punctez și replica dată către un profesor debutant care sublinia faptul că nu poți trăi cu 600 de lei salariu. Băsescu a răspuns spunând că la fel a început și el, iar la 6.000 de lei salariu a ajuns după 30 de ani de muncă. Hilar, atâta timp cât concediile odraslei EBA au costat mai mult decât banii pe care i-a luat Traian din salariu.
De notat și repetarea obsesivă a temei prezente și în campania prezidențială a actualului președinte, solidaritatea. E tardiv să aduci în discuție astfel de probleme când zi de zi presa aduce în fața publicului numeroase situații de risipire a banului public. Ok, că banii se duc spre clientela politică asta a înțeles toată lumea, iar PD-L trebuie să-și asume acest lucru ținând cont că a fost unul din principalele piloane pe care s-a bazat construcția politică, dar încă să marșezi pe această temă mi se pare neeficient. Pentru mai multe detalii legate de acest aspect vă recomand Porcisme – România furată zi de zi.
Mai vreau să vorbesc puțin și despre formatul emisiunii. Mulți au spus că o astfel de emisiune și cu un astfel de moderator nu poate fi decât o oră de pupincurism. Nu sunt de acord. Și vă spun și de ce. Ritualurile comunicării prezidențiale impun astfel de formate. Trebuie să fii nebun ca din postura de șef de stat să te prezenți la o emisiune cu un moderator care prezintă riscuri. Ai nevoie de un om care să te lase să vorbești. Că Băsescu n-a vorbit în această seara e cu totul altceva.
O concluzie după această seară? Scena politică e în letargie din toate punctele de vedere.
Paul Atreides
4th October 2010, 14:46
De ce au schimbat sindicatele data protestului din 7 octombrie ?
by alexa
Mi-am pus aceasta intrebare, vazandu-i pe cei doi lideri sindicali intervievati dis de dimineata de catre IRTV. M-am lamurit cinci minute mai tarziu, cand tot prostituata 4 a titrat : Crin Antonescu vrea ca motiunea de cenzura sa fie depusa undeva in aceasta saptamana ! Nea Nelu apare peste 15 minute si ne anunta sfios… ca motiunea e pregatita, dar ca graba poate fi contraproductiva !
Tot pe RTV, de data aceasta pe forum, de cateva zile bune, postacii de partid urca cu obstentatie un subiect, care trebuie sa fie mereu in prime time : PDL-frauda masiva in Parlament…ca sa nu mai vorbim despre obsesivul Anastase, Anastase, Anastase…un fel de Batman de campanie electorala.
Ce asteapta cu totii si de ce s-a decalat Marea Revolutie Socialista din Octombrie stabilita pe data de 7 ? Avand atatea date, fiindca slava cerului, astia isi pun fara grija strategiile pe net …. hai sa crosetam si scenariul aferent.
Primul raspuns care imi vine in minte la intrebarea din titlu, coroborat cu toate datele stiute este ca se asteapta DECIZIA CCR asupra Legii Unitare a Pensiilor de pe data de 6.
De CCR depinde foaia de parcurs ce va fi aplicata de catre gasca suspendacilor condusi de Felix.
Scenariul
Legea nu va fi retrimisa in Parlament, iar Presedintele va fi obligat sa o promulge. In secunda urmatoare va fi lansata suspendarea, pe motiv ca Anastase a fraudat si Presedintele a semnat o lege fraudata. De aici si obsesivul Anastase, Anastase, Anastase….
Ce se asorteaza cu suspendarea in acest caz ? Pai, MAREA VICTIMIZARE…. sindicatele in strada cu sloganul “Basescu vrea sa ne omoare!”, “Basescu e nebun fiindca pierde puterea ! “, “Basescu stie ca va fi suspendat..” si toate blabla-urile politice ale sindicalistilor acreditati la partide.
PSD-ul nu prea se grabeste, fiindca suspendarea inseamna venirea lui Geoana la Presidentie pe timpul suspendarii( ca de aceea s-au chinuit sa il dea jos de acolo..), dar sunt convinsa ca deja s-a pupat piata independentii , iar Pontanel a primit asigurari certe ca dupa interimat, va fi Presedinte !
Asa ca nu mai au decat un pas de parcurs…decizia Curtii !
Retrimiterea legii in Parlament le-ar dezamorsa si le-ar incurca toata foaia de parcurs stabilita. Ca sa nu mai vorbim ca Base ar putea-o retrimite in Parlament, daca va fi declarata constitutionala sau ca Guvernul, asa cum a propus UDMR isi va putea asuma raspunderea pentru ea.
Hossu, marele sindicalist coordonator de militieni agitati ne spune ca vrea sa bata in cuie calendarul mitingurilor. Avand in vedere ca si Felix ne-a facut calendar de suspendare, astept cu interes sa vad daca se suprapun !
Cine zice ca ne plictisim in Romania ?
Paul Atreides
4th October 2010, 14:48
De la cooperativa OCHIUL si TIMPANUL, la cooperativa RASPANDACUL
by alexa
Cine detine informatia, detine puterea !
O veste proaspata a fost din nou ascunsa sub cortina de fier a presei mogulesti, veste care ne anunta dimensiunile la care va ajunge caracatita dezinformarii si manipularii stupid people-ului descris de Brucan.
Revista 22, ne descrie viitorul apropiat, viitor pus la cale in laboratoarele mogulo-securistice ale partidului unic PNLPSDPC, care vor nici mai mult, nici mai putin sa ne dea… Corect News !
Dinu Patriciu si Sorin Roșca Stănescu s-au unit intr-un parteneriat de afaceri pentru a lansa portalul de stiri CorectNews, care va fi lansat la inceputul lunii noiembrie, scrie paginademedia.ro. Redactia va fi condusa de Oana Stanciulescu si Miruna Munteanu, investitia fiind de 2 milioane de euro. Dinu Patriciu detine 60% din afacere, Sorin Rosca Stanescu 40%, iar intreaga platfoma va avea o echipa de 60 de oameni. Rosca Stanescu a declarat in exclusivitate pentru paginademedia.ro ca “proiectul va avea sapte ziare nisate”. “Chiar daca Dinu Patriciu este majoritar, el functioneaza ca investitor. Nu poate lua absolut nicio decizie si nu poate schimba nimic fara mine”, a spus Rosca Stenescu. Redactia portalului de stiri va fi condusa de Oana Stanciulescu, fost redactor sef la Cotidianul si fosta consiliera a lui Ludovic Orban, si Miruna Munteanu, actualmente redactor la Jurnalul National, fost redactor la Ziua. Portalul de stiri va fi lansat la inceputul lunii noiembrie, iar Rosca Stanescu da asigurari ca “nu va avea nicio orientare politica”. Investitia este de 2 milioane de euro si pe linga portalul CorectNews mai cuprinde si un site de jocuri, un magazin virtual, o platforma virturala si o platforma de bloguri. Omul de afaceri Dinu Patriciu detine in moment cotidianul” Adevarul”, iar potrivit unor surse din media intentioneaza fie sa-si deschida propria televiziune, fie sa cumpere Realitatea tv. De altfel, Alexandru Sassu, fostul director al TVR, a devenit de curind angajatul lui Dinu Patriciu, multi ziaristi din televiziune luind acelasi drum.
Ia te uita ce de informatie in cateva randuri ! Va sa zica, TVR era extrem de libera pe vremea guvernarii PNLPSDPC. Ca sa vezi !
Paul Atreides
4th October 2010, 14:55
Daena (XIV) – Tchinguiz Aitmatov
by gabilutza
Motto: “E oare rusinos sa iubesti cand iubirea se prezinta si Dumnezeu v-o acorda pentru totdeauna?”
Tchinguiz Aitmatov – “O zi mai lunga decat veacul”
” Nu te mira Raimaly-aga, eu indraznesc sa vin la tine cu un cantec, cuprinsa de acelasi frison si aceeasi frica de parca ti-as marturisi iubirea mea. Iarta-ma Raimaly-aga sunt plina de indrazneala cum e incarcata pusca de pulbere… M-am pregatit pentru intalnirea aceasta viata mea intreaga, ca o albina ce aduna miere, picatura cu picatura. M-am pregatit ca floarea in boboc ce asteapta momentul sa se deschida. Si momentul acesta a venit …”
Iarta-ma , dar cine esti tu frumoasa straina? ar fi dorit sa intrebe Raimaly-aga, dar nu indrazni sa-i intrerupa cantecul. O privi rascolit si plin de admiratie. Inima ii era tulburata, trupul i se trezise sub bicul fierbinte al sangelui si, in acel moment precis, cei cu o privire patrunzatoare l-ar fi vazut animandu-se , tresarind si batand din aripi ca un vultur regal ce-si ia zborul. Ochii sai au reinceput sa traiasca, sa straluceasca, si urechea sa tresari la un strigat din Cer pe care-l astepta demult. Isi ridica capul, uitandu-si anii…
Tanara cantareata continua: “Vreau sa-ti spun, ilustre bard, cum am facut acest pas, sa stii ca te iubesc din frageda pruncie Raimaly-aga, rapsod daruit de Dumnezeu. Te-am urmarit peste tot, unde ai cantat, unde ai colindat. Nu ma condamna, visul meu a fost sa devin bard ca si tine, tu esti fara seaman, mare maestre al cantecului. Te-am urmarit peste tot ca o umbra invizibila, fara sa pierd nici una din vorbele tale, repetand melodiile tale ca pe niste rugaciuni si invatandu-le pe de rost, ca pe niste formule magice. L-am rugat indelung pe Dumnezeu sa-mi daruiasca si mie darul tainic care sa-mi dea curajul de ma infatisa in fata ta intr-o zi preafericita, sa-ti marturisesc iubirea mea, admiratia mea dintotdeauna, si sa-ti cant melodiile cele ce le compun sub privirile tale. Dumnezeu sa-mi ierte indrazneala, caci chiar am cerut sa ma intrec cu harul tau, mare maestre, chiar daca infrangerea mi-e harazita. O , Raimaly-aga, am visat aceasta zi cum fetele isi viseaza ziua maritisului. Dar eram atat de mica si tu atat de mare, atat de iubit de toti, inconjurat de atata glorie si respect ca era imposibil sa ma remarci in mijlocul lumii, pe mine, mica copila… Fierband de rusine si imbatata de cantecele tale, visam la tine in secret si mi-am dorit sa devin mai degraba femeie, pentru a-ti rasari dinainte, cutezand sa-ti vorbesc de iubire. Mi-am facut juramant sa invat arta cuvintelor, sa cunosc la perfectie natura muzicii incat sa ma aseman tie si ca tine sa cant, profesor al meu, sa te chem la intrecere fara teama privirii tale intransigente, pentru a-ti aduce lauda, pentru a-ti marturisi iubirea fara sfiala fara a-ti ascunde nimic. Iata-ma astazi prezenta in fata ta, ochiul tau sa ma judece! Timpul a trecut lent, eu cresteam, nu mai aveam rabdare, ma grabeam sa devin femeie pentru a ma prezenta tie, si, in sfarsit, am facut nouasprezece ani... iar tu, Raimaly-aga, tu esti acelasi ca in visul meu de tanara copila, doar ai incaruntit. Asta nu e un motiv sa nu te iubesc… Iata-ma in fata ta, vorbeste-mi clar, esti liber sa ma respingi ca femeie, dar nu ca rapsod, pentru ca am venit sa te infrunt cu elocventa. Primeste provocarea mea, e randul tau sa canti din instrument…
- Dar cine esti tu? De unde vii? Cum te numesti?
- Numele meu este [...]
- [...] Pana unde mi-ai fost pana astazi ascunsa ? De unde vii ?… intreba aproape fara voie rapsodul, plecandu-si fruntea intunecata..
- Ti-am spus, … am fost mica si am crescut.
- Inteleg totul. Un singur lucru imi scapa: sensul Destinului meu! Cum de te-a facut atat de frumoasa si te-a trimis sa ma tulburi acum cand eu alunec spre apus si spre iarna? De ce? Ca sa-mi dau oare seama ca existenta mea a fost vida si inutila, traita fara noima, ignorand al cerului nepretuit dar, acest dulce martiriu, clipa in care te-am intalnit, chinul dulce de a te auzi si a te vedea si a te cunoaste? De ce destinul meu mi-a adus asa severa osanda?
- La ce bun sa te lamentezi si sa te amarasti Raimaly-aga? Daca destinul a luat infatisarea mea nu trebuie sa te cainezi si sa te indoiesti de mine. Nimic nu-mi este mai pretios pe lume decat sa-ti aduc bucurie prin tinereasca mea tandrete, cantecele mele si iubirea imensa din adancul inimii. Iar daca nu vrei ori nu poti sa-ti infrangi indoiala zavorandu-mi urcusul spre inima ta, eu , iubindu-te nu voi pregeta sa ma intrec cu arta ta, probele le accept oricat de grele.
- De ce-mi vorbesti tu …? Ce e rivalitatea artistica? Ce e proba verbului cand exista o proba mai teribila, aceea a iubirii incompatibila cu ordinea lumii in care traim? NU, refuz sa rivalizez cu tine in elocventa. Nu ca n-as avea forta, nu ca s-ar fi stins cuvintele in mine sau ca vocea mi s-a stricat, ci pentru ca nu pot face altceva decat sa te admir… Spre nefericirea mea nu pot decat sa te iubesc, si sa ma intrec cu cu tine in iubire… ( si bardul canta din “dombra” acorduri semanand cu soapta vantului in iarba, cu furtuna… ) Tie , celei ce a facut atata drum, insetata venind sa bea de la izvor, ca vantul voi alerga la intalnirea cu tine si-ti voi cadea imblanzit la picioare. Daca aceasta ar fi ultima zi a destinului meu, daca astazi mi-e sortit sa mor, azi nu ma pot cobori in moarte, iubind sunt nemuritor. Voi renaste si voi reincepe sa traiesc pentru a nu ramane fara tine, caci fara tine sunt ca un orb …
- Visul meu a devenit realitate, i-a raspuns [...] .. Te voi urma pretutindeni, cand vei dori, unde vei dori, cantecele noastre se vor uni, pentru a te iubi si a fi iubita de tine. Astazi , fara ezitare, imi daruiesc viata Destinului.
Paul Atreides
4th October 2010, 14:56
Daena (XIII) – Iris Murdoch
by gabilutza
Motto : « E trist ca experienta iubirii e de obicei uitata ca un vis. »
1973 – Iris Murdoch – « The Black Prince »
“Ma intrebam, o Doamne, ce faceam noi, tu si eu, inainte de a ne iubi ? iubirea pentru J. trebuie sa fi existat inainte ca lumea sa existe. Cand Dumnezeu a spus « Sa fie Lumina » aceasta iubire a fost creata si ea. Faptul de a te indragosti inunda fiinta de o bucurie deliranta imediata. … un enorm glob cald de existenta constienta in interiorul caruia ne depalasam cu o extrema lentoare … poate eu eram globul. Nimic din ce faceam nu mai avea importanta. totul in lume era J. .. una din binefacerile acestei planete e ca oricine poate avea experienta acestei transformari a lumii… eram coplesit de un sentiment de realitate, de a fi in sfarsit real , de a vedea Realul… pentru indragostitul pur, in aceste momente de puritate, ideea de suferinta e vulgara… nu-i puteam spune… nu puteam deconcerta, incarca si turmenta viata sa tanara lasand sa se vada aceasta iubire teribila…
Ce insuportabila trebuie sa fie iubirea pe care altul ne-o poarta… primul gand cand mi-am capatat cunostiinta a fost – sunt un om cu o misiune secreta – de a iubi. si asta pentru totdeauna… daca nu o iubesc haosul revine… veritabila dragoste este eterna… am ceva important de facut… sa ma gandesc la J. … nu suntem condamnati sa zburam indelung in existenta, dar suntem intrerupti adesea de mici repaosuri de sine… suntem creaturi intermitente… starea noastra constienta oboseste repede si se distribue in capitole… ingerii trebuie sa se mire de aceste fiinte-oameni care parasesc atat de adesea starea de constienta pentru a cadea in tenebrele infestate de fantasme… cum reusesc fragilele noastre identitati personale sa gaseasca aceasta solutie de continuitate, nici un filosof nu a fost in stare sa explice… O iubire adevarata este o Revelatie … bucuria iubirii facea vid in mine, acolo unde era sinele meu… nu puteam scrie… nu as fi putut decat mazgali zgarieturi ale inconstientului… eu sunt pur si simplu fericit ca tu existi, fericit in absolut…
Cum sa comunic cu ea? lumea, chiar daca ar fi fost complet schimbata atunci, trebuie sa ramana aceeasi, asa cum era inainte, in cele mai mici detalii… prezenta ei e insotita intotdeauna de ingrijorare… cei muritori tremura acolo unde ingerii nu au decat bucurie… cum putem vorbi de betia sufletului atunci cand iubind acesta se confunda cu trupul? … sentimentul de a fi exact in locul care trebuie si pe care il visam e confirmat de toate undele universului… eu sunt aici acum, tu esti aici acum, noi suntem aici acum… aceste secunde sunt cele mai pline, cele mai perfecte … ea era cu adevarat cu mine… acesti ochi care ma priveau… conversam cum doar ingerii pot conversa…
- Ce spuneai micuto?
- Ar trebui sa citesc Wittgenstein?
( ce doream era s-o imbratisez …)
- Nu.
- Credeti ca nu l-as intelege?
- Da.
- Da???? Nu l-as intelege?
- Da. Caci el nu s-a gandit niciodata la tine cand a scris.
- Cum ???
Nu doream sa stric ceea ce e perfect… ma intrebam cum e posibil sa ma separ de ea? nu e o nebunie sa-ti concentrezi atentia asupra unei unice persoane? sa videzi toate semnificatiile pentru tot restul lumii, sa mai ai ganduri, sentimente, existenta doar in raport cu cea draga? e o nebunie sa-ti dirijezi atentia exclusiv si plina de adoratie spre cineva… nebunia aceasta … o falsa pierdere a identitatii… pierderea sentimentului timpului… senzatia insasi de a iubi e un scop in sine… paradisul pe pamant al unui mistic trebuie sa fie o astfel de contemplatie a lui Dumnezeu… doar ca Dumnezeu ca ratiune de a fi a parcurs deja mai mult de jumatate din calea spre tine… sa te mentii intr-o stare de adoratie pentru o fiinta umana este mult mai incert… prima zi esti aproape un sfant, apoi incepi sa ai nevoie de ea… cat timp un barbat poate sa ramana in aceste prime faze ale iubirii? sigur nu la infinit… iubirea trebuie sa fie in miscare… beatitudinea se transforma intr-o senzatie fizica de tensiune… faptul de a o atinge devenea greu ca un munte ce cade pe mine… cum se face ca am sarutat-o pe obraz fara sa ma confund cu ea, fara sa devin ea? cum am reusit in acel moment sa ma retin sa-i cad in genunchi… ideea ca te vindeci de iubire este natural , prin definitie, exclusa starii de indragostit… nici nu se vindeca intotdeauna… eram pierdut … nici o speranta… nu lasam insa viata sa-mi degenereze intr-o nebunie … tacerea devenea unica mea ocupatie …exista demnitate si forta in tacere… rupi tacerea uneori pentru a te livra unor imbecili… am facut ceea ce mi-am propus sa nu fac – sa-ti divulg starea mea… nu-mi ramane decat sa dispar…
- In loc sa fugiti nu ar fi mai bine sa-mi vorbiti de sentimentul asta ? a zis ea.
O intrebare de o simplitate frapanta.
- Nu. Totul e stricat. Totul nu apartinea decat unei lumi imaginare. Nu-ti pot vorbi de o iubire intr-o lume reala. Lumea reala o alunga ! ar fi o crima … o absurditate. Ce ati dori sa auziti? Sa va laud ochii?
- Marturisirea iubirii i-a pus oare capat?
- Nu. Dar nu mai am voce … e ceva ce port cu mine … trebuie sa traiesc cu asta.
- Vorbiti de parca asta va implica doar pe dvs.
- Tu esti un vis al meu.
- Nu e adevarat. Eu sunt reala. Ascult cuvintele astea. Sufar. Eu sunt o parte egala a acestui joc. Nu v-am invitat eu sa fiti indragostit de mine. Nu am putut sa ghicesc asta. Trebuie sa ma inteleg eu insami.
- Nu vreti sa stiti ce simt eu ?
- Tu esti tanara si prostuta. Esti flatata, esti in efervescenta, pentru ca un barbat mai in varsta se ridiculizeaza. Ai chef sa profiti, sa explorezi un pic sentimentele, sa-ti inventezi ceva emotii.
Daca as fi putut muri in aceasta discutie as fi fost fericit… complexitatea iubirii mele pentru ea sporea… inainte era o iubire fara detalii… acum erau caverne, labirinturi…
- Nimeni nu a mai fost bolnav din cauza mea.
Apoi sarutul… exista minute in paradis ce valoreaza pedeapsa a mii de ani in infern… distrugerea lumii trebuia sa urmeze … ea nu era sigur un copil… era deplina stapana a feminitatii sale… avea ea un sentiment autentic ? o altfel de nebunie, la feminin?
- Faptul ca A iubeste pe B si B iubeste pe A e destul de rar.
De ce oare am bulversat-o? nu eram eu oare cel bulversat? au fost iarasi forte cosmice ce au decis? ce e de constatat ? starea stupida si situatia compromitatoare? o anumita linie de conduita ceruta unui barbat serios… sa iubesti pe cineva nu e un pacat… exista o anumita jena… si trebuie facut ceva pentru a recastiga demnitatea… trebuie inteles absurdul situatiei. Cum si-ar putea imagina cei doi ca partajeaza aceeasi mare pasiune?
- Nu aveti intentia sa ma bantuiti ca un spectru?
O lasam linistita. O furtuna intr-un pahar cu apa…
- Pana la ce punct sunteti curajos?
Suntem destinati sa fim distrusi. “
Paul Atreides
4th October 2010, 14:57
Exigenta profunzimii (XII) – Despre renuntare
by gabilutza
Motto: “Feriti-va de toti cei care intorc spatele iubirii, ambitiei, societatii. Ei se razbuna pe propria renuntare.”
(Emil Cioran – Syllogismes de l’amertume – Paris – 1952 )
Nu voi intra in subiect pe poarta misticii civilizate, nu ma voi sprijini pe Socrate, Hegel sau Kierkegaard pentru a descoperi secretul fericirii de a renunta, ci voi divaga despre profunzimea renuntarilor simple, care ni se pot intampla zilnic. Sper sa va dati seama din imagini cat de greu imi va fi sa renunt la cei trei pisoi ce-i am de 4 saptamani; pentru ca stiu ca vor pleca nici nu le-am pus inca nume … astept propuneri.
In jurnalul meu de pe blog, nu intamplator scriam duminica 9 mai : “Tot secretul meu este in lucrurile la care sunt capabil sa renunt. Renuntarea iti poate transfera o fericire neinteleasa, cu un potential nesfarsit. Cand renunti sufletul ramane parca undeva pe poteca, avanseaza cu un suras intr-un vertij inghetat. Unele lucruri, evenimente sunt prea lejere pentru a nu fi uitate, oricat te-ai fi ratacit in imbratisarile lor, uneori nimic nu se intrezareste, simti pur si simplu ca nu se poate merge mai departe.” Nu poti scrie asa daca nu ti se intampla ceva. Nu devii exigent cu renuntarea, nu-i ceri sa fie ceva profund, deplin, definitiv , doar pentru ca circumstantele o cer, nu este o incapatanare de moment, un capriciu. Fericirea adevaratei renuntari trebuie sa o resimti in acel moment, apoi nu mai conteaza, este instantanee ca o revelatie. Daca revii mai tarziu nici nu o mai regasesti, momentul a devenit ca o gaura neagra in cosmos, nu stii ce contine, ce-a absorbit. Vorbesc de o renuntare profana, nu una duhovniceasca (doar sfintii au dreptul la renuntari sublime) o renuntare ce nu este uitare, nu este nepasare, nu este nestiinta, nu este despartire, nu este nesimtire, nu este pierderea afectiunii, nu este nemultumire, nu este infranare, nu este nesarguinta … As fi putut continua asa:
De multe ori nu renunti decat de teama de a nu atinge repede umbra altei renuntari. O nebunie, ca si o renuntare, poate fi o stare de gratie. Exista o flacara la care nu renunti nicicand dar care se stinge singura. Flacara insasi nu uita ca a avut un inceput, o trezire, a radiat pentru a muri. Tot ce ne-a atins trebuie oare pastrat?
Cand nu renunti pe deplin intri fara sa vrei in obscuritatea unui tunel unde murmura voci, ecouri interioare, este un spatiu ce te tine departe de lumina, o iluzie atasata tie ca un vis oriental.
Intram plini de viata in tot ce ne ataseaza, in absurditatea esecului. Il imbratisam, il sarutam idealist, dorim sa-i transmitem flacara pentru a o consuma. Nimeni nu va putea vreodata consuma dragostea. Putini isi mai ofera astazi privilegiul sinceritatii si a unei oneste renuntari. Sa-ti arati inima, sa recunosti ca ai una, sa pronunti lucruri singulare fara sa le intelegi foarte bine … si sa te inseli. Cat timp iti poti acorda pentru a te insela? Zece zile, zece saptamani, zece luni, zece ani? Intr-o buna zi lucrurile si evenimentele vor deborda de adevaratul lor aspect. Ceea ce depinde de scara timpului va deveni odata si odata necunoscut, nesigur. Nu poti oare renunta la ceva fara a te simti saracit? Trebuie sa-ti schimbe viata renuntarea?
Trebuie ca toate gandurile noastre moarte sa bantuie inca pe strazi, sa captureze necunoscuti care sa vina sa ne reaminteasca faptele care nu le fusesera incredintate? Toate femeile uitate, ochi de fotografie, accidente care ne-au mutilat sentimente… Trebuie sa ne lasam, mereu si mereu corupti? Sa urcam pe cruce, pe scena teatrului catastrofelor, sa nu te debarasezi de nici o rana, de nici un impas, de nici o disperare, de nici o durere sincera sau prefacuta. Sa nu renunti la fericirile tale rare, naive, sa nu renunti la limbajul tau, sa nu renunti la cuvintele obisnuite pentru a simti lejeritatea altora noi. Pentru Gasset (El Espectador) viata are un sens daca facem din ea aspiratia de a nu renunta la nimic. In fiecare zi viata ne este traversata de insectele invizibile ale renuntarii. Facem din viata noastra imaginea a ceea ce purtam mai bun. Pe masura ce te simti mai nesigur trebuie gasita modalitatea de a aduce siguranta in viata ta, sa devii renuntand la ceea ce este prea apasator. Fiinta noastra e rezultatul unei lupte, nu trebuie urmata orice panta in acest tinut necunoscut al vietii, trebuie sa fii la inaltime, sa nu te lasi sa apartii altuia, sa te stapaneasca, sa te domine, sa se serveasca de tine. Fiinta ta este rezultatul unei probe, te fortifici din slabiciuni, si uneori, prin renuntari. Cand nu stii sa renunti poate ca mizezi prea mult pe sansa ta. E ca si cum toata existenta ta ar fi prinsa in acel eveniment. Tremuri. Nu esti oare tu si ceea ce parasesti, ceea ce lasi cu suferinta in urma ta?
Sa vezi lucrurile asa cum sunt inseamna sa uiti putin ceea ce esti, ceea ce te-a traversat. Sa adormi trezindu-te cu amintirea altui barbat, mai clar. Renuntarea e insotita de disperarea si teama de a nu mai fi ceea ce esti. Timpul insusi va separa de noi o parte importanta a ceea ce suntem. Traim zilnic cu nerabdarea de a ne apropia de noi si de ceilalti, de a invinge ridicolul… Fiecare e separat de sine ca floarea de tulpina, cu intensitatea pe care aceasta o contine. Nerenuntand esti ca un catel in lesa. Toata imensitatea ti-e inutila, sentimentele cele mai naive iti sunt limita.Indulgenta este o tentatie naturala. Renuntarea este probabil un instinct. Exigenta este contrariul disimularii.
E posibil ca toata tacerea de care esti capabil sa nu poata acoperi o renuntare veritabila.
Paul Atreides
4th October 2010, 15:00
Dictionar paradoxal – o joaca
by gabilutza
Va doresc tuturor celor ce viziteaza acest blog, cu ocazia acestor sfinte sarbatori sa va regasiti sufletul luminos, sa gasiti calea spre fericire si sa pasiti cu incredere, iubire si speranta in lumina binelui.Pentru a nu ma complace in singuratate si lipsa de dialog, pentru dinamism, pentru deschidere si pentru a face mai bine cunostinta, voi crea acest topic, care nu e chiar unul original, l-au mai tentat si altii, cu un fel de “leapsa” scoasa dintr-un sertar de amintiri voioase, de aceea voi crea cate un “ping” spre bloguri vizitate de mine, care pot comenta sau nu, ma gandesc chiar si la un premiu de participare ce va fi mai substantial decat un iepuras de ciocolata, in care se regula este urmatoarea:
1. Se pune o intrebare simpla, de genul : ce e recele? ce e caldul?
2. Raspunsul nu trebuie sa fie unul logic neaparat, se poate tenta paradoxul.
3. In final se pune o intrebare continand un element din Raspuns, evitand circularitatea. Fiecare va raspunde la intrebarea precedentului si va pune la randul lui o intrebare.
Cei cu care ma jucam, pornind de la un fir de nisip, obtineau cam asa:
Ce e nisipul? Praf ce picura din soare , ploaie uscata. Ce e PLOAIA?
Ploaia e un fel de spasm al naturii. Ce e NATURA?
Natura e un personaj cu care dialogam. Ce e PERSONAJUL?
Personajul e fiinta descompusa a autorului intr-un roman. Ce e ROMANUL?
Romanul…un alt cadru in mintea fiecaruia cu aceleasi replici … ce e o REPLICA?
Replica e manunchiul de ganduri ce nu strabate transparenta. Ce e GANDUL ?
Gandul e…memoria memoriei tale intr-un sistem aleatoriu.CE e MEMORIA?
Memoria e unica proba personala ca Timpul nu e relativ. Ce e TIMPUL?
Timpul…e un fir de ata Infinit,atat de infinit incat se poate roti,se poate plia…se poate vantura printre spatii….Ce e INFINITUL?
Infinitul e Locul unde se duc toate cand nu mai au Loc… Ce e LOCUL?
LOCUL e amplificarea linilor unui punct… ce e un PUNCT?
Punctul este urma nostalgica a unei picaturi. Ce e NOSTALGIA?
Nostalgia e constientizarea pierderii a ceva din tine.Ce e PIERDEREA a ceva?
Pierderea este o faramitare, recompunerea faramitarii nemaifiind acelasi intreg. Ce este PARTEA?
Partea e strainul nou.Ce e NOUL?
Noul este sa gresesti un pas de dans. Ce e DANSUL?
Dansul…e chemarea unui dor.Ce e DORUL?
Dorul e ceva ce n-am reusit sa traduc inca … in franceza (nostalgie, manque, douleur de l’absence, dechirure de la separation), ce e SEPARATIA?
Separatia e…inregistrarea unui vid intre aceleasi proprietati.Ce e VIDUL?
Vidul este a nu da un RASPUNS. Ce e RASPUNSUL?
Raspunsul e forma de a intelege intrebarea.Ce e FORMA?
Forma este energia din-afara unui continut. Ce e AFARA?
Afara este siguranta ca exista un dincolo. Ce e DINCOLO?
Dincolo e cand nu mai ai nici un punct de sprijin; cand nu poti da nume nici sunetelor nici tacerii, nici ratiunii nici emotiei… fara incotro. Si totusi dicolo e un ceva din aici. Ce vrea sa zica INCOTRO?
Incotro e indecizia de-a face o alegere privind neaparat directia…si vrea sa zica ca esti confuz…adica parca ai alege rational ceva si parca nu, caci nici irationalul nu ti se pare o eroare…Ce e totusi DIRECTIA?
Directia e cautarea lucida, in succesiune, cand exista reper in spatiul liberatii tale absolute. Altfel, raportata la Infinit, nu are sens, e extravaganta, e ineditul! Ce e REPERUL?
Reperul este acolitul imediat,din largul extrinsec al segmentului unei lumi.Ce e SEGMENTUL?
Segmentul e o dubla limitare a oricarui curaj, e rigoare aplicata. Ce e LIMITA?
Limita e linia inaintea careia totul e LIBER,dupa care deja intervine oprimarea libertatii.Ce e LIBERTATEA?
Libertatea e suma gesturilor ce ne apartin cu adevarat. Chiar daca parem liberi sa o cautam, o facem, de fapt, foarte rar. Ce e GESTUL?
Gestul e “flexul” prin care iti repui actionar dorinta.Nu am spus reflex din motivul ca identifica mai mult.Suntem permanent supusi gesturilor…iar reflexele duc doar la ideea de automatism.Ce e FLEXIA?
‘Flexia’ e probabil modul cel mai inteligent de a opune o rezistenta. Ce e REZISTENTA?
Rezistenta e ‘calitatea unui corp de a rezista la actiunea unui alt corp (care tinde sa-l rupa; forta de opunere a unui mediu la realizarea unei actiuni’… din dex … ce-i DEX-ul?
DEX-ul e indexul celor ramasi fara imaginatie. Ce-i IMAGINATIA?
Dex-ul e indexul celor satui de imaginatie. ce-i REZISTENTA totusi, si ce-i SATIETATEA?
Rezistenta e ritmul care nu lasa timp liber,timp de respiro,de slabiciune…;si e speranta ascunsa a imbarbatarii….e foarte ciudat sa ti se spuna mereu sa fi tare…sunt om si vreau sa fac greseli…Ce e GRESEALA?
ooouuuppp ! Greseala si satietate!Ca sa nu ne ramificam, si sa nu mai cautam definitii cu dictionarul, vom defini repede, in urgenta:
Greseala ca o conexiune fara satietate la un adevar,
satietatea ca o greseala de conexiune, adica cu economie,… la inteligenta,
si conexiunea ca antrenare nesatioasa, dar gresita si imposibila in ipotezele altuia. Ce e URGENTA?
Urgenta e suma problemelor inevitabile…e iesirea din normalul lucrurilor trecand cu dezinvoltura deasupra a toate actiunilor efective.Ce e INEVITABILUL?
Inevitabilul e cea mai usoara alegere, e pre-stiinta a sufletului. Ce e USORUL ?
…usorul e in incheietura mainii de a nu da amploare nici unei miscari…ce e AMPLOAREA?
Amploarea e cand tandretea atinge si creierul partenerului nu doar … ce e TANDRETEA?
Tandretea e adeseori doar o masca frumoasa pentru carnaval, si particularul ei tine de cat se poate prelungi carnavalul…o viata ar fi unul din idealuri.CE e IDEALUL?
Idealul e lumina ce avanseaza in locul tau, cand tu cedezi pasul. Care e LOCUL tau?
Locul meu e in banca vietii,cu toate temele facute…si fara chiul.Care ar fi TEMELE?
Temele sunt metode de a actiona pentru a te depasi pe tine insuti. Ce e METODA?
Metoda e calea sintetizata de a pompa o reactie.Ce e REACTIA?
Reactia e atunci cand creezi o contradictie, cand te dezbraci de indiferenta generalizata. Ce e INDIFERENTA?
Doar nu credeati ca scapati de mine, fanaticul, sectarul, deci sunteti indiferenti? … asta e egoismul si nu e indiferenta ! … Cine sunt eu EGOISTUL?
Egoismul e relatia ce o ai cu criza ta si modul cum o infasori cu personalitate. Egoticul rezerva pasiunile intelectuale pentru joaca din interioritatea sa, spre deosebire de fanatic care le transporta in viata exterioara. Sectarul are in plus de fanatic ideea de a deveni contagios, din prea multa stima pentru umanitate. Continuam deci cu intrebari, ce e PERSONALITATEA?
Personalitatea e relevarea sinelui. Ce e SINELE?
Interventie savanta si morocanoasa : La mare topic, mi-as permite sa va intreb oarecum schizofrenic: ce este INTREBAREA, INTEROGATIA? de ce vreme ce folositi concepte, definiti-le!
Non-conformismului, si schizofrenia speculativa nu e chiar asa de penibil de suportat. Avem prea mult curaj sa spunem orice. Nu cautam pe ‘marele topic’ un vocabular al disciplinei mentale, cum se pare ca e pentru multi, o serie de necesitati logice. Voi defini Sinele ca cel caruia ii punem intrebarile esentiale, ca sa ajung la Intrebarea ta despre Intrebare. Poate ca INTREBAREA e o tentatie, o nostalgie, o dorinta de perplexitate, o vocatie, o veriga dintr-un lant infinit, o dorinta de a atinge un capat fara Capat. Dar poate ca Intrebarea e doar o inlantuire imaginativa, tendinta de a calma o tensiune, ca o supapa, prea dependenta de INTELECT. Dreptul la intrebare e geamanul libertatii noastre. Ce este LIBERTATEA?
Libertatea e afinitatea la independenta prin zbor nelegat,prin pasi facuti din tine spre directii ce in principal tu le vezi.Ce e ZBORUL?
Zborul e destinul aripii. … Dar poate el e si o cadere inversa. Ce e ARIPA?
Aripa e distinctia zborului.Ce e DISTINCTIA?
Distinctia e o pata, e amprenta penei aripii, e lumina cand totul e sombru sau ‘stea neagra pe cer alb’, e o iluzie cand o confundam cu proprietatea ce diferentiaza… Ce e AMPRENTA?
Amprenta a orice e parafa a orice…e identificarea a orice, cand orice lipseste…e justificarea ca acel orice exista ca orice…CE e ORICE??
Orice e ceva-ul acela ca o sfera a carui centru e peste tot si circumferinta e nicaeri. Ce e CENTRUL?
Centrul e…masa punctului din care toate pornesc si spre care aceleasi toate converg…e neaparat tintuit in existenta prin “toate cate pornesc si aceleasi toate cate converg”…e glomerulul prim, nascator caci ca ceva sa porneasca din el, ar insemna o prefiintare a acelui ceva…in forma redusa, microforma…iar acel ceva sa converaga spre el, ar fi datorita incapacitatii acelui ceva de a supravietui fara o relegatura cu Centrul…Ce e GLOMERULUL?? sau Glomerula??…asa e corect!
Glomerula e fructul-compus, ca un ghem din fire-culori, din fire-timpuri, din fire-spatii, din fire-idei, o forma aparenta tinzand spre rotunjime, nefiind rotunda inca… Ce e GHEMUL?
Ghemul e cea mai stransa forma in care poti cuprinde un fir…e inghesuiala care tine firul in suc propriu, printre fir si replierea lui de mai multe ori…e astfel,din pct de vedere al firului,o mare de “oglinzi” in care isi vede acelasi eu lipit de alt eu si de altul si nu atat de eu cat de clona lui perfecta…CE e CLONA?
Clona e proba imperfectiunii artificialului in tentativa de a invinge Timpul, e capcana EU-lui de a ramane fara viitor, caci multiplicarea aceasta e, paradoxal, contrara noului. Ce e VIITORUL?
VIITORUL e timpul de maine gandit azi.Ce e AZI?
AZI e adierea vantului care iti rascoleste gandul si risipeste puful de papadii, e plinatatea rasaritului nou; e suma a ceea ce ai, pentru care trebuie sa fii multumitor. Ce e MULTUMIREA?
Multumirea inseamna sa recunosti mereu pe Cel ce te Sprijina. Inseamna sa nu lasi mereu gandul nenascut in haosul virtual, ci sa-l manifesti recunoscator. ( dar e si Multumirea e saturarea cu acel ceva de care esti multumit, neaparat atunci cand nu mai poti asimila acel ceva… ) Ce e SPRIJINUL?
Sprijinul e atela oferita sau nu,deci existenta in apropiere fara aportul cuiva in mod precis…care face greutatea ta sa fie mai usoara…Ce e GREUTATEA?
Greutatea e balastul ce impiedica de multe ori sinceritatea, e tendinta de impotmolire. Greutatea ca asimilare e anti-masura moderatiei. Asimilarea e legarea inceputului si sfarsitului. Ce e MODERATIA?
Moderatia e cunoasterea si constantza necesarului.Ce e NECESARUL?
Necesarul e ceea ce scapa Intamplatorului. Ce e INTAMPLAREA?
Intamplarea e absurdul explicit.CE e ABSURDUL?
Absurdul e ceea ce se intampla cand epuizam teatrul realitatii, e hidra rarului, arbitrarului si subintelesului, ce are nevoie de noi cuvinte-situatii-problema. Ce e TEATRUL?
Teatrul e apa-oglinda a realitatilor vietii…CE e REALITATEA?
Realitatea e atunci cand EL si EA descopera ca relatia lor nu mai e aceeasi. Ce e DESCOPERIREA?
Descoperirea e atunci cand ai impresia ca stii ce vezi in fata ta…CE e IMPRESIA?
Impresia e haina cunostintei… o imbraca, sau o dezbraca cel ce se hraneste cu vorbe… ce e CUNOSTINTA?
Cunostiinta e ceea ce nu mai trebuie motivat, fiind universal valabil doar prin nume…cuvant…fiind definita prin ea insasi. Cunostiinta e o suspendare completa a indoielii si ratacirii. E o forma originala de comunicare, ce nu vine din cuvinte, si nu e tradusa in cuvinte. Ce e INDOIALA ?
Indoiala e…cautarea unui cusur cand ceva pare prea perfect…e gestul care demonstreaza ca suntem urmariti de imperfectiune si desi aspiram spre contrariul ei, nu vrem niciodata sa o acceptam…din un egoism prea inradacinat si un “numai pentru noi” prea dezvoltat. CE e RADACINA?
RADACINA e impletirea izvoarelor din care te adapi. Ce e ADAPAREA?
Adaparea e recompensa insetatului. Pentru a te adapa trebuie deja sa stii sa-ti faci palmele caus, si sa gasesti izvorul bun. Ce e SETEA?
Setea e exprimarea exterioara a unei nevoi interioare…a unei satisfaceri de cerinta…ce e CERINTA?
Cerinta e ceea ce ti-ar place sa-ti spuna, cand vine sa te ceara. Ce e PLACEREA?
PLACEREA e ceea ce gasesti cu cineva in vraja si cand luna te ocroteste,te ascunde cu acel cineva departe de dezvaluirile zilei si bagarea altor variabile intre voi. Ce e DEZVALUIREA?
Dezvaluirea e cand … iesi din valuri, sau iesire din surmenajul emotional. Ce e VALUL ?
Valul e perdeau dupa care majoritatea interesantului sta…dupa care se linistesc brusc nelamuririle, se intelege mai mult dar fara sa se stie foarte exact ce se intelege…dezvaluind un orizont in care pari s cuprinzi toate mai bine dar nimic sigur.Ce e APARENTA?
Aparenta este ceva ce poti sa rastorni, dar nu cu privirea, caci nu vezi un lucru asa cum este el de fapt. Ce e PRIVIREA?
Privirea e calea spre o confirmare a ceva…e un adevar nerostit,nescris marcabil de receptor si decodificat de acesta cu precizie curioasa caci sunt cazuri in care nici emitatorul nu cunoaste ce comunica…poate doar anticipa…singurul capabil sa desluseaca privirea e receptorul care e si el antrenat si initiat in intelegere peste cuvant…Ce e INITIEREA?
Initierea e atunci cand credem ca dam si de fapt primim, e schimbarea perceptiei a ceea ce credeai ca esti, e sa intelegi ca Nimicul si Totul nu pot coexista. Ce inseamna A PRIMI?
A primi e decenta de a nu refuza…Ce e DECENTA?
decenta e sa recunosti ca expunerea poate starni … ce e STARNIREA ?
Starnirea e ca nasterea. Ce e NASTEREA ?
Nasterea e Inceputul unei actiuni precum viata, e chiar manifestarea prima a vietii…Ce e MANIFESTAREA/manifestul?
Manifestarea e ridicare ca sa luminezi prin cuvant, ajutat de inger, lucrurile ce n-au inca nume. Ce e INGERUL ?
Ingerul e fiinta-nefiinta care iti ia pasul si ti-l poarta lin peste dureri. Ce e DUREREA?
durerea e mai dulce ca mierea si naste flori mai frumoase ca ploaia, cand o imparti cu cineva … ce e FLOAREA ?
Floarea e samburele de viata, udat de cer si mangaiat de lumina, viata nascuta din intuneric, ca sa incante. Ce e INCANTAREA?
Incantarea este cantecul din cantec, este sora sublimului, un superlativ al frumosului. Ce e CANTECUL?
Cantecul e distanta perfecta, nevorbita, ondulare de sunet si traire, intre suflet si suflet-auz. Ce este SUNETUL?
Sunetul e un cod, compozant al armoniei, ce nu e doar o dinamica celor 7 note, e cromatic ca si lumina. Ce e DINAMICA?
Dinamica e …. ii stiti pe cei ce sufera de sindromul ‘throw me the ball’… e specific cainilor canish … e multa motivatie amestecata cu ravna si dorinta puternica … ce e RAVNA?
Ravna e cand strangi masa, speli farfuriile goale, speli paharele, strangi gunoiul, speli podeaua , speli covorul, speli ferestrele, aerisesti casa de ciuvintele celorlalti, doar doar o avea loc iarasi, la tine, cina cea de taina. Ce e TAINA?
Taina e voalul pe care il lasi intentionat sa iti acopere ceva din fiinta… fie chipul exterior, fie cel interior. E inchiderea partiala spre ceilalti doar pentru ca undeva, la una din portite, cuiva ai curajul sa i te destainui. Ce e DESTAINUIREA?
destainuirea e ca aerul, ca apa, ca lumina… e ca o vindecare, sau poate eliberare, ori curatire, alteori hranire, dar … de cele mai multe ori se vrea a fi doar mangaiere …. ce e MANGAIEREA?
Mangaierea e atingerea sufletului cu suflet, impartasire si incurajare in acelasi timp; convingerea ca dincolo de realul izbitor exista o Mana mai mare. Ce este o MANA?
Mana e o sugestie care asteapta sa fie intinsa si prinsa de alta…Ce e a PRINDE?
A prinde e sa-ti azvarli trupul spre vapaia celuilalt si sa-i atingi asa prezentul. Ce e TRUPUL ?
trupul e desaga secolului in el caram ce avem mai scump … ca sa nu ne fure hotii … nimeni nu poate sa vada sa deguste sau sa cunoasca ceea ascundem in el, decat daca le oferim noi ce inseamna A OFERI?
A oferi vine din ideea de a primi inapoi…daca se poate acelasi lucru…atunci sau altadata…si totul sta ascuns in spatele unui cuvant:generozitate…ce e SPATELE?
Spatele eu il aplic cel mai adesea sferei, i-l gasesc! Ce e SFERA?
Sfera e descrierea cercului rotitor…ce e DESCRIEREA?
Descrierea e introducerea arbitrarului in lume, deteriorarea realului cu buna stiinta, inventarea unei liste de proprietati inteligibile … tie! Ce e LISTA?
Lista e virgula dupa virgula printre cuvinte…Ce e VIRGULA?
Virgula face ritmul, alatura si separa, e ‘locul’ dintre expiratie si inspiratie. Virgula e la fel de importanta pentru scriere ca si cuvantul, ca si spatiul dintre cuvinte care e tacere. Virgula e cea care-l facea sa viseze pe ‘rautaciosul’ Cioran: ‘Visez o lume unde s-ar putea muri pentru o virgula’. Ce e INSPIRATIA?
Inspiratia e revolta necesara de consum…ce e REVOLTA?
Revolta e un ceremonial dirijat contra oricarei limite. Ce e CEREMONIALUL?
Ceremonialul e ordinea care prestabileste un tipar dupa care te evaluezi,la care te suprimi si participi.Ce e SUPRIMAREA?
Suprimarea e vanatoare, creare de spatiu liber in idee. Ce e VANATOAREA?
Vanatoarea e intrecerea cu tine,in bataia vantului…prin miscari de situatie foarte aleatorii…Ce e SITUATIA?
Situatia e un prezent straniu pozitionat in cadrul imediat, cotidian, e tulburare data de prapastia noutatii, de care incerci sa te salvezi printr-o banalitate de gand. Ce e BANALUL ?
Banalul e cota la care se preteaza toti…e pragul dinspre ceva universal spre particularul,uneori,greu de atins…e si refugiul unei minti cand intalneste familiarul….CE e FAMILIARUL?
Familiarul e iluzia propriului in ceilalti, aflare ‘snobista’ a asemanarii, ca uitatul in oglinda caruia ii scapa atatea. Ce e NE-ASEMANAREA?
Ne-asemanarea e incapacitatea de a asocia asemanarile…Ce e ASOCIEREA?
Asocierea e marea, focul, fluviul, padurea, lanul de grau, gramada de nisip… Ce e NISIPUL? ( iarasi!!!!! )
Nisipul e finul dur al pietrelor,e macinatul purtat de apa care niciodata nu se scufunda destul…CE e FINUL?
Finul e ceea ce-ti scuturi prin dans, praful de stele din orisice. Ce e STEAUA?
Steaua e ghidul cand nu ai busola, e partea luciferica contemplata, e speranta disperata ca poate un Alt Tu priveste indarat inspre tine si contempla doar misticism…Ce e LUCIFERICUL?
Lucifericul e un astru care priveste doar catre el, recunoscand doar lumina proprie; e cel ce e capabil sa numeasca binele drept rau si raul drept bine, cel ce numeste tenebrele lumina si lumina tenebre… Ce e LUMINA?
Lumina e pulberea de caldura care te izbeste, e licoarea purului si inocentei nascute intr-o mare difuza de ceva-altceva, e prima conditie ca sa te declari vazator, e necesarul cel mai la indemana intr-o oarecare natura existenta…e polul plus in orice dimensiune si asociere…Ce e PLUSUL?
Plusul e jocul ce face din unu si unu doi, cand ar trebui sa faca altceva; plusul e tot ce iese … dintr-o depresiune, inversul polului minus; plusul e locul de unde coboara fulgerul… Ce e FULGERUL?
Fulerul e efectul/urmarea tunetului…e ce vine de obicei anuntat…e descarcare de sarcini…e un bici cu care se plesneste terestrul, scara intre cele doua lumi, mai mult franghie aruncata o clipita…se prind de ea doar corpuri de gand…Ce e CORPUL?
Corpul e simbolul a ceea ce tu crezi ca esti, el insa nu te contine. Cand corpul dispare stii abia ca vei fi… Ce e SIMBOLUL ?
Simbolul e masca care ascunde un real ceva,e vederea camuflata si e notatia acesteia cand s-a epuizat orice semnificat posibil. … ce e POSIBILUL?
Posibilul e ce vezi prin urma lasata de degetul ce atinge ‘geamul’ prafuit, e perdeaua ce se poate da oricand deoparte, e derizoriul neinteles al dorintei nepronuntate, e combinatia intre ‘inaintele’ adevarat si ‘dupa’-ul nesigur. Ce e NEPRONUNTATUL ?
Nepronuntatul e glasul strigat mut, prin intelesuri de privire care absenteaza derizoriului intelegerii,care participa la interferente de gand intre largi campuri semantice, contorsionand in aer misterul sigur al unui adevar deja condamnat prin idee…Ce e SIGURANTA?
Siguranta e o eliberare prin propria forta, cand zambetul infrange limitele, e non-optiune, non-alegere caci lipseste in ea atat opozitia cat si agitatia. Ce e ZAMBETUL?
Zambetul e un cer interior deschis larg, un preaplin fara cuvinte, o scurtare de distante prin privire. Ce e DISTANTA?
Distanta e petrecere a timpului singular intre matrice kilometrale, fie retrospectie in ceva al tau,ceva necomunicabil si pazit in ascuns.Ce e AL TAU?
‘AL TAU’ e declaratie voluntara de posesie , e gradatie in a te expune, cale spre non-partaj si diferentiere. Ce e DECLARATIA ?
Declaratia e daruirea unei farame de tine, atunci cand constientizezi ca acea farama nu iti mai apartine; declaratia e gestul sau cuvantul care il imbogatesc pe celalalt, nesaracindu-te pe tine. Ce e/cine e CELALALT?
Celalalt e cel din afara sferei tale,care iti poate fura din tine si se poate imbogati pe sine cu tine…dar care te va saraci…celalalt e cel de unde poti si tu sa furi…ideea e sa furi de la cine te-a furat pentru a pastra echilibrul diodei… Ce e DIODA?
Dioda e un hermafrodit electric. Ce e ELECTRICUL ?
Electricul e descatusarea din pozitiv in negativ, siguranta ca se poate fabrica lumina! Ce e DESCATUSAREA?
Descatusarea e natura mecanismului care declanseaza, de exemplu … surasul. Ce e SURASUL ?
Surasul e secventa de zambet care aluneca negandita,e manifestul sinceritatii,fara masti! Ce e ALUNECAREA?
Alunecarea e eveniment neasteptat in panta, e un fel de zbor-dar pe skiuri, e sa stii sa te lasi din cand in cand pacalit de o curba. Ce e NEASTEPTATUL?
Neasteptatul e acea chemare care nu a fost strigata inca, e condamnarea a altceva sa intervina fara anunt.Ce e CONDAMNAREA?
Condamnarea e adancimea tainei Dreptatii si Nedreptatii, e fatza fals perceputa a sortii, e cupa impusa si niciodata acceptata, e sa vrei sa traiesti/mori si sa nu poti. Ce e SOARTA ?
Soarta e ceea ce vine oricat te-ai feri,e automatismul vietii fara puterea de a ghici ziua de maine,e inevitabilul care surprinde prin fie o vorba,un gest,un chip…Ce e VORBA?
Vorba e vehicolul ne-tacut al ideii, e limbajul ne-inocent purtat in inflexiunile vocii, e dezvaluire.A vorbi inseamna si a te schimba. Ce sunt VOCILE?
VOCILE sunt si raspunsuri cand intrebari nu se pun,date de actiunile noastre,sunt uneori concluzii dorite…dar raman o linie dupa care cateodata poti …sa dai din nou startul. Si totusiI…VOCILE raman o linie dupa care,daca nu ai ajuns sa dai un nou start,poti sa te desfasori intre acea linie si cea din fata cu greutatea de-a tine socoata de prima linie. Ce e A PUTEA?
A putea e un semafor mereu indicand o singura culoare: verde. Ce e VERDELE?
…Verdele e “posteriorul” rosului gri…Verdele e gestul placut al primaverii. Ce e GESTUL?
Gestul e miscarea trupului sub imboldul gandului, a afectivitatii, fara teama ca bratele-ti ar putea rani in vreun fel. Ce e IMBOLDUL?
Imboldul e piscatura care determina o actiune,un reflex…o diferita pozitie.E adesea doar o raza de soare lasata sa-si implineasca menirea…Ce e RAZA?
Raza este o scanteie care se rostogoleshte printre nori , amanta vantului si topoganul curcubeului….Ce este CURCUBEUL?
Curcubeul e simfonie, incercarea privirii de a picta muzica: do-rosu, re-portocaliu, mi-galben, fa-verde, sol-albastru, la-indigo, si-violet. E urma unui legamant vechi cu divinitatea (geneza 9:13), atat de usor de redescoperit in cea mai mica picatura de apa privita cum se cuvine. E metafora cerului cand visatorii isi cauta puntea spre lumea ce doar ei o vad. E cadoul pe care o fata indragostita de obicei ti-l cere. Ce e CADOUL ?
Cadoul este reprezentarea materiala a sentimentelor pe cae le daruiesti cuiva, farama de suflet pe care i-o intinzi o data cu mana ta celuilalt…, este speranta de reciprocitate a zambetului. Ce este ZAMBETUL?
Zambetul este efemerul lui MI S-A FACUT PE PLAC, este tezaurul care nu costa nimic la daruire,este justetea gandirii pozitive asupra ceva…Ce e JUSTETEA?
Justetea e atata cat trebuie bucuriei sa nu fie suparare si adevarului sa fie adevar, … e eroarea aceea atat de mica, incat a pierdut orice probabilitate de a fi eroare, …e miez ce ne ajuta sa nu ne inspaimante faptul de a trai,… e tensiunea ce tine haosul in numere. Justetea nu va semana niciunui cuvant, ci mai degraba unei felii de paine cu unt presarata cu sare. Ce e SAREA ?
Sarea e “in bucate”…e mai aproape de ce e omul in organica lui decat de mierea pe care ar vrea sa o arate!Ce e MIEREA?…
Mierea…dulcele rezultat al trudei sustinute a multora, din cupa de culoare, din mijlocul verdelui. Pe limba dulce, in suflet calda, picuri de soare, de flori si de zumzet, feerie armonioasa… Ce este FEERIA?
Cred in prieteni, cred in legaturi intre oameni, cu modestie transmit salutari in aceasta Sarbatoare tuturor celor pe blogul carora am poposit macar o data.
Paul Atreides
4th October 2010, 15:04
Adrian Ciubotaru
Ființa cu cea mai mare cantitate de improvizație din viața sa
Posted by Adrian Ciubotaru on 3.10.2010
Citisem în Maimuța goală că omul este singura primată care și-a prelungit curiozitatea dincolo de granițele copilăriei. Cimpanzeii, de exemplu, sunt curioși, jucăuși și inovativi doar câțiva ani, în timpul tinereții, însă odată cu maturizarea, cantitatea de nou învățată scade dramatic.
În schimb, cu aproximativ 25 de ani în mod oficial, omul îi este rezervată cea mai lungă perioadă ludică, cea mai lungă copilărie. Mai mult, curiozitatea și jocul nu se opresc în o dată cu maturitatea, iar aceasta ar fi unul din motivele evoluției speciei umane. Astfel apar inovațiile și creațiile culturale.
Maimuțele sau leii nu au o copilărie prelungită pentru că imediat sunt supuse presiunii supraviețuirii, iar grija părinților nu este atât de extinsă (ca timp și ca profunzime) ca în cazul omului. O dată cu ajungerea la anii maturității capacitatea de învățare stagnează în mod structural pentru că mediul în care trăiesc este unul stabil, iar provocările pentru adăpost și hrană comportă în mare parte aceleași tipare pe care le aveau și maimuțele și leii de acum mii de ani.
În cazul omului, lucrurile nu sunt atât de simple. Oamenii au o copilărie prelungită pentru că au foarte multe de învățat despre lumea în care se nasc, pentru părinții au grijă de ei pe termen lung și pentru că nevoile primare nu sunt singura lor miză.
În plus, omul este o ființă care trăiește într-un mediu schimbător, fluid și complex, iar procesul de învățare este unul pe măsură. Dacă la începutul vieții învățăm despre lumea în care ne-au adus părinții, treptat învățăm despre lumea noastră, cea la care participăm ca persoane adulte, cea pe care încercăm să o modelăm după chipul nostru.
Pentru a face față provocărilor constante ale unei lumi din ce în ce mai complexe, schimbătoare și în care a fost aruncat, omul este obligat să rămână fidel copilului curios, receptiv și creativ din el însuși. Mai mult decât atât, omul este animalul care poate suporta cea mai mare cantitate de incertitudine. Uneori însă, când cantitatea de incertitudine – implicit disconfort – este prea mare, ajungem să ne comportăm ca niște animale încolțite și ne reactivăm structuri mai vechi ale psihicului.
Omul este ființa cu cea mai mare cantitate de improvizație din viața sa. Improvizația este acea situație unde ai nevoie de spontaneitate, creativitate și curaj și – cum toate acestea sunt atribute ale jocului - este de înțeles de ce omul și-a găsit forța interioară tocmai din prelungirea îndrâzneață a copilăriei sale.
Paul Atreides
4th October 2010, 15:06
De ce m-a tulburat Herta Müller
În anii ’80, aș fi făcut crimă de om dacă acel om și-ar fi bătut joc de «Jurnalul de la Păltiniș.
Spre finalul dialogului de la Ateneul Român, Gabriel Liiceanu a întrebat-o pe Herta Müller dacă nu cumva cărțile scrise înainte de '89 de cei care nu
s-au aliniat politicii partidului comunist sunt lucruri bune. (Întrebarea este reprodusă din memoria mea tulburată de acest eveniment.) Răspunsul laureatei Premiului Nobel a căzut sec: „Nu! A fost un mod al autorilor de a se eschiva". (Răspunsul
l-am notat cu precizie.) Cred că domnul Liiceanu și intelectualii prezenți în sală nu se așteptau la un asemenea răspuns brutal. Poate că elita noastră culturală dorea să audă sintagma cu care se mândrește încă de pe vremea dictaturii ceaușiste: „rezistența prin cultură". Am rezistat „prin cultură", de aceea am avut un număr redus de disidenți autentici și o minoritate tăcută de opozanți.
taguripetre barbuherta mullereditorialCoborând treptele Ateneului, mi-a venit în minte „Jurnalul de la Păltiniș", cartea lui Gabriel Liiceanu. (Doar îl văzusem în carne și oase pe Liiceanu!) „Jurnalul" este cartea care mi-a luminat studenția de la mijlocul anilor '80, cartea pentru care, în acei ani chinuiți, aș fi făcut crimă de om, dacă acel om și-ar fi bătut joc de cartea asta, care m-a îndemnat să citesc, să citesc, să citesc...
Mi-am amintit, îndreptându-mă spre gura de metrou, de afirmația lui Constantin Noica (datată 19 noiembrie 1980) din „Jurnalul de la Păltiniș": „Astăzi, de câte ori întâlnesc un intelectual neamț de la noi care vrea să plece în Germania, îl întreb: «În ce Germanie vrei să pleci? În Germania untului sau în Germania culturii?» Iar dacă îmi răspunde că în aceea a culturii, îi spun că, paradoxal, o poate găsi mai lesne aici". În 1984, când am citit această frază, eram mândru că sunt român pentru că, deși biata mea mamă stătea la cozi ca să apuce o bucată de carne sau un pachet de... unt, eu mă retrăgeam în biblioteca orașului ca să citesc. Așa credeam (în naivitatea mea) că trăiam... în cultură. Și nu într-o cruntă dictatură.
După mai bine de trei decenii, tocmai un intelectual neamț plecat în Germania, Herta Müller, mi-a sădit în suflet sâmburele îndoielii: „Nu! A fost un mod al autorilor de a se eschiva". Nu cumva am crezut într-o carte ce propunea o vizuină, o scorbură, un refugiu? Nu cumva am fost manipulat cu „Germania untului"? Nu cumva, în loc să-mi doresc să-mi caut libertatea (în Germania sau oriunde într-o țară liberă), am fost entuziasmat că aici, în România, voi găsi „lesne"... cultura? Nu cumva „Jurnalul" m-a mințit sau mi-a spus jumătate de adevăr? Și că viața mea s-a așezat pe cărți care m-au înșelat?
Herta Müller a vrut să ne spună că nu există „rezistență prin cultură" într-o dictatură. Există ori disidență, ori tăcere, lașități și compromisuri. Trebuie să recitesc „Jurnalul de la Păltiniș"! Și după recitire, voi alege: să-l las la locul său în bibliotecă, să-l cobor cu un raft ori să-l scot din viața mea. (Am luat metroul în sens invers drumului meu către casă.)
sursa:adevarul
Paul Atreides
4th October 2010, 15:08
Topul Biz – ZeList
dedicat influentei in social media a atras reactiile asteptate. Dar asta a fost ieri, asa ca de azi lumea a revenit la normal in blogosfera. Eu vreau totusi sa insist asupra unui aspect pe care il gasesc important. Topul celor mai influenti oameni din social media in Romania tine strict de activitatea lor online. Insa influenta nu se opreste aici (d)in social media.
Mediul offline primeste foarte multe evenimente, actiuni si lucruri bune datorita social media. Eu mereu am zis ca evenimentele fac si ele parte din social media. Si s-a acest lucru s-a vazut cel mai bine in ultimul an, cand au aparut “Lecturi Urbane“, “Let’s Do It Romania“, “Redescopera Romania” si toate intalnirile biciclistilor si tweetmeet-urile din tara. Toate acestea nu s-ar fi intamplat sau nu ar fi avut impactul atins fara sustinerea social media. Este parerea mea.
Topul Biz – ZeList va fi pe masa multor companii si agentii de publicitate si PR. Le recomand insa sa nu se opreasca la acest top sau sa nu-l considere “litera de lege”. In multe cazuri, poate in cele mai multe, se doreste implicarea unor oameni care sa reuseasca sa ajunga la alti oameni dincolo de monitoarele calculatoarelor.
Fara sa aiba legatura cu clasamentul Biz – ZeList, va prezint un top personal al oamenilor din online influenti in offline:
1. Bobby Voicu
2. Cristi China-Birta
3. Adrian Ciubotaru
4. Andrei Rosca
5. Adi Hadean
6. Costin Cocioaba
7. Alexandru Bleau & Cristina Putan
8. Filip Chereches-Tosa
9. Andrei Crivat
10. Sorin Tudor
Am ales aceste nume tinand cont de evenimentele in care au fost implicati in ultimul an si de feeling-ul personal. Evident, mai sunt si altii, insa acum m-am oprit doar la acesti 10 oameni.
La final de post, ofer o sugestie celor din agentii si companii: Daca veti lucra vreodata cu un top al influencer-ilor (sau orice top), alegeti oamenii nu in functie de locul in clasament, ci dupa relevanta pe care profilul fiecaruia o are in proiectul vostru. Locul intr-un top nu genereaza automat rezultate!
sursa:cristian manafu
Paul Atreides
4th October 2010, 15:13
De ce îi e frică lui Băsescu?
Posted on October 4th, 2010 by Lars
Am trecut azi dimineață pe lângă Palatul Cotroceni.
Nu am văzut niciodata atâta pază acolo.
Domnule Președinte, nu vă fie frică, noi dăm cu vorba și cu votul (hai cu suspendarea aia mai repede), nu cu pumnul sau dosul palmei.
Paul Atreides
4th October 2010, 15:13
Mocangeală mogulească
Posted on October 1st, 2010 by Lars
Eu m-aș fi gândit că marele mogul care e pe primul loc, după o investiție de zeci de catraliarde în online, ar fi avut bani de un RedHat să nu stea la mocangeală cu CentOS.
O avea și adidași Mike?
Paul Atreides
4th October 2010, 15:14
Dacă cați, găsești
Posted on October 1st, 2010 by Lars
Vorbim despre meciul Stelei cu Napoli de aseară.
Dacă tragi de timp în cel mai penibil fel posibil meriți să iei bătaie. Meriți și prelungiri la prelungiri și cartonașe și tot.
Trebuie să învățăm să jucăm până în ultimul minut. Mai ales că Steaua a fost mai bună aseară până a început să tragă de timp (probabil momentul în care au rămas fără suflu). Iar ultimul minut este decis de arbitru, astea sunt regulile jocului.
P.S. Iar cu pumnii în figură din alergare, eheee, nu e așa ușor cum crede lumea, Kapetanos mai are mult de învățat de la Lăcătuș.
Paul Atreides
4th October 2010, 15:15
Dilemă politică
Posted on September 29th, 2010 by Lars
Să zicem că ești PNL și ai un parlamentar ghiduș pe care să presupunem că îl cheamă Ioan Ghișe.
Având în vedere că ai nevoie disperată de fiecare vot în Parlament, îl dai afară pe ghiduș sau îi înghiți aberațiile cu delictul de presă?
E mai valoros votul lui din Parlament sau imaginea partidului făcută cvasi-praf?
Paul Atreides
4th October 2010, 15:15
Explozii de ură
Posted on September 28th, 2010 by Lars
Starea asta de încordare continuă pe care o întreținem (aproape) cu toții duce inevitabil la explozii de ură și în cele din urmă la violență verbală sau fizică: în trafic, la proteste, la orice fel de manifestări publice, la concerte, la serviciu sau chiar în casă.
Trebuie să învățăm să fim toleranți, să învățăm să vorbim și mai ales să ascultăm. Toți! Dar până la toți cineva trebuie să înceapă.
Ideea articolului a pornit de la clipul de mai jos cu primarul Călarașiului, Nicolae Dragu. Ar fi prea ușor să spui că primarul e un gherțoi. Ia ziceți voi sincer, voi cum reacționați când aveți nervii întinși? Filmul parcă se încadrează perfect în atmosfera sumbră a României de azi în loc să fie un eveniment izolat bun de prima pagină de tabloid.
Paul Atreides
4th October 2010, 15:16
Onorabilul domn Blaga
Posted on September 27th, 2010 by Lars
Ia stați așa să înțeleg și io, că iar am lăsat țigările și îmi merge mintea mai greu:
Deci domnul Blaga, incoruptibilul, bulldogul, cel mai tare ministru, cu 100% fonduri europene cheltuite, se ia la trântă cu tiranul și asupritorul și fumătorul la volan în timp ce vorbește la telefon Băsescu?
Hai bre, începe să se simtă mirosul de alegeri, nu-i așa?
Paul Atreides
4th October 2010, 15:16
De la austeritate la perversitate
Posted on September 27th, 2010 by Lars
Despre austeritate și la ce e bună ea citiți aici, la un om care se pricepe. Despre cum e aplicată în România e loc de discuție.
Aici aș avea două vorbe să vă spun.
Cei care sunteți părinți știți că atunci când le prezentați o decizie copiilor (mai ales una care nu le este pe plac) se reduc urletele și protestele dacă reușiți să explicati cât mai bine decizia. Iar un lucru se poate explica simplu, pe înțelesul copiilor, numai atunci când tu la rândul tău în înțelegi foarte bine (e și un citat din Einstein pe temă, mai căutați și voi ).
Problema asta o are și statul român. Au cam prins ei ideea că trebuie austeritate. Nu sunt în stare să o aplice corect și nici să o explice, pentru că nici ei nu o înțeleg. Rezultatul e perfect previzibil: copiii urlă.
