PDA

View Full Version : Baga ochiul - revista presei


Pages : 1 2 3 4 5 6 7 8 [9] 10 11 12 13 14

miril
3rd April 2008, 10:38
Dezinformarea poate veni de oriunde. Spre exemplu de la Oxford (de Cotroceni?).

Oxford Analytica a realizat o radiografie a miscarilor de pe scena politica romaneasca Basescu se impiedica in Alianta PNL-PSD Ziua

-- Cele mai importante puncte ale studiului Oxford Analytica, realizat la sfarsitul lunii martie, prezentate mai jos, au fost date ieri publicitatii de Hotnews. Oxford Analytica este o firma independenta internationala de consultanta care foloseste expertiza a peste 1000 de membri ai comunitatii academice de la Oxford, dar si ai unor universitati din intreaga lume.

PNL s-a aliat cu o retea de forte politice si economice decise sa monopolizeze pozitii cheie in stat si sa blocheze schimbarile neconvenabile. * PSD, succesorul fostului Partid Comunist, a condus aceasta retea. Totusi, in ultimii doi ani, s-a nascut o oligarhie trans-partinica, strans legata de fortele economice care au beneficiat de pe urma privatizarii. * A existat o puternica frustrare la nivelul opiniei publice din cauza esecului aplicarii unor standarde imbunatatite in viata publica, iar fortele pro-oligarhice au suferit doua caderi electorale majore: in mai, cand au cautat suportul popular pentru indepartarea presedintelui din functie; in noiembrie, cand au avut loc alegerile europene.Avantajele cheie ale lui TariceanuSupravietuirea PNL. Guvernul Tariceanu se bucura de avantaje cheie care ii permit sa se agate de putere:Suportul birocratic - parti din aparatul de stat ii sustin pe liberali, iar reformele in administratia publica asteptate de UE sunt aproape oprite.Sistemul juridic - initiativa a fost preluata de reactionari din momentul in care ministrul reformator al Justitiei, Monica Macovei, a fost inlaturat din functie, in urma cu un an. Curtea Constitutionala sustine de obicei Guvernul si Parlamentul in confruntarile cu presedintele legate de cine are intaietate in diferite sectoare decizionale politic.Media - Guvernul se poate baza pe o presa binevoitoare din cauza mogulilor (tycoons) care cumpara sau influenteaza editorial marile institutii de presa.Bani - PNL are acces la surse financiare: se crede ca Tariceanu este cel mai bogat premier din Europa. * Convergenta PNL-PSD. Cele doua partide ar putea incheia un pact electoral, in conditiile in care elementele anti-reforma triumfa in ambele partide. In 2007, un sfert din parlamentarii PNL au plecat din partid, elementele pro-reforma formand un nou partid liberal, care a fuzionat in decembrie anul trecut cu partidul lui Basescu, PD-L.Geoana ar putea sa piarda sefia * Raportul Oxford Analytica mentioneaza si revenirea lui Ion Iliescu si Adrian Nastase in interiorul PSD, cei doi fiind numiti arhitectii unui sistem concentrat in principal cu satisfacerea intereselor unei paturi inguste din societate. * Geoana ar putea sa piarda sefia partidului in cateva luni, din cauza esecului de a moderniza partidul si pierde din capacitatea de a exercita autoritatea asupra intereselor specifice. * Iliescu este principalul avocat al unui pact PSD-PNL. Unele sondaje arata ca ambele partide ar ajunge la acelasi nivel de sustinere combinata pe care il are PD-L, adica vreo 35-40%. Se asteapta ca partidele mici sa graviteze in jurul aliantei pro-oligarhice, cata vreme cele mai multe sunt conectate puternic de sistemul patronal.Stolojan, posibil candidatRaportul Oxford Analityca analizeaza si situatia PD-L, constatand ca fuziunea imaginata de Basescu a avut parte de o lansare cu probleme. * Primarii de orase care domina fostul PD n-au o ideologie clara si manifesta suspiciune fata de noii veniti. Multi dintre acestia nu impartasesc entuziasmul fostilor liberali in ce priveste curatirea sistemului politic si revitalizarea reformei in justitie, deoarece au profitat de gradul de coruptibilitate a sistemului. * Au existat speculatii potrivit carora presedintele ia in calcul varianta demisiei pentru a prelua conducerea partidului sau cu scopul de a-i imprumuta din popularitatea sa, astfel incat PD-L sa poate puncta decisiv in lupta cu oponentii sai.Al doilea in topul popularitatii este, de regula, Theodor Stolojan, un aliat apropiat al lui Traian Basescu, care a condus fractiunea liberala pana la fuziunea cu democratii. Daca Basescu va decide ca revenirea sa in politica activa este necesara pentru a-si infrange rivalii si pentru a asigura succesul reformelor sale cu iz populist, multi cred ca Stolojan va fi candidat pentru prezidentiale.Problemele presedinteluiBasescu va trebui sa actioneze hotarat daca va dori sa recastige initiativa. * Administratia prezidentiala nu i-a conferit cadrul pentru a rezolva numeroasele problemele ale societatii si nu are capacitate reala de a pune in aplicare mesajele sale pro-reforma.Participarea la alegerile parlamentare programate catre sfarsitul anului ar putea fi extrem de scazuta, deoarece multi cetateni sunt deconectati de la procesul politic.Acest lucru ar putea aduce victoria oponentilor Presedintelui, care s-au straduit sa-si creasca popularitatea oferind cadouri unor grupuri ca pensionarii, care de regula participa in numar semnificativ la alegeri. * Ruptura in relatiile dintre Guvern si presedintie a provocat un blocaj administrativ, pe care apropierea alegerilor nu-l va rezolva. * Statul a intarziat prea mult cu reformele presante. Paralizia politica amplifica impresia ca Romania va ramane o tara perifierica a UE, incapabila sa acceseze mare parte din fondurile disponibile pentru modernizare.Concluzia Oxford AnalyticaDaca Basescu nu va fi capabil sa mobilizeze populatia in jurul unui program coerent de reforma si sa castige suport pentru partidul sau, blocajul politic ar putea continua si in urmatorul ciclu electoral. Chiar daca va castiga alegerile din 2009, s-ar putea regasi mai departe in postura de prizonier al oligarhiei, daca PD-L nu va reusi sa obtina o majoritate clara.

krapulax
4th April 2008, 05:40
'cum se imbraca 'telectualii'- cotidianul. fragmente

Pe scena culturala autohtona sint 'telectuale de elita precum Alina Mungiu-Pippidi, care arata la fiecare emisiune ca si cum a venit direct de la aprozar
'telectualii de stinga pot fi recunoscuti dupa nelipsitele sepci comuniste, sacouri cu petice in coate si textile ecosez. „Am slabiciune pentru anumite piese, precum sacoul (nu costumul) sau sapca (am o adevarata colectie)“, spune Vasile Ernu, reprezentantul tipic al acestui stil
Sint 'telectuali precum Constantin Balaceanu-Stolnici, Neagu Djuvara sau Patapievici care socheaza prin stilul accentuat retro: „Papionul se regaseste azi ca parte a unor vestimentatii de show - clovni sau stripperi, dar cred ca preferinta lui Patapievici pentru papion, desi usor ilara, este mai degraba un semn de apartenenta la o societate «old school» in care 'telectualitatea avea un cuvint mai greu de spus“, comenteaza stilista Dana Anghel.

Cit despre esarfa omniprezenta la gitul lui Neagu Djuvara, stilista o atribuie influentei modei franceze de secol al XIX-lea. Stilista comenteaza si tinuta lui Gabriel Liiceanu: „Liiceanu, 'telectualul intreprinzator, mixeaza cultura cu businessul cam in acelasi fel in care mixeaza tricoul cu sacoul. Combinatia ii da un aer tineresc si nonconformist“.

Lavaliera pe care o poarta Andrei Plesu a facut initial istorie la jumatatea secolului 19, ca semn de apartenenta la unul dintre cluburile elitiste ale gentlemanilor londonezi. In prezent, lavalierele se regasesc cu precadere in tinute formale. „Alegerea lui Plesu combina cite putin din fiecare - formalism pentru a da credibilitate sporita celor spuse si asocierea cu o societate manierista, foarte diferita de cea romaneasca“, explica Anghel.

miril
4th April 2008, 08:20
Si eu era sa-l pun.

miril
4th April 2008, 08:21
Pentru bipezii iubitori de patrupezi:

Cåinii de curte trebuie plimbati cel putin o ora pe zi Z-Gardianul

Vânzarea animalelor, fie ele de companie sau de interes economic, se va face doar în spatii autorizate. Vânzatorul este obligat sa înmâneze noului proprietar instructiuni scrise cu privire la nevoile fiziologice, de protectie si de bunastare a animalului.

