Twilight Zone (+16)

[Paul Atreides]

axvhEUyVfX0
:):):yes::yes::yes::yes:

[Paul Atreides]

c3iFRaTwwj0&feature=related

[Paul Atreides]

UlWY1p_ssB4


AM MAI SPUS-O
ATENTIE LA OBAMA

[Paul Atreides]

angela, bogdan ota, olimpicii si muntii


ce mai avem astazi?

[Paul Atreides]

http://i55.tinypic.com/2r3lcm8.jpg

[Paul Atreides]

concertul de la postarea 47022 este in memoria victimelor din norvegia

[Paul Atreides]

KII1ruAfvsg

[Paul Atreides]

KII1ruAfvsg&feature=player_embedded

[Paul Atreides]

dvgZkm1xWPE&feature=related

[Paul Atreides]

rYEDA3JcQqw&feature=related

[Paul Atreides]

qMxX-QOV9tI&feature=related

[Paul Atreides]

BzE1mX4Px0I&feature=related

[Paul Atreides]

liHKFvMJ0p4&feature=related

[Paul Atreides]

Pep6nREBpS8

[Paul Atreides]

1UUYjd2rjsE&feature=related

[Paul Atreides]

Pep6nREBpS8&feature=player_embedded

[Paul Atreides]

DyGNfbKkMVE&feature=related

[Paul Atreides]

septembrie 7, 2011

Depeşe


Şi a fost meciul cu Franţa. Fâs. Şi inaugurarea stadionului. Românii au decis că focurile de artificii sunt plicticoase aşa că au folosit smocurile de gazon la sărbătorirea inaugurării. Imnul naţional a fost cântat în versiunea DJ Varză, fără Traian că se pot naşte confuzii. Cum a ajuns iar fratele Oprişan să facă iar panaramă din gazonul stadionului lui Oprescu? Uite aşa, ca să se mai relaxeze cei care credeau că pesedeii s-au făcut bine.

*

Apropos de meciul de aseară cu inaugurarea craterelor cu tot. De ce a trebuit să cheltuim peste două sute de milioane pe stadionul ăla? Ca să aibă unde juca distruşii fotbalului românesc? Cred că băgând doar a zecea parte din sumă la Deva, în gimnastica românească, rezolvam redevenţa în aur de la Roşia Montana, sub formă de medalii, pe următorii 30 de ani.

*

În hamburgărie li s-a cam acrit ălora de democraţia pluripartită cu fix două partide. Aşa că donaţiile către alte partide decât cele două tradiţionale (?) au crescut cu aproape 300 %. Americanilor le plac poveştile. Alba ca zăpada. Şi? Ce? Acolo nu se fac autostrăzi? Săli de sport?

*

O statistică furnizată de Reuters indică nişte cifre îngrijorătoare: aproape 40% dintr europeni sunt dilii. Pardon, ţăcăniţi. Scuzaţi, plecaţi cu roata. Încă o dată, iertare, duşi cu capul. 40 %. Reuters. Să ne uităm în sondajele privind intenţia de vot?

*

Dacă la europeni scorul e de 40 %, în hamburgărie sigur e mai grav. Mai nou, poliţia din Long Beach,California te poate sălta de pe stradă dacă faci poze. Nu aşa, aiurea în tramvai, ci impunând criteriul estetic, monşer. Ca să furnizez informaţia corectă, lucrurile stau astfel: dacă faci poze pe acolo poliţistul te opreşte şi tre’ să-i arăţi pozele. Apoi McGarcea îşi pune la lucru pregătirea în domeniul artelor vizuale şi trebuie să decidă dacă pozele tale au sau nu valoare estetică. Dacă lu’ McGarcea nu-i plac pozele tale… eşti halit. Faci poze naşpa, deci eşti terorist, deci te saltă. Nu la New York a avut ICR celebra expoziţie cu ponei roz? Cum s-a terminat istoria? Au arestat pe cineva? Nu? Atunci avem proba că există valoare estetică. Tadaaa!

MOSHE

[Paul Atreides]

septembrie 6, 2011

Reverenţă


Andrei Pleşu ne poate aduce în situaţia de a-l tăvăli prin smoala clocotită a pamfletului pentru ca apoi să ne oblige la tăcută şi cuviincioasă reverenţă. Reverenţă pe care i-o datorăm pentru acest articol. Cu atât mai mult cu cât este singurul care a avut buna simţire de a scrie ceva la trecerea unui mare critic de artă, Radu Bogdan. Şi cu atât mai mult cu cât o face cu pietate şi verb frumos arcuit. Şi clipă de reculegere.

MOSHE

[Paul Atreides]

Andrei PLEŞU | nici aşa, nici altminteri


Radu Bogdan


Radu Bogdan este cel mai longeviv adolescent din cîţi am cunoscut. Şi-a păstrat toată viaţa un aer cvasi-puber, romantic, candid pînă la vulnerabilitate, dominat de aspiraţii utopice, de sublimităţi, idealism tenace, inevitabile striuri de narcisism, dar, totodată, şi de complexe erodante, de spaime conjuncturale, frustrări, vise, accese de revoltă şi puseuri de reconciliere. Era sentimental, putea fi patetic, obsedat de nenoroacele proprii, de nedreptăţi imanente, de felonia „vremurilor“. Avea, prin fire, lăcomii irezistibile: lăcomie de cultură, de conversaţie, de bunătăţi alimentare, de anturajul solidar al celorlalţi, de prieteni. Putea cădea uşor la fandacsie, cînd presimţea, de jur împrejur, ostilitate sau rea-credinţă. Uneori, putea fi nedrept, sau suspicios în exces, dar era incapabil de răutate şi parapon inflexibil. Era, alături de minunata Dalia, o gazdă generoasă şi caldă. Mă simt mai mult decît vinovat pentru suspendarea dialogului nostru, survenită în perioada din urmă. Eu însumi marcat de oarecari şubrezenii organice şi mai puţin apt să fac faţă interlocuţiei lui torenţiale, am amînat, nesimţitor, reîntîlnirea, convins că voi găsi, în curînd, momentul optim pentru a o împlini. Un mod „clasic“ de a face loc ireversibilului…

Radu Bogdan a trăit, adolescentin, 91 de ani. Sfîrşitul lui a trecut aproape neobservat, confirmîndu-se astfel – pentru a cîta oară? – meteahna naţională a indiferenţei pentru valorile proprii, cel puţin atîta timp cît ele sînt încă în viaţă. Cît a trăit, mai ales pînă la începutul anilor ’90, conta, încă, printre intelectualii cunoscuţi (măcar în lumea lui) şi utilizabili în plan mediatic. Controversat, iritant, dificil, dar prezent şi, una peste alta, validat de o performanţă profesională masivă şi de un profil uman ataşant. În anii care au urmat, s-a văzut însă marginalizat pînă la limita uitării. Puţini mai ştiu astăzi că a fost una dintre figurile cele mai active ale criticii de artă româneşti de dinainte de ’89, că e autorul unei monumentale monografii despre Ioan Andreescu – cea mai spectaculoasă monografie dedicată vreodată unui artist român –, că a fost apropiat şi apreciat la superlativ de mari specialişti din străinătate, că era un pasionat om de carte, ale cărui începuturi literare erau legate de cenaclul „Sburătorul“ al lui E. Lovinescu, că era un prieten intens şi loial, că avea una din cele mai bogate biblioteci de artă şi de filozofie din ţară şi că biografia lui era un amestec rar de dramatism, aventură, pitoresc, absurd şi anecdotă. Îl am în ochi, parcurgînd străzile Bucureştiului, cu o alură greoi-absentă, ceva între leu suveran şi dulău hăituit, preocupat de vreun gînd rebel, de vreun schimb imaginar de replici, de vreun proiect pe cît de necesar, pe atît de neînţeles de instituţii şi, deci, de irealizabil.



Am trăit, alături de Radu Bogdan, momente de un insolit grandios: de la ceasurile lungi în care îmi citea, la telefon, pînă la lichefierea timpanelor, capitole întregi din monografia la care lucra, la ceasurile la fel de lungi, întrerupte cu „gustări“ de epocă (fasole cu parizer prăjit, de pildă), în care se oferea să-mi bată la maşină, după dictare, pagini din lucrarea mea despre peisaj.

Greu de uitat e o scenă de vară, trăită la parterul locuinţei lui, după apariţia primului volum al cărţii despre Andreescu. Mă rugase să scriu o recenzie şi m-am executat cu entuziasm, căci admiram sincer reuşita volumului. Dar Radu, mereu dornic să colecţioneze „documente“, să antologheze „amintiri“ de tot soiul (avea, între altele, o juvenilă pasiune pentru autografe), mi-a cerut să-mi citesc recenzia cu voce tare, la el acasă, astfel încît să o poată înregistra pe o bandă de magnetofon. Zis şi făcut. Era o după-amiază caniculară. Radu m-a primit „topless“, în chiloţi negri de sport, a pus magnetofonul în funcţiune, mi-a făcut semn să încep şi s-a întins alături, pe o canapea. Cuminte şi oarecum intimidat, mi-am început lectura. După vreo cinci minute am auzit un discret sforăit. Radu aţipise, toropit de căldură, iar banda de magnetofon înregistra, simultan, glasul meu şi respiraţia lui plină de „ornamente“ involuntare: recenzentul zelos şi recenzatul dormind euforic conlucrau, asudaţi, la naşterea unui „document“. Am citit pînă la capăt, iar în clipa următoare Radu Bogdan s-a trezit refăcut. S-a repezit, nerăbdător, spre magnetofon, să audă rezultatul. A constatat, perplex, că nu se înregistrase nimic (nu prea avea talente de ordin tehnic). „Nu-i nimic!“ – a spus prietenul meu, care trăise şi drame mai crîncene. „Mai citeşte o dată!“ A dat din nou drumul magnetofonului şi s-a întins din nou pe canapea. La primul sforăit, am reluat lectura.

Evident, asemenea istorioare sînt franjuri picante ale unui portret complicat. Dar, pentru mine, ele au farmecul unei experienţe unice, în preajma unui personaj multicolor, de care mă simt legat. Din ce în ce mai legat, acum, cînd „somnul“ lui nu mă mai poate însoţi pe aceeaşi bandă de magnetofon.

[Paul Atreides]

septembrie 6, 2011

O leapşă pe viaţă şi pe moarte


Primesc de la domnul Dan Voiculescu o leapşă în care sunt poftit să cere să vorbesc despre un subiect dintre cele pe care de obicei prefer să le ocolesc. Un animal şi-a violat fetiţa sistematic, vreme de 2 ani. La vremea când a început coşmarul, micuţa avea numai 6 ani. Instanţa l-a condamnat pe dezaxat la 14 ani de închisoare, care ar putea deveni şi mai puţini în urma apelului, a unei reduceri de pedeapsă “pentru bună purtare” etc. Leapşa mă invită să îmi dau cu părerea, socotind prea blândă pedeapsa acordată bestiei: e vorba de toleranţă sau iresponsabilitate?

Cum am spus, în general evit genul acesta de subiecte. Dacă de această dată am ales să tratez, totuşi, subiectul este nu pentru că leapşa este pentru ideea conţinută în întrebare, deşi neformulată explicit. Cred că nu greşesc dacă presupun că de fapt întrebarea este o invitaţie la o discuţie despre necesitatea reintroducerii pedepsei cu moartea, subiect care am văzut că a redevenit preocupant pentru o seamă de oameni.

Referindu-mă strict la cazul în speţă, despre care nu am alte informaţii decât cele prezentate în Adevărul, la care face şi leapşa referire, m-aş putea lăsa purtat de revoltă şi cedând unui prim impuls aş putea spune, cum ar face-o mulţi alţii: asemenea bestii ar trebui omorâte în chinuri. Oricum, violatorii de copii au un statut aparte în regimul penitenciar, “bucurându-se” de un tratament special din partea celorlalţi deţinuţi.

Dacă însă depăşesc momentul iniţial de revoltă şi revin în ţinutul mai auster al raţiunii voi spune că pedeapsa cu moartea nu este o soluţie. Discuţia despre acest subiect e veche şi nu se va încheia prea curând. Nu am să repet tot concertul de argumente pro sau contra, folosit într-o astfel de discuţie. Aş putea invoca în susţinerea poziţiei mele de la argumentele de ordin religios până la consistente studii de criminologie care vorbesc despre ineficienţa acestei sancţiuni penale. Nimic nou.

Argumentul pe care îmi sprijin poziţia este acesta: pedeapsa cu moartea, într-o ţară precum cea în care trăim astăzi, la îndemâna unei justiţii controlate politic, este o opţiune cel puţin neînţeleaptă. Asta nu înseamnă că în alte condiţii aş socoti pedeapsa cu moartea o opţiune acceptabilă.

Înainte de a ne grăbi să ridicăm eşafodul ar fi bine să ne asigurăm că justiţia noastră poate sta pe propriile picioare, că poate funcţiona aşa cum îi este menirea. Că nu ne mai întâlnim cu atâtea situaţii în care infractori dovediţi se sustrag pedepsei. Avem sute de exemple, de la cazul studentei ucise pe trecerea pe pietoni, la povestea Robertei Anastase. La fel avem numeroase exemple de oameni târâţi abuziv pe la DNA, murdărţi, tăvăliţi, călcaţi în picioare doar pentru că au supărat vreun puternic al zilei. Pe mâna unei asemenea justiţii vrem să dăm pedeapsa cu moartea?

Revenind la speţa de la care am plecat aş spune că, neîndoielnic, violatorii, mai ales violatorii de copii, ar trebui să aibă parte de o sancţiune cu mult mai severă. Cu asta sunt absolut de acord. Şi atunci cred că în cazurile bine demonstrate, în care vinovăţia a fost cu prea plin probată şi nu mai poate fi nicicum pusă la îndoială, pe lângă o severă sancţiune cu detenţia ar trebui aplicată şi sancţiunea castrării chimice.

Cred că am răspuns întrebării care mi s-a pus. Dacă am supra-interpretat şi discuţia nu era deloc îndemnată în direcţia în care am dus-o, e vina mea; atunci nu m-am achitat de leapşă.

P. S. Dincolo de felul în care vrem să-i pedepsim pe aceşti monştri, dincolo de chinurile pe care le merită aceşti dezaxaţi, cred că o discuţie la fel de importantă ar trebui să avem despre ceea ce facem pentru micuţii care le cad victime. Ei ar trebui să fie principala noastră preocupare. Cum ştiu că, fără mare tam-tam, cu mare discreţie, cineva s-a implicat foarte mult în cazul prezentat de Adevărul, încercând să o ajute pe micuţă cu tot ce îi stă în putinţă, nu pot decât să-i mulţumesc. Pentru implicare şi pentru leapşă.

MOSHE

[Paul Atreides]

septembrie 5, 2011

Prefaţă?


Am o mare preţuire pentru ceea ce Marius Tucă şi Jurnalul Naţional încearcă să facă prin colecţia “Biblioteca pentru toţi”. Proiectul Jurnalului Naţional are deja ceva vechime şi a reuşit să convingă că nu e doar un artificiu de marketing, născocit pentru a stimula vânzarea gazetei, ci un demers foarte serios şi consistent. Un reproş pe care aş fi fost tentat să-l formulez, la un anumit moment, era acela că titluri fundamentale ale literaturii române sunt urmate de altele de mai joasă altitudine, dar cu un deja demonstrat succes comercial. Am renunţat la acel reproş pentru că eu însumi îl socoteam ipocrit. Romanele (uşoare, desigur) adolescenţei sau cele apăsat romanţioase îşi au şi ele cititorii lor. O literatură naţională se întâmplă şi cu ajutorul lor; există un public interesat de o astfel de literatură şi e cu atât mai bine dacă literatura română are capacitatea de a satisface şi asemenea nevoi de lectură. Nu văd, deci, de ce aş reproşa colecţiei JN că nu se adresează exclusiv snobilor; găsesc că, dimpotrivă, asta face colecţia mai vie.

Dacă înţelegem corect demersul JN, enunţat chiar din numele colecţiei: “Biblioteca pentru toţi”, nume cu veche tradiţie, atunci nu are de ce fi supărătoare prezenţa lui Drumeş alaturi de Paler sau a lui Dessila în proximitatea lui Eminescu.

Am mai spus asta şi cu alte ocazii: lucrul cel mai demn de laudă este că, în colecţia JN, cărţile apar într-o ţinută grafică ireproşabilă, dar mai ales că aparatul critic care completează întotdeauna aceste cărţi este extrem de consistent. Ăsta e un aspect important. Cu singura condiţia ca prefaţatorii, de exemplu, să aibă o brumă de competenţă. Sau măcar să fie zdraveni la cap! Şi uite aşa am ajuns la cestiune.

Am pus mâna pe ultima apariţie din colecţia JN, “Anotimpuri”, un roman de Radu Tudoran, prefaţat de Cosmin Ciotloş. Habar nu am cine e acest Cosmin Ciotloş, dar îl bănuiesc a fi un june departe de a fi copt, un fel de piţiponc cu subţire spoială de cultură. De ce şi cum ajunge un astfel de personaj să prefaţeze o carte din colecţia “Biblioteca pentru toţi”, n-aş şti să spun. Ca să înţelegeţi mai bine de unde vine nemulţumirea mea, să citim un fragment din recomandarea făcută de Ciotloş pe coperta IV a cărţii:

“Cumva, Anotimpurile seamănă cu Anatomia lui Grey. Ştiţi serialul. Numai că aici nu intâlnim chirurgi de elită, ci aviatori de primă mână. “

Ei, poftim! Puştiul care prefaţează (!!!) cartea lui Tudoran lucreaza doar prin comparaţie. Ceea ce ar trebui să fie un aparat critic, e suplinit de recursul la comparaţie; evaluarea cărţii se produce prin analogie. Şi cum lecturile puştiului sunt puţine şi subţiri, rezultatul e lamentabil. Uite aşa se naşte o grozăvie ca cea deja citata. Desigur, tot aşa “Pădurea spânzuraţilor” poate fi comparată cu “Terminator” şi “Cronica de familie” cu “Familia Bundy”. Să mai cităm din prefaţă.

“Nu se poate spune că Anotimpuri este o capodoperă. Problema ei numărul unu vine din excesul de epic. Prea se petrec multe. Şi multele acestea se petrec prea repede. Pe fast forward.”

Adică pe repede înainte. Piţiponcul trebuia musai să o dea şi pe puţină engleză de club. La piţiponc există “creative writing”, in loc de scriere creativa. La un punct, dialogul din carte are pentru piţponc ” un sound artificios”. Cum piţiponcul l-a citit recent pe Gombrowicz e musai să vestească acest eveniment. Chiar dacă evocarea polonezului e inutilă, inoportună, în context. Dar serveste narcisismului piţiponcului.

Una peste alta, ceea ce ar trebui să fie prefaţa unui roman deloc ambiţios, deloc fenomenal, dar perfect prizabil, se transformă într-o mizerie greu de digerat. Prefaţa e o hotărâtă invitaţie la nelectura cărţii. Aproape un reproş făcut citirorului, care a fost atât de idiot încât să dea banii pe o asemenea porcărie. Evaluarea critică e necesară. Prefaţa nu trebuie să fie obligatoriu o revărsare de elogii, dar în niciun caz rostul prefeţei nu are cum fi acela de a demola textul pe care ar trebui să-l prezinte. Dacă acea carte e atât de rea, atunci demersul editorului e lipsit de sens. Mai ales atunci când demolatorul e un personaj precum cel din discuţia noastră.

N-ar fi rău ca pe viitor, pe lângă selecţia titlurilor, cei de la JN să opereze şi o foarte riguroasa selecţie a prefaţatorilor. În cazul “Anotimpurilor”, ceea ce ar trebui să funcţioneze drept prefaţă e o mizerie care poate fi consumată de utilizatorii de Hi5, dar nu de un public serios.

MOSHE

[Paul Atreides]

septembrie 4, 2011

Cosmetice nemţeşti

http://i54.tinypic.com/keyj5v.jpg

MOSHE

[Paul Atreides]

septembrie 1, 2011

Vine sfârşitul lumii


Se întâmplă uneori nişte chestii care îţi aiuresc definitiv metafizica, nişte chestii care îţi spulberă orice idee preconcepută despre rânduiala lumii şi origami-ul social. Să vă zic!

Mă întâlnesc ieri cu doi amici, colegi de blogosferă. Ei bucureşteni, eu cinefil. Nu mă întrebaţi de ce, n-a fost ideea mea, ne întâlnim la o cafenea din Dorobanţi. Da, iubiţi cocalari şi scumpe piţipoance, v-am vizitat habitatul. O putem numi “vizită de documentare” . Ne găsim noi, sporovăim de-ale noastre, îmi pun câteva picături de cafea (proastă) pe nădragi ( că trebuie să savureze şi ei intrarea în piţi-land), facem planuri despre cum să dărâmăm regimul şi să instaurăm în România câte una bucată corn al abundenţei la fiecare administraţie de bloc şi câte un dozator de justiţie echidistantă la fiecare gură de metrou. Mă rog, chestii din astea.

Eu cu ochii pe geam, la Loganul din dotare, pe care îl parcasem pe trotuarul de vis-a-vis. Am donat deja patru seturi de capace de roţi nevoiaşilor din Bucureşti şi prin preajmă bântuia unul care sălta maşini. De fapt unul dintre amici chiar a fost silit să dea o fugă, să mute maşina, că erau gata să i-o salte ăia.

Bre, şi cum băteam noi câmpii, sub privirea vigilentă a unuia dintre foştii şefi ai SIE, care o ardea şi el informativ, cu o gagică, în aceeaşi cafenea, bag de seamă că un ditamai jipan se aşează în spatele meu. La fix distanţa de la care gărgăriţa de pe bara mea de protecţie se putea muta pe bara lui de protecţie fără să dea din aripi.

Cât mai rezolvăm noi şi problema încălzirii globale, în faţa măreţului meu Logan se propteşte un alt jipan, mare cât un mausoleu de manelist. La aceeaşi distanţă care ţine seama de nevoia de deplasare a gărgăriţei. În timp ce rezolvăm noi din vorbe şi problema Roşia Montană, socotesc cam câte manevre îmi trebuiesc ca să scot maşina de acolo. E nasol, că îmi iese un număr mare şi-mi dă şi cu virgule. Prietenii mei, băieţi de treabă ( foarte de treabă, că au plătit ei consumaţia) mă liniştesc: “lasă dom’le că te pilotăm noi”.

Ei, mai rezolvăm noi şi criza globală, mai admirăm spectacolul piţipoancelor îmbrăcate foarte foarte discret ( prin discreţie înţelegând că hainele acopereau foarte puţin din piele borfetului). În timpul ăsta apare jipanul nr. 3. Model “aşa arăta Titanicul dacă era pe roţi”. La ce mama dracului or avea oamenii ăştia nevoie de tancuri în mijlocul Bucureştiului? Naţie de fermieri urbani, bre! Ei, bine, jipanul nr. 3 se aşează fix în dreapta Loganului meu. Era bietul Logan cam cum eram eu printre şmecherii de Dorobanţi. Poftim de mai ieşi, bre! Acum nici pilotajul amicilor nu-mi mai oferea mari şanse de evadare.

În fine, după ce mai rezolvăm şi alegerile din 2012, plecăm. Mă sui în măreţul cavaler Logan, asediat de întunecaţii cavaleri Grand Cherokee. Amicii îmi fac un fel de galerie, că mai mult n-aveau ce face. Doamnelor, domnilor şi pedeliştilor! În momentul ăla s-a întâmplat minunea! Chestia! Naşterea lui Iisus, căderea Constantinopolelui sau căderea zidului Berlinului au fost nişte isprăvi plicticoase şi neinteresante pe lângă ce s-a întâmplat atunci. Din cafeneaua în care rezolvasem noi soarta galaxiei iese un nenea ras pe cap, de vreo 200 de chile, deţinător de lanţuri groase şi brăţări semnificative. Omul vine spre mine. Şi…

- V-am blocat! spune. Îmi cer scuze!

Şi se suie îndată la volanul jipanului din faţa mea. Îl trage în spate, lăsându-mă să ies. Parol! Aşa s-a întâmplat.

Mă strecor dibaci prin culoarul îngust, ies, ajuns în dreptul lui îi mulţumesc. Omul îmi spune: “N-aveţi pentru ce! Eu am greşit!”. Parol!

Acum spuneţi şi voi. E? Hă? Vine? Sfârşitul lumii, cum cine!

MOSHE

[Paul Atreides]

august 31, 2011

Scurtă naraţiune


Introducere: în anii 105-106 d.H. a avut loc cel de-al doilea război daco-roman. Istoricii socotesc acest moment ca fiind momentul naşterii poporului român. Mordechai s-a născut cu peste 1800 de ani mai târziu. Cafeaua şi tutunul au ajuns în Europa doar cu vreo trei-patru sute de ani înainte de naşterea mordechaiului.

Naraţiune: Pe la ora prânzului, sistematic, mă loveşte nevoia de cafea. Aşa funcţionez eu. Cocalarul funcţionează pe bază de manele, politicianul pe bază de şpagă, economia pe bază de fraieri. Eu pe bază de cafea şi tutun. Declarându-mă, deci, lovit de nevoia de cafea, intru într-o cafenea. Aş fi putut intra într-un cabinet stomatologic, într-o bancă sau la o firmă de asigurări. Existau şanse să fiu tratat şi acolo cu o cafea, dar am preferat să merg la sigur.

Mă aşez la masă, comand o cafea şi o întreb pe ospătăriţă dacă au ţigări. Îmi spune că da. O rog să îmi aducă şi un pachet de ţigări, din cele cu care mă afum eu. Vine cafeaua, vine şi cola ( la mine doza de cafeină trebuie rezolvată prin orice mijloace), vin şi ţigările. Îi dau şi banii ca să nu mai stau după ea când termin. Şi-o rog, drăguţ, politicos, rânjind curtenitor, în ciuda pieptului ei plat:

-Aduceţi-mi şi o scrumieră, vă rog.

Duduia face ochii mari, apoi îmi explică în limba naţională cu accent eba:

- Păi, la noi fumatul e interzis. Nu se fumează în cafenea la noi, că fumatul e interzis aici şi n-avem scrumiere dacă nu se fumează.

Explicaţia e redundant formulată. Era suficientă prima propoziţie.

Bun. Deci fumatul e interzis, dar ţigari vindeţi. Pizda mă-sii! Adică puteţi să interziceţi chestia asta, dar să continuaţi să luaţi bani pe aceeaşi chestie. Ce seamănă ăştia cu statul român. M-am uitat la cafea, m-am uitat la duduie, m-am uitat la pachetul de ţigări. Pe pachetul de ţigări scria că fumatul poate să ucidă. Îmi venea să-i crăp capul tipei. Să-l sugrum pe patron. De ce vindeţi, bă, ţigări dacă nu mă lăsaţi să fumez în bodega voastră? Uite că şi lipsa fumatului poate să ucidă. Nici în tutungerii nu te lasă să fumezi, deşi vând ţigări. Pe urmă am realizat că nici în farmacii nu te lasă să te fuţi, deşi vând prezervative. Ce ipocrită societate, dom’le, ce parşivi.

Concluzie: Înainte să ies, chiar în uşă, mi-am aprins o ţigară. Acum caut o farmacie.

MOSHE

[Paul Atreides]

august 31, 2011

Trebuia s-o spun!


Acum nişte ani, unii, producători ai unei celebre băuturi răcoritoare, s-au apucat să facă o acţiune de promovare. Muzici, zbenguieli şi băutură la liber ( băutura răcoritoate cu pricina). La liber, adică gratis şi din belşug. Stăteau rumânii la rând, umpleau maţul, băgau la instalaţie lichid gratuit până se balonau, până se pişau pe ei. Dar tot mai rămânea băutură de dat gratis. Şi atunci tonul l-au dat puradeii, care au început să-şi toarne şi în cap. La propriu. Chestia asta e cumva tipică pentru noi.

Ieri scriam despre golăneala de la Roşia Montană şi lobby-ul făcut de Băsescu. Că epoca Luxten s-a dus. Pomeneam, în treacăt, despre faptul că cei de la RMGC au dat cu banul în stânga şi în dreapta încercând să obţină susţinere. Spuneam acolo că banii celor de la RMGC au ajuns la cei din presă, online sau la politicieni. Lucru normal până la urmă. Cei de acolo încearcă să se promoveze, cumpărând publicitate. Oricât de rea ar fi afacerea pentru statul român, chiar nu-i poţi acuza pe cei de la RMGC că vor să-şi facă publicitate. Că mulţi politicieni s-au lăsat cumpăraţi, asta nu mai e de loc în regulă, totuşi.

Bun. Asta e povestea. Cum spuneam, la noi, până nu ne turnăm şi în cap nu ne simţim bine. Până nu ne porcăim, până nu împroşcăm cu mizerie, nu e treaba întreagă. Uite aşa primesc un comentariu de ultras scăpat din balamuc, care se apucă să-mi pizduiască mai mulţi colegi de blogosferă sau ziarişti pentru că, uite dom’le, au luat bani de la RMGC. Evident, comentariul a zburat în spam. Dar dileala asta tot trebuie lămurită.

Presa trăieşte din publicitate. Să ne înţelegem bine. Din vânzarea de publicitate. Cu asta se ocupă. Dacă nişte gazete sau televiziuni vând spaţiu publicitar pentru RMGC nu înseamnă nici că-s trădători de neam şi ţară, nici că sunt veri primari cu Iuda Iscariotul. Una e una, două-s mai multe! La fel, dacă nişte colegi din blogosferă au decis să vândă spaţiu publicitar pentru cei de la Roşia Montană Gold Corporation, asta nu-i face cumetri cu Adolf Hitler! Tipul ăsta de gândire e cel puţin primitiv. În aceeaşi logică, avocaţii nu ar trebui să-i mai apere decât pe inocenţi, medicii nu ar trebui să-i mai vindece decât pe îngeri. Şi până la urmă problema nu e cu cei de la RMGC. Ăia vor să facă un business. Cât mai profitabil pentru ei. Nu ei trebuiesc urecheaţi dacă diriguitorii statului sunt corupţi, ticăloşi sau nesimţiţi.

Pot fi împotriva felului în care este rânduită afacerea asta fără ca neapărat să simt nevoia să le iau gâtul celor care au făcut promovare proiectului. Putem fi pe poziţii diferite fără să ne luăm beregata. Atunci când bloggerii se implică în campanii umanitare, când îşi pun la dispoziţie blogurile şi scrisul pentru cauze sociale, atunci sunt buni. Când însă decid că trebuie să fie plătiţi pentru că îşi pun la dispoziţie influenţa în promovarea unui produs, hai să-i belim! Halal gândire!

Da, mă opun vehement afacerii Roşia Montana, aşa cum arată ea azi. Asta e poziţia mea. Alţii pot avea o poziţia diametral opusă. Iar alţii pot decide că pentru a promova un business e normal să fie plătiţi. Pentru că este un business! Nu e nimic odios în chestia asta. Dacă avem o problemă, avem o problemă cu politicienii, care nu ar trebui să se lase cumpăraţi, nu cu gazetarii sau bloggerii care îşi vând spaţiul publicitar unei companii. Nu trăim în Falansterul lui Theodor Diamant!

Chiar era nevoie să explic chestia asta?

MOSHE

[Paul Atreides]

Pleacă, mă, odată!





- Du-te, mă!
- Nu mă duc.
- Hai! Valea!
- Tu muiere, nu mă duc, şi pace! Nu mai insista!
- Ce să nu mai insist, pleci şi gata!
- Am zis că nu mă duc! Am zis, am zis!
- Da’ de când contează ce zici tu în casa asta?
- Cum adică de când!
- Hai! Spală putina, eliberează gazonu’, întinde-o, şterge-o, tai-o, rupe-o, deplasează-te, cărăbăneşte-te, plimbă ursul, hai, Thailanda!
- Ha? Hai ce?
- … topeşte-te, dispari, tunde-o, uşcheşte-te, eject, roiu’, la revedere!
- Tu muiere… eşti sigură? Ăsta e ultimul tău cuvânt!
- Ca stânca!
- Tu, deci chiar ca stânca?
- Exact ca stânca.
- Neclintită?
- Neclintită.
- Tu… apăi io mă duc. O uşchesc. Spăl putina. Eliberez gazonu!
- Io ce-ţi tot zic…!
- Na bun atunci. Rămâneţi cu binie, Doamne-ajută!

La insistenţele nievestei, care iată ce meseriaşă este ea (kie tzuc, muiere!), am cedat nervos şi am acceptat să plec şi anul ăsta în Deltă prin zona Sulina, la pescuit, cu aceeaşi gaşcă imuabilă ca destinul; în Deltă, acolo unde nu există durere, întristare sau 3G, numai ţânţari. Aşa că ne recitim… hăpt pe luni, prin 5 septembrie. Fiţi cuminţi până vin înapoi, faceţi sexuleţ cât mai des cu alţi oameni decât cu voi înşivă şi pregătiţi-vă, că Groparu revine, că nici vinul pe care-l luăm cu noi în Deltă nu ţine veşnic.

PS: Şi da, dacă vă întrebaţi “cum, te lasă nievasta să pleci la pescuit şi ea rămâne acasă cu prunc de 11 luni să aibe grijă singură de el o săptămână şi ceva????”, ei bine aflaţi că da, bă, mă lasă, bă. Din două motive: pentru că este ea mega ueber meseriaşă şi pentru că eu, unul, deci eu prea mult am lins, măi oameni buni, ca să nu se arate dreptatea şi Dumnezeu drăguţul să nu mă răsplătească aşa cum ştie el mai bine!

Hai, vă ţuc, nu uitaţi partea cu sexuleţul, faceţi şi pentru noi, că noi acolo, aracan de noi, ca pescarii: cu carasu’ singur.

Update: huo, bă perverşilor, că io aveam în minte o imagine de mamă pisică ce-şi drăgăleşte puiul, voi la ce chestii kinky vă gândeaţi, Dumnezeule?!?!

GROPARU

[Paul Atreides]

traian scos din imn – un inceput timid, dar un inceput
September 7, 2011 – 19:41

Posted in Basescu - o parodie de presedinte

http://i56.tinypic.com/k48fw9.jpg

BASARICA

[Paul Atreides]

Tablou omagial traian basescu, un betiv ca tot romanul
– 20:08
Posted in Basescu - o parodie de presedinte

http://i55.tinypic.com/2d9o2ux.jpg

BASARICA

[Paul Atreides]

Care sa fie oare femeia de tabla pe care o va promova PDL ?
– 19:18
Posted in Basescu - o parodie de presedinte

http://i56.tinypic.com/2wdd6rn.jpg

BASARICA

[Paul Atreides]

Astia vor sa umble la papornita cu principii a basescului
– 17:02
Posted in Basescu - o parodie de presedinte

http://i55.tinypic.com/ngt43t.jpg

BASARICA

[Paul Atreides]

Lingoul lingailor
– 13:32
Posted in Basescu - o parodie de presedinte



http://i53.tinypic.com/2qwmsuh.jpg

BASARICA

[Paul Atreides]

Cand va cauta udrea alt cur ?

http://i52.tinypic.com/54d4pe.jpg

BASARICA

[Paul Atreides]

Gata despre curva

[Paul Atreides]

Dupa cele de mai sus au inceput atacurile la laptop

javrelor

[Paul Atreides]

Fuckkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkk kkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkkk////////////////////////////////////offfffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff ffffffffffff

[Paul Atreides]

http://i52.tinypic.com/54d4pe.jpg

[Paul Atreides]

http://i55.tinypic.com/ngt43t.jpg

[Paul Atreides]

http://i55.tinypic.com/2d9o2ux.jpg

[Paul Atreides]

http://i56.tinypic.com/k48fw9.jpg

[Paul Atreides]

http://i52.tinypic.com/54d4pe.jpg

[Paul Atreides]

Acum deblocati-ma jigodiilor

[Paul Atreides]

Titlu: Poveste cu un câne besinos si cu… Si cu niste femei. Mã rog…


Acu o vreme lucram la un project. Fãceam o revistã de tiruri. Jante, anvelope, motoare, bene, arbori cotiti, axe cu came, culbutori, joje si eshapamentzi. Rolu meu era sã fac revista asta sã arate ca un prospect la kilotzi dantelosi pentru dame fine. Adicã s-o iscusesc artistique. Rol destul de greu, cum dracu sã faci un tir sã arate frumos. Sau o cisternã. Da’ o vidanjã? In fine, nu asta conteazã. In firma aia era o gashcã fainã, tovarasi d-ai mei cu state veki plus cunoscuti plus ocazionali. Plus o cãtza. O cocãritzã galbinã. Aurie. Era frumoasã rãu, iubitoare si alintatã. Numa cã era cam bãsinoasã. S., stãpâna (si sefa firmei), ii pusese numele Gaza. Alt nume s-o defineascã mai bine pe cãtza nici cã se putea gãsi. Cãtzaua erea nelipsitã, prezentã la negocieri, prezentã la sedinte, prezentã la lenevealã. Toatã firma alinta animalu si toti furajau cu nãdejde, dupã posibilitãti: dacã mergeai sã-ti cumperi niste fornetzi, cumpãrai juma de pungã si pentru cãtza, dacã iti comandai un kinezesc, ceva, luai portie si pentru dihanie. De-ti luai paket d’acasã, – era lege – dãdeai pe din doo cu animalu pofticios. Se punea in cur in fatza ta si pânã nu te lua mila s-o omenesti cu biru, nu se dãdea dusã. Fãcuse cãtzaua un cur ca de scroafã, asa, ca de hipopotãnitzã. Frumos era seara, când, dupã ce terminam corvoada, ne adunam cu totii in bucãtãria firmei, in juru mesei, la o narghilea. Cãtzaua dãdea din cozi cu tot curu si-si fãcea loc in prima linie de parc-o fãtase mã-sa lideritzã, sefã de trib. Stãtea asa bãgatã intre noi, cu curu ala lat pe banketã si cu peptzii lipiti de mukea mesei si se uita miratã la fiecare dintre noi, lipãind cu poftã când ii trecea prin fatzã mushtiuku de narghilea. A dreaq cre’ cã dac-ar fi avut buze, s-ar fi bãgat si la narghilea, cã prea era contrariatã cã, desi e cot la cot cu noi, ei nu-i vine rându la pufãit niciodatã. Participa cãtzaua la lifestilu nostru cu tot sufletu, scãldându-se-n democratie si dând câte-o limbã, din când in când, ba-n obrazu din stânga, ba-n ãl din dreapta.

