PDA

View Full Version : Baga ochiul - revista presei



Pages : [1] 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Bancaru
22nd September 2006, 18:27
Fac un nou topic, desi, aparent, ceva nou nu e de zis, dar ca sa nu incurcam borcanele si ca sa aratam si altora ce ne impresioneaza sau ne place, aici vom pune, sper sa vreti, articole pe care le-am citit si ne-au placut. Nu despre fotbal. Politica, sex, carti, morti, masini, poze inedite, orice...

georgemp
22nd September 2006, 22:10
Buna initiativa!

krapulax
23rd September 2006, 21:12
După cum se desfăşoară televiaţa politică în această ţară, cel mai puternic şi eficace cocktail (mai mult sau mai puţin Molotov) este acela compus din: incultură (100%), sminteală misticoidă (100%) şi multă, multă avere, totul explodînd într-o lăudăroşenie păcătoasă. Cu harul po****r de-a diminutiva tot omul, nu va fi greu să i se găsească un nume gigingaş. (R[adu] C[osasu]; subl. mea, k.)
din 'dilema veche', numarul intitulat cetateni(sic!) pe internet

miril
24th September 2006, 13:04
Vreau sa fac cunoscut o initiativa frumoasa a ziarului Cotidianul, care se doreste a fi o gura de aer proaspat in atmosfera poluata a...cotidianului manelist ce...respira in societatea...Miticilor.

Intra in carti (...Mitica-np)! Cristian Teodorescu

Peste exact o saptamina (13 septembrie) vom lansa un nou supliment, „Educatie si Joburi“, care va aparea miercurea. Si tot in fiecare miercuri vei avea impreuna cu acest supliment o carte din „Colectia Cotidianul“.

Ne-am gindit sa-ti excitam saptaminal dorinta de lectura cu o carte faimoasa din literatura universala. Ne-am scarpinat mult in cap inainte de a alege titlurile care vor face parte din „Colectia Cotidianul“. Primul criteriu a fost valoarea acestor carti. Pentru cel de-al doilea, am mizat pe portretul cititorului nostru, cel care a capatat treptat contur pe site-ul ziarului, dincolo de sondaje. E o persoana cu o cultura generala peste medie, mefienta, al carei simt critic porneste de la observatia de bun-simt, dar cel mai adesea se manifesta ascutit personal, cu puncte de vedere in care nuantarea de dragul discutiei sau falsele mirari de tip „Cine e Liiceanu!?!“ sint articulate pe convingeri puternice si pe un simt personal si indelung exersat al valorii.

Cititorul de „Cotidianul“ are bune lecturi din autorii contemporani insoliti, de care se lasa provocat cu placere, totodata insa se simte foarte apropiat si de asa-numitele legende ale marii literaturi universale din secolul al XX-lea, cu o vadita slabiciune pentru excentricii care s-au impus cu carti scrise impotriva curentului. Cititorului nostru ii plac invingatorii, totusi nu se lasa prea tare impresionat de succesul scriitorilor la moda, ci de valorile consolidate in lumea buna a literaturii universale. El respinge oripilat ideea de a fi un simplu consumist cultural, dirijat spre o anumita carte prin campanii publicitare, ceea ce nu-i omoara insa curiozitatea de a citi cartile momentului. Cind scandalul „Codului“ lui Dan Brown a explodat si in Romania, multi dintre forumistii „Cotidianului“ erau vaccinati prin lectura, ca sa zic asa, si au diagnosticat cartea drept ceea ce era. O fictiune literara cu pretentii documentare, suficient de bine sustinute incit sa para o investigatie cu valoare de document. Aceasta e, cred, una dintre cele mai exacte evaluari ale acestei carti, care a fost postata pe forumul „Cotidianului“.

Tocmai din cauza ca cititorul acestui ziar e altfel, am cautat autori si carti care sa ti se potriveasca. Carti pe care sa le deschizi cu un soi de familiaritate, ca si cum te-ai fi asteptat sa ti le propunem. Asa ca am ales primele titluri din aceasta colectie, cu ajutorul Editurii Univers, pornind si de la orizontul tau de asteptare, dar si cu dorinta de a te lua pe nepregatite cu surpriza cartilor din aceasta colectie.

Colectia de literatura buna pe care o veti primi impreuna cu „Cotidianul“ de miercuri se deschide cu o carte de Romain Gary.

Romain Gary, erou literar al Frantei

Consul al Frantei, scriitor premiat, gaullist convins, distins cu Legiunea de onoare si Crucea eliberarii, Romain Gary, pe adevaratul sau nume Kacew, s-a nascut pe 8 mai 1914 la Vilnius, actualmente in Lituania. „Cazac, in parte tatar si corcitura de evreu“, dupa cum s-a definit el insusi, Gary a trait la Moscova pina in 1921, apoi la Varsovia, ajungind in Franta la virsta de 13 ani, insotit de mama sa. Timid, adolescentul creste in umbra acestei mame curajoase si voluntare, uneori chiar dominatoare si despotica. Ea vrea ca el sa ajunga departe, el se supune de fiecare data: astfel, tinarul Kacew devine Romain Gary, lupta sa-l egaleze pe d’Annunzio, sa salveze Franta, iar apoi s-o reprezinte in strainatate.

Aviator si diplomat

Licentiat in Drept, in 1938, Gary isi incepe serviciul militar in aviatie, facind parte ulterior din escadrila Lorraine. Ciad, Abisinia, Libia, Siria: Gary termina razboiul cu gradul de comandant. In 1945 avea sa se casatoreasca cu jurnalista Lesley Blanch, intrind apoi in diplomatie si ocupind diverse posturi de secretar si consilier in ambasade, purtator de cuvint la ONU, si, din 1956, consul general al Frantei la Los Angeles. Aici o cunoaste, in 1962, pe cea de-a doua sotie a sa, actrita Jean Seberg, cu care va ramine casatorit pina in 1970.

„M-am exprimat pe deplin”

Pe 8 septembrie 1979, cadavrul lui Jean este descoperit pe scaunul din spate al masinii sale: o supradoza de barbiturice. Romain Gary nu avea sa tolereze foarte usor sinuciderea fostei sale sotii, starea de depresie accentuindu-i-se treptat. In dupa-amiaza zilei de 2 decembrie 1980, dupa ce renuntase la scris cu citeva luni in urma, Romain Gary intra in camera din apartamentul sau din Paris, se intindea pe pat si isi tragea un glont in cap. Cu citeva ore inainte, scrisese un mesaj pentru a-si explica gestul: trei paragrafe scurte, incheiate cu aceste cuvinte: „In cele din urma, m-am exprimat pe deplin“.

John Updike, satir al Americii

John Updike s-a nascut in Reading (Pennsylvania), dar a locuit, pina la 13 ani, in Shillington, un orasel de linga Reading. Copilaria i-a fost marcata de afectiuni ale pielii si de deficiente de vorbire, insa mama sa l-a incurajat sa scrie. Locuind la o ferma izolata, tinarul Updike s-a refugiat in lectura, consumind avid romanele lui Erle Stanley Gardner, Ellery Queen, Agatha Christie si John Dickson Carr.

Student tabula rasa

Dupa ce a terminat liceul in Shillington, Updike a intrat la Harvard. Dupa cum a declarat el insusi adesea, a ales aceasta universitate pentru ca de acolo pornise cea mai veche revista de caricaturi din lume, „Harvard Lampoon“. Ceva mai tirziu, Updike avea sa marturiseasca, in stilul sau ironic, intr-un articol din „The New Yorker“: „Dificultatea mea de a citi repede in copilarie a avut un avantaj: cind am mers la facultate, eram tabula rasa, ceea ce inseamna ca mi-am insusit foarte repede opiniile profesorilor mei si am luat note mari“.

In 1955, Updike incepea sa scrie pentru „The New Yorker“, publicind editoriale, poezii, povestiri si cronici literare. A trait in New England, unde a si plasat o buna parte din actiunea romanelor sale, remarcindu-se ca unul dintre cei mai importanti scriitori americani.

De doua ori Pulitzer

In 1976 devenea membru al Academiei Americane de Arte si Litere. Consacrarea i-a fost adusa de nenumaratele premii care i-au fost decernate de-a lungul timpului, printre care National Book Award, in 1964, American Book Award, in 1982, si Pulitzer, primit de doua ori.

Criticul lui Umberto Eco

Romancier, scriitor de proza scurta si poet, John Updike nu s-a oprit la a face literatura, preferind sa si scrie despre literatura. Printre scriitorii ale caror opere le-a recenzat se afla nume precum Philip Roth, Saul Bellow, Kurt Vonnegut, Joyce Carol Oates, Iris Murdoch, Michael Tournier, Raymond Quéneau, Umberto Eco, Milan Kundera, Evgheni Evtusenko, Gabriel García Márquez, Mario Vargas Llosa sau Isabel Allende.

Yourcenar, prima femeie la Academie

Descendenta a unei familii vechi, cu radacini nobiliare, cea care va ajunge mai tirziu faimoasa pentru ca a incalcat, in romanele sale, multe tabuuri ale vremii, era, pentru starea civila, Marguerite Cleenewerk de Crayencour, nascuta la Bruxelles, in 1903. Titlul, mostenit pe linie paterna de la un stramos care il dobindise in 1749, a stat la baza anagramei al carei rezultat a fost pseudonimul autoarei. Dupa tragica moarte a mamei, survenita la numai zece zile dupa ce micuta Marguerite se naste, copilaria ei inseamna veri petrecute la castelul din Mont Noir, pe care un alt stramos il construise in 1824.

Copilaria pierduta

Anul 1912 reprezinta, pentru fetita de 9 ani, incheierea unei etape: proprietatea de la Mont Noir este vinduta, iar doi ani mai tirziu, o data cu inceperea razboiului, Marguerite se muta, cu tatal ei, in Anglia, de unde insa va reveni curind la Paris. Castelul va fi distrus complet in 1918, lasind-o pe viitoarea scriitoare cu o permanenta nostalgie. Anii urmatori sint dedicati calatoriilor formatoare in mai multe tari europene, in compania tatalui ei, ca si lecturilor din autori clasici. Sfirsitul razboiului marcheaza si debutul tinerei de numai 16 ani, a carei prima carte, „Le Jardin des Chimères“, este publicata sub pseudonimul Yourcenar, pe spezele tatalui ei. Perioada interbelica ii aduce scriitoarei posibilitatea de a-si continua calatoriile, o data cu pregatirile pentru proiectele ei literare. In 1929, publica primul roman, „Alexis, ou le traité du vain combat“, iar tatal sau se stinge din viata in acelasi an.

Succes din America

In 1939, Yourcenar se stabileste in Statele Unite, unde preda franceza si istoria artei, isi cumpara o resedinta in Maine si obtine, noua ani mai tirziu, cetatenia americana. Publicarea, in 1951, a „Memoriilor lui Hadrian“ ii aduce consacrarea si succesul, permitindu-i sa traiasca din scris. Primita, in 1980, in Academia Franceza, Yourcenar este prima femeie careia i se acorda aceasta recunoastere, la numai sapte ani inainte de moartea sa, survenita in Statele Unite.

Romanul Margueritei Yourcenar va aparea la...tarabe, miercuri 27 septembrie. Lectura placuta!

krapulax
24th September 2006, 13:14
din cauza unor probleme cu drepturile de autor, dau doar linkul (http://bmj.bmjjournals.com/cgi/content/full/333/7569/635).

miril
26th September 2006, 11:08
Desi nu sunt un sustinator al lui, ca sa nu zic altfel, datorita cameleonismului sau politic, nu pot sa neg ca Octavian Paler nu poate spune lucuri cu miez cand vrea. Iata o mostra din Cotidianul:

Alergand spre un monstru

Sa recunosc, mai intai, ca nu merit complimentul care mi se face cand sunt socotit „pesimist“. A fi pesimist presupune calitati mari. Sa accepti fara rezerve ce zicea Descartes, ca omul nu se poate gandi la metafizica decat trei ore pe an, si, in restul timpului, sa stii ca te rogi inutil. Eu n-am asemenea calitati. Ilustrez doar categoria intelectualilor care nu fac fata realitatilor de azi din Romania. Si nu-si pot iubi tara decat temandu-se.

Nu spun ca optimistii n-o iubesc. Poate, o iubesc mai inteligent decat mine (in orice caz, mai suportabil), dar nu asta e problema. Felul in care vad eu lucrurile nu-mi permite decat sa ma tem: sa ma tem ca nu mai suntem un popor (sau ca nu ne mai comportam ca un popor, divizati, cum suntem, de egoisme si de uri „private“), sa ma tem ca nu luam nimic in serios si ca, in timp ce flecarim de zor despre diverse scandaluri, legate sau nu de CNSAS, alergam, de fapt, spre un monstru.

Am vazut in serile trecute la televizor (la „History“) un documentar despre anii ’20 din Germania. La un moment dat, mi-a retinut atentia, din imaginile de arhiva, figura unui barbat naucit de tipetele isterice din jurul lui. Tacea, vadit speriat. Si, probabil, nu intelegea de ce altii marsaluiau pe strada, foarte siguri pe ei. Dupa cateva secunde de confuzie, a deschis gura si a baiguit: „Alergam spre un monstru“. Asadar intelesese ca, la capatul marsului, ii astepta Hitler? Nu, nu cred. La ora aceea, Hitler nu era decat o paiata care urla prin berarii. Si presupun ca barbatul cu pricina nu se gandise la o persoana. Ceea ce percepuse el era doar „nevoia de Hitler“; adica nevoia celorlalti de a transforma in dementa militanta oboseala generata de un razboi pierdut si de umilintele Tratatului de la Versailles.

La urma urmei, un „monstru“ nu trebuie sa poarte, neaparat, un nume. El poate rezulta dintr-o „stare“, dintr-o criza, dintr-o deruta, dintr-o lehamite. E suficient ca o societate sa nu mai creada in nimic. Daca nu mai crezi in nimic, mai e nevoie de un singur pas ca sa crezi in orice.

Din pacate, in momentul de fata, eu n-as putea sa devin, in mod decent, optimist. Nimic din ce se petrece in lumea de azi nu ma ajuta. Daca-l citesc pe Toqueville si ma las sedus de demonstratiile lui, pot sa am pareri excelente dspre democratia americana. Daca deschid televizorul, insa, si vad ce se intampla in Irak sau il aud vorbind pe Bush, nu mai reusesc. Violentele care au tinut cateva zile afisul la Budapesta nu sunt nici ele mai incurajatoare. Au semanat prea mult cu 13-15 iunie ’90 de la noi (mai putin minerii), pentru a le pune doar pe seama extremei drepte, pentru a nu ma gandi ca democratia nu exclude nici minciuna, nici frustrarile. In fond, cati Pericle a produs democratia europeana in ultima jumatate de veac? De Gaulle a fost un rezultat al razboiului, nu al democratiei.

Dar nu tin sa duc acest tip de rationament prea departe. Ce se poate opune, oare, democratiei? N-ar fi chiar esecul democratiei un „monstru“ virtual?

Si, oricum, nu problemele omenirii sunt la originea temerilor mele, desi e suficient sa vezi ce lume se strange la „sommet“-ul francofoniei de la noi ca sa-ti piara cheful de optimism. Nu sunt inzestrat, de altfel, pentru viziuni globale. Ma misc intre aceleasi decoruri in care isi joaca rolurile de primadone Gigi Becali si Traian Basescu, ambii aplaudati de galerie, in vreme ce un recent sondaj ne anunta ca noua din zece tineri de la noi sunt gata sa-si asume conditia de „emigranti“ la prima ocazie. Unii asteapta doar sa termine scoala, in conditiile asigurate de blajinul impostor care se numeste Hardau. N-au toti parinti ca d-l Videanu, pentru a studia in Elvetia. Dupa aceea, vor vedea incotro o vor apuca. Se vor duce sa spele vase in Italia ori sa culeaga in Spania capsuni, intorcand spatele unei istorii facute prin carciumi si bazate pe balacareala, varianta locala a ideii ca infernul este „celalalt“.

A existat, ce-i drept, balacareala si pana acum. N-am fost un popor taciturn decat pe vremea cand Securitatea ne avea in grija ei „patriotica“. Dupa caderea lui Ceausescu, ne-am luat revansa cu varf si indesat. Romania a devenit un pitoresc vacarm. Mai tineti minte show-urile nocturne pe care ni le furniza CPUN, cu un „rating“ neatins azi nici de meciurile de fotbal? Si totusi, ce diferenta intre balacareala de-acum saisprezece ani si balacareala de azi! Pe atunci, alergam, bezmetici, spre democratie. Sau spre ceea ce credeam noi a fi democratie, iesiti din comunism cu asteptari naive si mari. Cine ar fi banuit atunci cand se infiintau partide la fiecare colt de strada ca, intr-o zi, ne va fi scarba de politica? Si ca, in consecinta, ne vom trezi amenintati de esecul democratiei?

Imi dau seama ca temerile mele n-au nici o sansa sa placa. Mai degraba, vor irita. Cine e dispus sa accepte de bunavoie ca nu exista in minciunile politicienilor nici o speranta? Ar fi impotriva naturii umane. Dar nu izbutesc sa cred ca, din micimea intereselor egoiste, se poate alcatui un interes general. Aceasta e cauza adanca a „negativismului“ meu. Si, deocamdata, nu vad cum o pot inlatura. De aceea, ma opresc aici.

Bancaru
26th September 2006, 12:49
Foc de Tabara

Radu Paraschivescu

Pana alaltaieri l-am preferat pe Cristian Tabara cel de la "Parte de carte".


Mi se parea cu atat mai util demersul lui, cu cat o buna parte din vedetele vietii publice ar putea sa joace, vorba unui redactor sportiv sprinten la minte, in filmul "Departe de carte".

In plus, nu prea ma impacam cu promovarea sarjata a celorlalte emisiuni ale teleastului. Dincolo de jocul de cuvinte, formula "Cristi Tabara pe tine" mi-a sunat vag ofensator fata de cel in cauza.

Am avut impresia ca se speculeaza exagerat corpolenta unui personaj silit sa-si supuna publicul prin metode situate la granita dintre agresiune si invazie.

Pe de alta parte, nici "Te vezi la stirile Pro TV" nu mi s-a parut un titlu care sa-l reprezinte pe Cristian Tabara. Prea se auzeau in el ecouri ale nefericitei gaselnite de anul trecut, "Pro TV te asculta ce vezi".

Cu toate acestea, duminica l-am insotit pe jovialul domn in hoinarelile lui prin tara. Si bine am facut. Cristian Tabara a ajuns undeva in Mures, intr-un sat pe nume Bagaciu, unde ne-a prezentat un personaj straniu: Torber Schreiber, un danez destins (scuzati pleonasmul) si fascinat de ideea turismului rural.

A urmat un dialog purtat intr-o engleza fluenta si intrerupt de mici incursiuni in noile ritualuri turistice muresene. Asa am aflat de miile de danezi care vin de o buna bucata de vreme la Bagaciu, spre a regasi obiceiuri si indeletniciri pierdute sau inlocuite in tara de bastina. Si tot asa ne-au ajuns la urechi alte planuri croite pentru binele comun de un strain care stie mai bine decat unii dintre noi ca omul sfinteste locul.

Intregul reportaj a fost strabatut de o buna dispozitie netrucata. Pe rand, Torber Schreiber, ambasadorul Toader Paleologu si Cristian Tabara s-au prins in hora - la propriu si la figurat.

Bun la "Perinita" si corijent la mulsul vacii, realizatorul emisiunii si-a fructificat calitatile care i-au adus simpatia publicului: naturalete, observatie hatra, autoironie masurata, bonomie, caldura a rostirii, spontaneitate si farmec. In tricou negru sau in port po****r, la lumina zilei sau in vapaia focului de seara, el ne-a servit cu o felie din tortul bucuriilor firesti. Facandu-ne sa ne lingem pe degete.
www.evz.ro

Bancaru
26th September 2006, 12:51
Nu ma intereseaza atat de mult personajul Tabara, cat imi place stilul lui Paraschivescu. Si inca ceva din Evenimentul, o chestie pe care nu o stiam. Interesant... :

Nepotul lui Creanga a cladit Bucurestiul
Andreea Ofiteru

Horia Creanga este considerat cel mai important arhitect al perioadei interbelice.

In Capitala a proiectat peste 70 de imobile.Imobilul ARO (azi Cinema Patria) de pe bulevardul Magheru, Teatrul Giulesti, Uzinele Malaxa, Grupul Scolar Mihai Bravu, Vila Elena Otulescu din str. Dr. Manu sunt numai cateva dintre operele lui Horia Creanga (1892-1943), unul dintre cei doi nepoti arhitecti ai celebrului scriitor.

In total, Horia Creanga a lasat in urma sa peste 70 de cladiri. Unele insa au fost schimbate de-a lungul timpului, astfel ca nici specialistii nu mai recunosc stilul marelui arhitect scolit la Paris.

Model pentru studenti

La vremea cand au fost cladite, multe constructii au provocat o adevarata revolutie in arhitectura si si-au atras multe critici din partea specialistilor.
Astazi, studentii de la Arhitectura au cursuri speciale despre cladirile proiectate de nepotul marelui povestitor.Specialistii spun ca Horia Creanga se incadreaza in curentul modernist.

Cladirile lui se caracterizeaza printr-o simplitate mare a volumelor si prin lipsa totala a decoratiunilor. In interiorul imobilelor nu exista simetria incaperilor.

"Arhitectura lui Creanga e cat se poate de actuala. Pentru studentii din anul lV tin un curs despre opera lui, in care detaliez planul cladirii ARO de pe Bulevardul Magheru. Cladirile proiectate de el sunt exemple de arhitectura, fara de care nu am putea intelege perioada interbelica", spune Nicolae Lascu, prorectorul Universitatii de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu" din Bucuresti.

Bulevardul Magheru, unic in Europa

Afirmatia prorectorului Lascu este intarita de istoricul de arta Cezara Mucenic, care afirma ca nepotul lui Ion Creanga a reusit sa lanseze stilul modernist in acelasi timp cu arhitectii din Occident.

"A impus acest stil prin construirea cladirilor Patria si Burileanu-Malaxa. Bulevardul Magheru, unde exista mai multe cladiri pe care si-a pus amprenta Creanga, a fost unul dintre rarele din Europa cu acest stil.

Imobilul Burileanu-Malaxa, schimbat de proprietari

Pentru ca nu sunt protejate, multe dintre cladirile-monument istoric semnate de Horia Creanga nici nu se mai recunosc. Cel mai bun exemplu este imobilul Burileanu-Malaxa, de pe Bulevardul Magheru, colt cu C.A. Rosseti, care, in prezent, este schimbat complet.

Are ferestre din temopan, puse de proprietari, iar partea de sus a cladirii a fost inchisa. "Tamplaria originala era foarte simpla. Imobilul este caracterizat printr-o volum extrem de simplu, prin accentuarea orizontalitatii. Toate zidurile dintre camere au fost ingustate tocmai pentru ca in fatada sa nu apara niste pereti foarte grosi", arata Nicolae Lascu.


--------------------------------------------------------------------------------

Biografie

Viata unui maestru interbelic

> Nascut pe 20 iulie 1892, in Bucuresti, Horia Creanga este primul dintre cei patru nepoti ai lui Ion Creanga. Dupa ce isi ia Bacalaureatul, in 1913 se inscrie la Scoala de Arhitectura. Atunci cand Romania intra in razboi, Creanga pleaca pe front, dar este luat prizonier in lagarul de la Straslund. Dupa Primul Razboi Mondial intra la Beaux Arts de la Paris, unde sta impreuna cu fratele sau Ion si viitoarea lui sotie, Lucia Dumbraveanu.

> Pe 12 noimebrie 1924 obtine diploma de arhitect, iar un an mai tarziu e angajat la Compania Frantuzeasca de Cai Ferate de Nord. In 1927 se intoarce in tara impreuna cu sotia sa. Prima lucrare importanta este vila dr. Petru Groza, la Deva. Din 1930 incepe colaborarea cu Nicolae Malaxa. La solicitarea marelui industrias realizeaza cele mai mari proiecte industriale - Uzinele Malaxa.

> La 1 decembrie 1936 e numit director al directiei de lucrari noi la Primaria Capitalei. In 1943 reamenajeaza sala de festivitati a Scolii Centrale de Fete - azi sala "Toma Caragiu" a Teatrului Bulandra. Moare in acelasi an, pe1 august, la Spitalul comunal din Viena.

Creatie

De la Teatrul Giulesti la Halele Obor

1927-1929 - Teatrul Giulesti

1929 - Imobilul Cezar Pop si Mihai Gheorghiu - Schitu Magureanu, nr. 19

1930-1931 - Imobilul ARO - bulevardul Magheru

1930-1931- Uzinele Malaxa (azi Faur), numai intrarea principala - bd. Muncii, nr. 253

1932 - Imobilul Anton Davidoglu - bd. Dacia colt cu str. Dumbrava Rosie

1935-1936 - Uzinele Malaxa-Fabrica de Tevi

1935-1937 - Imobilul dr. Burileanu - ing. Malaxa - bd. Balceascu, nr. 35

1937 - Halele centrale Obor

1936-1937 - Imobilul ARO Palace - Calea Victoriei, nr. 91-93

1939 - Restaurantul "Pescarus" - Parcul Herastrau
www.evz.ro

Bancaru
27th September 2006, 17:03
Glorie&Televiziune
Televiziunea publica isi scoate arhiva la descarcat

Finala Cupei Campionilor din 1986, Nadia la Montreal si executia lui Ceausescu sint cele mai clickuite titluri din arhiva TVR.

La 50 de ani de la lansare, televiziunea publica face primii pasi in lumea virtuala, lansind pe portalul electronic o sectiune de unde telespectatorii pot viziona emisiuni si secvente din arhiva. Intitulata media.tvr50.ro, aceasta pune la dispozitia internautilor citeva selectii din inregistrarile evenimentelor politice, sociale si sportive care au punctat istoria autohtona a ultimei jumatati de secol.

Ciresarii versus Ceausescu

Pina acum, proiectul a adunat 18.000 de vizitatori. Inregistrarile din anul 1966 sint preferatele romanilor, urmate de finala Cupei Campionilor din 1986 dintre Steaua si Barcelona si de filmul “Ciresarii”. Nota 10 obtinuta la Montreal de Nadia Comaneci si editia din 1963 a Festivalului de la Mamaia sint printre cele mai cautate secvente. Preferintele autohtonilor includ si episoade care nu se inscriu in sfera divertismentului, precum Revolutia din 1989 sau executia sotilor Ceausescu.

Stirea si votul

Canalul al doilea al televiziunii publice ataca si el Internetul, cu un proiect in care isi supune telespectatorii unui experiment jurnalistic. Realizat in colaborare cu Hotnews, top 7.ro este site-ul pe care redactiile celor doua institutii media propun zilnic trei-cinci subiecte spre analiza si dezbatere publica. Vizitatorul portalului voteaza stirea pe care o considera cea mai importanta, o comenteaza sau o completeaza. “Subiectele care aduna cele mai multe voturi intra in sumarul emisiunii si vor fi difuzate pe post”, spune Mariana Rusen, PR-ul postului. Programul saptaminal “Top 7” a debutat initial in luna martie ca retrospectiva saptaminala realizata sub forma unui clasament al celor mai importante sapte stiri ale saptaminii, comentate de analisti de specialitate. La sfirsitul saptaminii, unul dintre comentatorii de pe site va fi invitat in studio jucind rolul de analist al evenimentelor.

“Scopul programului este de a angrena publicul larg in munca de jurnalist, pentru ca, pe parcurs, acesta isi poate exprima interesul, poate comenta sau chiar furniza stiri”, adauga PR-ul postului.

www.cotidianul.ro

Bancaru
27th September 2006, 17:15
De la Cracovia la Urziceni


Dan Petrescu a plecat de la Cracovia şi s-a oprit la Urziceni. Uneori, geografia şi cultura locurilor pe unde trecem măsoară dimensiunea gesturilor noastre. Şi sensul lor. Unde a eşuat Petrescu? Într-unul dintre cele mai vestite centre universitare europene. Un oraş-muzeu, matcă şi nucleu de rezistenţă ale creştinismului catolic, nu întîmplător locul de formare spirituală a lui Karol Wojtila, mai cunoscut ca Ioan Paul al II-lea. Unde vine Petrescu? În inima Bărăganului, într-un orăşel eminamente agrar, unde în loc de catedrale şi basilici s-au ctitorit CAP-uri şi IAS-uri. O localitate ca multe altele din România, peste care modernitatea şi fotbalul au năvălit ca hoardele tătăreşti. Fără avertisment.

Spre deosebire de poetul antic Ovidiu, fostul mare internaţional a avut de ales. Iar Dan nu este un exilat în sensul propriu al termenului, poate doar unul al meseriei. La Cracovia, provocarea era un titlu al Poloniei, la Urziceni, menţinerea în prima ligă. “Îmi place la Urziceni, baza e excelentă, gazonul foarte bun, ce mai, nici în Anglia n-am văzut multe echipe care să benficieze de asemenea condiţii”, spune Dan Petrescu.

Aşa o fi. În fond, cineva trebuie să lucreze şi la Urziceni, altfel un loc ca oricare altul pe harta patriei proaspăt declarate aptă să intre în UE.
Între luxul de a rumega tainul milioanelor agonisite pe cînd juca un pic mai la vest de Bărăgan şi un serviciu cumva sub calificarea sa, cu naveta aferentă la Urziceni, Dan a ales ultima variantă. Ca experienţă de viaţă, merge, ca stil pentru viitor, mai puţin.
www.gsp.ro

miril
28th September 2006, 10:42
Despre intrarea Romaniei in UE s-au scris articole in toate cotidienele importante. Dintre ele, cel al inconfundabilului Horia-Roman Patapievici, din EvZ se distinge prin consistenta, cum altfel.

Mai sunt 95 de zile. Suntem pregatiti?

Horia-Roman Patapievici : "Cred ca a venit momentul sa intelegem ca Romania va fi primita in Uniunea Europeana pentru ca, istoric vorbind, i-a venit timpul."

Intrarea in Uniunea Europeana pare a fi, pentru Romania, un cadou. Judecand dupa monitorizarea cu care este amenintata, nemeritat. De curand (luni, 25 septembrie), „Evenimentul zilei” a publicat cateva date referitoare la economia romaneasca: statisticile arata ca stam mai bine decat oricand dupa Revolutie.

Dar, desi intram in Uniunea Europeana intr-o perioada de crestere economica fara precedent, Romania va fi monitorizata de Comisia Europeana asa cum niciun alt stat nu a mai fost pana acum. Romania pare a fi privita cu suspiciunea cu care sunt priviti smecherii. Printul de Ligne (1735-1814), omul care a definit nobletea ca fiind obligatia de a nu face nimic rau, deplasat ori ignobil, obisnuia sa spuna ca prefera sa traiasca intr-o tara de banditi decat intr-una de smecheri - cu argumentul ca banditii macar isi risca viata atunci cand incalca legea, in timp ce smecherii o nesocotesc fara sa riste nimic.

Europa s-a obisnuit sa vada in Romania tara care promite totul, isi calca angajamentele; tara careia intamplarea si norocul ii aduc tot ceea ce netrebnicia ei ii refuza; tara care pretinde totul, fara a onora nimic; pe scurt, tara care primeste intotdeauna mai mult decat merita.

Daca prin intrarea in UE Romania primeste ceea ce nu merita (cum cred multi in Occident) este, in toate sensurile rezonabile, indecidabil. Ca reputatia noastra este proasta nu e in fond materie nici de incredere, nici de adevar. Atat pentru Pacea de la Buftea (si intoarcerea ulterioara a armelor), cat si pentru 23 August 1944, cand moralistii spun ca ne-am tradat aliatii in favoarea dusmanilor, exista motive intemeiate, care nu pot fi nesocotite nici militar, nici politic.

In ciuda dublei „tradari” din 1917/1918, Romania ar fi primit ceea ce multi, inclusiv unii mari patrioti, precum a fost P.P. Carp, au considerat ca nu merita. Dar cine ar indrazni sa spuna ca Romania nu merita sa devina Romania Mare pentru ca a facut, apoi tradat, Pacea de la Buftea? La fel: a primit Romania ce a meritat in urma „tradarii” de la 23 August? Cine ar avea cinismul si lipsa de decenta sa spuna ca da? Sunt pierderea Bucovinei si a Basarabiei ori exterminarile comuniste pretul just platit pentru „tradare”? Cine ar avea nerusinarea sa o sustina? Ceea ce vreau sa sugerez este ca evenimentele istorice nu sunt expresia rasplatii ori sanctiunii decat pentru cei care judeca teologic ceea ce ar trebui judecat doar politic (ori istoric).

Nu spun ca judecata teologica este ilegitima in politica; spun doar ca judecata teologica trebuie sa ramana teologica chiar si in politica, iar teologia travestita in politica e la fel de nociva precum politica deghizata in teologie: ambele joaca pe temerile noastre, pentru a ne insela, struni ori justifica sperantele.

Cred ca a venit momentul sa intelegem ca Romania va fi primita in Uniunea Europeana nu pentru ca merita (intoarcerea fiicei ratacitoare la familia europeana) si nici pentru ca se califica (indeplinirea criteriilor tehnice de aderare). Sa ne uitam o clipa in trecut. Au fost oare pregatite Principatele Romane sa se uneasca la 24 Ianuarie 1859 (ori puterile garante, sa admita Unirea)? Cu nicio saptamana inainte, nu erau. Iar daca Unirea ar fi esuat, toate pregatirile strict tehnice, care, evident, fusesera luate, s-ar fi dovedit inutile.

Erau oare pregatite Regatul Romaniei si Transilvania, cu numai cateva zile inainte de 1 Decembrie 1918, sa devina Romania Mare? In mod sigur nu erau (iar puterile europene, nici atat). In toate aceste situatii, actul decisiv se sustrage determinismului: ceea ce inseamna ca niciodata criteriile pur tehnice nu fac evenimentul, ci altceva il face.

Anticii numeau acest ceva destin, iar eu, ca modern, nu gasesc alt cuvant mai bun. La intrebarea de acum, daca Romania merita ori are dreptul sa adere la Uniunea Europeana, raspunsul meu e da, dar nu pentru ca se califica tehnic ori ar avea o ratiune superioara de revendicat, ci, pur si simplu, pentru ca este in destinul ei sa adere, iar vointa partilor e in acord.

Am scris acest articol nu pentru a elogia „decizionismul” (politic ar fi numai ce decurge din luarea unei decizii, care in sine poate fi arbitrara); si nici pentru a sustine ideea ca indeplinirea criteriilor tehnice de aderare ar fi un moft, iar neindeplinirea lor, in ciuda promisiunilor solemne facute de guvernele noastre de atatea ori, nu ar fi fost si scandaloasa si dezonoranta.

L-am scris pentru a sugera ca momentele cu adevarat istorice nu se lasa ghicite dupa evaluari tehnice, ci prin vointa, atunci cand vointa se lasa orientata de un destin. Daca stramosii nostri ar fi gandit in termeni „tehnici” si ar fi evaluat oportunitatea unui act istoric prin posibilitatea lui tehnica, atunci niciuna din Uniri nu ar fi avut loc, din simplul motiv ca, tehnic vorbind, nu eram niciodata pregatiti: nici noi, nici Europa.

Bancaru
28th September 2006, 12:58
Ce tradare in 1917? Sau '18? Ca am facut pace cu Mackensen, dar ne-au lasat aia cu berlenghjerul in mana. Au luptat literalmente in izmene si in cu arme invechite de radeau si curcile de ei. Am avut unchi care a fost erou de 3 razboaie (si a sfarsit la Canal, cum sade bine unui astfel de bampir) - al 2-lea razboi Balcanic, primul si al 2-lea mondial, de 2 ori decorat cu ordinul Mihai (clasa 2-a) cu Spade. Pai noi asteptam armament si alte de la francofoni si am primit poullet. Tara oricum era jumate ocupata iar guvernul era la Iasi.
Iar in august 44 ce naiba de tradare? Ca le-am das gas la nemti tot razboiul iar ei ne-au facut tara zdrente, au dat pana si la bulgaroi cate ceva, desi nu vad ce mare scula au facut ei.
Pacatul nostru e ca ne-au iubit (in gura) prea mult rusii.
Eu nu cred ca suntem pregatiti economic si mental. O sa ne rupa la cocosel cand vom fi in situatia in care au fost ungurii de veneau in hoarde ca sa ia oloi si tzucur de la Erdely. Noi unde naiba sa ne ducem? La sarbi? Ne taie aia. Pai credeti ca o sa apara Carrefour la Stamora Moravita, asa cum au rasarit hypermacheturi la Episcopia Bihor sau Bors? Ne-o dau sarbii pe la bot. Ca ne iubesc de mor, si alta nu. Pana la urma la roman conteaza ce bagi in gura si ce tragi pe ...

Platanu
28th September 2006, 13:47
Ne ducem in Republica Moldova.:D

miril
29th September 2006, 16:48
O veste trista, din Cotidianul:

A murit Virgil Ierunca

Virgil Ierunca, una dintre cele mai pregnante personalitati ale diasporei romane, s-a stins din viata, azi-noapte, la ora 11,30, la spitalul Tenon din Paris, informeaza Cotidianul.

Virgil Ierunca s-a nascut la 16 august 1920 la Ladesti, in judetul Valcea. Dupa studii liceale la Ramnicu-Valcea si la Liceul „Spiru Haret“ din Bucuresti, urmeaza Facultatea de litere si filozofie a Universitatatii Bucuresti. A fost fost editor sau colaborator la Timpul, Albatros, Agora, Revista Fundatiilor Regale, Vremea, Fapta, Viata romaneasca, Universul literar, Kalende etc.

A parasit Romania in decembrie 1946, cu o bursa a guvernului francez si a ramas acolo definitiv. A fost redactor cultural pentru Radiodifuziunea Franceza si redactor politic al emisiunii in limba romana dar, mai ales, a vorbit ani in sir romanilor la emisiunile Europei Libere. A fost cercetator la C.N.R.S., sectia filozofie si a redactat prima revista romaneasca de literatura din exil, Luceafarul. Au urmat: Caiete de dor, România muncitoare, Limite, Ethos.

A scris articole despre cultura romaneasca in diferite dictionare si enciclopedii din Franta si Germania si este autorul unei tulburatoare lucrari despre puscariile romanesti si reeducare, "Fenomenul Pitesti".

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Bancaru
29th September 2006, 17:08
Nu era cel care avea emisiunea aia la Europa Libera cu Monica Lovinescu? Il confund, sigur. Dar nu imi dau seama de ce... Sau nu il confund?

miril
29th September 2006, 17:55
Nu-l confuzi. A fost...tovarasul de viata al Monicai Lovinescu.

Bancaru
30th September 2006, 17:38
Si voi, bucatarese?



Razvan Exarhu : "Senzatia ca traiesc intr-o realitate care ma absoarbe total, ma devoreaza cu incuviintarea mea si ma desprinde sistematic."



Mi s-a povestit ca in bucatarie la Hilton a fost dezmat de antilope si porci teposi, cu ocazia francofagiei. Bucatarii au fost inlocuiti pe alocuri de negrese planturoase care pregateau mese traditionale pentru oficialii tarilor francofone si foste aborigene.

In acest context international de nivel inalt, doua doamne cu satarul in mana macelareau animale exotice cot la cot, pentru conducatorii unor state vecine si prietene de pe continentul negru. Iar una dintre ele a intrebat-o pe cealalta, en francais: Si tu, tot bucatareasa? Atunci, satarul s-a oprit o clipa din caderea-i nemiloasa, pentru a lasa raspunsul sa treaca nevatamat. Nu, eu sunt ambasadoare!

Aceasta poveste m-a ajutat sa trec usor peste zilele atat de neclare ale acestei saptamani. In cele din urma, m-am lamurit din nou ca acolo sus cineva se cruceste cand ne vede asa de rataciti in traducere. Am incercat sa fac o recapitulare a timpului petrecut pentru mine in comparatie cu timpul pierdut in disecarea tuturor subiectelor cu care pocnesc din bici pe langa boi analistii.

Am iesit masiv in pierdere, numarand conversatiile despre dosare, integrare, francofonie sau nu, despre un craiovean pensionat de boala care a gasit 90 de milioane si le-a dus la politie, despre vamesii care nu au fost corupti, ci chiar victime ale fluctuatiilor valutare, despre injuraturile in franceza pe care erau indemnati cititorii nu stiu carui ziar sa le invete pentru a le folosi in trafic, despre trafic, numai trafic si nimic altceva decat trafic.

Aceste subiecte pot fi oricand inlocuite cu altele, nu va faceti griji, are cine sa se ocupe de asta. Dar senzatia ca traiesc intr-o realitate care ma absoarbe total, ma devoreaza cu incuviintarea mea si ma desprinde sistematic si absurd de lucrurile care mi se par importante m-a inspaimantat putin. Adica, cine sunt eu sa ajung sa traiesc in afara mea? Cum e posibil ca si cuplurile de indragostiti sa vorbeasca despre Basescu, Iliescu si tot restul? Si cat de adanca este, de fapt, ruptura dintre noi si realitatea in care ni se pare ca si traim, pe langa maraiala zilnica?

Mi-a spus un prieten care a avut un job de o saptamana in Amsterdam ca era aplecat peste tastatura si a fost intrebat daca este stresat sau are o problema, pentru ca pozitia lui cocosata cam asta transmitea.

Am acceptat zilele astea ca, indiferent cat va mai agoniza aceasta lume, eu nu-mi mai permit luxul sau curiozitatea de a-i inhala emisiile mortificante. Descopar zi de zi oameni tineri si complet desprinsi de teroarea acestor personaje si situatii. Internetul, cu forumuri, bloguri si alte forme de eliberare individuala, se dovedeste o dimensiune care te poate ajuta sa redescoperi lumea in care traiesti si sa sesizezi cu mai multa usurinta semnele schimbarii.

Si contemplata astfel, realitatea si cei care o tot umplu cu prostii isi arata fara scapare scofalcelile, disperatele operatii estetice, meschinaria, trucurile ieftine si neputinta de a sta in fata unor prefaceri iminente, care macar au avantajul ca vor obliga maimutele inconjuratoare sa adopte elemente superioare de dresaj.

Poate ca in termenii demnitatii umane, dupa ce vom intra in circuitul democratiei, nu vom mai avea ocazia sa trancanim ca niste cate atunci cand fac tablagiii ce vor cu viata noastra. Pana atunci, ramane de urmarit relatia tragicomica dintre aspiratiile generale si gesturile care le dau de gol atunci cand vine momentul de evaluare a consistentei, a pasiunii si bucuriei cu care traim.

Desi am aflat de la inteleptul chinez, pare-mi-se, ca e bine sa te feresti de vremurile interesante, spectacolul acestei prabusiri in grup a miturilor si legendelor pierderii timpului nu cred ca poate fi ratat de spectatorii care au inteles deja ca pot oricand huidui, pleca sau aplauda. Celorlalti, activistilor autodistrugerii sau celor care nu bat mai departe de etnotv, nu le ramane decat sa se dea in continuare ambasadori, in timp ce traiesc cu furie ca niste bucatarese.



Razvan Exarhu
www.evz.ro

krapulax
30th September 2006, 19:27
intamplari din anii '80 povestite de florin iaru, care pe atunci era un reprezentant de seama al generatiei tinere de poeti (alaturi de cartarescu, printre altii)
Am fost sub vremi. Ne-au facut cum au vrut. Dimineta, la pranz si seara. Dar… In 1984, mi-am luat ramas bun de la viitor. Timp de saisprezece saptamani ocupasem un loc de cinste in revista Saptamana, la "Judecata de Apoi a poetilor“. Am fost, pe rand, dezaxat, schizofren, dusman al poporului, pornograf. Revista era bratul inarmat al partidului si gura umblatoare a cenzurii. Degeaba radeam cu prietenii, mandru si tantos. Stiam precis ca, pentru mine, daca nu se intampla o minune, jocul se sfarsise. Iata insa ca, intr-o zi, deschid (masochist) fituica si constat ca seria dedicata mie se incheiase si ca ii luase locul o mizerie la adresa lui Radu G. Teposu. O delatiune cu stropi, cu voma, cu perversiuni, in stilul consacrat. As fi ras, dar lui Radu ii murise chiar atunci un copil si era nauc de durere. Am citit comesenilor si tuturor ni s-a ridicat parul pe ceafa. Am baut incrancenat, am injurat, am ridicat pumnii la cer. Degeaba. Seara tarziu am luat-o prin Romana, am urcat spre Dorobanti si am dat in Eminescu. Iata-ne, trei poeti ai ploii, proptiti in fata vilei lui Eugen Barbu. Ne-am sfatuit, brusc mai putin indrazneti, ce sa facem. "Sa sunam !“ "Si ce sa zicem ?“ Am tarait interfonul. "Cine e?“ "Trei poeti(!)“ "Si ce vreti ?“ "Sa vorbim cu domnul Eugen Barbu.“ "In ce chestiune ?“ O pauza lunga. Si am zis, cu patima, vorbind nimanui, cu microfonul. Am cerut - nu clementa pentru Radu - cel putin o amanare. Alta pauza. Definitiva. Ne-am uitat unul la altul. Se va fi auzit ? Om fi zis bine oare ? Am plecat acasa umiliti, cu sentimentul unei lumi strambe si fara speranta. Cel putin atunci, atacurile au incetat.

miril
4th October 2006, 10:14
Un punct de vedere interesant asupra societatii culturale romanesti...cotidiene.

Ce ne scirbeste in cultura romana Catalina George-Cotidianul

Gastile, mediocritatea cocotata in virf si razboiul birfelor polueaza cel mai tare, in opinia lui Mihaies, Cioroianu si a lui Pitu, cultura romana.

Cind te impiedici mereu in aceleasi hirtoape ale culturii romane, poti ajunge la senzatia de lehamite, indiferent ca esti scriitor, artist, critic de arta sau simplu consumator. Pe criticul literar Mircea Mihaies, vicepresedinte al Institutului Cultural Roman, il supara cel mai mult mediocritatea propulsata in sfere inalte. Eseistului Luca Pitu ii provoaca lehamite chiar Ministerul Culturii, „sub tutela caruia capitalismul de cumetrie imbraca forme tot mai haioase, tot mai colorate, tot mai scirboase“. Nu atit institutiile, cit „calitatea solidaritatii culturale“ il deranjeaza pe istoricul Adrian Cioroianu. Altora, printre care si criticul Mircea Vasilescu, nimic din cultura romana nu le cade greu la stomac.

Tacerea asurzitoare a lui Mihaies

Asa cum efervescenta culturala produce si galagie, zgomotele de fond mascheaza uneori lipsa valorii. Dintre toate, pe Mircea Mihaies il scirbesc cel mai mult „proliferarea monstruoasa a mediocritatii si evidenta ca acestui veritabil flagel ii cad victime personaje din toate generatiile. Am sperat ani in sir ca dupa generatia celor compromisi in vremea comunismului va aparea o generatie noua de oameni curati. Ei bine, constat ca viteza cu care se murdaresc acestia din urma e la fel de mare ca si a acelora care faceau compromisuri inainte. Faptul ca multi dintre ei isi imbraca lipsa de caracter invocind libertatea de exprimare e cu atit mai intristator. Ceea ce s-a realizat in ultimii ani e o balacareala generala, careia imi vine sa-i raspund asa cum se cuvine - cu o tacere asurzitoare“. Criticul literar isi explica dezamagirea si prin faptul ca, dupa ’90, ideea lui fixa a fost sa-i sprijine pe tineri. Acum crede ca nu prea are pe cine sprijini.

Armele mediocritatii

Pe Mihaies il face sa se tina departe de tineri faptul ca „nu sint cu nimic mai buni decit erau activistii si ********ii pe vremuri. Au aceleasi arme - insinuarea mirsava, procesul de intentie, delatiunea ordinara. Cine nu ma crede sa deschida orice forum de conversatie pe Internet, unde, la adapostul anonimatului, se rostesc cele mai inspaimintatoare si descreierate minciuni“. Responsabile de promovarea mediocritatii sint, in opinia eseistului Luca Pitu, chiar institutiile culturale. Omul de litere moldav acuza „subventiile pentru tot soiul de proiecte, ehehei, popor de zmei, ce frumos put ele uneori! Cele editoriale, bunaoara, acordate unei puzderii de edituri nesemnificative, insa hipersinecuriste, prin concursuri de pile, cadouri, sarsanale, jurii nepotizante, relatii si imprejurari pestrite“. Fara sa detalieze, criticul de teatru Marina Constantinescu acuza trei vicii care se au bine cu mediocritatea si bintuie mediul cultural romanesc atit in institutii, cit si in afara lor - „minciuna, ipocrizia si impostura“.

Cine da certificate de valoare

Cum nu toti scriitorii si artistii sint genii potentiale, orice cultura isi are mediocrii ei. Totusi, lipsa de valoare in cuplu cu puterea de decizie tulbura apele in asemenea masura incit aplicarea unui antidot pare sa aiba sanse slabe. Astfel, dezgustul cultural al criticului de teatru Iulia Popovici se leaga de faptul ca: „In cultura romana domina conspiratia mediocritatii si mania centrului unic de decizie. Un anumit grup prestabilit de oameni, in fiecare domeniu cultural, e legitimat a da certificate nu doar de valoare, ci chiar de existenta in lume. Sa ne uitam numai ce i s-a intimplat lui Sorin Adam Matei dupa aparitia «Boierilor mintii». Cei mai multi dintre ei nu-si justifica prin propria creatie pozitia pe care-o detin“. Criticul de teatru identifica inca trei aliati ai principalului tandem de vicii - „lipsa de informatie, provincialismul crunt si individualismul ciinos, pina si in zone unde colaborarea e conditia existentei, cum sint teatrul sau filmul“. Adrian Cioroianu acuza si el aceeasi lipsa a oricarei coeziuni culturale.

„Toti se birfesc virtos“

Cel mai greu de digerat ramine, pentru Cioroianu, razboiul „generic si traditional“ al intelighentiei autohtone: „La noi, redactiile «culturale», ca sa para vii, trebuie musai sa se antipatizeze intre ele. O asociatie - de artisti plastici, de scriitori, de orice - trebuie obligatoriu sa fie in cearta cu celelalte. Cineastii, intre ei, si-ar scoate ochii si si-ar sparge camerele de filmat. Un director de editura e vexat daca tu, ca autor, ai o relatie decenta cu alt director pe care el il desconsidera. Autorii, la rindu-le, au pica pe editorii care prefera sa-i publice «pe altii». In teatre, jumatate din echipa e in razboi cu cealalta jumatate, toti se birfesc virtos si toti, mai ales, birfesc conducerea. Autorii, cu cit sint mai infundati intr-o lupta, cu atit uita sa se citeasca intre ei“.

„Elogiile se fac intre prieteni“

Desi nu are nimic de reprosat culturii romanesti, pe criticul literar Alexandru Matei il pun in garda gastile si moda in cultura: „Prieteniile literare imi plac pentru ca dau un sentiment de securitate celor implicati si nu-mi plac pentru ca abdica de la principiul implicarii dezinteresate in cultura. Stiu insa ca, fiind noi o cultura mica, balcanismele sint eterne. Si cind mai vad si moda intransigentei morale, ma gindesc iar la inventivitatea romanului in a gasi forme fara fond“. Cit despre cine cauta astfel de gasti culturale, Iulia Popovici afirma ca „doar mediocrii se sprijina unii pe altii, si asta-i mentine la putere“. Fara sa comenteze valoarea autorilor care-si sustin prietenii, Cioroianu apreciaza si el ca „elogiile se fac intre prieteni, premiile se impart in functie de o grila in care calitatea e adesea factor secundar“.

Impotriva exagerarilor
Ca avem o cultura si nu prea stim ce sa facem cu ea e destul de deranjant. Mihai Mihalcea, directorul Centrului Dansului, dezaproba „felul in care ne raportam la cultura. Avem morga, trairism si punem metafora in prim-plan. Acuza suprema a unei doamne profesoare din UNATC suna cam asa: «N-ai metafora-n corp, draga!». Ne lipsesc tonul just si echilibrul. Sintem cind prea «cool», cind de-a dreptul anacronici“. De exagerari se declara satul si criticul de teatru Mircea Ghitulescu: „Avem o traditie daunatoare a superlativelor, a elogiului nediferentiat, a temenelelor orientale. Sa nu ne mai miram ca aici s-a nascut «cel mai iubit fiu al poporului» pentru ca sintem o cultura gazetareasca in care infloresc superlativul si invectiva. Cel mai mare poet roman sint zece si cel mai mare muzician sint cinci. Numai culturile mici fac ierarhii meschine. Care e cel mai mare poet francez, dar rus, dar german?“.

Bancaru
4th October 2006, 12:06
Aoleu!!!! La adresa anonimatului. Pe mine ma stiti aici de Bancaru, dar nu m-am ferit sa imi dezvalui identitatea. Ma numesc Costache Belmondo si locuiesc in Micul Istambul.
Ceea ce mi se pare mai grav in chestia cu forumurile nu e faptul ca scrii aici ci ceea ce scrii si cati au acces la anumite ineptii. In plus puterea de filtrare este mica iar cea de adoptare a ideilor imbecile este mare. Parerea mea foarte sincera este ca noi trebuie sa ne intoarcem la carti. Fac zilnic, atat cat am timp si ... disponibilitate, din pacate, exercitii de streching la creier. Citesc cate putin. Incet dar sigur. Imi imbogatesc vocabularul, imi dezvolt imaginatia, capacitatea de memorare, de exprimare, etc. Concluzia e sa PUNEM MANA SA CITIM. Si nu fara judet.
Miril a semnalat aici o chestie interesanta - colectia de la Cotidianul, romane unul si unul. Succes garantat au si cartile care apar la Humanitas sau Polirom, cele din anumite colectii. Plus ceea ce stie toata lumea ca e clasic in literatura de aiurea.

georgemp
5th October 2006, 17:06
Wednesday, 4 October 2006
Un cititor dezvăluie numerele concursului de la gsp


Am primit la redactie de pe adresa placere96@yahoo.com


Si-a murit iubirea noastra/Floare-albastra,floare-albastra/Totusi...este trist in lume!
Euronumerele din Gazeta Sporturilor,editiile din data de joi,5 octombrie 2006,vineri,6 octombrie 2006 si sambata,7 octombrie2006,din cadrul asa-zisului concurs EuroGoooooool vor fi urmatoarele:61,65,72,73,74,77,80.. am sa va dau diseara un mail, pentru ca lipsesc 2 numere, bineinteles, insa din cele 10 numere care nu vor iesi sigur, am doar 7, respectiv 66,70,71,78,79,81,85...mai sunt 5 numere, respectiv 63,67,84,86,90...dintre acestea 3 se vor adauga la ultimele 7 facand astfel 10 numere ce nu vor iesi iar celelalte 2 vor completa primele 7,ca sa fie 9,cate 3 in fiecare zi...

Cele 9 Euronumere ce vor fi publicate in cadrul ziarului Gazeta Sporturilor, din zilele de joi, 5 octombrie 2006, viner, 6 octombrie 2006 si sambata, 7 octombrie 2006, ce fac parte din asa zisul concurs Eurogoooooool,in pagina numarul 13 a ziarului sunt urmatoarele: 61,65,72,73,74,77,80,86,90...traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul... Jenant,nu?
Ideea e simpla, 5 numere luni, cate 3 in fiecare zi de marti pana sambata, in total 20 de numere... e doar un soft, un program de calculator, mai simplu sau mai complicat, insa ramane doar un software...oricum Gazeta n-avea nevoie de cacealmaua asta penibila, de fapt se iau numai 20 de numere din cele 30 si se fac combinatii, e o pacaleala, in fiecare casuta unul dintre numere va fi din cele 10 pe care calculatorul nu le are in vedere la combinatii, el lucreaza cu combinatii de cate 4 la care se adauga un al cincilea din lista celor 10, care nu ies in timpul saptamanii...oare Pro Sportul stie? Sigur, rezulta un numar de variante, dupa care se multiplica si se fac taloane identice pt toate ziarele scoase pe piata...nu ma astept sa mi se raspunda,in fond si la urma urmei sunteti toti complici...ce vrajeala,pe blog-urile Gazetei,colaborarea cu cititorul,puteti comenta articolul la www...adevarul e ca sunteti niste ordinari...in sensul ca acest concurs e o bataie de joc,pacaliti oamenii...in rest.ziarul Gazeta Sporturilor e unul de calitate...cine mai crede in Mos CRACIUN?

Imi pare rau ca ieri am dat mail-uri doar celor de la Gazeta, la vreo 20, le-am luat adresele din ziar,curios ca nici unul dintre ei nu mi-a raspuns...astazi mi-a venit ideea sa trimit e-mail si la Pro Sport, si sa postez la comentariile articolelor, nu stiam adresele, am aplicat acelasi algoritm, cei de la Gazeta aveau prenumele,punct,numele de familie,coada de maimuta,gsp.ro...in loc de gsp am pus Pro Sport...eu cumpar doar Gazeta,n-am cumparat niciodata Pro Sport-ul,nici macar sa fac comparatia,adresa dumneavoastra am luat-o accesand site-ul ziarului,am citit Clasamentul Negativ,in rubrica Opinii...dupa cum spuneam ieri le-am dat celor de la Gazeta euronumerele de vineri si de sambata,asadar daca va dadeam de ieri e-mail-ul,aveati euronumerele din gazeta pe 2 zile,daca ma straduiesc un pic vi le trimit chiar pe 3 zile,joi,vineri si sambata,asa puteti sa le publicat direct in Pro Sport,sa le dati peste nas...oricum,daca ma credeti pe cuvant,cei de la Gazeta au primit mail de la mine saptamina trecuta cu euronumerele de vineri si de sambata...pana una alta,3 din cele 6 numere au iesit ...celelalte 3 vor iesi maine...dupa aia mai vorbim...reteta e simpla...mai intai trebuie sa ma credeti ca va spun adevarul, din 30 de euronumere,ei publica in ziar 5 luni,cate 3 de marti pana sambata,in total20,asadar soft-ul folosit face combinatii cu 20 de numere,e un lucru matematic,combinatii de 4 luate cate 4,e o formula matematica,ies un nr. de combinatii,evident inferior numarului de exemplare scoase de Gazeta intr-o zi pe piata...reteta e simpla,repeta acest numar de combinatii tiparind taloane identice,trase la indigo,doar seria de identificare difera...celelalte 10 numere la adauga cate unul la fiecare combinatie de cate 4 si astfel se completeaza fiecare casuta sau poarta cu cele 5 numere...sistemul e simplu...oricum,numerele de maine stiti care sunt celelalte 3,din cele 6 care n-au iesit astazi,respectiv 36,45,51...dupa cum spune mereu Mircea Badea traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul...astept mail dupa ce cumpara maine Gazeta si se uita in pagina 13.

E simplu,isi urmaresc politica editoriala si strategia grupului de interese din care fac parte,anume aceea de a creste tirajul ziarului si de a fi mai puternici decat concurenta,de a fi numarul unu pe piata...pana la urma nu castiga nimeni,tot n-ati inteles?In sensul ,nimeni dintre cititori,existand posibilitatea de a directiona castigurile,acestea raman tot in cadrul grupului de interese...daca se reporteaza sau nu premiile,nu e important pt discutia noastra,reportate sau nu ele raman in buzunarele celor ce administreaza sistemul...nu e vorba de nici un suspans,am pretentii la dumneavoastra,chiar credeti ca la un moment dat il strecoara si pe cel castigator?Cat despre cititor,naivitatea se taxeaza in orice punct al planetei,daca el cumpara in draci,in superdraci,s.a.m.d.,e un alt aspect al problemei ce tine de decizia fiecaruia...ati vazut ca nu exista maine va fi cel castigator,imi pare rau ca nu aveti incredere in ceea ce va spun eu si ziceti ca poate nu le nimeresc...imi faceti impresia ca nu luati in serios discutia noastra,nu realizati ca de fapt nu este vorba de nici o nimereala,e o certitudine...puteti sa alegeti sa ignorati mesajul,sau nu,nu stiu la ce anume va referit cand spuneti il vom studia si vom reactiona la un moment dat,poate dumneavoastra si colegii dumneavoastra,ideea e ca tocmai v-a picat din cer un cadou neasteptat,o arma in mainile trustului de presa Ringier,un atu in lupta cu concurenta,va imaginati ce-ar insemna sa publicati in nr . Pro Sport de miercuri,cele 9 euronumere de joi,vineri si sambata ale Gazetei?Ce lovitura de imagine ati aplica Gazetei demascand jocul murdar pe care aceasta il practica?Ati putea deveni pt o perioada de timp nr. 1 in domeniul ziarelor de sport din Romania,increderea pierduta de cititori se recapata cel mai greu si necesita timp...bineinteles aceasta decizie nu va apartine,ea se ia la cu totul alte nivele de decizie,exista si posibilitatea sa nu puteti face nimic,cei ce hotarasc in cadrul trustului Ringier putand avea un fel de intelegere cu Gazeta,un fel de pact de neagresiune si ar putea lua decizia de a nu interveni in aceasta chestiune...acesta este insa un alt aspect al problemei...oricum eu voi incerca si pe alte planuri,voi apela si la cotidianele centrale,nu numai cele de sport...daca totusi nimeni nu ia atitudine...intr-adevar,cum spunea marele nostru om de cultura,Nicolae Iorga,fiecare popor are conducatorii pe care ii merita...
Cei de la Gazeta s-au prins de chestia asta si sterg sistematic sectiunile de blog legate de concurs. Intai a fost sters TOT blogul concursului (nu poate fi accesat nici in prezent), apoi oamenii s-au mutat pe sectiunea de "sugestii si reclamatii" unde vineri acum au fost puse numerele (vezi atasament) iar astazi toate postarile de acolo au disparut (la gramada, legate sau nu de concurs)....Practica este veche, au facut-o si cand au dat-o in bara cu revista "Campionii" - oamenii scriau reclamatii la greu pana cand a aparut pozitia oficiala a celor de la GSP: "Ne pare rau, din cauza unor probleme de server blogurile din baza de date au disparut"

Sursa: Prosport.

Bancaru
6th October 2006, 14:19
Cinta dumnezeieste la pian, era genial la contrabas si mai cinta si pe la Securitate despre cultura si arta: Johnny Raducanu, nume de cod „Rica”.

Criticul de jazz Peter Banyai si-a obtinut de la CNSAS dosarul de la Securitate si, in doua note informative referitoare la persoana sa, a vazut ca cel care dadea informatii capitanului de Securitate V. Lazar era „sursa Rica”. Reconstituind evenimentele la care a participat in toamna anului 1978, Peter Banyai a ajuns la concluzia ca „Rica“ nu putea fi decit bunul sau prieten din acea vreme, Johnny Raducanu. Peter Banyai a aflat dupa Revolutie ca a fost urmarit, avind nume de obiectiv „Banu“, dar ca a avut si dosar de informator, cu numele de cod „Bucur“, consecinta, spune el, a doua discutii pe care le-a avut cu un alt ofiter de Securitate.

Bine instruit

Banyai si Raducanu erau, in 1978, prieteni buni. Impreuna cu „Rica“, Banyai frecventa cu asiduitate Biblioteca Americana, unde se organizau concerte de jazz, sau domiciliul unui diplomat american care organiza des intilniri cu oameni de cultura. Dupa o astfel de intilnire tinuta pe 13 octombrie 1978, lui „Rica“ i s-au cerut informatii despre discutiile ce s-au purtat acolo, dar si despre prietenul sau Peter Banyai, pe atunci un infocat promotor al jazzului si coordonatorul unui club, prezent si el la domiciliul diplomatului. Astfel, pe 4 noiembrie 1978, capitanul V. Lazar afla de la „Rica“ despre Banyai ca „este un om serios, are comportare corespunzatoare in relatile cu diplomatii straini“. „Sursa cunoaste ca P. Banyai face parte dintr-o familie de intelectuali foarte cunoscuti (tatal lui este Ladislau Banyai, profesor universitar, vicepresedinte al ASSP)“, spunea „Rica“. In finalul notei, se arata ca, pe 13 noiembrie, „sursa Rica’’ urmeaza sa sustina un concert la Biblioteca Americana, motiv pentru care „a fost instruita in legatura cu comportarea ce trebuie sa o aiba in legatura cu directorul si cu ceilalti salariati ai bibliotecii“, nota capitanul Lazar.

Critic cu americanii

A doua nota din dosarul Banyai este chiar informarea lui ,,Rica’’ despre concertul din 13 noiembrie tinut la Biblioteca Americana. „Sursa a precizat ca actiunile la Biblioteca Americana in ultima perioada de timp sint pregatite foarte slab, deoarece directorul nu se pricepe sub nici o forma la probleme de arta si cultura“, nota capitanul Lazar din observatiile „sursei Rica’’. In acelasi document, ,,Rica’’ inventariaza, pentru ********i, citeva dintre persoanele cu care este in relatii apropiate, majoritatea pictori si sculptori. „Toate persoanele din legatura sursei vor fi identificate si verificate“, nota capitanul Lazar.

Cum s-a produs deconspirarea

„Dupa stilul acestor note si dupa acele detalii despre parintii mei l-am identificat pe Johnny. In plus, nu erau multi muzicieni care cintau la Biblioteca Americana, precum o facea el“, spune Peter Banyai, care precizeaza ca, desi „prin deductie logica“ l-a identificat pe „Rica“, nu a vorbit niciodata cu Johnny Raducanu despre asta. „O perioada, dupa ce acesta a divortat, i-am oferit gazduire chiar in casa noastra, de pe strada Iuliu Tetrat. Ulterior, relatiile intre noi s-au racit din motive profesionale: eu credeam ca Johnny este un mult mai bun contrabasist decit pianist“, povesteste Banyai.

„Dumneavoastra, ca artist-********”

Fizician de profesie, pe atunci angajat la ICECHIM, Banyai insusi a fost abordat de un ******** pentru a-i vorbi despre Johnny Raducanu. Episodul intilnirii cu ofiterul l-a povestit imediat dupa Revolutie intr-un articol publicat in mai multe reviste de limba maghiara. „I-am raspuns ca ii pot oferi multe informatii despre jazz si despre prietenii mei din lumea jazzului daca imi promite discretie totala. A inghitit momeala cu complezenta si entuziasm“, povesteste Banyai, care prezinta si asa-zisele informari despre prietenii sai, Mihai Berindei si Johnny Raducanu. „Raducanu este un basist bun, are swing si simte blues-ul, dar in ultima vreme a renuntat la contrabas, cinta la pian. Dar nu are acelasi simt pentru pian, tehnica lui nu e cea mai buna, universul armoniilor e superficial, inclina spre solutii facile, armonii aproape de kitsch. Domnule, dumneavoastra ca artist-ofiter ati face un mare serviciu jazzului romanesc daca l-ati convinge pe Johnny sa lase pianul si sa revina la contrabas“, spunea Banyai ********ului. Dupa propria relatare, ofiterul a abandonat insa plictisit discutia, dezamagit ca nu poate obtine informatii cu caracter politic.

Ar fi cintat si pentru sovietici

Harry Tavitian, unul dintre cei care au cintat cu Johnny indeosebi in anii ’80, spune ca nu l-a banuit niciodata pe Johnny ca ar fi informator si crede ca aceia care au facut totusi aceste mici compromisuri pentru a supravietui ca artisti nu sint condamnabili. „Erai obligat sa vorbesti cu ei daca te chemau la Securitate sau veneau ei la tine. Grav era daca mergeai benevol sa vorbesti de unul sau de altul“, spune Tavitian.

Criticul Florian Lungu considera si el lipsit de importanta aspectul, considerind ca jazzul, fiind nu doar o activitate, ci un mod viata, a constituit pentru artisti „un turn de fildes, o pavaza impotriva mizeriei din jur“. „Johnny a povestit odata ca l-a intrebat un ********, cred, de ce s-a dus la un concert la Ambasada americana. El a raspuns ca, daca s-ar fi cintat jazz la Ambasada Germaniei sau la cea sovietica, acolo s-ar fi dus“, spune Florian Lungu. (Mirela Corlatan, Pavel Lucescu)

Un rasfatat
Intr-o perioada de “inghet cultural”, ce a urmat celebrelor “teze din iulie” ale lui Ceausescu, si era foarte greu sa obtii viza pentru Occident, Johnny Raducanu a avut aceasta sansa. “Foarte multi muzicieni de valoare au pierdut trenuri importante in acea perioada pentru ca nu au putut iesi din tara, desi erau invitati permanent la festivaluri. Johnny, din cite stiu, a plecat si in Olanda, si in Germania. A avut si o bursa in SUA”, spune criticul iesean de jazz Alex Vasiliu. De asemenea, Johnny Raducanu a reusit si sa scoata cinci discuri in perioada 1975-1989, printre care “Jazz in tara mea”, perioada in care doar Marius Pop si Paul Wainer au mai reusit sa scoata cite un disc.

Spionul mondial
Desi solicitat in doua rinduri, Johnny Raducanu nu a dorit sa rememoreze, pentru “Cotidianul”, relatiile sale cu Securitatea sau cu capitanul Lazar: “Ia mai lasati-ma in pace. Am inregistrari acum. Stiti cu cine vorbiti? Nu stiu cine e «Rica». Eu am fost spion mondial”, au fost cuvintele publicabile pe care ni le-a zis maestrul.

********ii au filat sosia lui Nicolae Manolescu
Portalul de limba maghiara transidex.ro publica in editia sa de ieri un documentar despre dosarul de securitate al criticului de jazz clujean Peter Banyai.

Peter Banyai povesteste cum, in anii ’70, cind locuia in Bucuresti, lupta dintre gruparea artistilor mai occidentali, liberali, si cea hipernationalista, a intelectualilor legionaroizi, era tot mai acerba. “Una dintre personalitatile marcante ale primei tabere era criticul literar Nicolae Manolescu.

In cazul celorlalti lideri erau Eugen Barbu si C. V. Tudor, cronicari la «Saptamina», publicatia de suflet a Securitatii. Manolescu era inca de atunci o personalitate importanta in politica culturala.

Cei de la Secu aveau insa un departament special pentru artisti. Asa ca in apartamentul lui Manolescu au fost amplasate microfoane, probabil pentru inregistrarea care sa ramina «posteritatii». Cind a aflat de dosarul sau, Manolescu a devenit foarte iritat, pentru ca erau lucruri intr-adevar compromitatoare in ce il priveste. Mai exact, conform dosarului, Manolescu se indeletnicea, seara de seara, cu o cura de cel putin o jumatate de ora de injuraturi indreptate spre «Cizmaru» (porecla din epoca a lui Ceausescu). Si totul pe un ton mizer, cu greseli gramaticale si fara pic de stil. Fiecare inregistrare dovedea de fapt ca Manolescu era incapabil sa vorbeasca corect romaneste”, povesteste Banyai.

Manolescu bis

Adevarul a iesit pina la urma la suprafata. La citeva case de locuinta criticului locuia un alt cetatean cu numele de Nicolae Manolescu, un muncitor necalificat. Din greseala, ********ii au plasat microfoanele in casa acestuia. “Tipul asta avea un sef pe care-l chema Cizmaru, adica nu Ceausescu era tinta injuriilor lui nocturne, ci propriul sau sef”, incheie Banyai hazlia intimplare.

Legat de cele intimplate, Nicolae Manolescu a declarat pentru ,,Cotidianul’’: “Da, este adevarat, a aparut in 1990-1991 un articol al cuiva care a facut o cercetare. Am vazut fotografia din revista, era vorba despre un bloc in care nu am locuit niciodata. Nici macar blocul nu l-au nimerit... Eu insa nu mi-am vazut niciodata dosarul, am aflat de toata intimplarea din articolul scris de acel jurnalist”, conchide Manolescu.
Marius Cosmeanu - Cotidianul

Astazi dimineata, la Radio Guerrilla, Johnny a spus ca nu a colaborat cu securitatea sub nicio forma. Si-a dat cuvantul de onoare. Ma rog, asta nu e o dovada plauzibila. Nimeni nu a zis la inceput DA. Mie ceva incepe sa imi puta. Cineva s-a lansat in dezvaluiri, altcineva si-a pierdut dosarul iar acum da o mana de ajutor celor cu perdeaua de fum. Cineva si altcineva sunt oameni importanti. Fiind persoane importante, nu spui cine (cred eu).

Bancaru
6th October 2006, 14:22
Ce sa cred?


Revin la National TV, unde marti seara am avut parte de o surpriza enorma.





Invitatul lui Madalin Ionescu la "Miezul problemei" a fost Raul Volcinschi, un om al carui portret in penita degaja aristocratie din fiecare tusa. Evocat sporadic in ultimii ani, clujeanul a fost orchestratorul unei tentative de asasinare a lui Ceausescu de care unii au uitat, iar altii - cei mai multi - n-au apucat sa afle.

Intoarcerea in timp de marti a prilejuit reintalnirea cu o lume sumbra, po****ta de figuri sinistre, cu un spatiu prin care teama circula ca un curent imbolnavitor si rece.

Romania ceausista a prins contur cu siguranta cosmarului care stie ca rostul lui e sa bantuie. Invitatul lui Madalin Ionescu ne-a reimprospatat memoria, stiind ca fara terapia de acest tip riscam teribil ca natie.

L-am ascultat pe Raul Volcinschi si am ramas - o spun cu toata franchetea - mut de admiratie. Rar mi-a fost dat sa aud un discurs atat de articulat si de miscator.

Scolit, poliglot, Volcinschi a avut o prezenta fermecatoare si stilata. El a trecut lejer de la filozofia rezistentei la teratologie si de la miscarea pendulatorie a personalitatii umane la stiintele exacte, dovedind o instruire invidiabila.

A fost o placere sa-l urmaresc si... Si acum vine bomba. Raul Volcinschi face parte din Senatul PNG. Altfel spus, se numara printre sfetnicii lui George Becali.

Nu stiu daca amanuntul a fost divulgat la inceputul emisiunii, fiindca am pierdut primele minute. L-am aflat la final, dupa aproape o ora si jumatate de fixare hipnotizata a ecranului.

De fiecare data cand un personaj cunoscut s-a afisat alaturi de George Becali, am expediat episodul in cateva cuvinte, cum probabil ca au facut atatia. Emil Tocaci, Paul Ghitiu, Dan Pavel, Alex Mihai Stoenescu, Radu Beligan - cu totii mi-au smuls un gest de lehamite.

Acum insa cred ca lucrurile nu mai stau asa. Raul Volcinschi si-a pus viata in pericol, a vazut moartea cu ochii in puscarile comuniste si are discernamant.

Mi-e greu sa cred ca i s-a alaturat lui George Becali pentru bani sau vila. Mi-e si mai greu sa cred ca vede cu adevarat in presedintele PNG o aparitie mesianica. Asa ca intreb sincer si descumpanit: ce sa cred?

Radu Paraschivescu - Evenimentul zilei

miril
6th October 2006, 14:28
Ce ai smitit si pana acum cu precedesorii. LEHAMITE. Este o vocatie, ca sa nu zic altfel, la romani sa asimilam inteligenta cu conduita morala inalta, ca si cum oamenii inteligenti nu pot fi si lichele si nu pot fi inclinati sa-si perverteasca substanta cenusie. Eh, uite ca pot si inca cum!

herculis
6th October 2006, 14:58
Raspunsul este simplu, si nu neaparat este vorba de lichele. Bunica mea spunea: unde este desteptaciunw multa, este si prostie + naivitate multa.
Poate ca nu este vorba de vila aici, ci pur si simplu naivitatea de a crede in declaratiile stupide ale lui Becali. Faptul ca a incercat sa faca ceva impotriva lui Ceausescu nu reprezinta o garantie a calitatii sale de om politic in prezent.
Si... pina si Jean-Paul Sartre a fost pentru o lunga perioada comunist, nu?

Bancaru
6th October 2006, 14:59
Mi se pare ca se desacralizeaza, daca imi permiteti sa zic asa, chestia cu dosarele. Ma doare in cur daca a turnat Raducanu. Daca era demnitar era altceva. De ce am ajuns aici? De ce nu se intampla nimic cu cei care sunt dovediti ca au dat cu ciocu si care ne conduc? De ce nu apar marii pesti? Unde este dosarul lui Nastase? Ca sie el era toata ziua buna ziua la New York. Sau al lui Geoana. Asta era acum, artistii. Normal ca si ei trebuie luati la puricat. Ca si Sergiulica a fost cu pliscu. Si acum e mare cercetator in ale revolutiei.
Legat de Volcinschi, dupa ce am citit am avut un ras isteric. Ce prostitutie...
Si Tutea a fost comunist. Tot o perioada.

herculis
6th October 2006, 15:04
De ce am ajuns aici? De ce nu se intampla nimic cu cei care sunt dovediti ca au dat cu ciocu si care ne conduc? De ce nu apar marii pesti? Unde este dosarul lui Nastase? Ca sie el era toata ziua buna ziua la New York. Sau al lui Geoana.

Pentru ca sistemul a fost construit in asa fel incit sa protejeze pe pestii mari. Iar incercarile de a schimba sistemul se lovesc de o rezistenta inversunata. Adaugati la asta proverbiala coruptibilitate, fuga de raspundere, smecherie, superficialitate si lene a poporului nostru, si vom avea o pictura completa (nu natura moarta)

La unii nu se gasesc dosarele, precum Vadim Tudor. De ce? Pai ei erau chiar sistemul, nu colaboratori ai sistemului represiv.

Bancaru
6th October 2006, 16:19
Vadim s-a sters la cur cu prorpiu-i dosar de prin anii '90/ Pun pariu. Prea e sigur de el. Cine stie cum sa apara o nota despre el!!! Poate atunci sa mai inghita in sec.

miril
6th October 2006, 16:47
A propos de baga ochiu si de ce ai zis despre Vadim, vad ca tocmai a venit unul din...Buda. Si-l intreb, cum a fost? Fa-ne...revista presei!

itku
6th October 2006, 17:29
Pai cum sa fie, in Buda...miroase bine iar Pesta e cat se poate de...contagioasa. Pacat ca n-am apucat sa ma pitesc si prin...Sopron.

miril
6th October 2006, 17:56
In ceea ce ma priveste, imi impart ziua, ba la ton, ba la som(o)n. Pescuiesc in ape tulburi, cu alte cuvinte. Cea mai tulbure mi se pare AIK Progresul. Nu scot nimic! Ba, (imi) scot, cu...mici modificari, sufletul!