Proprietarii animalelor de companie tinute în aer liber vor fi obligati sa le asigure adapost individual si cel putin o ora de miscare, sub supraveghere, potrivit proiectului privind normele metodologice de aplicare a Legii protectiei animalelor. De asemenea, stapanii sunt obligati sa supravegheze cu atentie patrupedele pentru a evita accidentele si transmiterea unor boli. Potrivit actului normativ, animalele de companie din curti trebuie sa dispuna de adaposturi care sa le protejeze de intemperii. Pentru cainii tinuti legati in curtile gospodariilor, actul normativ prevede ca lantul acestora sa aiba o lungime de cel putin doi metri. In cazul in care animalele sunt tinute intr-un tarc, acesta trebuie sa acopere o suprafata minima de sase ori mai mare decât cea a custii. Totodata, proprietarii sunt obligati sa le asigure, într-o perioada de 24 de ore, cel putin o ora de libertate de miscare, se mai arata în proiectul de ordin. Legea prevede sanctiuni cuprinse intre 8.000 si 1.500 lei pentru posesorii de animale care nu pun la dispozitia acestora un adapost corespunzator, hrana si apa suficienta, precum si posibilitatea de miscare. Chiar si lipsa de atentie fata de animal este considerata fapta contraventionala si este sanctionata. “Legea este aplicabila si in cazul adaposturilor de caini, numai ca aceste prevederi legate de spatiu pot fi respectate numai in cazul unei reconstructii a unitatilor in care isi desfasoara activitatea serviciul de ecarisaj. Spre exemplu, un caine din adapostul nostru are la dispozitie un spatiu de 2/2 metri. In ceea ce priveste dimensiunea padocului, daca acesta trebuie sa fie de sase ori mai mare decat a custii, inseamna ca din 500 de caini cati avem vom fi obligati sa pastram doar 200, ca sa putem respecta aceasta norma. Restul se vor intoarce in strada”, ne-a declarat directorul Administratiei pentru Supravegherea Animalelor Bucuresti, Simona Panaitescu. Legea ii obliga pe proprietari sa asigure asistenta medicala, respectiv deparazitari interne si externe periodice, vaccinari si tratamente profilactice sau în scop terapeutic. Nici dresajul nu va mai putea fi facut oricum. Acesta trebuie realizat numai de persoane autorizate. De asemenea, sunt interzise in dresaj echipamentele care produc socuri electrice, obiectele ascutite sau contondente, metodele care presupun pedepsirea sau corectia animalului prin loviri, raniri, inducere de frica, legarea membrelor, legarea la punct fix pentru perioade lungi de timp, orice forma de dopaj, supunerea la conditii climatice extreme, precum si toate metodele care duc la epuizarea fizica sau psihica a animalului. Proiectul de ordin pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 205/2004 privind protectia animalelor a fost elaborat de presedintele Autoritatii Nationale Sanitar -Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) si de Ministerul Internelor si Reformei Administrative si se afla in dezbatere publica.

Peste 100 de maidanezi ucisi si aruncati la groapa de gunoi
Peste 100 de câini au fost gasiti morti in groapa de gunoi de la marginea orasului Rovinari – Gorj. Fragmente din corpurile animalelor erau vizibile in pamântul impins cu un buldozer. Cadavrele zaceau printre tonele de resturi menajere, mirosul urât simtindu-se de la zeci de metri distanta. “Ce s-a intâmplat aici este ilegal si strigator la cer. Sunt câini morti peste tot. Au impins cadavrele in apa, ca sa scape de ele, si au ramas resturi in pamânt. Se vede câte o labuta, câte un craniu. Nu este posibil sa se intâmple asa ceva in epoca in care traim”, a afirmat Carmela Serbanoiu, presedintele Asociatiei Pro. Aceasta il acuza pe primarul Dorin Filip din Rovinari de omorârea animalelor, deoarece acesta a anuntat, in urma cu o luna, ca ofera câte 10 lei oricarui localnic care prinde maidanezi de pe strazi si ii aduce la padocul amenajat la marginea orasului. Carmela Serbanoiu spune ca il va actiona in instanta pe edilul-sef, acuzându-l de instigare la omorârea patrupedelor. Edilul din Rovinari dezmite insa toate acuzatiile si spune ca maidanezii adunati din urbe sunt teferi si nevatamati, iar groapa de la periferia orasului nu mai este folosita de ceva vreme, fiind inchisa de inspectorii garzii de mediu. Dorin Filip sustine ca animalele moarte au fost aduse din alta localitate, la adapostul infiintat de primarie patrupedele fiind in numar complet. “Daca vreti, ii si inventariem, sa vedeti câti câini am eu acolo, câti am primit pe bonuri. Am mâncare la adapost, am tot. Intr-adevar, eu am initiat actiunea asta, sa ii adun, sa nu mai muste oamenii, dar nu pot sa-i strâng pe toti peste noapte. Eu sunt iubitor de animale, am acasa unul care are 17 ani”, a spus contrariat primarul.

Bancaru
4th April 2008, 09:58
Eu ma abtin de la comentarii.
Oricum, vajnicii mancatori de cacat si sugatori de pula la comanda normal ca fac titlurile de asa natura incat sa sara gospodina din fotoliul care a coclit sub curu-i muced, si sa vorbeasca cu coji de seminte in gura, indignata ca dupa ce ca exista, adica ii toleram, mai trebuie si plimbati. Dar un masaj pe coaie nu vor, se intreaba ea, in timp ce cu cealalta parte a creierului se gandeste la cum l-ar silui pe Osvaldo Rios (nu e Rios de la Progresul, e un bou) el in chip de dresor iar ea in chip de maidaneza in calduri.
Bai, daca asta se cheama tara civilizata, unde autoritatile locale UCID anuimalele pe care nu au fost nicicand capabile sa le controleze atunci eu imi bag piciorul in curul lui Basescu. Nu ne deranjeaza praful, poluarea, nesimtirea, betoanele, pomii taiati, smulsi, mizeria umana, oamenii care se caca si se pisa in ganguri sau unde le vine, mai rau decat animalele care sunt... animale, si carora nu prea ai ce sa le ceri, ne deranjeaza cainii pe care bestiile idioate i-au gonit pe strazi. Ne roade rau la pula taxa auto dar nu dam doi bani pe viata unor suflete care cat cer ca sa te iubeasca? O mangaiere si ... cam atat. Pe cel mai inversunat aparator al ideii cu omorarea animalelor l-as duce 10 minute la adaposturi ca sa vada ce se intampla acolo. Daca iese om de acolo mai are o sansa sa isi schimbe parerea, daca iese ca un nesimtit e clar ca in el zace un criminal si trebuie omorat.
Am o mare rugaminte la voi cei care veniti mai des pe aici - subiectul cainilor comunitari este unul sensibil pentru mine. Va rog sa nu mai puneti tot soiul de pareri pentru ca ma starnesc si ma intristeaza. Eu fac ceva pentru niste animale ale nimanui si nu sunt putine, iar eu imi pot da cu parerea. Daca stim numai sa le alungam si sa le scuipam... mai bine suntem cel putin discreti si tinem parerea in noi.

Bancaru
4th April 2008, 10:06
Fiti atenti:

La mii de kilometri departe de casă, la Riad, Cosmin Olăroiu a devenit dezinteresat de fotbalul românesc. „Acum câteva zile am deschis un ziar, am văzut pe prima pagină poza unui președinte de club și am închis ziarul”, povestește Oli

Pai vin eu si intreb: cum naiba a deschis ziarul si a vazut (totusi) pe prima pagina poza unui presedinte de club? Era ziar cu coperta? Sau cum? Si de ce a inchiz "coperta"? Nu cumva era Jiji pe prima pagina? Ca el ce mai apare dintre astia. Doar daca nu a deschis vreun ziar din Piatra Neamt sau Buzau.

Bancaru
4th April 2008, 10:09
Minunati-va, oameni buni...

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7950/2517426/1/cm0t7862.jpg

miril
4th April 2008, 12:26
Poza merita pe blog. Ala cu Penibiliul Cotidian. Bancaru, articolul l-am pus tocmai pentru ca...trezea revolta. O sa iau in consideratie de acum incolo, in ceea ce ma priveste.

krapulax
4th April 2008, 12:44
ala sigur e palatul lui bkl. era o casa frumoasa.
intrebarea cu pagina si deshisul / inchisul e foarte dificila. habar n-am!

miril
4th April 2008, 12:56
Este un automatism verbal pe care-l folosim neobservand inadvertenta.

Bancaru
4th April 2008, 15:03
Pe Christos nu puteau sa Il puna decat rastignit?

krapulax
4th April 2008, 16:39
da, cred ca i-a dat prin minte sa il puna jucand fotbal sau stand la masa cu prezidentul. noroc cu consiglierii

miril
5th April 2008, 09:19
Mi-a dat sperante de "sa auzim numai de bine" cand totul parea pierdut in zilele negre ale dictaturii:

N.C. Munteanu: „Ultimii șapte ani de acasă“ e „un gunoi“ Clubliteratura.ro Cristian Teodorescu


Cartea de debut i-a adus lui N.C. Munteanu premiul „Observatorului Cultural“ și locul întîi în topul „Dilematecii“.

Cristian Teodorescu: Cum vă simțiți în rolul de scriitor de top?

N.C. Munteanu: Scriitor? De top? Glumiți! Mai lipsea să ziceați și „carte frumoasă, cinste cui te-a scris“ ca să și rîd. Scriitor nu sînt, iar cartea pe care figurează numele meu n-a făcut din mine un scriitor.

„Ultimii șapte ani de acasa“ e un „gunoi“! O parte a gunoiului comunist, cea produsa de singura instituție comunistă care a funcționat cu adevărat, Securitatea. În acest gunoi am trăit aproape cinci decenii și miasmele ne otrăvesc viața și astăzi. Meritul meu, dacă de merit poate fi vorba, este de a fi răscolit acest gunoi și de a-l fi expus public și, odată cu el și pe mine, aproape la limita indecenței. Am făcut-o, deși nu mi-a fost ușor. În plan personal am plătit scump îndrăzneala, plătesc încă. Dar trebuia, era de datoria mea s-o fac!

Revista „Observator Cultural“, căreia îi mulțumesc pentru premiu, pentru tot ce a făcut atât pentru carte, cât și pentru mine, a onorat nu cartea, ci „atitudinea“. Am expus public mecanismele unei instituții abjecte, în care am intrat de bună voie și care ar fi putut să mă zdrobească.

C.T.: Cît despre „top“?

N.C.M.: Despre ce top poate fi vorba în cazul unei cărți din care abia s-au vîndut o mie de exemplare, la care s-a adăugat o suplimentare de tiraj de 500 de exemplare? Dacă fiecare anticomunist sau fiecare dintre cei care m-au acuzat de abominabile infamii ar fi cumpărat un exemplar e puțin probabil că eu aș fi devenit mai bogat, dar în mod sigur ei ar fi fost mai informați. Din păcate, citim puțin, vorbim mult și facem pe procurorii fără să fi citit dosarul. Și poate ne închipuim că prin uitare exorcizăm răul pe care l-am trăit. Cred că e o greșeală.

C.T.: Care dintre confrații dvs. de proză nonficțională, români și străini, vă plac în mod special?