Bun. Dacă deja ești pus în situația neplăcută când copilul începe să urle ai mai multe posibilități de a-l potoli, dar nu intrăm în detalii, să nu uităm problema: faci ca el sau ca tine.
Ei bine, pentru unii nu e important rezultatul final. Ei intră în jocul copilului și încep să țipe și ei. Copilul în momentul ăla se simte important. “Ha-haaaa, mă cert parte-n parte cu oamenii mari, sunt tare!”. Și țipă și mai tare și face și mai urât. Până la momentul în care omul mare deja nu-și mai dorește să-și impună decizia ci vrea liniște.
Cam în jocul ăsta intră și guvernanții noștri cu renunțatul lor la poliție. Au turnat gaz pe foc. Deja nu mai e vorba de austeritate, e vorba de perversitate cu niște oameni care au probleme imense. Stai cu ei, vorbește, explică-le, nu le face cu sic. Știu că te-au înjurat, treci peste asta, convinge-i că ai dreptate. Altfel data viitoare te vor scuipa. Iar când te vor simți mai slab te vor bate.
Paul Atreides
4th October 2010, 15:17
Nimeni pe drum
Posted on September 22nd, 2010 by Lars
Se miră toți de ce nu iese lumea în stradă la proteste. Și încep unii din televizor și din spatele tastaturii să se plângă iar că românii sunt așa și pe dincolo.
Românii au înțeles că liderii sindicali sunt corupți și nu mai ies în stradă pentru ei.
Oamenii știu însă vinovații și îi așteaptă la cotitură. Ce să le mai spui? La ce să protestezi când nu te ascultă nimeni? Vor veni ei singuri la noi când vor avea nevoie. Și atunci va începe distracția. Să vedeți atunci găleți puse guler și baloane portocalii băgate pe gât…
Paul Atreides
4th October 2010, 15:17
Felicitări Steaua!
Posted on September 17th, 2010 by Lars
Nu glumesc! N-am mai scris de fotbal de nici nu mai știu când. Azi însă Steaua m-a impresionat.
Pentru prima dată după multă vreme am văzut o echipă românescă jucând curajos, riscant, frumos. Am văzut un meci care m-a ținut lipit de televizor. Am văzut Steaua încercând să joace ca o echipă mare în fața unei echipe mari. N-a ieșit tot dar suntem la început.
Am jucat “ori la bal ori la spital”. Azi a fost spitalul. Dar cel puțin trăim cu speranța balului.
Îl felicit pe Ilie Dumitrescu. Îl felicit și pe Becali pentru că înțelege ce face Ilie și sper să-l țină.
Sper să meargă mai departe în felul ăsta și în cupele europene și în campionat. Rezultatele vor apărea, nu au cum să stea ascunse pentru că jocul se leagă în timp. Iar fotbalul spectaculos va aduce fanii alături de echipă.
Iar pe englejii ăștia îi batem la noi aici. La scor!
Paul Atreides
4th October 2010, 15:18
Ascultă tilifoanilii, caaa dra-ciii…
Posted on September 10th, 2010 by Lars
Iertați-mi titlul manelistic, e vineri!
Două chestii vorbim azi:
Una. Eu nu-i înțeleg pe oamenii ăștia. Când știi că ai toate serviciile în cârcă tu vorbești la telefon cu un urmărit internațional care e urmărit pentru fapte pe care le-a făcut împreună cu tine? Ești prost sau ți se rupe?
Doi. Este infect să dai stenogramele discuțiilor telefonice presei. Cineva trebuie să plătească pentru asta. Cât de jegos să fii să publici convorbirea cu ce fumeaza copiii ălora? Asta chiar nu are nicio relevanță pentru caz. E jeg pur.
PS. Aștept din moment în moment să se scurgă și informația că SOV avea pornache în calculatoarele alea pe care i le-au luat de acasă.
Paul Atreides
4th October 2010, 15:19
Ioan T. Morar consul la … cui îi pasă unde?
Posted on September 7th, 2010 by Lars
Adică unii freacă dosarele cu anii prin MAE și când e vorba de promovat îl aduci pe IT Morar din presă că a fost echilibrat și echidistant. Deja lucrurile se fac pe față, fără nicio jenă. Probabil s-au prins și ei că nu mai au mult și mai trag cât pot.
Sper să nu-i uite și pe Bleen și Zoso, că sunt băieți simpatici. Pe ei unde i-or trimite?
Paul Atreides
4th October 2010, 15:19
Cum să sari din lac în puț: azi, cu Daniel Constantin
Posted on September 1st, 2010 by Lars
Tocmai ce spuneam în articolul precedent că nu e o axiomă că oricine ar fi mai bun decât Boc. Nici nu am terminat bine de dat Publish că apare confirmarea:
Președintele PC, Daniel Constantin, a declarat, miercuri, după întâlnirea partidelor din opoziție, respectiv PSD, PNL și PC, că premierul guvernului de criză, instalat în cazul în care moțiunea de cenzură va trece, va trebui să își dea demisia după organizarea alegerilor anticipate.
Sursa: Mediafax
Această declarație trădează un habarnism crunt în materie de Constituție. Pentru că acolo se spune așa:
Guvernul isi exercita mandatul pana la data validarii alegerilor parlamentare generale.
Articolul 110 Incetarea mandatului
Paul Atreides
4th October 2010, 15:20
Ar fi Ponta un premier mai bun decât Boc?
Posted on September 1st, 2010 by Lars
Am primit o leapșă de la Monica Marinescu să spun treaba din titlu.
Și zic așa: nu știu dacă ar fi mai bun dar la cât de prost e Boc (ca prim-ministru) sunt extrem de dispus să aflu. Aș prefera totuși un prim ministru liberal sau independent.
Clarificare 1. Asta e o treabă riscantă, nu fac parte din cei care zic că mai rău de atât oricum nu se poate. Ba se poate, stați liniștiți!
Clarificare 2 (pentru Monica): Laurențiu Matei de la VoxPublica și Nenea Lars ăsta de aici sunt una și aceeași persoană. Totuși ne bucurăm că ne apreciezi pe amândoi și ne-ai dat leapșă la fiecare. Și nu trebuia să ștergi, mi-ai stricat distracția.
Paul Atreides
4th October 2010, 15:20
Ce-ar trebui să facem cu țiganii?
Posted on August 31st, 2010 by Lars
În naivitatea lor tipică francezii au început să trimită țigani înapoi în România. Le plătesc transportul și înțeleg că le dau și ceva bani de buzunar, probabil să se asigure că au cu ce să se întoarcă.
După ce le-au sărit meseriașii cu drepturile omului în cap încearcă să debiteze tot felul de explicații penibile demne de Guvernul Boc.
Sunt două aspecte pe care vreau să le ating:
1. Am văzut un înalt oficial francez la TV (din păcate nu găsesc înregistrarea, poate mă ajută cineva) spunând că țiganii nu sunt primiți în școli și spitale în România. Aș vrea să văd o reacție energică a statului român la această minciună de doi franci. Țiganii sunt primiți unde vor ei, problema e că nu prea vor să se ducă (mai ales la școală). Fac pe această cale apel la europarlamentarii români și la MAE să reacționeze.
2. Ni se reproșează ce deși avem alocate fonduri pentru integrarea țiganilor nu le folosim. Aici sunt de acord că avem o problemă de care nu prea se ocupă nimeni. Spre exemplu, tocmai a apărut marele program al PNL. Nicio vorbă de integrarea țiganilor. Această problemă nu există în preocupările politicienilor. Știu că peneliștii mă citesc și sunt foarte deschiși la sugestii. Aș vrea să văd și o comisie de integrare a țiganilor printre alea ale lor, preferabil formată din țigani, care să producă și un capitol pentru așa ceva în acel program. Un astfel de demers ar aduce și avantaje electorale pentru ei.
Nu în ultimul rând, aș vrea ca francezii să înțeleagă că odată cu aderarea României la UE nu au primit numai forță de muncă ieftină pentru Renault și o piață imensă de desfacere pentru Carrefour și Cora. Au primit și problema țiganilor care e acum și a lor.
Paul Atreides
4th October 2010, 15:21
Moș Crăciun
Posted on August 30th, 2010 by Lars
Zicere populară pentru inițiați:
Moș Crăciun aruncă o piatră în apă și zece Scufița Roșie se chinuie să o scoată.
Cam în zona asta se duce dezbaterea politică la noi. Am fost profund și astăzi, mă citați și pe mine la Fetița cu Chibrituri TV și Alba ca Zăpada punct ro?
Paul Atreides
4th October 2010, 15:22
Vă plac modernizarea statului?
Posted on August 25th, 2010 by Lars
Așa ni se modernizează statul că aud din ce în ce mai des amicii mei old-school, nemoderninzați, că vor să-și ia tălpășița din România modernă.
Mi se pare înfiorător faptul că pentru a scăpa de o guvernare rămasă fără susținerea poporului trebuie să plecăm noi, ca în epoca de aur.
Au ajuns în stadiul în care neagă evidențele, neagă realitatea. Nu, nu sunt cozi, nu există! Noi modernizăm statul, îl facem multilateral dezvoltat.
Vinovați pentru această stare de fapt sunt cei care o tolerează/produc: parlamentarii PDL, UNPR, UDMR, minorități. Sper să nu uitați asta la următoarele alegeri, care veți mai fi pe aici.
În încheiere le urez și eu câte trei dosare cu șină-n fund și mult impozit minim!
Paul Atreides
4th October 2010, 15:23
Opriți isteria!
by Lars
Dragilor, v-ați lăsat influențați de televiziunile mogulilor și v-a apucat pe toți isteria. Urlați, înjurați, aruncați vini și verdicte în stânga și-n dreapta.
Știu că avem multe probleme și extrem de grave. Însă rezolvările lor le putem găsi numai cu calm.
A arunca vina pentru nenorocirile care ni se întâmplă pe politicieni, pe doctori, pe Dumnezeu, pe popi, pe șefi, pe oricine altcineva decât pe noi nu va rezolva nimic.
Încercați să fiți atenți la ce se întâmplă în jurul vostru și dacă puteți remedia ceva cu un minim efort nu ezitați să o faceți!
Iar când criticați, nu uitați că scopul vostru e să remediați ce merge prost, nu să-i determinați pe cei criticați să riposteze violent pe moment și să ascundă problemele data viitoare.
Mulțumesc!
Paul Atreides
4th October 2010, 15:24
România ninja
by Lars
Spuneam aseară pe Twitter că am de făcut un miniturneu prin preaminunata țară.
M-a purtat nevoia pe DJ 504, Costești – Alexandria. Noapte, ora 9, nicio lumină, sate moarte. Din loc în loc câte trei fete cu picioarele la vedere pe mijlocul drumului. Și tot din loc în loc câte un biciclist. Nu știu cum au reușit să-și tuneze bicicletele în așa fel că nu se mai văd deloc. Nici urma de material reflectorizant. Beți praștie, șerpuiesc prin beznă spre moarte. Am fost bântuit tot drumul de bicicliștii ninja, maeștri ai camuflajului.
Cel mai crunt moment a fost când încercând să ocolesc un biciclist ninja era să dau pe contrasens peste căruțașul ninja, cu cal ninja, invizibil.
De gropile ninja nu vă mai zic, le vedem și în orașele mari.
Cam asta e România ninja, cu sate rupte de realitate (sau legate cumva cu o realitate paralelă, că au cablu și se uită la OTV), sate ninja, cu locuitori invizibili, sate în care să mori călcat de mașină în timp ce mergi cu căruța sau bicicleta e un fapt banal.
Dobreni, Tătărăști, Udupu, Trivalea-Moșteni, Perii Broșteni… ninja garden…
Paul Atreides
4th October 2010, 15:24
Ce faceți băi voi acolo la partid?
by Lars
Cea mai mare problemă a partidelor de la noi e lipsa cruntă de cadre, de membri valoroși. Lucrul ăsta nu e recunoscut public de nimeni. La discuțiile private însă toți recunosc că așa stau lucrurile.
După fiecare congres de partid la care se lasă cu conduceri noi încep oamenii să trâmbițeze strategii de atragere de membri, ne explică ce deschise sunt partidele lor și cum vor începe să curgă adeziunile.
Bun. Sunt deschise partidele, nu contest. Poate simpatia pentru o doctrină sau pentru un lider m-ar face să mă înscriu.
Dar ce fac după aia? Practic, ce fac eu la partid, cum schimb eu ceva în comunitatea mea din postura asta de membru de partid?
Îmi aduc aminte ședințele de partid de pe vremea în care eram membru UFD. Mereu organizam ceva, produceam hârtii, site-uri, acțiuni, conferințe de presă. Nimic concret.
Înțeleg că și acum se întâmplă fix la fel. Nu vorbesc de parlamentari, de ședințele șefilor mari, vorbesc de organizațiile de sector, de oraș. Să zicem că mâine mă înscriu la PXX sector 2. Ce fac eu acolo?
Așa, ca preview, săptămâna trecută am primit două invitații la fotbal: una de la PNL, una de la PDL. Deci asta faceți voi? Asta-i politică?
Ia spuneți-mi voi, politicienii care citiți pe aici, ce aș putea să fac EU constructiv la voi în partid?
Paul Atreides
4th October 2010, 15:25
Specialiștii de talk-show
by Lars
Mă uitam azi dimineață la cafea la Antena 3. Era ceva talk-show (deși nu-i văd utilitatea la ora cafelei, dați-mi frate știri). Și era invitat domnul Bichir, specialist în toate.
M-a impresionat felul în care abera cu grație cu mima unui om care chiar știe ce vorbește.
A început să vorbească de IT, de redirectări de site-uri, de specialiștii în securitate cibernetică din SRI. A concluzionat elegant că cel care a avut ideea redirecționării www.basescu.ro la www.presidency.ro nu avea un IQ prea mare. Îl rog cu ocazia pe domnul Bichir să-și facă public IQ-ul să știm și noi cu ce geniu avem de-a face.
Vine apoi un subiect cu românii care au muncit la negru prin cele străinătățuri și acum ar vrea să aibă posibilitatea să cotizeze din urmă să primească și ei pensie. Bichir iar știe, iar dă verdicte: Păi ce facem dom’le, îngropăm țara asta de tot?
Fratele meu specialist de talk-show, dacă nu te pricepi, pune întrebări până te lămurești cum stau lucrurile, poate în procesul ăsta ne lămurim și noi.
Fratele meu realizator de talk-show, invită și tu oameni care au cât de cât legătură cu subiectul.
Se poate?
Paul Atreides
4th October 2010, 15:27
Intre dreapta si stanga
Dragos Paul Aligica , Monday, 4 October 2010
Normal ca ar fi bine daca reprezentantii dreptei intelectuale din Romania si cei ai stangii ar dialoga mai mult – chiar si polemic. Este greu insa de dialogat sau polemizat cand nu e prea clar care e problema pe care acestia din urma insista ca vor sa o discute neintarziat. Dau de inteles ca vor sa se angajeze intr-o discutie critica a economiei de piata si capitalismului. Bun. Ar fi insa de mare ajutor daca ar fi mai precisi in definirea acestui tel generos.
Cu toata simpatia pentru ei, trebuie sa spunem ca de prea multe ori lasa impresia ca au, asa, o suparare generala pe viata si ca negasind un mod mai bun de a o conceptualiza si verbaliza, ii zic « capitalism ». Ne sculam cu fundul in sus si nu stim de ce… Ba stim : este capitalismul cu inegalitatea si lipsa de solidaritate sociala aduse de el. Cum stim ?! Pentru ca asa zice Desinvolte Bulversee, ganditoarea critica poststructuralista, elaborand o tema de Zizek care-l reciteste pe Marx.
Sau invers. Avem probleme concrete : Te persecuta soacra sau te certi cu consoarta. Responsabilitatea revine capitalismului, sistem patriarhal bazat pe discriminarile de gen ce creaza tensiuni identitare intre cetatenii de ambele sexe. Iti ploua prin acoperis. Cine e responsabil ? Capitalismul. Pentru ca produce incalzire globala. Nu vine tramvaiul la timp. Capitalismul e vinovat fiindca neglijeaza transportul public in favoarea celui privat. In sfarsit, ai baut prea mult aseara ; ai o migrena. Blamabil : Capitalismul, pentru ca incurajeaza consumerismul si creaza o cultura a consumului in exces.
Adevarul e ca ar fi multe de discutat relativ la temele de mai sus. De fapt, orice intelectual roman matur ar trebui sa aiba obligatia de a consilia mai tinerii confrati cand acestia se confrunta cu nelinisti si intrebari doctrinare legate de chestiunile mai inainte amintite. Ne aflam intr-o moment al istoriei intelectuale a Romaniei moderne in care un sfat practic dat la timp intr-o chestiune conjugala sau gospodareasca este in mod nemijlocit o contributie decisiva la progresul dezbaterii doctrinare.
Dar pana sa ajungem la acest sistem de mentorat care ar rezolva implicit si problema lipsei de dialog intre intelectualii tarii, sa propunem discutiei o alta tema, o tema de sine statatoare care are si calitatea suplimentara ca tine capul de afis pe plan international. Asadar, sa discutam !
Acum un an si ceva, peste tot in lume discutia despre criza era una despre « esecul pietei » si necesitatea « interventiei statului ». Azi discutia arata cu totul altfel. Tema sa : esecul statului. Pragul critic atins in criza statului capitalist interventionist se suprapune unui fenomen inrudit : criza statului asistential. Altfel spus, chiar si daca statul ar reusi sa-si regleze deficientele functiilor interventioniste, pe agenda tot ar ramane o problema enorma: colapsul finanaciar datorat supradimensionarii functiilor asistentiale si redistributive care creaza un dezechilibru structural intre productie si consum.
Avem aici o tema de dezbatere cu adevarat relevanta. Cand Cuba castrista reconsidera rolul statului si al intiativei private si cand partidele stangii occidentale aplica masuri de austeritate si sugereaza necesitatea reformei structurale a statului, e clar ca s-a atins un prag critic. Criza va trece. Dar lucrurile nu vor mai fi la fel.
Sa nu apelam insa la Cuba pentru ilustrare. Ar fi prea facil. Sa luam ca exemplu SUA. Adica societatea cea mai putin susceptibila de a fi atinsa de statism. Daca si acolo sunt probleme, ce sa mai zicem de Cuba ?! Trei exemple :
Credeam ca am descoperit formula institutionala optima a stangii secolului 21: California deschidea in mintea multora calea catre noul tip de stat asistential al noului mileniu. Ceilalti, se presupunea, ar trebui sa urmeze. Noul model de « stat social » se infiripa sub ochii nostri: sindicate, bugetari, emigranti ilegali generos subsidiati, ecologisme, finantari din deficit, asistenta sociala generoasa, multiculturalism, sex, plaja, Hollywood etc. Pe scurt, toate elementele imaginariului progresist pareau ca in sfarsit si-au gasit mediul optim pentru a inflori.
Iata-l insa pe Arnold Schwarzenegger, Republican „guvernand de la stanga”, afirmand că statul american pe care il guverneaza, cu o economie clasată pe locul opt în topul economiilor mondiale, se confruntă cu aceeași criză a deficitului bugetar, care submineaza țări din zona euro precum Grecia, Spania și Irlanda. Intr-un gest dramatic, el face un apel la reduceri in bugetul sistemului de protecție socială pentru a acoperi o gaură bugetară de aproape 20 de miliarde de dolari. Reducerea de cheltuieli care la nivel agregat atinge aproximativ 80 miliarde de dolari implică eliminarea unor importante programe de protecție sociala, reducerea posturilor de profesori din școli, reducerea cu 60% a fondurilor pentru serviciile locale de sănătate precum și disponibilizari substantiale in randul angajaților statului.
Ieri ni se cerea sa luam California drept model. Azi California ne arata care sunt modelele relevante pentru intelegerea sistemului economic propus de ea: „Vedeți ce se întâmplă în Grecia, vedeți ce se întâmplă în Irlanda și ce se întâmplă în Spania?! Acum nu ne rămâne decât să luăm decizii dificile”. A vorbit Schwarzenegger. Din strada, protestatarii au denunțat planul de austeriate, strigând „Rușine să-ți fie!”.
Rusine sau nu, cand modelul economic si politicile economice sunt gresite, sunt gresite. Mai devreme sau mai tarziu, platesti nota. Fie ca esti Grecia, fie ca esti mult laudata Californie. Alte exemple:
Credeam ca stim sa calibram si dirijam economia prin sofisticate pachete de masuri fiscale si monetare. Credeam ca ne putem butona navigarea prin recesiune de la pupitrul de comanda al statului. Iata ca redescoperim cu ingenuitate ca lucrurile nu sunt chiar asa usoare ca in formulele si graficele din manualul de macroeconomie.
De curand principalul consilier economic al presedintelui Barack Obama si-a dat demisia. Retragerea Christinei Romer a consfintit esecul politicii economice obamiste. Dar mai mult, a marcat colapsul celui mai costisitor experiment keynesist din istorie. Este acum oficial: stimulul economic gandit in parametrii keynesisti nu a functionat. Se pare ca avem privilegiul de a asista „live” la falimentul celui mai mare pariu macroecomic din istoria economiei mondiale: un pachet de „stimulare” de peste 800 milarde de dolari, gandit in cei mai clari termeni keynesieni.
Dincolo de contrafactuale, raman faptele. In urma „stimulului”, o crestere anemica, o rata a somajului de aproape 10% si o explozie a deficitului si datoriei SUA. Este Octombrie si indicatori postmergatori incep sa vina. Nu mai incape indoiala: „Vara relansarii” anuntata de Obama si Partidul Democrat a esuat lamentabil. Keynesistii virulenti de acum sase luni au amutit. Cand pana si New York Times si Washington Post, ce opereaza in subsidiar ca organe de presa pentru stanga americana, incep sa recunoasca ezitant ca ceva nu e in regula cu politica economica a partidului pe care il servesc, ceva chiar ca trebuie sa fie in neregula.
In sfarsit, credeam ca am perfectat arta administrarii „bancii centrale”. Credeam ca Alan Greenspan ne-a deschis calea catre o noua era. O era in care „banca centrala” in coordonare cu statul interventionist ne poarta lin spre culmile cresterii economice. S-a vazut ca nu prea este asa. Credinta in infailibilitate – fie ca e a unei presoane, a unei politici sau a unei insitutii – e o chestiue cu dus si intors. Economia si societatea au un fel de a fi ce eludeaza pretentiile noastre de predictie si control.
Pe scurt, cazul american ne spune nu doar ca trecem printr-un moment de criza a rolului economic al statului. Mai mult decat atat, ne indica faptul ca trecem printr-un moment de criza a insasi gandirii economice.
Deci daca vrem sa discutam, sa discutam un fapt simplu. Ne place sau nu, convine sau nu predispozitiilor noastre ideologice, un fir rosu leaga tematica dezbaterilor curente : esecul statului ca agent de reglementare, esecul statului ca garant al unei minime discipline fiscale a natiunii, esecul statului interventionist, esecul statului asistential. De la criza imobiliara din SUA pana la colapsul Greciei, de la armaghedonul bugetar al Californiei la trepidatiile monedei europene, responsabilitatea « mainii vizible » a statului a devenit evidenta. Ea nu mai poate fi camuflata sub artificii retorice.
Nu inseamna ca retorica statista si anti-capitalista nu va continua. Retorica vesnic tinerei si ferice miscari stangiste, progresiste, critice, postmoderniste etc. – prin natura ei imuna la evidenta empirica si logica – isi are caile-i neabatute. Numai ca intre personele rezonabile, atat de la stanga cat si de la dreapta, e pe cale sa se consolideze un consens potrivit caruia in masura in care « esecul pietei » este o problema, inceputul trebuie facut cu rezolvarea problemei esecului statului. Cele doua sunt legate. Regandirea statului si a rolului sau economic este conditia necesara rezolvarii problemei pietei. Este de altfel o idee de bun simt : peste tot in lume instrumentul statal pare incapabil sa-si controleze si administreze propriile operatii. Cum ne putem astepta ca in absenta auto-reformei sa fie capabil sa mai si guverneze eficient piata?!
Asadar, pe scurt, place sau nu, toata supararea legata de piete, globalizare, capitalism, consumerism etc. ramane ancorata intr-o tematica importanta, totusi secundara. Traind intr-o lume in care corectitudinea politica nu a ajuns inca sa ne interzica sa discutam si aceasta tematica, putem desigur sa o atacam si criticam cat vrem si cum vrem, dupa gust si interes. Tema principala a zilei si a deceniului de vine, ramane totusi alta: Cum gandim si regandim statul si relatia sa cu economia in noile circumstante ale secolului 21? Ce se intampla cand statul asistential nu mai este un model viabil iar modelul statului interventionist este, din punct de vedere practic, disfunctional ? Altfel spus : Care sunt modelele alternative intr-o lume in care nici socialismul dar nici statul asistential nu mai reprezinta solutii credibile ?
Paul Atreides
4th October 2010, 15:29
Inutilitatea discuției
Ivan Zubeldian ,
Opoziția, prin hoardele mongole care invadeaza antenele mogulilor în fiecare seară și prin discursul celor doi lideri, Ponta si Antonescu, practică de fapt un joc extrem de pragmatic, cu un singur obiectiv precis: capturarea puterii. Ne grăbim cînd îi calificăm de nebuni sau isterici. Nu stau prea bine cu detaliile istorice (persoane, trimiteri, citate – există mulți care îmi pot completa golurile) însă pentru mine e evident că PSDNL aplică o tehnică lansată de Lenin și perfectată apoi de naziști: folosirea discursului ca armă a terorii. Întotdeauna discursul inflamat, și la sovietici și la naziști și la alții, n-a făcut decît să mascheze o foarte rece și metodică strategie de acaparare și păstrare a puterii. Ce se întîmplă acum în media românească e etapa a treia a rafinării acestei arme propagandistice periculoase: deghizarea discursului în dialog. Cu alte cuvinte discursul demascator și acuzator s-a fofilat sub aparența unui foarte civilizat dialog. Ni se cere să credem că înfierarea nu e decît o discuție elegantă.
Dacă ați privit la prestația lui Ponta la Nașul, veți fi avut, ca mulți comentatori de aici, impresia că Ponta l-a dominat pe Radu Moraru. Chestiunea e că Ponta nu s-a dus acolo să discute cu Radu Moraru. Micul Titulescu (ce oroare de poreclă) era acolo pentru a-l pune la pămînt pe Moraru, a-l face KO cu 2-3 croșeuri după care să-și poată recita nestingherit inflamarea mobilizatoare la revoltă. Nu a fost o discuție ci o bătaie de cartier. E doar ultimul exemplu dintr-un procedeu practicat și rafinat de televiziunile mogulilor în ultimii ani: sub aparența unui format de “talk-show” – adica al unui “spectacol al discutiei” – se desfășoară adevărate procese staliniste de demascare, înfierare și condamnare. Vadim e pionierul și geniul negru al acestui tip de discurs. Emisiunile sînt procese în miniatură în care procurori fioroși și judecători apatici și temători dau sentințe și condamnă fără drept de apel. Cîte un avocat al apărării mai priceput și stăpîn pe el (precum dl Cristian Preda) poate combate bine și da impresia că a salvat ceva sau pe cineva. Total greșit. După cum spuneam, emisiunile despre care vorbim nu sînt discuții ci vor să treacă drept discuții. Nu apreciază argumentul ci vor să-l mimeze. Nu caută adevărul ci vor cu orice chip să-l schimonosească. Rolul lor nu e de a alege un cîștigător într-o dispută ci de a anestezia rațiunea privitorului. Cu alte cuvinte chiar atunci cînd Cristian Preda sau Udrea sau un alt PDL-ist mai curajos și mobilat intelectual are impresia că a cîștigat o dispută de studio prin calm și argumente, el de fapt a pierdut. Pentru că miza emisiunilor nu e asta.
Anestezierea rațiunii se produce prin lehamite și oboseală. Iar lehamitea, iritarea și oboseala sînt efecte perfect calculate pe care adevăratele creiere ale PSDNL le urmăresc cu răceală și metodă. Prezența de orice fel a PDL-istilor în emisiunile procurorilor de la Antene (iRealitatea e tot o antenă, pentru mine) nu face decît să-i credibilizeze și să le sporească influența. Pentru că nu de argumente a fost vorba și niciodată nu va fi.
Faptul că penetrarea internetului a crescut tocmai în această perioadă aduce în discuție și un alt efect, colateral: vulgarizarea accesului la tribună.
E un al doilea mecanism care servește de minune interesului PSDNL-ului: orice tîmpit are o părere despre orice. Orice agramat dă lecții de vorbire și orice ratat face analize politice. Nu costă nimic. Așa am ajuns să avem cohorte de postaci lobotomizați care își alină frustrările personale prin valuri de comentarii agresive care le pot da iluzia că sînt profunzi și combativi. Unii plătiți și îndrumați din subsoluri, alții voluntari voioși ca la Bumbești-Livezeni. În numele libertății de exprimare mulți nu au depășit încă momentul “nu moderăm pe nimeni” și își transformă blogurile în adevărate Antene în miniatură. Cu un singur rezultat: lehamitea, iritarea și oboseala.
De fapt discuția cu moderatorii Antelenelor sau cu postacii netului e complet inutilă. Trebuie înțeles că ei nu discută, ei “caftesc” verbal. Prezența în emisiuni trebuie refuzată iar comentariile trebuie moderate strict. Ultimul punct e foarte important dacă vrem să ne reconstruim un adevărat spațiu de discuție, un adevărat spațiu al comunității. În fața teribilei agresiuni actuale, moderarea e o necesitate, nu un abuz. De aceea salut hotărîrea fondatorilor Madame Blogary de a menține igiena discuțiilor de pe blogul lor. Și îi încurajez și pe alții să o facă pentru că asta e adevărata formă de rezistență activă în fața mecanismului pe care Ponta, Crin, Patriciu, Voiculescu și Vântu l-au pus la punct pentru a accede fraudulos la putere.
Paul Atreides
4th October 2010, 15:30
Radiografia labei la televizor
Florina Neghina ,
Gata! Pînă aici! A devenit insuportabil!
Să se pronunțe justiția și să se termine circul! Că nu se va întîmpla asta încă vreo cîteva zile, hai, o săptămînă, e clar. Că o să se dezbată hotărîrea, oricare ar fi ea, nu mai încape îndoială. Dar tot se vor sătura și ei să mestece aceleași cuvinte pînă la înec. Vor rămîne, pînă la urmă, fără aer de la atîtea zbierete indignate. Și chiar le va fi necesară o pauză de recuperare după delirul care nu mai contenește de 6 zile. Nu de alta, dar trebuie să se refacă pentru următoarele situații în care va suna din nou mobilizarea. Că de rușine sau bun simț nu poate fi vorba, m-am lămurit.
Ceea ce am văzut și auzit în aceste ultime zile vizează absurdul. Nimeni din cîrdul asurzitor nu are vreun dubiu. S-au specializat într-o gimnastică a neuronilor pentru a ajunge la aceeași concluzie, încît te miri că nu le-au cedat sinapsele. Își închipuie că practicînd contorsionismul lingvistic te conving că ei sunt profunzi, că abordează problema din toate unghiurile. Aș! Se plimbă printr-un labirint al cărui traseu îl știu la perfecție.
Avocați implicați sau nu în cauză încearcă să explice un singur lucru: de ce trebuie judecat în libertate Vîntu.* De ce ar trebui reținut în continuare, mult mai puțin spre deloc.** Se ia la puricat nu fiecare cuvînt, ci fiecare literă din legislație. Ca să obțină ce? Influențarea judecătorilor? Să discute, să explice, dar după ce se pronunță instanța de judecată. Să jubileze sau să vitupereze, după caz. Dar după, nu înainte de aflarea verdictului. Sau să fie dezbatere, cu păreri pro și contra, în egală măsură. Și în aceeși scenografie sau în presa scrisă se condamnă, culmea ipocriziei, cam tot de către aceeași, justiția televizată. Păi cine vă obligă să o faceți? V-a asaltat o armată de juriști? Au ocupat mesele invitaților și v-au somat să-i lăsați să vorbească? Nu voi i-ați chemat?
Pe cei care se simt datori să se exprime cu privire la latura intelectuală a cercetatului penal, mi-e și jenă să-i calific. Am aflat că împricinatul are o bibliotecă uriașă, lecturată semnificativ, că manifestă înclinații literare concretizate, în tinerețe, în poezii, ce mai tura-vura, numai om de mare cultură nu ni s-a spus că e. Și, ca o confirmare, în fața instanței, ucenicul literelor a citat din Goethe. Bun, foarte frumos, bravo lui, dar interesează pe cineva, în contextul dat, lucrurile acestea? Dacă tot îl pasionează literatura, să-și scrie biografia, că timp pentru așa ceva e posibil să aibă. Sau bani să i-o scrie altcineva, că poate a mai rămas ceva la ciorap, nu cred că e nevoie să facă colaje din ziare și emisiuni TV.
La fel de bine poate să-și includă într-o carte despre viața-i și problemele de sănătate. Nu-i necesar să se spună de țîșpe ori pe zi că a rămas cu sechele de poliomielită, oricum se știa de mult. Iar în privința suferinței la inimă, măcar să se pună de acord guriștii și tastiștii, că nu-i tot aia dacă are montate niște stenturi sau a fost “ despicat la propriu” pentru o complexă operație pe cord.
Partea emoțională a poveștii ar putea stoarce lacrimi, cred ei, altfel nu-mi explic de ce o prezintă. Fire simțitoare, nu își lasă prietenii la greu. Unuia, aflat peste mări și țări, îi trimite bani de-o aspirină, de-un avocat sau de ce o mai fi avînd omul nevoie. Ba mai are grijă și de familia lui, că deh, respectivul nu poate, condamnat definitiv fiind la 15 ani de închisoare. Altuia, intuindu-i încordarea de dinaintea confruntării finale din campania pentru președinție, i-a făcut o invitație la el acasă, să se relaxeze. Imposibil de refuzat, după cum se știe.
Am aflat și că-i mare iubitor de animale, din bucata lui de pîine mai hrănește și un cîine. Mă rog, mai mulți, dar numai unul a avut privilegiul să-și vadă radiografia labei la televizor. În urma unui incident nefericit, ce-i drept, dar de unde să știe oamenii cu pușca că el latră de bucurie că au venit musafiri? Pentru educarea telespectatorilor în spiritul dragostei față de animale, căinarea cu lacrimi în ochi a patrupedului, ca și scurtul instantaneu de anatomie canină nu ar fi un lucru rău, dar nu puteau și ei să facă o emisiune separată pe tema asta?
Cum la fel de bine se poate realiza un spectacol-fluviu cu corul de conspiraționiști. Cîntă pe mai multe voci, fără dirijor la pupitru, dar cu partitura învățată, armonia e perfectă. Nimeni nu falsează, acordurile-s ample și finalul exemplar. Pe note de salarii și pensii diminuate, taxe mărite, împrumuturi FMI și greve, se interpretează sonata procesului politic, compusă laborios și perfid de către maleficul inamic. Care nu a lucrat singur, însă, ci beneficiind de profesioniști cu ureche bună și textieri de rechizitorii.
Dar pentru o zugrăvire ca la carte a persoanei aflate, momentan, departe de cei care cu drag și prețuire o mențin prezentă în spațiul public, mai lipsea o mînă de vopsea. Ei bine, ieri a fost dată. Așa am putut afla mărețele planuri pe care le avea cel căruia, pe nedrept i se spune doar om de afaceri: reformarea și modernizarea României. Pentru care, în ciuda sănătății șubrede, a pierdut sute de nopți, discutînd cu un prieten.
Ei bine, mare om, mare caracter, n’est pas? E nimeni altul decît SOV. Cel care s-a recunoscut în stenograme.
Vă sărut cu dragoste!
Să se facă odată dreptate!
* Avocații implicați în cauză este firesc să pledeze pentru eliberarea clienților lor.
** Știu, și aici s-a discutat, majoritar contra eliberarii.
Paul Atreides
4th October 2010, 15:31
Curul nu e mîna
Florin Cojocariu ,
Nici măcar atunci cînd forțați istoria să vă sprijine mizeria. Curul pe care îl pupați cu admirabilă loialitate acum, nu e mîna lui Walesa și nici antebrațul lui Havel, domnule Hurezeanu. O fi pătruns Monsieur Vantu de neînțelese fioruri poetice însă e cu desavîrșire scîrbos felul în care, pentru o mînă de arginți, reușiți să aruncați în neant toată Europa Liberă. Sînteți mai vinovat decît el atunci cînd, deplin amnezic, mimînd indignarea, confundați mîna cu curul.
Paul Atreides
4th October 2010, 15:32
Țara unde borfașii sunt admirați (și un citat din T. Baconschi)
M-am hotărît să evadez. Să-mi sap tunelul către o Românie realmente europeană, unde infractorii — de orice mărime — nu sînt socotiți deștepți, în vreme ce oamenii pur și simplu corecți sînt luați peste picior, pentru că nu știu să se descurce. Am luat decizia de a nu-i mai „menaja“ pe cei care, planînd hultanic peste cadavrul justiției asasinate, vor să impună în această țară o lege cu două fețe. Una, zîmbăreață, pentru interesul stabilit din Răsărit, și alta, teribil de aspră, pentru masa de fraieri care se cred în Uniunea Europeană.
Teodor Baconschi, Creștinism și democrație, Curtea Veche, București, 2010, în curs de apariție.
sursa:antiteze
Paul Atreides
4th October 2010, 15:35
Semnificația unui dialog istoric
“Dialogul Herta Muller-Gabriel Liiceanu, moment istoric pentru cultura română” titrează editorialul din România Liberă descriind întrevederea cu public de la Ateneu. Cam ironic titlu s-ar spune după ce parcurgem relatarea evenimentului din același articol, sau din oricare altul pe subiect. Mai curând “de pomină”, în primul rând pentru că din discuție reiese totala lor incompatibilitate. În loc să strălucească (prin reflexie) ca de obicei, în compania unor “pietre prețioase”, lângă diamantul Herta, dur și tăios, Liiceanu a părut un material amorf. Un cărbune. Un pic nedrept, dar spectacolul are legile lui, mai ales când rolul principal îl are o persoană cu personalitatea Hertei Muller. Prin urmare a rezultat o reprezentație-surpriză, de “circ” ca să o citez pe Herta Muller. Un circ urmat de dispute aprinse în media între susținătorii numeroși ai Hertei vs. câteva voci de partea filozofului. Meciul a fost dominat net de Herta printr-o jonglare (sic) inteligentă, amuzantă, prin care pur și simplu a schimbat criteriile și, implicit, miza discuției. Așteptându-se la o dispută fair, în nota standard, pe terenul de acasă, moralistul Liiceanu a fost “deposedat” cu “cruzime” exact de haloul în care și-a confecționat imaginea publică. Refuzând să intre în dialog de pe piedestalul prestigiosului “Nobel” pentru literatură, Herta se dă jos, coboară “smerită” până sub nivelul scriitoricesc al amfitrionului și, de acolo, strategic, face trimitere la alte valori. Mai bine zis la lipsa lor în ce-i privește pe scriitorii români: a solidarității antitotalitarism, a civismului și dizidenței autentice, împingându-și interlocutorul în pătratul său existențial prețios, înscris într-un cerc al elitismului fără roade. Recunoaște că e rea și este aplaudată. Nu pot pune pariu dar sunt convinsă că între cei care au aplaudat-o în anonimatul sălii erau destui și dintr-aceia care ar fi meritat, mai mult decât Liiceanu, săgețile ei. Evident, n-au simțit nicio jenă, cum n-au avut nici un scrupul nici pe vremea când susțineau, direct sau indirect, aparatul ceaușist. Unii au aplaudat-o cu entuziasm, probabil, și pe criteriul băsescismului lui Liiceanu, perceput ca unul din “intelectualii lui Băsescu” (aspect discutabil și care oricum, pare să-l stânjenească acum…) Pe de altă parte, cu toată autenticitatea spiritului ei, Herta Muller nu părea a fi străină de unele influențe politice via Marius Oprea, dinspre amăgitorul, vopsitul anti-comunism penelist, purtător de germeni ai rezistenței la adevăr, la libertate reală, la responsabilitate și bun simț, cu alte cuvinte la idealurile ei și nu numai…
sursa:gradinadehartie
Paul Atreides
4th October 2010, 15:36
Săraci și cinstiți până-n pânzele roșii
“Ce interese a apărat azi PSD: ale pensionarilor sau ale celor cu averi mari și foarte mari?“, întreba zilele trecute dl. Oprea, jignit de refuzul batjocoritor al pesedenele dar și al multora din pedele (prin absență). Posesor el însuși, al unei averi de top, inițiatorul proiectului de lege pentru o” taxă de solidaritate” pe „locuințe, avioane, elicoptere și ambarcațiuni a căror valoare depășește 450.000 de euro” adăugase: „Consider că cei care au mai mult trebuie să contribuie mai mult și cei care au mai puțin să contribuie mai puțin. Un astfel de impozit poate aduce în trei ani peste nouă miliarde de euro, bani de care avem nevoie pentru plata pensiilor” (Bună idee, cum s-ar spune, “măcar din prudență să ne demonstrăm mila creștinească și generozitatea”). Propunere bășcălită-n stil Ali-ponta și clasată rapid de rutinata echipă pesedenele cu Que & Castro capete de afiș. Încă o dovadă că toți acești oameni cu averile lor vinovate, prinși până peste cap cu montajul unei noi “revoluții”, se rup în figuri să găsească formule “originale” pentru a asigura pe veci, succesul piesei “Și capra și varza”. Mai deranjantă pentru teatrul lor ar putea fi, însă, altă inițiativă, cea proaspăt venită din partea A.N.A.F.: “Potrivit prevederilor art. 97 alin. (4) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru realizarea atributiilor, inspectia fiscala poate utiliza ca procedura de control, pentru stabilirea obligatiei fiscale, in situatia in care se constata ca evidentele sau fiscale ori declaratiile contabile ale contribuabilului sunt incorecte, incomplete, false, precum si in situatia in care acestea nu exista sau nu sunt puse la dispozitie, metodele indirecte de reconstituire a veniturilor sau a cheltuielilor” (http://www.contabilul.ro/a/4496/Comunicat-ANAF:-Proiect-privind-metodele-indirecte-de-reconstituire-a-veniturilor-sau-cheltuielilor-.html). …Dar desființarea sinistrului paravan roșu va fi cu adevărat funcțională doar când se va ajunge la spusele Monicăi Macovei: “Ca o prioritate, avem urgent nevoie de confiscarea averilor nejustificate, mai ales ale persoanelor care îndeplinesc funcții publice. Aceasta se poate face fie prin preluarea infracțiunii de „îmbogățire ilicită“ din articolul 20 al Convenției ONU împotriva corupției – poate fi necesar în acest caz eliminarea art. 44 alin 8 al Constituției (prezumția de dobândire licită a averii, inexistentă în legislațiile altor state și extrem de ciudată)-, fie prin construirea unui sistem de taxare, confiscare și sancționare similar cu cel din SUA: orice persoană care cheltuiește sau dobândește bunuri în valoare mai mare decât veniturile legale pentru care a plătit taxe este amendată cu sume foarte mari, iar veniturile respective se confiscă. Aici ar intra și politicienii sau funcționarii care se îmbogățesc în timpul mandatului cu mult peste venitul legal, dar și cei din sectorul privat care acumulează bani și bunuri nedeclarate și netaxate”
sursa:gradinadehartie
Paul Atreides
4th October 2010, 15:37
Existența anticonstituțională a președintelui Băsescu
“Băsescu traiește anticonstituțional, respiră anticonstitutional, vorbește anticonstituțional, gândește anticonstituțional, are o constituție fizică anticonstituțională, are prieteni anticonstituționali”… comentează cu umor un anonim pe HotNews. Afirmații care ar suna în cu totul alt registru, “grav și alarmant” dacă ar fi emise de alde ciuvică, stănescu, etc. din tranșeele sordide ale televiziilor. “Băsescu e pe moarte”, “Băsescu a intrat pe contrasens”, “terminat”, “singur, bolnav și izolat”, “dictator, paranoic “șamd. Din carcera “anti” pe care și-au construit-o singuri, “aliații” n-au cum să iasă în alt orizont. Ca autori ai raptului de douăzeci de ani, nu pot avea altă deschidere de plan. Pe pereții din celula prostiei lor au mâzgălit, în spiritul acestei ” opoziții democratice” puzderie de făcături, amenințări și înjurături. De înțeles: de când l-au pierdut pe senatorul voicu, pe magistratul costiniu, de când s-a mai schimbat cât de cât atmosfera în Justiție și câțiva oameni de acolo și mai ales de când însuși marele vântu a intrat sub consemn, astrele arată spre pământ! Șansa de a prelungi sechestrul pus pe viitorul nației, recrutarea de “mineri” și de “gospodine” sub comanda unor “gineri” de variete politic, tocmiți, asemenea killerilor, pentru “revoluție și suspendare”, tocmai a intrat, prin caschetele polițailor, înapoi în basca domnului iliescu. În istorie. O asemenea “instituție”, ca și cea a “revoluției” nu merită demolată, e destul să fie lăsată în păcatele ei. Să se înece în ea însăși. Când prostia dușmănoasă și parșivenia ajung la paroxism, căderea e “garantată”. Între timp, dincolo de capcana în care rătăcesc în devălmășie, dar “constituțional”, aliații, se întrezărește într-o altă perspectivă, drumul postBăsescu. Lucru pe care, cu toate piedicile puse de alții, cu greșelile lui și cu trădările de care a avut parte, “dictatorul” îl știe. Și îl pregătește.
sursa:gradinadehartie
Paul Atreides
4th October 2010, 15:38
Coana Reacțiunea față cu Revoluțiunea
Pentru mulți concetățeni, vechi rumegători de socialism științific, digestia nu s-a terminat nici acum. N-au avut timp să observe, sau pur și simplu nu i-a interesat că după transformarea pecere în derivate politice hrănitoare, nevoile au crescut amețitor în timp ce resursele s-au prăbușit vertiginos. Obișnuiți “să capete”, “să chiulească”, “să ciupească”, “să ungă” ori “să fie unși”, “să le pice”, acești “oameni buni” al căror ideal “ideologic” era “să se descurce” astfel, credeau c-o s-o ducă așa, mult și bine, și-n dulcele socialism posdecembrist, puțintel lărgit. Așa că nu i-a deranjat prea tare dezmembrarea pe din dos a patrimoniului statului. N-au ieșit să spună “stop” mișcărilor subterane care înghițeau pământuri și ce era sub ele, păduri, ape, fondurile UE primite pentru reconstrucția țării și bunăstarea nației. Nu s-au obosit cu așa ceva cât timp și-au văzut asigurate “masa și cazarea”, adesea și huzureala, credite cu buletinul etc. Nu s-au întrebat “de unde toate astea și până când?” Vreo cinșpe ani lucrurile au mers “și așa”, apoi încă vreo patru, “și mai așa”, de parcă ceaușescu însuși, în coarne și copite, ieșea periodic cu teancul de sute din gheenă, aruncându-le grămadă peste preaadormiții și credincioșii săi supuși. “Dormiți fără grijă că instituțiile statului, pline ochi de Pile Cunoștințe și Relații, veghează pentru voi”. Dormiți, justiția, și ea, contează pe somnul vostru, doar așa, în loc de pedepsirea abuzatorilor, își face preaplinul. Doar dacă dormiți, politicienii pot grebla netulburați suplimente de rumegat pentru multe generații (de ale lor)”. …Acum, că v-ați trezit și cu cămara golită și cu casa prăduită, cei ce v-au adormit contează tot pe voi dar și pe furia voastră. Doar nu degeaba v-au îndopat televiziile lor cu atâta “activia”! S-a găsit, însfârșit, “vinovatul”! Clipa eroică a digestiei a sosit. Scăpărând amenințător prin tranzitul tranziției, vânturile coanei reacțiunea zboară prin minți goale și umflă caschetele polițailor. Să-nceapă revoluțiunea! În direct.
sursa:gradinadehartie
Paul Atreides
4th October 2010, 15:39
Valeriu Butulescu: Aforisme
Tocmai citesc “Imensitatea punctului”, o carte de aforisme. “Capodopere miniaturale-triumf al inteligenței și sensibilității” ale unui “scriitor talentat și profund”, le numea Alex. Ștefănescu într-o prezentare de acum douăzeci de ani. Într-adevăr, profunde, poetice, scânteietoare, aforismele lui Valeriu Butulescu îmi par nu numai pline de har dar și foarte actuale. Traduse, premiate, reeditate în numeroase țări europene dar și peste Ocean, cărțile scriitorului, dramaturgului și traducătorului Valeriu Butulescu se bucură pretutindeni de o primire prestigioasă. Despre toate astea ar mai fi multe de spus.
… Spre “degustare”, acum, doar câteva aforisme, culese aleatoriu din câteva sute:
“Am ceva din filozofia tobei.
Cu cât mă loviți mai tare,
cu atât mă fac auzit mai departe.
Un parlament de draci
este firesc și reprezentativ
pentru o societate diabolică.
Pisica este un fost tigru
trecut prin trei programe
de restructurare.
Am avut un șef atât de capabil
încât lua singur
decizii colective.
Paradox.
Omenirea crește,
Omenia scade.
Pentru poetul Ovidius,
vechii romani n-au găsit pedeapsă mai aspră
decât să-l exileze
pe litoralul românesc.
Tot ce e în exces
sporește sărăcia.
Cum puteți scrie așa ceva în ziare?
Vă dați seama cât este de periculos?
Dacă citește cineva?
Politica încinge iar planeta.
Noroc că vine
o nouă eră glaciară.
Templul hoților,
profanat din când în când
de justiție.
Majoritatea rugăciunilor
tratează cerul
ca pe o instituție prestatoare de servicii
Tratați cu îngăduință această prostie,
A fost comisă
în numele unui ideal înalt.
Alfabetizând prostul,
îi asigurați acces neîngrădit
la cărțile proaste.
Citind, el își va lărgi uimitor ignoranța.
Când i-am spus adevărul crud,
s-a supărat.
Ca să-l liniștesc,
a trebuit să-i administrez trei minciuni
sforăitoare.
“Drept vorbind”, “sincer vorbind”
sunt expresii uzuale ale limbii noastre.
Românii simt nevoia să te avertizeze a
atunci când vorbesc sincer și drept.
Pesimismul înflorește
pe ruinele unor certitudini
decăzute.”
sursa:gradindehartie
Paul Atreides
4th October 2010, 15:41
„A fundamenta dreptul la viață pe baza libertății și proprietății înseamnă a-l face la fel de ambiguu ca și ele. Și aici unica soluție posibilă este transformarea lui “să nu ucizi” într-un imperativ “categoric”, adică, în ceva ce e așa deoarece cutare simte că așa trebuie să fie.“ — Olavo de Carvalho
Paul Atreides
4th October 2010, 15:45
Eșecul inteligenței pe plaiurile carpatine
Posted by Pro Atitudine -
Pretutindeni eșecul inteligenței bulversează o societate, însă în România mileniului trei el a condus la nașterea unor monștri. Nu suntem singulari în istorie din acest punct de vedere, însă avem performanța de a perpetua în mod consecvent un sistem care să ne țină în genunchi. Naivitatea de a tolera dictaturile și de a îmbrățișa populismul a prins rădăcini adânci, sugerând o “inteligență toxică“.
Hadamard, un mare matematician, povestea cu umor: “În demonstrațiile mele comit aceleași greșeli ca și elevii mei. Singurul meu avantaj e că eu îmi dau seama înaintea lor“.
Refuzul sau incapacitatea de a admite greșeala ține de o metastază mentală. Este o formă de disfuncție gravă fiindcă blochează una dintre funcțiile inteligenței, aceea de a cunoaște realitatea. Acest demers nu este un lux, ci o funcție vitală. Negarea unor evidențe ține deja de patologie.
Cum este posibil ca persoane care par inteligente să aibă erori grave de raționament? Științific, acest fapt este demonstrat prin faptul că mulți oameni posedă o gândire mecanică care este rodul unui sistem captiv într-o anumită concepție despre viață.
Reprezintă o realitate faptul că minți ce par ilustre de fapt nu își folosesc funcțiile creierului, fiindcă nu pot ieși din mecanismul construit de-a lungul vieții. Avea dreptate Hitler atunci când declara cu emfază: “Ce noroc au conducătorii că oamenii nu gândesc“. Iar rezultatele s-au văzut: atitudini eronate, valori false, acțiuni stupide. Cel puțin, le-am identificat prin intermediul istoriei. Fără a ne gândi că vom avea peste ani “privilegiul“ de a le resimți pe propria noastră piele.
Lupta pentru subjugarea și controlarea lumii întregi s-a purtat întotdeauna la nivelul ideilor. Este suficient ca o anumită idee să fie transmis de oameni care posedă tehnica manipulării pentru ca alții care nu gândesc să le preia ca și cum le-ar fi creat ei înșiși. Incapabili de a reflecta asupra conținutului ideatic, se aliniază în spiritul de turmă fără a concepe că ar putea exista și alte alternative.
În consecință, greșim în mod sistematic de ani de zile fără să ne asumăm greșeala. Și fără să ne-o reparăm. Pur și simplu, declarația recentă a lui Andrei Pleșu ne dezvăluie o realitate traumatizantă: “La capitolul președinți nu prea am avut noroc“. Poate fiindcă și norocul acesta este un rod al unei inteligențe pe care nu am demonstrat că o avem!
Iar acum ieșim în stradă. Și poate că cei mai vocali sunt cei care s-au simțit trădați! Fiindcă nu au gândit atunci când au avut posibilitatea să o facă. Iar acum “divorțul“ față de ceea ce au ales este un semn de ipocrizie! Fiind tot o manifestare a unei lipse de inteligențe…
sursa:proatitudine
Paul Atreides
4th October 2010, 15:46
Înfruntarea găștilor
Posted by Pro Atitudine -
Este tot mai clar că România a devenit o țară a găștilor. Și a confruntărilor pe măsură. O țară în care interesele cetățeanului nu mai sunt prioritare, ci lupta pentru supremație. Se construiesc scenarii, se înfiripează intrigi, se manevrează populații și se dispută puterea. Modificându-se permanent scorul!
Aceasta este realitatea pentru faptul că atât se poate! Acestea ne sunt limitele, fiindcă aceștia sunt politicienii. Predispuși să stimuleze o psihologie a speculării împrejurărilor, nu una a fair-play-ului, cu un comportament meschin și nu unul cavaleresc. Obsedați de a nu le scăpa șansa care li se ivește și de a nu puncta decisiv contra adversarului. Care, de cele mai multe ori, este din aceeași tabără (vezi meciul Blaga-președinte)!
Pescuind în ape tulburi, demonstrează o mentalitate specifică unei clase politice care nu întotdeauna joacă la cacealma. Programându-și din timp următorul pas, lovesc sub centură, anihilând pe cei care îndrăznesc să mai aibă verticalitate.
Scenariul de prost gust desfășurat zilele acestea subliniază rivalitatea de gașcă - inițiată chiar de la nivel prezidențial – într-o țară care este tot mai aproape de faza stingerii luminii. Definitiv!
Lupta pentru putere a devenit nocivă, iar lipsa de caracter a celor care ne decid soarta își pune amprenta și pe viitorul nostru.
În perioada interbelică, considerată model de dezvoltare a societății românești, Tudor Arghezi caracteriza în mod plastic clasa politică cu care era contemporan, considerând-o infantilă și meschină. O clasă despre care nu avea rețineri în a o identifica ca fiind compusă din “oameni de stat mijlocii care știu numai să guverneze prost, nu să și moară prost“.
Practic, asistăm la perpetuarea unui tipar comportamental al politicianului român, incapabil de a înțelege spiritul vremurilor, de a așeza corect prioritățile și de a manifesta disponibilitate față de interesele cetățeanului. Oameni de stat care știu doar să guverneze prost și să se comporte în acord cu acest nivel. Iar când unii dintre aceștia ajung în poziția cea mai înaltă în stat, rezultatele nu au cum să fie imprevizibile. Gașca trebuie să învingă, iar cetățeanul să privească. Oferindu-se un spectacol penibil cu actori pe măsură.
Ceea ce nu putea anticipa Arghezi e faptul că spectacolul continuă. Cu aceleași maniere, aceleași măști și reprezentări de prost gust. Singura diferență e faptul că spectatorii sunt tot mai săraci…
Paul Atreides
4th October 2010, 15:47
Atitudini în “oglindă“: FORȚA LIDERULUI
Posted by Pro Atitudine-
Istoria este suma tuturor lucrurilor care ar fi putut fi evitate. (Konrad Adenauer)
“Altă variantă nu există! Măsurile noastre sunt unicele soluții!“ Acestea sunt replicile pe care le auzim cel mai adesea ca încercare de justificare a deciziilor aberante și incoerente luate de actuala guvernare. Mizându-se pe faptul că oamenii ar fi tot atât de obsedați de cifre, fie ele și cele care ilustrează dramatica realitate economică. Dincolo de cifre, un element vital pentru depășirea crizei este ÎNCREDEREA. Exact ceea ce guvernarea portocalie nu poate să ofere. Suportabilitatea oamenilor este direct proporțională cu încrederea pe care o pot avea în liderii lor. Un astfel de exemplu sugestiv a fost cancelarul german Konrad Adenauer.
Ca opozant cunoscut al regimului nazist și închis într-un lagăr de concentrare, Adenauer a preluat conducerea într-o Germanie distrusă la finele celei de-a doua conflagrații mondiale. Marele său merit este că a știut să mobilizeze energiile concetățenilor săi, determinându-i să se implice în refacerea propriei țări. A fost un spirit conservator, un catolic convins, însă unul care a știut și a putut să ofere garanții, o calitate esențială a marilor oameni politici. Prin atitudinea sa a reușit să obțină sprijinul oamenilor obișnuiți – catolici și protestanți – traumatizați și răvășiți ca urmare a războiului prin care trecuseră. O Germanie în criză salvată de un om care a știut să câștige încredere și respect. Viziunea lui despre viață poate fi rezumată în celebra frază pe care a rostit-o și prin care trage o linie de demarcație între liderii cu vocație și liderii de conjunctură: “Toți trăim sub același cer, dar nu toți avem același orizont.“
Chiar dacă nu există alte alternative, chiar dacă soluțiile de austeritate ar fi unice, un fapt evident este că avem nevoie de un ALT ORIZONT. Pe care oameni ca cei care ne-au decis până acum destinul nu mai sunt în stare să ni-l ofere. Este inuman ca să pretinzi încredere din partea oamenilor atâta timp cât ai o atitudine de pirat față de aceștia. Luându-le și ultima picătură de speranță… Impingându-i la ură și dezbinare! Este culmea ipocriziei să soliciți respect atâta timp cât manifești dispreț față de cei pe care ar trebui să îi slujești. Uitându-se că respectul se câștigă, nu se cerșește și cu atât mai puțin, nu se impune. Trăim însă într-o țară îngenuncheată din cauza unor lideri care folosesc doar bisturiul și otrava. Care distrug și umilesc! Iar apoi vorbesc despre speranță…
Poate că nu mai avem soluții, dar cu siguranță ne sunt necesari alți lideri. Care să ne inspire, să ne motiveze și să ne ajute să vedem linia orizontului. În sens contrar, chiar și cea mai inspirată variantă de relansare economică ar fi fără efect atâta timp cât oamenii nu mai sunt dispuși să își urmeze falșii lideri. Lideri nepotriviți la momente nepotrivite! Adenauer a dorit puterea, dar în același timp a oferit un exemplu de RESPONSABILITATE și RESPECT. Exact ingredientele care ar putea genera formula de succes și pentru o Românie cu rănile deschise…
Paul Atreides
4th October 2010, 15:48
Narcisismul…mioritic
Posted by Pro Atitudine -
Europa, până să fie doar o realitate geografică, este o construcție mentală. Integrarea în structurile europene a fost celebrată la noi ca și cum ar fi fost o stare de fapt. Ignorându-se însă faptul că procesul de metamorfoză spre Europa nu presupune doar reformă instituțională și economică, ci și, în chip esențial, adaptarea mentalității noastre la noul model de homo europeus.
Că este dificil să facem și una și cealaltă este o realitate permanent demonstrabilă. Suferim de simptomul nerealismului și de penibile lipse de memorie. Uitându-ne trecutul care nu a fost cu nimic mai prejos decât prezentul. Ne amputăm perioadele ancestrale nefaste pentru a sări mai repede în viitor, descoperind însă duritățile unui prezent pe care nu ni-l mai dorim. În consecință, nici viitorul nu mai există. În condițiile unei inerții mentale în care clișeele despre o epocă glorioasă a spațiului mioritic apar cu obstinență.
Interbelicul este luat ca punct de reper, considerat momentul de vârf al unei țări aflate la răscruci de vânturi, o perioadă prosperă și democratică. Un intermezzo istoric care a fost, însă, la fel de falimentar politic și mental ca și prezentul nostru dramatic. Cu oameni la fel de oportuniști ca cei care ne decid astăzi destinele. Alții preferă o descindere mai în profunzime, mitologizând vremea primordială a geto-dacilor, identificând centrul lumii prin arealul nostru carpatin. Sau perioada voievozilor, salvatori merituoși ai unei Europe care uită astăzi să își exprime recunoștința!
O Românie care a fost populată cu consecvență (dar nu permanent) de false personalități, condusă de falși lideri, întemeiată pe false mituri. De care ne este greu să ne detașăm. Cei care își fac iluzii în legătură cu șansa de a începe o viață nouă fără să o fi asumat matur pe cea veche, cu toate cele bune și rele ale sale, se înșeală amarnic. Însă, rezistența la scrutarea reală a interiorului prezintă la noi o rezistență teribilă. Actualizarea insistentă a unui trecut glorificat și abandonarea în mrejele lui perpetuează un imobilism în raport cu noi înșine. Subjugarea de către mitologiile construite pe istorie este contraproductivă și paralizantă, demonstrând un narcisism specific. Amplificând în timp o boală care se cronicizează și reliefează un mental colectiv infantil. Evidențiind o matrice de gândire care stă la originea crizei cu care ne confruntăm. De zeci de ani…
A îndrăzni astăzi un proces de demitizare și de reliefare a unei psihologii naționale defectuoase este echivalent cu erezia. Demonstrând că narcisismul ne este mai drag decât pragmatismul, iar boala ne-o iubim mai mult decât antidotul. Și, în mod paradoxal, mai sperăm și la vindecare. Chiar pe termen scurt…
P.S. Am fost provocat să scriu această analiză, încercând să ofer un răspuns de ce cred că este imperios necesară o demascare a falsurilor pe care ni le-am construit în timp. Și de ce am această abordare în articolele mele. Adoptând maniera nu a unui pedagog, ci a unui diagnostician. Unui bolnav în fază limită nu-i povestești cât de frumos este ci îl supui unor terapii de șoc. Oricât de dure sau inconfortabile ar fi. În speranța că mai există șanse de salvare. Altfel, orice poveste atractivă este utilă doar în a-l ajuta să moară…frumos!!!!
Paul Atreides
4th October 2010, 15:49
“Viața” de dincolo de ziduri
Posted by Pro Atitudine
Majoritatea tindem să ne ascundem grijile după o mască acceptabilă de conveniențe sociale. Nu renunțăm la măști pentru că vrem să evităm criticile și dezaprobarea care ar putea urma dacă ne sunt date în vileag adevăratele sentimente. Problema este că zidurile după care ne ascundem nu numai că protejează, dar și ne izolează. Ajungem să ne simțim rupți de relația după care tânjește natura noastră umană, deși acest sistem de protecție în final ne lasă descoperiți.
Condiția umană este marcată de singurătate și probleme complexe. Majoritatea oamenilor suferă mai mult decât vedem noi și, uneori, mai mult decât sunt pregătiți să recunoască ei înșiși. Tendința este de a încerca păstrarea aparenței succesului în vreme ce survine o atitudine de zbatere de menținere pe linia de plutire. Este, de fapt, un eșec de dialog interior.
Când interacțiunea este din spatele unor măști defensive, comunicarea este una de suprafață, de la paravan la paravan. Este ca și cum niște îndrăgostiți s-ar săruta printr-un panou de sticlă. Efectul unei asemenea comunicări superficiale este accentuarea depresiei, a neîmplinirii, a blocajului psihologic. Prețul unei asemenea atitudini camuflate este prea ridicat pentru a fi ignorat. Derapajul spre cronicizare devine evident, încurajarea își pierde din efect, iar soluțiile salvatoare rămân ineficiente.
Și, totuși, tânjim de undeva, din ascunzătoarea noastră, să fim cunoscuți și acceptați. Așa se face că mai lăsăm să scape câte o mică aluzie la cele ce se petrec în spatele zidurilor. Acest fapt presupune ca cei care pot ajuta trebuie să își formeze abilitatea și răbdarea de a pătrunde dincolo de cortină. Și important este să rămână prin preajmă chiar dacă din partea celui în cauză intervine un sentiment de respingere.
Trist este faptul că majoritatea cunoscuților Mădălinei Manole aveau amintiri vechi legate de relația cu aceasta. Nimic nou sau prea puține amintiri legate de perioada ei de criză. S-au simțit respinși și s-au îndepărtat chiar atunci când era mai necesară prezența lor. Antecedentele din ultima perioadă a vieții sunt argumente ale faptului că era necesari ca prietenii fideli să fie acolo. Lângă ea! Au demonstrat că sunt prieteni de circumstanță care au dispărut din viața ei atunci când nu au mai fost acceptați. Păcat, căci ar fi avut un rol esențial în evitarea unei drame. Evidențiind din nou că în România problemele spiritului și ale psihicului nu sunt luate în serios. Sugerând iarăși o problemă de mentalitate colectivă care costă însă vieți. „Vieți” de dincolo de ziduri… UN SUFLET GOL!
Paul Atreides
4th October 2010, 15:50
"Să nu-ți fie teamă de dușmanul tău: cel mai rău lucru pe care ți-l poate face este să te ucidă. Să nu te temi nici de prietenul tău: cel mai rău lucru pe care ți-l poate face este să te trădeze. Teme-te însă de indiferență. Căci prin tăcerea ei, prin consimțământul ei tacit, te ucide și te trădează în același timp"
(N. Mihalkov)
Paul Atreides
4th October 2010, 15:51
“Dacă dorim să continuăm să trăim pe această planetă este necesară o schimbare de atitudine.” (Albert Einstein)
Paul Atreides
4th October 2010, 15:53
DOI POLITISTI MERG PRIN PARC SI LE APARE IN CALE UN CACAT.
1 POLITIST ZICE:E CACAT
2 POLITIST: NU E CACAT
1 SE APLEACA SI GUSTA DIN CACAT SI ZICE: BA E CACAT
2 GUSTA SI ZICE: BA NU E CACAT
1 DIN NOU GUSTA SI ZICE BA E CACAT
2 LUAND ULTIMA BUCATICA ZICE: MMMMMM STII AI AVUT DREPTATE CHIAR E CACAT...BINE CA NU AM CALCAT IN El.
Paul Atreides
4th October 2010, 15:56
O poveste întunecată despre Interne
....Intunecata este povestea asta, chiar nu-i gasesc capul si coada. Concluzia mi se pare usor exagerata, cu demisia “de onoare” a domnului Blaga drept pedeapsa pentru un mars neautorizat si organizat de niste sindicalisti prost organizati. Nici nu mai stiu daca sa cred pistoalele si jignirile tipate peste gard simple marlanii sau siretlicuri. In fapt, ceea ce probabil refuz sa inteleg este tocmai teama pe care o transmite intreaga situatie, faptul ca Presedintele isi dorea, in esenta, informatii pe aceasta tema, detalii pe care nu le-a primit. Iar lipsa de informatii, in aceasta Presedintie, detaliile scapate din maini si natura sensibila a subiectului par sa conteze ceva mai mult decat o slujba dusa la bun sfarsit.
In mod cert, domnul Blaga nu putea fi demis din motive pur politice. Daca la Videanu si Berceanu detaliile si aparentele institutionale (e.g. lipsa de miscare pe fonduri europene) au reprezentat perdele in fata rafuielii politice, buldogul partidului portocaliu nu putea fi eliminat din functie pe o astfel de baza. Evenimentele din 24 septembrie, cuplate, cel mai probabil, cu politica de cadre a partidului au reprezentat, de aceasta data, scuza. Si cu toate acestea, parca nu-i destul si mult prea opac. Parca simt in toata aceasta poveste un grav sentiment din partea unei singure persoane, o serioasa senzatie de panica. Nu mi se pare justificat, consider si sper ca este fals, pentru ca, in marea schema a lucrurilor, nu cred ca a pus nimeni la cale o uzurpare a statului sau a Presedintiei. A existat doar un lant de slabiciuni pe care sacrificarea domnului Blaga nu are cum s-o repare, ba chiar risca sa-l martirizeze; si pentru nimic.
In orice tara civilizata, daca politistii repetau scamatoria de pe 24, capete s-ar fi rostogolit pe podea, iar blamul politic ar fi putut sa cada chiar si pe Ministru. Nu neg asta, ba chiar mi se pare surprinzator de civilizata reactia, in principiu. Dar traim in Romania, iar intregul scandal, amplu mediatizat, prinde prea multe conotatii. Nu o sa aderam la spatiul Shengen, au fost serviciile, ba nu au fost, tripleta BVB, pistoale la vedere si o mie de alte mici detalii care nu-si gasesc, in niciun fel, concluzia sau sursa logica, in ciuda faptului ca aproape toate rufele sunt spalate in public, pe surse. Si tocmai datorita balcanismului acesta, reactia domnului Basescu pare disproportionata; daca nu disproportionata, in orice caz ciudata; sau, daca nu ciudata, in mod cert razbunatoare.
SURSA:CODEXPOLITICUS
Paul Atreides
4th October 2010, 15:57
Dar să-l suspende!