Bancaru
12th October 2006, 12:08
"Rockul e muribund"

Sting lanseaza un nou album, cu muzica elisabetana, interpretata la lauta.





Sting lanseaza luna aceasta noul sau album, „Songs from the labyrinth”, cu adevarat o noutate, nu numai prin faptul ca este ultimul album al cantaretului britanic, ci mai ales pentru ca Sting reinvie, prin muzica sa, secolul al XVI-lea. Albumul contine 17 balade compuse de John Dowland, compozitor din epoca elisabetana, iar Sting da o viata noua sunetului elisabetan, transformadu-l in „muzica moderna”, dupa cum noteaza saptamanalul german „Stern”.

Sting a invatat in timp record sa manuiasca lauta, la care canta acompaniat de maestrul acestui instrument, bosniacul Edin Karamazov. Presa din intreaga lume se intreaba cum ajunge un interpret de muzica rock-pop sa interpreteze, tocmai acum, in era sunetelor sintetice, muzica de acum 400 de ani. Mai ales ca Sting nu s-a servit de calculator, ci doar de instrumentele originale, la care Dowland a cantat la vremea lui.

Dance-ul si rockul, genuri depasite

Intr-un interviu acordat revistei „Stern”, Sting sustine ca „suntem la capatul erei pop, care devine tot mai monotona. Rockul se afla pe patul de moarte. (...) Daca asculti in masina muzica pop, aceasta lirica pentru copii, acompaniata de trei sau cinci acorduri simple, te ia somnul.

Muzica se infrunta cu zgomotul motorului pentru premiul de monotonie. (...) Prea mult timp ne-am inchipuit ca rockul este revolutionar. Uitati-o, prieteni! Rockul e pe moarte”. Artistul afirma ca singura salvare este curiozitatea. Asa i-a descoperit, spune el, din nou pe clasici: „Stravinsky este un adevarat revolutionar”.

Chiar daca acum interpreteaza muzica din vremea lui Shakespeare, Sting sustine ca este si va ramane un interpret pop. „Sunt si raman un populist din convingere, dar eu vreau sa fiu unul curios. Nu servesc po****rului, ci ii pun intrebari”, citeaza „Stern”.

Un star pop de la 1500

Interpretul hitului „Desert Rose”, acest „englishman” in lumea mare, „nu se teme ca va aluneca in afara comercialului”, dupa cum formuleaza cotidianul britanic „The Sun”. Pentru Sting, John Dowland, care a trait intre anii 1563 si 1626, este un star pop cunoscut in toata lumea.

„A fost un star! Probabail unul dintre primii. El si-a transformat muzica intr-un fenomen de masa. In toata Europa si chiar in America, melodii precum „Flow my tears” au fost mari hituri. Iar aceasta ne leaga. Starurile pop calatoresc pentru
a-si raspandi povestile. Nu o mai fac de la o curte regala la alta, ci de la o sala de concert la alta, dar principiul e acelasi, ca in secolul al XVI-lea.”

„Nu o inteleg pe Beyonce”

„In momentul in care o melodie este gata, sper ca ea sa contina toate emotiile si ca nu mai trebuie decat cantata. Iar pentru asta nu trebuie nici sa cad in genunchi pe scena si nici sa-mi izbesc chitara de podea.” Cu o asemenea atitudine, nu este de mirare ca Sting nu se arata prea intelegator pentru muzica pop de astazi, desi el este detinatorul a numeroase premii comerciale, precum Grammy sau Golden Globe.

„Muzica zilelor noastre nu este pentru mine. Nu inteleg o Beyonce sau un Justin Timberlake, deoarece pentru mine cantatul este o calatorie spirituala”, citeaza „New York Post”.

La cei 55 de ani ai sai, Sting isi defineste foarte clar relatia sa cu muzica. „Am invatat ca oricine, care ia muzica in serios, ramane mereu un invatacel, deoarece nu exista niciodata raspunsuri, ci doar intrebari.”

Nou

„Nu mi-am schimbat linia!”

Gordon Matthew Sumner, alias Sting, care a depus mare efort pentru a deveni din muncitor de santier muzicianul faimos de astazi, nu se opreste la cele 18 albume inregistrate pana acum. Artistul declara postului TV german ZDF: „Nu mi-am schimbat brusc directia muzicala. Am vrut doar sa imi largesc repertoriul”.

Iar revistei americane „Bilboard”: „Mi-ar placea sa fac un nou album de muzica pop, dar inca nu stiu ce va fi. Poate acest album (referindu-se la „Songs from the Labyrinth”) imi va da un impuls”.


www.evz.ro

miril
12th October 2006, 12:59
Patapievici, in schimb, este cat se poate de viu si vital. Norocul unora! Sa-i dea Dumnezeu sanatate!

Betia agitatiei Horia-Roman Patapievici Ev Z

Horia Roman Patapievici: “Orice om cu nevroza noastra agitatorie ar fi fost judecat ca atins de patologie, acum un secol. Din acest motiv, ar trebui sa facem un pas inapoi din agitatie. Cum?”.

La inceputul veacului al XX-lea, savantii se intrebau daca organismul uman poate rezista la vitezele de deplasare ale noilor vehicule mecanice. Un secol mai tarziu, filosofii se intreaba daca psihicul uman poate rezista la rapiditatea schimbarii imprejurarilor materiale ale vietii. Fireste, nici corpurile omenesti nu s-au dezagregat, nici psihicul uman nu s-a descompus.

Dar, de indata ce omul a incetat sa mai poata privi in jur atunci cand merge, peisajele, bunaoara, au disparut din literatura, iar nelinistea a intrat. Te intrebi: in locul lor? Si chiar daca optimistii nu cred in teoria perversitatii efectelor neintentionate, cert este ca o anumita calitate a relatiei noastre cu natura a disparut exact in epoca in care am incetat sa ne mai dam jos din minunatele masini pe care le-am inventat. La fel s-ar putea argumenta si in privinta psihicului uman.

Desi el pare sa functioneze asemanator in orice conditii, si deci nu trebuie sa dramatizam impactul accelerarii vietii asupra lui, totusi, calitatea rezultatelor acestei functionari e diferita. In plus, puterea de contagiune a agitatiei nu e deloc neglijabila. Noi toti, modernii de azi, suntem, in raport cu cei de acum un secol, precum agitatii fata de oamenii normali. Orice om cu nevroza noastra agitatorie ar fi fost judecat ca atins de patologie acum un secol.

Ca natura umana tine si in aceste conditii si nu ne-a sarit inca nicio doaga e in sine un fapt minunat. Dar minunile nu tin mai mult de trei zile nu doar la noi. Din acest motiv, ar trebui sa facem un pas inapoi din agitatie. Cum?

In primul rand, refuzand ritmul care ne este impus. Si acasa, si la serviciu, si pe strada, si in magazine, si oriunde te-ai duce toata lumea se grabeste. Acasa esti zorit sa faci treburi; la serviciu esti somat sa faci imposibilul; pe strada toti vor sa-ti ia locul; in magazin esti indemnat sa cumperi si esti apoi inghiontit sa iesi.

Oriunde te duci, lumea se grabeste, fuge, e agitata, nu are timp si e mereu in fierbere. Toti vor eficacitate si in primul rand sefii confunda eficienta, pe care o pretind, cu agitatia, pe care o impun. Toti fug, iar daca te sustragi nebuniei esti privit ca un nebun. Deci primul lucru care trebuie facut este sa refuzi sa lasi nebunia agitatiei sa mai treaca prin tine - prin tine, pentru a te antrena si pe tine; prin tine, pentru a trece de la tine la urmatorul.

Legea agitatiei este contagiunea: nu exista agitatie daca agitati sunt doar unii: toti trebuie sa fie agitati. Daca te sustragi si se sustrage si prietenul tau si prietenul tau il sustrage pe prietenul lui si asa mai departe, atunci agitatii raman de unii singuri si se fac de ras. Nebunia lor este mascata de contagiunea noastra. Prin urmare, sa ne oprim o clipa locului.

In al doilea rand, putem face un pas inapoi din agitatie refuzand razbunarea. Cand te agiti si toti in jurul tau se agita, esti continuu agresat. Ca sa supravietuiesti si ca sa nu te lasi mai prejos, agresezi la randul tau. Unul din mecanismele prin care se transmite agitatia este razbunarea. Te razbuni de agitatia pe care ai primit-o agitand la randul tau pe toti cei accesibili. Faptul e cel mai vizibil pe strada, intre conducatorii de autoturisme.

La noi, se stie, se conduce ca la balamuc. Se merge la impact, politetea rutiera e injuratura, regulile sunt facultative, toti au nervi, vor in fata, trag din spate, merg pe blat. Cine vrea sa conduca nemteste trebuie sa fie si inger, altfel il lasa nervii si intra cu sete in logica represaliilor: nu te tine inima sa nu ii spui nesimtitului ca e nesimtit, boului ca e bou, tampitului ca e tampit; si trebuie s-o faci pe limba lui, scuipandu-i in fata cuvintele lui, facand gesturile lui, mutand incaierarea pe nervii lui, ca sa nu fie pe ai tai.

Te simti fraier daca nu te razbuni; prost, daca nu ii raspunzi cu aceeasi moneda; bou, daca nu supralicitezi. Si, pentru ca sa nu fii nici fraier, nici prost, nici bou, te razbuni. Razbunarea este mecanismul prin care agitatia se raspandeste peste tot.

In fine, putem iesi din cercul infernal al agitatiei refuzand sa mai reactionam. Agitatia nu este, cum s-ar crede, urmarea fireasca a activitatii, caci oamenii care actioneaza nu produc cu necesitate agitatie. Agitatia e produsa de agitati, adica de oamenii care actioneaza numai reactionand. Acestia sunt sursa vacarmului, a harmalaiei si a iuresului.

Un exemplu tipic este, la noi (dar, daca ma gandesc bine, si aiurea) dezbaterea publica. Ea porneste de la reactii si se bazeaza nu pe mecanismul producerii unei pozitii, ci pe multiplicarea unei replici; nu pe analiza unui argument (ceea ce ar fi produs o pozitie), ci pe afirmarea unei atitudini (ceea ce produce doar o luare de pozitie). Reporterii cer reactii, presa livreaza agitatie, iar societatea primeste impulsul si justificarea de a fi agitata.

miril
12th October 2006, 13:04
Cat despre John Dowland, numai de...BINE! Iata cate ceva despre el:

http://www.hoasm.org/IVM/Dowland.html

Si cate ceva de la...mine (si ECM):

17559

Bancaru
12th October 2006, 15:31
Patapievici, in schimb, este cat se poate de viu si vital. Norocul unora! Sa-i dea Dumnezeu sanatate!

Betia agitatiei Horia-Roman Patapievici Ev Z





Unul din mecanismele prin care se transmite agitatia este razbunarea. Te razbuni de agitatia pe care ai primit-o agitand la randul tau pe toti cei accesibili. Faptul e cel mai vizibil pe strada, intre conducatorii de autoturisme.

La noi, se stie, se conduce ca la balamuc. Se merge la impact, politetea rutiera e injuratura, regulile sunt facultative, toti au nervi, vor in fata, trag din spate, merg pe blat. Cine vrea sa conduca nemteste trebuie sa fie si inger, altfel il lasa nervii si intra cu sete in logica represaliilor: nu te tine inima sa nu ii spui nesimtitului ca e nesimtit, boului ca e bou, tampitului ca e tampit; si trebuie s-o faci pe limba lui, scuipandu-i in fata cuvintele lui, facand gesturile lui, mutand incaierarea pe nervii lui, ca sa nu fie pe ai tai.

Te simti fraier daca nu te razbuni; prost, daca nu ii raspunzi cu aceeasi moneda; bou, daca nu supralicitezi. Si, pentru ca sa nu fii nici fraier, nici prost, nici bou, te razbuni. Razbunarea este mecanismul prin care agitatia se raspandeste peste tot.

Eu am mai spus asta, poate nu numai aici, sau nu aici, nu am facut-o, si nici nu am pretentia ca as putea, asa cum o zice nenea Paftapieftici dar aici nu poti sa fii om. In momentul in care am obtinut permisul de sofer am zis ca o sa respect ca o sa dreg. In proportie de 90% zic ca respect regulile de circulatie cu strictete. Dar pe cele de politete, pe care mi le tot impun, nu le poti respecta. Daca vine unul si te scuipa iar tu ii intorci obrazul crestineste, apar inca vreo cinci care te felgmeaza si au si disparut. Nici nu te stergi bine si vine unu si te injura ca nu esti atent la trafic, ca acorzi prea mult atentie stersului de scuipat. Incerci sa mergi pe banda ta? Mare greseala, sunt cateva sute in spatele tau care incearca sa comprime masinile si sa se strecoare. Fa loc! Daca esti femeie: Fa, loc! Se merge pe principil de ce sa fiu eu atent cand e de datoria lor? Sunt unii indeajuns de grijulii ca sa nu ma faca de comanda. Iar daca se intampla, deh, se mai intampla, sa intru in el, ma doare in cur, am casco. Casco e facut de asa natura ca aia cu bani si cu limuzine il platesc si de 3 ori pe an, daca vor, iar aia cu salariu si automobil se cauta de 3 ori in buzunar.
Legat de moartea taximetristului aluia, izbit de o masina de teren la Podul Eroilor eu atat pot sa spun: haosul de pe soselele din Bucuresti, nesimtirea si rasul in nas la intersectie au fost inventate de taximetristi. Sunt unii nevinovati, cum a fost baiatul ala, care culeg ce au semanat sau seamana altii. Sa nu indraznesti sa te iei de taximetristii din Bucuresti!!

herculis
12th October 2006, 15:41
Va invit sa experimentati circulatia in Atena, la orice ora din zi si din noapte, sau in ROma, Milano etc. De abia asa ne vom da seama ca suntem cu toti frati, surori, veri, samd.

Pentru cei interesati postez aici un link la un articol (in engleza) care descrie circulatia in Grecia. Sa crede-ti fiecare cuvint, ca este adevarat.

http://www.athensnews.gr/athweb/nathens.print_unique?e=C&f=13196&m=A16&aa=1&eidos=A

Citez aici citeva tip-uri petru a supravietui. Poate se aplica si la noi :-)))

"Survival tips

* Never take a green light for granted. Always look left and right before proceeding

* Always remember that Greeks see the yellow light not as a signal to slow down, but as a warning to put the pedal to the metal and get through the intersection before the light turns red

* When in a one-way street, keep to the right to allow for cars coming from the other direction

* Never stop for a pedestrian because you could cause a multi-car pileup

* Try not to use directional signals because Greek drivers are not used to them and it may cause confusion

* Speed limits are arbitrary "

Bancaru
12th October 2006, 16:35
Am auzit de asta. Herculis, tu de cand nu ai mai fost in tara? Sora-mea a fost la Atena si mi-a zis ca se circula mai nasol decat in Bucale. Dar asta era acum 6-7 ani. A trecut timp ca noi sa devenim mai mitocani iar grecii sa se mai aseze. Imi spunea ca nici traseul autobuzelor nu era mereu acelasi, ci era stabilit de sofer in functie de trafic. Destinatia era aceeasi.

herculis
12th October 2006, 16:44
Am fost acum citeva saptamani si m-am speriat si eu, ai dreptate. Si... ca sa va spun sincer, cind nu mergeam cu altcineva cu masina am luat taxiuri. Nu am mai recunoscut Bucurestiul de atatea masini si imbulzeala!

Imi aduce aminte de Atena inainte de Jocurile Olimpice. De atunci, in Atena s-a mai imbunatatit situatia putin, pentru ca infrastructura s-a dezvoltat enorm pentru Olimpiada.

In Atena, pentru a preveni poluarea si congestionarea arterelor, cu ceva ani in urma se circula alternativ (numere pare, impare). Asa ca .. toata lumea si-a cumparat 2 masini. Acum nu mai exista aceste restrictii.

In Bucuresti, masinile dau pe afara, iar nervozitatea si lipsa de ..orice, conduce la nebunia de acum. Singura solutie este sa mutam pe romani in Germania, sa largim arterele de circulatie, si apoi sa ii aducem pe germani la noi!! (ca noi tot nu am respecta regulile)

Bancaru
14th October 2006, 15:45
Situatia e peste control

Razvan Exarhu

„Spatiul nostru public, atat cat e el, este sufocat de cele mai complexe forme de indignare, aflate intr-o continua evolutie.”





Situatia e sub control. Avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Iata un citat istoric delicios din prefectul de Calarasi, oferit de un prieten atent. Umorul total al declaratiei este pentru mine o trimitere directa la aceasta nesfarsita indignare in care traim. Spatiul nostru public, atat cat e el, este sufocat de cele mai complexe forme de indignare, aflate intr-o continua evolutie. Nicio clipa de ragaz, nicio abatere de la programul zilnic de sufocari si dumnezei nu sunt admise de regulamentul intern al organizatorilor.

Lasand la o parte analistii si diversionistii, restul participantilor se arata inspaimantator de sinceri. Ma indignez, deci exist este parola pe care o rostesc zilnic la TV, pe strada, la carciuma, pe net, la birou sau pe faianta milioane de indivizi pe care nimic nu-i mana in lupta. Pentru ca asta nu este o lupta, asta este o discutie despre o lupta. Si nimeni dintre principali nu prea moare, nu sunt raniti grav si pagube materiale, ci doar victime colaterale, mai ales din randul publicului.

E ca la raliurile din provincie, unde imbecilii derapeaza si umplu publicul de sange si concluzia e ca asa a fost sa fie. Daca s-ar face un sitcom despre indignarea nationala, el ar trebui numit: Salvati de clopotel. Intotdeauna cand discutia ajunge in punctul din care ar trebui sa inceapa sa se si intample ceva, suna clopotelul si toata lumea este chemata la masa, la meci, la crima din Primaverii, catre mereu alt subiect care pur si simplu ti se urca sangele la cap, draga.

In fiecare toamna, din ‘90 incoace, toata lumea se revolta in fata mizeriei din camine. E pur si simplu inadmisibil, dar intervine la tanc povestea cu noii sefi ai serviciilor secrete, care ne-a umplut pe toti de draci, adica, ce, ne prostesc chiar in fata?! Exact cand sa iesim in strada ca la Revolutie, chestia era rezolvata pentru ca intre timp Becali s-a inregistrat la OSIM. Ne-am amarat si cu avionul ala, apoi iar ne-a imbolnavit ministrul sanatatii cu o aberatie, deci situatia este de neconceput cum poate sa se continue!

Cred ca demult marii nostri principi, marii nostri machiavelici ascunsi au renuntat la divide et impera, pentru ca e clar ca treaba se face singura. Societatea asta seamana in fond cu un perpetuum mobile, pentru ca a inceput sa-si traga singura suturi in fund inca de pe vremea cand nu exista. Si de atunci sutuirea in grup a ramas cea mai po****ra forma de sport, singura care te ajuta sa nu te misti si care ne apara si pazeste de schimbare.

Oamenii nu mai pot trai de indignare asa, in general, bebelusii urla a pustiu, toata lumea huiduie sistemul in timp ce arunca hartii pe jos, taie copacii, scuipa seminte si cand apare cate unul in firea lui, e clar ca e un bou cu intentii ascunse. Dar asta e deja istorie, e o greseala pe care numai tictacul biologiei o va putea schimba, asta in cazul in care lumea nu se va refugia in universuri personale, in miliarde de gogosele confortabile, ca de viermi de matase, si va renunta pana si la indignarea constructiva, cea care ii aduna pe oameni si nu ii desparte in galerii de fotbal sau de orice.

Nici dusmania nu e ceva serios, chiar daca existenta multor contemporani de-ai nostri se reduce la functia simpla de a nu fi de acord cu restul, fara a mai trebui sa dovedeasca sau sa faca altceva. Iar de la un punct incolo, cum sa te mai indignezi cand e atata indignare pe lume si poti oricand sa te simti ca in autogara la Campeni, unde niste moti iuti la manie asteptau la coada la bilete de autobuz. Coada era lunga, plecarea se apropia si casiera nu era acolo.

Era omeneste sa se indigneze lumea, sa vocifereze, sa injure, sa blesteme, sa dea cu papornitele de pamant, chiar si sa scoata cutitul, ca ce nu face omul la suparare. Spune ca ii ia plamanul in cutit, ca ii da drumul la sange, ca nici Dumnezeu din ceruri nu o mai scapa de pedeapsa ce o merita o asemenea fapta.

Si ingerii ar fi dat cu aureola dupa caini. In cele din urma, femeia apare cu doua paini mari in brate, zambind, fara sa stie ce o astepta in corul de zbierete si cutite care vajaiau peste coada. Un prieten care mi-a povestit intamplarea si se afla la coada s-a repezit spre femeie ca s-o opreasca din drumul catre plutonul de executie.

Numai ca in momentul in care tasnea a auzit cum vocea cozii a devenit tandra si cutitele au intrat cuminti la ciorap. E, o loat si femeea pane, bat-o Dumnezeu!
www.evz.ro

miril
17th October 2006, 10:08
Un om pe gustul meu, cu precizarea ca se pare ca nu a urmarit stirile Pro(st) Tv si nu a citit editia online a GSP.

Prea mult-Radu Paraschivescu-EvZ

Duminica seara, Real Madrid a aterizat la Bucuresti.

Iata o stire de care n-a scapat niciun roman care a deschis televizorul alaltaieri. Oriunde-ai fi fost si orice-ai fi facut, tot ai fi aflat. Sosirea madrilenilor a fost urcata la rangul miracolului intrupat.

Unele televiziuni si-au schimbat programul in functie de eveniment. Pana si ritmurile vietii bucurestene au fost date peste cap de autocarul care a transportat pretioasa incarcatura de la Otopeni la Marriott. Circulatia, care oricum sufera in Capitala, a fost intrerupta pentru a li se asigura cale libera spaniolilor. Si asta am vazut-o, din pacate, tot la televizor.

Regret s-o spun, dar cea care s-a dovedit campioana comportamentului papuas duminica s-a numit Realitatea TV. Indiferent daca de vina a fost reflexul de extaziere in fata celebritatilor straine sau radacina comuna a cuvintelor „real” si „realitate”, postul ar trebui sa se autopenalizeze.

O emisiune in desfasurare a fost amputata fiindca Ronaldo pusese piciorul pe scara avionului. Un dialog interesant pentru destula lume a fost oprit fiindca trebuia filmat Emerson vorbind la mobil. Nu conteaza ca intreruptii erau Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu. Ar fi putut fi Ion Popescu si Pop Ionescu - decizia ar fi fost la fel de jignitoare.

Nu contesta nimeni ca un meci al unei echipe romanesti cu Real Madrid merita un tratament grijuliu, chiar preferential. Necazul apare insa din cauza aplecarii romanului spre exces. Faptul ca TV Sport dedica mai multe zile evenimentului e firesc. Reflectarea subiectului la emisiunile cu profil sportiv, asijderea.

In schimb, ceea ce a facut Realitatea TV e motiv de tristete si prilej de autodecredibilizare. In ochii publicului care vrea si altceva in afara de fotbal, explicatiile comerciale ale acestei concesii televizate sunt doar un alibi nevolnic. Dupa cum sugrumarea traficului pentru a i se face loc unei echipe de fotbal tradeaza o pornire subalterna, pe care ma asteptam ca Realitatea sa n-o incurajeze.

krapulax
17th October 2006, 23:40
pe aceeasi tema, cristian parvulescu in cotidianul:
De citeva saptamini, duminica seara, pe un post de nisa, Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu au o emisiune care se doreste altfel. Un experiment: intelectuali pe un post de televiziune. La ultima emisiune discutau despre clasa politica. Era aproape de sfirsit, ajunsesera la momentul lucrurilor strigatoare la cer, cind transmisia s-a intrerupt, lasindu-l pe Gabriel Liiceanu cu fraza neterminata. Fara nici un avertisment, fara obisnuitele concluzii si formulele de politete de final, emisiunea s-a oprit si o editie speciala i-a luat locul degraba. Am crezut ca s-a intimplat o nenorocire. Ei bine, nu! Aterizasera, in schimb, „galacticii“! Transmisia in direct de la Otopeni se impunea de urgenta, caci altfel lua concurenta caimacul. Nu mai conta necuviinta de a-i lasa pe cei doi participanti si publicul lor intr-o situatie penibila, caci televiziunea are propriile sale standarde. Cam ca politica la care se refereau cei doi, televiziunea se plaseaza dincolo de morala. De aceea nici nu mai are importanta ca nici un fotbalist madrilen nu a aparut minute in sir, iar, intre timp, emisiunea s-ar fi putut incheia firesc. A fost nu doar un lucru strigator la cer, ci o certificare a locului intelectualului in lumea de azi. Ceea ce nu a reusit instigatorilor manifestatiilor antiintelectuale din 1990 cind sloganul „Noi muncim, nu gindim!“ irumpea pe strazile Bucurestiului ca o expresie mimata a urii de clasa, a reusit din plin capitalismul de mucava: izolarea si ridiculizarea intelectualului. Acesta nu mai este decit o umbra.
Relativismul etic practicat si profesat de actorii mediocri ai tranzitiei romanesti isi face simtit efectul. Daca intelectualii incarnau manifestarea vie a responsabilitatii, cel putin, ca sa zicem ca Aron, sub forma spectatorului angajat, dezlantuirea fara constringeri morale a mediei si eruptia hedonismului l-au redus la rolul de prestator de servicii. Morala pusa intre paranteze si (re)descoperita episodic nu mai favorizeaza interventia intelectualului. Sa se fi schimbat societatea astfel incit intelectualul trebuie sa dispara? Sa fi riscat intelectualul prea mult afisindu-se public incit si-a „tradat“ menirea critica?
Problemele intelectualului nu sint noi. Dar tradarea intelectualilor, atit de discutata odinioara, nu mai obsedeaza pe nimeni. Iluzia lor iluminista ca binele este posibil i-a expus erorilor. De la Zola si al sau J’accuse incoace, intelectualul si-a asumat riscul de a fi in raspar si de a spune, cu orice risc, adevarul. Un adevar al sau, dar asumat si fondat pe principii.
Intr-o lume a publicitatii insa, adevarul nu este doar relativ, ci chiar irelevant sau daunator. Pozitia pragmatistilor americani de acum o suta de ani, pentru care un adevar ce nu era util trebuia respins, a devenit un loc comun. Logica pietei reduce spatiul public si in afara lui intelectualul nu mai are nici o influenta. Nu ca intelectualii ar fi disparut o data cu era postindustriala. Insa mesajul lor distoneaza cu mediul. De aceea, cind nu poate fi ignorat, caci lucrurile au devenit mult prea grave, intelectualul este minimalizat.
Cine l-ar mai apara astazi pe capitanul Alfred Dreyfus? Cauzele in care ceilalti nu puteau sau nu aveau cum sa isi asume responsabilitatea erau lasate intelectualilor. Maestri ai Galaxiei Gutemberg, acestia nu s-au adaptat Galaxiei Marconi. In numele democratiei pe care o promova intelectualul, acesta a fost sacrificat pe altarul gustului public. Pe micile ecrane au aparut noii eroi ai erei catodice: vedetele de toate felurile. Acestea nu pot asuma nici un orizont valoric. Ca mijlocul, televiziunea, poate fi, vorba lui McLuhan, mesajul, dar nu poate tine loc de scop. Iar unii confunda sistematic scopul cu mijlocul.
In acest context nu ne putem mira ca Becali a cistigat meciul cu intelectualii. Si nu pentru ca fotbalul e mai palpitant sau mai po****r. Ci pentru ca responsabilitatea publica este reprimata. In schimb, bufoneria devine model de conduita si izvor al reusitei sociale. Dar, cita vreme intelectualul nu va fi disparut total, el va continua sa isi spuna adevarul. Conditia sa pare sisifica, dar absolut necesara.

Bancaru
18th October 2006, 18:33
CARTIANU: Disidentul de la vagonul-restaurant
Felix o ataca pe Monica Macovei cu ciorba de la popota Securitatii.




Una dintre televiziunile de buzunar ale lui Dan Voiculescu a transmis ieri la pranz, in direct, conferinta de presa a lui Dan Voiculescu. Din pacate, n-a aflat prea multa lume, dat fiind ca amandoua - si televiziunea, si partidul - se incadreaza in marja de eroare.

Subiectul merita, parca, o soarta mai buna. De exemplu, sa fie difuzat la "Divertis Park" ori la la "Animat Planet" - acolo-i publicul-tinta, acolo razi tinandu-te cu mainile de burta! Daca nu, macar la "Revansa vedetelor", "Din dragoste" sau "Folclorul contraataca" - astea-s po****re, dau bine la electorat.

Domnul Felix a adus cu el un hipopotam fricos, caruia ii tremurau izmenele de frica Monicai Macovei. Si cum sa nu-i tremure, cand terorista de la Justitie l-a batut patru ore-n sir, prin ‘86, cand era procuroare?! Patru ceasuri nu l-a scos din pumni si picioare - na, ma, na, sa te mai opui tovarasului Ceausescu! Si pac, si poc, si trosc, si pleosc!

Daca auzeau americanii despre asa scene, perforau Cortina de Fier, o rapeau pe Monica si o duceau la Hollywood, sa faca din ea un Chuck Norris cu fusta.

Tare ma tem insa ca, dupa primele scene, ar fi fost crunt dezamagiti. Ar fi descoperit ca fioroasa Monica nu avea chef sa se bata nici macar cu ratoiul Donald Duck.

Abia atunci ar fi fost izbiti yankeii de marea revelatie: adevarata comoara e el, disidentul de la popota; el, seful de sala care dijmuia portiile de la vagonul-restaurant; el, toarta bleaga a lui Voiculescu! Ce scenarist de geniu trebuie sa se fi ascuns in spatele gusii aceleia proeminente, ca un depozit de fripturi plimbate cu trenul de la Bucuresti la Dresda si retur!

Si ce tandru il intreba ieri reporterul Dan Voiculescu pe bietul Victor Petre: "Cum adica v-a batut?"... "Da, m-a batut ca un monstru. Cu pumnii, cu picioarele...". O singura intrebare nu i-a pus Felix: de ce a fost totusi anchetat si trimis la parnaie acest disident de tip conservator?

Ghinion insa: in sala se afla si reporterul EVZ Laura Ciobanu, care a avut aceasta curiozitate. Dispecerul snitelelor a dat in balbaiala de tot: l-au bagat la luare de mita... patru sefi de sala - subalterni rautaciosi - au fost obligati sa declare ca i-au umplut gusa...

Aceasta a fost dezvaluirea cutremuratoare facuta ieri de Partidul Conservator. Inca doua-trei din astea si s-a dus naibii si marja de eroare!

P.S. Ieri, colegul Laurentiu Ciocazanu promitea sa nu mai scrie in acest colt de pagina despre caricatura de partid a lui Dan Voiculescu. Eu, in schimb, nu promit nimic!
www.evz.ro

herculis
20th October 2006, 10:37
Din Cotidianul de astazi:
"Pe cine intereseaza minciunile lui Becali"

Domnul Nicu_Pruna, user pe site-ul „Cotidianului“, s-a intrebat, comentind „Pe repede inainte“ de ieri, „Ce ne facem cu posturile tv care il prezinta in fiecare seara?!“ Unde nenumitul este Gigi Becali, pe care subsemnatul il ironizase putin ieri ca a revenit cu picioarele pe planeta Terra, de prin inaltul cerurilor unde dialoga el cu ingerii. Pai, ce sa ne facem, domnu’ Pruna? E o intrebare pe care ne-am mai pus-o de citeva ori. La un moment dat, CRP-ul hotarise ca membrii sai sa-l ignore pe Becali, dupa ce acesta isi revarsase minia divina asupra lui Cristian Tudor Popescu. Numai ca minunea n-a durat nici macar trei zile, Becali raminind cap de afis la PRO TV. Deci, domnule Pruna, situatia este ca poporul il cere pe Gigi Becali. Nu conteaza ce spune, telespectatorul il vrea, presa il ofera, agentiile de publicitate dau si ele de bani. Inaintea meciului cu Real Madrid, el l-a transferat pe Radoi la echipa spaniola. Ieri, presa spaniola l-a transferat inapoi in Ghencea pe stelist, citindu-i pe responsabilii de pe Bernabeu care habar n-aveau cine e respectivul fin al lui Becali. Cu alte cuvinte a fost prins cu gogonata. Si, chiar daca televiziunile l-au aratat cu degetul pe Pinocchio din Pipera, cu siguranta ratingul lui Gigi nu a scazut deloc. Pentru ca, injurat sau admirat, Becali este un produs de succes. Dovada si rindurile de fata.

miril
20th October 2006, 11:23
Pentru a nu-i strica lui Herculis...socotelile, si la propriu si la figurat, pun si eu aici un alt articol din zona...licuricilor, desi trebuia sa-i trimitem pe off topic, aici rezervandu-ne un topic pentru articole din zona nesportiva. Dar cum Licuricii sunt un produs de succes, dovada ca si eu fac aceiasi greseala, prin...articolul de fata, ii dau drumul (copy-paste-lui):

CARTIANU: Cei mai tristi stelisti-Grigore Cartianu-Ev Z

Exista si lucruri mai dureroase decat esecul in fata Realului.

1. Priviti fotografia de mai jos: in spatele ei se ascunde o toparlanie greu de imaginat. Fetita nu are nicio vina. Si nici fotbalistul care-o tine de mana: spaniolul Raul, capitanul celebrei Real Madrid. Toparlanul se afla in alta parte.

Se numeste Mihai Stoica si e director la clubul Steaua. In aceasta calitate, trebuia sa organizeze ca la carte, printre altele, selectia copiilor ce-i insotesc pe jucatori la momentele festive. Tentanta postura cand e vorba de Real Madrid!

De regula, la noi si pretutindeni, fericitii sunt alesi de la echipele de copii ale clubului-gazda. Cei mai merituosi, cei aflati in situatii speciale... ma rog, criterii sportive si umanitare. Dar criteriile nu fac doi bani cand treaba e data pe mana unui arendas cu apucaturi de ciocoi.

Aghiotantul lui Becali a taiat de pe lista un copil ca sa-si propulseze langa "galactici" propria fiica! Si nu i-a repartizat orice jucator madrilen, ci chiar pe capitanul Realului, Raul Gonzales!


Ce-o fi fost in sufletul micutului fotbalist care se viseaza Robinho, Dica, Van Nistelrooy, Nicolita, Cannavaro sau Goian, cand s-a vazut indepartat de domnul Stoica pentru a-i face o favoare domnisoarei Stoica? Si ce-o fi in sufletul domnisoarei Stoica atunci cand o arata colegii cu degetul: ai ajuns langa Raul pentru ca e taica-tu acolo...?

Din toate aceste motive, aghiotantul-ciocoi ar trebui sa ceara scuze sutelor de mici fotbalisti legitimati in Ghencea. Ei sunt cei mai tristi stelisti!

2. Despre Carlos nu avem ce discuta: am obosit spunand ca exoticul portar e o povara nemeritata pentru Steaua. Stoica ar face bine sa ceara scuze milioanelor de fani ai Stelei.

3. De-a dreptul infecta o declaratie a aceluiasi Stoica, miercuri seara, la OTV: "Niciodata nu voi cere sfatul unui om de aproape 80 de ani, chiar daca este o fosta glorie a Stelei. Nu primesc sfaturi de la nimeni, pentru ca nimeni nu a ajuns la acest nivel". Omul "de aproape 80 de ani" la care facea trimitere e Ion Voinescu, portar de legenda al Stelei si vechi contestatar al lui Carlos.

Pentru Michiduta cel obraznic, un octogenar nici macar nu merita ascultat. De unde sa stie el ca, la 80 sau chiar 87 de ani, cancelarul Konrad Adenauer scotea Germania din ruine si o transforma in motorul Europei civilizate? Si exemple sunt cu nemiluita, totul e sa mai pui mana si pe cate-o carte. Dar nu pe popi si valeti...

miril
20th October 2006, 11:30
Si pentru ca becalizarea topicului sa fie completa, iata inca ceva din Cotidianul:

Gigi, un gol din ofsaid-Marius Cosmeanu

Becalizarea nu exista. Exista doar un gol pe care cineva trebuie sa il umple pentru ca o parte a romanilor sa regaseasca in „elita“ manierele suburban-rurale cu care traiesc.

Fenomenul de becalizare despre care se vorbeste in ultima vreme si care a nascut inclusiv reactia presei, adica a breslei care se face intr-un fel vinovata de crearea acestui personaj, are si o alta fateta. Una mai putin confortabila. E mai simplu sa spui ca patronul Stelei ii persuadeaza, via mass-media, pe romani, cistigindu-le tot mai mult simpatia (vezi rezultatele ultimelor sondaje) creind astfel fenomenul de imbecilizare care ii poarta numele, decit sa observi ca, de fapt, el are, asa cum ii place sa creada, o „chemare“, un anumit „rost“: vine sa umple un gol. Golul lasat de periferizarea mediatica a lui Vadim.

Motivele „ecranarii“ presedintelui PRM le cam stim. Ele vin, in primul rind, din alarmanta po****ritate a partidului pe care il conduce, dar si dintr-o uzura fireasca. La urma urmei, traim alte vremuri, sintem la inceputul unei noi tranzitii. In acest context, trecutul comunist, comportamentul public de dupa 1989, consecventa de a sta alaturi de fostii tovarasi din Securitate sau din PCR, ca si distanta mai mare fata de actualii guvernanti, comparativ cu PSD, fac din Tribun un politician mai putin interesant. In plus, tinerii de azi, grup pe care mizeaza teribilismul liderului PRM, sint mai putin curiosi de comunism decit de rezultatele fotbalistilor de la Steaua.

Exista un segment al societatii romanesti care are nevoie de genul acesta de lider: un pic justitiar, pe alocuri crestin, vorbind fara sa clipeasca despre orice si oricind, cu limbaj si apucaturi indoielnice. Cum Vadim nu mai corespunde ca idol, locul lui e luat de Gigi. Becalizarea de care se vorbeste este de fapt o vadimizare in straie noi. Asemeni lui Lenin, nu atit Becali determina multiplicarea comportamentului sau, cit milioanele de romani care se regasesc in iesirile sale.

Fata de Tribun, Razboinicul luminii are alura de capitalist, de om de succes. E mai dintr-o bucata, nu minte si imparte bani la Biserica. Chiar daca lasa impresia ca o face cu prestidigitatia unui valutist de pe Bulevardul Magheru. Vadim, in schimb, desi face pe nationalistul, e un postcomunist sadea. Ceea ce chiar nu mai e de bon ton. Privind traiectoria primului si anticipind un succes politic la fel de suparator al PNG ca in cazul PRM, s-ar putea ca soarta lui Gigi sa fie similara cu a lui Vadim: ignorat de presa. Ceea ce insa ii da o sansa in plus PNG-istului sint banii, alternativa afacerilor. De aceea, Gigi e mai relaxat, desi nu pare. S-ar putea chiar ca in viitor tinerii din Romania sa imbrace toale Becali, iar reclamele la produsele lactate ori la detergenti sub acelasi brand sa domine piata publicitara autohtona. Sansa de magnat pentru el e mai mare decit cea de presedinte.

miril
20th October 2006, 12:48
Observ, spre rusinea mea, ca primul care a incalcat regula acestui topic am fost eu. Ce sa-i faci, Becali ii preocupa pe To(n)ti (fara exceptie) si asta ia ceva timp! Mea Culpa!

Bancaru
20th October 2006, 13:30
Nu cred ca trebuie sa ignoram subiectul in totalitate. Pana la urma, ca sa poti face niste alegeri, trebuie sa stii cu ce se mananca. Macar poti sustine cu argumente de bun simt de ce crezi ca e mitocan. Vorba unuia - LE MITOCAIN ROUMAIN

herculis
20th October 2006, 13:44
Nu putem sa ignoram subiectul , altfel am adopta tactica strutului cu capul in nisip.

Becali este o creatie a media si poate a altor oameni cu interese in politica, si in curand aceasta creatie isi va manca creatorii.

Si sunt atatia epigoni.........

miril
20th October 2006, 13:47
Becali a devenit persoana publica, din pacate, de aceea nu poate fi ignorat ignorantul.

herculis
20th October 2006, 13:53
Ignorant, ignorant, dar la mintit se pricepe. Azi il vinde pe Radoi, a doua zi zice altceva.

Ce ma uimeste pe mine, sincer, este cum non-valoarea, minciuna si ipocrizia nu sunt recunoscute de societatea romaneasca. Cum se poate ca un astfel de om si partidul condus de el sa ajunga la 16% nivel de po****ritate??

Si in alte tari sunt oameni chestionabili in fotbal, dar se multumesc doar cu fotbalul. Daca ar incerca sa intre politica ar fi desfiintati in 2 secunde.

Din pacate presa in ROmania nu mai functioneaza ca o supapa de reglare a societatii, ci mai mult ajuta la prostirea in masa.

Dar sa-l lasam pe Jiji, sa vedem ce va fi la intilnirea Iacov -Mititelu, doi "grei" al fotbalului romanesc :-)))

miril
20th October 2006, 14:01
Este vina lui Iacov ca a intrat in categoria "greilor". Daca si-ar schimba putin repertoriu si ar lasa deoparte declaratiile incendiare si ar aduce mai multa acoperire in cele spuse, s-ar transforma usor intr-o persoana publica de luat in seama si nu unul din categoria Marilor Mititei.

herculis
20th October 2006, 14:13
Exact asta cred si eu. Mai putina retorica si mai multa actiune ar fi foarte benefica.

Bancaru
21st October 2006, 14:45
Simplu si pur, Costel

Razvan Exarhu: "L-am vazut pe Printul Charles in costum de tweed si cizme de cauciuc si mi s-a parut ca nu e inca totul pierdut pe lume."

Am citit reactiile pe care le starnesc actiunile sale, am vazut efectele unei atitudini curajoase mult criticate si am inteles cu bucurie ca viziunea dublata de incredere reuseste sa preschimbe uratul.

Am numarat camerele din casa de la tara si am inteles ca pana la urma nu e nevoie de foarte mult ca sa dormi bine, sa te speli bine si sa mananci bine si frumos.

La toate astea se adauga si acea componenta eterica fara de care nimic din lucrurile astea mici cu care ne umplem viata nu ar fi de ajuns.

O combinatie intre aer, arome, lumina, privelisti si texturi, care poate transforma orice intr-un palat. Palatul asta e insa foarte prost inteles si, deseori, la fel de gresit construit de fiecare mic castelan ce zace ascuns in omul modern.

Arareori ne impinge ingerul sa meditam asupra imensei magazii cu efecte pe care fiecare dintre noi o taraste anevoie, tot inghesuind in ea obiecte inutile, de nepretuit.

Adunate de-a valma, de-a lungul anilor, investite cu penibile semnificatii sentimental-comerciale, posesiunile sufocante care ne populeaza viata nu ne mai permit sa ne oprim din a le cara la nesfarsit dupa noi, prevazandu-le intre timp cu alarma, gratii, caini si camere de supraveghere.

Ca un fel de Sisif modificat, cu o povara uriasa agatata in spate, nu ne mai putem indrepta nicicum, de frica sa nu ne rostogolim spre poalele muntelui. Ii studiez pe vecinii mei de la tara si ii invidiez foarte constructiv deseori pentru cat de bine traiesc, dincolo de cat de aspra le este viata.

Madonna ar da oricat pentru ciorbita aurie si vrajita pe care o gatesc unele batrane din sat, pentru gusturile simple, complete, perfecte ale ingredientelor curate si ingenios combinate in bucatariile cu pereti albi de pamant si plite de fonta afumate.

Consimtirea la distrugerea propriei vieti, acest universal rostit ASTA E! ar trebui pedepsit prin lege. Dispretul ignorantei pentru savoarea gesturilor simple ar trebui demontat inca din scoala, care, la randul ei, ar trebui sa primeasca un calificativ in plus.

Scoala generala de oameni. Nu scoala de masini, de roboti, de idioti. E si amuzant si trist, si fiecare dintre noi stie mai bine cum stau lucrurile, acest nesfarsit joc dintre ceea ce ne dorim, ne inchipuim ca meritam si putinul care ne trebuie si ne face sa ne simtim bine.

Si privind lumea la televizor, e incredibil ca cea mai accesibila solutie ramane mereu ascunsa pentru toti cei care cred ca fericirea e o chestie care vine numai dupa ce ai 7.000 de camere mari.

Si la fel de nedrept pentru sufletele care se pierd prin culoarele metroului este credinta ca nimic nu poate avea loc in alta parte. Nimic din ce este diferit de mantra alienanta a fiecarei zile nu poate fi nici real, nici credibil.

Am vazut copii care calca prin iarba ca si cum ar fi plina cu fereasca domnul, am auzit povesti repetitive si interminabile despre cat de interesanti devin oamenii care isi fac fotografii sub palmieri, am vazut efectele acestei incapacitati de a trai armonios in doua lumi complet diferite.

Nimic din aceasta infinita fascinatie stilistica nascuta din intalnirea unei stofe pretioase cu cizmele de cauciuc si pamantul umezit de ceata nu poate trece de ochii hipnotizati de lurex ai unei lumi antrenate pentru o viata de kamikaze.

Asa cum se asaza paturi in ferestre, asa cum caldura din case a ajuns un subiect de interes national pentru stirile din Afganistanul nostru cel de toate zilele, asa cum vara caldura este respinsa geto-dacic de folii de staniol, rezistenta la bucuriile si gesturile simple nu se opreste nicicand.

Loteria alegerilor complet gresite anunta noi si noi castigatori in fiecare zi, pe masura ce potul se reporteaza si lumea devine mai apta sa ucida chiar si pentru un Logan.

Curajul de a avea pareri si de a alege cele mai potrivite lucruri pentru tine seamana cu un lux pervers greu de imaginat si de indurat. Simplu si pur e pur si simplu prea mult.

Iar blestemul de a o da cu succes in bara atunci cand trebuie sa decizi pe cont propriu e concluzia acestui semibanc pe care mi l-a trimis un prieten acum pe messenger.

Fiecare al cincilea om, in lume, e chinez. Noi in familie suntem cinci. DECI, cineva e chinez. Poate tata, poate mama, poate frate-miu mai mare, Costel, sau fratele meu mai mic, Ho-Xiao-Pen. Eu cred ca e Costel...
www.evz.ro

Bancaru
24th October 2006, 11:10
Un articol demential. Demult nu am mai citit ceva asa de interesant.
ME-SE-RI-E!

Stivens a furat-o din nou pe Stralucirea

Medalion negociaza cu Xenofob
Stralucirea, una dintre fiicele vrajitoarei Mercedesa din Craiova, a fost rapita, duminica seara, pentru a doua oara in acest an, chiar din fata casei sale, iar Stivens, cel care a disparut cu fata si prima data, este acuzat, din nou, de rapirea acesteia. Presupusul rapitor a ajuns in fata casei in care locuieste vrajitoarea Mercedesa insotit de prietenii sai, care erau inarmati cu sabii si bate. Mercedesa a declarat ca a trait clipe de groaza cand, dupa ce s-a intors acasa insotita de Stralucirea si o alta fata de-a sa, a fost agresata de cei care au venit sa-i rapeasca fiica. "Nu este pentru prima data cand Stivens incearca sa o fure pe fata mea, Stralucirea. I-am spus si atunci, ii spun si acum ca nu i-o dau. Nu ne putem face rude. Oricum, daca o violeaza el isi bate joc de ea, dar si el va primi 10-15 ani de puscarie", a spus Mercedesa, citata de Mediafax. Aceasta sustine ca rapitorii au bagat-o si pe ea in masina, alaturi de Stralucirea, dar ca au eliberat-o in fata Spitalului Judetean de Urgenta Craiova.

Tatal Stralucirii, Medalion, a avut deja o discutie cu Xenofob, tatal lui Stivens, pentru eliberarea fetei. "Eu i-am spus sa imi aduca fata acasa. El a zis ca nu are ce sa le mai faca la baieti si, daca au un astfel de comportament, sa mearga la inchisoare. Daca o aduce fata mare acasa, atunci le dau fata. Data trecuta mi-au cerut 200.000 de euro. Atunci le-am spus ca le dau, numai sa mi-o aduca acasa, desi nu dispuneam de banii astia", a declarat Medalion.

Politistii doljeni au inceput actiunile de cautare a Stralucirii. "Duminica, in jurul orei 20.00, politistii Sectiei 2 Politie au fost sesizati de catre Dinasalda Ionita (n.r. - Mercedesa) ca fiica sa, Mihaela (n.r. - Stralucirea), a fost furata de catre sase tineri cu doua masini straine. Ei au plecat in directii necunoscute. Pe baza celor declarate de familia fetei noi vom intreprinde cercetarile necesare pentru a o gasi", a declarat purtatorul de cuvant al IPJ Dolj, subcomisar Maria Vasile. Fata vrajitoarei Mercedesa, in varsta de 15 ani, a disparut pentru a doua oara in acest an. Prima data, in luna martie, tot Stivens a fost acuzat de rapirea ei.

www.ziua.ro

miril
24th October 2006, 11:14
Mai lipseste si reportajul, de dimineata, pe nemancate, de la Pro Tv. Daca Jiji face, noi, de ce nu? Asta-i reteta ratingului, in U(rb)E-a mioritica. Satul, sau mai bine zis, satucul Universal. De la magazin, sa se inteleaga.

miril
25th October 2006, 10:46
De Aniversare (cam putin, dar asta-i presa ce-o citim!)

Regele Mihai la a 85-a aniversare de Adrian Vaduva (JN)

Regele Mihai I a fost prezent, luni seara, la Ateneul Roman, la avanpremiera filmului documentar "Regele Mihai – A 85-a aniversare", de Marilena Rotaru, realizatoare de programe culturale la Televiziunea Romana.

TVR 1 prezinta astazi documentarul "Regele Mihai – A 85-a aniversare", realizat de Marilena Rotaru si dedicat aniversarii Majestatii Sale Regele Mihai I al Romaniei. ,,Lucrul pentru acest material a inceput la 1 august si cel mai mult a durat partea administrativa, cea legata de scrisori si aprobari", a declarat Marilena Rotaru. Documentarul a fost realizat cu ocazia zilei de nastere a regelui, care astazi va implini 85 de ani.

AVANPREMIERA. La avanpremiera productiei, care a avut loc la Ateneul Roman, au participat, pe langa membrii Casei Regale (Principesa Elena a Romaniei, Printul Radu, Principesa Margareta si Regina Ana a Romaniei), mai multe personalitati ale vietii politice si culturale, precum premierul Calin Popescu Tariceanu, Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Nastase, Ion Iliescu, Dan Grigore sau Constantin Balaceanu Stolnici. Vizionarea documentarului a fost precedata de intonarea Imnului Romaniei si a Imnului Regal.

LATURA PERSONALA. Documentarul abordeaza o latura personala a Majestatii Sale, spre deosebire de celelalte interviuri ale realizatoarei cu Regele Mihai: "Am vrut sa fie ceva mai omenesc, mai cald, altfel decat precedentele intalniri, in care abordasem in special teme istorice". Inca de la inceputul filmului, Majestatea sa a tinut sa precizeze ca ziua de 25 octombrie a fost celebrata doar ca zi aniversara a Armatei Romane, nicidecum ca una de nastere a regelui. De altfel, in perioada in care a fost suveranul Romaniei doar de Sfantul Mihail beneficia de o atentie speciala in acest sens.

De asemenea, filmul include declaratii ale colegilor de scoala ai Regelui Mihai, ale celor doua fiice ale sale, principesele Elena si Margareta, ale sotiei sale, Regina Ana, precum si ale Principelui Radu de Hohenzollern-Veringen. Totodata Printul Charles a raspuns bucuros invitatiei de a-i transmite un mesaj Regelui Mihai cu ocazia zilei sale de nastere si de a vorbi despre relatia speciala care exista intre Alteta Sa si Regele Romaniei. Mostenitorul coroanei Britanice si-a marturisit admiratia pentru Regele Mihai, dar si pentru Romania, o tara pe care el insusi a vizitat-o de cateva ori.

PASIUNE PENTRU MASINI. In plus, in acest film, Mihai I vorbeste despre copilaria sa, despre pasiunea sa pentru masini in defavoarea poeziei, precum si despre modul in care a fost nevoit sa ia decizii de o maxima importanta pentru Romania la o varsta foarte frageda. In finalul documentarului, Regele Mihai a spus ca este foarte fericit sa vada ca Romania a intrat in NATO si este foarte aproape de integrarea in UE. La finalul documentarului, cei prezenti i-au aplaudat timp de mai multe minute pe membrii Casei Regale, au scandat numele Regelui Mihai si i-au cantat "La multi ani". Documentarul va fi difuzat de TVR 1, miercuri, de la ora 21:50.

miril
25th October 2006, 10:48
E...multe lucruri interesante aci!

Patriciu: "Basescu e o cometa populismului demagogic, iar Gigi- steluta din coada cometei"-Laurentiu Ciocazanu; Ovidiu Nahoi (Ev Z)

Presedintele grupului Rompetrol lanseaza un atac dur la adresa presedintelui.

Laurentiu Ciocazanu: De ce v-ati hotarat sa investiti in presa, domnule Patriciu?

Dinu Patriciu: Dintr-un motiv foarte simplu. In Romania exista un grup care realizeaza 25 la suta din audienta pe televiziune si atrage 65% din incasarile de publicitate. Si exista in presa scrisa un alt grup, care are 35% din audienta si 60% din incasarile de publicitate. Ceilalti mor de foame.

O.N.: Grupul din presa scrisa e Ringier, iar cel din televiziune, Pro?

Da. Ce-mi spune mie asta? Ca exista un dezechilibru. Intotdeauna cand pe o piata exista un dezechilibru exista si o oportunitate. Pentru ca pietele tind sa se echilibreze. Merg mai departe si vad ca preturile de vanzare din presa scrisa sunt cu mult sub cele din Occident.

Ma refer la pretul de coperta si de distributie. Ceea ce face ca cifrele de afaceri si capacitatea de capitalizare sa fie extrem de mici. In al treilea rand, pretul publicitatii este foarte mic, chiar fata de vecinii nostri apropiati.

Chiar cu actualele tiraje din Romania, calculat la pretul de coperta si la pretul publicitatii din tarile vecine, ar insemna ca cifrele sa creasca de cateva ori.

Si ma intreb de ce se intampla la noi ceea ce se intampla? Pentru ca exista inflatie de titluri. Fiindca sunt create tot felul de institutii de presa care n-au drept scop castigul.

L.C.: Trustul lui Sorin Ovidiu Vintu intra in aceasta categorie?

Nu stiu, n-am vorbit cu dumnealui despre acest lucru, nu stiu ce urmareste. Ceea ce stiu este scaderea capitalizarii. Pentru ca este imposibil sa cumperi in Romania o tipografie de 40 de milioane de dolari, cum are nevoie un ziar de 70.000 de exemplare ca "Evenimentul zilei".

Inseamna ca aceasta situatie trebuie schimbata prin actiunea conjugata a unor trusturi profesionale. Constat ca Ringier este profesional, din moment ce are o capacitate de vanzari foarte buna, iar acelasi lucru se poate spune despre Pro.

Vazand aceste lucruri si acest dezechilibru, si ca pe aceasta piata este loc, vreau sa creez un al treilea jucator care sa plece de la aceasta oportunitate si sa incerce sa regleze piata... asa cum am facut-o si pe alte piete.

O.N.: Multi sunt convinsi insa ca investiti in media pentru a va proteja afacerile si situatia juridica.

In niciun caz! Nu cred in aceasta idee, practicata deja in Romania, ca trebuie sa ai un organism de presa ca sa te aperi. E mult mai ieftin sa ai o echipa puternica si profesionista de PR, pe care sa-ti structurezi comunicarea cu exteriorul, decat sa construiesti un business neprofitabil de presa.

L.C.: Vorbiti de parca Romania ar fi o tara normala din punctul de vedere al presei...

O.N.: ...In timp ce la noi presa se concentreaza in jurul unor grupuri financiare puternice, ca Vintu, Voiculescu, acum veniti dumneavoastra...

...Sarbu...

O.N.: El a inceput chiar cu media. Dar vorbim despre grupuri care au facut business in alte zone si, dintr-odata, au descoperit mass-media. Si atunci ne putem intreba: nu cumva acest fenomen afecteaza independenta editoriala, credibilitatea jurnalistilor si, pana la urma, a produselor media?

Toata discutia pe seama conflictului dintre patronat si organismul redactional este falsa. Atat partea comerciala, cat si editorii au acelasi interes: sa faca un produs bun, care sa faca profit, sa capitalizeze afacerea, sa poata oferi salarii mai bune.

Or, in aceasta relatie nu poate exista interferenta a unuia in domeniul celuilalt. Dar, sigur, in Romania, unde o mare parte din presa este structurata nonprofit, exista astfel de aberatii. Eu nu am de ce sa ma amestec in partea redactionala.

L.C.: Ati luat un ziar de referinta, "Adevarul", un tabloid "Averea", presupunem ca veti face la fel si in televiziune, veti cumpara ceva existent pe piata...

Nu. Ne-am oprit. De aici incolo construim. Pe mine ma interesa masa critica, pe care am obtinut-o. Din acest moment dezvolt singur mai departe. E mai ieftin si mai curat.

OPORTUNITATI

"Bucurestiul poate deveni capitala lumii balcanice"

"Piata romaneasca se va schimba dramatic in urmatorii doi ani. Odata cu intrarea Romaniei si Bulgariei in UE, un prim efect este faptul ca piata aceasta de 31 de milioane de oameni a devenit unica. Iar piata Balcanilor de Sud-Est - Serbia, Albania, Macedonia, Kosovo, Muntenegru, plus Romania si Bulgaria inseamna o piata de 50 de milioane de oameni. Aceasta este o piata naturala a unei companii romanesti. Este un interes al Romaniei sa ramana un actor principal in aceasta zona. Noi avem o piata de 21 de milioane de oameni, o infrastructura financiar-bancara puternica. Bucurestiul poate deveni capitala lumii balcanice intr-o zona in care celelalte economii au mase critice foarte mici. De ce sa nu fim noi companiile romanesti consolidate pe aceasta piata? Si de data aceasta ma refer nu numai la petrol, ci si la retail, banking, servicii financiare. Avem toate atuurile s-o facem in urmatorii doi-trei ani. Mai mult, fereastra de oportunitate nu este deschisa."

PETROL SI GEOPOLITICA

"Vreau sa creez o companie mediteraneeana"

L.C.: Se spune ca problemele dumneavoastra cu justitia vin din faptul ca, inca din vremea raportului Talpes si a fostei administratii, ati fi fost un actor de scos de pe piata, in favoarea unor grupuri din Rusia. Aveti suspiciunea ca au fost asemenea interese?

Da. Dar mai mult de atat nu o sa scoateti de la mine.

L.C.: V-ati creat niste inamici in Rusia?

Nu. Dimpotriva, am incercat, independent de titeiul din zona Marii Caspice si Rusia, sa-mi creez legaturi comerciale cat se poate de puternice.

Dar asta creeaza si adversitati si, ca sa-mi iau masuri, am incercat sa construiesc o strategie de expansiune pentru grupul Rompetrol, prin achizitiile din Franta si Spania. Incerc sa ma extind in Italia si Grecia.

Pentru ca in Georgia, unde avem deja benzinarii, in Moldova, in Ucraina, in tarile balcanice, Grecia, Franta, Italia, Spania, sa creez o companie mediteraneeana, avand cote de piata mici dar semnificative. D

e exemplu, o cota de piata de 3,7% in Franta inseamna 32% in Romania. Iar 1,5% in Spania inseamna circa 12% in Romania. Astfel de consolidari ne transforma intr-o companie foarte moderna.

O companie deschisa, a lumii globalizate, sprijinita pe asseturi in diverse piete si care este mai putin vulnerabila la riscurile politice care pot aparea in anumite zone.

Noi nu suntem constienti de sinergiile colosale datorate unor distante pe care nu le-am masurat timp ce 50 de ani. De exemplu, capitala Crimeei, Simferopol, se afla la 45 de minute de zbor de Bucuresti.

Intre Bucuresti si Tirana sunt 35 de minute de zbor. Intre Bucuresti si Catanzaro, in Sudul Italiei, e o ora si 15 minute. Legiunile romane au venit la noi din Sudul Italiei si au ajuns la Turnu-Severin pentru ca era punctul cel mai apropiat de Bari.

Or, aceste realitati geografice incep sa se refaca intr-o Europa unita. E normal ca eu sa fiu un actor pe o piata care se afla la cateva sute de kilometri distanta de o rafinarie sau sa fac swap-uri ("troc", in limba engleza) cu companii care au rafinarii la cateva sute de kilometri de pietele mele.

Daca o mare companie europeana vrea sa vanda in Turcia, e normal sa cumpere de la mine. Imi da aceeasi cantitate la o rafinarie din Franta. Si cu asta s-a incheiat deal-ul.

DE LA STANGA LA DREAPTA

"Voi discuta cu cei de la "Adevarul" in interesul companiei"

O.N.: Care ar fi rolul unui guvern in raport cu o companie ca a dumneavoastra?

Cel mai important rol este sa ma lase in pace. Si nu pe mine, ci pe toti din economie. Un guvern e mai bine sa nu faca nimic intr-o tara care vrea sa creasca economic.

Trebuie sa se limiteze la crearea cadrului economic stabil si profitabil - sa nu schimbe legislatia de la o luna la alta si impozitele sa fie rezonabile.

L.C.: Din acest punct de vedere sunteti multumit?

Da. Dupa introducerea cotei unice, Romania a devenit o tara foarte profitabila.

O.N.: Citeam in "Adevarul" de azi (luni - n.r.) ca nu e o idee tocmai buna aceasta cota unica...

Asta ca sa vedeti ca nu am influenta asupra redactiei. Au citit si ei raportul FMI si si l-au insusit fara critica.


O.N.: Dar poate nu stiau ca dumneavoastra sustineti cota unica!

Stiau perfect.

L.C.: Le-ati dat vreun telefon, ati vorbit cu redactorul-sef?

Nu, nu. Dar, odata, probabil atunci cand vom discuta cu totii in interesul companiei despre cum orientam publicatia, o sa-mi spun din nou punctul de vedere.

O.N.: Dar cum vedeti transformarea "Adevarului", un ziar traditional de centru-stanga, intr-un cotidian cu profil de dreapta?

L.C.: ...Pentru ca un ziar concentrat pe business, asa cum ati declarat ca vreti sa faceti din "Adevarul", are, din start, o tenta de dreapta.

Eu nu cred ca este o problema. O asezare intr-o anumita filosofie a unui organism de presa nu se petrece de pe o zi pe alta, ci in timp, bazat pe studii de piata, pe convingerea ca e bine asa, si nu pe impunerea unei anumite politici.

CONTRE CU PRESEDINTELE

"Populismul unei parti a politicii romanesti a declansat un conflict generalizat"

L.C.: Cat depinde soarta Rompetrol de problemele dv. din justitie?

Zero. Zero.

L.C.: Continuati sa sustineti ca presedintele Basescu are legatura cu dosarele dv.?

Da, bineinteles.

L.C.: Chiar, in ce relatii mai sunteti cu el?

N-am mai stat de vorba de vreun an.

L.C.: Sunteti suparat pe el?

(Se gandeste cateva secunde). Aici nu incape suparare, sau bucurie, sau sentimente in general. Traim intr-o lume in care este normal sa te apleci asupra fiecarei probleme pe care o ai in fata cat se poate de rational. Si s-o intelegi. Eu o inteleg.

O.N.: Adica intelegeti implicarea lui Traian Basescu in cazul dv.?

Eu inteleg personajul.

O.N.: Cum, explicati-ne?

Conflictual. De vreun an jumate, toata lumea se bate cu toata lumea. Suntem intr-o perioada in care populismul demagogic al unei parti a politicii romanesti a declansat un conflict generalizat. Iar in Romania, exponentul cel mai tipic al acestui curent populist este Traian Basescu.

O.N.: Eu credeam ca e Gigi Becali.

Astea sunt stelute in trena cometei. Dar e o cometa, sa stiti. Dispare (accentueaza).


L.C.: Cine e o cometa, Traian Basescu?

Sigur. Dar trece toata Europa de Est prin aceasta stare. Insa noua ne face un foarte mare deserviciu o anumita golanie care se manifesta in politica romaneasca.

L.C.: Domnule Patriciu, pai asa pe vremea lui Nastase nu era niciun conflict si bateam record dupa record la coruptie. Ne-a stiut o lume-ntreaga, desi in tara era liniste.

O.N.: Dar Uniunea Europeana ne atragea atentia pe toate caile posibile si imposibile...

Uniunea Europeana se referea, in primul rand, la o legislatie europeana pe care n-am reusit s-o adoptam, cu toata parerea de rau, ci tot cu jumatati de masura. Sa stiti ca vestita reforma a justitiei nu exista.

O.N.: O spuneti dv. care va considerati o victima

Nuuu. Confruntandu-ma cu acest sistem si facand comparatie cu alte tari imi dau seama ca n-a evoluat.

O.N.: Tariceanu v-a ajutat la intalnirea aceea cu Monica Macovei?

Nu.

O.N.: Nu o putem considera ca pe un serviciu?

De foarte multe ori, regret acea intalnire, pentru imaginea mea. A fost un gest de normalitate. Imi pare insa rau, pentru ca nu suntem in tara normala in care sa fie posibile asemenea lucruri.

L.C.: Este Tariceanu omul dumneavoastra?

E prietenul meu. Daca in tara asta ar fi normalitate, as putea iesi cu Tariceanu la o bere. Din pacate, a stricat-o populismul demagogic despre care vorbeam.

Sa spui ca pui tepe in Piata Victoriei nu numai ca e prostie, dar dezvaluie un caracter dictatorial, lipsa de respect fata de democratie, fata de justitie.

O.N.: Va veti implica mai mult in politica pe viitor?

Nu pot participa decat cu votul. Ultima oara am gresit votand cu Basescu.

L.C.: Ati votat cu Basescu?!!

Da, cu cine era sa votez?

O.N.: Cu Adrian Nastase...

Am votat cum votau liberaliiÉ Am gresit.


MESAJE PENTRU STOICA

"Da, suntem partidul oligarhilor! Dam locuri de munca!"

"Este o aberatie sa spui ca eu imi doresc un PNL slab. Am spus mereu ca PNL trebuie sa fie polul de centru-dreapta, de dreapta al politicii romanesti. Niciodata nu am vorbit de un partid mic. Am spus ca aceia care, slava Domnului, nu mai sunt in partid - Stoica, unii pseudoliberali - sustineau ca PNL nu poate face nimic singur, de unde si Alianta..."

"Nu Valeriu Stoica a salvat PNL. A dus PNL la 7a, in 2000, cu aceasta idee ca trebuie sa fie undeva la mijloc. Daca mergea de unul singur, dar hotarat si cu un program perfect liberal, alta era situatia. La fel si in 2004. Nu sa-i fie teama de o mica functionara de la Bruxelles care spune ca PNL e partidul oligarhilor. Raspunsul corect al PNL-ului la chestia asta era: da, domnule, este partidul oligarhilor! Imi pare bine ca ati descoperit chestia asta. Suntem partidul oamenilor care dau de lucru. Partidul capitalistilor, al celor care creeaza locuri de munca."

"Alianta D.A. n-a fost niciodata o solutie. Cele doua partide ar fi putut lua mai mult separate decat au luat impreuna. Ar fi putut sa guverneze impreuna in urma unei negocieri postelectorale intre toate formatiunile politice in asa fel incat sa fie aleasa solutia cea mai buna."

POLITICA BANULUI

Politicienii, la loc comanda in consiliile de administratie!

L.C.: De ce ati sponsorizat PSD?

Nu am luat eu decizia unei sponsorizari a unui candidat la Primaria Capitalei - Geoana. Managerii companiei au venit la mine. Am ras si am fost de acord cu ei. Desi stiam ca e o hotarare care va fi pierzatoare.

O.N.: Sponsorizarea nu avea legatura cu contracandidatul lui Geoana?

Nu, o clipa; ca persoana nu ma puteti gasi ca am sponsorizat pe altcineva decat PNL. Chiar in acel moment in care sponsorizam contracandidatul lui Basescu, sponsorizam in diverse capitale de judet candidatii PNL.

L.C.: Asta era in logica lucrurilor. Insa pe Basescu nu l-ati sponsorizat.

Nu. Dar pe Videanu, da.

O.N.: V-a cerut cineva sa-l sponsorizati pe Basescu?

Da. Au fost diversi.

L.C.: Si de ce nu ati vrut?

Nu ma intereseaza. Videanu mi se parea ca este un om de afaceri care putea face management.

L.C.: Era o antipatie intre dumneavoastra si domnul Basescu de mult timp?

Nu e antipatie. Suntem diferiti.

O.N.: Ii faceti rau domnului Videanu...

Nu o sa-i fac niciun rau.

L.C.: Este o coincidenta ca oameni ca Teodor Melescanu, Crin Antonescu - care au figurat pe statele dv. de plata - se afla in pozitii importante din PNL?

Nu au primit bani niciunul dintre ei. Prin niciun fel de fundatii. Eram la fel de apropiati inainte ca ei sa fie numiti in diverse CA, lucru pe care legea il permitea. Probabil ca nu i-as fi numit daca nu am fi fost apropiati.

Practica de a numi oameni politici in CA este extrem de profitabila. Peste tot unde legea o permite, ei sunt prezenti. Este o greseala sa se interzica oamenilor politici sa aiba participari in CA.

Asta produce o ruptura intre mediul de afaceri si cel politic. Cred ca se va reveni asupra acestei decizii si ne vom da seama ca am cedat populismului demagogic.


--------------------------------------------------------------------------------

TESTUL DE SINCERITATE

"Il cred capabil pe Basescu sa-i ceara procurorului general: "Legati-l pe Patriciu!""

Va temeti de Traian Basescu?

Nu.

Chiar nu va e frica de ce ar putea sa va faca?

Nu.

Atunci cand l-ati nominalizat ca a avut legatura cu situatia dumneavoastra din justitie ati facut o acuzatie grava. A fi in legatura cu situatia dumneavoastra juridica inseamna ca a intervenit cumva in justitie...

Nu in justitie, in procuratura. Procuratura nu face parte din justitie. Procurorii sunt avocatii statului.

Si il credeti pe Basescu in stare sa-l sune pe procurorul general sa-i dea ordin: "Legati-l pe Patriciu!"?

Sunt convins ca e capabil sa o faca, atata timp cat poate sa afirme ca pune tepe in Piata Victoriei. Asta dovedeste mentalitatea unui om.

In campania electorala, candidatii spun multe lucruri ca sa castige alegerile

Din pacate, azi traim in conflictul intre o anume forma de autoritarism, reprezentat de Traian Basescu, si democratia care se consolideaza greu...

herculis
25th October 2006, 10:57
Omul asta (ma refer la Patriciu) este incredibil. Un fel de lupul moralist sau si mai bine de lupul care doreste un post de paza la stana la oi. Insa poate ar trebui sa imi masor mai bine cuvintele fata de adevaratul prim-ministru al tarii noastre. Daca cititi cu atentie ce spuen va puteti da seama usor care este culoarea blanitei lui.

Modelul dorit de Patriciu este cel existent intr-o mare masura in Rusia, cu singura deosebire ca in Rusia oligarhii de acum si presedintele Putin sunt prieteni buni, pe cand Patriciu este disperat ca ii lipseste aceasta piese din puzzle.

Bancaru
25th October 2006, 11:13
Initialele ON? Pai nu e interviu cu Patriciu?
Herculis, nu cred ca el e singurul prim ministru. Nu e cazul sa fim rautaciosi, pentru ca in nicio tara din lumea asta democrata, cel care da din mana la tribuna nu da de capul lui sau ca are spasme. Exista o echipa intreaga de impingaci si de oameni care controleaza gesturile. Meritul celui de la tribuna e ca a fost destul de bun ca el sa ii reprezinte in public. Normal ca ajungi sus daca te inconjori de oameni puternici. Cine sunt ei? Zmarandescu? Mda... Patriciu? Vantu? Ohohoooooo... Bingo! Nu uita faza cu servetelul. Nu cel al lui Churchill, ci cel pe care Bush i-a scrie lui Condy ca vrea si el sa faca un isu si daca e posibil sa "dea calul la apa" in acel moment.
Dar sa nu uitam si ce spun cifrele si statisticile despre acest guvern. Ma indoiesc ca dupa ce va pleca de la guvern Tariceanu va fi anchetat asa cum este Nastase, sau va fi blamat ca Stolojan sau luat in bascalie ca Vacaroiu.
Eu mai degraba cred in ce s-a scris la un moemnt dat in Catavencu, Miril a primit articolul, si anume ca Patriciu e sperietoarea lui Tariceanu pe care o scoate atunci cand Marian "Jaba" Iancu iese vesel de la Parchet. Basescu stie de ce. Ca tot suntem pe forum sportiv, ma intreb de ce a zis Patriciu, la un moment dat, ca vrea sa cumpere UTA, cand se stie rivalitatea dintre cele 2 formatii, rivalitate care, in mod normal, bate la cur ce este intre S si D.

herculis
25th October 2006, 11:26
Pe vremuri imi placea si mie Academia Catavencu. Stiti pina cind? Pina cind intr-o buna miercuri au scris un articol dur impotriva unei companii private, de mari dimensiuni. Totat lumea se astepta ca acel articol sa continue dar.... dar peste 2 saptamani a inceput campania cu Papucii prin desert (prima editie) si respectiva companie era unul din principalii sponsori.
De atunci Catavencu nu am mai scris nimic de rau despre acea firma.
Sa continui offtopic: in relatia cu Patriciu, Tariceanu ca si ceilalti lideri liberali sunt subordonati. Puterea politica este efemera, cea financiara nu (sau cel putin nu cata vreme Rompetrol apartine lui Patriciu). Aceasta este una din marile mize de astazi.
Iancu lucreaza la cu totul alt nivel decit Patriciu, si el este doar un paravan pentru altii (nu spui cine, persoane importante).

miril
25th October 2006, 11:27
Si uite asa Petrolul este in B. Ce sa-i faci, daca n-au adeversari sau dusmani declarati. Cine n-are dusmani sa-si faca. Poate s-o muta Iancu la Targoviste, mai stii, ca sa tin cu Petrolul. Asta ca o gluma. In batalia petrolului, daca se va ajunge acolo, voi sustine UTA, dar nu si sambata. Oricum, itele sunt incurcate, fiecare partid cu petrolul lui, chestii de raf...inarie politica, in functie de son(daj)e si nu numai.

Ei si tu acuma, Herculis, ne exciti asa fara...obiect. Hai chiar nu poti, te rog eu, nu fii rau, ma car niste initiale, ceva. Vad ca l-ai citit bine pe...Catavencu!

Bancaru
25th October 2006, 11:30
Tariceanu subordonat lui Patriciu? Financiar? E posibil, dar ca sa il parafrazez pe Tariceanu, cred si eu ca are destui bani incat sa mearga cu avionul pe spezele lui.
Lasa-i in plata lor.
Iaca ceva interesant:


Fara filtru

Radu Paraschivescu

Nu mi-am propus sa vorbesc despre fumatorii de "Carpati fara", ci despre agentii unei boli de tip nou: declaratita televiziva.

Acesti agenti se comporta si cuvanteaza fara filtrul autocenzurii si al discernamantului. De indata ce-i vezi, stii ca trebuie sa te astepti la ceva bubuitor.

Oricat ai fi de distrat, e imposibil ca, mai devreme sau mai tarziu, sa nu-ti ajunga la urechi fraze mustind de ineptii, ofense verbale sau formule vecine cu superlativul ridicolului.

Parca nicaieri tragicomedia derivei nu e mai bine jucata decat la televizor. Zi de zi, ecranul se umple de prezenta ingrijoratoare a acestor oameni, de aplecarea lor neostoita spre chix, luft si pocinog. Ii vedem, ne frecam la ochi si speram sa nu fie aievea, dar degeaba.

Cu cateva zile in urma, Carmen Serban deslusea, la "Apropo"-ul lui Andi Moisescu, legenda placutei de inmatriculare a Mercedesului pe care-l conduce. "Am WSC. SC inseamna Serban Carmen, iar pe W l-am pus fiindca e la moda."

Invitat in studio ca sa comentez afirmatia manelistei, recunosc ca n-am putut scoate o vorba inainte ca Andi Moisescu sa-mi acorde o pauza de ras.

In aceeasi zi, dar mai devreme, am dat peste o emisiune cu un titlu rascolitor: "Cucurigii de duminica". Etno TV, postul care o gazduieste, a impins in platou doi insi pe nume Puiu si Jul, care amintesc pregnant de brigazile artistice de pe vremea Cantarii Romaniei. Nu mi-au trebuit mai mult de zece secunde ca sa notez o perla emisa de unul dintre ei, fara legatura cu decorul folcloric al emisiunii: "Bugetul pe anul asta e infirm, iar noi trebuie sa-i facem rost de mama, ca tata are: guvernul".

Nici Realitatea TV n-a fost scutita de episoade ingrate in weekend. La ultima emisiune "3x3" a lui Stelian Tanase, presedintele Partidului Conservator, Dan Voiculescu, a revenit cu precizari legate de statornica dumisale marota, presa. "Ziaristii au luat locul ********ilor, fiindca opereaza cu informatii", a glasuit domnul Voiculescu, insultand o breasla intreaga din cateva vorbe.

Iata, asadar, trei cazuri din registre diferite in care vorbirea o ia inaintea gandirii. Un bun prilej ca sa evocam o vorba a lui Woody Allen: "Nu aruncati gunoiul. Din el se fac emisiuni TV".

www.evz.ro

miril
25th October 2006, 11:33
Nu stiam eu de ce (se) face (din) Jiji rating. Gunoiul! Ceea ce spune ceva de natura porcina umana. Acum stiu si de unde vine rating. De la...rat (ne tragem).