N.C.M.: Prețuiesc prea mult cărțile pe care le iubesc pentru a mă lăsa tentat de vanitatea de a mă considera confrate cu autorii lor. Dar sînt un cititor bun, curios și constant. În dezordinea lecturilor, fără pretenția vreunei ierahizări: Ion Ioanid (care nu s-a considerat scriitor), Nicolae Steinhardt, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Lucian Boia, Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu, I.D. Sârbu, Florin Constantin Pavlovici și, nu în ultimul rînd, Paul Goma, apoi toți cei care au scris cărți despre lumea comunistă (de la Pavel Cîmpeanu, la Ion Ianoși, de la Marius Oprea, la Smaranda Vultur și Ruxandra Cesereanu și încă mulți alții), iar pentru juranalele lor, Monica Lovinescu, Mircea Zaciu, Florența Albu, Pericle Martinescu și Tia Șerbănescu.

Dintre străini, toții disidenții, de oriunde ar fi, în frunte cu Soljenițîn, plus Li Zhisui, care a scris o carte extraordinară despre Mao Tze Dun și despre comunsimul chinezesc, plus Stéphane Courtois și prietenii lui, plus un scriitor pe linia de frontieră dintre ficțiune și realitate, Péter Esterházy, autorul a două cărți de excepție: „Harmonia caelestis“ și „Revu et corrigé“, care trebuie citite în această ordine. Pentru că prima este un monument dedicat tatălui, iar a doua răsturnarea monumentului aceluiași tată care timp de două decenii a fost informator al securității maghiare.

C.T.: De ce nu scrieți proză de ficțiune?

N.C.M.: Pentru că nu sînt scriitor. Pentru că n-am talent, pentru că n-am multe alte calități pe care meseria de scriitor le prespune, unele se mai și învață, iar eu nu mai am timp. Se scriu și făra mine destule cărți proaste. De ce să fiu un scriitor prost, hai, mediocru, cînd pot să fiu un cititor bun?

C.T.: Care sînt ficționarzii români contemporani pe care îi țineți la îndemînă?

N.C.M.: Radu Cosașu – „Supraviețuiri“, Gabriel Liiceanu – „Ușa interzisa“, Tia Șerbănescu – „Femeia din fotografie“, Filip Florian – „Degete mici“, Florina Ilis – „Cruciada copiilor“, Petru Cimpoeșu – „Simion Liftnicul“, Mircea Cărtărescu – „Orbitor“, „Aripa dreaptă“. Mai sînt și alții.

C.T.: Nu vă întreb nimic despre Paul Goma, că mă dă în judecată. Totuși…

N.C.M.: Paul Goma e unul dintre puținii noștri contemporani care a avut curajul să se opună deschis unui regim comunist scelerat și unui dictator și mai scelerat, care încă din 1977 dădea serioase semne de paranoia. Prin gestul lui Goma ne-a arătat că împotrivirea e posibilă, că putem și avem dreptul să spunem și nu, că aparatul represiv era mai slab decît credeam noi, că și lor le era frică. Goma ne-a arătat hidoșenia împăratului gol, în vreme ce unii nu mai pridideau sa-i laude hainele cele noi, dar și geniul. Și într-un fel i-a avertizat pe români asupra a ceea ce aveau să trăiască în deceniul ’80-’89. Nu l-am ascultat, nu l-am înțeles, nu ne-am solidarizat cu el, l-am lăsat singur. Prea mulți au stat să-i cîntărească talentul, cînd problema era una de șira spinării, de verticalitate, de demnitate, de refuzul de a ne lăsa tratați ca sclavi. Mulți nu l-au iertat atunci, nici mai tîrziu pentru că prin curajul lui a sfidat lașitățile și complicitățile noastre, oportunismul, supușenia capului plecat, tăcerile vinovate, spiritul descurcăreț, acomodarea cu răul.

Toate acestea și multe altele l-au singularizat, au accentuat rigiditatea și intransigența unui om curajos care a avut dreptate împotriva tuturor. Și cum nu admite nuanțele, nici compromisul și nici faptul că nu toți oamenii au vocația martirajului, astăzi Paul Goma e în război cu toată lumea. I-a mai rămas un singur adversar: Paul Goma.

Însă el a avut dreptate și noi nu l-am prețuit cum se cuvine. Eu, personal, îi sînt recunoscător. Mi-a deschis ochii și m-a făcut să îndrăznesc să spun nu!

C.T.: Ce părere aveți despre mărturisirile tîrzii ale lui Günter Grass?

N.C.M.: Mărturisire? De fapt vreți să mă aduceți la „tăcerile“ noastre de astăzi. Nu e nici o comparație între „tăcerea“ lui Günter Grass, și „tăcerile“ tăcuților noștri care au pactizat cu diavolul numit Securitate. Günter Grass n-a vorbit vreme de mai bine de cinci decenii de un episod scurt și rușinos din viața lui, (la 17 ani, timp de cîteva luni a facut parte din Waffen-SS), pentru că avea altceva mai important de făcut. Vreme de cinci decenii și-a asumat rolul ingrat de „instanță morală“ a unui popor care, într-un secol, a trecut de două ori Europa, și lumea, prin foc și pară. Și a făcut asta într-un moment în care germanii munceau din greu (și ei știu să muncească) să refacă o țara făcută una cu pămîntul și erau tentați să „uite“ trecutul negru sau să amîne socotelile cu trecutul. Günter Grass nu i-a slăbit o clipă. Le-a amintit tot timpul povara copleșitoare a trecutului, le-a amintit vinovăția și a îndemnat la redempțiune. În rest, ca orice mare scriitor, Günter Grass a fost tot timpul incomod, provocator, contradictoriu și în răspăr cu toată lumea și cu timpul lui. A fost de stînga cînd dreapta trudea la refacerea Germaniei, a abandonat stînga cînd n-a fost de acord cu ea, a apărat cauze strîmbe pe care el le considera juste, a scris o carte admirabila, poate cea mai bună carte a lui, „În mers de rac“, în care a vorbit despre suferințele învinșilor nevinovați, cînd suferința era doar monopolul învingătorilor. Iar cu o altă carte, „Ein weites Feld“, a pus pe foc o Germanie care trăia euforia reunificării, acuzînd Vestul că i-a luat ca ostateci și-i victimizează pe locuitorii Germaniei de Est, impunîndu-le un liberalism nemilos!!!

Cred că Günter Grass, la senectute și pe culmile gloriei, avea nevoie de o ultimă experință. După ce cinci decenii și-a culpabilizat concetățenii, a făcut pasul în partea celor „vinovați“. Vroia să știe cum au trăit germanii povara acelei vinovății și a băut el din otrava vinovăției, asumîndu-și și trăindu-și pînă la capăt partea lui de vină și de rușine. Abia acum și așa se va fi împăcat cu țara lui și cu toții fiii ei.

C.T.: Dar despre mărturisirile care nu vin niciodată, de tip Stolnici?

N.C.M.: Stolnici? Un caz clinic de schizofrenie morală. Un boier care n-a știut să-și păstreze boieria. Un boier cu apucături de slugă hoață, care și-a oferit serviciile la dîrloaga securității. Un ins nu numai imoral, ci și amoral. Pare incapabil sa înțeleagă nici ce-a trăit, nici ce-a făcut. Suferă de „sindromul Stockholm“, de vreme ce și azi turnătorul-academician vorbește despre „conducerea noastră“, despre „securitatea noastră“, deși, într-un fel, și el este victimă a securității, restul, fiind o chestiune de caracter și de proaste maniere. Însă fără comuniști și fără securiști poate că omul n-ar decăzut atît de jos și atît de jalnic.

C.T.: Vă mai întoarceți cu bagajele în România sau mergeți pe mîna lui Caragiale?

N.C.M.: Exagerați. Exilul meu nu are nimic de a face cu exilul lui Caragiale, în afară de faptul că din întîmplare și eu am ales Germania. Însă am încă bagaje în România, dosarele de la SIE, de la SRI și poate și de la Contrainformațiile militare. Ele există, știu că sînt acolo și le vreau! Cîndva eu am făcut ceva, ceva bun și necesar românilor. Merit această recompensă derizorie! Fie și mort!

miril
9th April 2008, 08:45
Impartasesc in mare observatia lui Cristoiu, mai ales concluzia de la sfarsitul articolului.

Complexul Putin la intelectuali Ion Cristoiu JN

Putin l-a învins pe George Bush, Victoria lui Putin la București, Bush îngenuncheat la Summit. Ai putea jura, aruncîndu-ți o privire peste astfel de titluri, că ele au apărut, cu literele de o șchioapă, cerute de senzaționalism, în tabloidele băștinașe, ținînd locul pentru o zi măcar celor despre constipația unei starlete de așternut din Bucureștii tuturor prostituțiilor.

Nu, aceste titluri au văzut lumina zilei în cotidiene occidentale de prestigiu, citate pe ambele maluri ale Dîmboviței mai ceva decît Apostolii.

Toată îndreptățirea de a stoarce din acest fapt cîteva concluzii ad-hoc:

1) Presa occidentală, deseori folosită de cyborgii jurnalismului autohton ca un far călăuzitor de ținută intelectuală, nu diferă totuși de presa noastră, înfățișată drept una coborîtoare a gustului public la nivel de telenovelă. Lesne astfel de sesizat că, pentru scorțoasa presă de tradiție și calitate din Occident, Summit-ul NATO de la București s-a redus la o păruială de flăcăi tomnatici într-o suburbie cu imigranți. Vladimir Vladimirovici Putin și George W. Bush, alintați de pompierii condeiului din România drept "greii planetei", s-ar fi luat la trîntă la București.

Dacă ar fi fost o presă pe gustul intelectualilor cu damf, în genul planturosului etern ministru Andrei Pleșu, vîndut de filiala Adevărul a companiei lui Dinu Patriciu, presa occidentală ar fi trebuit să dea titluri gen: Summit-ul de la București – un util schimb de idei;

2) George W. Bush și Vladimir Putin sînt lideri ai două regimuri politice diferite. În timp ce Vladimir Putin e un conducător autoritar, de care depinde, aproape exclusiv, tot ce mișcă în Rusia, de la oligarhii din Moscova pînă la mujicul din Siberia, George Bush e un conducător democrat, ale cărui decizii sînt rezultatul confruntării cu instituțiile americane.