Naspa era cã in dese rânduri ne strica armonia. Trãgea câte-o besinã de te loa de cap. Bãsinã d’aia lipicioasã ca mierea de-ti lãcrimau okii-n cap si-ti fugea pãru dân nas fãrã sã se uite ‘napoi. Sãream toti ca arsi, si, cu nãrile strânse ca foca, ne buluceam pe usã, printre gemete si-njurãturi. Intr-o varã, S., stãpâna bãsinoasei, a fost nevoitã sã plece-ntr-o deplasare fo doo sãptãmâni. Si m-a rugat sã am io grijã de animal pân’ se-ntoarce. Am primit cu bucurie povara, cã-mi erea drag cânili bãsions: i-am luat zgarda, tãvitza, osu, peria si sacu de biscuiti, am urcat poarca-n masinã si mi-am vãzut d’ale mele. Câne erea cuminte, nu fãcea stricãciuni, era dresatã si inteligentã si nu i-a trebuit mult pân’ sã-si armonizeze fusu orar si ceasu biologic cu-ale mele. Si-a fãcut listã cu noile ore de cãcare si pisare, cu noile ore de lenevit si cu noul program de dormit. Programu de masã l-a lãsat neskimbat. Adicã primea orice fãrã sã refuze, la orice orã, de orice gust, p-un singur criteriu: sã fie mult. Cât mai mult. Peste zi, o luam cu mine peste tot si p’unde-o duceam ii cucerea pe toti. La vremea aia mã invârteam si intr-o zonã dasta cu dikis, aveam contacte si contracte strânse si dese cu o editurã de finessuri unde s-adunase (poate) cea mai eroticã gashcã de gagici. Si io eream singuru mascul in toatã impãrãtia aia fierbinte. Bine, mai erea un mascul contabil p’acolo, dar ãla nu inspira decât numere de altã naturã si frigiditate, si altu care erea sofer. Care ce dracu putea sa inspire? Io inspiram insã multe. Stiu asta pentru cã dovezile repede s-au grãbit sã aparã. Un mediu exclusiv muieresc, in timp, devine anost oricât de fantastice si pline de farmec ar fi specimenele. Doar ele-ntre ele, singure-ashea, femeile n-au niciun rost. Dacã nu existã un miez de scandal sau o brumã de pofte care sã genereze competitia, femeea e… e… In fine, sã zicem cã pânã s-un dop de plutã ar fi mai interesant. Si nu neapãrat de la fo sticlã de sampanie. Da’ asta e o altã discutie, cã Maslow si motivationarea, la femee, au altã aplicabilitate si cu totu alte interpretãri. Dar divagãm, divagãm, aici vorbim despre kestii amuzante, nu despre ce e femeia… Ashea. Deci de când am inceput io sã fac potecã p-acolo, pe la editura aia, sã vezi minune, au inceput sã-nfloreascã decoltee, sã se crape fuste, sã se scurteze chiar, pânã sub cur, sã se uite sutiene p’acasã si chilotii sã iasã discret peste betelii. Io recunosc, sunt imbecil, dacã nu am un interes imediat si fo necesitate stringentã, nu observ kestile astea nici dacã mã strigã pe nume. Toate astea insã, inaintea mea, le-a observat o gheisã d’acolo cu care fãceam scripturile la niste advertoriale. Era o tipã total lipsitã de inhibitii, mã cucerise intr-o zi când io iesisem sã trag un tutun si ea m-a urmat, oprindu-se o tzârã la kiosc sã-si ia o bere. Cât am tras io de tigara aia, asta a terminat berea, marcând bravura cu cel mai suav si cu ochi albastri râgâit din câte-am vãzut/auzit io. Apoi a oftat prelung, privindu-mã filosofic, si a spus: sã-mi bag pula, ce-ar merge-acu sh-o pishare. Intr-o zi, când tot ashea, iesisem sã ne mai dezmortim curu si sã bãgãm io o pipã, ia o bere, dupã ce s-a descãltat de ciubote si s-a plâns ca-i put picioarele intr-un mare fel si dupã ce mi-a dat sã miros si io incãltãrile sã vãd cã nu minte, mi-a zis de imogenele de sus. Ale dreaq curve, de când ai inceput sã te fâtzâi pân firmã, toate vin parfumate, decoltate, asortate. Cât esti tu aici, când mã duc sã mã pish mereu e câte una care se benocleazã in oglindã cu ruju-ntr-o mânã si cu rimelu-n cealaltã. Când nu treci p’aci, le doare-n floci. Cum ai apãrut, pac! nasturele la decolteu, pac! umãru gol, pac! curu unduit. Huo, curvili dreaq. Dupã ce mi-a spus asta secretu, am monitorizat si io atent câmpu de luptã si i-am dat dreptate. Cel mai mult dintre toate, muncea la imajinea ei una de se ocupa de PR. Si asta era, cumva, mai sefã peste toate alea d’acolo. Era frumoasã de-ti rãmânea sufletu la ea, okii pe buci, saliva pe tzâtze si mintea-ntre craci. Când iti intorcea spatele si-si vedea de treabã, te cam lãsa flamând, sãrac si prost. Ma rog, la mine nu avea efectu ãsta, cã io rezist la foame, sãrac is deja iar mai prost d’atât… In fine. Faza e cã io mai mult cu minunata asta eram nevoit sã-mi fac trebile. Ea-mi prezenta mie ce trebuia sã facã, ce proiecte avea, si io puneam umãru la broderii, la adonuri si la constructii. Avea si ceva umor, si ceva minte si niticã initiativã. Era delicatã si vorbea o ingereascã perfectã, trasã in zâmbete cu ochi de ciocolatã si-n gesturi cu blazon la vedere. Mergea asa, delicat, parc-avea nori la gleznã si tãlpi de catifea, iar soldurile, soldurile ei dansau singure, miscate d-o fizicã nemiloasã, dintr’alt univers. Când isi punea picior peste picior, gambele i se-ncordau rotund, facând gropite ca obrazu de copil iar sânii, ahh, sânii erau devastatori, – genocid cu sfârc roz, am vãzut eu prin firul rar al mãtãsii -, obraznici de-si puneau mâinile-n sold si fluierau a cabaret si-a vampã nãscutã din viol si betie la moulin rouge. Era o vorba – sunt unele femei ai cãror ochi sunt marginea lumii. Cam asa era si asta. Mã rog, intr-un cuvânt, era bunã. Când mergeam la ea in birou ii urmãream miscãrile, gesturile, cum isi mângâia coapsele când vorbea la telefon, netezind imaginarele cute, cum isi lãsa capul pe spate râzând cu niste dinti mici, mici, cum bea din pahar – prin gâtul lung nodul de apã se unduia lenes ca prada incã vie, inghititã de sarpe, si-atunci ea-ntorcea brusc frumosu-i cap, gãsind privirea mea atentã, iar eu ii spuneam cã, uite, vezi, gâtul ãsta l-ai furat din pânzele lui modigliani si pãrul din pânzele lui caravaggio, ii spuneam cã dacã venus din milo ar fi avut brate, ale ei ar fi fost, ii spuneam cã ochii, margini de lume,… Râdea si obrajii i se roseau si rãspuns sã-mi dea n-avea, asa cã râdea iar, râdea iar si rosea, si astepta sã mai zic, sã mai zic. Nu mai ziceam – la vremea aia nu-mi era de zis mai mult, desi loc simteam io cã este, cã sufletu ãla de femeie frumoasã avea incã nostalgia naivitãtii si cã degrabã s-ar fi deschis usile, dar nah, alte trebi aveau vizã si-si asteptau rezolvarea, asa cã farmecele ondinei puteau sã mai astepte. Lucram repede, timpul meu acolo era scurt, bifam agendele, potriveam ideile si mã retrãgeam la mine-n birou sã cizelez intelegerile. In biroul unde aveam eu cartieru general isi fãceau veacu alte doo frumuseti. Dupã ce schimbam intre noi fineturile necesare, dupã ce le evaluam rapid, fãrã sã m-ascund, decolteele plus jenunchii – si ele se lãsau evaluate, ah, ce se mai lãsau evaluate – nah, dupã toate astea io mã apucam de lucru, nepãsându-mi de ce se mai intâmplã in jur. Uneori insã mã prindea câte-un dialog d’al lor si ascultam cu juma de ureche povesti de lume femeiascã, povesti de univers rimelat, cu tristeti sentimentale si dureri trecãtoare de corason, cu iz de budoar devastat de pasiuni sau de seri vitrege, singuratice. Intelesesem io din primele zile cã mândrele-astea nu erau cuplate sau n-aveau fo relatie stabilã, mã rog, si cã tot incercau, tot probau, tot schimbau feluriti pretendenti. Asa il cunoscusem, din povestile lor, pe ãla care era cam timid si aducea flori si-o suna cu rigurozitate pe mã-sa sã-i spunã cã nu intârzie mai mult de 10. Asa-l cunoscusem si pe ãla care a vrut din prima searã sã se vâre-n asternuturi, sau p-ãla care umbla cu incã una, pizda mã-sii de nesimtit, porc&mincinos. Sau pe ãla care – ce dracu sã fi fost cu el? o fi fost ghei? cã nici mort nu cedase la farmecele ãsteia, cã, fatãããã, de l-ai fi vãzut, mmmmm, era bunoc asa, brunetel si mirosea frumos, m-as fi jucat putin asa, cu el, de probã, dar el nimic!… (bãããã prostuleee. Fraere) Cât era ziua de lungã cred cã doar asta fãceau, tocau mãrunt orice si pe oricine – sigur si pe mine, cã vedeam io ce ocheade cu subânteles isi aruncau intre ele când imi scãpa f-un porumbel sau când fãceam nush ce remarcã. In perioada aia, cât am stat in biroul ãla, am invãtat toate mãrcile de ruj, de parfumuri si de oje. Sau oji. Sau cum dracu?? Tot atunci si tot de la ele am inteles cã pe lume existã o sumedenie de culori de care io, ignorantu, nici c-auzisem – oliv, fuxia, nanchin, celadon, orpin, lavalier, zinzolin, chamois, glicin, vermillon, opalin, roz balais si roz dragee. Si somon. Care nu e peste. E culoare… Si fistic. Care nu-i sãmântzã. Tot culoare, da? Futu-i. Am invãtat despre vopsele de pãr-london-vânt-coafura-rezistã si despre tampoane (coafura nu rezistã), despre calapodu la pantof, platforma la cizmã si papucii casual. Despre cosurile urât mirositoare si despre firele de pãr incarnate. Am invãtat despre depresie, migrene si ciclu cât pentru fo 3 clinici de gineco. Dupã o vreme deja intelesesem foarte clar, pentru toatã viata, da?, un adevãr de necontestat, cum cã spãlãturile intravaginale in exces nu sunt recomandate pentru cã tulbura echilibrul PH-ului si cã 4 ore e limita maximã a unui OB! 4 ore, nu mai mult! Am invãtat absolut tot despre epilarea mustãtii (si nu numai) si despre pensarea cu sablon. Mi-am insusit temeinic TOATE informatiile cu privire la bãile de sezut in musetel. Si, ca fericirea mea sã fie maximã, mai invãtasem si fo 374 de replici din filme siropoase, sursã inepuizabilã de intelepciune muiereascã urbanã. Asa de mã cotropiserã muierismele incât, la un moment dat, cred cã devenisem nesigur de sexualitatea mea, ceva din mine-mi spunea cã mã transform – incetu cu incetu – dumnezeule!, in femelã, si mergeam des la veceu numa pentru a mã convinge cã-s tot io si cã-ntre picioarele mele toate cele de trebuintã sunt la locu lor, neschimbate si viguroase, si ca pipi din sezut incã nu fac si cã nici tzâtza nu mi-a fãcut mugure. Tocau mãrunt, fãrã discernamânt, iar contoru inregistra recorduri nebãnuite de vorbe pe minut, de idei pe ora si de lamentãri pe zi. Vorbeau amândoo bãtând câmpii d’odatã da’ asta nu le deranja, ba din contra, le asmutea si mai mult logoreea lor suprapusã, paralelã, cã, intr-un tarziu, când plecam dracului d’acolo, mã simteam ca scãpat dintr-un ospiciu de periculosi irecuperabili, uitati de familie.
- In seara asta nu mai ies, n-am chef.
- Aha. Mi-am luat pantofi…
- Ala m-a sunat dar n-am rãspuns. Da? Cum?
- Rosii. Decoltati. Merg cu pardesiul ala… Deci te-a sunat…
- Acum, când vin ploile? Mã enerveazã si n-am chef de el. Si cred c-o are si micã, dã-l dracu.
- E un bou, eu ti-am zis. Nu vin incã. Micã? Hi hi, de unde stii?
- Sunt cu toc gros? Da, un bou ca toti ceilalti. Niste cretini agasanti. Dupã aia nu mai scapi de ei. Care pardesiu? Micã, stiu eu, pãstia cu ea micã ii ghicesc din prima.
- Cu tocuri groase. Nu-mi plac alea subtiri. Mã cam bat. Mã bat rãu. Cu ãstia noi am mereu probleme. Am pãtit asa si eu cu mai multi, abia scãpam de ei. Ala lung.
- Te bãteau???? Rãu???
- Cine sã mã batã?
- Pãi aia mai multi, n-ai zis cã abia scãpai si c-asa ai pãtit cu ei?!?
- Sã pãtesc ce??
- Fatã, esti proasta? Ala lung imi place. Mie-mi vin mai bine alea mai lungi. Imi plac alea pân’ la gleznã, dacã se poate. Groase? Misto, nici mie nu-mi plac subtiri. Imi plac groase cã mã descurc mai bine cu ele decât cu alea subtiri, am echilibru si nu obosesc!
- Pân’ la gleznã? Si groase??? Hai mããã, pãi ãia sunt mutanti, doamne apãrã si pãzeste, ai inebunit? Mai bine micã, ca a lu’ ãsta al tãu de-ai zis de el.
- Mutanti? Ce mutanti, fatã?
- Aia cu ea pân’ la gleznã. N-ai zis asa? Cu ea groasã.
- Cu EA?? Care ea?
- Fatã, ce-ai, esti dusã? Mi-am pierdut capacu’ la creion….. Etc etc etc etc………
Cam asa erau dialogurile lor interminabile, dialoguri in care io mã pierdeam ca-ntr-un labirint si care mã fãceau sã inteleg cã principiile comunicãrii discilplinate nu-si au rostul intre douã femei si cã stiinta asta a comunicãrii cu tot cu principiile ei nu-s decit niste lãbãreli dogmatice ieftine. Dar ca sã fiu sincer, nu mã deranja existenta lor, ba din contrã, uneori erau decorative si clãteau ochiu bine mai ales când veneau amândoo, provocatoare si numa zimbet, sã se uite-n monitoru meu, si se puneau pe masã, ashea, aplecate, sprijinite-n coate, prãvãlite cu curu-n sus si cu tzâtzele p-afarã. Momentele-astea fãceau toti banii si orele petrecute in editura aia, printre toate sirenele-alea, erau ca un premiu… In fine. Ei, in mediu ãsta dantelat si surâzãtor am adus io cãtzaua. Cã despre cãtza e povestea asta. Ashea. Deci când veneam io cu animalu-n editurã sãreau toate pe ea s-o alinte, s-o mângâie si s-o rãsfete. Cãtzaua se aseza frumusel sub birou’ meu asteptând cuminte sã-mi fac cele treburi si s-o lom din loc când venea timpu. Intr-o zi am plecat mai târziu, avusesem ceva de terminat si intârziasem mai mult ca de obicei. Am inkis compu, mi-am adunat hârtiile, i-am zis lu câne cã-i cazu s-o tulim si-am coborat la masinã. Câne s-a urcat tacticos pe bancheta din spate si s-a lungit acolo, cu burta-n sus, trãgând si-un cãscat de rãu augur. M-am pus la volan si n-am apucat sã fac nici 100 de metri cã animalu infiorator a fãcut ce stia el mai bine: s-a bãsit. De auzit – n-am auzit nimic, al dreaq le fãcea pe muteste, si – in primele secunde – nu mi-am dat sema ce dracu putzea in halu ãla. La inceput duhoarea s-a insinuat asa, tiptil-tiptil, fantomatic, pe soptite, in vârfu picioarelor, parcã tatonând terenu. Nasu meu, la primele semnale de alarmã, a inceput sã injure de morti + biserici si mintea sã socoteascã si sã caute sã inteleagã natura miresmelor. Bã, futu-i, am cãlcat intr-un cãcat? Am lãsat ceva-n masinã si s-a imputit?? Pânã sã-mi dau seama de vinovat, putoarea deja-si fãcuse cu fast regatu in toatã masinã. Putzea cu toatã puterea iadului. Putzea de te ustura curu, de te dureau dintii cu gingii cu tot… Candea infiorãtor, cu zurgãlãi si fanfarã, cu flãcãri, cu artificii. Duhnea inversunat, putzea cu tunete si fulgere, putzea fioros, electric, tenebros! Putzea in asa hal incât, undeva, departe, mi-am vãzut nasu fugind cu mâna la nas si fãcându-si cruce. Okii mi se umpluserã de lacrimi si nu mai nimeream sã trag pe dreapta, sã sar dracului din masinã si sã mã tãvãlesc pe jos ca sã scap de duhoarea care parcã-mi intrase in piele, in haine, in minte. Injurând cânele printre dinti, tremurând si icnind, tinându-mi respiratia, am tras spre bordurã si, cu ultimele forte, am dat sã sar din masinã. Bã frate – cã zici cã nu existã ghinion pe lume, cã zici cã drac nu existã si nici coada nu si-o bagã – când eream io mai avântat in a sãri din masinã, na nenorocire belitã: usa din dreapta se deschide si – hopa-tzopa!, na belea, sare-n masinã – DUMNEZEULE!!! – minunata de la PR! Fata cu ochii margini de lume. Fata cu pãrul din pânzele lu caravaggio. Fata cu gâtul de frescã. Io rãmân inmãrmurit, cu mâna pe clanta portierei, cu un jenunki in aer si cu o disperare patetica-n priviri. Nu-mi vine sã cred!! Asa ceva nu e posibil! De unde-a apãrut minunata??? SI TAMAN ACUM??????? Taman ACUM??? Ea, asezându-si curu-n scaun si pregãtindu-se sã tragã usa, toatã numa zâmbet, gratie si frumusete, zice: vaaii, ce drãgut din partea ta cã ai oprit sã mã iei. Si ce domn esti, ce manierat, voiai sã te dai jos sã-mi deschizi si portiera! Usa trasã de ea se inchide cu un pocnet sec, ca o sentintã nemiloasã, ca o condamnare fãrã drept de apel. Nuuuu, nuuu, strig eu muteste-n gând, nu-nchide usaaaa, nuuuu, nu face asta!, nu, de ce-ai inchis-o, de ce!!!!!!!!!! Putoarea pestilentialã din masinã o imbrãtiseazã incet, perfid, duhoarea se-ncolãceste satanic pe trupul ei frumos, ii alunecã pe umerii rotunzi, dezveliti, i se prelinge pe pântece, in jos, printre sânii ei mari – sânii aia fabulosi, plãmãditi de ingeri din coca norilor, o poleieste pe pulpe, ii dezmiardã gambele, o cuprinde, o inghite, o ineacã. Esti un finutz, stiam eu, un adevarat d… d…. Si-atât! Si gata! Aici cuvântul i se curmã, semn cã, – fatalitate!-, a dat nas in nas cu URGIA. S-a zis! Cataclism! Sprâncenele i se arcuiesc a mirare, a rãtãcire, a uimire mutã si chipul ei frumos se crispeazã, cãutând sã inteleagã ce se intâmplã… Isi mijeste ochii si buzele i se miscã fãrã a articula f’un cuvânt. Timpul pare cã stã in loc. Secundele fac cocoloashe, se ingroasã vâscos ca un sânge greu, oprit in vena timpului si minutele nu mai alunecã, nu se mai nasc. E doar clipa asta, asa, suspendatã, lungã, infinitã, opritã, imponderabilã, clipa asta stop-cadru in care reperele se pierd, se disipeazã, se topesc moi, sublimate de mirosul greu de hazna burdusitã. Nu mai suntem decât noi doi, rãscoliti de teroare, intr-un spatiu difuz. Noi doi si BASINA barbarã care acum strigã din toti rãrunchii PREZENT!!! PREZENT!!! Noi doi si bãsina care se lipeste lenes de noi si care parca ne lasã pe piele urme umede ca de melc. Pute. PUTE strasnic. Si minunata respirã, respirã sacadat, tragând pe nãri infectia, duhoarea, putreziciunea, ciuma bubonicã. Imi vine sã-i astup nãrile, sã fac ceva s-o feresc de torturã, dar jena m-a paralizat si rusinea imi coloreazã si-mi rupe obrazul cu rosuri de foc, cu vipii de august dãla nebun care crapã pãmântul. Si pute. Si pute, bãi, frate, de-ti vine cu testament, de-ti vine cu ingropãciune, cu dor de ducã… Pute pe zece voci. Pute cu sughituri, cu spasme, cu ghionturi. PUTE in rafale, dumnezeule… Suntem sugrumati in sfincteru iadului. Minunata intinde mâna spre mine, a respingere, a fricã, a oroare. O privesc inlemnit, paralizat de rusine, tinându-mi, cât mai pot, rãsuflare. O vânã imi pulseazã isteric in tâmplã. Simt cã am limba uscatã si gâtul strâns, tapetat cu sârmã ghimpatã si-nfundat cu tot nisipu saharei. Mai simt cã tãcerea dintre privirile noastre e mai ucigãtoare decât putreziciunea in care parcã plutim. Si atunci, bâlbâit, zic: M… mm… miroase urât, nu? Tiiii, ce m.. mm…miroase… In timp ce-si acoperã cu o mânã gura, nasul, fatza, cu cealaltã, pe la spate, ca o aripã de pasãre in agonie, cautã bezmetic clapa usii. Intr-un târziu, dupã o zbatere haoticã, nimereste, deschide usa si – numai ea stie cum – sare din masinã fluturându-si poalele fustei. Isi scuturã si pãrul cu disperare, isteric, convulsiv, si dintr-un ochi ii curge-o lacrimã lãsind in urma ei, pe obraz, o dârã neagrã de fard. Geanta ii e cãzutã jos, lãsatã lângã glezne. Mã gândesc, isuse!, ce-or fi crezând oamenii care trec pe lângã ea – se uitã curiosi, micsorând pasul si privind nedumeriti când la ea, când la masina din care a coborit. Spectacolul e absurd… Incet, parcã in reluare, isi intoarce capul spre mine. Ochii ãia margini de lume sunt inundati acum de scârbã, de silã. De repulsie?!?! Face doi pasi, atinge cu doo deshte portiera – de parc-ar fi ciumatã – si o trânteste cu furie. O vãd dispãrând undeva in lateral, cotrobãind cu o mânã in geanta atârnatã de umãr si scuturându-si, cu cealaltã, in continuare, pãrul. Privesc toate astea ca prin ceatzã, obrajii imi ard, ochii imi scapãrã si mintea mi-e pustie. Printre scaune, din spate, câinele putzitor, acum sculat si asezat in cur pe banchetã, imi trage o limbã fierbinte pe obraz si se uitã cu pupile rotunde, de viezure prost, la mine. Miscã cumva din sprâncene a vinã, asa cum numa cânii stiu sã dea din oki, si-si lasã privirea in jos, parcã rusinatã. Ce mi-ai fãcut, fa, nenorocito? Tu’tzi mortii mãtii de bãsinoasã, de imputitã… M-ai omorât! Iesit, lângã bordurã, cu toate usile deschise larg, imi vãd masina ca pe o scenã a unui mãcel bestial. E locul in care rusinea si penibilul au fãcut pui. Asezat pe bordurã, cu câinili nemernic stând in cur, pe coadã, lângã mine, fumez si incerc sã imi aduc aminte ce dracu-am spus in masinã, ce-am bãlmãjit. Am spus miroase, nu? Tiii, ce miroase… Da, asta am spus, fir-as al dracu… Asta am gãsit io, idiotu, sã spun… Cât de penibil!… Cât de penibil!!!!… Ce cretin!… S-apoi, – apoi ce dracu sã mai fi fost de zis? Ce tâmpenie, ce imbecil… Dar cumva, ceva tot trebuia sã zic, nu?… Tãcerea aia, in putoarea aia, trebuia curmatã-ntr-un fel, trebuia sã spun ceva, sã fac un gest, sã umplu linistea, sã… Mã uit la câne. Isi pleacã iar, grabitã, ochii-n asfalt. Nemernico, te bãsisi ca o vacã… ca o bivolitã, ca o mãgãreatã… M-ai dat de rusine, scroafã nenorocitã… Cu ce ochi mai merg io la femeia asta? Sã faci tu asa ceva… M-ai nenorocit, jigodia dracului… M-ai omorât…

Am simtit duhoarea ucigasã pânã târziu in noapte. Aveam impresia – sau poate chiar asa era – cã-mi intrase in piele, in sânge si-n creieri. Simteam dureros cã port putoarea dupã mine ca o trenã, ca un voal de mireasã de cãcãnar, de salahor. Mireasã de cãcãnar care s-a cãcat definitiv pe ea, nuptial, cu abnegatie, cu fast si devotament… Imi venea sã beau fo 3 tuburi de sprei, sã mã tãvãlesc pântr-un sac de dero, sã-mi frec pielea pân la sânge cu buretelu de sârmã si sã-mi atârn de nãri si de ureki brãduti parfumati de masinã. Dar cel mai cumplit era sentimentu de rusine. Imi revenea obsesiv in minte imaginea minunatei cu chipul desfigurat de atrocitate, cu mâna ridicatã a spaimã, a respingere, intre mine si ea. Da, mâine – mâine va trebui sã-i explic, va trebui sã lãmurim situatia, imi voi cere cumva scuze apoi vom zâmbi amândoi, poate si rosind umpic. Dupã care – stiam io – zâmbetu ãla avea sã se transforme-ntr-un hohot de râs, vom râde nebuneste, vom râde jumãtãti de orã iarã mai apoi zile la rând de penibilu situatiei, de nesimtirea câinelui besinos, de jenanta intâmplare. In momentu ãla insã, d-odatã, – o spaimã teribilã mi s-a cuibãrit in suflet, mi-a sãgetat inima si-am inghetat! Am simtit hibernal cã lumea mea se prãbuseste!! Pentru cã, atunci, brusc, am inteles faptul cã ea PE MINE MA BANUIA! Da, pe mine, nenorocitul, pe mine, sãrmanu, privirea ei pe mine mã acuza, gesturile ei impotriva mea erau. Bãsinosu eream io! Gentilul domn era de fapt un meltean besinos, un ghebos cãcãcios. Manieratu si spiritualu se dovedea a fi un imputit de duzinã, un cur-spart, un halitor de fasole. Un pietzar apucat de pântecãraie. Un pârtzâitor in serie. Elevatu trãia de fapt intr-un univers mic, fetid, râgâitor si besinos care candea a privata stãtutã de fundu curtii. Eram printu de varzã acrã! Obrazul fin erea, de fapt, talpã de opincã. Da…, in mintea ei, fãptasu io eram. Si acum mi-era clar, limpede ca lumina zilei – bãsina asta-mi pusese definitiv eticheta si avea sa-mi facã viata un iad!
Ce sã fac? Sau ce mai era de fãcut? Cum sã-i explic cã dacã m-as fi bãsit io nici mort n-as fi oprit s-o iau? Da’ ce vorbesc io aici? Cã nu mã oprisem, dumnezeule, s-o iau si de bãsit – IO nu mã bãs in masinã, ce dracu! Nici pe niciunde! La dracu, IO nu fac dastea! Adicã nah, mã rog, fac si io, ca tot omu, cã nu-s cyborg, da’ mãcar o fac cu bun-simt, cu moderatie, discret, artistic. La ferealã si-n solitudine, cu finess si secularã gratie. Iese soptit, ca un murmur, ca un gând. Filigran. Zbor de fluture. Bob de rouã, floare de crin. Petalã de nufãr, nu alta. Dulce et decorum est… Cum sã-i explic??? Cã de fapt nu oprisem s-o iau – da, nici mãcar n-o vãzusem pe marjinea drumului – ci trãsesem pe dreapta fin’cã fusesem rãpus, secerat la rându meu de duhoare, trãsesem pe dreapta pentru a fugi de urgie, pentru a sãri dracului din masinã cã-mi crãpau ochii’n cap si inima-n mine femeie, cã fãceam stop cardiorespirator, cã eram VICTIMA, nu vinovatul! CE NU-NTELEGI??? Nu-s io acela! Cãtzaua, mama ei de jivinã! Ea s-a bãsit! EA, nu io! E un câine, ce stie el? La fel bese si-n cotetz, la fel si-n palat de clestar. Si cã nenorocirea a fãcut ca minunata sã se vâre-n problemã exact atunci când cânele-si fãcuse de cap, isi fãcuse de cur, iar asta nu mai e vina mea! Nu-s io rãspunzãtor de matzu câinelui si de apucãturile lui postdigestive. Doamne, ce belea! Doamne, ce rusineeee… In ce cãcat am intrat! Cum sã mai scot cãmasa?
A doua zi, când am ajuns la editurã, mi-am dat seama de dezastru incã de cum am pus picioru acolo. Trei puicutze stãteau la taclale pe hol si cum m-au vãzut s-au risipit instant care-ncotro, abia rãspunzându-mi la salut, din coltzu gurii, din intorsu spatelui. Da! Minunata dãduse raportu! Parcã vedeam scena: vai, dragã, ce nesimtit, nu se poate-asa ceva, nu e posibil! Vaaiii, nu-l credeam in stare de asa ceva, ce mojic, ce tzãran… Si mirosea rãu? Dacã mirosea, zici???!!??? Nu, nu mirosea, putea! PUTZEA infiorãtor!!! Ucigãtor!!!! Vaiii, nu!, nu pot sã cred, nu pot sã cred, prin ce-ai trecut, sãraca de tine, ce om, ce specimen! Cum poti sã fii atât de nesimtit? N-as fi crezut nici moartã cã el, care pãrea… care era…… Auzeam in minte toate aceste discutii si mai cã-mi venea sã ma intorc din drum, sã plec, sã nu mai calc in veci prin cuibu ãsta de cotzofene veninoase. Cu toate astea, am strâns din dinti si am intrat la mine-n birou. Cele doo piupeze erau in plinã disecare a povestii, sunt sigur, cã, atunci când am intrat, au amutit fãrã a reusi insã sã acopere un ultim cuvânt, rãmas asa, in aer, suspendat, plutitor si rãtãcit: mitocan… Era clar, minunata mã dãduse in primire, in lipsã – curtea cu juri judecase deja fapta si tribunalu muieresc dãduse sentinta. Judecata de apoi? Prejudecata de apoi! Comedia asta se transformase-n thriller. Mi-am deskis compu, hârtiile, mapele si am inceput sã lucrez. Tãcerea din camerã ustura mai ceva ca urzica’n gaura curului si nu mã puteam concentra la nimic. La dracu, fie ce-o fi, de dat ochi in ochi cu minunata tot trebuia sã dau mai curând sau mai târziu asa cã mi-am luat inima-n dinti pânã-n plombe si am iesit din birou sã curm asteptarea. Fãrã sã bat la usã, am intrat pregãtit sã-i spun femeii dintr-o suflare ce era de spus si sã indreptãm dracului cumva toatã sarada asta. Aia, minunata, cum m-a vãzut, a sãrit ca arsã de pe scaun si a inceput sã se scuze precipitat si bâlbâit cum cã ea are taman acu nush ce intâlnire, cã imi va trimite prin cineva nush ce dracu hârtii, cã imi va lãsa pe mail nush ce dracu informatii si cã asa vom tine legãtura. In doo secunde imi spusese toate tâmpeniile astea si deja si dispãruse grãbitã pe usa, ducându-se dracu stie unde. Io n-am apucat nici mãcar sã clipesc, darãmite s-o invit la explicatii… Am rãmas ca prostu-n prispã cu vorbele nespuse atârnând greu de buze si cu problema nerezolvatã… Acu ce erea sã fac, sã fug pe hol si sã urlu-n gura mare, dupã ea, bããããã, sã moarã mama, nu m-am bãsit io??????? Ce erea sã fac, sã convoc in hol toate pipitzele alea decoltate si sã le tzip in fatzã tot adevãru?, sã le spun fã, nebunele dracu, cu privire la bãsitu in masinã – am câteva precizãri de fãcut: unu – nu m-am bãsit io, doi – câinele a fãcut-o futu-l in icre, trei – n-am oprit s-o iau pe minunatã cã nici n-o vãzusem, oprisem sã sar dracului din masinã cã muream sufocat si io si patru – pupa-m-ati in cur?????????????? Fire-ati ale dreaq de tute, de finutze, de minunate, cum ati fãcut voi acu un capãt de tarã dintr-o intâmplare nefericitã, si in definitiv ce mare chestie? O bãsinã acolo, un pârtz… Si chiar dacã (prin absurd, evident, nu?) io as fi fost fãptasu – ce mare chestie? de parcã voi nu vã bãsiti, ce, voo vã rãsare soarele din fund si vã-nmuguresc tufe de levãnticã si busuioc in vanga curului??? Dumnezeule, ce cãcat, ce mizerie, ce penibil frate, ce…… M-am intors la mine-n birou tremurând de draci. Alea s-au uitat pe sub sprâncene la mine si pân-am plecat n-au mai scos niciun cuvânt. In skimb clãpãreau zor-nevoie-n taste, pe mess, discutând GHICI CE? Evident, despre bãsinosul odios. Despre gãoz-spart, despre slobozitorul de vânturi. Despre Pârtzarul Bicisnic! Despre domnul Cur-Imputit. Dl. Gaurã-Hainã. Maestrul Gazator. Fâsâitoru Nemilos. Bãshinator-Terminator-Impãratu-Duhorii-Lord-of-the-Fart-Futu-vã-n-Cap!!!!!!!! Nu stiu cum a trecut ziua, habar n-am, s-a scurs greu, s-a fâsâit prelung, obositor, cu tãceri groase si jenã, cu vinovãtii inchipuite si cu nedrepte puneri la zid. Intr-un târziu piupezele au inkis compurile, si-au luat jentile si au iesit grãbite din birou aruncându-mi un pa-pa evaziv. Am mai rãsfoit fo 10 minute niste hârtii – oricum nu-mi stãtea mintea la ele – am injurat printre dinti si m-am cãrat si io. La lift – fute-m-as, – cele doo piupeze stãteau de vorbã cu fo alte 3 troale. Stãteau acolo asa, a proaste, in fata liftului, cu jentile alea mari ca sacu lu mos gerilã agãtate de umeri si fiecare cu câte-o pungã de plastic in mânã (ce dracu or cãra mã femeile in pungile-astea de plastic????), cocotate pe tocuri ca niste stârci de baltã, cotcodãcind toate grãmadã. Când m-au vãzut au tãcut instant. Liftu a oprit pe etaj, s-au deschis fututele-alea de usi da’ niciuna n-a dat f’un semn c-ar vrea sã intre. Una a zis cã tre’ sã mai ia nu stiu ce, alta cã o asteaptã p’aia, o alta cã ar vrea sã dea un telefon, pizda mã-sii, da’ in tot cazu niciuna nu voia sã se urce-n lift cu mine. Penibilu era maxim, io intrat in cusca liftului, stând ca prostu cu destu pregãtit pe buton si asteptând sã urce doamnele vaci, ele – codindu-se care mai de care, ezitând si bãlmãjind tâmpenii. Le-am dat dracu-n gând, am ridicat din umeri si am apãsat pe buton. Taman când se inchideau usile o vãd pe bãutoarea de bere, pe pretina mea dezinvoltã si dezinhibatã, in capu holului, strigând sã tin liftu cã vine si ea. Am blocat usa cu mâna, aia s-a apropiat in pas grãbit, le-a intrebat p’alea din zbor ce dracu fac in fata liftului – coboarã sau nu – vacile au bãlmãjit iar nushtu ce, asta a dat si ea din umeri, a urcat si s-au inkis usile. In lift se uitã strâmb la mine si intreabã: ce-aveau alea de stãteau mute acolo? De ce n-au intrat?? Ce dracu asteptau? In momentu ãla parcã mi-a mai venit inima la loc. M-am gândit cã ea e singura care nu stie nimic despre penibila intâmplare, cã o fi fost plecatã când a povestit minunata dezastru, când m-a umplut de respect cântându-mã la toate codobaturile-alea. I-am spus cã habar n-am de ce n-au vrut sã intre cu mine-n lift si cã oricum nu-mi pasã. Apoi asta se pune pe râs… isi lasã capu pe spate si râde de se scutura si liftu cu ea. Ce-ai mã, de ce râzi, o intreb… Si asta, printre hohote, imi rãspunde: Le-a fost fricã mã! Le-a fost fricã – dacã te bãseai si-n lift??? Ahhh, blestem, nenorocire, cãcat si sancru, morti si dumnezei – deci si asta stie!!! Ajungem la parter, iesim din lift – io rosu la fatzã, ea incã râzând. Tragem o bere? ma-ntreabã gajica… S-apoi poate mã lasi si pe mine-n drum, pe undeva… Pãi ai curaj sã mergi cu mine-n masinã? o intreb. Ce mare chestie zice ea, n-oi muri eu de la o bãsinã hi hi hi… Am traversat la o terasã, in gura parcului de vizavi, si ne-am asezat la o masã. Vreau sã iti spun ceva, am deschis io, timid, subiectu… Cu faza asta, cu… mã rog, cu… cu pârtzul… in fine, cu bãsina, stii… Hai mã, terminã, zãu asa, nu ti se pare cã s-a fãcut deja prea mult caz pe tema asta? mi-o taie ea scurt. Le-am spus si dimineatã, când a venit asta de-a povestit ce-a pãtit cu tine, cum te-ai bãsit in masinã, da, le-am spus si azi-dimineatã cã sunt niste tute proaste si cã se cacã atâta pe ele p-un subiect de doi bani. Sã fi vãzut ce oripilate erau putorile, ce-si mai dãdeau okii peste cap! Ce atâta exagerare? Ce mare chestie? Mã, mie mi se pare perfect normal. Te flutura la matze, se cocea in tine, apãi cât dracu s-o tii? I-ai dat drumu si bunã pace, na! Mie-mi place de tine cã esti un tip ok, nu te caci pe tine cu prefãcãtorii de douã parale… Da, zic io, nu mã cac, doar mã bãs fir-as al dracului, doar mã bãs… Da, doar te besi, ei si? Toatã lumea face asta. Ce nu le pot suporta pe prefãcutele-alea, se tin mândre si se dau doamne când de fapt sunt doar niste oi proaste – be-he-heeee!!!-, spãlate pe creieri. In spatele-acelor doamne se-ascund niste vaci! Muuuu!!!! Muuuuu!!!! De condamnat sunt altele, pãcatele mari ale omului, nu un pârtz rãzvrãtit. E jalnic sã ajungi sã rupi capul omului pentru asa ceva. In schimb minciuna, prefãcãtoria, prostia, ignoranta, nedreptatea, trufia, invidia – toate astea-s ridicate la rang de noblete, astea-s acum principiile demne de urmat, fi-mi-ar scârbã de vremurile astea si de oamenii ãstia de le trãiesc. Opreste-te putin, incerc io, opreste-te, tre sã-ti spun cã eu nu am… Lasã mã, nu te mai scuza atâta, zãu asa, chiar nu trebuie sã iti faci probleme, dã-le dracu, lasã-le sã vorbeascã pânã le-o cãdea gura, un om destept nu cade in capcane d’astea ieftine. Dar nu despre asta e vorba, stai sã-ti zic cum stã treaba, incerc io iar s-o potolesc si sã-i explic… Mã omule, hai sã iti explic EU cum e treaba, se infierbântã ea. S-a fãcut atâta caz de subiectul ãsta incât imi vine sã le sparg cãpãtânile proastelor alea. De dimineatã numai asta s-a vorbit peste tot, ai fost tocat mãrunt-mãrunt, te-au intors pe toate fetzele, au fãcut din tine un mic monstrulet plin de defecte. Problema e cã lumea se grãbeste sã judece prostioare, lucruri mici, lipsite de importantã, nimicuri. In fata marilor mizerii ale lumii nimeni nu zice nimic, toti tac si se ascund. O turmã de orbi, o turmã de indoctrinati si de demagogi si de aroganti si de lasi si de… Intelegi? Stiu cã intelegi, cã tu esti altfel, esti alt aluat… Inteleg, inteleg ce zici, numa cã nu de asta e vorba pentru numele lu dumnezeu, o duci prea departe, kestia e mult mai simplã, adevãru e cã… Adevãrul e cã minciuna stãpâneste omul si ipocrizia impãrãteste pãmântul, a ridicat ea glasu. Naturaletea e blamatã si condamnatã iar lasitatea e noua religie, intelegi?? Intelegi?? si ochii ei se ingustau a mânie, a furie surdã… Lasitatea si neasumarea, minciuna si pasarea rãspunderii – astea, doar astea mai definesc omenescul – si mâna ii tremura odatã cu vocea si trupul ei mic, delicat, era incordat ca un arc si inima isi arãta cu strigãte zbuciumul, bãtaie dupã bãtaie, in golul gâtului si in vena tâmplei. Adevãrul e cã nu mai existã decât derizoriu si spatii marginale – si vocea ei cerea zadarnice rãzbunãri… Nu mai sunt decât minti nestiutoare si incapabile de discernãmânt. Ratiunea moare sufocatã de prejudecãti iar realitatea e schimbatã dupã bunul plac al fiecãruia. Nu mai existã curajul asumãrii, nu mai existã dreptate, nu mai existã idealuri si nici credinta nu mai e pura. Sinceritatea e in exil. Totul se nãruie… Omul a decãzut. Omul e in cãdere liberã si un intreg univers piere impreunã cu el… Dumnezeu a esuat… Mã uitam la ea si nu-mi venea sã cred… Pornind de la o bãsinã, ajunsesem sã asist la retorica ãsteia, la discursu ãsta pompos, bombastic… Sumbru. La scena asta. In ansamblu avea dreptate femeia, nah, dar ce mã interesa pe mine de decãderea omului? De ratãrile si de esecul lui dumnezeu? De la o bãsinã pânã la pãcatele lumii, blestemu speciei si destrãmarea universului este o cale aproape de neparcurs. Gajica asta insã fãcea traseul cu usurintã. Deja se enervase, se enervase de-a binelea, ochii ei aruncau fulgere, fãlcile ii erau inclestate si ii tremura barba. In corpul ei se cuibãrise o fiarã. Nu mai era tipa cu care ieseam sã pufãi o tigarã, nu mai era gajica aia lejerã si nepãsãtoare care-si trãgea simplu, cu naturalete, chilotii din cur dupã ce se scula de pe bordurã intrebându-mã apoi nonsalant dacã i se vãd aiurea pe buci prin urzeala tesãturii… Dumnezeule, ce idiotenie, ce idiotenie, asa ceva nu e posibil, ce lume dementã, ce poveste, ce intâmplare,-mi spuneam, – si chiar mã intrebam dacã visez, dacã toate astea se intâmplã cu adevãrat, mã gândeam cã totul e doar in imaginatia mea bolnavã, o proiectie, un carusel de gânduri-imagine care nu-s decât rodul nebunesc al felului in care exagerez eu absolut totul, mã gândeam cã… Dar nu. Femeia asta fremãta aici, lângã mine, cotropitã de neputincioase rãzvrãtiri, era aici, era aievea, la fel si glasul, si furia care o sufoca, si umbra chipului ei oglindit invers pe luciul de sticlã al mesei, da, era aici, chiar si parfumul i-l simteam, chiar si parfumul si fierbinteala rãsuflãrii ei si patima si zbaterea cãrnii. Era aievea, asa cum adevãrate erau si orele de chin de peste zi, orele in care bãsina aia nenorocitã se tinuse scai de sufletul meu, bãtuta-n cuie, asa cum adevãrate erau si clipele de groazã din ziua trecutã, când minunata imi sãrise-n masinã si se scufundase-n mirosul ãla bãlos, fetid, in duhoarea aia care ne macerase mintea, ne otrãvise celulele si ne luase mintile tuturor. Toate erau adevãrate, toate se intâmplaserã iar eu eram condamnat sã port o vinã ce nu era a mea, sã rãscumpãr scump un pãcat ieftin… O priveam pe rãzvrãtitã si nu stiam ce sã mai zic. Totul devenise nebunesc de exagerat si povestea deschisese nebãnuite zãvoare. Cumva trebuia sã curm toatã aceastã isterie, sã opresc toatã aceastã avalansã, sã fac luminã-n problemã si sã imi recapãt linistea. Si atunci am spus: Câinele s-a bãsit, nu io! Câinele, futu-l in cap… El a fãcut-o! Ea m-a privit mai mult decât surprinsã, cu niste ochi care tot cresteau, tot cresteau a mirare. Câinele? Da, câinele… Cãtzaua… Când s-a urcat minunata in masinã eu taman trãsesem pe dreapta – sau trãgeam, pizda mã-sii, cã muream dracu acolo, cã se bãsise jigodia si… Dar pânã sã ies, aia deja era in masinã, deja se urcase si nah… O fi crezut cã oprisem s-o iau, dar eu nici mãcar n-o vãzusem, m-am pomenit de-odatã cu ea in masinã la fel cum m-am pomenit cu bãsina… Asta e… mortii mã-sii, asta e. Câinele, el s-a bãsit, el… Futu-l in cap! Rãzvrãtita se uita mutã la mine cu gura cãscatã, se uita la mine asa, mutã si secatã de vorbe, cu o mutrã lungã-lungã, nevenindu-i parcã sã creadã. Pe chipul ei treceau in grabã, incolonate, tinindu-se de mânã, o sumedenie de stãri, o multime de gânduri. Isi dãduse capul intr-o parte si mã privea acu piezis, in unghi, cu ricoseu… cu neincredere?… Câinele zici? intreabã ea din nou, intr-un târziu, abia soptit… Futu-l in suflet, i-am rãspuns eu, dând din cap… Esti sigur? Obosit, cred cã am ridicat, cu tristete, lung din umeri, a neputintã, a fatalitate, a… Atunci ea, cu ochii in mine, infipti pân la plãsele, s-a ridicat incet de pe scaun si a spus: Nu pot sã cred! Nu poti sã faci asta! Tu nu esti asa, nu e adevãrat… Nu pot sã fac ce? am intrebat uimit pânã-n vene… Si cum nu sunt eu??? Si ce sã nu fie-adevãrat???? Câinele-ãla tâmpit, el…. Clipea rar si dãdea maruntel din cap a acceptare, ca atunci când ti se spulberã iluziile, ca si cum pricepuse, intr-un final, o tainã grea… O urmãream cum incearcã sã spunã ceva si nu intelegeam nimic din atitudinea ei… Am dat sã zic ceva dar m-a oprit cu un gest al mâinii: Taci! Sã taci!… o vorbã sã nu mai spui! Credeam cã esti altfel. Dar se pare cã m-am inselat. Nu pot sã cred… Esti ca toti ceilalti. Un mincinos. Un las. Sã dai vina pe câine – la asta chiar cã nu m-as fi asteptat din partea ta. Câtã lasitate – sã fugi de rãspundere, sã pasezi, sã dai vina pe bietul animal… Ce josnic esti… Si ce mizerabil! Si pentru ce? Esti jalnic… Jalnic!