Bancaru
25th October 2006, 11:38
De la ratele pe care incearca BNR sa le omoare si nu reuseste. Rate, nu ratze...

herculis
25th October 2006, 11:41
Apropo de fumatori, mani****ri si alte alea. Va recomand cu caldura un film:
"Thank You for Smoking"

Bancaru
25th October 2006, 11:57
A mai fost unul, INSIDER, cica dupa un caz real, cu Russel Crowe.

miril
25th October 2006, 12:00
Sa vedem cine o sa faca pe "Russel Crowe", in razboiul tutunului, hac, hac, pardon, petrolului. Cred ca o sa fie, in acest caz, un personaj post...mortem.

herculis
25th October 2006, 12:04
Exista toate sansele ca razboiul petrolului sa se extinda si in alte ramuri ale economiei nationale :-))) Dar nu toate razboiale se cistiga, uneori te multumesti cu o remiza

miril
25th October 2006, 12:13
Chiar asa, de ce nu se tine fiecare de parceaua (sic) lui? Asta-i cand isi baga coada puliticu.

herculis
25th October 2006, 12:18
Pentru ca puliticu se imbina cu iconomicu si futboliticu. Iar daca ar genera po****ritate s-ar imbina si s-ar implica si in filatelie.

miril
25th October 2006, 12:26
De aceea ma intreb eu, care-i femeia aia care-i tine intr-o frenezie? "Happy Birthday, Mr President, Happy 3,14 Z-Day To You"! Nu, nu-i aia care merge cu Ugeru, pardon, cu Udul, ba pardon, cu Udrea. E timpul sa o cautam. Nu neparat la modul fizic, concret.

herculis
25th October 2006, 12:31
Cherchez la femme?
Sa nu uitam ca traim in epoca schimbarilor de sex :-))) Iar Udrea saraca... mai bine Monica Lewinsky

Bancaru
25th October 2006, 12:33
Ba sa stii ca as desena ceva pe rochia lui Udrea, mai degraba.

miril
25th October 2006, 12:59
Cu...Udul. Hai s-o facem-n...Troi! Sa trecem cu tro(i)carul peste ea! Inainte si-n...apoi, inainte si-n...apoi! Asta-i pulitica ce-mi place! La Cotroceni, birjar!

herculis
25th October 2006, 13:01
Da' ce ne facem daca este coada? Ne lasam sacosele la intrare??

miril
25th October 2006, 13:04
Nu, It Sacks (sic)!!! Sic-Sacks, Sic-Sacks!!!

miril
26th October 2006, 10:11
Un articol interesant si tulburator despre ticalosia sistemului care mai functioneaza inca si bine.

Cornel Ivanciuc: „Am turnat si am fost platit de Securitate“ de Mirela Corlatan-Cotidianul

In presa a aparut informatia ca ati fost chemat la o audiere de CNSAS. Aveti un dosar?

Eu nu am fost chemat. Insa normal ca stiu ca am un dosar. Am fost recrutat in 1981, cind aveam de efectuat o condamnare la locul de munca, in Sighet, pentru un delict minor, de drept comun.

Care era acela?

Participarea la un furt. Eu mi-am asumat aceste fapte. Am fost santajat de ofiterul de Securitate Grijac Andrei, de la sectia de Securitate a municipiului Sighetul Marmatiei. Pe fondul povestii mele - trebuia sa ispasesc un an si ceva de inchisoare -, am cedat santajului. Formula invocata de ofiter a fost aceea ca eu trebuie sa-mi ispasesc pedeapsa inclusiv fata de arma in care am facut stagiul militar. Facusem armata la Securitate, dar nu are nici o legatura cu ce s-a intimplat mai tirziu. Acolo fusesem repartizat. Mi s-au cerut informatii diverse, dar indeosebi legate de o secta iudeo-crestina din care facusem parte. Eu am fost educat intr-o familie baptista. Comunitatea baptista din Sighet s-a rupt si s-a format o secta in jurul unui lider care a imbratisat ulterior iudaismul, iar eu am facut parte din aceasta secta.

Cit ati fost in aceasta secta?

Aproape toata perioada liceului in care am cunoscut foarte multi oameni, inclusiv straini, fapt ce a atras primele mele contacte cu Securitatea, care au fost line. In armata am fost convocat de cel putin 20 de ori de ofiterul de contrainformatii al unitatii in care faceam serviciul militar. Nu am fost fortat, nu am fost umilit, nu am fost amenintat de acest ofiter pe care il chema Chira Ioan. Am fost intrebat cum l-am cunoscut pe cetateanul olandez Theo Seppers, baptist si el, care a fost si in casa la noi. A fost expulzat din Romania fara nici o dovada clara.

Declaratiile au fost precedate de un angajament?

Nu. N-am semnat nici un angajament. Erau exact acel fel de declaratii pe care le-a dat Coposu la iesirea din inchisoare. Erau tip, semnate cu numele in clar. Cam 20 in noua luni. N-am fost singurul client al CI-istului. In general noi stiam cam cine a fost chemat si pentru ce. Toti colegii mei stiau care era problema mea. Spre sfirsitul stagiului militar, a venit un ofiter de Securitate de la Cluj, extrem de dur si de cinic. Herta si nu mai stiu cum. Si mi-a zis: „Dumneata o sa mergi intr-o institutie de invatamint superior a Romaniei socialiste. Doctrina oficiala a Romaniei socialiste este materialismul dialectic. Dumneata esti o rusine pentru facultatea la care vei merge, pentru ca esti un fanatic, un sectant, n-ai nici o legatura cu lumea asta in care traiesti. Ce-ai sa faci?“. Am raspuns evaziv.

Nici acesta nu v-a cerut sa semnati un angajament?

Nu. Mi-a zis sa-mi fac un fel de examen de constiinta.

Cum s-a incheiat intilnirea?

Mi-a spus ca o sa ne mai intilnim la Cluj. Ceea ce s-a si intimplat. M-a cautat si m-a intrebat daca mai merg la biserica. Frecventam biserica baptista Manastur, eram prieten cu fata pastorului Husanu. Au inceput presiuni din partea profesorilor mei, la scurta vreme. Pe indrumatorul de an il chema Valeriu Belozerov, era si seful de partid pe sectia de Geografie. Pe seful de partid pe facultate il chema Persica. Astia efectiv m-au bruscat, m-au tavalit in noroi, m-au convocat in biroul lor si mi-au cerut sa nu mai merg la biserica. Dar eu nu eram un fanatic, mergeam din reflex. Am avut niste restante, m-au picat dinadins. Am simtit ca am fost nedreptatit. Am fost exmatriculat. N-am mai revenit la facultate. A urmat o perioada urita de debusolare. M-am inhaitat cu niste baieti mai neortodocsi, in Sighet, am facut niste prostii. Baietii au fost arestati pentru furt, au pronuntat si numele meu. Eram mai mult martor, dar m-am predat, mi-am asumat si faptele lor, am fost condamnat la locul de munca un an si doua luni. In 1980 am inceput executarea pedepsei de un an si doua luni. Imi faceam formele la Militie, pentru ca trebuia sa dau un angajament ca nu voi parasi localitatea sau ca voi anunta Militia, daca vreau sa parasesc localitatea.

Care era locul de munca?

Combinatul de prelucrare a lemnului. Lucram la o sectie de mobila pentru export in Germania. Timplar. A venit acest ofiter de Securitate, pe care il chema Grijac Andrei, locotenent-colonel. Efectiv m-a fortat. Cam pe aici am inceput. M-a santajat efectiv.

Citi au fost implicati?

Patru, dintre care unul a reusit sa fuga din tara. A fugit in Australia si acum este un bogat detinator de terenuri de opal. Altul a reusit sa scape, pentru ca taica-su a platit o spaga gigantica la Militie. Iar altul, care se pare ca avea vocatie de raufacator, si-a continuat cariera, a devenit contrabandist dupa Revolutie si a murit in ’94 impuscat, de raketi, pe frontiera cu Ucraina. Australianul avea un plan foarte bun. Trecem Dunarea... Puteam sa fug cu el, dar am refuzat.

De ce?

Aveam un simt al responsabilitatii destul de bine conturat. Voiam sa stau aici, sa ispasesc, ceea ce mi-a creat un dezavantaj urias, pe care acum trebuie sa-l explic. A venit ofiterul si parca stia cum functionez si mi-a spus ca eu am o responsabilitate uriasa si ca eu trebuie sa fac acest pas si l-am facut ca un imbecil. Mi-a reiterat aceleasi povesti cu olandezul, cu secta. Eu nu mai aveam nici o legatura cu ei. Nu mai mergeam nici macar la biserica. Eram cam incurcat ca eu nu puteam sa-i onorez comanda si atuncea ii spuneam tot felul de prostii. Intilnirea avea loc intr-un birou al personalului tehnic. El venea seara. Trecea pe linga bancul meu de lucru. Avea un consemn: trecea pe linga mine si eu ma duceam dupa cinci minute la el in birou si dadeam o turnatorie. M-a platit. M-a obligat sa semnez chitante. M-am resemnat, am zis ca asa-i procedura. Era o suma absolut infima, derizorie.

Ce puteai sa-ti cumperi cu suma aia?

Cred ca erau 100 sau 200 de lei.

Pentru fiecare nota?

Din cind, in cind.

Nu pentru fiecare?

Nu. Am inceput sa-mi fac procese de constiinta...

Despre ce erau acele note?

Despre strainii pe care i-am cunoscut, colegii de intreprindere, sefi de fapt, ca erau toti cu partidul. Si despre secta, dar eu nu mai aveam nici o informatie despre secta. Cred ca am scornit. Numai Grijac venea.

Se mai intilnea cu cineva din intreprindere?

El putea sa se intilneasca cu oricine din intreprindere. Putea sa aiba o retea intreaga. Nu m-am sfatuit cu nimeni. Nu m-am plins. Dupa un an, in care am dat circa 20 si ceva de informari, am refuzat sa ma mai vad cu el. M-a urmarit pe strada si mi-a spus ca, daca nu-i dau informatii, o sa-mi ispasesc restul de pedeapsa in puscarie si atunci am fugit din Sighet. M-am ascuns la niste prieteni in Cluj si in Oradea, in primavara lui ‘81.

Se terminase pedeapsa?

Nu. Mai aveam de facut cinci luni.

Angajamentul avea si un nume conspirativ?

Da. Balea Alexandru. L-am ales intimplator, singur. Imi semnam notele cu numele conspirativ de Balea Alexandru. La Militie am semnat angajamentul, prin ’80.

Acele note informative despre colegi le puteau afecta viata?

Nu. Nimanui nu i s-a intimplat nimic. Unul dintre ei, care voia sa avanseze in partid, fusese chemat la Securitate. A fost afectat ca i s-a stopat avansarea. E singura dovada pe care am obtinut-o ca efect la ceea ce am turnat eu pe acolo.

In urma carei informatii?

Discutii despre partid, de regim, bancuri. Nu am o imagine foarte clara. O sa-mi reimprospatez memoria dupa ce o sa-mi vad dosarul. Banuiesc ca dosarul meu nu-i contrafacut.

Citi colegi au fost subiectul acestor note?

Numai sefi. Aveam eu ceva cu sefii.

Banuiesc ca ei veneau canalizati pe anumite persoane, nu? Nu informatorul isi alegea pe cine sa toarne.

Ba da. Faceam eforturi sa-mi indepartez tinta care mi se impusese. Pe ofiterul asta il interesa doar problema cu secta.

Erau numai sefi cei turnati, doi, trei?

Erau foarte multe scorneli, foarte multa literatura.

In aceasta perioada aveati si banuiala ca sinteti urmarit?

Nu am nici o dovada. Acesta este motivul pentru care nu am cerut niciodata CNSAS-ului sa-mi vad dosarele. Am banuiala ca am doua, trei dosare de urmarire si ca acestea nu mai exista. Din perioada liceului, din perioada facultatii si din perioada de dinaintea Revolutiei, cind colegii mei de la Intreprinderea de Prospectiuni Geologice si Geofizice unde lucram au fost vizitati de Securitatea din Arges si s-au cerut informatii despre preocuparile mele. Unul a fost foarte speriat si ne-a povestit. Chiar daca le-as cere, ar fi un act ridicol. Dosarul de colaborator le obnubileaza pe celelalte.

Deci, in perioada ’80 – ’90, nu ati vorbit cu nimeni despre acesti ani?

Nu, pentru ca eu am plecat din Sighet. Am beneficiat de un decret de gratiere pe 23 august ’81, faptele mele fiind prescrise, prin decretul dat de Ceausescu. Atunci m-am intors in Sighet si am stat citeva luni. Dupa aceea am plecat definitiv din Sighet si m-am mutat in Bucuresti, unde am lucrat pina in 1991. Am ajuns tehnician geofizician. Asta a fost ultima mea incadrare. Acel ******** din Sighet nu m-a cautat niciodata. Nu am mai avut nici o legatura cu el.

Nu v-ati gindit ca puteati face rau cuiva prin aceste note?

Ba da. E ultimul lucru pe care l-am dorit vreodata sa mi se intimple.

In momentul semnarii angajamentului, ce variante vi s-au prezentat?

Ca voi executa pedeapsa la locul de munca. ********ul mi-a spus ca voi putea sa ma reabilitez mai repede. Asta a fost alternativa. Nu stiu ce a fost in capul meu.

Deci nu a fost o amenintare explicita.

A fost si amenintare. Ca, daca nu, o sa am probleme la locul de munca. Aluziv s-a vorbit despre posibilitatea intoarcerii mele la puscarie, dar nu a fost o amenintare foarte clara. Au fost presiuni. Nu eram in apele mele, ca sa pot tine piept unei noi amenintari.

Securitatea urmarea un om oriunde s-ar fi dus in tara…

Abia in ‘89 am mai avut de-a face cu ei. Au venit sa ma aresteze pentru ca eu am urlat ca a inceput Revolutia la Timisoara. Am urlat cit am putut „Jos Ceausescu!“, asta era salutul meu. Am fost la sedinta de partid, desi nu eram membru, si m-am ridicat in picioare si am intrebat: „De ce nu discutati despre mortii de la Timisoara, la Timisoara se trage si dumneavoastra stati aici si vorbiti de economia la hirtia igienica“. Au chemat Securitatea, dar eu am fugit. Pe 21 am fugit in Piata Universitatii. Am fost acolo in prima linie.

Dupa 1990, care au fost relatiile cu serviciile de informatii?

In ‘93 mi-au spus vecinii ca stringea SRI-ul informatii despre mine, stateam vizavi de Consulatul american. In cladirea in care locuiam, pina in ‘94 cred, a existat un birou special al serviciilor de informatii, cred ca al SRI, dotat cu aparatura de interceptare, care supraveghea Consulatul SUA. Era exact sub mine, auzeam noaptea aparatura lucrind, din cind in cind venea un tehnician, care, de regula, era o femeie. Era o problema foarte complicata pentru ei ca era un ziarist care lucra la „Catavencu“, care statea deasupra apartamentului cu aparatele.

Ati fost filat?

Pai da, am fost inregistrat, cind a fugit capitanul Bucur cu casetele de la SRI, in ’96, am aparut si eu in acele inregistrari. Deci toate telefoanele noastre erau inregistrate. In ’93 s-a intimplat chestia cu Securitatea, cu SRI-ul...

Si in luna decembrie, scrieti aici, „un ofiter de informatii din MApN incearca sa ma santajeze“.

Aaa, da, e un alt episod. In ’93, da, spunindu-mi ca am dosar.

A venit la dvs. la redactie?

A fost o intilnire pe strada, mi-a spus ca am dosar la Securitate si a incercat sa ma santajeze. In Piata Rosetti, in apropiere de imobilul meu. Il cunosteam si i-am spus „publica-l“.

Ce va cerea?

Ciocu’ mic, adica sa nu mai scriu despre armata.

„In luna mai, in ’94, maiorul Costiuc, de la sectia SRI din Sighetu Marmatiei, imi hartuieste mama“, ati scris in revista „22“. A fost si asupra ei un santaj?

A incercat sa o determine sa ma convinga sa nu mai scriu impotriva lui Magureanu, ca o sa am foarte mari probleme. Paralel, si fratele meu care facea armata a avut foarte mari neplaceri.

Despre ce se scria atunci in „Catavencu“ mai exact?

Despre Revolutie, despre mineriada din iunie ’90, despre Magureanu. Despre faptul ca el a desfasurat misiuni sub acoperire in strainatate, el a fost ofiter pe deplin conspirat al DIE si ca a desfasurat o misiune sub acoperire in Libia, unde l-a contactat pe viitorul presedinte Gaddafi. Aceasta informatie practic a rasturnat balanta echilibrului in defavoarea mea. In ‘95, paralel cu publicarea unui serial despre serviciile secrete in revista „22“, Magureanu a mers cu dosarul meu la doamna Adamesteanu. Dna s-a speriat foarte tare si mi-a zis, uite, a venit Magureanu cu dosarul, a venit cu un buchet de gladiole, de vreo doi metri. Face: „Doamna, uitati-va cine este Ivanciuc, uitati-va ce dosar are, nu este bine totusi ca revista dumneavoastra sa publice asa ceva“. Eu am spus de la inceput ca vor fi probleme si ca modulam de asa maniera materialul incit sa il putem oricind intrerupe. Paralel, incepuse actiunea de urmarire la Sectia Parchetelor Militare impotriva mea. Pentru transmitere de date, spionaj. Deci la doua capete s-a lucrat, la trei, pentru ca si Mihai Circiog, patronul trustului din care faceam parte, l-a convocat pe un coleg, doi sa le arate dosarul meu, un dosar fotocopiat de Magureanu. Santaj prin toate mijloacele. Serialul a continuat putin cam pina la sfirsitul lui iunie, inceputul lui iulie, l-am intrerupt, s-a constituit o celula de criza la nivelul „Academiei Catavencu“, s-a hotarit ca eu sa fiu asumat de catre „Academia Catavencu“ cu tot cu trecutul meu si am devenit bun patrimonial al „Academiei Catavencu“. Colegii mi-au facut pavaza. Ce va mai pot spune e ca dosarul meu, in ’95, a fost dat lui Cristoiu pentru a fi publicat la „Evenimentul zilei“. Dan Andronic mi-a spus ca Cristoiu a refuzat sa-l publice. Eu l-am rugat pe Andronic sa-l publicam impreuna si a refuzat si el.

De ce?

Nu eram interesant, eu eram putin cunoscutul Ivanciuc in acea perioada si lumea nu era interesata de un om putin ofertant, care nu vinde ziarul. Apoi nu a mai fost nici o tentativa din partea puterii de a-mi arata pisica pina in 2005.

Si anul trecut?

Anul trecut, Basescu, intr-un anturaj format din trei jurnalisti, exact in ziua cind i-a primit la Cotroceni pe cei trei jurnalisti rapiti, a afirmat ca Ivanciuc are o problema la dosar.

Discutia dintre Basescu si jurnalisti a fost indirect o amenintare?

Da, a fost. Au aparut primele semne ca dosarul meu are prioritate zero si ca este in sertar la Onisoru. Informatia mi-a venit din CNSAS. Am vrut sa-mi public dosarul in pagina trei la dezvaluiri sau intr-o publicatie a trustului Catavencu. Am sa-l public sub forma unor amintiri sau memorii. Amintiri dintr-o calatorie sau ma gindesc eu la o chestie pina atunci.

Poate fi numit un nou santaj cel din 2005?

Lucrurile totusi pot fi ingrijoratoare cind un presedinte stie astfel de lucruri, tine cont de ele si le sugereaza pentru a fi transmise persoanelor in cauza.

Credeti ca CNSAS va da verdictul de politie politica, daca va discuta dosarul pina se modifica legea?

Nu cred, dar e posibil orice. Trebuie sa-mi vad in primul rind dosarul, cum a fost ambalat. Dosarul nu este al meu, nu este al lui cutare, este al CNSAS. Eu vreau sa vad cum sint relatate faptele in dosar pentru ca s-ar putea sa am surprize, e foarte important sa-l vezi.

Ivanciuc, asumat de catavenci

Cornel Ivanciuc a marturisit colaborarea sa cu fosta Securitate intr-un articol din revista „22“. Era in iunie 1995. Senatul Academiei Catavencu s-a simtit lovit in moalele capului: unul din virfurile de lance ale revistei fusese turnator. Omul care lovise cel mai insistent, prin anchetele sale, institutiile mostenitoare ale politiei politice se dovedea a fi fost un ticalos. Unul din zecile sau din sutele de mii, care insa a avut curajul sa o marturiseasca. Decizia a fost unanima: Ivanciuc ramine. Si Ivanciuc a ramas, iar in cei unsprezece ani care au trecut n-a fost macar o zi in care sa regretam. Doru Buscu, redactor-sef „Academia Catavencu“

--------------------------------------------------------------------------------

Cornel Ivanciuc

A debutat in presa pe 1 aprilie 1991 in „Catavencu“, iar in septembrie 1991, dupa un „puci“ in redactie, a devenit fondator al „Academiei Catavencu“, alaturi de alti noua colegi. In 1999 a publicat volumul de povestiri „Cartea cuceririlor“, premiata de Uniunea Scriitorilor.

Bancaru
26th October 2006, 11:55
Pentru ca Miril "m-a scutit" pe mine de un efort, voi pune alte doua articole foarte frumoase si interesante. Cred si sper...
Unul despre Regele Mihai

CARTIANU: Mihai de Romania
26 Octombrie 2006Grigore Cartianu

Vine din istorie si se indreapta spre istorie. La multi ani, Maiestate!

Ovidiu Nahoi a dat buzna in sedinta de sumar: "La ora doua vine Regele Mihai!". Un fior a strabatut sala in care se facea prima croiala a ziarului de azi. Maiestatea Sa acceptase prompt invitatia facuta de "Evenimentul zilei", aceea de a petrece cateva ceasuri, chiar de ziua sa, in redactia ziarului. Gazetari de 20, 25 sau 30 de ani aveau ocazia magica de a sta fata in fata cu istoria.

Regele Mihai este singurul supravietuitor dintre conducatorii de stat angrenati in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Hitler, Stalin, Mussolini, Churchill, Roosevelt, De Gaulle, Franco, Horthy ori Imparatul Hirohito s-au dus de mult.

Regele romanilor a rezistat tuturor talazurilor vietii, inclusiv celor pustiitoare venite dinspre Moscova. A patimit intr-un exil parca interminabil, privind indurerat peste Cortina de Fier. De-o parte si de cealalta a zidului invizibil sufereau Regele si poporul sau. Poporul si Regele sau.

Personajul istoric retras la Versoix este dovada faptului ca, pentru romani, Cortina de Fier nu s-a prabusit brusc in 1989, precum Zidul Berlinului pentru nemti. A cazut putin cate putin, presata de falimentul comunismului si sustinuta de indaratnicia comunistilor.

Sa ne reamintim: in 1990, Regele a fost intors de pe autostrada Bucuresti-Pitesti, nefiind lasat sa ajunga la Curtea de Arges pentru a se reculege, dupa aproape o jumatate de veac, la mormantul strabunilor sai.

A fost dus de niste borfasi la aeroport cu un mesaj bolsevic: valea, Maiestate! Un an mai tarziu, camarila FSN a fost si mai cruda: l-a blocat la Otopeni, refuzandu-i viza de intrare in tara. Tocmai lui, cetateanul pe pasaportul caruia scria - si va scrie pe vecie - Mihai de Romania...

Mult i-a fost dat sa patimeasca acestui personaj maret al istoriei noastre! Pentru el, caderea comunismului s-a produs la multi ani dupa executarea lui Ceausescu. Este o ticalosie pentru care Ion Iliescu nu poate fi iertat in vecii-vecilor, chiar daca dupa 2000 a incercat o reconciliere de activist de treaba!

In 1921, venirea pe lume - in Castelul Foisor din Sinaia - a micutului Mihai a fost vestita in toata tara prin salve de tun. Ieri, la 85 de ani distanta, cand Regele si-a incheiat vizita la EVZ, doamna Mimi - colega noastra dintotdeauna - a strans cescutele de pe masa facand o remarca de om implinit: "Nu credeam ca-i voi duce vreodata cafeaua Regelui!".

In anii ‘40, in plin razboi, tatal doamnei Mimi a fost militar in garda Palatului Regal. Multi ani dupa aceea le-a povestit urmasilor cum repara el biciclete si motorase impreuna cu Regele Mihai...

Pentru noi, cei crescuti cu povestile nostalgice ale parintilor ori bunicilor despre Regele lor bun, vorbele doamnei Mimi au fost ca o noua salva de tun. Una care sa dea de veste ca Regele nostru, al copiilor si nepotilor de ieri, s-a nascut a 85-a oara.
La multi ani, Maiestate! Dumnezeu sa va ocroteasca sufletul bun si mult prea chinuit!
www.evz.ro

Bancaru
26th October 2006, 11:57
Iar cel de-al doilea, impresionant, despre Cioran. Emil Cioran.

Cioran: acasa ignorat, la Paris venerat
26 Octombrie 2006
Petre Badica

La Rasinari, langa Sibiu, in satul sau natal, marele scriitor a fost dat uitarii. Cat de mult a fost influentat destinul literar a lui Cioran de spatiul geografic de care a apartinut?




"Rasinari este singurul loc pe care mi-ar placea sa-l revad candva. Restul mi-a devenit cu totul strain. Singura, imaginea copilariei noastre a supravietuit naufragiului, dintre toate amintirile".

Aceste randuri, scrise pe 26 martie 1973, la Paris, de Emil Cioran ii erau adresate bunului sau prieten Bucur Tincu. La aproape un secol de la nasterea scriitorului, intr-o zi de toamna, la intrarea in Rasinari - satul lui de bastina - ne-a intampinat un alai de nuntasi.

Coasta Boacii, gradina sunt toate la locul lor

"Daca m-as intoarce vreodata la Rasinari, as vrea sa revad locurile, dar oamenii, categoric nu". (Emil Cioran - "Scrisori catre cei de acasa" - 14 august 1969). Am oprit masina in dreptul unei pancarte de tabla, din care timpul muscase la propriu si pe care statea scris "asinari". Pret de doua minute am stat nemiscat cercetand tarana din care Cioran va aduna, peste decenii, amaraciunea de a scrie "Pe culmile disperarii" .

Cativa copii alergau in urma unei mingi rosii deformate de caldura. Nu auzisera de Cioran. De fapt, stiau mai multi Ciorani pentru ca satul e plin de oameni care poarta acest nume, dar de unul anume, mai rasarit decat altii, nu aveau cunostinta. Ne-am facut loc pe stradutele inguste, de-a lungul carora sa aliniau case frumoase, cu fatade elegante, pictate in culori calde.

"Unii oameni din sat, dupa ce au vazut filmul facut de Liiceanu despre Rasinari, au fost nemultumiti. Au spus ca multe dintre povestile relatate atunci nu sunt reale… Ca, de fapt, Cioran nu s-a jucat niciodata cu cranii de morti. Altii s-au revoltat ca au fost filmati oameni beti, cazuti pe strada", ne spune o femeie pe care am gasit-o la magazinul comunal.

"Mare lucru nu s-a schimbat de atunci. Locurile evocate de Cioran - biserica veche, cimitirul, Coasta Boacii, gradina, chiar si casa in care a vazut lumina zilei, toate sunt la acolo unde au fost dintotdeauna. Doar vremea le-a mai aranjat intr-un fel sau altul", continua femeia.

Casa familiei, cumparata cu 140.000 de lei

"Cu timpul, dragostea mea pentru Rasinari e in crestere. E ca si cum din viata nu ar merita sa se pastreze nimic in afara de tinerete, de copilarie, vreau sa zic" (8 august 1975 - op. citate)
Trecem un rau al carui puls abia mai bate printre malurile foarte apropiate. Ulita neasfaltata urca abrupt, invaluita intr-o umbra deasa care nu dispare niciodata in timpul zilei. Un bust mic, meschin contrasteaza puternic cu peretii inalti ai casei langa care a fost amplasat. Reprezentarea artistica a lui Cioran nu ajunge nici la fereastra casei. O ironie la adresa scriitorului care visa o Romanie de dimensiunile Chinei si avand destinul Frantei…

"Puteti bate la usa. Cred ca doamna Maria este acasa. Este o proprietate privata", ne informeaza o tanara care coboara treptele bisericii din apropiere. "Ati venit pentru Cioran, nu?". Incuviintam. Batem de cateva ori cu putere in lemnul masiv al portii. Cand ne pierduseram speranta, usa se deschise si, fara o vorba, o batrana ne face semn sa intram.

"Am cumparat casa acum 35 de ani de la cineva, nu mai tin minte cum ii chema. Astia, la randul lor, au cumparat-o de la familia Cioran. Am dat pe ea 140.000 de lei. In fiecare duminica, de ani de zile, vin vizitatori, asa ca dumneavostra. De multe ori cand vin de la biserica incui usa si nu primesc pe nimeni. Daca ma talhareste cineva? Apoi, stau sa ma intreb daca nu ar trebui sa dau bilete la astia care viziteaza casa? Daca vine primaria si imi zice sa platesc taxe?" O cheama Maria Dragoescu, are 82 de ani si sta in casa unde s-a nascut in aprilie 1911 Emil Cioran. Nu este impresionata de acest fapt si nici nu stie mare lucru despre el.

Casa are trei camere aranjate in stil vagon, pline, astazi, de carpete, cuverturi, mici bibelouri. "Dupa moarte, casa o voi lasa unei femei care ma ingrijeste. Nu m-ar deranja daca primarul ar face aici o casa memoriala. Daca plateste bine, sunt dispusa sa plec. O singura data a venit un doctor de la Bucuresti care mi-a zis ca vrea sa cumpere casa si sa faca o cafenea. Apoi a venit o frantuzoiaca. Ea dorea sa se stabileasca aici, sa rescrie cartile lui Cioran. Era foarte eleganta. Nu stia romaneste, avea traducator. Am plimbat-o pe Coasta Boacii si prin sat. A plecat si nu s-a mai intors", spune femeia.



Noua ani, cat o eternitate

"Mi-e aproape imposibil sa cred c-au trecut atatia ani de la moartea parintilor nostri. Timpul, exista deci… Ce frumoasa era gradina noastra de alaturi (opere citate - idem, 3 decembrie 1973)".
Emil Cioran a plecat din sat la varsta de 9 ani, in 1920. Familia s-a mutat la Sibiu, unde tatal sau primise postul de protopop.

Tanarul Emil nu a urmat decat primele trei clase la Rasinari. Dinspre anii acestia de inceput se va abate peste el, ajuns un batran mizantrop ascuns de lume intr-o mansarda din Paris, o melancolie maladiva. Astazi, putina lume din sat ti-ar mai putea vorbi despre Cioran. Numele lui, aducator de bani peste hotare si la Bucuresti, nu a fost valorificat de consateni. "Lumea nu ne viziteaza pentru Cioran, ci mai mult pentru a-si construi case si pensiuni.

In sat nu sunt urmasi directi, deoarece nici Emil, nici fratele sau, Relu, nu au avut copii. Acesta din urma a revenit mereu la Rasinari chiar si dupa ce s-a mutat la Sibiu, iar fratele sau ajunsese in Franta. In fiecare duminica dimineata se ducea la cimitir sa puna o floare la mormantul parintilor. Apoi se plimba pe ulitele satului sau mergea la slujba. Daca voiai sa-l vezi pe Relu Cioran era suficient sa iesi pe la ora 11.00 dimineata pe strada", spune directorul scolii, Carmen Olteanu. Inainte de 1989, despre Cioran se vorbea in soapta. Pelerinajul la casa scriitorului a inceput abia dupa Revolutie.

"Inainte de '89, o data la doua saptamani imi luam elevii de la clasa la care eram diriginte si-i plimbam prin sat. Le aratam casele unde se nascusera Cioran, Goga. Incercam sa le explic de ce Andrei Saguna a dorit sa fie inmormantat in satul nostru. Era mai dificil sa le vorbim copiilor in timpul orelor despre acesti oameni. Am gasit metoda de a vorbi despre ei indirect, aratandu-le istoria satului nostru", spune profesoara.

"Amintire si resemnare, iata ce ne-a mai ramas"

Cat de mult a fost influentat destinul literar a lui Emil Cioran de spatiul geografic de care a apartinut? S-ar fi eliberat de pesimismul sau ultim daca semintia sa ar fi rodit intr-un alt spatiu si nu in paradisul de la Rasinari? Ce lucruri decisive au vazut ochii copilului de atunci, pe langa care noi trecem nepasatori?

Cine poate spune… Intr-o scrisoare tarzie, redactata la 70 de ani si adresata aceluiasi Bucur Tincu, Cioran lasa sa se intrevada un posibil raspuns: "Intre ideea de nemurire si viata pe care-o duci intr-un sat exista o corelatie pe care o percep cum nu se poate mai bine. Intai pentru ca imi amintesc perfect copilaria noastra in umbra de pe Coasta Boacii, apoi pentru ca traiesc de-atata vreme intr-un oras frenetic in care insasi ideea de eternitate s-a golit de orice continut si sens. Suntem insa batrani, asa ca nu stiu cat ne mai privesc toate acestea. Amintire si resemnare, iata ce ne-a mai ramas".

Copilarie

La Barcieni, ultimul refugiu

"As putea trai la Rasinari dac-as avea casa Barcienilor, cu gradina, paraul, cetatuia, toate celelalte. Am o amintire foarte vie despre acest loc romantic. Sunt asa de obosit de toate, de Paris, mai ales (28 septembrie, 1974, opere citate)".

Trecutul se pravalea peste Cioran. Posibilitatea de a reveni in Rasinari il ispitea, dar il inspaimanta deopotriva. Ce ar fi gasit la capatul calatoriei: impacarea cu sine in amurgul vietii sau deziluzia ultima, aducatoare de moarte, ca locurile copilariei astazi nu mai sunt cele din inchipuire? Raspunsul la aceasta intrebare nu l-am mai aflat. Si totusi, casa Barcienilor, primitoare, cu incaperi mari, departata de sat, mai exista si azi.

Nu stim daca intocmai ca in visul lui Cioran… Prin sat se spune ca Barcianu a venit in sat din Tara Barsei in urma cu mai multe secole. Ca ar fi fost sapte generatii de preoti si multi dintre ei au urmat studii in strainatate. Sara Popovici Barcianu este intemeietorul primei scoli din Rasinari, care a functionat intr-o casuta de lemn pe proprietatile lor. In perioada interbelica, la Barcieni se strangeau spiritele luminate ale vremii si Cioran a participat la cateva dintre aceste reuniuni.

Marturie

Inmormantat si la Rasinari

"In 1995 am auzit la radio ca a murit Emil Cioran, la Paris. Era intr-o dupa-amiaza de iunie. 20 iunie. Am inteles ca trebuie sa facem si noi macar un gest simbolic ca sa marcam acest moment. Impreuna cu un grup de oameni din sat, ne-am mobilizat si exact la ora cand la Paris se desfasura ceremonia funerara, la Rasinari s-a tinut o slujba de inmormantare. Aveam planificat pentru acea vara sa plec in Franta, la o prietena. Am rugat un copil sa stranga niste pamant de pe mormantul familiei. L-am pus intr-un vas de lut si, dupa ce am ajuns in capitala Frantei, l-am depus la mormantul lui Cioran. Dupa vreo patru ani am vazut un reportaj despre Cioran, si vasul respectiv statea neatins pe mormant".

Carmen Olteanu, directorul scolii din Rasinari

Opinie EVZ

Un pariu jurnalistic

Poate ca niciodata omenirea nu a dorit cu atata ardoare sa stearga urmele trecutului. Dorinta de a inova este atat de mare incat recursul la experienta pare un gest decadent. Lumea noua de astazi nu poate fi, oricat ar dori noii ei apostoli, una ermetica. Din trecut razbat ecouri, mituri sau simboluri la care, adesea, ne uitam cu mirare si, uneori, lipsa de intelegere.

Cum a putut un loc ca Rasinariul natal al lui Cioran sa supravietuiasca mortii marelui scriitor? Cum s-a adaptat rigorilor societatii de azi un om arestat la domiciliu de Antonescu si inchis de comunisti? Mai exista viata in orasele si satele romanesti de numele carora sunt legati oameni exemplari sau intamplari remarcabile din trecut? Ce a supravietuit disparitiei grofilor din satele ardelenesti? Regrete sau bucurii?

Dar transmutarii fortate a oamenilor de la munte la campie? Fetele de la Capalna au fugit in Spania sau au ramas in satul natal sa duca traditia mai departe? Cum se simt simbolurile lumii vechi in minunata lume noua? Stinghere? Uitate? Inadaptate? Perfect integrate epocii tehnologiei? In incercarea de a gasi un raspuns la toate aceste intrebari, "Evenimentul zilei" a demarat o campanie jurnalistica al carei prim episod se deruleaza, astazi, in satul lui Cioran.
www.evz.ro

miril
26th October 2006, 13:42
Este exact articolele pe care vroiam si eu sa le pun acum, caci azi dimineata Ev Zilei si Prosport nu erau...accesibile. Ev Z si Cotidianul imi plac din ce in ce mai mult. Se scrie consistent.

miril
26th October 2006, 14:18
Sa nu uitam, la Rasinari s-au nascut Ciroran si...Progresul. Sa incheiem, temporar, sper, ce a inceput Bancaru.

Stralucirea, eliberata (Ev Z)

Presupusii rapitori au adus-o acasa ieri noapte pe Stralucirea, fiica vrajitoarei Mercedesa, rapita la inceputul saptamanii in Craiova.

Potrivit purtatorului de cuvant al Inspectoratului de Politie Judetean Dolj, subcomisar Maria Vasile, adolescenta va fi examinata azi pentru a se stabili starea sa.

Politistii doljeni continua cercetarile, incepandu-se urmarirea penala pentru sase suspecti.

Asteptam cu sufletul la...gura, deznodamantul. M-as mira, ca nu cumva si ea, in curand, sa astepte cu...ceva la gura. Nu va ganditi la prostii, va rog!

Bancaru
26th October 2006, 14:53
Miril, eram convins ca e posibil sa mi-o fi luat-o inainte. Asa a si fost cu Cotidianul.

miril
28th October 2006, 11:37
Tuti tu tututu! Razvan Exarhu Ev Z

Razvan Exarhu: "Asa se spune ca a cerut Ion Iliescu doua ceaiuri la camera 222, pe cand se afla intr-un hotel din SUA."

Sintagma tuti tu tututu face parte din farmecul unic al englezei cu personalitate practicate de Iliescu.

Dar dincolo de aceasta anecdota, sintagma trebuie cunoscuta de cat mai multi oameni intregi la cap. Nici nu mai are importanta daca povestea este adevarata sau nu din moment ce ea exprima perfect relatia generala dintre ceea ce se spune si ceea ce se intelege.

Sau relatia dintre ceea ce-si doresc oamenii si ce li se intampla, dintre ceea ce mimeaza si ceea ce simt, dintre ceea ce afirma si ceea ce fac. Tutitutututu este ceea ce ajunge lumea cand incape pe mana nepriceputilor, este colectia de frustrari, de prostii, de dorinte mutilate si de neputinta.

Este incapacitatea organica de a comunica, proprie unei uriase retele de telefoane extrem de mobile. Daca ascultati cu atentie zumzetul inconjurator, veti auzi aceasta formula fascinanta reprodusa la nesfarsit de milioane de voci, in milioane de formule si circumstante. Impingand situatia la absurd, Tutitutututu apare ca un fel de mantra a unei lipse fundamentale.

Aceea a absentei respectului de sine. Cred ca demnitatea elementara, statura bipeda te pot impiedica sa te transformi intr-un vorbitor de tutitutututu. E nesfarsita mirarea in fata entuziasmului cu care niste fiinte umane, care pretind sa le vorbesti cu domnule sau macar cu tanti, isi smulg hainele pentru o lingura de fasole si un pahar de bere gratis.

Vad scene cu pensionari dezlantuiti care se imbrancesc ca niste campioni de wrestling pentru toate rahaturile, pentru cele mai jegoase oferte sau pentru cele mai josnice cauze.

Aceiasi luptatori pentru sarmale, aceiasi arhangheli ai colivei si mititeilor plimba diversi nepotei prin parcuri, educandu-i si ingrijindu-i pentru a putea si ei intr-o zi, atunci cand se vor face suficient de mari incat sa scuipe din masina, sa renunte la respectul pe care si-l datoreaza.

Asa ajung unii sa si manance, sa si vorbeasca, sa si traiasca un tutitutututu continuu, care devine sinonimul oricarei notiuni. Din moment ce acest inlocuitor universal seamana intotdeauna cu ceva, obisnuinta si lipsa oricarui termen de comparatie ii ofera statutul de realitate.

Nimeni nu sta sa analizeze precizia formularii, daca aduce cu ceea ce li se pare ca ar vrea sa auda, atunci e bine, ne intelegem. Animalele needucate aduc cu niste oameni, pentru ca reusesc sa balmajeasca ceva in timp ce umplu universul de termopane, pensionarii par de treaba pentru ca au parul alb si seamana cu personajele pozitive din desenele animate, copiii sunt draguti pentru ca sunt mici, iar mizeria si uratul sunt normale pentru ca asta e lumea in care traim, stimati telespectatori.

Daca cineva contorizeaza cine educa pe cine, orice discutie pare totalmente exclusa. Din moment ce stai in plastic de mic, cum ai putea vreodata sa ajungi sa apreciezi frumusetea unei camasi albe de poplin?

Daca tot ce poti sa spui si sa faci este tutitutututu, este normal sa ti se para absurda si demolabila orice formulare care nu contine macar un tuti sau un tutu. Vad ca multa lume care nu se spala la fel de mult pe cat bate campii e ingrijorata ca nu au auzit tinerii din ziua de azi de Kafka.

In schimb, faptul ca o societate este dresata sistematic in spiritul umilintei si precaritatii nu starneste tot atatea vociferari. Cred ca una dintre marile devize care strajuie institutia imbecilizarii nationale este rasturnarea unui celebru dicton frantuzesc. Seuls les idiots ne changent pas d’avis.

La noi, dimpotriva, idiotii sunt mandri sa-si pastreze intacte parerile peste ani. Tutitutu nu se schimba, se preda revazut si adaugit generatiilor care vin. Mi-am adus aminte de o intamplare impresionanta povestita de un prieten medic - si nu trebuie luata drept un exemplu absolut.

O femeie de serviciu dintr-un spital, mult bun-simt, mai putina educatie, o viata chinuita, un sot alcoolic si violent, multe nopti dormite pe apucate prin spital dupa un scandal acasa.

Femeia pleaca in Italia, munceste si se recasatoreste. S-a intors in Romania dupa trei ani de absenta pentru acte si altele si il viziteaza pe prietenul meu.

Ii marturiseste ca nu a auzit in Italia, in trei ani, atatea injuraturi violente cat a auzit in Bucuresti intr-o singura zi. Si aici vine partea tare. Spune - domnule doctor, stiti ce ma sperie? Mi-e teama ca si eu eram la fel. Parlez-vous tutitutututu?

miril
28th October 2006, 11:41
Patapievici nu mai e rusinat ca e roman Lucia Popa Cotidianul

Eseistul a aratat ca pe occidentali ii asteapta decadenta, in timp ce atuul romanilor consta chiar in complexul de inferioritate.

Horia-Roman Patapievici a tinut o conferinta despre „inconvenientul de a fi roman“la World Trade Plaza, in cadrul evenimentului „Zilele Biz“. Ca sa-si argumenteze premisa ca a fi roman reprezinta un inconvenient, Patapievici a citat din marturiile unor „calatori straini prin Tarile Romane“, consternati de diferite ciudatenii si vicii locale, si a selectat citeva formulari critice celebre ale eseistului Emil Cioran.

Avantajul de a fi roman

Pastrind rezerve in legatura cu maniera de exprimare adeseori socanta a lui Cioran („Imi doresc o Romanie cu po****tia Chinei si cu istoria Frantei“, „noua, romanilor, nu ne reusesc nici macar esecurile“), Patapievici a aratat ca nu numai filosoful interbelic a adoptat o pozitie acida fata de specificul tarii de origine. Si filosofii germani s-au inversunat impotriva spiritului de acolo.

Dupa ce si-a incheiat demonstratia ca a fi roman reprezinta un inconvenient, Patapievici a aratat ca aceasta pozitie prezinta, deopotriva, avantaje si dezavantaje. Cel mai evident dezavantaj consta in a nu constientiza defectele autohtone, ceea ce ar implica sa raminem intr-un minorat perpetuu al valorilor culturale si morale, este de parere Patapievici. Pe de alta parte, el a mai aratat ca „decalajul temporal“fata de alte tari poate constitui un avantaj notabil: sintem „calare pe doua timpuri diferite“. Avem in fata realitatea autohtona si aspiratia unei dezvoltari occidentale, ceea ce poate induce o stare tensionata, asemanatoare complexului de inferioritate, dar fertila, pentru ca reprezinta climatul specific evolutiei. Pe occidentalii care au atins deja un echilibru al valorilor nu ii mai asteapta decit decadenta, in timp ce noi putem evolua. Intrebat daca sufera de rusinea de a fi roman, Patapievici a marturisit ca s-a „vindecat“de acest sentiment in ultima vreme si ca, dincolo de rationamentul expus in cadrul conferintei, el isi iubeste tara „irational, fara un motiv precis“.

herculis
31st October 2006, 15:02
Un articol intzepator, scris de Cartarescu:

Ce mai e de spus?

Ce mai e de spus cand, la o ancheta nationala, cel mai important roman al tuturor timpurilor iese un despot medieval, scaldat in sange, ucigas de romani, bigot si siluitor, cum a fost – pana si cei mai binevoitori cronicari o atesta – Stefan cel Mare? Nu s-a gasit in toata istoria noastra un om care sa nu "ucida fara giudet"? Nu s-a aflat o valoare a modernitatii cu care sa ne putem identifica? N-au facut destul bine Romaniei Carol I si Ferdinand, Bratienii, pasoptistii? Nu datoram limba pe care o vorbim azi lui Heliade, lui Eminescu, lui Titu Maiorescu, lui Arghezi? Nu avem oameni de stiinta ca George Emil Palade, singurul laureat Nobel de origine romana, ca Henri Coanda sau ca Ana Aslan? Nu avem pionieri ai zborului ca Traian Vuia sau Aurel Vlaicu? Nu avem binefacatori ai natiunii precum Carol Davila, organizatorul sistemului national de sanatate publica? Nu-i avem pe Iorga, pe Brancusi (de departe cel mai cunoscut roman peste hotare), pe Enescu, pe Mircea Eliade? Pe Creanga, pe Sadoveanu, pe Tzara, pe Eugen Ionescu? Nu, se pare ca nu-i avem. Mentalul national a ramas in negurile istoriei, si cu acest noroi insangerat (cu cateva cruci deasupra) intram azi in Uniunea Europeana.

Ce mai e de spus cand unul dintre cei mai straluciti intelectuali contemporani, Sorin Antohi, marturiseste, in decurs de o singura luna, ca a colaborat cu Securitatea si ca a declarat fraudulos un doctorat pe care nu si l-a sustinut niciodata? Antohi nu e un anonim profesor pe la vreo mica universitate, ci a condus, de facto, ani de zile una dintre marile institutii academice din centrul Europei, CEU, fondata de George Soros. A coordonat doctorate fara sa aiba acest drept. A detinut functii imposibil de dobandit fara un doctorat. Este un scandal international din care intelectualitatea romana pierde enorm in credibilitate. Este si o lovitura pentru societatea noastra civila, din care Sorin Antohi facea parte activ. Dar, dincolo de toate acestea, afacerea ramane absurda ca un cosmar. Iti vine sa-ntrebi consternat: "De ce, de ce, nene Anghelache?". Ca si personajul lui Caragiale, Sorin Antohi, "cuminte, n-a vrut sa raspunda"...

In fine, ce mai e de spus cand Varujan Vosganian, candidatul nostru oficial pentru postul de comisar european, este umilit si trimis inapoi, cu coada-ntre picioare, nu asa cum merita, ci asa cum meritam? Nu-l cunosc pe acest om, nu stiu daca a colaborat cu Securitatea sau cu Ovidiu Vantu. Problema este alta: cine l-a trimis acolo, din ce ratiuni si cu cine s-a consultat? Acest post este de o importanta strategica cruciala pentru Romania. El nu priveste un partid sau un grup. Candidatul trebuie sa fie imaginea unei Romanii macar binevoitoare, daca nu capabile sa intre in concertul european. El trebuie sa aiba calitati reale, recunoscute, sa fi facut ceva pentru integrare. In plus, este inadmisibil ca asupra lui sa planeze cea mai mica suspiciune de coruptie, colaborare cu vechiul regim sau tendinte extremiste. Adevarul e ca desemnarea lui Vosganian de catre partea romana s-a facut iresponsabil si venal, de catre un mic grup, ca urmare a unui troc politic, fara consultarea Parlamentului si a partidelor. Mi se pare dincolo de orice indoiala ca de acest esec usturator se fac vinovati primul-ministru Tariceanu si presedintele Basescu (care e la prima mare infrangere din cariera lui). Primul trebuie sa demisioneze, celalalt sa-si faca mea culpa. Liberalii, de asemenea, vor suporta din plin consecintele politicianismului lor fara orizont.

Ce mai e de spus cand ne crapa la toti obrazul de rusine?

Bancaru
31st October 2006, 16:24
Frumos spus, numai ca Mircea Cartarescu este un protejat al lui Basescu. De ce e mai vinovat Tariceanu decat Basescu? Sau poate are senzatia Mircea ca l-a trimis Tariceanu pe Varujan sa se faca de ras. Din punctul meu de vedere vinoavatul este Basescu. Stiti de ce? Pentru ca el a tinut in mana si acum si controleaza cele 2 mari servicii - SRI si SIE prin cei doi apostoli ai sai. Din informatiile pe care le are, Varujan nu a colaborat cu securitatea. Ce vreti mai ambiguu decat asta? Este clar ca ne-am facut de *****. Si cu Ludovic Orban cred ca am dat gres. Putea fi gasit un om mai reprezentativ, asemenea si la mari romani. L-au gasit pe Stefan, care era mare cu numele. "Fost-a cesta Stefan, un om nu mare de stat, degraba varsatoriu de sange nevinovat" cum zice Ureche (parca). Acest Stefan cel Mare este cel care l-a atacat pe Vlad Tepes si care a ajutat la inlaturare astuia de pe tron in dauna lui Laiota Basarab. Si Stefan cel Mare a tras in teapa pana nu mai stia de capul lui. Intr-o scrisoare i-a fost reprosat luio Fanel ca s-a culcat cu una pe care "au intins-o toti pescatii braileni" (vezi Florin Constantiniu, O ISTORIE SINCERA A POPORULUI ROMAN). Dar era razboinic ca stim noi cine, ba mai mult, baga bani si in biserici. Frumos, nimic de zis, dar nu cred ca merita titlul asta. Eu as fi votat Carol I, daca intram in joc.

herculis
31st October 2006, 16:50
Sincer, nu inteleg detaliile luptei dintre presedinte si primul-ministru, si nic cine cu cine este in barca.

Dar ce stiu este ca Orban, un om sters si fara charisma, se va incadra perfect in mediul de la EU. Cine a avut ocazia sa cunoasca birocratia de acolo cred ca imi va da dreptate.

Si mai stiu un lucru: este ciudat cum toata lumea striga acum de nebuna: uite turnatorul, uite ********ul, dar in acelasi timp nimeni nu sufla o vorba ca securitatea era condusa de PCR si nu invers. Diferenta poaet o fi subtila dar este significanta.

Ginditi-va la Dragomir, prietenul nostru comun. Crede-ti ca el a fost turnator la Securitate? Sau Vadim Tudor? Nu, normal ca nu, ca ei erau sistemul insusi. Asa ca azi ei sunt albi si frumosi, iar oameni slabi precum Mona Musca, care din arivism au colaborat cu sistemul, sunt aratati ca mari criminali ai neamului....

miril
31st October 2006, 17:03
Asta-i lucru cel mai strigator la cer, ca tunurile sunt puse de cei care nu au avut nevoie de dosare sau care si-au matrasit dosarele din timp, pe cei care, au avut un contact, in esenta, nesemnificativ atat cu sistemul cat si cu Securitatea. Si pe mine ma intristeaza Basescu pe zi ce trece cu politica lui parsiva de a fi presedinte...jucator, mai ales ca, de pierdut pierde Romania, adica noi, plebea.

herculis
31st October 2006, 17:17
Stai linistit Miril, ca prea putin este conectata politica cu ce vrea plebea. Politica este arta elitelor :-))))

Dar ma corectez: cind vad ce isi doresc unii oameni (din punct de vedere politic) mai ca imi doresc introducerea unui test psihologic obligatoriu inainte de a primi dreptul de a vota! Dar sunt convins ca si psihologii sunt coruptibili.

miril
31st October 2006, 18:06
Herculis, am zis eu ceva ca politica este asociata cu dorinta si vrerea poporului? Nu cred ca pot fi asa de naiv.

Bancaru
31st October 2006, 18:12
Mona Musca, precum si alte bazaitoare, ar fi trebuit sa stea in banca ei. Mai mult, ea se batea cu caramida peste torace si aripioare ca vrea legea lustratiei. Probabil ca uitase ce a facut.
Despre dosarele lui dragomir sau Vadim am discutat si cu Miril si tot asa ziceam si eu. Ei nu turnau ca nu se "injoseau". Ei triau informatiile. Desi mitica e posibil sa fi mancat si ***** numai ca sa parvina. Pasarica tovarasei elena mirosea frumos, banuiesc - la banii si ingrijirea de care beneficiau- asa ca gura lui Vadim nu poate decat sa miroase a rahat, ca pe ala nu il poti cosmetiza. Poate v-am mai zis, aveam un amic care fusese mare scula la NAVROM. A mai mare scula. Pana la urma l-au dat jos. Din mare scula, invatata in puf si fum de tigari albastre, a ajuns un neica nimeni. Aproape ca a innebunit. Si spunea la telefon pe vremea odiosulu ca ce nasol ca a murit Hitler, ca ii face si le drege la nenorocitii astia de comunisti. Era un adevarat pericol sadisuti cu el. Ei bine, si acest personaj ne spunea ca el e convins ca Ceausescu si sotia se cacau, la propriu, in gura unora. M-a convins si pe mine. Nasol e ca aia, acum sunt prin parlament sau in alte parti.

herculis
31st October 2006, 18:44
Hahaha, Miril, nu, nu ai spus :-)))

In 1989 Romania a ratat un mare prilej de a cerne faina de neghina. Acum este prea tarziu. Tot ce putem spera este ca impinsi de la spate politicienii romani sa schimbe ceva (de obicei formal). Culmea este ca in fotbal (ca sunt pe un forum sportiv) nu s-a schimbat mai nimic, cu mici exceptii cei de pe vremea lui Ceusescu sunt si acum in fotbal (poate Ianul a disparut si Otelea). Iar faptul ca unul ca dragomir (am scris bine?) este in fruntea ligii profesioniste de fotbal, arata pina unde merge cameleonismul.

Inchipuiti-va pentru o secunda ca maine Rusia, devenita a doua putere a lumii dupa China, va dori renasterea URSS, si va propovadui din nou comunismul in Europa de Est.

Intrebare: cite secunde vor fi necesare lui dragomir sa se dezica de liga profesionista, care a impins fotbalul in pacat, sa recomande etatizarea fotbalului, si sa se autopropuna pentru pozitia de secretar de partid pentru fotbal?

Bancaru
31st October 2006, 22:01
Nanosecunde. Are vanataile pregatite, deja. Certificatul de victima se tipareste in acest moment peste hotare, pentru ca e cu filigran.

miril
1st November 2006, 09:38
Sa citim si altceva:

Mihai Sora si etica responsabilitatii Vladimir Tismaneanu Ev Z

Vladimir Tismaneanu: "Domnul Sora mi-a spus ca principala problema a Romaniei post-dictatoriale era absenta unei viziuni comune asupra binelui public".

Pe data de 7 noiembrie, Mihai Sora implineste 90 de ani. Filosof de inalt calibru moral, ganditor al politicului, implicat personal in ceea ce Hannah Arendt a numit "furtunile ideologice ale secolului al XX-lea", dl Sora simbolizeaza o deschidere culturala profund benefica in aceste timpuri cand totul pare sa fie efemer, disputabil si relativ.

Adversar hotarat al oricarui iacobinism, Mihai Sora este expresia insasi a intelepciunii tolerante. Dl Sora stie mai bine decat oricine ce a insemnat barbaria totalitara, de stanga si de dreapta. Tocmai de aceea se opune oricarei demagogii populiste. Stie ca o democratie fara memorie este una grav bolnava.

Nu l-am cunoscut personal pe Mihai Sora inainte de 1990. Imi vorbisera, de asemenea, despre opera sa prieteni comuni, in primul rand matematicianul disident Mihai Botez, dupa sosirea sa la Washington in toamna anului 1987.

Cand, impreuna cu alti distinsi intelectuali, Mihai Sora a semnat un apel care, prin implicatie, sfida dictatura totalitara comunista, am inteles ca, iata, se petrecea ceva fundamental in randurile intelectualitatii romanesti.

Multe din aceste teme - relatia dintre intelectual si politica, traditia stangii anticomuniste si antifasciste, rolul disidentei in distrugerea monismului ideocratic leninist, necesitatea vitala a pluralismului - se regasesc in volumul "Firul ierbii", aparut in anul 1998 in colectia Polis, pe care am coordonat-o la Editura Scrisul Romanesc.

In dedicatia pe care cu generozitate mi-a oferit-o pe amintitul volum, domnul Sora se definea drept "un simplu amator in zona politicului", un ganditor "impresionat (in rau si bine) de faptul politic si impulsionat mereu de ceea ce li se intampla semenilor sai de pe urma Istoriei (cu majuscula), pe care indeobste o indura, nepricepandu-se s-o faca ei insasi, impreuna, sub forma unei istorii cotidiene, cu i mic".

Nu cred ca as fi reusit sa surprind mai precis natura demersului intelectual propus si practicat consecvent de Mihai Sora: o continua rezistenta fata de o Istorie sanctificata de urmasii hegeliano-marxismului (fie ei Brecht, Sartre, Aragon sau Lukacs), o respingere a miturilor utopic-salvationiste de dreapta ori de stanga, deci un refuz al patologiilor politice care au marcat traumatic teribilul secol al douazecilea.

Cand l-am intalnit pentru prima data personal, in februarie 1990, am mers in biroul sau de la Ministerul Educatiei (va mai amintiti de acel guvern in care Mihai Sora era ministrul educatiei, un guvern pe care l-a parasit in urma mineriadei din iunie?). I-am spus ca urma sa scriu un text pentru "The New Republic", celebrul saptamanal de opinie care apare la Washington.

Eseul a fost publicat sub titlul "Between Revolutions" ("Intre revolutii") cateva saptamani mai tarziu. Intalnirea din acel februarie 1990 cu Mihai Sora face parte din momentele-cheie ale experientei mele morale si intelectuale.

Cu un calm admirabil, fara urma de partizanat politic ori ideologic, deci practicand suprema valoare a decentei, domnul Sora mi-a spus ca principala problema a Romaniei postdictatoriale era (si as spune este) absenta unei viziuni comune asupra binelui public.

Raman convins si astazi ca acest diagnostic al unei conditii morale si culturale sfasiate de animozitati, competitii neloiale, ambitii nesatisfacute si o lamentabila lipsa de seriozitate in randurile unei mari parti a elitelor exprima cauza profunda a crizei continue traversata de Romania in anii de dupa 1989. Mihai Sora nu este un naiv.

El stie prea bine ca drumul spre aceasta viziune comuna asupra binelui public trece prin asumarea, onesta si onorabila, a trecutului, cu partile sale convenabile, dar si cu acelea stingheritoare ori chiar detestabile.

Pentru mine, Mihai Sora este un camusian ratacit in labirintul tranzitiilor postcomuniste, un spirit eminamente moral, drept, calm, ingaduitor, insa niciodata dispus sa consimta la injustitie.

Asemeni unor Furet, Koestler, Tibor Dery, Agnes Heller, Kolakowski, Mihai Sora ilustreaza cu o superba noblete traditia apostaziei, a acelei iluminari care i-a facut pe atatia intelectuali din veacul douazeci sa-si depaseasca limitarile doctrinare si sa paseasca demn in imperiul adevarului. In cultura romaneasca de azi, dl Mihai Sora este simbolul si incarnarea eticii responsabilitatii.

Bancaru
1st November 2006, 12:03
Monarhia trebuia sa fie destinul meu"



La 85 de ani, Regele Mihai vorbeste cu regret despre felul in care razboiul i-a schimbat viata. Maiestatea Sa admite ca, in Romania, atitudinea fata de Casa Regala s-a schimbat mult in ultimii ani.


Este ingrijorat de scandalurile politice interne, pe care le considera "ramasite de tip sovietic".

> "Imaginati-va ce s-ar fi intamplat daca rusii veneau aici ca adversari. Praf ne-ar fi facut!"

> "In 1994, in bagajele returnate de la aeroport am descoperit un mesaj pe care scria: "Ne e rusine de ce vi s-a intamplat, va iubim". Nu stiu nici azi cine l-a scris".

> "M-am bucurat cand am vazut prezenta Regelui Carol I in clasamentul "Mari Romani". Parca m-a uns pe suflet".

> "Nu dorim sa ne implicam in viata politica. Putem face, poate, mai mult fara sa fim implicati direct in politica. Politica noastra este Romania, si nimic altceva".

Ovidiu Nahoi: Cand ati plecat in exil va gandeati ca va fi asa de lung?
Mihai I: Da, stiam ca va fi lung.

O.N.: De ce, va dadeati seama ca Romania va ramane multi ani sub comunism?
Din acest punct de vedere, da. Noi, cei cativa care eram atunci, am avut o idee clara despre acest lucru. Si atunci am hotarat sa mergem in Occident, in America, in special, ca sa le spunem tuturor ce se intampla cu adevarat in Romania.

Laurentiu Ciocazanu: Aveati impresia ca ei nu stiu ce se intampla?
In orice caz, nu erau foarte interesati. Asta era impresia mea. S-a intamplat chiar sa avem cateva obstacole. Singurul lucru care s-a putut intampla a fost la Londra. Am tinut la hotel o conferinta de presa si am citit un document in care spuneam exact ce se intamplase in Romania, ca o tara straina venise la noi sa schimbe totul.

De acolo am plecat in Statele Unite, la New York. Insa am vazut imediat ca si acolo isi bagasera coada KGB-istii... Atunci cand vaporul cu care calatoream a acostat pe chei, mi-a fost dat sa vad lozinci, pancarte enorme, cat vedeai cu ochii, pe care scria, in engleza: „Trimiteti-l pe Mihai acasa asa cum v-a trimis si el copiii la razboi”. Deci reiesea ca eu ii trimisesem pe americani la razboi. Era o diversiune. Dupa aceea am plecat de la New York la Washington, unde am fost primit de presedintele Trumann.

L.C.: Si cum a fost intalnirea cu presedintele american de-atunci?
A fost singurul sef de stat in exercitiu cu care m-am intalnit. Altfel, eu intotdeauna m-am intalnit cu fostii si cu viitorii. Niciodata cu cei in functie. Se fereau de noi, asta este... Doar cu Trumann m-am vazut pentru un sfert de ora. I-am spus despre ce se intampla in Romania, el asculta si tacea. Asta a fost. La sfarsit mi-a spus ca spera ca nu peste multa vreme Romania sa-si recapete libertatea.

L.C.: Ati avut vreun moment senzatia ca ei traiau un sentiment de culpa fiindca lasasera Romania prada sovieticilor?
Nu... prea putin.

O.N.: S-au implinit 50 de ani de la revolutia maghiara. Atunci cand au izbucnit acele evenimente ati avut impresia ca se poate schimba ceva, ca a sosit clipa eliberarii Europei de Est de sub sovietici?
Nu. Impresia mea a fost - si am vorbit cu prietenii nostri atunci - ca nu avea sorti de reusita. Fiindca era clar ca sovieticii nu vor sta cu mainile in san. Nu aveam mari sperante.

L.C.: Dar in 1989 aveati sperante mai mari?
Intr-un fel, ne-a luat prin surprindere, dar imediat ne-am dat seama ca de data aceasta se va schimba ceva. Si de aceea, imediat am fost gata sa ma intorc, la sfarsitul anului 1990 si dupa aceea. Apoi am mai incercat de cateva ori. A venit ambasadorul nostru de la Berna sa-mi spuna ca sa nu cumva sa mai incerc sa ma intorc, ca se inchid frontierele. De fapt, mi-a citit un document, iar eu am cerut sa-mi dea o copie. A refuzat.

O.N.: Dar in tot acest timp, cat ati fost in exil, ati reusit sa mai pastrati legatura cu persoane care ramasesera in Romania?
Direct, nu, pentru ca era foarte periculos. Dar aveam informatii destule. Incet-incet, aflam ce se intampla.

L.C.: V-ati simtit vanat de Securitate si dupa ce ati plecat din tara?
Nu am simtit ceva anume, dar mi-era foarte clar ca eram spionati din toate colturile.

O.N.: V-ati gandit ca ati fi putut forma un guvern romanesc in exil, asa cum avusesera, de exemplu, polonezii in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial?
Nu, asa ceva era imposibil, si asta in special din cauza americanilor. Desigur, in afara exista un Comitet National Roman, care era un fel de guvern in exil. Dar cand mi s-a sugerat asta am refuzat. Te izbeai tot timpul de un zid si te gandeai cum poti face o gaura in acest zid ca sa ajunga ceva in mintile oamenilor.

Odata, eram invitat de regina Angliei la o vanatoare. Imi amintesc de un domn de varsta mijlocie, cred ca era lord, caruia i-am povestit cate ceva despre ce se intampla in Romania, iar el a avut obrazul sa-mi spuna: „Sigur ca vorbiti asa fiindca v-au dat afara”. Ei bine, asta intelesese el, asa ca n-am mai discutat. Era inutil.


REPARATIE


„In mandatul lui Emil Constantinescu am primit pasaport romanesc”

O.N.: Dar de Emil Constantinescu ce spuneti acum? V-ati fi asteptat la mai mult de la presedintele Constantinescu?
Da. In anumite privinte a fost chiar de neinteles. In prima parte a mandatului, intr-adevar au fost multe lucruri care pareau sa mearga bine, apoi, nu stiu ce s-a intamplat... Eu am discutat cu el despre anumite reparatii pentru familia noastra, dar niciodata despre altceva. Auzisem ca intr-o vizita in Statele Unite le spusese romanilor de acolo ca, daca va castiga alegerile, va face ceva pentru a ma ajuta sa revin... Sau asa ceva.

Va spun ca nu vorbiseram despre asa ceva, si eu nu puteam controla astfel de declaratii. Totusi, in 1997, atunci cand era Constantinescu presedinte, am fost invitat in tara si a venit un functionar de la Ministerul de Externe care mi-a inmanat pasaportul romanesc. La inceput, un pasaport obisnuit, de culoare rosie. Cand am ajuns in oras, mi l-au luat si l-au schimbat imediat cu un pasaport diplomatic. Acesta a fost primul gest de reparatie fata de noi.

REALISM.

Maiestatea Sa este convins ca vremurile s-au schimbat atat de mult incat revenirea monarhiei este putin probabila.

Cazul Intoarcerii de la aeroport


„Am descoperit un bilet in bagaje pe care scria: „Ne e rusine””[/I]

L.C.: Dupa 1990, tot v-a trebuit un deceniu ca sa veniti in tara. Credeati ca va dura atat de mult sa va intoarceti acasa, in Romania?
Nu. Si de aceea am tot incercat sa revin. La un moment dat, am mers cu avionul la Zürich, de unde nu am putut pleca pentru ca nu aveam viza de Romania. Nu a putut pleca avionul din aceasta cauza! Alta data, am fost la Paris, in 1994. Comandantul de bord a venit sa vorbeasca cu noi si ne-a spus: „Chiar daca nu aveti viza, noi va luam”. Dar asta a fost o exceptie. Apoi, cand am ajuns in tara si nu am fost lasati sa iesim de pe pista aeroportului, i-am auzit spunand - cam asa s-ar traduce din frantuzeste - „halal democratie!”.

O.N.: Le-ati purtat pica ofiterilor care nu v-au lasat atunci sa parasiti pista aeroportului si sa intrati in tara? Cum i-ati privit, cu ingaduinta sau cu suparare?
Erau intr-adevar ofiterii care nu ne lasasera sa intram, iar acolo mai erau si Dinu Patriciu si inca cineva - ei ne facusera invitatia. Nu stiu cum reusisera sa ajunga pe pista, dar erau acolo.

O.N.: Ce-ati simtit cand ati vazut ca se comporta asa cu Maiestatea Voastra?
Drept sa spun, nu ma asteptam la mare lucru. Eram deja obisnuit cu comportamentul lor. Oricum, a fost ceva absurd. Pana la urma, ne-am intors la Paris si de acolo in Elvetia, dar bagajele noastre reusisera sa iasa si au revenit mai tarziu.

Atunci cand le-am primit, am descoperit, pe una dintre etichetele acelea care se pun pe bagaje in aeroport, un mesaj: „Ne e rusine de ce s-a intamplat si va iubim”. Nu stiu nici acum cine l-a scris. Probabil cineva dintre cei care purtau bagajele in aeroport.

L.C.: L-ati iertat pe fostul presedinte Ion Iliescu pentru faptul ca ati fost impiedicat de mai multe ori sa veniti in tara in timpul mandatului sau?
Nu, nu pot spune... Dar nu neaparat pentru ceea ce mi-a facut mie, acestea sunt chestiuni personale. Ceea ce s-a intamplat cu tara e insa altceva. Este adevarat, dupa aceea a spus in public ca a gresit fata de mine.

Politica romaneasca dupa 60 de ani


„Certurile politice de azi par ramasite de tip sovietic”

L.C.: Va simtiti acasa in Romania?
Da, acum sunt liber, pot sa ma misc cum doresc, pot sa ma intalnesc cu cine doresc. Pe de alta parte, sunt lucruri care ma ingrijoreaza.

O.N.: Ce va ingrijoreaza?
Certurile politice, faptul ca vom avea probleme la intrarea in Uniunea Europeana, iar politicienii se ataca unul pe celalalt. Si inainte de razboi erau dispute politice, dar mai mult in perioadele de alegeri. Acum sunt tot timpul si pe un ton care nu era intalnit atunci. Eu am impresia ca acestea sunt inca ramasite de tip sovietic. Sovieticii se atacau tot timpul intre ei, foarte violent. La noi, lucrurile nu erau in halul acesta. Cred ca ar trebui sa fie mai cumpatati.

L.C.: Tineti legatura cu anumiti oameni politici?
Ma mai intalnesc din cand in cand... M-am mai intalnit, de exemplu, cu domnul Tariceanu, dar la fel de bine si cu domnul Iliescu, atunci cand era la Cotroceni. Ne-am intalnit, am luat masa... dar sa discut politica cu ei, asta nu, in niciun caz.

L.C.: Simtiti ca in tara s-a schimbat radical atitudinea fata de Maiestatea Voastra?
Este adevarat ca atitudinea fata de mine s-a schimbat. Chiar si in dimineata aceasta, in Bucuresti, oameni de pe strada, din autobuze, din taxiuri, din masini incepeau sa-mi faca semne de simpatie... Asta nu se intampla cu catva timp in urma. Sau era mai rar. Acum e mai des.

Topul „Mari Romani”


„M-am bucurat cand l-am vazut pe Regele Carol I in acest clasament”

O.N.: Credeti ca institutia regalitatii mai poate juca un rol in societatea romaneasca?
Sigur ca poate. Numai ca aici este o dificultate. Inainte de razboi, tot ce era legat de monarhie si de regalitate facea parte din viata de zi cu zi a Romaniei. Si pentru copiii si tinerii din scoli, si pentru cei mai in varsta. Dar sovieticii au venit si au daramat totul. Sa vii acum si sa incerci sa pui aceste lucruri la loc este foarte, foarte greu.

L.C.: Iata totusi ca Regele Carol I a fost votat al doilea in clasamentul „Marilor Romani”. Ce parere aveti?
Nu am vazut gala, dar am urmarit emisiunile si am citit cu interes ce s-a scris in ziare despre acest concurs. M-am bucurat cand am vazut prezenta Regelui Carol I in acest clasament. Parca m-a uns pe suflet.

Le-am spus si tinerilor cu care m-am intalnit, si studentilor: atunci cand Carol I a venit aici, in pline certuri dintre familiile princiare, a venit cu ordinea germana. Daca nu batea cu pumnul in masa, nu se facea nimic in aceasta tara. Le-am spus asta tinerilor si le-a placut foarte mult.

O.N.: Dar ce spuneti despre Antonescu? Si el a iesit printre primii zece.
Asta n-am prea inteles-o...

O.N.: Multi il considera un bun roman.
Da, nimeni nu poate spune ca nu a fost un patriot. A fost un ofiter, isi iubea tara. Dar felul in care a procedat... asta e cu totul altceva.
Avea o anumita parere despre mine, distorsionata din cauza tatalui meu. Avusese dificultati cu el si credea ca si eu voi fi ca el. Asa ca-si baga nasul peste tot.

De altfel, aghiotantii mei de la Curtea Regala erau numiti, in cea mai mare parte, de el. Nu faceau altceva decat sa trimita rapoarte la el. Apoi, mai era relatia lui cu mama mea, pentru care el avea un mare respect. Si ea a reusit, intr-o anumita masura, sa-l faca sa mai domoleasca chestiunea cu evreii.

O.N.: Atunci cand l-ati arestat v-ati gandit ca urma sa aiba soarta trista pe care a avut-o?
Din cauza lui, stiam ca va fi asa. Atunci cand am facut ceea ce am facut, i-am cerut mai intai sa faca armistitiu si sa termine razboiul. El a refuzat net, spunand ca si-a dat cuvantul ca ofiter in fata lui Hitler sa mearga pana la capat. Si aranjamentul pe care-l aveam deja, cu cele patru partide, a fost ca, daca el refuza, atunci nu avem altceva de facut decat sa-l eliminam.

O.N.: V-a parut rau pentru el atunci cand l-ati arestat?
Nu e vorba ca mi-a parut rau. Era forta majora, era in interesul tarii. El a refuzat sa faca pace, iar tavalugul rusesc ameninta sa vina peste noi. Asta nu era cu putinta. Nu aveam incotro.

L.C.: Erati foarte tanar pentru o asemenea decizie. Nu v-a fost niciun moment teama la gandul ca s-ar putea sa nu reuseasca?
Da, dar mai era un alt lucru. Anume ca aveam toata tara in spatele meu. Am avut si Armata. Cand s-a dat ordin sa se termine, nu a miscat unul.

L.C.: Putea Romania sa aiba alta soarta intre Hitler si Stalin?
Dupa ce l-am arestat pe Antonescu am anuntat imediat ca revenim de partea aliatilor nostri traditionali. Asa ca sovieticii, care in razboi erau de partea anglo-americanilor, au venit intr-un fel ca aliati de-ai nostri, si totusi s-a intamplat ceea ce s-a intamplat. Imaginati-va ce s-ar fi intamplat daca veneau aici ca adversari. Praf ne-ar fi facut!

Oameni cu har

Doua intalniri emotionante

„In iunie 1999 am fost invitati la ceremonia de 900 de ani de la fondarea Ordinului de Malta. Cu acea ocazie ne-am intalnit cu Papa Ioan Paul al II-lea. Mi-a facut o impresie cu totul deosebita fata de ceilalti doi Papi cu care ma intalnisem mai inainte. Poate si pentru ca, intr-un fel, era de-ai nostri, din Est. Era deja in varsta si bolnav, dar avea ceva in ochii lui care nu se poate explica. Si mi-a spus ca spera ca Romania sa mearga inainte, fara Securitate. Stia perfect situatia.”

„Cand am fost prima data la Curtea de Arges, a venit la mine o femeie in carucior. Am dat mana cu ea si am trecut mai departe. Am aflat de-abia dupa aceea ca era Elisabeta Rizea. M-am suparat si le-am spus celor care erau cu mine: de ce nu mi-ati spus? Haideti sa mergem la ea, sa stam de vorba. Mai tarziu ne-am dus la ea acasa. Se adunase multa lume acolo. Cand am intrat in casa, ea era asezata undeva pe un pat, nu putea merge, era bolnava. Eu am vrut sa stau langa ea, sa stam de vorba. I-am rugat pe ceilalti sa mearga in curte, fiindca nu pentru asta eram eu acolo. Am ramas si am vorbit doar cu Elisabeta Rizea.”

Ce spune despre....


Iuliu Maniu
Era un om cu principii foarte ferme. Nu-l puteai intoarce.

Ion I.C. Bratianu
Era mai flexibil decat Maniu.

Emil Bodnaras
Era fals. Teribil de fals. Era politicos cu mine, dar se vedea ca e fals.

Gheorghiu-Dej
Era initial ministru. Era doar de forma, in realitate se ocupa de alte lucruri.

Hitler
Era ca un bloc de gheata. Nu avea niciun fel de interes in afara de al lui. Privirea lui te tintuia.

Intalnire istorica la Moscova


„I-am spus lui Putin: ati recunoscut ca si noi am facut ceva bun in razboiul acesta”[/I]


O.N.: Aveti impresia ca Romania a depasit stadiul de tara invinsa, acum ca a intrat in NATO si va intra in UE?
Va voi povesti un lucru care cred ca este semnificativ. Am fost invitat de presedintele Putin, la Moscova, la serbarea de 60 de ani de la victoria impotriva nazismului. Cand am primit invitatia, aproape ca nu mi-a venit sa cred.

O.N.: Atunci ati considerat ca nu mai suntem o tara invinsa?
Nu m-am putut abtine sa nu-i spun ceva lui Putin, la festivitatea de la Kremlin. Dupa discursul lui, interpretul mi-a spus ca va fi o mica ceremonie in care sase persoane, printre care si eu, vor primi medalii comemorative.

Cand am ajuns la microfon, am primit medalia din partea presedintelui Putin si dupa aceea l-am tras putin deoparte - vorbeste englezeste, nu aveam nevoie de interpret - si i-am spus: acesta este un semn prin care voi ati recunoscut ca si noi am facut ceva bun in razboiul acesta.