Și cu toate acestea, atît George Bush, cît și Vladimir Putin au fost fixați drept lideri care au venit la summit să-și impună propriile hotărîri, și nu hotărîrile ieșite dintr-un mecanism democratic. Se regăsește în acest fel de a trata un eveniment la care s-au confruntat totuși interese naționale, și nu individuale, eterna personalizare a Puterii;

3) În presa occidentală au fost tipărite multe radiografii critice ale situației din Rusia, avîndu-și în Vladimir Putin principalul responsabil. În multe comentarii din presa occidentală, liderul rus trece drept un autocrat, un conducător care deține în chip nedemocratic toate frîiele puterii. Și cu toate acestea, ziariștii occidentali prezenți la summit l-au primit pe liderul rus cu un plus de fior evident față de George W. Bush.

Explicația?

Dincolo de carisma lui Vladimir Putin și-a spus cuvîntul și impresia pe care o face totdeauna asupra intelectualului Liderul autoritar și misterios, deținătorul de puteri colosale. Bietul George W. Bush nu s-a bucurat de aceeași emoție respectuoasă. Nu numai pentru că în acest ultim an de mandat amintește tot mai mult de un actor ieșit la pensie, plecat în turneu prin orășele de provincie pentru a interpreta scheciuri răsuflate, dar și pentru că toată lumea îl știe pe președintele american ca lipsit de puteri nelimitate.

De unde tragem concluzia că pînă și cei mai înrăiți susținători ai democrației, dacă sînt intelectuali, păstrează undeva, în adîncurile ființei, admirația față de pumnul dictatorilor.

Să ne mai mire atunci odele închinate lui Carol al II-lea, Ion Antonescu, Iosif Vissarionovici Stalin și Nicolae Ceaușescu?

miril
9th April 2008, 08:47
Pardon! Presedintele României... si atât Gabriel Klimowicz Gardianul

Traian Basescu a facut ieri uz de atributiile sale în domeniul apararii. El si-a adus aminte ca este comandantul fortelor armate ale României si a participat la prezentarea bilantului Ministerului Apararii pe 2007. Important! Bilantul prezentat de ministrul apararii a fost intens mediatizat. Drept pentru care Traian Basescu le-a spus ofiterilor si soldatilor ca militarii, colegii lor care se afla în Irak, fac parte dintr-o misiune NATO. Însa NATO nu are nici o misiune în Irak. Franta si Germania au fost tarile care s-au opus cel mai vocal acelui razboi, drept pentru care, dupa un scandal întins pe mai multe luni, interventia în Irak s-a facut sub umbrela unei coalitii internationale. A fost cel mai tensionat moment al organizatiei transatlantice. La opozitia Frantei si Germaniei din interiorul NATO s-au raliat Rusia si China din afara, formând împreuna o axa a pacii de care Traian Basescu nu a auzit. Noua gafa a lui Basescu nu împiedica deloc exercitiul de imagine nesfârsit pe care îl face de când a ajuns la Cotroceni. Probabil ca din nou a punctat la acest capitol, din moment ce are obisnuinta de a spune orice trasnaie pe un ton foarte apasat. Sigur ca asta nu îl face mai competent pe “presedintele României”. Gafa de ieri se adauga la o alta gafa din timpul Summitului NATO, cu atât mai grava, cu cât a fost comisa în nasul tuturor greilor acestei lumi. El a spus ca “Grecia a uzat, pe buna dreptate, de dreptul de veto împotriva Macedoniei”, în conditiile în care nici un presedinte nu face aprecieri la adresa politicii externe a altui stat. “Pasarici”, “tiganci împutite”, “aluzii sexuale la adresa unei jurnaliste”, jigniri ale politicienilor sau jurnalistilor, tonomate, confuzii grave, interpretari ciudate ale Constitutiei, toate fac parte din portretul lui Basescu de dincolo de exercitiile de imagine.

Spectacolul de zilele trecute al celor mai puternici politicieni ai lumii la aceeasi masa cu Traian Basescu trebuie privit cu rezerve. Gafele prezidentiale ar putea sa anuleze orice posibilitate de a specula în favoarea României orice oportunitate istorica. Basescu a pus ieri în cârca NATO un razboi care nu-i apartine. Care este oare efectul acestor gafe asupra Angelei Merkel, cancelarul Germaniei, a presedintilor SUA sau Federatiei Ruse, a oricarui om de stat de acelasi rang cu Basescu? Cât din aceasta atitudine se poate rasfrânge asupra României?

miril
9th April 2008, 08:48
Minciuna. Basescu dezinformeaza armata despre scutul NATO Adrian Horincar, Cornelia Rosoga Gardianul

Sedinta de bilant a Ministerului Apararii de ieri a fost transformata de presedintele Basescu intr-un nou prilej de confruntare cu premierul Calin Popescu Tariceanu si fostii sai parteneri liberali. Luat de avåntul oratoric, seful statului a reusit sa gafeze in legatura cu prezenta militarilor romåni in Irak si chiar a mintit in legatura cu scutul antiracheta al NATO. Lasånd la o parte conflictul Basescu – Tariceanu & PNL, bilantul s-a axat, in special, pe problemele de dotare si finantare ale armatei si pe problemele militarilor din teatrele de operatiuni.

In debutul sedintei, ministrul apararii, Teodor Melescanu, a prezentat principalele obiective ale ministerului pe care il conduce in 2007: optimizarea capacitatilor de aparare, consolidarea profilului strategic al României in NATO, participarea României la politica europeana de securitate si aparare, promovarea stabilitatii in Balcani si in zona extinsa a Marii Negre, implicarea in lupta antiterorista si optimizarea capacitatii institutionale.

Probleme vechi
Melescanu a mentionat ca, la sfârsitul anului 2007, 1.405 militari români erau detasati in teatre de operatiuni. “Avem in vedere ca in 2008 sa ne stabilim un nivel privind participarea noastra la misiuni militare in strainatate si demararea unui proces de analiza strategica”, a spus Teodor Melescanu. “Mentinerea angajamentelor internationale in Afganistan, Irak si Balcani ramâne de asemenea un punct esential”, a adaugat el.
Ministrul a mentionat transformarea si reorganizarea armatei, precum si dezvoltarea fortelor armate in anul 2007, participarea la planificarea fortelor in cadrul UE, dar si programele de inzestrare. La acest capitol a precizat ca au existat unele probleme legate de achizitionarea materialelor necesare pentru fortele speciale si ca au fost inregistrate unele intârzieri in domeniul planificarii bugetare din cauza reducerii creditelor bugetare.
Teodor Melescanu a mai vorbit despre utilizarea sistemului de informatii militare si initierea unor demersuri de corelare mai buna a operatiunilor in domeniul luptei antiteroriste.

Mai multi bani
A urmat la cuvant premierul Tariceanu, care a promis ca Ministerul Apararii va primi mai multi bani la urmatoarea rectificare bugetara si i-a cerut ministrului apararii sa gestioneze mai eficient fondurile alocate. ”Desi bugetul armatei a suferit in acest an o rectificare negativa, va asigur ca armata nu a fost uitata. Avem in atentie ca urmatoarea rectificare sa fie una pozitiva in ceea ce priveste bugetul armatei”, a spus Tariceanu. La ultima rectificare bugetara din luna martie, bugetul armatei a fost redus cu 800 de milioane de lei. In schimb, premierul i-a cerut ministrului apararii sa aloce fondurile cu prioritate pentru dotarea armatei, având in vedere ca, in prezent, peste 60% din bugetul MAp este destinat cheltuielilor de personal si de asistenta sociala, si sa valorifice patrimoniul ministerului pentru a scadea presiunea asupra bugetului institutiei. El i-a mai cerut ministrului sa prezinte propuneri de declansare a procedurilor pentru programele strategice, a caror finantare va putea ajunge pâna la 2,38% din PIB, conform bugetului aprobat pe anul 2008.

Atac la baioneta
Cand i-a venit randul sa vorbeasca despre problemele apararii, presedintele Basescu s-a dezlantuit. Neuitand sa precizeze ca este comandantul suprem al fortelor armate, seful statului s-a lansat in atacuri la adresa conducerii ministerului si la adresa premierului. Basescu a criticat intârzierile in sistemul de achizitii pentru armata si a cerut Ministerului Apararii si Statului Major General sa se implice pentru indeplinirea programelor de achizitii, apreciind ca marea problema este alocarea insuficienta de fonduri. “Stiu tot ce nu s-a realizat ca urmare a reducerii bugetare. Este in neregula si trebuie rezolvat. Nimeni nu are dreptul sa se joace de-a securitatea nationala”, a spus presedintele. Basescu l-a contrat pe Tariceanu, care a explicat ca o parte semnificativa din bugetul institutiei este alocat contributiilor sociale. „Nimeni nu poate concepe ideea imbunatatirii acestor procentaje prin reducerea cheltuielilor cu pensiile, cu salariile“, a spus presedintele.

Scutul din mintea lui Basescu
Presedintele Basescu a vorbit si despre hotararile adoptate la summitul de la Bucuresti privind scutul antiracheta al NATO, care ar urma sa asigure protectie si Romaniei. “Asta înseamna implicarea în finantarea proiectului a tuturor celor 26 de state membre NATO”, a spus Basescu. La summitul de la Bucuresti nu s-a pus insa problema finantarii acestui proiect. In plus, statele occidentale, care sunt protejate de scutul american, au retineri in a da bani. Secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, a declarat la summit ca liderii Aliantei nu au luat in calcul modalitatile de finantare a scutului complementar al NATO, raspunzand unei intrebari din partea presei. De asemenea, premierul Calin Popescu Tariceanu a precizat in timpul summitului ca aspectele financiare nu au fost discutate. In plus, un asemenea proiect ar urma sa fie realizat in aproape doua decenii. Singurul lucru asupra caruia au cazut de acord liderii NATO la Bucuresti este “existenta amenintarii” si ca urmeaza sa se studieze optiunile posibile, primul raport privind acest proiect urmand sa fie prezentat la summitul din 2009. Scutul de care a vorbit presedintele ar urma sa-l completeze pe cel american protejand flancul de sud-est al Aliantei.
Printre altele, Traian Basescu a mai spus si ca misiunea din Irak este una NATO si ca armata nu participa la misiuni care au in vedere construirea de scoli, drumuri. Dupa incheierea sedintei, intrebat de ziaristi despre aceste afirmatii ale presedintelui, ministrul Melescanu a raspuns, diplomat, ca Traian Basescu a fost “in afara discursului scris” si ca “au fost scapari”.