Douã femei. Douã lumi. La mijloc – un prost cãutând sã inteleagã acolo unde nu e nimic de inteles. Femeile socotesc in matematici nepãmântene. Sã vrei sã descâlcesti mecanica lor e nebunie, sã incerci sã te opui – e lipsit de sens. Si nu stiam asta? Stiam, stiam, da’ nu mã-nvãt minte… Femeia judecã dupã alte tipare. Cum sã le explici? Nu-ti rãmâne nimic al’ceva de fãcut decât sã taci. Asa cum tac io acu, singur la masa asta, pe terasã. Ce imagine jalnicã, avea dreptate furtunoasa. Jalnic… Stau cocosat peste masã, sprijinit in coate, cu capu-n palme, si tac si-mi tace si mintea-n cap si nici idei nu mai am si nici vointa sã pricep cã nu-i nimic de inteles. Doar tac si mã uit ca prostu roatã in jur… Când s-a ridicat si a plecat, dezinhibata n-a mai privit inapoi. Mã privesc in schimb toti ãstia de la mesele alãturate, martori ai momentului penibil, martori ai scenei de dinainte când asta mi-a intors, oripilatã, spatele. Mã privesc toti. Mai ales femeile. Mai ales ele. Insistent, mustrãtor. Acuzator. Ce-or gândi? O ceartã conjugalã? L-a pãrãsit… Inseamnã ca-i un ratat, un bãdãran, un mizerabil… I-o fi spus cine stie ce cãcat, o fi f’un pervers dãla nenorocit, cine stie, de-a plecat femeia aia, biata, ca din puscã, de nici nu s-a atins de pahar… Mã uit fix in ochii lor, pe rând. Ele nu-si pleacã privirea, mã infruntã. Au si de ce, deja un verdict a fost dat, o sentintã a fost pronuntatã. E clar, Nesimtitul suprem, Porcul universal. Mizerabilul. VINOVATUL. Un nemernic ce tre’ pedepsit. Stiu precis, exact in momentu ãsta o intreagã istorie deja e desiratã in mintile acestor femei. O istorie plinã de amãnunte. De intâmplãri. Un intreg scenariu nebunesc, infinit, nesãtul. Nu au nevoie decât de un fir, de un semn, de o scenã, cã de restul se ocupã ele… Dintr-o silabã, nasc un roman. Si-ntr-un pustiu, de vrea, femeia va gãsi un vinovat. Din nimic. Il va clãdi uite-asa, din nisip, din vânt, din praf, il va fãuri ea cumva pentru a avea ce sã striveascã. Si-l va strivi. Cum? Cumva, stie ea, cã d’aia e femeie… Asa sunt toate. Unde e intuneric, ele stiu sã facã luminã, unde totul e ascuns, ele stiu sã dezgroape. Chiar si ceea ce nu existã. Asa, in legea lor, in felul ãla al lor doar de ele stiut. Nu au nevoie de explicatii. Ele stiu. Si sunt de neoprit. Acum, de peste doo mese, o botoasã fardatã strident si-a ridicat si ea fata spre mine. Mã tintuieste cu niste ochi reci si ii citesc in priviri aceleasi capete de acuzare. Chelnerita vine printre mese. Da, si ea mã priveste la fel. Si ea stie. Ia paharul din fata scaunului gol si se indepãrteazã neascunzându-si scârba. Intorc capul pentru cã stiu cã in spatele meu, de va fi o femeie la masa aia, la fel mã va privi si ea. Cu gâtu strâmb, mã uit indãrãt peste umãr. Intâlnesc alti doi ochi intepeniti in aceleasi gânduri. Puteam sã jur. Pe fatza ãsteia insã vãd si un zâmbet rãzbunãtor care-mi strigã pe zece guri bine ti-a fãcut, jegule. Mã las privit. Doar femeile stiu sã urle din ochi. In jurul meu continuã tumultul, vacarmul privirilor, care pare a se aprinde din ce in ce mai mult. Uitãturile lor devin asurzitoare, de nesuportat. Doar femeile stiu sã urle din ochi… Din ochii lor curg torent acuze, vinovãtii, pedepse. Ochii lor acum mã despicã, ma crucificã. Ochii lor, tipând, imi pun coroanã de spini. Ochii lor, urlând sãlbatic, imi zdrobesc tibiile. Ochii lor imi lipesc de buze, perfid, buretele inmuiat in otet. Ochii lor imi gãsesc coasta in care, frenetic, intr-un târziu, când agonia fi-va s-ajungã, vor infige lancea dreptãtii. Ochii lor imi trag sufletul la sorti. Un supliciu care nu rãscumpãra nimic. Lãsati rãzbunarea sã vinã la mine… Eli, Eli… Ma uit si tac. Asta e.

Lucicã, na-ti povestea ? cã prea mult ai asteptat-o. E o poveste in care mie – lucru rar, – mi-a fost rusine. Sau niste amintiri care mie nu-mi mai trebuiesc. Si nici nu stiu dacã povestea asta e despre un câine basinos in particular sau despre femei, in general. Si-ntr-un caz si-ntr-altul, povestea nu duce nicãieri. Amintiri. Doar inchiriez amintiri. Nu-i frumos?

Lucicã e un preten bun d’al meu. O mândrete de baiat si ãsta. Si ii eram dator cu insemnarea asta. Poate Lucicã s-ar intreba ce-a mai urmat. Ce s-a ales de cãtzaua besinoasã, de minunata de la PR, de furtunoasa idealistã. Habar n-am, dar cred cã toate-s ok. Doar pe piupezele alea doo, de impãrteam cu ele biroul, da, doar pe ele le-am mai vãzut. Cre’ cã era târgu ãla de carte pe la romexpo, pizda mã-sii, parcã asa, cãscasem gura o juma de zi pe la standuri când, la plecare, am dat cu ochii de ele. Isi cumpãraserã niste mici de la grãtarul ãla de-afara si stãteau sporovãind ca proastele-n mijlocu drumului, infipte-n asfalt, cocotate pe aceleasi tocuri inalte, tot cu ditai gentile pe umãr, cu curu bombat, frumos adunat de niste blugi mult prea strâmti. Am trecut incet pe lângã ele, fãrã sã mã observe. Vorbeau tare, amândoo d-odatã, cu cartonasele alea pe care stãteau micii aliniati ridicate la piept:

- Pe masã m-a pus, e nebun fatã, zãu asa, ti-am zis. La fel fãcea si la mare, nu ti-am povestit? La hotel, cum intram in camerã…
- Pe masã? Asa, hodoronc-tronc? Nu e zdravãn, fatã… La mare, in primele zile pe mine nici sã nu mã atingã, am pielea sensibilã de la soare… Pãi si dacã nu erai pregãtitã?
- Trebuie sã folosesti creme. Pãi de multe ori nu sunt pregãtitã, da’ ce mai conteazã…
- Creme? Ce creme fatã? Lubrifiant vrei sã spui… Da, stiu, e senzational cu lubrifiant. Am folosit si eu de câteva ori. Asa, nepregatitã, animalic, ahh, ca-n filme, ha ha ha, ce misto…
- Da, e pasional, animalic, imi dau seama de ce vrea de când mã sunã. Lubrifiant? Ce lubrifiant, fatã?? Pentru ce? Oricum, nu stiu cât va dura relatia asta…
- Ca sã alunece. Dai cu lubrifiant acolo. Nu de asta spuneai? Tu nu dai cu lubrifiant?? De ce sã nu dureze? Dacã vã intelegeti asa de bine… Immm, mamããã ce buni sunt micii ãstia, ia gustã!
- Sunt buni? Ce s-alunece? Fatã, esti proastã? Ce lubrifiant? Tu nu dai cu mustar???
- Sã dau cu mustar??? Ca sã alunece??? Fatã, ce ai? Esti dusã? Doamne fereste, cum sã pui mustar acolo……………… etc etc etc etc……. …………. …………..

Cam asta e… In fine…
Oricum, fãrã mustar nici viata nu-i frumoasã. Fãrã mustar – te pisi pe ei de mici…

ABJECTU

[Paul Atreides]

Poveste cu vorbe mici. Poveste pentru Manoleasca


Zâmbeste mã, hai… Hai, zâmbeste la domnu, nu sta ca prostu! Sã te filmeze si pe tine, sã te filmeze ca p-ãilalti…
Copilul – un bãietel asezat pe un scaun – isi adunã cumva umerii – e putin la trup, firav – si-si strânge mâinile subtiri pe lângã el, isi ingusteazã oasele pieptului, impinge nitel capu’nainte si increteste din nas a zâmbet. Buzele i se deschid tremurat. Are dinti mici si rari. Dinti mici. Si nasu ii e mic, mic, adunat intre niste obraji palizi, supti, care par a curge d’odatã mov-vinetiu din cearcãnele de sub ochi. Zâmbetul ãsta scremut, schimonosit, e mai degrabã o grimasã. Numai sãlbãticiunile incretesc asa din bot – mã gândesc, – dând sã muste de spaime, de disperãri, de suferintã. Imaginea se miscã si copilul iese din cadru. Ecranu se incetoseazã si tremurã putin, intr-un zoom nehotãrât, apoi aparatul cautã iar copilul. Cineva filmeazã. Din fundal se aud câteva intrebãri in englezã – e un glas blând, moale, abia soptit, de femeie. Imaginea se fixeazã iar pe micut. Pare speriat. Isi trage mucii si se lipeste cu pieptu de muchia mesei, privind pe sub ochi la aparat. Cadru se deschide larg. Lângã el stã – tot pe un scãunel dãsta mic de grãdinitã – o femeie cu o mutrã ascutitã ca de ciocãnitoare. Are pãrul strâns intr-un coc gros, in crestetu capului. Cocu ãsta ii face capu mare. Imens, nefiresc, disproportionat. Are pe ea un halat alb, cu mâneci scurte, care abia o cuprinde peste tâte. Isi incolãceste mâinile peste piept ca precupetele, se rãsuceste nitel spre bãiat, isi aranjeazã curu mai bine pe scaun si, privindu-l de sus, il indeamnã iar: Zâmbeste mã, n-auzi? Zâmbeste la domnu…

Inainte de sãrbatori m-am apucat sã fac ordine prin sertare. Agende vechi, hârtii, caiete, mãnunchiuri de creioane fãrã vârf si pixuri fãrã pastã, mape, brosuri, sidiuri… De ani buni tot amânasem momentu ãsta. Timpu trecuse si nimicurile se inmultiserã – nici io nu stiu cum – umplându-mi sertarele, amestecându-se’ntre ele si asteptând ca, intr-o zi, cândva, sã le rânduiesc in f’un fel. Uitându-mã acum la toate lucrurile-astea moarte am inteles cã n-am ce rândui, ci doar sã le iau asa, teanc, si sã le-arunc. La ce sã mai tin agende vechi dacã ani intregi nu avusesem motiv sã le mai rãsfoiesc? Tãcuserã acolo cuminti atâta vreme fãrã ca nimic din ele sã-mi mai fie de trebuintã, sã mã cheme. Sau caietele, mute si ele… Insemnãri nefolositoare. Sunt unele trecuturi cãrora le stã mai bine la cosul de gunoi. Scotându-le de prin sertare le-am adunat lângã usã… Atunci, dintre copertele unei agende a cãzut un sidi. S-a rostogolit câteva secunde apoi s-a oprit cu fata-n sus. Pe el scria cu o carioca albastrã „29:40. Zâmbeste“. Si, mai jos, mic, cu altã culoare – si de data asta scrisu meu – câteva cuvinte: crãciun, Codrut in tarã. Mã uitam lung la sidiu’ ãsta incercând sã-mi aduc aminte momentul, incercând sã-mi aduc aminte care era istoria lui. Si mi-am adus aminte… Codrut era un prieten d’al meu, vechi, mai vechi decât agendele ce urmau sã fie aruncate, mai vechi decât caietele, decât insemnãrile, decât… Era un prieten bun care, undeva prin ’91, ’92 parcã, plecase din tarã. Fuseserãm foarte apropiati si dupã plecarea lui incã tinusem legãtura ani buni. Rar – când mai venea prin tarã – ne vedeam si-mi povestea. Cum plecase, cât visase, ce-si dorise. Cum nu s-ar mai intoarce, cât nu mai putea visa, ce nu-si mai dorea. Cum eram copii. Si cum, cu fiecare revenire a lui, eram mai necopii. Si cum cu fiecare plecare o sã fim mai bãtrâni, intelegi mã?, tot mai bãtrâni. Intr-o vreme – imi povestea el – fusese asistent social – sau asa ceva – prin Finlanda. Intr-o altã vreme si-ntr-o altã poveste era florar. Distribuitor de vinuri. Si iar asistent social. Da’ prin Anglia. Apoi, dupa fo 5 luni pe mare pe un vas dãsta de croazierã (ingrijitor???) ajunsese prin Brazilia. Unde nu fusese nimic. Doar sãrac. Si – de data asta – asistat social. In Brazilia unde se lepãdase de drepturile de cetãtean, devenind apatrid. Sau cum dracu??? Un cetãtean al lumii, imi explicase, in fine, fãrã patrie, fãrã buletin, fãrã urme, fãrã trecut si cu un viitor la intâmplare. Toate astea i le permitea si garanta o hârtie pe care o obtinuse acolo, in Brazilia, dupã munca de trei luni a unui avocat cicã lenes. Hârtia asta mi-o arãtase si mie intr-o vreme, stiu cã o o scosese dintr-un plastic si-o despãturise ca sã pot vedea un sir de stampile sub 3 rânduri nenorocite de text. Asa aflasem io, cu mare mirare, cã poti fi si asa ceva, un al nimãnui, si cã ãstia ca el, ai nimãnuii, puteau cãlãtori oricum si oriunde, ba chiar cã cutare si cutare stat le-ar da, in baza unor intelegeri internationale, ce chestie!, s-un ajutor bãnesc, o pensie ceva, cât sã nu moarã dracu de foame si cât sã-si permita incã si incã sã fie ai nimãnui. Si sunteti multi dãstia, mã? Suntem, suntem. Da’ io doar pe mine mã cunosc, asa cã… Cred cã sidiu’ ãsta la care mã uitam acu, pe care scria cu carioca albastrã „29:40. Zâmbeste“ si mai jos – cu scrisu meu – crãciun, Codrut in tarã, da, cred ca sidiu’ ãsta mi-l dãduse la ultima noastrã intâlnire, prin ’96, ’97. Sau ’98?? Oricum, fusese o iarnã mocirloasã care-l alungase mai devreme decât isi planificase. O iarnã daia cu copaci rahitici cu coastele p-afarã si cu oameni ursuzi nãpãditi pã dinãuntru de igrasie, o iarnã daia care inmultea exponential scârba, singurãtatea si recele din suflete. Mi-aduc aminte cã-mi spunea cã venise c-o fundatie din Olanda si cã vizitase niste cãmine de copii abandonati, cã ãia, cu fundatia, se ingrijeau de oarece finantãri pentru sãrmanii copii, cã p-unii ii luau la operatii si p-altii, de erau orfani, ii introduceau in circuite dastea de adoptii internationale evident cu acordu statului. La vremea aia, la noi in tarã, desi erau anii ’96, ’97, (sau – la dracu – ’98?? ????) incã mai veneau cu ajutoare fel si fel de organizatii dastea, era ceva obisnuit, nu?, si apãreau pe la televiziunile d-afarã reportaje care infãtisau o Românie fugitã d-acasã si o multime de drame, de povesti triste despre viata grea din tara asta care fusese comunistã, o multime de povesti tragice despre un sistem care mutilase cam totul. De data asta Codrut nimerise-n tarã fãrã sã-si fi dorit, asa fusese programu fundatiei, urmau sã vinã sã faca un tur prin casele-astea de copii din România si sã ajute cumva… El fãcea pe translatoru, pe ghidu, pe cameramanu. Fac de toate. Sunt impreunã cu oamenii astia de f-un an si mai bine, am umblat mult, am vãzut multe si nah, e trist, e trist batrâne, e cu durere si cu neputintã… Imi povestea cã ãstia, olandezii, erau foarte sufletisti, cã puneau multã inimã in ceea ce fãceau si cã eforturile lor erau rãsplãtite de dumnezeu ori de câte ori reuseau ceva pentru f-un sãrman, scãpându-l de fo boalã, de fo moarte sau dându-i un viitor, un camin, o familie. Si mai povestea, atunci, in iarna aia murdarã ca toate iernile din România, cã abia asteapta sã plece din tara asta cu obloane trase, cu soarele arestat si cã in scurtã vreme o sã ajungã prin Egipt – tot cu fundatia asta, cã si acolo erau copii sãrmani de ajutat, de operat, de infiat. In Egipt. Sau in Siria? In Iordania? Oricum, undeva pe la arabi. Undeva, la arabi, unde soarele ardea cu patimã. Da’ unde copiii erau tot sãrmani. Nu mai stiu cum de nimerise in fundatia asta cu care se plimba de ceva vreme prin fel si fel de tãri – poate-mi povestise, poate nu -, nu mai stiu nici dacã imi spusese cã asta era ce-si dorise-n viatã, stiu doar cã mi-a zis atunci, referindu-se la munca lui, cã a adunat tristete si neputintã cât pentru zece vieti. Neputintã, mã, intelegi? Sã nu ai ce sã faci, doar sã te uiti si sã nu poti mã, sã nu poti… E amar, mã…

Când ne-am despãrtit atunci, mi-a dat sidiul ãsta fãrã sã-mi spunã ce contine. Na mã, dacã ai timp… E de la fundatie… Nu, nu am avut niciodatã curiozitatea sã-l bag in calculator. Pesemne am gândit cã-s colinde, vesnicele colinde de crãciun, poate d’aia si scrisesem pe el crãciun, Codrut in tarã. Colinde, mã gândeam, cã nah, era iarnã, cã leru era iar ler, pizda mãsii, cã sãrbãtorile se apropiau si era ceva obisnuit sã oferi sidiuri cu colinde si alte dulcegãrii dastea de sezon. Sãtul de ler, de sãrbãtori, l-am aruncat prin sertare unde a zãcut ani si ani, uitat, nestiut. Acu se rostogolise din agenda aia, se rotise-asa de fo doo ori si, dupã ce stãtuse aproape imperceptibil in cumpãnã, se hotãrâse sã se-aseze cuminte cu fata-n sus… „29:40. Zâmbeste“

„29:40. Zâmbeste“… Ar fi trebuit sã-l arunc, sã-l arunc dracului de sidi cu toate celelalte nimicuri, ar fi trebuit sã cred cã era cu colinde, cu ler, mama lui de ler ce-o mai fi si ãla. Dar l-am luat de jos si l-am bãgat in calculator. Pe el era un fisier video. Pe ecran au inceput sã curgã imagini cu niste copii care cântau, era gãlãgie, vacarm, unii trãgeau de niste jucãrii, altii se strãduiau sã cânte lãlãit un cântec despre un copoi si un vulpoi s-un vânãtor s-un-nu-stiu-ce, p-altii ii durea-n cot de momentu artistic. Copilasii erau adunati intr-o camerã cu rafturi cu jucãrii, stând la niste mãsute joase, pe niste scaunele mici, de piticoti. Ca la grãdinitiã. Ca la cãmin, nah… Doo ingrijitoare, educatoare, ce-or fi fost ele, se chinuiau din rãsputeri sã-i tinã-n frâu si sã-i facã pe toti sã cânte. Copoiul, vulpoiul… vânãtoru… Camera de filmat focusa câte un copilas, plimbându-se de la chip la chip si oprindu-se câteva momente la fiecare. „29:40. Zâmbeste“, scria pe cd, cu carioca albastrã. Am inteles cã 29:40 e un moment din timingul filmului la care mã trimitea Codrut. Am dat inainte, trecând repede peste imagini: copii care cântã, copii care spun poezii, copii care stau la o mãsutã si sunt intrebati fel si fel de chestii, asistati de educatoare. La minutul 29:00 camera e indreptatã spre o fereastrã. Din incãpere se aude o voce stridentã, nesuferitã. Hai mã, miscã-te cã trece ziua, hai, pun-te mai repede pe scaunu-ãsta, stai colea. 29:40. Camera de filmat mãturã spatiul dintre ferastrã si mãsuta la care se pare ca abia ce s-a asezat un copil si focuseaza un ciuf de pãr negru. Apoi imaginea incadreazã un bãietel. Bãietelul de la 29:40…

- Zâmbeste mã, hai… Hai, zâmbeste la domnu, nu sta ca prostu! Sã te filmeze si pe tine, sã te filmeze ca p-ãilalti… Copilu, sãracu, zâmbeste strâmb, strâmb de tot, si mã gândesc cã doar fiarele incoltite isi aratã in halu ãsta, bietele, gingiile, dintii.
Are niste dintisori mici, mici… Si zâmbeste sãracu, zâmbeste. Dar zâmbetu lui e ca rânjetul de animal care ar da sã muste, iar el seamãnã, micul, a sãlbãticiune hãituitã, disperatã… Sãrmanu isi trage mucii si se lipeste si mai strâns, cu pieptu, de muchia mesei.
- Zâmbeste mã, n-auzi? Zâmbeste la domnu… Femeia asta cu capu mare il dominã, il sperie parcã. Are o mutrã ascutitã si o voce la fel de nesuferitã ca mutra. Stã infiptã pe scãunelu ala mic, cu mâinile adunate pe tâtze si-si drege glasu hârâindu-si flegma-n plãmâni.
- Zi mã, cum te cheamã…
- …
- Zi mã tare, cã d’aia ai gurã, ce, n-ai mâncat azi? Zi tare s-audã oamenii-ãstia!
Bãietelu, privind timid la camerã tot pe sub ochi, spune, de data asta ceva mai tare:
- …Noni…
- Ete Noni, sare repede ingrijitoarea… Anton te cheamã, asa te cheamã, Anton, ce Noni… Asta-i nume?? Noni, auzi… Niciun Noni, ce-i aia?!… Anton! Asa te cheamã, da? Copilu parcã se face si mai mic si lasã ochii-n jos. Ciocãnitoarea cu capu mare isi intoarce privirea cãtre camerã si spune certãret celor din spatele imaginii:
- Il cheamã Anton. S-are nouã ani, da’ noi credem c-are sapte sau opt, cã n-a avut acte dupã mã-sa si i-au fãcut de la primãrie certificat nou si or fi gresit ãia la anu nasterii, n-au stiut ei. E la noi de doi ani. S-Anton il cheamã, nu Noni. Noni ii spunea mã-sa. Da’ aici s-in acte asa-l cheamã, Anton. Apoi se intoarce iar cãtre copil: Stai drept, ce stai cocosat asa? Si zâmbeste frumos, cã te filmeazã…
Un glas moale de femeie intreabã ceva soptit din spate. Se aude apoi vocea lui Codrut care traduce in englezã pentru cea care a intrebat. Cum cã pe bãietel il cheamã Anton. Dar el isi spune Noni. Noni? How nice!, spune vocea femeii din spatele camerei… Si are nouã ani dar nu se stie exact, cã certificatul i-a fost pierdut sau ceva de genu asta, i s-a fãcut altul si acolo, la anul nasterii, pesemne au trecut gresit… Femeia care nu se vede, cea din spatele camerei, cea cu vocea blândã, intreabã copilul dacã lui ii place mai mult Noni decât Anton. Codrut traduce pentru copil. Iti place mai mult Noni decat Anton?
Ciocãnitoarea cu capu mare se grãbeste sã rãspundã ea in locul copilului:
- Anton, nu Noni… Ce e aia Noni? Anton ii place, nu Noni… Nu-i asa mã? Hai ridicã capu, zâmbeste la domnu cã te filmeazã…
Copilu ridicã incet privirea si, cu ochii goi, pare cã priveste undeva pierdut, fãrã directie. Isi trage iar mucii si, uitându-se asa, niciunde, abia soptit, zice iar:
- … Noni…
Mã uit la imagini si mi se face milã de copilu ãsta. Si când isi trage mucii-asa – mi se face si mai milã. E slãbãnog si speriat, si uitãtura aia, care nu zãboveste niciunde, mã rãscoleste… Uitãtura aia din care au fugit toate poznele, toate ghidusiile lãsând loc numai golului, nimicului. Niste ochi in care copilãria stã pe-ntuneric, sãracã si peticitã si pribeagã si… Niste ochi care doar asteaptã parcã, trãgând greu dupã ei, clipire dupã clipire, cearcãnele-alea intunecate ce-i atârnã sub priviri.
- Vrei sã vorbesti cu noi? intreabã Codrut…
Copilul isi lasã capul in jos si tace.
- Rãspunde mã lu domnu, n-auzisi ce te-a’ntrebat? Apoi isi intoarce capu ãla mare spre camerã si râde ca proasta: hã hã, sã ziceti tare cã e surd d-o ureche, hã hã. Uite, e surd la urechea asta, – si aratã cu bãrbia urechea dreaptã a micutului. Când a venit la noi ziceam cã e si mut, cã nu vorbea neam. Da’ e numa surd. Si doar la o ureche, de la orion, de la otite când a fost mic. Codrut traduce in englezã pentru colega lui. Oh, god…, se aude vocea plinã de compasiune a femeii din spatele camerei si se lasã o tãcere grea.
Codrut intreabã iar, mai tare:
- Vrei sã vorbesti cu noi? Vrei sã ne povestesti ce faci tu aici la cãmin? Cum te simti, cum te joci cu copiii? Stii vreo poezie? O poveste?
Copilul ridicã incet capul si se uitã la camerã. Ciocãnitoarea aia il indeamnã iar – hai mã, rãspunde la domnu, zi cum e aici, cã aici e biiiine, aveti mâncaaaare, jucãriiiii, lungeste ea vorbele, aveti de toate si sufletu din noi il scoateti, nu alta…
- E bine, sopteste copilul. E bine…
- Stii vreo poezie?
- Zi plugusoru mã, zi la domnu plugusoru, da’ zi tare, cum v-am invãtat io, cu aho aho copii si frati, hai, ia zi, stati putin si nu mânati…
Copilul, ca-ntr-un vis, murmurã ceva, cu o voce subtire.
- Ce-ai zis mã? Zi tare, s-audã domnu’…
- Fulgii de zãpadã… fulgii de zãpadã… nu-s…
- Da? il incurajeazã Codrut… Ce-i cu fulgii de zãpadã?
- Fulgii de zãpadã… ei nu-s fulgi de zãpadã…, sopteste copilul, ei sunt… sunt ingeri mici, albi… sunt ingeri albi care cad din cer si vin s-acopere pãmântul… si vântul ii poartã usor si…
- Ce zici mã tu acolo? Ce fulgi mã? Ce vorbesti tu-aici? Ce ingeri? Pãi ãsta-i plugusoru? Asa te-am invãtat eu? Ti-am spus sã zici plugusoru, nu prostii…
Codrut traduce. Fulgii de zãpadã, care nu-s fulgi de zãpadã, ci-s ingeri albi, sunt ingeri albi si mici si cad din cer si-acoperã pãmântul…
- Dumnezeule… dar ce a vrut sã spunã cu asta? intreabã in englezã vocea caldã din spatele camerei… Roagã-l sã spunã mai departe, fã-l sã spunã…
- Ce e cu ingerii albi? Poti sã-mi spui? E frumos ce ai spus, e o poveste? il intreabã Codrut pe bãiat…
- Ei na, ca sã vezi, face ciocãnitoarea, când il pui sã vorbeascã n-o face, s-acu s-a apucat sã spuie toate tâmpeniile. Ridicã mã capu, nu mai sta cocosat asa sã râdã lumea de tine, ridicã capu si zâmbeste la domnu cã strici filmarea…
Ochii bãiatului cad din nou in gol. Se strãduieste sã zâmbeasca da’-i iese tot un zâmbet jalnic, spart, chinuit. Apoi isi pleacã iar fata si spune:
- O… O poveste…
- O poveste? il indeamnã iar Codrut… Mi-o spui si mie?
- Ce poveste mã? Pãi stie el povesti? De un’ sã stie?? El nici plugusoru n-a vrut sã-l zicã s-acu spune povesti??? Spune mã la domnu cum aveti voi jucãrii!
- Avem…
- Zi mã tare!
- Avem jucãrii…
- Si cã va jucati…
- Si ne jucãm… murmurã copilul.
- Si cã vine Mosu, si aduce jucãrii doar la copiii cuminti
- Vine Mosul… Doar la copiii…
- Pãi nu? Cã o sã vinã mosu, asa vine de fiecare an, facem braduuuu, vine mosuuuu, aduce daaaaruri, noi cântãm si-i spunem poezii, asa e frumos, cã e sãrbãtoare, nu mã? Hai, zi la domnu…
- Spunem poezii… E… e sãrbãtoare… sopteste micutul cu fata in jos.
Colega lui Codrut intreabã nelãmuritã: Ce zice? Despre ce vorbeste? Codrut ii traduce: Spune cã vor imbodobi bradul, cã il vor astepta pe Mos Crãciun care le va aduce daruri. Cã vor cânta si vor spune poezii… Dar sã-l lase pe copil sã vorbeascã, pentru numele lui dumnezeu, cã numai ea vorbeste… se revoltã cumva vocea blândã din spatele aparatului de filmat.
- Ce ai vrea tu sã primesti de la Mos Crãciun? Ce ti-ar plãcea tie? Si ce ai in mânutã? intreabã Codrut…
Acum observ si eu, pe sub masã, cã bãietelul tine pumnul strâns, asezat pe genunchi. Ridicã incet mâna deasupra mesei si deschide pumnul. In palmã tine o jucãrioara, ceva. Imaginea se incetoseazã iar, apoi se limpezeste intr-un zoom clar, peste palma deschisã a copilului. Este o rotitã galbenã, din plastic. O rotitã dintatã parcã. Imaginea incadreazã iar copilul si ingrijitoarea.
- Aia ce mai e mã? Ce-ai stricat? D-unde-o ai?
- Am… am gãsit-o… rãspunde el incet, speriat. E un titirez… Se-nvârte… Un titirez…
- Ce ai vrea sã primesti de la Mos Crãciun? intreabã iar Codrut.
- Un tractor mare, zi mã, se baga iar ciocãnitoarea. Un tractor, da? Unu maaare, cu roti, cu…
- …
- Hai, intervine Codrut cu blãndete, ce-ai vrea tu de sãrbãtori? Ce ti-ai dori?
Copilul dã sã spuna ceva, apoi se opreste, isi inghite cuvintele si priveste cu ochi tristi in camerã. Codrut il intreabã iar:
- Hai, spune-mi. Imi spui? Ce ti-ai dori?
- Sã…
- Sã?… il incurajeazã Codrut.
Copilul rãspunde incet, incet de tot…
- Sã… sã nu uit…
Se asterne tãcerea. Pesemne Codrut e surprins si el, ca si mine, de rãspunsu ãsta.
- Sã nu… uiti?? Ce sã nu uiti?
- Vocea… povestea. Vocea… Sã nu uit…
- Iar vorbeste tâmpenii – rupe tãcerea ingrijitoarea -, i-auzi, i-auzi ce prostii spune, pãi asta se vrea de sãrbãtori? Pãi ce vorbe-s astea? Da’ un tractor mare-asa, nu vrei?
- Ce poveste sã nu uiti? Si ce voce? Vocea cui? intreabã iar Codrut fãrã s-o mai bage-n seamã pe ingrijitoare.
- Povestea… ingerasii… vocea ei… Sã nu uit…
Vorbeste cu capul lãsat in jos, abia se intelege glasul lui firav si dau tare sunetul s-aud ce spune. Rosteste cuvintele rar, foarte incet si vocea i se frânge, ii tremurã a plâns?, si parcã isi inghite iar cuvintele si parcã…
- Povestea cu ingerasi? Cine spunea povestea asta?
- …
- Haide, mie poti sã-mi spui, insistã Codrut. Cine-o spunea?
Copilul rãspunde ceva dar nu se aude nimic. Acum a intors capul undeva in lateral si-si lasã ochii goi, slobozi cãtre nimic, si pare desprins de prezent, privind dincolo de pereti, dincolo de incãperea asta, dincolo de toate vocile vesele ale copiilor care se aud pe fundal de pretutindeni.
- Ce ai spus? Cine spunea povestea?
- … Povestea… Ea… mãmica…
Codrut tace. Copilul a rãmas asa, cu capul intors, furat de niste amintiri vechi, fermecat poate de valsul zãpezii din basmul lui, refugiat in soaptele vântului, având incã in urechi armoniile vocii care spune, iar si iar, magica poveste a ingerasilor-fulgi de nea.
- …mãmica… ea spunea… spunea cã fulgii sunt ingeri mici si vin sã inveleascã in alb pãmântul… ea… ea spunea cã dumnezeu le deschide poarta din nori, din cer, si ei vin, vin… si ei vin si ii poartã vântul si se aseazã cu aripile lor mici si albe de puf… si zãpada e puf de ingeri care inveleste pãmântul sã-l fereascã de frig, sã-i tie de cald. Fulgii de zãpadã nu-s fulgi de zãpadã… sunt… sunt ingeri mici, albi… sunt ingeri mici… ingeri mici

Ingrijitoarea tace si ea si se uitã mutã la copil. Incet, parcã nevrând sã strice visul copilului, colega lui Codrut intreabã: Ce spune? Si plânge?? Codrut ii traduce in soaptã povestea. Apoi tãcerea se asterne iar in incãpere, grea, grea si albã ca zãpada ingerilor din poveste. Camera filmeazã. Filmeazã un copil care-si inghite plânsul, care-si tine amintirile innodate cu lacrimi sub pleoapã.
- Eee, acu ce faci? Doar nu te-oi pune pe plâns?!? Pãi ce-i asta?? rupe deodatã tãcerea ciocãnitoarea. Ia terminã cu prostiile, pãi ce, asa se face? Esti bãiat mare…
Copilul nici cã intoarce capul, pe obraz imi pare cã i s-a rostogolit o lacrimã tãcutã si priveste in gol. Acum e plecat, e absent, e dus sub norii lui, departe, cu fulgii-ingeri, cu cerul si vântul povestii. Incã tine pe masã mâna desfãcutã, rãmasã asa, cu palma in sus. In palma lui micã are rotita aia galbenã. Un titirez, spusese… care se-nvârte. Un titirez.
- Noni, vrei sã mai vorbim? Mai vorbesti cu mine? il intreabã Codrut. Vrei sã-mi spui toatã povestea? Noni…
Ciocãnitoarea intervine din nou:
– Hai mã, rãspunde lu domnu, hai, nu mai sta asa. Pãi ce-i asta? Eeee, ia vezi! Lasã povestea, cã nu stii tu povesti, ia zi mai bine cântecu cu broasca, hai, nu mai sta momâie cã nu e frumos. Hai, zâmbeste, sã te filmeze… Ia zi, cum v-am invãtat io? Si incepe sã cânte ca proasta, bãtând tâmp din palme: O-broscutã-micã-strâmbã-vrea-sã-joace-sus-pe-deal… Ia zi, ia zi!
- Lãsati-l doamnã putin, o roagã Codrut pe ciocãnitoare. Si apoi cãtre bãietel:
- E o poveste frumoasã. Poate altã datã mi-o vei spune pe toatã, da? Si cred cã n-o s-o uiti, pentru ca e de la mama ta. Cum o cheamã pe mama ta?
Copilul isi intoarce ochii spre camerã si rãspunde incetisor:
- Anisoara…
- Mai ai frati? Sau vreo surioarã?
- Nu.
- Vorbeste tare sã te-audã, nu mai mormãi. Hai, mai cu viatã, cã prea esti moale-asa. Si stai drept asa, hai…
- Nu mai am frati, spune copilul mai tare.
- Iti place aici la cãmin? intreabã Codrut. Ai prieteni?
- Imi place, spune dup-o vreme copilul cu juma de gurã.
- Ii place, ii place, cum nu, se joacã, se tãvãlesc, toatã ziua fac balamuc.
- Cine e prietenul tãu? Cum il cheamã?
Copilul lasã iar capu-n jos. Si tace.
- Nu ai tu un prieten cu care sã te joci?
Sãracu tace si capu-i atârnã greu peste piept.
- Rãspunde, mã, la domnu, n-auzi ce te-ntreabã? Hai, rãspunde. Si zâmbeste, sã te filmeze, nu mai sta asa…
- N-am, spune el trist da-ncercând sã zâmbeascã.
- E, are, cum sã n-aibã, se bagã iar ingrijitoarea, educatoarea, ce dracu o fi… De ce minti mã? Pãi e frumos asa? Cum sã n-ai prieteni? Zi la domnu cã ai prieteni!
- Am prieteni…
Codrut traduce. Colega lui intreabã dacã el stie câti ani are.
- Noni, tu stii câti ani ai? traduce Codrut.
- Nu… nu stiu…
- Zi tu, cum nu stii? Zi, am opt ani… Rãspunde la domnu…
- Am opt ani…
- Asa vezi, pãi nu? Noi asa credem, cã are sapte sau opt. La fisã scrie nouã, explicã iar ciocãnitoarea. Da’ e prea sfrijit de nouã. Astia de la primãrie, de la evidentã, fac numai greseli. La spital la fel, numai incurcãturi cu actele avem, la toti copiii, nu numa la ãsta. De la biroul de la prefecturi tot asa… E balamuc cu actele-astea, bãtaie de cap… Dacã n-am fi noi sã le facem, prafu s-ar alege! Pãi la cât alerg, la cât mã zbat…
Femeia din spatele aparatului spune ceva, il roagã pe Codrut sã-l intrebe pe copil cum a ajuns la cãmin.
- Cum ai venit tu la cãmin? Cine te-a adus aici?
Copilul nu rãspunde, intoarce iar privirea si isi lasã ochii in pãmânt.
- Zi mã, rãspunde, il indeamnã educatoarea. Hai, rãspunde. Apoi cãtre Codrut: si ziceti tare, cã e surd d-o ureche, v-am zis. Si-apoi iar cãtre copil: N-auzisi? Zi cin’ te-a adus aci la noi. Si zâmbeste, nu sta incruntat cã nu-i frumos asa…
- Mamaia, rãspunde bãietelul intr-un tarziu. M-a adus aici, cã nu putea sã mã tinã…
- L-au luat cu comisia, la Buzãu, cã d’acolo e. E dintr-un sat d’acolo, din sãrãcie… Il tinea mamai-sa, da’ era vai de lume si femeia aia, nici ea n-avea ce mânca, bãtrânã, bolnavã, vai de capu lor, explicã educatoarea. Niste sãrãcii, niste…
- Dar pãrintii tãi unde sunt? intreabã Codrut.
Copilului ii tremurã barba si ochii i se umezesc iarãsi. Priveste in camerã descumpãnit. Deschide gura sã spunã ceva dar nu-i iese niciun cuvânt.
- Eh, e mai complicat, rãspunde ingrijitoarea in locul lui… Mamã-sa a murit si l-a lãsat la ãi bãtrâni. Taicã-su – au zis ãia de la comisie, de la Buzãu, – i-a pãrãsit, si-a luat lumea-n cap, dracu stie, de i-au fãcut proces pentru tutela, cã asa se face la noi, de l-au decãzut sau cum se spune… L-a crescut singurã femeia aia ce l-a crescut dar s-ambolnãvit si s-a dus, na…
Codrut traduce. Oh, my god… my god, se aude vocea colegei lui, aproape in soaptã.
- Imi… imi pare rau, Noni, zice Codrut. Nu… nu stiam, imi pare rãu.
- E, a murit de plãmâni, de sãrãcie, tuberculozã d’aia, mi-au zis mie colegele noastre de la asistentã, se bagã iar ingrijitoarea. Era vai de capu lor. Pãi nu-l bãgaserã si p’ãsta tot cu tuberculosii, la spital? Da’ la noi aici e bine, nu? Zi mã, e bine, nu-i asa? Si zâmbeste, nu mai sta asa…
- E bine, rãspunde trist copilul, si zâmbeste, zâmbeste si de-odatã lacrimile din ochi nu si le mai tine, de-odatã ele curg lung pe cearcãnele-alea vinetii, pe obrajii ãia supti, curg lung si se desprind rotund, bobite, din bãrbia lui micã si cad pe masã, una dupã alta. Si el sãracu zâmbeste, zâmbeste, si plânge, si cu o voce sugrumatã, plângând si zâmbind tipã:
- Sã nu uit!…
Sã nu uit, repetã el cu lacrimile pe obraz, privind niciunde. Sã nu uit… Si zâmbeste plângând si plânge zâmbind. Pentru cã asa i s-a cerut, sã zâmbeascã. Sã zâmbeascã pentru cã il filmeazã ca pe ceilalti. Pentru cã aici e bine. Pentru cã o sã primeascã un tractor maaaare, pentru cã va veni moooosu, pentru cã va spune poezii, pentru cã va cânta o-broscutã-micã-strâmbã, pentru cã va cânta poate si cântecul cu copoiul, pentru cã va spune plugusoru, aho aho copii si frati. Si zâmbeste, zâmbeste, pentru cã oricum nimic nu mai conteazã…
- Nu, n-o sã uiti, ii spune Codrut cu blândete, n-o sã uiti…
- Sã nu uit… Ea spune povestea… stã acolo in pat si mã tine cu ea si spune povestea si nu mai e frig… Fulgii… sunt ingeri, sunt ingeri mici-mici si-acoperã pãmântul si tin cald pãmântului si apoi vine soarele si-i cheamã la el… si ingerii mici isi topesc aripile albe si le lasã ude pãmântului si se fac usori, usori, si se inalta inapoi la nori, de unde dumnezeu le-a deschis poarta, de unde i-a adus vântul… si-atunci, când urcã, norii se fac albi la loc de la atâtia ingerasi… cã nici norii nu-s nori, doar ingeri mici, norii nu-s nori, doar puf alb de ingeri… ei se adunã multi si-s albi, se suie-n cer si se fac nori albi si-acolo asteaptã iar sã vinã iarna, sã coboare s-acopere pãmântul… norii nu-s nori, sunt aripi si puf de ingeri mici… norii nu-s nori si nici zãpada nu e…
Isi spune singur povestea! Si aparatu ãla nenorocit filmeazã, filmeazã.
Isi spune singur povestea, plângând fãrã sã se mai ascundã. Colega lui Codrut, cu vocea sugrumatã de emotie spune repede opriti-l, opriti-l, nu-l mai chinuiti, ingrijitoarea a rãmas cu gura cãscatã si nici ea nu mai stie ce sã zicã iar Codrut repetã intr-una ca prostu imi pare rãu, imi pare rãu, n-am vrut… nu mai plânge, imi pare rãu, nu am vrut… si nenorocita de imaginea se zbate, se smuceste de-odatã de parcã aparatul a luat-o razna in trepied si ii vãd spatele lui Codrut care intrã in cadru si se-ndreaptã grãbit, cu mâinile-ntinse, spre copil, spre bãietel, care vorbeste, vorbeste intr-una, si plânge si zâmbeste, si zâmbeste plângând, arãtându-si dintii aia mici cu gingii cu tot, ca sãlbãticiunile prinse care incretesc asa din bot dând sã muste de spaime, de disperãri, de suferintã si peste umãrul lui Codrut il vãd acum cum se ridicã plângând si zâmbind de pe scãunelu ãla si-mi pare de-odatã cã s-a dezechilibrat, cã va cãdea, dumnezeule, peste masã, peste scãunel, dar el nu cade sãracu, nu cade, ci, incoltit, doar vrea sã plece, sã scape, sã fugã, si merge cu pas chinuit si nu inteleg de ce tremurã asa, pentru cã tremurã din toate inchieturile lui mici si firave când pãseste si-atunci inteleg, vãd cã e schiop, ingrozitor de schiop, cu un picior strâmb, rãsucit peste mãsura si cu mult mai scurt decât celãlat…

Sã nu uiti…

Poate, acolo, in casa aia mereu inseratã, nefericitã si jilavã, in casa aia din marginile Buzãului, in iernile alea lungi, de disperare cã-si stia sfârsitul aproape, te aduna lângã ea si te strângea la piept, biata, sã-i fie cald, sã-ti fie cald. Te striga tare, Noni… Noni… atât cât putea ea amãrâta, – si era ca un vaiet, ca o jale – cã boala de plãmâni e boalã rea si-ti ia toata vlaga, iarã tu erai surd, aproape surd, si ea, cu chin, trebuia sã strige iar, Noni, Noni, pânã-i rãmânea aerul mic, sã strige iar ca tu sã vii sã i te cuibãresti in brate… Te târai asa schiop, surd, flãmând, in patul ei de muribundã ca rãceala trupurilor voastre, – mic si-al tãu, mic si-al ei si imputinat de sãrãcie si boalã -, sã fie inmuiatã de poveste. O poveste – spera ea – care sã acopere mizeria, greul si neajunsul, – dar ce stiai tu? – o poveste care iti inchidea ochii ca tu sã poti visa cã rãul nu-i rãu, ca tu sã poti visa cum cã fulgii nu-s fulgi, cã norii nu-s nori si nici geru ãla nãprasnic nu-i ger. Cumva, biata femeie, trebuia sã acopere viscolu, s-alunge frica, sã facã ceva sã-ti indulceascã amarul, mãcar sã-ti incãlzeascã sufletul cumva, dacã-n sobã foc n-avea de un’ sã-ti punã, si-atunci ii rãmânea doar povestea, doar cãldura din glas, doar focul din soarele imaginar al visului. Iti aduna din nimic o mâna de iluzii mãrunte si-atunci visai, visai, si suportai mai usor, si tu, si ea, asa, strânsi unu-ntr-altu, sub pãturile alea putine, sub pãturile alea umede care miroseau deja greu a moarte grãbitã, a prãpãd de suflet. Adormeati si uitati, tu cã vei fi al nimãnui, ea – cã murea. In urmã doar povestea rãmânea… Si glasul… Cum sã le uiti?