Momentul de sinceritate


[I][I]„Nu dorim sa ne implicam in politica. Politica noastra este Romania, si nimic altceva”

Cum ati primit, in 1992, propunerea lui Radu Campeanu de a candida la presedintie?
Nu am luat-o in serios.

Iata insa ca in Bulgaria, Regele Simeon a intrat in viata politica si ca prim-ministru a avut succese.
Noi ne bazam pe alte metode de a ajuta tara decat aceasta. Dar si noi facem destul. Iar faptul ca Principele Radu este insarcinat special al guvernului, asta pentru noi inseamna foarte mult. Unii romani spuneau ca ar trebui sa ne implicam mai mult in viata politica.

Dar nu, nu dorim sa ne implicam in viata politica. Putem face, poate, mai mult fara sa fim implicati direct in politica. Politica noastra este Romania, si nimic altceva.

Ati fost vreodata interesat de revenirea Romaniei la monarhie?
Bine, dar acesta trebuia sa fie destinul meu.

Cum ati fi dorit sa se intample?
Este foarte greu de spus acum.

Va mai fi Romania monarhie vreodata?
Eu as spera, dar... acum lucrurile s-au schimbat foarte mult.

Mai conduceti masina?
Da, conduc, dar nu prin Bucuresti, e prea aglomerat.

Dar la calculator lucrati?
Da, am un computer nou. Petrec zilnic timp in fata calculatorului.


www.evz.ro

Regele Mihai

Bancaru
1st November 2006, 12:06
Cum era pe vremuri in Almanahul copiilor, din ciclul SA NE MAI SI PISAM PE NOI DE RAS


Politia americana din Batesville, statul Arkansas, a arestat un barbat care a incercat sa-si cumpere tigari de la o benzinarie folosind o bancnota falsa de 100 de dolari, de pe care lipsea chipul presedintelui, iar numele trecut in dreptul acestuia era "Bill Clinton".
De altfel, fasificatorul nu a dat dovada de prea multa iscusinta in materie de tehnica, avand in vedere ca cerneala incepuse sa se scurga de pe bancnota. La randul lor, fortele locale de ordine au declarat ca este cel mai jenant caz de contrafacere a banilor cu care s-au confruntat vreodata.

www.evz.ro

Bancaru
3rd November 2006, 17:23
Decapitarea sasilor



Radu Gabrea face un film despre drama etnica a sasilor din Transilvania in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.





Dupa ce primul sau film, „Prea mic pentru un razboi atat de mare”, a fost turnat la Sibiu, regizorul Radu Gabrea a revenit aici, dupa aproape 30 de ani, pentru a ecraniza romanul „Cocosul decapitat”, scris de pastorul Eginald Schlattner. Coproductie europeana, pelicula s-a filmat vara aceasta in Sibiu, Medias, Agnita si Viena, in cadrul Programului „Sibiu - Capitala Europeana”, anuntandu-se unul dintre cele mai importante proiecte cinematografice romanesti ale anului viitor.

„Cocosul decapitat” va fi lansat concomitent la Sibiu - Viena - Budapesta - München, in martie 2007. Pana atunci, in cadrul Festivalului „Astra”, de la Sibiu, si la Institutul Cultural Roman, din Bucuresti, a fost prezentat documentarul „Rumenye, Rumenye...”, in care Radu Gabrea a readus in atentie cultura po****ra evreiesca.

EVZ: Cum ati gandit ecranizarea romanului „Cocosul decapitat”?
Radu Gabrea: Am cautat, in adaptarea pe care am facut-o, sa pastrez cat mai mult din ideile si valorile originalului, imbracandu-le in acelasi timp intr-o haina cinematografica adecvata. Filmul este o transpunere a unui fascinant roman, al scriitorului roman de origine saseasca Eginald Schlattner, despre viata unei comunitati, cea a sasilor transilvaneni, veche de 800 de ani, care, atata vreme cat si-a pastrat fiinta si caracterul, a reusit sa supravietuiasca, ajungand in pragul disparitiei cand a renuntat la acestea.

E vorba de o comunitate pe care ideologiile secolului al XX-lea - in cazul acesta, ideologia nazista - au dus-o la pieire. Povestea romanului a fost pastrata, in general, prin relatarea evolutiei celor patru eroi adolescenti, esentiali si in roman.

Care este povestea filmului?
Este povestea a patru adolescenti, care parcurg perioada ‘41-’44. Teza autorului, Eginald Schlattner, este ca, atat timp cat sasii au ramas o entitate, pastrandu-si identitatea istorica, nu au putut fi dezradacinati. Dar in momentul in care influenta ideologiei „Germaniei Mari”, cu toata nebunia ei, a cuprins si societatea saseasca din Transilvania, sfarsitul acesteia a fost inevitabil si nu a mai putut fi oprit.

Intriga filmului porneste de la ziua de 23 august, cand romanii au intors armele impotriva nemtilor. In liceul german din Fagaras are loc o petrecere, numita exitus la sasi (cuvant cu mai multe intelesuri: moarte, o mare bucurie, sfarsitul de scoala, trecerea la maturitate, salvare). De aici se ajunge la povesti de dragoste incrucisate, traite la intensitatea adolescentina. Petrecerea finala este un dublu exitus: exitusul bucuriei ajungerii la maturitate si exitusul „letalis”, mortal, al prabusirii unei civilizatii de cateva secole.

A fost greu sa gasiti distributia? Cum v-ati descurcat cu figurantii?
Au fost cautari de aproape doi ani. Castingul nu a fost simplu. Am gasit o distributie excelenta, in special pentru cei patru tineri: Ioana Iacob, o actrita tanara din Timisoara, un actor de la Teatrul National „Radu Stanca” - Axel Moustache, un actor german - David Zimmerscheid si o actrita poloneza venita de la Hollywood - Alicja Bachleda Curus.

Pe langa ei mai joaca din Romania Dorel Visan si Victoria Cocias, Constantin Chriac si Renate Muller Nica. Rolurile sunt destul de complicate. Am folosit oameni simpli, si la Sibiu, si la Medias, care s-au comportat admirabil.

Exilat

A avut filme de Cannes
Regizor a peste 25 de filme, printre care „Urmarirea” (1970), primul serial TV din Romania, Radu Gabrea s-a stabilit in Germania in 1973, dupa ce Ceausescu i-a cenzurat pelicula „Dincolo de nisipuri”, care a participat un an mai tarziu in competitia de la Cannes. A mai regizat „Nu te teme, Iacob!”, dupa nuvela lui Caragiale - „O faclie de Paste” (1981) sau „Un barbat ca Eva” (1984), despre regizorul german R.W. Fassbinder. Pentru rolul din acest film, actrita Eva Mattes a obtinut Premiul Festivalului European pentru cea mai buna interpretare.

Gabrea a realizat si documentare, printre care: „Struma” (2000) si „Mostenirea lui Goldfaden” (2004). Ultimul sau documentar, „Rumenye, Rumenye...”, proiectat miercuri, la Institutul Cultural Roman, reconstituie, timp de 58 de minute, istoria muzicii Kletzmer, simbol al culturii evreiesti.

www.evz.ro

miril
4th November 2006, 11:46
Din colectia "Baga ochiul, scoate banii!". Sincer, daca as fi nabab, as duce Progresul...mai departe si in loc de iacht mi-as lua cate un Magritte, doua. Cu alte cuvinte, de amorul artei si Progresului:

Sute de milioane de dolari de amorul artei Maria Vladescu Ev Z

Pretul unui tablou scos la licitatie a atins 140 de milioane de dolari.

Lumea artei se pregateste pentru un sezon al recordurilor la licitatiile din New York, unde se asteapta vanzari de peste un miliard de dolari, un total care arata clar ca piata produselor de arta este cat se poate de prospera, releva AFP.

De altfel, anul 2006 a fost bogat in tranzactii spectaculoase, unele dintre ele doborand chiar recorduri. Saptamana aceasta, o pictura semnata de Jackson Pollock, "No 5, 1948", a stabilit un nou maxim mondial in materie de preturi, dupa ce a fost cumparata cu 140 de milioane de dolari.

Tabloul a doborat astfel recordul stabilit in iunie de portretul "Adele Bloch-Bauer I", semnat de Gustav Klimt, care detronase, la randul sau, un Picasso - "Baiatul cu pipa", cumparat in mai 2004 cu 104,1 milioane de dolari.

Tabloul "No 5, 1948", scos la vanzare de magnatul american David Geffen, a ajuns, prin intermediul unei tranzactii private, la omul de afaceri mexican Davin Martinez, posesor al unei impresionante colectii de arta moderna si contemporana.

Sezonul licitatiilor va incepe marti in metropola americana, iar casa Christie’s sustine ca, per total, tablourile moderne si impresioniste pe care le va vinde vor ajunge la o valoare cuprinsa intre 340 si 490 de milioane de dolari.

Casa de licitatii se asteapta la o vanzare-record chiar din prima zi a sezonului, cand spera sa atraga foarte multi ofertanti generosi pentru tabloul "Adele Bloch-Bauer II", estimand un pret final intre 40 si 60 de milioane de dolari.

De asemenea, se asteapta profituri substantiale de pe urma altor trei piese ale lui Klimt, scoase si ele la licitatie, dar si de pe urma unui Picasso, din perioada albastra.

La casa Sothesby’s, un Cezanne, pentru care se va putea licita miercuri, ar putea aduce vanzatorului 35 de milioane de dolari, iar un Monnet - 20 de milioane de dolari.

Pretul operelor de arta reflecta cresterea marilor averi

Sperantele celor care vor sa-si rotunjeasca veniturile in urma tranzactiilor de picturi de valoare prind contur pe fondul dezvoltarii pietei de profil, alimentata de aparitia in scena a unor oameni de afaceri prosperi nu numai din Statele Unite, ci si din Rusia si Mexic.

De altfel, pornind de la premisa ca elita rusa incepe sa devina mare amatoare de opere de arta, casa Christie’s a prezentat la Moscova una dintre panzele lui Picasso - "Soto".

Vicepresedintele Asociatiei Vanzatorilor de Arta de pe teritoriul american, Gilbert Edelson, a explicat ca puterea de cumparare a crescut considerabil, astfel ca si preturile operelor de arta s-au marit. "Oamenii care au castigat bani din afaceri cumpara si iubesc arta. Exista si unii care vor doar sa obtina profituri cumparand si apoi vanzand, insa acestia reprezinta doar o mica parte", a declarat Edelson.

Totusi, avand in vedere preturile, muzeele de arta isi permit din ce in ce mai rar sa cumpere tablouri ale unor pictori celebri, dar cei care ajung sa aiba o colectie impresionanta sfarsesc prin a o dona unor muzee pe care ajung sa le administreze.

miril
4th November 2006, 11:55
Si pentru ca tot vorbim de sfinti si convertiti:

Jacob of Nisibis

Jacob's tomb in the crypt of his church in Nisibis.Jacob (died c. AD 338) was the first catholicus (Mar Jacob) or bishop (appointed in 308) of the Christian community of Nisibis in Mesopotamia (modern Nusaybin, located near the Turkey/Iraq border). Jacob of Nisibis also known as James of Nisibis and as Jacob of Nusaybin is recorded as a signatory at the First Council of Nicaea in 325. He was the first Christian to search for the Ark of Noah, which he claimed to find a piece of on a mountain, Cudi Dagi, in a region near Ararat, 70 miles from Nisibis.

He prayed for the death of Arius, a main proponent of the Arian heresy.

He founded the basilica and theological School of Nisibis after the model of the school of Diodorus of Tarsus in Antioch. It was not until the 10th century that the "Persian Sage" identified with Jacob of Nisibis was finally identified with Aphraates. He was the teacher and spiritual director of Saint Ephrem the Syrian, a great ascetic, teacher and hymn writer who helped dispel many heresies of his day including Arianism.

Under the auspices of Mar Jacob, St Awgin founded the first monastery of Mesopotamia that followed the new cenobitic model from Egypt. It was set up on Mt. Izla above the city.

Saint Jacob of Nisibis's relics are in Edessa.

18445
Jacob's tomb in the crypt of his church in Nisibis.

miril
5th November 2006, 12:17
Sa facem haz de necaz cu Caragiale si...Cristoiu in Jurnalul National:

Comparatie - Caragiale, rescris de Gogol

Corespondentul sarb al lui Caragiale, Branislav Nusici, se bucura de o faima universala mult mai mare decat cea a satiricului roman. Cu toate acestea, Branislav Nusici e un scriitor mai slab decat Caragiale si, mai ales, mai putin profund decat grecul nostru. In mod paradoxal, Nusici e prea social, prea foiletonist pentru ca piesele sale, aduse pe scandura scenei, sa atinga universalitatea.

S-a spus despre Caragiale ca e un mare satiric. Un satiric al Romaniei burgheze. Aici se cer totusi unele nuantari. Interpretarile din ultimele decenii aduc in discutie o noua dimensiune a creatiei sale: rautatea fata de realitatile romanesti, funciarmente de mahala. Proza si teatrul marelui scriitor surprind o societate in care urbanitatea e inca un ideal. Caragiale n-a plecat la Berlin din nevoia de a trai mai bine. Asa cum il dezvaluie Corespondenta, autoexilatul era fascinat de Germania. Tara in care gaseste urbanitatea absenta din Romania. Branislav Nusici n-atinge rautatea scriitorului nostru. Unele schite, mai ales cele cu subiecte din razboi, mizeaza pe duiosie, pe sentimentele dragute, pitite in fiecare din noi. Cele mai interesante mi se par textele despre anii de scoala, timp care, pare-se, e condamnat sa cada sub taisul sarcasmului. Interesante ni se par si satirele sale, desi – sinceri sa fim – prea amintesc pamfletul, productie tipica omului indignat. Acestea apeleaza la unul dintre ticurile preferate ale satiricilor: descrierea marilor aglomeratii. Cu toate acestea, Caragiale ramane net superior lui Branislav Nusici.

Caragiale trebuie raportat insa si la alti satirici. La Gogol, de exemplu. Fata de scriitorul rus, satiricul nostru tradeaza o slabiciune de fond: absenta universului comic. Caragiale n-are o viziune hazlie asupra lumii. Gogol, de exemplu, vede comic in orice: in iubire, in personaje, in mesele de la han, in roata briscei. Pentru el, nu exista element al universului inconjurator care sa nu starneasca risul. Adevaratul, marele scriitor satiric, cel de tip gogolian e, inainte de toate, autorul unei intelegeri comice asupra lumii. Tot ce atinge el se preface, instantaneu si pentru totdeauna, in comedie. Caragiale nu are acest talent.

DL GOE, RESCRIS. Sa luam de exemplu "Domnul Goe..." Prea multe pagini de proza banala pentru sclipirea hazlie care este relatia: copil rasfatat – maturi care rasfata. O coca imensa si inutila de dragul unei singure bucati de roscova. "Domnul Goe..." rescrisa de Gogol s-ar infatisa mult diferit. Controlorul, de exemplu, figura stearsa in schita lui Caragiale, ar fi un personaj extrem de hazliu: beat, cu cozorocul cazut pe frunte, cu uniforma botita. Fara nici un haz sant si alte personaje: tinerii din compartiment, birjarul din Gara de Nord. Statia din urbea X si trenul sunt normale in schita scriitorului nostru. La Gogol ar fi fost un exemplu de aiureala romaneasca. Trenul vine la timp. Gogol ar fi facut sa aiba intarziere. Si ar fi gasit si explicatia: in dreptul statiei Lisesti, cativa sateni au tras, ca de obicei, semnalul de alarma, oprind vagonul exact in dreptul gradinii lor, sa se poata sui cu un vitel. Caragiale se multumeste sa noteze ca trenul era plin. Gogol ar descris cu lux de amanunte aglomeratia. Una mai mult decat comica. Pe o bancheta sedeau doi insi care tineau in brate, pe rand, un curcan nervos. La Gogol, domnul Goe nu s-ar inchide in WC din greseala, ca-n Caragiale, ci pentru ca manerul toaletei, furat de cineva, de un navetist, fusese inlocuit cu o bucata de sarma. Si asa mai departe.

De ce n-a facut Caragiale o astfel de satira? Sa fi fost Romania de atunci un mecanism nemtesc, bine pus la punct? Nu cred. Cred mai degraba ca marele nostru scriitor n-avea, spre deosebire de Gogol, o viziune asupra Romaniei ca univers hranitor de comic. O Romanie in care pana si lebedele sunt hazlii. De aproape un secol se pune problema depasirii lui Caragiale de catre un scriitor satiric. Va reusi asta doar cel care va surprinde Romania cu ochiul lui Gogol. Ochiul unui satiric profund nefericit ca s-a nascut in aceasta tara.

miril
5th November 2006, 12:20
Si pentru ca totul ni se trage pentru ca suntem...romani, un alt articol din Jurnalul National:

Lecturi la tava - Din psihologia poporului roman de Dan C.Mihailescu
Romanii, trimisi la judecata

Bine face Editura Historia ca retipareste lucrarea lui D. Draghicescu din 1907, "Din psihologia poporului roman" (editie de Elisabeta Simion, prefata Virgil Constantinescu-Galiceni).

Chiar daca intre timp lumea subtire si crema specialistilor nu prea mai crediteaza "psihologia popoarelor" – considerand-o schematica, perimata, de un romantism patetic, pe cat de idealist pe atat de procustian –, etnopsihologia isi conserva ratiunile, vitalitatea, eficienta si forta de atractie. De acord, cum spune si Caragiale, toti oamenii sunt pretutindeni la fel, cu aceleasi virtuti si vicii, iar romanii nu sunt nici mai buni, nici mai rai, doar ca neamul e "netocmit" inca. Numai ca nimeni nu poate nega elementele specific locale, determinate de cadrul fizic si metafizic, de istoria, geografia si textura sufleteasca a locului. Atata vreme cat poti evita deopotriva absolutizarea si relativizarea, viziunea etnopsihologica isi conserva energiile revelatoare.

Nascut in 1875, fiu de boiernas valcean cu vederi iluministe, Draghicescu va fi primul nostru doctor in sociologie la Paris (isi sustine in 1904 teza sub conducerea lui E. Durkheim). Prieten cu Titulescu, liberal de stanga cu afinitati socialiste, a figurat printre reprezentantii Romaniei la Liga Natiunilor, fiind ministru in Mexic (1934-1936), pentru a se sinucide in 1945.

Daca aproape jumatate din carte sufera de tehnicism si prolixitate, nu este mai putin adevarat ca restul ofera si astazi o lectura de buna hartuire intelectuala si provocare afectiva. Toate valorile altoite de spiritul latinitatii romane pe trunchiul tracic au fost alterate, sustine Draghicescu, de coplesitoarea influenta slava si de secolele de letargie dominate de turco-grecime. "Creierul romanilor trebuie sa fi fost puternic, intrucat era continuarea creierului latin. Insa anemiat vreme de veacuri, inteligenta pe care o dezvolta era ea insasi saraca, cum erau si imprejurarile in care atata amar de timp functionase in sec (...). Elementul de capetenie al caracterului romanesc, vointa simpla, inculta, dar temeinica, aceasta insusire de temelie a neamului se slabi si se topi in focul luptelor cu turcii. In locul curajului si indraznelii de altadata, un fel de frica instinctiva patrunse in sufletul romanilor (...). Grecii avura rolul unor adevarati paraziti care sunt atrasi de mizeria unor organisme slabe. Dupa ce turcii degradara aproape cu totul energia morala si economica a tarilor romane, grecii venira sa desavarseasca opera de injosire si de distrugere". "Continutul sufletului nostru etnic se alcatuieste in cea mai mare parte din crampeie imprumutate de la neamurile vecine, neasimilate, nedigerate si neomogenizate."

Cu un simt religios "foarte superficial, formalist si lipsit de orice fel de metafizica superioara", tarat de nepasare, neprevedere, improvizatie, discontinuitate, indisciplina, exces permisiv, sarcasm dizolvant si lehamite sceptic-joviala, cu "o rezistenta defensiva, resemnata, supusa, lipsita de energie ofensiva", dar inzestrati cu "vioiciunea mentalitatii, putere de patrundere si bogatia inchipuirii", romanii si-au dezvoltat un "spirit critic amar, sfasietor, distructiv. si era firesc. Cand ai toata luciditatea de a observa ca lucrurile merg rau, ca totul este neindestulator, fara sa ai energia de a incepe sa faci bine, nu-ti mai ramane decat sa critici si sa-ti arati nemultumirea".

Si cand te gandesti ca exact peste trei decenii, Cioran avea sa-si publice Schimbarea la fata a Romaniei ! Aspra judecata de sine: forma suprem-exasperata a iubirii.

herculis
7th November 2006, 11:29
De pe Antena 3:

Comisia prezidenţială pentru analiza dictaturii comuniste în România vine cu primele concluzii. Vladimir Tismăneanu, coordonatorul comisiei, anunţă că două milioane de români au fost târâţi în închisorile şi lagărele comuniste, iar dintre aceştia, o jumătate de milion sunt considerate victime ale regimului. În câteva zile, raportul va fi înaintat preşedintelui Băsescu, iar acesta va putea condamna oficial comunismul, cu probe concrete.

Cei 19 membri ai comisiei au adunat foarte multe informaţii, dar arhivele nu şi-au dezvăluit totuşi toate secretele. Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Constantin Ticu Dumitrescu, Horia Roman Patapievici, sau Nicolae Manolescu – câţiva dintre membrii comisiei - s-au lovit de dezorganizarea instituţiilor care ar fi trebuit să îi sprijine în demersul lor. Ministerul Sănătăţii, de exemplu, ar fi manifestat „rezistenţă instituţional㔠în chestiunea avorturilor, iar Poliţia şi Serviciile de Informaţii în chestiunea activităţii fostei Miliţii.

Concluziile raportului sunt împărţite pe cinci teme: condamnare, memorializare, legislaţie, arhive, educaţie. Ele vor fi greu de banalizat, a declarat Tismăneanu sâmbătă, într-o emisiune televizată. Două concluzii ale raportului arată că, pe de o parte, regimul comunist a fost ilegal din prima până în ultima zi, iar Securitatea a fost o instituţie criminală. „Nu accept ideea că au fost două securităţi, una bună şi una rea”, a afirmat Tismăneanu.

Bancaru
7th November 2006, 12:12
Lustragiul lui Felix

Grigore Cartianu

Mircea Badea, detergentul perfect pentru orice stapan!



Nu obisnuiesc sa pierd vremea cu scalambaieli TV care tin loc de revista presei. Prezentarea unor ziare in stil de tata Veta este arma preferata a unora care sunt fie clovni, fie frustrati, fie slugi, fie toate la un loc. Doamnelor si domnilor, Mirceaaa Badeaaaaa!

Butonand telecomanda la intamplare, ieri-dimineata, mi-am primit pedeapsa binemeritata: discursul tip melita al celui ce realizeaza emisiunea "In gura presei". Cand telecomanda se pregatea sa igienizeze ecranul televizorului, am auzit ca era vorba despre "Evenimentul zilei". Am ramas pe Antena 1 si am aflat doua lucruri:

1. Mircea Badea nu pricepe de ce ziarul publica pe prima pagina povestea vietii lui Leonard Orban, cel dintai ministru roman al Europei;

2. Mircea Badea nu-si poate imagina cum un prim-ministru ar putea fi mituit cu "niste termopane".

Un observator cat de cat alfabetizat ar fi putut baga de seama ca niciun ziar ori post de televiziune nu a reusit sa spuna publicului, pana acum, cine este si de unde vine Leonard Orban, interfata noastra cu Europa.

O persoana, de altfel, ocolita de publicitate si de scandaluri. Daca in loc de Leonard Orban aveam de-a face cu guralivul sau frate, era simplu: o cautare pe google si toate redactiile din Romania deveneau experte in Ludovic Orban. Asa, mai nimic. Si daca google nu e, nimic nu e.

"Evenimentul zilei" a mers mai departe. A trimis reporteri pe urmele acestui personaj pe cat de important, pe atat de discret. Ce a rezultat ati putut citi in paginile ziarului, ieri si azi. Singurul cititor nedumerit e Mircea Badea.

El nu pricepe ca EVZ a facut ceea ce trebuia sa faca orice ziar profesionist: sa-si informeze cititorii, in detaliu si cat se poate de rapid, despre "omul momentului". Lui Badea i s-a parut mai fireasca lenea profesionala a altor redactii. E ca si cum ai incerca sa penalizezi un alergator pentru "vina" de a trece primul linia de sosire, altoindu-i eventual si o amenda pentru depasire de viteza!

Dar asta nu e tot. Badea ne explica de ce un prim-ministru nu poate fi mituit cu "niste termopane". Noua ca noua, dar ce lectie de drept le preda procurorilor si judecatorilor! Dosarul "Zambaccian" trebuie inchis, cu o motivatie zdrobitoare: asa a zis Mircea Badea! Care, fie vorba intre noi, nu e un tip prost. Doar face pe prostul, cand treaba asta ii foloseste.

El stie ca acuzatia care-l vizeaza pe Adrian Nastase nu se refera la "niste termopane", ci la termopane si alte bunuri pentru un bloc intreg, in valoare de vreo 400.000 de dolari. Ei, asta mai suna a mita? Sau e prea putin?

Cam de la cat in sus o fi mita? Un milion? Doua? Trei? Nu-i nimic, daca acest lustrangiu de profesie va studia un pic opera bietei matusi Tamara, va ajunge sa-si dea doctoratul in "averea lui Nastase": terenuri, palate, bijuterii, bani cash...

Si multe asemenea lucruri pe care, atunci cand le-a publicat EVZ, onestul domn Badea a evitat sa le bage "in gura presei". Sigur, toate acestea nu au nicio legatura cu decizia lui Dan Voiculescu-Felix de a-i rezerva lui Adrian Nastase o functie mare in Partidul Conservator. Si nici cu faptul ca Mircea Badea isi expune principiile la televiziunea familiei Voiculescu...

www.evz.ro

krapulax
7th November 2006, 23:22
din dilema veche. cu ochii-n π
Pe o străduţă care se strecoară dinspre Magheru înspre Parcul Icoanei, pe lîng㠄Cărtureşti“, un magazin uitat de consumismul acerb: „Remaiem ciorapi!“. Din păcate, remaieza, doamna Marilena, îşi cere scuze, într-un anunţ lipit în geam: „Sînt în spital, mă întorc pe 1 noiembrie“. Îi dorim, şi pe această cale, însănătoşire grabnică.
Numai asta nu văzusem pînă acum: duminică după-masă, în plină Piaţă Cantacuzino (între Grădina Icoanei şi Parcul Ioanid), era parcat un ditamai Maybach negru (din cel cu perdeluţă în spate). Doi indivizi au coborît, au deschis portbagajul, au scos un prosop şi o cutie cu table, le-au aşezat frumos pe maşină şi-au început să joace – sub privirile curioase ale poliţiştilor care apărau ambasada arăbească de vizavi şi ale unui chibiţ venit iute din vecini – de la restaurantul „Balthazar“… Un fel de: „Hai la un zar, Balthazar!“.
Mă-ntreb cine poate fi atît de ahtiat de expunere audio-vizuală încît să accepte o invitaţie la emisiunea lui Andrei Gheorghe, Politică, frate! (titlul spune totul)… Oho, sînt destui. „Moderatorul“ (care n-are nici un Dumnezeu, decît ăla numit Rating) îi ia la pertu, se răţoieşte la toţi, se strîmbă, ţipă, uneori scoate limba – şi dă tot timpul impresia că scuipă ecranul. Am înţeles: A.Ghe vrea să fie un Howard Stern pe româneşte; nu reuşeşte decît să fie un Gigi Becali care mai scrie şi, în loc să dea, ia bani (de la două televiziuni)…
În turneul final de la Madrid al celor mai bune opt jucătoare de tenis din lume, patru sînt rusoaice. Toate antrenîndu-se şi trăind în Statele Unite. Să-mi fie cu iertare, dar această situaţie îmi aduce aminte de cuvintele lui I.V. Stalin, în 1938: „Elanul bolşevic rus şi spiritul practic american pot săvîrşi împreună minuni“.
autori- stela giurgeanu, alex leo serban, tot el, radu cosasu

miril
8th November 2006, 12:51
Totalitarism si islamo-fascism Vladimir Tismaneanu Ev Z

Vladimir Tismaneanu: "Noul totalitarism, inrudit pana la un punct cu mitologiile salvationiste din veacul trecut, ingemanate in chip pervers cu fundamentalismul religios, este in fond o erezie devenita ideologie politica."
Salafismul este acea orientare din Islam care urmareste constructia aici si acum, deci in imanenta, a societatii total controlate. Un adevarat stat islamic, scria doctrinarul salafist Maulana Maududi, trebuie sa detina o sfera de actiune "egala cu insasi viata umana.

Intr-un asemenea stat, nimeni nu are dreptul sa-si priveasca problemele drept personale si private". Este statul perfect ideologizat. Ca si in Germania nazista ori in Rusia stalinista.

Presedintele George W. Bush s-a referit si el, in ultima vreme, la pericolul islamo-fascismului. Nu este pentru prima oara ca se enunta analogia intre miscarile radicale anticapitaliste de sorginte fundamentalist-islamica si cele totalitare, "ismele" revolutionare din veacul douazeci.

Amintesc aici cartea lui Paul Berman, "Liberalism si teroare", aparuta in traducere romaneasca in 2005, la Editura Curtea Veche. Este interesant ca tema a fost initial lansata din zona stangii liberale, pentru care ne gasim intr-o noua faza a luptei impotriva fascismului. Doar ca acesta a capatat o noua infatisare, nu mai putin odioasa si primejdioasa decat cele precedente.

Trebuie observat faptul ca originile noului islamism politic, in varianta sa extrema, se gasesc in esecul nationalismului si socialismului panarab. Fundamentalismul teocratic sustinut de Osama bin Laden si adeptii sai este un raspuns la sfidarile modernitatii politice.

Nu propune o dictatura de tip traditional, ci un proiect utopic menit sa reconfigureze intreaga ordine mondiala. Se aspira spre intemeierea unui nou supercalifat, un regim global intemeiat pe o aplicare exclusivista a preceptelor islamice.

Talibanii din Afganistan infiintasera un Minister al Virtutii, excluzand muzica si sahul dintre ocupatiile acceptabile. In Rusia lui Stalin, comisarul justitiei, Krilenko scria despre necesitatea de a introduce lupta de clasa in domeniul sahului. Ca si regimurile totalitare, dictaturile de tip islamist exclud diferenta si criminalizeaza orice opozitie.

Un recent articol semnat de Peter Beinart, din saptamanalul "The New Republic", ridica o problema importanta. Se intreaba jurnalistul american, autor al unei recente carti despre liberalismul anticomunist al perioadei Razboiului Rece, cat de adecvat este termenul de islamo-fascism atunci cand ne referim la adversarii actuali ai civilizatiei democratice de tip occidental.

Fascismul a fost o exacerbare a nationalismului, cel putin in versiunea sa italiana. Cum o stim de la Hannah Arendt, autoarea lucrarii clasice "Originile totalitarismului", fascismul mussolinian nu avea ambitii expansioniste globale.

Principiul national nu este unul cu impact universal. Revolutiile bazate pe cultul clasei ori al rasei, in schimb, depaseau frontierele unui stat. Agresiunile lui Mussolini tineau in fond de imperialismul clasic.

Cele ale lui Hitler si Stalin se desfasurau in numele unui nou principiu ideologic. Statul totalitar, asemeni celui iranian de astazi, dar imperiul pe care il viseaza teroristii mistici, este unul perfect organizat, agresiv, militarizat si mereu in expansiune. "Astazi ne apartine Germania/Maine intreaga lume" sunau cuvintele imnului oficial al partidului nazist.

Nu este deci suficient sa spunem ca democratiile liberale si aliatii lor duc un razboi impotriva terorismului. Inamicul numarul unu al civilizatiei democratice capitaliste este islamismul totalitar, similar ca ambitii miscarilor totalitare nereligioase.

Or, mai exact spus, miscarilor bazate pe religii seculare. Aceste miscari au fost numite de ganditorul Jacob Talmon mesianisme politice. Islamo-fascismul este un asemenea mesianism politic, o ideologie si o practica al caror scop este eliminarea prin violenta a sistemelor seculare moderne si inlocuirea lor cu supracomunitatea sacralizata a ordinii teocratice, inexpugnabila si infailibila.

Putem spune asadar ca termenul de islamo-fascism nu se aplica regimurilor sultanist-teroriste de tip Saddam Hussein ori Assad. In atari conditii, inamicul este mai clar si lupta devine mai focalizata. Eroarea unor neoconservatori a fost sa combine toate aceste regimuri sub o denumire unica, lasand de-o parte diferente esentiale.

Bancaru
9th November 2006, 12:25
Apropo de POLITICA, FRATE! M-am uitat ieri cateva minute la emisiune. Mie imi este extraordinar de antipatic Andrei Gheo. Invitata o pasare bruneta rea. Cred ca era aia... Birchenal, sau cum ii zice, de la PSD. Una noua, un soi de Mariana Buruiana a pesedeului. Musca lantul. Culmea face ca o auzisem dimineata la Guerrilla, la ASTA LA REVISTA PRESEI, BEBE! a lui Liviu Mihaiu. Spunea ceva de Hardau, ministrul invatamantului, precum si ca in secolul 21 copiii, unii, se duc cu caruta la scoala. Aceleasi lucruri, dar EXACT aceleasi lucruri, le spunea la emisiunea boului de Gheo. Ce probabilitate poate sa fie ca eu dand absolut intamplator pe Realitatea sa o aud pe aia spunand aceleasi lucruri pe care le borâse dimineata pe un post de radio. Eu nu ii iau apararea lui Hardau, dar timp de mai bine de 10 ani cat au condus tara, ei ce p**a calului au facut? Si au condus-o singuri, asa cum li s-a sculat. Sau mai bine zis, cum i s-a sculat lui Nastase sau Iliescu.
Revenind la pasarea bruneta eu intreb eu raspund - nu stiu care este probabilitatea aia de care pomeneam. Pur si simplu ea nu stie altceva. E o vaca. Pasare vaca...

krapulax
9th November 2006, 16:10
sa vezi ce ma enerveaza pe mine sa-l vad pe ctp la realitatea, (http://www.realitatea.net/) cu hurezeanu, iar mai tarziu sa citesc in gandul (http://www.gandul.info/) exact aceleasi cuvinte. de-aia nu-mi place sa postez aceeasi poza (sau idee, desi nu prea am d-astea) pe mai multe forumuri.

Bancaru
9th November 2006, 16:57
Sau a zis aia ca in secolul 21 copiii se duc cu scoala la caruta? Nu mai tin minte...
Mi-a zis Krap, si are dreptate, ca Mariana e actrita. Peremista e Daniela. Scuse!

miril
10th November 2006, 10:03
Quebecul schimbă condiţiile de emigrare de Andrei Badin (Adevarul)

Guvernul regiunii canadiene Quebec a schimbat condiţiile de emigrare. Profesiuni care până acum făceau ca mii de români să fie acceptaţi în ţara frunzei de arţar nu se mai regăsesc pe noua listă.
Vestea proastă pentru români este că profesiuni care până acum duceau la realizarea punctajului de emigrare acum au dispărut. A apărut în schimb "medicina", profesie care până acum nu era acceptată la emigrare.
Reglementările se aplică şi dosarelor aflate în procesare
Schimbările cele mai spectaculoase se produc în rândul imigranţilor economici (travailleurs qualifiés, travailleurs autonomes, entrepreneurs si investisseurs), adică al celor printre care se numără majoritatea candidaţilor din România, notează expertul în emigrare Dan Gheciu în săptămânalul "Faptu Divers", care apare la Toronto. Important este că noile reglementări se aplică dosarelor aflate în procesare. "Din toate profesiunile pentru care se cer studii superioare (13 în total) aflate pe lista precedentă au fost păstrate numai două, respectiv chimiştii şi statisticienii. Au dispărut inginerii, programatorii, industrial designerii şi fizicienii; au fost reduse, de asemenea, şi ocupaţiile pentru care nu se cer studii universitare (de la 8 la 6), în schimb au apărut pe noua listă măcelarii! Toţi cei care au rămas în afara acestei liste vor fi evaluaţi în cadrul programului "Employabilité et mobilité professionnelle", ceea ce poate avea consecinţe dramatice!
Cât priveşte lista de studii privilegiate, cele de nivel universitar au fost reduse de la 18 la 3, iar cele de nivel postliceal de la 21 la 7", afirmă Gheciu.
Nu toate categoriile de medici sunt acceptate
La rândul său, revista "Pagini Româneşti", care apare la Montreal, scrie că printre profesiunile care sporesc sanşele de emigrare se numără brutarii, patiserii sau şoferii. Condiţia pentru acordarea acestor puncte este ca studiile în cauză să fie terminate în ultimii 5 ani sau să existe o experienţă profesională de minimum 12 luni (în ultimii 5 ani) într-o profesie care are legătură cu specializările respective. "Noua listă de professions en demande nu mai conţine ingénieurs mécaniciens, ingénieurs chimistes, ingénieurs informaticiens", mai scrie revista din Montreal. Provincia Québec este prima care a deschis oficial porţile pentru medici, având în vedere că acordă pentru aceste studii un număr de 5 puncte, la egalitate cu studiile în "génie chimique", "mathématique", "sciences de l'informatique" etc. "Pagini Româneşti" precizează însă că studiile în "médecine dentaire", "m1édecine et chirugie expérimentales" şi "médecine vétérinaire" primesc zero puncte. Conform datelor oficiale, circa 5.000 de români emigrau anual în ţara frunzei de arţar. Majoritatea mergeau în Quebec. În Canada trăiesc circa un sfert de milion de români. Majoritatea sunt grupaţi în jurul celor două metropole importante, Montreal şi Toronto.

Noile condiţii: nu se mai dau puncte pentru rude şi cunoscuţi
Analistul în emigrare Dan Gheciu atrage atenţia că nu se mai acordă puncte pentru existenţa unui cunoscut în Quebec, ci numai pentru rude apropiate (nici chiar unchii şi mătuşile nu mai contează). Existenţa unei oferte validate de muncă are pondere diferită: 5 puncte dacă vine din Montreal, 10 puncte dacă vin din altă parte a Quebecului. Foarte importantă este şi prevederea că solicitantul va trebuie să dovedească existenţa fondurilor cerute cu titlul de "autonomie financiară" şi va trebui să încheie şi un contract cu Guvernul Quebecului, în sensul că va aduce efectiv aceşti bani în Canada. Această prevedere exista şi până acum, însă dovedirea existenţei sumei respective nu era obligatorie. Suma era în jur de 5.000 de euro de persoană.

miril
10th November 2006, 10:05
I-am omorat a doua oara! Laurentiu Ciocazanu (EV Z)

Laurentiu Ciocazanu: “Studentul Calin si toti cei executati dupa acelasi scenariu, dovada tragica a haosului, violentei si lipsei de respect, cultivate sistematic".

De unde avea sa stie el ce va urma? Tocmai el, studentul plin de viata, care-si incepuse saptamana propulsat de cele mai tari motoare ale dorintei de a trai. Cum altfel putea astepta acea minunata zi de luni Calin Gordea cand stia ca va sarbatori pe seara, impreuna cu prietenii si colegii de la ASE, contabilizarea a 21 de ani. Avea sa fie insa aniversarea cu cel mai trist bilant. Bucuria gastii de vis s-a stins brusc dupa miezul noptii.

Exact in momentul in care sampania lui Calin evada spectaculos din sticla, acompaniind parca oda bucuriei declansata de cheful studenteasc. Ghinionul exuberantilor din discoteca avea sa fie orgoliul nemasurat al unei brute aflate langa ei. O bestie de om croita din ego de satana care a simtit umilinta maxima cand sampania lui Calin l-a udat din greseala. Stropii bucuriei l-au transformat pe individ intr-un pachet de ura cu reactie rapida.

L-a impins pe sarbatorit in strada, unde asteptau pregatiti de K 1 alti tovarasi de cafteala ai criminalului. L-au facut zob cu pumnii si picioarele. I-au dat cat pentru toti cei 21 de ani impliniti in acea trista zi de noiembrie. I-au zdrobit ficatul si plamanii si au taiat-o spre ogeacurile lor de parnaiasi rataciti prin libertate, cu satisfactia ca l-au mai casapit pe unu’.

Nu i-a deranjat nimeni sa-si duca actul terorist la bun sfarsit. Nici prietenii sarbatoritului, inmarmuriti de frica, nici colegii de club straini si indiferenti, nici paznicii localului platiti degeaba si numiti cu exagerate pretentii anglofone drept „bodyguarzi”; in fond, niste gorile iresponsabile ca multi alti aroganti asemenea, care viseaza ca parada modei muschilor umflati tine loc de paza si protectie pentru clienti nevinovati. Noroc cu primarul Boc, aflat pasager prin zona, care a incercat de unul singur sa mai salveze ceva din lasitatea si apatia locului telefonand la Salvare si facandu-i respiratie artificiala victimei.

Zadarnic! Calin plecase deja sa-si continue destinul intr-o lume mai buna. Aici nu era locul lui si al tuturor celor care aleg sa piara nevinovati sub asaltul violentei care rade totul in cale. Recent, la Galati, un elev a murit chiar in clasa raspuns de pumnul unui huligan. Ei si toti cei executati fara vina sunt dovada tragica a ceea ce cultivam sistematic de la Revolutie incoace - haos, anti-omenie, lipsa de respect. Da, societatea ii ucide a doua oara, dupa criminali.

Priviti ce seamana pe terenurile mediatice fertile ale natiunii VIP-urile si „modelele” noastre televizate: violenta, neam-prost, amatorism. Ce culegem aflam mai clar abia atunci cand apar stirile negre. La tot pasul, in fiecare jurnal TV sau chenar de ziar descoperi „recolta”. Pumni, injuraturi, dezmat total, profesori amenintati de elevi, batrani batjocoriti de juni ofticati pe viata altora.

Tranzitia, care bate spre 20 de ani, a reusit sa compromita doua instrumente fundamentale ale civilizatiei: legea si educatia. Generatiile de tineri de astazi n-au simtit presiunea celor doua parghii esentiale ale democratiei. Nu mai conteaza de ce. Ce conteaza este ca astazi decontam cu acesti Calini nevinovati pierderea busolei morale a unei Romanii in deriva.

Bancaru
10th November 2006, 11:52
Nici macar nu stim cine sunt suspectii. Chiar daca nu sunt, inca, acuzati oficial, sa ni-i arate si noua. Daca sunt suspecti inseamna ca sunt motive. Pe cine suspectezi? Pe unul care poate sa faca ceva rau sau care a mai facut. Nu e normal sa stie lumea care sunt sau ar putea fi astia? E ca la fazele cu restaurantele in care au descoperit ca in in loc de schnitzel, ospatarul serveste frunze de ... platan cu caca de cutulache. Fac caz, avem confruntari in direct, patroana iese cu maturoiul, politistul timid incearca sa o apere pe doamana de la protectia consumatorului, urlete, tipete, ne-ati ruinat, nesimtitilor, hotilor, plecam din tara, etc. In schimb nu stim si noi care este restaurantul care face asa ceva. Ca sa nu ii faca reclama baga bubiţe pe ecran peste nume.

georgemp
10th November 2006, 14:10
Cartela unica pentru transport ar putea veni in zece zile
10 Noiembrie 2006
Vlad Odobescu

"Portofelul electronic" nu va scumpi insa biletele nici la metrou, nici la RATB.





Bucurestenii vor putea folosi cartelele unice pentru transportul in comun incepand cu data de 20 noiembrie, promite Alexandru Taflaru, seful Directiei de Infrastructura a Metrorex.

O problema care ar putea duce insa la intarzierea introducerii acestora este legata de obtinerea unei aprobari din partea Ministerului Finantelor. „Sunt chestiuni care tin de fiscalizarea echipamentelor, nu mai depind de noi”, spune Stefan Iordache, responsabil cu implementarea noului sistem la nivelul Regiei Autonome de Transport Bucuresti (RATB).

Dupa rezolvarea problemei, noile instrumente - care urmeaza sa functioneze in paralel cu actualele bilete si abonamente - vor putea fi achizitionate de la centrele specializate ale RATB.

„Vom pleca de la un portofel electronic, pe care calatorul il poate incarca cu o anumita suma, pana in 40 de lei noi. Instrumentul functioneaza in sistem „contactless” - doar se apropie de aparat si acesta isi ia suma pentru acces. Intr-un mijloc de transport RATB, suma va fi corespunzatoare unui bilet pentru autobuz sau tramvai - 1,1 lei noi, iar la Metrorex i se va opri suma pentru o calatorie cu metroul - 1 leu nou”, explica Taflaru. Noile aparate, instalate in toate statiile de metrou si in cateva mijloace de suprafata, au fost deja testate.

Colaborare „aproape frateasca”

In privinta abonamentelor lunare comune, Taflaru precizeaza ca data de la care acestea sunt valabile urmeaza sa fie aleasa de client, in momentul cumpararii. Abonamentele vor fi valabile atat pentru una, doua sau trei linii RATB, cat si pentru calatorii nelimitate cu metroul. Dupa o luna si jumatate, oferta se va extinde prin introducerea reducerilor pentru elevi si studenti.

Investitia, suportata de Banca Europeana de Investitii si statul roman, are valoarea totala de 12,8 milioane de euro. „RATB este titularul acestei investitii, insa Banca Europeana a pus conditia ca sistemul sa fie integrat”, a precizat Taflaru. Acesta a mai spus ca ieri, la o intalnire dintre reprezentantii celor doua regii in care s-a discutat despre noua cartela, colaborarea a fost „aproape frateasca”.
(evz)

Bancaru
10th November 2006, 15:30
O sa ma dau si eu o zi cu cartela asta noua. Astept de pe vremea liceului sa se unifice sistemul de taxare. Nu cred ca va reusi. Va fi un fiasco. Daca la metru nu te poti strecura in autobuz e alta poveste. Pai vreau sa ii vad si eu pe romani asezati frumos pe cate un rand asteptand sa se urce in masina. Sau ca o baba care nu s-a trezit la vreme, sau un somer de 34 de ani care atipise pe locul de la geam va cobori in viteza pe unde trebuie fara sa tranteasca vreo 4 oameni pe jos. Ma duc si fac poze cu calatorii in acel moment.

herculis
10th November 2006, 15:50
Care va sa zica nu ai incredere intr-o investitie facut de BEI? Or sa-i fugareasca pe calatori prin autobuze cu pitbulli, numai sa fie siguri ca isi iau banii inapoi :-))

Bancaru
10th November 2006, 17:03
Eu nu am incredere in romani. Crede-ma, am mers cu autobuzul ani si ani. Pe una dintre cele mai aglomerate rute. Celebra ruta a lui "şaişopt". Am vazut faze demne de bagat in filmele lui Kusturica: batai, cazaturi, furturi, lesinaturi, vome, etc. Am vazut inclusiv un sofer care a prins cu usa, chiar usa de la el, deci a prins cu usa o fetita de vreo 7 ani. Nu avea nici cea mai mica intentie sa deschida usile si sa o elibereze. Noroc ca eram si eu pe acolo, fara modestie o spun, ca sa tin usile. Si tu vrei sa se urce prin fata si sa se coboare prin spate? Cand am vazut asta in Anglia am crezut ca sunt setati gresit.

krapulax
11th November 2006, 13:11
mircea dinescu. in dilema

Marea Britanie, Irlanda, Spania nu vor primi muncitori români după 1 ianuarie 2007. Am ajuns să speriem Europa prin muncă?

După ce alte popoare au descoperit, cu mii de ani în urmă, roata, hîrtia sau îngheţata pe băţ, în sfîrşit, putem spune cu mîndrie că românii au descoperit şi ei munca în secolul al XXI-lea. Păcat că unii ne împiedică să punem în aplicare această interesantă invenţie.

Platanu
11th November 2006, 13:21
Da,pentru ca ne stiu ca suntem hoti,cersetori etc.
Si acum le e teama ca numarul hotilor va creste.

georgemp
11th November 2006, 13:30
Eu cred ca au dreptate.
Multi se duc acolo sa fure,sa cerseasca.
In Torino de exemplu gasesti la tot pasul romani.In Austria parca nu sunt asa multi.

miril
11th November 2006, 13:46
Nu numai romanii fac acest lucru si nu suntem singura natiune care am descoperit acesta profesie interesanta, munca, in secolulul XXI. Lucru pozitiv este ca am...facut-o, caci riscul a existat sa nu o...facem. Era cat pe ce, cu alte cuvinte. La munca, tovarasi! Pe ei, pe...munca lor!

miril
11th November 2006, 13:50
Omul nu-mi place, Simion, si...totusi:

Eugen SIMION: Jurnalul lui Bulgakov Ziua

Au aparut cu putin timp in urma, in traducerea Anei-Maria Brezuleanu si cu o prefata de Ion Vartic, Jurnalele si Corespondenta lui Mihai Bulgakov. O carte, in felul ei, exceptionala, cu documente dramatice despre existenta unui scriitor in primii ani ai puterii sovietice. Un scriitor care moare, realmente, de foame, cere mereu bani cu imprumut, trimite memorii la autoritati, incearca sa publice si uneori reuseste, in fine, un mare scriitor care, exasperat de atatea umilinte, solicita in 1929 lui I. V. Stalin si lui Maxim Gorki sa fie expulzat peste granita. Cateva fragmente de Jurnal sunt din 1922, cele mai multe (aproximativ 60 de pagini) sunt din 1923-1925. Un jurnal preponderent existential, o cronica a mizeriilor cotidiene, putine insemnari despre literatura, in fine, note despre atmosfera epocii. Nici o reflectie mai serioasa despre conditia estetica a jurnalului intim, ca gen literar. Este limpede ca pentru Mihai Bulgakov jurnalul nu-i o forma de literatura, este doar o agenda in care noteaza, fara mare tragere de inima si, in mod cert, fara intentia de a publica aceste insemnari intime, micile evenimente ale unei existente, repet, disperate. Autorul este medic si vrea sa devina scriitor. E casatorit cu o femeie frumoasa si se indragosteste progresiv de ea. Nu are o locuinta sigura, in ianuarie 1922 cauta de lucru si nu gaseste, spre sfarsitul lunii se angajeaza intr-o trupa de actori ambulanti si joaca in cartierele periferice. Primeste pentru un spectacol 125 de ruble ceea ce - precizeaza el - este "ucigator de putin". E dator vandut si, pe un ger cumplit, umbla cu paslari din care n-au ramas decat resturi de pingele. In mai 1923, la Moscova se bea bere "in nestire", bea si el, mult si pe apucate, in fine, diaristul isi neglijeaza treburile literare, o duce de azi pe maine scriind foiletoane pentru o publicatie oarecare. Viata nu arata, in genere, bine: "haotica, rapida, cosmaresca". Cheltuieste multi bani (din putini cat are) pentru bautura si pentru acest fapt se cearta in jurnalul intim. Cainta nu este insa eficienta pentru ca bautorul de bere si de votca recidiveaza. La 2 septembrie 1923 observa pe cer "o luna injumatatita". Imprumuta "un miliard" de la Alexei Tolstoi si, semn ca miliardul nu inseamna mare lucru, dupa oarecare vreme cere, din nou, imprumuturi de la prieteni. Asista la spectacolul politic si ce vede nu-i place: "aceeasi politica josnica si nefireasca"... Nu are convingerea ca literatura pe care o face, cu chiu, cu vai, are valoare. Doar din cand in cand, are cate o criza de orgoliu si atunci crede ca este mai bun, ca scriitor, decat altii. Abandoneaza des jurnalul si il reia (18 octombrie) cu sentimentul ca "este important si necesar". Evita sa faca reflectii mai dure despre puterea sovietica, de altfel cu indreptatire pentru ca, intelegem din scrisorile ulterioare, jurnalul i-a fost confiscat de O.G.P.U. (politia secreta) in urma unei perchezitii. Notatiile sunt scurte, precise, in stil telegrafic. "in sufletul meu e haos" - scrie el la 27 octombrie 1923. La sfarsitul altei zile noteaza: "Ziua de azi s-a dovedit a fi ticaloasa". Nu are timp sau nu are o stare de spirit favorabila sa analizeze lucrurile. Prefera stilul direct, stendhalian (fara sa stim daca l-a citit sau nu pe Stendhal). Nu-l apreciaza, ca om, pe Gorki, dar citeste cu pasiune Universitatile mele: o carte scrisa "cu mana de maestru s...t ce scriitor urias si puternic"... Iata o idee ce poate surprinde azi. Bulgakov desparte omul antipatic (zice el), oficilizat, devenit simbolul Puterii, de prozatorul care stie sa spuna "lucruri importante si teribile". Diaristul nu mai vrea sa practice medicina, vrea sa fie scriitor, "nimic altceva decat scriitor". Reuseste sa publice nuvela Diavoliada si e multumit (25 februarie 1924). Cineva ii spune o anecdota cu o domnisoara care, intrebata "daca a fost supusa epurarii", raspunde: "sunt virgina". La Moscova mai multi indivizi defileaza goi pe strada purtand banderole pe care scrie: "Jos rusinea". Trotki pierde puterea si, intrebat care este starea sanatatii sale, ar fi raspuns ironic: "Nu stiu, n-am citit inca ziarele de azi". Jurnalul intim, plin de fapte de cosmar, nu ocoleste, totusi, aceste vorbe de spirit. Cand e sa vorbeasca sa public, Bulgakov este cuprins de panica: nu-si poate stapani "gesturile bolnavicioase de arlechin". Portretul sau, in genere, nu iese triumfator din aceste insemnari mohorate, strivite de nevoile materiale zilnice. Medicul este bolnavicios si temator. Starea literaturii ruse ii pare "ingrozitoare". Asculta pe Alexei Tolstoi si este uluit de ipocrizia discursului: "un bufon josnic si necinstit". La o sedinta a Armatei Rosii, poetul Demian Bedn"i ar fi declarat: "mama mea a fost curva". Dupa ce relateaza asemenea fapte, Bulgakov se multumeste sa rezume: "Doamne Dumnezeule!". Priveste Kremlinul in ceata si scrie in jurnal: "duioasa si unica mea dragoste". Este indragostit, cum am zis, de sotia lui si este disperat si, in acelasi timp, bucuros. Participa la o serata literar-ideologica, patronata de o doamna apriga (Nikitina), si ajuns acasa scriitorul comenteaza: "aceasta ****re a naibii, m-a impotmolit langa ea ca pe un turn in smarcuri". Propozitie formidabila. Citeste in grupul ****rii teribile fragmente din Inima de caine si, dupa cum arata documentele de arhiva, cineva face rapoarte la O.G.P.U. O practica bine pusa la punct. Ea a functionat, fara gres, timp de o jumatate de secol in tot Estul Europei. Bulgakov a fost o victima sigura, desi, cum am precizat, isi controleaza limbajul. Nu ezita, totusi, sa vorbeasca de "cloaca rafinat-jurnalistica, tipic sovietic" si de saracia lui "indecenta". "Totul merge cu capul in jos si cu nasul in noroi" - zice el, intr-o propozitie memorabila.

Un jurnal scurt (ca numar de pagini), un destin tragic, un spirit acut si curajos care se lupta cu mizeriile existentei sau, pentru a-i relua metafora, un tun de mare calibru care se straduieste sa fie inghitit de smarcurile unei istorii teribile.

miril
11th November 2006, 13:52
Puncte de vedere...liberale din partea unui liberal credibil, in opinia mea:

Serban ORESCU: La nevoie, un congres extraordinar... Ziua

Politica nu este o disciplina exacta precum fizica sau chimia... Dar in masura in care ratiunea este o cheie in stare sa deschida orice usi, ea este aplicabila si actualei crize din PNL. Grupul Stoica-Stolojan vrea sa rastoarne actuala conducere, sub cuvant ca si-a pierdut credibilitatea. Asa sa fie? Fapt este ca actuala conducere se comporta onorabil. Exista, insa, un "cal troian" al neocomunistilor care vor, de buna seama, sa distruga singurul partid istoric, vestigiu al vechii Romanii, intarziind astfel democratizarea si moralizarea societatii.

Momentul este bine ales; Romania a fost acceptata in Uniunea Europeana cu premierul Tariceanu, mai bine vazut la Bruxelles decat fostul consilier financiar al lui Ceausescu, Theodor Stolojan. Odata acceptata, neocomunistii au trecut la atac. De mirare este, insa, ca domnul Stolojan, care a dovedit adesea ca nu stie ce vrea, se complace in a fi manevrat de politicieni cu doua fete precum domnii Stoica sau Flutur. Ei reprezinta cel mult o treime din liderii de rang secundar - aceasta treime e departe de o majoritate. Treimea care agita, incalcand statutele, are toate sansele sa contribuie la efectul opus: ascensiunea echipei de tineri liberali, care sustine pe premierul actual. Concluzia: domnul Tariceanu are, deocamdata, parghiile in mana si ar fi naiv sa nu le foloseasca.

"E mana lui Basescu" poate fi citit, de la un capat la altul, pe Internet. Electoratul nu a uitat felul cinic in care actualul presedinte al statului a scos din circulatie cu sase ani in urma PNTCD.

In cursul diminetii am fost intrebat daca actuala anarhie din Partidul National Liberal isi are vreun precedent antebelic. Nici gand! Ionel Bratianu, I.G. Duca si chiar Gheorghe Tatarescu au avut partidul in mana. A venit, insa, neocomunismul cu admiterea in partid, necontrolata, a suspectilor de colaborationism. Atunci s-a naruit o elementara coeziune definitorie pentru orice partid. Liberalii si-au deschis prea larg portile dupa 1990. Democratia ii obliga. Democratia nu permite iscodirea originilor si intentiilor ascunse. Ea pune baza pe iscusinta unui electorat maturizat. Din pacate, nu maturitatea politica este principala calitate a alegatorului autohton. Criza din PNL va arata in ce masura acest electorat maturizat exista la liberali. Recurgandu-se la nevoie, de ce nu, la un congres extraordinar al partidului.

miril
11th November 2006, 13:59
Romanca, la modul superlativ. Iata un...model de reusita...a genotipului miortic (exgerare voita):

Valentina, profesoara de stil a Europei Traian Danciu Ev Z

Actrita Valentina Sauca a prezentat una dintre cele mai apreciate emisiuni de stil din Europa, „Chic”, gazduita de televiziunea germano-franceza „Arte”.

Dupa ce s-a imprietenit cu Gaultier sau Armani, invitatii ei obisnuiti din platou, Valentina se reintoarce pe marile ecrane cu „Le sourire du serpent” („Zambetul sarpelui”), film in regia lui Mama Keita, care a avut premiera anul acesta la Festivalul de la Cannes, in cadrul sectiunii „Cinema du Sud”.

Prin „Chic”, probabil cea mai inovatoare emisiune de lifestyle din Europa, dupa cum o descrie presa internationala, Sauca si-a dovedit competenta atat ca actrita, cat si ca prezentatoare. Si tocmai de aceea frumoasa romanca a devenit si imaginea emisiunii, dar si una dintre favoritele la premiul publicului „Paris-Ville de Saint Maur” 2005, care rasplateste „cea mai buna prezentatoare de televiziune”.

In noul proiect „Le sourire du serpent”, Sauca apare in rolul principal, alaturi de Mouss Diouf (pe care-l cunoastem si din rolul „Baba”, in filmul „Asterix si Obelix”). In curand, Valentina va debuta si in muzica, jucand si cantand in filmul „Rock’n roll attitude”, de Alain Robillard.

„Un salt in apa rece”

Valentina Sauca s-a nascut la Bucuresti, dar a emigrat la 9 ani in Germania si a ajuns, dupa mai multe escale, in Franta, unde traieste si lucreaza astazi. Daca in Europa ea a devenit mai cunoscuta datorita emisunii „Chic”, international s-a consacrat cu rolul din filmul „Mortal Transfer”, in regia celebrului regizor francez Jean-Jacques Beineix (responsabil, printre altele, si de filmele „Betty Blue” sau „Diva”).
Pentru Vali, cum o numeste mama ei, emisiunea „Chic” a fost „un salt in apa rece”.

Nu numai pentru ca era ceva nou, ci si pentru ca „Arte” nu-i propusese un format concret, solicitand-o atat ca prezentatoare bilingva (franceza si germana), dar si pe post de „creier” al emisiunii, producator.

Lacroix, „un mare domn”

Christian Lacroix, creatorul de parfumuri Serge Lutens (Shiseido), celebrul patiser Sebastian Gaudard sau creatoarea Nathalie Rykiel, cu totii au avut usa deschisa pentru Velentina. Unele intalniri au devenit prietenii, „ceea ce nu este simplu, timpul pe care-l aveam la dispozitie, realizand o emisiune cotidiana, era foarte scurt”, precizeaza Valentina. Creatorul Christian Lacroix a impresionat-o: „Este un domn in adevaratul sens al cuvantului”, iar Gaudard i-a devenit prieten.

„La celebrul Salon al Ciocolatei din Paris, unde personalitati ale vietii publice defileaza „imbracate in ciocolata” si in scop caritabil, Sebastian m-a invitat pe mine. Si Serge este, in continuare, foarte atent cu mine”, spune Valentina. Aceste intalniri au convins-o pe Valentina ca „un om cu succes, care a depasit dorinta de afirmare, este mai cumsecade si mai cu picioarele pe pamant decat starurile in devenire”.

Personajele se schimba

„Chic” a fost o responsabilitate mare pentru Valentina, fost manechin de talie internationala, deoarece emisiunea nu vorbea doar de moda, ci despre „modul de a trai” la moda in Europa. „Am prezentat atat artisti mai putin comerciali, dar a caror opera este valoroasa, cat si celebritati, pe care le-am vazut din alte perspective decat cele comune.

E absurd si absolut debil sa se vorbeasca mereu de aceiasi indivizi si in acelasi context”, spune ea. Valentina avea libertate totala: „Puteam prezenta cum doream, lucram cu cine voiam”. Dar, ca fiecare rol, si acesta si-a gasit finalul. „Pe un actor nu-l poti tine prea mult blocat in acelasi personaj”, afirma actrita.


„Valentina, absolut fermecatoare”

Pretentiosul cotidian german „Die Tageszeitung” nota, legat de „Chic”: „Prin emisiune ne conduce poliglota Valentina Sauca, de origine romana, mai nou cu resedinta in Paris. Pare sa fie predestinata pentru aceasta emisiune. Fermecatoare”.

Dupa acest compliment, ne intrebam: ce este Valentina Sauca? „In Romania, copiii ma strigau: hei, nemtoaico! In Germania eram, din cauza numelui si a accentului, romanca. Astazi sunt intrebata de unde vin, dar doar din cauza numelui. Am un pasaport german si un nume romanesc, vorbesc cinci limbi straine, sunt europeana”, spune ea.

Carte de vizita

Valentina Brigitte Sauca (38 de ani) a sarit la propriu in apa rece inca din copilarie, cand facea natatie la clubul Dinamo. Mai tarziu, in Germania, a continuat sa faca sport, la la SG Frankfurt. „De la 15 ani voiam sa devin actrita”, spune Sauca. La 18 ani a plecat la Londra pentru a invata actoria la „Royal Academy of Arts”.

Pentru a se finanta, ea a lucrat ca manechin. „Am defilat pentru case mari de moda, in Italia, Anglia, Franta sau SUA. Ca manechin am ajuns in Los Angeles.” Daca astazi actritei i se dedica pagini in reviste mondene, acum 20 de ani revistele de moda, precum „Cosmopolitan” sau „Living”, ii dedicau coperti. Iar ea era reprezentata de agentii mari din lume, precum „Select Models”, „L.A. Models” sau Ricardo Gay”.

Succes

Un dor de haosul latin

In Los Angeles s-a imprietenit, printre altii, si cu nepotul lui Arnold Schwarzenegger, care i l-a prezentat si pe unchiul sau, actorul, de care insa n-a ramas prea placut impresionata. Aici, iritata de faptul ca toata lumea voia sau pretindea sa fie actor, s-a hotarat sa studieze design interior. L.A. a ramas pentru ea o lectie de viata. Lucrand ca manechin a ajuns aproape de „cei mari” din Hollywood. Astfel a avut sansa sa apara si in filmul „Tinerete vesnica”, alaturi de Meryl Streep si Bruce Willis.

„In America, realitatea parea uneori o parte din „Tinerete vesnica”. Unele femei pareau artificiale si superficiale, ceea ce mi-a displacut. Mi se facuse dor de „vechiul continent”. Este absolventa a scolii de actorie „Ecole Florent”, unde a fost bursiera, fiind printre cei 22 de castigatori, din 1.500, ai bursei din generatia sa.

Talentul Valentinei a convins, ea fiind scolarizata direct in anul II, ceea ce nu se mai intamplase decat o singura data inainte de asta, cu actrita Anne Brochet. Sauca a jucat alaturi de Guillaume Depardieu in filmul „Alliance cherche doigt”, iar in „Mortal Transfer”, film care a rulat si in Romania, partenerul ei este Jean-Hugues Anglade („Identitati furate”, „Regina Margot”). Acest film este o piatra de hotar in cariera sa. „Prin munca cu Jean-Jaques Beineix (laureat al Premiilor Cesar, nominalizat pentru Oscar - n.r.) am invatat verticalitatea in arta”, spune Valentina.

18622

miril
11th November 2006, 14:12
Patapievici, indirect, si Tolontan sau variatuni pe o tema de uzura, pardon, de useri, unde Tolontan a fost mai pe placul meu. Adica (cum) exceptia confirma regula:

Patapievici, iritat de internauti Cosmin Popan Cotidianul

Presedintele ICR s-a declarat socat de „pre-logica“ celor care comenteaza articolele sale din „Evenimentul zilei“.

H.R. PATAPIEVICI a afirmat joi seara, la Clubul Prometheus, ca e contrariat de parerile cititorilor care scriu pe site-ul „Evenimentului“ despre articolele pe care le publica saptaminal in acest ziar. In opinia sa, unele dintre aceste comentarii sint „pre-logice“ sau, mai degraba, „post-logice“. N-au nici o legatura cu textul publicat, a spus Horia-Roman Patapievici, ci sint manifestari umorale, atacuri la persoana, formulate intr-un limbaj adesea descalificant. Patapievici a adaugat ca acest tip de atacuri apar pe toate forumurile ziarelor, nu numai pe site-ul „Evenimentului zilei“, eseistul facind aceste observatii cu prilejul aniversarii a doi ani de la aparitia revistei „Idei in dialog“, in incheierea unei discutii cu invitatii si colaboratorii despre dialogul cultural in Romania.

„Jurnalul“ isi apara condeiele

Alte publicatii au stiut sa-si protejeze temeinic comentatorii si analistii de gura forumistilor. Pentru a nu avea nici un fel de reactii adverse la ce iese din condeiele lui Marius Tuca, Mircea Cartarescu sau Ion Mihai Pacepa, editia on-line a „Jurnalului National“ a suprimat complet rubrica de comentarii. Alti semnatari ai opiniilor din paginile ziarului pot insa primi, in schimb, feed-back-ul de rigoare. „Cei care dau bani pe editia scrisa ar trebui sa dea in judecata «Jurnalul National». Este inacceptabil ca la o rubrica de editoriale sa apara niste mizgalituri pe post de editorial“, spune un forumist cu referire la comentariul „De ce nu am vorbit la Consiliul National“ al lui Adrian Nastase.

Guri slobode

Restul ziarelor nu se dedau insa la triatul comentariilor, iar replicile acide la ce se scrie curg in voie in baza articolelor. Rodica Ciobanu de la „Gandul“ este luata in colimator de forumistul „Comment“ pentru articolul „Dracul gri“ din 9 noiembrie, acesta fiind taxat drept „exemplu clar de mani****re“. La fel, comentariul „Robocop loveste cu Flutur“ al lui Ion M. Ionita din 10 noiembrie este si el pus la zid de „Thor“: „Pacat de tine, erai unul din putinii ziaristi talentati ai «Adevarului»! Ce poate face o simbrie nenorocita, platita de un mafiot «PNL», dintr-un om de talent“. In fine, Laurentiu Ciocazanu de la „Evenimentul zilei“ este apostrofat pentru comentariul „Multumesc, «Mari Romani»!“ din 23 octombrie, considerat „platit de TVR“.

Patapievici se declara socat Catalin Tolontan GSP

Cotidianul scrie astazi despre stupoarea cu care Horia Roman Patapievici intimpina mareea de violenta verbala si de lipsa de logica a unora dintre cei care comenteaza pe net articolele sale din Evenimentul Zilei.

Patapievici descrie un fenomen extins. Si are dreptate.

Iata ce se intimpla, statistic vorbind, pe blogul autorilor gsp, unde se string sute sau uneori mii de comentarii la un articol. Este, practic, zona cu cea mai intensa si extinsa dezbatere din spatiul virtual de limba romana.

Intii se observa o mecanica a reactiilor. Daca jurnalistul posteaza un topic/articol despre Steaua, Dinamo sau Rapid, doar 20% dintre reactii vizeaza tema.

In aproape 80% dintre comentarii se porneste o polemica intre sustinatorii celor trei echipe. O parte insemnata a acestei conversatii este civilizata, malitioasa, nonviolenta, insa fara vreo legatura cu subiectul concret. Revin mituri eterne “Steaua si Dinamo au venit pe tancurile sovietice” sau “Rapid e un fals club sarac”. Discutia se blocheaza inevitabil in cacofonia reprosurilor incrucisate.

O alta parte, mica, dar gestionata de o minoritate cu stiinta ubicuitatii, injura, jigneste, incita la violente sau propaga rasismul. Principii democratice, inclusiv drepturile presei, sint ignorate. Toti sintem “hoti”, “vinduti”… Copos, pe care eu insumi l-am criticat, este amenintat cu moartea. Dimpotriva, unii spun ca o sa-mi faca vizite acasa, iar altii vorbesc despre violul unei presupuse fetite pe care as avea-o. Pentru dreptul lui Copos de a ma da in judecata fara sa fie amenintat cred ca merita sa lupt!

Aceste mesaje sint sterse de ADMIN si autorii rugati sa nu continue. Daca recidiveaza, sint banati. Dar unii dintre ei detin abilitatea de a reintra cu proxy, in fond o serie infinita de IP-uri generate logic.

Practic, nu exista sisteme de protectie impotriva unei agresiuni sistematice. Nu IQ-ul acestor oameni este contestabil, ci felul in care isi folosesc inteligenta.

Unii dintre ei reintra cu nick-name-ul Catalin Tolontan sau cu numele fictiv al autorului blogului, indiferent care este acesta. Numai ca nu e nevoie decit de un comentariu, doua, pentru a realiza toata lumea ca identitatea este furata.

Si atunci imi pun si va intreb pe toti cei care alcatuiti aceasta comunitate convulsiva si inegala: de ce in locul unei identitati acesti oameni prefera mai multe, dar care se developeaza imediat si nu le aduc, in final, nici o satisfactie? Dupa cum observa un cititor, greu nu e sa pacalesti un ADMIN, ci sa ramii civilizat in conditiile in care diferentele de opinii sint motorul unei dezbateri, fie ea si pe net.

Unii cititori ii apostrofeaza pe cei care propaga violenta, atragindu-le atentia ca asa vor disparea blogurile. Nu cred ca vor disparea. Dar ele se vor adapta. Nimeni nu stie cum, dar toti simtim ca e nevoie. Va multumesc pentru rabdare!

Si ca sa nu citit resemnare in aceasta interventie, inchei prin rugamintea de a-mi confirma o senzatie. Nu aveti si voi impresia ca oamenii care incearca sa se subtituie autorului si sa preia controlul topicului devin ei insisi victime? Cum posteaza mai mult, cum incep sa intre in atentia generala si sa fie contestati. Ortega y Gasset vorbea intr-un dintre eseurile sale despre “netezirea” virfurilor, a celor care ies in evidenta si care sint imediat amendati de catre masa. Probabil ca asta li se intimpla acestor oameni. Ajung prizonierii unui statut pe care-l revendica violent. Sint printii insingurati ai lumii virtuale.

miril
11th November 2006, 14:19
Si pentru ca fenomenul sportiv poate fi privit si dintr-un unghi social, iata doua articole, unul mal plasat, ca deobicei de Ioanitoaia, altul, la obiect, Nahoi, in opinia mea, cum altfel!?!?!?:

Atentat la sport GSP articol de...Oac Oac

Ovidiu Ioaniţoaia opinează că ministrul sănătăţii trebuie să revină urgent asupra unei decizii greşite şi dăunătoare

Prin Ordinul 1044, iscălit pe 31 august 2006, dar despre care s-a dus vestea abia zilele trecute, ministrul sănătăţii a hotărît “desfiinţarea formării în specialitatea medicină sportivă prin rezidenţiat”. Fireşte, nu sînt eu în măsură să mă pronunţ dacă-i în regulă sau nu că semnatarul actului amintit, Eugen Nicolăescu, e de profesie economist, nu medic. Acesta constituie obiectul unei alte discuţii. Mi-e însă clar, şi nu numai mie, că decizia conform căreia medicina sportivă urmează să se subordoneze balneologiei constituie o imensă greşeală, menită să pună în pericol viitorul disciplinei respective şi, implicit, al întreg sportului românesc. Eroarea a fost comisă tocmai pentru că, deşi ar fi avut obligaţia nu doar morală, ci şi legală, autorul ei n-a găsit de cuviinţă să ceară nici părerea ANS şi nici pe cea a COSR, foruri cu responsabilităţi în domeniul sportului. Dacă s-ar fi consultat cu acestea, ar fi aflat că, de sine stătătoare în ţara noastră încă din 1949, medicina sportivă e nominalizată în Legea Educaţiei Fizice şi Sportului, dar şi recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, de Parlamentul European, de Consiliul Uniunii Europene şi, nu în ultimul rînd, de Comitetul Internaţional Olimpic.

După calculele profesorului doctor Ioan Drăgan, preşedintele onorific al Societăţii Române de Medicină Sportivă şi şeful catedrei de profil, singura la noi, ce funcţionează pe lîngă UMF Bucureşti, în sistemul Ministerului Sănătăţii şi al cluburilor activează în prezent circa 500 de medici sportivi. Unii cu atestat, alţii cu competenţă. Evident, consecinţă a dispariţiei specializării, numărul lor se va micşora permanent, din care motiv, în lipsa cadrelor autorizate, atît Institutul de Medicină Sportivă din Capitală, cît şi cele 13 policlinici de resort din teritoriu (reînfiinţate în 2003) vor fi silite să-şi închidă mai devreme ori mai tîrziu porţile. Din păcate, chiar mai devreme. Iată de ce, fără să insist, ministrul Eugen Nicolăescu are datoria să revină neîntîrziat asupra unei hotărîri pripite şi păgubitoare. Pentru că e grav să faci o greşeală, dar infinit mai grav să persişti în ea.

Ovidiu Nahoi: "Iubesc fotbalul. Ma tem insa foarte tare de fotbalism." Ev Z

Daca este adevarat ceea ce se spune - si anume ca, indiferent de varsta, copilul din noi nu dispare -, atunci fotbalul este una dintre jucariile cele mai fascinante care s-au inventat vreodata.

Fotbalul este atunci cand, lunea dimineata, te tachinezi cu colegii de serviciu pe marginea rezultatelor etapei din weekend. Fotbalul este atunci cand bei o bere cu prietenii, de bucurie pentru victoria echipei favorite sau de consolare dupa infrangere. Fotbalul este atunci cand iesi in strada pentru a sarbatori o izbanda a echipei nationale. Fotbalul sunt cartile lui Ioan Chirila, pe care le sorbeai in adolescenta - „Si noi am fost pe Conte Verde”, „Pe marile bulevarde ale fotbalului”, „Finala se joaca azi”, „Glasul rotilor de tren”...

Fotbalul este terenul din cartierul copilariei. Acolo am vazut pentru prima oara cum traiau jocul oamenii inghesuiti pe cele
trei-patru randuri de gradene, ridicate neverosimil de aproape de linia de margine. Daca m-ar intreba cineva astazi care au fost cele mai frumoase meciuri pe care le-am vazut, ei bine, acelea au fost jucate pe terenul caruia i se spunea „Cutia”!

As da azi un meci de Champions League pentru a retrai una dintre acele confruntari cu „extraterestrii” veniti de la 100 de kilometri departare, cu un autobuz ce strabatea tantos strada principala a cartierului. Fotbalul este acel lucru frumos si inutil pentru care nu merita sa-ti faci nervi - si iti repeti asta in noptile acelea in care nu poti pune geana pe geana, tot gandindu-te cum de s-a putut, cum de n-a vrut sa intre, cum de am gresit in asemenea hal...

Cu fotbalismul este altceva. Fotbalismul n-are nevoie nici de amintirile, nici de cartile tale si nu da doi bani pe placerea ta de a te juca. Fotbalismul iti cere doar sa cedezi si sa te inregimentezi.

Fotbalismul este atunci cand confruntarea de pe teren este inlocuita cu ura religioasa sau rasiala. Cand in loc de doua echipe se
intalnesc „credinciosii” cu „necredinciosii”, „ortodocsii” cu „catolicii”, echipele „romanesti” cu cele „unguresti” sau „tiganesti”.
Fotbalismul este atunci cand niste exaltati care n-au trecut de nivelul cartii de istorie de-a patra echivaleaza meciurile castigate cu izbanzile stramosilor de pe campurile de batalie.

Fotbalismul este atunci cand rezultatul unui meci vrea sa tina loc de progres economic, de succes diplomatic sau de competenta politica. Fotbalismul este ideologia reziduala, o excrescenta care se dezvolta pe terenul lasat liber de criza ideologiilor, a institutiilor democratice si a liderilor.

Fotbalismul vine sa umple golul lasat in societate de lideri si organizatii politice incapabile sa propuna proiecte credibile, capabile sa uneasca energiile natiunii. Categoriile muncitoare nu mai sunt socialiste, taranimea nu mai e taranista, tinerimea nu mai e liberala. Pot insa deveni, in mare parte, fotbaliste. Daca nu cumva au si devenit.

Fotbalul e frumos si adevarat. Fotbalismul pare sa-i semene, dar nu e decat o otrava frumos ambalata. Sa avem, asadar, inteligenta de a face deosebirile necesare!