Iranul vrea replica la sistemul american
SUA sustin ca scutul american este necesar pentru a face fata amenintarii iraniene. “Rachetele iraniene au în prezent capacitatea de a ajunge în Israel si Turcia, dar Teheranul încearca sa procure dispozitive care într-o zi ar putea lovi România, mai târziu Statele Unite sau întreaga Europa”, a declarat, la Bucuresti, presedintele american George Bush. Liderul american nu a spus insa ca scutul nu acopera tara noastra. In schimb, ministrul iranian al Apararii a declarat luni ca lumea are nevoie de un scut antiracheta care sa ofere protectie în fata amenintarii Israelului si Statelor Unite. Iranul a testat, cu succes, rachetele Shahab 3 capabile sa ajunga la o distanta de 2.000 de kilometri. In acelasi timp, presedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad a declarat ieri ca Iranul a început instalarea a 6.000 de centrifuge pentru imbogatirea uraniului.

Bancaru
9th April 2008, 10:41
Vad ca l-ai luat in colimator. Tu prin selectia pe care ai facut-o. Eu nici nu ma mai obosesc sa ma mai gandesc la el. Din cand in cand il mai injur. La cat de idioti sunt adversarii politici nici nu mai am iluzii ca va pierde. Ma uit, de exmplu, la cum ataca astia primaria Bucurestilor. PD-L vine cu Blaga, ferchezuit, parfumat si lustruit dupa ce a belit pula la Min. de Interne, deci cu sanse uriase, iar astia vin cu Vanghelie (sau Mitrea, acelasi lucru) sau cu Ludovic Sica Urban. Nu stiu exact ce a fost cu accidentul aluia, tind sa ii dau dreptate ministrului, dar lumea e sensibila la lucruri de genul acelei intamplari, deci sanse aproape de zero (0). Iar Mitrea (sau Vanghelie, acelasi lucru) nu imi dau seama cum vor putea sa ia mai mult de 10 procente, asta daca nu se duce eletoratul fidel la barbecoaie.
PSD nu are oameni. Pai ei nu il arunca in lupta pe Cristi Diaconescu la primarie pentru ca nu mai au pe cine pune prim ministru sau presedinte. E clar ca Nastase va fi ceva iar Diaconescu altceva. Liberalii nici ei nu mai au oameni, si asta si din cauza faptului ca guvernarea te compromite. Exista lipsa de incredere. Personal as merge pe mana lui Murgeanu, actualul vice, chiar daca e din partidul unic. Macar ala are alura de macelar gospodar, este acolo unde se surpa groapa, stie si cu gunoiul si cu altele. In fine. Blaga sa traiasca. Lucian Blaga.

miril
9th April 2008, 11:28
Orban este genul care este respins de multi, in primul rand, pe aparente: numele, comportamentul (de plaiul cu bou), iar daca mai face si un accident mediatizat de...Realitatea lui Ba Secu(le!)... Tacam complet. Altfel nu e prost. Fara sanse. Partidul "e nevoit" sa-l premieze. Din pacate! Bleaga (sic). Din pacate!

miril
11th April 2008, 08:25
Bodu e cu noi!

Silviu Prigoana a ratat localele Ziua

Lansarea nationala a candidatilor PD-L pentru consiliile judetene si primariile oraselor resedinta de judet are loc astazi, la Sala Palatului. Silviu Prigoana nu va fi printre candidatii de la Bucuresti, pedelistii mergand pe variantele deja vehiculate.

Echipa PD-L pentru sectoare este alcatuita, conform unor informatii neoficiale, din Razvan Murgeanu (sectorul 1), Cezar Ionescu (sectorul 2), Liviu Negoita (sectorul 3), Radu Silaghi (sectorul 4), Sebastian Bodu (sectorul 5) si Cristian Poteras (sectorul 6). Prigoana nu a ajuns la o intelegere cu liderii PD-L, omul de afaceri anuntandu-si insa intentia de a candida la alegerile parlamentare din toamna. Negocierile cu Prigoana au intrat in impas deoarece acesta nu a acceptat doar varianta unei primarii de sector dorindu-si doar primaria generala, lucru cu care pedelistii nu au fost de acord. (A.I.)

Bancaru
11th April 2008, 09:38
Nu stiu cine e Cezar Ionescu. Nici cine este Radu Silaghi. Razvan Murgeanu era bun la generala nu la mine in sector. Iar Poteras este uin porc nenorocit care nu mai incape nici in husa de la avion. S-a facut cat malu', futu-l in gura de cretin. Nu sunt capabili sa faca nimic pentru sectorul 6, mai ales sa rezolve cumva aglomeratia ucigatoare din Drumul Taberei. Deci la 6 pierd. La 5 pierd, pentru ca Bodu a fost destul de harnic si s-a facut de ras inca de pe vremea cand era sef la ANAF. S-au pisat toti in capul lui chelios ca pe o tabla de gard. Deci 3 sectoare le au asigurate la capitolul NU. Murgeanu are un pacat - e de la PD.

miril
14th April 2008, 08:37
Un articol-interviu, cu Adriana Saftoiu, care merita citit:

Puterea, afrodiziac și paranoia Marius Tucă , Oana Stancu JN

http://www.jurnalul.ro/articole/122301/puterea-afrodiziac-si-paranoia

Romeo
14th April 2008, 09:20
copiez din interviul Adrianei Saftoiu:
Va veni o generație care nu va mai avea chef de gargară, care nu își va mai pierde timpul în fața televizorului văzînd conferințe de presă în prime-time, talk-show-uri lungi... Gândește-te că, după 18 ani, noi alegem aceiași oameni care au avut 18 ani la dispoziție ca să ne arate ce pot face. Iar ce pot face ei cel mai mult e această veșnică gargară, veșnică motivare a neputinței prin faptul că au adversari politici.

Ei, în România, instituțiile sunt contemplative urmărind ca la bursă cine cade, cine se ridică."

gargara clasei politice si a presei este subliniata si de Adriana, la fel si activitatea institutiilor. Campania electorala pe mine nu ma mai intereseaza, nu au ce sa-mi ofere, sau oricum vor minti, nu am motive sa votez pe cineva.
Grav este ca nu ma simt aparat de presa si nu sunt de acord cu santajul mediatic al ei, mai degraba gasesc idei pe forumuri. Basescu este un politician de succes, campaniile d edenigrare a lui fac doar sa ne intareasca pozitiile pro sau contra. Voturile de anul trecut ii sunt net favorabile, dar meciul lui va fi la anul, partial anul asta si ma tem ca nu are cu cine. De altfel si Adriana spunea: daca adversarii il vor ataca pe el, nu-mi vor lua votul. Astept sa vad daca va fi pregatit alt lider, sau se doreste ca Basescu sa stea 10 ani, asa cum alternanta Iliescu-Emil-Iliescu cred ca a fost deliberata, Milica fiind doar o proba de "va place asa ceva, iata pe cine l-ati votat in loc de pe nea Nelu".

Bancaru
14th April 2008, 09:31
Romeo, tu parca esti din Bacau. Ce sa te intereseze campania din Bacau? E si normal. Incalzeste-te pentru la toamna, pentru ca la locale nici nu ai cu cine. Iar in alta ordine de idei, cu scuzele de rigoare, cel putin pentru mine, esti alambicat in mesajul tau de mai sus. Ce ai vrut sa zici? Ca Saftoiu inca mai Lacrimosa (http://www.youtube.com/watch?v=Fpqpyv_l7Fo&feature=related)dupa mariner, sau ce?

miril
14th April 2008, 09:55
Daca citesti articolul nu asta spune, Romeo, a propos de intrebarea lui Bancaru, pe care ti-o pun si eu, anticipand ca asta ai vrut sa spui. Numai ca o face folosindu-se de o retorica civilizata. Parerea mea. Tocmai gargara il defineste pe Basescu, pe care majoritatea il voteaza folosindu-se de pseudomotivatia ca "nu avem altul mai bun". Mai bine unul "slab" ca Emil Constantinescu (sau Tariceanu), adaug eu pe care nu l-a tradat numai securitatea ci si populatia, asta lasand gafele personale deoparte, nefiind unicul, in acesta privinta. Basescu este din acelasi aluat ca si Iliescu, asta vreau eu sa spun, de fapt, asa ca, virgula, comparatia dintre cei doi nu este functionala, ca sa nu zic ca nu ajuta cu nimc un popor dezorientat si obisnuit sa "sarute mana celui (pseudo)puternic".

miril
15th April 2008, 08:10
De citit:

Românul care face invizibilul vizibil JN

http://www.jurnalul.ro/articole/122366/romanul-care-face-invizibilul-vizibil

miril
15th April 2008, 08:11
Din seria articolelor lungi, care merita sa fie citite:

Denis Deletant: „Occidentul ar fi deranjat de mai mult «adevăr» din dosare“ Cotidianul

http://www.cotidianul.ro/denis_deletant_____occidentul_ar_fi_deranjat_de_ma i_mult___adev__r___din_dosare-43461.html

Romeo
15th April 2008, 08:18
Daca citesti articolul nu asta spune, Romeo, a propos de intrebarea lui Bancaru, pe care ti-o pun si eu, anticipand ca asta ai vrut sa spui. Numai ca o face folosindu-se de o retorica civilizata. Parerea mea. Tocmai gargara il defineste pe Basescu, pe care majoritatea il voteaza folosindu-se de pseudomotivatia ca "nu avem altul mai bun". Mai bine unul "slab" ca Emil Constantinescu (sau Tariceanu), adaug eu pe care nu l-a tradat numai securitatea ci si populatia, asta lasand gafele personale deoparte, nefiind unicul, in acesta privinta. Basescu este din acelasi aluat ca si Iliescu, asta vreau eu sa spun, de fapt, asa ca, virgula, comparatia dintre cei doi nu este functionala, ca sa nu zic ca nu ajuta cu nimc un popor dezorientat si obisnuit sa "sarute mana celui (pseudo)puternic".