M-am saturat de o putere incompetenta si de o opozitie oarba. In fapt, nu exista nici putere si nici opozitie, exista doar o cloaca de mici piramide de influenta carora le-a expirat de mult termenul de garantie. Domnul Lazarescu ne anunta in interviul de maine ca oamenii vor un partid Alba ca Zapada. Imi permit un moment de golanie crasa si-l intreb, de la obraz: Sa mori tu? V-ati prins ca electoratul nu mai suporta partidele politice actuale?
Ultimele declaratii ale lui Sebastian Lazaroiu, cuplate cu glumita domnului Basescu in legatura cu instaurarea dictaturii imediat dupa al doilea mandat, nu pot fi luate decat in stilul in care au fost facute, adica drept glume proaste. In acelasi timp, insa, detin si o calitate usor -si periculos- mesianica, o siguranta de sine pe care numai cineva cu un plan facut ar putea s-o detina. Nu spun ca ne asteapta dictatura, doar ca fragmentarea scenei politice este iminenta, eu oferind sanse mult mai mari scindarii unui partid decat aparitiei unuia complet nou. Problema aici nu tine, neaparat, de fetele arhicunoscute ale talk-show-urilor, si de care ne-am saturat cu totii, ci de lipsa de inventivitate a politicienilor romani. Reformele heirupiste ale guvernului Boc ar fi fost primite mult mai bine in forma unui contract social, intr-o formula a responsabilizarii clasei politice, din care votul uninominal pur si parlamentul unicameral ar fi reprezentat elemente de sustinere. Executivul si alesii nu pot cere la nesfarsit sacrificii din partea noastra, ca mai apoi sa-si continue viata ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Din aceasta inechitate sociala, stanga nu poate sa iasa decat mai puternica, iar injuraturile, frustrarile si chiar actiunile cu tenta violenta nu pot decat escala.
Revenind la discutia partidului Alba ca Zapada, cred ca uitam de pitici. Acum, Basescu a numit “cel putin” 6 pentru 2014, in contextul unor primari, dar a nominalizat din alta directie. Pana atunci, Presedintele se confrunta cu o posibila suspendare. Cred ca-s putine sanse de a fi dusa pana la capat, atat institutional, cat si in fata boborului, mai ales ca PDL-ul a facut pasi in ultima vreme ca sa se asigure in aceasta posibila directie. Insa exercitiul ar putea duce, prin inertie, la lansarea noii formatiuni. Nu trebuie, obligatoriu, sa fie partid; e destul, asa cum ne-au obisnuit cu totii pana acum, sa fie doar o poveste.
SURSA:CODEXPOLITICUS
Paul Atreides
4th October 2010, 15:58
Din banalitatea șmenului
....Imi pare rau pentru Roberta Anastase. Cariera sa politica poate ca ar fi inceput mai bine din pozitia de simplu deputat, desi am apreciat faptul ca a fost aleasa, ma rog, mai mult sau mai putin numita, in varful statului. Singurul lucru pe care l-am inteles din circul de astazi, pe langa faptul ca liniile verticale, de puscarias, sunt noul roz, mai ales daca se asorteaza cu cercei cu perle, este ca PSD-ul ar fi momit puterea cu plecarea deputatilor sai din sala, contra unor bani pentru primarii. Ce n-am inteles este cum domnisoara Anastase mai putea sa-i acuze de santaj politic, in masura in care acestia au plecat. Cu alte cuvinte, schimbul a fost facut. Ce s-a intamplat, cred, a fost ca s-a ajuns la o intelegere pe care PSD-ul n-a dus-o pana la capat; adica un smen ratat. Nu stiu daca asta scuza lipsa de deputati din plen la votarea legii pensiilor. Ca ziaristii lui peste prajit n-au descoperit acest fapt decat abia peste vreo doua zile e alta problema, aici tine de managementul linsajului mediatic, la care Antena 3, yet again, s-a dovedit in a fi un post ceva mai “profi”. Pana una, alta, toti sunt de vina pentru magaria comisa, dar nu inteleg cum contraofensiva mediatica a domnisoarei Anastase mai poate salva altceva decat ramasitele carierei sale politice.
In orice caz, nebunia de astazi a distras atentia de la ce ar fi trebuit sa fie discursul Presedintelui cu privire la “starea natiunii”, monolog pe care cu greu l-am putut urmari interesat. A fost banal, sec, fara drama, fara intonatie si lipsit de verva candva caracteristica domnului Basescu. Nu mi s-a parut nimic nou in el, noul acord cu FMI parea destul de evident de vreo luna, ba chiar m-am strambat cand am auzit din nou de reforma constitutionala. PDL-ul nu mi se pare in pozitia in care sa-si permita prea multa gargara, iar inertia politica a remaierii aproape ca s-a stins. Tin minte ca pe la prezidentiale, parca, un ziarist pro-PDL tot isi incheia postarile pe blog cu “facem treaba” sau o sintagma similara. Daca asta e mesajul si in cazul de fata, scandalul parlamentar si executivul amortit nu prea ajuta. Jucatorii mi se par obositi. Ceva parca se asteapta si nu se mai intampla, iar complicitatea intregii clase politice in genul acesta de spagute de cate 3-4 milioane de euro pentru niste sate si scoli tradeaza o foame cam mare in teritoriu, in niciun caz directionata catre nevoi justificate.
Citeam azi pe un blog o solutie de opozitie, aceea de retragere din Parlament a unui partid politic. Din cate stiu, nu se poate, constitutional vorbind. Odata alesi, deputatii si senatorii sunt acolo timp de 4 ani, fara sa se poata retrage decat, eventual, prin demisie. Dar la foamea de care spuneam mai sus, cine dracu’ mai castiga alegerile daca PSD-ul si PNL-ul demisioneaza in masa din Parlament? Si ce efort urias de vointa ar insemna asa ceva? Hamasul, pe langa bombele pe care le scapa peste granita, contribuie cu clinici, scoli si spitale in Gaza, ca idee de opozitie. Nu-i vad pe ai nostri construind, din arvuna lor, asa ceva, adica nu se ridica nici macar la nivelul unei organizatii teroriste, d-apai la cerintele unui partid politic european de secol XXI. Nu ma mira cu nimic ca nici macar de un smen banal nu sunt in stare.
SURSA:CODEXPOLITICUS
Paul Atreides
4th October 2010, 16:00
Din singurătatea mogulilor II
Scriam acum cateva zile pe tema lui Vantu si incercam sa analizez latura umana a arestarii sale, partea care, de cele mai multe ori, conecteaza un consumator de stiri de subiectul discutat. Si ma intrebam cum e sa fii tarat pe scarile tribunalului, privat de o anumita demnitate chiar de catre propriul canal de stiri. Placuta experienta nu are cum sa fie. In fine, per total, cred ca opinia publica si-a format deja pareri cu privire la ultimele zile, la eliberarea sa si la actul de justitie din Romania; bune n-au cum sa fie, surprinzatoare in niciun caz.
Un singur lucru am de spus, trecand peste toate magariile asa-numitului act de justitie televizata si lasand la o parte antibasescianismul feroce al tuturor. Ba, daca tu, canal de stiri privat si sustinator de standarde jurnalistice, nu-ti dai seama de conflictul de interese in care te afli atunci cand dai de arestarea mogulului tau, atunci n-ai ce sa cauti in eter. Nu ai dat o stire despre un -alt- mogul arestat, ci, intre reclame la fundatia Dinu Patriciu si Perwol balsam magic sau cum dracului ii spune, ai facut jocul sefului tau. Ca a fost arestat cu cantec, ca e nevinovat, ca e Iisus, whatever, TU, canal de stiri profi, intr-o astfel de situatie, n-ai ce cauta aducand toti deontologii, biznismenii si smenarii sefului tau pe sticla ca sa-i tipe inocenta. Confirmi faptul ca esti un organ de presiune. Nu te poti plange de ingerintele politicului in actul de justitie, ca traim intr-o tara bananiera, atunci cand tu, practic, ai fix aceleasi reflexe. Atat.
Restul e un circ ieftin din care nu pot trage decat una din urmatoarele doua concluzii: a) Ca SOV a cedat unor presiuni ale puterii; sau b) ca justitia si-a facut, intr-un final chinuit, datoria. In oricare situatie, circul va deveni si mai negru pe galben, si mai breaking news, si mai ridicol.
SURSA:CODEXPOLITICUS
Paul Atreides
4th October 2010, 16:01
Ungurii, ca găina…
4 octombrie 2010 prin teaca
“Cum va apărea o soluție mai bună de guvernare, mă voi pune pe gînduri” – zis-a Marko Bela, pentru Gândul. Carevasăzică, vă mișcați și voi mai cu talent, mă, liberalilor și pesediștilor, ce naiba vă tot coiți cu Johannis, îl mai țineți la murat? Ăștia gîndesc precum găina după care aleargă cocoșul: dacă-l las să mă prindă, o să spună că-s curvă. Mai bine mă împiedic. Sau, mă pun pe gînduri.
Paul Atreides
4th October 2010, 16:02
Boala lui Calache
3 octombrie 2010 prin teaca
Trei caschete și-o înjurătură. De-atît au avut nevoie portocaliii ca să dea în boala lui Calache. Mai întîi a ieșit cu explicații noul promotor al băsismului, Ion Cristoiu. Care a văzut în vînzoleala de la porțile Cotroceniului o tentativă de puci eșuată, ba chiar o mineriadă a polițiștilor, pusă la cale de … Blaga! Ideea cristoistă le-a părut prea gogonată chiar și pedelicilor talibani, care au trecut la scenariul soft. Rînd pe rînd, Udrea, Boc și Cotoi au purces să înfiereze, cu mînie băsistă, anunțata intenție de suspendare a președintelui. Care ar fi, de ce nu mă mir, o încercare de lovitură de stat.
Și dacă asta nu vi se pare de-ajuns, uite că se mai bagă în seamă un alt băsist feroce, Tapalagă, de la oficina Hotnews. Care zice, cu subiect și predicat, că însăși Rusia ar fi în spatele „puciștilor“! Demență totală. Între două tînguieli (văleu, săriți că ni-l omoară!) s-a mai trezit și finul Falcă să compare epoca Băsescu, hai că nu ghiciți, cu „renașterea“ din perioada lui Cuza! Numai că, observă un blogger, Cuza era căsătorit cu Elena și avea o amantă pe nume Maria. Pe cînd Băsescu e căsătorit cu Maria… Ei, să nu ne încurcăm în detalii.
E ca un făcut: pe măsură ce un conducător o ia razna, se dilesc și purtătorii de țucal. Ceaușescu, stejarul din Scornicești, geniul Carpaților, era comparat cu Burebista, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul. Băsescu, providențialul, Gînditorul de la Murfatlar, e ba Moise, care-și conduce poporul prin deșert, ba Cuza, care reformează tot ce prinde. Ambii fiind, nu-i așa, pîndiți de trădători, agenturi și dușmani din afară. Mogulii sînt o creație recentă…
Paul Atreides
4th October 2010, 16:04
Manifestul Rabinului
Am primit și eu pe mail, cum văd/aud că primesc și alții, așa zisa Scrisoare deschisă către președintele Băsescu, atribuită lui CTP. Manifestul, pentru că asta este articolul cu pricina, a fost postat de Mordechai pe 6 august. Iritat, omul a făcut, normal, tapaj, și se gîndește să-i dea în judecată pe nevolnicii de la agenția care a încurcat (deliberat?) borcanele. Gîndiți-vă că e ca și cum poezia-manifest a Anei Blandiana, “Sîntem un popor vegetal”, care a circulat ca samizdat înainte de 1989, ar fi fost atribuită lui Adrian Păunescu!
Pînă la limpezirea acestei situații de toată jena, și pentru că văd cum textul cu pricina este în continuare atribuit, inclusiv în comentarii la articole din Jurnalul Național (!?), lui CT Popescu, reiau mai jos Manifestul original, apărut pe blogul celui numit de prieteni “Rabinul”, sub titlul Domnule Băsescu:
“Te-am privit și voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conține prostia unora, ticăloșia altora și indiferența celor mai mulți a făcut să devii președinte al țării mele. Nu m-am așteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poți deveni altceva decât ești, dar am vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranță. Ex nihilo nihil.
Disprețul pe care ți-l port e lesne de argumentat: reprezinți suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însușirile admirabile ale acestui popor. Vreme de șase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când și când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta. Vreme de șase ani, mulți dintre noi am încetat să fim doar cetățeni ai acestei țări și am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloșiei tale, ale incompetenței tale. Nu știu dacă în istoria modernă există șef de stat care să fi insultat atât de mulți dintre propriii cetățeni, cu atâta nesimțită ușurință.
Observi că nu folosesc pluralul politeții. Pentru că tu însuți, în dialogul cu ceilalți, ai răul obicei de a nu-l folosi. Și voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine. Vremea convențiilor și demonstrațiilor de tipul acesta a trecut.
Am privit cu îngrijoarare, în acești șase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetățeni de ai mei care au crezut că poate ți se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al țării. Se înșelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâțenia dinlăuntru-ți asupra noastră, a tuturor. Iar țara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulți sunt prinși ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin.
Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demintățile publice ori resursele statului pentru a-ți căftăni apropiații, pe cei care ți se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnități ale statului să fie ocupate de incompetenți, imbecili și neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obediență față de tine, despotul. Și când țara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate și decădere a instituțiilor.
Ți-ai făcut din minciună un crez politic. Și unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îți reverși ura și insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toți cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse ( ale statului, ale instituțiilor publice ori ale unor dubioase instituții private) menită unui singur scop: împroșcatul cu mizerie.
Au fost șase ani urâți. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a țării. Prea mult și prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roșești, cu o nesimțire prietenă cu iresponsabilitatea că țara mea e o țară de mâna a doua. Iar când îndrăznești să spui așa ceva vremea pamfletelor și a indignărilor din laringe a trecut. O țară care cere bani cu împrumut, o țară care nu poate plăti pensiile este o țară de mâna a doua – spui tu cu o nesimțire care sfidează orice stupoare. Nu țara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toți amnezici și încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deși nu puțini erau cei care strigau că e o cale greșită. Și i-ai potopit cu insulte. Așa cum știi să faci.
Ai susținut acel credit nu pentru că țara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoința unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Și ai fost gata să plătești acea bunăvoință cu sărăcirea, umilirea și nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă țara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm și plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja știute. Și nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcționezi, aceea care măsoară demnitatea, înălțimea ori măreția după grosimea pungii. Doar judecând cu mațul poți ajunge să spui despre țara mea că este o țară de mâna a doua. Iar dacă punga țării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu și cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu și cei din jurul tău sunteți prea hămesiți, prea nesimțiți și prea necinstiți pentru a ști să o chivernisiți.
Dar țara asta încă are bani să își plătească președintele și imbecilii deveniți miniștri, are bani să își plătească nulitățile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaționale unde să ne umilești pe toți respirând disprețul cu care ești tratat de ceilalți, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrășa gușile lăudătorilor și numeroșilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care știu să își manifeste îneajuns de zgomotos și fără rușine obediența față de tine.Are bani să îmbogățească afaceriști suspecți, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierți, atunci, biata țara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti și pensiile acelea.
În aceeași zi când eu scriam:
Pentru că eu nu accept că România e o țară de mâna a doua în UE. Nici că eu aș fi un cetățean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a șaișpea.
mai pe seară, președintele României spunea că țara mea este o țară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru așa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacției în gazete. Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice și nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra țării înseși, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îți e locul.
Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îți îndemni cetățenii să își părăsească țara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îți spun, domnule Băsescu. Așa cum ți-am promis, îți sunt pe mai departe dator cu întreg disprețul. Și îți promit că mă voi achita de această obligație. Dar vreau că de acum să te disprețuiesc ca pe un ticălos oarecare și nu ca pe președintele țării mele. Du-te! Rândurile care urmează nu îți mai sunt adresate, deși te privesc.
Vreau să sper că prieteni și neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Și așa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Și mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu și fără blog, vor prelua revolta mea și îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, inițierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de lașitatea cu care ne-au obișnuit, dincolo de indolența pe care le-am tolerat-o. Sau puteți cu toții tăcea, prudent, vascularizați de precauția pe care o putem numi și lașitate. Și atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Și am să admit că trăiesc într-o țară de mâna a doua.”
Paul Atreides
4th October 2010, 16:05
“Ieși afară, javră ordinară!”
24 septembrie 2010 prin teaca
Ce n-a văzut țărișoara: 6000 de polițai buluciți la porțile Cotroceniului. Mînioși tare că Supremul nu i-a băgat în seamă, au răcnit din rărunchi: “Ieși afară, javră ordinară!” Javra n-a ieșit. Aud că era nițel plecată. Pe la Neptun.
Băieții (și fetele) s-au răcorit aruncîndu-și peste gard caschetele. După care i-au rugat pe jăndari să le dea înapoi. Dacă aruncau cu cocktail-uri Molotov nu le-ar mai fi cerut, am eu o bănuială. Pe mine mă intrigă însă o chestie. Au tot strigat polițaii pe la guvern, pe la președinție, “Hoții, hoții”. Păi de ce nu-i arestați pe nemernici? Nu-i asta treaba voastră?
Cine mai iese mîine în stradă? Jandarmii? Ceva regimente de motorizate, vînători de munte, artilerie? Parașutiștii de la Boteni? Aviația? Hai, că avem treabă…
Paul Atreides
4th October 2010, 16:07
Flegme
23 septembrie 2010 prin teaca
Ăsta-i alesul. Președintele, exponentul patriei, chintesența spiritului românesc, garantul Constituției, apărătorul legilor, cavalerul dreptății, omul din popor, pentru popor, cel mai drept dintre cei care stau drepți, geniul Murfatlarului, înjură ca un derbedeu, minte ca o curvă și șmenuiește ca un cocalar.
Cineva îmi spune că a calculat (habar n-am cum) cîte zeci de milioane de euro pierde PIB-ul României de cîte ori deschide Băsescu gura, cum a făcut-o zilele astea, cînd a aruncat cu flegme în stînga și-n dreapta. M-am săturat de cînd o tot spun, pe acest blog sau aiurea: acest individ decrepit e o calamitate pentru țara asta. Mai mult decît un cutremur în Vrancea, un tsunami în Marea Neagră, erupția vulcanului de sub lacul Sfînta Ana și prăbușirea dolarului, la un loc.
Pentru omul ăsta bolnav de putere nu contează nimic: morală, lege, Constituție, adevăr, dreptate… Doar adevărul lui și dreptatea pe care o vede el. Nu contează că fufa aia de Roberta a dat cu palma-n căcat la Cameră, mînărind votul la o lege esențială mai ceva ca Fane Spoitoru. Contează doar că pesedeii i-au tras ăleia clapa, după ce se pipăiseră pe sub masă. Nu contează ce spune opoziția, ce chiuie sindicatele, ăștia-s pentru el niște maimuțe, preșuri și alte cele. Nu contează ce mizerii scoate la iveală presa, dacă nu-l linge-n cur pe el, Supremul.
Nu contează ce spun dascălii, medicii, pensionarii, niște putori pe care-i cară el în spate. Nu contează pentru acest ipochimen, care minte așa cum se-mbată, colegi, prieteni, tovarăși de drum, pe care-i vomită fără grețuri, cînd are chef. Nu contează că am ajuns de rîsul Europei, și că nici un șef de stat care se respectă nu mai vrea să dea ochii cu acest diliu din Est.
Suspendare! – țipă opoziția. Cam tîrziu. A făcut rău, cît cuprinde. Un lucru e clar: această tumoare trebuie cumva extirpată definitiv din politica românească. Împreună cu clica lui hrăpăreață. Dar pînă una-alta, trebuie să întrebăm și noi odată cu Rabinul: Cînd dracu intră Anastase la pîrnaie?
Paul Atreides
4th October 2010, 16:07
S-o iertăm pe Alma
21 septembrie 2010 prin teaca
Ei hai, oameni sînt și ei, Roberta Alma și Sever Cotoi. Cine nu greșește. La ora aia din noapte, păi, să nu vezi dublu? Mai ales că-i enervaseră boii ăia din opoziție cu boicotul lor. Biata Alma, mi-e și milă, s-au repezit unii în căpșorul ei, că-i nesimțită, că-i hoață, că-i proastă, că-i curvă, că-i bandită, că-i obraznică și tupeistă, că-i Pristanda cu fustă… Niște misogini.
Deci, propun să-i iertăm. Dar cu o condiție. Boc, premierule (sanchi), dă bre o lege, ordonanță, ce vrei tu, să am și io voie să votez de două ori. Hai că se poate, fii și tu odată bărbat! Ce să ne tot ascundem, să inventăm chestii.
Tocmai îl aud pe un pedelic spilcuit, la o televiziune, că lui i se pare că-s trucate imaginile. Hai, mă, ce naiba, iar ne coim cu pixelul albastru? Nu-i mai mișto să se dea liber la șutit voturi? Nu-i mai sănătos să fie declarată hoția legală? A, și plesnitul copchiilor peste bot.
UPDATE Pedelicul Oltean, către opoziție: “Dacă erați în sală, nu s-ar fi întîmplat…” Păi nu, că vă vedeau, hi, hi! Bou e și ăsta.
Paul Atreides
4th October 2010, 16:08
Panacoții
20 septembrie 2010 prin teaca
Așadar: opoziția iese din sală la votarea legii pensiilor. Rămîn 80 de ciumeți de-ai puterii. Și votează “pentru” …170! Superb! Ce urmează? Scandal, tocșouri, de-ale noastre. Ce reacție au împricinații? Păi, cum ce, glumițe, tupeu cît cuprinde, d-astea.
Madam Roberta l-a luat la mișto pe Ponta, că e micul Cațavencu, he, he, he, chestii ușurele. Firește că n-a răspuns la întrebare: femeie, cum ai numărat 170 de voturi de la 80 de indivizi?
Îl aud și pe Preda. Cezar Preda. Cinic și obraznic. Că de ce-au ieșit ăia din sală și plîng de mila pensionarilor, demagogii! Nimic despre voturile ciordite. Ei, lasă, în lendofciois merge.
Frate, eu cînd îi văd pe panacoții ăștia la tv, îmi vine să-mi ascund portofelul, că nu se știe…
UPDATE: Psss, hai că se reia votul! E un fel de a spune, fuck you, tot v-o tragem, bă!
Paul Atreides
4th October 2010, 16:09
Mutulicii
19 septembrie 2010 prin teaca
Încrederea în guvernul Boc V e de 9 la sută. Cam atît (depărtați nițel degetul gros de arătător). Mai mult de nouă români din zece nu dau pe executivul ăsta nici măcar un scuipat de bufniță. Treaba e că acest sondaj vine după remaniere!
Carevasăzică, ai împrospătat șeptelul, ai scos din turmă niște berbeci bătrîni și ai băgat în locul lor niște cîrlani modificați genetic. Boon. Cine-a venit în locul bolovanului Șeitan? Unul, Botiș. Repede poreclit de sindicaliști Mutulică. Cine știe de ce. Iar după Vlădescu, zurliu de felul lui, dar un tip cu personalitate, vine Ialomițianu. Un nimeni cenușiu. Ce drac de încredere să ai? Nu-i așa că-ți vine să-i regreți pe hoții ăia de Berceanu și Videanu?
Una peste alta, ai avut nevoie de niște miliarde de euro împrumutate cu amîndouă mîinile și o grămadă de zarvă în parlament și în societate, ca să ajungi la o căcărează de încredere. Ei, las că merge și așa. Cînd vor ajunge la 0,1 la sută, mai face providențialu o remaniere și o să-i înlocuiască pe cîrlani cu niște loaze. Sau cu niște pupeze, că e la modă. Măcar ne vom distra.
P.S. S-a trezit epicureanul să-l critice acum pe Boc. Cică nu știe cum e cu economia, criza, alea. Păi bietul tolomac nu pricepe nimic. Cred că dacă-l trezește nevastă-sa noaptea din somn, zghiară năuc: Da, șefu!
Paul Atreides
4th October 2010, 16:10
Jeguri franțuzești
17 septembrie 2010 prin teaca
Pe contul de twitter al ministerului de externe francez a intrat ieri mizeria asta
Primul s-a prins Petreanu. Care a și lansat, tot pe twitter, o campanie împotriva halitorilor de broaște din guvernul francez. Asta: #lejegfrancais. A mai punctat și Mihnea. Că ulterior francediplo a șters mizeria și a semnalat că respectivul cont de twitter a fost piratat, e o altă poveste. Cusută cu ață albă.
Așa că, especes de cochon, salaud, fils de pute, miserable, mangeur de grenuille, va te faire encule et a me sucer la bite!
P.S. Diplomația românească va tăcea mîlc și va înghiți căcatul. Deoarece cîrpa băsistă Baconschi e mituit cu Legiunea de onoare, merde!
Paul Atreides
4th October 2010, 16:10
Haita mistică
15 septembrie 2010 prin teaca
Să rememorăm. Nuți Udrea ne amintea că ne tragem toți din Traian. Băsescu. Consilierul Lăzăroiu și-l imagina pe căpitan ca pe Moise, conducîndu-și haita prin deșert.
Cred că providențialului i-a plăcut maxim ideea. Așa că, ieri, cu un gest divin, le-a dat ălora de la Dacia dezlegare să facă și pentru vulg Dustere roșii. Cum primise el drept ofrandă.
Pasul următor va fi să înmulțească vinul. Și rachiul ăla scoțian cu gust de ploșniță. Apoi, o va hirotonisi pe Nuți. După care marea preoteasă Udrea va propune BOR să-l sanctifice pe robul lui Dumnezeu, sub numele de Sf Mare Machitor Basnutie Murfatlariotul. Pentru că i-a făcut pe români să-și tragă cruci cu amîndouă mîinile.
Paul Atreides
4th October 2010, 16:11
Să pupați bine!
12 septembrie 2010 prin teaca
“Marele” război Băsescu-Vîntu e dublat de unul mai mic, între pupincuriștii numiților. Cîndva, cei care-l apără și-l preamăresc acum pe Vîntu îl aclamau fără milă pe Băsescu. Cum s-au schimbat vremurile! A fost de-ajuns să-l împuște jăndarii ăia pe cățelul mogulului șchiop, ca să se dezlănțuie iadul pe Realitatea.
Dacă ar fi să aleg căpitanii echipelor, aș merge fără ezitare pe mîna lui Dinescu și pe gura lui Pora. Poetul moșier numai că n-a propus să i se confere lui V premiul Uniunii scriitorilor pentru poezie și premiul Academiei pentru opera omnia. Ce fin poet, Vîntu, ce cultivat, ce intelectual, ce genial…
De cealaltă parte, doamnelor și domnilor, Andreea Pora! Dacă n-ar exista, duduia asta ultras ar trebui rapid inventată. Și expusă într-un viitor muzeu al proletbăsismului. Mă mir că nu i-a dat încă El Comandante o televiziune, un consulat, ceva.
O vorbă despre Turcescu. Cel mai cunoscut cuman contemporan (apud Neagu Djuvara) a schimbat rapid tabăra cînd a mirosit că e nasol. După ce a fost plătit de Vîntu mai ceva ca un fotbalist român din prima ligă, cumanul profită acum să i-o tragă curajos fostului său patron. Va continua, parcă pe la B1, să-l lingușească elevat pe tătar. Pînă va pica și ăsta.
În final, fiecare se poate lăuda: pupincuriștii mei sînt mai făloși decît ai tăi. Adevărul e că ai lui V sînt mai vocali. Dar ai lui B sînt mai mulți! Mi-aduc aminte cu duioșie de sloganul cu care s-a mers la alegerile din 2004: “Nu pot ei fura cît puteți voi vota”. Și pe care providențialul l-a adaptat timpurilor: “N-am eu cur cît puteți voi pupa.”
Paul Atreides
4th October 2010, 16:12
Ce vînt? O ceață deasă…
11 septembrie 2010 prin teaca
Mi se bălăngăne de Vîntu. Cu-atît mai mult de cînd am văzut/auzit cum vorbea în clar cu pîrnăiașul ăla din Indonezia… Genialul, super-afaceristul, poetul, cultivatul, care știa că e urmărit? Pînă la urmă, se dovedește a fi un alt șmenar care se crede șmecher, dar care cade ca un bou în plasa parchetului. Și a serviciilor. Un fel de Cătălin Voicu mai spălat. Și mai șchiop. Uite-așa a pierdut, din prostie, faza asta a războiului pe care-l duce cu șmenarul prezidențial. Cum scriam mai ieri, o răfuială între mafioți. Sau între securiști?
Pe mine altceva mă înspăimîntă. Că, în zdrăngăneala asta generală cu arestarea vîntului, se încearcă introducerea pe șest a cenzurii la presa tipărită și online. Vedeți mai pe larg aici. Chiar dacă pedelicii se cam delimitează, eu tot cred că e o altă încercare de a da o labă peste bot presei cîrtitoare. La adăpostul ceței. Și a vîntului…
UPDATE: Poprirea lui Vîntu a băgat spaima în mulți. Berceanu o spune în clar. Se vede treaba că a fost o lovitură cu două mante. Ca la snooker.
Paul Atreides
4th October 2010, 16:13
Cabala mafioților
9 septembrie 2010 prin teaca
A fost arestat Sorin Ovidiu Vîntu. Ei, și? Mare brînză. Big deal. Un fost mogul bun, devenit malefic, un mafiot care era, prin 2005, perfect frecventabil pentru prezidentoid, a fost nițel reținut. Nu va sta mult acolo.
Cam așa se întîmplă cu toți cei care, de-a lungul timpului, au bătut palma cu Băsescu. Uite-așa a redevenit ministru model sinistrul Remeș, după ce a fost făcut de căcat în afacerea Caltaboșul. Ce să mai zic de frații Păunescu. Acu, SOV aruncă amenințări, din ușa dubei: va veni rîndul lui TB să ajungă în locul meu. La bulău, carevasăzică.
Nu cred. Băsescu s-a folosit de mulți dubioși, pe care i-a tras apoi în piept. Cred mai degrabă că, după ce nu va mai fi președinte, se va găsi cineva să-i ia gîtul. Merge și un glonț în cap. Cam așa se termină poveștile cu mafioți.
Paul Atreides
4th October 2010, 16:13
Beep Boc!
8 septembrie 2010 prin teaca
Tocmai am văzut un fel de reportaj la o televiziune. Un băiat cu microfonul îi întreba pe diverși ce-i doresc premierului de ziua lui. Ce-a ieșit: un șir nesfîrșit de beep-uri.
Cam așa: mă beep în beepul lui de beep, să-mi beepuie beepul, el și neamul lui, să se ducă beepului împreună cu beepul de la Cotroceni, îi urez să se beep ca beepul beepului, vedea-l-aș în beep, să ne beep beep la toți, beep, beep beep…la mulți beep!
P.S. Completați pe linia punctată ce-i doriți premierului…………….
Paul Atreides
4th October 2010, 16:15
România mea
septembrie 2010 prin teaca
România mea e un fum, o părere, o formă fără fond. O manea păroasă. Un banc porcos. O hăhăială cinică. Ce frumoasă e România mea!
Paul Atreides
4th October 2010, 19:37
Meseria de a trăi
Lumi Cris September 21st, 2010
Am ajuns să îl citesc pe Pavese în urma unei recomandări întâmplătoare, și după ce lectura jurnalului său răscolitor mi-a prilejuit o amplă analiză intrinsecă și numeroase revelații personale, aproape că îmi pare rău că am început direct cu miezul operei sale, jurnalul personal, poate cel mai autentic strigăt de suferință pe care mi-a fost dat să îl citesc vreodată. Poate pentru că niciodată nu a fost menit să fie dat publicității, poate și pentru că faimosul scriitor a încercat cu atâta străduință să se privească pe sine însuși detașat, cu obiectivitate, dovadă numeroasele adresări pe care și le făcea sie însuși la persoana a doua, sau poate tocmai pentru că omul din spatele rândurilor știa exact ce îl așteaptă la capătul jurnalului, atunci când ar fi simțit că rolul său pe pământ s-a sfârșit și că nu mai e în stare să își îndeplinească meseria, cea mai grea din toate câte îi fuseseră menite – aceea de a trăi.
Poate și datorită prefaței excesiv de lungi și ambigue, trebuie să recunosc că începutul lecturii acestei cărți mi s-a părut nefiresc de greu, aveam impresia că nu este vorba decât despre un fel de Ars Poetica, rânduri plictisitoare ce făceau referire la niște cărți pe care nu le citisem și care nu îmi trezeau curiozitatea. Într-un fel, toate aceste impresii nu au fost decât urmarea unei greșeli personale, pentru că nu ținusem seama în lectura mea de mica biografie a scriitorului, în care se amintea marea deziluzie a tinereții acestuia – aflarea iubitei căsătorite după întoarcerea dintr-o închisoare fascistă…
Remarcant la acest jurnal este naturalețea cu care scriitorul, referindu-se la trăiri și experiențe personale, reușește să generalizeze sentimente și concluzii, ajungând să dea naștere unor maxime atemporal valabile, unor adevărate instrucțiuni pentru viață. Din rândurile sale, am cules modelul unui jurnal autentic, am înțeles care ar trebui să fie țelul și rolul unui jurnal intim, și anume nu de a înghiți ca un coș de gunoi lamentații ieftine și expresii ale unor suferințe banale și comune, ci de a încerca unicizarea acestora, de a găsi cărarea ce duce spre individualizarea trăirilor, fără trufie și fără mândrie, ci doar cu sinceritate și dorință de mai bine.
Vă las în continuare în compania unor citate, doar câteva din multele rânduri pe care mi-am permis să le subliniez pe parcursul lecturii mele:
- Poezia e o rană mereu deschisă, pe unde se scurge toată sănătatea din corp.
- Păcatul nu este o acțiune sau alta, ci o întreagă existență prost combinată.
- Arta vieții constă în a ascunde persoanelor celor mai dragi propria bucurie de a fi cu ele, altfel le pierzi.
- A face poezii este ca și cum ai face dragoste; nu vei ști niciodată dacă propria bucurie este împărtășită.
- Probă de vanitas vanitatum: ne interesăm atât de mult de noi înșine, dar cu toate acestea e numai o întâmplare că suntem noi și nu alții.
- Gând de dragoste: te iubesc atât de mult, încât aș vrea să fiu fratele tău, sau să te fi adus eu pe lume.
- Așa se termină tinerețea: când vezi că dăruirea totală și naivă n-o vrea nimeni.
- De ce nu e bine să-ți pierzi capul? Pentru că atunci ești sincer.
- Arta și viața sexuală au la origine aceeași rădăcină.
- Arta de a trăi este arta de-a ști să crezi în minciuni.
- Unicul motiv pentru care omul se gândește mereu la propriul său eu e că că trebuie să stăm cu eul nostru mai mult decât cu oricare altul.
- Cine urăște nu e niciodată singur: este în tovărășia ființei care-i lipsește.
- Pentru a trăi trebuie să-i chinuiești pe alții.
- Insulta cea mai gravă pe care i-o poți aduce unui om este să nu crezi că suferă.
- Citind nu căutăm idei noi, ci gânduri pe care le-am avut dinainte și care capătă, pe pagină, un sigiliu de confirmare.
- Tinerii nu știu că alții sunt alții, omul matur e cel care știe să distingă între el și alții.
- Din când în când e plăcut să ai un burduf în care să te torni și apoi să te bei tu însuți: dat fiind că de la alții cerem tocmai ceea ce avem în noi.
- Relațiile pe care ceilalți oameni le au cu noi sunt întotdeauna o imagine a relațiilor pe care le avem cu noi înșine.
- Atunci când un lucru ar putea face plăcere, nu se poate produce; se va produce însă când ne va fi indiferent.
- Reușește să realizeze o anumită operă numai cel ce valorează mai mult decât această operă.
- Sunt unele rochii atât de frumoase, încât ar trebui sfâșiate.
- Un om singur, într-o colibă, care mănâncă grăsime și zeamă dintr-o oală. În unele zile râcâie cu un cuțit vechi, în altele cu unghiile: cu mult timp în urmă oala era plină cu bunătăți, acum s-a acrit și ca să-i simtă gustul omul își mănâncă unghiile rupte. Și așa va face și mâine și întotdeauna. Seamănă cu mine, care-mi caut de lucru în suflet.
- A trăi într-un loc este plăcut când sufletul e în altă parte.
- Nu e frumos să fim copii: e frumos, fiind în vârstă, să ne amintim de vremea când eram copii.
- Tot celui care are i se mai dă.
- Arta de a nu fi satisfăcut, aceasta este arta.
- Orice viață este cea care trebuie să fie.
- Niciodată nu s-a văzut ca o poezie să fi schimbat lucrurile.
- Îi urâm pe alții fiindcă ne urâm pe noi înșine.
Paul Atreides
4th October 2010, 19:38
Important e ce se va întâmpla cu mine, nu ce credeți despre mine
Lumi Cris August 12th, 2010
Aș încadra Viața pe un peron a lui Octavian Paler în categoria lecturilor dificile, sunt conștientă că unora li se pot părea greu de digerat atâtea detalii abstracte presărate din abundență printre gesturi aparent logice și firești. Chiar însămi am fost sfătuită înainte de a începe lectura acestei cărți să nu mă grăbesc, pentru că sfârșitul m-ar putea dezamăgi. Departe însă de a se fi întâmplat acest lucru, mă declar fascinată, exact cum mă și așteptam să devin, de stilul acestui scriitor și de opera sa, în sine.
Voit exagerată la început, din ce în ce mai neverosimilă pe măsură ce înaintăm în desfășurarea acțiunii, cartea expune povestea unui om care nu se distinge atât prin faptele sale, cât prin cuvinte. Cuvintele sunt ultima armă care i-a mai rămas în lupta cu destinul sau, mai bine spus, ultima calitate de care se poate folosi pentru a obține indulgență și a-și păstra luciditatea. În centrul expunerii se află metafora omului care se teme, concretizată în două personaje, profesorul care ajunge să se izoleze, în mod accidental (sau mai degrabă voit?) de societate, înspăimântat de cobre și de îmblânzitorii acestora care ajung să îl terorizeze, și Eleonora, sufletul său geamăn, am putea spune, pentru că și ea caută să fugă și să se ascundă de frica unor câini și a dresorilor acestora ce puseseră stăpânire pe oraș.
Ea vine, de fapt, ca o completare a profesorului, deține rolul unei oglinzi în care acesta se privește necruțător, ajungând la un moment dat să o alunge tocmai pentru că, identificându-se prea mult cu ea, e pe cale să o rănească fizic. Personajul își dorește izbăvirea, visează cu disperare să rămână om, dar pustiul îi dă de înțeles că sfârșitul îl va găsi și pe el în postura unui îmblânzitor de șerpi, a unui om fără suflet, pierdut, ignorant. De aceea, confesiunea sa se dorește, în cele din urmă, a fi o justificare a sfârșitului său inevitabil, un ultim strigăt de îndurare, ajunge să se condamne singur înainte de a aștepta condamnarea implicită a celor ce ar auzi povestea lui, pentru că judecata celorlalți este, nu-i așa?, lucrul de care se tem cel mai tare oamenii pe lume.
În perioada dictaturii, criticile la adresa romanului au fost interzise, tocmai pentru că mulți critici asociază subiectul romanului cu o alegorie a comunismului, eu sunt convinsă însă că scriitorul nu se oprește la un mesaj atât de mărunt. Stilul de expunere a poveștii, tendința de generalizare a unor tipuri de comportament prin denumiri generice, cum ar fi dresori și îmblânzitori, îmi aduce aminte de Antoine de Saint-Exupery în a sa Citadelă, dar și de Giovanni Papini, în Gog. În mod ciudat de firesc, Paler reușește să îmi incite, prin intermediul unei simple metafore – aceea a peronului - interesul cu filosofiile sale de viață pe care îmi sugerează subtil să le completez chiar eu, provocându-mă la meditație asupra naturii și condiției umane.
Câteva citate care mi-au plăcut:
“Orice singurătate are câteva picături de sânge pe mâini.”
”Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăznește să spere singur.”
“Totdeauna mi-am zis că dacă are cineva răbdare să ne asculte, jumătate din dreptate este împlinită.”
“De fapt, niciodată nu am știut să ascult. M-am priceput ori să tac, ori să vorbesc singur, ceea ce nu e, poate, decât tot o formă de tăcere.”
”Important e ce se va întâmpla cu mine, nu ce credeți despre mine.”
Paul Atreides
4th October 2010, 19:39
Small talk
Lumi Cris July 31st, 2010
Am învățat noțiunea de Small Talk de la un fel de amic virtual, genul acela de oameni care la început par atât de amabili și înteresanți și interesați, dar de care, cu cât îi cunoști mai bine, cu atât te îndepărtezi mai mult, până ajungi să îți dai seama că nu aveți nici o șansă să vă întâlniți vreodată și în realitate, tocmai datorită acestui zid virtual pe care îl creați între voi discutând prea serios despre unele chestiuni ce pot fi decise doar la fața locului.
Small Talk nu se referă la o discuție de mici dimensiuni, o mică discuție, ci la discuțiile mărunte, lipsite de importanță. Gen “ce faci? bine. ce cald e afară! da, cred mă duc să fac un duș. poftă bună! să-ți fie de bine! a fost bună mâncarea? neah, cred că o să mă duc mai târziu la o pizza. bine, eu mă duc să joc baschet. vorbim mai târziu, ok?”
Am vorbit des despre mama mea, despre părinții mei în general, poate mai des decât ar fi fost normal, poate cu prea multă înverșunare și prea mult răzvrătire. Poate că am lăsat o impresie proastă, adevărul e că acasă nu e atât de oribil precum am lăsat eu să se înțeleagă uneori, părinții mei sunt de treabă, iar tata și cu mine suntem în fruntea celor mai frumoși locuitori ai comunei Căci nu tăgăduiesc că pe cartea mea de identitate încă mai stă scris negru pe alb numele acelei comune pentru care am ajuns să mă consider doar un oaspete, lucru pe care poate că ar fi cazul să îl îndrept. Pentru că, atâta vreme cât acolo îi voi întâlni pe cei ce mi-au dat viață și care mă așteaptă întotdeauna cu dor, acolo va fi și casa mea.
În ciuda tuturor acestor lucruri, mi-am dat seama, cu durere, cu ocazia ultimelor discuții pe care le-am purtat cu ai mei, de natura abisului care s-a creat între noi. Mi-am dat seama că discuțiile noastre, marea lor majoritate, de pe parcursul întregii vieți, au fost de genul Small Talk. Pe ai mei nu i-au interesat niciodată cu adevărat pasiunile și sentimentele mele, pentru că lor li se pare normal ca un copil să-și iubească părinții atât de mult încât să treacă peste toate deziluziile sale adolescentine și să își vadă liniștit de carte și de restul lucrurilor ce țin de școală și de punerea temeliilor viitoarei cariere. De aceea, poate că le voi tăinui în continuare unele lucruri, poate că nu voi reuși niciodată să îi conving de eficacitatea și oportunitățile pe care le oferă internetul și, cel mai probabil, voi rămâne față de ei aceeași introvertită cu care s-au obișnuit…
Ultimul dialog poate că nu a mai fost atât de superficial, dar a scos la iveală toate aceste lucruri dureroase, poate că mama nu s-a înșelat chiar atât de mult atunci când mi-a spus, la încercările mele jalnice de a tăgădui unele lucruri pe care le-a observat ea la mine, că sunt un om cu două fețe și că am nevoie de un psiholog. Păcat însă că mi-am pierdut încrederea în tot ce înseamnă psiholog și persoană care susține că știe cu ce se mănâncă viața ta chiar dacă nu te-a întâlnit niciodată.
Așa a luat naștere articolul precedent, și mărturisesc că mă așteptam să-mi răspundă mult mai multă lume la rugămintea adresată aproape cu disperare în încheiere, nu doar un străin peste care am dat întâmplător în lungile mele peregrinări virtuale. Dar trebuie să recunosc că m-a amuzat la culme descrierea pe care a făcut-o Robert în legătură cu atitudinea bunicilor lui. Și să admit că are dreptate. Deoarece acel sentiment despre care vorbea el nu îmi este cu totul străin.
A durut un pic, mai târziu, să primesc un telefon de confirmare din partea organizatorilor taberei chiar în aceeași zi în care am scris textul acela plin de răfuială cu propriile sentimente. Mi s-a vorbit foarte frumos, foarte blând și asigurator în legătură cu buna desfășurare a tuturor evenimentelor prevăzute pentru cele 10 zile de tabără, cu toate acestea, decizia înițială a căpătat procente în sens pozitiv. Adică am decis să îmi petrec vacanța ca în fiecare an, liniștită, acasă. Cu mici diferențe. De atitudine.
Am realizat că nu are sens să îmi consum timpul atât de prețios în regrete legate de lucrurile pe care nu le am (încă), și să încerc să fiu fericită pentru cele pe care le am. Pentru că adevărul este că nu sunt nici pe departe a little angel, că am experimentat destul de multe lucruri și am avut parte de destul de multe momente frumoase, încât să nu mai am nici un fel de teamă față de o eventuală moarte, precum aveam când eram mică (despre asta, poate, într-un viitor episod). În condițiile în care există în această lume cel puțin două persoane pe care aș putea să le fac fericite, prin felul meu de a fi, merită să încerc să fac asta, cel puțin. Iar ca să-mi amintesc mai ușor de ceea ce am de făcut, am schimbat, printre altele, și numele blogului. Dacă numele mi-e lumină, colțul de aberații de ce mi-ar fi întunecos? Adevărul e că atunci când pronunț “blog”, mă gândesc invariabil la “clouds”, weird, nu? Mă gândesc să schimb cuvântul “blog” cu “nor”, chiar cred că ar fi mai potrivit. Mai bine să rămână pe noptieră decât să îl port atât de trist după mine și să mă las influențată de amenințările sale de ploaie.
Pentru voi rămân, în continuare, fata care scrie mult, dificil de înțeles, superficială, egoistă și narcisistă, pentru mine însămi, însă, sunt pe cale să devin altcineva, cineva pe care să-l pot și eu îndrăgi, în sfârșit, cineva de care să nu îmi mai fie teamă, cineva pe care să am curajul să-l ascult și să-i îndeplinesc dorințele, cineva mai bun, mai îngăduitor.
Ha ha, ai mai zis asta. Știu și recunosc. De data asta, o zic în tandem cu mine însămi, nu în afara mea și împotriva convingerilor mele.
Paul Atreides
4th October 2010, 19:47
Despre arme cibernetice
29 . Sep . 2010 | Autor: Andrei
Se pare că în viitor, războaiele se vor concentra mai mult pe sistemul informatic. O primă dovadă publică, aș putea spune, a apărut luna trecută în Iran, unde virusul Stuxnet a infectat peste 30.000 de computere industriale. Presa de la Teheran vorbește despre un război electronic, care este pe cale să înceapă dacă nu a început deja.
Virusul Stuxnet infectează un program produs de Siemens special pentru instalații industriale, inclusiv platforme petroliere, centrale electrice sau conducte pentru transportul țițeiului, iar scopul virusului nu este să spioneze, ci să distrugă acest soft. Deci este un virus pentru sabotaj.
Potrivit Kaspersky Lab, creatorii acestui virus au avut acces la date confidențiale și valoroase, cel mai probabil fiind vorba de niște profesioniști, susținuți de către oficialitățile unui stat.
Paul Atreides
4th October 2010, 19:50
Update 4.10.2010
Vreau doar sa fac un scurt update situatiei si sa va informez de ce naiba n-am scris nimic de vreo cateva zile. Chestia e ca acuma, chiar in momentul in care scriu articolul asta eu sunt in Cluj si incerc sa ma adaptez situatiei in care ma aflu. Sunt in Cluj de sambata dimineata. Am venit urgent pentru cazari deoarece am stiut ca va fi mare populatie care sta la coada, asa ca un plan bun era sa fiu cat mai devreme la cazari. N-au fost multi, au fost foarte multi, iar pe langa asta organizarea a fost, cum sa zic...adica n-a prea fost. Am reusit in cele din urma, iar prima impresie despre camera a fost, pot sa zic ca buna. Nu e nu stiu ce, dar fata de alte camine si alte camere din acelasi camin pot spune ca e foarte buna camera. M-am cazat, mi-am cunoscut colegii de camera, m-am plimbat, am si stat, lume noua, oras nou, persoane noi, intr-un cuvant: NOU. Daca va intereseaza caminu', atunci ala e caminul 15 din complexul Hasdeu. E destul de fain pentru ca si facultatea mi-e aproape, iar in plus chiar alaturi e celebra strada din Cluj numita "Piezisa". O strada plina de terase unde studentii satuli de viata de camin merg sa stea la o bere/ suc/ sau ce-or mai vrea ei sa consume. Acum ca am ajuns la stadiul asta al articolului am realizat ca nu v-am zis de ce n-am mai scris articole. Raspunsul e cu nu am calculator aici in Cj. Acest articol il scriu de la un internet cafe de pe Piezisa. Sper ca pe viitor, adica cat de curand sa-mi pot cumpara un laptop. Normal asta depinde in cea mai mare masura de parinti, pentru ca dupa cum stiti uni dintre voi, ei duc greul financiar in perioada aceasta. Mai multe n-am ce sa va zic acuma pentru ca nu prea mai am timp, chef si alea, alea. Mi-e si foame pe deasupra pentru ca am trecut de la un regim "ia si manaca ca ai de unde" la unul "mananca in cazuri speciale, pastreaza cat mai mult" Nu mi-e tare usor, dar vorba aia "Asa e la inceput". Noroc ca mai am ceva prieteni pe-aici, mai vechi prin zona, care ma indruma si care ma ajuta cand sunt la "ananghie"
Probabil ca o sa revin cu un articol, sau mai multe despre situatie, impresii si alte lucruri despre care vreau sa scriu cate ceva. Pana atunci aveti grija de voi!
sursa:cosmin
Paul Atreides
4th October 2010, 19:54
O încântătoare și captivantă poveste despre mersul cu automobilul prin București - Partea I: Parcarea - sport extrem
DE REȚINUT în vederea părții a II-a: Cu vreo două săptămâni înainte de întâmplarea de mai jos un hoț foarte neîndemânatic a încercat să intre în mașină, pe care o parcasem în fața Cimitirului Bellu Catolic. Nu a reușit decât să îmi strice încuietorile de la ușile din față și eu nu am apucat să le repar pentru că cei de la service-ul Dacia de lângă târgul Vitan au impresia că lumea e plină de fraieri. Dar din fericire le voi repara destul de curând.
Acum zece zile, așa cum am făcut timp de câteva săptămâni, dimineața am plecat la depozitul de cărți unde am făcut practică. Am zis să mă duc și eu, ca tot omul, cu mașina, dacă tot dispun de una. Pentru că nu vroiam să parchez dincolo de barierele de la Sema Park și să dau 2 lei/oră, am căutat altă variantă alternativă. Cum locurile de parcare amenajate de pe secțiunea aceea a Splaiului Independenței sunt veșnic ocupate, a trebuit să merg câteva sute de metri mai încolo și să parchez pe o străduță. Zis și făcut. Am găsit un loc liber, tocmai bun la intersecția dintre străzile Atanase Economu Stoicescu și Lt. Ștefan M arinescu. Eu am parcat pe cea de la urmă.
Peste opt ore, cam pe la ora 17:30, se termină programul de lucru și mă întorc la locul cu pricina dar mașina, ia-o de unde nu-i! Prima reacție: băi, parcă aici am lăsat-o, nu? Da, aici era. Sigur. Recunosc Jeep-ul care era în fața mea și restaurantul de vizavi. Ups, panică. Primul gând: bă, să vezi că am rămas fără mașină! Cineva o furase. Era singura explicație logică, că a mea era singura care lipsea din șirul de mașini. Ce mă fac, ce mă fac? S un acasă și îmi spun povestea. Peste cinci minute aflu și motivul: "Ți-au săltat mașina comunitarii". Și auzi aici hal de motiv: am parcat la mai puțin de 25 m de trecerea de pietoni. Se pare că treaba asta chiar e prevăzută în codul rutier. Am verificat.
Asta e mașina mea. Într-un an jumate m-am
atașat de ea și atunci când nu o găsesc acolo
unde am lăsat-o nu-mi pică prea bine
Și reteradații care umblă în uniforme de polițiști comunitari sau în salopete de ridicători de mașini nici nu lasă un bilețel, o plăcuță sau vreun semn de orice fel prin care să te anunțe că mașina ta e la ei. Deci dacă în locul meu erau un moșulică de vreo 60 de ani și un Merțan în loc de Logan, în seara aia ar fi luat probabil cina cu Doamne-Doamne la Judecata de Apoi și scăpa de grija mașinii.
Într-adevăr, am parcat exact lângă trecerea de pietoni, nici măcar la 25 cm. Și da, e posibil chiar să mă fi suit cu o roțile din spate câțiva centimetri pe ea. DAR OAMENII ĂȘTIA SUNT SĂNĂTOȘI LA CAP?! Nu incomodam pe nimeni. Mașinile în trecere aveau destul loc să ia curba, cum aveau și pietonii să treacă strada. Și nu eram nicidecum pe un bulevard mare. Eram pe o amărâtă de străduță cu două benzi, abia circulată, pe care nu se găseau decât case, niciuna mai înaltă de două nivele. Și oricum legea asta nu e aplicabilă nicăieri în București, că ar trebui săltate jumate din mașinile din oraș. Plus că strada respectivă cred că avea 50 m cu totul și treceri de pietioni în ambele capete. Dar așa se întâmplă când legile sunt gândite cu curul, nu cu capul.
Așa că mă duc la locul de depozitare a mașinilor. Pentru Sectorul 6, acesta este Str. Mănăstirea Văratec nr. 14-16, undeva lângă comuna Roșu, adică la naiba-n praznic. Exact la intrarea pe strada respectivă e un crater aproape la fel de mare ca cel lăsat de meteoritul care i-a omorât pe dinozauri. Dacă ajungi cu mașina în ăla doar o macara a ălora care ridică mașini te mai scoatre de acolo. Vreo 10 gropi de dimensiuni normale mai încolo ajungem la punctul de lucru al firmei S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L. Ăștia sunt cei responsabili de ridicarea mașinilor în Sectorul 6.
În saptele gardurilor de sârmă ruginite mașinile sunt depozitate în condiții de mare lux, pe un câmp cu pietriș pietre, unele dintre ele destul de ascuțite. Acestea sunt disponobile pentru suma modică de 677.32 lei + 168,07 lei/ziua de depozitare. La asta mai ad[ug[m ;i 120 de lei amenda de la polț'ie. Da, dacă nu vii în ziua în care ți-au ridicat-o, există și chirie. Să zicem că cineva își parchează mașina la fel ca mine chiar în zona unde locuiește și pleacă în vacanță departe de casă, undeva în străinătate timp de două săptămâni. În prima zi după ce pleacă cei de la firmă tâlharii ăia îi iau mașina. La întoarcere va avea de plătit 2.862,23 lei + 240 lei amendă de la poliție. Adică 3.102,23 lei și 3 puncte de penalizare.
THE SAGA IS NOT YET OVER
TO BE CONTINUED
COMING SOON: PART II
sursa:What a wonderful world...
Paul Atreides
4th October 2010, 19:57
O încântătoare și captivantă poveste despre mersul cu automobilul prin București -
Partea a II-a: S.C. ILCOR AUTO ECO S.R.L.
România este "the land of choice" și totodată țara în care o firmă de ridicări mașini poate avea un astfel de nume. Nici cel mai mare prost nu putea găsi un nume mai tâmpit. Și cine e analfabetul responsabil pentru dezastrul ăsta? Nu bag mâna în foc, dar posibil primarul Sectorului 6, Cristian Poteraș, căruia cetățenii cu drept de vot au avut bună-voința de a-i dărui un al doilea mandat. El e proprietarul firmei sau dacă nu el, vreo rudă sau cunoștință de-a lui. Sper că sunteți fericiți. Locuri de parcare noi sau alte facilități noi de orice fel - yok, ridicări de mașini - la greu.
Cel mai bun la ce? Campionatul de ridicat mașini și
de mâncat hamburgeri? La ce dimensiuni
are, ar trebui să vină ăia de la Greenpeace să-l bage înapoi în mare.
Poza asta nu-i scoate în evidență adevăratele dimensiuni.
Să revenim: eu m-am dus în aceeași seară să recuperez mașina. Plătesc taxa de protecție, că în esență, asta e și sunt condus de un un individ care nu știu dacă avea câți ani am eu (20) și minte sau școală nici atât. Am ajuns la concluzia asta datorită frezei și veșmintelor de cocalar și a accentului de Ferentari-Rahova-Berceni. Să începem acum ce neregulile și semnele de întrebare.
Neregula Măgăria 1
Cocalarul de serviciu mă conduce la mașină, are grijă să taie repede parodia de sigiliu de pe partea din față, o sfoară subțire, înnodată cu stângăcie și îmi spune să verific mașina, să văd dacă e totul în regulă. Mă uit pe capotă - OK. Mă uit pe partea șoferului - OK. Portbagajul - în regulă. Dar pe partea dreaptă, ce să vezi? Ușa din față era întredeschisă și încuietoarea din față era forțată. Cum am spus ieri, cu două săptămâni înainte încercase un începător să-mi spargă mașina și îmi stricase încuietorile. Dar amărâtul ăla nu-mi le lăsase pe niciuna din ele în halul în care am găsit-o pe cea din dreapta în curte la ăia. Îl întreb pe însoțitor de ce e mașina așa cum e. "Păi nu știu" și ridică din umeri. Ușa SIGUR n-am lăsat-o deschisă că n-am mai luat niciun pasager în ultima vreme. "Păi nu-i treaba me". Mai stăm puțin de vorbă, încerc să mă lămuresc ce s-a întâmplat, dar la ce să te aștepți de la așa un om? După puțin timp, se întoarce, pleacă și mă lasă cu mașina acolo. Ce-l doare pe el?Îl chemăm pe șef. Poate cu ăla am ce discuta. De unde?
-Păi e posibil să fi intrat cineva în mașină până să venim noi.
-Nu, n-a intrat nimeni, că nu lipsește nimic.
-Păi și atunci care e problema?
Păi cum care e problema? Am găsit mașina într-un stadiu jalnic după ce ați umblat voi la ea și pe voi vă doare-n cot! Din vorbă-n vorbă ajungem și la ce am pățit cu două săptămâni înainte.
.......................
-Ah, deci deja erau cu probleme încuietorile!
-Da, dar nu erau în stadiul ăsta. Și ușa nu era pe jumate deschisă.
-Păi poate a încercat altul s-o mai spargă...
Tu faci mișto de mine? Doi hoți neîndemânatici în două săptămâni?? Nu crede nici dracu- una ca asta!
-Eu m-am gândit la altceva: n-a încercat nicun hoț să intre, ci s-au jucat oamenii dumneavoastră cu încuietoarea și din greșeală au stricat-o și mai rău și au și deschis ușa.
-Ah, nu. Cum? N-aveau niciun interes, nu se poate...
-Nu din interes, din plictiseală.
-Ah, nu, nu cred...
-Atunci haideți să scriem un proces verbal în care să consemnăm că așa mi-ați găsit mașina.
-Nu, nu intră în atribuțiile mele...
Opa, încercăm să ne eschivăm cumva? După încă câteva încercări, sunăm la 112 și chemăm un polițist de la "Poliția necomunitară" să medieze puțin situația.
În 15 minute doi polițiști necomunitari se afișează la firmă și șeful se afișează și el cu o constatare făcută cică de ridicători la fața locului în care, într-adevăr, scria de ușa deschisă. Dar, chestia asta sau orice alt document erau indisponibile cu doar câteva minute înainte. OK, să zicem, de dragul științei, că un spărgător e de vină. Ce au făcut reprezentanții onorabilei firme și ai Poliției Comunitare în această situație? În loc să cheme organele autorizate să ia amprente, să facă o măsurătoare-două și toate cele, au urcat frumușel mașina pe trailer și au dus-o la naiba-n praznic, în timpul întregului proces, practic ștergând toate urmele unui posibil jaf. Asta, conform Codului Penal, se încadrează binișor la "favorizarea infractorului".
Complici la infracțiune
Neregula Măgăria 2
În timpul discuțiilor reprezentanții firmei tot ziceau că toate mașinile și toți șoferii sunt egali în fața legii. Chestia e că Daciile Logan roșii cu motor de 1,6 sunt mai egale decât altele. Dacă într-adevăr așa stau lucrurile, de ce nu ați ridicat și Jeep-ul din fața mea? Și ăla era la mai puțin de 25 m de trecere. Mult mai puțin. La fel și alte șase-șapte mașini din fața mea și încă la fel de multe de pe partea cealaltă a drumului. Când m-am întors la mașină, ele erau acolo, iar a mea nu. Dacă verificăm numerele celorlalte mașini din preajmă din pozele făcute de poliție, vom observa că exact așa stau lucrurile. De restul nu s-a atins nimeni. De ce se aplică legea numai parțial dacă toate mașinile sunt egale? Justiția și-a făcut operație la ochi și nu mai e oarbă?
Neregula Măgăria 3
Desigur, pozele făcute de la fața locului, înaintea ridicării automobilului nu sunt disponibile pe loc și se pot obține doar în instanță. Deci orice șofer nu are cum să știe sigur dacă într-adevăr e vinovat de ceva sau nu. Cam mare lipsa de transparență...
Neregula Măgăria 4
În schimburile plății aferente "serviciilor" firmei ILCOR AUTO ECO am primit o factură și un bon. Acestea am observat acasă că sunt puțin diferite de altele pe care le-am văzut până acum. Când ajung acasă, ce să vezi? Adresa de pe factură nu corespundea cu adresa de pe bon. Pe factură erau sediul social și punctul de lucru, dar pe bon era o adresă de care nu știe nimeni nimic. Și ar mai fi un lucru. Eu știam că la naștere, fiecărei persoane îi e atribuit un număr de înregistrare numit CNP. Doamna Cristina X, cea care era la casierie de serviciu și care a întocmit factura, are așa ceva? Dacă da, de ce nu e pe factură, că așa ar fi normal. Să fie o posibilă tentativă de evaziune fiscală chestia asta? Of, of, instituțiile ce au sarcina de a verifica astfel de lucruri nu vor fi deloc fericite...
Neregula Măgăria 5
Ultima, dar nu cea din urmă problemă: măi, voi măcar aveți dreptul să intrați cu mini-macaralele în zona aia? Aveați jurisdicție în partea aia a orașului? Știam că firmele de ridicări auto nu acționează decât pe bulevardele mari și teoretic nu ridică decât mașinile care incomodează traficul. Practica ne omoară... Însă strada unde parcasem eu nici nu se apropia de a fi așa ceva... Nu găsesc nicăieri pe internet contractul cu primăria, deși fiind document public, n-ar fi trebuit să-mi fie prea greu. Dar intenționez să aflu.
TO BE CONTINUED
COMING SOON
PARTEA a III-a: CONCLUZII
sursa:What a wonderful world...
Paul Atreides
4th October 2010, 20:00
O încântătoare și captivantă poveste despre mersul cu automobilul prin București - Partea a III-a: concluziile
O astfel de poveste nu poate avea decât un singur rezultat: ne vedem în instanță. Ce sper să obțin din asta? Păi de preferat banii înapoi și eventual ceva în plus. Așa, pe post de daune. Dacă asta nu se poate, măcar să plătească amenzi și șpăgi cât să le pară rău că au ridicat mașina mea și probabil multe altele aiurea. Să plătească înzecit, mai pe scurt. Sau să-și piardă cineva locul de muncă, așa ceva. Teoretic, la câte nereguli sunt, măcar cu unele dintre ele ar trebui să am succes. Mai ales cu prima. Dar să nu ne facem prea mari speranțe. Nu de alta, dar să ne amintim a cui e firma asta: a celui din imaginea din ultima postare.
Plus că trăim în țara în care legi de imporatanță națională se votează ÎN PARLAMENT cu 160 de voturi când nu sunt prezenți decât 80 de oameni și în care polițiștii, apărătorii legii, fac miting neautorizat la Cotroceni. Au avut un motiv bine întemeiat să facă asta, dar tot sună puțin bizar. Și asta e puțin spus. În condițiile în care președintele și ceilalți conducători ai țării fac ce fac nu mai poți să ai niciun fel de încredere în justiție și nu te mai poți baza pe nicio lege. Hmm, stai așa mint. Am un pix aici, pe birou. Ia să vedem ce se întâmplă dacă îi dau drumul. Ei, a căzut pe jos. Deci, pe legile fizicii încă ne mai putem baza. Dar cine știe pentru cât timp?
De cele trei puncte de penalizare nu mă aștept să scap și nici să-mi recuperez cei 120 amendă. Ce să-i facem? Într-adevăr am încălcat o lege. O lege tâmpită, care nu-și are locul în Codul Rutier sau oriunde altundeva și o lege neaplicabilă în București și în alte orașe ale țării, dar O LEGE. Ca să-l citez pe un blogger mai de renume, România, te iubesc, futu-ți morții mă-tii! 25 m sunt o distanță exagerată. Eu port ochelari cu dioptrii destul de mari și sigur nu-mi trebuie 25 m ca să văd pietonii venind. Plus că e și treaba pietonilor să se protejeze. Există o categorie aparte de oameni care au impresia că simplul fapt că se află pe zebră creează un scut invizibil în jurul lor care îi apără de coliziunile violente. Și în multe alte țări, unele membre UE, altele nu, șoferii nu au obligația de a opri la treceri. Printre aceste țări se numără Italia, Turcia, China și Rusia.
Am mai aflat și că icoana Sfântului Cristofor, patronul călătorilor în accepțiunea Bisericii Ortodoxe Greacești, nu te apără decât atunci când te afli în mișcare. Până acum mașina asta nu a avut nicio zgârietură sau bușitură în trafic, toate incidentele s-au petrecut când stăteam pe loc.
Cum pot să scap de astfel de lucruri pe viitor
Cea mai la îndemână soluție ar fi să mă gândesc de două ori înainte să parchez undeva. Dar cum am mai zis de 10.000 de ori e imposibil să faci asta în București. Pentru a-i împiedica pe cei de la ridicări auto să-ți ia mașina sau măcar pentru a le pune serios bețe-n roate, nu trebuie decât să parchezi cu roțile LIPITE de trotuar, fără a lăsa niciun fel de spațiu liber. Mașina e apucată de cauciucuri.
Dar cea mai bună soluție, greu de aplicat ce-i drept și nu imediată, e următoare: când Loganul o să-și dea ultima suflare, o să-mi cumpăr MONSTER TRUCK.
Cu o chestie d'asta pot să parchez liniștit "în zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisă, pe trecerile la nivel cu calea ferată și la o distanță mai mică de 50 m înainte și înapoi de aceasta, pe poduri și pe sub pasaje denivelate și pe viaducte, în curbe și în alte locuri cu vizibilitate mai mică de 50 m, pe trecerile de pietoni ori la mai puțin de 25 m de aceastea, în intersecții, în stațiile mijloacelor de transport public de persoane, în dreptul altui vehicul de pe partea carosabilă, în locul în care se împiedică vizibilitatea unui indicator sau semnal luminos, pe pistele obligatorii pentru pietoni și/sau bicicliști, pe platforma căii ferate industriale sau de tramvai ori la mai puțin de 50 m de acestea, pe partea carosabilă a autostrăzilor (că și avem multe), drumurilor expres și a drumurilor naționale, pe trotuar dacă nu se asigură un spațiu de cel puțin 1 m pentru pietoni și în locurile în care este interzisă depășirea. Să-i văd cum reușesc să ridice așa un "monstru de camion" din locurile alea!
sursa:What a wonderful world...
Paul Atreides
4th October 2010, 20:01
Cele mai complexe caractere chinezești
1. Cel mai complex caracter încă folosit
Nu a fost schimbat în niciun fel de simplificarea caracterelor din anii '50 și este numele unui fel de tăiței din provincia Shaanxi (陕西): biáng biáng. Dar pentru că nu se poate scrie cu o tastatură chinezească normală, se folosesc următoarele variante: 梆梆 sau 棒棒. Conține 57 de mișcări.
2. Cel mai complex caracter scos din uz
Pronunția sa e cât se poate de simplă: dá. Era folosit pentru a descrie apariția unui dragon în zbor din nori și era folosit mai mult în Japonia decât în China. E alcătuit din două caractere care se repetă de câte trei ori fiecare: 雲 - nor (simplificat: 云) și 龍 - dragon (simplificat: 龙). Conține 84 de mișcări.
sursa:What a wonderful world...
Paul Atreides
4th October 2010, 20:03
Ne-o cenzurat bloagele chinejii. Săriți, bă!
Tocmai mă uitam pe flagcounter și am obervat că am ajuns la un număr impresionant de țări: 47. În trei luni am adunat 47 de steaguri de pe trei continente și din două emisfere. Azi am avut un vizitator din Teritoriile Palestiniene, de exemplu. Dar există un steag care nu va apărea niciodată în listă: China. Deja am Hong Kong și Singapore, dar China nu va apărea prea curând. Ca să fiu mai exact, Republica Populară Chineză nu va apărea pe listă.
Aparent, în viziunea cenzorilor chinezi, blogul meu, împreună cu celelalte câteva sute de mii găzduite de blogger.com, au conținut incorect din punct de vedere politic, ce poate pune în pericol securitatea și pacea din interiorul RPC și integritatea acesteia. Se pare că cenzura din ziare, reviste, radio și televiziune a devenit ceva banal și e nevoie de astfel de măsuri din ce în ce mai sofisticate.