Ioanitoaia a fost contrat de un...critic, iata raspunsul acestuia:
Un critic Says:


Domnule Ioanitoaia!

Niciodata nu ati scris din pornire launtriaca ci pentru bani si la comanda, parerea mea. Priviti ce ati facut din acest ziar sportiv, editia online, un talcioc pentru clientela asa ziselor mari cluburi si un targ virtual de soft porno si veti vedea rezultatul. Daca ati fi binevoit sa cercetati ceva mai mult decat cele cateva minute cat v-a luat, probabil, sa scrijeliti acest articol, ati fi aflat ca medicina sportiva nu este o specialitate de sine statatoare nicaieri in tarile economic dezvoltate, ci isi recruteaza personalul calificat din medicii de specialitate ortopedie sau medici specialisti in reabilitare, care la noi se gasesc sub numele de medici balneologi, in primul rand, printre alte specialitati. Faptul ca pomeniti si numele “eminentei” sale Ioan Dragan spune multe despre discernamantul dumneavostra in materie de somitati medicale sportive, in acest caz. Este greu sa fii format profesional intr-un sistem de dictatura, clientelar, sa-l servesti si in acelasi timp sa fii critic si obiectiv, acesta fiind cazul dumneavostra. Este evident ca actualul minstru al sanatatii nu are competenta necesara portofoliului respectiv, el putand fi acuzat de multe erori, dar a-l acuza ca desfiinteza aceasta specialitate este total gresit. Nu desfiintarea numelui de specialitate medicina sportiva este problema la noi, ci incompetenta medicilor promovati pe criterii clientelare, pe langa cluburi sportive, este marea problema si, aici, nu ministrul sanatatii este de vina, , caci medici competenti exista, ci sistemul de recrutare de personal calificat pe langa cluburi, lucru evident si in cazul fotbalistului Radoi si aici nu ma refer la medicul echipei nationale de fotbal. Jurnalistii sportivi de formatie veche, ca dumneavostra, si chiar si unii mai tineri, fac toti aceiasi greseala, acuza statul si, implicit, guvernul si parlamentul, ca nu iau masuri de implicare directa in sport. Nu ca statul roman nu trebuie sa se implice in acest domeniu, lucru care din pacate niciun guvern de pana acum nu a facut-o concret, lucru posibil, in primul rand, printr-o bugetare corespunzatoare in scopul imbunatatirii infrastructurii de desfasurare a competitilor sportive si a sportului in general, ca una din modalitatile care contribuie la un stil de viata sanatos al po****tiei. Haideti sa lasam deoparte problemele minore cum este aceasta a dispartiei specialitatii medicinei sportive din lista de specialitati medicale, si sa ne ocupam de lucrurile grave din sportul romanesc la care ziarul dumneavoastra contribuie din plin si unde responsabilitatea va revine din plin si direct, domnule Ioanitoaia. Inainte de a-l critica pe ministrul sanatatii ati face bine sa va uitati in curtea proprie si ati constata ca Gazeta Sporturilor, editia online, discrimineaza sistematic celelalte sporturi in favoarea fotbalului, discrimineaza echipele mai mici si cu mai putina audienta, din liga 1 si celelalte ligi, in detrimentul echipelor cu palmares, in mare majoritate facut la ordin, in epoca de trista amintire, promoveza prostul gust si cantitatea, in detrimentul jurnalismului de investigatie si a calitatii, samd, si atunci va puteti exprima sincer indignarea, atat in probleme majore sau minore care privesc sportul romanesc. Pana cand nu veti face curatenie in propria curte, credibilitatea dumneavostra si a colegilor dumneavostra de redactie este cvasi…nula. In concluzie, nu cereti ministrului sanatatii ceea dumneavostra nu faceti, o propaganda genuina printr-o analiza obiectiva a fenomenului sportiv. A bon entendeur, salut!

miril
11th November 2006, 14:25
In sfarsit, dar nu si in...cele din urma, un articol pe o tema preferata de...ghici cine (concurs cu premii)?:

Soferul bucurestean e cel mai tare Florian Bichir Ev Z

Florian Bichir: "N-am autoturism si nici n-am de gand sa-mi iau."

Prefer sa merg cu taxiul sau cu mijloacele de transport in comun ori cu metroul. Chiar daca mi-ar da cineva degeaba, de pomana, o masina cred ca nu m-ar interesa sofatul. De ce sa ma trezesc cu o ora inainte sa verific bujiile, benzina? In weekend sa o duc la spalat, sa platesc asigurari si multe-multe alte dandanale?

Sunt un tip comod, iar dupa o zi de munca in care iti atarna capul de oboseala precum puilor aia nou-nascuti, de unde sa mai gasesti energie sa te concentrezi, sa dai din pedale, din maini, sa fii atent la semne? Da, nu-mi place sa sofez, iar ca mine sunt zeci de mii de barbati care au adoptat zicala: cea mai buna masina e cea cu sofer.

Cine crede ca poate fi un sofer bun numai pentru ca a terminat o institutie de invatamant superior se insala amarnic. Cunosc profesori universitari care sunt dezastre la volan. Daca altii cred ca au talent ori ca automobilul este o chestiune de eticheta sociala este altceva.
In Bucuresti, numarul celor care cred ca stiu sa conduca depaseste usor un milion.

Si o mare parte dintre ei simt nevoia sa-si injure partenerii de trafic (na, ca am vorbit ca un militian de la Circulatie, adica regulamentar), de parca ei ar fi cel putin Niki Lauda, Alain Prost.

Altceva ma deranjeaza la soferul bucurestean. Faptul ca el crede ca fara masina e un om distrus. Peste tot in Europa, mai mult de trei sferturi din po****tie se duce la serviciu cu mijloacele de transport in comun sau cu metroul. E ceva firesc pentru marea masa a po****tiei. Numai la noi toti se chinuiesc sa ajunga la slujba cu masina de serviciu, cu cea cumparata in leasing, de parca e o rusine sa vii cu metroul.

Imi povestea, cu umorul lui bonom, Razvan Murgeanu - viceprimarul Capitalei -, ca anul trecut a iesit si a facut publica o rugaminte adresata bucurestenilor - sa renunte la autoturisme pentru ca va incepe ninsoarea. A doua zi, spre disperarea autoritatilor, nu se mai putea circula in Capitala.

Toti soferii de weekend, cei care-si tin masinile prin garaje, au simtit nevoia sa faca exact pe dos, semn ca apelurile publice sunt percepute la noi intr-un mod aparte. Mai curand provoaca panica...Soferul bucurestean este „cel mai tare din parcare”. Ca el n-o sa gasesti niciunde!

herculis
13th November 2006, 10:15
Un interviu din ROmania Libea cu fostul director al SIE, Talpes:

Ioan Talpes
Senatorul Ioan Talpes, 62 de ani, director al Serviciului de Informatii Externe (SIE) intre 1992-1997, este primul dintre fostii sefi ai structurilor secrete care ii acorda credibilitate lui Liviu Turcu. Fost ofiter al spionajului romanesc, care a defectat inainte de caderea regimului comunist, Turcu a lansat recent o lista cu zece politicieni despre care sustine ca sunt inca ofiteri conspirati. Intre ei, Adrian Nastase, Teodor Melescanu, Ioan Mircea Pascu, Viorel Hrebenciuc, Ilie Sarbu, Alin Teodorescu, Radu Vasile.

Ioan Talpes explica in exclusivitate pentru "Romania libera" de ce Liviu Turcu ar putea avea dreptate si cat de periculoasa ar putea fi pentru Romania amanarea deconspirarii politicienilor si jurnalistilor aflati in slujba serviciilor secrete.

- De ce-ar fi Liviu Turcu, un fost ofiter din spionajul comunist, credibil, cand ne arata ca zece fosti demnitari ai Romaniei sunt ofiteri acoperiti?
- Turcu este credibil in primul rand fiindca a avut o functie importanta in cadrul Serviciului. Turcu a cunoscut oamenii Serviciului, dar si pe cei din afara care erau in slujba structurii de informatii externe.
Aflandu-ma la Washington in 1993, invitat din partea CIA sa conferentiez, Liviu Turcu mi-a pus cateva intrebari si mi-a prezentat aceeasi lista, pe care a lansat-o si acum. Raspunsul meu a fost urmatorul: eu nu cunosc daca acesti politicieni fac sau nu parte din SIE. Discutii si imagini despre ei exista, dar eu nu am vazut dosare. In schimb, daca dl Turcu spune ca stie despre ei ca sunt ofiteri acoperiti, atunci va rog sa-l credeti. El era in Securitate pana in 1989, nu eu.

- Daca ar fi sa-l credem pe Turcu, inseamna ca Romania a fost condusa aproape in toata perioada postdecembrista de ofiteri conspirati ai fostei Securitati.
- Chiar daca-l credem, chiar daca nu-l credem, foarte multi oameni care au participat la conducerea Romaniei in aceasta perioada au fost oameni conspirati, informatori sau colaboratori ai Securitatii.

- Stiti asta din datele pe care le-ati avut la indemana cand erati seful SIE?
- Stiu si din datele pe care le-am avut la indemana cand eram sef al SIE.

Majoritatea fostilor ministri "erau dependenti"

- Cat de mult a fost alterat parcursul democratic al tarii de acest lucru?
- Multi dintre ei erau niste performeri, stiau ce se intampla in lume si unii dintre ei chiar vroiau sa ofere o sansa Romaniei.

- Va ganditi la Pascu, la Melescanu sau la Nastase?
- Nu-mi puneti intrebari de acest fel. Vreau doar sa va spun ca au fost, printre ministri, oameni performanti. Pentru mine uriasa deziluzie a fost cand am inceput sa-mi dau seama ca majoritatea lor erau dependenti, ca faceau si niste actiuni care nu erau in interesul ansamblului, ci care de cele mai multe ori raspundeau intereselor unor grupuri sau unor persoane.

- Este vorba despre grupuri de interese economice sau despre politicieni?
- Mai ales grupuri de interese economice, fiindca ele au fost cele mai agresive si mai active, dar si de grupuri de interese politice. De ce sa nu ne amintim ca si la PNTCD si chiar la PNL exista o lozinca: "********ii care vin la noi sunt curati".

- Pe lista lui Turcu se afla mai ales fosti sau actuali membri ai PSD. E o intamplare?
- Cred ca da, nu-mi imaginez ca Turcu are vreo pornire impotriva PSD, cred ca el mai are in rezerva si alte nume pe care le-ar putea nominaliza. De ce a dat aceasta lista? Poate pentru ca a mai invocat-o anterior si atunci acele persoane erau in pozitii importante.

- Dar atunci nu le-a invocat cu atata vehementa.
- E adevarat, dar nici nu erau create conditiile pentru deconspirarea lor si existau legi care-i protejau.

- Liviu Turcu spunea in 2004 ca oficialii romani care au participat la Washington la ceremonia oficiala de primire a Romaniei in NATO, adica premierul Nastase, ministrul de Externe Mircea Geoana si ministrul Apararii Ioan Mircea Pascu, "au probleme de credibilitate" si sunt santajabili.
- Nu-mi amintesc.

Politicienii conspirati "devenisera interesati dupa '89 sa scape de dosar"

- Credeti ca cei care au fost conspirati inainte de 1989 ar trebui devoalati acum?
- Cred ca oamenii acestia ar trebui sa se dea la o parte, iar singura solutie este sa fie publicate toate dosarele, astfel incat atunci cand voteaza oamenii sa stie pe cine aleg.

- Turcu preciza ca toate dosarele au fost "aranjate" dupa 1989.
- Sunt convins.

- Cine le aranja?
- Cei care aveau acces la ele le-au "aranjat" in raport cu interesele si relatiile lor. Ofiterii din servicii nu au avut o viata foarte fericita in 1990-1991, cand si-au dat seama ca ei depind de sursele lor ajunse personaje politice importante. Pana atunci ofiterul era cel care-si controla sursa si dintr-odata a ajuns la mana ei si atunci au incercat sa ajunga la pace. Un compromis al intereselor tandemului.

- Cu alte cuvinte, ofiterul de Securitate incerca sa profite de pe urma relatiei pe care o avusese cu sursa sa devina peste noapte ministru, parlamentar etc.
- Da, dar in acelasi timp trebuia sa dea si ofiterul ceva in schimb, or, politicienii care erau lucratori conspirati ai serviciului devenisera acum foarte interesati sa scape de dosarul de Securitate care dovedea legatura cu SIE sau SRI.

- Si care era schimbul?
- Politicienii dadeau ofiterilor grade, functii si chiar garantia ca nu vor suporta rigorile reformei.

Premise pentru caderea guvernului

- Intarzierea reformarii serviciilor informative a avut drept cauza si aceste legaturi perverse.
- Da, fiindca ofiterii care-i aveau la mana pe politicieni puteau face presiuni serioase, de aceea unii dintre politicieni erau dirijati sa ajunga intr-o functie sau alta.

- De ce nu au fost intrerupte legaturile acestea care, dupa cum rezulta, au afectat viteza si consistenta reformelor?
- Pana in 2002 Romania nu-si putea permite deconspirari fiindca pe plan intern si extern ar fi fost prea costisitor. Nu vedeti ca nimeni nu mai stie ce si cum e? Daca se intampla asa ceva in 1996, s-ar fi impuscat pe strazi.

- E posibil ca de la un scandal ca acesta, care aparent e doar razboi televizat, sa fie modificari politice semnificative, de pilda, caderea guvernului?
- Asemenea situatii pot crea premise pentru asa ceva.

- Este vorba despre lupte intre grupari politice adverse, despre razboaie intre grupuri de interese economice sau despre confruntari pe dedesubt pe directia est-vest?
- Nimic nu poate fi exclus, depinde cat de profund este angajata o parte sau alta.

- In interior multa lume percepe interventia lui Turcu de partea presedintelui Basescu, pe care l-a invocat ca fiind cel care a facut posibila deconspirarea fostei Securitati. Ce credeti?
- Pe fondul angajarii lui Traian Basescu in aceasta operatiune au inceput sa apara tot felul de surprize.

"Avantajat este presedintele Romaniei"

- Cine pare sa castige din acest razboi, ce grupare politica are mai multe sanse?
- Castiga Romania. Daca in urma acestor scandaluri vom reusi sa convingem ca am reusit sa eliminam toate tarele pe care le-am avut, atunci vom fi categoric intr-o relatie mai buna cu celelalte state din UE si NATO. In acelasi timp nu pot sa nu sesizez ca in confruntarile interne cel avantajat este presedintele Romaniei. Dar el este cineva care se identifica cu interesele tarii, chiar daca el este avantajat si ca politician.

- Liviu Turcu ar putea fi un catalizator al cercurilor occidentale care asteapta de mai multa vreme demantelarea Securitatii, dar mai ales a personajelor politice cu un trecut compromitator, provocand un al doilea val al deconspirarii?
- S-ar putea sa se fi gandit ca acest lucru ar putea genera o lume politica mai morala si, ca orice jucator, s-a hotarat sa se angajeze in aceasta confruntare.

"In SUA exista oameni importanti care ar vrea sa se incheie acest subiect"

- Ce castiga Liviu Turcu din aceasta interventie?
- A intra acum in aceasta disputa ii ofera un nou statut. El si-a castigat banii in SUA pe imaginile pe care le-a sugerat despre Romania si despre ce ar putea sa se intample aici. Cert este ca in SUA exista oameni importanti care ar vrea sa se incheie acest subiect, sa stie si ei ce este predictibil si ce nu in Romania.
- Informatiile pe care le aduce Cozmin Gusa referitoare la importanti oameni de afaceri despre care spune ca au lucrat pentru Securitate - Ion Tiriac, George Paunescu, Dan Voiculescu, Sever Muresan etc. - sunt cumva in contrapartida cu deconspirarile facute de Turcu?
- Daca Gusa avea aceasta intrebare pregatita de el, de ce nu a pus-o pana acum. Problema oligarhilor din Romania este intr-adevar foarte serioasa si va urma dupa ce se va rezolva deconspirarea in lumea politica. Vom cunoaste inceputurile afacerilor lor.
- Vorbeati nu demult despre persoane din Romania care sunt in serviciul altor tari care nu sunt in NATO.
- Da, exista astfel de persoane care opereaza in termenii pe care ii stiu.
- Acesti spioni sunt personaje politice sau oameni de afaceri?
- Da.
- Ocupa acum pozitii importante in stat?
- Categoric da, de ce n-ar fi? Aceasta chestiune opereaza peste tot, dar, moralmente, daca am intrat in aceasta actiune, deconspirarea/desecretizarea celor care au lucrat pentru Securitate, nu e bine sa-i cunoasca si pe ceilalti care au lucrat pentru servicii straine.
- Occidentale sau estice?
- Mai mult estice.
- Stiti despre existenta acestor agenti care spionau pentru alte tari de cand erati sef al SIE?
- Da.

"Am cunoscut politicieni preluati de servicii dupa 1989"

- Cand erati directorul SIE stiati ca se traficau dosare?
- Daca as fi cunoscut un caz direct, as fi intervenit. Am cunoscut multe cazuri de dosare, dar legea nu-mi permitea decat sa le protejez. Mai mult am cunoscut politicieni preluati de serviciile dupa 1989. Mi s-a parut inacceptabil ca aceste persoane sa actioneze politic, avand in spate un ofiter care-l poate arata oricand cu degetul si atunci am convins vreo cateva persoane sa-si dea demisia din servicii.
- Cei despre care spuneti ca au renuntat sa mai fie ofiteri acoperiti sunt acum persoanele cele mai vulnerabile, dosarele lor vor aparea la CNSAS, iar ceilalti vor ramane ascunsi.
- Lucrurile se vor schimba. Nu e acceptabil sa existe politicieni controlabili de servicii. De multe ori insa politicieni bine plasati sunt controlabili de pensionari ai structurilor informative sau de fosti ofiteri aflati in mediul privat.

"Turcu reprezinta un avertisment, de la niste cercuri din afara, ca vom avea dificultati daca nu facem curatenie"

- Dar Turcu spunea ca dosarele au fost "aranjate" si ca unele au disparut. Exista pentru fiecare dosar microfilme?
- Exista trei categorii de arhivare: arhiva pe suport de hartie, arhiva pe microfilm si arhiva pe jacheta, care este un microfilm cu puncte: o pagina are un punct fotografic. Pe o jacheta de 10x10 cm se poate pune un dosar intreg.
- Aceste arhive exista?
- Cand am plecat eu de la SIE existau.
- Puteau fi distruse intre timp, sub directoratul lui Harnagea sau al lui Fulga?
- Eu nu cred. Blocajul vine din alta parte, nu din inexistenta arhivelor, ci din faptul ca multi dintre cei invocabili fac parte din fondul operativ de astazi, din cel clasificat, din acest motiv nu ajung documentele la CNSAS.
- Cine ar trebui sa declasifice aceste dosare, CSAT?
- Trebuie o noua lege care sa precizeze ca toti cei care au fost conspirati inainte de 1989 si au continuat si dupa aceea sa lucreze pentru servicii sa fie scosi din dispozitivul operativ. Aici este cercul vicios in care a ajuns Romania: toti acestia au declarat pe baza conspirarii atunci cand au luat functii publice ca nu au colaborat cu Securitatea, dar in acelasi timp aveau un juramant fata de serviciul pentru care lucrau. Turcu reprezinta un avertisment, de la niste cercuri din afara, ca vom avea dificultati daca nu facem curatenie.
- In SIE sunt inca destui ofiteri superiori care provin din spionajul comunist; chiar daca legea se va schimba, oare acesti ofiteri nu-si vor proteja in continuare sursele din politica prin mentinerea cercului vicios despre care vorbeati?
- Aceasta va fi intr-adevar tentatia lor.
- Credeti ca se mai tranzactioneaza inca dosare?
- Nu cred. Din 1990 pana acum s-au schimbat multe, totusi de multe ori serviciile au devenit victimele fostilor ofiteri care au fost dati afara si care ulterior le-au atacat, facandu-le sa nu mai fie atat de eficiente, fiindca multi dintre ei au intrat fie in cercuri de afaceri, partide sau chiar fundatii. Aceste persoane au vrut sa fie cei care fac noile jocuri din Romania. Cei mai duri anti********i si anticomunisti din societatea civila fie erau activi in slujba serviciilor, fie au fost disponibilizati din servicii si au incercat sa-si creeze o alta imagine.

Leonard Orban "poate fi exponentul unuia dintre grupurile oligarhice"

- Prin comparatie cu Pacepa, Turcu a fost reabilitat foarte repede, imediat in 1990. De ce?
- Turcu a reactionat imediat, iar serviciile n-au trimis pe nimeni care sa se opuna acestui caz fiindca nici n-au stiut. Abia in 1992 s-a aflat in SIE ca Turcu a fost reabilitat.
- Oligarhii despre care pomeneste Cozmin Gusa fac parte dintre grupurile de interese despre care vorbeste presedintele Basescu?
- Categoric. Acum se observa rivalitatile dintre aceste grupuri si in presa. Recent am ramas stupefiat de atacurile din Evenimentului Zilei la adresa cotidianului Ziua si invers.
- Cum se face ca Turcu si-a inceput campania de deconspirare in trustul de presa fondat de Dan Voiculescu, dovedit ca informator al Securitatii?
- Cred ca nici nu putea sa apara in alta parte.
- De ce?
- Nu exista trusturi curate in stare sa transmita un mesaj mai eficient decat a facut-o trustul lui Voiculescu. Din partea cealalta nu-mi imaginez ca dl Voiculescu nu a cunoscut dinainte dezvaluirile pe care le pregatea Turcu. E imposibil.
- Asa era jocul?
- Voiculescu a castigat de mai multe ori: a dat vehiculul pentru lansarea mesajului si in acelasi timp si-a mai oferit o data ocazia sa vorbeasca despre "tradatori", dl Voiculescu neaflandu-se intre ei.
- Cum va iesi premierul Tariceanu din scandalul deconspirarii?
- Cred ca si in situatia asta, ca si in cea privitoare la nominalizarile pentru comisarul european, dl Tariceanu este doar un baiat de mingi.
- Ce poate pierde?
- Nu are ce pierde. Un baiat de mingi nu are ce pierde, decat pozitia pe care i-a dat-o altul.
- Cine i-a dat-o?
- Nu conteaza.
- E inocent?
- Nu, dar nu e jucator.
- Varujan Vosganian a fost eliminat din cursa pentru un fotoliu de comisar european si datorita declaratiilor lui Turcu?
- Nu, aici jocul e mult mai complex decat pare la prima vedere. S-au ciocnit doua forte in dorinta lor de a-si impune protejatii.
- Cele doua palate, grupurile de interese?
- Oligarhiile.
- Si odata cu scoaterea lui Vosganian din cursa, oligarhiile au pierdut partida?
- Nu, una dintre grupari a castigat.
- Leonard Orban este exponentul unuia dintre grupuri?
- Poate fi exponentul unuia dintre grupurile oligarhice.
- Presedintele Basescu a deranjat foarte multa lume: politicieni conspirati, fosti informatori, oligarhi, grupuri de interese, fosti ofiteri de Securitate, oameni din serviciile secrete etc. E posibil ca acestia sa se razbune?
- Traian Basescu si-a asumat deconspirarile. Deja destui ar vrea sa-l anihileze.
- Jocul mare este facut de grupuri din afara acum, inaintea intrarii Romaniei in UE si a instalarii bazelor americane?
- Da, jocul mare acum se incheie. Observati ca unele personaje din Romania clameaza gafele Romaniei in raport cu Rusia si ca de aici ni s-ar trage ca vom avea gazele mult mai scumpe, de aici ni se trage ca vom avea mult mai multe dificultati pe fondul dezvoltarii economice. Dar nimeni nu a contabilizat gafele Rusiei fata de Romania si nimeni nici nu vrea sa le ia in discutie. Intre 1990 si 1997 Rusia nici nu a vrut sa discute cu Romania, a vrut sa fie discretionara. Romania a reusit totusi ca, dintr-o situatie in care in primii doi ani dupa revolutie - 1990, 1991 -, cand a pierdut 76% din comertul extern, sa-si revina si sa controleze acest colaps urias, cu toate caderile de intreprinderi si tot ce s-a intamplat atunci, ajungand in 2002-2003 ca peste 70 la suta din comertul exterior sa fie dirijat spre UE si SUA. Este formidabila aceasta revenire.

2-3 ********i de redactie

- Democratul Silvian Ionescu, fost ofiter SIE, a confirmat intr-un fel lista lui Turcu?
- Nu a confirmat-o. A spus ca nu poate sa o nege. Nici eu nu pot sa o neg fiindca stiu cativa dintre ei si atunci de ce n-ar fi si ceilalti? Dar asta e deja e altceva. Eu nu am dat niciodata nume, fiindca eu trebuie sa respect legea. Ca senator voi promova o lege pentru deconspirarea celor operativi: oameni politici si ziaristi. Lucrurile sunt foarte grave pentru ca, de pilda, Cornel Ivanciuc a continuat sa raspunda la comenzi si dupa 1989, la fel si alti oameni din mass-media. Lui si altora ca ei trebuie sa li se dea o noua sansa abia dupa ce spun la ordinele cui au atacat si au scris.
- Sunt multi ziaristi aflati in efectivele operative ale serviciilor?
- Sunt. 2-3 aproape in fiecare redactie.
- Cam care-ar fi procentul oamenilor conspirati care se afla azi in politica?
- Sunt multi. Oamenii acestia sunt periculosi, eu observ in Parlament, uneori votul este de exemplu 52 la 54, unii dintre ei, desi sunt liberali, au primit seara ordin sa voteze chiar impotriva partidului.
- O parte dintre ei sunt cei care se opun luptei anticoruptie?
- Da.
- De ce ar primi astfel de ordine?
- Pentru ca ordinele nu mai vin din partea serviciilor, ci din partea cercurile de interese, care dispun de dosare.
- Sunt ziaristi care au fost recrutati dupa 1989?
- Da, numai ca de multe ori acestia au fost recrutati de ofiteri care astazi sunt pensionari, care de multe ori au impresia ca li s-a facut o nedreptate cand au fost scosi la pensie inainte de termen si atunci actioneaza cum cred ei.
- Si in alte tari serviciile recruteaza jurnalisti, de ce n-ar face-o si aici?
- Si in alte tari acestia pot actiona ca vehicule in presa, dar nu sa lanseze ei actiuni politice in presa. Presa este vehiculul major de actiune al serviciilor, dar numai in interese de stat, nu de politica interna.
- Face si Romania acest lucru in conditiile in care presa autohtona nu este foarte credibila?
- Face, in alta presa.
- In cat timp credeti ca se va incheia deconspirarea?
- In urmatorii doi ani s-ar putea sa se inchida. Cu cat se amana mai mult, cu atat e mai costisitor. Trebuie sa se creeze o delimitare, cei care lucreaza in servicii nu au ce cauta in politica.

Interesele grupurilor din afara

- In spatele scandalului deconspirarii pe care il vedem la televizor se poate descoperi si altceva, o intersectie de interese pe directia est-vest?
- Odata lansata aceasta actiune, care inseamna desecretizarea si deconspirarea, putea sa apara orice. Tot felul de jocuri. De aceea, cand lumea intreaba de ce nu am facut eu aceste lucruri la inceputul anilor '90, nu se intreaba ce s-a intamplat in Germania: acolo erau doua Germanii care nu trebuiau sa existe, una a preluat-o pe cealalta cu totul. Nu existau doua Romanii sau exista doua Romanii, dar sper ca noi vom prelua Moldova, si nu invers. Desi, daca oamenii ar fi fost mai atenti, ar fi putut observa ca au existat momente in care cealalta ar fi putut sa o preia pe aceasta, in prima perioada postdecembrista. Vreau sa spun ca Romania nu a avut nici o garantie pana in 2002 - anul primirii in NATO. La ora actuala, indiferent de interesele care se ciocnesc - si sunt foarte multe - pe acest fundal al desecretizarilor, Romania va trece cu bine si sper ca va gasi solutia pentru a nu mai fi nevoiti sa platim pentru neintelegerea unor lucruri sau pentru interesele unor personaje care niciodata nu au vrut sa serveasca Romania, ci doar sa promovoze ei intr-o formula mai mult sau mai putin acceptabila pentru Romania. Sunt implicate multe persoane, multe grupuri si cred in acelasi timp ca acest scandal nu este unul care sa nu atraga atentia si unor grupuri din afara Romaniei

herculis
13th November 2006, 17:47
Din ciclul: Duios termopanul trecea...



ROMÂNIA

MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
DIRECŢIA NAŢIONALĂ ANTICORUPŢIE
BIROUL DE INFORMARE ŞI RELAŢII PUBLICE

13 noiembrie 2006
Nr. 199/VIII/3

COMUNICAT

Procurorii anticorupţie au dispus trimiterea în judecată a următorilor inculpaţi:

- ADRIAN NĂSTASE – fost preşedinte executiv al PSD, fost prim ministru al Guvernului României, fost preşedinte al Camerei Deputaţilor, pentru săvârşirea infracţiunilor:
a) prevăzută de art.254 alin 1din Codul penal, şi anume, luare de mită în formă continuată;
b) prevăzută de art. 131 din Legea 78/2000, şi anume şantaj;
c) prevăzută de art. 13 din Legea 78/2000 având ca obiect fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de foloase necuvenite.

- DANIELA NĂSTASE, pentru săvârşirea infracţiunilor:
a) complicitate la luare de mită;
b) participaţie improprie la folosirea de acte falsificate la autoritatea vamală;
c) participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu fapte de corupţie.

- IRINA PAULA JIANU - fost inspector general de stat la Inspectoratul de Stat în Construcţii (I.C.S.), pentru săvârşirea infracţiunilor:
a) dare de mită în formă continuată;
b) participaţie improprie la folosirea de acte falsificate la aut vamala;
c) participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu fapte de corupţie;
d) participaţie improprie la folosirea cu rea-credinţă de bunuri aparţinând unei societăţi comerciale într-un scop contrar intereselor acesteia, în legătură cu fapte de corupţie;
e) participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual la Legea contabilităţii, în legătură cu fapte de corupţie;
f) complicitate la art.13 din Legea 78/2000.
- VASILE MIHAIL CRISTIAN administrator la S.C.EUROGRAFICA S.R.L. Bucureşti, pentru săvârşirea infracţiunilor de:
a) participaţie improprie la folosirea cu rea-credinţă de bunuri aparţinând unei societăţi comerciale într-un scop contrar intereselor acesteia, în legătură cu fapte de corupţie;
b) fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, în legătură cu fapte de corupţie;
c) instigare la mărturie mincinoasă, în formă continuată;
d) participaţie improprie la infracţiunea de fals intelectual la Legea contabilităţii, în formă continuată, în legătură cu fapte de corupţie.

În perioada 2001-2006, folosind autoritatea şi influenţa rezultate din funcţiile politice şi administrative ocupate în stat, Adrian Năstase a săvârşit mai multe infracţiuni de corupţie prevăzute de Legea 78 /2000, antrenând şi alte persoane.
Este vorba de luare de mită şi obţinere de foloase necuvenite, infracţiuni de pe urma cărora inculpatul a obţinut, în total, suma de 48.116.210.938 ROL (1.370.324,69 euro).
1. Probele administrate de procurori au relevat că, în perioada 2002-2004, inculpatul a primit în mod repetat mită sub forma unor foloase necuvenite în valoare de 19.427.162.609 ROL (553.275,5 euro), după cum urmează :
a) De la inculpata IRINA PAULA JIANU:
- suma de 3.683.683.943 ROL, din fondurile SC Vertcon SA Bacău, reprezentând contravaloarea unor bunuri achiziţionate din Republica Po****ră Chineză şi a cheltuielilor ocazionate de introducerea acestora în ţară şi transportul pe parcurs intern.
- suma de 2.019.250.439 ROL, reprezentând contravaloarea unor lucrări de tâmplărie cu geam termopan executate de SC Regal Glass SRL Bacău la imobilul din loc. Cornu, str. Aleea Trandafirilor, nr. 47, Jud.. Prahova, aparţinând lui Adrian Năstase şi Daniela Năstase. Suma provine din fondurile SC Vertcon SA Bacău (1.407.535.800 ROL) şi SC Regal Glass SRL Bacău (611.714.639 ROL).
- suma de 13.724.228.227 ROL, reprezentând contravaloarea unor lucrări de construcţie şi renovare executate de SC Conimpuls SA Bacău la imobilul din Bucureşti, str. Cristian Tell nr.15, sector 1. Banii provin din fondurile S.C. Conimpuls SA - 10.458.814.265 ROL, fondurile SC Vertcon SA Bacău - 584.935.952 ROL, precum si de la inculpata Irina Paula Jianu - 2.628.000.000 ROL.
Activitatea infracţională de primire a acestor foloase necuvenite a fost săvârşită de inculpatul Adrian Năstase în complicitate cu soţia sa, inculpata Daniela Năstase.
Foloasele necuvenite au fost primite de inculpatul Adrian Năstase de la inculpata Irina Paula Jianu în scopul de a o menţine în funcţia de inspector general de stat la I.S.C. şi de a o numi în această funcţie după ce I.S.C. a trecut în subordinea Guvernului.
Concret, în perioada 2002-2004, inculpaţii Adrian Năstase şi Daniela Năstase au introdus în România, în mod ilegal, prin intermediul societăţii SC Vertcon SA din Bacău, 12 containere cu bunuri achiziţionate din China. Bunurile reprezintă materiale de construcţie, obiecte şi instalaţii sanitare, piese de mobilier, articole electrice şi electrocasnice, dar şi obiecte de decor şi uz casnic pentru dotarea imobilelor situate în Bucureşti, str. Muzeul Zambaccian nr. 16, sector 1 şi str. Cristian Tell, nr.15, sector 1 precum şi imobilul din comuna Cornu, jud. Prahova. Mărfurile au fost cumpărate din centre comerciale (bazare) fără niciun fel de acte şi transportate şi depozitate la sediul Ambasadei României din China, într-un hotel dezafectat. Pentru ca bunurile respective să fie introduse în România, cei doi inculpaţi au apelat la firma Vertcon din Bacău, în încercarea de a ascunde identitatea reală a beneficiarilor şi pentru a crea aparenţa că importurile se efectuează cu respectarea legislaţiei vamale. În realitate, din dispoziţia inculpatei Irina Paula Jianu, s-au întocmit documente false – facturi, certificate de calitate şi conformitate, packing list-uri – pe baza cărora mărfurile respective au fost aduse şi vămuite în România. În ţară, bunurile aparţinând familiei Năstase au fost depozitate iniţial într-o clădire aparţinând SC Conimpuls SA din Bacău, iar după aproximativ 10 zile au fost transportate într-un depozit al SC Remat Bucureşti Nord din judeţul Ilfov de unde, ulterior au plecat către cele trei imobile. De întreaga operaţiune s-a ocupat inculpata Irina Paula Jianu.
b) De la IOAN PĂUN:
Prestarea serviciilor reprezentate de achiziţionarea acestor bunuri din Republica Po****ră Chineză, depozitarea lor temporară la sediul Ambasadei României din China, ambalarea, supravegherea încărcării în containere şi organizarea transportului pe parcurs extern a fost asigurată de Ioan Păun, în scopul numirii şi menţinerii sale în funcţiile de consul general, şef al Consulatului General al României la Hong Kong (R.P. Chineză) dar şi pentru menţinerea în misiune permanentă în străinătate.
În luna martie 2006, când inculpatul Adrian Năstase exercita funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, iar ancheta penală era în desfăşurare în prezenta cauză, acesta a încercat să-l determine pe Ioan Păun să nu declare autorităţilor tot ce ştie privind faptele de corupţie legate de introducerea ilegală în ţară a unor bunuri provenind din China şi să nu predea ori să distrugă înscrisurile pe care le deţine, vizând acelaşi obiect al acuzării. Toate acestea au fost comise de Adrian Năstase în scopul îngreunării şi zădărnicirii urmăririi penale ori pentru împiedicarea declanşării procedurii de control al averilor. Probele aflate la dosar dovedesc existenţa constrângerii psihice sub forma ameninţării şi faptul că ameninţările au inspirat victimei o puternică stare de temere (pentru viaţa sa, a familiei şi pentru evoluţia carierei sale profesionale).

2. O altă faptă de corupţie reţinută în sarcina inculpatului Adrian Năstase constă în aceea că, în perioada campaniei prezidenţiale din anul 2004, a folosit în mod abuziv influenţa şi autoritatea pe care le deţinea, în calitate de preşedinte al partidului de guvernământ PSD, obţinând finanţarea nelegală a campaniei sale electorale, cu suma totală de 28.689.048.329ROL (817.049,19 euro).
În esenţă, din probele administrate, rezultă că, în perioada alegerilor prezidenţiale din anul 2004, la cererea expresă a învinuitei Irina Paula Jianu (la acea vreme având funcţia de inspector general de stat în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii – instituţie subordonată direct Guvernului României) firma SC Vertcon SA a achitat din patrimoniul său suma de 365.597.020 ROL pentru campania electorală a lui Adrian Năstase, candidat la funcţia de preşedinte al României.
Cea mai mare parte a foloaselor necuvenite, în valoare de 28.323.451.309 ROL, de această natură, provin însă din fondurile SC Eurografica SRL Bucureşti şi au fost remise inculpatului Adrian Năstase de către inculpatul Vasile Mihail Cristian, administratorul societăţii menţionate. În concret, foloasele necuvenite au constat în materiale de propagandă electorală (caiete, fulare, tricouri, calendare, pliante, brichete etc. personalizate cu sigla „Adrian Năstase -Preşedinte” sau „PSD+PUR Adrian Năstase - Preşedinte”) care au fost transportate şi distribuite în mai multe oraşe din ţară. Practic, inculpatul Vasile Mihail Cristian a dispus achitarea, către furnizorii materialelor electorale, a contravalorii acestora din fondurile societăţii. Pentru a nu se observa finanţarea campaniei electorale a lui Adrian Năstase de către SC Eurografica SRL, inculpatul a disimulat aceste cheltuieli sub forma unor cheltuieli publicitare proprii ale societăţii. În acest sens inculpatul Vasile Mihail Cristian a întocmit personal, cât şi prin interpuşi, documente comerciale şi financiar – contabile cu conţinut nereal şi i-a determinat, atât pe furnizorii cât şi pe angajaţii proprii, să întocmească aceleaşi înscrisuri contrafăcute şi de asemenea, să facă înregistrări inexacte în contabilitatea societăţilor.

Dosarul a fost trimis spre judecare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cu ocazia emiterii rechizitoriului, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la:
- avocaţii Marieta Anastasescu, proprietară a unuia dintre imobilele din str. Muzeul Zambaccian şi Aurel Ciobanu, apărător ales al inculpaţilor Adrian Năstase şi Daniela Năstase, pentru presupusa săvârşire a infracţiunilor de tăinuire şi favorizarea infractorului în legătură cu faptele de corupţie reţinute în sarcina celor doi inculpaţi.
- Irina Paula Jianu pentru că i-ar fi determinat pe reprezentanţii societăţii Regal Glass SRL Bacău să efectueze înregistrări inexacte cu privire la lucrările de tâmplărie pe care această societate le-a executat la un imobil aparţinând Irinei Paula Jianu.

Precizăm că Adrian Năstase este cercetat într-un alt dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, cercetările vizând dobândirea proprietăţii asupra întregului imobil situat în Bucureşti, str. Muzeul Zambaccian, nr. 16 sector 1, imobilul fiind evaluat la peste 1.500.000 euro, cu toate dotările aferente, inclusiv sistemul de supraveghere.
În aceeaşi cauză este cercetat şi învinuitul Miron Tudor Mitrea pentru infracţiunea de luare de mită, vizând contravaloarea lucrărilor executate de trei societăţi comerciale din municipiul Bacău la un imobil situat în vecinătatea Capitalei, cuantumul lucrărilor fiind de peste 3.500.000.000 ROL.

Bancaru
14th November 2006, 13:09
Tezaurul masonilor

Cititorul cunoaste campania publicistica ZIUA dedicata salvarii si protejarii patrimoniului cultural romanesc. Legile in vigoare nu prevad un lucru elementar: cine si din ce resurse va plati pentru evaluarea valorilor de patrimoniu si, mai cu seama, pentru asigurarea lor. Asa se face ca la ora actuala, cu rare exceptii cerute de prezentarea unor expozitii ce contin bunuri de patrimoniu, nu avem nici-o institutie muzeala din Romania care sa isi aiba asigurat fondul de patrimoniu. Consecintele acestui fapt intretin hemoragia de obiecte furate, pierdute ori inlocuite. Pentru ca un obiect de patrimoniu trecut la o valoare de inventar a anilor '50 va fi despagubit cu de cateva ori cu cat a fost inregistrat. Mai precis, cu extrem de putin din cat este cotat acel obiect pe piata de arta si bunuri de patrimoniu. Memorialul Nicolae Balcescu de pe Valea Topologului din judetul Valcea, ce detine un fond documentar important Nicolae Balcescu, dar si un patrimoniu masonic de exceptie, clasificat in grupa A a Monumentelor Istorice din Romania, e si el, ca multe alte institutii muzeale de la noi, supus vremurilor de restriste pentru opera de patrimoniu. Asa se face ca si prin acest caz putem identifica toate petele acide pe valorile patrimoniale romanesti: lipsa unei evaluari la zi a fondului muzeal, neasigurarea bunurilor, lipsa zonei de protectie a monumentului istoric, nerestituirea proprietatilor conform testamentului donatorului Conacului Balcescu, degradarea patrimoniului, lipsa spatiilor de depozitare, lipsa fondurilor pentru achizitii si pentru angajarea unui colectiv de specialisti, lipsa accesului la Internet si la alte mijloace media. Despre toate aceste pete negre ale patrimoniului romanesc puteti afla mai multe intr-un documentar in exclusivitate pentru ZIUA dedicat celei mai frumoase cladiri de la sud de Carpati aflate in mediul rural, Conacul Balcescu.


Trei Loturi luate cu japca
Cum treci Dealul Negru, intre Pitesti si Ramnicu Valcea, un panou de promovare iti face semn sa o iei la stanga spre comuna Nicolae Balcescu, pe Valea Topologului, acolo unde se afla Memorialul Nicolae Balcescu. O frumoasa zi de noiembrie ne dezvaluie, dupa ce urmezi rostul indicatoarelor din comuna, un deal in care stau amestecate case vechi si vile noi somptuoase. N-ai putea vedea printre ele ca in spatele lor se afla cea mai frumosa cladire de la sud de Carpati aflata in mediul rural, Conacul Balcescu. Asta pentru ca autoritatile locale nu s-au ingrijit sa apere zona de protectie a monumentului, lasand-o prada celor ce au vrut sa fie vecini cu un monument boieresc. De altfel, autoritatile locale nu s-au pus rau cu maharii comunei, carciumarul, politistul si tractoristul, cei care au primit prin Legea 18 terenuri in Lunca Topologului pe suprafata de 4 hectare ce apartinea prin actul de donatie Conacului Balcescu. Directorul Memorialului Nicolae Balcescu, Nicolae Banica-Ologu, exasperat de lipsa de reactie a celor de la Primaria comunei Nicolae Balcescu, a trimis la 7 august 2006 o scrisoare presedintelui Consiliului Judetean Valcea, Dumitru Buse, prin care solicita "reconstituirea si eliberarea titlului de proprietate a trei Loturi prevazute in actul de donatie al lui Radu Mandrea, Lotul I, punctul b -24 ha padure; Lotul II - 4 ha, numit "Varzaria", din Lunca Topologului si Lotul III - 3600 m.p. gradina. Temeiul juridic pentru acest demers este Actul de Donatie din 31 martie 1948, trecut in Jurnalul Tribunalului judetului Arges la 2 iunie 1948". Scrisoarea catre Consiliul Judetean Valcea era un gest disperat adresat oficialitatilor in urma refuzului Primariei Nicolae Balcescu de a da un raspuns de aproape un an la scrisoarea nr. 5094 din 21 septembrie 2005 adresata acestei institutii publice de catre Memorialul Nicolae Balcescu. Romsilva, ne-a declarat directorul Nicolae Banica-Ologu, a luat cu japca padurea ce era integrata in parcul Conacului Balcestilor. Conform Actului de Donatie scris de Radu N. Mandrea, "proprietar al mosiei de bastina al neamului Balcestilor", "in memoria lui Nicolae Balcescu, in calitate de stranepot al acestuia", a fost donat Statului Roman reprezentat prin Ministerul Artelor "conacul Balcestilor cu parc, padure, teren de cultura si gradina de zarzavat". "Scopul donatiunei, se precizeaza in Actul de Donatie, este ca intregul conac cu toate anexele si terenul inconjurator donat, sa serveasca drept camin, urmand a fi un loc de reculegere, de studiu si de insanatosire a carturarilor si artistilor de ambe sexe, cari prin activitatea lor culturala si sociala contribuie la propasirea poporului nostru". Conform Actului de Donatie si a reglementarilor legale in vigoare, in Memorialul Nicolae Balcescu nu se poate face turism cultural, cei care sunt invitati aici, oameni de arta si cultura, nu platesc niciun leu. Cele 5 camere ale slugilor conacului au fost amenajate, dupa 1948, pentru gazduirea "carturarilor si artistilor de ambe sexe". In perioada 1948-1966, in Conacul Balcestilor a functionat o casa de creatie si agrement a Uniunii Scriitorilor din Romania. Din 1968 pana in 1991, Conacul devine Muzeu, iar din 1991- Memorialul Nicolae Balcescu.


Cartile si legenda Nicolae Balcescu
Patrimoniul Memorialului Nicolae Balcescu cuprinde 9000 de piese, iar Biblioteca are 11000 unitati de fond. Din perioada lui Nicolae Balcescu au mai ramas foarte putine carti, printre acestea Gramatica lui Ion Heliade Radulescu cu autograful acestuia pe care Nicolae Balcescu a studiat-o in anii de scoala. Cele mai multe dintre cartile bibliotecii Balcestilor sunt acum in patrimoniul Academiei Romane. Intr-o vitrina zarim catalogul clasei de trigonometrie a Colegiului National "Sf. Sava" din Bucuresti. Balcescu figureaza al treilea. E si pe lista premiantilor, cu mentiune la trigonometrie. Vedem si cartea primita drept premiu in 1836 de catre Balcescu: Filosofia lui Heinecius tradusa de Eufrosin Poteca. Din fotografiile lui Balcescu din Conac nu-ti poti da seama ce inaltime a avut marele revolutionar. 1,60, imi spune custodele, care ma conduce spre portretul Luxitei (Alexandra) Florescu, iubita lui Nicolae Balcescu, si imi arata portretul lui Bonifaciu Florescu, fiul Luxitei si al lui Nicolae. Parintii lui Bonifaciu Florescu nu s-au putut casatori niciodata datorita imprejurarilor istorice din acea vreme. Din acest motiv, Bonifaciu Florescu poarta numele mamei. El s-a nascut la Budapesta, la 14/27 mai 1848. Nicolae Balcescu va afla despre nasterea fiului sau abia in 1851, cu ocazia vizitei la Paris a surorii sale Sevastita. Intr-un alt loc al memorialului, putem cerceta inmormantarea lui Nicolae Balcescu in viziunea pictorului Camelian Demetrescu. Intr-adevar, la inmormantarea lui Balcescu n-au participat decat doi hamali din portul Palermo, care i-au dus trupul pana la groapa, preotul grec si consulul turc. Dupa cum se stie, asa cum demonstreaza toate actele existente, Balcescu e inmormantat intr-o groapa comuna din Cimitirul Manastirii Capuccinilor din Palermo. Custodele Memorialului ne-a spus cu mahnire ca astazi se invata din ce in ce mai putin despre Nicolae Balcescu. Din 5 manuale alternative de istorie doar in doua e pomenit Nicolae Balcescu in o fila si jumatate dedicata momentului de la 1848.


Cladirea n-a mai fost reparata din 1937
Cele 9000 de piese ale Memorialului Nicolae Balcescu sunt neasigurate din considerente financiare. Consiliul Judetean Valcea, finantatorul institutiei, abia reuseste sa plateasca bani pentru restaurarea acoperisului Conacului. Ploaia a lasat urme puternice chiar in sala in care se afla "Vestitorul romanesc" cu lista exilatilor de la 1848, unde ii intalnim si pe cei doi frati Balcesti, Costache si Nicolae. "Am cerut bani pentru inlocuirea invelitoarei Conacului Balcestilor, invelitoare din olane, tigle ovaloide facute in 1960 la Sighisoara. Nu exista bani indeajuns nici pentru consolidarea fundatiei Conacului, facut intre 1824 si 1906, care a avut ultimele reparatii in 1937. E o cladire pretentioasa care nu are un punct de ciment, totul e din caramida. Avem avize, n-avem si n-am avut fonduri pentru restaurare!"- ne-a marturisit directorul Nicolae Banica-Ologu. Directorul Memorialului Nicolae Balcescu mai puncteaza si alte neajunsuri: lipsa fondurilor pentru achizitii muzeale, pentru masuri de protectie speciale (paratrasnete si ignifugari), pentru asigurarea bunurilor muzeale si a cladirilor de patrimoniu, lipsa unor stimulente salariale pentru specialistii cu studii superioare (muzeografi, cercetatori), care fac naveta si dau pe maxi-taxi 180 RON, mai mult de un sfert din leafa pe care o primesc. Directorul Banica-Ologu atentioneaza asupra normelor legale in vigoare privind evaluarea financiara a bunurilor muzeale. Acum acestea sunt cotate la preturi de 2-3 RON de pe vremea lui Ceausescu, sustragerea, pierderea sau inlocuirea lor fiind platita de catre cei ce au in gestiune astfel de bunuri cu valoarea acestora inmultita la 2 sau 5, fapt ce nu creeaza o presiune majora pentru protejarea operelor de patrimoniu muzeal.


Trei sorturi masonice nu au primit avizul ministrului
In casa unuia dintre cei mai importanti masoni din istoria Romaniei, Nicolae Balcescu, exista un patrimoniu masonic de exceptie pe care Mari Loje din Masoneria Universala l-au solicitat pentru a fi prezentat la expozitii de obiecte de ritual masonic. Acest patrimoniu a fost adunat in timp pe vremea cand la conducerea Muzeului Nicolae Balcescu s-a aflat istoricul Horia Nestorescu-Balcesti, unul dintre cei mai avizati cercetatori ai masoneriei, autorul unei Enciclopedii ilustrate a francmasoneriei din Romania, el insusi declarat francmason. Marele Maestru al Marii Loje Nationale din Romania, Eugen-Ovidiu Chirovici, vorbeste in termeni speciali despre "sublimul Nicolae Balcescu, sufletul Revolutiei Pasoptiste". Fostul premiant la trigonometrie, Nicolae Balcescu, a trait sub forta numarului 33: moare in exil la 33 de ani, manuscrisul "Romanii subt Mihai Voievod Viteazul" ramane neterminat la inceputul capitolului 33, gradul sau in francmasoneria europeana fiind 33. Un certificat de grad 33, cum am descoperit in zestrea speciala a Conacului Balcestilor si pe care il prezentam cititorilor, a avut cu siguranta si Fratele Balcescu. "Memorialul Nicolae Balcescu detine o valoroasa colectie de valori masonice constituita din obiecte de practica rituala (sorturi, esarfe), medalii masonice de secol XIX si XX, documente si o bogata biblioteca pro si contra masoneriei", ne-a dat lamuriri directorul Nicolae Banica-Ologu. Conform unor documente ce au intrat in exclusivitate in posesia ZIUA, trei obiecte ritualice masonice au fost solicitate de Marea Loja a Austriei. Marele Maestru al Marii Loje a Austriei, Michael Kraus, printr-o scrisoare adresata la 4 mai 2006 Marelui Maestru Eugen-Ovidiu Chirovici, a solicitat imprumutul a trei sorturi masonice aflate in colectia Memorialului Balcescu pentru a participa la expozitia de obiecte rituale masonice ce s-a desfasurat la Muzeul Masonic de la castelul Rosenau. Vernisajul expozitiei a avut loc la 3 iunie 2006, dar sorturile masonice nu au ajuns la destinatie. Dupa numeroase avize si documentatii prin care Marea Loja Nationala din Romania isi "asuma responsabilitatea pentru preluarea, transportul in bagaj de mana, predarea, expunerea, securitatea si readucerea in aceleasi conditii in care au fost preluate aceste obiecte", imputernicindu-l pentru indeplinirea tuturor formalitatilor pe istoricul Horia Nestorescu-Balcesti, Ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu, nu a semnat avizul pentru emiterea certificatului de export. Gestul lui Adrian Iorgulescu ramane invaluit in mister, cu atat mai mult cu cat presedintele Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor, prof.univ.dr. Ionel Candea, a acordat "avizul de principiu pentru exportul temporar a trei bunuri culturale din patrimoniul Memorialului Nicolae Balcescu (jud. Valcea) in vederea participarii acestora la o expozitie organizata de Marea Loja Masonica a Austriei la castelul Rosenau - Muzeul Masoneriei in perioada iunie -31 decembrie 2006". ZIUA va prezinta in exclusivitate cele trei sorturi masonice cerute imprumut de Marea Loja a Austriei. Printre acestea, unul are o semnificatie importanta pentru ca dovedeste initierea unei femei in masoneria romaneasca interbelica. In anii dintre cele doua razboaie mondiale, numai Marea Loja a Frantei permitea "ungerea" femeilor in randurile ei.

In 1922, Smaragda Colonel Maltopol a trecut prin ritualul de initiere, fiind una dintre cele 24 de "surori" inscrise in "catalogul" lojei romanesti interbelice. La ora actuala, se apreciaza ca exista 65 de femei initiate de catre Marea Loja Feminina a Romaniei, cu "surori" din Bucuresti, Cluj, Iasi si Constanta.



Dan Mircea CIPARIU
www.ziua.ro

Dan Mircea este baiatul lui Timotei Cipariu.

Bancaru
14th November 2006, 13:21
Horia Nestorescu este chiar un mason veritabil. Daca nu ma insel este conducatorul unei loji masonice. Il puteti gasi pe Calea Victoriei, dupa libraria Humanitas, Libraria din fundul curtii, cam pe unde este si sediul PUR, ăăă... CUR, ăăăă... PC.

krapulax
15th November 2006, 20:45
una de la fostul progresist radu cosasu:
O cestiune arzătoare aleargă insistent pe burtiera unui post de televiziune: „Imaginează-ţi o lume fără Romånia. Ce i-ar lipsi?“. Răspuns: Asemenea întrebări.

Platanu
15th November 2006, 22:09
De ce "fostul progresist"?

krapulax
15th November 2006, 22:24
cand si-a declarat ultima oara dragostea pentru bleu-albastri? prin 1981, cred. as fi bucuros sa aflu ca nu e asa,

Platanu
15th November 2006, 22:38
Eu cred ca a ramas alaturi de Progresul/National,mai ales ca nici prin acei ani nu o duceam prea bine.

georgemp
15th November 2006, 22:47
Eu il stiam progresist.
Dar nici nu a zis ca tine cu alta echipa...cine stie ce s-o fi intamplat

Bancaru
16th November 2006, 11:21
Ultima data a scris un articol prin Prosport si spunea ce inseamna sa fii suporter care sufera. Spunea ceva ca nu e diferenta intre suferindul de la Real Madrid si el, suferindul pentru Progresul. Acum nu stiu daca articolul era o scriere mai veche, dar din cate stiu eu Prosport e un ziar relativ nou, adica dupa '89.
Platanule, erai nascut in '89?

herculis
16th November 2006, 12:16
Este vreo legatura intre bani si locul in clasament???
Uitati aici un articol din EVz:

Clasamentul financiar al Ligii I
16 Noiembrie 2006
Matei Udrea

Gigi Becali, patronul Stealei, are, conform revistei "Capital", o avere mai mare decat a tuturor celorlalti bogatasi implicati la Rapid si Dinamo.



Clasamentul celor mai bogati oameni din Romania, intocmit si dat publicitatii in aceasta saptamana de revista „Capital”, se regaseste, in parte, si in fotbalul romanesc.

In Liga I la fotbal sunt implicati multi dintre afaceristii importanti din tara noastra. Putini s-au implicat din dragoste pura pentru fotbal sau pentru vreo echipa. Unii dintre acestia nici macar nu erau - dupa cum singuri au recunoscut - pasionati de acest sport pana in momentul contactului cu fotbalul.

Si, cu cateva exceptii, acesti investitori n-au castigat financiar din noua preocupare. Pierderile (in unele cazuri, cifrate chiar la milioane de dolari) au fost insa compensate cu varf si indesat in alte domenii.

Notorietatea cu cheltuiala se tine

Folosit de puternicii momentului in cele mai diverse scopuri - ca furnizor de notorietate, vehicul electoral, sursa de venituri sau chiar paravan in fata legii -, fotbalul atrage ca un magnet oamenii de afaceri.

Gigi Becali si-a construit pe umerii si po****ritatea clubului Steaua un partid cu care ar vrea sa intre in parlament. Gheorghe Stefan a castigat primaria orasului Piatra-Neamt. Fara fotbal, Nicolae Badea, Arpad Paszkany si Alin Simota ar fi ramas si ei in penumbra. Pana si nou-intrati precum Cornel Penescu si Nicolae Bara au ajuns niste mici personalitati pe plan local.

Gigi si restul lumii

Comparand averea oamenilor implicati in fotbalul romanesc, se poate lesne constata ca Gigi Becali e, de departe, cel mai bogat. Practic, latifundiarul din Pipera are mai multi bani decat toti afaceristii implicati la urmatoarele doua clasate in clasamentul averilor, Rapid si Dinamo.

George Copos (420 de milioane de dolari), Dan Ostahie (200), Florin Talpes (60) - toti la Rapid; Nicolae Badea (155), Vasile Turcu (40), Bagher Karimzadeh (35) si Cristi Borcea (17) - toti la Dinamo strang, la un loc, 927 de milioane de dolari, in timp ce afacerile lui Gigi Becali sunt cotate la 950 de milioane!

De asemenea, notabil ar fi faptul ca, exceptandu-l pe Adrian Porumboiu, de la FC Vaslui, intre cei trei mari din Bucuresti si „restul lumii” se casca o prapastie uriasa si la capitolul potentei financiare. La un loc, afaceristii implicati la celelalte sapte cluburi din Liga I au 192 de milioane de dolari, cu 20 de milioane mai putin decat Dinamo, „bronzul” topului.

Eficienta

CFR Cluj are cel mai bun raport intre investitii si rezultatele obtinute

O comparatie intre potenta financiara a oamenilor implicati la cluburile de fotbal si performantele sportive ale echipelor este relevanta pentru priceperea acestora.

Gigi Becali a investit mult - dar nu chiar atat pe cat se lauda ca a facut-o - in Steaua, iar rezultatele n-au intarziat. „Ros-albastrii” au castigat ultimele doua titluri, asta-primavara au ajuns in semifinalele Cupei UEFA, iar anul acesta s-au calificat in grupele Ligii Campionilor.

Provocarea latifundiarului a scos la iveala energiile latente la Dinamo si Rapid, unde s-au mobilizat „carteluri” de afa-ceristi care incearca sa conteste suprematia stelistilor. Investitiile de la aceste cluburi au inceput, de asemenea, sa dea roade, in acest moment Dinamo parand echipa cu cele mai inspirate investitii.

Porumboiu a cheltuit mult si a realizat putin

Comparatia dintre rezul-tatele sportive si resursele fi-nanciare il dezavantajeaza cel mai tare pe Adrian Porumboiu. Banii pompati de acesta la FC Vaslui au dus la promovarea echipei (anul trecut) in Liga I, dar atat. Vasluianul a fost neinspirat - in general - in alegerea managerilor care sa gestioneze problemele clubului, a mers adesea pe mana unor antrenori fara valoare si a risipit sume exorbitante pe jucatori „expirati” sau pur si simplu supraevaluati.

La polul opus se situeaza Arpad Paszkany, investitorul de la CFR Cluj. Acesta a reusit o rentabilizare aproape perfecta a banilor bagati la echipa, care reprezinta, in acest moment, una dintre fortele importante ale campionatului intern si echipa din provincie cel mai bine clasata.

Excelent se prezinta insa alte doua cluburi care nu dispun de patroni potenti: Gloria Bistrita si Otelul Galati. Niciuna dintre aceste formatii nu e finantata de un bogatas, dar obtine rezultate excelente, comparativ cu resursele materiale. Cu bugete modeste, fara sa-si poata permite vedete si antrenori cu carte de vizita impresionanta, Gloria si Otelul rezista cu brio in Liga I, pun adesea probleme „granzilor” din Capitala si chiar reusesc sa patrunda in „stratosfera” clasamentului.

Top

Nu toti au patroni avuti

Fata de clasamentul sportiv al Ligii I, din ierarhia averilor dispar sapte echipe. 11 cluburi pot fi socotite suta la suta private, fiind patronate de oameni foarte bogati. Din diverse motive obiective, unele cluburi nu pot figura pe aceasta lista. Marian Iancu, seful timisorenilor, nu intra in Top 300 deoarece este doar administratorul unei firme care face afaceri cu petrol.

Galatenii folosesc un buget pus la dispozitie de indienii din conducerea combinatului Sidex. Bistritenii au venituri de la mai multe institutii si firme particulare din judet. Pandurii se sprijina pe banii sindicalistilor mineri din Bazinul Olteniei. Iesenii sunt finantati, in principal, de Primarie si Consiliul Local. Adrian Mititelu, patronul Universitatii Craiova, are prea putini bani pentru a intra in Top 300. In aceeasi situatie e Constantin Iacov, presedintele de la FC National.

Clasament averi

Echipa milioane dolari

1. Steaua .............................950

2. Rapid* .............................620

3. Dinamo* .........................212

4. FC Vaslui .......................120

5. Farul ..................................65

6. CFR ...................................40

7. FC Arges ..........................30

8. UTA ...................................20

9. Jiul .....................................15

10. Urziceni ..........................12

11. Ceahlaul .......................10

*In cazul echipelor Rapid si Dinamo a fost cumulata averea actionarilor importanti

Clasament sportiv

Echipa puncte

1. Dinamo ...............................42

2. Steaua ................................31

3. Rapid ..................................29

4. CFR Cluj ............................26

5. Poli Timisoara ..................26

6. Gloria ..................................25

7. Otelul ..................................24

8. UTA ......................................20

9. Pandurii ..............................20

10. Poli Iasi .............................20

11. Farul ..................................19

12. Craiova .............................19

13. FC Vaslui .........................18

14. Ceahlaul ..........................17

15. Urziceni ............................16

16. FC Arges ..........................10

17. FC National .....................10

18. Jiul ......................................8

Bancaru
16th November 2006, 15:12
Pai asta ziceam si eu, Iacov nu baga bani. Nici Gino nu o facea. Pentru cine a vazut topul, la ce suma se opreste clasamentul? Un lucru este clar: jucatorii nostri, buni sau rai, isi iau banii la timp. Iar darile catre BNR si utillitatile sunt si ele la zi. Mai prost stam in clasament.

miril
16th November 2006, 15:16
Iacov a zis ceva interesant despre suma de plata pentru concesionare. Daca este adevarat, sa le fie rusine celor de la BNR, caci, in acest caz, au de ce.

miril
16th November 2006, 15:21
Un articol pertinent al unui jurnalist tanar. A propos si de cateva randuri scris de Bancaru pe un alt topic:

Războinicul luminii neplătite de Razvan MITROI Adevarul

La ce bun să mai ţii pe banii contribuabililor o primărie, un serviciu social, un prefect, jandarmi, dacă ai un Becali? Apare o problemă inflamantă, nu se mai ocupă comunitatea, vine Becali, dă banul şi stinge focul. În această logică lucrează miliardarul din Pipera şi speculează până la ultimul cadru de televiziune sărăcia şi ignoranţa po****ţiei de la periferia societăţii. Oameni loviţi de soartă - cum au fost cei de la inundaţii -, şomeri, credincioşi fanatici, ei sunt ţintele lui Becali şi spre care se îndreaptă pentru a le deveni mântuitor. Gigi Becali atacă în zonele nevralgice ale societăţii, acolo unde sunt probleme cronicizate şi unde administraţia locală, statul, clasa politică sunt incapabile să dea soluţii imediate. A spune că aceasta nu este o strategie de creştere a po****rităţii şi de antamare de voturi pentru proximele alegeri este o făţărnicie care depăşeşte şi spectacolul ieftin al aruncatului cu bancnote şi salam în po****ţie.
Dincolo de strategia lui Gigi Becali, de a demonstra că e mai bun decât autorităţile, este însă efectul devastator al pierderii încrederii po****ţiei în sistemele democratice. În naivitatea lor, nevoiaşii cred că şi factura pe luna viitoare tot Becali le-o va plăti şi dacă n-o fi patronul Stelei, va veni altcineva, că altfel iar ies în stradă şi dau foc şi fac tămbălău. Referitor direct la locuitorii din cartierul Zăbrăuţi, se vede că n-au învăţat nimic din experienţa cu Vanghelie, care le-a dat mici şi bere la alegeri şi apoi câte un ajutor social ca să rămână prieteni, dar când toate astea s-au păpat, nici Vanghelie n-a mai avut de unde să scoată.
A venit acum Războinicul luminii să-i rebranşeze la reţea şi l-a detronat pe Vanghelie instantaneu.Interesant este că protestatarii au scos pancartele cu "Să vină Becali!" înainte ca acesta să ia iniţiativa unui nou act de filantropie televizată. Există, aşadar, în conştiinţa celor mulţi ideea că miliardarul din Pipera este un salvator al naţiunii, un haiduc urban. De data aceasta, l-au încoronat pe Becali ca Războinic al luminii neplătite, care se luptă şi cu Electrica, şi cu primăria, şi cu jandarmii, iar idolul nu a ezitat să vină în mijlocul lor şi să le dea binecuvântarea, cocoţat pe Mercedesul de serviciu.Din această perspectivă, se dezvoltă un mare pericol, acela ca nemulţumiţii de orice fel să nu mai respecte regulile comunităţii şi, prin acţiuni de forţă, să calce în picioare autorităţile în numele haiduciei de tip Becali. Mass-media, atâta timp cât reflectă sec evenimentele şi nu ia o atitudine civică, nu face decât să se pună în slujba lui Becali, oferindu-i propagandă gratuită.Din acest tablou al Ferentariului răsculat nu trebuie să lipsească elementul infracţional. E ştiut că, trecând peste sărăcia protestatarilor, aceştia erau în mare parte infractori. Fură curent şi nu se sfiesc s-o recunoască. Acţiunea de restabilire a legalităţii, începută de autorităţi, a fost discreditată însă în cinci minute, cu banul jos. Cu 13 miliarde de lei vechi, Becali a anulat toate acuzele de furăciune şi i-a trimis după ţigări pe toţi cei care încercau să negocieze o situaţie de normalitate contractuală cu furnizorii de curent electric. Cu banul jos, Becali rezolvă o Românie care nu mai are decât o grijă: să achite cablul să-l vadă pe Războinic la televizor.

herculis
16th November 2006, 15:46
Fenomenul Becali ia amploare, pentru ca acest populism ieftin prinde la ... prostime (scuzati). Si nu vreau sa am gandesc cine o sa intre in parlament pe listele lui Becali.

be@
17th November 2006, 13:49
Fenomenul Becali ia amploare, pentru ca acest populism ieftin prinde la ... prostime (scuzati). Si nu vreau sa am gandesc cine o sa intre in parlament pe listele lui Becali.

Tocmai de asta mi-e greata de becali si basescu. Populism ieftin si atat.

Bancaru
17th November 2006, 13:52
By the way:

Veniti de luati lumina. De la Gigi!



"Becali este oglinda care reflecta populist erorile sistemului".




Inca nu v-ati prins? Ce Dumnezeului, e simplu ca mulsul oii: cine baga bani in populism investeste in cea mai profitabila afacere a noii ere: politica. Becali detine cel mai fin patent al investitiei in demagogie.

Ultimul sau plasament profitabil este plata facturii din Ferentari. Cel putin asa s-a laudat in fata multimii debitoare: "Eu, Mihai Viteazul din Pipera, prin voia Domnului si puterea Holdingului meu Gigi&Co, adevarat va zic voua, popor de rromi din Zabrauti - de azi, nu veti mai rabda. Veniti de luati lumina, de la Gigi! Iooooo, Razboinicul Luminii, va aduc voua in case curentul electric. O luna, ca atat pot. Dupa aia, va descurcati".

Uraaa, uraaaa, sa ne traiesti patroane! Gigi plateste tot. Si factura, si rebransarea. De luna viitoare, or vedea ei, saracii nevinovati ai Bucurestiului, incotro vor apuca.

Spre bazarul din Rahova, sa-si refaca stocul de ceara si lumanari pentru viitoarea debransare fortata. Spre depozitul de scule, sa faca rost de sarma, cuie, cleste pentru urmatoarea bransare pe sest.

Spre marginea orasului, la liziera, unde camparea este gratis si corturile improvizate nu pot fi racordate la reteaua de electricitate. Sau, de ce nu, spre primaria lui Marean, cel care i-a improprietarit pe veci cu locuinte confort sapte, a vopsit doua blocuri cu vedere la strada inainte de alegeri, le-a achizitionat lesne voturile si s-a spalat in final pe maini.

Asta sunt ei, saracii Ferentariului. Marfa buna si ieftina la votare. Nu doar pentru Vanghelie, ci pentru toti primarii capatuiti dupa decolarea lui Ceasca de pe turla CC-ului. I-a durut in cot de focarul care colcaia sub ochii lor, la doi pasi de centrul Micului Paris. Nu tu proiect de igienizare a zonei, de descarcerare, de mutare. Nu tu acte, campanii antidrog, integrare, europenizare.

Doar promisiuni, paine, votca Genocid si alte ingrediente de campanie electorala. Iar acum, cand buba crapa sub presiunea tunurilor cu apa, Romania civilizata pierde la dublu. Pierd candidatii declarati europeni si castiga voievozii demagogiei. Cum sa nu profite Gigi? O fi el cu seralu’, da’ fraier nu-i.

Stie sa atace cand simte miros de prada votanta. Nu stiu daca sta personal cu ochii pe TV sau are angajat un serviciu de monitorizare. Cineva tine telecomanda pe stiri si da alarma: "Domn’ Becali, tipa lumea la Vadu Rosca! Repede, la mistrie, sa facem case! Nea Gigi, e marsul homosexualilor!

So pe ei! Calugarii de la Muntele Athos n-au bani! Da-le banu’ la punga!! Nu mai sunt miei de Paste la marginea Bucurestiului! Umple remorca, aduna televiziunile, si descarca! Arde Ferentariul! Fuga in Maybach sa cumparam acum ieftin la bursa voturilor!". Asta e politica viitorului. Arunca motosinele cu euroi si recupereaza-le in sondaje.

Suna pacatos, dar e avantajos. Ce liberali? Ce socialisti? Ce po****ri? Vacs! Becali inventeaza doctrina momentului. Ne costa la democratie, dar ce poti sa-i faci?

Pana la urma, Gigi nu face decat sa profite de bulibaseala tranzitiei infinite. De minciunile politicienilor, de iresponsabilitatea lor. Becali nu este decat oglinda care reflecta populist erorile sistemului.



Laurentiu Ciocazanu
www.evz.ro

be@
17th November 2006, 13:55
Excelent articolul. :ok:

Bancaru
17th November 2006, 13:55
Asta trebuie sa fie fierbinte

Plesu, Gabriel Liiceanu, Andrei Oisteanu si Andrei Pippidi au vorbit despre moravurile romanilor.

Constanta Vintila-Ghitulescu, doctor in istorie si civilizatie la „école des Hautes études en Sciences Sociales“, a publicat recent la Editura Humanitas o carte savuroasa, despre unul dintre cele mai interesante domenii ale vietii private, asa cum l-a surprins ea consultind variate arhive, din perioada 1750-1830: viata amoroasa romaneasca.

Sentimentele, subiect neexploatat

Personalitati ca Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Andrei Oisteanu, Andrei Pippidi, Ioana Pirvulescu au dezbatut miercuri, la Colegiul Noua Europa, volumul „Focul amorului. Despre dragoste si sexualitate in societatea romaneasca 1750-1830“, in prezenta autoarei. Andrei Plesu a marturisit ca apreciaza atentia autoarei orientata catre „imediatul suculent“, calitate care fereste lucrarea de capcana ariditatii si intretine amuzamentul cititorului. Insa eseistul deplinge faptul ca, spre deosebire de Constanta Ghitulescu, care a avut grija sa stilizeze in permanenta, istoricii de la noi neglijeaza forma de redactare, ceea ce transforma disciplina intr-una ermetica, fara cititori. Istoricul Andrei Pippidi a trecut in revista cu aceasta ocazie si o intreaga serie de subiecte neacoperite de antropologia romaneasca sau internationala, insa care ar putea avea priza la public: istorii ale bucuriei, milei, cruzimii sau sensibilitatii. Totusi, Andrei Oisteanu a remarcat ca, desi putin numeroase, istorii ale sexualitatii au mai fost scrise, sub diferite forme, de personalitati culturale romanesti. Acesti autori si-au platit insa adesea curajul cu procese de pornografie. Radu Pavel Gheo a scris cartea „Dexul si sexul“, prilej cu care a observat ca dictionarul explicativ romanesc a fost supus unei adevarate cenzuri: cuvintele plebeene din sfera sexuala aproape lipsesc.

Despre sexualitate, din arhive bisericesti

Pentru a descrie amorul plebeu, Constanta Vintila-Ghitulescu foloseste documente din arhivele Mitropoliei din Bucuresti sau din departamente laice de judecata, iar, pentru amorul „evghenitilor“ (boierilor), combina acte judiciare, folclor, literatura, memorii, corespondenta. Autoarea a explicat ca asa-zisa bizarerie a cartii - o istorie a dragostei si sexualitatii, pornind de la arhive ale Mitropoliei - se explica prin faptul ca aceste materiale sint unele dintre cele mai importante surse care noteaza cu regularitate procese ce cuprind si sfera amoroasa. Cartea este structurata in felul urmator: amorul po****r („iubirea norodului“) si amorul elitar („teatralitatea iubirii“); iar intre ele, egal distribuita, „sexualitatea interzisa“ (concubinajul, rapirea, violul si „spurcata sodomie“).

Victimele dragostei si avantajele lor

Femeia are, de cele mai multe ori, un rol pasiv in relatiile amoroase: ea asteapta sa fie „chemata la poarta“, curtata si intotdeauna spera ca ritualul de seductie se va sfirsi cu o cerere in casatorie. De multe ori, acest lucru nu se intimpla, iar femeia, trezita din naivitate sau dorind sa obtina totusi un cistig din situatie, „face o jalba“ impotriva seducatorului, care este incurajat in familie „sa preacurveasca in taina pina se insoara“. Femeile stiau ca, in epoca, orice relatie sexuala in afara casatoriei era sanctionata de cutuma cu „plata gloabei“, iar deflorarea unei fecioare, cu inzestrarea acesteia. Motiv pentru care numarul reclamatiilor de viol era foarte mare, iar victimele, reale sau prefacute, sfatuite sau nu de logofat, preot sau oricare alt diac, dezvolta o retorica excelenta. Insa, nu de putine ori, chiar barbatii depun jalba impotriva unor femei care i-ar fi sedus fara vointa lor, autoarea gasind nu mai putin de 190 de astfel de cazuri.

Locuri inedite ale „impreunarii“
Cititorul va avea o surpriza amuzanta: in rolurile de indragostit ravasit, seducator abil, violator, amant razbunator sau pederast nu se afla doar taranul, tirgovetul sau boierul. Documentele de epoca fac referinta adesea si la preoti amorezati, calugari curvari sau sodomiti. La fel de neasteptate sint si locurile de taina ale amorului: gradina, pivnita, pravalia, fintina. Acestea sint insa doar locurile favorite, pentru ca lor li se adauga hanul, circiuma, padurea, izlazul, tufisurile, finaria, corturile, carutele. Limbajul iubirii are o savoare de epoca aparte: pentru un act sexual se folosesc termeni ca „s-au avut in libovul dragostei“, „s-au incirdosat“, „au avut inclinare“, „au facut impreunare“, „s-au innadit“, „a ingrecat-o“.

www.cotidianul.ro

herculis
17th November 2006, 13:59
Fenomenul Becali este oarecum tolerat pentru ca spre deosebire de altii, Becali poate fi foarte usor... cum sa spun? Santajat? Supus presiunilor? Oricum, pentru un fost vinzator de brinza in Piata Amzei (sincer cred ca si eu am cumparat de la el pe vremuri) a ajuns sus :-))) Parca la scoala invatam de Dinu Paturica.

krapulax
18th November 2006, 16:34
din lumea celor care nu tin cu progresul
andrei gheorghe zice:
Pentru Adrian Cioroianu: m-ai dezamagit asa cum numai un liberal poate s-o faca. Si nu a fost neaparat reactia ta agresiva si nejustificata. In mintea mea ti-am acordat gratia istoriei si nu te plasam mental in maidanul politicianului, prin urmare "politicienii inteligenti" nu-ti era adresat tie. Ti-am iertat si agresitivatea exagerata si constanta perfida cu care ai urmarit, pe parcursul a 3 ore, sa indrepti sageti dorit devastatoare spre mine. Ti-am iertat si injuriile si, in general, tot comportamentul de primadona ofuscata l-am pus pe seama ratarii tale. Absenta umorului e dovedita de insistenta cu care-ti faci freza obsedant-repetitiv la 3 secunde. Toate astea ti le-am iertat findca sunt omenesti. Nu-ti iert, insa, amenintarea de la sfarsitul emisiunii: "ai facut o mare greseala, baiete, ai spus numai prostii, o sa vezi tu". Ce-o sa vad, ma ? O sa-mi iei boii de la bicicleta ? O sa ma dai afara din Europa ? Ce minte tampita poate naste cuvintele "o sa vezi tu" ? Cumva una egala cu cea care spune "ba, tu stii cine sunt io ?" De cand poate un om politic in Romania sa formuleze o asemenea erezie ? Esti un personaj trist si ridicol. La ziarele la care scrii se rade pe rupte de faptul ca iti semnezi articolele cu toate titlurile, iar in televiziunile din Romania in care ai incercat sa intri ai fost refuzat din 2 motive: obraznicie si lipsa de caracter. Toate aceste handicapuri te-au facut sa te orientezi catre singura meserie in care mai poti sa-ti etalezi virtutile: politica. Si toate aceste decizii de care doar tu esti vinovat te-au transformat in nimic altceva decat in ceea ce esti tu acuma: un gascan impaiat, un curcan fudul cu freza, un rostitor de banalitati interesante, un ratat social, un om rau, cu sufletul otravit de celulita care i se aseaza pe falci.
PS: na, uite ca am gresit din nou ! Ce-o sa mai faci acum, ma ameninti iar ?

cioroian raspunde:
[....]dl Andrei Gh.: talk-showman şi el, om cu pulsiuni anti-intelectuale ceva de speriat, miştocar ce trăieşte de pe urma politicienilor pe care-i invită în emisiune chipurile ca să rîdă de ei, dînsul, într-un recent text, spune că l-aş fi ameninţat etc. Minte. Adevărul e mai banal: după o emisiune la care am fost invitaţi amîndoi şi în care nu fusese tocmai politicos, la final a venit la mine cu mîna întinsă (adică gata, a trecut live-ul, batem palma, frate), iar eu i-am spus că nu dau mîna cu orice creatură. Asta se întîmpla – coincidenţă! – la capătul cîtorva luni în care producătorul său m-a tot invitat în programul TV în care rebelul fraternizează cu politica. N-am putut să mă duc (şi nici n-am vrut, ca să fiu sincer).
E ceva de speriat cu aceşti moderatori. Nu concep că cineva nu vrea să-i frecventeze – şi că asta nu are de-a face cu ei ca persoane, ci cu rolul pe care şi-l asumă. Învăluiţi în propria legendă ca într-un cocon, ei se substituie show-ului şi-l parazitează pe deplin. A le spune că nu-ţi place ce fac pe sticlă înseamnă pentru ei a-i înjura de mamă. Drogaţi cu imagini, desprinşi de real, ei se cred oameni cu o misiune pe acest pămînt. E parţial adevărat: da, au o misiune – dar cu un e minuscul în faţă.

miril
21st November 2006, 12:29
Sa continuam...becalizarea. Paler ne prezinta lucrurile dintr-un alt unghi de vedere.