pentru Bancaru: nu sunt din Bacau, locuiesc mult mai aproape de Bucuresti. Nici la toamna nu am cu cine vota, cu PSD nu am votat niciodata si nu am motive sa o fac. As vota PNL daca nu i-ar mai avea pe Tariceanu, Nicolaescu, Orban, Cioroiu, Chiuariu, toti ingamfati nevoie mare. De la PD-L Stolo s-a ramolit si el si nu mai are nicio credibilitate.
Basescu nu are puteri nelimitate, asta se doreste, de fapt. Cum mai are un mandat inainte, trebuie sa ramana in actualitate, nu s afie o mortaciune, gen Iliescu, in spatele carora s-a furat tot ce a ramas bun de la nea Nicu. Pe Emil nu l-a tradat nimeni, pentru populatie a fost o deziluzie (vezi ca la 2 ani sustinerea lui Base a crescut procentual, fantastic, la referendum). Securitatea nu se subordoneaza neconditionat presedintelui, Milica ar fi trebit sa stie s-o subordoneze, ceea ce nu a fost capabil. Cum toti eram atunci de acord sa ne apropiem de NATO sau de vest-europeni, Emil nu a avut iarasi niciun merit in pregatirile de aderare. Daca ar fi reusit sa aderam la NATO in 1997 ar fi fost o mare victorie pentru el, dar tara nu a fost credibila si nici Emil nu a fost supraomul sa schimbe totul in cateva luni. Dupa aceea am intrat in criza mondiala si am inceput sa ne revenim odata cu venirea lui Isarescu la guvern.
Poporul este dezorientat pentru ca nu are cine sa-l invete, nimeni nu este interesat si chiar daca ne-ar zice: invatati, cautati-va norocul in lumea larga, tot nu ar fi garantia succesului. In 1990 ni s-a parut ca totul ni se cuvine, ni se spunea ca suntem paracalificati, era exact invers. In plus s-au inchis si fabrici care trebuiau retehnologizate, Rocar Bucuresti sau Tractorul, luam de la altii in loc sa producem noi. S-a trecut la o economie a smecherelii, cum sa deturnezi bani din buget pentru bunastarea proprie si a cumetrilor, iar bancile vor suge si mai mult din bunastarea si asa fragila.

Bancaru
15th April 2008, 10:12
Pentru Romeo:
1) Bine, nu esti din Bacau. Dar nici campania din Bucuresti nu ar trebui sa te preocupe
2) Din punctul meu de vedere nu te pricepi asa de bine la oameni daca numai astia de la PNL sunt inganfati. Eu vad multi rau si la PD-L si la PSD. In rest vad multi prosti.
3) Basescu nu are puteri dar asta se doreste. De catre cine? Te intreb pe tine, pentru ca eu cred ca el vrea asta.
4) Nu stiu exact ce si cum se facea pe la spatele lui Iliescu, mai degraba scriau ziarele de spatele lui Nastase, dar sunt convins ca asa cum il stim toti pe Basescu, dintr-o bucata sau, mai popular, din topor, el nu este un pidosnic, totul s-a facut pe fata. Uite ca si acum mai sunt procese mostenire de la tatuca, dar tu nu le cunosti ca stai doar apropae de Bucuresti. Deunazi am aflat ca pentru a construi celebrul pasaj Basarab, desi aglomeratia e in cu totul alta parte, ar trebui demolate 3 monumente istorice. Adica Bucurestiul este Micul Paris si ne permitem sa demolam 3 monumente istorice. Unul clar este fabrica de Bere Grivita, fabrica de la 1853, daca nu ma insel, sau cam asa ceva. Vorba aia veche "n-avem cald, n-avem mancare, dar avem canal pe mare, sa se plimbe cu barcuta, Ceausescu si Lenuta." (Nu stiu ce e cu mine, ca imi vine in minte tot folcorul ceausist pe ziua de azi).
5) Normal ca are popularitate, pentru ca e badaran, ca marea majoritate. Cand face glume cu urcat ziariste pe masa ca sa le controleze la pizda, normal ca il plac toti taximetristii.
6) Milica nu i-a invins pentru ca nu era din sistem, in plus asta se intampla acum vreo 8 ani. Poate si mai bine... In schimb, Base este din sistem si stie cum sa-i puna cu botul pe labii.
7) Tin sa iti reamintesc ca la momentul respectiv Emil a fost privit cu foarte mare simpatie, iar daca iti mai aduci tu aminte, la forumul economic de la Davos, cand s-a dus si a inceput pe limbi straine toata lumea a fost deosebit de incantata. Dar toata lumea.
8) Normal ca nu a avut Emil merit la aderare, pentru ca ma uit la ce se intampla acum in tarile astea nou invitate, si as spune ca puteau sa voteze si 100% impotriva aderarii la NATO si tot ii bagau. Din ceea ce spui tu as intelege ca o fi avut Iliescu vreun merit. Sau sa fi fost Nea Nicu Vaca? Parerea mea.
9) Ai dreptate cu poporul. Dar au trecut 18 ani de capitalism. S-au mai desteptat, dar aici e vorba si de bun simt, capitol la care an de an ramanem repetenti.
10) Fabricile retehnologizate nu sunt chiar asa. Cine sa le retehnologizeze? In loc de ajutoare trebuia sa primit know how, sau ce? Trebuie sa intelegi ca multe dintre fabricile alea faceau lucruri de care nu era nevoie. Totul se vindea pe piata socialista. Ma uitam zilele trecute pe internet cautandu-mi afara o pereche de pantofi. Nu e vorba, gasesti si la noi, frumosi, dar tot de afara si adusi la preturi de iti cad chilotii. Drept pentru care m-am hotarat sa apelez la internet si piata de afara, ca sunt mai ieftini. Si ma intrebam ca prostul de ce nu facem si noi asa ceva, daca tot tai pielea, consumi cauciucul si faci sireturi. De ce, Romeo? De ce nu vin fabricile de firma si la noi, pentru ca mana de lucrtu e ieftina in comparatie cu Polonia, Ungaria, Cehia, Iugoslavia (fosta, tarile de acolo) si altele? Nu vin pentru ca suntem hoti si neseriosi. D'aia.
Asa ca, draga Romeo, mai gandeste-te. Poate o sa ajungi sa stai foarte departe de Bucuresti. De Romania...

miril
15th April 2008, 11:55
S-ar putea sa avem musafiri, pe topic, mai stii? Asta dupa ce am citit...

Adriana Saftoiu, tine-ti gura! Ziare.com

Adriana Saftoiu, masina, zgariata, amenintari, Basescu "Tine-ti gura!" - este mesajul pe care l-a descoperit luni Adriana Saftoiu pe masina sa. Fostul consilier prezidential si-a gasit Mazda zgariata si avand cauciucurile sparte, relateaza 7 plus. Motivul: un interviu aparut in editia de luni a cotidianului "Jurnalul National" in care fostul consilier l-a criticat pe seful statului.

Obsedat de putere pana in pragul nebuniei, pragmatic, genul de om care ii utilizeaza pe cei de langa el ca mai apoi, cu zambetul pe buze, sa le infiga un cutit in spate. Cam aceasta este imaginea lui Traian Basescu, desprinsa din interviul acordat de Adriana Saftoiu "Jurnalului National".

"Puterea este un afrodiziac. Trebuie sa ai un echilibru interior foarte puternic, foarte stabil ca sa nu aluneci in aceasta zona - imi pare rau ca trebuie s-o spun - a paranoiei. (...) Eu regasesc tonuri personale in atitudinile pe care le are (Basescu - n.red.). Senzatia mea este ca isi consuma energia in lucruri marunte, cotidiene. Obiectivul e unul imediat", spune Saftoiu.

Descrierea facuta se pare ca a costat-o destul de scump pe Adriana Saftoiu. Coincidenta sau nu, in timp ce aceste randuri au vazut lumina tiparului, fostul consilier si-a primit avertismentul "Tine-ti gura!"

Bancaru
15th April 2008, 12:47
Sa fim seriosi. Nu e Basescu in spatele acestor tampenii. Nu e chiar atat de bou. Are multe defecte, dar nu e prost. As spune diabolic, dar nu prost. O fi Udrea in spatele acestor lucruri.
Am citit un titlu intr-un ziar, apropo de Udrea, era una seminuda pe prima pagina, care arata foarte bine, si spunea (citez): Da, ma iubesc cu Cocos". Scria Cocos, cu C mare. Ca asa mare majoritate a femeilor se iubesc cu cocos. Iar barbatii iubesc cu cocos. Atunci Udrea cu al cui cocs se iubeste? Sa stim si noi.

Bancaru
15th April 2008, 12:49
REPLICA

UPDATE: Adriana Saftoiu: Nu mi-au taiat cauciucurile, masina e zgariata

"Nu mi-au taiat cauciucurile, masina e zgariata, are parbrizul crapat, dar, in rest, nu e nimic adevarat. Nu m-a amenintat nimeni", ne-a declarat, marti, Adriana Saftoiu. Fostul consilier prezidential a contactat redactia Ziare.com pentru a dezminti informatia aparuta in editia de marti a cotidianului 7 Plus, conform careia si-ar fi gasit masina vandalizata si mesajul "Tine-ti gura!" scris pe aceasta.

Motivul invocat de jurnalistii de la 7 Plus era un interviu aparut in editia de luni a cotidianului "Jurnalul National", in care Saftoiu l-a criticat pe seful statului.

Adriana Saftoiu sustine si ca nu a fost contactata si nu a vorbit cu nimeni din redactia 7 Plus despre problemele pe care le-a avut cu masina.