Aici puteți verifica dacă un site este sau nu blocat în RPC
De fapt internetul de care are parte cea mai mare parte a poporului chinez e filtrat la intrarea în țară. Și când chinezii se apucă de așa o chestie, e întotdeauna la scară mare. Există peste 50.000 de oameni care sunt angajați să "dirijeze" traficul. Servicul poartă numele în China de Jindun Gongcheng (金盾工程 - Proiectul Scutul de Aur), dar în restul lumii e cunoscut sub denumirea de The Great Firewall of China.
Administratorii scutului de aur la o cafea,
discutând despre ce să mai blocheze
În afară de blogger.com, alte site-uri blocate în China sunt cele ale unor organizații umanitare ca Amnesty International, alte platforme de bloguri (Wordpress), site-urile de socializare (hi5, Facebook, Orkut), site-uri ale agențiilor de știri internaționale (CNN, NBC, Euronews, BBC - doar varianta în limba chineză a site-ului), site-uri porno sau cu conținut obscen sau violent, site-urile oficiale ale guvernelor unor țări care au rupt relațiile diplomatice cu RPC și cam orice legat de guvernul din Taiwan, Tibet sau evenimentele de la Tiananmen din iunie 1989. Pe listă mai intră și YouTube și Wikipedia, care când e închisă, când e deschisă. Pe scurt, orice site care critică regimul sau care ar putea să-i aducă critici.
În privința motoarelor de căutare, în China există variante speciale ale Google și Yahoo proiectate în așa fel încât să nu afișeze site-uri interzise de guvern. Am încercat acum câteva zile google.cn. Fiind în România și n în China, am reușit să intru pe YouTube direct de pe Google fără probleme. Însă când am căutat "天安门1989 - Tiananmen 1989" nu am reușit să găsesc nimic "interesant". Aparent nimeni în China nu știe exact ce s-a întâmplat acolo, ci doar "a auzit povești".
Dacă vrei să-ți faci blog în China, există câteva platforme în China, printre care my1510.cn. Doar că trebuie să te înregistrezi cu numele tău REAL și să-ți lași datele de contact. Și dacă scrii ceva necorespunzător poți să te trezești cu orice de la o mustrare la un glonte în cap, în valoare de 7 yuani.
Singurele zone care nu se află sub protecția scutului de aur/zidului de foc sunt Hong Kong, Macao și Taiwan, care nu se află sub controlul direct al Beijing-ului, fiind ori regiuni administrative speciale ori "provincii separatiste"/țări separate nerecunoscute oficial.
Jos cenzura!
下检查!
sursa:What a wonderful world...
Paul Atreides
4th October 2010, 20:04
左边窗一月更的生词还一下儿
端 - duan1 - sfârșit
赛 - sai4 - a concura
忙 - mang2 - ocupat
江 - jiang1 - râu
亮 - liang4 - lumină, luminos
指出 - zhi3chu1 - a indica
狼 - lang2 - lup
农民 - nong2min2 - țărani
尽 - jin4 - a termina ceva, a goli
精神 - jing1shen2 - vigoare, vitalitate
完全 - wan2quan2 - complet
完整 - wan2zheng3 - în întregime
直接 - zhi2jie1 - direct
急 - ji2 - grăbit
纪律 - ji4lǜ4 - disciplină
草地 - cao3di4 - gazon
喝 - he1 - a bea
需 - xu1 - a avea nevoie, a necesita
写成 - xie3cheng2 - a rezuma (în scris)
云 - yun2 - nor
及 - ji2 - a ajunge (la ceva)
自行车 - zi4xing2che1 - bicicletă
沙 - sha1 - nisip, praf
简单 - jian3dan1 - simplu
碗 - wan3 - castron
游 - you2 - a merge pe jos
结合 - jie2he2 - a combina
班长 - ban1zhang3 - șef de echipă
盆 - pen2 - bazin
故意 - gu4zi4 - intenționat
杀人 - sha1ren2 - ucigaș
雾 - wu4 - ceață
米黄 - mi3huang2 - bej
冷 - leng3 - rece
手银员 - shou1yin2yuan2
蜂蜜 - feng1ma4 - miere
便宜 - pian2yi - ieftin
胡椒 - hu2jiao1 - piper
洪水 - hong2shui3 - inundație
芥末 - jie4mo - muștar
离 - li2 - a pleca
Publicat de Stefan114 la 20:51
Paul Atreides
4th October 2010, 20:04
左边窗一月更的生词
一阵 - yi1zhen4 - un pic
不怕 - bu2pa4 - fără frică
生词 - sheng1ci2 - cuvânt nou
中国共产党 - Zhong1guo2 gong4chan3dang3 - Partidul Comunist Chinez
由于 - you2yu2 - ca urmare
危险 - wei1xian3 - periculos
伴奏 - ban4zou4 - a acompania (muz.)
低 - di1 - scund, jos
含 - han2 - a păstra
身子 - shen1zi - corp
受到 / 收到 - shou4/shou1dao4 - a primi
寺庙 - si4miao4 - templu
夜 - ye4 - noapte
所有 - suo3you3 - toți
桶 - tong3 - palid
雪 - xue3 - zăpadă
感觉 - gan3jue2 - a simți
线段 - xian4duan4 - segment
办法 - ban4fa3 - a însemna, a semnifica
一切 - yi2qie4 - tot
体会 - ti3hui4 - a știi (din experiență)
调查 - diao3cha1 - investigație
下去 - xia4qu - a coborî
不仅 - bu4jin3 - nu singurul
群众 - qun2zhong4 - mase (de oameni)
出去 - chu1qu4 - a ieși
决定 - jue2ding4 - a hotărî
勇敢 - yong3gan3 - curajos
借 - jie4 - a împrumuta (cuiva/de la cineva)
家乡 - jia1xiang1 - oraș natal
该 - gai1 - ăla/aia (de acolo)
遍 - bian4 - timp
模仿 - mo2fang3 - a imita
热 - re4 - cald, căldură
亲友(们) - qin1you3(men) - familie și prieteni
嗒 - ta4 - a fi disperat
介绍 - jie4shao4 - a prezenta
性质 - xing4zhi4 - caracteristică
无 - wu2 - niciun, fără
象 - xiang4 - elefant
节约 - jie2yue1 - econom
结束 - jie2shu4 - terminație
歌声 - ge1sheng1 - cântec (voce)
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:06
左边窗一月更的生词还一下儿
左边 - zuo4bian1 - stânga
窗 - chuang1 - fereastră
月 - yue4 - lună (calendaristică)
月亮 - yue4liang4 - lună (de pe cer)
更 - geng4 - mai mult
生词 - sheng1ci4- cuvânt nou
还一下儿 - hai2yi1xiar4 - și încă câteva/puțin
特征 - te4zheng1 - caracteristici
停 - ting1 - a se opri
清楚 - qing1chu - clar
画出 - hua4chu1 - a desena
粮食 - liang2shi - cereale
人物 - ren2wu4 - personaj
加工 - jia1gong1 - a procesa
伯父 - bo2fu4 - fratele mai mare al tatălui
梯形 - ti1xing2 - trapez
弟弟 - di4di - frate mai mic
是不是 - shi4bu2shi - nu-i așa?
填入 - tian2ru4 - a umple
节 - jie2 - sărbătoare
歌唱 - ge1chang4 - cântec
联系 - lian2xi4 - conexiune
练习 - lian4xi2 - a exersa
坏 - huai4 - rău
上午 - shang4wu3 - dimineață (târzie)
上学 - a începe școala
盾 - dun4 - scut
主席 - zhu3xi2 - președinte
售价 - shou4jia4 - preț, a vinde pentru
毫米 - hao2mi3 - milimentru, mm
增加 - zeng1jia1 - a ridica
中国制造 - Zhung1guo2 zhi4zao4 - Made in China
告诉 - gao4su4 - a spune
工程师 - gong1cheng2shi1 - inginer
经理 - jing1li2 - manager
孩子 - hai2zi - copil
错误 - cuo4wu4 - greșeală
Publicat de Stefan114 la 20:09
Paul Atreides
4th October 2010, 20:07
Chineză - lecția 1
Acum ceva timp am scris câteva vorbe despre chineză. Poate ar trebui să extind un pic. Motivul principal pentru care n-am mai pus nimic mai devreme e că pentru transcrierea fonetică nu există nicio tastatură a vreunei limbi care să conțină toate literele (și tonurile). Dar se pare că se pot nota și cu cifre. Așa, de exemplu: ma1, ma2, ma3, ma4 sau tonul neutru pur și simplu "ma".
În orice caz, am o carte de chineză din Shanghai și am ajuns la capătul ei. Chestia e că toate textele ocupă pagini întregi pentru că deasupra fiecărui caracter e și transcrierea fonetică (în mandarină, desigur; "dialectul" oficial). Tastaură chinezească n-am și nici nu prea am de unde să instalez. Și chiar dacă aș avea, am citit cum se folosește și nu-mi place deloc. Așa că ce urmează e cu copy-paste.
Știu că unuele dintre texte, dacă nu chiat toate sunt tâmpite, dar asta e. Așa sunt toate în cărțile de genul ăsta.
第一课文 - 我的家庭
第一课
我叫杰克. 我是英国人. 我家一共有六个人: 爸爸, 妈妈, 姐姐, 妹妹, 弟弟和我. 我的爸爸是医生. 我的姐姐二十七岁, 是小学老师. 我的妹妹和弟弟都是中学生. 我是大学生. 现在我是中国大学的留学生.
会话
1.
王方: 你好! 我叫王方, 我是中国人.
杰克: 你好! 我叫杰克.
王方: 你是美国人吗?
杰克: 不, 我是英国人.
王方: 你是哪个大学的留学生.
杰克: 我是华东师笵大学的留学生.
2.
杰克: 玛丽, 那位先生是不是你的男朋友?
玛丽: 不, 他是我的哥哥.
杰克: 他也是留学生吗?
玛丽: 不, 他不是留学生.
杰克: 他做什么工作?
玛丽: 他是大学老师.
3.
杰克: 李老师, 你家有几个人?
李老师: 我家一共有四个人: 我的太太, 女儿, 儿子和我.
杰克: 您的爱人也是老师吗?
李老师: 不, 她是公司职员.
杰克: 您的儿子和女儿多大?
李老师: 我的儿子十七岁, 我的儿子十五岁. 他们都是中学生.
读材料
王方的家庭
王方是我的中国朋友. 他二十二岁, 是上海人. 现在他是华东师笵大学的学生. 他家一共有三个人: 他的爸爸, 妈妈和他. 他没有哥哥, 姐姐, 也没有弟弟, 妹妹. 他的爸爸是公司职员, 他的妈妈是护士. 我和王方是好朋友.
E MULT mai lung decât pare. Dicționar cu caracterele de aici, altă dată.
După o săptămână și ceva, și dicționarul pe care cred că ar fi trebuit să-l pun la început.
Dicționar
我 – wo3 - eu
你 – ni3 - tu
他 – ta1 - el
她 – ta1 – ea
它 – ta1 – el , ea; it
您 – nin1 – dumneavoastră
们 – men – sufix pentru pluralul pronumelor
咱们 – zan2men – noi (inclusiv vorbitorul)
叫 – jiao4 – a chema, a se numi
是 – shi4 – a fi
人 – ren1 – persoană
家 – jia1 – familie, casă
一共 – yi1gong1 – împreună, cu totul
有 – you3 – a avea
个 – ge – cuvânt de măsură
爸爸 – ba4ba - tată
妈妈 – ma1ma - mamă
姐姐 – jie3jie – soră mai mare
妹妹 – mei4mei – soră mai mică
弟弟 – di4di – frate mai mic
哥哥 – ge1ge – frate mai mare
和 – he1 - și
的 – de – al, a, ai, ale
医生 – yi1sheng1 – doctor, medic
岁 – sui4 – an (vârstă)
小学 – xiao3xue2 – școală elementară
中学 – zhong1xue2 - gimnaziu
老师 – lao3shi1 - profesor
都 – dou1 - tot
学生 – xue2sheng - elev
大学 – da4xue2 - universitate
大学生 – da4xue2sheng - student
现在 – xian4zai4 - acum
留学生 – liu2xue2sheng – student străin
好 – hao3 - bun
你好 – ni3hao3 – bună ziua, salut
吗 – ma – sufix pentru interogare
不 – bu4 – nu
那 – na4 – acel
位 – wei1- loc, cuvânt de măsură
先生 – xian1sheng – domn
男 – nan2 - bărbat
朋友 – peng2you3 – prieten
做 – zuo2 – a face
什么 – shen1me – ce
工作 – gong1zuo2 – serviciu, meserie
几 – ji1 – cât
太太 – tai4tai - soție
女儿 – nv3r - fiică
儿子 – er2zi – fiu
爱人 – ai4ren2 – soț, soție
也 – ye3 – de asemenea
公司职员 – gong1si1zhi3yuan1 – secretară; office worker
多 – duo1 – toți, cât
大 – da4 – mare
家庭 – jia1ting2 – familie, casă, gospodărie
护士 – hu2shi1 - asistentă
Substantive proprii
杰克 – Jie2ke4 - Jack
中国 – Zhong1guo2 – China
中国人 – Zhong1guo2ren2 - chinez
英国 – Ying1guo2 – Anglia
英国人 – Ying1guo2ren2 - englez
王方 – Wang Fang
美国 – Mei3guo2 - America
华东师笵大学 – Hua2dong1shi1fan2da4xue3 – Universitatea normală Hua Dong
玛丽 – Ma2li4 – Mary
上海 – Shang4hai3 - Shanghai
Numerale
一 – yi1 – unu
二 – er2 - doi
三 – san1 – trei
四 – si1 - patru
五 – wu3 – cinci
六 – liu2 – șase
七 – qi1 - șapte
八 – ba1 - opt
九 – jiu3 - nouă
十 – shi2 – zece
二十 – er2shi2 - douăzeci
三十 – san1shi2 - treizeci
三十四 – er2shi2si1 – treizeci și patru
....
百 – bai3 – o sută
二百 – er2bai3 – două sute
三百七十九 – san1bai3qi1shi2jiu3 – trei sute șaptezeci și nouă
千 – qian1 – o mie
万 – wan1 – zece mii
百万 – bai3wan1 – un milion
十百万 – shi2bai3wan1 – zece milioane
亿 – yi4 – o sută de milioane
十亿 – shi2yi4 – un miliard
Publicat de Stefan114 la 22:34
Paul Atreides
4th October 2010, 20:09
Top 10 dictatori după numărul de victime
10. Idi Amin Dada (1971-1979, Uganda)
•nr. victime: 300.000;
•cum: crime pe criterii politice și etnice sau pur și simplu fără motiv.
9. Kim Il-Sung (1972-1994, Coreea de Nord)
•nr. victime: 1.600.000;
•cum: crime și condamnări la muncă în gulaguri pe criterii politice; la începutul anilor '90 - foamete;
•deși e mort de mai bine de 16 ani, încă deține titlul de "președinte etern", Kim Jong-Il, fiul lui fiind doar șeful partidului, nu și președinte.
8. Pol-Pot (1976-1979, Cambogia)
•nr. victime: 1.500.000;
•cum: a vrut să creeze o economie bazată în întregime pe agricultură; a evacuat orașele și locuitorii acestora au fost forțați să muncească pe câmpurile de orez; mare parte din ei au murit de foame sau de extenuare, în total aproximativ 20% din populația tării.
7. Juvénal Habyarimana (1973-1994, Rwanda)
•nr. victime: 1.100.000
•cum: genocid; în 1994 membrii grupului etnic Hutu au început să îi omoare la întâmplare pe Tutsi pe motiv că pe vremea belgienilor erau mâna dreaptă a a coloniștilor; peste 15% din populația țării și-a pierdut viața.
6. Saddam Hussein (1979-2003, Iraq)
•nr. victime: 1.800.000;
•cum: crime politice; masacre ale kurzilor din nordul țării și ale șiiților; două războaie inutile: cu Iran (1980-1988) și Kuwait (1990-1991).
5. Ismail Enver Pașa (1915-1918, Imperiul Otoman)
•nr. victime: 2.500.000;
•cum: în ultimii ani ai Imperiului Otoman a început o campanie de asimilare și eliminare a tuturor popoarelor din imperiu de către turci; 1.200.000 armeni (aproape 50% din întregul popor), 800.000 greci (10% din întregul popor) și 500.000 de asirieni, arabi și kurzi.
4. Leopold al II-lea (1865-1909, Belgia)
•nr. victime: 2.000.000 - 15.000.000;
•cum: în anii 1880 o bucată din centrul Africii, de 14 ori mai mare ca Belgia a devenit colonie și cu acordul a 14 țări, printre care și SUA, pe tot parcursul domniei sale a condus-o prin intermediul unor miliții personale care aveau drept de viață și de moarte asupra tuturor locuitorilor din interiorul granițelor.
3. Adolf Hitler (1933-1945, Germania)
•nr. victime: 18.000.000;
•cum: uciderea sistematică în lagărele de concentrare și exterminare a evreilor (6.000.000), țiganilor (1.500.000), comuniștilor, homosexualilor, polonezilor și martorilor lui Iehova; în timpul celui de-Al II-lea Război Mondial aproape 10.000.000 de soldați au murit sub comanda sa.
2. Iosif Vissarionovici Stalin (1922-1953, URSS)
•nr. vicitme: 24.000.000;
•cum: crime politice; purificări etnice; relocări de populație (45% din cei relocați au murit pe drum); foametea din Ucraina (1932-1933 - 4.000.000); înaintea războiului cu Germania aproape toți comandanții armatei sovietice fuseseră fie executați, fie trimiși în gulaguri, ceea ce a dus la dezorganizarea armatei și implicit la moartea a milioane de soldați în timpul invaziei germane.
1. Mao Zedong (1954-1976, China)
•nr. victime: 70.000.000;
•cum: cele două programe sociale ale sale, Marele Salt Înainte și Revoluția Culturală au fost unele dintre cele mai proaste idei din istoria lumii; nu au reușit decât să distrugă economia și sistemul agricol al țării; foametea și crimele cu motivație politică comise de regimul comunist au dat naștere uneia dintre cele mai dezastroase guvernări din istorie;
•cu toate acestea, și astăzi, mulți chinezi sunt de părere că cele mai multe lucuri pe care le-a făcut Mao au fost bune.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:10
Top 10 dictatori excentrici
10. Jean Bédel Bokassa (1966-1979, Africa Centrală)
•se încoronează împărat;
•cheltuiește 1/3 din PIB pentru ceremonia de încoronare...
•... la care niciun lider străin nu a fost invitat.
9. Ferdinand și Imelda Marcos (1965-1986, Filipine)
•în 1986, când sunt dați jos, fug în Hawaii cu 24 de lingou ri de aur;
•pe parcursul domniei lor au strâns peste 35.000.000 $;
•Imelda avea peste 3.000 de perechi de pantofi.
8. François "Papa Doc" Duvalier (1957-1971, Haiti)
•readuce la viață magia voodoo în Haiti;
•în 1963 crede că unul dintre oponenții lui politici s-a transformat într-un câine negru;
•ordonă ca toți câinii negri din țară să fie omorâți.
7. Idi Amin Dada (Uganda)
•în 1977 își acordă titlul de "Excelența Sa, Președinte pe Viață, Marele Mareșal al-Hadji, Doctor Idi Amin Dada, VC (Victoria Cross), DSO (Distinguished Service Order), MC (Military Cross), Cuceritorul Imperiului Britanic în Africa în general și în Uganda în particular.
6. Gnassingbé Eyadéma (1967-2005, Togo)
•alcătuiește un grup de 1000 de femei care sunt plătite să îi
compună și să îi cânte ode și imnuri;
•ordonă publicarea unei reviste cu benzi desenate în care el să fie înfățișat ca un super-erou.
5. Ne Win (1974-1981, Myanmar)
•aranjează schimbarea numele țării din "Burma" în "Myanmar" în țările vorbitoare de engleză;
•schimbă valorile bancnotelor în 15, 35, 45, 75 și 90 pentru că acestea erau numerele lui norocoase;
•doi ani mai târziu se răzgândește.
4. Kim Jong-il (1994-prezent, Coreea de Nord)
•cheltuiește pe cognac și whisky peste 700.000 $/an;
•are o colecție personală de peste 20.000 de filme străine...
•... în condițiile în care filmele străine sunt interzise.
3. Enver Hoxha (1941-1985, Albania)
•construiește peste 750.000 de bunkere pe tot teritoriul țării, pentru a se putea apăra de o invazie străină, în condițiile în care populația țării de la vremea aceea era de doar 3.000.000
2. Mobutu Sese Seko Nkuku Ngbendu wa Za Banga (1965-1997, Zair)
•schimbă numele țării din "Congo" în "Zair");
•interzice ca oricine altcineva în afară de le să mai fie menționat la televizor;
•folosea un avion Concorde pentru "a merge la cumpărături".
1. Saparmyrat Ataęewiç Nyęazow (1990-2006, Turkmenistan)
•redenumește lunile anului după membrii familiei sale;
•interzice dinții de aur;
•își construiește o statuie de aur în centrul capitalei Așhabad;
•interzice fredonatul melodiilor la concerte;
•construiește un palat de gheață la marginea capitalei, deși Turkmenistan este o țară deșeritcă.
Publicat de Stefan114 la 23:14
Paul Atreides
4th October 2010, 20:12
România vs. Grecia
România nu va fi afectată de criză. (mijlocul lui 2008).
România va resimți criza economică, dar nu la fel de intens ca și alte state europene. (începutul lui 2009).
România va avea parte de o scădere ușoară a economiei, de circă 1-2%. (mijlocul lui 2009)
Economia României a scăzut cu 8%. (sfârșitul lui 2009)
România va avea o creștere economică de circa 1%. (martie 2010).
Ups, nu! Nu va avea. În condițiile în care se pare că guvernul nu are bani să plătească salariile și pensiile nu prea are cum să se aștepte să crească economia, nu? Și cum se întâmplă și la case mai mari lucruri asemănătoare, problemele astea sigur nu ne-or ocoli pe noi. Grecii sunt în UE de mai mult de 25 de ani și situația nu e deloc bună. Dacă grecii au șanse bune să iasă din încurcătura asta, de români nu se poate spune același lucru. Există mai multe motive pentru care cred asta.
Grecii or fi ei balcanici, dar românii sunt mai răi
Ghidul Xenofobului - Grecii. În mare e o descriere a românilor. Autoarea cărții e grecoaică și bănuiesc că știe ce vorbește. Există însă o diferență. Ca și românii, și grecilor le place să lase totul pe ultimul moment. Doar că ei în ultimul moment reușesc să facă totul și de foarte multe ori iese bine. Exemple: Olimpiada din 2004, metroul din Atena. Românii lasă totul pe ultimul moment și când vine acest ultim moment amână termenul. Exemple: Autostrada Transilvania, Pasajele Băneasa și Basarab și multe alte proiecte propuse pentru finanțare europeană care stau aruncate prin sertare în cine-știe-ce minister.
Primul-ministru al Greciei nu e Boc
În vremuri de criză e bine ca primii oameni din stat să aibă habar de cum funcționează economia. În condițiile actuale orice persoană care se încadrează în profilul meu (student de nivel mediu de la ASE din anul II) ar fi condus țara mai bine.
Economia noastră deja e într-un stadiu incomparabil mai prost
Grecii trăiesc din turism; la propriu: 70% din PIB. Nu s-o mai duce lumea în vacanță așa de des pe timp de criză, dar tot rămâne o sursă bună de bani. Noi nici nu știu din ce trăim: în afară de Dacii - care sunt de fapt pe jumate franțuzești, dar să lăsăm asta la o parte - nu producem mai nimic. Turismul și agricultura au potențial mare amândouă, dar numai atât. În rest sun la pământ. Grecii au avut 10.000.000 de turiști, noi am ajuns la performanța de a scădea la sub 1.000.000.
Românii sunt obișnuiți să-și ia țeapă
Asta e, suntem ușor de tras pe sfoară. Suntem ușor de păcălit. Nu suntem în stare să protestăm și să ne împotrivim când ni se întâmplă lucruri rele. De asta am avut parte de cel mai dur regim comunist din Europa, de asta trecem acum prin ce trecem.
Chiar mă bucur că am vizitat Atena anul trecut. Chiar când am ajuns și am ieșit din metrou era în capătul unuia dintre bulevardele mari ale orașului un grup de protestatari. Nu știu care le era oful că protestau pe limba lor. Au traversat bulevardul, au trecut prin fața hotelului unde stăteam, s-au oprit în fața parlamentului, au făcut gălăgie și acolo puțn, după care au plecat. Anul trecut ăsta a fost un incident izolat. Astăzi de întâmplă tot timpul, aproape în fiecare zi, lucru ce răpește din farmecul orașului. Și protestele grecești diferă ușor de cele din România.
Acum câteva săptămâni, guvernul grec a adoptat un plan anti-criză ce presupunea măsuri asemănătoare cu ale noastre: tăieri din pensii și salarii, concedieri etc. Reacția grecilor a fost următoarea:
Au încercat să intre cu forța în parlament, piața Syntagma, de vizavi arăta ca după război, ca și mare parte din centru și au murit trei oameni. Românii ce-au făcut? S-au adunat puțin în fața guvernului, au blocat traficul pe câteva bulevarde, au țipat puțin, dar nu prea tare și... s-au apucat să țopăie și să danseze "dansul pinguinului" (?!) De o bătaie cu jandarmii nici nu s-a pus problema. Noi ne batem cu jandarmii doar când pierd meciul Steaua sau Dinamo. La chestii d'astea de genul că se duce economia de râpă nu are rost să ne stresăm. Și asta nu-i tot: la greci aceleași măsuri nu au același efect, că la ei salariile sunt de trei-patru ori mai mari decât la români. În cazul ăsta, nu pot să spundecât că ne merităm soarta...
Publicat de Stefan114 la 23:33
Paul Atreides
4th October 2010, 20:13
Ăia de la BCR sunt disperați după clienți
~10.11.2008
Cam la trei-patru săptămâni de la începutul primului na de facultate fiecare student de la ASE trebuie să completeze un formular cu datele personale și să semneze un contract prin care se angajează să respecte regulamentul facultății. Care o fi ăla, nici până în ziua de azi nu știu, că nu am avut curiozitatea să-l citesc... La sfârșitul formularului trebuie să bifezi căsuțe cu DA și NU. Una dintre întrebări este dacă vrei card la BCR sau nu. Îndrumat de spiritul de turmă, evident am urmat restul oilor și am bifat "DA". Dar peste câteva zile m-am gândit să nu mai fiu oaie și să nu iau cardul ăla, mai ales că nu erau date detalii de niciun fel despre tipul contului, condiții, dobândă etc. Plus că peste câteva săptămâni oricum mi-am făcut card la ING, care aveau o ofertă mai bună pentru studenți. Cum să mă scap de cardul de la BCR? Simplu: nu-l ridic. Ni s-a spus că dacă nu-l ridicam în termen de trei luni, urmează să fie dezactivat.
~05.02.2009
În preajma acestei date primesc un telefon:
-Alo!
-Alo! Domnul [...] Ștefan?
-Da, la telefon.
-Bună ziua, mă numesc Cutărica și vă sun din partea BCR. Sunteți student la ASE, nu? Și ați completat formularul pentru card la banca noastră, nu?
-Da.
-Vroiam să vă informez că este gata și că puteți să-l ridicați de la sediul nostru din Lipscani.
-Ah, păi... Cred că am să renunț la el.
-Aha, am înțeles. Pot să vă întreb din ce motiv?
-Am făcut între timp un card la altă bancă, unde condițiile sunt mai bune și nu mai am nevoie de un al doilea cont.
-Am înțeles. Dar perioada de trei luni în care vă puteți ridica cardul și în care vă puteți activa contul expiră într-o săptămână. În cazul în care vă răzgândiți, puteți veni la sediul băncii noastre între orele 10:00-18:00. În cazul în care nu veți face asta, vom anula contractul, iar cardul și contul vă vor fi dezactivate.
-Ah, bun. Mulțumesc pentru anunț.
-Cu plăcere. O zi bună!
-Numai bine!
Până aici nimic anormal. Vroiau și ei să se asigure că sunt Termenul limită a venit și a trecut. Cardul BCR nu l-am ridicat, că nu aveam nevoie de el, am păstrat cardul ING și mi-am văzut de treabă.
~10.11.2009
Primesc alt telefon, posibil de la aceeași doamnă care m-a sunat cu mai mult de jumate de an înainte.
-Alo!
-Alo! Domnul [...] Ștefan?
-Da, la telefon.
-Bună ziua, mă numesc Cutărica și vă sun din partea BCR. Aveți un card student la noi.
Ce???? Era să am cândva în trecut, dar am renunțat la idee!
-Nu, nu am. Adică, mă gândeam la un moment dat să-mi fac, dar am renunțat la idee.
Cred că avea un discurs pregătit dinanite:
-Ah... Nu veniți să vă ridicați cardul?
Hmmm, am mai purtat conversația asta vreo juma' de an...
-Păi nu prea am cum să fac asta... A fost dezactivat, nu? Că cele trei luni în care puteam să-l ridic au trecut acum mult timp.
-Ah, nu. Cardul este încă aici. Dacă vreți puteți să veniți să-l ridicați.
-Ăăăă, păi nu vreau... După cum v-am mai spus când ați sunat ultima oară, nu am nevoie de el fiindcă am acum un card la altă bancă.
Acum mai bagă o replică din discursul pe care probabil că îl avea pe o foaie în fața ei. Nu cred că era tocmai replica corectă, dar încerca și ea...
-Ar fi bine să-l ridicați.
Începi să mă enervezi...
-Și de ce ar trebui să fac asta?
Stă puțin, probabil să caute răspunsul în foi:
-Păi dacă nu veniți acum or să înceapă să se adune taxe, comisioane și... e păcat.
Bă, tu ești proastă? De unde comisioane și taxe la un card și un cont care (se presupune că) nu există?! Neavând chef să încep o discuție fără sens:
-Aha... Da, mulțumesc pentru anunț.
-Puteți să veniți între...
-Da, da, da, știu programul!
-Ah, bine. La revedere!
-La revedere!
Asta da publicitate agresivă... Există anumite reguli de conținut care trebuie respectate de cei ce își promovează produsele, indiferent de ce fel. Dar o-i avea voie să-ți minți clienții sau posibilii clienți oare?
*Aceeași poveste s-a mai repetat și la alții
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:14
South park și Coranul
بسم الله الرحمن الرحيم
الله أكبر
B'ism-illah ar-rahman ar-rahim
Allahu ak'bar
În numele lui Allah, cel mai puternic și cel mai generos
Allah e mare
South Park Studios are o politică foarte interesantă cu privire la drepturile de autor și la difuzarea episoadelor pe internet. Pe scurt: sunt gratis! Așa ceva nu cred că mai face nimeni nicăieri mai devreme de doi-trei-cinci ani. NU în lumea în care cuvintele copyright și drepturi de autor chiar înseamnă ceva. Deci România este exclusă automat din categoria asta. În fine, nu e chiar nelimitată treaba asta. Orice episod e disponibil pe site-ul lor o săptămână începând cu a doua zi după difuzare. După asta e scos din nou timp de patru săptămâni, după care e dat din nou publicului.
Însă acum câteva zile am intrat pe site-ul lor cu gândul de a vedea episodul aferent săptămânii ăsteia, intitulat pur și simplu 201, continuare, logic al lui 200. Mare aniversare, mare: 14 ani de South Park. Dar în loc de episod am găsit următorul mesaj:
S-a zis cu freedom of speech... Yup, 9/11 changed everything. Să detaliez: South Park e un serial de animație în care producătorii fac mișto de oricine și de orice în cel mai crunt mod posibil. În episodul 200 toate celebritățile de care au făcut mișto vreodată cei din South Park se hotărăsc să-i dea în judecată. Pe lângă asta se hotărăsc să îl caute pe Profetul Mahomed pentru a afla care este secretul lui și de ce nimeni nu face mișto el niciodată. Aparent în religia musulmană reprezentările grafice ale tuturor personajelor din Coran sunt strict interzise. Și unii musulmani își manifestă nemulțumirea față de aceste reprezentări aruncându-i în aer, împușcându-i sau decapitându-i pe cei care le produc. Exemplu: Theo van Gogh - Olanda.
În partea I a episodului Profetul Mahomed apare fie acoperit de o dungă neagră, fie costumat într-un costum al unei mascote Nesquik (parcă; o mascotă mare de tot, oricum) și nu vorbește decât în șoaptă. Toate astea exact din motivele invocate mai devreme. Trebuie vizionat episodul pentru a înțelege totul. Aparent în varianta originală a părții a II-a Mahomed apare necenzurat. Și cei de la FOX și de la South Park Studios s-au hotărât să-l scoată din toate rețelele TV și de pe net până când nu cumva află cineva de la Al-Qaeda. Isteria asta a început în 2004, după publicarea unor caricaturi cu cel mai sfânt personaj al musulmanilor într-un ziar danez.
Jyllands Posten - 2004
Deși și-au cerut scuze public, musulmanii practicanți din toată lumea au sărit în sus ca arși când le-au văzut și au cerut capul pe tavă al editorului șef, lucru care din fericire nu s-a întâmplat. Totuși, chair nu-i înțeleg. Până acum nimeni nu s-a supărat (prea tare) pe cei de la South Park: nici catolicii, nici evreii, nici martorii lui Iehova, nici scientologii, nici budiștii, nici hindușii și nici David Blaine, deși toți au fost ridiculizați în repetate rânduri.
Acum, cu riscul de a fi linșat de musulmanii cărora le lipsește o doagă o să pun pe blog și o poză cu Profetul Mahomed, cum a fost prezentat într-un episod din South Park din 2001.
South Park 503 - Super Best Friends
(episod care a fost de asemenea scos de pe site)
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:15
Katyń 1940-2010. Istoria se repetă
Katyń, RSS Belarus, URSS - 1940
Al II-lea Război Mondial începuse cu aproape o jumătate de an înainte prin invadarea Poloniei de către Germania Nazistă și URSS. Pentru a se asigura că polonezii, mai precis Armata Poloneză, nu va riposta în vreun fel după ocupație, sovieticii au hotărât să scape de ofițerii din armata poloneză, jandarmi, proprietarii de fabrici și moșii alți polonezi care dețineau funcții de conducere. Și cum pe vremea aceea toți absolvenții de studii universitare apți pentru serviciul militar deveneau ofițeri în rezervă, a fost eliminată o mare parte a intelectualilor din Polonia. 20.000 de oameni au fost executați prin împușcare în pădurea de lângă Katyń.
Katyń, Provincia Smolensk, Rusia - 2010
S-au împlinit 70 de ani de la masacrul de la Katyń. Istoria se repetă. Avionul în care se afla Lech Kaczyński, președintele Poloniei se prăbușește la nici 20 km de locul unde urma să se țină ceremonia de comemorare a masacrului. Niciunul dintre pasageri nu a supraviețuit. În avion se mai aflau Maria Kaczyńska - prima doamnă, guvernatorul Băncii Naționale a Poloniei, câțiva miniștri, aproape douăzeci de parlamentari, capii armatei, capii Bisericii Catolice din Polonia și descendenți ai victimelor masacrului comemorat. În total 96 de persoane. Dumnezeu să-i odihnească! Wieczny odpoczynek racz im daæ Panie!
Publicat de Stefan114 la 22:29
Paul Atreides
4th October 2010, 20:16
Da konstitushon of dee united statez of amerika
În Statele Unite, la toate chioșcurile, în toate librăriile și în toate aeroporturile se găsește o cărticică mică de 3x6 inch și cu 96 de ăagini intitulată The U.S. Constitution and Fascinating Facts About It. Și cum zborul până în România durează vreo zece ore, am cumpărat-o și eu că la 3,18$ (cu tot cu taxe) nu aveam ce pierde. Primul lucru notabil ar fi că trebuie schimbat titlul în Fascinating Facts About the Constitution and The Constitution. Chestiile alea fascinante ocupă mai bine de trei sferturi din carte. Constituția, săraca, n-are decât 14 pagini. 24 dacă punem la socoteală și amendamentele.
Ăsta e cel mai bun lucru la constituția americanilor: e scurtă și cuprinzătoare. Varianta originală avea doar 4 pagini A4, din care una cu semnături. În prefață e descrisă ca fiind "unul dintre cele mai remarcabile documente de natură juridică de vreodată" și "cel mai important document juridic din lume". Prefața ne mai spune și că e cel mai vechi document de acest tip care a rămas neschimbat de la crearea sa până în zilele noastre (amendamentele nu sunt considerate parte a constituției, ci sunt luate separat). Și că e cea mai scurtă deja am zis.
Aș mai adăuga că e și cel mai AGRAMAT document de acest fel din lume. Dacă e să ne luăm după hârtia care a dus la crearea celei mai puternice națiuni din lume, Părinții Fondatori erau niște analfabeți. Hai s-o luăm cu începutul.
*Engleza de la 1787 era în mare cam aceeași cu cea din ziua de azi și respecta aceleași reguli.
We, the People of the United States, in Order to form a more perfect Union, establish Justice, insure domestic Tranquility, provide for the common defence, promote the general Welfare, and secure the Blessings of Liberty to ourselves and our Posterity, do ordain and establish this Constitution for the United States of America.
•O grămadă de cuvinte sunt scrise cu literă mare fără vreun motiv aparent. Asta se întâmplă în toate cele zece pagni. E vorba doar de substantive. Asta nu e o greșeală;
•O uniune perfectă e deja în cel mai bun stadiu posibil, n-ai cum s-o faci MAI PERFECTĂ;
•OF the United States of America. Ați făcut o constiuție A Statelor unite, nu PENTRU Statele Unite.
Representatives and direct Taxes shall be apportioned among the several States which may be included within this Union, according to their respective Numbers, which shall be determined by adding to the whole Number of free Persons, including those bound to Service for a Term of Years, and excluding Indians not taxed, three fifths of all other Persons. [...] The Number of Representatives shall not exceed one for every thirty Thousand, but each State shall have at Least one Representative; and until such enumeration shall be made, the State of New Hampshire shall be entitled to chuse three, Massachusetts eight, Rhode-Island and Providence Plantations one [...]
•About 50 States are included IN this Union nowadays, not within it;
•At Least în cazul de față nu e substantiv, deci nu-i nevoie de majusculă;
•The State of New Hampshire shall be entitled to CHOOSE, not chuse its representatives.
The Vice President of the United States shall be President of the Senate, but shall have no Vote, unless they be equally divided.
•Vicepreședintele, nu "vice președintele" e șeful senatului;
•And unless you be in Scotland ye should be sayin' that unless they ARE equally divided the president of the senate shall have no vote.
When vacancies happen in the Representation from any State, the Executive Authority thereof shall issue Writs of Election to fill such Vacancies.
•I'm pretty sure that the authority thereof should issue RIGHTS of election.
No State shall enter into any Treaty, Alliance or Confederation; grant Letters of Marque and Reprisal; coin Money; emit Bills of Credit; make any Thing but Gold and Silver Coin a Tender in Payment of Debts; pass any Bill of Attender, ex post facto Law, or Law impairing the Obligation of Contracts, or grant any Title of Nobility.
•Letters of MARK, not marque;
•No state shall make ANYTHING but gold and silver coins;
•And no state shall EXPOST facto law.
Și pentru final: Done in Convention by the Unanimous Consent of the States present the Seventeenth Day of September in the Year of our Lord one thousand seven hundred and Eighty seven and of the Independence of the United States of America the Twelfth.
•Nu știu sigur dacă am înțeles ultima parte, dar mai bine scriau 12th decât să iasă chestia de mai sus.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:17
Băsescu vs. Chávez; România vs. Venezuela
Situate în două colțuri complet diferite ale globului, ai zice că cele două țări nu au prea multe lucruri în comun. Dar dacă ne uităm mai atent descoperim unele asemănări. Hai să ne uităm la conducători: ambele țări republici, ce au în frunte câte un președinte. Din următoarea comparație ar trebui să reiasă de ce lui Băsescu nu-i stă chiar atât de bine în fruntea statului.
Traian Băsescu vs. Hugo Chávez
Lui Băsescu îi știe toată lumea povestea, o mare parte din țară îl place, o parte la fel de mare nu-l place. Motivele se găsesc în toate jurnalele de știri, în ziare și pe multe bloguri, inclusiv pe cel violet. Nu cred că mai e nevoie să le enumăr. Nu de alta, dar ar ocupa prea mult spațiu.
Să ne îndreptăm acum privirile către Venezuela. Președinte în acea țară latino-americană e Hugo Chávez de prin 1999. Prima încercare de a ajunge la putere a avut-o în 1992 printr-o lovitură de stat. Hotărât băiatul. Nu i-a ieșit și a și stat doi ani la pușcărie. În 1994 e grațiat și renunță la cariera militară ca să intre în politică. În 1998 câștigă alegerile prezidențiale pentru prima oară cu un scor de 55%. În 2000 schimbă constituția. Nu știu detaliile, dar pentru a rezuma mișcarea, asta i-a acordat puteri mai mari în stat și a schimbat numele țării în Republica Bolivariană Venezuela. Și s-au organizat din nou alegeri prezidențiale, pe care le-a câștigat cu 59%. Nu-i rău, din ce-n ce mai bine. În 2002 americanii încearcă să-l dea jos, dar rezistă încercării de lovitură de stat.
Dar de ce vroiau americanii să-l dea jos? Păi Chávez s-a autodeclarat ca fiind un admirator al lui Fidel Castro și printre altele, noua constituție îi dădea puterea de a naționaliza tot ce vroia el și, cum să spun, parlamentul țării era, și încă este, la degetul lui mic. Ar fi de menționat că Venezuela dispune și de importante resurse de petrol. Pe scurt, face tot ce vor mușchii lui în țara aia. Din punctul ăsta de vedere e cu mult înaintea lui Băsescu. Altă asemănare cu el a fost că a rezistat unui referendum la care se propus schimbarea lui. Asta era în 2004. O deosebire față de președintele României e că Chávez controlează toată presa. la capitolul ăsta Băsescu mai are de lucru cu "mogulii". Oricum, ideea e că în Venezuela referendumul e de bază.
Chávez: He decidido que a partir de hoy el parlamento va besarme en el culo.
El Parlamento: No, no, espera un minuto! Pero no quieremos besar el presidente en el culo!
Chávez : Entonces el pueblo va a decider! El pueblo tiene el pober!
* Chávez: M-am hotărât că de azi înainte parlamentul o să mă pupe-n cur.
Parlamentul: Nu, nu, stai așa! Noi nu vrem să-l pupăm în cur pe președinte!
Chávez : Atunci poporul să decidă! Poporul are puterea!
Vede cineva o asemănare cu președintele României aici? O scăpare la noua constituție din 2002 a fost limita două mandate de câte cinci ani, aparent mult prea mică pentru nevoile sale. Așa că în 2009 a organizat un referendum pentru eliminarea limitei numărului de mandate, pe care l-a și câștigat și în urma căruia practic s-a ales președinte pe viață. Fiind ales președinte cinci ani mai târziu decât Chávez, Băsescu n-a ajuns la etapa asta. Dar nu e timpul pierdut. Să sperăm acum că românii nu sunt la fel de proști ca venezuelanii și că faptul că suntem în UE valorează ceva.
O ultimă asemănare cred că e stilul în care își ține discursurile și modul în care vorbește în fața presei. Mulți ar numi stilul acesta demagogic, populist și în multe alte feluri. Se laudă că va readuce puterea în mâinile poporului, dar în realitate o concentrează tot mai mult în mâinile lui. Nu știu dacă următoarele sunt exemple bune pentru ce am spus, dar seamănă cu unele episoade memorabile ale lui Băsescu.
Sper că e elocventă comparația. De asta nu ar trebui să aibă Băsescu și al treilea mandat, că al doilea, asta e, deja îl are și nu avem ce face... O altă comparație asemănătoare ar mai putea fi făcută și cu Evo Morales din Bolivia.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:17
După 20 de ani
Acum 20 de ani, imediat după revoluție, Silviu Brucan spunea că românii vor avea nevoie de 20 de ani ca să se obișnuiască cu democrația și să învețe cum funcționează. Printre altele, a folosit și sintagme ca stupid people pentru a ne caracteriza ca popor. La acea vreme mai toată lumea s-a scandalizat de această previziune și a zis că n-are cum, că cel care a făcut-o e nebun ș.a. Dar în scurt timp lumea și-a dat seama că nu era nimic deplasat în ceea ce fusese spus.
Mai e doar vreo săptămână până expiră cei 20 de ani. Și cred că pot să spun fără nicio grijă că dl. Brucan a fost cam optimist și n-a nimerit-o. Românii încă sunt la fel de stupid people ca acum două decenii și probabil că vor mai avea nevoie de încă două pentru a se obișnui cu democrația. De ce spun asta? Păi în ultimul timp m-am uitat pe canalele de știri românești mai mult decât de obicei.
Acum cu democrația ne-om fi obișnuit. Parțial, cel puțin. Avem un parlamenu și un sistem politic care până acum câteva luni, cum-necum "funcționa". Și situația generală a României din 2009 e mult diferită față de cea din 1989. Dar stupid people tot suntem. Și asta vezi imediat ce deschizi televizorul. Acum două luni primul-ministru Emil Boc a fost dat jos de parlament și de atunci România nu are guvern. În consecință, timp de două luni nu s-au prea dat legi și nu s-a mișcat mai nimic prin țară. Au fost și alegeri prezidențiale, în urma cărora președinte până la urmă a rămas tot Băsescu. Furând, pe bune, nu contează cum... Dar prim-ministru tot nu e și problema trebuie totuși rezolvată cât mai repede.
Și pe cine desemnează azi președintele reales? Pe același Boc care a fost dat jos de parlament acum două luni. Dacă asta nu ne califică pentru statutul de stupid people, atunci nu știu ce ar putea s-o facă... Și ce e cel mai amuzant (sau trist, depinde cum privești lucrurile) e că există șanse mari ca într-adevăr să fie acceptată propunerea. Cred că niciun parlament cu respect de sine din lume nu l-ar propune pentru postul de premier pe același om pe care l-au dat jos cu două luni mai devreme.
Așa că aș dezvolta sintagma precizată mai devreme și aș transforma-o în fuckin' stupid people. Ca să scurtăm povestea, am ajuns de unde am plecat și în ultimele două luni am stat fără guvern și fără să facem nimic cu țara... degeaba. Am ajuns exact în același loc de unde am plecat. Și dacă ne luăm după legile fizicii scenariul ar trebui să se repete înc-p dată, și-nc-o dată, și-nc-o dată... Până la nesfârșit.
Așa că țara cu economia cu tot o să-și mențină traiectoria descendentă și o să facă poc cum a făcut Boc acum câțiva ani, când nu era decât primar:
Dar între timp au apărut și bancuri cu el:
Meseriașii de la Palatul Victoria s-au apucat de tăiat picioarele la mese, de scurtat tribuna, de tăiat picioarele la scaune. Trebuie toate miniaturizate și ajustate pe dimensiunile noului premier Emil Boc! De asemenea, au dat comanda la Mini One pentru o mașină blindată.
Doamna Popescu de la Teatrul de păpuși sună la sediul PD-L și cere să discute cu Emil Boc.
- Da, la telefon!
- Voiam să vă informez că avem posturi libere.
- Despre ce este vorba?
- Vedeți dvs., am rămas fără marionete.
- Păi și cum vă pot ajuta eu?
- Nu sunteți domnul Emil Boc?
În contextul proiectatei reforme a învățământului,Emil Boc vizitează o școală; asistă la ore, își dă cu părerea, promite etc. La sfârșitul vizitei, în fața clasei-model, directoarea, îmbujorată și mândră de onoarea făcuta, îi mulțumește (desigur, din inimă) și îi intreabă pe copii:
- Ei, ce-i spunem noi acum domnului premier?
Liniște apăsătoare, noi și repetate îndemnuri, până când, în sfârșit, se ridică Bula din fundul clasei și-i zice lui Emil Boc:
- Cu zece lei vă cumpăr și pe dumneavoastră, și pe toți miniștrii din guvern!
Scandal de nedescris! Plecarea val-vartej a înaltului demnitar cu întreaga suită, lacrimi, leșinuri didactice… Pentru aspra pedepsire a vinovatului de către părinți, directoarea îl înșfacă de mână pe Bula, merge cu el acasă și-i aduce la cunoștință lui taică-sau, sinistra întâmplare. La care acesta face o adevarată criză de nervi și, roșu de mânie (eventual proletară…), exclamă:
- Bine, măi nepricopsitule, pentru asta ți-am dat eu ție zece lei?! Să-i dai pe prostii?!
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:18
Ups! Alarmă falsă. Tot Băsescu. Sau nu?
Spun pentru a mia oară că țara în care trăim e absolut fascinantă. La nici o zi după alegeri, avem o nouă premieră: România e prima țară din lume cu doi președinți. Sigur, acum cineva ar putea să vină să spună în Bosnia există trei președinți: unul bosniac, unul sârb și unul croat. Dar acolo ăștia trei au deasupra lor un "guvernator general" sau ceva cu un nume asemănător.
Duminică seară îl aveam președinte pe Geoană cu 52%, luni îl avem cică pe Băsescu cu 50,33%. Deci facem cu rândul, da? Duminică - Geoană, luni - Băsecu, marți - Vadim, miercuri - Marko Bela......... Asta în condițiile în care trei sondaje din patru îl dădeau câștigător pe Geoană și al patrulea pe Băsescu la o diferență minusculă. Și plus că presupusul câștigător și-a anunțat "victoria" cu cinci minute mai devreme decât trebuia.
Aoleu, care a făcut chestia asta? 51,33+49,66 = 100,99, nu?
Nu m-ar fi mirat să proclame cu mândrie că astea sunt rezultatele...
În condițiile astea cred că putem spune că e ceva în neregulă. Și se pare că e foarte probabil să fie. Adică autocare de excursioniști care vizitează toate secțiile de vot pe o rază de câteva zeci de kilometri, cadouri electorale (incredibil pe ce sunt dispuși oamenii să-și dea votul) și, aparent, chiar și oameni care s-au întors din morți ca să voteze... Cică erau și câțiva indivizi din al căror CNP reieșea că s-au născut în secolele al XIX-lea și al XVIII-lea. Wow, ce capabili!
În fine, în caz că a ieșit Băsescu criza politică actuală o să continue, n-o să avem un guvern funcțional, probabil că o să ajungem la performanța de a le lua locul bulgarilor la capătul UE ș.a.m.d. Și așa se poate și întâmpla. Că doar trăim în România... Or să se mai certe un pic pe alegeri și e foarte posibil ca după câteva săptămâni cel mult să se uite totul, viața o să meargă înainte și Dumnezeu cu mila. Nu contează ce se votează, contează cine numără voturile și cine cară sacii cu voturi.
Dar falsificarea alegerilor se pare că e la modă peste tot pe planetă: Afganistan, Iran, Republica Moldova (2009), Belarus (2006), Georgia (2005) sau Ucraina (2004). De obicei e vorba de țări cu regimuri autoritare sau de țări bananiere, statut spre care ne îndreptăm încet, dar sigur. Sau cu pași repezi, depinde pe cine întrebi. Dar nu întotdeauna. Pe listă putem adăuga și SUA. Da, SUA vine de la Statele Unite ale Americii. În 2000, președinte trebuia să iasă Al Gore. Nu știu exact cum funcționează sistemul electoral în America, dar din câte am înțeles președintele e ales de fapt de niște ELECTORI. Oamenii din fiecare stat votează de fapt electorii, nu președintele. La sfârșitul alegerilor electorii sunt cei care desemnează președintele. Oricum, în 2000 statul care a decis rezultatul a fost Florida. Și cine era guvernatorul statului Florida în 2000? Jeb Bush, nimeni altul decât fratele lui George Bush! Și cine se ocupa de centrul electoral din Florida? Verișoara lui George Bush! Și uite așa, până cu câteva ore înainte să se termine alegerile noul președinte era în toate sondajele era Al Gore. Și ca prin minune a ieșit președinte George W. Bush. Și așa a rămas încă opt ani...
Asta s-a întâmplat într-o țară care se presupune că are una dintre cele mai solide democrații de pe planetă. Deci la ce să te aștepți de la România???
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:19
Avem președinte nou
Geoană 52%, Băsescu 48%. Acesta este, foarte probabil, rezultatul final al alegerilor.
Exit-poll-urile îl dau toate pe Geoană învingător, lucru previzibil încă de când a început turul II. După prestația guvernării din ultimul an - criză economică prelungită, criză politică, lipsa unui guvern funcțional, certuri politice la tot pasul - era și cazul. Unde mai pui și că a furat cât... Aș vrea să zic cât alții în 20, dar o să mă rezum la a zice mai mult și mai pe față decât alții. La ora 20:55: la sediul PSD - bucurie, petrecere, fețe fericite, la sediul PD-L (sau cum s-o scrie) - atmosferă de înmormântare și din partea învinsului, disperare cred. Țara în care trăim nu încetează niciodată să ne uimească. Tot la aceeași oră am avut o premieră în Europa sau poate chiar în lume. Candidatul învins și-a proclamat victoria și în același timp a contrazis sondajele înainte ca acestea să fie publicate.
Adică așa reacție, așa campanie. Cu tot turismul electoral, cu toate cadourile electorale în ziua alegerilor, aparent tot n-a ținut... Bani aruncați degeaba pe timp de criză. Cel mai trist lucru e forma pe care au luat-o aceste locuri. Cadouri electorale: găleți cu 2 kg de orez, câteva pâini, un chil de zahăr sau alte mărunțișuri; gălețile sau pungile, deși cenzurate prin încețoșarea ecranului, că nu e voie să le arăți în ziua alegerilor, se vedea că sunt portocalii. M-aș fi așteptat la ceva mai consistent... Și în cazul turismului electoral voturile s-au vândut pe sume de 50 lei. Dar aici poate ar trebui să ne bucurăm că poate nu la români e cel mai rău. Anul trecut am citit într-un ziar că la bulgari voturile se vindeau cu 25 leva (35 lei). Deci alții sunt și mai disperați decât noi.
Momentan, din ce aud pe la TV, PD-L-ul se agață de speranța că voturile din afară ar putea să schimbe lucrurile. Nu cred că e cazul. Secțiile din Israel și țările arabe s-au închis în același timp cu noi și la este de zona Orientului Mijlociu numărul românilor e neglijabil. În Italia, Spania și în vestul Europei tocmai s-au închis acum cinci minute sau urmează să se închidă peste 55 de minute. Și în America și Canada trăiesc cam 200.000 - 300.000 de cetățeni români, din care doar vreo jumătate și au pașaport românesc și drept de vot în România și din care probabil că mare pe parte nu-i interesează alegerile și politica românească. Și oricum diferența e mai mare de atât. Și este foarte puțin probabil ca toți să voteze cu Băsescu.
Deci, ce urmează? Teoretic, în câteva zile ar trebui să avem un guvern nou. Adică oameni ca Adriean Videanu, Elena Udrea sau Emil BOK (vezi dicționarul turc-român) n-or să mai stea călare pe câte două ministere. Ce o să aibă special următorul guvern, față de ultimul? În afară de faptul că ar trebui să fie funcțional, ăștia se laudă că o să fie bun de tot și că o să rezolve toate probleme ș.a.m.d. Aici nimic nou, de 20 de ani se aud cam aceleași lucruri, fără să fie neapărat adevărate. Noul prim-ministru ar urma să fie Klaus Johannis. Ce are special față de ceilalți premieri români? Păi, în primul rând nu e român, e german. Și despre nemți se zice că sunt oameni serioși și muncitori și alte d'stea. Să sperăm că asta e valabil și pentru germanii din România, ăia câți au mai rămas. Deși unii spun că de tot ce atinge România sau de orice lucru de care se ating românii se alege praful... Și situația asta e reflectată de următorul banc. Nu e cu un neamț, ci cu un ungur, dar ideea e bună:
Jurnal de prefect ungur peste olteni:
ZIUA 1: Cred che azi fost zi liber. Nu venit niciuna angajat. Plimbat lung și lat prin meu birou. Deschis fișet de acte dar fost plin de un beutur tulbur.
ZIUA 2: Astăzi nu fost zi liber! Verificat in calendar: azi fost miercur. Poate nu lucrează miercur la ei? Nici azi nu venit. Vrut dau telefon dar nu găsit agendă. Toate sertarele plin cu acel beutur tulbur.
ZIUA 10: Azi fost un secretare care zis ceva ce nu ințeles la mine. Ioi, ioi gustat un pohar din acel beutur pe care găsit la seif! Puțin acrișor.
ZIUA 20: Aice nimeni nu vorbesc magyar. Toți nervos că nu pricepe la ei! Oare e politic corect să inveț eu românesc? Hmmm, beutur acel tulbur nu e deloc rea!
ZIUA 30: Descoperit din întâmplare un caset cu muzică folclor românește și pus la casetofon să învăț să vorbește puțin.
ZIUA 45: Azi am putut să cânt la un director de la apă-canal-investiții europene "Dunăre dacă n-aveam/Jiul Dunăre-l făceam. Simpatică băiat! Am băut cu el puțin din acel băutură excepțional.
ZIUA 100: La ce dracu' să muncești bă-n fiecare zi? M-am lovit și am drojdit niște zaibăr cu Nea Stelică, subprefectu'.
ZIUA 200: Frățioare, treaba merge ca unsă! Fură toți ca-n codru-n prefectură! Puserăm un CD cu Ciobanca și ne făcurăm muci! L-am trimis pe Nea Stelică la Segarcea după două butoaie de țuică să nu rămânem aicea pe uscat.
ZIUA 300: Nenică, ăștia de la UDMR chiar mă enervează. Mă tot sună de la partid să mă-ntrebe cum stăm cu nu-știu -ce investiții. O să-l întreb pe Stelică după ce se-ntoarce cu cisterna de la Panciu.
ZIUA 350: Mimișor, secretara, zice că mă tot caută unii de la UDMR. Am pus-o să zică că-s într-o ședință. Bătu Craiova pe Steaua acasă și ne făcurăm pulbere. Bă, ce-au ungurii ăștia cu mine?
Să sperăm că UDMR nu se va transforma în FDGR (Forumul Democrat al Germanilor din România) și că jurnalul lui Johannis nu o să arate așa. Deși n-ar fi de mirare. Dar, până la proba contrarie, neamțu-i neamț.
Publicat de Stefan114
nota p.atr. - HA HA HA
Paul Atreides
4th October 2010, 20:21
Bacul și titularizarea
Aceste două examene au un lucru în comun în 2010: o promovabilitate de tot râsul. 67%, respectiv 37%. Pentru cei de la titularizare: Bun exemplu! Țineți-o tot așa. De multe ori aud lucruri de genul "copiii sunt viitorul noistru". Dacă ăștia care tocmai au dat bacul sunt viitorul, atunci am încurcat-o. Cum spuneam în postarea de ieri, s-a confirmat faptul că generațiile se prostesc din ce în ce mai mult pe măsură ce trece timpul.
Și să ne gândim de fapt cât de rea e situația. La televizor și în ziare se spunea peste tot că s-au redus cât se poate încercările de fraudă. Eu nu cred că e atât de adevărat asta. E an de criză și sunt sigur că profesorii erau mai dornici ca oricând să câștige ceva în plus. Doar erau la fel și acum doi ani când am dat eu examenul, la un liceu bine cotat. Plus că anul ăsta li s-au și scăzut salariile cu 25%. Așa că ori papagalii ăia de candidați au fost destul de fraieri încât să nu le dea niciun ban, ori n-au avut destui bani. Pe de altă parte, s-ar putea să nu fi știut ce să copieze... Tocmai ce ziceam că nu prea îi duce capul pe mulți dintre ei, nu? Și să nu uităm că bacalaureatul din 2010 a fost în versiune "lite". Anul trecut și acum doi ani candidații au avut de a face cu de două ori mai multe probe.
Altă explicație pentru rata de promovabilitate modestă ar fi că nu au mai avut bani pentru meditații mulți părinți. Pentru necunoscători, meditațiile sunt vitale pentru mulți elevi în postura de a da un examen important și actualmente se învârt în jurul prețului de 50 lei/ședință. Sau poate rezultatele slabe sunt strâns legate și al doilea examen, ale cărui rezultate au apărut azi, cel al profesorilor. Sau mai bine zis al celor care aspiră la statutul de profesor (și nu prea le iese). Mulți dintre cei 67% care n-au avut noroc au lucrat în învățământ ca suplinitori până acum. Și din ce în ce mai mulți oameni nu foarte bine pregătiți vor să lucreze în educație, ca de alfel și în medicină și rezultatele se văd. La urma urmei, dacă ești deștept, de ce ai vrea să te faci profesor/medic? Cel puțin în țara noastră. Ca să câștigi 15 milioane - 25% pe lună? Nu-i o afacere prea bună...
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:21
Román történelem és román földrajz
În afară de măsurile anti-criză, care probabil că nu vor face decât să adâncească criza, sau în cel mai fericit caz nu vor rezolva nimic, s-a mai votat sau urmează să se voteze încă o lege îndelung comentată: elevii unguri din Harghita, Covasna și Mureș urmează să studieze istoria și geografia României în limba lor maternă, adică în maghiară. Previzibil, naționaliștii și oponenții guvernului au sărit în sus ca arșii.
Vai, dispare limba română în localitățile locuite de unguri! Ne iau ungurii pământul! Cum să se învețe istoria românilor în maghiară?! Asta e o reacție normală din partea celor care au impresia că locuitorii acelor pământuri n-au altceva mai bun de făcut decât să se reunească cu patria mamă. De la restul o atitudine indiferentă ar fi fost mai potrivită. Deci, care e problema? Lumea spune că limba română e o limbă necunoscută pentru copiii unguri din acea zonă născuți după revoluție. Și faptul că li se iau două ore pe săptămână în care ar fi avut posibilitatea să vorbească românește contribuie la asta.
Da, se pare că e adevărat. Româna e o limbă necunoscută pentru mulți dintre cei ce fac parte din categoria menionată mai sus. Asta se întâmplă în principal din cauza sistemului educațional, care nu e în stare să îi învețe să vorbească limba țării în care trăiesc. Cum orele de la școală nu sunt nici pe departe suficiente ca să îi învețe pe copiii români engleză sau franceză, așa nu pot să îi învețe școlile din cele trei județe româna pe copii unguri, pentru care este o limbă străină. De ce se întâmplă asta? Hmmm, posibil pentru că studiază româna după aceleași metode ca și copiii români. Pe mine unul, FIIND ROMÂN, mă scotea din sărite metafora supraliterară din strofa a nu-știu-câta din Luceafărul. Nu pot decât să-mi imaginez ce crede un ungur despre asta.
Cât despre orele de istorie și geografie, chiar nu contează în ce limbă se fac. E vorba de numai două ore pe săptămână. Și cele două materii oricum se fac la mișto și sunt dominate în mare parte de o mare lipsă de interes, tot din cauză că nu sunt în stare profesorii să capteze interesul copiilor și din cauză că manualele sunt execrabile. Și cum istoria și geografia românilor se fac numai în clasele a VIII-a și a XII-a chiar nu mai contează dacă se fac în românește sau în ungurește, că oricum nu învață nimic pe nimeni.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:23
Teoria, ca teoria. Da' practica ne omoară
În urmă cu ceva timp am făcut la școală un curs de SAP. Nici până acum n-a fost cineva în stare să-mi zică de la ce vine, nici măcar Wikipedia. SAP-ul ăsta e un sistem informatic de gestiune a proceselor de business din cadrul unei firme apărut în Germania acum câteva zeci de ani. Adică, mai pe românește, un program care se ocupă cu problemele de logistică ale firmei. Și la ce se pricep nemții cel mai bine? La planificat și organizat chestii bine și la a fi punctuali. Mă rog, e impropriu spus că era un curs de SAP, pentru că s-au făcut mai mult lucruri teoretice și n-am stat nicio secundă în fața calculatorului să văd cum funcționează de fapt. Dar având în vedere faptul că a fost gratis, e foarte bine și așa. Plus că peste un an oricum o să am același curs de logistică și la școală.
Trecerea cu bine a testului de la sfârșitul cursului se soldează cu obținerea unei diplome pe care scrie că știi despre ce e vorba. Ca să treci testul, ca la oricare altul, e necesară o notă de trecere. Și spre norocul meu, l-am și luat cu... o notă de trecere (bine că nu e trecută pe diplomă). Așa că azi, văzând că nu mai ninge și că e ceva mai cald mă duc frumușel să-mi ridic diploma. Pentru asta a trebuit să mă duc la Dristor naiba-n praznic. Chiar dacă trec pe acolo foarte rar și zona îmi e complet necunoscută, până la stați de metrou am nimerit fără probleme.
Ies la suprafață și scot din buzunar o hartă luată de pe net. În mod normal uitându-te pe o hartă și căscând ochii în jur e metodă eficientă de a ajunge la orice destinație. Am folosit aceeași metodă ca să mă orientez și prin alte orașe europene, chinezești și americane. Da, dar într-un oraș românesc a fost prima oară ... Și unele zone ale frumosului nostru oraș au o problemă: indicatoarele cu nume de străzi și numere nu sunt atât de dese pe cât ar trebui să fie. Unde mai pui că pe străduțele pe unde am umblat nu prea au intrat cu deszăpezirea... În fine, după vreo 20 de minute de căutări, ajung la destinație: o clădire unde își au sediul trei sau patru firme.
Logistica reprezintă procesul de planificare, implementare și control eficient al fluxului și stocării de bunuri, servicii și informații relevante pentru aceste mișcări, de la punctul de origine la punctul de destinație, cu scopul de a se conforma la cerințele clientului.
Așa începea cursul. Te-ai aștepta de la o firmă care organizează cursuri de logistică, SAP și alte chestii să fie organizată cum trebuie. Mda, păi nu chiar! O mică problemă de natură logistică... Teoria ca teoria. Practica ne omoară. Morala: nu-l pune pe român să facă treaba neamțului. Așa că mă duc la intrare. Se deschide o ușă automată și intru într-un hol unde era un paznic.
- Bună ziua! Am venit să ridic o diplomă de la un curs și...
- Ah, de la [numele firmei], nu?
- Da.
- La etajul trei sunt. Se uită pe camerele de supraveghere. Văd că sunt acolo.
Mă duc la etajul trei. Acolo intru într-o cameră cu vreo cinci oameni, printre care și nenea ăla care a predat cursul.
- Bună ziua! Am venit să ridic o diplomă de la un curs de SAP la care am fost acum vreo lună.
Aproape șocat: - Ah, da! Ăăă, vezi la ușa de alături. Că acolo sunt.
La ușa de vizavi nu era nimeni. Mă duc înapoi.
- E încuiată ușa.
- Ah, da! Spre restul colegilor: Băi, Ioana tocmai a plecat, nu? Și nu mai vine, nu? Au... Stă un pic și se gândește. Stai așa, mă duc jos să iau cheia.
După câteva minute:
- Hai că am găsit-o!
Intră în cameră. Doar că habar n-are unde sunt ținute diplomele. Spre colegii din cealaltă cameră:
- Are cineva număru' lu' Ioana? Ia, dă-mi-l și mie.
O sună pe Ioana. Ioana nu răspunde. Se apucă să caute prin toate sertarele și dulapurile. Dar diplomele sunt de negăsit. Dăi prin seratre, dăi prin dulap, prin sertare, prin dulap... Și, într-un târziu, sună Ioana înapoi.
- Alo. Bună Ioana! Ia zi-mi și mie unde ai lăsat diplomele alea d... [...] Ah, stai! Cred că am găsit! [...] Nu, măi... Alea de la SAP. Sunt în sertarul al treilea de pe dreapta într-o cutie de carton, nu? [...] Aha. [...] Bine, mersi. Spre mine: Uite le-am găsit! Ia, vezi dacă a ta e aici.
Caut prin 20-30 de diplome. Când ajung la capăt, surpriză!
- Ăăă, sigur astea sunt? Că a mea nu-i aici.
- Ah, da! Mă gândeam că s-ar putea să fie așa. Nu sunt toate acolo, unele le-am și dat... Și mare greșeală am făcut că n-am scris nicăieri care au fost alea. Pe o parte le-am și rătăcit acum puțin timp. Printre ele era și aia a fetei care a luat cea mai mare notă... Frate, cred că glumești! Stă puțin și se gândește. Auzi, dar stai că sunt aici câteva necompletate cu niciun nume încă, dar semnate de doi dintre organizatori. Ți-o semnez și eu, și rezolvăm.
- Ah, bine. Noroc că le aveați pe alea.
- Da, dar dacă mai fac asta de încă două-trei ori n-o să dea prea bine. Ei, lasă, încercam să fiu și eu poiticos.
- Cum te cheamă?
- [...] Ștefan.
Și în două minute mi se completează diploma, ne urăm unul altuia sărbători fericite și plec. A observat cineva ceva ciudat legat de ultima parte a întâlnirii? menționez că s-a desfășurat exact așa cum am scris acolo și n-am scurtat treaba în niciun fel. Adică nu s-a obosit să verifice dacă într-adevăr eram cine spuneam că eram și cel mai important, nici măcar să vadă dacă într-adevăr am o notă de trecere sau nu. Deci dacă vreți o diplomă de orice fel de la orice organizație de felul ăsta, duceți-vă și pur și simplu cereți-o politicos. S-ar putea să vi se dea fără să vi se pună întrebări.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:24
Așa o să arate școala în curând???
Acum câteva zile am găsit un articol interesant pe situl ziarului "Jurnalul Național" despre ce le pregătește Ministerul Educației Naționale viitorilor elevi de... Mă rog, viitorilor elevi în general. Eu am terminat liceul și, evident, și generala, așa că nu mă mai afectează deciziile lor în mod direct. Și după ce l-am citit chiar mă bucur și mai tare că am terminat. În primul rând, pentru că nu mi s-a părut ceva extraordinar și pentru că sistemul educațional românesc e prost gândit și același lucru a reieșit și din mica analiză de mai jos. În ala doilea rând, pentru că puteam să prind școala așa cum e acum dacă mă nășteam câțiva ani mai târziu.