Im-becalizarea Romaniei de Octavian Paler Cotidianul

Cred ca ar fi timpul sa vorbim serios despre d-l Becali. Si sa renuntam la ideea stupida ca, persiflandu-l, luandu-l peste picior, ii punem pietre in bagaje ca sa nu mai zburde prin sondaje, cum se intampla acum. Idee devenita, vad, un fel de moda. Aproape zilnic, diverse persoane „subtiri“ il iau in deradere cam cu acelasi refren: ca actualul miliardar in euro e un fost oier, ca e un semidoct care, dand de bani, a ajuns sa se creada agent al lui Dumnezeu. Omul e prezentat ca „un caz“ excentric de megalomanie. Dotat cu tupeu si limbarita, el a mutat, fara complexe, Maglavitul in Pipera.

Ce-i drept, ironiile sunt, in genere, amuzate, inclusiv cand d-l Becali e socotit extremist, deoarece personajul e pitoresc. Pe mine m-a injurat, am auzit, la taverna unei televiziuni, dar asta nu ma impiedica sa recunosc ca „razboinicul luminii“ are si ceva farmec si ca ignoranta care-l face, cateodata, „enorm“ ii poate aduce si simpatii.

Oricum, d-l Becali nu e un parvenit banal, ca altii. E un parvenit cu aere de arhanghel. Si e singurul care-si vara mana in buzunar pentru a face, din cand in cand, cate o pomana spectaculoasa, cum a fost cea care a pus capat protestelor de strada din Ferentari. Ca o face cu scopuri electorale e clar. Dar o face! E o exceptie intre cei catarati de democratia de pe malurile Dambovitei pe gramezi de bani.

Si tocmai de aceea e timpul sa-l luam in serios pe d-l Becali. A-l ridiculiza, in continuare, ar fi o prostie, cred. Si, pe deasupra, o exagerare. Fiindca „im-becalizarea Romaniei“ - faza de degradare sociala la care s-a ajuns, azi, ilustrata si de faptul ca pana si unul ca Vanghelie a ajuns sa fie huiduit, nu e imputabila lui Gigi Becali. D-l Becali e doar beneficiarul ei, aiuritor si specific. Ea („im-becalizarea“) e un fenomen. Un produs al modului de a se face politica azi in Romania si un semnal. O consecinta a unei duble ipocrizii.

Prima ipocrizie e de ordin administrativ. Ne-am obisnuit sa discutam in termenii: „Capitala“ si „provincia“. Or, cine a urmarit la televizor scenele protestelor din Ferentari s-a putut lamuri ca „Romania reala“ nu incepe, cum ne placea sa credem, „dincolo de Chitila“. Ea incepe chiar in Bucuresti! La nici o jumatate de ora de mers cu tramvaiul dincolo de cladirea Parlamentului. In niste locuri pe care intamplator le cunosc relativ bine, caci am locuit in studentie pe strada Tufelor, dincolo de bariera „Bacchus“, unde era prin ’46-’49 limita oficiala a Bucurestiului. Pot depune marturie, deci, ca mahalaua nu mai e asa cum a descris-o in romanele sale G.M. Zamfirescu. A involuat si ea! D-l Geoana si alti „guristi“ pe temele social-democratiei n-au vazut, probabil, niciodata cum se traieste in blocurile leproase din Ferentari. Altminteri, ar sti ca intr-o zona din Bucuresti, aflata teoretic in Europa, exista un Afganistan romanesc. Nici d-l Videanu, primarul general al Capitalei, nu a avut, probabil, prilejul sa-si murdareasca pantofii prin gunoaiele de-acolo pentru a afla ca in Bucurestiul „competentelor“ sale mizeria poate fi nu doar „lucie“. Poate fi si obscena, cu miros agresiv de prostitutie, de droguri si de preistorie a civilizatiei.

A doua ipocrizie ne duce direct la explicatia falimentului „democratiei“ autohtone. Nu mai e demult o noutate ca „sistemul ticalosit“ de la noi are in spate o farsa. Intrucat politicienii ajung in functii publice cumparand voturi prin diverse mijloace. Ceea ce neglijam pana acum sau nu mi-a placut sa inteleg e faptul ca aceasta farsa se bazeaza pe un targ. Ca avem, adica, alegatori pentru care democratia inseamna nu sansa de a alege cine sa gestioneze treburile statului, ci sansa de a-si vinde voturile celor care ii ajuta sa nu ia statul in serios.

Aici intervine d-l Becali care, urcat pe capota Maybach-ului sau, ca Mihai Viteazul pe un cal alb, intra in rolul de filantrop providential. Si striga sa-l auda toti amaratii care se uita, poate, la televizor: „Daca voi fi votat sa ajung presedinte, voi plati facturile la toata Romania“. La auzul acestor vorbe, Vanghelie se face mic undeva in multimea care izbucneste in urale. Iar prefectul Capitalei, d-na Mantale, reprezentanta Guvernului, multumeste „binefacatorului“! E de ras asa ceva?

Nu gasesc prea intemeiate nici diatribele la adresa d-lui Becali. Desigur, actioneaza dintr-un calcul pervers, dar el a creat „im-becalizarea“ Romaniei? Si e de condamnat, oare, cineva care e recunoscator celor care-i dau de pomana? Dupa parerea mea, e indecent sa-i vorbesti despre principii unui om aflat in mizerie. Ca exista printre locatarii blocurilor din Ferentari si persoane care n-au chef sa munceasca ori sa-si plateasca taxele, e posibil. Dar cine a incurajat aceasta mentalitate, nu cumparatorii de voturi?

In ce-l priveste, Gigi Becali nu mai are nevoie sa buchiseasca doctrine, cum se apucase la un moment dat. El poate conta, acum, de pilda, pe „fluturii“ care zboara prin gradina Palatului Cotroceni si pe „stolojenii“ care se bat cu adversarii la televizor, ingrosand si mai mult dezgustul romanilor de politica. N-are nevoie de subtilitati. E suficient sa faca pe „binefacatorul“ intr-o tara scarbita de circul prost din politica. Falimentul „democratiei“ postdecembriste ii asigura o aura de Mesia.

Bancaru
21st November 2006, 14:07
Daca am certitudinea ca imi plateste toate facturile de acum inainte, plus rata la banca si concediile ana de an, plus cazare decenta pentru 6 catei pe care ii detin in copropietate cu concubina, plus ceva sarmalute pentru tatal concubinei, cat suntem si ne facem de cap, eu cred ca in primul tur il votez, sa-mi bag... piciorul.

alamar
21st November 2006, 16:28
De parerile ziaristilor sunt satul. Dar ia sa vedem ce mai zic si cititorii. Culeasa de pe forumul Cotidianului, zicerea lui "Inima rea":

Ca l-a citit ori ba pe Machiavelli, lui Traian Basescu i se poate spune Il Principe. Este viclenia (politica, dar nu numai) intruchipata. Strategia lui este pe cit de simpla, pe atit de eficienta: asediaza tabara inamica, dupa toate regulile artei, taindu-i caile de comunicare, aprovizionare, improspatare; o ruineaza din interior, racolind generali pe care soldatimea hamesita ii va urma, in speranta unei ciorbe grase.
Pentru mine, uimitor este faptul ca Il Principe iese foarte ieftin la socoteala, doar sugerind viitoare recompense. Un comportament cu adevarat aristocratic, caci aristocratica este vorba "Promettre c'est noble, tenir c'est bourgeois". Astfel, el arata ca este "suflet in sufletul neamului sau", unul care-si amaneteaza fericit prezentul de arama, in speranta unui viitor de aur. Nici ca se poate imagina mai potrivita mani****re a unei po****tii ahtiate dupa cistig usor, netrudit, neconstruit cu temeinica rabdare si migala. Nesigur - viitorul, dar cu atit mai atitator!
De unde vine aceasta nechibzuinta in viata romanilor? Doar nu sintem o natie de cartofori, traind de pe urma mirificelor cazinouri sau a voluptoaselor noastre ****ri.
Din vremea cincinalelor realizate inainte de termen, pe de o parte. Din vremuri intunecate, ale "patimilor inabusite", pe de alta parte. Romanul contemporan este, prin excelenta, voios-fatalist: Ce-am avut si ce-am pierdut?
Il Principe are darul de a genera dorinta de devotament - stralucit dar al adevaratilor conducatori. Uitati-va la Boc, Stolojan, Flutur, Udrea, Saftoiii! Oameni tot unul si-unul, pe care numai de imaginatie nu-i poti suspecta, dar a caror marginire entuziasta tinde catre polul magnetic al autoritatii Tatalui.
Il Principe stie: o trupa devotata, condusa de un capitan destoinic, face cit una gilcevitoare, comandata de un general stralucit. Cheia succesului in lupta la baioneta - dar si in razboiul de transee - este tirania comandantului, nu democratia ostirii. De altfel, in armata nu exista democratie, in razboi - nici poveste de asa ceva!
Il Principe este pe cale sa-si serbeze triumful. Tabara "oligarhilor" e ca si cucerita, rezistenta celor de acolo este doar de mintuiala, animata mai curind de speranta in generozitatea invingatorului, decit de cine stie ce avint eroic.
Atita doar ca Traian Basescu nu ia prizonieri. Primul care va simti acest adevar pe propria-i piele este generalul inamic Calin Popescu-Tariceanu. Urmatorul care va simti amaraciunea vietii de tirziu aliat al taberei invingatoare va fi, dupa toate probabilitatile, insusi eroicul fluture de astazi.
Stiu, romanul zice "Te faci frate si cu dracu' ca sa treci puntea". Dar unde duce puntea aceea, de vreme ce dracu' nu face biserici?

Bancaru
21st November 2006, 16:35
Basescu stie sa inoate?

miril
21st November 2006, 17:47
Sa facem o paralelea intre... si...

Eroi tirzii, destine amarnice Radu Calin Cristea Cotidianul

Seniorii taranisti au cazut in uitare. E fara indoiala o pedeapsa prea grea. Am stat de vorba cu unul dintre ei. A meritat.

Se apropie de 90 de ani. 17 dintre ei i-a petrecut in puscariile comuniste, de unde a iesit vlaguit trupeste, dar inzestrat cu stiinta supravietuirii. Acum 6 ani era la putere. El si taranistii lui aveau sa fie infrinti: din naivitate, din nepricepere. S-a retras din viata publica. Sta in acelasi modest apartament de bloc. S-a incurcat in jungla politicii hulpave. El si ai sai nu s-au intors dupa ’89 in viata politica pentru a se capatui. Maniu si Mihalache i-au invatat un alt fel de politica. Vremurile noastre i-au invatat pe veteranii taranisti ca politica lor rezista putin, ca niste plante fragile scoase brusc in canicula sau in bataia viscolului. L-am intilnit acum citeva zile pe Ion Diaconescu, caci desigur despre el este vorba, si am stat la taifas vreo jumatate de ora. Abandonat pe nedrept, merita intelegere si consideratie fie si numai pentru faptul - Dumnezeule, unde am ajuns! - ca el si seniorii taranisti n-au furat si nu si-au intemeiat cariera pe smecherii, rapturi si agoniseli personale. N-au avut jeepuri si nu si-au „tras“ viloaie faraonice.

L-am intrebat pe Ion Diaconescu cind crede ca s-a rupt PNTCD. Mi-a raspuns: atunci cind ei, batrinii, au facut un pas inapoi. „Prea ne-am repezit, noi am gindit ca tinerii vor veni cu ceva nou, dar n-a fost asa. Am gresit si pentru ca ne-am mai luat si dupa sfaturile altora“ - spune Diaconescu. Poate sa fi fost, intr-adevar, o cedare prea rapida, pentru ca dupa aceea a fost potopul. Retragerea veteranilor a strivit tocmai vertebrele pe care se reinaltase acest partid: curatenie morala, anticomunism, absenta oricarei forme de colaborationism cu fostul regim. A semanat cu o desangvinizare a partidului urmata de o transfuzie fortata cu singe in care s-au amestecat mai multe grupe politice. Dovada dispersia de fosti taranisti prin toate partidele politice. Diaconescu mi-a mai vorbit de ceilalti „colegi“ din CDR („mai ales ai lui Basescu“), care s-au repezit ca niste sacali asupra unui PNTCD ranit grav. Diaconescu a fost pus la zid si un Paul Goma s-a mai umplut o data de penibil numindu-l „Dascalescul zilelor noastre“.

Se stinge, incetul cu incetul, o generatie de politicieni ce s-au straduit sa impuna in viesparul politic romanesc un discurs al cinstei si al onestitatii. Multe li se pot reprosa. Nu si incumetarea, din pacate, aproape sinucigasa, de a fi sustinut un model politic in a carui caducitate istoria va gasi intotdeauna un bun-simt superior si o credinta in valori niciodata perisabile.

herculis
21st November 2006, 18:21
Imi pare rau, dar Ion Diaconescu a fost departe de valoare lui Maniu, sau chiar de cea a lui Coposu. Orice lider se ingrijeste sa creasca in jurul sau alti potentiali lideri, care sa-i ia locul. Ei nu au stiut decit sa se certe zi si noapte intre ei.

Basescu o avea multe pacate, dar a reusit sa invinga de unul singur o masinarie partid-stat (desigur din care si el a facut parte). Si asat nu este putin.

Insa paralela este formidabila. FC National/Progresul are o soarta asemanatoare cu PPCD/PNTCD. Din pacate doua idei formidabile si curate sunt pe care sa dispara. Oare gasim si noi un mic Basescu sa ne ajute sa iesim din marasm?

Bancaru
21st November 2006, 21:33
Basescu a jucat tare. Eu as fi votat orice "catindat" propus de alianta. Cu mici rezerve, dar daca era Stolojan il votam, daca era Tariceanu, il votam, etc. A fost Basescu. Apoi Basescu a devenit un soi de inspectorul Andrei din Pistruiatul. Il iubeste femeile si cu barbatii se ia de sireturi. Pe babe le trece strada iar la mosi le zice optimist: ce frumos atarna. Nu cred ca de unul singur s-a luptat cu Naztaz si PSD. Basescu inainte de alegeri, luat ca si felie din tarta asta de politichie, nu stiu cat strangea. Lumea l-a votat si pentru ca nu avea pe cine. Nu zic ca nu mi-a placut atitudinea lui fata de PSD, dar ma dezgusta ceea ce face acum cu PNL. Si cum face? Asa cum a facut si cu PNT. Pai ce, Ciuvica e bou? E doar naiv.

kurany
22nd November 2006, 08:56
Imi pare rau, dar Ion Diaconescu a fost departe de valoare lui Maniu, sau chiar de cea a lui Coposu. Orice lider se ingrijeste sa creasca in jurul sau alti potentiali lideri, care sa-i ia locul. Ei nu au stiut decit sa se certe zi si noapte intre ei.

Basescu o avea multe pacate, dar a reusit sa invinga de unul singur o masinarie partid-stat (desigur din care si el a facut parte). Si asat nu este putin.

Insa paralela este formidabila. FC National/Progresul are o soarta asemanatoare cu PPCD/PNTCD. Din pacate doua idei formidabile si curate sunt pe care sa dispara. Oare gasim si noi un mic Basescu sa ne ajute sa iesim din marasm?


Si ca un crud adevar...FC National si PNTCD sunt cele doua mari iubiri ale mele...
Fiti fara grija, amandoua isi vor reveni in viitor, poate nu cel apropiat insa eu continui sa cred in renasterea taranistilor si in sansele Progresului...

miril
22nd November 2006, 10:11
Bine gandit, Kurany. Si eu ma gandesc mereu la doua persoane, Corneliu Coposu si Viorel Mateianu. Sa te auda Dumnezeu si sa-i aibe in paza pe cei buni (ca cei doi), iar pe cei rai sa-i indrepte spre mai bine! HAI PROGRESUL!

herculis
22nd November 2006, 10:43
Basescu a jucat tare. Eu as fi votat orice "catindat" propus de alianta. Cu mici rezerve, dar daca era Stolojan il votam, daca era Tariceanu, il votam, etc. A fost Basescu. Apoi Basescu a devenit un soi de inspectorul Andrei din Pistruiatul. Il iubeste femeile si cu barbatii se ia de sireturi. Pe babe le trece strada iar la mosi le zice optimist: ce frumos atarna. Nu cred ca de unul singur s-a luptat cu Naztaz si PSD. Basescu inainte de alegeri, luat ca si felie din tarta asta de politichie, nu stiu cat strangea. Lumea l-a votat si pentru ca nu avea pe cine. Nu zic ca nu mi-a placut atitudinea lui fata de PSD, dar ma dezgusta ceea ce face acum cu PNL. Si cum face? Asa cum a facut si cu PNT. Pai ce, Ciuvica e bou? E doar naiv.

Ma rog, aici suntem pe un forum de sport, si nu are rost sa intram in detalii. Insa in afara de cei care ar fi votat oricum impotriva Matusei Tamara (cei mai multi fosti votanti ai CDR, ma insel??), Basescu a atras si voturile altor segmente de po****tie, mergand pe o retorica populista. Nu uitati ca toate posturile TV il tratau in cel mai bun caz rece, pe cind Tamaruscka era filmata si cind prindea un ou de closca.

Din pacate un al doilea Mateianu nu se vede la orizont. Din fostii jucatori ai echipei nu au aparut antrenori, Duna ar fi fost o posibilitate dar este depasit de o astfel de meserie.

Va provoc la o discutie: eu cred ca sansa PNTCD este sa fuzioneze/alieze cu PD, pentru ca altfel in 2004 nu vor intra din nou in Parlament. Sa fie oare asta si soarta Progresului? Adica fuziunea cu o alta echipa.

miril
22nd November 2006, 11:05
Acest topic este ne...sportiv, deci dati-i drumul! M-am gandit si la o fuziune si cea mai la indemna, nu si financiar, ar fi cu vecinii nostrii studenti. Ar fi poate singura fuziune care nu m-ar deranja serios. Numele echipei, Progresul Studentesc, Venus, ...???

Bancaru
22nd November 2006, 11:21
PNT, daca nu ma insel, a aderat deja la marele Partid Po****r European, sau ce naiba o fi aia, loc la care spera si PD. Si la ce bun sa faca alianta, fuziune, ma intelegi, daca o sa dispara cu asta? Numai ca sa ia unul dintre liderii taranisti un loc in politica romaneasca? Asa s-a intamplat cu istoricul PSD, pe care Cunescu l-a lasat pe mana curvei de Athanasiu. Cine mai e azi Athanasiu? Cine mai stie de Titel Petrecu? De Sergiu Cunescu?

Bancaru
22nd November 2006, 11:22
Iaca niste curiozitati:

Topul celor mai scumpe lucruri din lume Un sutien, un stadion, un kilogram de cartofi si o campanie electorala intra in topul celor 20 de lucruri de care nu se poate atinge aproape nimeni.

Cotidianul german „Bild“ propune cititorilor sai o lista cu cele mai scumpe 20 de obiecte din lume, din care nu lipsesc Jennifer Lopez, Maybach, dar si Rubens, pictorul.

* Cea mai scumpa femeie: Jennifer Lopez (foto), care si-a asigurat corpul pentru un miliard de euro.

* Cel mai scump film: „Titanic“, cu un pret de productie de peste 200 de milioane de dolari.

* Cea mai scumpa reclama: 7,53 milioane de dolari platiti in 2002 de Pepsi lui Britney Spears. Totul s-a concretizat intr-un videoclip de 90 de secunde.

* Cea mai scumpa calatorie: omul de afaceri american Dennis Tito si milionarul sud-african Mark Shuttleworth au platit cite 20 de milioane de dolari pentru un zbor spatial.

* Cea mai costisitoare campanie electorala: Michael Bloomberg a platit cite 86,10 euro pentru fiecare dintre cele 744.757 de voturi. Totul s-a petrecut in timpul alegerilor pentru postul de primar al New Yorkului din 2001.

* Cel mai scump oras: la Tokyo se inregistreaza cea mai scumpa viata.

* Cel mai scump autoturism de serie: Maybach 62, cu un cost de productie de 360.000 de euro.

* Cea mai scumpa incaltaminte: pantofii cu toc cui, marca Stewart Wiseman, placati cu 642 de rubine, la pretul de 1,6 milioane de euro perechea.

* Cel mai scump prinz: David Einhorn, seful companiei Greenlight Capital, a dat 250.100 de dolari in cadrul unei licitatii pentru a lua prinzul cu miliardarul Warren Buffett.

* Cel mai scump tablou: pinza „N0 5, 1948“ a lui Jackson Pollock, vinduta luna aceasta, la o licitatie, cu 140 milioane de dolari.

* Cele mai scumpe tigari: Treasurer, la 24 de euro cutia.

* Cei mai scumpi cartofi: La Bonnotte din Franta, comercializati la 500 de euro pe kilogram.

* Cea mai scumpa cafea: Kopi Luwak din insula Sumatra; 50 de grame costa 75 de dolari.

* Cel mai scump costum: cel al astronautilor americani care costa un milion de dolari.

* Cel mai scump hotel: Burj Al Arab din Dubai, unde cea mai modesta camera costa 770 de euro pe noapte, in timp ce un somn petrecut in apartamentele regale merge pina la 7.700 de euro.

* Cel mai scump stadion: Stade de France a costat 460 milioane de euro.

* Cea mai scumpa actiune: o actiune la bursa a firmei americane de investitii Berkshire Hathaway e cotata la peste 64.000 de euro.

* Cel mai scump fotbalist: transferul lui Zidane din 2001 de la Juventus la Real Madrid a atins suma-record de 68,7 milioane de euro.

* Cel mai scump sutien: a fost purtat de fotomodelul german Heidi Klum si apreciat la 12,5 milioane de dolari.

* Cea mai scumpa marca: brandul Coca-Cola costa 68,9 miliarde de dolari, adica 60% din costul firmei.

www.cotidianul.ro

herculis
22nd November 2006, 11:24
Si eu tot la Sportul ma gandeam. Ideea poate fi fezabila in masura in care Sportul va promova iar noi vom retrograda.

Ma doare insa ideea de a sti ca Progresul nostru, asa cum il stim, va disparea. Insa asa cum nu mi-a placut niciodata numele de National, ma pot obisnui si cu alt nume. Venus... hmmm, interesant. Dar eu ma stiu de suporter a Progresului, asta este problema.

Din cele doua loturi pot fi pastrati cei mai dedicati, restul vinduti. Este adevarat ca Sportul a fost privita ca o echipa a FRF, dar cred ca am depasit aceasta perioada acum.

Poate ideea pare idioata si ne-progresista, dar imi este teama ca incet-incet vom disparea cu totul daca nu se vor gasi metode de revenire. Ma gandesc la capacitatea crescuta a unor echipe de juniori/tineret comune, ambele cluburi avand traditie in asa ceva. Crearea unui brand, o noua echipa, un nou inceput, etc, etc.

Daca sunteti de acord ca merita explorat subiectul, poate deschidem o tema separata de discutie pe aceasta tema.

Bancaru
22nd November 2006, 11:29
Eu nu am curaj...

herculis
22nd November 2006, 11:47
PNT, daca nu ma insel, a aderat deja la marele Partid Po****r European, sau ce naiba o fi aia, loc la care spera si PD. Si la ce bun sa faca alianta, fuziune, ma intelegi, daca o sa dispara cu asta? Numai ca sa ia unul dintre liderii taranisti un loc in politica romaneasca? Asa s-a intamplat cu istoricul PSD, pe care Cunescu l-a lasat pe mana curvei de Athanasiu. Cine mai e azi Athanasiu? Cine mai stie de Titel Petrecu? De Sergiu Cunescu?

PNTCD s-a transformat acum intr-un mini-partid regional (Timisoara) plus ceva reprezentanti din Bucuresti. Dupa ani de opozitie nu au crescut deloc in sondaje (poate si datorita mediatizarii minime, si a lipsei de mijloace financiare). Vi se pare cunoscuta situatia?

In capitalism (fie el si de cumetrie ca la noi) nu poti rezista fara bani si fara aderenti (aka suporteri)

Platanu
22nd November 2006, 21:07
Eu nu vreau sa fuzionam cu nimeni.Trebuie sa ne pastram demnitatea si identitatea!

miril
22nd November 2006, 21:23
Pai vrea cineva aici asa ceva? Dar daca ar fi intre desfiintare si o fuzionare pe baze solide cu Sportul as alege-o pe...ultima, stirbindu-mi putin (mai mult) din demnitate si ceva mai mult din identitate.

herculis
23rd November 2006, 18:11
Un Articol din Adevarul de azi. Surpriza surpriza cine merge la inmormantari!

Zeci de coroane, sute de fețe cernite. Nostalgici și curioși. Prieteni din tinerețe, prieteni de familie, colegi sau foști studenți. Oameni înstăriți. Copos. Foști nomenclaturiști înjurându-l printre dinți pe Iliescu. Toți au participat, ieri, la incinerarea Zoei Ceaușescu. Ceremonia religioasă de trecere la cele veșnice a Zoei Ceaușescu a început ieri, în jurul orei 12.00, și a durat aproape două ore. S-a desfășurat cu ușile închise, fiind prezenți în biserică numai apropiații familiei. Cu toate acestea, încă din jurul orei 10.00 au început să sosească, grupuri-grupuri, cei care i-au fost aproape și au ținut s-o petreacă pe ultimul drum. Fratele, Valentin Ceaușescu, singurul dintre cei trei copii ai dictatorului rămași în viață. Rudele, prietenii, colegii.
Dintre rude, au fost prezenți reprezentanți ai tuturor foștilor unchi sau mătuși din partea tatălui (frații și surorile lui Ceaușescu, cu excepția lui Ion Ceaușescu, toți decedați) și ai mamei. Au fost și reprezentanții familiei Bărbulescu, de la Scornicești. și membrii familiei șârlea (Marius șârla, ginerele lui Ion Ceaușescu, a fost unul din oamenii care au întemeiat controversata Columna Bank).

Au fost și mulți dintre cei care i-au fost aproape lui Ceaușescu în perioada de strălucire a epocii de aur: Ion Dincă, zis Teleagă (fost membru al CPEx), ștefan Andrei (fostul minstru de externe și ministru adjunct al comerțului exterior), Paul Niculescu Mizil și mai mulți membri ai familiei sale, printre care s-a remarcat Serghei, cu soția, și Donca Mizil. Au fost și reprezentanții familiei Maurer, Jean și Adriana Maurer, și Mădălin Voicu, prietenul și apropiatul lui Nicușor Ceaușescu, dar și Gino Iorgulescu și Paula Iacob. și reprezentanți ai unor partide au venit pentru a aduce un pios omagiu: Lucian Bolcaș, vicepreședintele PRM, care a spus despre Zoea că a fost un mare matematician și că, în America, se învață matematică după o teoremă care se numește "teorema Ceaușescu". Bolcaș a fost solul Tribunului, care și el a trimis o coroană.

A fost prezent și Copos cu soția. A adus fursecuri și colaci. Copos a venit nu atât ca reprezentant al Partidului Conservator, cât în calitate de apropiat al familiei Ceaușescu și al foștilor nomenclaturiști, în general, pe care i-a ajutat, la greu, vezi cazul ștefan Andrei, după ce aceștia au ieșit din închisoare. Au fost și mulți curioși. În jurul orei 14.00, sicriul acoperit în care se afla Zoe Ceaușescu a fost scos din biserică, depus în mașina mortuară, un Mercedes albastru închis al firmei Stoica și Stoica. Coroanele, aproape cincizeci, au fost puse într-un camion și convoiul s-a deplasat spre crematoriul Vitan Bârzești, unde au fost depuse coroanele și, după o scurtă ceremonie religioasă, în jurul orei 14,30, rămășițele pământești ale Zoei Ceaușescu au luat calea focului. și a veșniciei.

"Eu am construit mult în țara asta, nu ca Ion Iliescu, care a făcut doar politică și propagandă!"
La crematoriu, Ion Dincă, zis Teleagă, s-a remarcat printr-o șocantă declarație exprimând, într-un fel, întreaga dramă a Zoei și a familei Ceaușescu.
"Iliescu este o secătură și din cauză lui s-a ajuns aici, la situația copiilor lui Ceaușescu!", a declarat, în exclusivitate pentru Adevărul, fostul temut lider comunist. Dincă ne-a mai declarat că o cunoștea pe Zoe Ceaușescu din ‘57, că a fost un copil superb, care a învățat foarte bine.

În ce-l privește pe el, personal, Dincă ne-a declarat cu mult năduf, aproape cu mânie: "Unde sunt cei 60.000 de morți pentru care eu am fost condamnat pentru genocid? Eu am construit mult în țara asta, nu ca Ion Iliescu, care a făcut doar politică și propagandă!".

Bancaru
23rd November 2006, 22:00
Sa ma ierte Dumnezeu, dar la astfel de mondenitati cu lume buna, se bea ceva rafinat. Gratis!
Probabil ca facea parte din suita, pe linia lui Nicusor, studentu sportiv.

herculis
24th November 2006, 11:14
Sa radem, sau sa plangem? Un articol din EVZ de astazi:

"Doar Zavoranca? O vrem si pe Bahmuteanca!

Confruntat cu hemoragii eterne si crize nesfarsite, Corneliu Vadim Tudor a gasit solutia ideala pentru partidul-peron pe care-l conduce: Oana Zavoranu. Duduia siliconata pe la toate curbele si unghiurile, din crestet pana-n calcaie, va rezolva astfel problemele doctrinare cu care se confrunta Tribunul: tradarile de azi ale marilor patrioti de ieri.

E clar, de data asta nu mai e de joaca: o sa ne arate Vadim ce inseamna un partid justitiar! Vom vedea noi ce inseamna domnia legii! Cum care lege? Cea impartita de Zavoranca si de alte pupeze carpatine!

Vadim i-a creionat deja cariera politica telenovelistei: cica vrea s-o faca deputat. A zis ceva si de-o misiune pe la Consiliul Europei. Protestam vehement: n-o epuizati pe Querida cu misiuni d’astea de doi lei, dati-i ceva pe masura valorii ei!

Trimiteti-o la Natiunile Unite, sa pacifice Irakul ori sa ridice moralul unui batalion de puscasi marini! Plasati-o la Casa Alba, se traieste o viata palpitanta in Biroul Oval! Inscaunati-o la Vatican, sa pogoare smerenia peste toata crestinatatea!

Si mai utila ne-ar fi distinsa mahalagioaica aici, in tarina stramoseasca, unde alti vocalisti din corul lui Vadim au restante serioase fata de electorat. Irina Loghin a promis ca-l va aresta pe Rasdaq, dar n-a facut-o nici pana-n ziua de azi. Iar Dolanescu nu mai pridideste cu lalaitul pe la petrecerile interlopilor.

Si daca tot o vom convinge pe Zavoranca sa fie - par egzamplu - ministru de interne, inseamna ca am pus deja bazele unui guvern de uniune nationala. Potential uman ar exista: nu s-ar cuveni sa primeasca si Bahmuteanca un portofoliu?

Ce, ea nu e mahalagioaica reputata? Ganditi-va ce bine i s-ar potrivi Justitia... E cineva mai priceput decat ea la divorturi si re-imperecheri? Isi apara vreo femeie mai bine dreptul constitutional de a nu fi batuta cu pliciul?

Ori de a nu fi alungata in furou din patul conjugal? Avem, de altfel, si dovada suprema a spiritului sau justitiar: paruiala nocturna din hogeacul rivalei Argentina.

Sotul Adrianei, onorabilul mascarici Silviu Prigoana, ar fi bun la deratizare: si cu gunoaiele, si cu pliciul de muste... Dar, atentie mare la momentele mai tensionate ale sedintelor de guvern: odata scoate piciorul de lemn si da cu el dupa Bahmu!

Daca mai rezistam un pic, in noapte, la OTV, gasim solutii si pentru celelalte ministere: Pepe la Cultura, Daniela Györffi la Sanatate (face pipi in direct, pentru testul de sarcina), generalul Plesita la Ministerul Disidentei Anticomuniste, Mihaela Balanel la Apararea Proprietatii, Luis Lazarus la Procuratura, Madalin Voicu la Minoritati, Serghei Mizil la Externe...

Ar fi fost bun si Ion Cristoiu la Ministerul Apararii lui Adrian Nastase, insa puterea actuala, in ticalosia ei, a desfiintat acest portofoliu...

Deasupra tuturor, in jiltul de prim-ministru, va trona insusi Gigi Becali. Vadim? Sus, in deal, la Cotroceni. Daca-i bal, bal sa fie! Unde sta dracu’, poa’ sa stea si ta’su!

Atentie, insa: atunci nu vom mai rade noi de diavol, ci va ranji dansul de noi!"

miril
24th November 2006, 14:34
Complexul Ceausescu Mirela Corlatan Cotidianul

Modul in care presa a relatat despre moartea Zoei Ceausescu releva complexele cu care romanii au traversat cei 17 ani de tranzitie. Dar si o boala a breslei.

Valentin da sa plece. Un reporter insista sa afle ce i-a spus Zoe cu o zi inainte de a muri. Acesta cere scuze si incearca din nou sa scape din incercuirea ziaristilor. Atunci, acelasi reporter de televiziune cerseste si ordona parca, in acelasi timp, un raspuns. „Nu ne spuneti si noua macar citeva cuvinte?!“. Se atinge astfel punctul culminant al penibilului, cu un om indurerat, fara doar si poate, si pe buna dreptate iritat de obraznicia ziaristei. Ca un robot, aceasta stia doar ca trebuie sa obtina un raspuns, oricare ar fi el, oricare ar fi contextul. Cu atit mai mult cu cit era vorba despre „printesa epocii de aur“, cum au titrat unele ziare cu litere de-o schioapa, in contradictoriu cu continutul articolelor. Caci, desi i-au lipit eticheta de „privilegiata“, cum a si fost de altfel, tonul l-au dat nostalgiile fata de regimul comunist. In general, presa nu s-a putut obiectiva in ceea ce priveste subiectul mortii Zoei Ceausescu, iar prin gura ziaristilor au vorbit parca batrinii care s-au calcat in picioare pentru a asista la slujba ei de inmormintare. Ei voiau sa atinga sicriul, sa simta ca au fost martori la ceva important, sa aiba ce povesti vecinilor. Frustrarile, neajunsurile cu care s-au confruntat zeci de ani in comunism s-au dus pe apa simbetei. Au uitat cozile la care se asezau cu noaptea in cap pentru o sticla de lapte si par sa fi iertat si faptul ca Securitatea ii urmarea peste tot. Serghei Mizil si alti apropiati de-ai familiei Ceausescu au stat protejati de bodyguarzi in pridvorul bisericii, dar nimeni din multime nu a parut deranjat de faptul ca le este ingradit accesul in biserica. S-au uitat la ei cu acelasi respect, amestecat cu teama, cu care priveau si inainte nomenclaturistii. Ba, mai mult, ca prin minune, cei 17 ani care au trecut de cind Zoe era inca printesa au facut ca „fostii“ sa para cei mai buni. „Capitalismul e mafia, comunismul e echilibrul“, a inceput sa urle isterizata si neverosimil o femeie zdrentaroasa cind l-a vazut pe Ion Dinca. Intre timp, slujba cu „accesul interzis“ a luat sfirsit si privilegiatii care au fost inauntru au iesit afara. In asteptarea sicriului, o cucoana si-a aprins cu nonsalanta o tigara in usa bisericii. Un barbat a urmat-o mimetic. Nimeni nu s-a scandalizat. Bunul-simt parca s-a evaporat pe deasupra capetelor curioase. Doar e vorba despre prietenii comunisti ai Zoei. Pentru un moment, oamenii au simtit ca se intorc in timp. Timpul in care au invatat sa plece capul si sa-si inghita cuvintele. Si sa creada ca asta e singura atitudine posibila. Pentru a-si autojustifica prosternarea, pentru ei Zoe nu mai este acum cea rasfatata, ci femeia omenoasa si sfisiiata de iubiri ce nu-i sint permise. Care a suferit la fel de mult ca oricine. Asta cred oamenii pentru care complexul Ceausescu s-a transformat in medicament.

herculis
24th November 2006, 15:00
Dupa ce euforia (cita exista si acum) aderarii la UE va trece, gradul de insatisfactie al po****tiei va creste si mai mult. Uitati-va la experienta Poloniei. Sunt convins ca data fiind "imbecalizarea" po****tiei la noi va fi si mai rau decit in Polonia.

Singura sansa este ca in toti acesti ani si in inca 1-2 de acum incolo sa se fi creat o "patura" de oameni de conditie medie (sa zicem in jurul a 20% din totalul po****tiei reprezentand 40% din totalul voturilor exprimate) care sa se opuna oricarei derapari spre dreapta sau stanga.

Altfel, trebuie sa ne asteptam la surprize neplacute in 2008 (adica la urmatoarele alegeri)

miril
24th November 2006, 18:12
...adica Becali!

Bancaru
24th November 2006, 18:38
Nu, tot Basescu. O sa votam toti cu Basescu, ca sa nu iasa Becali. Va fi exact cum a fost in 2000. De data asta nebunul va fi Becali.

miril
25th November 2006, 11:14
Basescu nu este o surpriza (total) neplacuta.

herculis
25th November 2006, 14:38
Bineinteles ca Basescu nu este o surpriza neplacuta. Ba chiar, cred eu, a facut mai multe decit ne puteam astepta. Insa aici este o discutie lunga.

Iar daca nu ar fi aceste orgolii nemasurate s-ar vedea ca si Tariceanu a facut o treaba destul de buna in acesti 2 ani. Nu uitati cum ne tremura fundul in decembrie 2004 referitor la UE.

krapulax
25th November 2006, 15:20
after all, cine sa fi fost cel mai bun prim ministru postrevolutionar? cel mai putin rau, daca doriti.
roman- no way!!
stolojan- sa fim seriosi...
vacaroiu- no comment
ciorbea- n-as zice
radu 'mischiu' vasile- aici se poate discuta
izarescu- nu
nastase- .....
tariceanu- ??poate?

Bancaru
25th November 2006, 21:24
In ziua de A]azi totul se reduce la economie, asa ca sa privim cine a umplut visteria. Prim ministrii CDR si apoi Tariceanu.
Roman a fost cel mai sexy, Stolojan cel mai, Vacaroiu cel mai betiv, Ciorbea cel mai ofticos, Vasile cel mai progresist, Isarescu cel mai evreu, Nastase cel mai cel iar Tariceanu ... cel mai operat.

miril
25th November 2006, 23:07
Natase a fost cel mai...chinez, d'aia a cazut de...termopan!

herculis
26th November 2006, 14:01
Eu va pot spune cine ar fi fost cel mai bun prim-ministru: Matusa Tamara. La 83 de ani facea atata afeceri, avea mintea mai agera decat a multor actuali si fosti ministrii. Nastase de la ea a invatat.

Eu cred ca Isarescu a fost si ar fi un excelent prim-ministru. Insa nu este un om de campanie electorala. Iar in curand, vom vedea un .. Flutur.

Bancaru
26th November 2006, 14:24
Flutur are aspect de colectivist. Nu are mecla de prim ministru. Dar cati au avut? O sa revina si Mona Musca. Turnatoarea aia jegoasa. Brrr...

alamar
28th November 2006, 12:09
Tot parerea unui cititor:
"Nu va suparati dar astazi am chef sa discut despre brinza, nu despre petrol, PNL si Patriciu. Cum a ajuns conu 'Dinu (Costache) primul petrolist al tarii, cind ROMPETROL costa miliarde de dolari, e o poveste din 1001 de nopti. Pentru cine nu le-a citit, e vorba de o multime de povesti despre minuni orientale, de o fabuloasa imaginatie. Mr. Patriciu le-a citit si a retinut "parola" - Sesam, deschide-te! L-as invidia daca as fi capabil de invidie, dar uite ca nici de atita lucru nu sint.
Cum ziceam, brinza este un subiect fascinant. Sper sa il pot trata astfel incit sa nu-i stric farmecul de poveste orientala. Brinza fabuloasa este telemea de bivolita si se cheama TRAIAN. Da, domn'e, chiar asa - poti sa'nebunesti pe chestia asta! Pina sa cumpar eu brinza asta cu certificat UE -de la Carrefour Orhideea, pentru cei interesati, 12 RON calupul de 0,8 kg - credeam ca nu putea exista denumire mai caraghioasa pentru un soi de brinza decit La Vache qui rit - Vaca care (se) ride, cum ar veni.
Dar brinza TRAIAN e colosala! Ginditi-va ca numele de Traian are o adinca si milenara semnificatie in tara asta. Bunaora "S'o-ncalecat mai an/ Badita Traian/ Pe-un cal inseuat/ Cu friul de aur/ Cu nume de Graur (Plugusorul in varianta V. Alescandri). Sau "Desteapta-te Romane!" (Si-un nume de Traian, Si-un nume de Traian). Dar de Podul lui Traian cine n-a auzit? De Valul lui Traian, la fel.
Mai vreti? Hai sa zic ca nu, da' de severinenii mei tot trebuie sa pomenesc. Acolo, "in Parc", este bustul lui Traian, toate fetele de maritat spun ca se marita "cu Traian din Parc", in fine, Traian este numele omului, cum este Maria al ****rii. Bineinteles ca exista strada Traian, cum si in Bucuresti - dar unde nu exista strada ori chiar cartierul Traian? Numai orasul Traian nu exista dar ma gindesc ca-l vom avea si pe-acela, si-atunci se va spune "a nimerit el orbul Braila, dar eu Traianul!"
Eu nu stiu daca a mai existat in Romania vreun produs cu nume de Traian dar, daca tot era sa existe, apoi sa fie nume de vapor, de satelit ori macar de locomotiva TGV (cu suspensie magnetica).
Dar cum sa se cheme brinza telemea Traian? Cu sortimente - Traian de bivolita, Traian de oaie, Traian brinza fermentata. Cascaval afumat Traian, schweitzer Traian, Traian feta, Traian brinza topita, camembert Traian.
Si reclama aferenta: Nici o masa fara brinza Traian. Asociatia brinzei profesioniste din Romania recomanda consumul zilnic a minim(um) doua poduse lactate Traian - urda de oaie si casul de bivolita morosanca.
Acu', ce-avea daca brinza se chema BASESCU? Nu era un nume chiar potrivit pentru o mare brinza?"
"inima rea" - Cotidianul

herculis
28th November 2006, 12:36
Daca Traian este marca de branza, atunci Tariceanu poate fi cu usurintza iaurt. Alte idei?

Bancaru
28th November 2006, 13:02
Da, Stolojan zer si Mona Musca laturi.

herculis
28th November 2006, 13:13
Mai Bancarule, da' tare te mai enerveaza bazaitoarea asta :-))) Am citit ca o recupereaza Stolojan pe platforma. Va fi responsabila cu micile turnatorii si delatiuni nevinovate.

Si ca sa nu uit: noua marca de pufuleti Geoana. Merge perfect cu branza si zer.

miril
29th November 2006, 10:13
Unde (trebuie sa) dai si unde (te) sapa romanul:

Tara lui "las' ca merge si-asa" Bianca Toma, Malin Bot Ev Z

Investitorii straini din vestul tarii au identificat puncte tari si slabe si propun solutii pentru problemele de mentalitate ale romanilor. Angajatii romani au cinci probleme care tin de mentalitate: lipsa gandirii strategice, superficialitatea, lipsa de motivare, lipsa de experienta in domeniile speciale si lejeritatea cu care renunta la locul de munca.

Investitorii straini din Banat vorbesc despre o adevarata criza in domeniul resurselor umane provocata de lipsa fortei de munca, neadaptarea sistemului de invatamant la realitatile anului 2006 si de mentalitatile paguboase. Strainii veniti de mai multi ani cu afaceri in Romania au identificat cateva puncte tari, cateva slabe. Totodata, au gasit explicatii si propun solutii pentru problemele de mentalitate ale angajatilor romani.

Trei calitati

Angajatorii straini au determinat ca romanii au trei calitati principale: creativitatea, adaptabilitatea si flexibilitatea in gandire. Potrivit lui Leo Van Doesburg, managerul olandez al firmei Uniconect, „absolventii de facultate din Romania sunt flexibili ca gandire si creativitate. Problema este ca nu au experienta, iar atunci cand o capata, pleaca in strainatate”.

In orice caz, spun managerii straini din vestul tarii, adaptabilitatea e unul dintre punctele forte ale romanilor. „In Romania am facut activitati care erau imposibil de facut in alte tari. Zoppas s-a dezvoltat incredibil datorita unor tineri fara experienta care au inteles ca important nu era doar salariul, ci si posibilitatea de a se dezvolta personal”, spune italianul Gianluca Testa, cel care a condus, incepand din 1994, trei dintre cele mai mari companii din Banat: Zoppas Industrie, Solectron si Delphy Pakard.

Conationalul sau Carlo Marchegiano, manager Norad Group si presedinte Unimpresa, ne-a declarat ca a reusit sa selectioneze angajati „dispusi sa se sacrifice pentru firma, cum multi din Italia nu o fac”.

Scoala, desprinsa de realitate

Toti mizeaza pe angajatii tineri, cu facultate. De aceea sunt critici atenti ai sistemului de invatamant din Romania. „Este o dezlipire totala de realitate a sistemului de educatie. Am cerut ca tinerii de la Politehnica sa fie pregatiti in managementul de logistica, o specializare foarte cautata. S-a discutat, si nu s-a intamplat nimic”, spune Gianluca Testa.

Carlo Marchegiano e nemultumit de prevederea legala care obliga angajarea, pe anumite posturi, a unor persoane cu studii superioare. Din pacate, spune el, diplomele romanesti nu ofera nicio garantie cu privire la pregatirea reala a studentilor.

„Niciodata nu am angajat pe cineva pentru ca are o diploma sau alta. Facultatea nu face omul. Ce valoare au diplomele intr-o tara in care examenele se pot cumpara?”, spune si Gianluca Testa. Rectorul Universitatii Politehnica din Timisoara e de acord ca sunt foarte multi tineri care obtin diplome: „Ne-am adaptat cerintelor pietei. Acest lucru a dus, desigur, si la inscrierea unor candidati nativ mai slabi, deci a unor absolveti mai slabi.”

Iar Ioan Talpos, decanul Facultatii de Stiinte Economice din Timisoara, tinde sa dea vina pe universitatile private: „Absolventii Universitatii de Vest sunt foarte cautati, dupa parerea mea. Nu avem insa garantia ca toti studentii care ies de la noi au performante, dar mai sunt atatea facultati private”.


Patru manageri straini au identificat cinci probleme romanesti

Principalele probleme de mentalitate pe care le au angajatii romani sunt: lipsa gandirii strategice, superficialitatea, lipsa de motivare, lipsa de experienta in domeniile speciale si lejeritatea cu care renunta la locul de munca. Patru manageri de top din Vestul tarii ne-au vorbit despre experienta lor.

„Merge si asa”

Gianluca Testa a venit in Romania in 1994. „De atunci mi-a ramas in minte o vorba romaneasca, „merge”, care reprezinta mentalitatea de aici. Cuvantul acesta a marcat toata viata mea in Romania, pentru ca ne-am lovit tot timpul de acest mod de gandire. Merge, adica nu merita sa depui mai mult efort pentru a face lucrurile mai bine, doar „merge si asa”. In realitate, asta ascunde un mod complet gresit de a aborda munca”, spune Testa. E o dovada de superficialitate, subliniaza italianul.

„Nu tin la jobul lor”

La randul lui, austriacul Johann Vienner ne-a declarat ca l-a socat „lejeritatea” cu care cei mai multi romani renunta la locul de munca. „Pentru mine e socant ca, in aceasta tara, locul de munca nu are valoare pentru oameni. Se muta foarte usor de la un loc de munca la altul. Nu tin la jobul lor!”, ne-a spus Vienner.

Carlo Marchegiano, presedintele din Timis al Uniunii Investitorilor Italieni (Unimpresa) si membru in conducerea Camerei de Comert Timisoara, are o posibila explicatie: rata anormal de scazuta a somajului din Timisoara, 2a. In realitate, crede Marchegiano, exista un somaj negativ: „Exista insa si un procent de munca la negru, asa ca, probabil, suntem in pozitie nega-tiva cu somajul. Asta creeaza mari probleme in gasirea fortei de munca”.

Gianluca Testa are o experienta personala interesanta: „Cand am infiintat Zoppas la Sannicolau Mare, in 1997, am ales acest loc pentru ca pe o raza de 35 de kilometri sunt foarte multe localitati mai mici. Nu m-am gandit atunci niciodata ca se va ajunge ca Zoppas sa aduca oameni de la distante de peste 50 de kilometri.”

Mostenirea comunista

Multe probleme vin din perioada comunista. De exemplu, zice Johann Vienner, romanii au mostenit un tic: lipsa de initiativa. Pe vremuri, erau obisnuiti sa li se spuna ce sa faca, explica Vienner.

Acesta e un motiv pentru care angajatorii straini gasesc cu greu manageri romani. E ca un cerc vicios: „Absolventii de facultate nu au experienta. Iar managerii cu experienta sunt formati in sistem comunist si au alta mentalitate”, spune managerul olandez Leo Van Doesburg.

„In 1997 am acordat consultanta unei firme guvernamentale. M-a impresionat faptul ca nu exista gandire strategica. Era o mentalitate de rezolvare a problemelor mici, pe termen scurt”, mai spune Doesburg.

Portret-robot

Puncte tari

Creativitate
Adaptabilitate
Gandire flexibila

Puncte slabe

Lipsa gandirii strategice
Superficialitate
Lipsa de motivare
Fara experienta in domenii speciale
Lejeritatea cu carerenunta la job

Cerintele patronilor straini

Capacitate de a rezolva probleme
Integrare rapida in cultura companiei
Eficienta
Seriozitate
Interes pentru cariera si dezvoltare personala

miril
29th November 2006, 10:15
Si un titlu cu gust de la...maita, se poate scrie si altfel, tot din EV Z:

Udrea a supt bani frumosi de la RAAPPS-ul PSD-ist

herculis
29th November 2006, 10:18
„Nu tin la jobul lor”

La randul lui, austriacul Johann Vienner ne-a declarat ca l-a socat „lejeritatea” cu care cei mai multi romani renunta la locul de munca. „Pentru mine e socant ca, in aceasta tara, locul de munca nu are valoare pentru oameni. Se muta foarte usor de la un loc de munca la altul. Nu tin la jobul lor!”, ne-a spus Vienner.


Bietul domn Vienner. In tara lui daca-i spune unuia baga carbuni ca te dau afara, ala este disperat mai ales la cum este somajul in floare. La noi, unde s-a ajuns la un deficit de forta de munca calificata, normal ca iti spune "ba pe-a mamii tale scumpe" si pleaca.

Treaba cu "merge si asa" insa este inebunitoare. Cred ca ni se trage de la anii de reparat Dacii (vezi ciorapi in loc de curea de ventilator, spuneti-mi daca credeti ca mai exista vreun popor in lume care sa fi scornit asta)

herculis
4th December 2006, 18:44
Va propun aici un articol (in limba engleza) de pe situl BBC News. Se refera la agnosticism (cred ca asta este cuvantul). Fiind in engleza nu am vrut sa-l copiez aici, insa mi-ar placea sa stiu parerea voastra despre acest subiect

http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/magazine/6199716.stm

herculis
4th December 2006, 21:54
Intre doua tremuraturi de la meciul cu Dinamo:

Oda partidului umanist
Zece membri umanisti
Visau spaga noua;
Unu-a luat-o si n-a zis...
Si-au ramas doar noua.

Noua membri umanisti
Faceau bani din copt;
Cand la loto au pierdut
Au ramas doar opt...

Opt membri umanisti
S-au pus iar pe fapte:
Au intrat la “conservat”...
Si-au ramas doar sapte.

Sapte juni conservatori
Fac afaceri grase;
Trei antene-au cumparat...
Si-au ramas doar sase.

Sase membri antenisti
Tot urlau lozinci;
Unul a urlat gresit...
Si-au ramas doar cinci.

Cinci tovarasi de partid
Dau cu subsemnatu’;
Unul “Felix” s-a semnat...
Si-au ramas doar patru.

Patru membri antenisti
Vorbesc intre ei
Moise a vorbit prea mult
Si-au ramas doar trei.

Trei membri umanisti
Nu mai vor razboi;
Unul s-a facut mason
Si-au ramas doar doi.

Doi membri conservatori
Luminau catunul.
Unul chiar s-a curentat...
Si-a ramas doar unul.

Un membru conservator,
Cel mai lamurit,
A plecat cu JET-ul lui
Si n-a mai venit...

Zero membri umanisti
Lupta pentru pace
Caci partidul lor maret
Stie el ce face!

MORALA. LUI FELIX
Cu fata spre peremisti
Si cu curul spre pedisti,
Nu e greu de presupus
Ce-o sa-ti intre din apus.
Pamflet de Cristian Sima

miril
5th December 2006, 09:41
Despre un subiect mai la tot...pasul

Problema marlaniei Octavian Paler Cotidianul

Criza politica actuala va trece. Cu ce urmari? Asta va depinde de ce vom pune in locul lehamitei. Dar bolile sociale ajunse cronice pot avea consecinte fatale.

Nu m-ar deranja deloc sa-mi spuna cineva ca am si „idei reactionare“. Si, oricum, n-as socoti asta un repros. Nu ma va convinge nimeni, cred, ca progresul, indiscutabil, din plan tehnic, la care asistam nu ascunde, sub efervescenta lui, un primejdios regres sufletesc. Si ca omul de azi care scrie la laptop ceea ce citim prin ziare e superior, spiritual, celui care a scris cu pana de gasca sau cu stiloul cartile pe care le avem in biblioteca. Am chiar o teorie pe care o voi dezvolta intr-un capitol din volumul la care lucrez (se cheama „Calomnii mitologice“): ca „neo-barbaria“ care se foloseste de calculator poate fi mai rea decat barbaria care se folosea doar de bata, intrucat e mai lipsita de scuze.

Ce-i drept, nici ca „reactionar“ nu ma pot simti intreg. Daca „revolutionarii“ si „reactionarii“ ar fi imbarcati, simbolic, in doua vagoane din trenul istoriei, locul meu ar fi, inevitabil, intre ele, agatat de tampoane. Am venit, candva, din Romania „retro“ (cum ar zice dl Brezianu, care ne-a atras atentia intr-o aparitie la „Historia“ ca exista, de fapt, doua „Americi“, una „retro“, conservatoare, atasata de traditii, si una „metro“, unde regula pare a fi „zero frane“) si n-am devenit nici la batranete un orasean suta la suta. Inca mai tresar cand aud un cocos cantand undeva prin preajma Garii de Nord. Dar nu neg, asemenea altor intelectuali veniti de la tara, am fost „corupt“ de oras. Intru in panica de cate ori nu mai curge apa sau se stinge lumina in cartierul meu. Am nevoie de conditii minime de confort pentru a ma gandi, cand am chef, la „bunul salbatec“, iar pe o insula pustie mi-ar fi dor, cu siguranta, si de programele Televiziunii Romane, inclusiv de trancanelile despre „mari romani“.

Am facut aceste precizari pentru a explica mai bine de ce, pentru mine, „marlania“ nu e doar o problema individuala, de educatie. Prin formele pe care le-a luat si prin nivelurile pe care le-a atins, ea a devenit, indraznesc sa cred, aproape o problema nationala. Una superioara platitudinilor pioase de care am avut parte vinerea trecuta cand am evocat norocul nostru istoric de-acum 88 de ani. Caci Romania de azi nu mai poate fi sigura de norocul ei. In plus, nu mai seamana cu Romania din 1918 din cel putin doua puncte de vedere (in afara de cel teritorial). Au disparut intre timp doua clase - mosierimea si taranimea - carora le datoram (buna-rea) identitatea noastra. Si ce vom pune in locul „boieriei“ si al bunului-simt taranesc? „Stilul“ Basescu? Apoi, daca, in 1918, multi tarani s-au dus cu carele trase de boi (mergand zile in sir) pentru a fi la 1 decembrie la Alba-Iulia, azi se vorbeste, prin Ardeal, despre Bucuresti, in termeni care mi-au dat frisoane; mai ales ca „fumurile chezaro-craiesti“ risca sa se transforme intr-un patinoar! Domnii care joaca „poker“ politic, interesati doar de crizele lor, inteleg, oare, primejdiile?

Nu exista referinte istorice pe tema „evolutia marlaniei“. Sau nu le cunosc eu. Tot ce pot spune e ca proasta crestere si badarania nu mai sunt azi o exceptie. Si nici macar o anomalie sociala. Sunt aproape o banalitate de care te lovesti si cand iesi pe strada, si cand deschizi televizorul. Si par a fi o achizitie „moderna“. In Lisa, unde am copilarit eu, existau barbati capabili sa zdrobeasca o masa, cu pumnul, la carciuma, dar „marlani“ nu-mi amintesc sa fi existat. Nu-mi amintesc sa fi vazut specia atat de volubila azi nici dincolo de bariera „Bacchus“, din vechiul cartier Ferentari, unde am locuit intre ’46 si ’49, in anii studentiei. Existau oameni cu educatie precara, rudimentara, dar lacunele de educatie nu coborau sub anumite limite. Si chiar as indrazni sa afirm ca dispretul din termenul „mahalagiu“ calomnia, de fapt, acea mahala pe care am cunoscut-o eu.

As mai spune ca „marlania“, ca mod de a fi, nu tine nici de pozitia sociala, nici de starea cuiva, nici de diplome sau de rangul unei persoane. Tine de lipsa celor sapte ani de-acasa si de „probleme de caracter“, daca nu cumva am putea adauga si un alt minus, adica un minus de inteligenta. Oricum, avem „marlani“ foarte diferiti. Marlani nespalati din nastere si marlani care parfumeaza si jegul. Marlani care o duc prost si marlani care au conturi de milioane de euro. Marlani care considera strada un closet si marlani cu bodyguarzi. Marlani cosmopoliti si marlani care fac caz de patriotism. Sociologii ar avea ce studia, daca ar fi interesati.

„Si ce-i cu asta? mi se va spune. Intr-o democratie e permis orice. Si, pe urma, nu vom fi peste o luna «europeni»?“

Asa e. Iar daca deschizi televizorul, se discuta cu totul altceva. Despre criza politica actuala, bineinteles.

Ce sper, in acest caz, punand in discutie fenomenul? Ei bine, iata. N-as vrea sa confirmam magariile debitate despre noi de britanicul „The Sun“ intrand in saloanele europene cu deprinderi asteptate de ceilalti „europeni“. Ar fi important, dupa tot ce s-a zis despre noi, sa-i socam pe cei de la Bruxelles cu putina seriozitate. Ce soc ar fi!

herculis
5th December 2006, 10:13
Imi placea enorm Paler pe vremuri. Ca si scriitor, avea acel talent subtil de a spune lucruri nescrise.

Acum insa, el este pentru mine la fel cum este Mona Musca pentru Bancaru. Adica il consider un batran ipocrit, care a preferat comoditatea observatiilor din turnul de fildes unei implicari directe.

Si aceasta obsesie cu Basescu? Parca ar fi Cristoiu. Dintre toti Basescu este cel mai rau? Nu stiu cine scria in alt ziar: po****ritatea lui Basescu nu este data de ce spun laudatorii, ci de calitatea celor care-l critica.

Un fost membru al CC al PCR vorbeste de marlanie? Paler sa isi ceara scuze pentru "Epoca de Aur", daca are un pic de bun simt.

miril
5th December 2006, 12:01
Paler nu a fost nicicand un model de moralitate, ca sa ma exprim eufemistic, dar, in acelasi timp, scrie bine si uneori foarte bine inclusiv despre marlanie. Si pe vremea lui Connstantinescu facea la fel (ca si Cristoiu). Ii place sa fie in...opozitie, acum cand se poate exprima necenzurat.

herculis
5th December 2006, 12:04
Perfect de acord. Paler scrie foarte bine, si uneori cu substanta. Dar este departe de a repreaenta un model. Iata mai jos un articol al lui Tom Gallagher intitulat Razi paiatza:

"Conflictul dintre Theodor Stolojan si Calin Popescu Tariceanu pentru controlul detinut in randurile liberale este, de fapt, unul al adjunctilor. Ambii sunt portavocea unor personaje mult mai influente - unul al sefului de stat, altul al celui mai cunoscut om de afaceri din Romania, Dinu Patriciu. In spatele fiecaruia dintre acesti titani exista o retea reprezentand interesele, aflate in perpetua schimbare, ale mediului de afaceri, mass-media, serviciilor secrete etc. Electoratul roman detine, ce-i drept, arma votului, dar se afla declasat in postura spectatorului total neajutorat. Exceptand sondajele de opinie dedicate stabilirii de noi si noi topuri ale politicienilor preferati, electoratul ramane cu desavarsire neglijat de catre cei aflati intr-o continua lupta partinica dusa pentru distribuirea puterii si avutiei.

Din unele puncte de vedere, Romania zilelor noastre seamana cu Europa secolului al 19-lea, aflata in plina era a democratiei elitiste. Ce-i drept, mai exista si alte cateva tari vest-europene pornite in aceeasi directie, dar in cazul lor este vorba de electorate plictisite si cinice, care au inceput sa refuze implicarea politica. Astfel de tendinte sunt insa daunatoare si in detrimentul oricarei tinere democratii ce necesita in special partide solide, posesoare ale unor programe clare, bine definite.

Situatia ar fi fost mai putin grava daca statul era indubitabil unul de drept, cu o justitie capabila sa contrabalanseze astfel de deficiente, dispunand, in plus, de o presa independenta, puternica si competitiva. A nu se uita ca o buna parte din respectivele tari vest-europene beneficiau inca dinaintea introducerii votului universal, egal atat de o presa libera, cat si de egalitatea in drepturi in fata legii, proprietatea devenise si ea garantata, iar demersurile mai-marilor tarii erau urmarite indeaproape. Cu alte cuvinte, tarile in cauza dispuneau de societati vigilente, eficace, inca anterior introducerii drepturilor civile, astfel incat acesti factori au condus, impreuna, la dezvoltarea unor democratii solide.

Rusia, bunaoara, constituie un bun exemplu pentru caracterul iluzoriu al democratiei private de o presa libera si de garantarea neechivoca a drepturilor proprietatii. Chiar si in calitate de tara membra a UE, Romania inca se mai poate trezi confruntata cu aparitia unor trasaturi oligarhice caracteristice vecinului estic, renascute ca urmare a unei democratii insuficient consolidate. Prioritatea absoluta a Romaniei trebuie sa constea, de-acum, in promovarea unor partide cu platforme politice explicite, a unor formatiuni neaflate sub papucul unei singure persoane sau la cheremul adeptilor cabalei. Ora unor astfel de partide va sosi atunci cand electoratul cu o orientare eminamente civica va avea timpul si dispozitia necesare implicarii in politica.

Actualmente, asemenea semne bune Anul Nou nu prea pare a avea. Peste trei milioane de cetateni romani au plecat peste hotare, iar din totalul lor disproportionat de multi provin din zone cu certe si mai vechi inclinatii occidentale. Iar tara continua sa resimta acut lipsa unor grupuri puternice de presiune, capabile sa confere oamenilor macar ceva din inestimabila experienta necesara oricarei cariere politice. Astfel, ea ramane plasata intr-o era a liderilor-marioneta, a oamenilor de paie creati de forte infinit mai mari, dar care prefera efortul subterfugiilor pentru a evita analiza actiunilor si intentiilor lor.
Romania va prezenta tendinte politice mai normale si sanatoase doar daca actuala criza determina lansarea unor noi si veridice figuri politice, sustinute de partide puternice si convingatoare din punct de vedere al reprezentarii intereselor publice, nu doar aparitia altor si altor paiate ale acelorasi grupuri de interese. Pana atunci, pentru cetateni ramane valabil doar tragicul indemn al lui Leoncavallo: "Ridi, pagliaccio!"

miril
5th December 2006, 12:20
Foarte bun articolul. Sa fie si...Iacov un...pagliaccio? Vad ca se vantura... Vantul. Macar daca ar fi (fost) asa. Prea multa oper(et)a bufa strica... Progresului caci comedia (cu accent pe prima silaba) a luat sfarsit!

herculis
5th December 2006, 12:39
Tom Gallagher cunoaste Romania foarte bine. Ati citit "Furtul unei natiuni"?

Initial si eu am crezut asta, ca Iacov este doar un paravan pentru alte personaje pline de umor. Dar ce interes ar avea Vantu sa investeasca in Progresul? Sa ia grupele de copii si juniori? Vantu urmareste numai afaceri din care poate face fie o groaza de bani, fie sa castige influenta. Ori eu nu vad nici una nici alta la noi.

miril
5th December 2006, 12:56
Repet, Complexul Cotroceni.

herculis
5th December 2006, 13:18
:) Complexul este o Fata Morgana acum. Iacov a visat-o un an jumatate, si iata-l acum mort de sete si sleit de orice puteri in mijlocul desertului. Ce imagine plastica, cred ca mi se trage de la Paler.

miril
5th December 2006, 13:45
Acum are...complex(e). Pe undeva imi pare rau de el. Daca ar fi fost mai realist si ne-ar fi ascultat pe...noi, cu Bergodi. Eu zic ca daca avea putina viziune, in cazul antrenorului, ar fi inteles ca da bani acum, toamna, si ii va rascumpara poate chiar la vara (respectiva). Asa a fost sa...nu fie!

Iata ce sopteste...Vantul:

Vântu îl contrazice pe Netoiu (Prosport)

Dupa ce Gigi Netoiu a afirmat într-o interventie telefonica la Realitatea TV ca Borcea ar fi intentionat sa vânda Dinamo omului de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, acesta din urma a negat. Contactat telefonic de ProSport, Vântu a declarat: “Nu am urmarit emisiunea, n-am auzit nimic despre asta. Pot sa va spun ca pe mine nu ma intereseaza fotbalul decât ca spectator”. Intrebat despre alte potentiale afaceri ale sale cu directorul executiv al bucurestenilor, Vântu a raspuns scurt: “Ar fi fost o onoare pentru mine macar sa-l cunosc pe domnul Borcea.”

krapulax
6th December 2006, 10:11
andrei pippidi in dilema, despre o casa pe care am remarcat-o de multa vreme (se afla la sosea). fragmente din articol. (pozele imi apartin.)
A fost probabil construită în primii ani ai secolului trecut, în stilul „românesc“ care era la modă atunci, ca și costumele po****re pe care doamnele de la Curte le îmbrăcau pentru a se fotografia. Un turnuleț, în stînga, îndrăznește o sugestie de medievalism, ca și bogatele înflorituri în piatră care încadrează cele trei arcade prin care o baie vitrée adîncă privește către grădină. Fațada mai are, tot la parter, o terasă, mai retrasă, din fața căreia se ridică scara spre intrarea din dreapta. Piatra zimțuită împodobește încă trei ferestre și balconul lor. Aripa din stînga e închisă cu scînduri și geamuri sub o streașină de carton plesnită. Tencuiala e descojită și țigla acoperișului știrbă.
De multă vreme, casa este goală și pustie.
În timpurile cele bune, gazdele de aici au fost colonelul (din cavalerie!) Radu Miclescu și soția sa, Elsa Florescu.
în 1948, dictatura proletariatului nu i-a mai plătit pensia colonelului Miclescu, invalid din primul război mondial, iar el a refuzat să mai achite impozitul deodată crescut pentru dușmanul de clasă. Prin urmare, casa a fost confiscată.
Cutremurul din 1977 a produs avarii grave, după care clădirea a fost declarată inabitabilă. În vremea asta, foștilor proprietari li se lăsase, din toată casa, doar baia și o debara unde se ajungea prin subsol pe o scară de scînduri cu o funie pentru ținut mîna
În februarie 1990, colonelul Miclescu a murit în baia în care locuise 40 de ani.
Astăzi, casa e disputată într-un proces care va stabili deținătorul drepturilor de proprietate, cumpărate prin 1994 de un geambaș de fotbaliști. Degradarea se întinde în continuare, ca să-i dea cîștigătorului un motiv de a dărîma și de a vinde loturile în care ar putea împărți terenul de 3000 m2.

miril
6th December 2006, 12:26
Oprea si Tismaneanu ascut lupta anticomunista Mirela Corlatan Cotidianul

Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului din Romania (IICCR), din subordinea premierului, si-a prezentat ieri raportul si a luat-o inaintea comisiei presedintelui Basescu.

Raportul Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste, condusa de Vladimir Tismaneanu, urmeaza sa fie prezentat in curind presedintelui Traian Basescu. Se asteapta apoi, pe 18 decembrie, o declaratie de condamnare a comunismului din partea lui Basescu, in plenul Parlamentului. Institutul din subordinea lui Calin Popescu Tariceanu a tinut insa sa-si prezinte inainte bilantul si proiectele in derulare, intr-un raport anual. „Sint multi care spun ca perioada comunista nu a fost atit de rea, insa acestia au avut doar un reper material“, a punctat premierul, prezent la conferinta de bilant, cu aluzie la Basescu.

Marius Oprea, presedintele IICCR, si Stejarel Olaru, directorul executiv, au prezentat proiectele de cercetare ale institutului, printre care realizarea unui istoric al penitenciarelor din Romania si a unui dictionar al comandantilor de penitenciare din perioada comunista. Acestea ca o contrapondere la raportul Comisiei Tismaneanu, care va fi publicat dupa declaratia din Parlament. Si daca Institutul doreste infiintarea unui muzeu memorial in Fortul 13 al Inchisorii Jilava si in fostul penitenciar de la Rimnicu Sarat, Comisia Tismaneanu va propune infiintarea unui muzeu al comunismului intr-o locatie din centrul Bucurestiului. Cele doua institutii rivalizeaza si in ceea ce priveste propunerile in plan educational. Astfel, Comisia Tismaneanu va propune introducerea istoriei comunismului ca materie obligatorie la scoala, iar Institutul condus de Oprea a facut deja demersuri pentru infiintarea Centrului de Studii asupra Comunismului si Postcomunismului la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iasi, unde, din octombrie 2007, va functiona un program de masterat.

Pe lista: Iliescu, Vadim, Paunescu

Ca o coincidenta, care sustine insa ipoteza rivalitatii celor doua institutii, un interviu cu Vladimir Tismaneanu a fost publicat chiar ieri de NewsIn. Acesta a nominalizat persoane care vor fi incriminate in raportul comisiei si care inca mai ocupa functii publice. Primul pe lista, Ion Iliescu. „Securitatea a fost mereu subordonata partidului. Ca secretar al CC al PCR, ca sef de sectie, ca ministru al Tineretului, ca prim-secretar de judet, Ion Iliescu a fost parte integranta si sprijinitor activ al sistemului. Exista suficiente materiale care probeaza rolul lui Ion Iliescu in actiunile UTM din anii ’50-’60“, a spus Vladimir Tismaneanu. „Vorbim despre ideologia epocii ceausiste si mentionam, fireste, rolul «protocronistilor» si al ideologilor oficiali, inclusiv din lumea culturala. Nu lipsesc, asadar, numele lui Corneliu Vadim Tudor si al lui Adrian Paunescu“, a completat acesta. Presedintele comisiei a mai dezvaluit ca „au existat dificultati legate de dosarele de cadre ale fostilor demnitari“, dintre care „prea putine au fost puse la dispozitie“.

Informator la 9 ani

De cealalta parte, Institutul din subordinea Guvernului a identificat 14 ofiteri de Securitate care au racolat copii, iar trei reprezentanti ai institutiei au depus luni o plingere impotriva lor la Sectia Parchetelor Militare. „S-a ajuns intr-o situatie ciudata: copiii sa-si spioneze parintii sau profesorii. Rreprezinta o crima si un abuz fara de seaman“, a justificat Marius Oprea actiunea din justitie. Cei 14 ofiteri de Securitate au fost identificati cu ajutorul unui Registru-Jurnal pentru Evidenta Retelei Informative din judetul Sibiu pentru o perioada din anul 1989. Acestia au racolat copii cu virste incepind de la 9 ani, iar unii erau obligati sa semneze angajamente de sprijin, intocmindu-li-se o fisa de colaborator specifica. „Dintre cei 830 de informatori din Sibiu, 170 erau minori, adica 20%. Banuim ca proportia e aceeasi la nivelul intregii tari“, a mai spus Oprea. Incadrindu-se in categoria „infractiunilor contra pacii si omenirii“, faptele comise de ofiteri nu se prescriu si, daca se confirma, ei pot fi condamnati pentru ele. „Ei incalcau atit legile internationale, cit si legile valabile atunci in Romania“, a mai precizat Marius Oprea.


Citi dintre noi au suferit?
8% dintre romanii cu virsta de peste 34 de ani au suferit personal sub aspect politic de pe urma comunismului, releva rezultatele ultimului Barometru de Opinie Publica al Fundatiei pentru o Societate Deschisa. Daca largim cadrul de referinta, incluzind si familia, al celor care au avut un contact cu o forma de suferinta politica, ponderea acestora ajunge la 12%. In cazul in care respondentul este barbat, are peste 55 de ani, are maximum 8 clase, locuieste in mediul rural si este din Transilvania, sansa de a fi suferit sub aspect politic ajunge la 36%. Cele mai frecvente forme de persecutie politica au vizat deposedarea de proprietati - pamint, locuinta, privarea de libertate -, inchisoare, arestare, munca la Canal, domiciliu fortat sau privarea de anumite drepturi - acces la scoala, promovare profesionala. (D.D.)

Bancaru
6th December 2006, 12:38
Spune Stejarel la radio dimineata ca dintre cei care au fost racolati la 9 ani si isi turnau parintii, 80% sunt activi si azi. Va marturisesc cu rusine ca acest subiect, al copiilor turnatori l-am aflat abia acum vreo 6 luni, iar de gandit la el nu am avut minte suficienta. Poate ca mintea mea nu lucreaza pe coridoare atat de perverse. Copii care sa isi toarne parintii...
Casa aia... o stim si noi. Pacat. E tare frumoasa. Cine e geambasul? Ca sunt mai multi.

herculis
6th December 2006, 12:49
Daca am fi avut taria ca natiune sa facem o astfel de analiza acum 15-16 ani, acum Romania ar fi fost mult mai aproape de o societate normala.

Oameni ca cei enumerati mai sus nu ar fi avut ce cauta in politica, Copos ar fi avut atelier de reparat TV pe Calea Mosilor, echipe ca Steaua si Dinamo ar fi impartasit soarta Victoriei, Dragomir ar fi soft cel mult un presedinte de en-gross in Brasov, etc, etc

Dar noi, un complex fanarioto-comunist, am mers mereu cu jumatati de masura, si acum am ajuns unde am ajuns. Chiar si pentru aceasta condamnare a comunismului, noi facem comisii paralele pt ca unii si altii sa se mai anti-comunisti si mai rotunzi, apoi se va isca un vacarm general starnit de cei vizati si de cei aflati in comisiile paralele care va ascunde adevarurile cuprinse in aceste rapoarte, si .. gata. Am mai bifat un punct.

Oare suntem nascuti cu lasitatea in sange, sau o deprindem in primii ani de viata?

miril
6th December 2006, 12:51
...cam pe la noua ani?

herculis
6th December 2006, 12:55
exact!
Mai stati putin, si in citeva zile incepe iar circul declaratiilor cu privire la Revolutie, smiorcaieli in direct, ipocrizie cit cuprinde.
Oare de ce pe 22 nu se duc toti sa-i ofere flori lui Stanculescu, ca doar el este taticul lor...?