Sã nu uiti… A alege sã nu uiti e tot ce mai poti avea. Glasul, povestea – e tot ce poti pãstra pentru cã mai apoi vei ajunge sã afli cã dumnezeul povestii p-aici mai vine doar la-nmormântãri, da’ si-atunci e grãbit, cã ingerii-s dusi toti, sunt dusi departe, fugiti din lumile-astea, cã aici doar demoni au rãmas si cã zãpada nu-i decât zãpadã, atât, apã-nghetatã asa dupã cum vor fi toate sufletele-alea de-ti vor iesi-n cale pânã la capãtu zilelor, doar apã mã, o apa nenorocitã, inghetatã, cristale nepãsãtoare ci nu puf din aripa ingerului, doar stelute reci, de gheatã, care cad cernute de nori, care cad s-acopere zoaiele pãmântului si-apoi se topesc, doar se topesc, si nu urcã la cer la chemarea soarelui sã facã inapoi nori albi de ingeri. Si albul topit se preface-n noroaie, in clisa care-o sã-ti tinã cu dintii pasul beteag, impotmolit. Si vei avea doar nori negri si inserãri vinetii precum amurgul cearcãnelor tale de sub ochi
Lasã, mã… Tu zâmbeste, zâmbeste…
Lasã, mã.. Lasã…
Clisa pãmântului. Noroaiele lumii.

Vezi manolescule?
Ziceai sã-ti povestesc ceva vesel, numa cã m-ai intristat cu discutia de peste zi. Cin’ te-a pus sã-mi zici de orfelinatu ãla? Mi-am adus aminte, nah… Poveste cu vorbe mici. E-a ta. Ia-o si zâmbeste, manolescule

Manolescu e tovarãsa mea, o stiti, nu?

http://mesterulmanole.wordpress.com

E mereu zâmbãreatzã. Si vorbãreatzã. Si foarte blogãreatzã. Si numa suflet. Azi ne-am vãzut dupã ceva vremi si si-a cerut povestea, cã aveam datorii mai vechi si m-a pus la munci. A zis sã nu fie poveste de paste. Asa cã e de crãciun. Chiar dacã e primãvarã. Si cic-o sã facã cinste cu urzici si mãmãligã ca sã-mi intre bine-n cap cã e primãvarã. Da’ o sã-mi iasã repede, cã dã si tuicã. Evident, pe rãspunderea ei, io i-am zis…
Mã duc sã-mi cetesc pretinii, cã-s multi, si de multã vreme nu le-am mai cãlcat pragu / blogu.
Sã fiti cuminti

ABJECTU

[Paul Atreides]

ABJECTU joined Facebook


m-am bagat pã feisbuc. Prima impresie? Jale… N-au femei goale… mai bine mergeam pe hai faiv. Sau cel mai bine pe redtube. Acolo se si misca.
rahat, nu stiu sa umblu cu feisbucu, prea multe butoane si primejdii la tot pasu. si pt ca am tot apasat pe toate butoanele-alea am inceput sa fiu si mintit, ca AM nush câti pretini, ca nush’câte-mi cer pretenia, ca ma vor de barbat, ca… in fine, si femeile din feisbuc is mincinoase ca toate femeile dânafara calculatorului… am dat klik la tot ce mi-a iesit in cale, kiar si pe butonu ala care-mi cerea sa confirm ca-s female si pã unu care certifica ca-s de acord cu gheii… dubioasa succesiune, ma gândesc io. Cine stie ce cacat am mai bifat p’acolo, asa ca ma simt obligat sa fac un anunt: pe feisbuc sunt iresponsabil. Da’ ca sa nu mint, nu numa pe feisbuc.

Ce dracu mi-a trebuit? Ca la atâta vreme cât am stat fara, ce mai erea umpic… dar nah…

Deci ABJECTU joined Facebook, da? Ascundeti-vã muierile cã am rupt lantu.

ne vedem pe feisbuc. Si puneti poze cu gagici goale cã alfel nu stau

in alta ordine de idei, cre’ c-a venit vara. mergeti la plaja. iar cânii – tot un fel de porci si ei… si io la fel as fi procedat

http://i55.tinypic.com/2nqs5jm.jpg

ABJECTU

[Paul Atreides]

Im
back
paul
a
plecat
cu
sofia
vine
diseara

[Paul Atreides]

http://i51.tinypic.com/2n8va8m.jpg

[Paul Atreides]

http://i51.tinypic.com/5bpk46.jpg

[Paul Atreides]

http://i55.tinypic.com/25ujhhi.jpg

[Paul Atreides]

http://i54.tinypic.com/2i6zx5h.jpg

[Paul Atreides]

http://i52.tinypic.com/307ywly.jpg

[Paul Atreides]

http://i53.tinypic.com/33w7g20.jpg

[Paul Atreides]

http://i55.tinypic.com/2m6wzf8.jpg

[Paul Atreides]

http://i53.tinypic.com/k2k3l3.jpg

[Paul Atreides]

http://i51.tinypic.com/sg376t.jpg

[Paul Atreides]

http://i53.tinypic.com/2mc6rf9.jpg

[Paul Atreides]

http://i54.tinypic.com/259g0u9.jpg

[Paul Atreides]

http://i54.tinypic.com/kdsi8i.jpg

[Paul Atreides]

http://i51.tinypic.com/sg376t.jpg

[Paul Atreides]

Superoferta: 2 in 1! Steaua se asigura si in atac si in aparare cu urmatorul transfer! El poate fi noul JOKER din Ghencea:


Vine la Steaua in iarna si poate evolua pe posturi total diferite: in atac, si in aparare!

Unul dintre jucatorii laudati dupa meciul cu Franta, Vlad Chiriches a inceput fotbalul ca atacant.

Antrenorul care l-a format, Mihai Georgescu, declarata ca l-a pus pe Chiriches sa joace fundas abia acum 4 ani, desi interventiile acestuia in fata lui Ribery si Benzema denota o experienta mult mai mare.

"M-a sunat azi dimineata (n.r.-ieri) sa-mi multumeasca pentru faptul ca l-am transformat la varsta de 17 ani din varf de atac, in fundas la marcaj. Mi-a spus ca astazi n-ar fi ajuns la nationala daca eu n-as fi avut acea inspiratie", marturiseste Georgescu in Prosport.

Chiriches va veni in iarna la Steaua, jucatorul fiind acontat inca din aceasta vara de echipa lui Levy.

Desi este unul dintre fundasii centrali de viitor ai Romaniei, acesta va puteafi folosit oricand si ca atacant, fiind pozitia in care a facut primii pasi in fotbal. Steaua nu este straina de astfel de tactici, Goian urcand varf pe finalul mai multor meciuri in care echipa sa avea nevoie neaparata de gol.

SPORT.RO

[Paul Atreides]

Facebook ar putea fi interzis in urma aparitiei unor poze indecente cu o fetita de 12 ani

Tatal fetei acuza reteaua de socializare pentru ca permite accesul minorilor. Facebook ar putea fi interzis in Irlanda de Nord.




Un nord-irlandez a dat in judecata Facebook in urma postarii a unor poze indecente de catre fiica lui de doar 12 ani. Acesta acuza faptul ca reteaua de socializare nu ingradeste accesul minorilor cu varste sub 13 ani si nu verifica varsta utilizatorilor sai.

"Din punctul meu de vedere, Facebook nu este potrivit tinerilor sub 18 ani, insa compania nu este in masura sa-si respecte nici macar propriile reguli privind accesul copiilor sub 13 ani", a declarat Hilary Carmichael, avocatul tatalui. "Verificarea varstei, prin completarea seriei din buletin, ar fi o masura simpla pe care Facebook ar putea sa o puna in practica".

Potrivit lui Charmichael, fotografiile in cauza au o sexualitate explicita prin machiajul puternic si ipostazele provocatoare, dand impresia ca fata are o varsta mult mai mare de 12 ani. De asemenea, aceasta a postat si informatii personale legate de adresa si scoala unde invata.

Desi procesul a fost intentat luni la tribunalul din Belfast, contul fetei nu a fost inca sters de catre reteaua de socializare, fapt care ar putea conduce la interziceare Facebook in Irlanda de Nord, precizeaza avocatul pe site-ul personal. Hilary Carmichael a creat un alt site intitulat "Copii pe Facebook", ce are drept scop atentionarea parintilor privind incalcarea drepturilor copiilor de catre Facebook in situatii similare.

Cazul aduce in discutie problema accesului copiilor pe internet si in ce masura aceasta responsabilitate apartine parintilor si/sau retelelor de socializare. Facebook nu dat inca vreun raspuns in legatura cu acuzatiile din acest proces.


Sursa: digitaltrends.com

[Paul Atreides]

Infractiuni informatice! 10 ani inchisoare pentru spam pe Facebook

Un barbat risca sa ajunga dupa gratii pentru ca le-a trimis prietenilor de pe Facebook mesaje nedorite. Cautiunea a fost de 100.000 dolari! Vezi ce sanse are sa scape




Un american din Las Vegas a fost acuzat de trimiterea a numeroase de mesaje in reteaua de socializare Facebook. Desi a fost eliberat pe o cautiune de 100.000 de dolari, el risca pana la 10 ani inchisoare, procurorii acuzandu-l ca ar fi dezvoltat o aplicatie ce ocoleste filtrele Facebook pentru a trimite mesaje spam.

Barbatul, Sanford Wallace pe numele sau, ar fi compromis 500.000 de conturi Facebook in perioada noiembrie 2008 - martie 2009. Pe langa postarea mesajelor nedorite pe wall, acesta ar fi reusit, cu ajutorul aplicatiei dezvoltate chiar de catre el, sa stocheze si listele de prieteni ale conturilor respective.

Wallace neaga toate cele 6 capete de acuzare ale procurorilor, desi nu este la prima experienta de acest gen. In 2008 a pierdut un proces intentat impotriva lui de catre o alta retea de socializare, MySpace.

Sursa: BBC

[Paul Atreides]

O mare vedeta e acuzata ca fura datele utilizatorilor de Facebook

Un star de talie mondiala promite ca isi recompenseaza fanii cu gadget-uri scumpe, inclusiv iPad-uri si laptopuri, insa in realitate le foloseste datele. Vezi despre cine este vorba




O noua inselatorie pe Facebook a fost descoperita de expertii in securitate de la Bitdefender. O pagina care se vrea a fi tribut Michael Jackson a fost lansata pe 29 august, cu prilejul zilei de nastere a artistului. Cei care au construit-o promit ca isi recompenseaza fanii cu gadget-uri scumpe, insa in realitate le colecteaza datele personale. Tot cei de la Bitdefender au descoperit in urma cu ceva vreme virusul care vrea sa te faca vedeta pe Internet.

Pagina creata de atacatorii virtuali are titlul "I love Michael Jackson" si a strans deja peste 25.000 utilizatori. Ea le da ocazia fanilor sa scrie mesaje emotionante, dar si sa castige premii fictive.



"Cum se desfasoara inselatoria? In partea stanga a paginii, sub imaginea de profil, atacatorii au plasat o serie de anunturi cat se poate de atragatoare: “get a free iPad” (castiga un iPad) si “get a free Dell” (castiga un Dell). Pentru a intra in posesia premiilor mult ravnite, utilizatorii nu trebuie decat sa completeze o serie formulare de inregistrare cu datele personale, precum adresa de e-mail si adresa fizica, data de nastere, plus numere de telefon", spun expertii de la BitDefender.



Utilizatorii care intra in capcana vor primi nenumarate mesaje spam, reclame targetate si sms-uri promotionale. Cei care vor sa se protejeze de pericolele care circula pe Facebook pot folosi aplicatia de securitate Bitdefender safego, care scaneaza toate link-urile postate pe pagina de profil si trage un semnal de alarma daca exista elemente care trezesc suspiciuni.

SURSA--YODA.RO

[Paul Atreides]

Cel mai puternic virus informatic din istorie ataca SUA si Europa

Pana acum 4,5 milioane de calculatoare au fost infectate. Cum sa te feresti de el




Un virus informatic botezat TDL4 si catalogat de Kaspersky Labs drept cel mai puternic din istorie afecteaza milioane de calculatoare din Statele Unite ale Amercii, Marea Britanie, Franta si Italia. Cei mai multi dintre utilizatori si-au "imbolnavit" computerelor prin intermediul site-urilor pornografice si retelelor de file-sharing, unde virusul se camufleaza adesea in spatele unor codec-uri sau crack-uri.

TDL4 are la baza o componenta rootkit, care sta ascunsa dupa infectie. Drept urmare, majoritatea solutiilor antivirus nu reusesc sa o detecteze si nici sa o anihileze. TDL3 infecteaza Master Boot Record si ruleaza un cod inainte ca sistemul de operare Windows sa se incarce. Dupa ce infecteaza un calculator, se poate raspandi de la acesta la altele, prin Internet.

Virusul instaleaza pe calculatorul afectat in jur de 30 de programe, inclusiv de crestere a traficului publicitar si de distributie de mesaje spam. Cel mai grav este insa faptul ca cei care l-au creat pot detine controlul tuturor calculatoarele infectate.

BitDefender si Kaspersky vin cu solutii pentru computerele infectate.

Vezi toate stirile in timp real si pe telefonul tau mobil: m.yoda.ro

[Paul Atreides]

Gruia, teritoriu stelist! "Nu cred că gazonul lui Gigi va putea fi folosit cu Schalke!" Cea mai bună veste pentru Becali
Astăzi, 18:02

Steaua are permisiunea de a evolua la Cluj!"

Patronul CFR-ului, Arpad Paszkany, s-a transformat în binefăcătorul fotbalului românesc, după ce formaţiile din LIga I angrenate în cupele europene au început să caute un stadion omologat pentru partidele considerate pe teren propriu.

Şeful din Gruia spune că este de acord ca Steaua să joace pe arena "Constantin Rădulescu" şi că în caz de forţă majoră ar face acelaşi gest şi în cazul Rapidului. Totodată, Paszkany este de părere că planul lui Gigi Becali de a monta de urgenţă un gazon nou pe National Arena nu va funcţiona.

"Părerea mea este că s-a grăbit folosirea gazonului de pe National Arena. Acela avea nevoie de timp ca să se aşeze. Există gazon care poate fi instalat şi în 24 de ore. Dacă vrei să ai un teren ca o masă de biliard, ideal ar fi să îl foloseşti abia la o lună după montare. Părerea mea este că Steaua nu va putea juca în condiţii bune nici pe 21 septembrie, contra lui Schalke.

Noi ne-am dat acordul de principiu ca Steaua să dispute meciurile din cupele europene pe stadionul nostru, pentru că ei au fost primii care ne-au solicitat acest lucru. În caz de forţă majoră, ar putea evolua aici şi Rapid, dar nu dorim nici noi să ne stricăm gazonul. După cum vedeţi, celor de la Universitatea Cluj autorităţile locale le-au construit şi stadion şi le-au pus şi gazon, iar pe stadionul nostru nu au bătut niciun cui. Important este să ajutăm echipele noastre din cupele europene, deoarece ne reprezintă pe toţi", a spus Paszkany la Sport.ro.

Steaua a mai evoluat pe stadionul CFR-ului şi în play-off+ul Europa League, contra lui ŢSKA Sofia, meci încheiat cu scorul de 2-0.

PROSPORT

[Paul Atreides]

Becali aşteaptă răspunsul oficial al UEFA: "Nemţii au fost de acord" De ce depinde amânarea meciului Steaua-Schalke
Astăzi, 17:40

De ce depinde amânarea meciului Steaua-Schalke

UPDATE 17:40: Becali spune că UEFA a acceptat ca meciul dintre Steaua si Schalke să se amâne cu o săptămână, dar mai rămâne ca firma organizatoare din Elveţia, TEAM, să îşi dea acordul, după ce se va consulta cu televiziunile care vor transmite partida, printre care şi PRO TV.

"Am avut emoţii de parcă aveam meci! Pe 21 se va juca! Am discutat cu nemţii. E o firmă angajată de UEFA să îşi dea punctul de vedere. Asta mi-a spus că nu îşi asumă riscul. Dacă un camion are accident, dacă nu stiu ce...

UEFA mi-a zis, da domne, schimbăm. Apoi răspunsul a fost că îşi asumă riscul dacă se amână cu o săptămână. Trebuie ca UEFA să fie de acord. UEFA i-a transmis lui Argăseală că sunt de acord, dar să vorbeasca cu cei de la Scahlke, cu TEAM şi cu ProTV.


Cei de la Schalke au fost de acord, dar nu pe 22, ci pe 21. Acum stau la masă. Firma ia aprobarea acum de la ProTV, pentru că aşa spune UEFA. Deci pe 21 se va juca meciul dintre Steaua şi Schalke.


Jucam la Cluj dacă Schalke nu era de acord. Mă ofticam ca Rapid sau Galaţi să joace înaintea mea, în faţa lui Becali. Acum avem şi timp. Nu mai ţin cont de bani. Nu mai recuperez nimic. Primarul mi-a spus că nu poate să dea atâţia bani. I-a pus să îi dea naibii de bani. Copos a zis că nu dă banii, dacă nu are siguranţă. I-am zis că eu dau 360 de mii, iar el să vină apoi să îmi dea suta lui de mii. ", a declarat Gigi Becali la gsptv.


--------------------------------------------------------------------------------

UPDATE 16:16: UEFA urmează să dea un răspuns oficial cu privire la amânarea partidei Steaua-Schalke, care ar trebui să se desfăşoare pe 15 septembrie.

Oficialii Stelei au solicitat forului european ca partida să fie reprogramată pentru data de 21 septembrie, din cauza problemelor cu gazonul de pe "Naţional Arena".

În cazul în care UEFA nu va fi de acord cu amânarea partidei, forul european îi va cere Stelei să găsească o altă alternativă pentru disputarea meciului cu Schalke în data de 15 septembrie. Cel mai probabil, în acest caz meciul se va desfăşura la Cluj, pe stadionul din Gruia, unde Steaua a jucat şi play-off-ul cu ŢSKA Sofia.

Primele meciuri din cupele europene care urmează să se dispute pe Naţional Arena:

Steaua - Schalke 04 (15 septembrie, Europa League)

Oţelul - Benfica (27 septembrie, Champions League)

Rapid - PSV Eindhoven ( 29 septembrie , Europa League)

Oţelul - Manchester United (18 octombrie, Champions League)

Oţelul - FC Basel (22 noiembrie, Champions League)


--------------------------------------------------------------------------------

Patronul Stelei, Gigi Becali, la sugestia UEFA, le-a propus celor de la Schalke 04 amânarea meciului din 15 septembrie. Meciul ar urma să se joace miercuri, 21 septembrie!

"Ştim despre speculaţiile de la voi din ţară în legătură cu amânarea meciului, însă este cât se poate de fals. Nu putem lua o asemenea decizie până nu primim un raport complet din partea românilor. Nu există un deadline, ne vom consulta cu cei de la TEAM şi vom da un răspuns final", a declarat pentru ProSport un oficial UEFA.

PROSPORT

[Paul Atreides]

Piţi, înger sau demon? 4 mutări EXCELENTE făcute de selecţioner şi două greşeli care ne pot costa CALIFICAREA
Astăzi, 17:22


România a remizat cu Franţa, 0-0, şi mai are doar şanse teoretice de calificare la Euro 2012. Partida contra "cocoşilor" a scos la iveală câteva mutări bine gândite de Piţurcă, dar şi greşeli ale selecţionerului.

CE A FĂCUT BINE PIŢURCĂ

√ Lovit de ghinion chiar şi înainte de începerea meciului, tehnicianul naţionalei a găsit soluţiile inspirate. L-a introdus curajos pe tânărul Vlad Chiricheş, cel care a fost şi cel mai bun om al meciului, şi a reacţionat rapid şi la fel de bine atunci când a ales să-l trimită pe Luchin în locul indisponibilului de ultimă oră, Săpunaru.

√ A reuşit să anihileze, şi cu ajutorul gazonului, vedetele francezilor. Printr-o organizare impecabilă în defensivă, naţionala a reuşit să-i ţină departe de poarta lui Tătăruşanu pe Karim Benzema şi pe Frank Ribery. Un singur moment de pericol a reuşit să creeze Ribery, atunci când doar din preluare a scos din joc doi fundaşi ai României şi a şutat la poartă.

√ Şi-a folosit inteligent lotul pe care l-a avut la dispoziţie şi a reuşit să creeze un sistem care să se muleze perfect pe calităţile fotbaliştilor. Modulul 4-1-4-1 implementat de Piţurcă a fost unul flexibil şi s-a transformat în dese rânduri în 4-2-3-1.

√ A acordat atenţie deosebită fazelor fixe, pe care le-a gândit în jurul lui Dorin Goian. Cu puţin noroc, România putea să şi marcheze din astfel de momente în care masivul fundaş a reuşit să-i surprindă pe stoperii Franţei.


GREŞELILE LUI PIŢURCĂ

? L-a ţinut în teren pe Ciprian Marica până în prelungirile partidei. Vârful lui Schalke nu îşi putea pune deloc în valoare calităţile din cauza gazonului execrabil şi era izolat de linia mediană. "Marica trebuia să fie schimbat mai devreme, iar în locul său să intre Marius Niculae. Ciprian nu a câştigat niciun duel aerian şi a făcut o singură fază", au fost vorbele lui Ioan Becali, care au exprimat ceea ce majoritatea microbiştilor gândeau. Piţurcă nu l-a băgat deloc pe golgheterul din Liga I, preferându-l în schimb pe Gigel Bucur, un jucător de viteză, nicidecum de forţă.

? Nu a fost dispus să-şi asume niciun risc, nici măcar atunci când partida Bosnia - Belarus (1-0) se încheiase şi, pentru a mai putea spera la calificare, România trebuia să marcheze. "Un egal contra Franţei înseamnă mereu ceva. Mi-am felicitat băieţii pentru că au făcut un meci excepţional", a spus la final tehnicianul, vorbele sale fiind ale unui om mulţumit cu remiza albă obţinută la inaugurarea Naţional Arena.

PROSPORT

[Paul Atreides]

Are vreo şansă Iliev în faţa lui? Declaraţia prin care Chiricheş îşi asigură locul de titular la Steaua
Astăzi, 08:32 Articol publicat de Adi Enasoaie, Daniel Remes



Are vreo şansă Iliev în faţa lui? Declaraţia prin care Chiricheş îşi asigură locul de titular la Steaua

Vlad Chiricheş a avut un suporter special la meciul de marţi seara, contra Franţei. Tatăl său, Noni (47 de ani), l-a susţinut din tribună şi spune că a avut mari emoţii.

"Am avut mari emoţii pentru Vlad înaintea partidei. Ştiam că e un jucător valoros, dar marţi a fost impecabil. Mai mari emoţii am avut pentru el să nu se accidenteze când am văzut în ce stare se află gazonul", îşi începe istorisirea Noni Chiricheş. Deşi a plecat de mic de acasă, Noni are mare încredere în fiul său, căruia s-a străduit să-i acorde cea mai bună educaţie. "Am jucat şi eu fotbal destul de mult în campionatul judeţean, dar părinţii nu m-au susţinut să-mi fac o carieră în acest sport. Acum mi-am spus că voi face tot ce depinde de mine pentru ca Vlad să ajungă sus de tot. E un tip serios, muncitor şi extrem de credincios. Nu se culcă în nicio seară până nu-şi spune rugăciunile", a completat Noni, după care ne-a dezvăluit unde ar vrea să ajungă fiul său: "Mi-ar plăcea să-l văd jucând la Inter Milano sau la Bayern München. Are tot ce-i trebuie pentru a ajunge acolo cât mai repede".

"La Steaua va fi titular!"

Evoluţia lui Vlad a fost apreciată şi de actualul său tehnician de la Pandurii, Petre Grigoraş (medalion). "A jucat aproape perfect. Nu mi-a fost frică nicio secundă pentru el. Eu un jucător complet. E foarte matur, are viteză, spirit de anticipaţie şi plasament. Nu se sperie de niciun adversar şi iese cu mingea la picior", a declarat antrenorul gorjenilor, care crede că elevul său se va impune de la anul şi la Steaua: "Sunt convins că la Steaua va juca titular. Am vorbit cu el înainte de meci, l-am încurajat, iar după joc l-am sunat şi l-am felicitat. Merită toate aprecierile pentru modul în care a evoluat contra Franţei".

Mie nu mi-a plăcut niciodată de Piţurcă, dar, de la o vreme am început să-l simpatizez
Noni Chiricheş, tatăl lui Vlad

Pe Vlad l-am dus în probe la Şcoala Gică Popescu, dar nu au avut ochi pentru el. Poate acum le pare rău
Noni Chiricheş, tatăl lui Vlad

PROSPORT

[Paul Atreides]

Gazonul de pe "Naţional Arena" va fi schimbat! Cine va face operaţiunea şi când va fi gata
Astăzi, 16:58


Gazonul de pe Arena Naţională va fi înlocuit în totalitate, lucrările urmând a fi efectuate de către o altă firmă decât cea care l-a montat iniţial şi se preconizează a dura maxim două săptămâni, se arată într-un comunicat al Federaţiei Române de Fotbal.

Compania olandeză propusă de Steaua a fost agreată de expertul englez al UEFA şi aceasta se va ocupa de înlocuirea gazonului de pe "Naţional Arena".

"Astăzi, joi 8 septembrie 2011, a avut loc la Casa Fotbalului o întâlnire în care s-a analizat starea terenului de joc la partida România - Franţa, UEFA atenţionându-ne în legătura cu adoptarea unor decizii rapide pentru refacerea gazonului. La dezbatere au participat preşedintele FRF Mircea Sandu, reprezentanţi ai Primăriei Bucureşti şi, respectiv, ca expert desemnat de UEFA în problema montării şi intreţinerii terenurilor de joc, domnul Richard Hayden.

Din discuţiile purtate a reieşit că gazonul trebuie schimbat, aceasta operaţiune urmând să dureze maximum două săptămâni. În acest scop, sub expertiza reprezentantului UEFA, o altă companie decât cea care a montat iniţial gazonul va reface în intregime câmpul de joc, astfel incăt echipele româneşti participante în cupele europene să poată disputa jocurile din grupele Ligii Campionilor şi ale Europa League", se arată în comunicat.

Patronul FC Steaua, Gigi Becali, a declarat, joi, într-o emisiune televizată, că meciul cu Schalke 04 din prima etapă a Grupei J a Ligii Europa se va disputa la 21 septembrie şi nu în 15 septembrie cum era programat iniţial, din cauza stării gazonului de pe Arena Naţională.

Becali a explicat că UEFA i-a cerut să obţină acordul clubui german pentru a schimba data meciului, al postului ProTV şi al firmei de marketing Team. Finanţatorul stelist a precizat că gruparea Schalke 04 a acceptat ca meciul să se joace în 21 septembrie. Becali a adăugat că va discuta apoi şi cu postul TV care va transmite meciul şi cu reprezentanţii Team.

Patronul stelist a mai spus că până atunci gazonul de pe Arena Naţională va fi înlocuit de firma olandeză pe care a contactat-o deja, pentru suma de 360.000 de euro.

Managerul general al FC Steaua, Mihai Stoica, preşedintele CA al clubului, Valeriu Argăseală, o comisie UEFA şi reprezentanţi ai firmei olandeze ce a fost contactată de Gigi Becali pentru a schimba gazonul de pe Arena Naţională au inspectat, joi, stadionul pe care s-a disputat meciul România-Franţa.

MEDIAFAX

[Paul Atreides]

De ce au fluierat spectatorii?

September 8th, 2011 | Echipa naţională



Cum am transmis marţi seara o dată cu sfîrşitul partidei, nu m-am lămurit de ce publicul, trup şi suflet lîngă Raţ et Comp. pînă atunci, a huiduit copios la final. Am aflat de pe blog că asistenţa a dezaprobat zgomotos calitatea gazonului şi repetatele trageri de timp ale echipei noastre.

Din păcate, suprafaţa de joc s-a prezentat lamentabil. Au sărit din ea bucăţi întregi ca aşchiile dintr-un copac tăiat cu barda. Regretul e cu atît mai mare cu cît s-a reuşit construirea unui stadion ultramodern fără ca lucrurile să fie, în stil dîmboviţean, duse pînă la capăt! Înţeleg că Primăria Capitalei, proprietarul Arenei Naţionale, încă nu i-a achitat firmei lui Adrian Oprişan suma de 200.000 de euro, preţul gazonului adus din Italia, ba şi că nici n-ar intenţiona s-o mai plătească. Ar avea destule motive. Trebuie să ne mirăm însă, ba şi să ne întrebăm, ce a determinat Primăria să lucreze cu un partener care s-a făcut de rîs în 2003, cînd i-a obligat pe “tricolori” să joace cu danezii, şi să piardă, pe o “plajă”?! Se cuvine deschisă urgent o anchetă, iar cei implicaţi traşi la răspundere. Ei fiind vinovaţi, printre altele, şi de accidentările de ultim moment ale lui Săpunaru şi C. Lazăr.

Scriind despre teren, Didier Braun folosea în l’Equipe o comparaţie sugestivă: “e ca şi cînd sala unei Opere ar fi dotată cu o acustică de bîlci!”. Altminteri, Piţurcă a declarat că gazonul prost i-a oprit pe elevii lui să atace. N-aş spune, el i-a dezavantajat în primul rînd pe “cocoşi”. Dacă iarba îi ajută să paseze pe fotbaliştii mai tehnici, care au fost francezii, atunci mai degrabă aceştia ar fi avut motive să se plîngă. De presupus însă că nu s-au ambalat în ideea că scorul alb le-a convenit. Practic, le-a asigurat calificarea la Euro 2012.

Să nu ne imaginăm că oaspeţii n-au urmărit să învingă spre a încheia socotelile chiar de la Bucureşti. I-a împiedicat însă replica dîrză a românilor, organizaţi şi ambiţioşi. Cred că principalul merit al selecţionerului constă în aceea de a fi schimbat atitudinea echipei. În consecinţă, “naţionala” s-a scuturat de complexe şi a înfruntat de la egal la egal un adversar superior ca valoare şi ca palmares.

De acord, unele dintre opţiunile lui Piţurcă sînt discutabile. De pildă, insistenţa cu Cociş şi cu Cr. Tănase. La fel de adevărat e că promovările lui Măţel, Luchin, Chiricheş, dar şi reactualizarea lui C. Lazăr reprezintă certe cîştiguri.

Tocmai pentru că se aşteptau ca băieţii noştri să forţeze victoria, singura care-i mai menţinea în cursă, întîrzierile lui Tătăruşanu în repunerea baloanelor şi înlocuirea lui Marica din minutul 91 i-au enervat pe spectatori. De înţeles reacţia lor, dar şi a lui Piţurcă. Văzînd că oaspeţii atacă în valuri, selecţionerul s-a temut de un eşec pe final. Exista asemenea pericol, aşa că a ţinut de rezultat. Cu riscul de a provoca animozităţi, nu cred că a greşit deoarece un scor egal e totdeauna mai bun decît o înfrîngere. Iar unul în faţa Franţei, cu atît mai mult.

Că noi avem pretenţia să-i batem pe toţi ne onorează, numai că în clipa de faţă nu putem. Să sperăm că vom izbuti într-un viitor apropiat, însă nici de asta nu-s foarte sigur. Indiferent de context, realismul nu înseamnă lipsă de patriotism.

GSP

[Paul Atreides]

Chiricheş, un fotbalist

September 8th, 2011 | Echipa naţională



A jucat perfect împotriva lui Ribery şi Benzema. Nu este un cîştig, este un dar pentru naţională
Ce se vede de la masa presei? În mare, ce se vede de pe inelul al doilea al Stadionului Naţional. Adică ce vede toată lumea care nu stă în sectorul VIP. Lumea aceea care vine la stadion pentru fotbal, şi nu pentru meniul de la Marriott. Terenul este undeva jos, jucătorii au dimensiuni de jucării vii şi dacă nu ai o privire de vultur poţi scăpa detalii. Gazonul nu este un detaliu, dar încerci să nu fii cîrcotaş. Ai venit la un meci important, ai treabă, oamenii în jur sînt prietenoşi, dornici să vadă ceva nemaivăzut. Atmosfera diferă fundamental de aceea de la meciurile de campionat, unde “ăia de la presă” sînt priviţi cu ochi plini de ură, de sub sprîncenele unite într-o concentrare prevestitoare de rele. De unde concluzia şi că locul sfinţeşte omul.

Ce se mai vede de la masa presei unde în loc de monitoare ai un decupaj în tăblia mesei şi în loc de net wireless ai mesajul “unable to connect masapresei” care îţi apare obsedant pe ecranul laptopului? Îi mai vezi pe Marica şi pe Cociş care fac umbră brazdelor, pe Tănase care a terminat benzina, pe Bogdan Stancu turcit şi turtit. Dar îi mai vezi pe Chiricheş şi pe Luchin. Mai ales pe Chiricheş.

Mărturisesc că nu ştiam foarte multe despre Vlad Chiricheş înaintea meciului. Oricum, aflasem ceva în plus faţă de Laurent Blanc, dar prea puţin. Un tînăr fundaş de la Pandurii acontat de Steaua, un fotbalist recomandat ferm de Petre Grigoraş, antrenor meseriaş care nu îşi permite să vîndă castraveţi la preţ de andive. L-am zărit pe Chiricheş atunci cînd a coborît din autocarul care aduce naţionala la stadion, nu era apăsat, nu avea întipărit pe chip acel stigmat mesianic, de om predestinat să ne scoată dintr-o mare încurcătură. Mi-a plăcut felul în care a jucat. Precis, sobru, intuitiv, fără gesturi extreme. Adversari îi erau Benzema şi Ribery, iar el se comporta de parcă le făcuse marcaj în Primera, în Bundesliga şi în Champions League.

Sînt lucruri care nu se învaţă. Te naşti cu ele şi, îndrumat, le poţi ajuta să crească. Vlad Chiricheş nu este un cîştig pentru naţională. Ar fi prea simplu. Chiricheş este un dar făcut echipei naţionale de o natură încă prea binevoitoare cu noi! Piţurcă a simţit corect şi l-a titularizat. Asta nu îl transformă pe Piţurcă în Guardiola, nu rezolvă problema calificărilor viitoare. Dar tot îţi vine să aplauzi cu o bucurie străină de canoanele profesiei, surdă la statistici şi considerente tehnico-tactice. Dar cum de la bucurie la patetism nu-i decît un pas, aici ar trebui o frînă. Un final rece, calculat. Aiurea! Îţi mulţumesc, Vlad Chiricheş!

GSP

[Paul Atreides]

Ştiri senzaţionale după meciul cu Franţa

September 8th, 2011 | Echipa naţională



Curse ilegale de cîrtiţe în Bucureşti. Mai multe cîrtiţe au fost surprinse marţi seara de radar gonind cu peste 140 de km/oră pe bulevardul Basarabia din capitală. Deşi agenţii de circulaţie au încercat să le oprească, acestea au demarat în trombă, fiind blocate în cele din urmă pe Chişinău. Pe lîngă faptul că “zburau” pe şosea, cîrtiţele se aflau şi sub influenţa băuturilor alcoolice, nedorind însă să se supună controlului-etilotest. Ele au fost conduse la secţia 13 unde s-au spart în anchetă.

Din declaraţii reiese că au fost selectate pentru tesul antidoping efectuat după meciul România - Franţa şi obligate să bea cîte 7 beri fiecare. Strînse cu uşa, acestea au recunoscut că au fost contactate clandestin de FRF în vederea unui pateneriat cu echipa lui Victor Piţurcă. Cîrtiţele au mărturisit că şi-au îndeplinit sarcinile defensive cu brio, refuzînd însă să ofere detalii.

Marcel Pavel va intona imnul Bulgariei. Preşedintele Federaţiei Italiene de Fotbal a anunţat într-o conferinţă de presă că imnul echipei vizitatoare la meciul Italia - Bulgaria, din preliminariile CM 2014, va fi interpretat de Marcel Pavel.

Giancarlo Abete a declarat că a fost impresionat de umorul românului şi mai ales de maniera originală în care acesta a ales să intoneze imnul de stat la meciul cu Franţa. “Am auzit că românii au leşinat de rîs, dar nu înţeleg foarte bine de ce. Imnul Bulgariei e prea lung, are două strofe şi trei versuri, însă majoritatea suporterilor bulgari nu-l ştiu, aşa că Marcel o să repete prima strofă pînă le intra bine în cap”, a argumentat, zîmbind, Abete. Declaraţia sa nu a stîrnit nici un fel de protest în ţara vecină.

Primarul capitalei a aderat la cultul personalităţii.“M-am născut din nou, iar acum sînt mai aproape de mine”, a declarat radiind iubire fratele Oprescu. De cînd a aderat la acest cult, viaţa doctorului Oprescu a intrat pe un cu totul alt făgaş. Se pupă în oglindă, se linguşeşte prin emisiuni, se proiectează în plasme, merge la inaugurări, participă la întruniri şi face zeciuiala. Adică îşi doneaza 90% din tot ce cîştigă. 10% trebuie să dea şi el mai departe.