Hai să citim:
Elevii vor fi evaluați de mai multe ori pe an, încă din grupa pregătitoare de grădiniță, la fiecare disciplină, atât la începutul anului școlar, cât și la finalul lui, până la Bacalaureat inclusiv, conform noii Legi a Educației Naționale, pentru care Guvernul și-a asumat marți răspunderea în Parlament și care ar trebui să intre în vigoare de anul viitor. În general nu mă prea interesează politica. Nici la știrile de pe canalele românești nu mă prea uit că prefer să dau pe CNN sau Euronews să văd ceva interesant decât să văd cum se ceartă politicienii noștri pe te-miri-ce. Dar de data asta, din cauza legii ăsteia chiar sper să pice cât mai curând guvernul...
Elevii vor fi evaluați de mai multe ori pe an, încă din grupa pregătitoare de grădiniță, la fiecare disciplină, atât la începutul anului școlar, cât și la finalul lui, până la Bacalaureat inclusiv, conform noii Legi a Educației Naționale, pentru care Guvernul și-a asumat marți răspunderea în Parlament și care ar trebui să intre în vigoare de anul viitor. Elevii vor fi evaluați "încă din grupa pregătitoare"... Dacă nu cumva mă lasă memoria una dintre problemele sistemului educațional românesc și una dintre nemulțumirile principale ale elevilor era numărul prea mare de evaluări și de examene.Evident, în anul de când am terminat liceul lucrurile s-au schimbat radical și e nevoie de chiar mai multe examene...
Astfel, în cei 13 ani de școală, [Aoleu, da' "pe vremea mea" erau doar 12"] copiii vor fi examinați "predictiv" în fiecare an, începând cu grădinița, "formativ" în timpul anului școlar și "sumativ" la fiecare doi ani, începând din clasa a II-a inclusiv. Bă, mânca-ți-aș, da' de unde găsec denumirile astea??? Au epuizat săracul DEX cu legea asta a educației. Sindicatele din Educație, dar și părinții se îndoiesc însă de rostul acestor numeroase evaluări, care, dacă nu sunt făcute corect, riscă să streseze inutil și suplimentar elevii. NO SHIT!
"Din punctul nostru de vedere, sunt prea multe evaluări: în clasa a II-a, a IV-a, a VI-a, a VIII-a și admiterea în clasa a IX-a, dacă liceul o organizează. Patru, cinci față de unul singur. E o mică diferență. Și asta cică ar trebui să-i ajute pe copii... Important este însă și faptul că nu avem încă standardele de evaluare, [Detalii, detalii. M-aș fi mirat să aibă ceva concret.] deși exista din 1995 obligativitatea Ministerului Educației să le facă, potrivit Legii învățământului aflată încă în vigoare", a declarat Liviu Marian-Pop, secretar general al Federației Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI). Liviu Pop a precizat că, pe lângă faptul că reprezentanții Ministerului Educației trebuie să realizeze standardele de evaluare pentru toate disciplinele studiate, trebuie să realizeze și "150 de metodologii și ordine de ministru în următoarele 10 luni".
RAPORT PENTRU CLASA I Asta pentru că evaluările copiiilor vor începe la finalul grupei pregătitoare pentru școală, cu scopul pregătirii unui "raport de evaluare a competențelor cognitive, emoționale și sociale ale copilului", după cum se arată în legea asumată marți de Guvern. Săracul DEX! Și nici nu există metodologii și standarde și alte prostii de genul ăsta, așa că nimeni nu știe exact cum o să-i evaluăm "congnitiv, emoțional și social pe copii". Această primă evaluare va fi făcută la finalul grupei mari, pregătitoare pentru școală, de cadrul didactic care a asigurat educația preșcolarilor, în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației.
"Ce rost are evaluarea de la grupa pregătitoare? Dacă nu se califică nu mai merge copilul în clasa I?!", se întreabă retoric și Mihaela Gună, președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Părinți din Învățământul Preuniversitar. Răspunsul vine tot din textul legii. Raportul de evaluare întocmit de educatoare va fi înaintat școlii la care va merge copilul în clasa I, urmând ca activitatea didactică de pe parcursul clasei I să țină cont de constatările raportului. La un copil de clasa I?!
Apoi, cum intră în clasa I, elevii sunt supuși primelor evaluări "predictive", ale căror rezultate nu se trec în catalog. "Pe baza rezultatelor evaluării predictive, se stabilește nivelul inițial al cunoștințelor, deprinderilor/abilităților și atitudinilor pentru fiecare elev, considerat ca nivel de referință pentru anul școlar și disciplina/modulul de pregătire respectiv", conform noii legi. Acest tip de evaluare se va face, ulterior, obligatoriu, la începutul fiecărui an școlar, pentru fiecare disciplină/modul de pregătire din planurile-cadru de învățământ corespunzătoare. Și acestea sunt doar evaluările "predictive", urmare de cele "formative". Pentru că, pe parcursul anului școlar, elevii vor fi evaluați "formativ". Nici rezultatele acestor noi testări nu se vor trece în catalog. Adică dacă tot nu se trec în catalog, poți să nu-ți pierzi timpul și să nu te duci? Măcar atâta lucru.
SUMATIV, FORMATIV, PREDICTIV Există însă și un al treilea tip de evaluare, și anume cel "sumativ", adică testele de la clasă și examenele naționale. Am putea spune că acestea sunt adevăratele evaluări, dacă ținem cont de textul legii: "Evaluările sumative la nivelul unității de învățământ se realizează sub coordonarea consiliului de administrație al acesteia, în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului Educației". Examenle vor fi organizate de personalul școlii în toate unitățile? Păi am așa știm o chestie: toată lumea o să ia 10 cu felicitări dacă se dă examenul cu profesorii de la clasă! O nouă metodologie inexistentă, un alt ordin de realizat. Acest tip de evaluare are loc la finalul claselor a II-a, a VI-a și a X-a. Din nou, TREI în loc de UNUL.
Evident, evaluarea de la sfârșitul clasei a II-a, de exemplu, are loc după evaluarea de la începutul clasei a II-a și înainte de evaluarea de la începutul clasei a III-a. Serios?? Eu credeam că e în clasa I. "Evaluările predictive se făceau și până acum într-o formă sau alta, erau acele lucrări de control pe care le susțineau profesorii sau învățătorii la începutul anului. Eu înțelesesem că vor fi evaluări din doi în doi ani, dar fără note, doar pentru planul de dezvoltare al copilului. Dar, de exemplu, ce nu înțeleg eu, dacă se susține testare la finalul clasei a II-a, de ce să se mai susțină lucrări la fiecare disciplină la începutul clasei a III-a. Evaluare peste evaluare, nu știu dacă asta înseamnă reformă", mai spune Mihaela Gună. Nu, chiar nu e reformă. Și cred că nici ei nu știu ce vor să facă foarte exact, așa că ce să înțeleagă publicul?
Liviu Marian-Pop este în asentimentul președintelui Asociațiilor de Părinți: "În ceea ce privește numărul testărilor, în cei 13 ani de învățământ, pot spune că se pune foarte mult accent pe evaluare, și nu pe procesul instructiv-educativ". Adică, nicio schimbare față de ce se întâmplă în momentul de față. Dacă vrei note de trecere la examene trebuie să apelezi la meditații pentru că școala nmu e în stare să te învețe mare lucru. În schimb de cerut, chiar se cere mare lucru.
La nivel național, folosind subiecte unice, se realizează testările pentru absolvenții clasei a IV-a, a VIII-a și a XII-a. Până acum erau doar două: în a VIII-a și a XII-a. Ce să evaluezi în a IV-a?? Testarea din clasa a VIII-a va conta pentru admiterea la liceu și va înlocui, parțial în 2009-2010 și complet în anul următor, tezele cu subiect unic. O noutate este că, pe lângă testarea "sumativă" din clasa a VIII-a și media anilor de gimnaziu, liceele pot organiza separat și examene de admitere. Bă, ăstora le arde de glume?? Adică încă un examen?
Conluzia e că e plictiseală mare pe la guvern și atunci când parlamentarii se plictisesc aprobă legi tâmpite. Jos guvernul! Jos ministerul! Jos Abramburica! Cât despre reformă, nu se poate spune că nu există. Ea se face de mult timp. Mai exact, încă de la reforma învățământului din 1864, de pe vremea lui Cuza. De atunci, tot într-o reformă o ținem! Și n-am reformat mare lucru...
Reforma învățământului
1864-20**
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:25
Vine BAC-u'!!
A și trecut un an de când am dat bacul... Deși cei care au nenorocul de a trece prin etapa asta anul acesta m-ar putea considera sadic, abia aștept să văd subiectele din 2009. Mai ales că acum nu s-au mai postat câte 100 de variante pentru fiecare materie. Oricum, nu pot spune că asta era starea mea de spirit cu un an în urmă. Nu asta era starea mea de sprit deloc... Dar am scăpat cu bine. Din prima încercare.
Prima persoană de care mi-am amintit când mă gândeam la ce se întâmpla acum un an a fost cel ce a fost însărcinat cu supravegherea și organizarea BAC-ului la noi în liceu. Șeful de comisie, adică. Este vorba de indidul ăsta:
Îl cheamă Constantin Opran și din ce am înțeles și din ce am văzut la BAC cred că e echivaelntul Dnei L la facultatea de construcții de mașini din Politehnică (parcă). Poza e proastă, dar e singura pe care am găsit-o. Și ăsta e un lucru bun, pentru că în realitate arată mai rău de atât. Fraza lui cheie era ceva de genul: "Să nu vă văd cu telefoane mobile că vă scot din examen!!!" Și chiar a făcut asta cu doi oameni parcă. Ideea e că dacă ar fi fost supraveghetor, sufletele nefericite care ar fi dat examenul cu el, ar fi dus-o mai rău decât evreii de la Auschwitz. Dar de asta mi-am dat seama abia la prima probă scrisă.
La probele orale n-au fost chiar așa de greu cum am crezut. Prima a fost la română și a trecut surprinzător de repede și de ușor. Biletul nu mai știu exact ce număr a fost, dar era ceva despre literatura de la începuturile perioadei comuniste. Whoops, nașpa! Literatura asta comunistă se cam trece în zbor peste ea la școală și chiar nu prea ai ce să zici. Dar cel mai bun lucru de făcut la un examne oral într-o situația din asta e s-o iei pe arătură, dar nu prea rău și despre ceva ce chiar s-a studiat (mai pe larg) la materia în cauză. În cazul de față, literatura din anii '60 încolo, când au lăsat-o mai moale cu cenzura și chiar Dacia Literară. Sigur nu seamănă cu ce găseai în cărticelele cu rezolvări și se pare că e destul de bine pentru un 10.
A doua probă orală a fost la limba străină, adică la engleză. Cred că e singura probă la care nu-mi făceam griji. Sigur, la asta mi-a folosit faptul că știu engleză de când aveam șapte sau opt ani și că o știu aproape la fel de bine ca româna. Singura mea grijă era să nu-mi pice biletul cu write an essay about friendship sau speak about a day in your life when something happened and changed your life. Astea erau două bilete din 33. Ce șanse aveam? Ei bine, foarte mari. I had to write a half-page piece of shit essay about FRIENDSHIP. Dude, what the f***? I thought the purpose of this exam was to determine whether or not we can speak English, not make us write all kind of sentimental gay-ass crap. Why couldn't I get the one about what would you change in your city or internet or even someone you admire. Jesus Christ! Friendship... Ah, anyway, all's well that ends well. 10.
Asta a fost prima săptămână. În a doua au început probele scrise. Întâi româna. Aici aveam de răspuns la niște întrebări pe un text la prima vedere, de făcut un eseu despre un text tâmpit, nu mai știu despre ce și de scris ceva despre un basm... Super, când am învățat la română cu basmul am început și până să vină proba mare parte deja am uitat. Dar am avut exact aceeași notă ca și într-a VIII-a: 8,40.
Următoarea probă a fost matematica. Asta a fost de departe cea mai infectă, inutilă și cretină probă dintre toate. Și ca să fie și mai rău, cred că au fost și cele mai rele subiecte de când se dă BAC-ul în formula asta. Însă am reușit să facem totul mai ușor. Sau mai bine zis au reușit să facă totul mai ușor cei care au dat examenul împreună cu noi: liceul particular de genii internaționale Hyperion. Au reușit să adune ceva bani și i-au convins pe supraveghetori să ne lase să discutăm, să ne folosim de copiuțe dacă avem și să ne anunțe dacă vine șeful de lagăr Opran. Având în vedere că mă descurc jalnic la matematică și la mai toate științele exacte cred că pot să mă consider norocos că am trecut...
În ziua următoare, proba la alegere profilului. În cazul meu informatica. Mai puteam să aleg biologie, chimie sau fizică. Biologie am zis că mai bine nu și celelalte nici nu se punea problema. Alți profesori supraveghetori, dar aceeași absolvenți de Hyperion. Așa că s-a rezolvat problema "fondurilor de protocol" și nu au fost mari probleme. Tot în ziua asta, Herr Opran s-a gândit că ar fi bine să ne mai controleze pe câte unul în buzunare. Și pe cine a ales? Păi, moi. Printr-o coincidență nefericită, singura probă la care m-am dus cu "materiale ajutătoare" a fost informatica. Mă rog, tehnic vorbind, n-am copiat: avem trei bucățele de hârtie pe care scrisesem toate răspunsurile l-a grile și doar M-AM VERIFICAT. Că s-a întâmplat să fi greșit la una dintre grile și că am modificat răspunsul în baza copiuței e cu totul altceva... Dar a trebuit să refuz politicos controlul. Ce p*** mea?! Nici nu cred că are dreptul să facă chestii d'astea. Acum, repartizarea profesorilor pe săli mi s-a părut genială. La noi în sală unul dintre profesorii supraveghetori era de biologie. Asta în condițiile în care jumate din elevi dădeau la biologie. Și eu eram singurul care dădea la informatică... Dar n-a fost chiar așa de rău. Cei doi chiar erau îngrijorați că eram singur și n-aveam cu cine să mă consult. Tot la examenul la info am fost punte de comunicare între doi de la Hyperion care dădeau la marketing și făceau schimb de fițuici.
Și în ultima zi am dat la proba din aria curiculară a profilului... Doamne, unde or găsi numele astea? În cazul meu, la economie. Jumate sau chiar mai mult din liceu a dat la sport. Și cred că și-au cam luat țeapă mulți dintre ei. Ori din cauză că s-au enervat că aveau prea mulți sau fiindcă n-au primit destui bani, n-au fost foarte generoși cu notele. A fost foarte ciudat modul în care s-au acordat notele. De exemplu, o fată care făcea peste 10 secunde la viteză a luat 10 și alta care a făcut volei, dans sportiv și nu mai știu ce abia a luat peste 8. Hmmm, ciudat... La economie și la celelalte probe scrise a fost mai bine. Unul dintre supraveghetori era același ca la proba de dinainte și chiar ne împrieteniserăm. Dar cealaltă supraveghetoare era nouă și, din nefericire (nu pentru mine), n-a fost dispusă să accepte bani. Dar cum se ducea cu cineva la baie, aveam liber la copiat și consultat. Și s-a întâmplat de multe ori asta în timpul probei! La BAC, la aceeași materie la care acum în facultate am acumulat cu succes două restanțe și pe care mă îndoiesc că am uitat-o în două luni de vacanță am luat 10,00.
Peste câteva zile s-au afișat rezultatele. Aici, altă belea. Mă tot uitam eu la televizor și auzeam că s-au afișat rezultatele ba la Lazăr, ba la Mihai Viteazu, ba la Vianu, deși nu se făcuse ora 15.00. Pe la 16.00 mă duc și eu la școală. Ca să evit aglomerația cică... De unde trebuiau să se afișeze rezultatele la 15.00, au apărut abia pe la 17.30. Cică s-a oprit curentul... Sau le-a picat netul, ceva de genul ăsta. Când în final au adus panourile cu rezultatele a fost ca la moaștele Sfintei Paraschiva... O înghesuială de nedescris, nimeni nu vedea notele, doar vreo cinci ajungeau la panou, alții stăteau acolo ca proștii deși aflaseră dacă trecuseră sau nu și blocau drumul și alții înotau prin mulțimea de oameni. Ca la români... Eu mi-am văzut notele dându-i la o parte pe doi oameni. Atunci am avut un șoc mare: am crezut că am luat 3,20 la mate. Din fericire (pentru mine) era vorba de cineva care avea același nume de familie.
Una peste alta a fost bine: am terminat cu 8,64, ceea ce e un lucru foarte bun, mai ales că n-am avut așa o medie tot liceul. A fost o experiență... interesantă, dar n-aș mai face asta și a doua oară.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:25
Armata 1, Armata 2, tot aia
De anul acesta, avem un nou obicei în sistemul educațional românesc, ce în scurt timp ar putea deveni o tradiție. După ce la teza cu subiect unic de la română Ghiță Nițescu a fost încurcat cu Niță Ghițescu, ieri, la teza de la istorie, s-au încurcat armatele care au aparticipat în bătălia de la Mărăști. Dar de data asta greșeala a fost observată înainte de începerea examenului. Atât de târziu încât elevii au fost rugați să modifice frumos cu pixul greșeala.
Oricum, Ministerul Educației și Cercetării a căpătat experiență în astfel de probleme. Acum câteva minute, când am vrut să scot subiectul la istorie de pe site-ul lor, am surpriza de a vedea că era corect. Așa că pentru poza de mai jos, ca să-l fac să arate ca originalul, a trebuit să-l stic la loc.
După cum putem vedea, Armata 2, se transformă brusc în Armata 1. Comentariul ilustrei doamne Abramburica a fost următorul: "Atât de mică era corectura, se corecta Armata I cu Armata a II-a, ce mare dificultate aveau de înțelegere?"
Păi, ar fi o mică problemă la întrebarea 3, care le cerea elevilor să menționeze o diferență dintre cele două armate PE BAZA TEXTULUI. Dar rămâne întrebarea: cine face subiectele? Câți oameni se ocupă cu elaborarea lor? Și de ce sunt atât de proști încât să nu-și dea seama ce prostii debitează?? Toate aceste întrebări probabil că vor rămâne în continuare fără răspuns mult timp de acum înaninte.
Nu mai rămâne decât să vedem ce minuni de subiecte mai dau la BAC. Acolo probabil or să ajungă să încurce probele între ele. Sau mai rău...
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:27
Nici grevă, nici examen, doar absențe în catalog
Ba e grevă, ba nu e. Ba e teză, ba nu e. În continuare, articolul de astăzi din "Adevărul" cu privire la ce tâmpenii au mai făcut profesorii și guvernul.
Profesorii au renunțat aseară la greva programată pentru astăzi, iar teza la limba și literatura română a fost amânată pentru joi. Elevii sunt buimăciți de toate schimbările de ultim moment și mulți dintre ei au chiulit astăzi de la ore, primind absențe. Adevărul e că și eu aș fi buimăcit. Pe vremea când eram eu la școală, când ziceau că e grevă, chiar așa și era.
După aproape șase ore de negocieri cu ministrul Educației, Ecaterina Andronescu, zisă, pe bună dreptate, Abramburica, și cu ministrul finanțelor, Gheorghe Pogea, sindicatele au decis aseară să suspende greva anunțată pentru astăzi, în ziua cu teza unică la română.
Dacă e "garantat Vanghelie", chiar că ne-am scos.
Dar mă întreb când s-a decis asta. Ieri, pe la șase sau șapte seara m-am uitat la știri și toată lumea zicea că se face grevă. În condițiile astea nu mi se pare anormal faptul că jumate din elevi "au chiulit". De asemenea, teza cu subiect unic a fost reprogramată pentru joi, 7 mai. Motivul a fost incertitudinea legată de ziua de azi, când au loc noi discuții. Deci poate se mai hotărăsc încă o dată să mai facă grevă, după care or să se răzgândească din nou la 12 noaptea.
Dascălii se ceartă, copiii primesc absențe
Nașpa, frate. Dacă tot se ceartă ar putea măcar să facă asta fără victime colaterale. Elevii, care u și-au updatat informațiile cu privire la deciziile luate de către sindicate, au lipsit astăzi de la școală. Cei care totuși au venit, susțin că sunt bulversați de situația creată. No shit... Din cei 24 de elevi ai clasei a VIII-a A, de la Școala Generală nr. 45 din capitală, numai 14 au venit azi la cursuri. Așa de mulți? Una dintre eleve, Ramona Dinu, spune că a fost foarte stresată în această perioadă de posibilitatea de a nu susține examenul. Ramona, am înțeles că tezele astea se dau chiar cu profesorii elevilor. Nu vin alții din alte școli la supravegheat. Deci bănuiesc că oricum se copiază-n draci.
"Și eu și părinții mei am fost de-a dreptul stresați. Eu sunt pregătită pentru examenul și vreau să-l dau cât mai repede", a explicat adolescenta. Minunat... Mă întreb dacă comentariile astea chiar sunt adevărate sau ăștia de la ziar le-au băgat ei.George Florea, elev la aceeași școală, a declarat că nu i se pare în regulă ca teza la română să fie reprogramată atât de aproape de cea de la matematică, ce va avea loc în data de 13 mai. "Era mai bine dacă dădeam teza azi, pentru că aveam mai mult timp la dispoziție pentru matematică. Ne-au amețit schimbările astea!" a explicat elevul. Da, corect, cam confuză situația.
"Cred în luciditatea cadrelor didactice"
Și eu cred în Moș Crăciun și în spiridușii magici de la capătul curcubeului. Asta a fost cu siguranță perla zilei. Dacă elevii de clasa a VII-a și a VIII-a sunt stresați de soarta examenului, nu același lucru se poate spune despre liceenii care vor da BAC-ul anul acesta. Eu cred că elevii de clasa a VII-a și a VIII-a sunt puțin stresați de propria lor soartăși că-și bagă p***-n soarta examenului! "Nu cred că se va ajunge la boicotarea examenului de bacalaureat. Am încredere în luciditatea cadrelor didactice", a spus Rodica Bita, eleva la Clegiul Național "I. L. Caragiale". Legat de partea I: Da, boicotarea BAC-ului ar fi un lucru neplăcut, mai ales că ăsta chiar e un examen serios, spre deosebire de tezele alea naționale." Legat de aprtea a II-a: Rdica, ești proastă. Rău... Potrivit directorului liceului, Gabriela Băncilă, din cei aproximativ 1200 de elevi, 40% nu au frecventat astăzi orele. Cred că ar trebui să mai numărați o dată. "Unii au profitat de situație și și-au luat vacanță. Toți elevii care au chiulit vor primi absențe.", a spus directorul. Absențe, care dacă într-adevăr au fost puse și dacă oamenii ăia au o urmă de logică în gândire, le vor șterge.
Ce bine că am scăpat și nu sunt în locul lor...
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:28
Sistemul educațional din România 2
Postarea anterioară cu același titlu a fost despre orele de română.
Acum o să ne îndreptăm atenția asupra a ceea ce cred că a fost cea mai interesantă meterie din câte am studiat până acum: matematica. A fost o experiență interesantă... Și inutilă.... Și prea lungă... Mult prea lungă. Dacă e să ne luăm după ce spun cei care fac programele, la toate materiile din școală, incusiv matematică, se studiază lucruri care țin de cultura generală. Hmm, părerea mea personală e că integralele, vectorii, ecuațiile de gradul "n-șpe mii" sau matricile sunt cu MULT peste granițele culturii generale. Și pentru ca peisajul să fie complet, să zicem câteva cuvinte și despre cel cu care am avut onoarea să fac matematică în tooooți cei patru ani de liceu: un individ pe nume Dina, cunoscut și sub numele de Blastozauru'. Ah, ce bine era la ședințele de tortură numite ore de matematică ce se țineau patru sau cinci zile pe săptămână. Îmi amintesc de parcă era ieri........ gdgdașom
f
gfgfâvsd43
ag3hfd+oy
îțhgșlhăslhkoskphaaaatrbftr
âag
hș32rrq
ăț
cfwe5
ă
șkjh
ghzzzzzzzzzzzzzzzzzz
Au, scuze! Mi-a picat capul pe tastatură. Unde rămpsesem? Ah, da. Domnul Dina avea un stil aparte de a face orele de matematică să pară la fel de interesante și fascinante ca uscatul pereților proaspăt vopsiți. Dacă ți-era somn și vroiai să adormi repede nu trebuia decât să vii cu o pernă la tine și să te duci la ora de matematică.
Dar nu asta era cel mai rău lucru la orele de matematică. Nu... Cea mai rea parte e în clasa a XII-a, care se termină prin examenul de bacalaureat. Și a doua probă scrisă e chiar la matematică. Pentru cei mai mulți elevi ăsta e anul în care aruncă cu bani pe meditații și încearcă să învețe ce n-au învățat în patru ani. Sau, mai bine zis, ce nu a fost școala în stare să-i învețe în patru ani. Deci, în jur de 40 de săptămâni +/- 5 înmulțit cu 40 lei/ședință... ~1600 de lei (noi). Asta înseamnă salariul mediu pe o lună în România. Și toți banii ăștia pentru un car de cunoștințe perfect inutile, care oricum vor fi uitate imediat după examen.
Și ca să înrăutățim situația cât se poate, am și avut norocul să dau bacul în 2008, anul în care, din câte am înțeles, s-au dat cele mai grele, tâmpite, idioate și handicapate subiecte din istoria modernă a învățământului românesc. Și ministerul, la rândul său, a crezut, ca și în anul anterior, că ar fi o idee bună să plătească pe cineva să facă 100 de variante de subiecte de bacalaureat. La fel și la restul materiilor. Printr-o coincidență uimitoare, numai la subiectele de matematică nu au fost trecute numele celor care le-au conceput... Mai jos, toate cele trei părți ale subiectului de matematică de la bac din 2008.
Cred că îi înțeleg! Știu de ce nu și-au trecut numele. Dacă eu aș fi scris astfel de prostii, mi-ar fi fost rușine să-mi mai arăt fața în lume. Hmm, oare cât mai costă un asasinat la comandă în zilele noastre? După nouă luni în care am pierdut aproape în fiecare zi câteva ore cu matematica, am aruncat cu banii pe fereastră, am stricat (atenție, nu am folosit sau consumat) 11 caiete cu exerciții de matematică, la care dintre probe puteam să iau nota cea mai mică? La matematică, desigur! Dar dacă acum șapte luni am luat 6.05, acum că am văzut din nou subiectele, cred că aș lua 2 (doi) cu felicitări. Deși denumiri ca "asimptotă", "monotonie", "limită" sau "transpusă" încă mi se mai par cunoscute, să mor io dacă mai știu ce înseamnă.
Acum să privim lucrurile din plan internațional. România e țară membră a Uniunii Europene. Ar trebui să fie cam la fel și prin restul Europei, nu? NU. În țările vecine e cu mult mai simplu decât în România. Am dat de subiectele de la matematică din 2006, respectiv 2007, din Ungaria și Bulgaria, ambele membre U.E. La început am fost puțin șocat, dar mai apoi mi-am amintit că trăiesc în România și că nu ar trebui să mi se pară nimic ciucat.
Mai jos, subiectele de la bacalaureatul (érettségi) unguresc din 2006. Sunt în română pentru că e vorba de subiectele pentru minoritatea română din Ungaria.
Da, e adevărat! Nu-i țeapă. Subiectele de la bac din Ungaria sunt bune pentru clasa a VIII-a în România. Săracii secui! Cred că-și dau pumni în cap că s-au născut pe partea greșită a graniței ungurești... Mocskos románok! Sigur, sunt și unele subiecte cu probabilități. Astea nu-mi par prea cunoscute fiindcă nu am pierdut timpul în cei 12 ani de școală cu lucruri atât de "banale". Și UTILE...
Mai departe, să vedem și subiectele de la matematică din 2007 de peste Dunăre, de la vecinii bulgari. Problemele de la 1 la 20 sunt grilă și trebuie încercuit răspunsul corect. Dar, evident, românii sunt prea inteligenți și ar fi sub demnitatea lor să bage astfel de subiecte la așa un examen... Pentru problemele de la 21 la 25 trebuie dat răspunsul FĂRĂ argumentare. Cum?!! Fără argumentare?!! Nu se poate... Și pentru ultimele trei subiecte e necesară rezolvarea completă cu argumentare cu tot.
Dacă nu înțelegeți ce scrie pe acolo, pot să le rezum în câteva cuvinte: ecuații de doi bani, comparări de numere și geometrie de clasa a VIII-a (în cea mai mare parte).
Următoarele trei pagini mi s-au părut foarte... neobișnuite. Asta după standardele de la noi. De obicei, informații de genul ăsta trebuie aduse la examen pe niște bucățele de hârtie destul de mici cât să încapă în buzunar și să nu fie văzute de supraveghetor(i).
No more comments... You draw the conclusions on your own.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:29
Sistemul educațional din România
Citeam pe Wikipedia acum ceva timp un articol despre sistemul educațional românesc. În mod surprinzător, era vorba despre un articol destul de extins (în jur de 10 pagini). Și asta pe varianta de limbă engleză a enciclopediei. Orice străin sau orice altă persoană care nu are legătură cu sistemul educațional și care stă 15 minute să citească pe îndelete tot articolul, ar zice că e de vis educația în țara asta. Pe bune... Dar, nimic mai greșit. Păcat că nu e chiar așa și în realitate.
Oricine nu e pe lângă subiect știe foarte bine cum e la școală pe la noi... Ore plictisitoare, profesori depășiți, prea multă materie și lista ar putea continua. Mai pe scurt: prea multă teorie și prea puțină practică. Și cel mai grav: prea multe materii. Mult prea multe... Și ar mai fi o problemă și cu opționalele: nu prea există. Chiar și atunci când apar unele astfel de ore în orar, nu prea te întreabă nimeni dacă vrei să faci materia aia sau nu. Curat opțional! Oricum, mai ales după momentul în care îți dai seama cât de aiurea stau lucrurile, nu e deloc bine. Dar, norocul meu că am scăpat întreg și cu capul pe umeri.
Școlile românești funcționează printr-un mecanism absolut ingenios! Intri la o școală și ieși de acolo mai prost decât ai intrat.
Cred că ar fi destule de zis despre mai toate materiile pe care le-am studiat toți cei 12 ani și ar dura ceva să oferi o descriere realistă a lucrurilor. Una dintre clele mai interesante materii era chiar studiul limbii naționale: limba și literatura română. Deși în anii de liceu, mai ales, ar fi trebuit să-i zică doar "literatura română", că n-am mai făcut nimic despre greamatică și limbă. Asta nu era tocmai bine, că unii (nu-i cazul meu) nu știau și încă nu știu prea bine unde se pune cratimă, unde sau când se pune "â" și "î", câți "i" trebuie să bagi în cuvinte mai complicate gen "copii/copiii" sau alte lucruri de felul ăsta. Sau poate sunt și eu printre ei... N-am de unde să știu, că n-am prea studiat subiectul în școală. Mijto, nu? Păi dacă nu ia învățat nimeni la școală de unde să știe copii săraciii? În schimb, cei care au conceput programa s-au gândit că e bine ca toți absolvenții de liceu să aibă cunoștințe extinse de literatură. OK, foarte frumos! E literatura noastră, trebuie să fim mândri de ea. Totuși, stilul în care se face e puțin ciudat.
NOTĂ: Cele ce urmează nu au rolul de a-i denigra pe români, cultura și țara lor. Pur și simplu, așa stau lucrurile.
Cel mai evident lucru la orele de română e că nu ești pus niciodată să gândești. Nu-mi amintesc să mă fi gândit niciodată: Mă, ce-o fi vrut să zică Eminescu?? Îmi amintesc, în schimb, cum mă chinuiam să învăț pe de rost poezia lu' pește sau cum să memorez mai eficient nu știu ce carte de comentarii. Păi, normal, dacă le aveam de-a gata, de ce să îmi storc creierii?! Mai ales că dacă scriai ceva de la tine și nu se potrivea cu cartea de comentarii, luai doi! Păi știe ce zice ăla care a scris cartea, nu? Ia să vedem: "poetul a vrut să zică în această strofă că prin extinderea aceastei metafore la un nivel supraliterar al ideii nu mai știu care..." Hai frate, ce dracu'?! Somnoroase păsărele...?? Mă băiatu'... Fii serios! Adică cum? Voi credeați că Eminescu vroia să scrie despre niște vrăbii care dormeau? Nu, nu, nicidecum! Era ceva tare profund în mintea poetului nostru național. Și asta învățăm noi despre Eminescu. Știți ce cred? Dacă noi nu am fi studiat Eminescu la școală, chiar se putea să ne fi plăcut Eminescu. Dar în condițiile astea, când aud de Eminescu primul gând care îmi vine în minte e: Aoleu, dă-l în p*** mea! Nu mai vreau să aud despre alegoria paradimensională din "Luceafărul"!
Ar mai fi de zis și faptul că unele înflorituri despre literatură și diferiți autori sau opere, încă au mai rămas din vremea comuniștilor. De exemplu, hai să vedem tot despre Eminescuși felul în care a murit. Eminescu, cel mai probabil, n-a fost omorât de un nebun... A murit de sifilis. Asta e, era o boală comună pe vremea aia și jumate din geniile secolelor al XVIII-lea și al XIX-le au murit de sifilis. Ghinion, se murea pe capete din cauza asta în vremurile alea. Ei, dar nu și poetul nostru național. El a murit... răpus de geniu! Da, a făcut o criză biliară de geniu. Nu, stați! Și mai bine: Eminescu se plimba el prin codri... Și l-a trăznit Luceafărul!
Interesant la limba și literatura română e și modul în care dă bacalaureatul. ACELEAȘI subiecte pentru TOATĂ lumea. Toți de la primul până la ultimul dau același examen. Asta deși cei de la uman fac de două ori mai multă română decât mate-info sau ăia de la economic, dar ce contează? Detalii... Acuma chestia asta cu același subiect indiferent de profil e în limitele prostiei cu care suntem obișnuiți. Dar tot aceleași subiecte se dau și la minorități! Când am auzit asta, chiar mi-a căzut fața. Frate, nu poți să dai aceleași subiecte la unguri, de exemplu, că ăia sunt cea mai numeroasă minoritate (oficial, cel puțin). Ăia, mulți dintre ei abia se exprimă în română și îi pui să scrie despre literatura română? Și că abia vorbesc română e, până la urmă, de înțeles, că se predă, se pare, după aceeași programă ca în restul țării, chiar dacă le-ar trebui predată ca limbă străină. Dar, din nou, detalii, detalii!
Și ca să zicem adevărul, toate studiile astea profunde și grozave e fac pe o literatură mediocră. Da, păi nu avem o literatură prea grozavă. În afară de câțiva autori ca Eliade sau Caragiale, cam subțire. Adică, Miorița, de exemplu. E probabil una dintre cele mai vechi opere din literatura română și din folclorul românesc. Hai s-o comparăm cu Beowulf, corespondentul ei din literatura engleză. Acolo e vorba despre cavaleri și un dragon mare. În Miorița e vorba de doi ciobani care vor să-l taie pe al treilea și să-i ia oile... Și se mai pot găsi corespondente similare. Nu cred că mai e nevoie de alte comentarii.
To be continued. I don't know exactly when or how, but to be continued.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:31
Limbile Africii de Sud
Când vine vorba despre situația lingvistică a Africii de Sud, peisajul e destul de colorat și porecla de "Rainbow Nation" i se potrivește. Până în 1994 avea numai două limbi oficiale: afrikaans și engleză. Astăzi, dacă nu e țara cu cele mai multe limbi oficiale, sigur intră în top 5. Africa de Sud are nici mai mult, nici mai puțin de 11 limbi oficiale:
-Afrikaans;
-English;
-isiNdebele;
-Sesotho;
-Sepedi;
-siSwati;
-Setswana;
-Xitsonga;
-Tshivenda;
-isiXhosa;
-isiZulu.
Nouă dintre ele sunt limbi vorbite de negri și în afară de numele lor nu știu altceva despre ele. Despre albi pot să spun următoarele: vorbesc engleză prost și olandeză și mai prost, pe a doua intitulând-o "afrikaans". Afrikaans am înțeles că e olandeză cu o ortografie ușor schimbată și cu o gramatică mai mult sau mai puțin de nerecunoscut. Nevorbind-o pe niciuna dintre ele, alte detalii nu pot da.
Însă despre engleza sud-africană se pot spune multe. Dacă vrei să mutilezi limba engleză în cel mai groaznic mod posibil, învață să vorbești cu accent afrikaans. În engleza sud-africană, "th" sună întotdeauna ca "f" sau dublu "f". De exemplu: three > free. Sau în același mod poți să distrugi de tot înșelesul unei fraze: When I was at school I thought a lot > When I was at school I fought a lot. Dacă cuvântul deja se termină în "f" sau dublu "f", mai sud-africanilor le place să mai adauge un "s". Those are my stuff > That's my stuffs. Și așa ajungem la altă problemă: sud-africanii nu știu să spună I am, you are, he/she is, we are, you are, they are, ci doar I/you/he/she//we/they is. Ei, las' că-i mai bine dacă nu-i așa multe... Și acum atenție, că lucrurile devin complicate. Mai știți "s"-ul de la sfârșitul unui substantiv care în mod normal desemnează pluralul? Ei bine, atunci când chair trebuie să îl folosească, lipsește cu desăvârșire. De exemplu: I am wearing jeans > I's wearing (a) jean. Sau: I am wearing pants > I's wearing (a) pant. Dar sud-africanilor le place să alăture aceste două cuvinte, așa, în caz că nu știi că jeanșii sunt de fapt pantaloni: I's wearing (a) jean pants. Și dacă nu ești sigur de ceva adaugă I can like to la începutul fiecărei propoziții.
Și mai sunt câteva confuzii la nivelul vocabularului. În Africa de Sud colored nu înseamnă același lucru ca și în celelalte țări vorbitoare de engleză. The coloreds sunt în Africa de Sud mulatrii: descendenții copiilor rezultați din căsătoriile dintre albi și negri până să se interzică căsătoriile interrasiale. Alcătuiesc cam 10% din populație și sunt vorbitori de afrikaans. Nici taxi nu înseamnă același lucru ca pe restul planetei. Taxi-urile sunt niște microbuze care funcșionează la sate și în orașele mici pe post de autobuze. Ca turist, nu e o idee prea bună să te urci într-unul pentru că își schimbă traseul des și mulți șoferi nu știu engleză. Alte cuvinte și expresii:
-bakkie - pick-up truck;
-braai - barbeque;
-brah - best friend;
-bundu - savanah;
-Howzit! - Hello!;
-gogga - insect/bug;
-just now - right away;
-kaffir - nigger;
-kloof - cliff;
-koppie - hill;
-lekker - excellent;
-Lekker chow! - Bon appétit!;
-robot - traffic-light;
-takkies - sneekers.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:33
Geoană jokes
Ultimele bancuri cu subiect politic îl au ca țintă pe Geoană:
Videanu către Băsescu:
- Șefu', am o veste bună și una rea. Pe care o vreți prima?
- Pe aia rea.
- Geoană a luat 60% din voturi.
- Cum??? Atât de mult? Și care e vestea bună?
- Dumneavoastră aveți 70%!
Geoană va ține azi o conferință de presă, pentru a demonstra că filmulețul în care se bucură și țopăie pe scenă este trucat.
PSD: Președinte în seara de duminică;
PDL: Președinte în dimineața de luni.
Î: Ce-au facut românii în timpul mandatului lui Mircea Geoană?
R: Au dormit!
Geoană a primit două cadouri de la Moș Nicolae: un vaporaș seara și un marinar dimineața.
Î: Ce i-a adus Moș Nicolae lui Geoană?
R: Un joc nou: "Mandat de președinte" - varianta demo.
Băsescu: Vara nu-i ca iarna.
Geoană: Seara nu-i ca dimineața.
Dacă Geoană adormea președinte la Polul Nord, prindea și el măcar șase luni de mandat.
Î: Cum pui dopul la o șampanie pe care ai desfacut-o?
R: Nu știu, întreabă-l pe Geoană!
Î: De ce a acceptat Bush să apară în fotografii alături de Geoană?
R: Pentru a părea mai deștept.
Î: Ce mai fredonează Geoană în ultimul timp?
R: “Dacă aș fi pentru o zi președinte v-aș amaneta pe toți și nu m-ați prinde”
Î: De ce și-a luat Mihaela Geoană bătaie de la soț?
R: I-a zis: "Vezi c-a trecut poștașul mai devreme. Ți-a lăsat un mandat..."
Geoană nu e un prost și jumătate. E un prost și 49,66%.
Scrisoarea a III-a reactualizată:
-Tu ești Mircea?
-Da, împărate!
-Ești un prost și jumătate!
Geoană se gândește să emigrezer în Laponia și să candideze la președinție acolo că în Laponia noaptea ține șase luni.
Ultima știre: Băsescu a recunoscut că a bătut un copil. Îl chema Mircea Geoană.
Î: Care e diferența dintre un ceas și Mircea Geoană?
R: Ceasul numără orele, Geoană numără voturile.
Trebuie să recunoaștem: Geoană a avut un mandat DE VIS!
Cică sunt mai multe bancuri cu Geoană decât cu Bulă.
În consecință, Bulă a cerut renumărarea bancurilor.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:34
Perle de la BAC-ul românesc; Perle din școala americană
Mai jos o să vedem exact cât de eficientă este școala din România în a-i învăța pe elevi... mă rog, orice. Asta se vede cel mai clar la examenul final: la BAC. Perlele ce vor urma sunt probabil și din vina "geniilor" care le-au scos dar și a sistemului care a scos "geniile". În fine, nu contează a cui e vina, că tot sunt mișto rău. Dacă nu o să râzi cu lacrimi la sfârșit ar fi cazul să-ți pui unele întrebări.
1.Latina clasică este o limbă moartă, care nu se poate vorbi decât în scris. După căderea Imperiului Roman, o parte din latina clasică defunctă a devenit bulgară. Limba română are la bază latina bulgară, amestecată cu elemente de dacă și o groază de cuvinte slabe. În secolul al XV-lea, limba vorbită de popor era considerată vulgară și n-o vorbea nimeni.
2.Poema "Miorița" circula pe bază orală, adică nu a fost scrisă, din motive tehnice. În balada "Miorița" este vorba de trei ciobani care complotează împreună să-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul "Mioriței" a spus că la cap să-i puie diverse categorii de fluiere.
3.Mulțimile de boieri exploatatori își țineau banii numerar în pungi. Haiducii îi atacau și îi ușurau de bani în toate baladele.
4.Balada e o specie a liricii populare inventată de Ciprian Porumbescu.
5.Haiducii din doine, balade și idile erau liberi și fericiți ca păsările, animalele și peștii care zburdă prin codri.
6.Școala Ardeleană nu a avut propriu-zis sediu, din lipsa de fonduri austro-ungare.
7.Alexandru Lăpușneanu s-a ținut de cuvânt atunci când a spus: de mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu! Dovadă că azi cel mai întâlnit nume este Popescu.
8.Poezia "Sburătorul" de Ion Haș Rădulescu este un omagiu adus aviatorilor români.
9.Mircea cel Bătrân a fost înmormântat la Cozia împreună cu umbra sa.
10.Deși s-a ocupat mai mult cu turismul, Calistrat Hogaș vorbea latina la perfecție.
11.Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerată a treia. În "Scrisoarea a treia" se desfășoară bătălia de la Rovinari.
12.Mircea cel Mare, care prima dată a fost bătrân, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta îl primește politicos, dar cu obrăznicie, și-l face în tot felul, ca pe o albie de porci. Când Baiazid îl intreaba arogant "Tu ești Mircea?", domnitorul român nu se pierde cu firea și îi raspunde la fix: "Da-mpărate!" Până la urmă Mircea cel Mare, deși bătrân, îl va îngenunchia pe trufașul otoman cu câteva proverbe și zicători bine plasate.
13.Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.
14.Poetul își așteaptă iubita ca împreună să cutremure o barcă.
15.Ion Creangă s-a născut între anii 1887-1889.
16.Este vorba de peripețiile lui Robinson Crusoe după ce pleacă din Troia.
17.Arhimede a fost grec de neam și a murit așa de barbari de fasciști hitleriști. Asta când el studia în palatul său din Grecia. Și cum el studia a intrat un soldat și a zis "dămio". Si a zîs Arhimede că nu es. Așa a zîs hitleristu nu eși și a băgat baioneta în el. Dar multe principii de fizică a rămas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.
18.Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasă fiind jefuit de niște oameni invidioși.
19.În romanul "Răscoala" personajul principal este poporul și marea masă a taranilor.
20.Ion suferă că nu are pământ dar o lipsă e că macar în carte Rebreanu îl putea împroprietări.
21.Capitala SUA este Casa Albă.
22.În China trăiește foarte multă lume care mănâncă o abundență de orez, se încheie la gât și-a inventat guma de la capătul creionului.
23.Sahara se află așezată pe un nisip uscat, lipsa apei având în zonă o prezență statornică.
24.Capitala Olandei este jumătate la Haga, jumătate la Amsterdam.
25.În pădurile Amazoniei trăiește o junglă fioroasă.
26.Optica se ocupă cu studiul ochelarilor.
27.Animalele sălbatice trăiesc în pădurea zoologică.
28.În caz de accident nu trebuie să fugi de la locul faptei fiindcă victima, dacă nu e lovită fatal, poate reține numărul mașinii.
29.Călinescu ne-a lăsat o carte foarte groasă, în care arată cum s-a înființat literatura română și ce scriitori au lucrat la origini.
30.Antarctica este un continent alb din cauza zăpezilor care nu se mai topesc odată.
31.Răscoala de la Bobâlna a început pe un deal și s-a terminat în 1438.
32.Țăranii loveau în boier cu ce aveau ei: cu una, cu alta...
33.Lui Ion, Florica nu-i aparținea în întregime, fiindcă ceva din ea era și a lui George Buluc.
34.Unul numit Don Quijote, a inventat o instalație eoliană care producea vânt.
35.La sesizarea lui Hamlet, un control inopinat a constatat că e ceva putred în Danemarca.
36.Soldatul Ionescu avea o misiune importantă: belea ochii la avioane.
37.Caragiale a scris nuvela "În vreme de război" fără a depune un mare efort fizic.
38.Eminescu este un mare clasic, pentru că se studiază între pereții claselor.
39.La Humulești Ozana curgea limpede fără prea mari frământări sociale și politice.
40.Dănilă Prepeleac era tovarăș de copilărie cu Ion Creangă și cu el pleca iarna la săniuș.
41.Pe aeroportul Otopeni se luptau nemții cu americanii, iar românii trăgeau, cu succes, când în unii, când în altii.
42.Ceahlăul este situat sus pe munte.
43.Și câteva de la matematică:
Și acum câteva perle și de peste ocean. Dacă vă imaginați că școala americană, aia de stat sau publică, cum îi spun ei, e cu ceva mai bună decât cea românească, mai gândiți-vă! Dar de data asta creatorii perlelor nu sunt elevii, ci părinții. În SUA atunci când ți se întâmplă să te îmbolnăvești nu îți trebuie pentru la școală o scutire de la medic. E suficient un bilețel de la unul din părinți. Iată cum arată unele dintre ele. Dacă la următoarele nu înțelegeți despre ce e vorba trebuie să vă mai exersați engleza. Sorry, nu prea merg traduse.
1.Please excuse John for being absent Jan. 28, 29, 30, 31, 32, and 33.
2.Ralph was absent yesterday because of a sour throat.
3.Please excuse Joyce from jim today.
4.Please excuse Roland from P.E. for a few days. He fell out of a tree and misplaced his hip.
5.John was absent yesterday because he had a stomach.
6.Please excuse Gloria. She has been sick and under the doctor.
7.Please excuse Sarah from being absent yesterday. She was sick and I had her shot.
8.Please excuse Jennifer for missing school yesterday. We forgot to get the Sunday paper off the porch, and when we found it Monday, we thought it was Sunday.
9.Sally won’t be in school a week from Friday. We have to attend her funeral.
10.Please excuse Jason for being absent yesterday. He had a cold and could not breed well.
11.Please excuse Mary for being absent yesterday. She was in bed with gramps.
12.Please excuse Johnny for being. It was his father’s fault.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:35
日本人挑戦する話す英語
Herro, reada! This is part of presentation that show us how site of Kakaku.com woks. Kakaku is very good japanese website that show best dear for japanese electric product from retairas in arr of Japan.
In next video Mizuno-san make very interesting speech and rets us undastand comprex mechanism and by doing so he dispray very werr demonstration to engrish ranguage.
Prease enjoy forrowing recture!
P.S: It is REARRY engrish ranguage. No joke.
* Faptul că nu se înțelege nimic nu se datorează calității proaste a filmului.
** Scuze pentru zgomotul de pe fundal.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:35
Letter to the Embassy of the United States of America
To Mr. James B. Gray,
Consul General of the U.S. to Bucharest, Romania
09/10/2009
Bucharest 12:49 p.m.
Washington D.C. 05:49 a.m.
Dear Jim,
Thanks for the non-immigrant visa you granted me about a month ago. I really enjoyed my trip to the U.S. New York, Washington and Niagara Falls are all really nice places. I'm writing to you to let you know that I'm OK and that I got back home in one piece. However, I do have one minor complaint. What's the big deal with the three month visa? Not that I needed a longer one, but it would've greatly appreciated it. I mean I payed 131$, for God's sake! And for what? Don't get me wrong, I appreciate and respect the fact that you're trying to protect your country from dangerous outside influences and all that, but do it at your own expense...
Romania is America's best friend in the region. These are the words of the great president George W. Bush. He said that on one of his visits here. I find it a little strange that being your best friends we have to waste half a day standing in line at three long queues and being secretly observed and supervised in three waiting lounges at your embassy if we want to step foot on U.S. soil. Hmmm, why does, let's say... Hungary not need visas? They're not your best friends... Are they? Dude, make up your mind, you can't have two best friends at once.
I understand that the main reason for which you call Romanian citizens to visa interviews at the embassy is that you're worried we might go there and work illegally and not come back home, right? Well, that's rarely the case. If we want to go work in other countries we usually choose one in the E.U., as it's closer and easier to get to. That's reason #1 to get read of visas.
#2: We're not brown people. Ummm, no wait... About 10% of the population is. But they usually choose Italy or Spain as their destinations for begging, stealing and/or pursueing other illegal activities.
#3: Not only that we are not brown people, but we also have contributed to your most recent wars against the brown people of Iraq and Afghanistan. And we're still doing so.
#4: Your country was founded by immigrants, most of them Europeans.
#5: You're not doing a great job protecting your borders anyway. The ten million (10,000,000) illegal Mexicans, Salvadorans, Hondurans, Nicaraguans, Guatemalans, Costa Ricans, Panamanians, Columbians, Peruvians, Ecuadorans and Dominicans are the living proof of it. So I guess a few thousand East Europeans more wouldn't be a notable edition.
This having been said, I want to reassure you that I'm fermly anchored in Romanian soil and I have no intention to make any transcontinental voyages in the near future. Not only that I did not undermind the U.S. economy, but I have also made my contribution to it by purchasing DVDs, unhealthy food and bad-quality acid drinks from your malls, watches, books and most probably useless, but real nice tourist crap. Should I come asking for another visa, a more... consistent one would be deeply appreciated.
Respectfully and sincerely,
Holder of visa № 9888XXXX
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:37
Legi stupide
De câteva luni toate peste tot la știri auzi despre guvern că de la începutul anului nu a făcut decât trei legi și că... stă degeaba și nu e bun de nimic. Dar având în vedere faptul că trăim în România n-ar trebui să ne surprindă prea tare. Dar uitându-te pe net, poți descoperi ce fac parlamentarii din alte țări atunci când chiar nu mai au altceva de făcut și se plictisesc. Există enciclopedii întregi de legi inutile și/sau tâmpite.
De exemplu:
China:
1. Începând cu al doilea copil, părinții plătesc o amendă de 10.000 de yuani.
2. Evaziunea fiscală și corupția se pedepsesc cu moartea.
Israel:
1. Este interzisă creșterea porcilor, chiar și ca animale de companie. În caz contrar, contravenientul trebuie să-și ucidă porcul
2. Este interzis să te scarpini sâmbăta la nas.
Arabia Saudită:
1. Femeile nu au voie să conducă automobile.
Elveția:
1. Cetățenii care locuiesc la bloc sunt pasibili de amendă dacă trag apa la WC după ora 22:00.
2. Este ilegal să trântești ușa la mașină.
Danemarca:
1. Deținuților le este permis să evadeze din închisori.
2. Toți conducătorii auto trebuie să se uite sub propriile mașini să verifice dacă nu sunt ascunși copii acolo înainte să se urce la volan.
Finlanda:
1. Desenele animate cu Donald Duck sunt interzise pentru că nu poartă pantaloni.
Marea Britanie:
1. Femeile însărcinate pot să se ușureze oriunde fără să fie trase la răspundere.
2. Este interzis să mori în incinta Parlamentului Britanic.
3. Este interzisă purtarea armurii în Parlamentul Britanic.
4. Dacă o balenă este găsită pe coasta britanică, regele poate pretinde capul acesteia, iar regina coada.
5. În Scoția pescuitul este interzis duminica.
6. În orașul englez York oricărui cetățean îi este permis să ucidă orice scoțian care poartă asupra sa un arc și o tolbă cu săgeți.
Olanda:
1. Duminica este interzisă comercializarea vinului și a berii, dar amestecurile sunt disponibile la halbă.
Iraq:
1. Sunt interzise filmele cu arte marțiale.
Iran:
1. Este interzis cu desăvârșire consumul de băuturi alcoolice și comercializarea acestora.
Coreea de Nord:
1. Este interzis să accesezi internetul sau să folosești telefoane mobile.
2. Sunt interzise filemele și serialele sud-coreene.
Singapore:
1. Este interzis mestecatul gumei.
Paraguay:
1. Duelul este permis de lege, atâta timp cât participanții la duel fac dovada că donează sânge spitalelor.
Bangladesh:
1. Chiulitul este interzis. Elevii prinși în afara orelor de curs ajung la închisoare.
Franța:
1. Este ilegal să dai numele de Napoleon unui porc.
Italia:
1. În Milano există o lege care îi obligă pe toți cetățenii să zâmbească tot timpul, cu excepția situațiilor în care merg la spital sau la înmormântări.
Thailanda:
1. Aruncatul gumei de mestecat pe jos se pedepsește cu o amendă de 600 $.
2. Când conduci o mașină trebuie să porți cămașă.
Hong Kong:
1. Orice femeie care își prinde soțul cu altă femeie este împuternicită să-i omoare pe amândoi. Pe bărbat numai cu propriile mâini, însă pe femeie în orice alt fel.
Dar campionii la astfel de legi sunt, de departe, americanii:
Alabama:
1. Șoferii nu au voie să conducă automobilul legați la ochi.
2. Bărbații nu au voie să scuipe în fața femeilor.
3. Cuplurile interrasiale nu se pot căsători. (anulată)
4. Nu poți juca domino duminica.
5. Cine poartă o mustață falsă susceptibilă de a stârni râsete în biserică este pasibil de pedeapsă.
Alaska:
1. Este interzis să împingi un elan pe gheață.
2. Este interzis să arunci un elan viu dintr-un avion aflat în mișcare.
3. Este interzis să servești băuturi alcoolice unui elan.
Arizona:
1. Este interzisă vânătoarea de cămile.
2. Cine taie un cactus riscă 25 de ani de închisoare.
3. Mersul înapoi este interzis cu orice autovehicul.
Arkansas:
1. Bărbaților le este permis să-și bată nevestele, dar nu mai mult de o dată pe lună.
2. Este interzis să ucizi "ființe vii".
California:
1. Toți locuitorii au dreptul la lumina soarelui.
2. Este interzisă montarea unei curse pentru șoareci fără permis de vânătoare.
3. Transportul și detonarea dispozitivelor nucleare în interiorul orașelor atrag după sine plata unei amenzi de 500 $.
4. Este ilegal să plângi în boxa martorilor.
5. Este interzis să lingi o broască râioasă.
Carolina de Sud:
1. Este interzis să ții cai în cada de baie.
2. Este interzis să lucrezi duminica, cu excepția cazului în care ești vânzător de becuri.
Florida:
1. Se face vinovat de ofensă publică oricine face duș în pielea goală.
Illinois:
1. Este interzis pescuitul de pe gâtul unei girafe.
2. Pesoanele care au mai puțin de 1 $ când ies în oraș se fac vinovate de vagabondaj.
3. Etse ilegal să dai unui câine să bea whisky.
Kentucky:
1. Nicio femeie nu se poate afișa în costum de baie pe autostrăzile din stat decât dacă este escortată de cel puțin doi polițiști sau dacă este înarmată cu o bâtă.
Louisiana:
1. Jefuirea unei bănci făcând uz de un pistol cu apă este considerată infracțiune.
2. Este interzis să ieși din avion în timpul zborului.
Michigan:
1. Hoții au voie să-i dea în judecată pe proprietarii caselor pe care le jefuiesc dacă se rănesc în timpul operațiunii.
2. Soțul nu are voie să se uite urât la soție în zilele de duminică.
Minnesota:
1. Este ilegal să treci granița statului purtând o rață pe cap.
2. Este ilegal să dormi dezbrăcat.
3. Este ilegal să fumezi în pat.
4. Este ilegal să parchezi un elefant pe strada principală.
Tennessee:
1. Pescuitul cu lasoul este interzis.
2. Opt sau mai multe femei care locuiesc în aceeași casă constituie un bordel.
Texas:
1. Este interzis să mulgi vaca altcuiva.
Utah:
1. Este interzis să NU bei lapte.
Vermont:
1 Este interzis fluieratul sub apă.
Wisconsin:
1. Cetățenii nu au voie să-și ucidă dușmanii.
Lista ar putea fi mult mai lungă de atât, dar mi-e lene să mai scriu...
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:38
O zi din viața unui emokid
Chestia de mai jos nu-mi aparține. Nu eu am scris-o, pur și simplu am găsit-o undeva pe net, dar e mult prea tare și n-am putut să n-o preiau...
5:00- M-a trezit surioara mai mică, iarăși a venit beată. Știe doar să bea și să meargă la concerte, ea nu mă iubește… Eu când eram de varsta ei aveam colecție de timbre. Iarăși nu pot să adorm, va trebui să-mi rod lacul de pe unghii.
6:00- Îmi rod lacul de pe unghii.
7:00- Aproape că m-a vazut maică-mea că îmi rod lacul de pe unghii. Mi-a zis să îmi ridic din pat fundul de poponar necăjit și să mă duc la școala. She makes me cry...
7:05- Am început să mă pregătesc de școală, mi-am îmbrăcat pantalonii strâmti. Mai multe insigne, mai multe, mai multe. Fuck! Mi-am pierdut o insignă! I hate this stupid world. Să nu îmi uit căciula și să-mi fac ochii cât mai negri.
7:20- M-a văzut sor-mea. A început să râdă. Punkista dracu'!
7:21- Mi-a căzut o insignă. Am agațat-o la loc.
7:28- Mi-a căzut încă o insignă. Am agățat-o la loc.
7:35- Mi-am pus căciula în cap, ies din casă și observ că îmi lipsește o insignă. Am găsit-o, am agățat-o la loc.
7:50- Mi-am pus un ciorap pe cap, nu căciula (mă gândeam de ce mă strânge atât de rău căciula asta).!@#$ happens. M-am întors acasă, mi-am luat căciula, m-am dus la școala.
8:20- Am întârziat la oră, nu m-au lăsat să intru în clasă. Stau pe hol. Plâng.
8:41- S-a terminat ora, am intrat în clasă, mi-am aruncat geanta, am ieșit pe sală și stăteam trist.
8:43- I hate my life. Stăm cu emokids în cinci, plângem.
9:00- Stau la oră și plâng.
9:10- M-au dat afară de la oră. Stau pe hol. Plâng.
9:15- M-am dus la baie.
9:16- Am ajuns la baie să mă piș. Am început să plâng, am uitat să mă piș.
9:17- Ieșind de la baie mi-a căzut o insignă. În budă.Am luat-o, am agatat-o la loc.
9:18- Mă uit în oglindă, sunt drăguț. Ar trebui să-mi fac o poză.
9:31- (pauză) Au venit emokids și au zis că sunt true. Trecea sor-mea pe lângă mine și a început să râdă. I-am zis că e rea. Ea mi-a dat un bocanc în față. She makes me cry.
9:35- Emokids i-au zis că nu are dreptate. A început să îi bată pe toți cu bocancii.
9:37- Am vrut să fug, m-a bătut din nou.
9:44- Stau la ora. Mă dor venele.
10:10- Am scris scrisoarea de rămas-bun pe bancă.
10:12- M-a văzut profa, m-a dat afară de la oră. Stau și plâng.
10:21- Stau la cantină. Am început să plâng, am uitat să mănânc. A trecut sor-mea pe lângă mine și mi-a dat un capac. Ieșind de la cantină mi-a căzut o insigna în vasul cu resturi.Am luat-o, l-am agățat-o la loc.
10:29- M-au văzut emokids și au zis ca sunt true.
10.40- Stau la ora, îmi scriu scrisoarea de rămas bun. Încă fără sânge. Dă-l în pula mea de sânge, principal e să fie cât mai tristă.
10:50- Am terminat de scris, am încercat să citesc și profa m-a dat afară. Ieșind din clasă mi-a căzut o insignă. A căzut după calorifer, am ridicat-o și am agățat-o la loc.
11:11- (pauză) Emokids au văzut insigna, au zis că sunt true. Le-am dat și lor să citească scrisoarea. Au zis că sunt și mai true. Trece frate-meu, a citit și el scrisoarea și mi-a zis ca sunt un idiot și că ce fac nu e true. Eu l-am întrebat ce e true? El mi-a dat mp3-ul să ascult la ore. Ramones și Sex Pistols.
12:30- Ascultam muzica la ore și m-am speriat, am început să plâng! Am fugit din clasă. (eu știam că frate-meu ascultă căcaturi, dar nu credeam că atât de oribile). În timp ce fugeam mi-a căzut o insigna. Am ridicat-o, am pus-o la loc. M-a ajuns profu’ din urmă, m-a luat de guler, m-a adus în clasa și mi-a spus că sunt poponar. După m-a dat afară din sală.
12:45- Stau și plâng.
12:50- (pauză) Le-am dat băieților să asculte și ei la mp3. Costică a leșinat, Vasile a început să plângă, Vova ne-a mărturisit ca a rămas fără oja roz, și a intrat într-o depresie, Lionia în țipete a fugit, i-a căzut o insigna. Frate-meu a văzut aceasta scena, mi-a luat mp3-ul , mi-a spart fața și a zis că suntem…
13:00- Am început sa ma dau la Svetlana, mi-a zis că sunt un poponar infect. Upi! Mă place! Stau și plâng de bucurie.
13:20- M-a dat afara profu’ din clasa.
13:40- S-au terminat orele. I-am așteptat pe emokids. Pe rând scăpând insigne și ridicându-le ne-am dus spre casă. Ne-am înțeles să ne întâlnim pe la 4.
14:00- Am ajuns acasă, nu era nimeni, asa ca am pus Tokio Hotel, stau, îmi rod lacul de pe unghii.
14:20- A venit sor-mea și mi-a oprit casetofonul, s-a culcat.
14:40- Am pornit casetofonul și am trezit-o pe sor-mea… Mi-a spart fața, am încercat sa ripostez…
14:50- AAAA!!! She makes me cry.
15:00- Stau legat de calorifer cu un ciorap în gură, cu căștile în urechi. Cântă ceva oribil! I want to die.
15:10- Pe la sor-mea au trecut niște tovarăși, au pus gecile pe mine și au început să mă bată cu picioarele.
15:20- A venit mama, a dat cu piciorul în grămada de haine și după gemetele scoase de mine și-a dat seama că e cineva acolo.
15:30- Mama m-a dezlegat și m-a trimis după pâine.
16:00- Stau la alimentară la coadă, lângă mine stau niște băieți cheliosi și se uită ciudat la mine. (cred că mă invidiază că am atâtea insigne tari).
16:10- M-au bătut, mi-au luat banii, am încercat să mă ridic , mi-a căzut o insignă, am agățat-o la loc.
16:20- Am ajuns acasă, mama m-a bătut și s-a dus după pâine. @!#$ happens.
16:30- Am întârziat la întâlnirea cu emokids.
16:35- Emokids au zis că nu mai sunt true.
16:37- Mi-a căzut o insignă.
16:40- M-am împăcat cu emokids. Stăm și plângem.
16:55- A trecut un punkist pe lângă noi. I-am zis că e un dobitoc și să se ducă in p***** noastre. Și tot grupul nostru (25 de personae) l-am bătut! Ce adevarați suntem!!!
17:10- Au venit 10 punkiști și ne-au bătut rău de tot. Ce proști, oricum noi suntem mai tru!!!
17:30- Adunăm mărunt pentru bere. (upi! Ce true suntem) 1
7:32- Vânzătoarea nu vroia să ne dea bere.
17:35- Am reușit să o convingem pe vânzătoare să ne dea bere. Am luat 2 litri. (upi! Suntem mai tru decât toți!)
17:50- Vroiam să deschidem, a venit sora mea și încă 4 punkiști, ne-au luat berea.
18:00- Treceau trei tipe pe stradă, am început să mă dau la ele. Au venit înspre mine și mi-au zis că sunt un virgin neputincios, și să le las în pace de poponar infect ce sunt… Ce sexy sunt, ele sigur mă vor și mă invidiază, pentru că am machiajul mai true!!!
18:15- Vova ne-a zis că e virgin și a intrat în depresie.
18:20- Am văzut o nunta. Alexandru a zis că mireasa e îmbrăcată în alb pentru că e… (am hotărât să ne îmbrăcăm de mâine numai în alb)
18:30- Am ajuns acasă, am mâncat, și m-am dus să mă uit la desene.
18:45- S-au terminat desenele și m-am așezat să îmi scriu ultimul răvaș.
18:50- Ascult Tokio Hotel, e o formație emo…
19:00- A venit surioara mea mai mică, m-a bătut și a plecat…
21:00- Mama mi-a zis să mă culc. “Mamă, am deja 17 ani, pot să mă rad pe picioare?”
21:05- M-a bătut mama la fund. Stau în pat și încerc să adorm. @!#$!!
21:10- Nu pot să adorm, unde-mi sunt unghiile alea vopsite?
21:15- Mi-am ros lacul de pe unghii. Am adormit.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:39
Coincidențe sinistre
1981:
1. Prințul Charles se căsătorește cu Diana.
2. Liverpool câștigă Cupa Europeană.
3. Papa moare.
2005:
1. Prințul Charles se căsătorește cu Camilla.
2. Liverpool câștigă Cupa Europeană.
3. Papa moare
Concluzie:
Dacă Prințul Charles se mai căsătorește o dată și Liverpool mai ajunge într-o finală europeană, ar fi bine să-l anunțe cineva pe Papă.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:39
Cât de răspândită este limba română în lume?
Dacă consultăm puțin internetul ne dăm seama că dulcele grai românesc a ajuns o limbă de circulație internațională și se găsește pe peste tot în lume: din Europa de vest până în Africa de Sud și din America până în Asia.
În nordul Olandei, pentru circa 300 de euro, puteți campa cu rulota sau cu cortul în mirificul și liniștitul camping De Muie.
Dacă o să considerați vreodată că "sunteți în rahat", mai gândiți-vă. În Districtul de Sude din Israel, 40.000 de oameni trăiesc în orașul Rahat. E un oraș de arabi, care atunci când au dat numele așezării nu s-au gândit la conotațiile românești ale termenului, "rahat" traducându-se în arabă prin "confort" sau "plăcere".
Una dintre cele mai frumoase rezervații naturale din America Latină se găsește în îndepărtata Costa Rica și poartă numele de Curu. Rezervația e deschisă publicului tot timpul anului în fiecare zi și intrarea costă cam 10 dolari.
În mijlocul Parisului, o locație care i-ar putea lăsa cu gura căscată sau amuza pe români este Hotel De Buci. Nu știu ce români se cazează aici, dar având în vedere locația, aproape de catedrala Notre-Dame și Muzeul Luvru, fix pe strada De Buci. Nu cred că duce lipsă de clienți.
Moneda statului Botswana poartă nu mele de pula. Și probabil așa s-ar explica sărăcia din partea aia a lumii. A fost introdusă în 1976, înlocuind randul sud-african. În setswana, limba națională a țării, "pula" înseamnă "ploaie" și moneda a primit acest nume pentru că ploaia este un fenomen rar în Deșertul Kalahari. Conform băncii naționale, 1 Euro = 10 Pula (sau Pule?).
Dar cel mai notoriu exemplu se află în sudul regiunii istorice Istria, în Croația se află un oraș cu o lungă istorie. Pe vremea romanilor a fost centrul administrativ al Istriei. De asemenea, e stațiune heliomarină, e cunoscut pentru climatul temperat, natura bine conservate și patrimoniul istorico-cultural și vinurile din regiune. Frumosul oraș poartă numele de Pula.Dar în atlasul meu școlar apare ca "Pola". Mă întreb de ce... Denumirea crează pentru români situații ciudate încă de la intrarea în oraș, unde vizitatorii sunt întâmpinați cu urarea Dobro dočli u nači Pula, care în limba română se traduce sugestiv prin "Bine ați venit în Pula noastră". Oricum, acum puțin timp, edilii orașului au făcut un clip pentru a-și autopromova orașul de care, după cum se vede, sunt atât de mândri. Mă întreb dacă s-au gândit ce ar crede un român care nu știe despre ce e vorba...
Alte localități cu același nume nefericit se mai găsesc în Ungaria lângă Veszprem, în Sardinia, Italia și în Tibet, China.