Bancaru
6th December 2006, 14:15
Nu se mai duc la Stanculescu. Nu mai e trendy. Se duc acum la Ghencea Militar.
Stai tu linistit, Herc, ca oamenii aia aveau bani si pe vremea aia. Ei sunt cei care ne conduc. Eu vreau sa vad acum, pe 22, cum il condamna pe Iliescu pentru zilele alea, pentru mineriade.
Va aduceti aminte ca s-a propus desfiintarea echipelor departamentale, S si D? Ce s-a intamplat? Nimic. Ba mai rau, acum nu mai poti sa zici nimic. Totul pare ceva de SF. Scenariu aberant. Iar daca sunt si din cei care stiu cum a fost, ti-o baga pe aia cu cupele europene si ca nu Valentin a luat cupa. Mai poti spune ceva? Au dreptate, dom'le! Nu Valentin a luat-o. Dar cat prapad au facut in campionat pana sa ajunga la formula ideala? Cati jucatori nu s-au ratat definitiv, pe unii ii gasesti zugravi prin Germania.
Cine naiba mai sta sa ii asculte pe astia pe 2 2decembrie? Ce sa ne mai spuna? Mereu vesnica intrebare Cine a tras in noi 16-22? E ca si cum inca s-ar insista pe problema mortii lui Decebal. Ce naiba sa mai aflam? Ne vor spune peste 400 de ani cand vor avea aia manuale cu revolutia din decembrie, martirul Ion Iliescu care a fost pe transee, sau baricade, fata fetei fetitei Andreei Esca va fi strabunica, va prezenta stirile pe orbita proteve, costumul rosu de 1 decembrie va fi reconditionat, dintr-un polimer lasat de Elena Ceausescu scris pe peretele de la Targoviste. Intre timp eu voi cauta sa cumpar niste crenvursti mai ieftini si fara E-uri.

herculis
6th December 2006, 14:40
Eu recomand parizer, sau si mai bine salam cu soia, ca este si mai proletar.

herculis
8th December 2006, 10:31
Un articol al lui Traian Ungureanu din Cotidianul de azi :

"Singurul lucru inca intern in politica interna a Romaniei vine din caracterul actorilor, din biografia lor negociabila si din tinuta lor pre-nationala. E putin, microscopic, mizer. Politica cere idei si viziune.

Temperamentul si datele personale pot dicta cel mult o comedie imitativa care pustieste locul si ameteste pina la dezagregare pretentiile de suveranitate. Egoismul si aplecarea salbatica spre anarhie au riscat mereu sa dea Romaniei reputatia unui teritoriu inchiriabil, sub semnatura propriilor lideri politici. Acest proces a atins cota de avarie nationala in toamna lui 2004, sub presiunea unui conglomerat politico-industrial devastator. Participanti: PSD, in varianta otomanizata de Adrian Nastase, si Dinu Patriciu, cel mai proaspat produs de sinteza al noii economii politice de prada romanesti. In acest moment-cheie, a aparut, problematic, dar salutar, Alianta D.A., in care ar trebui sa vedem, astazi, riposta ideilor politice articulate rational si incercarea de a limita, cumva, marsul triumfal al oligarhiei spre control total.

Alianta D.A. a fost, practic, rezultatul apropierii nu tocmai naturale, dar urgente a doua centre de initiativa: nucleul liberal Stoica-Stolojan si motorul po****r Basescu. Asamblata din mers, Alianta D.A. a impiedicat alunecarea Romaniei spre modelul de aservire rus, bazat pe monopolul economic si politic al unui grup autoritar, plus televiziune color pina la orbire. Aici sintem, acum, in 2006 si tot in acest punct de inclestare vom ramine pina la elucidarea singurei teme importante a vietii noastre politice: prelungirea vechiului model de dominatie, in decor democratic sau aparitia primara a unei societati cu sanse de dezvoltare.

Aceste doua cai fundamentale sint aproape ilizibile. Zgomotul infernal si confuz al imperiilor media si agitatia factionista dau impresia unui sistem fara directie. Nu e asa. Cei doi versanti reali ai politicii romanesti exista invaluiti in ceturi demagogice, inca de la inceput. Istoria e instructiva. In iulie 1990, la doar sase luni de la resuscitare, Partidul National Liberal devenea primul caz de sciziune: aparea PNL Aripa Tinara, cu Dinu Patriciu si Calin Popescu Tariceanu la bord. Dupa inca noua luni, PNLAT era primul partid din zona opozitiei care semna un document de colaborare cu FSN. Povestea acestei asocieri, cind deschisa, cind subterana, continua, cu Patriciu si Tariceanu coautori, si atinge in toamna lui 2004 un nivel extrem si ireconciliabil: grupul fidel retelei Patriciu e in trena PSD si il ataca public pe candidatul Aliantei Traian Basescu. Operatia esueaza, dar filonul Patriciu isi mentine puterea in partid. Consecintele sint inevitabile. PNL ramine formal membru al Aliantei D.A., insa raspunde politic doar comenzilor plasate de centrul Patriciu. Cea mai importanta din ele e sabotarea clarificarii politice, adica evitarea alegerilor anticipate. Tariceanu si Patriciu resping, dupa o faimoasa consultare secreta, proiectul anticipatelor si, din acel moment, razboiul e o realitate permanenta: Basescu si grupul Stoica-Stolojan incearca sa mentina echilibrul, iar guvernul Calin Patriciu Tariceanu se rupe practic din Alianta D.A., lanseaza mediatic anti-Basescu-mania si trece la eliminarea membrilor grupului Stoica-Stolojan.

Nu e, deci, nimic nou in aparitia Partidului Liberal Democrat. Stoica si Stolojan nu au infiintat o miscare politica in plus, ci au reinfiintat nucleul liberal fidel Aliantei D.A. si ostil expansiunii oligarhice. Noutatea, nu tocmai surprinzatoare, e, de fapt, aparitia PNL in postura de instrument politic al retelei nationale a magnatilor. Tendinta e veche, realitatea e acum pe deplin consfintita. Partidul proiectat de Stoica si Stolojan e, deocamdata, o idee dotata cu un minigrup parlamentar. Insa importanta de principiu a acestui nucleu e extraordinara. Cine vrea sa desparta politica interna romaneasca de obisnuinta lenesa si strivitoare a lacomiei si de dictatura egoismului anarhic are nevoie, mare nevoie de idei. Oricit de mici si de izolate. Politica interna romaneasca trebuie sa isi recucereasca suveranitatea."

____________________________
Ce parere aveti?

Bancaru
8th December 2006, 13:53
Mananca *****. Asta e parerea mea. Parerea mea de om enervat este ca din cand in cand TRU sa telefon de la londra la Cotroceni si ii zice vorbe suave lui Basescu, cum i-o suge si asa mai departe, pana isi da asta drumul in bracinari. Este de notorietate admiratia irationala a lui TRU fata de Basescu. Sunt de acord cu alunecarea lui Tariceanu catre PSD atunci, erau alte vremuri si alte varste si sa nu uitam ca acolo era Campeanu iar apoi Quintus. Cei doi nu au fost tocmai niste baieti destepti. Se stie ce tampenii au facut.
Sa ma ierte Dumnezeu, dar cu turnatoarea in partid si cu alti ********i gata sa se craceasca in fata lui Basescu... Nu am ce sa mai comentez, decat ca poate nu s-a uitat ca PD, Baseascu, Berceanu, vaca ai cu nume de mascul, Boagiu si alti magari, au distrus PNT-ul. O gramada de fosti taranisti au fost sau mai sunt la PD in ograda. Si ei voiau sa renasca PNT-ul. Ca morcovul in lift. La sfarsitul acestui mandat al lui Basescu o sa avem un partid istoric, ultimul, mai putin.

miril
8th December 2006, 14:03
De acord cu Bancaru, in totalitate. Si ieri a mai fost un articol pozitiv la adresa lui Basescu, in Cotidianul, care mi s-a parut la comanda. Articolul, sa se inteleaga. Stolojan a schimbat partidele mai rau decat chilotii, iar de restul... In opinia mea, Tariceanu este mai bun decat vrea massmedia si zona politica sa-l descrie. Ma rog, nu este un super, dar, sa fim scuzati, nici sulfa ca Stoica et comp. nu este, acesti cai troieni buni la anticipate si formare de noi partide pana la...victoria finala a partidului...unic PD. Iar Base, o lichea simpatica, de care, in perspectiva, vom dori sa ne lepadam dar nu vom mai putea. C-asa-i la noi! HAI PROGRESUL!

herculis
8th December 2006, 14:51
As fi tentat sa fiu de acord cu voi, daca as vedea macar 1 (o) alternativa, un om politic care sa ne duca mai departe.

Bancaru
8th December 2006, 15:14
In momentul de fata Herc are dreptate, eu l-as vota pe Basescu din lipsa de alternativa. Stiti ce m-a secat cel mai rau la Basescu in ultima vreme? Ca, desi era vorba de imaginea Romaniei in Europa, prima impresie, nu l-a aparat pe Vosganian asa cum ar fi meritat. In schimb accepta sa fie bazait de coana Musca. Se stie la ce trag mustele. Dar cum nu avem alternativa...
El are ceva cu Patriciu, si din ambitie personala il tine liber pe Iancu. Iar Iancu face ce face. E lantul slabiciunilor.

herculis
8th December 2006, 15:30
Iancu este un parlit comparativ cu Patriciu. Patriciu este tartorele liberalo-pesedist, si un adeversar pe masura lui Basescu. Asta face disputa dintre cei doi atata de intensa. Prevad o remiza echitabila.

Lipsa de alternative ma sperie insa, pentru ca, cu certitudine, cei 60% de votanti ai actualului presedinte vor disparea, dar nu exista nicio altenativa credibila care sa-i capteze. PNTCD este un partid regional la TM, altii nu vad. Se anunta vremuri tulburi in continuare, dragii mosului.

miril
8th December 2006, 15:59
Sa speram in "incarnarea" lui Corneliu Coposu. Ghilimele nu echivaleaza cu bataia de joc ci cu speranta ca un om ca el se va ivi si va lua parghiile unuia dintre cele partidele istorice, pe care sa-l dinamizeze. Deocamdata acel om este ne...vazut.

Bancaru
8th December 2006, 16:59
Pai vor disparea astia cand va disparea si el. Asta e ordinea.

herculis
12th December 2006, 10:41
Un alt articol de Paler. Mi s-a parut interesant sa-l comentam:

Oligarhia de stanga
"Multi zic ca „sponsorii“ de la Cluj, si din alte zone, la fel de pacloase, au asigurat re-alegerea lui Mircea Geoana pe scaunul de sef la PSD. Teoria mi se pare incompleta.

Victoria lui Mircea Geoana, duminica, la congresul PSD, mi-a fost anuntata nu de numararea voturilor, ci de discursul lui Sorin Oprescu! A fost un discurs prea sincer pentru a nu deveni intolerabil. Prea onest pentru a nu fi, in acelasi timp, sinucigas. In fapt, acesta a fost, dupa opinia mea, unicul merit al congresului pesedist. A demonstrat ca adevarul n-are ce cauta in politica.

Dar, pentru a fi mai limpede, ar fi utile, poate, cateva lamuriri prealabile.

1. Mai recunosc o data, in caz ca am mai spus-o, ca nu stiu ce inseamna a fi „obiectiv“. Din punctul meu de vedere, cei care pretind ca sunt „obiectivi“ cand enunta o parere (in general, dar mai ales in politica) sunt ori ipocriti, ori superficiali. Cum e sa fii gol de amintiri si de sentimente? Realmente, nu pricep. Tocmai de aceea n-am revendicat niciodata decat o subiectivitate dezinteresata.

Admit, asadar, ca ma pot insela in legatura cu PSD. Asta nu ma impiedica sa marturisesc ca detest acest partid; pe care, la drept vorbind, nici nu-l consider un partid, ci o nebuloasa de gasti sau, cum se zice mai politicos, de „grupuri de interese“.

2. Intrucat inca din ianuarie ’90 am vazut in FSN un abces al perioadei post-Ceausescu, m-am crezut, o vreme, „de dreapta“. Greseam. Ulterior, am descoperit in ideile mele sensibilitati „de stanga“. Si am inteles ca detest PSD inclusiv din acest motiv: el a blocat si blocheaza aparitia unui partid social-democrat autentic, ocupand abuziv partea „stanga“ a scenei politice; cea care - ce ironie grotesca! - a pus bazele regimului oligarhic de la noi.

3. Sunt perceput, din cate imi dau seama, si nu protestez, ca una din vocile „anti-Basescu“. De vreun an si jumatate, de cand m-am lamurit ce sinistra farsa ne-a jucat moda portocalie, incerc sa spun ca, departe de a fi un oponent al „sistemului ticalosit“, cum ne-am inchipuit unii (sau multi), Basescu este „forma noua“ gasita de Securitate pentru a se folosi de democratie. Dar cum sa fii „anti-Basescu“ fara a fi confundat cu Geoana, care zice si el, cand vechi reflexe de „baiat de mingi“ nu-l trag spre Cotroceni, ca e „anti-Basescu“? Iata o mica dificultate. Un duet involuntar cu un personaj care-ti inspira doar o vaga si neglijabila compasiune, ce poate fi mai jenant? Gresind sau nu, eu inclin spre convingerea (bazata si pe cardasiile din Parlament) ca ambele laturi ale „sistemului ticalosit“, si cea din „dreapta“, si cea din „stanga“, sunt la fel de ticaloase.

Acum, e limpede, sper, de ce m-ar fi surprins enorm sa-l vad pe doctorul Oprescu preferat lui Geoana. Ar fi insemnat ca PSD sa-si dea singur cu o oglinda in cap. Cum sa accepte delegatii la congres, arhiobisnuiti cu oratori care, cu cat vorbesc mai mult, cu atat spun mai putin, ca PSD mimeaza Opozitia? Cum sa consimta ei ca toata gargara, chipurile, social-democrata valoreaza cat ceata de afara care atarna zdrente umede in peisaj?

Dupa discursul lui Sorin Oprescu mi-au devenit mai evidente cauzele pentru care victoria ii va apartine lui Mircea Geoana. D-l Geoana e, as zice, marioneta perfecta! Fara sa fie nici prost, nici ticalos, ci doar un arivist inconsistent, un nimic bine ambalat, el reprezinta, cred, exact ce-si doreau, ca sef, gastile din PSD: un „ciocoias“ cu care „ciocoii“ pot face ce vor. Nu e nici „dinozaur“, nici n-are firma de corupt. Poseda si ceva lustru, pe deasupra. E teribil de plictisitor, dar ce conteaza? In Europa plictiseala se poarta. In plus, se poate zice - cum s-a si zis deja dupa scoaterea lui Mitrea de pe afis si inlocuirea lui cu un „Mitrea“ mai tanar - ca PSD s-a debarasat de „trecut“. De parca „trecutul“ in PSD ar fi o problema de generatii, nu una de fond!

Nu stiu daca va fi cu putinta in viitorul apropiat sa apara la noi un autentic partid de stanga; unul in stare sa separe democratia de oligarhie si sa dezmorteasca din lehamite milioanele de traitori in mizerie. Deocamdata, nu-mi fac mari iluzii. De altfel, nici in partea „dreapta“ a oligarhiei autohtone situatia nu e mai vesela. Dar, neputand avea certitudini „obiective“, as vrea sa sper ca, macar, un partid cuviincios ne-am putea dori; adica unul care sa ne scuteasca de spectacolul dezgustator de azi, cu mari invartiti vorbind in numele celor jecmaniti tot de ei! Pentru asta eu, unul, nu pot lua in considerare ideea ca PSD mai poate aduce ceva nou. Tot ce poate face el bun e sa dispara intr-o zi; sa devina o amintire.

In logica acestui rationament, pot admite ca re-alegerea d-lui Geoana la sefia PSD e generatoare de optimism. Nu vad nici o sansa ca el sa fie luat in serios ca social-democrat. Va chema, fireste, la lupta impotriva Puterii, dar va fi atent si la telefon. Daca il suna Basescu?"
__________________________________________________ __________

Cu asta sunt pe deplin de acord: in Romania nimeni nu este interesat sa auda adevarul. In fapt, vom fii surprinsi sa vedem cit de putini apreciaza cu adevarat adevarul (sic), in general.....

Bancaru
12th December 2006, 11:45
Ce vrea venerabilul domn? Eu am senzatia ca Paler si-s scos cateva perechi de coaste ca sa se poate pupa singur in cur. Ce ma intereseaza pe mine de PSD? Pe cine intereseaza? PSD nu este partidul despre care as vrea sa zic vreau sa avem o opozitie puternica. Mai degraba as vrea sa zic asta despre liberali. Si cu asta am prefatat urmatorul articol. La citirea lui am zis AUUUUU...:

Refuzat la export


Seful Grupului liberal-democratilor europeni din Parlamentul European, Graham Watson, declara ca Basescu l-a folosit pe Stolojan pentru a rupe PNL
Seful Grupului liberal-democratilor europeni (ALDE) din Parlamentul European, Graham Watson, considera ca Traian Basescu l-a folosit pe Theodor Stolojan pentru a rupe Partidul National Liberal, relateaza Deutsche Welle, preluat de Rador. Intr-un interviu difuzat ieri, Watson precizeaza ca nu se asteapta sa primeasca o cerere de afiliere la ALDE din partea PLD pentru simplu fapt ca noul partid ar apartine presedintelui Basescu, liderul care "poate fi caracterizat in mai multe feluri, dar in nici un caz liberal".

"Ceea ce a reusit sa faca presedintele Basescu este sa-l foloseasca pe domnul Stolojan pentru a rupe Partidul National Liberal. PNL-ul este privit in multe privinte ca adversar al Partidului Democrat. Normal ca regret ce s-a intamplat, dar stiu ca PNL este in continuare pe calea cea buna si ca va reusi in final", a declarat Watson pentru postul citat. Presedintele liberalilor europeni a precizat ca, in cazul in care viitorul Partid Liberal Democrat (PLD) ar face o cerere oficiala de afiliere la ALDE, grupul sau o va supune la vot, insa "este putin probabil sa primim o aplicatie din partea noului partid, care ar apartine de fapt presedintelui Basescu". "Presedintele", afirma seful grupului grupului liberal-democrat din Parlamentul European, "poate fi caracterizat in mai multe feluri, dar in nici un caz liberal".

Diferenta fundamentala

Graham Watson nu crede ca Tariceanu ar fi prizonierul lui Dinu Patriciu si nici ca scenariul este plauzibil pentru romani. Mai degraba este vorba despre un mod de atac pe care presedintele Basescu l-a gasit impotriva primului-ministru Tariceanu, sustine liderul ALDE. In opinia lui Watson, intre cei doi lideri, Basescu si Tariceanu, exista o diferenta fundamentala: "Diferenta fundamentala este ca presedintele Basescu a lucrat <<in>> si <<cu>> vechiul regim comunist, domnul Tariceanu - nu. De aceea este primul-ministru al Romaniei si va ramane asa, fiindca romanii stiu ca trebuie sa o rupa cu trecutul, iar domnul Tariceanu reprezinta aceasta ruptura".

"Voiculescu joaca un rol interesant"

Referindu-se la formatiunea conservatorilor romani, Watson a apreciat ca "domnul Voiculescu joaca un rol interesant in politica romaneasca, iar mandatul pe care l-a primit de la oameni, prin vot, trebuie respectat". "Depinde de romani sa decida viitorul partidului domnului Voiculescu. Pot sa va spun ca sunt doi reprezentanti ai Partidului Conservator in grupul pe care il conduc, care isi fac treaba excelent in promovarea Romaniei in Uniunea Europeana", a adaugat presedintele ALDE. Concluzia liderului liberal referitoare la situatia din Romania este ca guvernul actual trebuie sa continue atat timp cat isi poate asigura o majoritate in Parlament. Numai primul-ministru poate sa decida sau nu organizarea alegerilor anticipate, sustine liderul european.

Mentionam ca, in momentul in care Stolojan a fost exclus din PNL, Watson i-a dat dreptate lui Tariceanu, admitand ca este dificil sa ai in preajma predecesori care nu fac altceva decat sa-ti critice constant deciziile si partidul. "Regret nespus ca Teddy Stolojan s-a exclus singur din partid. Pentru ca, de fapt, asta s-a intamplat. Este inacceptabila situatia in care un fost lider de partid critica absolut tot ce face actualul lider. Este intolerabil. Iar Calin Popescu Tariceanu a procedat corect", spunea liderul ALDE.
Alianta PD-PLD

Democratii lui Emil Boc s-au intalnit ieri, la orele pranzului, cu exclusii lui Stolojan pentru a pune la cale maniera in care viitorul partid nou-nout, PLD, va deveni dupa 1 ianuarie o alternativa la guvernare.

Surse confidentiale ne-au precizat ca, la masa tratativelor, Stolojan i-a promis lui Boc ca PLD va atrage numerosi liberali de la baza partidului si a apreciat ca noua formatiune va atrage capital politic serios, data fiind "notorietatea" membrilor sai. De asemenea, Boc a convenit cu Stolojan ca, in plan parlamentar, PD sa colaboreze cu gruparea dizidentilor prin actiuni unitare. Mai mult chiar, ex-presedintele PNL i-a promis liderului democrat ca, parlamentarii PNL care au sustinut Platforma, 20 de deputati si opt senatori, isi vor anunta demisia din partidul lui Tariceanu in urmatoarele 48 de ore. Atat democratii, cat si reprezentantii PLD, de parca ar fi parteneri de Alianta, au hotarat sa se intruneasca in sedinte saptamanale. Sursele ne-au explicat ca aceste sedinte au si scopul ca, in ochii opiniei publice care a votat Alianta, sa impuna gruparea Stolojan drept partenerul "corect" de guvernare portocalie al democratilor, lasand in ofsaid PNL. Stolojan a mai promis ca parlamentarii care il sustin vor vota pro-Vosganian in plenul Parlamentului. Democratii au fost reprezentati de Emil Boc, Vasile Blaga si Adriean Videanu, in timp ce Stolojan a venit insotit de Gheorghe Flutur si Valeriu Stoica.

D.A. are zilele numarate

Liberalii si-au manifestat nemultumirea fata de aranjamentele democratilor si considera ca "orice intalnire de negocieri intre PD si PLD reprezinta un act de ostilitate impotriva PNL".

"Orice intalnire de negocieri intre PD si PLD reprezinta un act de ostilitate impotriva PNL si o incalcare a Protocolului de colaborare al Aliantei D.A.", a sustinut ieri vicepresedintele liberalilor, Puiu Hasotti. "PNL nu se va intalni cu pro-stolojenistii. Daca PD doreste acest lucru, o poate face. Atragem insa atentia ca acest lucru se situeaza in afara Aliantei DA si ca este inca un act de ostilitate la adresa PNL. Nu ne vom intalni cu gruparea Stolojan-Stoica nici separat, nici in cadrul Aliantei", a insistat Hasotti. Pe de alta parte, senatorul a acuzat ca reprezentanti ai gruparii Stolojan s-ar face vinovati de inginerii financiare in cazul Rafo. "Nu vreau sa detaliez cine a facut afaceri oneroase la Rafo, cine gestioneaza afacerile la Rafo si cine l-a pus acolo, ce cadouri a primit un important membru al gruparii Stolojan si din partea cui", a adaugat senatorul PNL. In opinia sa, "gruparea S.S. se compune, de fapt, dintr-o serie de functionari comunisti, din turnatori la Securitate, din frustrati si din parlamentari care nu au sustinerea organizatiilor din care provin".

Liberalii au comentat si atitudinea pe care democratii au afisat-o in cadrul Comitetului Executiv al PD. Hasotti a insistat ca declaratiile dure la adresa PNL lansate de primarul Adriean Videanu, nu au nici un suport legal. La randul sau, vicepresedintele PNL Teodor Melescanu a afirmat ca gestul presedintelui PD, Emil Boc, de a conditiona organizarea alegerilor anticipate de demisia premierului Tariceanu este "cel putin neprietenesc". "Comitetul Executiv al PNL dezaproba afirmatia presedintelui PD, Emil Boc, potrivit careia democratii conditioneaza sprijinul pentru organizarea alegerilor anticipate de demisia premierului Calin Popescu Tariceanu", a declarat Melescanu. De altfel, surse liberale ne-au declarat ca, in spatele usilor inchise ale Comitetului Executiv, liderii PNL s-au intrecut in acuze la adresa PD si, in unanimitate, au conchis ca Alianta D.A. nu mai are mult de trait.

Boc ii cere demisia lui Tariceanu

Liderul democratilor Emil Boc i-a cerut in premiera acum doua zile demisia premierului Calin Popescu Tariceanu, pentru declansarea alegerilor anticipate. "PD a acceptat intotdeauna alegerile anticipate, nu le-a respins niciodata si-l invit pe premierul Calin Popescu Tariceanu, in cadru constitutional, sa-si prezinte demisia. Si-l asigur ca Partidul Democrat va avea toata sustinerea pentru alegerile anticipate", a spus Boc, la Realitatea TV. Declaratia lui Boc a venit dupa ce recent liderul PNL Calin Popescu Tariceanu a sustinut ca, date fiind conjuncturile politice, liberalii le-au propus democratilor sa discute despre anticipate. In replica la cererea expresa a lui Boc, Comitetul Executiv al PNL i-a reprosat ieri liderului PD gestul de a solicita demisia premierului Tariceanu. Conducerea PNL a adoptat o declaratie politica in acest sens, in care se arata ca afirmatiile lui Boc constitutie, nu doar o incalcare a protocolului, dar si "un gest cel putin neprietenesc fata de PNL si fata de primul ministru".

Crin revoca platformistii

Liderul deputatilor PNL, Crin Antonescu, a declarat ieri ca parlamentarii care au aderat la PLD vor fi revocati din functiile detinute in comisiile forului legislativ. La finalul sedintei grupului parlamentar al PNL, Antonescu a spus ca a fost mandatat in acest sens si a precizat ca, deocamdata, nu a primit demisiile celor 20 de deputati PLD. Antonescu a minimizat impactul acestor demisii anuntate, afirmand ca, oricum, liberalii nu-i mai considerau membri ai grupului parlamentar si au luat act de absenta lor de la ultimele sedinte.

Ipoteza liberalilor in Opozitie

Ministrul liberal al Culturii Adrian Iorgulescu a sustinut ieri ca perspectiva trecerii PNL in opozitie, invocata recent de Ludovic Orban, nu reprezinta decat "o ipoteza de lucru, nimic mai mult". El a marturisit insa, deopotriva, ca liberalii nu exclud aceasta posibilitate. "Nu putem exclude o varianta de a trece in opozitie, dar, in momentul de fata, PNL este interesat de continuarea masurilor de reforma incepute, de realizarea obiectivelor aderarii. Este nevoie de consecventa si stabilitate", a apreciat Iorgulescu, la finalul sedintei Comitetului Executiv al PNL.

Musca: Il respect pe Watson

Deputatul Mona Musca ne-a declarat ieri ca nu vrea sa comenteze declaratii pe care nu le-a vazut sau auzit in limba in care au fost formulate. In alta ordine de idei, Musca a spus ca are "un respect deosebit" pentru Watson, mai ales ca s-a inteles intotdeauna foarte bine cu el. "In acest sens, n-as spune niciodata ceva care sa-i aduca atingere", a comentat deputatul platformistilor Stoica-Stolojan.

www.ziua.ro

Acest Boc mi se pare a fi un prepuț ramas pe jos in zbatere dupa circumcizie. Doresc din tot sufletul ca PD sa se uneasca cu PSD, ca au iesit din aceeasi gaura, si sa ii lase pe liberali in plata lor. Stolojan este un nesimtit, Musca o dama de companie iar Boureanu un... bou. Cred ca el nici nu are habar ce cauta pe acolo. Raluca Turcanu e femeia lui Stolojan. Nu am vazut sa aiba prea multe pareri. Cum naiba a ajuns asta in Parlament. Musca nu a auzit declaratiile si in ce limba au fost facute... Ce vaca!

herculis
12th December 2006, 12:10
Pun si eu o intrebare, ca prostu': dar care este fratilor diferenta doctrinara intre PD si PNL? Prin ce se deosebeste liberalismul de asa-zisa crestin-democratie, sau de asa-zisa social-democratie care privatizeaza tot??

Conflictul este intre oameni, nu de idei. In Romania toti se c.ca pe ideologii. Daca maine ar fi iar comunism in Rusia sa vezi cum s-ar schimab mai toti la loc.

Si mai este ceva ce nu inteleg: daca nici acum cind de bine de rau guvernul a mers si pe ultima suta de metri, impinsi de la spate de unii, am intrat in UE, coalitia aflata la guvernare nu functioneaza, atunci cind?

Cit priveste faza cu Voiculescu si mandatul dat de popor. Mr Watson stie la fel de multe despre Romania cit cunosc eu despre Togo.

Bancaru
12th December 2006, 12:43
Si mie mi-a sarit asta in ochi, dar asa sunt ei, sunt mai ingaduitori decat am dori noi sa fie. Pana la urma, logic, are dreptate. I-a fost dat un mandat si asta este. Poate sa fie cu dublu sens - "are si el un cuvant de spus" sau "daca ati fost prosti, ce p*** mea sa va fac?"
Herculis, s-ar putea sa stie mai multe decat sti tu despre Togo. Si nu zic ca stii putine. El ii ia apararea lui Tariceanu si pentru ca in viitorul parlament european vom avea si noi un numar insemnat de parlamentari. Cred ca dupa Germania, Franta si Polonia vom avea cel mai mare numar. Nu stiu exact, dar avem o po****tie mare. Sunt multi...

IATA CEVA PENTRU HERC:

Leul romanesc, cea mai performanta moneda din lume in acest an, si-ar putea continua aprecierea si in 2007

Leul romanesc a crescut mai mult decat oricare deviza europeana, in acest an, devenind cea mai performanta moneda din lume si ar putea sa-si continue cresterea si anul viitor ca urmare a faptului ca investitiile straine s-ar putea dubla odata cu intrarea in Uniunea Europeana, estimeaza o serie de analisti chestionati de Bloomberg.

Leul a crescut cu 20 la suta fata de dolar, in anul curent, ajungand la valoarea record a ultimilor sase ani, alimentat de investitiile companiilor straine printre care Erste Bank AG, a doua banca din Austria, care a cumparat 62 la suta din BCR, cea mai mare institutie financiara din Romania.

`Estimam o apreciere in continuare a leului`, a declarat reprezentantul Deka Investment GmbH din Frankfurt, Oliver Kastner, manager al unor obligatiuni de sapte miliarde dolari de pe pietele emergente, din care cinci la suta sunt debite din Romania. `Exista multi investitori care nu au investit inca in Romania dar care vor investi dupa aderare`, a adaugat Kastner.

Investitiile straine din Romania au totalizat 4,9 miliarde euro, in primele noua luni, in crestere de la 3,7 miliarde euro in perioada similara a anului trecut, a informat recent Banca Nationala a Romaniei.

Leul a atins valoarea record a ultimilor sase ani fata de dolar in 28 noiembrie, dupa ce Germania a fost ultima membra UE care a ratificat aderarea Romaniei.

Am primit asta de la RENTROP & STRATON, un news letter.

herculis
12th December 2006, 12:51
Leul se intareste meeu in preajma Sarbatorilor, cind noi capsunarii ne intoarcem acasa (sic!!). Ca si in multe alte domenii, cursul este dat de cerere si oferta, si de o sensibila mani****re a pietei. Ce vreau sa zic?

Daca eu stiu ca intre 20 si 3 ianuarie capsunarii mei vor aduce in tara 600 milioane euro, de ce sa nu il cumpar acum la 3.4 lei, iar in ianuarie sa il vind la 3.6 Aceasta miscare va produce un profit de exact 120 miliopane lei noi sau cca 35 milioane Euro.

Totodata intarirea leului ieftineste importurile, tocmai la timp pentru cumparaturile de Craciun (asta nu ca vor vinde ei mai ieftin, dar importatorii vor beneficia de diferenta de schimb, mai ales daca au cumparat moneda forward)

Nu dau asfaturi, dar acum este un bun moment sa cumparam euro ieftin. La anul, "din cauza de criza politica", bietul leu va primi una peste coada.

Iar opiniiile analistilor reprezinta una din cele mai subtile mani****ri ale pietei monetare (cit si a celei de capital)

Cita digresiune....

alamar
12th December 2006, 12:58
PD-ul nu are nici o ideologie. El este un partid "viran", cu un singur neuron, Basescu.
Apropo de ideologii, sa vedem ce mai scriu romanii pe forumuri:
Ar trebui sa intelegem odata ca politicianul roman nu e timpit ci inteligent, si tocmai de aceea ne este odios, fiindca-si foloseste inteligenta pentru a perverti actul politic, deturnindu-l intr-un act de parvenire si-mbuibare. Astfel socotind, putem gindi ca cele 70% din voturile exprimate la Congresul PSD, in favoarea lui Mircea Geoana, nu vin din entuziasmul cu care delegatii au imbratisat discursul sau, ci din promisiunea ascunsa in discurs, ca le-a venit rindul la guvernare, mai curind decit se asteptau. Atita doar ca noi trebuie sa presupunem ceea ce stiu activistii de frunte ai PSD, ca "nu mai merge" cu Iliescu - si, Doamne, ca bine le-a mai mers! Acum, "merge" cu Geoana.
Aceasta este doctrina lor de stinga. Cum doctrina de dreapta a PD este sa fie "ei" la guvernare, cu oricine, si cu dracu', si cu ta'su, dar prim-ministrul sa fie "de la ei". Nu originea comuna a FSN apropie PD de PSD, ci extractia comuna a activistilor de frunte, progenituri sau copii de suflet ai fostilor activisti de frunte.
Nici doctrina liberala nu-i mai prejos. In viziunea lui Costache (Dinu) Patriciu, trebuie sa existe 2-3 centre de putere si influenta, care sa asigure stabilitatea politica a tarii - democratic, prin consens, aliante si rotati la putere - astfel incit "economicul" sa se poata dezvolta nestingherit. "Un economic" pe masura mentalitatii romanesti - evident - de tip monopolist-corporatist ("oligarhic" i se mai spune).
Exista o diferenta fundamentala intre Basescu, Patriciu si Ioan Rus? Nu. Fara nota sa natural-conflictuala, Basescu ar intregi perfect teoria lui Patriciu. Insa cei care l-au asamblat si livrat spre realizarea "echilibrului" de tip macro si-au supraestimat posibilitatile de a-l tine sub control. Tipul este incontrolabil fiindca el insusi nu se poate controla, este reactiv ca o masina de ucis, nu ca o arma inteligenta.
Astazi, PSD se intruneste "la virf" pentru a-si stabili pretul de piata. Un pret care nu are aproape nici o legatura cu "listarea" din sondaje - pe care o vor tot invoca partenerii lor de negociere. Pentru PSD, valoarea de piata se stabileste in functie de "numarul de actiuni". La "bursa parlamentara", ei sint actionari majoritari.
Singura problema cu adevarat dificila a negocierilor PSD-PD trebuie sa fie "actiunea de aur" a lui Basescu. Dincolo, in negocierea cu PNL, nu se intrevede vreo dificultate majora. Calculul probabilitatilor da o bursa de 2 la 1 pentru un guvern PNL-PSD. Totusi, trebuie rezolvata roblema bascularii PD de la guvernare. Aici cred ca e punctul salb al probabilitatii PSD-PNL, fiindca nu-l vad pe Geoana riscind o actiune politica de tip comando - singura optiune, cel putin in acest moment.
Inima rea - Cotidianul

herculis
12th December 2006, 13:03
Deocamdata PSD este plin de bube. In curs de vindecare cu cosmetice de tot soiul. Cind o sa para iar tinerica si virgina, cred ca o sa-i faca iar avansuri si PD, si PNL, si Cruce PUR.
Asta doar daca Geoana nu o sa reuseasca sa-i duca la 4.9%, ca parca nu are o po****ritate mai mare de atat.

Bancaru
13th December 2006, 12:55
Platformistii negociaza cu parlamentari PSD si PRM


Pentru a-si mari influenta in Parlament, gruparea lui Stolojan a extins campania de racolat parlamentari la PSD si PRM.

Presedintele PSD, Mircea Geoana, i-a deconspirat ieri pe platformistii lui Stolojan ca negociaza cu parlamentari PSD si PRM sa se inscrie in viitorul partid liberal democrat. „Am informatii ca domnul Stolojan si domnul Flutur incearca sa racoleze parlamentari din toate directiile: de la PRM, de la PSD si de la PNL in principal. Citiva colegi mi-au spus ca au fost contactati de diversi pro-stolojenisti“, a afirmat Mircea Geoana.

Stolojan se face ca nu stie

Fostul presedinte al PNL Theodor Stolojan a negat insa acest zvon, dar spune ca nu are nimic impotriva „celor care dovedesc corectitudine“. „Discutam cu ei, vedem cine sint. Oricum, nu vom lua oameni care au probleme penale sau altele de asemenea maniera“, a declarat Theodor Stolojan. Pe site-ul agentiei NewsIn a aparut insa o declaratie a deputatului platformist Cristian Boureanu, care il infirma pe Stolojan. „Sint foarte multi parlamentari care au venit sa discute cu noi, insa discutiile se poarta la nivel individual, la nivel de filiala“, a declarat Boureanu.

Pinalti se cere demis din PNL

Si alte surse din grupul platformei liberale contrazic afirmatiile lui Stolojan si sustin ca membri ai gruparii s-au intilnit deja cu citiva senatori si deputati PSD si fosti PRM. Potrivit unor informatii, senatorul independent Viorel Duca (ex-PRM) este la un pas sa adere la PLD, iar de la PSD s-au purtat discutii cu cei care au pierdut la congresul PSD. Sursele il indica pe deputatul PSD Cristian Dumitrescu, care a fost declarat invins in fata lui Victor Ponta. Potrivit surselor, este posibil ca „mai mult de zece parlamentari PSD si PRM“ sa adere la PLD. Platformistii mai spun ca in afara de Gheorghe Stefan, care s-a cerut ieri demis din PNL pentru a putea trece la viitorul PLD fara a-si pierde scaunul de primar, nu mai au alti primari membri PNL si ca e vorba de doar 30 de alesi locali, dintre care patru primari, dar care sint declarati independenti.

Dumitrescu neaga vehement

Deputatul PSD Cristian Sorin Dumitrescu neaga insa orice legatura cu platformistii. „Am sa dau in judecata pe oricine va spune ca eu negociez o trecere in echipa Stoica-Stolojan. Nu m-a contactat nimeni de la platformisti si nici eu nu am vorbit din proprie initiativa cu careva de acolo. Cred ca este o diversiune pusa la cale impotriva mea, probabil ca a deranjat pe cineva faptul ca recent am fost numit secretar executiv al PSD. Stiu ca Boureanu este bun prieten cu Ponta si cred ca de aici a iesit zvonul“, ne-a declarat Dumitrescu.

Liberal democratii vor in PPE
Viitorul Partid Liberal Democrat (PLD) nu intentioneaza sa faca parte din Alianta Liberalilor Democrati Europeni (ALDE), ci se va inscrie in Partidul Po****r European (PPE), a declarat, pentru Rompres, initiatorul PLD, Theodor Stolojan. El a raspuns astfel sefului grupului ALDE din Parlamentul European (PE), Graham Watson, care afirmase ca PLD nu va fi primit in formatiunea europeana a liberal-democratilor. Stolojan a calificat, totodata, drept „caraghioasa“ afirmatia lui Graham Watson potrivit careia Traian Basescu reprezinta trecutul, adica fostul regim comunist, iar Calin Popescu Tariceanu, ruptura de acest trecut. Intr-o declaratie critica, Watson a apreciat ca Traian Basescu, care a lucrat si in regimul comunist, l-a folosit pe Stolojan sa scindeze PNL.
COTIDIANUL

herculis
15th December 2006, 10:26
Raportul Tismaneanu
Ion Iliescu, C.V. Tudor și Adrian Păunescu - stâlpii de rezistență ai regimului comunist

Ion Iliescu, Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu, Walter Roman (tatăl fostului premier Petre Roman), Gisella Vass (bunica lui Bogdan Olteanu) și Dinu Săraru sunt numele pomenite în Raportul Comisiei prezidențiale pentru analiza dictaturii comuniste, condusă de politologul Vladimir Tismăneanu. Forma finală a Raportului a fost tipărită miercuri în câteva ediții, una dintre ele fiind prezentată de profesorul Tismăneanu ziarului Adevărul, iar o alta ajungând la președintele Traian Băsescu. șeful statului va cere luni, în parlament, condamnarea comunismului.
Vinovații și victimele, în 660 de pagini
660 de pagini cuprinde Raportul Tismăneanu. La final, recomandările adresate președintelui Traian Băsescu. șefului statului i se cere condamnarea regimului comunist, nominalizarea vinovaților și inițierea unor acțiuni legislative. De asemenea, i se mai cere să sprjine cercetarea și accesul liber la arhive, dar și ca ororile regimului comunist să fie prezentate în programele educaționale. Se mai cere șefului statului să ia atitudine pentru finalizarea dosarelor Revoluției și cel al mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Raportul Comisiei Tismăneanu prezintă în amănunt perioada dictaturii comuniste. Numele disidenților și ale politrucilor. La categoria "vinovați de impunerea și perpetuarea unui sistem bazat pe fărădelege" sunt indicați, printre alții, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Gheorghe Apostol, Gogu Rădulescu, Manea Mănescu și Ion Iliescu. De altfel, numele fostului președinte apare în mai multe subcapitole ale Raportului. În special în cele care se referă la responsabilii menținerii la putere a regimului comunist. La capitolul "Îndoctrinarea po****ției", Ion Iliescu este nominalizat alături de Mihai Roller, Paul Niculescu-Mizil, Walter Roman, Silviu Brucan și alții. Printre activiștii de frunte ai PCR sunt amintiți Mihai Bujor Sion (fiul acestuia a fost, după 1990, consilierul lui Ion Iliescu), dar și Leonte Tismăneanu, tatăl politologului Vladimir Tismăneanu, având la un moment dat, în anii ‘50, o funcție în PCR. Printre responsabilii cu propaganda apare și Matei Socor, care a condus agenția de presă Agerpres, tatăl analistului politic Vladimir Socor, care lucrează pentru mai multe ziare europene și americane.

Printre cei cu funcții de vârf în propaganda comunistă sunt citați, printre alții, Paul Niculescu-Mizil, Leonte Răutu (fiica acestuia, Anca Oroveanu, face parte din GDS), Eugen Florescu și iarăși Ion Iliescu. Raportul prezintă, la final, biografiile liderilor comuniști importanți, printre care și Ion Iliescu.

Poeții de curte
Un capitol este dedicat lumii culturale din perioada comunistă. Sunt prezentați exponenții protocronismului: Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor, Dan Zamfirescu, Ion Dodu Bălan, Dinu Săraru, Adrian Păunescu, Ilie Bădescu (a fost, la un moment dat, ideologul Mișcării lui Marian Munteanu), Mihai Ungheanu, Nicolae Dan Fruntelată, Arthur Silvestri (în prezent om de afaceri în dome-niul imobiliarelor) și Ilie Purcaru. Revista "Săptămâna", condusă de Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor, este caracterizată: "principala tribună de manifestare a pseudonaționalismului mani****tor al perioadei ceaușismului târziu". Raportul îi nominalizează pe "poeții de curte ai regimului comunist": Corneliu Vadim Tudor și Adrian Păunescu.

La capitolul politică externă, printre responsabili apar Gizella Vass, bunica actualului președinte al Camerei Deputaților - Bogdan Olteanu, dar și ștefan Andrei.

Regimul comunist este acuzat că a dat o lovitură de stat la 30 decembrie 1947, a distrus partidele istorice, a fost servil față de URSS și a reprimat oponenții. Este prezentată și lista disidenților din perioada comunistă, iar despre decesele suspecte ale celor trei directori ai Europei Libere (Noel Bernard, Mihai Cismărescu și Vlad Georgescu) se precizează "că au avut loc în împrejurări suspecte, probabil iradiați".

Pacepa a luptat împotriva comunismului
Un subcapitol din Raport este dedicat generalului Ion Mihai Pacepa, fostul nr. 2 din DIE, care în 1978 a cerut azil politic în SUA. Raportul spune că Pacepa a avut un rol în înfrângerea regimului comunist prin dezvăluirile făcute despre acesta, printre care și în volumul său, "Orizonturi Roșii". Raportul menționează că Ion Mihai Pacepa a fost condamnat la moarte, la fel ca și Mircea Răceanu, Liviu Turcu și Constantin Răuță, toți aceștia locuind în prezent în Statele Unite ale Americii.

"Cel mai puțin a cooperat SIE"
Vladimir Tismăneanu a declarat, în exclusivitate pentru Adevărul, că la realizarea raportului "cel mai puțin cooperant a fost Serviciul de Informații Externe (SIE), un pic mai cooperant a fost SRI, iar o colaborare foarte bună am avut cu CNSAS".

"Nu au existat două Securități"
"Raportul este un antidot împotriva tendințelor negaționiste și revizioniste care fie contestă, fie relativizează catastrofa comunistă. Raportul examinează distugerea pluralismului politic, inclusiv a stângii democratice reprezentate de Partidul Social Democrat și a liderilor PSD, Constantin Titel Petrescu și Ion Flueraș, care au fost închiși de partidul totalitar comunist. Raportul oferă o bază documentată detaliată privind continuitatea sistemului represiv și în primul rând a Securității. Se respinge pe bază științifică teza privind existența a două Securități, una până în 1965, cominternistă și antipatriotică și cealaltă devotată poporului și valorilor patriotice - teză susținută de revista România Mare, de Ion Coja, Nicolae Pleșiță, Neagu Cosma și alții", a precizat, pentru Adevărul, politologul Vladimir Tismăneanu. El spune că "regimul comunist nu a fost o dictatură de tip tradițional, bazată pe pofta de putere a unui lider, ci un experiment de inginerie socială, menit să transforme fundamental economia, societatea și sufletul uman" și că scopul a fost "dominația mentală a subiecților". Concluzia lui Tismăneanu este că "Hitler, Stalin, Mao și Ceaușescu au visat să plăsmuiască OMUL NOU".

Raportul pe internet
Începând de luni seară, Raportul Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste va fi disponibil on-line pe site-ul www.presidency.ro

alamar
15th December 2006, 12:45
O intrebare: daca nu au fost doua securitati atunci de unde pana unde Ion Mihai Pacepa personaj pozitiv? Adica el a ajuns general de securitate luptand impotriva comunismului, asa sa inteleg?

herculis
15th December 2006, 12:58
Sintagma "2 Securitati" se refera la faptul ca dupa 1965 Securitatea ar fi lucrat in "interes patriotic", fata de perioada de dinainte. Adica dupa 1965 punea flori in parcuri, si culeagea in mod organizat margarete.

Pacepa a fost intors de americani si transformat in agent dublu. El a tradat sistemul si a inceput sa lupte impotriva lui. Deci daca Securitatea dupa 1965 a ramas criminala, rezulta ca a tradat un sistem criminal, si a facut un lucru bun :-))))

Bancaru
15th December 2006, 22:17
Mie mi s-a parut ORIZONTURI ROSII un soi de satira. Cum naiba a luptat impotriva scriind cartea aia? Imi aduc aminte de un pasaj in care povestea micile orgii ale lui Nicusor, cand la masa de anul nou, acesta, beat fiind a zis ca stridiile trebuie stropite. Era cunoscator. Asa ca s-a suit pe masa si s-a pisat pe ele. Normal ca pupincuristii le-au degustat cu interes. Faptul ca Pacepa povestea cu Elena si Nicu se delectau cu gemetele lui Arafat cand era futut in cur in timpul vizitei la Bucale este un act de subminare a comunismului? Asa o fi...

Bancaru
19th December 2006, 13:00
Ma intreb daca ala care le atarna medaliile de gat l-a ciupit de cur. Vi se pare dragut(a)?

"Runner's riddle
Indian runner Santhi Soundarajan was disqualified after failing a gender test."

Bancaru
6th January 2007, 00:58
EXARHU: Nu ne e frica de Bau-Bau!



Razvan Exarhu: "Momentul integrarii a fost cea mai credibila sedinta de psihanaliza in direct."



Nimic din tot ce s-a intamplat alandala in ultimii zece ani, sa zicem, nu a dezvaluit atat de limpede si concis complexele si bolile de care sufera bietele victime ale acestui moment superb de minunat.

Cea mai dizgratioasa parte a majoritatii discursurilor este atitudinea de maimuta care paraseste cusca si se tot vaita ca nu vede gratiile. Sa nu uitam si starea asta de aurolac, de asistat cu mana vesnic intinsa, care in momentul in care primeste ceva te boscorodeste ca nu e destul.

De cand a venit putina zapada care a venit, nu se aud decat vaiete si blesteme, de la turisti, de la localnici, de la reporteri, de la autoritati. Cred ca acesta este apogeul isteriei de radio sant care se revarsa din media si care se traduce printr-un fel de exasperare in fata tuturor evenimentelor, de la vreme la Saddam.

Totul e insuportabil, totul e nedrept, toti sunt niste nenorociti si mereu reuseste cineva in ultimul moment sa revina la subiectul etern: dar noi, romanii, ce facem in conditiile in care ninge?

Nu inteleg de ce nici la 17 de ani de presa libera, sanchi, nu ne putem obisnui cu ideea ca nu tot ce se intampla e o drama, ca nu trebuie sa luam personal toate informatiile, ca nu trebuie sa ne buseasca plansul si sa ne ia crizele de panica atunci cand suntem anuntati ca ploua si ca jurnalistul nu e un necrofor.

Marea absenta a acestei orgii de prosteala a fost - si inainte si dupa - demnitatea. E foarte bine insa ca nici de data asta nu a fost vreo diferenta intre public si interpreti. Toata lumea a recitat platitudini, festivisme, nationalisme si obisnuitele imbecilitati fara deosebire de rang.

Nu s-a simtit niciunde acel spirit al sarbatorii de care s-a tot adus vorba recent, care te indeamna sa te imbraci frumos, sa te speli pe fata, sa lasi acasa urangutanul din tine, sa dai zapada din fata casei si sa taci din gura cand iti vine sa spui acelasi lucru pe care auzi ca-l spune toata lumea care nu are nimic de spus.

Cand i-am vazut pe vizitatorii Casei Poporului holbandu-se la acele ziduri rusinoase, cu incantarea pe care numai cretinismul congenital sau dobandit prin educatie o intipareste pe chipul unei fiinte umane, m-am gandit ca nu se putea construi o ironie mai mare si mai dureroasa, la cateva zile de la condamnarea comunismului.

Cand le-am auzit pe cateva gospodine pierdute printre stucaturile lui Ceausescu gandindu-se cu voce tare ca greu o fi sa speli covoarele de 600000000 de metri patrati si acele perdele atat de frumoase, atat de maiestuoase, de 12000000000000 de metri patrati, am simtit ca asta e momentul sa aratam lumii ce putem, sa stie tot mapamondul cine suntem.

Si aici plonjam in picaj lin spre subiectul arzator, pentru ca daca ditamai Casa se vede din spatiul cosmic, e clar ca are nevoie si de o masina de spalat care sa se vada si ea. Masina de Spalat a Poporului.

Sa intre si covoarele, si perdelele, si milieurile gigantice, si toti oamenii de bine care vor sa-si ia cardul lor european de sanatate si sunt gata oricand sa nu faca nimic din ceea ce e de facut cu adevarat si urgent.

Dar acesta din urma e un subiect dureros. Am un prieten foarte pasionat de off-road care participa la expeditii umanitare catre destinatii imposibile, sate uitate de Dumnezeu si asa mai departe.

Zilele astea s-a gandit sa-si puna masina la treaba si sa plece catre o cabana de unde zbierau niste tipi dupa ajutor si se indignau de mama focului ca uite-asa intram noi in Europa si sa le fie rusine tuturor celor care au contribuit la aceste conditii meteorologice. Si-a incarcat masina cu de-ale gurii si a plecat spre o cabana din Bucegi.

Numai ca pe drum a mai ascultat stirile si i-a auzit pe sinistrati plangandu-se ca nimeni nu face nimic pentru ei, ca nici macar in fata cabanei nu a fost data zapada, repertoriul clasic de roman victimizat de propria neputinta si lene.

Asa ca prietenul meu s-a oprit intr-un restaurant din Azuga, unde a mancat destul de prost si s-a intors acasa, pentru ca nu a vrut sa actioneze in locul unor oameni care nu sunt in stare decat sa reactioneze - si asta foarte neeficient.

A existat un singur moment in care am vazut oameni cautand si gasind solutii zilele astea. Un cantec spontan de imbarbatare al unor copii ramasi izolati intr-o cabana, inganat destul de voios in bezna, langa o oala cu cartofi fierti:

Nu ne e frica de Bau-Bau, nu ne e frica de Bau-Bau!



Razvan Exarhu - www.evz.ro

georgemp
6th January 2007, 12:46
Nu stiu de capul lor



CONDITII Anul trecut, prima etapa a returului, ce a avut loc pe 10 martie, a avut parte de partide disputate pe o vreme potrivnica
SURPRINDERE Dintre cele 18 echipe din Liga I, 13 nu stiau ca returul va debuta pe 24 februarie

Ca de fiecare data aproape, începutul anului echivaleaza cu câte un scandal. Acum marul discordiei l-a reprezentat startul sezonului de primavara.

Mai multi dintre reprezentantii cluburilor din primul esalon au aflat cu surprindere ca etapa a 20-a a Ligii I este programata pe 24 februarie si nu pe 3 martie. “La ora la care vorbim, conform hârtiei oficiale primite de la FRF, startul sezonului va avea loc pe 24 februarie. Tinând cont de conditiile meteorologice si de parcursul echipelor românesti în Cupa UEFA, acelasi Comitet Executiv al FRF poate decide schimbarea datei. Graficul cu datele întregului sezon competitional a fost înmânat cluburilor în vara, când s-a stabilit &#171;tintarul&#187; editiei actuale”, ne-a precizat Vali Alexandru, secretarul general al LPF.

Daca Steaua si Dinamo, grupari care sunt angrenate în Cupa UEFA si au meciuri în aceasta competite pe 15 februarie (turul) si pe 22 (returul), nu au fost deranjate de momentul în care se va relua campionatul, au fost voci care au invocat ca le este dat peste cap programul de pregatire. Unii dintre cei mai vehementi contestatari au fost Silvian Cristescu, vicepresedintele Universitatii Craiova, si antrenorul Otelului Galati, Petre Grigoras, care au aflat data începerii de la redactorii ProSport, multe echipe din Liga I urmând sa-si schimbe biletele de avion si sa-si modifice datele de cazare pentru cantonamentele din iarna.

Statistic, sezonul de primavara nu a mai început asa devreme din 1990, atunci returul demarând tot pe 24 februarie, dar reprezentativa era calificata la Campionatul Mondial din Italia.

Calendar supraaglomerat în primavara

Motivul principal al devansarii startului returului cu o saptamâna a fost cel al decongestionarii calendarului competitional din primavara. Având modelul de anul trecut, când parcursul Stelei si al Rapidului a depasit asteptarile federalilor, ceea ce a condus la o serie de modificari în plin campionat, Mircea Sandu si oficialii FRF au decis înca din vara ca primele doua etape din retur sa se dispute tot în 2006, în timp ce returul sa aiba startul cu o saptamâna mai devreme decât în anii precedenti. In aceasta primavara trebuie gasite date libere pentru cele 15 runde de campionat, doua de Cupa României Timisoreana (semifinale si finala), doua meciuri ale nationalei si posibile meciuri ale lui Dinamo si Steaua în Cupa UEFA. In cazul în care se vor repeta performantele europene de anul trecut, calendarul va fi umplut la maxim, dar tot va mai trebui gasita o data pentru o etapa din Liga I, pentru ca, teoretic, nu pot fi programate decât 14 runde în aceste conditii.

Ce, au înnebunit astia? Eu nu stiam nimic. Extraordinar! Acum trebuie sa schimb tot programul echipei mele, rezervarile de la hotel, perioada cantonamentului
Viorel Hizo, antrenor FC Vaslui

Pentru nationala mai avem putin si ne rugam la cer si daca s-ar fi putut sa nu avem vacanta deloc atunci era si mai bine. Cum sa jucam în mocirla si noroaie prin februarie? La ce ne-au mai pus sa ne facem nocturne, când meciurile se vor juca tot la ora 13:00? Este o bataie de joc!
Silvian Cristescu, vicepresedinte Universitatea Craiova

Nu se poate asa ceva! Nu înteleg cum de nu am fost si noi anuntati. Mai bine începeam în ianuarie si stiam o treaba. Eu trebuie sa schimb acum tot programul echipei mele
Petre Grigoras, antrenor Otelul Galati

Probabil ca e vorba si de echipa nationala, dar important este sa ne lase si vremea. La noi iarna va începe în februarie si va spun ca prima etapa o vom juca în aprilie
Mircea Rednic, antrenor Dinamo

Aceasta hotarâre a fost luata la începutul campionatului. Toata lumea stia despre asta. Nu este niciun secret
Valeriu Argaseala, dir. executiv Steaua

Stiam de aceasta hotarâre, de aceea am facut programul si în functie de aceasta data
Razvan Lucescu, antrenor Rapid

Pai cine a spus ca începe în martie campionatul? Va începe normal, pe 24 februarie, asa cum s-a stabilit atunci când a fost facut calendarul, înca de anul trecut
Mircea Sandu, presedintele FRF

Vreme normala, chiar mai calduroasa

In ultimii ani, startul returului s-a amânat aproape de fiecare data cu o saptamâna din cauza vremii nefavorabile. La sfârsitul lunii februarie se anunta temperaturi normale pentru aceasta perioada în vestul, centrul si nordul tarii, iar în rest vor fi chiar mai ridicate. Precipitatiile vor cadea în valori normale, doar în nord-vest si centru se pot înregistra cantitati mai însemnate. Temperaturile se vor încadra între -11 si 8 grade Celsius, în unele zone chiar mai ridicate. Si luna martie se va încadra în valori termice normale, în unele zone chiar mai ridicate. Temperaturile maxime vor atinge 6-16 grade Celsius, în sudul tarii putând ajunge chiar la 20-22 de grade.

Tabel cu datele începerii sezonului de primavara

Sezonul Data începerii
2000-2001 10 martie
2001-2002 9 martie
2002-2003 8 martie
2003-2004 12 martie
2004-2005 11 martie
2005-2006 10 martie

herculis
9th January 2007, 11:06
Din Prosport!!!!!

Si totusi, se câstiga bani din transferuri!



BILANT Realitatea demonstreaza ca unii patroni de cluburi scot bani de pe urma tranzactiilor pe care le fac. ProSport va prezinta balanta financiara rezultata de pe urma transferurilor facute de finantatorii care sustin formatiile din România

Se câstiga sau nu din fotbal? Patronii, adica oamenii care baga bani, spun ca nu. Ceilalti încearca sa demonstreze ca da.
Cert e ceva bani ies si din fotbal. Mai ales din transferuri, acolo unde sumele date publicitatii difera adesea de cele reale. O analiza a investitiilor facute de patronii echipelor de fotbal în 2006 demonstreaza ca unii s-au ales si cu bani. Câstigator detasat într-un top al celor cu profit din transferuri este patronul Sportului, Vasile Siman, cel care a destramat poate cea mai frumoasa echipa a campionatului. Pe plus sta si Constantin Iacov, care a dat lovitura prin vânzarea lui Griffiths si a lui Sapunaru la Rapid, mutari care i-au umplut buzunarele. Nici Porumboiu nu sta rau la capitolul bani din transferuri în 2006, iar, surpriza, pe profit se afla si Alin Simota, care n-a facut decât investitii minore. Trebuie mentionat ca asa-zisele câstiguri sunt numai cele obtinute din transferuri, patronii având destule alte cheltuieli cu plata salariilor, a contractelor, a primelor, a chiriilor etc. De partea cealalta, investitorul cel mai dispus la cheltuieli este Marian Iancu, iar cu cele mai mari pierderi în 2006 ramâne Arpad Paszkany, finantatorul lui CFR Cluj. Bilantul include decât echipele finantate de unul, maxim doi patroni.


VASILE SIMAN - Sportul Studentesc

ACHIZITII: -

VANZARI:Marius Nae (Farul Constanta), Florin Maxim (Farul Constanta) (la pachet 300.000 de euro), Costin Lazar (Rapid Bucuresti) - 300.000 de euro, Ionut Mazilu (Rapid Bucuresti) - 1.500.000 de euro, Stelian Stancu (Steaua Bucuresti) - 500.000 de euro, Eduard Stancioiu (CFR Cluj) - 50.000 de euro

Investitii: 0
Câstiguri: 2.650.000 de euro
PROFIT : 2.650.000 &#163;

Constantin Iacov - FC National

ACHIZITII: Mihnea Ivan (Oltul Slatina) - 5.000 de euro, Alin Burcea (Oltul Slatina) - 5.000 de euro
VANZARI: Cristian Sapunaru (Rapid) - 800.000 de euro, Ryan Griffiths (Rapid) - 750.000 de euro, Hristu Chiacu (Wisla Cracovia) - 50.000 de euro

Investitii: 10.000 de euro
Câstiguri: 1.600.000 de euro
PROFIT : 1.590.000


NU mai continui articolul, sunt si altii enumerati.

Bancaru
9th January 2007, 13:09
Pai vad ca Siman asta e mai ciumac decat imi imaginam. Castigurile sunt de 2650000 Euroi, dar profitul aproape ca s edubleaza fiind de 2650000 pounds, sau sterlines, cum zice albanezul.
Herc, ai omis un personaj sau nu era trecut? E unu' care a fost si la noi demult. Nu mai stiu cum il cheama dar a fost fotbalist, fundas. Cu G si I. Ala tot asa a castigat de a rupt.
Articolul e facut dupa ureche, acum fara gluma. Castigul nu poate fi acelasi cu profitul. Iar din banii primiti unii au mai si reinvestit. Pai de unde naiba sa ii dea Iacov 80 000 euro lui Cartu? Si apoi vrem sa stim daca Rapidul a platit tot. Becali Victoras cat a primit?

herculis
9th January 2007, 13:26
Nu am postat tot articolul, ca era pomelnicul prea lung, si nu bagase nimeni suta de euro in sutana....Personajul cu G si I, ptiu, ptiu, piei drace! nu era insa trecut. El acum este mai alb decat serafimii, si mai neprihanit decat Maria.

Si va rog, nu va luati de Victoras si Ioan, ca si ei sunt curati ca lacrima. In curand o sa ajunga Romania o tara de neprihaniti, mai ceva ca o manastire luterana.

Sa revenim la lucruri mai lumesti: articolul este slab, dar ar o calitate. Arata ca de fapt sursa de finantare a multor echipe nu este averea (inexistenta!) a patronilor, ci vanzarile de jucatori. Adica, multi sunt lei cu cap de musca si picioare de lacusta.
Cu exceptia celui de la Cluj (Paskany, sau cum il cheama) si a lui Iancu care nu baga banii lui, hehehehe.
Becali are un profit net frumusel de pe urma Stelei ( a fost un articol acum creo doua zile pe tema asta, profitul net al Stelei era de 6 milioane euro parca.

Bancaru
9th January 2007, 13:48
Bec Ali Gi (Borât-ul) a facut profit pentru ca a ajuns in grupe de unde au venit bani multi. De vandut nu prea stiu sa fi vandut Steaua, desi oierul anunta sume babane. A luat multi jucatori mai pe nimic. Singura investitie este Ovidiu Petre. Nu stiu daca pe buffonul Carlos au dat ceva.

herculis
9th January 2007, 13:51
Nu conteaza de unde a facut profitul, ci marimea lui conteaza. Sa vedem daca o sa investeasca macar 3 milioane in jucatori, sau mai da inapoi din datorii la camatari (prietenii stiu ei ce si cat)

Bancaru
9th January 2007, 13:58
Da-l in rahat. Iata o stire de ultima ora care nu ne intereseaza, dar care ma contrariaza. E din Sport Total, varianta online.

Bogdan Mara a acceptat oferta Unirei Urziceni
Mijlocasul care in prima jumatate a sezonului a evoluat la UTA Arad, s-a aratat nemultumit de felul in care l-au tratat aradenii, neoferindu-i pana in prezent o prelungire a contractului si a decis sa accepte propunerea inaintata de Unirea Urziceni, unde va avea un salariu de 300.000 de euro pe sezon.!!!!!!!!! Ultima informatie ma face sa ma simt mandru ca fata mea are rude la Urziceni. Sper sa imi gasesc ceva de lucru in week end pe acolo, ca e aproape.

herculis
9th January 2007, 14:20
Ce rau imi pare! Am fost de atatea ori la mare, si mereu am ocolit Urziceniul. Daca stiam intram si eu in oras si treceam pe la stadion. Oare nu au nevoie de un contabil sa le numere investitiile? La nevoie fac si masaj, daca au echipa feminina.

miril
9th January 2007, 14:23
Mai bine ai fii contabilul lui Costi si, in recompensa, i(t)i mai tii...socoteala si lui Udrea, blonda troiana.

herculis
9th January 2007, 14:28
Miril , cu draga placere.
Dar stii tu, la faliti ce sa le numeri? Datoriile?

Bancaru
9th January 2007, 15:17
Ce furtuna a creat minunea blonda...

miril
10th January 2007, 10:07
Un articol lung dar consistent in Adevarul de astazi:

Oamenii trebuie să învețe să se apere de mani****rea prin istorie

Luciian Boia s-a născut la 1 februarie 1944 în București. Cariera universitară începând din 1967 la Facultatea de Istorie a Universității din București; profesor titular în 1990. Secretar general (1980-1983) și vicepreședinte (1983-1990) al Comisiei Internaționale de Istorie și Istoriografie. Director fondator (1993) al Centrului de Istorie a Imaginarului.
Bibliografie selectivă:
Eugen Brote(1850-1912), Litera, București, 1974; Relationships between Romanians, Czechs and Slovaks (1848-1914), Editura Academiei, București, 1977; Jahrhundert der Marsianer (în colaborare cu Helga Abret), Heyne, Munchen, 1984; L'Exploration imaginaire de l'espace, La Decouverte, Paris, 1987; La Fin du monde: une histoire sans fin, La Decouverte, Paris, 1989 (ediție japoneză, 1992; Sfârșitul lumii: o istorie fără sfârșit, Humanitas, București, 1999); La Mythologie scientifique du communisme, Paradigme, Caen-Orleans, 1993 (Mitologia științifică a comunismului, Humanitas, București, 1999); Entre l'Ange et la Bete: le mythe de l'Homme different de l'Antiquite a nos jours, Plon, Paris, 1995 (ediție spaniolă, 1997); Istorie și mit în conștiința românească, Humanitas, București, 1997; Jocul cu trecutul: Istoria între adevăr și ficțiune, Humanitas, București, 1998; Pour une histoire de l'imaginaire, Les Belles Lettres, Paris, 1998; Pour vivre deux cents ans: essai sur le mythe de la longevite, In Press, Paris, 1998; Două secole de mitologie națională, Humanitas, București, 1999Volume aparute sub direcția sa: Great Historians from Antiquity to 1800. An International Dictionary și Great Historians of the Modem Age. An Intemational Dictionary; Greenwood Press, New York-Westport-Londra, 1989 și 1991; Miturile comunismului românesc, Nemira, București.Marius Vasileanu: Stimate domnule Lucian Boia, ați scris undeva că intrarea României în Europa este precum o căsătorie din interes, nu una din dragoste...
Lucian Boia: Da, cred că am scris asta cândva. Intrarea în Europa înseamnă atașarea la valorile occidentale ale Europei, altminteri dintotdeauna suntem în Europa. Numai că istoria Europei nu este una. Acum se pare că politic corect este să ne referim (și mă refer la occidentali cum văd lucrurile, nu neapărat la noi) să vedem partea de unitate a continentului european și a istoriei europene. Cam așa se-ntâmplă când ai un proiect, îl proiectezi și în istorie. Istoria Europei vrem să fie o istorie de unitate. Sunt și trăsături comune, însă, istoricește vorbind, nu a existat și nu există nici astăzi o singură Europă...
Între apusul și răsăritul Europei există diferențe istorice care sunt foarte mari. Însă Europa Occidentală este cea care a inventat civilizația tehnologică care a făcut revoluția industrială, care a inventat democrația, care a inventat și ideea națională preluată apoi și în partea aceasta a Europei și în întreaga lume ș.a.m.d.
Laboratorul lumii moderne nu este Europa, laboratorul lumii moderne este Europa Occidentală - cu cele bune și cu cele rele. A avut și păcate, cum a avut și calități, dar toate astea dau complexe, trăsăturile generale ale civilizației moderne.
Am vrut să precizez asta pentru că altminteri este stupidă sintagma "intrarea în Europa". Cum Dumnezeu să intri în Europa, că ești în Europa!? Ăsta este continentul european de la Atlantic până la Urali, cum spunea generalul De Gaulle. Problema noastră este să ne apropiem cât mai mult, să ne atașăm de anumite valori europene, cum sunt cele ale civilizației occidentale - despre asta discutăm, asta este intrarea în Europa! Iar Uniunea Europeană este un proiect occidental, care a început strict ca un proiect occidental. Și apoi s-a lărgit spre Europa Centrală mai întâi, țările foste comuniste și, parțial, spre Europa Răsăriteană, unde ne aflăm și noi. Sunt istorii distincte.
La un moment dat începe acest proces de modernizare care înseamnă un proces de occidentalizare. Și asta se petrece la noi începând din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Se vede foarte bine pe la 1800 - mă refer la elita românească, că nu intră deocamdată în discuție țăranii -, intră în discuție elita aceasta destul de restrânsă, în fond, ea a dat tonul. Se îmbracă aproximativ turcește, vorbește ca limbă de cultură, limba turcă sau greacă și scrie cu caractere chilirice... Părea instalată foarte bine pentru totdeauna în spațiul oriental, asta nu are nici o legătură cu Occidentul. Pot continua, astea sunt niște exemple frapante care au un sens simbolic. Dar toate elementele culturii românești, cu mici excepții, în ansamblu cultura românească e foarte departe de cultura occidentală pe la 1800...
Și, în câteva decenii, se petrece o schimbare radicală la nivelul elitelor! Dacă te uiți la elitele astea, de la 1800 la 1850, deja oamenii se îmbracă europenește după moda occidentală, chiar pariziană de ultimă oră, în cazul unora. Vorbesc ca limbă de cultură franceza, germana, e uitată greaca și, în sfârșit, scrierea chilirică cedează în fața scrierii cu caractere latine... Se trece destul de repede, chiar frapant, la nivelul elitei această deplasare dinspre Orient înspre Occident.
- Credeți că a fost prea rapidă această deplasare?
- Nu cred că a fost prea rapidă. E vorba de o elită destul de restrânsă care s-a reorientat. Era inevitabil până la urmă. Am intrat în faza aceasta de modernizare și singurul model era Occidentul. Cum Occidentul a fost modelul și pentru Rusia, pentru Rusia lui Petru cel Mare, a fost modelul și pentru Japonia, pentru Turcia lui Kemal Atatürk... Alt model de modernizare nu ai, poți să te opui, că sunt și rezistențe în fața modernizării. Când procedezi la modernizarea reală a societății, Occidentul este singurul model până astăzi.
- Înseamnă că, într-un fel, rămâneți la această afirmație: căsătorie din interes, și nu una din dragoste...
- A fost poate o introducere cam lungă, dar are o anumită logică ceea ce am spus. Vreau să precizez că elita asta chiar s-a îndrăgostit într-adevăr de Occident. Sigur că sunt și rezistențe, și-n elita româneastă a secolului al XIX-lea. Dar este o elită care iubește Occidentul, sunt oameni care abia așteaptă să ajungă la Paris, să se simtă în elementul lor în cultura occidentală fără să se lepede de anumite trăsături specifice românești. Nu înseamnă că dezertează pur și simplu, că sunt îmbătați de cultura occidentală.
...Or, comunismul a schimbat complet drumul României! Comunismul a distrus în mare parte vechile elite, s-au ridicat în vremea comunismului noi elite - folosesc cuvântul elită în sens tehnic (mă refer la clasa conducătoare: elita politică, economică și elita intelectuală, deci nu mă refer la calități; sigur, elitele duc la ideea de excelență, dar se folosește și în mod tehnic termenul de elită pentru pătura de sus, cea care dă tonul într-o societate - în bine sau în rău, asta este deja altă discuție). Deci comunismul a creat noi elite care nu aveau aproape nimic în comun cu Occidentul, nu aveau o dragoste specială de Occident.
În mare măsură, elita românească de astăzi este produsul comunismului... Lucrurile o să evolueze, o să se schimbe, dar trebuie timp pentru asta. Asta vreau să spun că, spre deosebire de vechea elită care se simțea cu adevărat atrasă de cultura Occidentală, de valorile Occidentale, îi plăcea Occidentul, elita asta nouă a fost reticentă - uitați-vă cu câte poticnișuri s-a petrecut apropierea noastră de Occident după '90! Totul a fost mai complicat, nu mai spun de cei care pornesc mai de jos și care au văzut efectiv în Occident o posibilitate de salvare financiară, cum se duc acum atâți români să lucreze în Occident. Nu se duc în Occident fiindcă sunt atrași de cultură...
- Aici intervine interesul financiar. Aceasta a și fost una din pârghiile de salvare pentru noi.
- Da, sigur că da. Interesul intervine și la nivelul de sus, pentru oamenii politici ai României, a fost un calcul politic. Iar la nivelul mai de jos este firește interesul material, nici nu poți să ceri mai mult. Românii, din păcate, trebuie să scape de complexele astea, au complexe de inferioritate, au tot felul de frustrări, din istorie, nu stau să le explic acum. Astea sunt, o să se șteargă încetul cu încetul.
- O să se șteargă numai în contextul unei bunăstări economice și a unei siguranțe în toate planurile – politic, social etc.
- Da, în contextul unei normalizări. Românii au avut, dar mai au încă și complexul ăsta al străinătății - cum suntem văzuți de străini, adică. Mereu când se petrece o chestie în neregulă în România, trebuie să auzi pe cineva sau pe mai mulți spunând: ce-or să zică străinii despre asta?... Asta e problema: ce-or să zică străinii. Problema este ce-o să spunem noi! Ăsta e un semn clar de complex față de străinătate. Și complexele merg în tandem, sunt complexe asociate: și de inferioritate, și de superioritate. Deci, pe de o parte, românul spune: suntem niște nemernici, nu suntem buni de nimica, ce-o să spună străinătatea? Pe de altă parte, este manifestarea de orgoliu: nu o să ne învețe alții, avem civilizația noastră străveche de la daci și de la romani (nu o să țin acum un discurs ultranaționalist, îl cunoaștem cu toții).
Dar la un moment dat o să ne normalizăm. Și o să ne dăm seama că nu suntem nici mai proști decât alții, nici mai deștepți decât ei; nici mai buni, nici mai răi, că lumea este așa cum este. Și românul este și el o ființă normală... Dar mai avem ceva până acolo.
Deci n-a fost o mare dragoste față Occident, exceptând un număr de intelectuali, să spunem. Altă soluție s-a dovedit că nu era pentru România. După cum vedeți, tot în funcție de interes a fost și această ultimă pendulare a noastră între SUA și UE.
- Spuneați undeva că Europa apare ca o construcție străină pentru unii cel puțin, pentru anumită parte a societății.
- Românii au trecut prea multe secole printr-o istorie frustrantă. Istoria noastră, trebuie s-o recunoaștem chiar dacă nu ne face plăcere, este destul de mică până la un moment dat. Sigur, pentru noi sunt pagini de glorie, dar la scară europeană este o istorie mică... Țările Românești erau niște mici principate, în raport chiar cu țările din jur. Nu mai vorbesc în raport cu Occidentul. Polonia a fost la un moment dat o mare putere și încă își mai păstrează alt complex. Polonezii au problema inversă, ei au complexul de mare putere și de-asta și discută pe tonul ăsta cu UE. Și Ungaria a fost o mare putere aici. Și până la cucerirea turcească, Bulgaria și Serbia au fost țări mai importante decât Țările Române care apar târziu pe scena istoriei.
De la bun început, românii au niște complexe din motivele astea. După aceea, Principatele Române au fost dependente, într-o măsură mai mare sau mai mică, de puterile mai mari din jurul lor. Până la urmă, Moldova și Țara Românească au căzut de-a binelea sub dominația otomană, deci istoria asta nu este deloc o istorie mare, până prin secol al XIX-lea. De aici și insistența cu care românii se uită spre strămoși, spre romani - tot curentul ăsta latinist, de secol XVIII, de secol XIX, mai ales. Motivul este evident, unul care nu ține de latinitatea noastră obiectivă. Este un motiv ideologic și politic cât se poate de clar. Poporul român care se simte marginalizat, ignorat... Putea să spună: om fi noi cum suntem acum, dar suntem urmașii celor care au stăpânit cândva lumea, și s-ar putea ca și viitorul să fie pe măsură. Deci romanii erau un argument, iar când romanii au încetat să mai fie chiar atât de tare la modă au fost dacii. Dacii au fost ridicați foarte sus - ajungem la Densușianu, cu a sa "Dacie Preistorică". Dacă nu ne mai simțim atât de tare legați de marea istorie romană, atunci ne construim o mare istorie dacică. Dar trebuie să avem o mare istorie înaintea noastră, fiindcă în prezent nu avem chiar o istorie atât de mare...
Așadar, sunt toate complexele astea care s-au adunat în cazul românesc. Românii s-au simțit aruncați dintr-o parte în alta, s-au simțit nedreptățiți, s-au simțit persecutați. Bun, chiar au trecut printr-o istorie care nu le-a dat motive să fie foarte satisfăcuți. Nu trebuie uitat însă că de vreun secol și jumătate românii mai curând au avut șansă decât neșansă. Adică dacă ne uităm unde erau pe la 1850, s-a realizat totuși Unirea la 1859, Mica Românie, iar apoi treptat Dobrogea la 1878, România Mare la 1918... România a progresat imens în ceea ce privește construcția națională. Sigur, au fost și pierderile din al doilea război mondial și ce a urmat, comunismul.
Global nu se poate spune că România a fost nedreptățită de istorie în ultimul secol și jumătate. Intrăm acum în Europa ca unul din statele mari, sigur avem problemele noastre de nivel economic și altele, dar altminteri, dacă ne uităm la România pe harta Europei, este un stat care contează.
- România este al șaptelea stat ca mărime în UE.
- Da, este un stat care contează și depinde numai de români ca să conteze în și mai mare măsură. Însă, totuși, până la urmă, din toate acestea au rămas în mintea și sufletul multor români ideea că ceilalți ne-au făcut mai curând rău decât bine. Sunt toate neîmplinirile, cele actuale, de ordin economic, al nivelului de trai și până la urmă când ești nemulțumit parcă ești mai tentat să dai vina pe altul decât pe tine. Și atunci pentru români sunt foarte mulți vinovați, în funcție de o epocă istorică sau alta: sunt turcii care ne-au tras în îndărăt, au mai fost cândva și grecii, acum i-am mai iertat. Dar a fost un întreg complex anti-grecesc în secolul al XIX-lea - vezi și la Eminescu, este obsedat, are o problemă cu grecii, dar nu numai el...
- Nu existau totuși și motive obiective, economice în primul rând? Mi-aduc aminte că am văzut un album gen "Pagini aurii" din perioada interbelică. Am cercetat cu atenție: rareori găseai nume de români deținători de firme pe teritoriile românești. În cel mai bun caz erau meșteșugari sau mici oameni de afaceri...
- Aici au ajuns să coexiste două medii destul de diferite: mediul țărănesc, care păstrează pecetea tradițională românească, și mediul orășenesc, care este foarte cosmopolit. Mediul orășenesc, chiar în Muntenia și Moldova, dar și în mai mare măsură în teritoriile care într-o perioadă sau alta, foarte mult timp, nu au aparținut României sau au fost detașate de Principatele Române. Transilvania, mai întâi, Bucovina, Basarabia - în perioada interbelică despre care vorbiți, este recensământul din 1930, singurul care s-a făcut în perioada interbelică. Și acolo vezi foarte clar pe regiuni, pe medii. În mediul urban, încă în perioada interbelică, în Transilvania, românii sunt minoritari. Clujul din perioada interbelică este un oraș majoritar unguresc. Și cu o po****ție evreiască numeroasă. Dar și evreii de acolo sunt mai apropiați de cultura maghiară decât de cultura românească din Transilvania. Alte orașe au avut o majoritate nemțească, în Bucovina e același lucru cu Cernăuțiul.
Țara asta modernă nu a fost făcută numai de români. Elemente foarte dinamice și care au jucat un rol important sunt tot felul de etnii, sigur în toate mediile, dar în special în mediul urban. Și mulți dintre acești oameni implicați în afaceri - industrie, comerț mai ales. În măsura în care românii, prin tradiție, erau ori țărani, ori boieri și aveau mai puțină înclinație spre modernitate... Modernitatea asta la noi e o soluție de import. La un moment dat, românii s-au angajat pe calea asta, dar nu aveau prea multe mijloace fiindcă veneau din alt spațiu de civilizație față de Europa Occidentală și fiindcă structurile sociale erau pe suport tradițional aproape patriarhale, o societate de țărani și de boieri. Dar epoca modernă cerea altceva. Asta se vede și în alte domenii, chiar și în cultură primii pictori. Până la 1800, românii au o pictură pur religioasă, altceva nu ai. Spre deosebire de arta occidentală. Dar cei care vin aici îi învață pe români cum să picteze în stil occidental portrete ș.a.m.d. Se vede la Muzeul de Artă trecerea asta de la arta religioasă la arta modernă. Românii nu știau să picteze așa. Asta este realitatea, deși românii l-au dat pe Brâncuși la un moment dat. Dar până pe la 1870-1880, arta asta nu exista, fiindcă nu intra în tradiția ortodoxă, spre deosebire de tradiția catolică. Și atunci, până și statuia simbolică pentru București, pentru istoria noastră, statuia lui Mihai Viteazul din Piața Universității, este opera unui sculptor francez...
- Nu riscăm, judecând în felul acesta, să trecem într-un alt calup de complexe, și anume că modernitatea nu este decât un import?
- Nu vreau să spun asta. Însă, totuși, modelul modernității este cel Occidental. Nu există al doilea. Pe de altă parte, odată ce te angajezi pe un anume drum, înseamnă că ai și tu o înclinare să mergi pe drumul respectiv. Modernitatea Occidentală nu ar fi putut să prindă printre triburile amazoniene, ca să dau un exemplu. Este clar că odată ce societatea românească a ales drumul ăsta, înseamnă că în societatea românească existau deja unele forțe și o tendință de a merge pe această cale. Nu existau suficiente mijloace. E clar că a trebuia să se apeleze la arsenalul Occidental până când au învățat și românii.
Un alt exemplu: arhitectura - în momentul când Bucureștiul devine (și aici e o mare parte din mitologie, dar și puțin adevăr) micul Paris în secolul al XIX-lea. Monumentele arhitectonice ale Bucureștiului, într-o primă fază, nu sunt opere românești. Toți arhitecții sunt veniți din altă parte, cei mai mulți sunt francezi. Ateneul Român este opera unui francez. Până când, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, elevii acestor arhitecți, români de data asta, încep și ei. Apoi, Carol Davila care a făcut o operă imensă, prin tot ceea ce este organizare medicală și sanitară în România, și el vine din altă parte, asta este. A trebuit recurs la modelul Occidental. Și pot da exemple din zona literară, artistică, însă cu atât mai mult în economie și comerț. Sigur că aici au fost foarte mulți străini.
- Mulți străini - greci, evrei, armeni - aveau un mai mare apetit pentru afaceri decât românii...
- Da, aici este vorba de o întreagă tradiție. Sunt lucruri pe care grecii, evreii, armenii le făceau de nu știu câte generații. Este foarte greu să treci sau durează, oricum, să treci dintr-un spațiu cultural în altul, să faci din țăranul român sau din boierul român peste noapte un mare întreprinzător sau comerciant. Ăsta a fost un proces istoric și românii au trebuit să învețe modernitatea. Sigur că asta a dus la o anumită stare de tensiune, a dus și la o mitologizare. Este o temă prezentă în cultura și în literatura românească până în 1900 și în perioada interbelică. Nu mă refer la satul românesc și la relația dintre sat și oraș. Schema asta potrivit cărei românul autentic este țăranul, în timp ce orașul este cosmopolit, orașul te înstrăinează, te pierzi în oraș, pierzi ceva din sufletul tău românesc. Asta este istoria, dar este o istorie pe care deja am depășit-o în bună măsură.
- În acest context, cum s-a comportat Biserica Ortodoxă? Unii susțin că a avut elemente de deschidere către modernitate, concomitent cu mari blocaje.
- Intrăm în discuții care sunt complicate pentru un colocviu de istorici și cu atât mai mult pentru un interviu... Trebuie să rezumi totul în câteva cuvinte. Sigur, întrebarea este de ce Occidentul a mers atât de repede în direcția în care a mers, iar Europa Răsăriteană a stagnat.
- Grecia ortodoxă este tot în răsăritul UE.
- Sigur că da, Europa răsăriteană este Europa ortodoxă și atunci ești tentat să speculezi. Trebuie consumate cu moderație toate ideile astea, abuzul nu face bine. Vezi și teoria lui Max Weber care susține că protestantismul a fost mult mai potrivit cu evoluțiile industriale, comerciale, cu modernitatea decât catolicismul... Și atunci, dacă te așezi în schema lui Weber care își are partea ei (dar cât e partea ei de adevăr un adevăr absolut), dacă brodăm puțin pe schema lui Weber, am spune că Europa protestantă e cea mai avantajată, economic, Europa catolică e la mijloc, și Europa ortodoxă e la coadă. Însă nu sunt numai factorii religioși, departe de așa ceva! Istoria este făcut din nenumărați factori, și asta e marea problemă a istoricului.
Dar ce explică evoluțiile respective? Evoluțiile respective sunt suma sau rezultanta unui număr imens de factori. Cum degajezi acești factori? Nu poți să experimentezi... În fizică, chimie, biologie experimentezi, faci experimente și așezi factorii într-o anumită ordine de importanță. În istorie până la urmă totul depinde foarte mult de interpretare. O interpretare care se schimbă de la un autor la altul, de la o perioadă la alta. Dacă revin la ortodoxie, mi se pare evident, nu spun nimic ieșit din comun, ortodoxia are două atitudini care nu au servit modernitatea. Una ține de atitudinea nu chiar combativă a Bisericii față de puterea politică. Biserica a fost sau subordonată, sau mai degrabă indiferentă la puterea politică. Nu a avut combativitatea, angajarea în viața cetății pe care au avut-o catolicismul și protestantismul. Asta ține și de o anumită filozofie care în plan religios este cât se poate de justificabilă, în fond nu ăsta e rolul Bisericii. Rolul Bisericii e altul, nu este să se amestece în treburile cetății, se ocupă de Cetatea lui Dumnezeu, și de raportul oamenilor cu Cetatea lui Dumnezeu. Nu discut acum teologic ce e corect sau mai puțin corect. În plan obiectiv, asta a dus la o supremație fără rival a puterii politice. Și asta se vede începând cu Bizanțul, apoi ajungem în Rusia... țările ortodoxe au înclinat spre autoritarism politic din multe motive. Asta ține de structura socială, dar ține și de rezerva, de retragerea Bisericii în spațiul pur teologic. Fiindcă istoria Occidentului începe cu prăbușirea Imperiului Roman de Apus, asta este o mare răscruce a istoriei. Imperiul Roman de Apus se prăbușește, Imperiul Roman de Răsărit, căruia noi îi spunem Imperiul Bizantin, continuă. Și atunci, aici puterea împăraților se menține, împărații au autoritate până și asupra Bisericii. În timp ce în Occident puterea politică se dizolvă, timp de secole, singura mare instituție care rămâne în picioare este Biserica romană. Și asta a pus Biserica în Occident într-o poziție de forță de care au trebuit să țină seama după aceea și regii, și împărații - un dualism politic până la urmă. Conflictul faimos din secolul XI între împărați și papalitate, conflict care este caracteristic Occidentului, nu puteai să-l ai în Bizanț. Este clar că împăratul avea puterea cea mai mare și ultimul cuvânt în Bizanț. În Occident nu a fost așa și asta a dus la o primă deschidere, un vag prolog al pluralismului politic de mai târziu. Nimeni nu a fost atât de puternic încât să se impună fără nici un fel de opreliște asupra societății. Este o primă trăsătură care s-a văzut și în vremea comunismului. Sigur că sunt și atitudini de rezistență în Biserica Ortodoxă, nici aici nu trebuie simplificate lucrurile. Dar nu poți compara Biserica Ortodoxă Română, ca să dau un exemplu, cu Biserica Catolică din Polonia în ceea ce privește reacția și atitudinea față de comunism! Asta ține de o filozofie mai veche a ortodoxiei.
Celălalt aspect care nu a susținut modernitatea ține de conservatorismul Bisericii Ortodoxe, de tradiționalismul ortodox. Sigur, dacă Bisericile sunt tradiționaliste, e clar că pornesc de la textele sacre, nu pot să meargă în orice direcție spre modernitate. Dar Biserica Ortodoxă este încă mai tradiționalistă tocmai fiindcă a înțeles să-și păstreze puritatea teologică. În timp ce catolicismul, nu mai zic protestantismul, s-a tot adaptat împrejurărilor istorice, și unei istorii mai dinamice care a fost efectiv istoria Occidentului. Asta se vede dacă ne uităm la cultura scrisă, la tipărituri, mai precis. În țările ortodoxe până târziu, în Rusia până la Petru cel Mare, în Țările Române până spre 1800, cărțile imprimate sunt, aproape fără excepție, cărți religioase. Cultura laică se dezvoltă în Rusia abia în secolul XVIII, iar în Țările Române după 1800, în timp ce în Occident cultura era în mare măsură laicizată.
- M-am interesat la un moment dat și am scris despre Chesarie, un episcop al Râmnicului din finalul sec. al XVIII-lea. Este cel care a editat pentru prima oară Mineele în limba română. Era un personaj fabulos, abonat la revistele franțuzești ale epocii, la curent chiar cu apariția Enciclopediei franceze... Credeți că aceștia sunt niște factori izolați în cadrul Bisericii Ortodoxe din secolul XVIII sau a fost o adaptare asumată la cultura vremii?
- În secolul XVIII se schițează deja o deschidere fiindcă altfel nu am fi avut tot curentul ăsta larg și rapid din secolul al XIX-lea. Nu a fost o generație spontană, dar totuși trăsătura generală a culturii românești din secolul XIX rămâne tradiționalismul. Și o cultură religioasă care este încă foarte puternică. Oricum, în cultura ortodoxă nu văd niște spirite cum le întâlnești chiar cu exces în Franța secolului al XVIII-lea, unde printre colaboratorii Enciclopediei sunt o grămadă de clerici - și te întrebi cât de tare mai cred ei în Dumnezeu sau cum împacă calitatea lor de clerici cu tot ceea ce scriu și susțin. Suntem departe de Occident încă din punctul ăsta de vedere și nu-i corect ca istorici să amplificăm anumite cazuri, nu spun izolate, dar care sunt totuși punctuale. Istoricul trebuie să țină seama de reprezentativitatea unor fenomene, că altminteri găsești orice oriunde, ca să nu mă refer doar la Biserică. Și stolnicul Cantacuzino studiase la Padova. Legături cu Occidentul bineînțeles că sunt, e același continent și nu e prea mare. Și aceeași cultură creștină până la urmă. Însă nu societatea românească în profunzime, ci doar la nivelul elitelor se îndreaptă hotărât spre Occident abia după 1800. Sigur că se pot găsi exemple și înainte. Nu poți să pui la nesfârșit în cauză numai ortodoxia, fiindcă atunci ajungi să reduci varietatea, aproape nesfârșită a factorilor, a cauzelor, să ai un singur adversar în toată treaba asta și să spui: ortodoxia ar fi împiedicat modernizarea. Cum în plan național se spunea în secolul XIX: grecii sunt de vină, nici măcar turcii, că ne-au adus aici spiritul bizantin, fanariot ș.a.m.d.
Partea asta a Europei a fost mult mai frământată decât apusul Europei, care, la un moment dat, și-a găsit stabilitatea... Aici, invaziile continuă până târziu. Rusia a avut un început de istorie promițător prin anul 1000 și imediat după aceea. Dar cnezatele rusești au fost cucerite de tătari pe la 1237-1240 și, timp de secole, Rusia a avut problema asta. Balcanii, nu mai vorbesc: a fost expansiunea otomană, până în Țările Române și Europa centrală. Și din punct de vedere economic, în Evul Mediu plămânii economici ai Europei sunt Mediterana și Baltica. Zona asta a Europei răsăritene e la o oarecare distanță de aceste axe comerciale privilegiate. Iar apoi vedem cum declină și comerțul pe Mediterana și în Baltica, fiindcă marile axe comerciale se deplasează în Atlantic și în întreaga lume. Sigur că din treaba asta câștigă inițial Portugalia, Spania, după aceea Olanda, Anglia. În orice caz, nu Rusia, nu Țările Române sau Balcanii. Decad și orașele italiene, marele comerț italian - și aici sigur că poți să aplici teza lui Weber să spui bun, ăștia au rămas catolici, normal că sunt în urma protestanților. Dar în același timp au rămas în urmă și fiindcă Mediterana ajunge la rândul ei să fie oarecum periferică în raport cu marile axe comerciale. Explicațiile sunt multiple. Evident că ortodoxia este și ea acolo și a avut o atitudine conservatoare și prea supusă față de putere, ceea ce nu a încurajat evoluțiile democratice, în general evoluțiile modernității. Dar nu e vorba doar de ortodoxie.
- Revenind la zilele noastre, ați scris despre un mit vechi, mitul acesta al conspirației care încă dăinuie în mintea multora. De ce oare?...
- Pentru că este interpretarea cea mai comodă. Sunt anumite interpretări care au fost, sunt și vor fi. Una ține de personalizarea excesivă a istoriei. Istoria care este alcătuită din atâția factori și din atâtea contribuții umane. Și rezumăm foarte ușor: asta a făcut Ștefan cel Mare, asta a făcut Carol I, asta a făcut Ceaușescu. Sigur că oamenii ăștia au un rol mai important decât alții în epocă, dar nu sunt singuri. Însă tendința noastră este să adunăm totul sub un unic nume în bine sau în rău.
- Este aceasta una din formulele prin care istoria intră în mit?
- Da, evident, este una din căi. Potrivit aceluiași demers de simplificare și de dramatizare, este și mitologia asta a conspirației. Procese istorice, care sunt până la urmă atât de complicate, ajungem să le reducem la acțiunea unor grupuri restrânse. Revoluția franceză a fost pusă pe seama francmasonilor. Vor fi jucat și ei un rol, că sunt și francmasonii pe undeva, dar ăsta este un proces istoric extrem de complex. Sau dacă vrem revoluția română, care până la urmă este redusă la o lovitură de stat, la un complot - și nu spun că nu au existat. Dar nu a fost doar asta, o conspirație. Chiar dacă există, nu poate să ducă la mari efecte istorice dacă terenul nu este pregătit.
- De asta au și fost lovituri de stat care au eșuat...
- Sigur, sunt o grămadă de lovituri care eșuează. De multe ori nici nu există aceste conspirații, există doar în imaginar. Și când există, ele sunt doar o piesă dintr-un mecanism care este mult mai complex, fiindcă altfel nimic nu ar funcționa. Asta este interpretarea curentă a istoriei, aș spune că e mult mai simplu în spiritul nostru să reducem istoria la un număr restrâns de personalități și la tot felul de lovituri de genul acesta. Și cu atât mai mult, sunt cu atât mai curente interpretările conspiraționiste în perioade tulburi, de criză, de tranziție complicată, cum este și tranziția românească de după '89. Comuniștii sau Securitatea complotau, monarhiștii complotau și ei, țărăniștii și ei ș.a.m.d. După '89, mitologic, istoria românească se reduce la figura salvatorului, este personalizarea extremă și cea mai înaltă a istoriei... Așteptăm pe cineva să ne scoată din marasm și atunci salvatorii se înmulțesc: Iliescu a fost considerat un salvator, Constantinescu și el, regele putea să fie sau a fost pentru unii. Și astăzi, Băsescu este văzut de foarte mulți ca un salvator, și Becali, și Vadim Tudor.
Apoi, combinăm aceste mituri. Este un spectacol mitologic extraordinar când combini figura salvatorului cu teoria conspirației - atunci mai mitologic nici nu poate să fie... Însă istoria reală este, cu siguranță, mult mai complicată.
- Aș vrea să intrăm puțin în acest domeniu al imaginarului istoriei de care vă ocupați. Această formă de terapie pe care o faceți, prin dedramatizarea istoriei, prin luciditate, ce anvergură are la ora asta în plan european? Fiindcă la noi ați fost un deschizător de drumuri...
- Istoria este foarte diversă. Sunt foarte multe abordări, foarte multe curente, foarte multe interpretări, cred că este însă o orientare din ce în ce mai puternică spre zona aceasta a mentalităților, a imaginarului. Fără să părăsim istoria realului, istoria concretă. Dar până la urmă e la fel de real, de important ceea ce se petrece în mintea oamenilor. Nu numai fenomenele istorice în sine, dar și reprezentările din jurul fenomenelor respective, reacțiile oamenilor. Este o zonă care poate să se numească, imaginar, dacă ne putem referi la antropologie culturală. Sunt multe etichete care se pot pune. Însă realitatea este că ne interesează, relativ vorbind, mai puțin decât cu un secol în urmă când asta era istoria - o istorie a faptelor politice, militare, a personalităților. Faptele rămân importante, rămân interesante. Ne interesează mai mult ce este în mintea și sufletul oamenilor, cum reacționează, cum se comportă. Inclusiv în zona mitologică observăm că sunt anumite scheme mentale, de comportament care trec peste epoci, peste spații culturale. Oamenii până la urmă gândesc și reacționează diferit, dar nu chiar atât de diferit, depinde ce vrem să vedem. Vrem să vedem diferențele, spunem că românii sunt foarte diferiți de chinezi, dar dacă vrem să vedem asemănările, putem spune cu aceeași dreptate că românii sunt foarte asemănători cu chinezii, fiindcă sunt.
Asta este zona care mă interesează. Mă interesează și istoria concretă, am scris istorie și la începutul carierei mele și acum am mai tratat unele probleme într-o manieră mai clasică. Dar în cea mai mare măsură mă interesează totuși mai mult decât istoria reală, percepția asupra istoriei.
- Ați avut un model?
- Nu aș spune că am avut un model, sigur că am citit tot felul de lucrări, dar în realitate nu am avut un model propriu-zis. Bănuiesc că multe s-au adunat în mintea mea și m-au condus la o anumită sinteză. Toți suntem dependenți de spațiul cultural în care ne mișcăm, de lecturile noastre. Până la urmă, dacă vă referiți la cartea mea care pentru cititorul român are semnificația cea mai mare și care a fost un soi de ruptură față de discursul tradițional...
- "Istorie și mit în conștiința românească" - carte care a fost destul de șocantă pentru unii...
- Așa este. Aveam niște exemple, dar niște exemple punctuale. În istoriografia franceză, există abordări de genul ăsta. Dar nici nu știu dacă scrisese cineva o carte în plan european care să analizeze în ansamblu într-o sinteză, să degajeze liniile directoare, discursul istoric mitologizant caracteristic țării sau culturii respective.
- Și acest tip de abordare a istoriei credeți că are în planul imediat, social, un impact de însănătoșire a climatului?
- Cred că ne ajută să fim mai puțin dependenți de istorie. Nu vreau să-i rup pe români de istorie. Nici nu contează ce vreau și ce nu vreau. Românii se îndepărtează de istorie, după ce s-au scăldat foarte tare în istorie, fiindcă asta este istoria pe care o trăim. Pur și simplu, prezentul e tot mai prezent și întreaga lume europeană până la urmă se îndepărtează de istorie fiindcă istoria merge tot mai repede și ne rupe de trecut. E o constatare. Eu nu am avut și nu am nimic împotriva istoriei. Sunt un istoric profesionist, sunt din interiorul sistemului. Însă oamenii trebuie să fie mai puțin dependenți de istorie.
Istoria vine cu multe exemple glorioase, care sunt adesea artificiale sau, oricum, amplificate. Și care te fac, cum se zice, să te îmbeți cu apă rece. Nu ne putem baza la nesfârșit pe daci și pe romani, pe Ștefan cel Mare, pe Mihai Viteazul și nici măcar pe Carol I, pe Ionel Brătianu. Avem alte probleme astăzi decât au avut ei ieri. Un duș rece poate nu strică pentru cei care tot visează la gloria străbună... Oamenii trebuie să fie mai ales conștienți că prin istorie adesea sunt mani****ți foarte tare. Atunci când auzi un om politic bătându-se cu mâinile în piept și spunând ceva despre istorie, trebuie să te gândești: cam ce vrea acel om politic? E chiar atât de îndrăgostit de istorie sau are alte lucruri de rezolvat? Cu nimic nu se manipulează atât de bine cum se manipulează cu istoria! Tocmai fiindcă pare o colecție de lucruri adevărate și chiar este până la un punct. Dar istoria este mereu rescrisă, dintr-o anume perspectivă ideologică și politică. Oamenii trebuie să învețe să se apere de mani****rea prin istorie, fiindcă asta e mani****rea de tip sentimental. Suntem români, ăștia ne-au făcut rău într-o perioadă sau alta... Suntem români, trebuie să fim toți uniți - ăsta era discursul istoric al lui Ceaușescu. Dar de ce tot bătea monedă și cu Burebista, și cu Mihai Viteazul? Fiindcă mesajul real ăsta era: românii au fost întotdeauna uniți în jurul marilor lor conducători care au fost Burebista, Mihai Viteazul, iar acum sunt eu, Ceaușescu! Era o mani****re prin istorie, nu era marea lui dragoste față de daci! Trebuie atenție cu istoria... Este a noastră, trebuie să ținem la ea, este fondul nostru cultural, spiritual, moștenirea noastră. Dar, în același timp, trebuie să vedem despre ce istorie este vorba, ce se urmărește adesea prin istorie.Și, în același timp, ceea ce am încercat să arăt, merge în spiritul pluralismului. Pluralism care nu poate să fie doar politic pentru că nu are pe ce să se bazeze. Trebuie să fim pătrunși de valorile pluralismului în genere, pluralism politic, cultural, respectul opiniei celuilalt, al diversității...
Nu putem să construim o societate democratică bazată pe un discurs autoritar cu privire la istorie. Asta este condiția istoriei, asta am încercat să arăt: nu există un singur discurs asupra istoriei. Nu există o singură istorie, "istoria adevărată"... Reconstituirile noastre sunt de foarte multe feluri. Ca profesioniști încercăm să ne apropiem cât mai mult de istoria care a fost. Nu vom atinge niciodată perfecțiunea în această apropiere. Întotdeauna vor fi aproximații, nu ai cum să reînvii trecutul în totalitatea lui, pentru că este prea mare... Noi luăm elemente din trecut, le asamblăm în felul nostru. Orice discurs despre istorie este un discurs parțial, sperăm să fie cât mai apropiat de istoria reală, dar nu poate să fie identic cu istoria reală.
Astea sunt lucrurile pe care am încercat să le arăt și cred că este o contribuție pe care pe terenul meu am adus-o la ideea asta mai mare a pluralismului. Și, în fond, a democrației în România. Dacă ne democratizăm, trebuie să democratizăm și istoria. Sau înțelegerea noastră asupra istoriei. Îmi amintesc discuția care a devenit adesea penibilă și acuzatoare în stilul proceselor staliniste când au apărut noile manuale de istorie în '98-'99. Au sărit mulți în sus că nu asta este istoria adevărată. Istoria adevărată era cea pe care o învățaseră ei la școală din anii '70-'80.
- Erau și aberații acolo, precum prezența unor proaspete vedete de televiziune...
- Sigur că erau și aberații, dar și în manualele dinainte erau și mai mari aberații. Toate astea le poți discuta, dar nu în genul acesta acuzator. Și în istorie este firesc să ai o anumită libertate. Ne închinăm în fața lui Ștefan cel Mare, suntem copleșiți de personalitatea lui, dar în primul rând suntem niște oameni care trăim astăzi, și este firesc să ne comportăm ca niște oameni liberi, inclusiv în judecata noastră. Nu este vorba de respect, dar am dreptul să interpretez cum cred de cuviință, între limitele decenței, a unui adevăr istoric care totuși există, între limitele profesionalismului. Dar în rest trebuie să ne învățăm cu o atitudine mai liberă. Adesea o constat pe pielea mea, am fost foarte combătut când am dat primele texte, chiar înainte de "Istorie și mit", imediat după '90. După aceea a fost scandalul manualelor, nu am fost implicat direct, dar oricum a fost încă o răbufnire puternică prin '98-'99, iar acum vedeți că lucrurile s-au liniștit. Acum cred că românii s-au învățat deja să privească istoria ceva mai detașat. Cred că sunt evoluții culturale care sunt la fel de rapide, poate vor fi și mai rapide, decât evoluțiile materiale. România s-a deschis spre Europa, oamenii călătoresc, vin și străinii aici. Este o mișcare culturală și spirituală care dă mai multă detașare, mai puțină atitudine obsesivă.
- Sigur că la polul celălalt o prea mare detașare poate duce la o formă de indiferență. Este și aceasta o capcană...
- Este, da. Ce sper eu este ca România să se normalizeze. Românii sunt foarte împărțiți, și nu de ieri, de alaltăieri. Sunt curente caracteristice culturii românești încă din secolul al XIX-lea, un europenism prooccidental, să-i spun mai clar, și celălalt autohtonist antioccidental... Sunt unii români, au fost și mai sunt, care sunt gata să se lepede de tot ceea ce este românesc, fiindcă singurul model pentru ei este cel Occidental. După cum au fost români și încă mai sunt care nici nu vor să audă de alt model fiindcă valorile noastre ar fi valorile supreme. Este genul de polarizare care sper să se reducă și ideal ar fi să dispară. Se înțelege că trebuie să ținem la moștenirea noastră culturală, în același timp să fim deschiși spre lume și mai ales spre partea occidentală a Europei... Și să încercăm să le îmbinăm. Nu am soluții, și nimeni nu are soluții ideale - cum le îmbini, până unde mergi, la ce renunți, ce păstrezi, ce adaptezi. Dar ideea mare asta este: să reușim să fim în aceeași măsură români și europeni, nu mai mult români decât europeni și nu mai mult europeni decât români. Cred că se poate, asta ține de un echilibru pe care sper să-l învățăm.

Bancaru
10th January 2007, 11:44
PARASCHIVESCU: Ridica-ma la Cielo



"I love Cielo." Asta scrisese din pietricele, in mijlocul unei curti interioare, un personaj brunet, ferchezuit si pasional.


Fiecare om e liber sa-si iubeasca masina si sa-i faca declaratii de amor, mi-am spus. Abia dupa aceea mi-am dat seama ca ma aflam intr-o grava eroare. Cielo nu era masina, ci femeie. Mai bine zis, un turtur cu fusta, o creatura indiferenta la suferinta celui care-o iubea, o insensibila fara leac.

Tanarul de langa ea, un anume Lawrence, se chinuia sa-i topeasca sloiul din piept: laudandu-i lungimea pletelor, asemuind-o cu un diamant orbitor, cantandu-i frumusetea austera sau susurandu-i la ureche mici pepite de intelepciune, din categoria "Daca vrei sa fii suparata, fii suparata; daca vrei sa fii fericita, fii fericita" sau "Dupa noapte vine zi".

Daca vreti sa le urmariti pe cele doua personaje, o puteti face pe TVRM, care difuzeaza telenovela "Alesul inimii". Fiti gata pentru un scenariu de un infantilism copios, pe langa care cele din "Guadalupe" sau "Mala mujer" par opere de referinta ale iluministilor, si mai ales remarcati sonoritatea aparte a dialogurilor.

Caci "Alesul inimii" nu vine din America de Sud, ci din Filipine (fapt care explica de ce Lawrence seamana cu un hibrid rezultat din incrucisarea unei filatoare vietnameze cu un pescar din Golful Mexicului). Personajele se ratoiesc si in clipele de tandrete, folosind excesiv consoanele si onomatopeele. Cea mai discreta soapta de dragoste seamana a declaratie de razboi. N-ai spune ca se pregateste o logodna, ci invadarea unei tari ostile.

In episodul pe care l-am vazut, Cielo si Lawrence s-au zgait indeaproape la acel "I love Cielo" de care am pomenit la inceput, dupa care au urcat in varful unei cladiri in ruine, ca sa aiba si o imagine de sus a declaratiei.

Surescitat si folosind mai multe consoane decat de obicei, Lawrence a coborat la loc in curte, a scos niste exclamatii care n-au mai fost traduse si s-a suit la loc, agil ca un leopard si agitat ca un iepure care simte primejdia. N-am de unde sa stiu, dar e posibil ca amorezul sa fi cantat inceputul din piesa Loredanei Groza, "Ridica-ma la cer", adaptand-o cerintelor filipineze in materie de ceata corticala.


Radu Paraschivescu - www.evz.ro

georgemp
12th January 2007, 00:40
FRIGO MEDIA A OBTINUT LICENTA PENTRU SPORT TOTAL FM
Consiliul National al Audiovizualului a acordat astazi Frigo Media, proprietarul cotidianului Sport Total, licenta pentru postul de radio Sport Total FM.
Proprietarul Sport Total a obtinut astazi, in urma concursului organizat de Consiliul National al Audiovizualului, licenta pentru postul de radio Sport Total FM. Noul post va emite pe frecventa 97,4 FM si va avea o grila de programe bazata pe transmisiuni in direct, talkshow-uri, stiri si comentarii. Emisia acestuia va incepe in urmatoarele saptamini.
-----
Dupa parerea mea,o veste foarte buna!
Chiar ne trebuia asa ceva,si poate ca o sa creasca si ziarul,o data cu postul de radio!

Bancaru
12th January 2007, 15:01
A mai fost postul asta de radio. La un moment dat a disparut, chiar ma intrebam ce s-a intamplat...

miril
12th January 2007, 15:53
Gresesti, Bancaru. Postul se numea Total Sport, printre actionari numarandu-se si un anume Soare, Vlad Soare. Ca sa ti dau, totusi, dreptate, in ciuda "greselii", eu cred ca-i vorba de aceiasi Marie.

Bancaru
12th January 2007, 17:50
Eu vorbeam ca a disparut de la frecventa. Mai bine zis de pe frecventa. Era, parca, 92,7. Nu mai era pentru ca eu il aveam in masina. Mai ascultam comentarii live cu cupa. Era si un site, daca va aduceti aminte. Mai este?

miril
12th January 2007, 18:03
Nu, caci i-au dat un Kick...ers.

miril
13th January 2007, 12:01
Seherezada politicii romanesti Ioana Lupea Ev Z

Ioana Lupea: "Seful statului nu avea dreptul sa tina sub tacere o abatere atat de grava, daca ea a existat.".

Pe vremea cand era paznicul secretelor lui Traian Basescu si pastorul administratiei prezidentiale, Elena Udrea ar fi primit o misiva scrisa de mana in care premierul Romaniei ii cerea sefului statului sa-l salveze pe Dinu Patriciu de procurori. Biletelul vinovat ar fi urmat sa fie biletul de iesire al lui Calin Popescu-Tariceanu de la guvern.

Informatia arhivata in memoria fostului consilier prezidential i-a „scapat” inaintea Congresului PNL, la care liberalii isi vor afirma unitatea in jurul premierului si legitimitatea ca partid liberal democratic. Nu e cine stie ce filosofie sa banuiesti ca Elena Udrea a intentionat sa concureze Congresul, sa-l oblige pe Tariceanu sa raspunda daca biletelul cu pricina exista sau nu.

Intr-o alta tara democratica din aceasta lume, in care minciuna si coruptia se platesc greu, „porumbelul” eliberat de Elena Udrea ar fi adus razboi politic. Premierul ar fi fost obligat sa dea explicatii in fata parlamentului, in fata institutiilor de ancheta, sa-si prezinte demisia. Presedintele ar fi fost chestionat de ce nu a adus la cunostinta cetatenilor aceasta bizara interventie, a carei existenta, intr-o anumita forma, o recunoaste. Un asemenea scandal ar fi dus la dezbateri publice intense despre statul de drept si la alegeri anticipate.

Faptul ca premierul ii cere presedintelui sa se implice intr-o ancheta care vizeaza un prieten al sau este de doua ori gresit intr-o democratie functionala. Arata ca separatia puterilor nu exista si ca relatiile de clan politic sunt mai importante decat interesele statului. Numai ca, intr-o alta tara democratica, un asemenea dispret pentru democratie n-ar fi existat nici macar in visul vreunui politician paranoic. Se putea intampla doar in Venezuela lui Chavez, in Cuba lui Castro, in Rusia lui Putin.


Dezmintita flegmatic de Calin Popescu-Tariceanu si admisa timid de Basescu, povestea Elenei Udrea nu a subordonat Congresul PNL, partidele politice au reactionat circumspect, iar procurorii au ignorat-o. Cine a trimis-o pe Udrea la Antena 3 - un fel de divan al Seherezadei - cu dezvaluirea este posibil sa-i fi facut un deserviciu lui Traian Basescu, daca nu cumva si l-o fi facut singur.


Nu este exclus ca vinovatia sa se transfere de la Tariceanu - care a adoptat cea mai buna tactica, minimalizarea - la presedinte. Seful statului nu avea dreptul sa tina sub tacere o abatere atat de grava, daca ea a existat. Blamabil va fi cel perceput ca puternic pentru ca nu a facut nimic sa indrepte, a ascuns, a mintit. Raspunsul laconic al premierului nu atrage un alt raspuns. Dar orice raspuns al lui Traian Basescu va produce o avalansa de comentarii in care acesta poate fi ingropat de inamicii politici.


Ce va ramane in amintirea alegatorilor? Inca o cearta intre palate cu Elena Udrea pion al Cotroceniului impotriva sefului de la Victoria? Daca Emil Constantinescu a fost invins de serviciile secrete, Traian Basescu ar putea fi biruit cu propria arma, o femeie frumoasa, inteligenta, care stie sa puncteze personal in disputa intre presedinte si premier. Elena Udrea are o multime de povesti, pe toate gusturile.

miril
14th January 2007, 11:36
Maine il vom sarbatori pe Cel mai dintre Cei mai.

'Ma recomand: Mihai Eminescu' de Rodica Mandache de JN

"Ce-a cautat pe-aici acel pe care si un BUDHA ar putea fi gelos?"
Emil Cioran

Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie. Ma intreb de ce nu este aceasta zi sarbatoarea nationala a romanilor si cred ca s-au mai intrebat si altii. Prin opera lui, prin viata lui de crucificat, prin stranietatea personalitatii sale, prin faptul ca ne face pe toti sa simtim durerea si misterul si sa ne intrebam cine suntem prin toate aceste lucruri, el ne-a oferit mantuire. Viata si opera lui ne ating nervii si organele de perceptie pe care noi, oricat ne-am stradui, fara el nu ne-am putea cunoaste in propria noastra evolutie.

El singur a dus cuvantul in limba romana atat de sus, incat a reusit sa prinda in mod tulburator sensurile clipelor incandescente ale existentialului. La fiecare inceput de an, la 15 ianuarie, eu cred ca asist la cel mai mare sacrificiu al poporului pe care il iubesc si din care fac parte. Si asta pentru ca poetul a aprins un foc care l-a ars pe el si ne-a dat noua viata. Si pentru o ora, pentru o zi suntem cu totii constienti si de el, si de noi.

I.L. CARAGIALE: "Ma recomand, Mihai Eminescu. Asa l-am cunoscut eu".

GEO BOGZA: "Pe vremea cand Dumnezeu umbla cu Sf. Petru pe pamant, intr-o noapte ploioasa, au ajuns la marginea unui sat si abia au indraznit sa bata cu toiagul in prima poarta. Caini mari s-au repezit sa-i sfasie, dar numaidecat s-a auzit un glas barbatesc intreband:

Muzeul Literaturii Romane
TANAR. Fruntea iesea stralucitoare de sub parul negru
– Cine bate?
– Oameni buni!
Atunci omul, potolind cainii, i-a poftit in casa, unde nevasta si copiii abia se trezisera din somn, si a inceput a da porunci, dar cu blandete.
– Mario, ia mai pune cateva vreascuri pe foc. Tudore, da fuga la fantana dupa o ciutura de apa proaspata. Ilenuta, ia vezi de o olita cu lapte proaspat.
Si le-a dat sa se spele si sa se stearga cu stergare albe si i-au ospatat, si i-au dus sa doarma intr-o odaie in care mirosea a gutuie si busuioc.....

A doua zi dimineata iar le-a dat sa se spele, i-a ospatat si le-a pus in traista niste mere cum nu mai vazusera si le-a urat drum bun.
Si cum au iesit din sat, Sf. Petru a inceput sa se roage de Dumnezeu:
– Doamne, fa ceva pentru oamenii astia, ca tare ne-au primit frumos!
– Ce-ai vrea sa fac Sf. Petre, c-ai vazut ca nu erau nevoiasi.
– Doamne, fa ceva ca sa-si vada macar o data sufletul!
– Sa-si vada sufletul spui Sf. Petre? – Da, Doamne, sa-si poata vedea sufletul, asa cum vedem noi plopul cel de-acolo!
– Bine, Sf. Petre, a raspuns Dumnezeu, privind ganditor la satul din vale.
– Iar dupa o vreme, in neamul acela de oameni s-a nascut Mihai Eminescu".
"Atat timp cat pe aceste pamanturi, soarelui i se va spune soare, iubirii – iubire si poeziei, poezie, pe EL nimeni nu-l va tagadui."

TUDOR ARGHEZI 1957. "A vorbi de Eminescu este ca si cum ai striga intr-o pestera vasta. Nu poate sa ajunga vorba pana la el fara sa-l supere tacerea.
Intr-un fel, Eminescu e sfantul preacurat al ghiersului romanesc. Din tumultul domestic al vietii lui s-a ales un crucificat. Fiind foarte roman, Eminescu e universal. Ma numesc unul din oamenii in viata care l-au vazut pe Eminescu in carne si oase. Eram copil de 7 ani. L-am vazut pe Calea Victoriei. Trecea prin public un om grabit, fara sa ocoleasca nimic impetuos.
Uite-l pe Eminescu – a spus cineva cu un glas pe care-l tin minte. Poetul traia pe atunci o metempsihoza straina. Nu puteam sti cine era sa fie Eminescu si ar fi fost normal sa-l uit. E curios ca nu l-am uitat."

PETRE TUTEA: "Eminescu, despre care Iorga spunea ca-i expresia integrala a natiunii romane, iar Blaga ca reprezinta &#171;ideea platonica de roman&#187;, e romanismul absolut si l-am definit eu &#171;suma lirica de VOIEVOZI&#187;".

ARHIVE: "Eminescu se afla in casa de sanatate. Medicul Bursan sta de vorba cu poetul. Suntem in iunie 1889. Raspunsurile poetului au profunzimea onirica a basmelor fantastice.
– Cum te cheama?
– Sunt Matei Basarab. Am fost ranit la cap de Petre Poenaru, milionar pe care regele l-a pus sa ma impuste cu pusca umpluta cu pietre de diamant cat oul de mari.
Pentru ce?
Pentru ca eu fiind mostenitorul lui Matei Basarab, regele se teme sa nu-i iau mostenirea.
Ce-ai de gand sa faci, cand te vei face bine?
Am sa fac botanica, zoologie, mineralogie, gramatica chinezeasca, evreiasca si sanscrita. Stiu 64 de limbi, vara anului 1989 – Document"

NICHITA STANESCU: "Cu ce altceva ar fi putut sa fie impuscat Mihai Eminescu decat cu gloante de diamant cat oul de mari? Ar mai fi putut sa fie impuscat cu ceva – CU INSASI STAREA SUBLIMULUI".

GEORGE BACOVIA: "Eminescu/Ca steaua care s-a desprins/Ce piere-acum in haos/O inima poate s-a stins/Spre vesnicul repaos/Ca maini si-a noastra va cadea/In stricta vesnicie/Cine-o cata mahnit spre ea?/Vai, nimeni... cine stie!".

ALAIN BOSQUET, 1964: "Eminescu este tineretea si entuziasmul unui veac, este totodata freamatul lui tragic. Este mai presus de toate dovada magistrala ca geniul confera o atroce responsabilitate. Trebuie sa-l admiram asa cum admiram focul!".

I. SLAVICI, 1874: "Eminescu este dintre acei putini oameni care nu sunt meniti a vietui in societate, pentru ca nu-si afla semenii. Indeosebi este nesuferit, pentru ca stia cine este EL, stie cine sunt altii, nu-i pasa de o lume pe care trebuie s-o dispretuiasca si sta ca si o carte deschisa inaintea tuturora".

GEORGE BERNARD SHAW, 1930: "Am citit &#171;Imparat si proletar&#187;, &#171;Strigoii&#187; si toate celelalte. Daca as fi unul dintre editorii aceia tineri cu tipografie care dezgroapa carti vechi si fac editii pentru bibliofili, m-as repezi de indata la aceasta carte uluitoare. Traducerea si ea m-a sedus. Sa-mi spui, draga editorule, daca ai avut noroc cu MOLDOVEANUL care a scos din mormant acest XVIII-XIX &#171;fin de siecle&#187;".

MIRCEA ELIADE: "Neamul nostru romanesc si-a asigurat dreptul la &#171;nemurire&#187; mai ales prin creatia lui Eminescu. Petrolul si aurul nostru pot intr-o zi seca. Graul nostru poate creste si-aiurea. S-ar putea ca-ntr-o zi nu prea indepartata, strategia mondiala sa sufere anumite modificari, INCAT POZITIA NOASTRA DE POPOR de granita sa-si piarda insemnatatea pe care o are de un secol incoace. Toate s-ar putea intampla. Un singur lucru nu se poate intampla – Disparitia poemelor lui Eminescu. Si cat timp va exista in lume un singur exemplar din poeziile lui Eminescu, identitatea neamului nostru este salvata. Un neam supravietuieste mai ales prin creatiile geniilor sale".

NICHITA STANESCU: "Pe Strada Plantelor, aparea putin greoi la mers si ingrosat de pamant. L-am revazut. Melancolia apunea atat de sus, incat lovea seaua Carpatilor. In orice secunda puteam calca in crevasa nemaifiind in dulce lumea lui. M-a-ntrebat daca nu mi-e frig cand udam cu apa lacrimei arsura.
Ma dor picioarele, mi-a zis.
Se ridica incet ca si cum lacrima ar fi de piatra.
Unde sa ne ducem, am strigat, in ce cuvant?
Mi-a zis dezamagit. Stam, mi-a zis. Stam. Aparea si disparea din aratare. Il dureau picioarele. Cand i-am strigat, urland, stai, stai!".
"Ideia noastra despre el se pierde/ In primul descantat de iarba verde/ Noi credem ca-i al nostru El, Poetul/ Dar noi am devenit ai lui cu-ncetul."
"Consider versul eminescian
&#171;Nu credeam sa-nvat a muri vreodata&#187; o revelatie a revelatiei. Si cand Eminescu se afla la Iasi, centrul natiunii se afla la Iasi, cand Eminescu se afla la Venetia, centrul natiunii se afla la Venetia, cand Eminescu intarzia pe Strada Plantelor sa moara, centrul natiunii intarzia sa moara pe Strada Plantelor."

E. CIORAN: "Eminescu a fost declarat unanim o aparitie inexplicabila. Oare ce-am face noi daca nu l-am fi avut pe Eminescu?

VERONICA MICLE, 1885: &#171;Varful inalt al piramidei/ Ochiul meu abia-l atinge/ Astfel, tu-n a carui minte/ Universul se rasfrange/ Al tau geniu peste vreacuri/ Ramane-va pe pamant./ Si doreste a mea iubire.../ Prin iubire pan-la tine/ Sa ajunga si-a mea soarta/ Ca de soarta ta s-o leg/ Cum sa fie?/ Cand eu micimea imi cunosc atat de bine/ Cand mareata mea fiinta poate nici n-o intelegeam/ Geniul tau planeaza-n lume/ Lasa-ma in prada sortii/ Si numai din departare/ Cand si cand sa te privesc/ Martora maririi tale/ Sa fiu pan-la pragul MORTII / Si ca pe-o minune-n taina/ Sa le-ador, sa te slavesc&#187;".

SILVIA PANKHURST, 1930, primul editor englez al lui Eminescu: "Opera lui Eminescu apartine tuturor timpurilor. Fiecare linie a versurilor este un giuvaier. Clasificat printre pesimistii timpului sau, Eminescu face parte totusi dintre marii optimisti. Doreste ridicarea omului si crede-n ea. Noi il salutam ca pe un filozof al timpului sau, ramas astazi printre cei moderni indragostit de POPORUL SAU, cel mai de seama INTERPRET al sau, un mare cetatean al OMENIRII".

Muzeul Literaturii Romane
MATUR. "Simt ca nu mai pot, am secat moraliceste"

AL. VLAHUTA, 1879: "Intr-o zi m-am dus la tipografie, la TIMPUL, sa-l iau ca sa mancam impreuna. L-am gasit facand corecturi. Era abatut si obosit la fata.
– Nu mai pot! Nu mai pot! As vrea sa ma duc undeva la tara sa ma odihnesc vreo doua saptamani.
– De ce nu te duci?
– Dar unde sa ma duc? Cu ce sa ma duc? Pe cine sa las in locul meu? Sunt singur la negustoria asta de principii. De 6 ani o duc intr-o munca zadarnica. De 6 ani ma zbat intr-un cerc vicios. De 6 ani n-am repaosul senin ca sa ma pot bucura si de altceva decat de POLITICA. Simt ca nu mai pot, am secat moraliceste. Sunt strivit. Nu ma mai regasesc si nu ma mai recunosc. Astept telegramele HAVAS si ca sa scriu, iar sa scriu, sa scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormant si n-as mai fi ajuns sa traiesc".
"Era un dramatic strigat de durere prevestitor al tragediei care avea sa-i sfasie prea devreme destinul celui mai mare poet roman."

"Cum sedea peste foile atat de caligrafic scrise ale manuscriptului sau, Eminescu avea o infatisare mai putin masiva, fruntea iesea stralucitoare de sub parul negru ca pana corbului, sprancenele apareau in toata frumusetea lor si taietura fina a nasului lasa numai la intalnirea narilor o usoara urma de vulgaritate. Cand ridica ochii de pe manuscript, nu privea pe nimeni, ci parea ca se uita visator in departare, adesea miscand in mod ritmic mana, o mana de copil binevoitoare, neingrijita, poate nespalata"
Mitte Kremnitz, 1893

miril
14th January 2007, 11:39
O carte de interes...european.

Lecturi la tava - Traducand limba europeana de Dan C.Mihailescu "Cartea gesturilor europene" JN

Daca tot avem libertatea deplina a calatoriilor si s-a internationalizat piata muncii, daca a sti doua limbi straine a devenit de mult o cerinta elementara in Europa, una aproape igienica, si daca e adevarat ce se zice – ca mai bine de jumatate dintre romanii de Acasa traiesc din banii celor plecati la munca Afara – atunci Cartea gesturilor europene de Peter Collett (Editura Trei, traducere de Andreea Rasuceanu) poate fi un adevarat abecedar dambovitean pentru noul ev turistic.

Sunt multe lucruri pe care abia acum observi ca le stiai, dar la care n-ai stat sa reflectezi cumsecade. Asa ar fi deosebirile radicale dintre nordicii si sudicii europeni la ritmul si cantitatea vorbirii: lentoare si laconism in Nord, iuteala logoreica ametitoare in Sud. Sau excesul de gestica si mimica intru complicitatea cu interlocutorul la meridionali, spre deosebire de aspra economie nordica a miscarilor si grimaselor semnificante. In conversatia stradala, nordicii mentin o distanta diplomatica, in vreme ce sudicii se vara cat mai agasant unii intr-altii.

Sau tipurile de umor – cel negru, flegmatic, adeseori morbid sau coroziv, la britanici, fata de "istetimea galica" (si care are doua variante, cerebrala si fiziologic-aluziva) ori de "interesul nemtilor fata de umorul cu conotatii anale: temele scatologice apar in ghicitorile copiilor, in proverbe, blesteme, injuraturi, insulte, amenintari sau in glumele intre maturi". In general sunt captivante faliile comportamentale dintre latini si saxoni, dintre mentalitatile continentale si cele insulare, ca si deosebirile de nuanta ce-i individualizeaza pe italo-hispanici de balcanici, ori pe central-europeni de nordici si sudici.

Dar cartea abunda in detalii de care nu stiam. De exemplu, ca gestul romanesc de "a da cu tifla" – cu clare conotatii sexuale – se numeste "mano fica" (semnul smochinei), dar in Portugalia nu are nimic obscen, fiind "intrebuintat doar ca forma de aparare impotriva deochiului". Sau ca gestul mitocanesc de a chema chelnerul plesnind din degete era "des folosit in Roma antica atunci cand un domn dorea oala de noapte. Faptul ca acest semn era asociat cu servitorii si mai ales cu mersul la toaleta poate explica de ce astazi este privit ca o impolitete".

Si tot asa, dupa ce vezi cum devine cazul cu batutul prea familiar pe umeri, cu scosul palariei si cu plecaciunile, dupa ce vezi ca gestul din degete al incornorarii masculine si V-ul victoriei sunt universal acceptate, afli diferitele moduri de imbratisare a prietenilor in public, vezi cu intristata revolta ca numai in Romania se mai saruta mana femeilor pe strada si chiar in localuri, te intrebi de ce francezii se saruta "arabeste" de trei ori pe obraji cand se intalnesc, sau intelegi ca semnul cu degetele pentru OK va sa zica si ca totul e-n regula, dar si ca totul e zero. Cand spui Herr si Frau, cand spui direct John?

Stiati ca "intr-un top al igienei, italienii sunt fruntasi, iar spaniolii codasi"? Dar ca, spre deosebire de Anglia si Germania, unde WC-urile sunt separate, in Franta "se obisnuieste ca barbatii si femeile sa foloseasca aceeasi toaleta", de unde tot soiul de situatii inconfortabile? Sunt redate injuraturile soferilor la volan din diferite tari europene, de unde vedem o data mai mult ca romanii sunt infinit mai inventivi in domeniu (aud ca ungurii ne concureaza si aici serios). Se spune cu dreptate ca "lumea este-atata cat o vezi".

Dar din cat o vezi mai mult, din atata trebuie sa stii s-o traduci mai bine.

"Pe cap de locuitor, cheltuielile cu produsele de igienizare a closetului in Germania sunt aproape duble fata de cele din Franta, Italia si Regatul Unit. Aceasta arata ori ca WC-urile din casele nemtilor sunt mai curate, ori ca necesita de doua ori mai mult detergent. Oricum ramane valabil faptul ca nemtii cheltuiesc extrem de mult in incercarea de a-si mentine closetele curate."
Peter Collett

miril
14th January 2007, 11:44
Despre un actor cu deschidere universala.

Ion Caramitru cu Hamlet in comunism Lica Manolache Ev Z

Actorul, revolutionarul si actualul director al Teatrului National povesteste despre cum a protestat Hamlet impotriva dictaturii.

Inauntru, o vitrina adaposteste carti in editii princeps, iar pe peretele alaturat, Caragiale si Cosbuc privesc din aceeasi fotografie.

Ion Caramitru este unul dintre actorii care au trait din plin experienta de a lucra in timpul comunismului. Spectacolele interzise, frigul din sala si textele cu subinteles faceau parte din cotidian.

"Teatrul era profund impotriva sistemului politic. Textul se interpreta voit in dublu sens, incercand sa transmita lucruri care nu puteau fi spuse direct. Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Alexandru Tocilescu, Silviu Purcarete si altii abordau o anumita maniera regizorala, iar actorii interpretau textele cu o tehnica aparte."

Frigul din Hamlet

Actorul a avut un imens succes cu piesa "Hamlet", jucata timp de sapte ani la Teatrul Bulandra. Comunistii nu au fost insa incantati deloc. "Spectacolul "Hamlet" a fost un puternic protest la adresa sistemului. S-a montat piesa integrala, care tinea cinci ore, iar debutul a fost in noiembrie ‘85, intr-o perioada in care nu exista caldura in salile de teatru din cauza economiilor lui Ceausescu.

Piesa se juca practic la zero grade, iar salile erau arhipline. Organele comuniste au vrut sa interzica spectacolul, dar am reusit sa-l jucam dupa negocieri ratate, apoi lupta cu cenzura, urmata de amenintari. Le-am spus: "Ne vom supune cenzurii, dar vom face un scandal imens sa se afle si in afara ca in Romania este interzis Shakespeare si Hamlet"", isi aminteste actorul.

Caramitru spune ca evenimentele l-au silit sa intre in politica deoarece a participat activ la Revolutie. "Daca nu as fi fost implicat in ceea ce s-a intamplat in ‘89, poate ca viata mea nu ar fi luat-o si in aceasta directie. Am asteptat cu speranta sa se produca o miscare, sa vina libertatea, dar ce a urmat dupa aceea se cunoaste. M-am retras la un moment dat din politica, un semn de protest fata de ceea ce se confisca din mers in 1990 de Iliescu, fosta nomenclatura si comunisti. Revolutia noastra cea anticomunista nu a reusit, ci a reusit aceea pe care au confiscat-o ei", spune actorul.

Taranist convins

Caramitru se numara printre putinii ministri care nu au parasit "corabia". A ales PNTCD, partid revenit de curand de la PPCD la numele istoric, deoarece este o formatiune anticomunista.

"In prezent, tara este stapanita de oligarhi economici proveniti din randul ********ilor si al activistilor de partid. M-am inscris in PNTCD in 1996. Este un partid profund anticomunist, atasat de patura oamenilor de la tara. Principiile sale au ramas intacte. A fost la guvernare in 1918 si a adus Romaniei un statut de tara europeana odata cu marea Unire. Dupa 1989, partidul a fost subminat din interior. Avem o lista de oameni deconspirati ca fosti colaboratori ai Securitatii, unii chiar au condus partidul", destainuie Caramitru.

Taranistul considera ca esecul dreptei din 2000 are ca principali factori membri ai Partidului National Liberal si pe fostul sef de stat Emil Constantinescu.

"Liberalii au decis atunci sa iasa din CDR si sa nu sustina candidatul nostru la presedintie. Apoi greseala tragica a fost a lui Emil Constantinescu atunci cand a hotarat sa nu mai candideze."

Pentru viitor, Ion Caramitru doreste ca taranistii sa mearga pe cont propriu in alegeri, fara niciun fel de aliante. "Partidul poate intra in parlament cu o campanie electorala simpla, cinstita, scotand in evidenta lucrurile bune realizate la guvernare si cu oameni credibili. Orice fuziune ciudata, cu oameni care sunt fosti inamici politici, nu va creste puterea PNTCD, ci dimpotriva."

CARTE DE VIZITA

Decorat in Marea Britanie si Franta

> Ion Caramitru s-a nascut pe 11 martie 1942, in Bucuresti.

> In 1964 a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale".

> A debutat pe scena in 1964, in rolul lui Eminescu, in piesa cu acelasi nume a lui M. Stefanescu.

> Este actor de teatru, regizor si actor de film.

> In 2005 a fost numit director al Teatrului National din Bucuresti.

> In 1995 a fost decorat de catre Regina Elisabeta a II-a cu titlul de Ofiter de Onoare al Ordinului Imperiului Britanic pentru activitatea culturala. Doi ani mai tarziu, primeste dinstinctia de Cavaler al Ordinului Literelor si Artelor in Franta.

DESEN

Teatrul National din urma cu 130 de ani

Pe unul dintre pereti se afla un desen mai vechi de un secol. "Este cladirea Teatrului National in timpul Razboiului de Independenta din 1877. Reprezentarea am gasit-o intr-un anticariat din Londra. Probabil facea parte dintr-o publicatie."

Transformare. Caramitru explica ce s-a schimbat in teatru si de ce este folositor teatrul experimental. De asemenea, actorul vorbeste despre prietenia sa cu Toma Caragiu.

Chiar daca astazi este director al Teatrului National, Caramitru isi continua cariera de actor inceputa in urma cu mai bine de 40 de ani. Exista schimbari majore intre situatia de pana in 1989 si ce se intampla in teatrul zilelor noastre.

"Apropo de duplicitatea jocului, diferenta dintre teatrul de pana in ‘89 si cel de astazi este ca in prezent jucam piesele asa cum sunt scrise, iar atunci, dupa cum erau traduse".

Odata cu Revolutia, actorii au castigat libertate de exprimare, insa teatrul a pierdut rolul de "avanpost al rezistentei", dupa cum spune Ion Caramitru.

Chiar daca si-a desfasurat cariera pe scena clasica a teatrelor, Caramitru se declara un sustinator al celui experimental.

"Marele avantaj este ca actorii aflati la inceput de cariera exerseaza meseria intr-un spatiu neconventional si care ofera libertate totala de exprimare. La toate festivalurile mari de teatru se desfasoara in paralel si o sectiune de "off", de experiment care atrage o parte importanta a publicului. Exista chiar actori care fac cariera numai in teatrul experimental, pentru ca asta le place."

Prietenia cu Toma Caragiu

De-a lungul carierei, Caramitru a colaborat cu zeci de actori de renume din lumea teatrului si a filmului. O legatura speciala a avut cu Toma Caragiu, dupa ce a acesta a sosit in Bucuresti de la teatrul din Ploiesti.

"Pe Toma Caragiu l-am cunoscut la Teatrul Bulandra, unde am fost colegi. Am legat o prietenie frateasca, tinand cont ca amandoi eram aromani."

Cei doi au jucat impreuna in multe piese, printe ele numarandu-se "Azilul de noapte" si "Elizabeta I". Dar cei doi comunicau mult mai mult in afara scenei: "Petreceam mult timp impreuna la repetitii, comentam lumea teatrului, ne imprumutam carti. Uneori plecam cu masina la casa lui din Peris sa hranim cainii. Caragiu a fost membru PCR si secretarul organizatiei la Teatrul Bulandra. Cu timpul s-a schimbat.

Asculta Europa Libera si discutam pe marginea a ceea ce se difuza la postul de radio", spune directorul TNB. Dintr-un om al comunistilor, Caragiu a devenit un disident.

Caramitru isi aminteste: "Totul a culminat prin 1972, cand comunistii au interzis "Revizorul", de Gogol. Atunci, Liviu Ciulei a fost destituit din functia de director general, iar Caragiu din functia de conducere in partid.

Caragiu a devenit un varf de lance impotriva sistemului". Pe 4 martie se implinesc 30 de ani de cand Toma Caragiu a murit in urma cutremurului care a devastat Bucurestiul.

RENUME

Printre cei mai buni actori

Ion Caramitru a fost desemnat printre cei mai buni zece actori din toate timpurile care l-au jucat pe Hamlet. Clasamentul a fost realizat de publicatia britanica "The Times" anul trecut, cu ajutorul unor specialisti ai fenomenului shakespearean.

Caramitru a fost apreciat pentru "umorul penetrant si inconfortabil care i-a asigurat sanatatea mintala si l-a ferit de primejdii in conditiile unei presiuni politice si personale de nesuportat", afirma Michael Boyd, directorul artistic al companiei Royal Shakespeare.

COLECTIE

Pasionat de stilul brancovenesc

Directorul TNB colectioneaza obiecte si mobilier din perioada brancoveneasca. In biroul sau se afla doua oua din lemn si o cutie din acelasi material. "Imi place epoca. Icoanele, obiectele, moda din acea vreme au un spirit profund romanesc", spune Caramitru.

ARTA PLASTICA

Tablourile lui Bernea

Deasupra biroului se gasesc trei tablouri pictate de Horia Bernea. "Tabloul central face parte din seria de dealuri pictate de acesta", spune directorul TNB. Horia Bernea a contribuit esential la promovarea culturii romanesti in lume.

Operele sale au fost expuse in galeriile mari din Europa. Deoarece tatal sau fusese detinut politic, a trebuit sa spuna ca acesta murise pentru a fi admis la Arte Plastice.

SFATUL LUI CARAMITRU

"O fiinta unica"

Directorul TNB se adreseaza tinerilor actori. "Sa nu uite ca se exprima in secolul al XXI-lea, care se presupune a fi nu numai unul religios, dar si cultivat. De aceea, actorul trebuie sa fie educat si sa citeasca tot mai mult. Sa fie constient ca isi duce propriul destin in mana si ca in acest domeniu nu-l poate ajuta nimeni. Artistul este o fiinta unica, trebuie sa fie studios si sa aiba deschidere pentru cultura."

FATA NEVAZUTA

Sportiv de performanta

> Este pasionat de sport. Ca atlet a participat la Balcaniadele pentru juniori. Specialitatea sa era proba de 110 metri garduri.

> Caramitru a mai jucat baschet, tenis si a facut schi. "Am facut baschet din studentie si jucam in campionate in echipa Artelor, formata din cei de la Teatru, Arhitectura si Arte Plastice. De asemenea, imi place tenisul. Chiar si astazi mai joc doar cate o partida".

> A sustinut examenul de licenta in 1964, la Studioul Casandra cu "Hamlet", piesa lui Shakespeare, care i-a adus consacrarea internationala intre 1985 si 1992.

> Ca regizor a pus in scena mai multe piese de teatru, dar si spectacole pentru Opera Nationala din Bucuresti si pentru Opera Nationala din Belfast.

> Inainte de a colectiona obiecte din epoca brancoveneasca, Caramitru a avut o colectie de icoane si oua incondeiate.

> De zece ani este membru PNT si vicepresedinte al Asociatiei Revolutionarilor fara Privilegii.

miril
15th January 2007, 17:35
Desi este un articol de fotbal e bine sa bagam ochiul:

Mircea Sandu: „As pune bombe la stadioane“Ovidiu Dragan Cotidianul

Mircea Sandu vede o rezolvare dura a crizei stadioanelor in Romania: darimarea vechilor arene si construirea altora cu bani obtinuti din afaceri imobiliare.
Domnule presedinte, plecati de la federatie daca sinteti ales la UEFA?

Nici vorba. Intrarea cuiva in comitet inseamna ca reprezinti UEFA, nu te muti acolo. Voi fi plecat din tara doar la congrese, intruniri ale comitetului sau actiuni in strainatate, acolo unde forul european are actiuni sau urmareste desfasurarea unor programe in derulare, spre exemplu. In rest, stau la Bucuresti.

Daca ratati alegerile UEFA din ianuarie, va ginditi sa renuntati si la FRF?
Nu, de ce?

Nu v-ati saturat? UEFA e o miza mai mare si, daca nu sinteti ales, poate nu mai vreti sa va intoarceti la aceleasi probleme ca si pina acum.
Domnule, sa fie clar: stau atit timp cit lumea ma vrea. Nu mai fac eu greseala sa spun ca ma gindesc sa ma retrag sau alte lucruri interpretabile.

Credeti sincer ca aveti sanse sa ajungeti in cel mai influent organism din fotbalul european?
Sint convins ca am sanse enorme.

„Generatia asta n-a avut performante”

Ar fi dezastru daca am rata si calificarea la CE 2008?

Da. E chiar ultima sansa pentru generatia lui Chivu si Mutu, care inca n-a facut nimic pina acum. Pentru ca performanta nu inseamna citeva meciuri bune, ci calificari la turneele finale, unde sa avansezi cit mai mult. In plus, si cei care vin din urma ar pierde enorm.

Avem sanse la locul doi?
Cum la locul doi? Si prima pozitie este accesibila.

Ce jucator de la nationala va place?

Mi-e greu sa spun, pentru ca nu se fac asemenea categorisiri. Nu pot insa sa nu remarc saltul lui Marica, revenirea lui Mutu, ascensiunea lui Coman. Pe Marica l-am remarcat de mult, cind juca impreuna cu Mitea in nationala de tineret. Dupa un meci in Ucraina, am vorbit cu cineva de la o televiziune si i-am facut cadou trei casete: Camataru, Dumitrache si Raducioiu. I le-am dat si i-am spus ca poate sa ajunga mai mare decit toti.

Ar darima toate stadioanele

Care e solutia dumneavoastra pentru modernizarea infrastructurii la nivelul Ligii I?

Sincer, as pune bomba la toate stadioanele. In afara de „Steaua“, nici unul nu este la nivel european. Vedeti dumneavoastra, majoritatea covirsitoare a arenelor din orasele importante sint in centru sau in alte zone rezidentiale. Vinde, domnule, stadionul si hectarele din jur si cumpara la marginea orasului la un pret foarte mic. Din diferenta faci bani si pentru un stadion ca lumea, si iti mai si ramin sume mari. Va dau exemplu Dinamo: in zona, metrul patrat a sarit binisor de 1.000 de euro, iar ei au acolo mai bine de trei hectare. Nu gasesti teren in Pantelimon cu 70-100 de euro pe metru patrat pentru un nou stadion? La fel si Giulestiul, sau cel de la Iasi, Cluj si mai stiu eu de pe unde.

M-am enervat cind Duru a spus ca Dinamo poate evolua in Liga Campionilor pe propriul stadion, spunind el, dupa o analiza ochiometrica, despre investitii si alte probleme care sint de competenta stricta a specialistilor.

Va plingeti mereu de lipsa sustinerii din partea politicului. Nu va tenteaza o cariera in domeniu?
Nu, ce sa mai fac la virsta asta? Nu m-a tentat cind aveam 37-38 de ani, imediat dupa Revolutie, sau ce-o fi fost, dar acum! Si, ca sa glumim un pic, a mai ramas ceva de smecherit ca sa ma duc si eu? Mai e vreun combinat, vreo statiune ca sa poti sa le iei cum s-au luat toate? Asta e politica, dupa parerea mea: goana dupa smecherii. Dar sa stiti ca, in ceea ce priveste sprijinul politicului, lucrurile s-au schimbat.

Sinteti in relatii mai bune cu actuala guvernare decit cu cele precedente?
Pot doar sa spun ca am avut sansa unor intilniri cu Bogdan Olteanu si mi-a promis ca va sustine ca prioritate in Guvern construirea a 5-600 de stadioane in mediul rural. Ar fi fantastic! Va dati seama ca acolo copiii pot juca si rugby, si handbal, pot face si atletism, nu numai fotbal.

Seamana acest program cu celebra actiune a construirii de sali de sport de catre PSD?
Si aceea a fost o investitie bunicica, dar facuta nesabuit. Nu au fost consultati specialisti de la sporturile care se practica in sala si lucrurile nu au iesit chiar cum ar fi trebuit. Oricum, e un inceput.

Premierii sint fani fotbal

De ce credeti ca, brusc, dupa aderare, in programele de integrare, sportul apare ca prioritate?

Si-au dat si ei seama, domnule, de importanta fenomenului. Au inceput sa iasa in lume la nivel inalt si au dat peste un Berlusconi, care e patron de echipa, sau Tony Blair, un obisnuit al stadioanelor. Discutind mai relaxat, inclusiv despre fotbal, gasesti mai usor un limbaj comun spre alte niveluri. Tin minte ca, la ultimul meci oficial din Norvegia, premierul lor incepuse sa imi vorbeasca despre rezervele lor de petrol si gaze naturale. Cine eram eu pentru el, daca nu ne intilneam la fotbal, sa imi spuna asa ceva?

„Voi sprijini Timisoara“

Poate deveni sportul una dintre primele zece prioritati ale guvernului?

E greu. Dupa ’89, nici un program de guvernare nu a avut un capitol distinct dedicat sportului. Citeva cuvinte, ici-colo. Lipseste viziunea ampla asupra fenomenului, cu programe in care sa fie implicate mai multe ministere: Tineretul, Finantele, Educatia, Sanatatea, Internele, Transporturile. Asa e peste tot in lume, numai la noi nu.

Cit de influent sinteti in Liga I? Ati fost acuzat de Gigi Becali ca decideti de fiecare data campioana.

Stiti cum e Gigi... Nici in fata Comisiei federale nu a putut sa-si justifice declaratiile, nici in fata presei. Mai mult, la sfirsitul anului am organizat o intilnire la Mogosoaia cu toti presedintii de cluburi din Romania si a venit la mine sa ceara scuze. „Hai ma, Nasule, stii ca am gura mare“, mi-a zis el. Normal ca nu mi-a convenit: „Bine, Gigi, dar stii ca eu am o imagine, ma afecteaza ce spui“, i-am raspuns.

Cu Timisoara ce e?

Ce sa fie cu Timisoara?

Pai finala Cupei e acolo, sponsor din Banat pentru federatie, intoarceti la comisii deciziile TAS, sinteti acuzat ca va implicati pentru ca Srhoj si Abiodun sa ajunga la Poli...

O sa va raspund doar la problema cu TAS-ul. E normal sa sprijin un club care s-a nascut linga Politehnica sa isi recapete palmaresul. Realizarile din timp sint ale unor intregi generatii, nu ale unui om. Am sustinut clubul pentru ca au aparut date noi in acest proces si e normal ca ele sa fie luate in calcul.

„Natural born leader“
Pentru a se prezenta la Congresul UEFA din 25-26 ianuarie, Sandu a pregatit un pliant extrem de bine facut. „Nascut lider in Romania comunista“ este titlul unui capitol din biografia schitata in pliant. Penultima pagina este acoperita de o scrisoare in care Sandu promite ca, daca va fi ales, va lucra „in beneficiul familiei fotbalului“.

Lobby cu succes in Occident
Pentru a fi sigur de reusita la alegerile UEFA de la sfirsitul acestei luni, Mircea Sandu are nevoie, pe linga votul celor 24 de federatii din Europa Centrala si de Est, si de sprijin din Occident. Sandu a declarat ca Irlanda de Nord, Spania si San Marino l-au asigurat de colaborare. „Totusi, mi-e teama de tradatori”, s-a plins Sandu.

Vrea bani din pariuri
Presedintele FRF este nemultumit de faptul ca federatia nu primeste nimic din incasarile caselor de pariuri sportive. „Ne folosesc competitiile, se umplu de bani, iar noi nu vedem nimic. La italieni, CONI primeste 120 de milioane de euro anual numai de la loteria italiana, pe care ii distribuie inclusiv la fotbal“, a tunat Nasu’.

Mircea Sandu

Nascut: 22.10.1952
Casatorit cu Lisa, are doi copii din prima casnicie, Raluca si Dan.
Studii: ASE, Relatii Internationale.
A jucat 408 meciuri in Divizia A, marcind 167 de goluri. 18 meciuri si 6 goluri pentru nationala Romaniei.
Presedinte al Federatiei Romane de Fotbal din august 1990.

miril
15th January 2007, 17:55
Acum despre Nasul teatrului romanesc. Noroc ca aici lucrurile nu se fac cu puterea cunostiintelor suspuse, ci cu puterea talentului.

Andrei Serban: „Cred ca de data asta mi-a iesit!“ Gabriela Lupu Cotidianul

La premiera, Andrei Serban a adus pe scena actorii din ambele distributii, experiment pe deplin gustat de public.

Capitala Culturala Europeana s-a dovedit neincapatoare pentru numarul iubitorilor de teatru, dornici sa vada „Pescarusul“, ultima premiera a lui Andrei Serban. Vineri si simbata nu se mai discuta pe strazile Sibiului decit despre aceasta montare-eveniment. Colegii de breasla ai regizorului au venit de prin toata tara sau chiar din strainatate, cum a fost cazul lui Silviu Purcarete, pentru a vedea ultima productie marca Andrei Serban. Biletele sint vindute pina in martie, o nota buna pentru conducerea teatrului fiind aceea ca nu a abuzat de renumele regizorului pentru a ridica pina la cer pretul biletelor, acestea fiind vindute la pretul, mai mult decit accesibil, de 5 lei pentru elevi, studenti si pensionari si de 10 lei pentru restul lumii.

„&#171;Pescarusul&#187;, un text care m-a bintuit“

Serban monteaza pentru a treia oara in cariera „Pescarusul“, prima data fiind la Tokyo, cu o scenografie grandioasa, scena fiind total acoperita de apa, si a doua oara la New York, unde, desi a avut o distributie de invidiat, printre actori numarindu-se Christopher Walken si F. Murray Abraham, rezultatul nu l-a multumit pe deplin pe regizor. „&#171;Pescarusul&#187; este unul dintre textele care m-au bintuit tot timpul, pentru ca niciodata nu am reusit sa-l inteleg pe de-a-ntregul. Mi-am mai dat o sansa, sa il montez a treia oara, hotarindu-ma ca, daca nu imi iese nici acum, sa ma dau batut. Nu stiu de ce, dar am impresia ca de data asta mi-a iesit“, ne-a declarat modest creatorul de teatru.

„Pe Maia am regasit-o schimbata“

Pentru „Pescarusul“, montat la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu, Serban a lucrat cu doua distributii, una cu actori sibieni si alta cu actori din Bucuresti. Pentru rolul Arkadinei a ales-o pe Maia Morgenstern, de al carei debut pe scena Teatrului National se simte „responsabil“. „Pe Maia am regasit-o schimbata, pentru ca a lucrat intre timp foarte mult si in teatru, si in film si a preluat multe sabloane si manierisme din unele experiente artistice care nu au fost intotdeauna de bun- gust sau de cel mai inalt nivel. Am lucrat mult cu ea si am incercat sa o readuc spre simplitatea si autenticitatea trairii pe care le avea atunci cind am cunoscut-o. Si sint sigur ca in Arkadina a reusit ceva ce nu i-a mai reusit de mult: sa fie simpla si profunda“, ne-a marturisit Serban. „ In rolul lui Treplev l-a distribuit pe Tudor Aaron Istodor, fiul Maiei, tocmai pentru a exploata artistic relatia mama-fiu din viata reala.

„Fara marmelada sentimentala“

Pentru traducerea textului lui Cehov, Serban a apelat la serviciile Mariei Dinescu. „Imi era imposibil sa lucrez cu traducerile existente. Toate traducerile romanesti erau pline de o marmelada sentimentala absolut inutila. In realitate, Cehov scria foarte econom. Sa nu uitam ca a fost doctor, iar doctorul Cehov isi priveste personajele ca pe pacienti, cu rigoare si obiectivitate. Dar, ca orice doctor bun, are si o compasiune infinita pentru pacientii sai. Montarile dupa Cehov sint de obicei foarte romantioase, cind, de fapt, Cehov este un antiromantic. El insusi si-a intitulat piesele &#171;comedii&#187;, desigur nu in sensul de hahaiala, ci de comedie umana, el face poate cea mai clara radiografie a sufletului uman. Cu ajutorul Masei Dinescu am eliberat traducerea de marmelada sentimentala, lasindu-ne in voia textului, asa cum a fost el gindit de Cehov.“

Distributia integrala, cadou pentru public

Spre placuta surpriza a spectatorilor prezenti la premiera, Andrei Serban a ales sa joace primul spectacol cu ambele distributii, un actor jucind o scena pentru ca urmatoarea sa fie jucata de dublura sa. Spectacolul, desi cu totul inedit, fiind de altfel si primul „snur“ al montarii, a fost fara fisura, interpretarea dubla sau chiar tripla, in cazul Masei, creind impresia unor personaje complexe, cu multiple fatete. Publicul s-a simtit extrem de rasfatat de acest cadou unic, pentru ca acest experiment a fost gindit doar pentru premiera. Pina si Andrei Serban a fost multumit de „gaselnita“ sa pe care, dupa spectacol, a motivat-o astfel: „Am vrut sa le ofer tuturor actorilor posibilitatea de a urca pe scena. A fost foarte frumos, aceasta distributie dubla da impresia unui balet gratios, cineva iesind, altcineva intrind, dovedind ca rolul poate fi jucat si asa, si asa… Era ca un tablou cu culori diferite, dar foarte armonioase.“ Spectatorii au apreciat acest dar aplaudind emotionati, minute in sir.

Cehov, medicul nostru de familie

Atit decorul semnat de Andu Dumitrescu, decor simplu, aproape minimalist, cit si costumele Mariei Miu, costume contemporane, sustin ideea regizorului: „In piesa nu este vorba despre Rusia secolului XIX, ci de o situatie universala, aceea in care fiecare personaj vrea sa iasa din inchisoarea personala pentru a gasi un sens vietii sale: &#171;Cine sint eu? De ce traiesc acum si aici? Care e rostul existentei mele pe lume?&#187; Ce ne intriga mereu la Cehov este corespondenta cu propria noastra viata. Ii recunosc in mine si pe Trigorin, si pe Arkadina, si pe Nina, si pe Treplev. Si atunci, dintr-o data, teatrul capata o importanta mult mai mare: este parte din viata, si nu o teorie“.