GSP

[Paul Atreides]

“Marile speranţe”

September 8th, 2011 | Echipa nationala



Ca de fiecare dată cînd schimbăm selecţionerul, au apărut speranţe pentru viitor şi regrete pentru greşelile celui înlocuit. Din păcate, am mai văzut filmul ăsta
Nu aveţi după meciul ăsta o senzaţie de “deja-vu”? Am mai trăit sentimentul de cîteva ori, am mai văzut filmul ăsta, cum s-ar zice. Şi nu, nu mă refer acum la gazon ori la alte “specialităţi” tipic româneşti, ci la senzaţia cu care am rămas după această partidă. Pentru că din nou avem speranţe. De viitor, bineînţeles, speranţe pentru viitoarele preliminarii, căci în privinţa celor de acum speranţa, cea care moare ultima, ştiţi placa, e pe moarte.

Meciul cu Franţa ne-a arătat, dacă mai era cineva care credea altceva, că nu avem şanse cu marile forţe ale fotbalului european decît aşa. Apărîndu-ne eroic, luptîndu-ne pentru fiecare minge şi pentru fiecare brazdă de teren - de data asta chiar merge expresia! - şi bucurîndu-ne că am scăpat neînvinşi acasă, sărbătorind la maximum pentru o remiză în deplasare sau, mai probabil, consolîndu-ne pentru un eşec la limită pe terenul lor. Cînd vorbim de marile puteri ne gîndim la Olanda, cu care din păcate o să împărţim viitoarea grupă preliminară, la Spania, la Anglia, la Franţa, la Italia, la Germania, hai să zicem şi Portugalia. Cu celelalte, gen Turcia, alt adversar viitor, vom putea să ne luptăm, cu şanse aproximativ egale, poate un pic, dar doar un pic, mai mici. Iar cu restul, gen Ungaria, vom putea spune că noi sîntem cei care au mai multe şanse. Ideea de mai sus e pură teorie, căci în fotbal s-au văzut surprize destule, numai că, din nefericire, cam noi am fost cei care le-au provocat pe cele neplăcute, vezi egalul cu Albania de acasă, de anul trecut. Drumul de la teorie la practică poate fi parcurs, dar trebuie să respectăm acest sport numit fotbal, ca să ne respecte şi el.

Înapoi la speranţe şi “deja-vu”. Cînd a fost instalat Răzvan, am spus acelaşi lucru. Că avem speranţe. Bătuserăm Lituania, făcusem egal cu Franţa, la Paris. O Franţa inferioară celei de marţi, căci Franţa de marţi a părut cea mai bună din seria de jocuri directe cu ei din 2008 încoace. Şi am văzut ulterior ce s-a ales de speranţele noastre. Întorcîndu-ne în timp, la fel a fost. Cînd l-am pus pe Boloni, am crezut că, gata, succesul e garantat. Cînd a venit Hagi, din nou. Cînd Iordănescu a preluat “naţionala” şi a bătut Germania, iar. Doar Piţurcă, în campania pentru Euro 2008, a confirmat oarecum, calificîndu-ne.
Acum tot cu el vom începe un nou drum. După ce vom fi văzut Euro la televizor, fireşte. Se tot spune că fotbalul e o stare de spirit. Acum avem stare de spirit. Avem un stadion civilizat, o să mai avem unul, la Cluj, pesemne că vom găsi pe undeva şi un gazon, ca să nu mai fim penibili, poate n-o să mai dăm imnul pe mîna unuia obişnuit, de la nunţi, să cînte ce vrea să audă naşul. Şi, cel mai important, poate vom avea o altă atitudine faţă de fenomen, poate vom înţelege că abordările româneşti, din tribună, din birouri sau din teren, nu ne ajută să înaintăm.

Poate vom avea. Dacă vom avea, poate că ne vom bucura de o calificare la un campionat mondial. Problema e alta. Şi anume că la fel am zis şi acum doi ani, şi acum cinci, şi acum 10. Între timp, doar ne-am schimbat televizoarele.

GSP

[Paul Atreides]

La mîna lor

September 8th, 2011 | Echipa naţională



Lăsaţi reacţiile din presa franceză, fotografia uriaşă cu brazda “pour l’eternite” şi cu Bănel, pe prima pagină din “L’Equipe”. Mult mai interesante pentru soarta “naţionalei” sînt analizele “la cald” din ziarele luxemburgheze.

Depindem de echipa pe care noi am luat-o printre primii în serios (dacă nici asta nu e viziune în fotbal, ce altceva?). Selecţionata lui Luc Holtz trebuie să scoată cel puţin un egal cu Bosnia, ca să avem şanse aritmetice la baraj.
A bătut Albania, cu 2-1, şi se află pe cai mari, “plini de încredere de la meciul cu România”, a mărturisit Gilles Bettmer, unul dintre marcatori. “Cînd dai un gol ca al meu, eşti cu 20 la sută mai încrezător”. Exerciţiu pentru cei care calculează încă şansele României: de cîte goluri ar fi nevoie pentru ca “leii roşii” să fie sută la sută mai încrezători cu bosniacii?

Celălalt marcator, Aurelien Joachim, a replicat, modest, că golul său a fost “norocos”: “Important e să trimiţi mingea în plasă!”. Luxemburghezii învaţă repede, prind din zbor fineţuri care le scapă atacanţilor noştri. Astăzi, sîntem la mîna lor, mîine, vom sărbători transferul unui internaţional român la FC Differdange 03, club furnizor de talente la echipa lui Holtz.

De vreme ce n-avem un fotbalist care să facă diferenţa în jocul României, să sperăm că o vor face “differdangezii”. Am ironizat prudenţa din declaraţiile “tricolorilor” înaintea meciului din Ducat. Ultima ironie îi aparţine întotdeauna sorţii. Acum nu mai rîdem. Ne-am dori ca toate astea să fie adevărate: “Luxemburg este o echipă extrem de periculoasă”, “a făcut progrese remarcabile”, “să ne temem de ea”, “fizic, cei din Luxemburg stau excepţional”, “nu mai există echipe mici” (ce noroc, nu-i aşa?).

Pentru întîia lor victorie din preliminariile Euro 2012, luxemburghezii au cerut o primă dublă. Mai calculează cineva?

GSP

[Paul Atreides]

Inca un motiv pentru ca sefii FRF si LPF sa-si dea demisia!

September 8th, 2011 | Fotbal intern



I-ati vazut cu totii acum cum ii luau lui Blatter scamele de pe costum, la inaugurarea National Arena! Stim de ani de zile ca sint incompetenti si n-au bun simt.

Ar fi putut sa-si dea demisia in anii ‘90, cind blaturile sufocau fotbalul romanesc, iar banii din vinzarile masive de fotbalisti intrau in toate buzunarele, mai putin in conturile cluburilor.

Apoi, ar fi putut sa-si dea demisia dupa anul 2000, timp in care, sub conducerea mareata a lui Mircea Sandu si Mitica Dragomir, fotbalul nostru a mers direct catre faliment.

Ar fi putut sa-si dea demisia in 2010, cind s-a facut un set de arestari in rindul arbitrilor. Situatia penibila si dramatica pentru orice Federatie si Liga.

In 2011 s-a inaugurat cel mai frumos stadion din Romania: National Arena. Pe banii Primariei, deci ai nostri, cetatenii de rind care platim taxe si impozite.

Lasind la o parte priceperea Primariei, intreb aici: de ce nimeni de la FRF si LPF nu s-a gindit sa vina in ajutor si sa explice ce minime conditii trebuie indeplinite pentru ca National Arena sa fie omologat de UEFA?

Era simpluuuu. Domnul Nasu si nea Mitica s-ar fi putut intreba: “Ba, de ce dracu’ construieste Primaria dita’i stadionu’?”. Si, poate asa ar fi gasit raspunsul: “sa joace pe el nationala, sa joace pe el echipele in Champions League…” Aaaaa, deci pentru astea ar trebui sa indeplineasca niste conditii UEFA. Aha, hai sa le spunem celor de la Primarie!

Dar n-a fost asa! Probabil nu si-au pus intrebarea. De ce sa si-o puna? :D.

Poate in ceasul al 12-lea, intelegind penibilul situatiei, acesti indivizi care n-au fost in stare sa faca nimic bun pentru fotbalul romanesc timp de 20 de ani (calificarile la CM si CE de dupa revolutie n-au nimic comun cu ei. Le-au folosit doar ca pres sub care sa ascunda gunoiul facut de ei) ar fi bine sa aiba o tresarire de bun simt si sa-si dea demisia. Sa plece cu toti ospatarii si sefii de sala pe care i-au pus in functii la FRF si LPF si sa lase fotbalul romanesc macar sa incerce sa se reinventeze. Cu ei in frunte n-are nici o sansa!

GSP

[Paul Atreides]

Feţe palide

September 6th, 2011 | Diverse



Între cei care tot molfăie tema “ţiganilor” şi Bănel e o singură asemănare. Nici ei, nici el nu obosesc

Mă întrebam cînd o să se întîmple şi aşteptarea n-a fost lungă. Bănel e din nou prizonier, cel mai senin dintre arestaţii unei închisori cu bare fine şi dese. Pentru că e “haios” să iei în bîză regulile sacrosante ale corectitudinii politice, pe atît de prost aplicate pe cît sînt de bine intenţionate, unii şi alţii au început să se dea interesanţi după transferul lui Nicoliţă la St. Etienne. Tema e clasică: originea etnică. Tehnică de expunere: descărcarea camionului cu clişee. Fostul stelist ar fi excepţia fericită a unui popor oprimat, un fel de Sydney Poitier în “Arşiţa nopţii”. Subiect vandabil coafezelor şi taximetriştilor, de la Glina pînă în East End.

Deloc tinerii şi neliniştiţii de la noi au preluat ideea pe bombeu şi au transformat-o în temă de zarvă paneuropeană. Laitmotiv: “Ai noştri sînt mai albi ca ai voştri”. Chestiunea - de o soliditate fără falie! - e prezentată ca argument definitiv. Argument la ce? Adică bine, OK, să zicem că sîntem mai albi, mai raşi, tunşi, frezaţi…şi ce? Survolînd regal absurditatea dialogului, te poţi întreba care e treaba cu faţa noastră palidă, la ce ne foloseşte. Sîntem mai tehnici? Nu-i cazul. Alergăm mai repede? Haida de! Ni se face pielea mai de cocoş decît a lor la imn? Fugi de-aici, nouă după maximum două strofe ne oboseşte memoria! Totuşi, ceva trebuie să fie de nu ratăm nici un prilej să ne facem de băcănie răspunzînd unor cioflingari. E ceva care ne arde, ne mănîncă, ne ustură pe piele. Pe pielea noastră albă.

În acest timp, cel mai în măsură să facă scandal tace. A tăcut la comisii cînd l-au făcut în toate felurile nişte energumeni, a tăcut şi a ascuns corpul delict atunci cînd ar fi putut preda arbitrului proiectilul aruncat de nişte maimuţe. Tace şi face. Nu-i un geniu, nu-i vreun Pele, nici măcar albul de Torje, nu-i vedetă şi în trecut a mai scăpat la prostii. Dar nu la astfel de prostii. “Negrul nostru” cum îl numea alt “alb” celebru, Zapata, a ajuns dintr-un bordei de pămînt maro între “îngerii verzi” ale căror plete flutură încă în vîntul copilăriei mele, Rocheteau, Platini, Piazza sau Rep. Fericit ca un copil. Şi acum se pregăteşte să fie din nou negrul nostru naţional în luptă cu ai lor, Forest Gump pe care nimic nu-l opreşte, nici măcar buclucaşa de minge care nu ţine pasul cu el. Habar n-are de războiul absurd care se duce, plictisitor deja, pe deasupra capului său. A evadat. A evadat de mult. De fapt, îi ţin prizonieră doar culoarea. Omul a plecat şi le face cu mîna din trenul vieţii.

GSP

[Paul Atreides]

Sodoma si Gomora intre mit, legenda si adevar istoric




Capitolele despre Sodoma si Gomora au starnit multa curiozitate mistica, dar si paleoistorica. Cativa exegeti, mai dezinvolti ai Bibliei plaseaza aceasta drama a Pelestinei antice intr-un plan de "purificare" a Terrei de catre niste entitati superioare omului. "Atunci Atotputernicul revarsa din cer, peste Sodoma si Gomora, sulf si foc. El a distrus aceste orase, intreaga campie, pe toti locuitorii oraselor si toata vegetatia..." Istoricul Strabon, scrie la cateva decenii dupa Hristos: "...se spune chiar ca zidurile Sodomei, orasul principal, mai exista si ca masoara cat saizeci de arene. Lacul a iesit din matca lui ca urmare a unui cutremur puternic si a aruncat bitum topit amestecat cu apa sulfuroasa, in timp ce focul tasnea in sus si flacarile inghiteau stancile..." Remarci la cele intamplate, fac si Ptolemeu care numeste Marea Moarta: Sodomorum lacus, precum si Philon. Catastrofa are un ecou care ajunge si la romani. In Istoriile sale, Tacit isi insira gandurile: "Nu departe de Marea Moarta se intind campii care au fost candva fertile si unde se inaltau mari orase. Dar acestea, dupa cum se spune, au fost lovite de trasnet..." Coranul demonstreaza, inca o data ca nu este vorba despre o legenda, ci despre un eveniment petrecut aievea: "A rascolit orasele distruse care au fost inghite in adancuri". Un alt pasaj din Biblie intareste ideea ca aceste orase chiar au existat descriind razboiul la care s-au pregatit cei cinci regi din Sodoma, Gomora, Hadama, Seboim si Zoer. Patru dintre regate dispar in urma unei teribile catastrofe produse de Ingerii lui Dumnezeu suparati pe ticalosia oamenilor, ramanand doar Zoerul unde s-a refugiat Loth.



-va urma-
Publicat de Oreste Teodorescu la 13:57

[Paul Atreides]

In cautarea Raiului Terestru

http://i51.tinypic.com/29f2yyp.jpg

Preocuparea eterna a omului constient de spiritul sau, de natura divina, este redobandirea Raiului si pe pamant, nu doar pe lumea cealalta. Dar a existat vreodata paradisul biblic pe Terra? Intre secolele XII-XIV, crestinii europeni au cautat Edenul, cu precadere in Orientul Apropiat, iar una dintre misiunile secrete ale Cruciadelor a fost tocmai identificarea acelui "loc de Putere, unde s-a nascut Adam..."In 1165 Papa de la Roma si Patriarhul din Bizant primesc celebrele scrisori apocrife ale preotului Ioan, regele mitic al Indiei, care anunta ca Regatul Cerului pe Pamant se afla la doar trei zile de drum de tara sa. Cateva secole mai tarziu, insusi Cristofor Columb se arata interesat de subiect, dupa ce a descoperit Americile pe care le-a crezut Indiile. Cand a cartografiat traseul fluviului Orinoco, exploratorul a afirmat ca uriasul fluviu provenea din...Rai. Aryenii care aveau sa influenteze in ocult ideologia nazista sustineau prin Franz von Wendrin, prin 1924 ca Raiul s-ar fi aflat la granita dintre Pomerania si Mecklemburg cu centrul in oraselul Demmin, iar ca evreii au fost alungati de catre germani. Erik von Daniken in studiile sale identifica 80 de ipoteze diferite privind amplasraea paradisului terestru. Poate cea mai interesanta ii apartine orientalistului Albert Herman care scrie ca Raiul s-a aflat in regiunea araba Hadramaut, un tinut al arborilor aromati, cunoscut si ca tara padurilor de boswela. Sir William Willcox incearca sa demonstreze ca Raiul s-ar fi aflat in regiunile Mesopotamiei, acolo unde Tigrul si Eufratul, aproape ca se intalnesc. Dupa descoperirea Amazonului au aparut si teoriile legate de Gradina Edenului ca apartinand acestei regiuni. In antichitate Jordanus a scris: "Raiul pamantesc trebuie sa se afle undeva in Orient, intre Etiopia si India, pentru ca din aceste regiuni curg cele patru fluvii care transporta aurul cel pur si pietrele pretioase". Multe probleme de localizare le-au dat cele patru fluvii biblice, cercetatorilor. Intr-o legenda indiana se vorbeste despre Arborele Vietii plantat de catre Dumnezeu in gradina din Jina de pe muntele Hukaira. Grecii au mitul Gradinii Hesperidelor. Oricat de exotice ar putea parea aceste cautari ale Raiului de pe Pamant, ele tradeaza nostalgia comuna tuturor popoarelor pentru o lume perfecta, pe care am avut-o si am pierdut-o prin pacat!
Publicat de Oreste Teodorescu la 12:36

[Paul Atreides]

CELĂLALT
0

Robert-Ovidiu TRIF | 2/11/2009 | Opere , Peregrin spre Absolut

Există multe lucruri ciudate în universul nostru fizic
Pe care le cunoaştem sau mai bine zis cărora le bănuim înţelesul,
Adevăratul lor chip rămâne însă, din păcate
Pentru cei mai mulţi dintre noi, nedezvăluit.
Multe mistere stau încă nedezlegate, aşteptând
Probabil mintea care să le afle înţelesul, sau poate
Întregul univers vuieşte în aşteptarea unui nou Parsifal.
Dar dintre toate, cea mai mare enigmă rămâne Celălalt.
Mulţi nu-l cunosc, pentru mulţi el nici măcar nu există,
Iar alţii nu înţeleg despre ce este vorba, Cine sau ce este El.
Celălalt e atât de aproape de noi, încât îi putem simţii răsuflarea,
E însăşi fiinţă din fiinţa noastră, ba aş putea afirma fără greş
Că fără noi nici nu ar putea fi vorba despre Celălalt.
Celălalt nu se află nicăerea, şi totuşi este mereu pretutindeni
E atât de departe de noi, şi totuşi atât de aproape,
Celălalt suferă alături de cei dragi, se bucură alături de cei veseli
E melancolic şi tăcut în preajma celor nefericiţi şi trişti.

De aceea dac-ar fi să-i dăm un chip, am putea spune negreşit
Că el este pururi tânăr şi veşnic bătrân, un ochi îi râde iar un altul îi plânge.
În timp ce noi rămânem despărţiţi, fragmentari în dualitate,
El ştie să rămână totuşi unitar, Unu ca fiinţă, multiplu ca manifestare,
Mereu acelaşi, Deseori în schimbare, Celălalt e marea chemare.
Celălalt e omul de lângă noi ce poate nu-şi găseşte alinare,
E fratele nostru aflat în grea suferinţă, e poate întreaga dorinţă
Din lumea cea fără speranţă, e visul celor cu cutezanţă,
Sau poate sublima credinţă în viaţa de dincolo de nefiinţă,
Suprema biruinţă, adevărata pocăinţă, sincera căinţă
Fiinţa ca fiinţă, şi tot ce înseamnă destin sau voinţă.
Celălalt e cel care duce povara faptelor noastre
E bunul prieten ce la necaz şi nevoie se cunoaşte,
Ori iarba ce foşneşte în mirifica pădure, apa cea pură
Ce curge la vale şiroaie, fluturele cel cu aripi de foc
Buburuza ce veselă zboară din loc în loc, greierele
Ce cântă, cântă întruna, păsările ce se-avântă spre ceruri mereu,
Tot mai sus mai aproape de piscuri de munţi,
Sau pământul cel răbdător de pungaşi tot mai mulţi.
Celălalt trece prin lume uşor, nestingherit, chiar cu dor,
Schimbă scenarii, joacă mereu un alt rol, transformă lumea-n decor,
E artistul ce nu oboseşte nicicând, mereu creator de valori
Şi cu moartea se pare că s-a înfrăţit, parcă-s două bune surori.
În timp ce noi ne petrecem în chin, fără vlagă parcă trăim
Fără scopuri precise, idealuri şi vise, cum am putea să mai fim ?
Universul întreg ne vorbeşte despre cel ce-ar putea să ne fie străin
Dacă n-am îndrăzni să-l cunoaştem încet, puţin câte puţin.
Pentru El întrebările valorează mai mult decât tot ce noi ştim
De aceea iubite străin, pentru tine voi pune întrebarea cea mare,
Care nu caută răspunsuri, pentru că singur doar tu trebuie
Să veghezi la naşterea-i cea roditoare la tainica sa, abisală chemare,
Ziditoare de lumi şi de fiinţe prin simpla-i strigare spre zare
Dacă eu nu sunt tu, Celălalt cine şi cum fii-va oare ?

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

[Paul Atreides]

MESAGERUL
0

Robert-Ovidiu TRIF | 2/18/2009 | Opere , Peregrin spre Absolut



Într-un târziu, prin marea trecere l-am cunoscut pe cel de Dincolo,

Părea un simplu mesager, dar eu ştiam că nu e chiar aşa

Cum vroia el să pară, Era mai mult decât un simplu mesager,

Ştiam că era de fapt, însuşi paznicul Porţii Renunţării…

Ciudat este faptul că în preajma marelui moment

Al trecerii dincolo, l-am cunoscut întâi pe Celălalt,

Iar abia mai pe urmă după ce poarta s-a deschis

Lăsând în urma ei lumea cu toate aspiraţiile ei mondene,

A apărut în prag paznicul porţii de cleştar, Era în fapt ultima

Dar şi cea mai grea dintre toate încercările la care am fost supus

Pe parcursul itinerariului meu spiritual, chiar dacă atunci,

În acele momente de cumpănă, nici nu gândeam c-ar fi aşa.

Dacă Celălalt m-a condus pe drumul spre înţelegerea

Şi în acelaşi timp simţirea Adevăratei iubiri, pe asprul

Dar minunatul drum al renunţării de sine şi-al compasiunii

Pentru toate fiinţele din univers, care nu sunt de fapt altceva

Decât imagini ale bunătăţii divine, Fărâme de finitudini născute

Din Marele Tot Divin, cu toate acestea părtaşe la aventura spiritului,

Ba mai mult, prin sacrificiul Cuvântului Îndumnezeite prin Tăcere,

Oglindind Unicul divin manifestat sub diverse chipuri aparent diferite…

Mesagerul a încercat aducerea aminte a întregii mele vieţi,

Bineînţeles punând accentul pe acea perioadă pe care,

Aşa cum dealtfel singur o recunoştea, mi-a dirijat-o, şi nu oricum,

Ci orientată tocmai înspre răul din mine, înspre eul meu lăuntric situat însă

În acel punct de potenţial scăzut din punct de vedere vibraţional, sau mai corect spus energetic.

Aşadar atacându-mă într-un mod cât se poate de josnic, de egoist şi perfid.

Prin evocarea acelei nefaste perioade, Mesagerul credea cu tărie

Că mai poate opri timpul, spera că mă va putea întoarce înapoi din drum,

Vroia să mă inducă în eroare, să-mi abată gândurile într-o anumită direcţie,

Într-un anumit sens, dorea din răsputeri să-mi slăbească încrederea în propria-mi persoană, Încrederea în Celălalt, ar fi vrut să mă ruşinez de faptele mele trecute şi astfel

Să nu mai îndrăznesc să trec dincolo de poartă, să cred că nu merit şansa,

Probabil unică într-o viaţă de om, şansa de a devenii una cu Celălalt.



Am rezistat eroic tuturor ispitelor, deoarece nimic nu ar mai fi putut schimba

Hotărârea mea de-a trece dincolo de mine, dincolo de propriu-mi eu lăuntric,

Acolo unde nu mai există tu şi eu, el sau ea, ci doar noi împreună cu Celălalt.

Într-un final, fără să poată trezi în sufletu-mi nici scârba, dar nici regretul,

Mesagerul îşi de-te duhul pierind odată cu ce mai rămase din fiinţa-mi întunecată.

Iar mai apoi, din cenuşa-i amestecată cu pulberea sufletului meu,

Se născu o altă Fiinţă, Iluminată Lăuntric de Energia Celuilalt.

Abia atunci am înţeles de ce singur s-a numit pe el Mesagerul şi care-i era mesajul,

Chiar dacă mulţi nu cred, totul are un sens în Univers

Însuşi diavolul, căci acesta era unul din numele pe care Mesagerul

Le folosea în mod curent în lumea de jos, chiar şi diavolul are un rost,

Un scop, şi nu unul de rând, ci unul tocmai esenţial, fundamental chiar,

Fără de el nu ar mai fi posibilă lupta, fără luptă n-ar exista devenirea,

Iar fără devenire chiar şi Celălalt ar rămâne pentru o întreagă eternitate singur.

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

[Paul Atreides]

Universul lui Stephen Hawking – partea I-a


Robert-Ovidiu TRIF | 5/04/2009 | Spiritual , Trepte spre Cer

Astazi incepem incursiunea in domeniul “Noii Stiinte”, sau “Stiinta Viitorului”, incursiune care nu putea sa inceapa fara Stephen Hawking, celebrul fizician si cosmolog bitanic.


In 1997, Hawling a fost protagonistul unui film, care s-a bucurat de aprecierea publicului, si anume, pelicula “Stephen Hawking’s Universe”. Filmul a fost impartit in 6 episoade, dupa cum urmeaza :



1. Stephen Hawking’s Universe – part.1 - Seeing is Believing;
2. Stephen Hawking’s Universe – part.2 – The Big Bang;
3. Stephen Hawking’s Universe – part.3 – Cosmic Alchemy;
4. Stephen Hawking’s Universe – part.4 – On the Dark Side;
5. Stephen Hawking’s Universe – part.5 – Black Holes and Beyond;
6. Stephen Hawking’s Universe – part.6 – An Answer to Everything.



Stephen Hawking (n. 8 ianuarie 1942, Oxford/Anglia) este un fizician englez, teoretician al originei universului şi unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematică la Universitatea Cambridge, deţinută cândva de Isaac Newton.

Stephen Hawking s-a născut în ziua când se împlineau 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei. Şi-a făcut educaţia la St. Albans School (Hertfordshire) şi la University College (Oxford). În 1962 - la vârsta de 20 de ani - obţine titlul de Doctor în Fizică la Trinity Hall din Cambridge, unde îşi începe activitatea didactică şi ştiinţifică.
În 1963, la vârsta de 21 de ani, Hawking observă pentru prima dată o slăbiciune a muşchilor.

În urma unui examen medical, se constată o boală progresivă de neuron motor, afecţiune cunoscută sub numele de Scleroză laterală amiotrofică. I se dau maximum 3 ani de trăit. Hawking nu cedează, continuă să lucreze, în ciuda agravării continue a invalidităţii. Se căsătoreşte în 1965 cu Jane Wilde (divorţând ulterior, în 1990), şi va avea trei copii.


Paralizia progresează şi, cu timpul, devine complet imobilizat, îşi pierde vocea şi este constrâns să comunice cu ajutorul unui computer sofisticat (conceput special pentru el de un prieten), care poate fi controlat cu mişcări ale capului şi globilor oculari, la o viteză de cincisprezece cuvinte pe minut! Infirmitatea nu îl poate împiedica să îşi continue activitatea didactică şi ştiinţifică. În 1995 se căsătoreşte din nou, cu Elaine Mason.


Care este originea omului? Cum a aparut Universul? Si cum se va sfarsi?
Episodul 1: Sa vezi inseamna sa crezi.
Stephen Hawking incepe o calatorie spectaculoasa prin cosmologie, ghidandu-ne prin istoria teoriilor astronomice si a tehnologiei. Profesorul Hawking incepe cu anticul matematician grec Eratostene, care a masurat circumferenta Pamantului cu o eroare de 150 de km ajutandu-se numai de doua bete si umbra lor, trece la Galileo Galilei, Isaac Newton , Einstein si termina cu Hubble.

[Paul Atreides]

Universul lui Stephen Hawking – partea II-a
0

Robert-Ovidiu TRIF




Stephen Hawking se situează în avangarda oamenilor de ştiinţă care şi-au canalizat eforturile în direcţia unirii teoriei cuantice cu cosmologia. De formaţie fizician teoretician, fără să manifeste înclinaţii pentru astronomia practică, a observaţiilor, Hawkins a creat o operă ce n-a fost încă evaluată, dar care a dat naştere unor ample dezbateri pe tema originii şi naturii Universului.

În anii '60, Hawking a încercat sa demonstreze că universul trebuie să aibă un început şi a descris natura ipoteticelor stele colapsate cunoscute sub numele de „găuri negre" adânc în spaţiu. Dar poate cea mai importantă contribuţie a lui Hawking a constituit-o resuscitarea interesului pentru teoria Big Bang-ului; recent, el a elaborat conceptul unei origini a Universului „cu frontieră fără frontieră".


Ca şi Albert Einstein, Stephen Hawking s-a bucurat de respect din partea presei populare, iar publicul larg a fost educat să-l privească cu deferenţă. Marea lui celebritate se datorează în mare parte afecţiunii de care suferă. La scurt timp după ce a împlinit 20 de ani, Hawking a fost atins de o boală degenerativă, care duce la un sever handicap, numită scleroză amiotrofică laterală.


Născut pe 8 ianuarie 1942 în Oxford, Anglia, Stephen William Hawking este fiul lui Frank Hawking, doctor şi cercetător în biologie specializat în boli tropicale, şi al lui Isobel Hawking. Părinţii lui proveneau din familii din clasa de mijloc şi amândoi studiaseră la Oxford. După al doilea război mondial, Frank Hawking a fost numit directorul Diviziei de Parazitologie din Institutul Naţional de Cercetări Medicale.


De la 13 ani, Stephen a urmat cursurile Şcolii St. Alban, unde s-a remarcat ca un elev bun, dar nu ieşit din comun, situându-se cam pe la mijlocul clasei lui şi nefiind dispus să muncească din greu. Dar în adolescenţă Hawking a început să citească asiduu lucrări de matematică şi fizică. „Ştiam că vreau să fiu cercetător în fizică", avea el să scrie mai târziu, „pentru că era ştiinţa fundamentală." În 1959, la vârsta de 17 ani, a beneficiat de o bursă la Oxford, unde a studiat timp de doi ani, după care s-a mutat la Cambridge. Deşi a fost pe punctul de a se specializa în astronomie, Hawking nu părea „impresionat" de latura observaţională a acesteia, achitându-se de obligaţiile minime ce-i reveneau în calitate de student.

[Paul Atreides]

Universul lui Stephen Hawking – partea III-a
0

Robert-Ovidiu TRIF |




La începutul lui 1963, Hawking a fost diagnosticat cu scleroză amiotrofică laterală (ALS), boală care duce la o distrugere ireversibilă a coloanei vertebrale, a măduvei şi cortexului, urmată de o atrofie generală a corpului. Singura consolare a bolnavilor o constituie faptul că maladia nu este dureroasă şi nu afectează inteligenţa.


Iniţial, Hawking a fost zguduit de aflarea veştii că este bolnav, dar după ce deteriorarea ţesuturilor s-a stabilizat şi nu-l mai ameninţa spectrul unei morţi timpurii, el a depăşit faza depresiei. S-a decis să-şi termine studiile, deşi curând avea să rămână ţintuit într-un scaun cu rotile şi să-şi piardă controlul asupra vorbirii. În 1966, după ce şi-a luat doctoratul cu teza „Proprietăţi ale Universului în expansiune", el a rămas la Colegiul Gonville and Caius în calitate de membru al Institutului de Astronomie Teoretică.


Încă de la începutul carierei, Hawking a fost preocupat de elementele de bază ale cosmologiei. Pe la mijlocul anilor '60, el era influenţat de Roger Penrose, celebru matematician şi fizician teoretician, care studia conceptul de „singularitate". Prevăzută de teoria relativităţii generalizate a lui Einstein, singularitatea implică ideea unui univers în plină expansiune care şi-a avut originea într-un punct unic, în care, de fapt, legile fizicii nu mai funcţionează.


Deşi Einstein ştia că singularităţile sunt o consecinţă a teoriei relativităţii, el le-a considerat a fi nişte entităţi pur teoretice. Totuşi, Hawking, colaborând cu Penrose la dezvoltarea modelelor de singularităţi, a făcut prima sa descoperire teoretică importantă, arătând implicaţiile acestora asupra conceptului de timp. „Marea întrebare era dacă a fost sau nu un început," avea să scrie Hawking mai târziu. „Roger Penrose şi cu mine am descoperit că, dacă teoria relativităţii generalizate este corectă, atunci trebuie să fi existat un început."


Primele argumente ale lui Hawking în acest sens erau deja formulate în teza lui de doctorat, urmând ca ulterior să fie aprofundate în colaborare cu Penrose. Teorema singularităţii, enunţată de Hawking şi Penrose, a fost publicată în 1970.

În general, abordarea teoretică a Universului a suscitat întotdeauna un interes considerabil faţă de domeniul astronomiei practice, care, lucrând cu instrumente tot mai puternice, a acumulat o cantitate imensă de informaţii inexplicabile. Astfel, dacă singularităţile există, este logic ca unul din locurile în care trebuie căutate să fie vârtejul stelelor colapsate după ce şi-au consumat combustibilul nuclear - „găurile negre", termen sugerat în 1967 de John Wheeler.



Găurile negre ar putea contribui la explicarea „quasarilor", surse practic punctuale, descoperite în anul 1961, ca şi la detectarea „pulsarilor", apăruţi câţiva ani mai târziu. (La început, pulsarii au uluit descoperitorii în asemenea măsură, încît ei au primit abrevierea de LGM - Little Green Men, „Omuleţii Verzi".) În 1970, telescoape aflate pe sateliţi au detectat în cosmos surse de raze X, între care şi una provenind dinspre un sistem gravitaţional foarte excentric din Lebăda, numit Cygnus X-l. Deşi nu s-a putut dovedi cu absolută certitudine că acolo se află o gaură neagră, însăşi activitatea neobişnuită din jurul acelui punct este fascinantă.

Studiile lui Hawking asupra găurilor negre s-au aprofundat pe la mijlocul anilor '70. Faptul că, teoretic, suprafaţa unei găuri negre nu poate să scadă niciodată i-a sugerat stabilirea unei relaţii cu entropia, care descrie dezordinea dintr-un sistem, un concept preluat din termodinamică. Deşi iniţial Hawking a intenţionat să folosească termenul strict ca pe o analogie, ideea a fost dezvoltată de Jacob Bekenstein, care a sugerat că relaţia cu pricina poate fi autentică şi măsurabilă.

La început, Hawking a avut obiecţii, dar ulterior şi-a schimbat părerea şi în 1974 descria găurile negre ca fiind corpuri cu temperatură şi care emit radiaţii. Această idee, pe care a descris-o matematic, a devenit cunoscută (spre exasperarea lui Bekenstein) sub numele de „radiaţie Hawking", o descoperire care, scrie John Gribbin, „e privită ca una din marile realizări, nu doar ale lui Hawking, ci ale ultimilor 50 de ani din fizică".


Ideea lui Hawking de a folosi termodinamica şi teoria cuantică pentru caracterizarea prăbuşirilor gravitaţionale cum ar fi găurile negre a stârnit stupefacţie şi a fost iniţial respinsă categoric, dar ea era incitantă şi într-o oarecare măsură chiar convingătoare. „Ca urmare a acestor abordări teoretice fascinante", scrie Heinz Pagels, „găurile negre au trecut de la categoria «curiozităţi matematice» direct în sfera de interes a astronomiei speculative".

În 1979, Hawking este numit profesor de matematică la Universitatea Cambridge. În cursul său inaugural, numit „Se întrevede cumva un sfârşit al fizicii teoretice?", el sugerează că s-ar putea ajunge înainte de sfârşitul secolului la o teorie unificată, pornind de la premisa că fizica teoretică şi-ar fi încheiat rolul, fiind înlocuită de progresele exponenţiale ale tehnicii de calcul.



Deşi probabil că aceste preziceri ale lui nu se vor adeveri, în acest moment al carierei sale Hawkins a fost botezat „noul Einstein" şi s-a bucurat de o mare celebritate şi de adulaţia publicului. A câştigat numeroase premii, viaţa lui a fost prezentată la BBC, iar în cele din urmă a scris O scurtă istorie a Timpului, care a devenit un best-seller şi a ajuns apoi un film documentar în care apărea Hawking însuşi.


Pe parcursul anilor '80, Hawking a manifestat interes faţă de aplicarea teoriei cuantice la condiţiile iniţiale ale Universului dinainte de Big Bang. El a scris împreună cu James Hartle o importantă lucrare, „Funcţia de undă a Universului", prin care a impulsionat domeniul cunoscut ulterior sub numele de cosmologie cuantică. Extrăgând conceptul din mecanica cuantică, Hawking şi Hartle au avansat „ipoteza de margine fără limită" pentru a descrie condiţiile iniţiale ale Universului.


Legile cuanticii, care se aplică la materia elementară şi care s-ar putea extinde şi asupra Universului ca entitate, s-ar putea să fi funcţionat şi la începuturile Universului. Această stare cuantică pură încă nu a fost descrisă de nimeni, dar teoria probabilistă a lipsei de margine este una dintre cele câteva aflate în atenţia fizicii teoretice şi a cosmologiei contemporane.


Stephen Hawking s-a căsătorit cu Jane Wilde la câţiva ani după declanşarea bolii. Ei au avut trei copii. Deşi ani de zile Jane a fost prezentată în presă drept sprijinul lui de nădejde, cei doi s-au înstrăinat, iar din 1985 Hawking a început să trăiască cu Elaine Mason, una dintre infirmierele lui. Principala cauză a separării soţilor Hawking a fost religia.


De-a lungul anilor, Hawking a căpătat convingeri ateiste tot mai hotărâte, în vreme ce soţia lui a rămas o adeptă ferventă a credinţelor religioase. În O scurtă istorie a Timpului, Hawking a încercat să înţeleagă „mintea lui Dumnezeu". „Aceasta este o concluzie cu totul neaşteptată...", scrie Carl Sagan, pentru că Hawking descoperise „un Univers fără limită în spaţiu, fără început sau sfârşit în timp şi în care un Creator nu are nimic de făcut."

[Paul Atreides]

Universul lui Stephen Hawking – partea IV-a
0

Robert-Ovidiu TRIF |




Principalele domenii de cercetare sunt cosmologia teoretică, relativitatea generală şi mecanica cuantică. În anii 1965-1970 elaborează un model matematic asupra orginei şi evoluţiei universului în expansiune din momentul "marii explozii" iniţiale ("The Big Bang") şi întreprinde studii asupra relaţiei dintre găurile negre din univers şi termodinamică.


Cercetările sale l-au dus la concluzia că aceste găuri negre au o durată de existenţă limitată, constituirea unor perechi de particule-antiparticule virtuale ducând la o "evaporare" treptată a acestora sub forma radiaţiei Hawking. Mai târziu, revine asupra acestei teorii, admiţând că radiaţia se produce indiferent de procesul ce are loc înăuntrul unei găuri negre, reprezentare ce contrazice regulile mecanicii cuantice, teorie cunoscută sub numele de paradoxul informaţional al găurilor negre.


La Conferinţa Internaţională asupra Relativităţii Generale şi Gravitaţiei din 21 iulie 2004, care a avut loc la Dublin, Hawking a emis idea că găurile negre ar putea transmite, într-o manieră deformată, informaţii asupra întregii materii pe care au asimilat-o.


Foarte populare sunt cărţile sale de popularizare a ştiinţei, pentru nespecialişti: A Brief History of Time, 1988 (publicată în limba română sub titlul Scurtă istorie a timpului, 2004), Einstein's dream, 1993 (publicată în limba română sub titlul Visul lui Einstein şi alte eseuri), The Universe in a Nutshell, 2001 (publicată în limba română sub titlul Universul într-o coajă de nucă, 2004) şi A briefer history of time, în colaborare cu Leonard Mlodinow, 2005 (publicată în limba română sub titlul O mai scurtă istorie a timpului).

[Paul Atreides]

Michio Kaku - Einstein-ul zilelor noastre
3

Robert-Ovidiu TRIF |








Michio Kaku (nascut pe 24 ianuarie 1947 la SanJose, California), este un celebru fizician teoretician de origine japoneza, specializat in teoria stringurilor, si un cunoscut futurist.




Michio Kaku este considerat de majoritatea oamenilor de stiinta, Einstein-ul zilelor noastre, in afara faptului ca este un geniu, se exprima in termeni pe care si un om simplu cu un pic de engleza il poate intelege cu usurinta.






„In scurta mea viata am vazut imposibilul transformat in fapte concrete de foarte multe ori, asa ca sunt convins ca totul se poate realiza”, afirma acelasi Michio Kaku. In tratatul lansat recent, omul de stiinta imparte lucrurile care astazi ne par imposibile in trei categorii, fiecare dintre ele urmand sa isi gaseasca rezolvarea in timp.






Clasa I consta in tehnologii care vor deveni „posibile” chiar in secolul XXI, aici numarandu-se teleportarea, generatorul de antimaterie, telepatia, psihokinezia si chiar invizibilitatea. Clasa II a „imposibilitatilor” isi va gasi rezolvarea in minim un mileniu mergand, in opinia savantului japonez, pana la milioane de ani de cautari si cercetari avansate in domeniu. Din aceasta clasa fac parte masina timpului, calatoriile spatiale prin ipoteticele gauri de vierme si descoperirea altor universuri. Ultima, si poate cea mai greu de realizat este Clasa III, clasa din care fac parte deja celebrul „perpetuum mobile” si precognitia.



„Atunci cand toate aceste lucruri „imposibile” se vor dovedi perfect realizabile, omenirea va cunoaste o schimbare fundamentala in tot ceea ce credea ca stie despre fizica”, concluzioneaza Michio Kaku.












Foarte increzator in viitor, cercetatorul americano-japonez Michio Kaku, unul dintre cei mai buni specialisti in fizica teoretica si teoria corzilor, si-a ales urmatorul titlu pentru cartea sa '”Fizica imposibilului : o explorare stiintifica a lumii fazerelor, campurilor de forta, teleportarii si calatoriilor in timp”.






Cea mai recentă noţiune introdusă de cercetători este cea a universului multiplu – „multiverse”. Acesta „ar putea conţine un număr infinit de universuri, fiecare cu legi diferite ale fizicii. Probabil că în fiecare moment au loc Big Bang-uri. Universul nostru coexistă cu alte membrane, alte universuri care sunt de asemenea în expansiune. S-ar putea ca universul nostru să nu fie decât un balon plutind într-un ocean de alte baloane.” (Michio Kaku).