Pe lângă diferite locații din lume, mai există și limbi care sunt mai neprietenoase pentru urechile românilor. De exemplu, în poloneză "blană" se traduce prin "futra". Sau în greacă "foc" se traduce prin "fotia" (φωτιά). Nu știu de ce, dar n-am găsit absolut NICIO imagine cu cuvântul grecesc. Probabil din respect față de noi...
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:40
Crima perfectă
Următoarea întâmplare pe care o voi relata este cu adevărat demnă pentru data de 1 aprilie, Ziua Păcălelilor. Câteodată oamenii sunt așa ușor de păcălit... Oricum, ideea este următoarea: dacă ți se oferă un schimb avantajos (suspect de avantajos, aș zice) cu privire la un telefon mobil, gândește-te de două ori înainte de a accepta.
Într-o seară, în drumul spre casă, o... cunoștință, să spunem, a fost acostată de un individ aparent tare îngrijorat și cu multe pe cap.
-Bă, nu vrei un telefon?
-Nu, nu. Mersi...
-Hai mă, că tocmai acuma l-am furat.
-Aoleu!
Cred că trebuie precizat că era vorba de un telefon Nokia N95. De asemenea, ar trebui menționat și faptul că la orice magazin costă vreo șaișpe' milioane (1600 RON).
-Hai, dă-mi șase milioane și e-al tău!
-Nu, mă. Nici n-am atâția bani la mine!
-Bine, hai cinci milioane...
-Nu, n-am!
-Patru
.......................
-Două. Două milioane!
-N-am bani mă, nu-nțelegi?!
.......................
[După vreo juma' de oră de milogit]
-Bine, hai că facem altceva. Ce telefon ai?
-Nokia 5000.
-Bine, hai că îți dau N95-u' pe ăsta al tău.
Opa, tare tentantă oferta! Un telefon de șaișpe milioane pe unul de trei milioane... Foarte avantoajos.
-Wow, păi... nu știu...
-Hai, că ți-am zis că l-am furat de la unu' de la mine de la muncă și nu pot să mă duc mâine la servici cu ăsta șmecher că se prinde.
.......................
-Bine, bine. Hai că-l iau.
Zis și făcut. Necunoscutul scoate o pungă în care, chipurile, era cutia de la N95, îl bagă înăuntru și i-l înmânează noului și fericitului proprietar care, tranzacția fiind efectuată, își vede de drumul spre casă. Dar acasă, mare mirare mare... În loc de telefon șmecher, în cutie nu se afla nimic altceva decât un SĂPUN! E adevărat, unul de calitate, dar, totuși, un săpun... Ca să fiu mai precis, un săpun în valoare de trei milioane. Și pe deasupra era și "sculptat" în forma unui mobil. Asta ar fi putut avea două scopuri: ori dovedește că autorul este un criminal mastermind și a pregătit totul în cele mai mici detalii, ori că scopul lui era să-l facă pe păgubit/fraier să se simtă și mai penibil.
Ca toate cazurile ca acesta, păgubitul, sau mai bine zis fraierul, s-a dus la poliție. Nu vă faceți iluzii, polițiștii care se ocupă de furturi și alte probleme de genul ăsta nu sunt cu nimic mai integenți decât ăia de la circulație. Cred că e limpede că șansele ca Nokia 5000-ul să mai fie văzut vreodată sunt minime. Ca să nu mai vorbim de acel N95...
În cazul de față, expresia "râd și curcile de tine" se transformă în "râd și milițienii de tine". Sincer, dacă eram polițist, nici eu nu cred că l-aș fi luat în serios pe unu' care vine la secție cu o poveste ca asta. După ce apărătorii legii și ordinii s-au amuzat bine, au catalogat infracțiunea drept înșelăciune. Dacă stăm și ne gândim bine, CHIAR n-a fost furt, că totul a fost de bunăvoie.
Lasă mă, alții care rămân fără mobil nu se-aleg cu nimic sau se aleg cu o bătaie. Tu te-ai ales cu un săpun...
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:41
Poveste de Crăciun
Prin clasa a noua sau a zecea la ultima oră de engleză ni s-a cerut să scriem niște povestioare legate de Crăciun. Ni se dădea începutul și noi trebuia să continuăm. Fragmentul de introducere era ceva de genul: "Crăciunul a venit. Totul pe afară era acoperit de o pătură de zăpadă etc etc". În mod normal ar fi fost o temă cam tâmpită, mai ales că nu mi-a mai cerut nimeni să fac o compunere de genul ăsta dintr-a patra... Și chiar și atunci nu mă descurcam deloc și detestam temele astea. DAR ultima mențiune a fost următoarea: "Faceți și voi teme așa... mai sadice! Nu d'alea de copii mici".
Ei, mențiunea asta a fost foarte importantă. Probabil că se gândea că urma să scriem compuneri despre
părțile "mai sadice" ale Crăciunului, ca pocnitorile... Păi, de la pocnitori la teroriști islamici sau Moș Crăciuni care împușcă toși oamenii din mall cu Kalașu' nu-i cale lungă, nu-i așa? Evident, după operele pe care le-am prezentat după vacanță, NU.
Cred că e clar ca bună ziua că mare parte din compuneri au fost inspirate din file și seriale "pentru copii", ca South Park sau Happy Tree Friends. O să-mi rescriu acum opera, dar în română de data asta, că parcă sună mai bine, plus că mi-e lene să traduc acuma.
Crăciunul a venit. Totul pe afară era acoperit de o pătură de zăpadă de un alb pur. Da' vine încălzirea globală, așa că n-o să dureze. Dis de dimineață Mike (parcă așa i-am zis personajului) se hotărăște să plece la baltă ca să pescuiască. Ok, dar e ceva în neregulă... Asta abia acum mi-am dat seama. De ce dracu' se duce la pescuit în dimineața de Crăciun?! Hmmm... știu! Poate o fi fost evreu. Ăia nu cred în Iisus și nu sărbătoresc Crăciunul. Păi ar trebui să-i dăm alt nume. Păi, hai mai bine Itzakh! Bine, am rezolvat cu tema: o poveste de Crăciun cu un evreu. Deci, după cum spuneam, Itzakh se hotărăște să plece spre baltă. Ia el frumos bicicleta și pleacă la drum.
Din nefericire, pe la jumătatea drumului, are o pană de cauciuc.
Din fericire, în apropiere se afla o benzinărie unde aveau și vulcanizare.
Din nefericire, în timp ce aștepta să-i umfle ăia cauciucul, un camion de 10t l-a călcat.
Din fericire, ambulanța a ajuns repede la locul accidentului.
Din nefericire, din greșeală, și aceasta l-a călcat.
Din fericire, au ajuns repede la spital.
Din nefericire, în timpul operației, doctorii i-au scăpat inima pe jos lui Itzakh și acesta a dat colțul.
Din fericire, Itzakh a ajuns la porțile raiului.
Din nefericire, Iisus și Dumnezeu nu l-au lăsat să intre pentru că era evreu și l-au trmis în iad.
Din fericire, Itzakh și-a dat seama repede că iadul nu e un loc chiar atât de rău și că ar putea să se acomodeze.
Din nefericire, S-A ÎNȘELAT!
Din fericire, după o eternitate petrecută în iad alături de Satan și mașinile lui de tortură, Itzakh a fost retrimis pe Pământ și în cele din urmă a ajuns la balta de lângă sat.
Din nefericire, acolo l-a mâncat un pește mare și povestea se repetă!
Altă poveste, de data asta cu arabi:
Crăciunul a venit. Totul pe afară era acoperit de o pătură de zăpadă de un alb pur. Toată lumea era fericită și atmosfera era absolut perfectă. Dar liniștea tuturor urma să fie perturbată de zgomotul unui camion, din care ieși un grup de teroriști islamici de la Al-Qaeda. Dintr-o dată, își scot de sub geci Kalașnikovurile și încep să tragă la întâmplare în oamenii de pe stradă, omorând niște copii nevinovați care se jucau pe marginea drumului. După ce au omorâră toți trecătorii, se refugiară într-un bloc din apropiere, unde au luat mai mai mulți ostatici și au amneințat că îl vor arunca în aer dacă cineva încearcă să facă ceva.Unul dintre supraviețuitori a încercat să scape prefăcându-se mort. Acesta a anunțat poliția de pe telefonul lui mobil, dar când a încercat să scape, a fost împușcat în cap și el. Curând după asta, altă familie din bloc a încercat șă scape, dar au fost cu toții omorâți instantaneu. Câns forțele anti-tero au ajuns, teroriștii au hotărât să aruce blocul în aer. Explozia se auzi în tot orașul. Nu au fost supraviețuitori.
Din fericire, profesorului i-au plăcut poveștile noastre sadice în spiritul Crăciunului, chiar dacă nu știu sigur că gândea că mințile noastre pot debita astfel de lucruri. Asta e, South Park e de vină! That movie has wapped my fragile little mind! Și unii se plâng că ultimele generații nu citesc... Cică cititul dezvoltă imaginația. Mie mi se pare că avem o imaginație destul de bogată. Bolnavă, dar bogată! Am făcut o compunere ce nota zece!
Din nefericire, dacă îmi amintesc bine, n-am primit note.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:42
The future's bright, the future's Turkish
În secolul al XVII-lea, când Imperiul Otoman era în culmea gloriei și în vârful expansiunii, turcii au asediat Viena de două ori. Atunci nu au avut succes. Dar plimbându-te astăzi pe străzile acelui oraș și al multor altora din Austria și Germania sau alte țări din vestul Europei, îți dai seama că dacă nu le-a ieșit figura acum 400 de ani, peste nu foarte mult timp vor reuși să cucerească orașul fără luptă. Ce ți-e și cu imigrația asta... Catedrala Sfântul Ștefan o să aibă nevoie de patru minarete, ca Sfânta Sofia, iar pe steagurile Austriei și Germaniei, vor apărea semiluna și steaua.
Dar nu sunt singurele schimbări care se vor petrece. Pentru mai multe lămuriri, iată o hartă care ne arată cum ar putea să arate Europa peste 50 de ani. Dintre noile state putem enumera: Noua Turcia, Noua India, Pakistanul de Nord, A II-a Republică Algeriană sau Federația Româno-Albaneză.
Notă: Harta și articolul sunt la mișto. Oricât s-ar amplifica fenomenul (în limite cât de cât realiste), nu se vor petrece schimbări chiar atât de profunde, deși peisajul s-ar putea modifica puțin.
Publicat de Stefan114
Paul Atreides
4th October 2010, 20:44
"10 ani cu Basescu e prea mult!"
Pe 10.10.2010, la ora 10:10 fix, ne vom intalni sa spunem: "Ajunge! 10 ani cu Basescu e prea mult!" De pe 02 aprilie, cand un grup mic am iesit primii in strada sa protestam impotriva lui Traian Basescu si a camarilei lui, incetul cu incetul ni s-au alaturat in strada mii de oameni care identifica acelasi vinovat pentru situatia deplorabila a Romaniei, si isi striga revolta din ce in ce mai raspicat. De fiecare data, persoane din grupul nostru participa si vor participa la toate manifestatiile organizate la Cotroceni sau in Piata Victoriei. S-a intamplat si saptamana trecuta, si le multumim tuturor celor care ne-au reprezentat in strada, solidari cu fiecare categorie sociala umilita de Traian Basescu si puterea portocalie.
SURSA:NOBASESCUDAY
Paul Atreides
4th October 2010, 20:45
Friday, 24 September 2010
"Iesi afara, javra ordinara!"
Asta au scandat politistii azi, in fata portii de la Cotroceni.
SURSA:NOBASESCUDAY
Paul Atreides
4th October 2010, 20:46
Revolta ciuruitilor
Elfi si Zeus, prietenii nostri din nucleul dur al Miscarii Violet, participanti cu trup si suflet la toate protestele noastre, s-au gandit sa dea si un nume evenimentului de pe 10.10.'10: Revolta Ciuruitilor! Si au propus ca in acea zi, sa mergem in Piata Universitatii, la ora 10:00. Veti fi tinuti la curent cu pregatirile pentru acest eveniment si pe acest grup. Ii rugam de asemenea si pe cei din tara sa se organizeze pentru acasta zi.
SURSA:NOBASESCUDAY
Paul Atreides
4th October 2010, 20:47
Iesim din nou in strada!
Deocamdata nu va pot da prea multe detalii legate de locul in care se va intampla. Ganditi-va doar la ziua de:
10.10.2010
SURSA:NOBASESCUDAY
Paul Atreides
4th October 2010, 20:49
10 motive pentru suspendarea presedintelui
"10 motive pentru care Parlamentul ar trebui să declanșeze procedura de suspendare a președintelui Traian Băsescu
După ce Traian Băsescu a întors spatele poporului, după ce s-a certat cu sinistrații și cu pensionarii, după ce i-a trimis pe profesori și medici în străinătate, 65% dintre români și-au dat seama ca așa nu se mai poate. 65 % ar vota pentru demiterea președintelui Traian Băsescu, dacă s-ar organiza în acest moment un referendum, potrivit unui sondaj recent realizat de Institutul de Politici Publice. Există și alte sondaje cu rezultate similare. În aceste condiții, este evident că Parlamentul ar trebui să declanșeze procedura de suspendare, pentru a ține cont de voința poporului, atât de des invocat, până mai ieri, de Traian Băsescu.
"Platforma de comunicare online Spune și tu prezintă 10 motive pentru care Parlamentul ar trebui să declanșeze procedura de suspendare a președintelui.
1. A încălcat drepturile constituționale ale cetățenilor români.
Prin promovarea și susținerea măsurilor de austeritate, implementate de către Guvern, președintele Traian Băsescu a încălcat grav o serie de drepturi constituționale: dreptul la muncă, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul de proprietate, dreptul la pensie, ocrotirea familiei etc.· Articolul 80, alineatul 2: „Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.”
2. A pus în pericol democrația.
Parlamentul este instituția fundamentală pentru democrație. Președintele a adus Parlamentului grave prejudicii de credibilitate și imagine, prin declarațiile denigratoare și presiunile asupra activității instituției.
· Articolul 61, alineatul 1: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.”
3. A subminat autoritatea Parlamentului.
În octombrie 2009, președintele a desemnat miniștrii interimari fără aprobarea Parlamentului, încălcând legea fundamentală și provocând un conflict de natură constituțională.
· Articolul 85, alineatul 3: „Dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziția politică a Guvernului, Președintele României va putea exercita atribuția prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru”.
4. A încercat să controleze activitatea legislativă a Parlamentului.
Președintele a făcut presiuni asupra parlamentarilor partidului de guvernământ în vederea susținerii măsurilor de austeritate promovate de acesta și asumate de Guvern. Astfel, Președintele a încălcat principiul separației puterilor în stat.
· Articolul 77, alineatul 1 și 2: „(1) Legea se trimite, spre promulgare, Președintelui României. Promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire. (2) Înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii.”
· Articolul 1, alineatul 4: „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale.”
5. A pus în pericol libertatea presei.
Deranjat de criticile la adresa sa și a Guvernului venite din partea unor jurnale și televiziuni, președintele s-a folosit de calitatea sa de șef al CSAT și a introdus presa pe lista de vulnerabilități în Strategia Națională de Apărare a Țării.
· Articolul 30, alineatele (1)- (4): Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații.
(4) Nici o publicație nu poate fi suprimată.”
6. A numit neconstituțional un judecător la Curtea Constituțională a României.
În iunie 2010, președintele l-a numit, în mod neconstituțional, pe Petre Lăzăroiu, pentru un al doilea mandat de judecător la Curtea Constituțională. Conform Constituției, judecătorii la CCR pot avea doar un singur mandat.
· Articolul 142, alineatul 2: „Curtea Constituțională se compune din nouă judecători, numiți pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.”
7. A fost partizan politic.
De-a lungul mandatului său, președintele a adoptat o atitudine de partizanat politic, abandonând rolul de mediator. El s-a exprimat în repetate rânduri cu privire la situația din PDL, a sprijinit, a criticat și a dat sfaturi conducerii acestui partid.
· Articolul 84, alineatul 1: „în timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nicio altă funcție publică sau privată”.
8. A creat tensiune între stat și societate.
Prin acuzațiile constante și denigrarea opoziției politice și a unei părți a presei, președintele a contribuit la divizarea României.· Articolul 80, alineatul 2: „(…) Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.”
9. A acaparat toată puterea executivă.
Președintele Traian Băsescu s-a comportat ca fiind șeful Guvernului: a dat declarații, a avut inițiative legislative în numele acestuia și a avut întâlniri foarte dese cu miniștrii. Conform articolului 107 din Constituție, Guvernul este condus de premier și nu de președinte, acțiunile acestuia din urmă încâlcând principiul separației puterilor în stat.
· Articolul 107, alineatul 1: „Primul-ministru conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuțiile ce le revin. De asemenea, prezintă Camerei Deputaților sau Senatului rapoarte și declarații cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate.”
· Articolul 1, alineatul 4: „Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor – legislativă, executivă și judecătorească – în cadrul democrației constituționale.”
10. A deturnat voința electoratului.
În contextul căderii, la 13 octombrie 2009, a Guvernului Boc I, Președintele Traian Băsescu a ignorat propunerea de premier venită din partea partidelor parlamentare, desemnând un prim-ministru, fără a ține cont de rezultatul alegerilor.
De asemenea, și în decembrie 2009, a existat o majoritate clară, asumată și transparentă în Parlament, care a sprijinit un candidat la funcția de prim-ministru. Președintele a consultat partidele parlamentare, dar nu a ținut cont de această propunere, încălcând art. 103, alin. 1.
· Articolul 103, alineatul 1: „Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.”
SURSA:NOBASESCUDAY
Paul Atreides
4th October 2010, 20:51
Thursday, 29 July 2010
Udrea, demisia!
Oprea Mario Ovidiu said...
tocmai acum cand si-a identificat planul "Bucurestiul meu". Curand il va pune in aplicare si va cere taxa de protectie in Bucurstiul ei.
In alta ordine de idei, daca este oportun, m-as inscrie si eu in blogroll la miscarea violet.
www.marioovidiuoprea.ro
16:24
Lilick said...
Sigur. :)
16:27
Anonymous said...
Asta le-ar mai trebui bucurestenilor la Primaria generala: Elena Udrea Vezi articolul Dosarul "Flota" revine, pe
http://taxapenonvaloareaadaugata.blogspot.com
23:26
Anonymous said...
Aliooo, Crin & Victor, Wake Up, Men!
Marcus
Cred ca in aceste zile Basescu sare in sus de bucurie mai ceva ca Geoana la alegeri a dat iama in rezerva de whisky cand a vazut modul jalnic si de tot rahatu’ in care Opozitia a ajuns sa se stranga de gat in public, din ratiuni numai de ea stiute, in loc sa-si uneasca eforturile in vederea izbavirii neamului de cel rau si viclean.
Nici in scenariile lui cele mai optimiste nu putea sa-si imagineze ca lucrurile sa se aranjeze atat de elegant pentru el si gasca lui de derbedei de la guvernare.
Cu un Crin Antonescu care se ratoieste infantil si fara nicio noima la PSD pe motiv de Ion Iliescu si influenta acestuia asupra partidului si cu un Victor Ponta debusolat care se invartoseaza sa dea musai guvernul jos, zambind in somn cand viseaza sondaje ce-l dau la peste 50%, chiombu’ nu poate sa faca altceva decat sa se imbete de fericire, sa bata cu palma in podea si sa strige in gura mare “intarata-i drace ca si mie-mi place”.
Si unde mai pui ca n-a miscat un degetel pentru a se ajunge la aceasta situatie, pe Aliodor il mentine ca rezerva strategica, la dosarele n-a umblat, nici macar de vreo diversiune in stilu-i deja clasic, n-a trebuit s-o puna, totul fiindu-i servit pe tava de cei doi lideri ai Opozitiei.
Tara arde efectiv si pe Antonescu si Ponta i-a apucat sa-si masoare faloseniile masculinitatii cu batu’ de chibrit in vestiarul baietilor, dorind musai sa stabileasca cine-o are cea mai mare, simultan cu adusu’ aminte despre doctrine ba de stanga, ba de dreapta, timp in care derbedeii portocaliii isi vad netulburati de treaba, singura forta care li se mai opune din cand in cand si asta doar ca efect de scena fiind presa.
Sincer sa fiu, in decembrie, cand am vazut mutarea superinteligenta facuta de liberali si social-democrati, miscare prin care l-au bagat pe Basescu la greu in corzi, obligandu-l sa incalce vadit Constitutia si sa arate intregii tari ce-i poate pielea, am rasuflat usurat pe motiv ca mai sunt sanse de a-l azvarli pe anticrist la cosul de gunoi al Istoriei.
Astazi insa, cand vad ca din trei atacuri ale liberalilor patru sunt directionate catre PSD, repet, pe motive infantile si total lipsite de temei, atacuri la care PSD-ul reactioneaza la fel de pueril ca si colegii lor de Opozitie, realizez ca orice alta batalie, in afara de o revolta populara, purtata impotriva chiombului si a clanului sau de mafioti este pierduta din start.
Frati liberali, frati social democrati lasati dracului galceava de gradinita la o parte si apucati-va serios si unit de treaba pe care o aveti in Parlament si in societate, ca daca veti continua in ritmul acesta veti ajunge sa faceti opozitie la colt de mahala, deoarece Parlamentul, ca instiututie, va deveni pentru voi “Un pod prea indepartat”.
Nu asa atrageti electoratul, multumiti-i lui Dumnezeu ca arata manelistilor din aceasta tara ce au votat in decembrie si ca tot mai multi romani se leapada acum de portocalii si de chiomb ca de satana, indreptandu-se catre partidele conduse de voi. Nu este timp pentru calcule si strategii politicianiste sau fals doctrinare si nici pentru etalare de muschi adolescentini, ci este timpul actiunii unite si rationale pentru inlaturarea acestor banditi de la Putere.
Atrageti toate fortele parlamentare posibile si responsabile de partea voastra si debarcati-l pe chiomb deoarece, chiar daca o eventuala motiune va trece, tot guvern si premier uns de Basescu vom avea de suportat, iar consecintele vor fi aceleasi de pana acum, cu alte cuvinte “ne-a luat dracu’ “.
Dovediti maturitate politica si nu-i dati satisfactie chiombului, JOS cu el si cu sleahta lui de nemernici, pana nu va fi prea tarziu si va veti trezi inscrisi in Istorie la capitolul amintire din punct de vedere politic.
03:25
Claudiu said...
:)) foarte tare :))
esti de acord cu un link exchange?
Nume: Hartia Igienica
link: http://hartia-igienica.blogspot.com
te am in blogroll eu :)
04:28
Lilick said...
@Claudiu, ok!
05:19
Starea NATIUNII said...
Sa nu uitam ca sunt multe informatii despre Traian Basescu. Cine este, ce a facut si care-i este trecutul lui Basescu? Ele trebuie mediatizate in permanenta.
04:33
YsE said...
Foarte tare frate :))
SURSA:NOBASESCUDAY
Paul Atreides
4th October 2010, 20:53
Friday, 25 June 2010
In sfarsit la Cotroceni... Mai mergem!
Toni said...
Hai că am găsit și violeta asta...
Cam liniște...
Nimeni nu vrea să Fuck the bastard?! NOW?!
05:19
sfinx777 said...
Băsescului: No offence mister president: închide ochii și deschide larg hăhăind gurița…
http://sfinx777.wordpress.com/2010/06/27/no-offence-mister-president-inchide-ochii-si-deschide-larg-hahaind-gurita/
Aducere aminte, musai :
* … cum e al nostru comandant suprem. Un Basescu care vorbeste despre Armata NATO, nu stie ce misiuni au baietii nostri acolo si nu a auzit pana acum ca 31 Aprilie nu exista in calendar. Mai mult avem un presedinte cu probleme mari. Summit-ul i-a iesit foarte bine si il laud pentru asta…. dar cum ramane cu suptul ca acum sunt mai multi licurici. O sa il cam doara falcile pentru ca trebuie sa presteze si in Vest si in Est. Oricum o face cu pasiune. E si obisnuit deja. Asa ca daca a mai aparut un mega licurici nici nu mai conteaza…. închide ochii și deschide larg hăhăind gurița.
No offence mister president…don’t try AGAIN to destroy me ….this time i will call the russians and i will become also a big Lampyris noctiluca… *
( Mile )
09:55
limax said...
hai ca ii tare:))
SURSA:NOBASESCUDAY
Paul Atreides
4th October 2010, 20:54
Despre libertatea intrunirilor
ARTICOLUL 39: Mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme.
CONSTITUTIA ROMANIEI: Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale.
SURSA:NOBASESCUDAY
Paul Atreides
4th October 2010, 20:56
Piata Universitatii 2.0.
"Un fleac, ne-a ciuruit. Facem iar treispe-paispe"
"Ciuruitii", "tampitii", "filozofii", "tigancile imputite", "armenii incompetenti", "gaozarii", "tinerii mafioti obraznici", "pensionarii nesimtiti", "caraghiosii", "diletantii", "tonomatele", "pasaricile" si "mogulii" sunt asteptati pe 10.10.2010 in Piata Universitatii, cu etichetele la ei.
SURSA:NOBASESCUDAY
Paul Atreides
4th October 2010, 20:58
20 de ani au trecut ca o pauza de tigara. A lor.
SURSA:NOBASESCUDAY
Paul Atreides
4th October 2010, 21:00
CU ORICE PRET LA PUTERE !
Filed under: generale — Aliosa @ 12:21 pm
Traian Băsescu născut la 4 nov.1951 chiar pe meleagurile unde vinul de Murfatlar se găseste din belsug si este consumat de multă lume cu si fără bani ,intrebat fiind de un oarecare reporter intr-un anume timp de ce s-a inscris in PCR a răspuns cu umorul său deja cunoscut si peste hotare : „ ca să fac carieră in marina comercială ” ! Culmea ironiei, atunci a spus pentru ultima dată ADEVĂRUL ! Si, trebuie să recunoastem că chiar a făcut carieră in marina comercială urmărindu-si fără scrupule telurile propuse in mintea lui de marinar. Dacă in perioada 1981-1987 a fost comandant de navă poposind prin marile porturi ale Europei de unde si-a procurat tot ce si-a dorit pentru el,familie ,prieteni si nu numai , in 1987 a fost numit datorită calitătilor intelectuale si dibăciei in a manipula oamenii in reprezentanta Navrom la Anvers unde datorită prestatiilor„ deosebite” a fost luat in vizor de autoritătile comuniste române care l-au promovat in functia de director general pentru Navigatia Civilă in Ministerul Transporturilor. Evenimentele din decembrie 1989 l-au găsit in nomenclatura comunistă in functia obtinută in conditii numai de el stiute . Oportunist din nastere a aderat imediat la structurile post decembriste si astfel il găsim in primul guvern Petre Roman in functia de subsecretar de stat in M.Transporturilor unde se apucă serios de „ săpat ” si „manipulat” determinind conducerea de atunci a tării să-l promoveze in functia de Ministru al Transporturilor in guvernul 2 Petre Roman ( 30/04/1991-16/10/1991 ) si in guvernul Theodor Stolojan (16/10/1991- 19/11 1992 ). Din acea perioadă in mintea lui de marinar si ministru al transporturilor a incoltit ideea de a scăpa de mineralierele de mare capacitate , mândria flotei comerciale a României Socialiste si de ce nu , de a face rost si de sponsori căci gândul lui de parvenire si setea nemăsurată de putere il determinau să gândească departe ,spre cele mai inalte functii din stat. Nu se multumeste doar cu functia de ministru si punându-si in valoare toate calitătile oportuniste candidează din partea FSN si datorită listelor blestemate de partid ajunge deputat de Vaslui căci de Constanta nu putea fi vorba că n-ar fi fost votat de dobrogenii care-l cunosteau din vremea când marinar fiind se fălea cu blugii,adidasii si tigările scumpe aduse din porturile Europei. Tot in legislatura 1992-1996 ca deputat de Vaslui detine si functia de vicepresedinte al Camerei de Industrie si Servicii a Camerei Deputatilor unde invată din mers toate tainele politicii mârsave pe linie de industrie,servicii si comert. Este reales ca deputat de Vaslui si-n legislatura 1996-2000 dar in 1996 se gudură pe lângă seful său de partid Petre Roman care urma să candideze la presedintia tării si il găsim ca director coordonator de campanie electorală a novicelui său prieten unde nu a făcut mare lucru dovadă faptul că a câstigat Emil Constantinescu. Si-a adus aminte că nu a rezolvat problema cu flota comercială a României si face ce face si ajunge iarăsi ministrul transporturilor in guvernul V.Ciorbea ( 12/12/1996-11/02/1998 ) ,tine cu dintii de scaun si ciolanul de ros si râmâne pe aceeasi functie si-n guvernul lui Radu Vasile ( 17/04/1998- 22/12/1999 ) rezistând si-n guvernul lui M.Isărescu ( 22/12/1999-26/06/2000. In această perioadă si-a dus la bun sfârsit opera de desfiintare a flotei comerciale române vânzând pe mai nimic 16 mineraliere de mare capacitate intre aprilie 1991 si august 2000 prejudiciind CNM Petromin după prima expertiză contabilă a DNA cu 275 milioane euro. Simte că nu s-a implinit,că buzunarul nu-i asa de plin cum si-ar fi dorit ,stie că cele două fetite ale sale cresc,cresc si au nevoie de bani,zestre si titluri si de aceea isi incearcă norocul la primăria generală a capitalei candidând pentru functia de primar general nu insă inainte de a trage toate sforile posibile si imposibile pentru a ajunge presedintele PD pe Bucuresti functie ce o va detine până in mai 2001 timp in care si-a dat pe fată adevăratul său caracter căci l-a săpat pe cel care l-a ajutat,promovat si sustinut in ascensiunea sa politică până l-a debarcat si aruncat de la sefia PD pe târmul plin de ciulini pe Petre Roman .Si astfel din mai 2001 marinarul a făcut poate cel mai important pas in ajungerea cu orice pret la putere căci acum avea sustinerea tuturor membrilor PD din tară beneficiind astfel de avantajele functiei până in decembrie 2004. Mobilizându-si sustinătorii si profitând si de faptul că bucurestenii se săturaseră de politica CDR,T.Băsescu a câstigat alegerile si astfel in legislatura iunie 2000- decembrie 2004 a detinut functia de Primar General al Bucurestiului timp in care si-a rezolvat problemele familiale cel presau si nu-i dădeau linistea necesară somnului fără vise cu cosmaruri dar si debutul in instantă a „ dosarului flota ” pentru prejudiciul făcut CNM Petromin prin vânzarea celor 16 mineraliere comerciale de mare capacitate la pret de nimic dar cu profit pentru el. Trăgând sforile din toate părtile , manipulând sufletele slabe si urmărindu-si cu o fervoare iesită din comun dorinta de parvenire si setea de putere a atras in cursă PNL si astfel in perioada 2003-2004 il găsim cocotat in fruntea Aliantei DA infiintată pentru a debarca PSD de la putere in functia de co-presedinte alături de Theodor Stolojan omul usor de manevrat si manipulat după cum voia marinarul ajuns primar general al capitalei ce se umplea zi de zi cu oportunisti adusi din toată tara ca să-l sustină in ceea ce avea să facă in curând. Demagog,manipulator,ipocrit, dezbinator,fără Dumnezeu si scrupule a manevrat cum a vrut Alianta Da ,l-a făcut de rusine pe Stolojan pe care l-a detreminat să renunte la candidatura de la presedintia tării pe motiv de boală plângându-i pe umăr in fata milioanelor de români dar in gând rânjind de prostia contracandidatului său si asta numai pentru a primi voturile Aliantei Da si a ajunge CU ORICE PRTE LA PUTERE câlcând peste cadavre, mintind si păcălind pe toti sustinătorii săi si nu numai.In ziua alegerilor din turul doi pe la orele serii cu doar vreo două ore inainte de inchiderea sectiilor de votare ADRIAN NĂSTASE conducea cu procente bune in fata lui TRAIAN BĂSESCU si cu toate acestea a pierdut ! De ce ? Pentru că marinarul a avut inspiratia să iasă in fata camerelor de luat vedre urlând ca-n gaură de sarpe că se fură alegerile dar , „ nu pot ei fura cât poti tu vota ” si astfel lumea păcălită incă o dată a iesit la vot pe ultima sută de metri .Cum noaptea este sfetnic bun si la lăsarea intunericului se pot intâmpla multe mai ales in sectiile de votare la numărarea ,validarea voturilor,intocmirea proceselor verbale si mai ales pe timpul transportului sacilor cu rezultatele votului la birourile locale,judetene si centrale, a doua zi cel ce a strigat HOTII FURĂ a fost declarat câstigător iar la 20/12 /2004 validat ca presedinte al ROMÂNIEI functie pe care a detinut-o până in 16/04/ 2007 când a fost suspendat de către PARLAMENT inlocuit ca interimar de presedintele Senatului ,VĂCĂROIU si reconfirmat in urma referendumului national in 19/05/2007 .Din acel moment toate actiunile sale au fost pline de ură si inversunare la adresa parlamentarilor ce au indrăznit să-l suspende iar in mintea sa au incoltit germenii răzbunării si umilirii tuturor adversarilor politici si a simpatizantilor altor partide . Beneficiind de imunitate juridică ca presedinte al tării a fost lăsat in pace de DNA in dosarul flota pus pe rol incă din 2003 si astfel a putut să-si ducă la capăt toate ambitiile politice atrăgând in jurul său o intreagă armată de servicii secrete, clientelă politică si aservindu-si chiar si partidul din care a plecat inainte de a ajunge la Cotroceni. Cu o tenacitate diabolică si-a urmărit pas cu pas scopurile infiintând si desfiintând aliante intre partide manipulându-le după interesele sale in scopul adunării majoritătii parlamentare care să-i facă jocul său murdar. In urma alegerilor parlamentare din nov.2008 dacă ar fi procedat ca un adevărat bărbat de stat ,integru,impartial si al tuturor românilor asa după cum demagogic a promis in campania electorală a trebuia să desemneze un prim ministru de la cei care câstigaseră mai multe voturi si nicidecum de la PDL ! Dar asa a vrut muschii săi si-n acel fel s-a răzbunat pe parlamentarii care l-au suspendat si-n special pe PSD . Ce-a urmat in perioada imediat următoare a fost un adevărat circ politic orchestrat cu dibăcie de presedintele-jucător,trisor,manipulator,demagog,ipocrit si fără rusine sau frică de Dumnezeu. A manipulat toate partidele care orbite de PUTEREA CU ORICE PRET i-au căzut in capcană acceptând să guverneze alături de PDL făcându-i jocul murdar dar si foarte periculos.Astfel după ce a terminat cu PNL a păcălit si PSD prin infiintarea „Parteneriatului pentru România ” la sfârsitul lui 2008 aliantă care a fost desfăcută tot de el in 02/10 2009 când sub pretextul unor informatii legate de turismul electoral făcute de ministrul A.I. pesedistul Dan Nica a fost demis de Boc si revocat de presedinte. Solidari cu PSD parlamentarii opozitiei au demis gunernul Boc in 13/10 /2009 dar presedintele-jucător a ignorat pur si simplu orice propunere a opozitiei nefiind de acord cu K.Iohanis primarul orasului SIBIU pentru functia de premier numindu-si oamenii lui constient că Parlamentul nu-i va valida ( Lucian Croitoru, Liviu Negoită ) dar sigur că timpul lucrează in favoarea lui căci se apropiau alegerile prezidentiale ,turul intâi ,22 nov . si avea nevoie ca la cârma M.A.I organizatorul scrutinului să rămână tot V.Blaga omul cei- putea asigura 100 % succesul final. In toată legislatura 20/12/2004- 2009 a avut ca obiective principale aranjarea familiei ( mezina Elena ajungând europarlamentar de parcă ar fi cea mai titrată femeie din tară ) , consolidarea prin toate mijloacele a puterii sale discretionare, atragerea de clientelă politică si subordonarea in totalitate a PDL si implicit a guvernului Boc si ca obiectiv principal câstigarea CU ORICE PRET a unui nou mandat de presedinte al tării pentru a-si fortifica realizările si a scăpa de DNA in dosarul flota. Campania electorală prezidentială din nov.-dec.2009 a fost cea mai scârboasă din ultimii 20 de ani si de aceea nu o să spun decât atât : punându-si in valoare toate calitătile negative morale si intelectuale care au fost arătate mai sus , folosind din plin tot aparatul de trepădusi ai PDL pentru campania mincinoasă, spăguind si mituind prostimea si chiar pe oamenii de bună credintă dar cu simpatii portocalii, promitând românilor din diasporâ marea cu sarea ,folosind la scară natională turismul electoral si fraudând la vedere alegerile din 6 dec 2009 l-a devansat ca număr de voturi pe nefericitul M.GEOANĂ câstigând pentru a doua oară scaunul de la Cotroceni asa cum si-a propus incă din 20/12/2004 când folosind sloganul „ Să trăiti bine ” a păcălit poporul cu televizorul ! Pentu tinere de minte ,din cei 146.876de români din Italia,Spania, SUA si R.Moldova care au participat la vot in sectiile de votare organizate la consulatele si ambasadele românesti de functionarii numiti de PDL, 115.831 de alegători cetăteni români, străini de situatia din tară dar bine manipulati, si-au dat votul presedintelui -jucător ,trisor,manipulator,demagog si ipocrit . Astfel,la 14/12/2009 Traian Băsescu a fost validat in functia de presedinte al tării pentru a doua oară cu voturile a peste 5.250.ooo de români foarte multi dintre ei păcăliti cu-n pumn de arginti si fără a se gândi la cei asteaptă. Dar diferenta de până la 22.000.000 de români care nu l-au votat sau n-au iesit la vot de ce trebuie să tragă si ei ponoasele unei guvernări rău intentionate si clientelare ?Si cum in campania electorală prezidentială s-au cheltuit o groază de bani din bugetul tării pentru a mitui românul cu geci,sepcute,fulare,pufoaice ,găleti si steaguri portocalii,cu bani si produse agro-alimentare si nu numai iar sponsorii si camarila politică au fost asigurati de masinăria infernală de mituit a PDL că toti banii investiti in campanie vor fi returnati cu vârf si indesat, imediat după inscăunare presedintele a dat undă verde guvernului portocaliu să răsplătească cu contracte fabuloase pe sponsori si camarilă politică . Premierul care face ce spune seful de la Cotroceni a trecut imediat la executare incadrându-si clientela in cele mai bine plătite functii din guvern si nu numai si oferind sponsorilor contracte de zeci de milioane de euro care au secătuit visteria tării ducând tara intr-o criză economico-financiară, morală si socială din care cu greu va iesi . Odată banii terminati guvernul a inceput să se imprumute de la FMI,BM, UE si alte bănci comerciale dar lăcomia a fost atât de mare incât banii s-au terminat foarte repede obligându-i pe guvernanti să apeleze din nou la FMI si UE care au impus conditii de austeritate. Pentru istorie si aducere aminte ,FMI a propus mărirea taxelor si impozitelor si reducerea cheltuielilor bugetare dar Băsescu – Boc nu au acceptat propunerea . De ce ? E simplu de ghicit : dacă renuntau la cota unică de impozitare ( 16 % ) ar fi lovit in familiile lor, clientela poliutică si-n sponsorii imbogătiti din babii publici pe care i-ar fi impozitat cu cel putin 35 % ! Asa că s-au hotărât fără a consulta poprul,sindicatele,patronatele si partidele de opozitie să reducă salariile bugetarilor cu 25 %, pensiile si ajutorul de somaj cu 15 %, indemnizatia de crestere a copilului cu 15 % si multe alte reduceri sau anulări de ajutoare dintre care una „ anularea subventiei la energia termică – căldură ” va pune in imposibilitatea achitării facturilor către asociatiile de proprietari de către multi români nevoiasi care vor fi in mare pericol : pierderea locuintelor proprietate particulară prin actionarea in instantă pentru neplată si scoaterea la licitatie publică a caselor pentru recuperarea debitelor către asociatii , case ce vor fi cumpărate pe nimic de către grupurile mafiote si camarila politică portocalie imbogătită din banul public in urma contractelor oferite ca răsplată . Cu alte cuvinte s-au hotărât să lovească-n cei fără apărare ( pensionarii ) diminuindu-le pensia care-i un drept câstigat prin lege organică in urma prestării unei activităti de-o viată si a contributiei la asigurările sociale, este de fapt ( pensia ) un titlu de proprietate ce nu poate fi atacat. Dar pe Băsescu-Boc nu-i interesează cei multi si săraci ci cei bogati ( familia,prietenii,sponsorii si camarila politică) si-n capul lor este doar sloganul titlului de fată : CU ORICE PRET LA PUTERE !
Paul Atreides
4th October 2010, 21:01
LA NOI TOTUL ESTE POLITIZAT !
Filed under: generale — Aliosa @ 1:44 pm
„ LA NOI CA LA NIMENI” este un articol publicat de mine pe „ absolventi 1969.wordpress.com” anul trecut si care s-a bucurat de o mare număr de vizitatori si de comentarii si numai invidia unora pe acest neasteptat succes al meu care mi-au căutat „ nod in papură ” m-au determinat să-l las să se odihnească-n arhiva blogului si să nu-l mai activez cum am procedat si cu alte articole cum ar fi : „ TREZESTE-TE OSTIRE”; „ GATA, A INCEPUT CACEALMAUA” ; „ ATUURILE LUI BĂSESCU” ; „ DE CE NU IL VOTEZ PE BĂSESCU” ; si „ 22 NOIEMBRIE ,FRAUDĂ LA VEDERE ” .Dezamăgit de toate care s-au intâmplat pe această temă in anul care a trecut si-n mod deosebit de faptul că am fost jignit pe blogul mai sus citat exact de cel care se bătea cu pumnul in piept că imi este cel mai bun prieten , jigniri ce nu tin de faptul că l-as fi atacat prin vorbe cu ceva ci numai din dorinta lui de a poza in cel care stie totul si nu greseste cu nimic ( in realitate vede paiul din ochiul altuia dar nu si bârna din ochiul său ) si nu in ultimul rând de a se pune bine cu alte persoane aprobândule si lăudându-le orice initiativă sau comentariu, m-am retras discret si cu demnitate din postura de comentator la orice articol si comentariu cu rezerva de bun – simt de a răspunde tuturor vizitatorilor care fac comentarii la articolele publicate de mine anterior pe bolgul promotiei administrat cu mult profesionalism de colegul si prietenul NICU .
Cum titlul articolului de fată nu are nici o legătură cu ceea ce am spus până acum, mă opresc si trec la problema de fond.
Da, nu am gresit cu nimic când am afirmat că la noi in ROMÂNIA totul este politicizat !
Din patru in patru ani după o perioadă de campanie electorală când toti spun vrute si nevrute iar alegătorii sunt atrasi in jocul parsiv de interese de grup,partide si coalitii intemeiate ad-hoc doar pentru a câstiga alegerile, adică PUTEREA, românii trec prin cele mai grele clipe pentru multi dintre ei ,adevărate clipe de cosmar .De ce toate astea ? Din simplul motiv pe care toti il cunosc dinainte dar nimeni nu vrea să-l recunoască ! RĂSPLATA pentru alegătorii,membrii de partid,sponsorii,familia,rudele,prietenii,grupuril e de interese, clanurilor iar mai pe scurt, CLIENTELA POLITICĂ a partidului sau coalitiei care a ajuns la putere. Nici nu se usucă bine cerneala pe documentele semnate in fata presedintelui tării cu ocazia depunerii jurământului de credintă de către membrii noului guvern ajuns la putere că si incepe procesul de politicizare a institutiilor statului,administratiei publice locale intr-un cuvânt a intregii sociatăti prin INLOCUIREA celor in functii dar care nu apartin de partidul sau coalitia ajunsă la putere cu persoane loiale celor de la guvernare. Concret, sub masca ipocrită afisată si-n campania electorală dar oficial din cauza crizei economico-financiare si a acordurilor cu FMI si CE ,guvernul BOC 4 a trecut la RĂSPLATA clientelei sale politice prin inlocuirea din functii a tuturor celor ce apartin de PSD si PNL cu persoane portocalii si verzui in toate domeniile si sferele de activitate incepând de la prefecturi si terminând cu paznicul de la o scoală de care nimeni nu a auzit până acum .
Cei inlocuiti strâng din dinti dar isi strâng si rândurile si impreună cu opozitia care are tot interesul să combată puterea care i-a luat puterea ,peste alti patru ani se răzbună pe cei care i-au dat afară si votează pe cei din opozitie care, nu asteaptă să se usuce cerneală pe documentele semnate când depun jurământul că se si apucă să-si răsplătească clientela sa politică . Si uite-asa cosmarul românilor nu se mai termină niciodată căci din patru in patru ani se repetă cu o precizie de ceasornic elvetian lider pe piata mondială.
Până in 1989 acest procedeu sau metodă se numea „ rotirea cadrelor” si parcă ii intelegeam rostul dar acum nu inteleg decât că ROMÂNUL onest este batjocura clasei politice ce-l păcăleste in timpul campaniei electorale si-l umileste după ce isi atinge scopul.
Paul Atreides
4th October 2010, 21:03
luni, 4 octombrie 2010
A murit mama Presedintelui
Nu vreau sa intru în detalii ... am de spus 4 lucruri despre acest lucru:
1.Condoleanțe familiei (oricât de mult i-as urî ... era un om .. și îmi pare rău de acel om(elena) nu de Traian
2.Nu doresc nimănui sa treacă prin asa ceva ...dar nu avem ce face ...este cursul vieții...asta e
3.Ma gândesc ca poate asta e un semnal și Traian ar trebui sa se gândească mai bine la ce le face romanilor ... când faci rău unor milioane de oameni ca să-ți fie ție bine ...mai devreme sau mai târziu o sa vezi ca defapt ți-ai făcut și ție mult rau.
4.Dacă Băse o să folosească decesul mamai lui pentru a crește în sondaje ... dacă îl văd vreodată in viața mea ..indiferent sub ce context ... il scuip in fața .. (asta e o promisiune)
SURSA:ANTIPDL
Paul Atreides
4th October 2010, 21:04
Isărescu îi strică planul lui Băse ?
De câteva zile umblă vorba pe ulițe că Romania are nevoie de un nou împrumut de la FMI ...cel puțin așa ne spun Portocalele, că anul viitor o sa ne împrumutăm cu 5 mil și ceva de euro pentru că nu avem de ales.
Este o minciună ordinară ...
de ce spun asta ? Pentru că Mugur Isărescu (Guvernatorul BNR) ne spune într-un interviu pentru Ziarul Financiar că NU mai avem nevoie de un nou împrumut și că Romania are destule resurse. De asemenea el spune că majorarea TVA (criticată de mulți) ar putea avea efecte negative asupra economiei.
Adevăratul motiv pentru care Băsescu cu ai lui vor un nou împrumut este acela de a avea mai mult de furat...(asta e părerea mea)...nu cred ca Boc cu Băse la un loc știu mai multă macro-economie decât Isărescu...deci tind sa îl cred pe el ....
SURSA:ANTIPDL
Paul Atreides
4th October 2010, 21:07
Mogulii e de Porc(K)
...ok .. deci ...eu sunt putin confuz .. suntem cumva in campanie electorala ? Intreb asta pentru ca toti PeDeLeii au inceput iar cu moguli, cu vom face, va fi , veti avea , va vom da ... samd. "Urmasii lui Traian, Urmasii lui Traian Basescu" vor sa ne
distraga atentia in continuare de la lucrurile importante cu prostii de genul loviturilor de stat puse la cale de opozitie, moguli, presa , politisti... Boc (piticul cu limba fina) a inceput cu declaratiile de presa, Udrea (blonda sexy ... NOT) scrie pe blog, Vișan probabil se pregătește pentru talk show-uri, Hoară ....Hoară e scos din joc (s-a făcut destul de ras) ... și toți pupinbăsiștii susțin toate chestiile astea pe unde apuca ... în caz ca ați pierdut firul printre exemple...revin la întrebare : Suntem în campanie Electorala ? Și până când ne lăsam prostiți de ăștia (ne lăsam prostiți..ca nație .. nu ca indivizi) ?
SURSA:ANTIPDL
Paul Atreides
4th October 2010, 21:08
Regimentul lui Băsescu este România
Metoda Cucului de la Bonetă
Nu știu câți dintre ziariștii și comentatorii politici au făcut armata ”la trupeți” (1 an și 4 luni) sau la marină (2 ani) înainte de 1989, câți au experiențe elementare de ”futai”. La fel, nu știu câți au făcut-o la ”TR-termen redus” (9 luni) sau TRB ”termen redus după facultate – teriștii bătrâni” care ar putea avea amintiri punctuale de ”futai”. Futaiul era metoda de supunere prin terorizare a soldatului practicată pe ”schema ierarhică” în care de multe ori funcția bătea gradul. La bază, futaiul căpăta forme monstruase și primitive. Pifanii (cei care terminaseră primul ciclu) abia așteptau să prindă pufarezii (pe cei din primul ciclu) pentru a răzbuna tot futaiul halit de la predecesori și de la tablagii și ofițeri. Dar cum se aplica futaiul? Se căuta cel mai neînsemnat motiv regulamentar și se aplica pornind de la el o corecție semi-abuzivă de tip (culcat, târâș, masca pe figură) care ajungea să se transforme într-una abuzivă (spălat veceul cu lama, scările pe ger cu cârpa cu apă fierbinte, alergat și târât pe distanțe mari, prin bălți și noroaie, până la leșin cu masca pe figu). Problema cu futaiul era că, oricât de disciplinat era un soldat, tot i se putea găsi un motiv de aplicare. Odată pornit, motivele se generau de la sine (nimeni nu putea executa corect și la timpul subiectiv ordinele de futai). Cel mai ușor era să se găsească un motiv legat de ținută.
Trebuie spus că futaiul se aplica și individual dar și colectiv. Devenise o metodă complexă de control și reglaj al relațiilor dintre cei aflați sub comanda. De la nivel de pluton și până la nivel de regiment exista o metodă de declanșat futaiul care era INFAILIBILĂ – Metoda Cucului de la Bonetă. În ce consta ea? Cucul (stema) de la bonetele militarilor se desprindea ușor, se pierdea ușor și se fura ușor. Permanent erau mai puțini cuci decât bonete și, de aceea, cucii se furau, se tezaurizau, se comercializau. Fără cucul de la bonetă orice superior în grad sau funcție te putea lua la futai mediat pe motiv de ținută necorespunzătoare. Ți se băga în cap că era stema de pe frunte pe care ar trebui s-o păzești cu sfințenie. Ehe, câte teorii de subminare și sabotaj se nășteau maieutic de la chestia asta. Așadar, deficitul de cuci de la bonetă era mijlocul prin care un întreg regiment putea ajunge să mănânce futai, mai ales atunci când scopul urmărit era să se pedepsească și anihileze prin teroare un lider informal sau un grupuscul recalcitrant. Eu am trăit-o pe pielea mea. Eram recalcitrant și pentru mine întrega companie a fost adusă în situația de a mînca un futai de pomină. După acel moment, mai mult de un sfert dintre colegi ar fi fost dispuși să mă bată. Norocul meu a fost că am reușit să simulez la timp o hemoragie nazală de neoprit și m-am izolat la infirmerie.
Am scris acest text pentru a vă explica adevăratul mesaj transmis de Băsescu polițiștilor prin exacerbarea problemei celor 2-3 șepci și prin amenințarea cu ”raportul”. Așa se lansa o amenințare de futai general. În urma unui astfel de futai zeci de alte rapoarte de ”instruire deficientă” puteau fi inventate și zeci de gradati și cadre puteau să piardă puncte la avansare. Polițiștii au înțeles-o imediat la nivel subconștient. Numai comentatorii nu prea au remarcat-o sau (unii) nu au vrut s-o remarce așteptând futaiul general cu plăcere de slugi. Metoda trebuie dată pe față. Ne arată exact cine este Băsescu – un fost pufarez ajuns Comandant Suprem, care-și răzbună futaiul mâncat în toată cariera. Regimentul lui e România.
Articol Preluat în întregime de pe Ciutacu.ro
P.S. Și dacă tot suntem la capitolul uniforme si armată ... Băsescule .. unde-i FLOTA ???
SURSA:ANTIPDL
Paul Atreides
4th October 2010, 21:09
Un deputat vrea sa emigreze
Este pur și simplu...de neacceptat...
Horia Cristian este un deputat PNL, dar mai important decât atât , este Medic Chirurg SPECIALIST în Politraumă. A fost șef al spitalului Județian Timiș, șef la Casa de Asigurări Timiș, iar în prezent este coordonator al singurului centru de politraumă din Romania ... deci ..având în vedere trecutul și funcția actuală nu putem spune că omul ăsta moare de foame...însă ce mi se pare mie de neacceptat este faptul ca omul ăsta, foarte capabil în meseria lui (o dovedesc funcțiile pe care le-a avut și le are) pleacă din țară pentru că se simte JIGNIT. Se simte jignit din cauza modului în care este tratat de conducătorii noștrii. Și nu este singurul care pleacă .. în curând o să ajungem să ne trateze ospătarii prin spitale (Parcă asta ne spunea Băsescu că avem nevoie în țară : ospătari, chelneri, mecanici..etc)
sursa: Antena3
P.S. Băse...cu toate eforturile tale ... NU uităm de FRAUDA din CAMERA DEPUTAȚILOR
SURSA:ANTIPDL
Paul Atreides
4th October 2010, 21:09
Avem Ministru (sluga) Nou(a)
Dupa ce Vasile Blaga si-a dat demisia din functia de ministru al Administratiei si Internelor, Boc ..defapt Basescu a gasit alt ministru ... evident ..este unul supus si se numeste Traian Igas ...este clar ... Pupinbasistu asta numit astazi nu o sa-i mai puna piedici lu nenea Zeus de la Cotroceni cum facea Blaga ...hmmm ... oare incotro se indreapta tara asta ?
Si ca sa fiu si putin optimist... odata cu Blaga se vor ridica inca cateva voci impotriva Baselului si este inca 1 sansa in plus ca Suspendarea Presedintelui sa fie posibila si in acelasi timp si disparitia lu' Boc de la Palatul Victoria...
SURSA:ANTIPDL
Paul Atreides
4th October 2010, 21:10
Base incalca legea, din nou
Nenea Base ... mi se pare mie s-au incalci legea ? Nu sti ca e ilegal sa vorbesti la telefonul mobil (fara hands free) in timp ce conduci ? Nu crezi ca esti cam nesimtit tovarase ? Sa arati cu degetul catre aia care te enerveaza ca nu respecta legea in timp ce tu cu gasca ta o incalcati de 10 ori mai mult ?
SURSA:ANTIPDL-MISCAREAVIOLET
Paul Atreides
4th October 2010, 21:11
Politistii au subminat autoritatea statului
Basescu a sustinut o declaratie de presa in care explica gestul sau de a renunta la serviciile MAI.el spunea ca nu vrea sa asocieze imaginea Administratiei Prezidentiale cu o institutie care nu respecta legea.
Intrebare: Dar legea pensiilor votata FRAUDULOS de protejata ta , miss Romania 1994 aka Roberta Anastase , o poti gira nu ? Cand faci asta nu asaciezi imaginea Presedentiei cu o institutie care incalca legea , care culmea ...e chiar Parlamentul , o institutie Fundamentala a Democratiei ? aaa scuze .. tu nu stii ce e aia democatie pentru ca u ai fost comunist... (ai spus-o chiar tu in 2004)
....Cat de Penibil poate fi Presedintele Romaniei ? Si pana unde poate merge nesimtirea astuia ?
SURSA:ANTIPDL
Paul Atreides
4th October 2010, 21:12
PupinBaselu Sef
Normal ... nici macar nu ma mir ... ce face Stapanul face si Maimutoiul ...doar ca Maimutoiul o face mai prost ... in sensul ca el incalca legea facand asta .... e vorba de Boc...il stiti ..ala micu cu limba fina ...si el renunta la serviciile MAI ...doar ca el a facut-o doar verbal = incalcarea legii ... dar... cui ii pasa ?
SURSA:ANTIPDL
Paul Atreides
4th October 2010, 21:14
9.2010
CONSTITUTIE - Articolul 39
"Libertatea întrunirilor. ARTICOLUL 39 - Mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic, fără nici un fel de arme."
O noua diversiune a portocaliilor. Vor sa ne faca sa credem ca anumite proteste ar fi ilegale. Vezi HotNews. Nici vorba. Constitutia garanteaza dreptul de a manifesta pasnic, asa cum vedeti in articolul de mai sus. Si iata si mizeria de filmulet de pe site-ul portocaliu, pe care scrie ca protestul de ieri ar fi fost unul ilegal:
Pozitia Jandarmeriei: "In autorizatia de protest nu e nicio autorizatie de mars. E o actiune spontana. Vom merge alaturi de ei ca sa nu apara situatii dificile. Vom fi alaturi de ei si nu vom folosi forta. S-au mai intamplat astfel de cazuri, ar fi fost mult mai dificil daca incercam sa ne opunem. Am luat o decizie corecta de a-i insoti", a declarat Marius Militaru, purtator de cuvant Jandarmie.
Pozitia primarului Oprescu: Primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, a declarat că marșul sindical spre Palatul Cotroceni, chiar dacă este neautorizat, se încadrează în cadrul legal, fiind vorba despre o acțiune spontană care, speră el, nu va crea probleme. "Din punctul de vedere al legii aveau voie sa-l faca (protestul - nota), grija mea a fost sa iau masuri de siguranta, sa nu degenereze".
Posted by Lilick
Paul Atreides
4th October 2010, 21:14
FACIAS o da in judecata pe Hoata
FACIAS (Fundatia pentru Apararea Cetatenilor Impotriva Abuzurilor Statului) o va da pe Roberta Anastase (Hoata saptamanii) in judecata pentru modul in care a decurs votul la legea pensiilor. FACIAS spune ca vor cere despagubiri pentru fiecare pensionar.
Daca FACIAS castiga (si teoretic ar trebui sa castige fara probleme) Anastase ar trebui sa plaeasca despagubirile din buzunarul propriu...dar probabil are si ea ceva bani stransi din "Vanzari Anterioare" ...
Sursa: Antena3
Paul Atreides
4th October 2010, 21:15
Nesimtire fara limite
In ultimele 2 zile au fost 2 proteste .... la primul protest am ramas cu un gust amar fiinca majoritatea protestatarilor au fost din provincie ... si din cate vad eu bucurestenii nu prea vor sa iasa pana nu le ajunge cutitu la mijlocu osului .... Iar la al 2-lea (cel de ieri, al politistilor) ni s-a mai dat inca o dovada de nesimtire crunta ... Singurul raspuns pe care Basescu l-a putut da a fost : Acest protest este ilegal ...
Base ... unde sunt baile de multime pe care le faceai in ultimii ani ? Ti-e frica nu ?
AFARA< AFARA JAVRA ORDINARA !!
p.s.1 Nu am uitat de FRAUDA din Camera Deputatilor
p.s.2 Unde-i FLOTA ???
p.s.3 ascultati o melodie care "pune Romania pe tava":
SURSA:ANTIPDL
Paul Atreides
4th October 2010, 21:16
Basescu va promulga Legea Pensiilor
Traian Basescu va promulga legea pensiilor fara sa tina cont de FRAUDA DOVEDITA din Camera Deputatilor !
....Eu am ramas fara cuvinte ... Un singur lucru mai pot spune ...
BASESCU Da-ti DEMISIA !!!!
sursa:antipdl
Paul Atreides
4th October 2010, 21:17
PDL, fraudă masivă în Parlament
Emisiunea “Punctul de întâlnire” a difuzat imagini în exclusivitate cu modul fraudulos în care a fost adoptată legea pensiilor în Camera Deputaților. Prin fals și uz de fals, președintele Camerei Deputaților, Roberta Anastase a “umflat” numărul deputaților aflați în sală, pentru a raporta adoptarea acestui proiect asumat de PDL, UDMR și UNPR.
In emisiunea “Punctul de întâlnire“, de duminica, jurnalistul Radu Tudor acuza PDL si pe Roberta Anastase de frauda masiva in Parlament, cu prilejul votarii Legii pensiilor din ziua de 15 septembrie.Invocand imaginile postate chiar pe site-ul Camerei Deputatilor, jurnalistul afirma ca in sala erau cel mult 80 de deputati, in timp ce Roberta Anastase numara 160 de persoane.Proiectul a fost asumat si votat de PDL, UDMR și UNPR.
PNL si PSD au parasit sala inainte de vot, in semn de protest.
"Este un concurs de infractiuni, dar nu este pentru prima data cand avem astfel de semnale. Exista situatii cand unele texte se voteaza intr-un anume mod in Guvern, dupa care unii consilieri ai lui Boc schimba textele care ajung in alta forma la Monitorul Oficial"
a declarat Andrei Marga, in emisiune.
Ai vazut, Traiane, ca m-am descurcat? Daca nu au vrut sa ii reducem pe-ai lor, i-am inmultit pe-ai nostri!
sursa:antipdl
Paul Atreides
4th October 2010, 21:18
Basescu Recunoaste
"Ce Blestem o fi pe poporul asta, de a ajuns , pana la urma sa aleaga 2 fosti comunisti, intre Adrian Nastase si Basescu" - asta spunea Basescu in confruntarea cu Nastase din 2004... iar apoi a inceput campania "Sa-i prostim pe prosti" si toti PupinBasistii strigau sus si raspicat "Nu suportam comunistii .. huooo ... nasolilor ..etc"
sursa:antipdl
Paul Atreides
4th October 2010, 21:19
Blaga : Greva politistilor este ilegala
Vasile Blaga, ministrul Administratiei si Internelor spune ca greva politistilor de luni este ilegala si ca politistii care vor face greva vor fi trasi la raspundere.
Dupa reducerile salariale , politistii s-au hotarat sa faca greva , ei se vor ocupa doar de cazurile foarte urgente (violuri, talharii si crime).
Vasile Blaga: "Am vazut ce au zis liderii de sindicat. Unii nici nu cunosc statutul politistului. Nu pot face greva, ei trebuie sa-si faca meseria". Blaga recunoaste ca Politia are un deficit financiar , insa face apel la solidaritate si spune ca oamenii legii trebuie sa inteleaga situatia.
Cu alte cuvinte: va putem fute in gura pentru ca voi sunteti politisti si trebuie sa lucrati ! Scuzati-mi limbajul neacademic dar cand nesimtirea unora depaseste cotele de atentie e destul de greu sa ma controlez
Sursa articolului: realitatea.net
Paul Atreides
4th October 2010, 21:20
Sa Muriti Bine !
Asta va doresc eu, Pd-listi cretinoizi ...dar nu la propriu ...ci doar din viata politica!
Va e frica ca o sa cada Conducatorul Suprem, Zeus al zilelor noastre ? Sau de ce vreti voi sa modificati legea referendumului ? Sa va zic un mic secret : Baselu o sa zboare de la Cotroceni , si odata cu el, vor zbura si toti oamenii lui de baza cu limba fina care il spala regulat in anus...(shhh e un secret ..sa nu mai spuneti la nimeni)
Pentru cei care nu sunteti la curent cu ultimele magarii puse la cale de PupinBasisti:
Parlamentarii PD-L vor sa modifice legea referendumului astfel incat pentru suspendarea presedintelui sa fie nevoie de jumatate+1 din locuitorii cu drept de vot ai tarii (circa 9 milioane). Legea actuala spune ca pentru suspendarea presedintelui este nevoie de jumate +1 din numarul persoanelor prezente la vot !
P.s. Baseee ... unde-i FLOTA ???
P.s.2 Sursa noutatilor : Antena3
Paul Atreides
4th October 2010, 21:21
zGalbaCeala EXCRETATA de o turma de capre
Da, stiu nu am toate tiglele pe casa; Asta pentru ca atunci cand eram mic, am cazut in cap de multe ori, DAR de multe ori. Tin minte ca eram in pat si exersam rostogolul si POW ZBANG am nimerit in calorifer. Cucuiu a atins 2-3-4 centimetrii si am luat repede apa rece si batista si dai si impinge si dai si schimba apa rece si dai mai repede pana nu ma vede mama :))
Dar nu despre asta vreau sa comunic; Vreau sa va zic de un cuvant care a pornit din rasaritul concentrarii mele la nimic, ceva de o profunzime mirifica si netainuita si care se termina acolo unde incepe Universul (facand abstractie ca e infinit).
Va dau formula magica la o gluma care are grandoarea unui Panteon si prin care poti sa dansezi in apa fara sa te uzi.
Zbalgaceala *culoare* + other stuff + onomatopee la sfarsit + ZBUF adaugand rapid un BUZZ la sfarsit.
Fasty: ZGALBACEALA NEAGRA SI MOVULIE ZBUFULIE DRAGUTA ROZALIE PUFOASA ZDRANG ZDRANG ZBUF ZBUF
Ïяя± : ce`i asta?
Fasty: mai zi alta culoare
Fasty:
Ïяя± : verde
Fasty: ZBALGACEALA VERDE CIUFULITA MOFULITA ZBARLITA ZDRANGALIE MUFULIE ZDRANG ZDRAG ZBUF ZBUF
Ïяя± : daaaa
Ïяя± : dc dai buzzuri?
Fasty: )
Fasty: asa e faza
Fasty: ZGALBACEALA NEAGRA MARINICA POPULICA MOFULIE ZDRANGALIE MUMUCACAPUPU ZDRANG ZDRANG ZBUF ZBUF
Ïяя± : k sunt atentaaa
Ïяя± : ))
Ïяя± : deci ce inseamna toate astea?
Fasty: )))))
Fasty: o sa-ti zic maine
Varianta de telefon suna la fel doar ca la ZBUF, inchizi telefonul ca nesimtitu'. Si iti ceri scuze dupaia daca stii ca persoana se supara :))
Si faza este ca nu e o gluma rigida; daca se prinde cand o intrebi ce culoare, o intrebi ce aroma de inghetata ii place, sau alte intrebari creative; Sunt sigur ca va descurcati :D
Fasty: zi-mi o aroma de inghetata
Fasty: favorita
Fasty:
Ïяя± : menta
Ïяя± :
Fasty: ZGALBACEALA DEMENTA PUFOASA GUCIIIGUCIIII DRAGALIE PUFULIE MOLUCUCICA MOPOTOPODRAPO ZDRANG ZBUF ZBUF
Ïяя± : iii
Hehe, nu-i cine stie ce gluma, dar basca mea, ZBANGALIE CIORCARLIE ZGALBACEALA MOALE CAMILOASA DRONG ZBONG KOKOMOCO ZBANG ZDRANG ZBUF.
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:23
Despre Sk8eri si Shop-urile lor
Se stie, in general, ca skaterii sunt un grup social mai orientat catre streets, activi si foarte atenti la detalii vestimentare. Hehe, e usor sa fii poser si e si mai usor sa pari skater. Acesta nu e un ghid de tipul "cum sa folosesti ligheanul sa te speli pe cap cu stilul Sk8 si sa devii unul peste noapte".
Basca mea, daca stiti sa dati paine la porumbei si sa stati intr-o pozitie emo si va pisca un gand sa deveniti skater, recomand injectia letala cu aroma de Kinder Joy. Revenind la subiect:
Direct la Skate Shopuri si incepem cu cel mai cunoscut si auzit [de mine] :
1. H20, un skate shop si nu numai, unde se aprovizoneaza niste amici graff3ri mai mereu si sincer, nu l-am vizitat ca nu am avut prea mult timp dar o s-o fac in viitorul apropiat.
H20 este mai mult decat un magazin, o platforma de sustinere a sporturilor extreme in Romania, care cuprinde – pe langa Coffee Shop, o plaja de profil la Mamaia, si un site de specialitate, www.h2o.ro (care permite shopping-ul online, cu plata la livrarea produsului).
Tot echipa H2O organizeaza pe parcursul anului evenimente de specialitate (snow/skate, kite, windsurf, rolling etc).
2. Rulez. Sigur ati auzit si voi de asta. Eu am fost de 3 ori acolo in viata mea, si in ciuda zvonurilor nu te asteapta nimeni cu brigada de 20 de batausi sa te fure de tot ce ai cumparat, cel putin, nu mi s-a intamplat si am fost singur de 2 ori :-?
Rulez – situat pe Stirbei Voda, aproape de intersectia cu Berzei, este un magazin deschis acum mai bine de un an (martie 2006) specializat pe graffiti, snowboard si skateboard. Si acest butic trebuie bifat pe harta boardshop-urilor din capitala.
In spatele gratiilor portocalii se afla un spatiu destul de generos, in care poti gasi brand-uri ca Osiris, Volcom, New Era, Emerica, Element, MTN, Molotov, Nitro etc.
Buticul, foarte bine aprovizionat, se lauda si cu o colectie de biciclete: cele mai lungi biciclete din Romania (vezi site-ul www.rulez.ro). Are si un frate, www.enshop.ro, un magazin online specializat pe produse pentru skate si alte sporturi extreme.
3. Boarders! Yap. Am fost de cateva ori pe-acolo, mi-am clatit ochii si am plecat cu acelasi entuziasm.
Boarders este cel mai vechi skate shop din Bucuresti (infiintat in 2001). De-a lungul timpului, si-a schimbat infatisarea, brand-urile comercializate, sau vanzatorii, dar si-a pastrat o identitate aparte.
Este unul dintre buticurile cu cea mai mare personalitate, din capitala. In jurul lui s-a format comunitatea celor pasionati de skate/snow/kiteboarding. Pe cativa dintre ei ii vezi in fiecare zi in fata magazinului, stand de vorba despre flick-flack-uri si ultimele modele de placi.