Fostul consilier prezidential ne-a mai declarat ca a fost ingrozita de comentariile cititorilor Ziare.com, care considera ca intreaga poveste este o incercare a ei de a se victimiza.
www.ziare.com

Acum nici eu nu ma astept sa recunoasca asa ceva. Dar stirea radacina venea din Cac Can sau Click sau ... Libertatea. Nu e chiar asa credibila.

miril
15th April 2008, 12:49
Uitasem ghilimelele. Puteau sa fie, la fel de bine, si cei de pe cealalta...baricada, samd. Ca si stirea cu tramvaiul numit...bataie.

Romeo
16th April 2008, 09:46
Pentru Romeo:
1) Dar nici campania din Bucuresti nu ar trebui sa te preocupe
2) Din punctul meu de vedere nu te pricepi asa de bine la oameni daca numai astia de la PNL sunt inganfati. Eu vad multi rau si la PD-L si la PSD. In rest vad multi prosti.
3) Basescu nu are puteri dar asta se doreste. De catre cine? Te intreb pe tine, pentru ca eu cred ca el vrea asta.
4) Nu stiu exact ce si cum se facea pe la spatele lui Iliescu, mai degraba scriau ziarele de spatele lui Nastase, dar sunt convins ca asa cum il stim toti pe Basescu, dintr-o bucata sau, mai popular, din topor, el nu este un pidosnic, totul s-a facut pe fata. Uite ca si acum mai sunt procese mostenire de la tatuca, dar tu nu le cunosti ca stai doar apropae de Bucuresti. Deunazi am aflat ca pentru a construi celebrul pasaj Basarab, desi aglomeratia e in cu totul alta parte, ar trebui demolate 3 monumente istorice. Adica Bucurestiul este Micul Paris si ne permitem sa demolam 3 monumente istorice. Unul clar este fabrica de Bere Grivita, fabrica de la 1853, daca nu ma insel, sau cam asa ceva. Vorba aia veche "n-avem cald, n-avem mancare, dar avem canal pe mare, sa se plimbe cu barcuta, Ceausescu si Lenuta." (Nu stiu ce e cu mine, ca imi vine in minte tot folcorul ceausist pe ziua de azi).
6) Milica nu i-a invins pentru ca nu era din sistem, in plus asta se intampla acum vreo 8 ani. Poate si mai bine... In schimb, Base este din sistem si stie cum sa-i puna cu botul pe labii.
7) Tin sa iti reamintesc ca la momentul respectiv Emil a fost privit cu foarte mare simpatie, iar daca iti mai aduci tu aminte, la forumul economic de la Davos, cand s-a dus si a inceput pe limbi straine toata lumea a fost deosebit de incantata. Dar toata lumea.
8) Normal ca nu a avut Emil merit la aderare, pentru ca ma uit la ce se intampla acum in tarile astea nou invitate, si as spune ca puteau sa voteze si 100% impotriva aderarii la NATO si tot ii bagau. Din ceea ce spui tu as intelege ca o fi avut Iliescu vreun merit. Sau sa fi fost Nea Nicu Vaca? Parerea mea.
9) Ai dreptate cu poporul. Dar au trecut 18 ani de capitalism. S-au mai desteptat, dar aici e vorba si de bun simt, capitol la care an de an ramanem repetenti.
10) Fabricile retehnologizate nu sunt chiar asa. Cine sa le retehnologizeze? In loc de ajutoare trebuia sa primit know how, sau ce? Trebuie sa intelegi ca multe dintre fabricile alea faceau lucruri de care nu era nevoie. Totul se vindea pe piata socialista. Ma uitam zilele trecute pe internet cautandu-mi afara o pereche de pantofi. Nu e vorba, gasesti si la noi, frumosi, dar tot de afara si adusi la preturi de iti cad chilotii. Drept pentru care m-am hotarat sa apelez la internet si piata de afara, ca sunt mai ieftini. Si ma intrebam ca prostul de ce nu facem si noi asa ceva, daca tot tai pielea, consumi cauciucul si faci sireturi. De ce, Romeo? De ce nu vin fabricile de firma si la noi, pentru ca mana de lucrtu e ieftina in comparatie cu Polonia, Ungaria, Cehia, Iugoslavia (fosta, tarile de acolo) si altele? Nu vin pentru ca suntem hoti si neseriosi. D'aia.
Asa ca, draga Romeo, mai gandeste-te. Poate o sa ajungi sa stai foarte departe de Bucuresti. De Romania...

campania electorala din Bucuresti ewste ca un meci care nu depinde de noi, dar pe aia ii cunoastem si tinem cu unul sau altul.
din PD-L am zis ca nu cunosc niciunul care sa-mi inspire incredere, dar vedem in ianuarie cum vor forma guvernul.
Base si-a dat seama la referendum ca nu poate face cum vrea el si inghite componenta parlamentului pe care s-a agitat 2 ani sa il schimbe. Si el si cei 322 si-au dat seama ca nu pot face dupa voia lor, Base mi s epare mai moderat (in sens politic) dupa mai 2007. Ca reproseaza si jigneste ziaristi eu ii dau dreptate. Pe cei pe care i-a atacat el cred ca nu-i citesc nici 100 de oameni si nu i-a votat nimeni, pe Base l-au votat 6 milioane.
4. vai, monument isteric, fabrica de bere. Hai sa fim seriosi, cum ar fi aratat Londra daca si-ar fi pastrat toate darapanaturile din secolul 17, sau Parisul daca nu ar fi fost sistematizat ? Acest circ cu protestele nush carei biserici sau monument de care nu stie nimeni este doar un circ sa mai bagam de seama ca acolo se vrea sa se faca ceva si se opun unii. Pai hai sa decretam toata tara monument isteric, ca arata ca din 1900 si noi sa plecam.
6. hai sa nu-i mai gasim scuze lui Milica, a fost o mare deziluzie, un om slab si arogant. Iliescu l-a lasat sa ne convingem. In schimb, pe vremea lui nea Nelu a inceput impartirea a tot ce a fost bun din comunism, unii s-au facut milionari altii au deturnat cat au putut. A avut grija si de justitie, cine a capatat ceva fara sa treaca prin tribunal ? Un circ ca nu cumva sa ne plictisim.
7. simpatie ? vrajeala de presa. Milica a zis ca in 1999 i s-a propus sa ne declaram falimentari, cum au facut-o bulgarii, la ce ne-a folosit simpatia ? Vai ce mult le-a placut si maharilor din NATO la Bucuresti !! Ii doare in papuci, daca nu era Bucuresti era altceva, habar nu au ei de noi. Hai sa ne inchipuim ca Ungaria si-ar face armata sa cucereasca Transilvania. Crezi ca NATO ar interveni ? De cine ne apara NATO, de moldoveni, de rusi ? A venit vreodata Rusia sa cucereasca ceva de la noi ? Nu, au luat doar ca prada de razboi, Basarabia in 1812, toata Romania in 1944 pentru ca noi incepusem razboiul impotriva lor.
Nu am zic ca Iliescu ar fi avut vreun merit la aderari, lui i s-a spus ca asa trebuie sa fie si nici nu s-a implicat.
10. de acord, una din intrebari era cine sa retehnologizeze, dar chiar nu mai avem oameni in tara asta sa stie cum trebuie sa arate o fabrica capitalista ? Avem, dar nu sunt bagati in seama, se vrea sa se fure jumatate cat se investeste, vezi si incetineala constructiei de autostrazi, 4 km pe an.
Asa cum a fost, Dacia 1300 a fost o masina, numai ca noi stim sa facem din ce in ce mai prost ceva pe care altii il faceau bun acum 40 de ani. Dar asta pentru cumetria din fabrici, in doi ani tot ce faci nu se vede din avion, nimeni nu vrea sa faca ceva bun, sau daca vrea ramane de fraier. Spui ca nu gasesti la noi pantofi care sa-ti placa, dar chiar nu este cineva in stare sa faca un design pe placerea ta ? Poate ca fabricile ar trebui sa se ocupe mai mult de aspect, nu de ce partid vor sustine la alegeri. In fine, acum esti liber sa te duci sa-ti cumperi de la Szeged sau Veliko Trnovo, sau chiar d epe piata noastra la pret dublu fata de acolo.
Si de ce sa vina firmele la noi cand se pot duce in China ? Cati oameni - robot poti gasi aici si uite ca si la Dacia se cam strica treaba. Mesajul este: nu veniti aici sa faceti voi profit decat daca il impartiti cu noi, se permite unui Ford sau Nokia sa vina, pentru imagine daca nu si pentru vreo spaga unde trebuie, nu oricui. Si sa lucrezi intr-o banda de productie nu se invata din nastere, iti trebuie 1-3 luni sa inveti, cati mai au chef de asa ceva ? Si apoi s anu uitam de pile care desconsidera orice. Am stat 5 minute la un BRD de cartier sa schimb 50 de euro si cand am vazut ca operatoarea nu ma baga in seama am plecat la banca de vis-a-vis. Sictirul angajatului pe pile va discredita orice investitie facuta la noi.
Cat despre o plecare din tara, daca nu am facut-o pana acum, nu cred ca o voi mai face.

Bancaru
16th April 2008, 09:53
Ma limitez, din lipsa de timp, sa iti spun o vorba ce apartine lui Petre Tutea (parafrazez) Daca ne suparam pe unguri dam drumul la iepe la granita si ii cucerim. O sa revin cu contraargumente la ce ai spus tu. Nu in totalitate pentru ca mai ai si dreptate.