Burt Ovrut, profesor la Universitatea din Pennsylvania: „S-a crezut încă de când a luat naştere fizica că materia este făcută din particule. Acum ne-am schimbat acest punct de vedere. Acum credem că materia este făcută din corzi mici.” Aşa a apărut teoria stringurilor care spune că particulele sunt de fapt corzi mici invizibile, din care emană materia precum muzica din corzi: „dacă o ciupeşti (coarda) într-un anumit fel, obţii o frecvenţă anume, dar dacă o ciupeşti în alt fel, poţi obţine mai multe frecvenţe, aşa ai note diferite.”(Burt Ovrut) Michio Kaku, profesor la City University din New York spune că „universul este o simfonie, iar legile fizicii sunt armonii ale unei super-corzi.”






O alta idee de natura futurista enuntata de Michio Kaku, este aceea conform careia, gradul de evolutie al unei civilizatii poate fi calculat pe baza legilor termodinamicii, in alte cuvinte cata energie consuma civilizatia respectiva.

[Paul Atreides]

SINGUR PRINTRE NĂLUCI
0

Robert-Ovidiu TRIF |


Sunt călător dintr-alte lumi, un exilat pe-acest pământ.
Pe umeri port povară grea, singurătatea-i crucea mea,
Prea mult pe oameni i-am iubit cândva
Acum nici dac-aş vrea n-aş mai putea,
De ce mă simt la mine-n patrie străin
Şi prigonit mi-e sufletul de parc-ar fi hain ?






Nu vreau să blestem nici să mă răzbun
Dar e păcat şi jale de-acest pământ străbun
Prea mulţi oameni de marcă şi genii fără de egal
N-au fost luaţi în seamă, trudit-au în zadar,
Cu ce-au greşit ei oare, c-avut-au prea mult har ?
Că n-au vrut să se-nchine pe falsul vostru altar ?






Nu cred să mai existe dreptate pe pământ
Nici cinste, nici virtute, ori vreun lucru sfânt.
Privighetoarea-şi plânge în cântec al ei vers
Iar eu dezleg cu mintea-mi al lumii tainic mers.






Nu cred să mai existe onoare pe pământ
Nici lacrimi, nici iubire, ori vreun lucru sfânt,
Zefirul suflă agale, pământul se dismeardă
Iar soarele cu-n zâmbet trist în nori dă să se piardă.






Singurătatea-mi pare a fi al meu destin
Iar viaţa-mi este plină de dor, jale şi chin.
Cu toate acestea, Doamne, credinţa nu mi-o pierd
Şi aş vrea ca-n astă viaţă pe toţi să pot să-i iert.






Străinu-mi-s prin lume, singur printre năluci
Tu viaţă veşnic crudă ce poţi să-mi mai aduci ?
De patimi ros mi-e sufletul, de gânduri mintea plină
Cu toate acestea încerc să ies, dinspre abis înspre lumină.







Şi-ncep din nou s-aud chemarea ta în mine
O voce caldă ce mă-ndeamnă să mă întorc la tine,
Căci astfel nu mai fii-voi singur şi-oi învăţa ce e iubirea
Dar pentru asta va trebui să-mi înţeleg menirea.






„ Şi vreme e ca să ucizi tot ce e rău şi sterp în tine
Şi să păstrezi în amintiri doar lacrimi şi iubire
Să poţi să uiţi ce-amar şi crud s-a cuibărit, în sufletu-ţi durerea
Că nu mai eşti copilul ce ai fost demult
Ce-şi împletea din jocuri şi din vise fericirea.
Nu mai fi trist, nu mai privi mereu spre nicăerea
Ci caută doar să fi mai bun şi poate-ţi vei găsi menirea ”.



Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "

[Paul Atreides]

Trezirea Constiintei Umane
0

Robert-Ovidiu TRIF |


Este pregatita Umanitatea pentru o transformare a Constiintei, o inflorire interioara atat de radicala si profunda incat, in comparatie cu ea, florile, oricat de frumoase ar fi fiind, nu sunt decat o palida reflexie?

Pot Fiintele Umane sa-si piarda densitatea structurii Mintilor lor conditionate, pentru a deveni asemenea cristalelor si pietrelor pretioase, ca sa spunem asa, transparente fata de Lumina Constiintei? Pot ele sfida atractia gravitationala a Materialismului si Materialitatii, ridicandu-se deasupra identificarii cu Forma care mentine Egoul in Viata si care le condamna sa fie prizonierele propriei lor personalitati?

Posibilitatea unei astfel de transformari a constituit mesajul central al marilor invataturi spirituale ale Omenirii. Mesagerii — Buddha, Isus si altii, nu toti cunoscuti — au reprezentat florile timpurii ale Umanitatii. Acestia au fost precursorii, acele Fiinte rare si valoroase. O inflorire cu larga raspandire nu era inca posibila in acele vremuri, iar mesajul lor a ajuns sa fie in foarte mare masura gresit inteles si adesea mult deformat. Nu incape indoiala ca el nu a reusit sa transforme comportamentul uman la scara larga, ci doar pe cel al unui mic procent de Oameni.
Oare in prezent este Umanitatea mai pregatita decat era in vremea acelor primi invatatori?
Din ce motiv ar fi mai pregatita Acum? Ce puteti face — daca exista ceva ce ati putea face — pentru a produce sau accelera aceasta schimbare in plan interior? Ce anume caracterizeaza vechea stare de Constiinta egotica si prin ce indicii se face recunoscut noul tip de Constiinta? Acestea si altele sunt intrebari esentiale de care ne vom ocupa in cartea de fata.

Mai important este faptul ca aceasta carte in sine este un instrument de transformare, rezultand din rasarirea unei Constiinte noi. Ideile si conceptele prezentate aici pot fi importante, dar sunt secundare. Ele nu fac decat sa indice directia in vederea Trezirii. Pe masura ce veti citi, in interiorul vostru se va produce o Schimbare.


Scopul principal al acestei carti nu este acela de a adauga noi informatii sau credinte Mintii voastre si nici acela de a incerca sa va convinga de ceva anume, ci de a infaptui o schimbare in Constiinta voastra, cu alte cuvinte, de a va Trezi, in acest sens, cartea pe care o tineti in mana nu este una „interesanta". Pentru a o vedea interesanta trebuie sa pastrati distanta, sa jonglati cu ideile si conceptele din Mintea voastra, sa aprobati sau sa dezaprobati.

Cartea aceasta este despre voi. Ea va va modifica starea Constiintei, altfel rostul ei va fi nul. Ea ii poate trezi doar pe Cei care sunt pregatiti. Nu oricine este pregatit, dar multi sunt, si cu fiecare persoana care se trezeste, avantul in Constiinta Colectiva creste, inlesnind drumul altora. Daca nu stiti ce inseamna Trezire, cititi cartea. Doar trezindu-va veti putea cunoaste adevaratul inteles al acestui Cuvant.

Este suficienta o strafulgerare pentru a initia procesul de trezire, iar acesta este ireversibil. Pentru unii strafulgerarea va aparea in timp ce citesc cartea. Pentru multi altii procesul a inceput deja, chiar daca ei n-au realizat, poate, lucrul acesta, iar cartea ii va ajuta sa-l identifice, in cazul unora, procesul poate sa fi inceput din cauza unei pierderi sau a suferintei, pentru altii, prin intermediul contactului cu un invatator sau o invatatura spirituala, datorita lecturii cartii Puterea Prezentului sau a altei carti spirituale si, in consecinta, transformatoare sau prin orice alta combinatie a conjuncturilor de mai sus.

Daca procesul de trezire a inceput in interiorul vostru, lectura acestei carti il va accelera si-l va intensifica.
Un aspect esential al Trezirii il reprezinta Constientizarea faptului ca sunteti adormiti, Constientizarea Egoului care Gandeste, vorbeste si actioneaza si, de asemenea, Constientizarea procesului Mental conditionat in mod colectiv, care perpetueaza starea de toropeala a Spiritului. Din acest motiv, cartea de fata indica principalele aspecte ale Egoului si ale modului in care opereaza acesta in interiorul individului si in cadrul colectivitatii.

Faptul acesta este important din doua motive conexe: primul este acela ca, daca nu cunoasteti mecanica elementara de la baza functionarii Egoului, nu-l veti putea Constientiza si veti cadea iar si iar in capcana identificarii cu el. Aceasta inseamna ca el preia controlul asupra voastra — un impostor care pretinde a fi voi. Al doilea motiv are legatura cu faptul ca actul Constientizarii in Sine reprezinta una dintre modalitatile prin care are loc Trezirea. Atunci cand observati inconstienta care va caracterizeaza, cea care face posibila observarea este chiar Constiinta ce rasare in voi, este chiar Trezirea. Lupta cu Egoul nu poate avea sorti de izbanda, asa cum lupta cu intunericul nu are sorti de izbanda. Lumina Constiintei este tot ceea ce va trebuie. Voi sunteti acea Lumina.

[Paul Atreides]

Trezirea Constiintei Umane partea I-a
0

Robert-Ovidiu TRIF |


Planeta Pamant, in urma cu 114 milioane de ani, intr-o dimineata oarecare, imediat dupa rasarit: prima Floare se deschidea catre Soare. Anterior acestui eveniment spectaculos care vestea o transformare in evolutia vietii plantelor, Planeta era deja de milioane de ani acoperita de vegetatie.

Probabil ca Prima Floare n-a supravietuit prea mult, iar aparitia florilor a ramas un fenomen razlet din cauza conditiilor de buna seama nefavorabile inca raspandirii sale. Pana intr-o zi cand a fost atins un prag critic, dupa care pe toata intinderea planetei trebuie sa fi urmat o explozie de Culoare si Parfum pe care o eventuala Constiinta-Martor ar fi Perceput-o, desigur, daca ar fi fost Prezenta.

Mult mai tarziu, aceste Fiinte delicate si parfumate pe care noi le numim Flori aveau sa joace un rol esential in Evolutia Constiintei altor specii. Oamenii au fost din ce in ce mai atrasi si fascinati de ele. Pe masura ce Constiinta oamenilor s-a dezvoltat, florile au fost probabil primul lucru lipsit de un scop utilitar, adica de orice legatura cu supravietuirea, pe care l-au pretuit. Au fost sursa de inspiratie pentru nenumarati artisti, poeti si mistici. Isus ne spune sa contemplam florile si sa invatam de la ele cum sa traim.


Despre Buddha se spune ca ar fi sustinut odata o „predica tacuta”, in timpul careia a tinut in mana o Floare si nu a facut altceva decat s-o priveasca. Dupa un timp, unul dintre cei de fata, un calugar pe nume Mahakasyapa, a zambit. Se spune ca acesta ar fi fost singurul care intelesese predica. Legenda spune ca acel zambet (echivalent cu Trezirea Spirituala) a fost transmis de la un Maestru la altul timp de douazeci si opt de generatii succesiv, dand nastere, mult mai tarziu, Zenului.

Privind frumusetea unei Flori, Oamenii pot avea momente, oricat de efemere, de Constientizare a Frumosului ca parte esentiala a Fiintei lor celei mai launtrice, a Adevaratei lor naturi. Prima revelatie a Frumusetii a constituit unul dintre cele mai semnificative evenimente din Evolutia Constiintei Umane. Sentimentul bucuriei si cel al iubirii sunt intrinsec legate de aceasta revelatie. Fara ca noi sa ne dam foarte bine seama de acest lucru, florile au devenit pentru noi expresia materiala a ceea ce este in noi insine mai elevat, mai sacru si, in ultima instanta, lipsit de Forma.

Efemere, eterice si mai delicate decat plantele din care au aparut, florile au devenit un fel de mesageri ai unui alt taram, un fel de punte intre lumea formelor fizice si cea fara de forma. Nu numai ca aveau un parfum delicat care placea Oamenilor, ci aduceau totodata si mireasma taramului Spiritual. Folosind cuvantul „Iluminare” intr-un sens mult mai larg decat este acceptat in mod conventional, am putea privi florile drept intruchiparea iluminarii plantelor.


Se poate spune despre orice forma de Viata — minerala, vegetala, animala sau umana — ca se indreapta catre „Iluminare”. Totusi, fenomenul acesta este extrem de rar, caci el presupune mai mult decat un progres Evolutiv: implica o discontinuitate in dezvoltare, un salt la un nivel de Fiintare total diferit si, ceea ce este cel mai important, o diminuare a caracterului Material.

Exista ceva mai greu si mai impenetrabil decat roca, cea mai densa dintre toate formele? Si, cu toate acestea, structura moleculara a unor roci este supusa unei transformari in urma careia acestea devin transparente, rezultand cristalele. Exista carbuni care, supusi unei calduri si presiuni de neimaginat, se transforma in diamante, in timp ce unele minerale grele se transforma in alt fel de pietre pretioase.

Majoritatea reptilelor taratoare, vietuitoarele cele mai legate de pamant, au ramas neschimbate de milioane de ani. Totusi, unora dintre ele le-au crescut pene si aripi si s-au transformat in pasari, sfidand astfel forta gravitatiei care le dominase atata Timp. Nu si-au imbunatatit mersul sau taratul ci, prin deplina lor transcendere, acestea au devenit Zbor. Din vremuri imemoriale, florile, cristalele, pietrele pretioase si pasarile au avut o semnificatie speciala pentru Spiritul Uman.

Ca orice alte forme de Viata sunt si ele, desigur, manifestari temporare ale Vietii Unice si Constiintei Unice care reprezinta Sursa. Semnificatia lor speciala, fascinatia pe care o exercita asupra oamenilor si afinitatea Omului fata de aceste fapturi pot fi atribuite calitatii lor eterice.

Daca acceptam ideea existentei unei anumite Prezente, printr-o atentie tacuta, dar vie, Perceptia Umana poate sesiza Esenta Divina a Vietii, acea Constiinta sau acel Spirit ce salasluieste in fiecare creatura, in fiecare Forma de Viata si o poate recunoaste ca fiind propria ei Esenta, iubind-o astfel ca pe Sine insasi, insa pana cand nu se va intampla acest lucru, cei mai multi dintre Oameni vor vedea doar forma exterioara si nu vor fi constienti de esenta launtrica, tot asa cum nu sunt constienti de propria lor Esenta si se identifica exclusiv cu Forma lor fizica si psihologica.

Totusi, in cazul unei flori, al unui cristal, al unei pietre pretioase, al unei pasari, chiar si o persoana lipsita de Prezenta poate simti ocazional ca este vorba despre ceva mai mult decat simpla existenta fizica a Formei respective, fara sa stie ca acesta este motivul atractiei si afinitatii pe care o resimte.

Datorita naturii lor eterice, formele acestea ascund mai putin Spiritul care salasluieste in ele decat se intampla la alte forme de Viata — exceptie in cazul acestora din urma fac formele de Viata nou nascuta — bebelusii, catelusii, pisicutele, mieii si asa mai departe. Acestea sunt fragile, delicate, nu sunt inca statornicite ferm in Materialitate. In ele mai straluceste o anumita inocenta, o dulceata si o frumusete ce nu apartin acestei Lumi. Ele produc incantare si unor Oameni relativ insensibili.

Asadar, atunci cand contemplati cu atentie vie o Floare, un cristal sau o pasare fara ca in acele momente sa le denumiti in Mintea voastra, ele devin o fereastra catre lumea fara de Forme. Se produce o deschidere interioara, oricat de mica, spre taramul Spiritului. Din acest motiv cele trei forme de viata „Iluminate" au jucat un rol atat de important in Evolutia Constiintei Umane din vremuri stravechi, din acest motiv bijuteria florii de lotus este simbolul central al budismului, iar o pasare alba, porumbelul, poarta semnificatia Sfantului Duh in crestinism. Acestea au pregatit terenul pentru o schimbare mai profunda in Constiinta Planetara, menita a se produce in cadrul Speciei Umane.
Este Trezirea Spirituala ai carei martori incepem acum sa fim.

Fragment din cartea “Un pamant nou - Trezirea constiintei umane”, autor Eckhart Tolle.

[Paul Atreides]

U.G. Krishnamurti - Mintea e un mit


Robert-Ovidiu TRIF | 4/11/2011 |


Spiritualitatea este invenţia minţii, iar mintea este un mit. Tradiţiile tale te sufocă. Dar, din nefericire, tu nu faci nimic. De fapt, îţi place să fii sufocat. Îţi place povara sacului de gunoi cultural, deşeul mort al trecutului. Acesta trebuie să cadă de pe tine în mod natural. Pur şi simplu cade. Nu mai depinzi de cunoaştere decât ca de o unealtă utilă spre a funcţiona sănătos în această lume.

Vrerea trebuie să cadă. Vrerea de a fi liber de ceva ce nu există este ceea ce tu numeşti „suferinţă”. Vrerea de a fi liber de suferinţă este suferinţa. Altă suferinţă nu există. Tu nu vrei să fii liber de suferinţă. Tu doar te gândeşti la suferinţă, fără să acţionezi. Gândirea ta nesfârşita de a fi liber de suferinţă este doar mai mult material pentru suferinţă. Gândirea nu pune capăt suferinţei. Suferinţa există atât timp cât gândeşti. De fapt nu există suferinţă – de care să fii liber. Gânditul despre „suferinţă” şi lupta împotriva „suferinţei” este suferinţă. Deoarece nu poţi opri gândirea, iar gândirea este suferinţă, vei suferi mereu. Nu se poate altfel, nu există scăpare ...

U.G.Krishnamurti

Traieste viata, nu te intreba cum sa o traiesti!
In loc sa traiesti, esti obsedat de intrebarea,,cum sa traiesc?’’. Aceasta dilema este pusa in noi de cultura si de aceea este responsabila pentru multe din problemele noastre.Din cauza ca esti mort,nu traiesti ceea ce numim viata , tu esti preocupat doar de cum sa traiesti.Daca reusesti sa scapi de ideea de a trai cumva o viata mai buna,mai nobila si mai plina de sens,vei inlocui acea idée cu o alta.Trebuie sa privesti in fata faptul ca nu stii nimic despre viata sau despre viul ei.

Cum poate exista umilinţa atâta timp cât ştii ceva?
I.: Asta trebuie să fie plictisitor pentru tine, să răspunzi la aceleaşi întrebări vechi oriunde te duci.
U.G.: Eu am fost peste tot în lume, întâlnind şi vorbind cu oameni. Oamenii sunt exact la fel în toată lumea. Întrebările nu variază niciodată. Dar eu nu sunt plictisit
niciodată. Cum aş putea fi plictisit? Dacă aş fi fost vreun prost trăgând ceva foloase pentru mine din asta, căutând întrebări noi, mai bune şi diferite, atunci plictisul ar fi
fost posibil. Dar eu nu caut nimic, deci plictiseala este imposibilă. Eşti plictisit? Nu ai cum să afli pentru tine însuţi.
I.: Eu sunt plictisit pentru că sunt mediocru, ca toti oamenii. Mediocritatea mea face viaţa să pară atât de goală şi plictisitoare...
U.G.: Este foarte dificil să fii ca celălalt, să fii obişnuit. Mediocritatea necesită multă energie. Dar să fim noi înşine este foarte uşor. Nu trebuie să faci nimic. Nici un efort nu este necesar. Nu trebuie să-ţi pui voinţa. Nu trebuie să faci nimic ca să fii tu insuţi.

Dar ca să fii altceva decât ceea ce eşti, trebuie să faci multe lucruri. Plictiseala şi neliniştea pe care le simţi în tine există doar din cauză că tu crezi că trebuie să faci ceva mai interesant, mai plin de sens şi mai valoros decât ceea ce faci deja. Tu crezi că felul în care o duci acum este teribil de plictisitor şi că trebuie să existe ceva mai valoros, mai puternic şi mai entuziasmant de făcut.

Şi toate acestea devin parte din cunoaşterea complexă pe care o ai despre tine însuţi. Cu cât ştii mai multe despre tine însuţi, cu atât devine mai imposibil să fii umil şi sensibil. Cum poate exista umilinţa atâta timp cât ştii ceva?

Sursa: Krishnamurti

[Paul Atreides]

http://i52.tinypic.com/35lhp5e.jpg

[Paul Atreides]

http://i54.tinypic.com/zjjms1.jpg

[Paul Atreides]

http://i56.tinypic.com/snkj29.jpg

[Paul Atreides]

http://i53.tinypic.com/27ymutw.jpg

[Paul Atreides]

http://i52.tinypic.com/wi0t2q.jpg

[Paul Atreides]

http://i55.tinypic.com/2vmdh0n.jpg

[Paul Atreides]

http://i53.tinypic.com/imt7ix.jpg

[Paul Atreides]

http://i52.tinypic.com/v8gv7.jpg

[Paul Atreides]

http://i56.tinypic.com/2lwnfxy.jpg

[Paul Atreides]

http://i55.tinypic.com/25ujhhi.jpg

[Paul Atreides]

http://i52.tinypic.com/333abn5.jpg

[Paul Atreides]

http://i54.tinypic.com/4vfdoh.jpg

[Paul Atreides]

http://i52.tinypic.com/13zzimq.jpg

[Paul Atreides]

http://i54.tinypic.com/2yoemfq.jpg

[Paul Atreides]

http://i56.tinypic.com/syryb9.jpg

[Paul Atreides]

http://i52.tinypic.com/2e1cfw1.jpg

[Paul Atreides]

http://i51.tinypic.com/fuq8sw.jpg

[Paul Atreides]

http://i53.tinypic.com/2mc6rf9.jpg

[Paul Atreides]

http://i53.tinypic.com/imm89d.jpg

[Paul Atreides]

http://i55.tinypic.com/nv1x82.jpg

[Paul Atreides]

http://i56.tinypic.com/14kwh9y.jpg

[Paul Atreides]

http://i56.tinypic.com/33kf51v.jpg

[Paul Atreides]

http://i52.tinypic.com/180hoz.jpg

[Paul Atreides]

http://i53.tinypic.com/2rqof3t.jpg

[Paul Atreides]

http://i55.tinypic.com/2pzjrb7.jpg

[Paul Atreides]

http://i53.tinypic.com/k3rbj9.jpg

[Paul Atreides]

http://i51.tinypic.com/2zgyagw.jpg

[Paul Atreides]

http://i52.tinypic.com/244b7yd.jpg

[Paul Atreides]

Un pas important pentru eliberarea din clestii urii este sa recunoastem “cuiul” care o tine pe loc: fixatia asupra “dusmanului din celalalt”. Acel dusman este imaginea interna a celui care nu ne iubeste sau nu se poarta frumos cu noi. Poate fi vazuta operand in tendinta noastra de a fi vigilenti. Daca nu aducem aceasta imagine interna in lumina constiintei si nu vedem cat de mult ne concentram asupra altor persoane ca amenintari potentiale, tendinta va opera in mod inconstient, otravindu-ne pentru totdeauna relatiile cu ceilalti.

[Paul Atreides]

Haideti sa vedem cum se formeaza imaginea dusmanului in minte. Cand suntem copii depindem total de parintii nostri pentru orice. Cand am primit afectiunea mamei, am dezvoltat in interiorul nostru sentimentul ca “mama este buna.” Totusi, de vreme ce nicio mama nu poate fi total sincronizata cu copilul ei, am avut si experienta unei mame care ne-a neglijat, ne-a frustrat sau ne-a ranit.

[Paul Atreides]

Copiii nu pot intelege cum un parinte poate fi “bun”, o sursa de placere si fericire pentru un minut, si “rau”, o sursa de durere si frustrare, in minutul urmator. Este necesara o doza mare de maturitate pentru a mentine o imagine echilibrata, nuantata a celorlalti, care sa includa atat calitatile lor placute, cat si pe cele neplacute. Daca ar avea copiii aceasta maturitate, ar putea fi capabili sa-si spuna: “Acum ma simt neglijat, dar imi pot da seama ca mama trece prin clipe grele. Este si ea impovarata si tensionata. A avut o viata grea, iar faptul ca are un copil mic aduce la suprafata toate conflictele si nevoile sale nerezolvate. Asadar, faptul ca nu poate fi alaturi de mine acum nu inseamna ca eu sau ea am facut ceva rau.” Daca ar fi capabili copiii de acest tip de intelegere, nu ar mai fi nevoie de psihoterapeuti. De vreme ce copiii sunt atat de dependenti de parintii lor, ei au nevoie sa-i vada ca fiind buni. Daca si-ar vedea parintii ca fiind rai, asta ar leza sentimentul copilului de siguranta.

[Paul Atreides]

Dar ori de cate ori un aspect din experientele noastre cade in inconstient, isi face propria viata, crescand in intuneric asemenea mucegaiului care se imprastie intr-o magazie. Asadar, sentimentul reprimat legat de un parinte neglijent sau frustrant infloreste in final intr-un sentiment mai general al celui rau-cel care nu ne poate iubi asa cum suntem, care ameninta sa ne raneasca sau sa ne tradeze si nu poate fi de incredere din acest motiv. Astfel, cel rau isi stabileste resedinta permanenta in umbrele mintii.

[Paul Atreides]

Acest lucru explica una dintre experientele cele mai tulburatoare si surprinzatoare care se nasc in relatiile intime: intr-o dimineata, doi indragostiti se pot simti iubitori, dupa care, schimband doar cateva cuvinte, ajung sa se certe la cutite. Cum se poate dizolva atat de usor stralucirea de luna de miere a unei noi iubiri in sarcasm si incriminari? Cum pot doi oameni care sustin ca se iubesc mai mult decat orice pe lume sa se intoarca unul impotriva celuilalt atat de repede, reactionand agresiv si violent, ca si cum ar fi cei mai mari inamici? Agresivitatea neasteptata a facut ca multi iubiti sa se intrebe daca nu cumva partenerul a luat-o razna sau este de fapt un monstru. Si mai ciudat este ca aceste izbucniri sunt deseori determinate de cele mai neinsemnate incidente, cum ar fi ca unul din parteneri vine la intalnire cu zece minute intarziere.

[Paul Atreides]

Exploziile de furie si invinuire se produc atunci cand apar dintr-odata in constiinta imaginea celui rau si asocierile sale dureroase si se proiecteaza asupra celui pe care il iubim. E ca si cum gardianul nostru cu norma intreaga tine un poster cu Cel mai Cautat Infractor pe perete si scaneaza in mod constant mediul inconjurator in cautarea lui. Asadar, de fiecare data cand partenerul nostru actioneaza, vorbeste sau ne trateaza intr-un fel care se potriveste catusi de putin cu acest profil, declanseaza un semnal de alarma foarte adanc ascuns si trecem intr-o stare combativa.

[Paul Atreides]

Dintr-o data ii vedem pe cei la care tinem ca pe proiectia vie a tuturor celor care ne-au ranit si ne-au respins vreodata: ”Stiam eu ca nu ar fi trebuit sa am incredere in tine. Esti ca toti ceilalti. Iti voi arata ca nu-ti permit sa te porti asa cu mine.”

[Paul Atreides]

Furia in trafic este o situatie des intalnita care arata cum vechiul “cui” impotriva celui rau poate izbucni brusc. Cum altfel ar putea oamenii de treaba sa se transforme dintr-o data in monstri din spatele volanului? Soferul fara chip care-ti taie calea reprezinta fiecare persoana care nu te-a tratat cu afectiune sau bunatate. Si, pe masura ce claxonezi sau strigi cuvinte obscene, ii transmiti persoanei ca nu ai de gand sa mai suporti.

[Paul Atreides]

In asta consta tragedia ostilitatii: inchide canalul prin care poate intra iubirea in noi, indepartandu-ne de puterea vindecatoare si regenerativa. Ostilitatea ne infrange pe noi, pentru ca ne face sa ne inchidem fata de iubire si ii face si pe ceilalti, care sunt tintele plangerilor noastre, sa se departeze.

[Paul Atreides]

Femininul este forta vietii. Cu cat un barbat este mai puternic masculin, cu atat energia feminina a iubitei sale, in comparatie cu alte calitati, va fi mai importanta pentru el. Daca esti in cautarea unei partenere de afaceri, probabil vrei sa aiba anumite calitati, precum abilitati financiare, caracter demn de incredere si capacitatea de a continua in fata dificultatilor pentru a atinge un scop. Daca esti in cautarea unei prietene, probabil vrei sa manifeste sinceritate, compasiune, simtul umorului si respect. Daca esti in cautarea unei sotii, probabil vrei o femeie care personifica si exprima liber energia feminina si iubirea.

[Paul Atreides]

Cu cat cauti mai mult o femeie care iti ofera totul, cu atat primesti mai putin. Abilitatile in afaceri sunt in cea mai mare parte abilitati masculine (atat la barbati, cat si la femei). Prietenia, in sine, este o chestiune neutra, nesexuala. Iar pasiunea sexuala necesita o polaritate clara intre esenta ta masculina si energi feminina a iubitei tale.

[Paul Atreides]

Cand nu dai intaietate scopului relatiei tale, aceste energii diferite adesea se anuleaza reciproc si ramaneti cu o alianta neutralizata sexual. Puteti impartasi multe aspecte ale treburilor intime, prietenie, cresterea copiilor, pasiunea sexuala- numai daca alegi o singura prioritate in relatie si permiti tuturor celorlalte activitati sa se alinieze in jurul scopului principal pentru care sunteti impreuna.

[Paul Atreides]

Daca insa nu esti lamurit cu privire la ce e important, fiecare aspect va fi in contradictie cu celelalte. Ea va vrea afectiune cand tu vei vrea sa faci treaba.Ea va vrea sa vorbeasca despre cum a fost ziua ei cand tu vei vrea sa faceti sex. Veti sfarsi amandoi prin a va compromite adevaratele dorinte, iar relatia voastra va fi redusa la un parteneriat functional, dar mediocru.

[Paul Atreides]

In timp, polaritatea si atractia sexuala se vor diminua. Vei incepe sa te uiti la alte femei ca surse de placere feminina intineritoare, aceeasi placere pe care ai sters-o din intimitatea ta obligand-o pe iubita ta sa fie totul pentru tine: partenera de afaceri intr-un moment, prietena ta in alt moment, mama in minutul acesta si iubita in urmatorul. In cele din urma, aceste daruri profunde care v-au adus impreuna initial se pierd in ambiguitatea relatiei voastre. In alte vremuri si culturi, ai fi putut avea mai multe iubite (sotii, concubine) fiecare indeplinind un scop diferit, fiecare dintre ele contribuind la intreg cu alte abilitati, functii si energii sexuale.

[Paul Atreides]

In lumea noastra moderna insa, poligamia nu prea este o optiune. Din motive sociale si psihologice, majoritatea barbatilor si femeilor de astazi vor sa-si limiteze orizontul intim la cate un partener serios o data-desi, daca esti precum majoritatea barbatilor, ai nutrit dorinta de a avea mai multe sotii, sau cel putin o amanta sau doua, fiecare indeplinind un alt scop. Pentru ca te astepti ca relatia ta intima sa raspunda atator scopuri, aceasta incepe sa vireze spre utilitar. Vorbind tot timpul despre finante, serviciu,gospodarie si copii, o transformi pe iubita ta intr-o tovarsa neutra. Deveniti atat de familiari unul cu celalalt, incat misterul farmecului sexual se standardizeaza in mecanica rituala obisnuita.

[Paul Atreides]

Incepi sa tanjesti dupa profunzimea dorintei pe care ai simtit-o odata cu iubita ta. viata de familie inlocuieste misterul, iar discutia inlocuieste haosul. Totusi, daca ai o esenta sexuala masculina puternica, vei avea nevoie de revigorarefrecventa prin forta energiei feminine puternice sau vei incepe sa te simti epuizat si impovarat de viata. Ai putea cauta aceasta energie feminina revigoranta in cateva beri, cateva reprize de golf sau cateva reviste cu femei dezbracate.

[Paul Atreides]

Sau poate preferi masajele lungi sau plimbarile pe plaja. Desi aceste mijloace si multe altele te relaxeaza temporar si iti pot aduce un zambet pe fata, putine te pot starni atat de profund in inima si in corp ca forta necompromisa a sexualitatii feminine oferite de iubita ta stralucitoare in iubire. Esti singurul care poate decide ce este important pentru tine si pentru relatie. Esti singurul care poate clarifica pentru tine care este scopul relatiei tale intime.

[Paul Atreides]

Daca decizi, insa, ca scopul relatiei tale intime este transmiterea pasionala a iubirii, vindecarea intineritoare a energiei sexuale si deschiderea inimii pentru o veritabila trezire spirituala, atunci ai grija. Nu o forta pe iubita ta sa fie contabila ta de serviciu. Nu te astepta sa te ajute mereu cu problemele tale financiare, ca un consultant vocational. Nu pune acceptul pe treburile cotidiene si in timpul acesta sa neglijezi zile in sir transmiterea fizica a iubirii. Nu strivi deplinatatea energiei ei feminine in niste roluri pur functionale. Iubita ta are capacitatea de a-ti trezi inima si de a-ti umple corpul de viata.

[Paul Atreides]

Tu, insa, trebuie sa ii dai ocazia si sa asiguri totodata deplinatatea transmiterii tale masculine a iubirii. Daca vrei ca iubita ta sa fie tovarasa ta spirituala si sexuala, nu doar colega ta de locuinta, trebuie sa mentii cu pricepere gospodaria si mijloacele de a trai astfel incat forta uniunii voastre sa nu fie diminuata. Poate fi mama copiilor tai si partenera ta de afaceri, atat timp cat aceste functii nu afecteaza prioritatea scopului vostru: de a ajuta la iluminarea reciproca prin angajamentul vostru ferm de a va iubi si de a va insufleti reciproc esenta prin transmiterea fizica a iubirii prin polarizare sexuala.

[Paul Atreides]

Cand aceste doua aspecte ale iubirii voastre-trezirea spirituala si polarizarea sexuala-sunt diminuate de obligatiile zilnice, veti incepe amandoi sa cautati in alta parte revigorarea si implinirea zilnica. Tu vei cauta energie feminina intr-un bax de bere sau la o amanta. Iubita ta va cauta hotarare masculina sub forma unei cauze sociale sau a unei cariere in stil masculin.

[Paul Atreides]

Relatia voastra va fi retrogradata la un parteneriat bineintentionat de obligatii domestice. S-ar putea sa fie tocmai ceea ce vrei. Sau s-ar putea sa nu fie. In orice caz, trebuie sa stii ce este important pentru tine, care este scopul relatiei tale intime si sa aliniezi toate celelalte activitati in jurul acestei prioritati centrale, daca vrei ca relatia voastra intima sa isi pastreze si sa isi sporeasca forta pentru amandoi.

[Paul Atreides]

Tot ce avem de facut este sa continuam sa trimitem in jur mesaje de iubire. Intr-o zi, vom deveni mai impodobiti, mai frumosi, cu viata plina de semnificatie si sens. Iar sticluta noastra de mesaje va fi plina cu raspunsuri de la Univers.

[Paul Atreides]

Iubire, compasiune, simpatie, amabilitate – toate aceste mari calitati au o mireasma feminina. Si exista calitati masculine, calitati ale razboinicului, curajul. Sunt calitati dure; trebuie sa fii tare ca otelul. Deoarece calitatile barbatilor s-au dezvoltat prin intermediul razboiului, iar calitatile femeii s-au dezvoltat in cadrul caminului, alaturi de sot si copii, ea a trait intr-o lume cu totul diferita.

[Paul Atreides]

Barbatii au trait luptandu-se incontinuu; in trei mii de ani, au fost cinci mii de razboaie pe pamant- ca si cum a ucide este singura lor ocupatie.

[Paul Atreides]

Lumea a trait separata in doua. Barbatul si-a faurit lumea lui, in vreme ce femeia a trait in umbra si si-a creat propria lume in umbra. Este un lucru foarte trist – pentru ca un barbat sau o femeie, pentru a fi complet, pentru a fi un intreg, trebuie sa aiba toate calitatile laolalta.

[Paul Atreides]

Atat barbatii, cat si femeile ar trebui sa fie la fel de delicati ca o petala de trandafir si la fel de duri ca o sabie, amandoua laolalta, asa incat, in orice ocazie si ori de cate ori situatia o cere, sa poata raspunde corespunzator. Daca situatia va cere sa fiti numai ca o sabie, sunteti pregatiti; daca situatia va cere sa fiti numai ca o petala de trandafir, sunteti pregatiti. Aceasta flexibilitate de a va misca intre petala de trandafir si sabie va va imbogati viata-si nu numai intre aceste doua calitati, ci printre toate calitatile.

[Paul Atreides]

Barbatul si femeia sunt doua parti ale unui intreg; lumea lor ar trebui sa fie si ea un intreg si ei ar trebui sa imparta toate calitatile fara diferenta. Nicio calitate nu ar trebui sa fie etichetata ca feminina sau masculina.

[Paul Atreides]

Cand faceti pe cineva “masculin”, acea persoana pierde lucruri minunate din viata sa. Devine fara vlaga, rigida, aproape moarta. Iar femeia care uita complet cum sa fie dura, cum sa fie rebela e sortita sa devina o sclava, pentru ca are numai calitati blande. Trandafirii nu se pot lupta cu sabiile, vor fi zdrobiti, ucisi, distrusi.

[Paul Atreides]

Nu s-a nascut inca nicio fiinta omeneasca totala. Au existat barbati si au existat femei, dar nu au existat fiinte umane. Conceptia mea completa este sa aduc fiinta omeneasca intreaga pe pamant – cu toate calitile frumoase ale femeilor si cu toate calitatile curajoase, rebele, aventuroase ale barbatilor. Si ei ar trebui sa fie toti parte dintr-un intreg.

[Paul Atreides]

Insa chiar de la inceput incepem sa-i dresam pe copii. Daca un baietel vrea sa se joace cu papusile- asa cum fac fetele-imediat il oprim: “Sa-ti fie rusine, esti baiat, esti barbat, nu te purta ca o fata.” Iar daca o fata incearca sa se catere intr-un copac, o oprim imediat: “Cataratul in copaci nu este pentru fete, este pentru baieti, e urat. Da-te jos imediat!”

[Paul Atreides]

Chiar de la inceput incepem sa impartim barbatii si femeile in tabere. Sufera si unii, si ceilalti, pentru ca urcatul in copaci are un farmec aparte, nicio femeie nu ar trebui sa-l rateze. Sa te afli in varful unui copac atunci cand vantul bate tare, soarele arde si pasarelele ciripesc…daca nu ai fost in acest punct, ai pierdut ceva. Si numai pentru ca esti fata? Ciudat: sa fii aventuros, sa escaladezi munti, sa inoti in oceane nu ar trebui sa-ti fie interzis numai pentru ca esti fata, pentru ca acel fior are ceva spiritual.

[Paul Atreides]

Un baiat nu ar trebui sa fie impiedicat atunci cand vrea sa planga. Este impiedicat, nu poate sa lacrimeze-lacrimile sunt numai pentru fete: “Esti barbat, comporta-te ca un barbat!” iar lacrimile sunt o experienta atat de minunata! In tristetea adanca sau in bucuria imensa, ori de cate ori ceva da pe dinafara, lacrimile exprima acest lucru.

[Paul Atreides]

Si, daca lacrimile sunt reprimate, in acelasi timp orice urmau sa exprime ele, tristetea adanca sau bucuria imensa, este de asemenea reprimat. Si tineti minte cat se poate de limpede ca natura nu a creat vreo diferenta. I-a inzestrat pe barbati si pe femei cu aceleasi glande lacrimale, de aceeasi marime. Insa, daca esti barbat si plangi, atunci toata lumea te condamna: “Te comporti ca o femeie.”

[Paul Atreides]

Ar trebui sa spui: “Ce pot sa fac? Insasi natura m-a inzestrat cu glande lacrimale. Natura se comporta ca o femeie. Nu sunt eu de vina, pur si simplu ma bucur de natura mea. Lacrimile sunt dreptul meu.”

[Paul Atreides]

Toate calitatile ar trebui sa fie disponibile pentru toata lumea. Exista barbati care devin incapabili sa iubeasca pentru ca sunt antrenati pentru anumite calitati: “Trebuie sa fii dur, trebuie sa fii competitv. Nu trebuie sa dai dovada de emotii, nu trebuie sa fii sentimental” Si, atunci, cum va puteti astepta ca un barbat care nu este emotiv, nu este emotiv, nu este sentimental, caruia nu i se ingaduie sa simta…cum va puteti astepta sa iubeasca? Si, atunci cand ii lipseste dragostea, viata lui devine nefericita. Si acelasi lucru se intampla de ambele parti.

[Paul Atreides]

Mi-as dori ca toate distinctiile sa dispara. Tuturor ar trebui sa le fie ingaduit orice este natural posibil pentru o persoana, fie barbat, fie femeie. Si am avea o lume mai bogata, alcatuita din oameni mai bogati.

[Paul Atreides]

Nu am baut nimic

[Paul Atreides]

Cum incepe o noua zi intr-o relatie de cuplu? Barbatul o priveste pe femeie, femeia pe barbat, si chipurile lor se lumineaza. Se bucura unul de altul. Nu e acesta un inceput frumos pentru o noua zi intr-o relatie de cuplu? Expresia cea mai frumoasa a iubirii apare atunci cand ne bucuram de partenerul nostru.

[Paul Atreides]

Deci asa incepe o noua zi intr-o relatie de cuplu. Partenerii se privesc si se bucura de celalalt, asa cum este el. Exact asa cum este el. Din faptul acesta decurg toate celelalte. Asta este fericirea, bucuria reciproca, bucuria pentru celalalt si ceea ce decurge din aceasta bucurie, anume faptul de a da si a primi. Atunci ziua nu va fi indeajuns de lunga, pentru ca in permanenta ceva nou circula intre cei doi. Iar asta inseamna a evolua.

[Paul Atreides]

Uneori fericirii i se impotriveste o anumita conceptie. In societatea actuala suntem nevoiti sa platim pentru absolut tot. Multi isi inchipuie ca nu poate fi altfel, ca suntem nevoiti sa platim pentru orice. De aceea incep sa plateasca si pentru fericire. In loc sa-si priveasca partenerul si sa se bucure de el, intind mana catre portofel pentru a-si plati fericirea. Prin asta pierd din vedere partenerul si astfel fericirea insasi. Ii vezi tinand in mana doar cativa banuti, tot ce a ramas din bucuria si fericirea lor.