Intr-un spatiu restrans, la Boarders poti gasi echipamente complete pentru sporturi extreme si de iarna (Burton, Analog, R.E.D. etc.), dar si o mare varietate de shoes (marcile preferate: Gravis si Globe). Preturile practicate sunt foarte variate, in functie de complexitatea modelelor.
Cash desk-ul magazinului este impanzit de accesorii (sepci,caciuli Burton, sireturi colorate, ochelari de soare etc.), iar personalul este foarte amabil si people friendly.
Ce mai am de zis? mai am ceva de zis? Bineinteles ca n-am vorbit de toate skate-shoppurile asa ca nu ma bateti la cap cu asta. Cam atat; cred.
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:23
Ceva mai zgalbacit si nebun....n-am intalnit :D
Ok stiu ca blogul meu nu are vieweri asa de multi cum avea inainte, de-abia daca mai intra 2-3 [dupa ultimele statistici] dar am primit de la o amica pe mess acum cateva zile si am zis de ce sa nu impart si cu voi !:)
http://www.piticigratis.com/category/ghid-de-in%C8%9Beles-femeile/
Omul acesta rupe norma' . Nu stiu ce parere aveti voi dar merita tot respectul lumii si al doctorului House
Imbraca-v-as pe toti cu umoru' baiatului cu pricina :))
PERSONAL UPDATE : m-a sunat cretinul care a facut filmuletele (vedeti postul anterior) cu numar privat cam pe la 10 noaptea asa cica sa ies pe-aici la trapezului sa ma bat cu el. I-am zis ca mie lene (am fost sincer) si cred ca parea foarte smardoi, mai ales ca am auzit si susoteli pe fundal. E clar ca e unu fara viata, o rapciuga de om care cauta atentie. Ei uite ca a primit-o. Am facut si portretul robot al tanarului --->
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:24
Povestea unei stiliste.
A.S. : stiu ca n-am mai scris demult, probleme personale si mai mult a fost o faza gen sa ma las de scris pentru ca nu o faceam asa bine si inauntrul meu a fost o varza si mie foarte greu la ora asta sa descriu ce am avut in cap. Asta simt, asta scriu si asta fac in general.
Este vorba despre o fata care din punctul meu de vedere, era o combinatie de frumusete si intelepciune. Este vorba despre o fata care nu a avut o experienta prea buna cu baietii, care este mereu trista, chiar daca nu o arata....
Am inceput sa vorbesc cu ea pe mess. UN amic de-al meu super bun, mi-a dat id-ul ei. A spus ca este de mine tipa.Eu n-am stiut ce sa cred. Ce e amuzant este ca ea avea id-ul amicului meu dintr-un schimb de liste, cacaturi de-astea (da stiu, colorat limbaj). Ei bine, el nu se intalnise cu ea niciodata. Se cunoasteau online de multe luni si nu stiu cata atentie ii dadea. Nu conteaza asta.
NU pot sa pun poze sau sa dau nume pentru ca am promis ceva. Dar pot sa va spun ca au trecut 2 luni si ceva. Suntem foarte buni prieteni si foarte deschisi unii cu altii. Adevarul este ca nu am intalnit-o niciodata, am vorbit la telefon de multe ori si pe mess. Timpul trece prea repede cand vorbim. Suntem ca fratii! :)
Aceasta este povestea descrisa scurt, dar traita indelung a unei stiliste care isi continua viata cu mine alaturi ca Best Friends Forever! :)
P.S. : Acest post poate sau nu poate fi, o fabulatie sau o inventie. A nu se baga de seama :)
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:25
Uimitor, bun si grav.
Okay. Ma scuz pe cale oficiala ca nu am scris si nici nu o sa mai scriu atat de des. Dar promit ca atunci cand ma apuc, iese cu zorzoane! Mai intai o fac o clasificare pentru o mai buna ordonare a "stirilor" : cele uimitoare, cele grave si cele bune.
Cele uimitoare:
Incepem cu o excursie la crestinat de extraterestii, dar unde sunt extraterestrii? nu sunt, dar se pare ca suntem pregatiti de crestinat. Blogul meu fiind un superlativ, va prezint un animal care se misca mai rapid decat ghepardul!. De la acest crustaceu la conspiratii privind inscenarea mortii lui Michael Jackson cu Elvis intr-o nava a extraterestrilor!
De la ridicol la incredibil, cineva i-a furat puterea lui Wolverine! Pacat ca afecteaza doar 1% din populatie :(.
Cele bune::
S-a inventat tigara fara fum! Japonezii iar sunt cu un pas inainte chiar daca au cutremure peste cutremure;
Si in sfarsit o veste buna pentru mine. Am si eu nasul mare! Acum nu stiu cata dreptate are studiul dar eu n-am avut alergii in viata asta. O-m trai si O-m vedea.
Cele grave:
Cainele prezidential al SUA-ei face 1600 de dolari. De banii aia imi fac eu caine custom, all gadgets included + baterii solare. De ce am considerat ca e grav? ca sa fac trecerea la scara.
Pe locul doi, atrag atentia guvernarii actuale care de la prea multa viteza si de la stricarea franei de mana si pedalei de frana, ies artificii si scantei. "Institutie" si "stat" precum si derivatii ale acestor substantive sunt deja idealuri de care Romania s-a departat si sunt doar mestecate mai ceva ca o guma Five(5) la Teveu.
Pe locul 3 si cel mai grav, ne mor pestii. Acum nu ma pot baza pe veridicitatea acestei stiri, dar la cum se exagereaza lucrurile si incalzirea globala si toate astea, cred ca o sa ajungem sa dam pe un peste cat dam pe haine :))
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:26
America si dineul in stilu-mi caracteristic
Am zis sa incep cu asta. Nimic grav nu? Eu fiind un cinefil, am vizionat filmele Die Hard si mi s-au parut bengoase toate. Dar nu inteleg de ce fostul sef al serviicilor american antitero ne zice asta? Actualul ce face?...
Acum sa va zic de Polul Sud care, inevitabil si oarecum asteptat, se incalzeste.
Eh pe masura ce ne incalzim, pleaca si norisorul nu tocmai roz de deasupra noastra..
Inchei apoteotic, cu salata de Mozzartella pentru papaligi si Ferratura de ciuperci pentru snobi.
Pofta buna!
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:26
Sus cu maru' lu Newton!
E timpul sa ducem maru' lu Newton departe de gravitatia care a repus-o. Au trecut 367 de ani de la nasterea lui si doar 283 de ani de la moartea lui. Dar se pare ca evenimentul are loc datorita implinirii a 350 de la infiintarea Societatii Regale din Marea Britanie asa ca in curand o sa ploua cu mere in cap la aia.
Lasand furia asteptata a lui Newton, se pare ca Geea ne mai baga o fumigena. Vine ALT NOR DE CENUSA!
Ba mai mult, se pare ca este deasupra Romaniei in momentul postarii mele! .
Ca sa inchei pozitiv si cu multiplu de 5, se pare ca 25 e numarul norocos al lunii!
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:27
Inca odata, mai stai capra inca odata!
"Totul e minciuni". Nu toata lumea intelege un limbaj foarte tehnic asa ca apelez la cateva expresii si incerc sa fiu cat mai colocvial posibil. Situatia la noi este acoperita de o mazga insolubila numita inconstienta si prostie. Ne ducem jos, cu viteza luminii dar mai sunt lucruri in jurul nostru care incetineste timpul, ne face sa ne bucuram de viata. O sa mentionez cateva:
- inca un superlativ romanesc, va rog sa remarcati genialitatea si structura fetzei designerului
- alta inventie facuta de un roman, de data asta ceva pentru cutremur
- acum despre Ceasca, ceva de manufactura personala.
- senzational, demna de o reactie lolwtf ---> aici <---
- primul caine scafandru!
Pictez, la sfarsit, in tuse groase o certitudine si ceva ce probabil stia toata lumea. E pentru cei care inca mai cred in asta.
2012 + Sfarsitul Lumii = HATE!
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:28
O comoara ascunsa si uraniu in gheata?!
Cum cheltui 80 de milioane de dolari ? pe comoara asta. Trebuia sa moara cea mai batrana femeie din lume ca sa ne dam seama ca lumea e pe o pante descendenta?
In timp ce barbatii sunt in pericol de disparitie din cauza femeilor atragatoare, Romania iese din nou in evidenta cu superlativele sale. Doi romani au descoperit planta "Tineretii Vesnice".
Ca incheiere demna de un blog inmuiat in stralucitoarea aura a auto-elogiului, mentionam la final de (urmele de) uraniu gasit in gheata din Antarctica.
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:29
Vreti sa traiti mult? dormiti mult tati!
Asa e. Scapati de responsabilitati, pasati-le mai departe, apucati-va de "treaba" (ciudat cum suna asta intr-un asa context) si faceti-o mult si bine.
Ne asteapta cutremurul cica mare care o sa vina peste Bucuresti si o sa darame majoritatea ruinelor de aici (care ruine?...astea!) si chiar tot centrul Bucurestiului care e vechi si dizolvat, neingrijit de timp. Vai ce timp nesimtit! N-a avut grija de cladirile noastre! Cum de are grija de celelalte cladiri din alte capitale? Pretentia se ridica cel putin la nivel de capitala a unei tari europene. :)
Suntem profesionisti nu numai hackareala dar si fraude. Sunt mai usoare deci faptul e complet explicabil.
Adauga asta, si iese o cimacianga completa intr-o zi insorita, plictisita.
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:30
Racheta romaneasca isi ia zborul!
Prima rachetă românească și-a luat zborul
Sa ne bagam Presedintele si Guvernul in racheta si sa-l trimitem la polonezi ca oricum duc lipsa si intamplator, e si crestineste pentru noi sa facem acest lucru.
Mai departe, uite ca facem si lucruri bine. Aparatul care depisteaza cancerul in 6 minute!
Cam atat pentru postarea asta. Pe data viitoare ! :P
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:30
Sukar Tube si Hackerii nationalisti
Inainte de toate, prima stire. Veste buna pentru ei dar nu pentru noi!
SUKAR TUBEEE!!!!!
Si ca sa intru deja cu atmosfera plictisitoare de pe blog, va spun ceea ce cred ca stiti deja. ------>>>>> Bibelouri pentru baieti <<<<<------
Acu hai sa radem de britanici! In partea asta, va rog ---> despre norul de cenusa <---
Un update si despre RNS (Romanian National Security) care ne apara de xenofobie si de rasism.
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:31
Norul a trecut, acum Anda Adam in chiloti de tabla!
Sa-mi cada blogu' de va mint! :D
Acum revenind la stiri serioase, se pare ca norul "nu are, pentru moment, niciun efect asupra sănătății". Asta pentru ca nu a coborat inca. Si oricum nu ar recunoaste nimic chiar daca ar avea.
Next stuff : niste hackeri romani nationalisti intitulati Romanian National Security au spart cel mai mare ziar online The Telegraph din Anglia si un alt site din Franta. Sursa aici.
Si un superlativ romanesc la sfarsit! Cel mai mare parc eolian din lume! In Dobrogea!
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:31
Norul de cenusa, primul semn al Apocalipsei!
Din estimarile ANM , precum si din cele ale Centrului International de Avertizare pentru aviatie, privind cenusa vulcanica - Volcanic Ash Advisary (VAAC) -, rezulta ca norul de cenusa produs de eruptia vulcanica nu va afecta direct Romania.
In consecinta, Agentiile pentru Protectia Mediului din Bihor, Maramures, Satu Mare si Suceava vor monitoriza permanent calitatea aerului si eventualele concentratii de pulberi totale in suspensie precum si fractiunea PM10 (pulberi in suspensie cu diametru mai mic de zece microni), atat cu metode automate cat si cu metode manuale.
Un nor de cenusa provocat de eruptia vulcanului in Islanda a perturbat, incepand de joi, traficul aerian al mai multor tari din Europa, determinand inchiderea spatiilor aeriene si anularea a mii de curse aeriene.
Despre nor se mai spune ca afecteaza sistemul nervos si dintii. Sursa aici.
Chestia asta ma face sa ma gandesc la un verset de-al lui Nostradamus. Nu-l stiu sigur daca o sa-l gasesc.
Parerea mea, fara stampila si avizare tehnica, este ca urmeaza alt dezastru. Probabil la fel de grav ca acesta dar intr-un fel ne pregateste pentru o serie de alte calamitati. Sper sa ma insel.
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:34
Femeile astea...oarbe mai sunt!
Da, am dreptate! cel putin asa am citit aici. Si tind sa cred ca e adevarat. Si nu e singurul caz in care pot fi "orbite". Intr-un fel perceptia femeilor este facuta in asa fel incat sa functioneze, sa fie compatibila cu realitatea vietii ei. De la observarea unor detalii si exagerarea lor pana la negarea absoluta si rigida. Cam asta sunt "simptomele".
Acum luati rapid toata lista de mess, anunta-ti-i, dati mass orice, bagati print screen la prieteni dar si la dusmani si chiar si la cei care nu-i cunoasteti! Urmeaza ceva crazylicious !
Si NU! M-am vaccinat. Serios. si sunt f intreg la cap.
CE ERA "AICI":
Femeile sunt de-a dreptul orbite de gelozie
| | | | | Nu e doar o zicală, ci s-a demonstrat științific, în urma unui studiu realizat de psihologii Steven Most și Jean-Philippe Laurenceau de la Universitatea din Delaware, SUA. Se pare că, într-adevăr femeile sunt orbite de gelozie.
Dacă sunt geloase și se simt înșelate, reprezentantele sexului frumos nu mai sunt capabile să observe detalii din jurul lor, deoarece nu mai pot să fie atente și nici cu vederea nu mai stau așa de bine. În timpul studiului au fost utilizate mai multe cupluri. Bărbații au fost puși să stea la câte un computer și să urmărească imagini cu fete frumoase și cât mai goale, iar iubitelor lor li s-au arătat fotografii cu peisaje din natură sau clădiri, în care erau rugate să privească atente câteva detalii, pe care ulterior au trebuit să le descrie.
S-a observat că femeile ale căror parteneri s-au uitat mai mult la imaginile cu fete sexy au fost mai agitate și nu au fost capabile să observe detaliile cerute, multe dintre ele chinuindu-se să le vadă, dar fără nici un rezultat.
Studiul a fost publicat în revista americană American Psychological Association.
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:35
Stau si ma (in)crucesc!
De :
- o prezicicalitoare de la Holyshit
- nevoiasii tigani care sunt discriminati
si de ingenuozitatea canadiana intruchipata.
Mai pot sa comentez dar se termina cerneala din pana de argint.
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:36
Dormitul pana tarziu ne face irascibili
Conform unui studiu efectuat de specialistii spanioli, persoanele care dorm mai mult dimineata sunt extrem de nervoase si sunt predispuse sa aiba grave probleme psihice.
Cercetatorii de la Universitatea Autonoma din Barcelona au ajuns la concluzia ca persoanele care se trezesc tarziu dimineata sunt mult mai nervoase decat cele care obisnuiesc sa se trezeasca dis-de-dimineata. Astfel, cei care nu se dau jos din pat mai devreme de ora 11.00 si se culca mult dupa miezul noptii sunt irascibili si agresivi, nu se pot concentra si prezinta risc ridicat de a suferi de boli psihice. Acestia sunt foarte impulsivi, labili din punct de vedere emotional si socializeaza greu cu persoanele din jur. In schimb, cei care se trezesc intre orele 06.00 si 09.00 dimineata si se pun in pat in jurul orei 22.00 sunt foarte activi, au mult umor si sunt foarte constiinciosi in ceea ce priveste problemele pe care le au de rezolvat pe parcursul unei zile. De asemenea, sunt mult mai creativi si socializeaza mai usor. Studiul a fost realizat pe un esantion reprezentativ de persoane cu varste cuprinse intre 18 si 33 de ani. Cercetatorii sustin ca opt ore de somn sunt suficiente pentru ca o persoana sa se refaca dupa o zi obositoare.
Asta e valabil pentru o amica (ma rog se stia ea) si partial este o explicatie pentru felul in care se poarta ea.
Cum ma simt eu acum...?
Stare sufleteasca : 50/100
Motivatie/determinare : 70/100
Lene : 40/100 (e cam urat afara si ma afecteaza cam multishor la mainframe)
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:37
Deo gratias! Am invins!
Ramasesem intr-un impas. Scriu asta la 1:16 [da, am ajuns sa stau tarziu] dar am vesti bune. Continui jucarioara mea de bloguletz si o sa adaug la fiecare post cate o stare actualizata, share-uita, spumeficata, ratangita si uberfreshmatic a felului cum ma simt, ce ma doare, unde imi vine sa ma scarpin cu grebla si cat de saracit sunt.
N-o sa dezvolt detalii pentru ca dat fiind repausul LUNG al acestui blog, raman si fara acei 10 vizitatori care vin zilnic :]
Okay. Dau drumu' la carnaval de maine ! :X
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:38
Regretele sunt tardive si inutile
A inceput o noua etapa a vietii mele. Ceva in interior s-a schimbat, ceva personal care a inceput sa-mi contamineze gandirea despre viata, om, societate.
Este exact ca un film. Un film despre un agent secret care isi tradeaza toate agentia pentru care a lucrat, detasat si calm.
O sa-mi continui viata intr-o alta culoare. Nu stiu exact ce fac cu blogul ca mi-a pierit cheful. Rau de tot. Chiar ma gandesc sa renunt.
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:38
Dezvaluiri @ 3 Wacky Things!
http://www.libertatea.ro/stire/un-soldat-orb-vede-cu-limba-280352.html
Inventia nu e rea dar cred ca privelistea nu e prea incantatoare. Era mai tare daca faceau proteze de maini si picioare ca-n Star Wars.
http://www.libertatea.ro/stire/da-vinci-a-prezis-sfarsitul-lumii-pe-21-martie-4006-280176.html
Oops. S-a amanat iarasi sfarsitul lumii??? Qu'est-ce que c'est ça ???? Nici noi nu mai stim cand o sa murim. In 4006 nici oxigen destul nu cred ca o sa avem. Daramite ape. Mare inundatie se numeste cand trec eu pe la baie si fac dush. :D
http://www.libertatea.ro/stire/video-creatura-bizara-descoperita-sub-gheturile-antarcticii-280318.html
YEEEY! Un microb mai mare! Si daca inca va mai intrebati cu ce se hraneste ciudata fiinta, intrati aici : http://www.youtube.com/watch?v=wO97ITXurCM.
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:39
Pestii au zis ca mixerul din galeata nu exista. Ei uite ca exista!
http://www.libertatea.ro/stire/nenorocirea-din-haiti-a-fost-provocata-de-arma-cutremurului-279726.html
Ceea ce nu mentioneaza in articol este si de actiunea rusilor, cu propriul lor program SURA si umbla zvonuri ca sunt mai avansati in privinta acestor cercetari geofizice.
Fata (care sa recunoastem, arata ca o vrajitoare) a afirmat zvonurile multora, a ciripit fara acordul superiorilor sai.
Parerea mea neavizata si neinformata este ca cutremurul din Chile a fost provocat si nu a fost doar o replica a "loviturii" din Haiti!
Acum nu dau vina pe americani total. Multi politicieni sau oameni influenti de sus SIGUR nu stiu nimic despre HAARP sau SURA si dau vina pe Mama Natura.
P.S. : Asta confirma si ce am scris eu pe blog inainte de aceasta dezvaluire!
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:40
Fetele, nebunele! @ vreau si eu :)
http://bravonet.ro/blog/cele-mai-amuzante-poze-cu-femei/2010/03/10/
Fetele astea sunt bune. Sunt bune nu pentru ca arata SOOPERB sau GORGEOUS ci pentru ca au ceva in cap. Si respect toate fetele care au ceva in cap. Densitatea materii cenusii interioare este comparabila cu cea mai mare galagie de haine orchestrata de mine vreodata. Si nu ca as fi fost vreun neordonat. Imi place fata sa fie fara sorici, fara rat si buze prea mari si sa aiba ceva in cap(sau pe cap).
Ideal ar fi sa nu poarte roz ca pana si aparatu meu de fotografiat o sa planga. Si nu-i place provocarea. :)
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:41
Cele mai ciudate inventii? :D
La prima vedere, e interesant, e uberfantastic, ie super duper. Ideile nu sunt chiar fanta roz, sunt mai degraba laturalnice desi originale.
Molfaind cuvintele si digerand pozele, cu o oaresce greutate, am zis sa inserez si yo cateva idei d-ale mele si sa incetez razele de plagiatura pe care le emanez de pe diferite site-uri.
- un aparat opus frigiderului, destinat sa mentina produsele calde in loc sa le raceasca sau sa le incalzeasca in loc sa le inghete;
- sapca cu mini-ventilatoare care sa ne racoreasca vara
- adidasi care sa functioneze pe perna de aer
- geamuri care la apasare de buton sa se faca fumurii
- miniaturizarea instantanee a oricarui obiect de dimensiuni uriase (nu vorbesc de cladiri)
- limitator de egoism cu energie solara care sa trimita impulsuri electrice usoare
- blugi care nu strang, probabil cauciucati dar care sa fie mai elastici decat pantalonii de sport
- tricou cu ecran LCD care sa schimbi imaginea, probabil cu software intern sau cu link catre un IPad, Ipod, Mp4.
- parchet cromatomorf (care schimba culoarea!)
Va rog sa postati si voi ideile voastre originale si inedite printr-un comment (apasati in coltz unde scrie 0/1 comentariu) :)
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:42
Evoluam mancand!
Cel putin asa e teoria cum ca prepararea hranei este cheia evolutiei omului.
"Cred că prepararea hranei are cea mai mare importanță în creșterea calității alimentației. Mai multă hrană preparată înseamnă mai multă energie pentru organismul nostru. Cel mai probabil, strămoșii noștri au scăpat accidental hrană în foc", a explicat Wrangham.
Il contrazic. Parerea mea este ca niste maimute tripede au venit ca sa ne ia aurul si au distrus munti intregi. Printre care si cateva animale care tocmai erau in cale. Fiind totu ars si mirosind bine, s-au apropiat oamenii si au muscat fiecare din caldarea de friptura care atarna pe nisip. Instant, schimbarea s-a produs. Se pare ca din lipsa de ocupatie (adica nu mai mestecam toata ziua sau cautam cruditati) ne-am complicat viata, ne-am facut civilizatie si societate, ne-am schimbat regulile sociale si aproape ne auto-distrugem. GRESIT! Din lipsa de ocupatie facem asta : ne punem picioarele peste umar si zambim la camera.
Ar trebui interzisa realitatea deoarece afecteaza si pic picul de inteligenta care se lupta pentru supravietuire
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:43
Secolul cutremurelor
Aici detalii despre cutremurele din Chile.
Acum cititi asta :
A aparut si pe wikipedia, cutremurul din 2010 din Chile
Președintele Venezuelei, Hugo Chavez, a lansat informații suprinzătoare referitoare la cutremurul din Haiti. Potrivit Russia Today, acesta a declarat că puternicul seism a fost provocat de un test al marinei americane.
Chavez a spus că marina americană deține arme suficient de puternice pentru a provoca un cutremur de o magnitudine atât de mare. Președintele Venezuelei a ținut să precizeze că obiectivul americanilor este să distrugă Iranul. "Americanii cred că sunt Dumnezeu", a spus Chavez.
În urmă cu o săptămână, pe 12 ianuarie, Haiti a fost lovit de un cutremur puternic, cu o magnitudine de 7 pe scara Richter, care a fost urmat de zeci de replici.
Cel mai afectat oraș a fost capitala Port-au-Prince care, la câteva minute după seism, a fost îngropată într-un nor gros de praf și fum. Școli, spitale și chiar Palatul prezidențial s-au prăbușit atunci precum piesele de domino și au îngropat sub ele sute de oameni. Puțini au avut norocul de a fi scoși de sub dărâmături.
Acum aici : http://www.razboiulnevazut.com/proiectul-haarp.html . asta au americanii
Rusii au asta http://www.abovetopsecret.com/forum/thread206138/pg1 .
Faceti voi legatura. Fasty Out.
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
4th October 2010, 21:43
Caca-n cola si impotenta
Spermicide sau Coca Cola? las ca prima varianta e mai puternica. Cel putin asa sustine Libertatea.
De aceea sunt ursii polari pe cale de disparitie!
Oricine care zambeste asa de des trebuie sa-i reamintim ca lumea este cruda si rea si sa le dam cate o Coca Cola si ei sa zambeasca in continuare :D
Cand mai vedem reclama cu Coca Cola si Mos craciun ar trebui sa va amintiti cateva lucruri despre Mos Craciun !
- nu poate sa faca o flotare
- nu isi da barba jos niciodata
- cand se plimba cu sania trasa de reni, prinde si musca din capetele la pescarusi ca sa le absoarba din putere
- Doamna Craciun a divortat de el pentru ca bea mult, sforaie si face patul ud
- mereu foloseste drujba din pivnita sa-si taie a patra mana care-i creste din frunte deoarece a trecut prin Cernobal prea mult sa dea la cerberi cadouri
- are un ren cu nasul rosu trist care ii ocupa cada in fiecare zi si deoarece ii e mila de el, il bate mereu pe domnul Moarte la sah si castiga mereu
Publicat de FastBullet
Paul Atreides
5th October 2010, 09:32
“decat sa planga ma-ta mai bina sa planga ma-sa”
October 5, 2010 – 09:16
Posted in Basescu - o parodie de presedinte
sa ne intelegem … noi nu ii putem reprosa nimic ma-si …decat ca acum 60 de ani nu a purtat chestia aia din poza…
…care pe atunci nu prea era cunoscuta ca metoda…
… si chiar daca ar fi existat ….si nu ar fi existat basescu sunt convins ca poporul roman si-ar fi ales un presedinte la fel de tampit ca el si pentru ei.
Dumnezeu sa-i ierte !Pe romani…
sursa:miscaraviolet
Paul Atreides
5th October 2010, 09:34
04.10.2010
Stuttgart 21 - rezistenta in strada
De cateva zile, Stuttgart-ul e zguduit de manifestatii de strada asa cum nu au mai fost. O investitie pe care locuitorii nu si-o doresc, un proiect foarte controversat, o ambitie a popularilor din zona - se banuieste cu parandarat masiv - a scos 100.000 de oameni la protest, de la elevi la pensionari. Cam o cincime din populatia orasului...
Am urmarit putin manifestatiile lor si m-au impresionat. Mi-a placut cat de decisi sunt sa nu cedeze, desi nu foamea i-a scos in strada. Si mi-am dat seama ca noi nu suntem deloc educati civic in ceea ce priveste protestul de strada, si nu ii intelegem deloc necesitatea dar nici regulile. E adevarat, pentru cate cazuri de coruptie avem noi, ar trebui sa nu mai plecam din strada.
A fost total non-violent in ceea ce ii priveste pe protestatari, cu toate astea politia a intrat in forta in grupurile de manifestanti, cu tunuri de apa sau gaze lacrimogene, chiar daca aveau de-a face si cu copii de 12-13 ani. 300 de persoane au fost ranite.
I-am privit pe nemti cum s-au pregatit. Cu folii de plastic, umbrele, pelerine impotriva tunurilor cu apa... La atacul politiei au reactionat prin "Sitzblockade", adica blocada in sezut. Se aseaza toti jos si isi incruciseaza bratele, astfel incat fiecare sa apuce strans mainile incrucisate ale celorlalti, din stanga si dreapta lor. Din pozitia asta, politia ii indeparteaza mult mai greu, si numai tragand de cate unul, fiindca devin o masa compacta greu de dizlocat.
Unii s-au legat cu lanturi de copaci, altii le duceau mancare... Totul fara injuraturi, fara "javre ordinare", doar cu prezenta constanta in strada, opunand rezistenta fortelor de ordine. O comunitate puternica si bine organizata impotriva guvernantilor. Iar pozele arata clar ca nu e usor sa tii piept politiei germane.
sursa:auftakt
Paul Atreides
5th October 2010, 09:35
Atitudine
Preiau de pe facebook, via Dan Mircea Cipariu:
AgențiadeCarte.ro publică în exclusivitate scrisoarea lui Șerban Foarță în care marele scriitor anunță că își încetează colaborarea la săptămânalul „Dilema veche” pentru că refuză vecinătatea de pagină cu Sever Voinescu, „un personaj nefrecventabil”. Șerban Foarță e singurul intelectual care semnează în „Dilema veche” și care sancționează, astfel, fără echivoc, furtul de voturi și ilegalitățile din Parlamentul României la Legea Pensiilor sub comanda președintelui Camerei Deputaților, Roberta Alma Anastase, și a secretarului Camerei Deputaților, Sever Cotoi Voinescu. AgențiadeCarte.ro susține public gestul etic al poetului și traducătorului Șerban Foarță.
Către Mircea Vasilescu, redactor-șef al publicației „Dilema veche”
Domnule Vasilescu, dragă Mircea,
întrucât dl Sever [Cotoi] Voinescu, deținător, la „Dilema veche”, al unei rubrici permanente, anume Axa dus-întors, e, în opinia mea, un personaj nefrecventabil, mă văd constrâns a-mi înceta colaborarea, tot permanentă, la această foaie, – la care (ca și la tine personal) mărturisesc că țin nedezmințit…
În preajma, însă, a persoanei amintite, am dezagreabila senzație că, dintr-un simplu colaborator, devin, din șapte-n șapte zile, un, mai curând, colaboraționist.
Cu amărăciune, Șerban Foarță
Timișoara, 1 octombrie 2010
Posted by Lilick
Paul Atreides
5th October 2010, 09:41
Timișoara, 1 octombrie 2010
Posted by Lilick
Gabriel Liiceanu - replici in absenta Hertei Müller
Aveti in Scribd transcriptul emisiunii "Ultima Editie" de astazi, de la TVR. Gabriel Liiceanu interpreteaza intr-un cvasimonolog replicile pe care spune el ca i le-ar fi dat, luni, Hertei Müller, daca nu l-ar fi impiedicat postura de gazda in care s-a aflat atunci pe scena Ateneului - ceea ce aduce cu "eroismul" de dupa razboi, fiind si un act inelegant, un fel de barfa si de judecare a Hertei in contumacie. In plus, cand vine vorba de apolitism si de Basescu, e de-a dreptul incoerent, confuz, contradictoriu si ilogic, chiar si din punct de vedere gramatical.
Paul Atreides
5th October 2010, 09:42
Ne eschivam cultural sau mergem la protestul burtilor goale?
Acum sase luni, adica pe 2 aprilie, ieseam in strada alaturi de alte 50-70 de persoane sa-i spunem NU lui Basescu. Un prim protest indreptat impotriva celui care cucerise la limita tronul de la Cotroceni, protest in cadrul unei lupte de idei. Nu revendicam nimic pe vremea aia. Spuneam un simplu NU populismului si demagogiei. Sustineam valorile democratiei, alegerile corecte, un parlament repus in drepturile lui constitutionale de organism SUPREM, respectarea Constitutiei si alte lucruri "marunte" de acest gen.
Astazi, dupa numai sase luni, lucrurile s-au schimbat radical. E vremea protestelor burtilor goale. A scuipatului gros. A injuraturii marlanesti. A manipularii si a propagandei negre. Cine e de vina ca s-a ajuns aici? Ca poate se va merge mult mai departe, catre proteste spontane, violente, necontrolate de lideri si usor de manipulat...
Ma uitam in presa internationala astazi... Parisul si Roma sunt in strada. Milioane de oameni. N-au iesit de foame, ci din spirit civic. Si de cateva zile ma gandesc la Herta Müller si la cele spuse de ea pe scena Ateneului, referitor la cei care au scris si, desi nu s-au alaturat politic, nici nu au protestat: "A fost un mod al autorilor de a se eschiva". O declaratie ce declanseaza o revolutie culturala, si care ne atrage atentia asupra unui mod de a colabora cu un regim asupritor. Prin eschiva.
Ca sa intelegeti si mai bine despre ce e vorba cititi, va rog, acest text profund si sensibil al lui Petre Barbu. Si veti intelege ca scriitoarea a daramat munti. Ca "rezistenta culturala" a fost si o perversa anestezie. Vom mai intelege de ce, de catva timp, cautam si nu mai gasim sprijin in cei pe care i-am considerat candva repere culturale, civice. Si, la urma urmei, de ce ei nu sunt in fruntea celor care simt mai repede decat altii ca pot pierde printre degete libertatea, demnitatea, respectul. Nu sunt, pentru ca nu au fost cand era cazul...
In contextul asta, vom ramane pe mai departe cetateni europeni de rang 2. Vom iesi la ciomege, ne vom rupe hainele, vom striga "Jigodia ordinara". Medici, profesori, actori, in strada nu vom mai putea fi intelectuali si nici macar cetateni demni. Ci mase de nemancati, zgaltaind nebuneste gardurile jandarmilor. Sau vom fi snobi si nu ne vom alatura, ne vom eschiva, ca ne pute. Ce alegem? Lupta de idei, oricum, momentan ramane suspendata...
Posted by Lilick
Paul Atreides
5th October 2010, 09:43
ste trei generatii...
Am citit astazi, in Ziarul Financiar, ca de-abia duminica se incheie cu adevarat Primul Razboi Mondial, odata cu ultima transa platita de Germania tarilor aliate. Si m-am gandit imediat la Romania si la declaratia lui Mugur Isarescu, care a spus ca ne-am indatorat pentru trei generatii... Asa vor scrie probabil ziarele lumii si despre noi, peste multi ani, cand vom termina de platit "datoriile lui Basescu" la FMI. Ce mi-e un razboi mondial, ce mi-e un presedinte nebun, care a luat decizii fara sa se consulte cu nimeni? Si unul si altul lasa in urma datorii imense si victime. Ba e chiar mai rau la noi. Un razboi, odata terminat, iti da libertatea sa reconstruiesti. Un FMI stapan peste generatii dicteaza politicile, legile care destabilizeaza sistemul, educatia, sanatatea, pensiile...
Posted by Lilick
Paul Atreides
5th October 2010, 09:44
"Javra ordinara" - laitmotiv al protestelor romanilor disperati
Am avut prima data scandarea radicala "Iesi afara, javra ordinara!". Apoi, saptamana trecuta s-a transformat in... "Ai distrus o tara, javra ordinara!". Astazi, cei de la SANITAS au strigat: "Ne alungi din tara, javra ordinara!" E clar ca de acum inainte "javra ordinara" va fi nelipsita de pe buzele protestatarilor. Si cu eticheta asta ar merita sa ramana Traian Basescu.
Il ascultam insa pe Florin Iaru, mai devreme, la Realitatea. Spunea ca nu intelege cum un intelectual ca Sever Voinescu a putut sa coboare, intr-un timp atat de scurt, intr-un an si ceva, atat de jos in limbajul de lemn, in propaganda asta atat de murdara, cu rusi si moguli. Mai spunea Florin Iaru inca ceva. Foarte, foarte important: un lucru cu care se confrunta astazi orice voce perceputa ca fiind impotriva puterii. Despre disperarea omului de rand. Multi te roaga, te implora sa faci ceva sa ii ajuti, sa ii scapi de puterea portocalie. Din pacate, lucrul asta nu il pot face nici pixurile jurnalistilor, nici partidele de opozitie, atata timp cat nu au majoritate in Parlament.
Si eu m-am confruntat pe blog cu oameni extrem de revoltati, care imi reprosau ca in loc sa fac/scriu ceva "ca sa ii dam jos pe astia", scriu despre "basini" (scuze) ideologice sau democratice, care acum nu mai intereseaza pe nimeni. Adevarul e ca acesta e unul din motivele pentru care nici nu prea imi mai vine sa scriu nimic cateodata. Ce pot sa fac mai mult decat sa incurajez lumea sa iasa in strada? Vad ca si Mihai Voicu se confrunta in teritoriu cu problema asta. Cu disperarea oamenilor. Si probabil intregul PNL.
Astazi, portocaliii au inceput sa reincalzeasca la foc mic ciorba veche cu "rusii si mogulii". O ciorba din care nu mai gusta aproape nici postacii lor. Nu a fost un atac. Mai degraba o aparare de jivina incoltita, care isi scoate ghearele batrane si tocite, incercand sa mai sperie cu ele. Un alt semn ca le e frica. Asta trebuie insa sa ne incurajeze si sa ne dea forta proaspata. Iar "javra ordinara" ar fi bine sa nu lipseasca de la niciun miting. Nu e frumos, cum probabil nu a fost prea frumos sa ii strigam asta pe vremuri nici lui Iliescu. Dar e sanatos! Si democratic. Vocea strazii nu cunoaste "Codul manierelor elegante".
Posted by Lilick
Paul Atreides
5th October 2010, 09:45
Romania risca procedura de infringement pentru incalcarea normelor europene cu privire la libertatea presei
Confederația Sindicatelor Democratice din România (CSDR), numărând peste 600.000 de membri, împreună cu membrul său afiliat Federația Română a Jurnaliștilor MediaSind, reprezentând peste 9.000 de membri, au depus miercuri, 29 septembrie, la Bruxelles, o petiție împotriva includerii în Strategia Națională de Apărare (SNAp) a presei ca vulnerabilitate la adresa statului român. Conform petiționarilor „includerea unei astfel de aserțiuni în documentele oficiale ale CSAT reprezintă o încercare de răsturnare a sistemului democratic din România, fapt fără precedent în istoria recentă a țării noastre”.
Prin petiția depusă la Comisia de Petiții a Parlamentului European, cele două organizații sindicale solicită intervenția instituțiilor Uniunii Europene pentru retragerea prevederilor articolului 6.2 Vulnerabilități, paragraful 10 din SNAp, care se referă la activitatea presei. În cazul unui refuz din partea statului român, petiționarii solicită declanșarea procedurii de infringement pentru încălcarea normelor europene.
Marc Gruber, Co-director al Federației Europene a Jurnaliștilor a afirmat că “Înțelegem că în România, la fel ca în orice altă țară, terorismul, crimele și corupția reprezintă amenințări la adresa publicului și a guvernării, însă, suntem contrariați atunci când auzim că mass-media poate fi adăugată pe o listă de amenințări la adresa instituțiilor publice. De fapt, mass-media sunt o parte esențială a vieții democratice; ele ajută la investigarea cu precizie a amenințărilor la adresa publicului și sperăm ca Președinția română să realizeze această eroare. Rolul jurnaliștilor este de a informa publicul și de a investiga diversele probleme, inclusiv cele care țin de amenințări la adresa instituțiilor. În acest proces, există riscul ca instituțiile guvernamentale sau cele publice să fie criticate, însă, cel mai mare risc este cel asumat de acei jurnaliști curajoși care investighează crimele și corupția. FEJ respinge orice acuzație conform căreia scopul jurnaliștilor este acela de a «orchestra campanii de presă»”.
Via.
Posted by Lilick
Paul Atreides
5th October 2010, 09:46
Udrea in Forbes
In timp ce tara se scufunda, Elena Udrea sfideaza criza si intra in topul Forbes, 500 miliardari, direct pe locul 380. Gabriel Oprea intra si el, pe locul 439. Uite ca totusi sunt si oameni care se imbogatesc pe criza, in 2010. Desigur, cei mai "competenti" dintre noi. ) src="http://us.i1.yimg.com/us.yimg.com/i/mesg/emoticons7/3.gif"> - Adevarul
Posted by Lilick
Paul Atreides
5th October 2010, 09:47
Invitatie, dezbatere - 7 octombrie 2010
Joi 7 octombrie, ora 10.30, la Hotel Intercontinental, sala Fortuna, etaj 21, sub egida Comisiei pentru o nouă Constituție, Fundația Horia Rusu vă invită la o dezbatere despre structura Parlamentului, rolul și atribuțiile sale în raport cu Guvernul și Președintele.
Moderator: Răzvan Dumitrescu.
Rolul și atribuțiile Parlamentului într-o democrație consolidată
În ultimii ani, a devenit tot mai evident că actuala Constituție nu mai face față provocărilor sistemului politic românesc. Prin ambiguitățile și imperfecțiunile ei, a dat prilejul la numeroase conflicte între instituții. Prin subminarea constantă a autorității instituțiilor statului, echilibrul de forțe este amenințat. Toate acestea conduc la riscul devierii României către un regim de tip autoritar.
Pornind de la aceste constatări, Fundația Horia Rusu a înființat Comisia pentru o nouă Constituție și propune spre dezbatere publică principiile unei Constituții capabile să consolideze democrația și statul de drept în România.
Temele dezbaterii programate joi 7 octombrie, ora 10.30, la Hotel Intercontinental, sala Fortuna, etaj 21:
* Structura Parlamentului – bicameral, unicameral;
* Tipul de bicameralism (simetric-asimetric, congruent-incongruent);
* Supendarea Președintelui;
* Dizolvarea camerelor;
* Referendumul în România (veto popular/referendum abrogativ, referendum pentru demiterea unor aleși publici);
* Statutul parlamentarului (mandatul reprezentativ versus mandatul imperativ; imunitatea parlamentară, rolul anchetelor parlamentare;
* Aspecte legate de activitatea de legiferare: analiza distincției dintre legile organice și legile ordinare și oportunitatea menținerii în Constituție a acestei distincții;
* Controlul parlamentar (moțiunea de cenzură, dar și prin întrebări și interpelări, ca și prin anchete parlamentare). Moțiunea constructivă de cenzură, după modelul german (demiterea Prim-ministrului duce automat la desemnarea altui Prim-ministru);
* Eliminarea migrației politice a parlamentarilor (și, în general, a aleșilor) prin instituirea unei interdicții juridice sau a unui pact politic încheiat între partide;
* Autonomia parlamentară, în special sub forma autonomiei regulamentare (regulamentele sunt acte de organizare internă, cu forță juridică imediat infra-constituțională, deci strict egală cu a legii, dar în adoptarea cărora nu intervine nici Guvernului - care nu are drept de inițiativă - nici șeful statului - care nu le promulgă) și a autonomiei de constituire a structurilor interne;
* Oferirea unui rol constituțional liderului opoziției;
* Controlul asupra serviciilor secrete.
Pentru confirmări de participare:
Laura Ganea
0720 070 307
fundația_horiarusu@yahoo.com
Posted by Lilick
Paul Atreides
5th October 2010, 09:47
Manipularea portocalie se intoarce!
"Am fost pentru prima data foarte aproape de niste mineri de care nu mi-a fost frica. Au trecut pe langa mine incolonati. Erau civilizati si... putini. Maxim 50. In marea de oameni din Piata Victoriei, probabil ca foarte putina lume i-a observat. Nu purtau casti si lampase, nici bate, ci doar niste pancarte modeste, asezate intre doua bete, pe care scria: "EM Lonea", "EM Petrila" etc...
Ma intreb: de acesti oameni s-au temut atat de tare PDL si Sever Voinescu? Prin ei, prin acest grup pe care l-am pozat de la cap la coada - oameni pe care ii vedeti in fotografie - a incercat Voinescu sa juxtapuna mineriada din iunie '90 cu manifestatia de astazi? Manipularea incercata ieri se dovedeste nu numai necredibila, ci si jalnica. Sunt sigura ca, gratie informatiilor pe care le au, Voinescu&CO stiau exact cati mineri vin si, avand in vedere cu ce partid avem de-a face, stiau si cum ii cheama pe fiecare..."
Textul de mai sus l-am scris pe data de 19 mai, dupa mitingul din Piata Victoriei, sub titlul: "Prea putini mineri pentru manipularile lui Sever Voinescu! Si prea pasnici..." Manipularea portocalie astazi se intoarce. E adevarat, mai timid. De data asta nu avertizandu-ne in legatura cu o noua mineriada, ci cu o noua... revolutie. Sau lovitura de stat. Capul rautatilor? Acelasi Tataie Ilici, de optzeci si hat de ani, vesnic tanar revolutionar pe tancuri. Cel putin asa zice ziarul 100% basist Romania Libera.
Cat de imbecili pot sa fie acesti portocalii, ca sa creada ca intoxicarile securiste marca Basescu-Lazaroiu-Voinescu mai tin la masele super satule de aburelile lor? Ceva totusi ma bucura mult: e un semn ca le e frica. Mmmm, si ce frica!
Posted by Lilick
Paul Atreides
5th October 2010, 09:51
Cronică violet
Această sintetică și pertinentă cronică mi-a ajuns prin e-mail, și nu pot să nu o împărtășesc prietenilor
1989
5:00 Scularea.
5:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.
5:30 Apa s-a încălzit ușor
5:35 Adulmec parizerul și mă hotărăsc să fiu nesăbuit : îmi tai patru felii
5:40 Pâinea e cam veche, de ieri seara, se sfărâmă. Totuși reușesc să tai două felii.
5:41 Pun în apă un pliculeț de ceai chinezesc. Îl folosesc abia a doua oară, așa că o să iasă un ceai tare.
5:42 Îndulcesc ceaiul cu o bomboană cu miere (că zahărul pe cartelă îl iau abia vineri). Bomboana nu e dulce, e amară.
5:45 Clefăi pâinea cu parizer și mă ajut cu câteva înghițituri de ceai. Parizerul n-are usturoi ! Fumez un Carpați fără filtru.
5: 55 Îi înjur pe Ceaușescu și Dăscălescu și plec la serviciu
1993 6:00 Scularea.
6:05 Aprind focul și pun apa la încălzit.
6:15 Cafeaua e gata. Cafea bună, adusă de cineva din Turcia. Totuși, parcă ar avea un pic de gust de mucegai.
6:20 Îmi pregătesc paharul cu suc de kiwi de la dozator.
6:40 Am luat o pâine turcească, o nebunie. Am și un pliculeț cumpărat de la o unguroaică, ceva pe care scrie ”Baromfihussal” și e pozată o pisică care se linge pe bot. E o conservă bună, zemoasă, cu bucățele mici de un fel de carne, dar cam fadă. Pun sare, muștar și un pic de piper măcinat. E o nebunie. Dacă mai întâlnesc unguroaica, mai cumpăr.
6:50 Mă răsfăț cu o ciocolată mică adusă de un prieten tocmai din Franța. Scrie pe ea ”Gratuit. A ne pas revendre”. E o marcă bună asta !
6:55 Fumez un Double Horses Black. Faine țigări chinezești. Pe vremea Împușcatului făceai rost doar la negru. Acu se găsesc la liber.
7: 05 Îi înjur pe Iliescu și Văcăroiu și plec la serviciu
PS Tocmai a apărut bancnota de 1000 de lei, poate fac și eu rost de una la leafă !
1997 6:30 Scularea.
6:35 Aprind focul și pun apa la încălzit.
6:40 Beau un pliculeț de ness, care are și un compartiment pentru zahăr. Pun și o cutiuță de lapte condensat.
6:50 Mănânc niște pâine la tavă feliată. Unt Brennac, telemea de la țărani, plus parizer cu măsline din Grecia. Scumpe toate, dar merită să mănânci, așa, internațional.
7:15 În final, niște biscuiți din Siria. Au cacao.
7:25 Fumez un Monte Carlo . Le-am cumpărat că dau premii. Dar n-am avut noroc până acum.
7: 35 Îi înjur pe Constantinescu și Ciorbea și plec la serviciu.
PS Mă simt european mergând cu DAF-ul la serviciu.
2001 7:30 Scularea.
7:35 Aprind focul și pun apa la încălzit.
7:40 Beau doar Jacobs Kronung, fără cofeină. Cu un sfert de linguriță de zahăr brun.
7:50 Musli cu lapte de capră (am pe cineva care-mi procură de la țară).
8:05 Pâine neagră cu tărâțe, un pic de unt gras fără sare și miere de pădure. Am citit în revista AS că așa e mai sănătos.
8:20 Fumez un Kent.
8:25 Îi înjur pe Iliescu și Năstase și plec la serviciu.
PS Azi iau taxiul, cunosc un șofer și nu-mi ia mult, că nu pune aparatul.
2005 8:30 Scularea.
8:35 Caut telecomanda și dau drumul la plasmă.
8:40 Scot cuburile de gheață din combina frigorifică și le pun la topit în cuptorul cu microunde.
8:45 Între timp, scot pâinițele din automatul de făcut pâine, iau portocalele și merele și le pun în storcătorul de fructe.
8:50 Apa rezultată din cuburile topite o pun în expressorul de cafea (fac așa pentru că am citit că la -20 de grade Celsius cât am în congelator, nu rezistă nicio bacterie, chiar dacă eu cumpăr doar apă plată pură de Evian).
9:00 Pâinica o introduc în cuptorul cu microunde și o las cât să fie crocantă, după care pun cașcaval feliat, jambon afumat și două fileuri de anșoa. Las până se topește cașcavalul, scot și adaug două picături de suc de lămâie.
9:20 Sucul de fructe îl beau cu frișcă și o idee de dulceață de coacăze.
9:30 Fumez o Sobranje Black.
9:45 Îi înjur pe Băsescu și Tăriceanu și plec la serviciu.
PS Azi mi-e lene să-mi iau Touaregul. Am comandat o limuzină. Nu contează prețul, mai am bani din împrumutul pentru nevoi personale.
2008 10:00 Scularea.
10:01 Se activează sistemul de control automatizat al locuinței. Mă învăluie o muzică relaxantă.
10:15 Mi-am terminat toaleta, mi-am făcut dușul și mă așteaptă un halat de mătase, tandru și proaspăt ca pielea unei fete de 18 ani.
10:20 Scot de la imprimantă printurile ultimelor știri. Arunc un ochi distrat pe ele. Politica de azi e neserioasă.
10:30 Sună la ușă băiatul de la brutăria-patiserie de la parterul blocului. Îmi aduce două chifle (mari) din pâine integrală cu semințe și chimen și un croissant cu gem de caise și șampanie.
10:40 Chiflele le mănânc cu unt, un strat subțire de muștar de Dijon cu miere și semințe de muștar întregi, file de saumon fumee, trei capere, o măslină Jumbo fără sare și patru roșii cherry tăiate pe jumătate. Beau un suc proaspăt din stafide roz de Peru , cu nițică scorțișoară și câțiva stropi de lămâie.
11.00 La cafea și croissant adaug și un păhărel de Hennessy, pentru circulație mai bună.
11:30 Aștept fata să-mi facă masajul de împrospătare.
12:25 Îi înjur doar pe Tăriceanu, Băsescu e cool, și nu mai plec la serviciu, că am ieșit la pensie cu ultimul salariu.
PS Înjur din principiu și fumez în draci !
2010 8:00 Scularea.
8:05 Au scumpit astia gazul deci : Nu aprind focul.
8:30 Apa s-a încălzit ușor la soare
8:35 Adulmec parizerul și mă hotărăsc să fiu nesăbuit : îmi tai patru felii
8:40 Pâinea e cam veche, de ieri seara, se sfărâmă. Totuși reușesc să tai două felii.
8:41 Pun în apă un pliculeț de ceai cu continut dubios Pe cutie scrie ceva cum ca este de slabit
8:42 Îndulcesc ceaiul cu o bomboană cu miere de la Ikea (sunt moca la sectiunea servicii clienti). Bomboana nu e dulce, e amară.
8:45 Clefăi pâinea cu parizer și mă ajut cu câteva înghițituri de ceai. Parizerul n-are usturoi ! Vreau sa fumez o tigara dar m-am lasat ca s-au scumpit.
9:00 Ascult stirile la radio : scumpesc astia creditele si ne scad iarasi pensiile
9:25 Îi înjur pe Băsescu și Boc si ma duc la banca sa semnez o reesalonare cu o dobanda mai mare, ca aia mică cica s-a terminat, nu mai au.
Posted by Zoe Petre
Paul Atreides
5th October 2010, 09:52
Să înecăm peștele în apă
Nu, nu încerc să rămîn indiferentă - nu cine știe ce nemuritoare, dar cît se poate de rece - în fața spectacolului de incredibil dispreț al guvernanților noștri față de noi, cei condamnați să fim guvernați de ei. În ziua cînd nu mă va ma indigna această epocală nesimțire voi fi trecut cu totul într-o lume mai dreaptă. Încerc însă să nu mă mai mir, indignez, enervez, ș.a.m.d., de una dintre consecințele acestei nefericite guvernări BB, anume de atît de des afișata scîrbă a marii majorități a concetățenilor mei față de TOȚI politicienii, de TOȚI președinții, la limită - de TOȚI românii.
Încă din 1995/1996, am asistat la o vastă operație de manipulare, inițiată, ce-i drept, de FDSN, cum se numea pe-atunci partidul dlui Iliescu, dar la care au mușcat fără ezitare, de-a valma, susținători fanatici ai acestuia și protestatari ireductibili împotriva regimului fesenist. Tema centrală a acestei campanii era "toți e hoți", și această convingere n-a făcut decît să se extindă cu asupra de măsură în deceniul care a urmat, ajungînd, în zilele noastre, la o sofisticare fără frontiere: cînd i-am spus unei distinse jurnaliste - în direct și la o oră de vîrf - că, în plină criză economică dramatică, cu un PIB de vreo șase ori mai mic decît cel de acum, guvernarea din 1996-2000 nu a redus salariile sau pensiile, d-sa mi-a replicat cu fermitate că nici nu le mărise. E drept, dar, între a nu mări leafa cuiva și a-i tăia mai mult de un sfert din venituri e o diferență fundamentală. Ca să nu mia spun că guvernul Tăriceanu chiar a mărit salariile și pensiile, ceea ce nimeni nu mai recunoaște - înafară de PDL, care exact asta acuză: că liberalii au mărit veniturile populației. Cum s-ar spune, au stricat piața: nu puteau și ei să-și îngrașe doar clientela?
In genere, de cîte ori aud că toți sînt o apă și-un pămînt, că, oricine ar ajunge acum la guvernare tot răul acela l-ar face, mă uit bine să văd cu cine vorbesc: om sau agent?
O variantă a acestei înămoliri fictive dar generalizate este și aceea a devălmășiei în care sînt pomeniți cei trei președinți ai României post-decembriste, de parcă toți trei ar fi adus minerii să-i bată pe bucureșteni, toți trei ar fi furat cîte o flotă, toți trei ar fi colaborat cu Securitatea, insultat ziariști de ambe sexe, promovat în funcții publice cîte o Dulcinee.
Suum cuique tribuere, spunea cîndva poetul. Cu Securitatea a colaborat unul singur; cine era prim secretar de județ nu colabora, comanda. Nu dl. Băsescu a chemat minerii, doar amicul său, dl. Gheorghe Dobre,, a spijinit activ cruciadele huilei. E drept că dl. Băsescu l-a făcut ministru pe dl. Dobre îndată ce a putut-o face, în 2004, și, cînd nu s-a mai putut minstru, l-a păstrat măcar secretar de stat la Ministerul dezvoltării dnei Udrea.
Dl. Iliescu nu a furat flota, doar unul dintre oamenii lui de încredere, dl Șerban Mihăilescu, cel care și-a trnsformat porecla în renume, a colaborat cu Șogunul și cu amicul acestuia, dl. Băsescu. Poate de asta au și avansat braț la braț, de la secretar de stat la ministru. Poate de asta și dl Iliescu a făcut tot ce-a putut pentru a ușura soarta Șogunului, acest prețios colaborator al celor doi miniștri sus menționați, după ce săracu', fusese condamnat la vreo 17 ani de pușcărie în timpul președinției lui Emil Constantinescu.
Pe scurt, încerc, dar nu reușesc, să nu mă enervez de faptul că atîția oameni de bună credință sînt atît de slabi de înger încît cad în plasa propagandistică a condamnării de-a valma a odioasei "clase politice", cînd de fapt e vorba de persoane, personaje și personalități foarte diferite, dintre care unii au pe conștiință crime, alții - devalizarea bunurilor publice, și alții - nimic dintre acestea, ci doar o viață onestă și demnă.
Tehnica cu care, de aproape două decenii, se practică înecarea peștelui în apă și se ascunde ticăloșia unora într-o ficțiune a ticăloșiei universale, a făcut ca România, după ce a realizat (datorită și mult hulitei sale clase politice) cel mai ambițios proiect din întreaga sa istorie - integrarea europeană - să fie mai scîrbită de sine decît chiar în anii de după Marea Unire. Atunci, acestei paradoxale descurajări i-a urmat o deteriorare fatală a instituțiilor democratice și ascensiunea fără precedent a extremismelor politice, o perioadă de asasinate politice și de dictaturi succesive. Acum?
ION BARBU, Cațavencu, 29 sept. 2010
Posted by Zoe Petre
Paul Atreides
5th October 2010, 09:53
If NATO disappeared, would anyone notice? | Stephen M. Walt
If NATO disappeared, would anyone notice? | Stephen M. Walt: "-
Paul Atreides
5th October 2010, 09:54
Chelu-și pune mîna-n cap!
Cu ce președinte poate să stabilească planul de evoluție al României un infractor? Arătați-mi președintele care discută cu unul care, cel puțin acum, este acuzat penal. Este de notorietate că a fost în spatele FNI, FNA. Cum vedeți dumneavoastră un președinte stabilind planul de dezvoltare a României cu un astfel de om ?
Vai, vai, ce indignare!
Vorbitorul a uitat cu desăvîrșire că infractorul se adresa unui inculpat din dosarul Flota, nu unui adevărat șef de stat!
Posted by Zoe Petre
Paul Atreides
5th October 2010, 09:55
Domnișoara Pristanda
Îndată ce treceți de generic - plin de nostalgii - veți regăsi minunata scenă a numărării steagurilor.
TIPĂTESCU: Lasă, Ghiță, cu steagurile de alaltăieri ți-a ieșit bine; ai tras frumușel condeiul.
PRISTANDA (uitându-se pe sine și râzând): Curat condei! (luându-și numaidecât seama, naiv) Adicăte, cum condei, coane Fănică?...
TIPĂTESCU: Contul jidanului s-a plătit la Comitet pe patruzeci și patru de steaguri...
PRISTANDA (naiv): Da.
TIPĂTESCU: Ei?... s-a pus patruzeci și patru de steaguri?
PRISTANDA (cu tărie): S-a pus, coane Fănică, s-a pus... Poate unul-două să le fi dat vântul jos... da' s-a pus...
TIPĂTESCU: Patruzeci și patru?
PRISTANDA: Patruzeci și patru în cap, coane Fănică.
TIPĂTESCU (râzând): Nu umbla cu mofturi, Ghiță. Nu m-am plimbat eu la luminație în trăsură cu Zoe și cu nenea Zaharia în tot orașul? Tocmai ea, cum e glumeață, zice: „ia să-i numărăm steagurile lui Ghiță..."
PRISTANDA (mâhnit): Îmi pare rău! tocmai coana Joițica, tocmai dumneaei, care de!... să ne așteptăm de la dumneaei la o protecție...
TIPĂTESCU: Apoi, ea n-a zis-o cu răutate, a zis-o de glumă. Nu știe și nenea Zaharia și ea că ești omul nostru...
PRISTANDA: Al dumneavoastră, coane Fănică, și al coanii Joițichii, și al lui conul Zaharia... Ei? și le-ați numărat, coane Fănică?... Ei? așa e? patruzeci și patru...
TIPĂTESCU: Vreo paispce... cinspce.
PRISTANDA: Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm: două la prefectură.
TIPĂTESCU: Două...
PRISTANDA: Două pe piața lui 11 Fevruarie...
TIPĂTESCU: Patru...
PRISTANDA (căutând în gând): Două la primărie...
TIPĂTESCU: Șase...
PRISTANDA (același joc): Unul la școala de băieți...
TIPĂTESCU: Șapte...
PRISTANDA: Unul... la școala de fete...
TIPĂTESCU: Opt...
PRISTANDA: Unul la spital...
TIPĂTESCU: Nouă...
PRISTANDA: Două... la catrindală, la Sf. Niculae...
TIPĂTESCU: Unsprezece.
PRISTANDA: Două la prefectură... paispce...
TIPĂTESCU (râzând): Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură.
PRISTANDA: Nu, coane Fănică, să trăiți! (continuă repede, pe nerăsuflate) Două la primărie, optspce, patru la școli, douăzeci și patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci...
TIPĂTESCU (râzând): Le-ai mai numărat o dată pe toate astea și aduni rău...
PRISTANDA: Doamne păzește, coane Fănică, să trăiți, patruzeci și patru, în cap... patruzeci și patru... Cum zic, unul-două, poate vântul... ori cine știe...
TIPĂTESCU (râzând): Ghiță… apoi nu mă orbi de la obraz așa.
PRISTANDA (schimbând deodată tonul, umilit și naiv): Famelie mare... renumerație după buget mică....
Dacă n-ar fi vorba de fraudarea fără precedent a procesului legislativ, poate că m-aș amuza. Așa, mă cutremur cu gîndul la ce mai poate urma.
Posted by Zoe Petre
Paul Atreides
5th October 2010, 09:55
M-am săturat de soliști!
Oricît m-am străduit să găsesc un precedent pentru nerușinarea cu care se comite această fraudă în direct și la o oră de vîrf, nu am reușit. Nici măcar cînd comuniștii au prezentat, la 30 decembrie 1947, în Marea Adunare Națională, abdicarea Regelui Mihai, nu s-a întîmplat așa: au umplut sala cu cine s-a nimerit, inclusiv cu șoferii miniștrilor proprii, dar au umplut-o! Miss România ar trebui să poarte de azi înainte titlui de Miss ARTIMETICA (sic!)!
Dacă adăugăm povestea - foarte reală, din păcate - cu copiii care trebuie să meargă la școală pe jos cîte 7 km. dus și 7 km întors fiindcă primarul din comuna lor nu e pedelist, cred că avem toate motivele să ne felicităm pentru minunata guvernare pe care a votat-o jumătate din electoratul activ al României.
În noiembrie 1989, un venerabil profesor cu care eram într-o inspecție de grad s-a aplecat pe neașteptate spre mine cînd profesorul inspectat proiecta pe ecran celebra poză cu adunarea populară de la Alba Iulia, și mi-a șoptit: M-am săturat de soliști, să vină odată corul!
Posted by Zoe Petre
Paul Atreides
5th October 2010, 09:57
Purgatoriul
Găsesc într-un text de analiză a regimului Berlusconi, publicat in Foreign Policy de către James Walston, un citat din Purgatoriul lui Dante de care uitasem.
Ahi serva Italia, di dolore ostello/,
nave sanza nocchiero in gran tempesta,/
non donna di province, ma bordello!
Nu voi intra în capcana pedantă a comentariilor istorico-filologice, deși textul a fost comentat încă din primii ani de după apariție și pînă azi; doar o minimă trimitere la Ecclesiast, care folosește expresia Domina provinciarum pentru imperii. Fără imperium, dar cu o minimă adaptare, și citatul ( și esențialul analizei lui Walston) se potrivesc perfect și României:
Vai, Românie sclavă, han al durerilor,
corabie fără cîrmaci în plină furtună,
nu (esti) o Doamnă a Ținuturilor, ci un bordel!
Dacă Dvs. chiar credeți că SB face o glumă, imitînd doar locuția unui om beat, să fiți fericiți.
Dacă Dvs. chiar credeți că TB era beat cînd promitea pensii - și nu în alte împrejurări (pe care le găsiți fără dificultate pe YouTube)- să fiți și mai fericiți!
SINGURA VESTE BUNĂ ESTE CĂ SÎNTEM (ÎNCĂ) ÎN PURGATORIU, CARE E O FORMĂ A TRANZIȚIEI. DACĂ NE CĂIM, PUTEM URCA ÎN PARADIS, DACĂ NU - NE PRĂBUȘIM ÎN INFERN, ȘI INFERNUL E VEȘNIC.
Posted by Zoe Petre
Paul Atreides
5th October 2010, 09:59
Gândirea locotenentă
de Cristian Tudor POPESCU | duminică, 17:57
•foto(1)Gândirea locotenentă
Acest Dorin Tudoran e omul lui Felix…
Când Dorin Tudoran a hotărât să colaboreze cu Dan Voiculescu și al său partid, în august 2004, nu pot să spun că l-am bătut pe umăr; am reacționat chiar violent, discuția dintre noi atingând cote de avarie nemaiîntâlnite de când îl cunoșteam. Și îl cunoșteam de niște ani, dinainte de a ne fi întâlnit în viu, în 1997.
publicitate Dorin Tudoran a fost pentru mine mai întâi un personaj din romanul foileton al documentelor Securității. O lectură pasionantă; descopeream în spatele rândurilor așternute cu sârg de organe și turnători, ca într-o rafinată narațiune indirectă, portretul unui om. Un om care făcea un lucru pe cât de simplu, pe atât de uriaș: refuza să joace jocul. Vă amintiți ce i se cerea lui Ripu în Reconstituirea? Mă, băiete, mai dă-i o dată una peste ochi lui Vuică, el cade, noi filmăm, și gata, plecăm acasă. Filmul se dă la ora educativă pentru tineret și nu mai are nimeni nicio treabă. Iar Ripu nu și nu: am dat în el, nu mai dau încă o dată. Ripu nu vrea să se facă. Asta cerea sistemul, ca să nu ai probleme: să mimezi o realitate inexistentă, să o ignori pe cea din fața ochilor, să joci jocul. Nu ți se cerea să omori oameni - doar să joci niște teatru.
Cu o încăpățânare care și azi mi se pare fantastică, Dorin Tudoran nu făcea decât să spună lucrurilor pe numele lor: poezia patriotică a ajuns o talangă de gâtul adevăratei poezii; astăzi e un semn al demnității poetice să nu scrii la comandă poezii despre partid și Decebal; nu avem nevoie de conștiințe în curs de dezvoltare; eu simt pe pielea mea, pe pielea familiei mele, începând de la cozile la care stau ca să pot să-mi întâlnesc familia și până la cozile de la stațiile de tramvai, că trăim dintr-un anumit punct de vedere iarăși niște ani pe care s-ar putea cu mare tristețe și cu mare curaj să-i numesc peste 15 ani niște ani obsedanți; situația este jalnică în România, începând cu nervii pe care ți-i faci în mijloacele de transport în comun până la calvarul hranei zilnice; s-a dus și se duce o politică absurdă de distrugere a țărănimii .
Nu veți găsi în sutele de pagini ale volumului Eu, fiul lor, tipărit de Polirom, cuprinzând dosarul de urmărire a lui Dorin Tudoran de către Securitate, nicio contrazicere rațională, argumentată, fie și de pe poziții partinice, a scriitorului silit să devină disident. Ceea ce se revarsă asupra lui Tudoran este un puhoi de argumenta ad hominem, atacuri la persoană, denigrare, defăimare, calomnii. Nimeni nu-i spune că nu are dreptate, că minte, că greșește și de ce.
Extrem de greu, doar după ce amenință cu articole publicate în străinătate, conducerea de partid acceptă să stea pur și simplu de vorbă cu el. În schimb, aflăm că numitul Tudoran Dorin, fiul lui Gheorghe și al Mariei, este un "scriitoraș", un "poet minor și execrabil", că vrea bani și funcții, că nemulțumirea lui e cauzată de refuzul editurilor de a-l publica. E "un prost manevrat din umbră" (M. Ungheanu), păpușă a cercurilor reacționare din străinătate (Fănuș Neagu cere batjocoritor ca, dacă tot e propus D. Tudoran pentru Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor, să fie propusă și Monica Lovinescu). Pe de altă parte, Securitatea injectează în diaspora zvonul că Tudoran e un agent provocator al Securității, ba chiar al sovieticilor. În general, e omul cuiva…
Acest Dorin Tudoran e omul lui Felix…
Propoziția asta e făcută publică la sfârșit de septembrie 2010. Ea aparține unei mediocrități agresive și e reprezentativă pentru haita din care face parte. Acești anticomuniști mult după spartul târgului, disidenți nechezol, eroizându-se masturbator în fața tinerilor lipsiți de simțul realității, boxând îndârjit cu propria lor umbră, sunt locotenenți perfecți, adică țiitori de loc ai "patrioților" care îl turnau și-l denigrau pe Dorin Tudoran în anii '80. Pe lângă ei, eternul împroșcător C.V. Tudor măcar e consecvent.
Dorin Tudoran a făcut o prostie. Dar a făcut-o de capul lui, din o mie de motive omenești. Poate fi criticat, oricât de aspru, pentru că și-a închipuit o colaborare cu "generalul" Voiculescu. Dar ce face locotenentul vremurilor noi? Fără să clipească, îi refuză, uneia dintre puținele conștiințe pe care le-a dat acest popor complice cu sine însuși, dreptul minim de a greși independent, îl desființează pe Dorin Tudoran, îl transformă într-un țiitor de loc al unui anume Felix. Reflex firesc al gândirii locotenente, capabilă să-și dea drumul doar în gașcă, unde oamenii nu mai sunt oameni, sunt oamenii cuiva.
Nici nu știu ce îmi provoacă mai multă scârbă, expresia "omul lui Felix" sau pronumele demonstrativ acest - acest Dorin Tudoran. Nici în cele mai crâncene momente, când Dorin Tudoran amenința că e pregătit ca un inginer și tot lichidează doi-trei dintre ei, gradele mari ale Securității nu și-au permis să-l numească "acest". O fac lenții ăștia vioi de acum.
P.S. În legătură cu Securitatea, Andrei Pleșu a făcut și el ceva ce sunt nevoit să numesc o prostie. Fără să-l fi presat cineva cu vreo întrebare, a relatat presei într-un stil de cafenea: pe când eram la CNSAS, am văzut eu o notă informativă a lui Băsescu, nu mai țiu minte exact ce scria, oricum era ceva cu cutare care făcea, cutare care zicea, ba chiar sărea, la bătaie, și asta pe Băsescu îl plictisea, ba chiar îl enerva extraordinar.
De unde, ne comunică concluzia dl. Pleșu, Băsescu arăta a fi "băiat de băiat".
Nu pot să fiu decât uluit în fața acestei "dezvăluiri" tabloide, pe cât de aproximativă, pe atât de incorectă, făcută de un om cu calitățile oficiale pe care le-a avut dl. Pleșu: membru în Colegiul CNSAS, ministru de Externe. De cele intelectuale n-are rost să pomenesc.