[Paul Atreides]

Exista o pornire adanc statornicita in noi, hranita cu ideea ca trebuie sa platim pentru tot ceea ce primim, si mai ales pentru fericire. Dar cand, in cele din urma, se pare ca am platit indeajuns de mult, fericirea ne scapa printre degete.

[Paul Atreides]

Multi dintre noi nu fac altceva decat sa plateasca. Platesc pentru fericirea si pentru vinovatia lor.

[Paul Atreides]

Cand barbatul o raneste pe femeie, de exemplu printr-o remarca rautacioasa, ii pare rau si plateste pentru asta. Nu se simte in largul lui. Astfel ispaseste pentru ceea ce a facut. Cum putem scapa de aceasta ispasire? Printr-un singur cuvant.

Prin urmare barbatul a ranit-o pe femeie. A neglijat-o. A uitat chiar ziua ei de nastere. Asta e un lucru rau. Unii barbati uita de aniversarea casatoriei. Atunci femeia se uita la barbat si e trista. Ce ar trebui sa faca el? Sa ispaseasca prin ceva? Sa se bata cu pumnii in piept? Nu. El se uita la femeie si ii spune: "Te rog. Imi pare rau.Te rog.“ aAunci inima femeii se deschide si fericirii ii surade sansa din nou.

[Paul Atreides]

Cum devine cineva dezamagit de partenerul sau? Atunci cand asteapta din partea lui ceea ce el nu poate oferi. Are o asteptare ce depaseste lucrul obisnuit, cu privire la celalalt. O astfel de asteptare vine, de obicei din copilarie. Adesea era o asteptare cu privire la mama. Si iata ca apoi devine brusc o dezamagire.

Exista un exercitiu pentru a scapa de aceasta dezamagire. Am putea sa ne asezam la birou, sa luam cinci coli albe, si, cu gandul la partenerul nostru, sa scriem tot ceea ce el ne-a daruit. Cinci pagini lungi dar care nu ajung defel. Cu cat scriem mai mult, cu atat mai mult ne luminam. "

[Paul Atreides]

Te rog sa lasi deoparte totul, sa-i pui sufletului tau ochelarii de citit si sa-l lasi sa primeasca aceste randuri, care sa-i fie sprijin in fiecare zi .

[Paul Atreides]

Parinti, care aveti onoarea de a va fi fost incredintat cel putin un suflet cu chip de copil si care adesea cadeti in capcana posesivitatii, va invit sa cititi urmatoarele versuri si sa meditati asupra lor:

"Copiii vostri nu sunt copiii vostri.

Ei sunt fiii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.

Ei vin prin voi dar nu din voi

Si, desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.

Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre,

Fiindca ei au gandurile lor.

Le puteti gazdui trupul dar nu si sufletul,

Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe care voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.



Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa-i faceti asemenea voua,

Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.

Voi sunteti arcul din care copiii vostri, ca niste sageti vii, sunt azvarliti

Pe drumul nesfarsirii. Arcasul vede tinta si cu puterea Lui va incordeaza,

Astfel ca sagetile-i sa poata zbura iute si departe.

Si puterea voastra, prin mana Arcasului, sa va aduca bucurie,

Caci, precum El iubeste sageata calatoare, tot la fel iubeste si arcul cel statornic.”

[Paul Atreides]

Ce se intampla cu adevarat intr-un cuplu? In intalnirea a doua fiinte distingem doua niveluri: nivelul constient si nivelul inconstient. Nivelul constient corespunde lucrurilor pe care suntem capabili sa le expunem, sa le intelegem si sa le analizam in general cu usurinta.

[Paul Atreides]

Memoria noastra retine in detaliu contactul preliminar cu partenerul. Chiar si dupa mult timp ne putem aminti fara probleme circumstantele, schimbul de priviri, ba chiar si cuvintele rostite. Ca si momentul, locul si mediul. Putem descrie ce anume ne-a sedus si ne-a atras la celalalt: ochii, tinuta vestimentara, alura, mersul, vocea, gesturile, parfumul…Totul in noi insine si intre noi era armonios.

[Paul Atreides]

In majoritatea cazurilor, am trait aceleasi emotii si aceleasi placeri. Ne-am lasat purtati de aceleasi dorinte si acelasi entuziasm. Un acord fara disonanta si o coerenta perfecta s-au dezvoltat intre ceea ce observam la celalalt si ceea ce gandim si simtim in fiinta noastra. Pentru cateva ore, cateva zilesau luni, celalalt este persoana la care a visat, fiinta unica.

[Paul Atreides]

Nivelul inconstient este acel element de care nu avem cunostinta, dar care ne impinge irezistibil catre o persoana sau alta. Repercusiunile genealogice ale trecutului stramosilor nostri sunt foarte active. In mare parte a timpului habar nu avem de masura in care aceste dimensiuni secrete vor ajunge sa ne dicteze viata.

Dupa caz, istoria noastra de familie este fie un bagaj de mana usor, fie o valia mare pe roti, fie un geamantan greu de urnit.

[Paul Atreides]

Este primul nivel inconstient. Oricare ar fi tipul intalnirii sau gradul de luciditate pe care consideram ca il detinem, exista un puternic si profund substrat individual care ne impinge catre o anumita alegere. Asta, pentru ca fiecare dintre noi este legat de asteptarile presante ale istoriei sale personale.

Elementele trecutului nostru sunt in mare parte ignorate pe parcursul intalnirii. Cu toate acestea, ele sunt cat se poate de prezente si de active, avand puterea de a ne directiona catre partenerul X si nu catre altul.

[Paul Atreides]

Mai tarziu, daca nu suntem atenti, problemele, dezacordurile, conflictele se vor cristaliza deseori in jurul acestor zone obscure ale fiintei noastre. Ele risca sa aiba ultimul cuvant pe parcursul vietii in doi. In derularea vietii comune, fiecare dintre parteneri va intampina dificultati la care nu se astepta. Aceste descoperiri vor scoate la lumina aspectele ascunse si atat de atragatoare ale celuilalt. Disimulate la inceput, ele corespund torusi lucrurilor pe care le-am cunoscut in copilarie, lucrurilor care ne-au fost familiare, situatiilor care ne-au ranit si care asteapta de atat timp sa fie vindecate.

[Paul Atreides]

Sub primul nivel constient, cel al scenariului, magma familiala a generatiilor precedente formeaza al doilea nivel inconstient. Acesta este cel mai profund. Daca predecesorii nostri, vii sau morti, uneori de generatii, nu si-au vindecat trecutul, ni-l transmit, la fel de dureros, noua. Niciuna dintre intalnirile noastre amoroase nu va fi scutita.

Trecutul familial simbolizeaza straturile genealogice ale fiecaruia dintre cei doi. Sotii trebuie acum sa aleaga: fie raman impreuna si fac schimbarile necesare, fie divorteaza si se recasatoresc, fara a avea mai multe certitudini in ce priveste viitorul.

[Paul Atreides]

Cu alte cuvinte, nivelurile intalnirii sunt supraetajate. Putem sa le asociem cu reprezentarea creierului uman.

[Paul Atreides]

Creierul fiecarei fiinte are trei parti care o influenteaza in alegerea unui partener: neocortexul este sediul tuturor capacitatilor noastre intelectuale. Datorita lui, suntem in stare sa organizam, sa memoram, sa comunicam, sa intelegem relatia care se stabileste cu sotul sau sotia. Sistemul limbic invaluie in afectivitate si emotii climatul relational. Partea reptiliana este sediul instinctelor, asigura supravietuirea istoriei noastre personale, de la originea sa ce se pierde in negura vremurilor. Este memoria noastra celulara.

[Paul Atreides]

Ca o dorim sau nu, ca o stim sau nu, partenerul nostru de viata reprezinta unul sau mai multi protagonisti din lunga saga de familie al carei produs suntem noi. Partile nevindecate, neterminate supravietuiesc nu doar ca fantome invizibile constiintei, ci si ca suflete ce tanjesc sa fie eliberate, situatii care cer indreptare, fiinte carora trebuie sa le redam demnitatea…

[Paul Atreides]

Poate parea surprinzator faptul ca, in momentul intalnirii, partenerii de cuplu isi unesc destinele in parte pentru ca stramosii lor sa-si gaseasca, in sfarsit, linistea sau pentru a le repeta bolile, esecurile sexuale, greselile…Si totusi, despre asta este vorba!

[Paul Atreides]

E ca si cum fiecare si-ar spune in sinea lui: “Nu stiu de ce sufar (poate ca originea suferintei e foarte indepartata, din vremea stramosilor mei), nu stiu de ce vreau sa fiu vindecat/a, dar stiu ca alaturi de tine voi reusi.” Si, de asemenea: “ Nu stiu de ce suferi, nu stiu de ce vrei sa fii vindecat/a, dar ma angajez sa-ti pansez ranile.”

[Paul Atreides]

O puternica energie ne impinge catre persoana a carei genealogie se potriveste cu a noastra. Alaturi de acest partener vom putea vindeca sau alimenta procesul inceput de stramosii nostri si a carui forta, venita din trecut, este greu de depistat. Originea fortei se ascunde in secretele de familie, in ceea ce e trecut sub tacere, evitat, trunchiat, interzis.

[Paul Atreides]

Unde scrie, in Universul acesta, ca iubirea inseamna a suporta si a suferi comportamentul celorlalti?
Da, iubirea inseamna sa il lasi pe celalalt sa fie asa cum este, dar mai inseamna si sa pretuiesti daul vietii intr-atat incat sa nu te lasi negat.

[Paul Atreides]

Unde scrie ca nu ai voie sa ranesti pe nimeni printr-o hotarare pe care o iei pentru tine?
Atunci cand suferi intr-o anumita situatie, daca actionezi pentru a pune capat suferintei, este un semn de iubire. Nu este, in schimb, niciun fel de semn de iubire daca ramai sa te chinuiesti si nici nu vei fi rasplatit pentru aceasta, chiar daca generatii intregi de mame si tati le-au povestit asta copiilor lor. Nu poate fi in niciun caz un semn de iresponsabilitate daca decizi in favoarea ta si a norocului tau in viata.

[Paul Atreides]

Atentie. Asta nu inseamna egoism.

[Paul Atreides]

Unde scrie ca iubirea ar insemna sa-ti asumi raspunderea pentru norocul si multumirea unui alt om?
In momentul in care credeti ca raspundeti de norocul altei persoane, inseamna ca lasati in parasire iubirea pentru propria viata. Este posibil ca un om sa se simta norocos, cand sunteti cu el. Dar exista multe surse de noroc si daca maine nu ati mai fi pe lumea asta, viata lui va merge mai departe.

[Paul Atreides]

Este adevarat ca iubirea inseamna sa nu ai pretentii?
Acesta este unul din cele mai mari conflicte in intelegerea iubirii. Da, iubirea insasi nu are niciun fel pretentii, ea nu cere nimic. Dar a fi om, inseamna sa ai nevoi, trebuinte si dorinte. Daca il iubiti pe omul care sunteti, ii veti permite sa-si gaseasca implinirea.

[Paul Atreides]

Dragi femei si dragi barbati care ati incheiat de curand o relatie, casatorie sau etapa din viata voastra personala, astazi am sa ma adresez voua. Si-am sa va spun ca ceea ce percepeti voi drept un sfarsit nu este un sfarsit real. Am sa va spun ca nu s-a sfarsit decat o parte din relatie, urmand ca o alta parte sa ramana vie pentru totdeauna.

[Paul Atreides]

Si-am sa va spun ca, in loc sa va inchideti sufletul si sa va umpleti de amaraciune in numele suferintei pe care o traiti, puteti face o alta alegere. Aceea de a pune in mainile lui Dumnezeu relatia voastra care tocmai se sfarseste.

De a binecuvanta legatura dintre voi care nu va muri niciodata si de a preda partea de relatie care tocmai a murit.

[Paul Atreides]

Mi-am dat seama odata in Kosovo, cand am vazut un barbat in colaps, ca gloantele sunt de fapt lacrimi solide, ca atunci cand nu le dam voie barbatilor sa aiba propria lor fata interioara si propria vulnerabilitate si compasiune si propriile inimi, ca devin duri si insultatori si violenti.

[Paul Atreides]

Cunosc o fata de 14 ani din Olanda care cere sa ia o barca si sa mearga singura in jurul lumii. Exista o fata care recent si-a dat seama ca vrea sa aiba 56 de stele tatuate pe partea dreapta a fetei sale. Exista o fata cara a trait un an intr-un copac pentru ca voia sa protejeze stejarii salbatici. E o fata pe care am cunoscut-o in urma cu 7 ani in Afghanistan, pe care am adoptat-o, pentru ca mama ei a fost ucisa. Aceasta fata, cand avea 10 ani purta burqa in Afghanistan si mergea pe stadioane si strangea dovezi despre atrocitatile care aveau loc fata de femei, cu un aparat video sub burqa. Iar filmul ei a fost difuzat in toata lumea dupa 11 septembrie, pentru a arata ce se intampla in Afghanistan.

[Paul Atreides]

Vreau sa vorbesc despre Rachel Corrie, care era adolescenta cand a stat in fata unui tanc israelian pentru a protesta fata de ocupatia straina. Stia ca risca moarte si a fost ucisa si calcata de sinele tancului.

[Paul Atreides]

Si as vrea sa vorbesc despre o fata pe care am intalnit-o recent in Bukavu, care a fost lasata insarcinata de violatorul ei. Si isi tinea in brate bebelusul.Si am intrebat-o daca isi iubeste bebelusul.Si a privit in ochii bebelusului si a spus: "Bineinteles ca il iubesc. Cum as putea sa nu il iubesc? E bebelusul meu si e plin de dragoste."Capacitatea fetelor de a depasi situatii si de a merge mai departe este extraordinara pentru mine.

[Paul Atreides]

Nu ii spui Oceanului Atlantic sa se comporte frumos.

[Paul Atreides]

Naikan este un cuvant japonez care inseamna “ a privi in interior”, desi o traducere mai poetica ar fi “ a te vedea cu ochiul mintii”. Este o metoda structurata a introspectiei, care ne ajuta sa ne intelegem pe noi insine, relatiile noastre si natura fundamentala a existentei umane. Metoda Naikan a fost elaborata in Japonia in anii ’40 de catre Ishin Yoshimoto, un budist credincios din gruparea Pure Land. Spiritul sau profund religios l-a indreptat sa practice mishirabe, o metoda intensa de meditatie si introspectie. Dorind sa faca acest gen de introspectie accesibila si altora, el a conceput Naikan ca pe o metoda care sa poata fi practicata pe scara larga.

[Paul Atreides]

Impactul profund al sistemului Naikan a dus la utilizarea lui in alte zone ale societatii japoneze. Naikan ne largeste viziunea asupra realitatii. Este ca si cum, stand pe varful unui munte, trecem de la lentila de zoom, la una cu unghi larg. Acum ne putem bucura de o panorama mai larga, perspectiva pe care am avut-o initial a ramas inclusa in acest unghi mai larg, dar acum este completata si de ceea ce, mai inainte, era ascuns privirii si tocmai ce era ascuns face ca privelistea sa fie extraordinara.

[Paul Atreides]

Cele trei intrebari

Reflectia Naikan se bazeaza pe trei intrebari:

Ce am primit de la...?
Ce i-am oferit lui...?
Ce necazuri si dificultati i-am cauzat lui...?

[Paul Atreides]

Aceste intrebari asigura baza pentru reflectia asupra tuturor relatiilor, incluzandu-le pe cele cu parintii, prietenii, profesorii, fratii, colegii de serviciu, copiii si partenerii. Poti reflecta asupra ta insuti in raport cu animalele favorite, sau chiar cu diferite obiecte, cum ar fi masina sau pianul. Poti reflecta asupra unei perioade de timp anume, o zi sau o vizita la rude in timpul vacantei. In toate aceste cazuri dobadesti o viziune mai realista asupra comportarii tale si a acelui schimb – dau si iau-care a avut loc in cadrul relatiei.

[Paul Atreides]

Intrebarile in sine par destul de simple. Chiar si sunt. Profunzimea experientei, introspectia, ca si intelegerea ce pot veni din practicarea introspectiei, nu sunt rezultatul analizei intelectuale, sau al teoriilor complexe. Provocarea noastra este aceea de a vedea realitatea asa cum este ea. Aceste intrebari sunt simple solicitari de informatii pentru investigatia noastra asupra misterelor si miracolelor vietii.

[Paul Atreides]

Pe masura ce reflectam la viata noastra, incepem sa vedem realitatea ei. Ce este mai potrivit: sa trecem prin viata cu misiunea de a aduna ceea ce ni se datoreaza, sau sa trecem prin viata incercand sa ne platim datoriile fata de ceilalti?

[Paul Atreides]

Intrebarea finala: Neplacerile si dificultatile pe care le-ati cauzat.

Cel mai adesea suntem constienti de modul in care ceilalti ne cauzeaza neplaceri sau dificultati. Poate ne taie cineva calea in trafic, ori poate omul care sta la coada in fata noastra la posta are o multime de pachete si ne face sa asteptam prea mult. Suntem foarte atenti cand observam asemenea incidente.

In schimb, foarte frecvent nu observam deloc cand noi suntem sursa neplacerilor sau a dificultatilor altora. Sau, daca observam, zicem ca “a fost o intamplare” sau ca “nu am vrut.”

[Paul Atreides]

Daca nu vrem sa vedem si sa acceptam acele evenimente in care am fost o sursa de suferinta pentru ceilalti, atunci nu ne putem cunoaste cu adevarat pe noi insine, si nici starea de gratie in care traim.

[Paul Atreides]

Draga femeie frumoasa...


Nu iti place de tine poate pentru ca esti prea departe de acel model din revista, ai kilogramele acelea in plus pe care sigur le vede toata lumea , ai parul acela rebel care nu vrea niciodata sa se aseze cum vrei tu. Pe langa toate astea poate crezi despre tine si ca nu ai fi suficient de desteapta, ambitioasa, ordonata, motivata etc. Acestea par a fi suficiente motive pentru care o femeie ar putea sa fie nemultumita cu succes de ea insasi.

[Paul Atreides]

Dar daca de fapt iti este atat de dificil sa ai o parere buna despre tine si pentru ca nimeni nu te-a invatat cum sa te iubesti ? Daca te desconsideri atat de mult pentru ca ai si uitat cum este sa traiesti fara aceste sentimente negative indreptate catre tine?

[Paul Atreides]

Din mica copilarie ti se ofera doar modele la care tu simti automat nevoie sa te raportezi. Ai primit aproape exclusiv exemple de cum este cel mai bine sa fii, si ocazia de a te simti vinovata ca nu ai ajuns inca acolo. Parca lumea inconjuratoare stie doar sa te invete cum sa nu iti placa de tine.

[Paul Atreides]

Dar ti-a spus cineva vreodata ca esti perfecta asa cum esti? Ca fiecare celula din corpul tau este un miracol al naturii si ca intreg corpul tau nu este altceva decat o opera de arta.

[Paul Atreides]

Ti-a spus cineva ca viata ta nu ar trebui sa fie un maraton continuu dupa aprecierea celorlalti : a parintilor, a sefului, a iubitului, a prietenilor, a strainilor de pe strada . Ti s-a spus pana acum ca nu este nevoie sa obosesti si sa iti pierzi energie pretioasa in incercarea de a le face tuturor pe plac. Ti-a spus cineva ca singura opinie care conteaza cu adevarat este a TA?

[Paul Atreides]

Ti-a spus cineva ca nu este nevoie sa te straduiesti sa fii in nici un fel, ca esti minunata si fermecatoare , ca ai deja in tine potentialul de fii extraordinara, si este nevoie doar sa cauti in interiorul tau pentru a gasi resursele necesare pentru a avea tot ce iti doresti.

[Paul Atreides]

Ti-a spus cineva ca poate fi minunat sa fii femeie?

[Paul Atreides]

"Pentru fiecare om exista o pereche. Adeseori exista doua, trei sau chiar patru persoane care sa-ti fie pereche. Sunt persoane care provin din generatii diferite. Calatoresc peste oceanele timpului si prin profunzimile dimensiunilor ceresti, pentru a fi alaturi de tine. Ele vin de dincolo, din cer. Arata altfel decat le stii tu, insa inima ta le cunoaste. Sunteti uniti pe veci, iar tu nu esti niciodata singur. Capul poate interveni si poate spune :”Nu te cunosc.” Dar inima stie.

[Paul Atreides]

El te ia de mana pentru prima data, iar amintirea atingerii sale transcende timpul si fiecare atom al fiintei tale incepe sa vibreze.Ea se uita in ochii tai, unde vezi un suflet care te-a insotit de-a lungul secolelor. Te cutremuri, te trec fiori. Tot ce nu face parte din acest moment isi pierde importanta.

Se poate ca el sa nu te recunoasca, chiar daca v-ati intalnit in sfarsit, chiar daca tu il cunosti. Poti simti legatura dintre voi. Poti vedea potentialul, viitorul. Insa el nu. Fricile, intelectul, problemele lui ii acopera cu un val ochii inimii. Nu te lasa sa-l ajuti sa dea valul la o parte. Plangi si suferi, iar el trece pe langa tine. Destinul poate fi atat de complicat.

[Paul Atreides]

Recunoasterea intre suflete poate fi ceva subtil si lent – o constientizare treptata, pe masura ce valul se ridica usor. Nu toata lumea este pregatita sa vada imediat. Exista un moment potrivit pentru toate si poate fi nevoie de rabdare din partea celui care vede primul.

[Paul Atreides]

Uneori, sufletul tau pereche este disponibil si isi doreste o relatie cu tine. Aceasta poate recunoaste pasiunea si atractia dintre voi, legaturile intime si subtile care presupun legaturi create de-a lungul multor vieti. Totusi, relatia cu acesta poate sa-ti faca rau. E o chestiune de evolutie sufleteasca.

Daca unul dintre suflete este mai putin evoluat si mai ignorant decat celalalt, relatia poate fi caracterizata de violenta, lacomie, gelozie, ura si frica. Aceste tendinte sunt daunatoare pentru sufletul mai evoluat, chiar daca sunt aduse de un suflet pereche. Adeseori, apar scenarii in care unul dintre parteneri spera sa-l salveze pe celalalt. Daca acesta nu-ti doreste ajutorul, daca prin liberul arbitru alege sa nu invete, sa nu evolueze, relatia este compromisa. Poate veti avea o alta sansa intr-o viata viitoare, daca nu se trezeste in aceasta.

[Paul Atreides]

Sa nu-ti faci niciodata griji in privinta intalnirii unui suflet pereche. Aceste intalniri sunt o chestiune de destin. Ele vor avea loc cu siguranta. Deciziile care sunt sau nu luate dupa aceea sunt o chestiune de liber arbitru, de alegere.

[Paul Atreides]

Dar tu, tu gandesti. Ceea ce tu crezi ca e inteligenta iti spune ce e posibil si ce e imposibil. Dar nu adevarata ta inteligenta iti spune asta, ci minuscula experienta pe care o ai despre lume.

[Paul Atreides]

- Cine esti tu sa decizi ce este si ce nu este? Daca ai fi fost mai putin idiot, daca ai fi avut numai o scanteie de vrajitorie, stii ce ai fi spus? “Si daca ar fi adevarat?”Si ti-ar fi simtit pieptul deschizandu-se, burta razand, corpul cantand pana in varful unghiilor."

[Paul Atreides]

Pe masura ce trec anii, devenim mai seriosi, zambim mai putin, ne bucuram mai putin, ne pierdem incerderea in propria noastra magie interioara, ne pierdem increderea in ceilalti, pentru ca, la un moment dat, incepe sa ne fie rusine sa ne mai comportam ca niste copii.

[Paul Atreides]

Si-atunci spunem ca ne-am maturizat si avem pretentia sa fim tratati ca adulti, dar “reusim” de cele mai multe ori sa fim doar sclavii propriilor noastre prejudecati si autolimitari. Atunci, in momentele in care, ca si adulti, nu suntem acceptati, recunoscuti, tratati cu respect, incurajati, mangaiati si mai ales iubiti, apare copilul interior care, ca si atunci cand nu era mangaiat, acceptat, iubit, apreciat, incurajat de parintii sai, plange, e trist, se simte nedreptatit, sufera, se intreaba “de ce?”.

[Paul Atreides]

Copilul care am fost este prezent, actual si viu in interiorul nostru, oricat incercam sa aratam ca suntem adulti care au invatat “sa nu se mai copilareasca”. Pentru ca pe structura acelui copil am invatat sa crestem si sa devenim adultii din prezent, pe structura acelui copil am invatat sa fim sau sa nu fim asa cum au fost parintii nostri cu noi. Prin prisma experientei copilului, ajungem fara sa vrem sa privim lucrurile mai putin obiectiv si sa vedem lumea prin lentilele "aburite" de propria noastra experienta de viata.

[Paul Atreides]

De multe ori pentru a putea depasi obstacolele vietii, mai mult sau mai putin constient, apelam la partea din noi nesecata de resurse care se numeste copilarie.

[Paul Atreides]

“Copilaria este suvoiul de apa care izvoraste limpede si curat din adancurile fiintei si la care omenirea alearga fara incetare sa-si potoleasca setea idealurilor sale de dragoste, de bunatate, de frumusete, de perfectiune”, spunea Francesco Orestanom.

[Paul Atreides]

De ce sa ne ascultam copilul interior?
Copii au felul lor de a vedea lumea, iar de la copilul din noi ne putem aminti si reinvata:

1. Inocenta, un imens potential care insoteste aceasta varsta, care ne surprinde mereu prin suras si candoare si cu care ne putem cladi pacea interioara atat de necesara in acesta viata tumultoasa.

2. Lipsa temerilor legate de viitor, fapt ce ne ajuta sa traim mai mult in prezent si sa ne bucuram de el.

3. Increderea in povestile in care binele invinge raul, stimulandu-ne astfel increderea in noi insine, in reusita actiunilor noastre si mai ales statornicia in alegerile pe care le facem in implinirea nevoilor noastre.

4. Sa iubim neconditionat, cu detasare si pasiune.

5. Sa chiuim de bucurie atunci cand ne simtim bine fara ca sa se intample ceva iesit din comun.

6. Imaginatia si creativitatea, care ne ajuta sa evoluam, sa devenim mai buni, mai frumosi si mai fericiti.

7. Sa traim totul la maxima intensitate.

8. Sa plangem si sa radem în aceeasi zi, fara sa ne gandim prea mult de ce.

9. Sa ne suparam si iertam dupa cateva momente, amintindu-ne ca cei din jurul nostru sunt doar prieteni cu care vom vrea sa ne jucam si a doua zi.

10. Sa ne jucam, pentru ca jocul ne aminteste ca suntem liberi sa traim viata asa cum ne dorim si ca singurii care fac “regulile jocului” suntem doar noi insine si ca le putem schimba!

11. Autenticitatea si spontaneitatea, care ne fac placuti, iubiti, apreciati si functionali in implinirea nevoilor si dorintelor noastre

[Paul Atreides]

Copilaria este o lume fermecata, in care se poate intampla orice. Este varsta la care suntem cel mai aproape de Dumezeu si de toate tainele existentei, asa cum frumos spunea Costel Zagan: “Copilaria este locul unde Dumnezeu poate fi substituit c-un simplu suras.”

[Paul Atreides]

“Un copil poate oricand sa invete un adult trei lucruri: cum sa fie multumit fara motiv, cum sa nu stea locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce isi doreste.” Paulo Coelho,

adica: FERICIRE, EVOLUTIE SI ASERTIVITATE!

[Paul Atreides]

Respect, dependenta, obisnuinta, daruire. Cand vine vorba de iubire, fiecare dintre noi are o definitie pregatita. Insa, putin sunt cei care mai vad in acest sentiment adevarata lui valoare. In ceea ce priveste libertatea, o vedem prin lentilele societatii de azi, prinsa de vraja materialului, iar despre solitudine, cu totii avem retineri intrucat la o prima vedere suntem tentati sa ii spunem singuratate.

[Paul Atreides]

Iubirea adevarata se diferentiaza de sensul pe care oamenii, in general, il acorda acestui termen. Iubirea comuna nu este decat un impuls biologic care depinde de sistemul hormonal. Tocmai de aceea asa zisa iubire dispare cu repeziciune din interiorul nostru. Un prim pas gresit este a confunda iubirea cu pasiunea. Cea din urma este o reactie a corpului, pe cand iubirea se naste din interiorul constiintei. Iubirea inseamna a impartasi si nu este conditionata.

[Paul Atreides]

Iubirea obisnuita nu face decat sa ceara. Adevarata iubire nu cere nimic, ea doar daruieste. Iubirea comuna este sufocanta, pe cand iubirea autentica hraneste sufletul. Iubirea obisnuita inseamna frustrare, in timp ce iubirea adevarata aduce implinire. Atunci cand iubesti cu adevarat, nu iti directionezi iubirea catre o singura persoana, caci iubirea e neconditionata, ea nu cunoaste limite, ea e doar benefica. Iubirea nu implica grija pentru celalat, ci compasiune si daruire. Ea inseamna respectarea celuilalt si a deciziilor lui. „Iubirea topeste egoul”.

[Paul Atreides]

Mesajul cel mai de pret este „Iubeste-te pe tine insuti!”, caci numai in acest fel poti sa-i iubesti si pe ceilalti. Aceasta e prima conditie de care depinde iubirea autentica. Cine nu se iubeste pe sine nu are capacitatea sa ii iubeasca pe ceilalti pentru ca iubirea lui nu are radacini. Totul pleaca din interiorul nostru, iar in momentul in care iubirea infloreste, ea cunoaste revarsare. Numai atunci iubirea se manifesta in toata splendoarea ei.

[Paul Atreides]

Ne este teama de singuratate si atunci obisnuinta este singura poarta pe care o vedem. Preferam sa ducem o viata previzibila decat sa ne lasam surprinsi de bucuria inceputului. Suntem prea lasi ca sa oferim libertatea de care are nevoie persoana de langa noi si atunci durerea nu intarzie sa apara. Ca drept rezultat, iubirea se transforma in interdictie. Gelozia, neincrederea si toate celelalte sentimente care sunt inlocuitori ai iubirii actioneaza ca niste comprese pe care le aplicam cu speranta regasirii celuilalt.

[Paul Atreides]

„Daca va puteti bucura simultan de iubire si de libertate, nu mai aveti nevoie de nimic altceva. Ati obtinut totul. Nu mai exista nimic mai presus de acest lucru. [...]Omul nu e doar liber, el e insasi libertatea.”

[Paul Atreides]

Ce-i drept, multor oameni le este frica de ea pentru ca libertatea presupune multe riscuri: confruntarea cu necunoscutul, responsabilitate, incredere in sine. „Cine intelege ca omul se naste in mod liber, isi creste posibilitatile de a creste. Depinde numai de el ce anume doreste sa devina si ce nu. El devine propria sa creatie”.

Libertatea iti apartine, e numai a ta. Tu esti singurul responsabil de ea. Tocmai de aceea este important sa nu o irosesti deoarece prin intermediul libertatii omul devine creatorul propriului sau drum.

[Paul Atreides]

http://i51.tinypic.com/2qc0coh.jpg

[Paul Atreides]

Oprescu a plătit toată mizeria

de Alin Huiu


•



La o lună după ce primarul Sorin Oprescu dădea asigurări că nu va fi nici cea mai mică problemă cu gazonul de pe Naţional Arena, UEFA ne-a anunţat că meciul Steaua - Schalke 04 va fi amânat până când se va remedia situaţia. Câmpul de cartofi inaugurat cu mare fast de autorităţi va fi schimbat de o firmă olandeză cu un gazon de 5 stele. Deşi a negat că ar fi plătit gazonul, edilul a fost dat în vileag de consilieri, care au anunţat că lucrarea a fost plătită integral chiar dacă recepţia nu a fost făcută.



Ieri-dimineaţă, consultantul UEFA pe probleme de gazoane, Richard Hayden, un specialist olandez, şefii FRF şi oficiali ai cluburilor au inspectat gazonul în încercarea de a găsi o soluţie pentru remedierea problemei. Proprietarul, Primăria Bucureşti, şi-a declinat orice responsabilitate în condiţiile în care s-au plătit 234 de milioane de euro pentru stadion. După aproximativ opt ore de discuţii, s-a ajuns la concluzia că meciul de pe 15 septembrie nu se va putea juca pe actualul gazon, iar lucrările de înlocuire vor dura minimum zece zile.



“Atât Hayden, cât şi olandezul ne-au transmis că terenul este compromis. Nu se mai poate face nimic cu el. Trebuie schimbat. Mâine (n.r., azi) sau cel târziu luni vor debuta lucrările”, au precizat federalii. Conform acestora, lucrările trebuie să înceapă urgent, imediat ce constructorul, Primăria şi firmele specializate vor ajunge la un acord. Un preţ estimativ este de aproximativ 350.000 de euro. Astfel, într-un caz fericit, terenul va fi bun de joc pe 21 septembrie. Steaua a ajuns la un acord cu Schalke 04 pentru amânarea partidei cu 6 zile, primind un răspuns şi din partea UEFA, acolo unde Mircea Sandu ocupă o poziţie de conducere, evitându-se astfel o ruşine naţională.

Chiar dacă primarul Sorin Oprescu susţinea că nu s-a plătit nici un ban pentru câmpul arat de 80.000 de euro, consilierii locali au afirmat că lucrarea a fost achitată integral, deci inclusiv gazonul firmei lui Adrian Oprişan. Oficialii primăriei au evitat să discute cu reporterii „Puterea” pe acest subiect. „Vă rugăm contactaţi Biroul de presă dacă aveţi nevoie de informaţii”, ne-au spus aceştia. În schimb, Biroul de presă nu ne-a oferit nici un răspuns la încercările repetate pentru a afla situaţia exactă de la stadion.



UEFA va superviza lucrările

Cel mai bun specialist în gazon din lume, Richard Hayden, va continua să-i ajute cu sfaturi pe oficialii români. Acesta s-a ocupat în trecut de terenurile de la CM 2010, dar şi de cele pentru turneul final al Campionatului European din 2012. În discuţiile matinale, a transmis că nu vrea să îşi asume nici un risc, pentru că terenul actual are mari probleme şi de aceea trebuie amânată data următorului meci. “El va superviza în continuare totul pentru a nu se face lucrări de mântuială. Cel mai probabil, olandezul se va ocupa de scoatarea actualului gazon şi înlocuirea lui cu unul potrivit”, au afirmat oficialii FRF.



Scuză halucinantă a lui Oprişan

Patronul firmei Gama Verde, Adrian Oprişan, susţine că nu are nici o vină, deoarece gazonul era gata doar pentru meciul cu Argentina, programat iniţial pe 10 august, şi nu a garantat pentru cel cu Franţa. "Suprafaţa de joc a fost pregătită în mod expres pentru partida România - Argentina. Dacă s-ar fi jucat această partidă, ea s-ar fi desfăşurat în condiţii optime pentru simplul motiv că rulourile cu gazon erau montate de circa zece zile. Pentru că gazonul avea atunci trei centimetri, se preta perfect şi a fost ales special pentru a putea juca o partidă după zece zile de la montarea rulourilor. Astfel de rulouri se montează pe toate stadioanele mari din lume", a declarat Adrian Oprişan, fratele preşedintelui Consiliului Judeţean Vrancea, Marian Oprişan. Acesta a adăugat că problemele au apărut din cauza efectului de seră creată în interiorul stadionului, iar gazonul nu s-a putut prinde în straturi.



S-a folosit o combinaţie nefericită de iarbă

Specialiştii în gazoncontactaţi de “Puterea” susţin că firma Gama Verde a combinat două soiuri de iarbă pentru Naţional Arena, iar unul dintre ele, lolium perene, mult mai ieftin şi considerat de calitatea a doua, are mari probleme atunci când întâlneşte un climat precum cel de la Bucureşti. “Acolo a fost problema la lolium din câte am aflat. De asta nu s-a prins deloc iarba. În plus, şi substraturile nu au fost făcute în cel mai profesionist mod”, ne-au spus aceştia.





O toamnă plină

Noul gazon va trebui să reziste minimum trei luni, deoarece în această toamnă, echipele româneşti se vor îngrămădi să joace pe Naţional Arena. Steaua, Oţelul, Rapid şi naţionala tricoloră îşi vor disputa aici partidele de pe teren propriu. Până pe data de 14 decembrie, nu mai puţin de zece partide se vor disputa pe arena de 234 de milioane de euro. “E posibil să nu reziste nici aşa din cauza numărului mare de jocuri”, au avertizat oamenii din fotbal.

21 septembrie: Steaua - Schalke 04

27 septembrie: Oţelul Galaţi - Benfica Lisabona

29 septembrie: Rapid - PSV Eindhoven

7 octombrie: România - Belarus

10 octombrie: Oţelul Galaţi - Manchester United

20 octombrie: Rapid - Legia Varşovia

3 noiembrie: Steaua - Maccabi Haifa

22 noiembrie: Oţelul Galaţi - FC Basel

30 noiembrie: Rapid - Hapoel Tel-Aviv

14 decembrie: Steaua - AEK Larnaca.



În Germania s-a lăsat cu arestări din cauza Allianz Arena

În 2005, un scandal imens a izbucnit în Germania după ce s-a descoperit că reprezentanţii firmei Alpine Bau au oferit mită ca să câştige licitaţia pentru Allianz Arena, un stadion care a costat aproximativ 300 de milioane de euro, bani asiguraţi în mare parte de autorităţi.

La fel ca şi pe Naţional Arena, costurile au crescut în timpul lucrărilor. Atunci, procurorii au descoperit că unul dintre membrii Comitetului Federal pentru Allianz Arena, Karl-Heinz Wildmoser junior, a încasat o şpagă de 2,8 milioane de euro pentru ca Alpine Bau să câştige licitaţia, iar un an mai târziu, pe 13 mai 2006, a fost condamnat la închisoare pentru patru ani şi şase luni pe motiv de abuz în serviciu, cu infracţiunea de corupţie pentru fapte de comerţ. Infracţiunea s-ar fi comis în perioada 2001-2002, la scurt timp după ce a atribuit firmei respective contractul de construcţie.

De asemenea, Dietmar Aluta-Oltyan, şeful consorţiului, care şi-a recunoscut vina, a fost nevoit să achite o amendă de 1,8 milioane de euro şi a primit doi ani de închisoare cu suspendare. “Îmi asum consecinţele faptelor mele”, a fost reacţia oficialului.

Şi în România firma respectivă a stârnit numeroase controverse, directorii din România, Agnes Kovacs şi Szabo Lazslo, fiind trimişi în judecată în ultimul an pentru dare de mită. Chiar şi aşa, în acest moment austriecii se ocupă de construirea Stadionului „Ilie Oană” din Ploieşti.
PUTEREA

[Paul Atreides]

Ameninţare teroristă „credibilă însă neconfirmată” în SUA

de Leonardo Chelu


Statele Unite sunt în alertă înainte de 11 septembrie după ce Departamentul american de Securitate a comunicat, joi, că serviciile de informaţii anchetează o ameninţare teroristă „specifică şi credibilă însă neconfirmată” legată de momentul comemorării a 10 ani de la atacurile de la 11 septembrie.


„Este adevărat că există unele informaţii privind o ameninţare specifică şi credibilă, însă neconfirmată”, se arată într-un comunicat oficial, informează Agerpres.


Ameninţarea are în vedere New York-ul sau Washington-ul și s-ar putea concretiza într-un atentat cu maşină sau camion capcană, conform presei americane.



"După cum ştim din informaţiile obţinute după raidul împotriva lui Osama ben Laden, al-Qaida a arătat un interes deosebit pentru date importante şi aniversări, precum 11 septembrie", a explicat Departamentul american Securitate.



"Uneori, aceste informaţii sunt credibile (...), alteori sunt mai puţin", însă serviciile de informaţii „au luat toate măsurile necesare” cerute de o asemenea situație, a adăugat comunicatul, potrivit Mediafax .

PUTEREA

[Paul Atreides]

A început procesul medicului lui Michael Jackson

de Vlad Negrescu


•
Procesul medicului lui Michael Jackson, Conrad Murray, a început joi la Los Angeles cu selecţia celor 20 de juraţi dintr-un grup de 160 de persoane. Conrad Murray este acuzat de acuzat de omucidere involuntară, prin administrarea unei supradoze dintr-un anestezic foarte puternic.


Curtea de justiţie din Los Angeles s-a reunit la ora locală 09:00 şi a început, în prezenţa lui Conrad Murray, selecţia juraţilor.

Două grupuri de manifestanţi s-au adunat în faţa tribunalului. Unii dintre aceștia au solicitat „dreptate pentru Michael Jackson”, iar ceilalţi eliberarea medicului.


Fanii lui Michael Jackson, care în majoritate privesc cu scepticism acestă acuzație, sunt aşteptaţi în număr mare la proces. O mare parte dintre aceștia susțin că procesul nu poate face dreptate în cazul morţii megastarului, conform lui Wesley Noorhoff, preşedintele organizaţiei Legendary Michael Jackson Fan Association, reprezentată în 180 de ţări.


„Cred că acest proces va fi o mare decepţie. Dacă Murray va fi condamnat, pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 4 ani de detenţie, ceea ce ar fi o decepţie. Prefer nici să nu mă gândesc la varianta în care va fi găsit nevinovat”, a declarat el Noorhoff, potrivit Agerpres.



În cazul morţii lui Michael Jackson, supranumit "regele muzicii pop", decedat pe 25 iunie 2009, la vârsta de 50 de ani, Conrad Murray este cercetat pentru omucidere, în urma administrării unei supradoze de propofol, un anestezic pe care starul îl folosea ca somnifer.



Conrad Murray este acuzat că şi-a abandonat pacientul după ce i-a administrat propofol, îngrijirile medicale fiind "foarte departe de standardele cerute".

Medicul a pledat nevinovat și a recunoscut că i-a administrat propofol lui Michael Jackson înainte de moartea acestuia, însă declară că a făcut-o numai la cererea expresă a starului, informează Mediafax .