Ce fac însă locotenenții ceilalți? Pe loc, Andrei Pleșu e etichetat drept omul lui Băsescu. Nu contează că dl. Pleșu și-a dat demisia de la Cotroceni. Nu contează faptul că a exprimat rezerve și delimitări semnificative față de politicile și comportamentul lui Traian Băsescu. Nu contează, în primul și în ultimul rând, că un om cu o gândire ca a lui Andrei Pleșu nu poate să fie omul nimănui - cu excepția lui Dumnezeu. Cum să rateze însă locotenenții o asemenea ocazie de a se înălța în grad?
PPS. Revin asupra hotărârii de a suprima comentariile la textele mele. Din faptul că domnii postaci nu-mi scriu pe mail, căci acolo nu pot fi admirate public productele mentale ale domniilor lor, poate să rezulte ideea de cenzură. Or, ăsta e lucrul cel mai rău. Prin urmare, scrieți, domnilor, numai scrieți. De răspuns însă, voi continua să răspund doar celor care îmi scriu pe ctp@gandul.info.
Paul Atreides
5th October 2010, 10:02
Au revoir, tandrețe mică (V)
by Dorin Tudoran on October 1, 2010
A doua categorie de reproșuri pe care mi le face Ioan T. Morar este legată de felul în care îmi tratez prietenii: ”Acel Dorin Tudoran avea prieteni. Acest Dorin Tudoran îi înjură pe prietenii aceia.” ”Acest Dorin Tudoran nu mai e în stare decît să demoleze prietenii, să scuipe acolo unde a îmbrățișat.” Spre deosebire de acuzațiile pe care le-am discutat anterior, cred că reproșurile la care mă opresc acum nu vin din rea-credință. Provin din felul diferit în care I. T. Morar și eu gândim nu doar prietenia, dar și fidelitățile, modul de a servi o idee, mai ales când este vorba de opțiuni politice și, mai cu seamă, de politicieni.
Continuu să cred că sunt un bun ”om de echipă”, indiferent de locul pe care îl ocup în echipă, dar n-am ascuns niciodată că sunt extrem de refractar la spiritul de gașcă, de haită. Și nimic nu încurajază în noi slăbiciunea de a involua de la echipă la gașcă și apoi, la limita de jos, la haită, decât o fac interesele meschine și, mai ales, politica. bătu-o-ar vina. Deosebirea de care vorbesc este exprimată în engleză de diferența între ”team up” și ”gang up”. Pentru al doilea tip de ”Weltanschaung” sunt cu totul nedotat, căci sunt prea deseori gata să spun că și “ceilalți” pot avea dreptate, nu doar ”noi”. Mi se pare un act de bună-cuviință. Altora li se pare un act de trădare.
Iată câteva exemple pe care I. T. Morar nu le numește dar care sunt, în mod sigur, printre cele ce l-au făcut să scrie despre cum a făcut-o.
Primul. În anul 2008, conducerea Institutului Cultural Român a decis să acopere financiar un proiect în Germania. În acel proiect figurau și cei doi universitari ce fuseseră deconspirați ca fosți informatori ai Securității. Unul dintre ei comisese și un aiuritor act de impostură, pe care niciunul dintre noi, prieteni sau simpli admiratori ai săi, nu l-am înțeles: prevalarea de un doctorat pe care nu îl avea. Cei cărora le fusese conducător de doctorate riscau să-și vadă anulate doctoraterle din acest motiv.
La 17 iulie 2008, prin intermediul paginilor ziarului Frankfurter Rundschau , Herta Müller îi adresa o scrisoare deschisă Președintelui ICR. Iat-o:
“Dragă Horia Patapievici,
Așa cum se poate observa din programul Institutului Cultural Român, la Academia de vară a ICR Berlin, care va avea loc în această lună, vor veni Andrei Corbea-Hoișie și Sorin Antohi. Antohi este chiar “directorul“ acestui colocviu.
E scandalos că România se prezintă în Germania cu aceste persoane, care în timpul dictaturii au colaborat cu serviciile secrete române. În Germania s-a discutat ani de zile în legătură cu problema turnătorilor Stasi, cu consecințe pe toate planurile: foștii turnători nu pot avea funcții în universități, în presă și în instituții culturale.
Dacă ICR-ul se prezintă cu astfel de persoane în Germania, își va dăuna sieși în mod ireparabil, iar participanții germani vor fi folosiți la “albirea“ denunțătorilor.
Cum îi vor prezenta angajații ICR Berlin pe partenerii de dialog români oaspeților germani? Corbea-Hoișie – profesor și agent al Securității ani de zile – și Sorin Antohi – ani de zile profesor invitat la universități europene, pe baza unui titlu fals de doctor și a unor publicații fictive, dar denunțător autentic începînd cu vîrsta de 19 ani? Și ce vor relata presei germane? Mai bine spus: ce nu vor relata?
Are ICR impresia că trăiește pe o altă planetă, unde concepte precum demnitatea personală și integritatea morală în știință nu există? Ce este un intelectual în România de astăzi? Ce s-a ales de promisiunile României de la intrarea în UE?
ICR Berlin reprezintă vitrina României în Germania – și se prezintă ca vitrina unui trecut care nu trece. Cine își asumă responsabilitatea pentru acest lucru? De la căderea lui Ceaușescu încoace, fiecare instituție își are propria responsabilitate și își exercită influența proprie asupra modului în care se trăiește cu libertatea cîștigată, pentru care sute de oameni au murit împușcați. Am sperat că, în cele din urmă, România se va normaliza (după atîta timp scurs și după atîtea șanse ratate), cel puțin în domeniul cultural. Mă doare și mă înfurie faptul că are loc exact contrariul.
Promit să nu mai trec pragul ICR Berlin – și nu voi fi singura.
Cu salutări cordiale,
Herta Müller”
(Traducere – Cristian Cercel)
Multe dintre argumentele folosite în răspunsul ICR către Herta Müller mi s-au părut greu de acceptat. În opinia mea, făceau decizia ICR și mai vulnerabilă. Am publicat în ziarul Ziua din 9 august 2008 un comentariu intitulat Ciocoii – noi și ei. Cum link-ul este inutil, căci arhiva ziarului Ziua nu se mai deschide, iată mai jos conținutul textului respectiv:
“Hârtia de turnesol. Cel mai important rol pe care l-a jucat scrisoarea adresată de Herta Mϋller lui Horia-Roman Patapievici prin intermediul paginilor cotidianului german Frankfurter Rundschau a fost cel al hârtiei de turnesol. Ne-a reamintit pe ce scândură dormim, cât de adânc dormim, cu cine dormim, cât de tare sforăim și cât de asiduu tragem sfori până și în somn.
Premiza. Dacă directorul ICR ar fi fost Corneliu Vadim Tudor, cred că Herta Mϋller nu ar fi reacționat deloc sau ar fi făcut-o pe un ton parodic. Dar cum să nu reacționeze, atât de vehement când e vorba de o decizie a lui H.-R. Patapievici, intelectual eminent, ba și cu aură de anticomunist/antisecurist feroce?
Starea de acțiune și starea enunțiativă. Anticomunismul/antisecurismul asumat de Herta Mϋller în timpul dictaturii diferă de anticomunismul/antisecurismul exhibat de mulți după 1989. Practic, e vorba de conștiințe operând în regimuri diferite: conștiințe în stare de acțiune (Mϋller), conștiințe în stare (mai degrabă) retorică, (preponderent) enunțiativă (Patapievici). Riscurile asumate de Herta Mϋller în anii 80’ erau de altă natură și magnitudine decât inconfortul implicat de dramoleta post-decembristă avându-l drept „erou negativ” pe Căpitanul Soare. Dacă nu respectăm acest adevăr simplu, nu avem cum înțelege de unde vine polemica de azi și de ce un grup de scriitori strămutați din România în Germania fac și de această dată front comun cu Herta Mϋller.
Accentul. Cum s-a răspuns apelului justificat al Hertei Mϋller față de folosirea banilor publici în promovarea a doi foști informatori ai Securității a devenit chiar mai important decât demersul făcut de ea. Aici apare a doua coliziune. În vreme ce la Herta Mϋller accentul cade pe informatori ai Securității, la H.-R. Patapievici și suporterii săi accentul e mutat pe valoarea profesională.
Cum deocamdată structura condusă de H.-R. Patapievici se numește “Institutul Cultural Român” și nu “Centrul de Reeducare Morală a Românilor”, mutarea accentului pare justificată. Este?
Ca de atâtea alte ori, și în cazul de față fapta devine substanțial mai puțin condamnabilă decât mecanismul apărării. Hotărârea ICR rămâne undeva între gafă și curaj. Explicațiile privind justețea hotărîrii se situează între cinism și oportunism.
Hotărârea ICR nu justifică, nici pe departe, cererea demiterii conducerii institutului. E un apel abuziv, fiindcă trece cu vederea lucrurile excepționale făcute de troika Patapievici-Mihăieș-Radu și mulți dintre colegii lor. Explicațiile oferite de conducerea ICR, da, ar putea impune o demisie în bloc (“demisie de onoare”), căci ele devoalează mentalitatea în virtutea căreia conducerea institutului ar putea să snobeze permanent pe oricine îi repoșează că mai calcă și în gropi.
Filiera germană. ICR nu ar fi putut respinge un “asemenea proiect”, crede H.-R. Patapievici, “în condițiile în care partenerii germani nu numai că nu au ridicat obiecții morale la acest fapt, ci, în cazul lui Sorin Antohi, au optat explicit pentru colaborarea cu el.”
Argumentul nu stă în picioare.
În vreme ce partenerii germani au dreptul să practice obiecții morale în legătură cu situații neplăcute din propria istorie apropiată și să decidă cum găsesc de cuviință în legătură cu astfel de complicații, o instituție românească are obligația să aibă măcar îngrijorări, dacă nu chiar obiecții morale când e vorba de cetățeni români; fie ei erudiți ori nu. Explicația e mult mai simplă – cine nu a avut nici o îngrijorare, darmite obiecție morală, a fost ICR. A da vina pe germani ori a încerca să-i induci într-un act de complicitate e un demers copilăresc. Orice finanțator are dreptul să aprobe ori să respingă o cerere de finanțare – integral or parțial. Punct.
Apel către lichele – individuale și instituționale. Mesajul Hertei Mϋller este complementar celui transmis de Gabriel Liiceanu prin cunoscutul “Apel către lichele”, dar mută, cu justețe, accentul de pe licheaua individuală pe ce riscă să devină instituția-lichea. H.-R. Patapievici a îmbrățișat cu entuziasm mesajul lui Liiceanu, dar este iritat și întristat de apelul Hertei Mϋller.
Lichelele lor și lichelele noastre. O cale sigură de a transforma o instituție într-o lichea este să o faci să opereze pe principiul lichelele noastre sunt bune și au dreptul la a doua șansă, lichelele lor sunt rele și nu au nici un drept de apel.
Este adevărat că “în România nu există un cadru legal în virtutea căruia cetățenii români care au fost informatori ai Securității să fie excluși din viața publică ori academică”, numai că ideea lustrației nu a avut nici o șansă nu doar din cauza “lor”, ci și din pricina “noastră”.
Ilie Merce, Corneliu Vadim Tudor, Dan Voiculescu, Miki Șpagă și cei ca ei ar fi avut mai puține șanse să stea în calea lustrației, dacă nu ar fi fost ajutați, consistent, de schizofreniile alor noștri, suferinzi de sindromul personalității multiple – “a noastră” Mona Muscă, inițiatoarea efortului parlamentar pro-lustrație, a căzut din vârful meterzelor, scurt-circuitată de un trecut nedumerit și de un prezent amnezic.
Somitate științifică și doctori în somitate. Spre a demonstra că ar fi fost imposibil de refuzat finanțarea participării celor doi erudiți români în programul din Germania cel mai apăsat este invocată înalta lor valoare profesională.
Argumentul stă și nu prea stă în picioare. Stă, fiindcă e vorba de doi intelectuali de marcă. Nu stă, fiindcă e greu de crezut că în România au dispărut toți germaniștii de primă mână care nu a fost informatori ai Securității, așa încât ICR nu putea trimite pe nimeni altcineva decât pe Andrei Corbea-Hoișie.
Nu stă și datorită tărășeniei doctoratului fictiv al lui Sorin Antohi, autor nu doar al unei cărți fundamentale despre utopie (cum reamintește cu dreptate Mircea Cărtărescu) dar și al unor tomuri imaginare (cum uită să reamintească Mircea Cărtărescu).
De cursurile ținute de Sorin Antohi în Germania vor beneficia/au beneficiat și doctoranzi. Chiar nu își amintește conducerea ICR câți oameni au fost în pericol să-și vadă anulate doctoratele luate cu Sorin Antohi?
Ni se reamintește că Sorin Antohi “a fost ani la rând prorector al prestigioasei Central European University din Budapesta”. E mai degrabă un argument anti-Antohi. Am fost la sfârșitul lui iunie la Budapesta pentru o săptămână și am trecut și pe la CEU. Mă abțin să descriu imaginea umilitoare lăsată în urmă de tărășenia falsului doctorat și al volumelor ficțiune.
Levantu’ și Trabantu’. Mircea Cărtărescu se înșeală considerând că întrebarea cheie ar fi “Care este statutul foștilor colaboratori, dovediți, ai aparatului comunist de represiune, mai ales în condițiile în care CNASAS-ul a fost lipsit de putere prin decizie politică?”
Întrebarea fundamentală este, mai degrabă: Ce se întâmplă cu noi, foștii neinformatori ai Securității, oameni cu doctorate reale nu fictive, care ne dovedim necruțători cu lichelele lor, dar construim – din citate celebre și tristeți tulburătoare — ziduri de protecție în jurul lichelele noastre?
Nici pomenirea CNASAS-ului nu e inspirată. Înainte de a fi marginalizat prin decizie politică, instituția cu pricina s-a automarginalizat, autodiscreditat, datorită incoerenței cu care a operat. Istoria CNASAS-ului nu poate lipsi dintr-o posibilă antologie intitulată “Cele mai revelatoare 10 studii de caz privind tranziția la români” . Mă refer, firește, la tranziția de pluș de la “cum am fost” la “cum am rămas”.
În sfârșit, dovezile despre colaborarea lui Sorin Antohi cu Securitatea au fost la îndemâna membrilor CNASAS cu mult înaintea izbucnirii scandalului. Dar cum Sorin Antohi era “de-al nostru”, dovezile au fost înăbușite. Și, în ultimă instanță, asta nu la ajutat pe Antohi. Își amintește H.-R. Patapievici cine a pus batista pe țambal și ce prevede legea pentru o asemenea faptă, căci eu unul nu-mi amintesc ca vreunul din membrii CNASAS să fi avut ceva de suportat pentru un asemenea matrapazlâc?
Mesagerul sau mesajul? Pentru Herta Mϋller, Vladimir Tismăneanu are o sugestie și un reproș. Sugestia: ar fi fost mai bine ca prozatoarea să se fi adresat direct lui Sorin Antohi și Andrei Corbea-Hoișie, nu lui H.-R. Patapievici.
Eroare. Repet: adresându-i-se lui H.-R. Patapievici, Herta Mϋller a făcut-o, în principal, spre a ridica problema răspunderii instituționale (ICR). Se mută, din nou și nu tocmai abil, accentul de pe mesajul principal pe mesajul secundar.
Reproșul: Herta Mϋller și-a transmis mesajele prin “detestabilul Roncea”.
Amândoi – Vladimir Tismăneanu și Victor Roncea – au aflat de la mine, în urmă cu un an și jumătate, de ce hotăram să-mi încetez colaborarea la ziarul “Ziua”. Numai că, deși disprețuești profund pe cineva, dacă acel cineva se uită pe geam, vede că plouă și ne spune “Afară plouă” e un semn de slăbiciune să negi realitatea, fiindcă detești mesagerul. O astfel de eroare a condus la pierderea multor bătălii de imagine. Și nu doar de imagine, ci și de fond.
Citate, citate, citate sau despre mitul bunului simț. Cei care sugerează că soluția este de a cere unor oameni ca Andrei Corbea-Hoișie și Sorin Antohi să hotărască singuri în legătură cu discreția de care trebuie să dea dovadă în revenirea pe scena publică se înșeală cu bună știință. Decizia cu pricina ține de bun simț, exact simțul despre care un mare erudit spunea că este cel mai prost distribuit printre oameni. Aș adăuga – chiar și printre erudiți.
E greu de crezut că niște (alți) erudiți, care ne strivesc sub citate din Iisus și ne reamintesc contradictoria alcăturie a omului ilustrînd-o cu destinele unor Céline, Ezra Pund, Hamsun, Heidegger ori Drieu La Rochelle (a-l numi „Drieu de la Rochelle” e, mi-aș permite să observ, un exces de grafomagie!) nu-și amintesc și citatul despre bizara repartizare a bunului simț pe cap de viețuitor.
Mă pune pe gânduri invocatul adagiu pascalian “Omul nu este nici înger, nici fiară, și din păcate cine face pe îngerul face pe fiara”, dar mă hăituiește întrebarea de ce riscăm să devenim fiare, judecându-i pe Antohi-Hoișie, dar avem asigurat statutul de îngeri stigmatizându-i pe Eugen Barbu și Virgil Cândea, cândva și ei premiați prin tot felul de spații de limbă germană, nu?
Evident că este o porcărie să amintești că Vladimir Tismăneanu este fiul lui Leon Tismeneski doar spre a-i pune în cârcă fiului faptele tatălui. Dar nici să-i amintești lui Gabriel Gafița că este fiul lui Mihai Gafița pentru a pune în cârca fiului și isprăvile tatălui nu e tocmai fair play.
Pentru unii mumă, pentru alții – ciumă e un modus operandi ce invocă și el un citat. Nu-l dau. Prea multă erudiție pentru o chestiune simplă, cunoscută sub numele de dublul standard.
Ilie vs. Antohi și Merce vs. Hoișie. Răspunsurile la una din întrebările mele vin cu grăbire. Unul: lama judecății noastre morale nu trebuie tocită pe grumazurile unor “oameni de sigură valoare”, căci ea trebuie “să rămână pură și neiertătoare pentru adevărații mari ticăloși: ofițerii de Securitate, instrumentele docile ale propagandei de partid, cei care-au făcut răul pe față și care azi sunt cei ce fac legile în România.”
Am spus ce cred despre aceste “instrumente docile” – și pe vremea când moraliști de azi tăceau mâlc, și după ce “instrumentele” au ajuns în Parlament. Dar mă tulbură – ca să folosesc verbul menit să scalde multe ce nu pot fi scăldate – sugestia că a fi făcut răul pe față dovedește că ai fost o ordură, dar dacă l-ai făcut pe la spate (mai ales pe la spatele prietenilor, unii din ei tot “oameni de sigură valoare”) confirmă că ești o valoare inestimabilă.
Altul: “nu este nicicum același lucru ceea ce a făcut informatorul Antohi cu ceea ce a întreprins ca ofițer al Securității actualul deputat PRM Ilie Merce.”
Evident, nu este. Una din diferențe este că Merce a făcut-o pe față, Antohi pe la spate. Dar, ne place ori nu, e drept ori nu, tocmai una din pârghiile fundamentale ale democrației – votul – i-a dat șansa lui Ilie Merce – tot pe față — să ajungă în Parlament. Lehamitea pentru o asemenea întâmplare nu trebuie să ne împingă a comite noi înșine lucruri întristătoare și a exhiba mentalități “tulburătoare”.
Mitul nediscriminării morale. H.-R. Patapievici afirmă că ICR nu practică “discriminarea morală”. Îl cred. Dar l-ar crede și alții, dacă ar produce o listă cu numele informatorilor Securității — erudiți din tabăra “ălorlalți”, deținători de false doctorate, căci există și din aceștia, nu? — a căror prezență în străinătate a fost finanțată de ICR așa cum a fost finanțată prezența lui Sorin Antohi și Andrei-Corbea Hoișie în Germania.
Mitul schimbării. Herta Mϋller s-a înșealat amarnic crezând că a semnala chestiuni de principiu prietenilor și celor pe care-i prețuiești are întotdeauna șanse de impact mai mari decît dacă incluzi într-un asemenea exercițiu oameni pe care-i disprețuiești. Ciocoizarea elitelor românești nu e o boală nouă și nu-i atinge doar pe “ai lor”, ci și pe “ai noștri”. Cam aici se află esența “tulburătoare” a schimbării în mai bine.
Bucuria consecvenței. Herta Mϋller nu se înșeală exact când rămâne ce a fost – Herta Mϋller. Gândindu-mă la vorba cronicarului, mă întreb cum ar fi mai potrivit să o parafrazez – “Naște și Germania români!” ori “Naște și România nemți!”?
Mai bine renunț, ca să nu fiu luat la întrebări “Da’, nemții ăștia ai cui sunt? Ai noștri ori ai lor?” Nu înainte însă de a mă bucura să o văd pe Herta Mϋller încercând să evite orice intrumentalizare a poziției sale în folosul unor tensiuni și interese ce-i sunt străine.
Mitul monolitului. Panică: monolitul din jurul lui H.-R. Patapievici se clatină. În vreme ce directurul ICR crede că Herta Mϋller i-a adresat scrisoarea deschisă în “Frankfurter Rundschau”, Mircea Cărtărescu nu are nici un dubiu că “Turnători la Academia de Vară” a apărut în “Frankfurter Allgemeine Zeitung”.
Soluția? O consistentă bursă de documentare acordată amândurora de ICR în Germania.
A doua ucidere a lui Ioan Petru Culianu. La mai bine de cinsprezece ani de la asasinarea lui Ioan Petru Culianu, încercăm încă să deslușim cine, de ce și cum l-a asasinat pe eruditul nostru prieten. Una din inițiativele extraordinare ale lui Sorin Antohi a fost alcătuirea unei cărți, în două volume, apărută la Nemira, în 2001 – „Religion, Fiction, and History – Essays in Memory of Ioan Petru Culianu”.
Azi, uitându-mă peste textul pe care tocmai sunt gata să îl termin, mă întreb dacă e bine ori nu să-l trimit la tipar. Răspunsul e complicat: nu e bine, dar trebuie. Deci – e foarte bine.
Și mai trebuie să fac un lucru: să ofer spre publicare, în sfârșit, un text inedit al lui Ioan Petru Culianu. Din două motive. Primul – spre a se vedea cât de mult s-a înșelat în previziunile sale despre România post-decembristă prietenul nostru Nene. Al doilea – spre a se înțelege de câte ori a fost ucis el din nou (evident, simbolic) de unii dintre noi, prieteni și admiratori ai săi.
Paradigma gândită cândva de Culianu s-a risipit fiindcă era gândită, totuși, pentru o țară unde revoluțiile se amână din cauza ploii, iar revoluțiile morale sunt atât de întortocheate încât, deseori, au iz de restaurații. Normalitatea este mereu încă departe, zidită parcă într-un etern orizont de așteptare, sabotată, în egală măsură, atât de revoluții, cât și de restaurații; atât de “ei”, cât și de “noi”.
Cel mai bine ar trebui să înțeleagă rostul acestor rânduri Sorin Antohi, lucru pentru care îi mulțumesc anticipat. Sper să nu mă înșel, căci suntem deja prea bătrâni pentru o nouă utopie.
7 august, 200”
În replică, la 11 august 2008, unul dintre Vicepreședinții ICR mi-a adresat o scrisoare deschisă în Evenimentul zilei. I-am răspuns tot în Evenimentul zilei, la 12 august, tot cu o scrisoare deschisă intitulată Diferența cordială. Accentul cădea pe cordialitate, căci diferența o manifestasem anterior. Printre altele spuneam în acel text:
“Riscul de a ultragia conștiințe individuale (Herta Müller) și sensibilități colective (grupul scriitorilor și intelectualilor împinși să se strămute în Germania sub dictatura comunistă) mi se pare mai mare decât riscul de a fi nedrept cu doi informatori ai Securității.
Chiar și din punct de vedere strict managerial, nu doar strict moral: ICR are mai multă nevoie de Herta Müller și cei ce s-au solidarizat cu ea, decât au ei nevoie de ICR, în vreme ce Sorin Antohi și Andrei Corbea-Hoișie au ei mai multă nevoie de ICR decât ICR de ei. Iată-mă, încă o dată, alături de voi – <fundamentalist al pieței>. “
M-am înșelat, cumva?
Nu Herta Müller are astăzi nevoie de ICR să spună lumii o vorbă de bine despre ea. ICR are nevoie de Herta Müller să spună vorbe bune despre ICR. Și sunt absolut sigur că o face, fiindcă institutul a făcut nu puține lucruri extraordinare. Fiindcă tot am plecat în acest mini-serial de la o numire în diplomație, ce am combătut atunci, pe lîngă neglijarea unui factor moral de primă importanță, a fost o eroare în diplomația culturală de proporții.
Al doilea. Nu opțiunile politice ale prietenilor mei m-au deranjat, ci felul în care unii dintre ei au înțeles să le slujească. Cred că un înalt demnitar de stat nu trebuie să fie parte a unei campanii electorale. Sunt țări unde așa ceva chiar este interzis prin lege. Nu cred că a opera într-o zonă a partizanatului paroxistic este o cale înțeleaptă. Dacă intri într-o astfel de zonă, te poți trezi comițând erori (sau poți fi asociat lor) cu nimic mai puțin jenante decât erorile adversarilor ireductibili. Scandalul Casetei sexului oral care trebuia să-l discrediteze pe Mircea Geoană nu a fost mai puțin deplorabil decât filmul cu Traian Băsescu “lovind cu sălbăticie” un copil.
Al treilea. Marius Oprea nu este un om comod. Calcă în străchini. I-am reproșat eu însumi, public, câteva lucruri, inclusiv incompatibilitatea între a conduce IICCR și relațiile mai mult decât încordate cu șeful statului și primul ministru, faptul că nu poți conduce un asemenea institute, dar în același timp să-l ameninți pe șeful statului cu o carte în care probezi că a fost omul Securității. Scrie cartea, am spus, public-o și asumă-ți gestul până la capăt. Dar mastrapazlâcul prin care a fost destituit rămâne deplorabil. De la mistificarea faptului cronologic la acuzația că a pus pe picioare IICCR sub protecția lui Călin Popescu-Tăriceanu spre a-l contra pe Traian Băsescu, nici o rescriere rolleriană a faptelor nu a rămas nefolosită.
Iată aici, încă o dată, mărturia lui Marius Oprea că întâi s-a adresat Președinției cu proiectul în cauză și abia după ce consilierul prezidențial Claudiu Săftoiu i-a spus că așa ceva nu-l poate interesa pe Traian Băsescu, mai ales că președintele nici nu prea vede de ce ar trebui condamnat comunismul, s-a adresat lui Călin Popescu-Tăriceanu, care a spijinit proiectul. Am verificat în urmă cu câțiva ani autenticitatea celor relatate, în repetate rânduri, de Marius Oprea. Cel ce a fost cu el la Președinție, Radu Ioanid, mi-a confirmat că lucrurile stau exact așa cum le relatează Marius Oprea. Atunci am scris ce am scris, spre întristarea prietenilor ce s-au simțit “scuipați” de mine. Meritau îmbrățișări pentru porcăria comisă? Nu cred că oameni care scriu incontinuu despre valorile democratice, dar dovedesc o imensă foame de putere și o nestăpânită apetență pentru controlarea demersurilor anticommuniste pot rămâne credibili.
***
Fidelitatea prost înțeleasă duce la orbire. Când a izbucnit scandalul decorării de către președinte a fostului ministru de interne ceaușist George Homoștean, I. T. Morar ne-a râs în nas, spunându-ne că am luat plasă, fiindcă Homoștean ăsta decoratul, nu e Homoștean ăla. Știa el, I. T. Morar, mai bine, fiindcă el are mereu informații grele, venite “pe surse”. Numai că Traian Băsescu a făcut pasul de onoare, a recunoscut eroarea și a anunțat că a retras decorația. Uitat în priza fidelității, I. T. Morar se umpluse de ridicol. Cum nu putea să-l contrazică tocmai pe Traian Băsescu, a recunoscut că s-a înșelat. Dar, cum nu poate accepta prea ușor că se și înșeală din când în când, nu peste multe ore a revenit cu un detaliu – da, președintele a comis o eroare, dar vinovații sunt tot ăilalți, care, nu se știe cum, i-au strecurat pe lista celor ce trebuia decorați numele lui George Homoștean. Întreb – dacă așa au stat lucrurile, au fost descoperiți cei vinovați? Am scris atunci acest text. Firește, a fost considerat drept o altă “scuipătură” pe obrazul unui prieten, care, de fapt, trebuia îmbrățișat pentru eroismul de pupin, nu?. M-aș fi bucurat ca episodul acela deplorabil să-i fi sugerat lui I. T. Morar un adevăr simplu: ce naște din “pe surse”, de “pe surse” moare.
***
Într-un dialog electronic, publicată în Academia Cațavencu (aici) , i-am mărturisit lui Eugen Istodor care este pentru mine cel mai apropiat model de a gîndi prietenia, de a practica fidelitatea sau de a servi o cauză. Îmi permit să reiau acea mărturisire aici:
“În ce mă privește, îmi regăsesc propria opțiune pentru ideile de a servi și de fidelitate într-o notă autobiografică, din 1945, a lui Georges Bernanos, coleg de școală, la iezuiți, cu de Gaule și considerat de Malraux și alții drept unul din cei mai mari scriitori ai timpului său:
<<În familia mea – catolică și regalistă – am auzit întotdeauna vorbindu-se foarte sever despre regaliști și catolici. Cred cu fermitate că nu putem <servi> cu adevărat - în sensul tradițional al acestui cuvînt magnific – decît păstrînd o independență de judecată absolută față de ceea ce servim. Aceasta este regula fidelităților lipsite de conformism, adică a fidelităților vii.>> “
Interesant, ne reamintește Jean-Loup Bernanos, la chemarea generalului de Gaulle, Georges Bernanos se întoarce la Paris după ani lungi de exil autoimpus. Nu doar că refuză onoruri și poziții de ministru, ambasador ori de membru al Academiei, dar începe să critice noile forme de totalitarism, sfârșind prin a se îndoi chiar de calitatea celei de a 4-a Republici.
***
A semna un contract de consultanță cu Dan Voiculescu s-a dovedit un risc mult prea mare într-o cultură politică prea mică, manipulată de ură și controlată de luptele între diverse fantome ale trecutului. Nu neapărat mai mare și mai puțin instructiv decât riscul de a-l fi găzduit pentru câteva zile pe I. T. Morar și de a-l fi pus la masă cu familia mea. A fost o jignire pe care ai mei nu o meritau și pentru care le cer iertare. Sunt multe și periculoase căile ce te pot duce într-o asociere neinspirată și puțini sunt scutiți de asemenea experiențe. Tot puține mi se par azi și asocierile cu mult mai neliniștitoare decât cea de lungă durată între I. T. Morar și I. T. Morar. Să mai sper că Biju va declara într-o zi această coaliție drept una împotriva naturii și va lua măsurile de rigoare?
P.S. Regret că am pierdut atât timp și i-am plictisit pe mulți răspunzându-i lui I. T. Morar pe atâtea pagini. Totul putea fi rezolvat cu o replică succintă dintr-un film cam mediocru, dar oricum nu mai mediocru decât această polemică: “You stop lying about me, I’ll stop telling the truth about you“. Cred că este un târg acceptabil. Your Excellency, dou we have a deal? A gentlemen’s agreement ?
Paul Atreides
5th October 2010, 10:04
Au revoir, tandrețe mică (IV)
by Dorin Tudoran on September 29, 2010
”Acest Dorin Tudoran e omul lui Felix, căruia i s-a livrat fără să-i tremure dosarul de urmărit al celuilalt.”, scrie la 27 septembrie, 2010, Ioan T. Morar și construiește un hyperlink spre un articol din Evenimentul zilei din 20 august, 2004, fără să-i tremure tastatura computerului. Așadar, în cei șase ani ce separă cele două texte – cel din Evenimentul zilei și cel de acum al lui Ioan T. Morar – nu s-a întâmplat nimic. Încremenit în proiectul de denigrare, Ioan T. Morar calomniază timpul prezent. Hai să-l trec – dus și întors – printr-un culoar de timp pe care-l fraudează.
Când, în august 2004, am acceptat propunerea de a consilia conducerea Partidului Umanist din România, Felix nu exista. Logic, deci, nu aveam nici cum să lucrez pentru Felix, nici cum să mă livrez lui Felix. Acesta din urmă a apărut abia în 2006. Cine continuă să-mi aducă o asemenea acuzație comite o calomnie. Cu doi ani mai devreme, august 2004, exista doar Dan Voiculescu, un om extrem de controversat, acuzat de foarte multe lucruri, dar împotriva căruia nu exista nici un verdict de vinovăție. Avea un document de la CNSAS în care se spunea că nu colaborase cu Securitatea. Existau procese de calomnie pe care Dan Voiculescu le câștigase: și în România, și în străinătate.
Dacă, în 2004, Ioan T. Morar ar fi avut cunoștință de existența lui Felix și de un dosar de urmărit al lui Dan Voiculescu, crede cineva că I.T. Morar nu ar fi publicat informația respectivă? Hai să fim serioși! Spre a construi o acuzație calomnioasă împotriva mea, I. T. Morar ba ține timpul pe loc, ba împinge anul 2006 înapoi, până în a-l încorpora lui… 2004. Veșnica problemă a cronologiei ce subminează “adevărurile” lui I. T. Morar.
Când tocmai atât de bănuitul Dan Voiculescu m-a întrebat dacă există ceva în neregulă în biografia mea, m-a apucat râsul și l-am întrebat ”Dar în biografia dumneavoastră?” ”Absolut nimic. Nu țineți cont de bârfe și acuzații nefondate”. I-am promis că nu voi ține cont. Și nu am ținut. Când a apărut prima dovadă, am ținut cont și l-am executat pe Felix în ziarul al cărui proprietar ba era, ba nu era – Jurnalul Național. Cred cu strășnicie în prezumția de nevinovăție la care avem cu toții dreptul într-un stat de drept, și nu cred că folosește nimănui — decât unui substitut fraudulos al statului de drept — să fie înlocuită cu prezumția de vinovăție. Așa ceva ne-ar transforma pe toți în vinovați, încă înainte de a fi cercetați, judecați și găsiți vinovați. Nu am ascultat la vocea lipsei de probe, dar când probele au apărut, am reacționat rapid și fără nici un fel de ezitare. Dar nici așa ceva nu satisface înaltele standarde ale “deontologului” I. T. Morar.
În primăvara lui 2004, PUR ieșise din coaliția cu PSD și acuzase fostul partener de guvernare drept “partidul-stat”. La alegerile locale din iunie 2004, PUR scosese niște procentaje neașteptat de bune. Câștigase, de exemplu, Bacăul, unde Romeo Stavarache reușise marea performanță de a-l învinge pe atotputernicul Dumitru Sechelariu. PUR ar fi putut să rămână pentru o vreme un partid mic, de nișă. Dacă cei ce vroiau o primenire a partidului ar fi avut câștig de cauză, PUR ar fi avut șansa să dobândească, încet-încet, încredearea unei părți a electoratului. O parte suficientă pentru ca la niște alegeri viitoare să atingă, independent, pragul de intrare în Parlament.
Congresul partidului – eveniment cu care nu am avut nimic de-a face și la care nu am fost de față nici măcar în calitate de consultant – a decis reintrarea în alianța cu PSD. Din partid au plecat exact oameni ca Romeo Stavarache și au rămas oameni ca Eugen Durbacă. Hotărârea respectivă m-a făcut să înțeleg că în PUR nu există, nici pe departe, o masă critică în stare să declanșeze câștigarea unei identități proprii. Am înțeles imediat care era pentru mine următorul pas și l-am făcut fără ezitare. Cu acordul “ambelor părți”, la 25 septembrie 2004, PUR și eu am reziliat contractul de consultanță semnat la 20 august 2004:
<<PUR si Dorin Tudoran au convenit “incheierea” contractului de consultanta electorala, se arata intr-un comunicat de presa al umanistilor.
“Avand in vedere hotararea Congresului de formare a Uniunii Nationale PSD – PUR, precum si necesitatea stabilirii unei strategii comune a celor doua formatiuni membre ale Uniunii, pentru abordarea alegerilor din toamna, Partidul Umanist si domnul Dorin Tudoran, de comun acord, anunta incheierea contractului de consultanta”, se arata in comunicatul amintit. Colaborarea dintre cele doua parti a durat foarte putin, Tudoran fiind consilier politic al PUR pentru alegerile generale de la jumatatea lunii august.>>
Se aștepta un soi de circ din partea mea, declarații incendiare, înjurături de mamă, incriminări și recriminări etc. Nu m-a interesat să alimentez o piață doritoare de scandaluri. Este posibil ca asta să fi constituit pentru ziariști ca Ioan T. Morar cel mai impardonabil scandal.
De atunci și până astăzi, oameni educați în spiritul presei de scandal îmi rescriu biografia: sunt prieten de o viață cu Dan Voiculescu, am știut permanent ce face, m-am îmbogțit din banii lui etc.
Am locuit câțiva ani în același cartier cu Dan Voiculescu, ni s-au încrucișat pașii în adolescență, când jucam hochei pe gheață. Timp de 40 de ani (din 1964 până în 2004) nu l-am reîntâlnit vreodată pe Dan Voiculescu. Habar nu aveam ce făcuse în viață, ce devenise. Nici măcar nu l-am recunoscut în 2004. Abia în avionul ce mă purta înapoi spre Washington, citind o carte autobiografică pe care mi-o oferise, am început să realizez că era fostul cunoscut din adolescență. Ajuns acasă, l-am sunat, i-am pus câteva întrebări și s-a dovedit că avusesem dreptate.
Îi invit pe Ioan T. Morar și cei ca el să producă dovezi că lucrurile stau altfel. Până la acele probe, gazetari care scriu “Dorin Tudoran a fost foarte apropiat de Dan Voiculescu pentru a lungă periodă de timp” (20 august 2004 – 25 septembrie 2004…) pot fi considerați, fără nici un risc, niște găinari.
Mi s-a mai reproșat că, pentru o vreme, am scris pentru Jurnalul Național. Când m-am alăturat echipei editorialiștilor de acolo (iunie 2004), la invitația lui Marius Tucă și înainte de a accepta contractual de consultanță cu PUR, printre numele editorialiștilor se aflau Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, Vladimir Tismăneanu și Emil Hurezeanu. Am plecat toți, dar nu am citit nici o mărturisire care să o contrazică pe a mea: nu mi s-a spus niciodată ce, despre cine și cum să scriu. În scurta perioadă în care am oferit consultanță tehnică PUR, editorialele mele din Jurnalul Național nu s-au ocupat de probleme de politică românească. Oricine poate consulta colecția ziarului și poate constata cine minte și cine spune adevărul. După ce am renunțat la colaborarea cu Jurnalul Național, Victor Ciutacu m-a acuzat că, pe când semnam în Jurnalul Național, obișnuiam să-i trag regulat scatoalce lui Dan Voiculescu în propriul ziar. Nu era adevărat: i-am administrat doar câteva ghionturi, atunci când mi s-a părut că îi merita cu prisosință.
La apariția primelor documente care dovedeau existența unui Felix, am publicat în Jurnalul Național (11 iulie 2006) pamfletul Felix, Mircea și Dorin. Dan Voiculescu a făcut imprudența să-mi adreseze o scrisoare deschisă la 17 iulie. I-am răspuns la 23 iulie. La 6 august, am acordat un interviu ziarului Ziua în care am explicat pe larg tot ce era de explicat. Deși cunoaște toate aceste poziții publice ale mele, Ioan T. Morar continuă să mintă oriunde se referă la mine. Reîntorcându-ne de unde am plecat, articolul “incriminator” din Evenimentul zilei la care trimite I. T. Morar după șase ani, iată o ironie a soartei.
Mi s-a cerut în acele zile să răspund la niște întrebări pentru Evenimentul zilei. Am făcut-o de la un computer mic și incomod. Cu o seară înainte de aparița articolului, am fost sunat pentru a fi consultat în legătură cu acuratețea textului meu. După ce am rezolvat toate detaliile privind răspunsurile, ziaristul care m-a sunat, mi-a spus cam așa ”Domnule Tudoran, pot să vă pun o întrebare strict personală, off the record?” ”Binențeles”. ”Sunt un om care vă respectă foarte mult. Cum ați putut accepta o asemenea colaborare? Tocmai dumneavoastră, Dorin Tudoran, care sunteți pentru mulți un model de moralitate, să consiliați partidul lui cu Dan Voiculescu, care…” Și au urmat enunțurile arhicunoscute.
Mi-a căzut foarte greu. Din două motive. Și eu îl prețuiam pe ziaristul respectiv, îl prețuiesc și astăzi, și regret că a cam dispărut de la vedere. Al doilea motiv nu-l menționez. Spre surpriza gherilelor ce continuă să lansează acuzații murdare împotriva mea, ironia soartei stă în numele ziaristului oripilat că tocmai eu acceptasem un contract de consultanță cu PUR: Carol Sebastian.
Articolul din Evenimentul zilei se intitula Dorin Tudoran, la remorca lui Voiculescu. Nu-mi amintesc cum se intitula articolul din Cotidianul, anunțând retragerea lui Carol Sebastian de la ziar, fiindcă fusese deconspirat drept fost informator al Securității sub numele de cod Max.
Ar fi corect ca astăzi, citind mizeria produsă de Ioan T. Morar să-l acuz că prieten fiind și coleg de ziar cu Sebastian a fost părtaș la toate neghiobiile informatorulu Max? Că s-a înfruptat din înlesnirile făcute lui Sebastian de către Securitate? Să fac cu ochiul galeriei blogosferice și, când scriu numele lui I. T. Morar, să adaug, “Sanchi, Max“, sau să încurajez tot felul de postaci să procedeze așa, doar spre a răspunde unor porcării blogosferice comise de I. T. Morar?
Guilt by association – învinovățirea unor oameni nevinovați, fără probe, doar pentru că se întâmplă să fie asociați — într-un fel sau altul, într-o situație sau alta, într-o formă mai mult sau mai puțin relevantă – cu oameni găsiți vinovați. Ce face, de multă vreme, împotriva mea Ioan T. Morar ar putea fi numit calomnie prin asociere.
Poate că dl Baconschi ar trebui să-l trimită pe Ioan T. Morar Consul General la Strasbourg. S-ar scuti fonduri altfel cheltuite pe călătorii Marsilia-Strasbourg-retur, iar Ioan T. Morar ar putea să îmbine plăcutul (sălile tribunalului) cu utilul (munca diplomatică). Într-o zi, cineva care nu are nimic altceva mai bun de făcut i-o face lui I.T. Morar. Nu eu, căci am, slavă Domnului, multe lucruri mai bune de făcut, decât să șterg parchetul unui tribunal .
*
Ironiile soartei sunt fără sfârșit.
Într-un articol intitulat Intelectualii căzuți , publicat, la 3 decembrie 2004, în Cotidianul, ziar la care duios trebăluia și “prietenul” meu Ioan T. Morar, (printre altele, dând titluri haioase articolele, căci, deh, I. T. Morar are umor), Ioana Lupea îmi dedica secvența intitulată “Dorin Tudoran în clasa mijlocie a Securității”. Iată textul:
“Amenințat că va fi ridicat de acasă, Dorin Tudoran răspundea agenților Securității: ”Vă aștept pregătit ca un inginer și tot dobor trei dintre voi”. În 1985 era expulzat din România, iar in 2004 accepta sa fie consultant pentru Partidul Umanist Român, plătit din bani înmulțiți chiar din conturile Securitatii. Să nu fi știut pe cine urma să consilieze? Poate ca da, dar clasa mijlocie era mai importantă: “Am regăsit în inima doctrinei PUR o idee la care țin mult, clasa de mijloc”. Revenirea PUR în alianța cu PSD a dus la ruperea contractului, consilierul s-a întors în SUA. Întrebările au rămas. Suma tentantă, de ordinul sutelor de mii de dolari, ar fi o explicație, dacă Dorin Tudoran ar fi dorit să se restabilească în țară, așa cum s-a zvonit. Politologul Cristian Preda crede însa că a mers în logica americană, pe lectura documentelor oficiale. “Atit timp cît Dan Voiculescu nu a fost condamnat, el trece drept nevinovat. Mai greu de înteles este comportamentul contradictoriu: dacă era doar consultant tehnic, nu și ideologic, de ce a rupt contractul dupa ce PUR s-a întors la PSD ?”.
Dovezi produse pentru aceste afirmații? Zero. Telefon în care să mi se spună: “Lucrăm la un material în care se afirmă următoarele. Este adevărat că ați hotărât să vă reîntoarceți în țară definitiv? Este adevărat că suma contractului dumneavostră a fost de atâtea sute de mii de dolari? Aveți ceva de spus?”
Nu. “Prietenul” Ioan T. Morar uitase subit numărul meu de telefon. Cotidianul știa totul “pe surse, beton”, de ce să afle și opinia celui ce urma să fie bălăcărit în ziar?
Plecată de la Cotidianul la Evenimentul zilei, cu cine realizează Ioana Lupea (în colaborare cu Răzvan Ionescu) un interviu? Cum, cu cine? Cu Dan Voiculescu, omul care, în varianta Cotidianul, înmulțise “banii chiar din conturile Securității”.
Și pentru ca distracția să fie de zile mari, cine era înjurat în interviu, fiindcă îl pusese la zid pe informatorul Securității Felix în propriu-i ziar? Cum, cine? Dorin Tudoran:
“Ioana Lupea: Sunteți nemulțumit când vă critică “Jurnalul Național”?
Dan Voiculescu: Nu sunt nemulțumit. Dacă vine unu și mă înjură în ziarul meu și mă face în toate felurile, cum a făcut ăla din America, Dorin Tudoran, e jenant. Deocamdată, Tudoran nu a mai scris la Jurnalul national și mă bucur să vă spun că nu a scăzut tirajul.“
Nici cel al Evenimentului zilei. Ba, chiar a crescut substanțial. Recunosc, după niște ani, am avut o experiență plăcută atunci când i-am cerut Ioanei Lupea să-mi publice un drept la replică în Evenimentul zilei.
*
Înțeleg că Evenimentul zilei are printre coproprietarii săi și un membru al familiei Păunescu. Academia Cațavencu, unde lucrează și Ioan T. Morar, poate alcătui o antologie extrem de voluminoasă a tuturor acuzațiilor, insinuărilor, miștoruilor tipărite de-a lungul anilor în legătură cu felul în care a fost acumulată averea ”Fraților Păunescu”. După mulți jurnaliști cu informații primite ”pe surse, beton!”, o avere acumulată cam la fel ca averea dobândită de Dan Voiculescu.
Urmând raționamentul calomnios al lui Ioan T. Morar, dacă familia Păunescu ar fi găsită vinovată de nu știu ce fărădelegi, ar fi corect să afirmăm că toți cei ce semnează în Evenimentul zilei sunt “oamenii Familiei Păunescu”, familie căreia i “s-au livrat fără să le tremure mâna”? De exemplu – Mircea Cărtărescu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Lupea, Sorin Ioniță, Mircea Mihăieș sau Vladimir Tismăneanu. Hai să fim serioși!
În acest moment, Sorin Ovidiu Vântu este acuzat nu doar de cele vechi (nu le înșir, ca să nu vă speriați), dar și de una nouă – informator al Securității. Dacă va fi găsit vinovat și își va lua pedeapsa pentru cele vechi și certificatul de poliție politică pentru cea mai nouă, devin complici ai săi toți cei ce au fost angajații Cotidianului? Chiar și Ioan T. Morar?
Devin complici ai lui SOV și toți cei ale căror texte sunt scrise pentru VoxPublica ori doar au aceptat să li se preia aici textele scrise și publicate pe bloguri personale, cum este cazul meu? Chiar și Ioan. T. Morar?
Dacă urmăm logica ”vinovăției” de acest tip, susținută și răspândită prin tot felul de vehicule de exprimare mai acătării ori mai obscure chiar de Ioan T. Morar, atunci există 150% șanse ca Biju să se întâlnească, cât ai zice pește, cu cel căruia îi duce dorul. Titlu de editorial: ”Ioan T. Morar și Dorin Tudoran în lotul Sorin Ovidiu Vântu!”
Nu-i spun încă lui Ioan T. Morar nici cine va fi autorul editorialului, nici numele ziarului în care va apare fulminantul editorial, fiindcă Biju acesta, de care chiar nu îmi este dor deloc, are gura mare și ne trezim nu doar la pârnaie. Ne trezim chiar la izolare.
P.S. Mâine – despre prietenie, fidelități și pupincurism.
Paul Atreides
5th October 2010, 10:05
Au revoir, tandrețe mică (III)
by Dorin Tudoran on September 29, 2010
Semi-pamfletul Eu am cunoscut un alt Dorin Tudoran urmărește să-mi reamintească crimele pe care le-am săvârșit. Mai întâi împotriva lui I. T. Morar și apoi împotriva umanității, căci, atât din punct de vedere al gravității faptelor, cât și al cronologiei, umanitatea vine mereu după I. T. Morar. Mă opresc astăzi la una dintre obsesiile sale.
Aș fi responsabil de un proces pe care l-a pierdut la București “în mod dubios” dar pe care îl va câștiga la Strasbourg “fără probleme”. Nu am detalii despre cum a pierdut la București dar îi doresc succes la Strasbourg. Poate așa se mai liniștește. Totuși, mi se pare îngrijorător că I. T. Morar este absolut sigur că va câștiga la Strasbourg. Din două motive.
Primul – nu este înțelept să țopăi a victorie, până nu treci hopul.
Al doilea – un tribunal din Strasbourg nu este neapărat o crâșmă din PDL colț cu Pecica.
Și o chestiune de logică: dacă este sigur că va câștiga la Strasbourg, asta ar putea să însemne că are informații bune. Sau, poate a prezentat argumente mai serioase decât cele oferite la București. Îmi este greu să cântăresc situația, căci nu știu nici ce dovezi a folosit la București, nici ce probe a produs la Strasbourg.
Felul în care prezintă cauzele necazurilor sale în justiție ar putea lăsa să se înțeleagă fie că i-am întins o cursă lui I. T. Morar, fie că l-am trădat la mijlocul drumului. Nici una, nici alta. Faptele:
O simplă consultare a colecției revistei Academia Cațavencu ar avea darul să-i reamintească lui I. T. Morar că în perioada respectivă — și chiar înaintea ei — nu a scris doar în apărarea mea, ci și în apărarea lui Vladimir Tismăneanu. Practic, eu am intrat în vizorul nemesisului lui I. T. Morar, cu mult înainte de apariția lui I. T. Morar în viața noastră. Tocmai apărându-l pe Vladimir Tismăneanu. Și nu doar în scris. Indiferent de relațiile mele de astăzi cu Vladimir Tismăneanu, nu regret. Am făcut ce era drept să fac. Este o poveste lungă, pe care nu are nici un rost să o deșir aici.
De apărat, nu trebuia să mă apere nimeni. Am dovedit de-a lungul vieții că mă pot apăra suficient de bine de unul singur, chiar dacă trebuie să consum ceva timp. Problemele pe care le-am avut cu persoana ce l-a dat în judecată pe I. T. Morar le-am rezolvat la timpul respectiv – nu cu vorbe, cu dovezi. Acuzațiilor ce mi s-au adus, le-am răspuns cu dovezi ce au probat că nu sunt vinovat. De la scrisori semnate de Corneliu Coposu și Dumitru Mazilu la concluziile oficiale ale unor demersuri stârnite de plângeri împotriva mea, ce m-a apărat au fost dovezile. Și cu asta, basta.
Nu cred că i-am promis lui I. T. Morar că vin la procesul de la București. Cred că are din nou o problemă cu neiertătoarea chestiune a cronologiei. La data când ar fi avut nevoie de sprijinul meu, eram deja foarte supărat pe el. Nu I. T. Morar m-a contactat spre a-mi cere ajutorul (nu mai comunicam în acel moment), ci un prieten comun, cel mai vechi și apropiat prieten al lui I. T. Morar. Mi se cerea să trec peste supărare și să-l ajut pe I. T. Morar cu documente din arhiva personală. Mă opresc aici cu detaliile.
Peste supărare aș mai fi putut trece — drept este, cu un efort serios — dar documentele de care avea nevoie I. T. Morar implicau nuanțe instituționale. Spre deosebire de alții, știu să respect rigori ce implică mai mult decât probleme personale. Acesta a fost motivul ”pueril”; repet, nu al prezentării ca martor la proces, calitate în care nu am fost citat, ci al netransmiterii unor documente pentru I. T. Morar.
Puerilă, fără ghilimele, este o anume propensiune a lui I. T. Morar de ”a trage de la șold”, pripit. Uneori nimerește ținta. De multe ori – nu. Câteodată, nimerește doar atât cât să-și facă inamicul și mai redutabil decât este.
Stai la o masă cu niște prieteni unde se discută despre tot felul de oameni – unii mai cumsecade, alții mai puțin cumsecade, alții – așa și așa. Pleci acasă. Se întâmplă ca pe stradă să vezi un om dintre cei bănuiți de a nu fi tocmai cumsecade ori așa și așa. Te repezi la el. Îi tragi un cap în gură de față cu toată lumea. Ești dat în judecată. Pierzi. Apoi dai vina pe alții. Este vorba de o incapacitate de a-ți asuma gesturile. Întâi te iei drept Mike Tyson, apoi pretinzi că ești Maica Tereza.
La nivel personal, mai e cum e, dar la nivel instituțional implicațiile unui astfel de modus operandi pot fi foarte costisitoare.
Să presupunem că într-o seară, Consulul General al României la Marsilia stă la un pahar de bere cu cel în fața căruia a depus jurământul, premierul Emil Boc, și cu cel ce l-a propus – ministrul de Externe, Teodor Baconschi. Din vorbă în vorbă se ajunge la ideea că să ne mai scutească și francezii ăștia cu unele dintre mofturile lor. În timp ce noi apăram de unii singuri Creștinătatea, ei au avut timp să se ocupe de Avignon și Chartres.
Ajuns la post, la Marsilia, Consulul General se gândește ce se gândește. Face un puseu de patriotism. Șterpelește Avignon-ul. Pleacă cu el în buzunar la aeroport. Este reținut. Întâi invocă imunitatea diplomatică. Apoi, când vede că nu merge, declară că operațiunea i-a fost cerută de premier și de minstrul de Externe al României.
Îmi veți spune că este o comparație trasă de păr. Am să vă răspund că multe par trase de păr, până se dovedește că nu sunt chiar astfel.
Cred că există un soi de imaturitate în multe din acțiunile lui I. T. Morar care, dublate de incapacitatea de a-și administra cuviincios un impas sau altul, tocmai pentru diplomație nu îl recomandă.
Printre altele, îi place să se joace excesiv de periculos de-a ”sursa și resursa”. Iată ce răspundea, la 11 februarie, a.c., unui comentator pe blogul personal:
Ioan T Morar Says:
February 11th, 2010 at 11:16 pm
anonim
daca imi veti da o adresa de mail valida va pot spune niste probleme legate de colaborarea mea cu Dorin Tudoran. asa, sa vaa linistiti constiinta inflexibila!
Îmi ajunsese, mai demult, la urechi căile multiple și neonorante prin care I. T. Morar diseminează inexactități despre mine, întreținându-și o obsesie probabil intratabilă în acest moment. Cu semi-pamfletul de acum, măcar face un pas spre lumina zilei.
Nu-i voi răspunde cu un Eu am cunoscut un alt I. T. Morar. Îi voi sugera să treacă pe la Academie, vreau să spun pe la biblioteca de acolo. În colecția unei reviste legendare de dinaintea celui de al doilea război mondial va găsi o tabletă a editorului revistei. Nu o am la îndemână, așa că îl rog pe I. T. Morar să verifice.
Acel post-scriptum suna cam astfel “De mai multă vreme, dl Cutare se căznește să devină din bășină, c…t. Felicitări! Tocmai a reușit.”
Sper ca I. T. Morar să tragă o bună porție de râs, căci eu, lipsit de jovialitate cum sugerează că am ajuns, nu-l mai pot face nici măcar să zâmbească. Și, zău, îi stă rău încruntat.
Mi-e dor de un alt I. T. Morar decât cel care umple blogosfera cu tot felul de nimicuri? Evident. Știți unde se mai dă așa ceva?
P.S. Mâine vorbim despre legenda Omul lui Felix.
Paul Atreides
5th October 2010, 10:06
Au revoir, tandrețe mică (II)
by Dorin Tudoran on September 28, 2010
La 27 februarie a.c., orele 20:18, Costi Rogozanu postează pe VoxPublica Din acest moment, declar anticomunismul mort. Oprea a fost destituit pentru că așa era convenit cu FMI, text în care ridiculizează, pe bună dreptate, enormitatea sugerată în decizia prin care premierul Emil Boc îl înlătura pe Marius Oprea din funcția de Președinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, decizie publicată la 26 februarie în Monitorul Oficial.
Nu este un secret pentru nimeni cine au fost cei care (și de ce) au dorit destituirea lui Marius Oprea de la IICCR și îndepărtarea fostului deținut politic Dinu Zamfirescu din fruntea Institutului pentru Memoria Exilului Românesc. În operațiunea respectivă, FMI nu a jucat nici un rol. Până în momentul în care scriu aceste rânduri, postarea lui Costi Rogozanu are 2504 de vizualizări și 123 de comentarii.
Primele două comnetarii (nr. 46 și nr. 47) îi aparțin lui Ioan T. Morar:
Costi Rogozanu
mi se pare ca ati declarat anticomunistmul mort cind ati scris despre Iluzia anicomunimsului. De acum doar vi se implinesc profetiile!
Ioan T. Morar
2010-02-28 00:43:55
CostiRogozanu
declaratie de deces a anticomunismului se inregistreaza undeva? De cind intra in vigoare? Ce va face M. Oprea care,probabil, altceva s-a dezobisnuit sa facă?
Protestez impotriva declaratiei de deces, ea nedreptateste un om care a dezgropat, totusi, niste crime!
Ioan T. Morar
2010-02-28 00:54:36
Comentariul nr. 50 îmi aparține. În el citez un autor pentru care cronologia faptelor nu contează, atâta vreme cât scopul scuză mijloacele:
@ costi rogozanuNu va puneti rau cu FMI, puneti-va bine cu noua istoriografie de tip rollerian:“…ICCR, o institutie creata ‘in balans’ cu Comisia prezidentiala pentru condamnarea Comunismului. Era un Fel de raspuns al lui Tariceanu la initiativa lui Traian Basescu”.Cum a putut fi IICCR, infiintat la 21 decembrie 2005, un raspuns la CPADR infiintat, dupa, in aprile 2006 e greu de inteles….
Dorin Tudoran
2010-02-28 01:34:57
Foare rapid, la nr. 52, apare ”florina”:
@Dorin Tudoran: Ce mai face prietenul dvs, Dan-Felix-Voiculescu, domnule Tudoran? Ma scuzati, vechiul dvs prieten?
florina
2010-02-28 01:48:01
După care, “florina” fuge pe blogul lui I.T. Morar și raportează cu mândrie:
florina Says:
February 28th, 2010 at 2:07 am
Ma lasati sa lupt singura pe Vox la subiectul MO?
Ei, nu sunt chiar singura, ma alint acum.
Dar a intrat si Tudoran. Cred ca a si iesit dupa ce l-am intrebat de prietenul Felix. Fug pe Vox.
Și fuge, căci naveta cibernetică este destinul postacilor. Ioan T. Morar nu o lasă să fugă cu mâna goală. Îi face cu ochiul:
Ioan T Morar Says:
February 28th, 2010 at 2:10 am
florina
tudoran a intrat abia acum cu numele lui.
Evident, cu numele meu. Nu folosesc pseudonime. Totuși, “florina” era în întîrziere. I. T. Morar îmi comunicase deja pe VoxPublica punctul său de vedere în legătură cu întrebarea mea referitoare la legile ce guvernează cronologia:
@Dorin Tudoran:
am de spus un singur lucru, trist: Dumnezeu nu bate cu bîta. Dorin, știi ce spun.
Ioan T. Morar
2010-02-28 02:00:58
Urmează un lung schimb de comentarii:
57.
@) Ioan T. MorarDear Biju, pentru ca pe blogul ta nu se (mai) pot posta comentarii, as vrea sa-mi explici prin cel miracol temporar Institutul creat si condus de Marius Oprea putea fi o replica la Comisia condusa de dl. Tismaneanu, devreme ce ele, cum ne reaminteste dl. Tudoran pe blogul sau au aparut in ordine temporala inversa? Bun, intr-un spatiu orwellian sau in istoiografia rolleriana se poate orice! Deci, citat de pe blogul d-lui Tudoran:“Cu deplină echidistanță față de cei doi oameni politici – greu de înțeles cum putea IICCR, inființat la 21 decembrie 2005, să fie un răspuns la CPADR, înființată în …aprilie 2006?”.Sigur, ii putem banui pe d-nii Tariceanu si Oprea ca au citit gindurile viitoare ale d-lor Basescu si Tismaneanu, dar explicatia ar fi cam ufo-logica!
Liviu Antonesei
2010-02-28 02:11:28
58.
@) AllIaca vad ca ;postase si DT informatia! Dar mai bine de doua ori aici decit niciodata pe blogul unde a fost introdusa falsificarea!
Liviu Antonesei
2010-02-28 02:13:12
60.
@ Ioan T. MorarBiju,Chiar nu stiu ce spui; ce vrei sa spui.Ce Dumnezeu, e vorba de simpla cronologie.In rest, putem avea opinii radical diferite, putem intra in coliziuni de toate felurile, dar in materie de cronologie nu putem avea optiuni.Cum am fost invitat sa fac parte din Comisie, imi aduc aminte exact cand s-a intamplat.Dovedeste-mi ca ai dreptate in aceasta simpla chestiune de cronologie si imi pun cenusa-n cap!Dorin
Dorin Tudoran
2010-02-28 02:14:23
62.
@Dorin Tudoran:
poate scriu si eu un pamflet despre Curin Tuturan, asa, la misto si iti explic acolo despre ce e vorba.Cum ai procedat tu. Dar nu cobor pina acolo.Te mai vezi cu Gaetan?
Ioan T. Morar
2010-02-28 02:17:57
Evident, nu mă văd cu domnul menționat. I.T. Morar știe acest lucru, dar îi place să mintă. Cu toate acestea, răspund întrebării:
67.
@ I.T.MorarMa vad cu domnul respectiv la fel de des ca tine si Volo.
Eu te intreb ceva, tu raspunzi pe-alaturi cu intrebarea.Cand ai chef sa vorbim serios, vorbim.Daca nu, nu.Dorin
Dorin Tudoran
2010-02-28 02:27:20
Liviu Antonesei încearcă, din nou, să readucă discuția la obiect:
64.
@) Ioan T. MorarE prea complicat. Am spus aici ce aveam de spus – daca ai si un raspuns in ce priveste miracolul e ok, daca nu, nu moare nimeni din atit lucru. Doar adevarul ramine cu capul spart. Dar asta, hic et nunc, chiar nu mai are vreo importanta!
Liviu Antonesei
2010-02-28 02:24:55
I.T. Morar răspunde:
66.
@Liviu Antonesei:
citeste interviul cu Marius Oprea de peVox publica. Apoi te rog pe tine ca specialist sa-mi spui parerea.
Ioan T. Morar
2010-02-28 02:26:48
Îmi răspunde și mie:
69.
@Dorin Tudoran:
dupa ce scriu si eu pamfletul referitor la Curin Tzutzuran, poate mai ai chef de vorbit serios. Eu nu mai am.
Ioan T. Morar
2010-02-28 02:32:52
Reapare “florina”. I.T. Morar nu trebuie lăsat singur în lupta sa împotriva celor doi dușmani odioși: cronologia și adevărul:
65.
@Dorin Tudoran: Sunteti amabil sa raspundeti la #52?
florina
2010-02-28 02:26:06
Nu, cu ”florina” nu mai sunt amabil. Nu-i răspund.
Liviu Antonesei încearcă, din nou, să forțeze o discuție rațională:
70.
@) Ioan T. MorarNu, dom`le, ma iei ca si pe Dorin! Eu pun o intebare precisa referitoare la miracolul temporar, tu ma trimiti la plimbare pe platforma… Bun, am inteles, nici tu nu-ti explici cum ceva ulterior a provocat o replica interioara, fara intereventia eventuala a divinitatii, dar in cazul acesta onest ar fi sa retragi afirmatia cu pricina, care e fie o greseala, ori o minicuna, dar oricum trebuie reparata!
Liviu Antonesei
2010-02-28 02:33:49
Dialogului rațional (fapte, argumente, logică), I. T. Morar îi preferă bășcălia:
73.
@Liviu Antonesei:
vorba ta, ramine secretul nostru. nu vreau sa-ti spun.
Ioan T. Morar
2010-02-28 02:37:40
Încăpățânat, Liviu Antonesei aduce, imprudent și încă o dată, vorba despre moralitate:
75.
@) Ioan T MorarIn cazul acesta, n-ar fi totusi moral sa retagi postarea sau sa indrepti tacit eroarea? Bun, asta daca si etica mai are vreo importanta!
Liviu Antonesei
2010-02-28 02:43:10
Ți-ai găsit! Faptele, cronologia, argumentele nu au nici o importanță. Datele problemei rămân cum le dorește I. T. Morar:
76.
@Liviu Antonesei:
am recitit postarea. Ceea ce spui tu (si, desigur,DT) nu schimba datele problemei. dar deloc!
si b) te-am rugat sa-mi spui parerea ta de psiholog despre interviul cu pricina.
Ioan T. Morar
2010-02-28 02:52:05
Îmi zic că, totuși, poate merită să mai încerc o dată:
80.
@ I.T.MorarBiju,Scuza-ma ca te “inoportunez”, dar chiar nu inteleg. Cum, adica, evidenta faptelor nu inseamna nimic in raport cu o opinie? Care si de ce natura sunt “dartele problemei”, de nu pot fi schimbate de EVIDENTE?Ca tot inviti oamenii la citit – tu ai citit cartea lui Marius Oprea “Sase feluri” de a muri?
Dorin Tudoran
2010-02-28 03:02:06
Nici o șansă:
83.
@Dorin Tudoran:
ai de dat niste raspunsuri pina sa mai poti pune intrebari. Treci la pamflete si injura-i pe toti cei care au fost alaturi de tine. Asta iti mai iese in ultimul timp. Jalnic, Dorine.
Ioan T. Morar
2010-02-28 03:06:19
Tare de tot! Am de dat niște răspunsuri? Cui? Lui Biju? Cu dragă inimă:
92.
@ I.T.MorarAm de dat raspunsuri? Cui, Bijule? M-ai intrebat vreodata ceva si nu ti-am raspuns?Fă-mi o lista cu intrebarile la care n-am raspuns, si incerc sa raspund la ele.In sfarsit, inteleg ca tu nu raspunzi altora in legatura cu raportul dintre eveidente (cronologie) si opinii, pentru ca nu am raspuns eu nu-stiu-caror intrebari.Te-ai intrebat vreodata (in pauzele dintre intrebarile pe care le pui altora)daca nu cumva unele pamflete sunt un raspuns la mentalitati care tind sa devina (ele insele, era sa zic) un fel de… pamflete la adresa evidentelor si decentei?Nu mai fi asa sigur de tot si de toate, mai lasă-te, din cand in cand, si la mana…dilemelor.Te lasa, ca tu ai de scris si, spre deosebire de bine, tie iti iese tot ce scrii, nu?Dorin
Dorin Tudoran
2010-02-28 03:26:01
*
Nu mai pot pune întrebări, până nu îmi dă voie I. T. Morar?
Asta chiar mă înspăimântă.
Totuși, imprudent cum sunt, iată, pun câteva întrebări:
De câte ori mă amenință I. T. Morar, în acest lung și inutil dialog, că s-ar putea să scrie un pamflet intitulat ba ”Curin Tuturan”, ba ”Curin Tzutzuran”? Numărați.
Ați citit cumva comentariile postate peste șapte luni sub textul meu – reluat ca de obicei și de VoxPublica – intitulat Marchizul de Post-Scriptum, text al cărui post-scriptum de două rânduri a supărat persoane importante? Nu?
Hai să vă ajut. Nu de alta, dar nu vreau să mă minunez de unul singur în fața unor coincidențe:
47.
traian Cocos
Dorinele, hai inapoi la Felix ca nu te mai supara nimeni.
Kurin Poporan
2010-09-13 14:20:23 |
Câtă imaginație — Curin Tzutzuran, Curin Tuturan și acum Kurin Poporan! De coincidențe, ce să mai zic.
*
Dacă I. T. Morar nu este încă diplomat român, îl rog să purceadă o dată la scrisul acelui pamflet, altfel tot felul de postaci pot crea suspiciuni în legătură cu cine, de ce, unde, ce și sub ce nickname postează tot felul de mizerii. Cât despre mine, nu am scris încă un adevărat pamflet dedicat lui I. T. Morar, căci nu doresc să-l bag în Istoria literaturii române, mai ales că a început să intre acolo de unul singur și nu chiar în mod nemeritat.
Dacă I. T. Morar a fost deja hirotonisit MAE-ist și turnat în fracul diplomatic, îi doresc succes în ramură și sper că i s-a spus la instructaj că nu mai poate umbla în spielhosen pe Internet spre a scoate limba la oameni – de-acum aparține țării. În plus, imunitatea diplomatică nu te apără chiar de orice.
Într-o zi, două, câteva cuvinte și despre textul lui I. T. Morar Eu am cunoscut un alt Dorin Tudoran, postat pe VoxPublica, în ziua de 27 septembrie, a.c.
vBulletin® v3.7.4, Copyright ©2000-2013, Jelsoft Enterprises Ltd.