PUTEREA

[Paul Atreides]

9/11! “O să mor, nu-i aşa? Te rog, Doamne!”

de Alin Burtescu


•


11 septembrie 2001. La orele după-amiezii, veneam dinspre Universitate în autobuzul 601 cu destinaţia Grozăveşti. Ştirile de la Radio Romantic anunţau sec că un avion a lovit unul dintre turnurile gemene din New York. “Accident sau atentat?”, a fost primul meu gând. Ajuns în campusul studenţesc, un coleg îmi spune că în America e război. “Cum aşa?”, îl întreb. Răspunsul laconic m-a lămurit: “Păi au început să intre cu avioanele în clădiri”. Am deschis televizorul şi am văzut reluările imaginilor cu turnul de nord lovit la ora locală 8.46, iar turnul de sud la 9.03.



În timp ce eu mă plimbam prin Bucureşti, la World Trade Center în Statele Unite 3.000 de persoane se rugau la Dumnezeu să facă o minune.

Melissa Doi, 32 de ani, manager la IQ Finalcial System de la etajul 83 din turnul de sud, a sunat la serviciile de urgenţă. Înregistrarea arată teroarea de care erau cuprinse victimele atentatelor, iar din cauza căldurii insuportabile vocea Melissei abia se putea auzi.



“O să mor, nu-i aşa?”, a încercat Doi să strige.

“Nu, nu, nu, nu, nu”, i-a răspuns operatorul.

“O să mor”, a continuat ea.

“Doamnă, doamnă, spuneţi o rugăciune”, a încercat operatorul să o liniştească.

“Te rog, Doamne. Ajutor!”, a spusMelissa, moment în care legătura telefonică s-a întrerupt.

Aflat în zborul United Airlines, numărul 175, Brian Sweeney i-a trimis un mesaj soţiei sale înainte ca avionul să intre în turnul de sud: "Avionul a fost deturnat. Vreau să ştii că te iubesc. Vreau să fii tare şi să ai o viaţă bună. La fel şi părinţii mei. Te iubesc".

Beverly Eckert îşi aminteşte că a fost fericită când a primit un apel de la soţul ei, Sean Rooney, la ora 09.30. A ştiut însă că nu-l va mai vedea niciodată când a aflat unde este.



“Mi-a spus că e la etajul 105 şi mi-am dat seama imediat ca Sean nu va mai veni acasă. Minute în şir mi-a spus că mă iubeşte, iar convorbirea s-a sfârşit în sunetul unei explozii. L-am sunat încotinuu până m-am prăbuşit pe podea cu telefonul la inimă”, povesteşte Beverly.



Însă cele mai multe dintre familiile celor morţi la World Trade Center nu au avut şansa să îşi ia rămas bun de la cei care le-au fost soţi, fraţi, mamă, tată sau prieteni.

Au trecut 10 ani de atunci, poporul american se pregăteşte să-şi comemoreze eroii, iar cel care a revendicat atacurile, Osama bin Laden, a fost ucis de către soldaţii SUA.



Misterul documentelor sigilate despre 9/11



La 10 ani după atacul al-Qaida din SUA, majoritate înregistrărilor făcute de Comisia care a investigat atacurile din 9/11 rămân sigilate la Arhivele Naţionale din Washington.Documentele sigilate includ un rezumat de 30 de pagini al discuţiillor membrilor Comisiei cu preşedintele George W. Bush şi vicepreşedintele Dick Cheney, efectuat în Biroul Oval de la Casa Albă. Aceasta a fost singura dată când cei doi au fost în mod oficial chestionaţi cu privire la evenimentele din jurul atacurilor şi informaţiile ar putea face lumină cu privire la acţiunile lor.Documentele sigilate conţin şi materiale care, în unele cazuri, au fost omise în raportul din 2004, din cauza luptelor politice, printre care operaţiunile serviciilor de informaţii americane în anii anteriori atacurilor. R.A.

PUTEREA

[Paul Atreides]

“Furtuna perfectă” mai devreme de 2013

de Reya Adamescu


•
Incetinirea creşterii economice mondiale va aduce o nouă criză financiară. Semnalul de alarmă vine din partea economistului Nouriel Roubini, cunoscut pentru prezicerea crizei financiare din 2008.





Într-un interviu acordat agenţiei Bloomberg, Roubini, cofondator şi preşedinte al Roubini Global Economics LLC, a declarat că datele actuale îi arată că slăbiciunea economică din SUA, din zona euro şi din Marea Britanie va arunca economia într-o nouă criză mult mai devreme decât anticipase. Potrivit acestuia, “furtuna perfectă” din 2013 şi-ar putea decala punctul culminant, totul depinzând de ce instrumente politice sunt disponibile. Roubini nu a ezitat să evoce spectrul unei noi “Mari Depresiuni”.
La trei ani de la prăbuşirea Lehman Brothers, el a spus că panica de pe pieţele acţiunilor europene, costul-record al asigurării datoriilor băncilor, timida relansare a economiei mondiale şi ponderea datoriilor din zona euro indică o probabilitate de 60% ca economiile avansate să plonjeze în recesiune. Roubini consideră că este absolut necesar “să se relanseze creşterea economică acum, nu în următorii 5 ani” prin măsuri de stimulare de amploare pe termen scurt. Pentru zona euro, “Consiliul pentru Viitorul Europei” din care Nouriel Roubini face parte a recomandat consolidarea federalismului ca soluţie pentru a ieşi din impas.



Despre depresiunea economică se vorbeşte când există o cădere susţinută a uneia sau mai multor economii naţionale, fiind caracterizată de o creştere a ratei şomajului, restricţionarea creditelor, restrângerea majoră a investiţiilor, deflaţia preţurilor, numeroase falimente bancare, schimburi comerciale semnificativ reduse, un curs valutar foarte volatile. Nu există o definiţie oficială a depresiunii economice, însă se consideră că apare dacă există un declin al Produsului Intern Brut (PIB) mai mare de 10%.


Avertismentul OCDE


După ONU, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a dat o evaluare negativă a economiei pentru ţările din G7 - SUA, Japonia, Canada, Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia. Organizaţia şi-a revizuit în scădere previziunile de creştere până la sfârşitul anului în curs şi se aşteaptă chiar la cel puţin un trimestru de recesiune a Produsului Intern Brut în Germania şi în Italia.

PUTEREA

[Paul Atreides]

Kremlinul încurajează ruşii să se dea pe vin

de R.A.


•
Kremlinul a ales o modalitate inedită pentru a reduce consumul de vodcă. În mijlocul uneia dintre cele mai dure campanii antialcool de la căderea din 1991 a Uniunii Sovietice, preşedintele rus Dmitri Medvedev a declarat că încurajarea consumului de vin va face diferenţa, arată The Telegraph.




"Vinificaţia trebuie dezvoltată pentru a contribui la eradicarea alcoolismului. Ţările în care acest sector este puternic nu au probleme cu alcoolismul: problemele cu abuzul de alcool provin de la alte băuturi", a spus Medvedev,care este de cele mai multe ori fotografiat cu o ceaşcă de ceai în mână decât cu un pahar de vin. Cifrele guvernului arată că vinul este a treia cea mai populară băutură alcoolică după bere şi vodcă. Cu taxele de import, vinul este considerabil mai scump decât vodca sau berea.



Expertul Vadim Drobiz a spus că ideea lui Medvedev este bună, dar că punerea în practică necesită un minim de douăzeci de ani. "Nu este vorba doar despre crearea unei culturi de a produce vin, ci o cultură a consumului de vin", a spus el. Potrivit acestuia, o mare parte a populaţiei nu îşi perimite să cumpere vin, spre deosebire de Occident unde există alcool de calitate decentă pentru toate segmentele de populaţie, disponibil la preţuri diferite.


Ca parte a luptei împotriva alcoolismului, Kremlinul a introdus un preţ minim pentru vodcă, a limitat vânzarea de alcool în magazine şi a tăiat cantitatea de alcool în sânge admisă automobiliştilor. Oficialii ruşi estimează că 500.000 de oameni mor din cauza alcoolului în fiecare an.Conform indicatorilor internaţionali, o naţiune care depăşeşte 9 litri de alcool pur pe cap de locuitor în decursul unui an are o problemă cu alcoolismul. În Rusia, consumul de alcool pur pe cap de locuitor este de 19 litri pe an!

PUTEREA

[Paul Atreides]

Antisemitismul se plăteşte

de R.A.


•
Fostul stilist al casei Dior John Galliano a fost găsit vinovat de proferarea de injurii antisemite în cursul a două altercaţii într-un bar din Paris şi a fost condamnat la o amendă de 6.000 de euro, cu suspendare, de Tribunalul corecţional din capitala franceză. Galliano va mai plăti un euro cu titlu de daune către victimele insultelor, dar şi către cinci asociaţii antirasiste care s-au constituit parte civilă în proces. De asemenea, el datorează cheltuieli de judecată către organizaţiile antirasiste SOS Racisme, Mrap şi Licra. Stiistul şi-a cerut scuze în public şi a recunoscut că suferă de dependenţă de alcool, somnifere şi valium.

PUTEREA

[Paul Atreides]

Unde sunt tolerate scandalurile sexuale

de R.A.


•
Mexicul ar fi o ţară potrivită pentru fostul şef al FMI Dominique Strauss-Kahn, comentează Reuters, în contextul unui sondaj de opinie care arată că 57% dintre mexicani tind să tolereze scandalurile sexuale ale starurilor şi politicienilor, ceea ce plasează ţara latino-americană pe primul loc din acest punct de vedere. Mexicanii sunt urmaţi de belgieni cu 55%. La polul opus, cei mai puţin îngăduitori s-au arătat japonezii: doar 28% au afirmat că pot accepta un asemenea comportament din partea persoanelor publice. În SUA, nivelul de toleranţă este de 48%, iar în Franţa de 33%.

PUTEREA

[Paul Atreides]

Expansiunea incompetenţei

de Andrei Marga


O probă a nevoii unei alte abordări a educaţiei în România o constituie caracterul diletant şi anacronismul deciziilor actualului Minister al Educaţiei, cu toate efectele inevitabile, extrem de costisitoare, în consecinţă.

Să amintim doar câteva dintre numeroasele exemple de eşec, ocazionate de ultimele examene de bacalaureat sau ţinând de starea de lucruri creată în universităţi.

Rezultatele bacalaureatului 2010 şi 2011 – cu efectivul mai redus de promovaţi, discrepanţele mari dintre judeţe şi localităţi, caracterul neconcludent al notelor, numeroasele fraudări - nu denotă deloc vreo sporire a exigenţei, cum pretind propagandistic oficialii. Aceste rezultate atestă incapacitatea ministerului de a organiza examene valide (în definitiv, subiectele confuze, dogma uniformităţii subiectelor, supravegherea aleatorie ţin de decizii ministeriale). Ele oglindesc demotivarea cadrelor didactice şi a elevilor, lipsa de încredere şi de orizont ce s-a răspândit în învăţământul românesc actual. Frustrărilor create în rândul slujitorilor şcolii de promisiunile salariale mereu încălcate de către autorităţi li s-au adăugat frecventele măsuri diletante şi efortul de a antagoniza părinţi şi profesori, elevi şi cadre didactice, societatea şi învăţământul. Desfiinţarea absurdă de şcoli şi concedierile necugetate dispuse de Guvern, în situaţia în care educaţia din România trebuie extinsă, măresc nesiguranţele şi debusolarea din învăţământ. Descurajarea exprimării opiniilor de către salariaţi prin noul Cod al muncii este, probabil, unică.

Ca urmare, preocuparea tot mai multor oameni (cadre didactice din şcoli, licee, studenţi, profesori universitari), în acest moment, este aceea de a găsi o cale de evitare a activităţilor dirijate de guvernanţi în învăţământ, fie şi cu preţul părăsirii sistemului şi chiar al emigrării. În universităţi s-a creat cea mai negativă, mai nestimulativă şi mai nefructuoasă atmosferă de după 1989. Ministerul nu şi-a mai respectat contractele instituţionale, administrarea sistemului devenind contexuală. S-a reluat măsura lui Ceauşescu de oprire a concursurilor pe posturi didactice în universităţi, pentru prima oară după 1989, încălcându-se pe faţă legislaţia universitară în vigoare. O discreditare a şcolii româneşti se întreprinde sistematic chiar de minister. Resursele financiare ale Uniunii Europene au devenit greu accesibile pentru competitori serioşi datorită birocraţiei, politizării şi nepriceperii ministeriale, precum şi reducerii cofinanţărilor guvernamentale. Dezvoltarea programelor de formare universitară şi de cercetare ştiinţifică pe direcţia susţinerii economiei, administraţiei şi culturii ţării nici nu mai este tematizată în cadrul gestiunii fără competenţă a ţării. În vreme ce alte ţări, chiar în contextul recesiunii din ultimii ani, dezvoltă programe universitare şi cercetarea ştiinţifică, întăresc finanţarea şi întreprind reforme axate pe valoarea profesorului, guvernarea actuală caută să distrugă autonomia universitară, diminuează finanţarea, încearcă să politizeze universităţile şi să învrăjbească instituţiile mari şi mici, studenţii şi profesorii, sindicatele şi angajatorii, generaţiile. Guvernarea prin antagonizare şi uzurpările legislative, caracteristice actualului regim din ţară, îşi vădesc tot mai mult efectele în învăţământul românesc de astăzi, în care s-a ajuns, între altele, la cea mai puţin calificată şi mai coruptă ocupare a funcţiilor principale din Ministerul Educaţiei după 1989. Fruntaşii ministerului au devenit deja proverbiali prin agramatism, nepricepere, agresivitate, implicare în afaceri necurate. O degradare cuprinzătoare – instituţională, a calificării celor responsabili, a culturii profesionale, a motivaţiei – s-a aşternut în educaţie, ca şi în celelalte sectoare ale societăţii româneşti de astăzi.

Educaţia din România ultimilor trei ani permite un bilanţ şi tragerea unor concluzii profunde: „descentralizarea”, prin practicarea incompetentă a acesteia, a dus la un centralism tenace, fără precedent; „învăţământul centrat pe elev şi student” a dus la transformarea acestora în simple anexe ale unei birocraţii voluminoase; învăţământul orientat spre „formarea de competenţe” a dus, datorită îngustimii de concepţie şi măsurilor greşite, la scăderea nivelului de calificare; reforma curriculară a dus, din cauza nepriceperii şi politizării, la confuzii costisitoare în organizarea învăţământului şi la ineficienţă; pretenţia priorităţii educaţiei, emisă de către actuala guvernare, a dus la deteriorarea bazei financiare a învăţământului; aşa-zisa „întinerire a personalului” a dus, din cauza politizării agresive ce se practică, la preluarea funcţiilor de decizie de către persoane incompetente pe scară necunoscută înainte şi la renaşterea categoriei politrucilor; deviza intrării unor universităţi româneşti în topul internaţional a dus, în consecinţa amatorismului decidenţilor, la reducerea finanţării, blocarea posturilor, efortul de eliminare a profesorilor performanţi; internaţionalizarea a dus, datorită caracterului eronat al deciziilor adoptate de guvernanţi, la degradarea şi deteriorarea programelor; folosirea resurselor financiare ale Uniunii Europene s-a acoperit deja de corupţie şi fraudă deschisă. Se poate spune că toate devizele utile şi nobile din învăţământul european de azi se trădează sau se malformează, datorită nepriceperii şi politizării, prin deciziile actualei guvernări.

PUTEREA

[Paul Atreides]

Nici austeritatea nu mai e ce a fost

de Reya Adamescu



Într-o lume în care lobby-ul pentru austeritate a atins cote periculoase,mizând pe un as care a funcţionat în anii ’90, Organizaţia Naţiunilor Unite a ieşit cu un raport prin care avertizează că economia globală se va confrunta cu o stagnare pe termen lung. Cauza? Măsurile de austeriate luate de guverne pentru reducerea deficitelor fără pachete de stimulare pentru ocuparea forţei de muncă, distribuirea venitului social la un nivel acceptabil sau creşterea consumului.



De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că autorităţile statelor, sub presiunea atacurilor speculative ale pieţelor asupra datoriilor publice,au încercat în primul rând să calmeze pieţele şi să nu sperie investitorii, dar au ignorat probleme structurale ale statelor şi pieţelor. Dacă scad doar cheltuielile, fără alte măsuri care să ducă la creştere economică în mijlocul unei crize, rezultatul se numeşte tot autodistrugere. Până la urmă, e o chestiune de bun-simţ. Şi asta pentru că cei mai mulţi economişti vorbesc de recesiune sau depresie economică bazându-se, în primul rând, pe creşterea preţurilor pe pieţele bursiere pentru a demonstra creştere economică şi profit. Astfel, ei susţin că înăsprirea fiscală este indispensabilă pentru restabilirea încrederii pieţelor financiare, percepute ca fiind cheia pentru redresarea economică, în ciuda faptului că există o părere aproape unanimă că această criză a fost rezultatul unei disfuncţionalităţi a pieţei financiare, iar deficitele publice s-au mărit ca urmare a miliardelor injectate în salvarea băncilor. Mai mult, potrivit unor analişti, nu există nici o dovadă că o austeritate fiscală pe termen scurt, pe fondul unei economii în stagnare sau picaj, restabileşte încrederea investitorilor.



Şi atunci? Rămâne cum am stabilit: scapă cine poate! Atât pieţele, cât şi statele au nevoie de o regândire structurală, dar trebuie să ai şi cu cine să o faci.

PUTEREA

[Paul Atreides]

TOP 50 cele mai puternice branduri româneşti. Care este liderul
Postat la: 08.09.2011 13:39Ultima actualizare: 08.09.2011 14:05


Borsec este, pentru al doilea an consecutiv, cel mai puternic brand autohton, potrivit Topului 50 al celor mai puternice branduri româneşti, lansat, joi, de revista Biz împreună cu Unlock Market Research.

Borsec este, pentru al doilea an consecutiv, cel mai puternic brand autohton, potrivit Topului 50 al celor mai puternice branduri româneşti, lansat, joi, de revista Biz împreună cu Unlock Market Research.

Pe locul al doilea în acest top s-a situat Poiana, brand urmat, în ordine, de Kandia - care a înregistrat cea mai mare creştere din top -, Gerovital, care, de asemenea, a afişat o creştere spectaculoasă a punctajului, Dorna, BCR, La Dorna, Dacia, Plafar - nou intrat în top - şi Timişoreana - care este cel mai puternic brand de bere românesc.



În clasamentul general, care a cuprins cele mai puternice 50 de branduri autohtone, au mai figurat mărci precum Rom (locul 25), Covalact (locul 32), Biborţeni (locul 34), CEC (locul 36), Doina (locul 37), Arctic (locul 40) şi Domo (locul 47).

În funcţie de categoria produselor, în top cinci băuturi alcoolice, pe primul loc s-a situat brandul Timişoreana, urmat, în ordine de Murfatlar, Cotnari, Ursus şi Bergenbier.

La categoria produse alimentare, în top cinci s-au situat, în ordine, brandurile La Dorna, Napolact, Pate Sibiu, Cris-Tim şi Zuzu.

În ceea ce priveşte cele mai puternice branduri autohtone de îngrijire personală şi îngrijire a gospodăriei, pe primul loc s-a clasat Gerovital, urmat de Plafar, Farmec şi Elmiplant.

Pe de altă parte, la categoria mărcilor de servicii şi produse de folosinţă îndelungată, BCR a fost declarat cel mai puternic brand autohton, urmat de Dacia, Romtelecom, Petrom şi BRD.

Borsec este şi cel mai puternic brand din categoria băuturilor nealcoolice, urmat în clasament de Dorna, Izvorul Minunilor, Perla Harghitei şi Frutti Fresh.

Poiana este cel mai puternic brand de la categoria dulciuri, urmat de Kandia, Primola, Rom şi Eugenia.

În topul 10 al celor mai puternice branduri de media româneşti, clasamentul a fost condus de postul de televiziune Pro TV. Topul brandurilor de media este completat, în ordine, de Antena 1, Radio ZU, TVR, Prima TV, Kiss FM, Radio 21, Libertatea, Adevărul şi Europa FM. Potrivit Adinei Vlad, Managing Partner Unlock Market Research, compania care a realizat studiul, anul acesta, brandurile media au fost analizate separat deoarece ele propun un stil de viaţă diferit şi sunt mai mult decât un produs.

Cele mai spectaculoase creşteri, în clasament, au fost înregistrate de mărcile Kandia, Gerovital, Primola, Elmiplant, Perla Harghitei, Petrom, La Dorna, Zuzu şi Covalact.

Marta Uşurelu, redactor-şef al revistei Biz, a declarat, înainte de prezentarea topului, că cea de-a doua ediţie a Brand.ro demonstrează cât de mult potenţial există în brandurile româneşti. "Noi ne propunem să schimbăm percepţia negativă care există despre tot ce e românesc", a adăugat ea.

Pe de altă parte, Adina Vlad, Managing Partner Unlock Market Research, a subliniat faptul că acest top are şi "un scop nobil", acela de "identificare a unor valori naţionale". De asemenea, Vlad a precizat că acest top nu este unul al rezultatelor, ci unul al potenţialului.

Aceasta este a doua ediţie a Brand.ro, clasament care urmăreşte identificarea celor mai puternice branduri româneşti.

Gabriela Dita, gabriela.dita@mediafax.ro

GANDUL

[Paul Atreides]

PD-L, în mişcare organizată după voturi
de Rodica CIOBANU Postat la: 08.09.2011 19:36Ultima actualizare: 08.09.2011 19:36


Apropiaţii preşedintelui Traian Băsescu îşi storc creierii în căutarea une idei, care să aducă mai multe voturi PD-L. Au găsit, în fine, una veche şi veşnic nouă: constituirea unei coaliţii în jurul partidului de guvernământ, care să se numească Mişcarea Populară.

Apropiaţii preşedintelui Traian Băsescu îşi storc creierii în căutarea une idei, care să aducă mai multe voturi PD-L. Au găsit, în fine, una veche şi veşnic nouă: constituirea unei coaliţii în jurul partidului de guvernământ, care să se numească Mişcarea Populară. Explicând proiectul, încă necreionat în detaliu, Sebastian Lăzăroiu şi Sever Voinescu descriau o mare construcţie politică de dreapta, care să reunească partide şi organizaţii cu orientări apropiate şi să constituie o opţiune pentru mulţii alegători cu vederi de dreapta, inclusiv pentru aceia dezamăgiţi de PD-L. Cu alte cuvinte, pedeliştii testează alte mijloace, decât cele guvernamentale de a-şi recupera simpatizanţii pierduţi, încercând, în acelaşi timp, să-şi lărgească baza electorală.

În anii trecuţi, o discuţie asemănătoare avea loc înaintea alegerilor, la PSD. Acolo, se înfiinţa mereu Polul Stângii. Domnul Ion Iliescu avea, ca şi domnul Băsescu, "intelectualii" săi, pe care dorea să-i aducă lângă partid. Ceilalţi lideri contribuiau care cu Partidul Pensionarilor, care cu niscai socialişti, care cu un sindicat-două, care cu vreun "verde" rătăcit. Protocoalele de suţinere reciprocă se semnau pe bandă rulantă, dar, în amintitul Pol, redus la o alianţă, nu intrau, în cele din urmă, decât PC şi câţiva şefi de miniformaţiuni şi organizaţii, puşi pe liste, drept răsplată pentru devotamentul lor. Nimeni nu a reuşit să calculeze câte voturi au adus PSD aceste înfrăţiri preelectorale, dar, de vreme ce nici cel mai răsărit dintre tovarăşi - PC - nu a izbutit, cu toată puterea lui mediatică, să-şi depăşească performanţa de 2 la sută, "cheta" făcută de ceilalţi trebuie să fi fost neglijabilă. Cum oferta politică de dreapta este mai redusă decât ce de stânga, PD-L nu poate spera la mai mult.



Propăvăduitorii Mişcării Populare nu au spus pe cine vor invita să li se alăture, însă, din enumerarea doctrinelor - de la dreapta conservatoare, până la cea naţionalistă - , se deduce că PNŢCD ar putea fi un satelit şi nici PNG nu le repugnă. UNPR va rămâne, în continuare, de nedezlipit, jucând rolul aliatului etern (un fel de PC fără Antene), lui adăugându-i-se "civicii" din diverse organizaţii amorţite în sfera Puterii. Câte voturi însumează toate? Poate 3-4 la sută, insuficient, aşadar, spre a propulsa PD-L în fruntea clasamentului electoral, după cum arată sondajele de acum. Apariţia Mişcării prezintă însă alte avantaje, care, în timp, s-ar putea concretiza în sufragii. În primul rând, creează impresia că PD-L, aflat, altfel, într-o primejdioasă rutină, este plin de energie şi de resurse politice, capabil să se reinventeze şi să construiască alternative cu viitor. În al doilea rând, le pune la dispoziţie liberalilor nemulţumiţi de conducerea autoritară a lui Crin Antonescu, o barcă ideologică, în care să sară în grup, fără a avea senzaţia că trădează. În al treilea rând, oferă imaginea de forţă, cu potenţial de învingător, ceea ce ar putea zdruncina, uşor, siguranţa USL. În al patrulea rând, dacă va reuşi să seducă personaje marcante ale vieţii publice, PD-L s-ar putea recredibiliza în ochii electoratului pierdut. Aşadar există suficiente motive ca apariţia Mişcarii Populare să se impună, mai ales după ce PD-L a ratat reforma internă. Ceea ce îi va lipsi, în continuare, ca, de altfel, şi celorlalte partide româneşti, este "doamna de fier", adică liderul cu convingeri politice, de care vorbea preşedintele Băsescu. Dar, de unde nu e, nici Zeus n-ar trebui să ceară.

GANDUL

[Paul Atreides]

Bacalaureat: trei subiecte care nu se pot rezolva
de Florin NEGRUŢIU Postat la: 04.09.2011 18:13Ultima actualizare: 04.09.2011 18:20


Probabil că ştiţi deja că elevii noştri „ne-au luat bacul”. Bravo lonelei, lui Andrei, Dumitru, Dragoş şi Florin, felicitări doamnei Georgescu şi domnului Horobeţ, precum şi colegelor noastre Ramona şi Diana, sufletul acestui program!

Subiectul 1

"La faza asta chiar n-aţi avut obraz! Păi, în vară, au fost nişte doamne, am putut copia, am luat 4.50, acum o să iau zero. Zero! Pentru un rahat de bac la mate mi-aţi distrus cariera. Ce-mi trebe mie mate la Academia de Poliţie?!"



Tânărul era revoltat pe drept cuvânt: după o oră şi jumătate de fâţâit nervos pe scaun, după ce şi-a scris numele greşit de trei ori (cine a inventat prostia asta cu majuscule-minuscule a făcut-o special să zăpăcească elevul), după ce a cerut tot atâtea foi "curate" (ca să nu se considere "semn"), a predat teza albă ca zăpada, peste care a caligrafiat o promisiune lăbărţată: "Subiectul 1".

Doamna care mi-a relatat această întâmplare a supravegheat zilele trecute la sesiunea de toamnă a bacalaureatului. Cu toate că a văzut multe în viaţa sa de dascăl, doamna îmi mărturisea şocul în faţa agresivităţii şi tupeului unor adolescenţi care socoteau că diploma este un drept care li se cuvine.

Subiectul 2

Se dă substantivul promovabilitate. O, două, substantiv feminin. El s-a format în română de la adjectivul promovabil + sufixul -itate. Particularitatea cuvântului promovabil este terminaţia -bil, care indică o posibilitate, nu o realitate (orice şcolar de-a cincea putea spune pe vremuri de ce e pleonastic să spui "poate fi posibil"). Prin urmare, promovabil înseamnă "care poate fi promovat", şi nu "care promovează". Mult mai cinstit este s-o spui direct: "promovarea este…", fără alte farafastâcuri.

Prin urmare, poţi să estimezi care va fi promovabilitatea la bac, dar nu poţi să spui că promovabilitatea la bac este de 16 la sută, să zicem. Mă întreb câţi dintre colegii noştri care au anunţat la televizor încă de la primele ore ale dimineţii (ca să folosim un îndrăgit clişeu) că "promovabilitatea la bac este dezastruoasă" ar lua notă de trecere dacă s-ar prezenta mâine la examen.

Subiectul 3

"Apropo, elevii voştrii au luat bacu?" ne somează să-i răspundem un cititor care ştie că "promovabilitatea dezastruoasă" ne va umple de ruşine şi pe noi, care am meditat gratuit cinci elevi pentru sesiunea din toamnă. De când am început campania "România, gândeşte-te!" am fost surprins de înverşunarea cu care mulţi dintre cititori au refuzat să ia în considerare măcar o secundă acest îndemn. Elevii noştri erau nişte "lepre" sau nişte "rataţi", iar noi nişte "fraieri" care stimulam prostia, în loc să ne ocupăm de "cei care merită".

I-am urmărit pe copii în ultima lună. La început au fost şase, după prima săptămână una dintre fete ne-a anunţat că părinţii ei i-au angajat meditatori cu care va face lecţii în fiecare zi. Cei cinci rămaşi au continuat să-şi facă temele, să se pregătească şi să umple goluri care s-au acumulat vreme de patru ani. gândul a transmis şedinţele în direct. Nimeni nu ştie că, după fiecare şedinţă live, cei doi excelenţi dascăli, Irina Georgescu (română) şi Ovidiu Horobeţ (matematică), se retrăgeau cu copiii într-un colţ al redacţiei pentru a rezolva eventualele neclarităţi din timpul cursului. Uneori, şedinţa de după era mult mai lungă decât şedinţa live. "Niciodată n-a vorbit nimeni cu noi…aşa", ne-a mărturisit unul dintre elevi. Doar cine a stat măcar o oră la catedră poate înţelege emoţia şi revelaţia acestei mărturisiri.

Probabil că ştiţi deja că elevii noştri "ne-au luat bacul". Bravo lonelei, lui Andrei, Dumitru, Dragoş şi Florin, felicitări doamnei Georgescu şi domnului Horobeţ, precum şi colegelor noastre Ramona şi Diana, sufletul acestui program!

În fine, un răspuns şi pentru cei care ne-au criticat că le dăm burse celor doi elevi care iau cele mai mari note la bacalaureat. Că, vezi Doamne, am plăti mediocritatea. Copiilor acestora li s-a spus că riscă şi câştigă, că adună capace şi câştigă, că fură şi câştigă, că se fac de râs la televizor şi câştigă, nimeni nu le-a spus "Înveţi şi câştigi". Ştiu, învăţarea are o dimensiune imaterială, înveţi pentru tine, faci o investiţie în viitorul tău - dar acestea sunt filosofiile ieftine ale neimplicării. Explicaţi-i lucrurile acestea unui tânăr căruia nimeni nu i-a explicat nimic şi care la 18 ani citeşte prima carte. Să fie acesta păcatul nostru, dar voi puteţi dormi liniştiţi?

Sunt, de aceea, convins că, mult mai nocive decât "stimulentele" noastre, rămân cinismul şi nepăsarea acestei ţări care condamnă generaţii întregi la ratare.

GANDUL

[Paul Atreides]

Imnul României: „Jos Băsescu!”
de Lelia MUNTEANU Postat la: 08.09.2011 00:00Ultima actualizare: 08.09.2011 15:14



Decât noi să ne certăm, mai bine un imn superb să ne croşetăm. ("Deşteaptă-te, române" n-a trezit încă pe nimeni). Iată câteva argumente, mai solide decât Palatul Victoria. 1) E compus în tonalitate minoră, zic ăia care au ureche muzicală, pe când "Masioza" (cum inspirat pronunţă Gigi Becali numele imnului francezilor) e făcut la meserie. 2) E greu de memorat. Mai uşor reţii "Kubva Zambezi kusvika Limpopo" (un frumos vers din imnul Republicii Zimbabwe), decât "Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate" (versul unu, strofa a cincea din unsprezece). 3) Victor Ponta, al nostru strănepot, a promis jumătăţii lui de Alianţă: "Până şi la Imnul României trebuie să facem o schimbare - strofa cu Traian o să plece". (Unii mai iuţi de gură s-au grăbit şi-au scos-o de pe acum). 4) Oricând poate fi ciopârţit te miri de cine. Dacă am adopta imnul echipei Steaua - "Dub dub dub da da dub dub dub, da dub da dub da da dub dub...", am înlătura definitiv acest pericol - putem tăia de oriunde, că nu se observă.

Priveam la televizor măreţe umbre comentând - (cum apare câte o cioacă d-asta, cum se opreşte societatea românească din marşul său triumfal, ca s-o dezbată pân-o umple de concluzii) - şi m-am gândit că am putea alege ceva frumos: "Cucuruz cu frunza-n sus". Numai că începe bine, însă nu e cu happy-end.



Mi-e clar: avem nevoie de ceva mobilizator, foarte răspândit, cunoscut de toată lumea. "Jos Băsescu!" (oricum aş lăcrima, ca de fiecare dată când ascult imnul naţional). Bine-bine, o să spuneţi, dar ce ne facem în 2050, când nu va mai fi Băsescu? Ei bine, aceste cuvinte mă doare.

Cum? Să schimbăm şi steagul? Ziceţi că în toamna asta se poartă oranjul, cărămiziul, verdele-praz?...

GANDUL

[Paul Atreides]

O NOUĂ RECESIUNE ECONOMICĂ. Nouriel Roubini spune că "furtuna perfectă" e mai aproape decât credea, ROMÂNIA are încă impresia că ECONOMIA "DUDUIE" în 2012
de Victor ROTARIU Postat la: 08.09.2011 10:00Ultima actualizare: 08.09.2011 15:39


Economia globală ar putea intra din nou în recesiune, mult mai repede decât se estimase până acum.

Economia globală ar putea intra din nou în recesiune, mult mai repede decât se estimase până acum. Noua dilemă economică este cum poate un stat să îşi asigure o creştere economică suficient de sănătoasă pentru a evita o nouă recesiune, în condiţiile în care este supraîndatorat, în care băncile au portofolii departe de a fi performante şi creditarea este blocată, scrie presa străină.

Nouriel Roubini, profesorul de economie care a prevestit criza financiară din 2008, a declarat, într-un interviu acordat marţi, că dacă până acum două-trei luni credea că "furtuna perfectă" va avea loc în 2013. Acum însă, "slăbiciunea economiei SUA, a zonei euro şi a Marii Britanii, a devenit evidentă, astfel că scăderea (economică, n. r.) va avea loc mai repede", a explicat Roubini, conform Bloomberg.



"Punctul culminant ar putea fi atins în 2013 sau chiar mai devreme. Depinde foarte mult de instrumentele de politică monetară avute la dispoziţie (de către state, n.r.)", a adăugat el.

La incapacitatea economiei SUA de a crea noi locuri de muncă, deci de a putea miza pe o creştere a consumului, respectiv o evoluţie mai bună a PIB, se adaugă şi tensiunile din zona euro, care par a fi mai mari ca niciodată. De cealaltă parte a oceanului, Curtea Constituţională din Germania tocmai a limitat puterea Guvernului de a sprijini fondurile folosite pentru salvarea financiară a unor state precum Grecia sau Portugalia iar guvernul de la Atena este acuzat de unele voci că nu va respecta condiţiile impuse de UE şi FMI pentru a fi salvat.

Băncile din SUA se tem că ar putea fi afectate de problemele celor din Europa

Neîncrederea se resimte însă cel mai puternic în cadrul sistemului bancar. "În timp ce Europa se luptă să limiteze impactul crizei datoriilor suverane, cea mai mare frică de pe continent este că unele bănci, importante, ar putea cădea, ceea ce ar putea crea pe pieţele financiare o panică similară cu cea apărută după falimentul Lehman, în septembrie 2008", scrie New York Times. Rezultatul acestei situaţii este că instituţiile financiare americane, care dispun încă de cantităţi mari de lichiditate, din ajutoarele de stat primite până acum, evită să acorde împrumuturi pe termen scurt.

Graficele neîncrederii din sistemul bancar european. De la stânga la dreapta: creşterea dobânzii la care băncile se împrumută între ele, creşterea depozitelor pe care băncile le fac la Banca Centrală Europeană, scăderea indicelui bursier S&P Euro Financials (care reflectă evoluţia celor mai importante companii financiare din Europa) şi scăderea indicelui S&P 500 (care reflectă evoluţia celor mai importante companii listate pe bursa din New York)



Sursă: New York Times

Pe harta economică mondială România "nu contează", după cum explică unii economişti locali. În cazul în care previziunile lui Roubini se adeveresc însă şi marile economii din UE dar şi SUA reintră în recesiune, economia locală va reintra, la rândul ei, aproape sigur în zona de scădere economică.

"Noi depindem de celelalte state. Tot ceea ce putem face în acest sens este să păstrăm stabilitatea internă, respectiv să respectăm angajamentele luate faţă de FMI, CE şi Banca Mondială, mai ales în ceea ce priveşte deficitul bugetar. Ajustarea deficitului bugetar trebuie să continue", a declarat pentru gândul Lucian Croitoru (Foto), consilier al guvernatorului BNR, Mugur Isărescu. "În ceea ce priveşte celelalte reforme asumate, cum ar fi introducerea managementului privat la companiile de stat, ele sunt deja scrise - trebuie doar să fie şi făcute", a adăugat el.

În ceea ce priveşte problemele din zona euro, într-un articol de opinie publicat recent în Ziarul Financiar, consilierul guvernatorului BNR a explicat că "Cvasigeneralizarea ideii că nu mai există instrumente de politică eficiente privind creşterea economică - inclusiv într-un număr important de state din zona euro - are un efect pervers. Ea concentrează atenţia pieţelor pe indicatorii care anticipează creşterea/scăderea economiei şi exacerbează importanţa veştilor negative".

În primele şase luni ale acestui an economia locală, PIB, a crescut cu 1,6% faţă de perioada similară din 2010, ceea ce pare a garanta că în acest an România va avea creştere economică, deşi nu neapărat una de 1,5% din PIB, estimare pe care a fost construit bugetul anul acesta. O creştere economică de 3,5%-4% din PIB însă, aşa cum prognozează Guvernul, pare din ce în ce mai greu de atins.



Sursă: INS

Economistul-şef al BCR: "Estimarea de creştere economică de 4% din PIB anul viitor este prea mare în condiţiile actuale"

"Anul acesta vom avea creştere economică. Că va fi 1% din PIB sau 1,5% din PIB rămâne de văzut. Este clar însă, în condiţiile actuale, că estimarea de creştere economică de 4% din PIB anul viitor este prea mare în condiţiile actuale. Ea trebuie scăzută, pentru a construi un buget cât mai realist anul viitor", a declarat pentru gândul Lucian Anghel (Foto), economist-şef al BCR.

De altfel, premierul Emil Boc, a subliniat recent că dacă se menţine ritmul reformelor şi al atragerii fondurilor europene se poate asigura o creştere economică de 3,5% din PIB anul viitor, însă cu o mare condiţie: "depinde foarte mult de ceea ce se întâmplă în zona euro, în Europa, în America şi în alte părţi ale lumii, pentru ca aceste prognoze ale noastre să devină certe".

Un ton precaut are şi cel mai recent raport al ING, publicat miercuri. După ce economiştii băncii precizează că motoarele de creştere în trimestrele precedente au fost agricultura, în trimestrul IV al 2010 şi industria în primele trei luni ale acestui an, ei adaugă faptul că, după părerea lor, "revenirea economică este foarte fragilă".

"Putem să ne aşteptăm la o contribuţie consistentă din partea agriculturii în trimestrul III al acestui an, poate şi în trimestrul al IV-lea, ceea ce ar putea sugera că avântul economic se va menţine pe termen scurt", precizează, în raport, Nicolaie Chideşciuc, economistul-şef al ING România.

"Date fiind motivele prezentate mai sus, există cu siguranţă riscul unei creşteri economice mai slabe în 2012. În momentul de faţă estimarea noastră este de 2,9% din PIB (am estimat o evoluţie mai slabă a industriei şi una normală a agriculturii)", a concluzionat Chideşciuc.

Marele avantaj al României: proiectele de infrastructură din fonduri UE

Soluţii pentru ca România să atenueze, pe cât posibil, o eventuală nouă intrare în recesiune a Europei, există, respectiv angajamentele faţă de FMI, însă trebuie să şi fie puse în practică, sau continuate, acolo unde cazul. "Avem nişte <airbag-uri>. Mă refer la proiectele de infrastructură, în special la cele finanţate din fonduri europene. Dacă le-am implementa, dacă le-am construi, am atenua mult din eventualul şoc. Absorbţia fondurilor europene a crescut cu 260% în primele şase luni ale acestui an. Baza de raportare este foarte mică, este adevărat, dar dacă se păstrează ritmul vom putea absorbi integral fondurile, ceea ce este un avantaj major", este de părere Anghel.

La capitolul reforme însă, Guvernul Boc are în acest moment restanţe serioase, cel puţin ţinând cont de termenele asumate faţă de FMI. Executivul nu a redus la zero datoriile către mediul privat, nu a prezentat un plan concret privind introducerea managementului privat în companiile de stat şi nici nu a reuşit să continue privatizarea Petrom. Mai mult decât atât, Guvernul, prin vocea premierului Emil Boc, nu a implementat încă legea salarizării unice, cărei vrea să îi mai aducă anumite modificări.

GANDUL

[Paul Atreides]

Probabil cea mai cunoscută imagine din lume. Te-ai întrebat vreodată cum a ajuns pe desktop-ul tău?

http://i53.tinypic.com/1zdvwqg.jpg


GANDUL

[Paul Atreides]

GALERIE FOTO: Cele mai bune imagini surprinse joi, 8 septembrie, în lume
de Mihai SCHIAU

http://i53.tinypic.com/xn682q.jpg

[Paul Atreides]

http://i55.tinypic.com/8y8d36.jpg

[Paul Atreides]

http://i53.tinypic.com/98zuv6.jpg

[Paul Atreides]

http://i54.tinypic.com/20gblhk.jpg

[Paul Atreides]

http://i54.tinypic.com/msfhf.jpg

[Paul Atreides]

http://i51.tinypic.com/21mxci1.jpg

[Paul Atreides]

http://i54.tinypic.com/1548v3o.jpg

[Paul Atreides]

http://i52.tinypic.com/ng8whz.jpg