Romeo
17th April 2008, 08:33
Ma limitez, din lipsa de timp, sa iti spun o vorba ce apartine lui Petre Tutea (parafrazez) Daca ne suparam pe unguri dam drumul la iepe la granita si ii cucerim. O sa revin cu contraargumente la ce ai spus tu. Nu in totalitate pentru ca mai ai si dreptate.

mari filosofi, astia aparuti dupa 1990! Oare noi nu am emis niciodata o idee filosifica ? De ce neaparat Steinhardt sau Tutea ? Ca au facut inchisoare ? N-am inteles niciodata de ce trebuie sa invat din filosofia aia si nu mai stiu nimic din ea, dar nici nu-mi foloseste. De ce trebuie neaparat sa ne laudam cu un Ionesco, etc, in timp ce pe Coanda l-am uitat ?
Am gasit solutia care ne face mai destepti decat ungurii ? Ei sunt mai putini si ii putem cuceri ? Pe Dunarea de la Budapesta se pot face croaziere, pe canalul Dambovitei nu, cine l-a proiectat nu s-a gandit nici macar la asta. S-au curatit doar malurile, singurul lucru bun al canalizarii Dambovitei, dar restul capitalei arata mai bine ? Sau poate mai trebuia sa traiasca 20 de ani Ceausescu sa arate bine ? Dupa 1990 nu se gasesc destui bani sa se termine Casa inceputa de el!
Si apoi Ungaria a stapanit multi ani Transilvania, avantaj ei, in Budapesta ai ce vedea, la noi nu prea, ei au intrat cu 3 ani mai inainte in UE, daca Transilvania nu se unea cu noi ar fi fost si ea mai repede in UE, au salariile de vreo doua ori mai mari, iar la fotbal au fost de doua ori vicecampioni mondiali.

miril
17th April 2008, 08:35
Ce poate face o blonda cu creasta de cocos. Nu spun unde. Creasta.

Elena Udrea planteaza un bloc in loc de copaci Romania Libera

Cu ocazia Zilei Bucurestiului, cand a fost organizat evenimentul Un copac de ziua ta, Elena Udrea nu a scapat ocazia sa pozeze in iubitoare a naturii. Demonstrativ, ea a plantat un copac. Astazi se pregateste sa rada 20 de arbori in cartierul FloreascaTiberiu Lovin

Elena Udrea vrea sa faca o afacere imobiliara si sa construiasca un bloc de locuinte pe un teren amplasat in cartierul Floreasca din Bucuresti. Fosta sefa a Cancelariei prezidentiale si-a ridicat in cap insa asociatiile de locatari din zona, deoarece pentru a-si atinge scopul trebuie sa taie copacii si gardul viu de pe teren. In plus, proprietarii de locuinte din blocurile vecine spun ca nu vor mai vedea lumina soarelui dupa ce Elena Udrea isi va construi imobilul. "Sunt proprietara de un an si jumatate, iar acum vreau sa ridic un bloc de apartamente. Este normal ca oamenii sa se revolte pentru ca este vorba de mine", a declarat Elena Udrea.

Autorizatia de constructie a fost eliberata de primarul sectorului 2, Neculai Ontanu, iar aprobarea pentru taierea copacilor a fost data de primarul general Adriean Videanu. "Acolo nu este un spatiu verde in sensul legii", sustin functionarii administratiei locale. In mod paradoxal insa, o cerere de retrocedare facuta de un fost proprietar pentru un teren lipit de cel al Elenei Udrea a fost respinsa. Motivul? Terenul respectiv nu poate fi atribuit deoarece este ocupat de "elemente de sistematizare", care nu inseamna altceva decat alei, spatii verzi, retele si canalizari.

Fosta sefa a cancelariei prezidentiale Elena Udrea vrea sa dea o lovitura imobiliara si sa construiasca un bloc de locuinte pe terenul pe care l-a cumparat intr-o zona excelenta a Bucurestiului. Locatia este insa nefericita: spatiul verde dintre trei blocuri aflate in cartierul Floreasca, undeva intre strazile Garibaldi, Glinka si Chopin, din zona fostului hipodrom al lui Negroponte. Fara consultarea vecinilor, sotia lui Dorin Cocos a ingradit spatiul verde de pe strada Chopin numarul 8 si se pregateste sa elibereze terenul de cei 20 de copaci si gardul viu, cu voie de la Primaria Municipiului Bucuresti, condusa de Adriean Videanu. "Sunt proprietara de circa un an si jumatate, iar acum vreau sa construiesc un bloc de apartamente. Este normal ca oamenii sa se revolte, pentru ca este vorba de mine.

Eu am spus pe blog de terenul in cauza, deci se afla in declaratia de avere", ne-a declarat Elena Udrea, care nu vede nici un impediment in visul sau de a termina constructia la toamna. Intamplator, in aceeasi zona, S.T. (care ne-a solicitat sa nu-i dam numele real deoarece se afla in litigiu cu Primaria Capitalei) a facut cerere de retrocedare dupa 1990, dar nu i s-a aprobat, pe motiv de "elemente de sistematizare" (alei, spatii verzi, retele de gaze, canalizari). Nu aceeasi regula a fost aplicata pentru vecina Udrea, care are terenul triplu ca dimensiune exact in aceeasi zona.

Asociatiile de proprietari cer exproprierea blondei
Asociatiile de proprietari de pe strada Garibaldi nr. 12 si Glinka nr. 9 s-au revoltat atunci cand muncitorii au montat panourile pentru santierul ce va incepe pe terenul Elenei Udrea. Acestea au cerut primarului Neculai Ontanu chiar exproprierea noului vecin.
"Avand in vedere obligatia autoritatilor locale de a conserva si proteja spatiile verzi urbane, va solicitam sa dispuneti exproprierea pentru cauza de utilitate publica a terenului aflat in proprietatea lui Dorin Cocos si a Elenei Udrea", au subliniat reprezentantii asociatiilor, mentionand numeroase articole de lege in sprijinul cererii lor. Mai mult, locatarii din blocurile afectate de aceasta investitie imobiliara ii amintesc edilului articolul 23 din Legea 24/2007, privind reglementarea si administrarea spatiilor verzi din zonele urbane.
"Persoanele fizice si juridice raspund contraventional pentru atribuirea terenurilor pentru constructii in spatiile verzi fara coordonare cu organele teritoriale ale autoritatii centrale pentru amenajarea teritoriului, ale autoritatii centrale pentru protectia mediului si fara consultarea populatiei", arata asociatiile unde s-a gresit si cum pot fi pedepsiti cei care au incalcat legea. Reactia lor se bazeaza si pe prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 195/2005, care stabileste ca "schimbarea destinatiilor terenurilor amenajate ca spatii verzi si/sau ca atare in documentatiile de urbanism, reducerea suprafetelor sau stramutarea lor este interzisa, indiferent de regimul juridic al acestora".

"Vom sta toata viata pe intuneric?"
Vasilica Savastru, administratorul Asociatiei din Garibaldi 12, este de parere ca legea nu conteaza pentru cei puternici. "Noi ce sa facem acum: sa stam pe intuneric toata viata? Sunt familii intregi care au vedere doar in spatele blocului. Daca Udrea construieste aici, ne va lua toata lumina din casa. Eu nu stiu cum a putut obtine autorizatia, pentru ca a blocat accesul pompierilor in spatele imobilului nostru si al celor din Glinka. Nu mai spun ca ne-a interzis astfel accesul si noua, dar si celor de pe strazile Glinka si Chopin", sustine Savastru, care locuieste in acelasi bloc de 50 de ani. Scuarul in disputa era calea de trecere pentru cei de pe strazile Glinka, Chopin si Garibaldi spre Posta, o cresa, o gradinita, o scoala si cabinetul medical. Raspunsul la intrebarile celor cateva sute de persoane din zona nu a fost dat inca de Neculai Ontanu. Corpul de Control al primarului a fost pe teren, la fel si angajatii de la Urbanism, iar raportul urmeaza sa fie finalizat peste doua zile, sustine edilul sectorului 2. "Nu o apar eu pe doamna Udrea si oricine ar fi, iar daca este pe spatiu verde trecut in PUZ nu are cum sa construiasca. Oricum, autorizatia de defrisare o da Comisia de Mediu de la Primaria Generala", spune Ontanu, care la sfarsitul anului trecut a primit din partea lui Traian Basescu ordinul "Serviciul Credincios in rang de Cavaler", fiind, cu exceptia lui Klaus Johannis, primarul Sibiului, singurul edil decorat de presedinte.

Caz identic, dar alta decizie
Elena Udrea a cumparat terenul de la fostul proprietar, care la randul lui l-a obtinut, in baza unei cereri de retrocedare, de la Primaria Municipiului Bucuresti in anul 2000, in timpul mandatului lui Traian Basescu. Paradoxal insa, Primaria a refuzat sa solutioneze favorabil o cerere pentru un teren amplasat exact langa lotul Elenei Udrea. "Ma lupt din 1990 sa obtin cei 400 mp lasati mostenire de parintii mei. Nu am reusit, cu toate ca am renuntat la 230 de metri pentru a nu bloca accesul pe aleea dintre blocuri. In 2005, Directia de Evidenta Imobiliara si Cadastru mi-a raspuns ca-mi respinge cererea pe motiv ca terenul este afectat de elemente de sistematizare. Mai exact spatiul verde, la asta s-au referit cei de la Primarie, dar asta nu au scris in adresa. Acum, ma uit cum doamnei Udrea i s-a aprobat constructia, cu toate ca suntem cu terenurile lipite unul de altul, fix pe suprafata dintre blocuri. Eu voi continua sa ma judec cu Primaria, iar dansa...", ne-a spus S.T.

"Sa raspunda cine a dat autorizatia!"
seful Serviciului de Evidenta Proprietatii din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti, Iosefina Sandulescu, spune ca nu-si poate explica cum de situatiile similare sunt tratate inegal. "Eu nu cred ca terenul dintre blocuri ar trebui retrocedat. In momentul in care au fost construite acele imobile, spatiile au fost lasate special pentru fiecare locatar de acolo. Nu stiu cum a primit autorizatia persoana de care scrieti, dar ar trebui sa raspunda cine a aprobat taierea copacilor. Din pacate, avem legi care prevad anumite interdictii, dar nu si sanctiuni, iar retrocedarea spatiilor dintre blocuri va continua probabil", ne-a spus Sandulescu. Arhitectul-sef de la Primaria Sector 2, Adriana Bagdasar, are o cu totul alta opinie. "Nu orice pamant pe care a crescut iarba sau copaci este spatiu verde. Iar acolo exista acte de proprietate, dupa o retrocedare de prin 2000-2001. Noi am eliberat toate avizele si autorizatiile necesare pentru ca proprietarul poate face ce vrea pe terenul sau. si totul este legal", a subliniat arhitectul-sef.

Elena Udrea spune ca ea este de fapt victima
Contactata telefonic, Elena Udrea a explicat ca a asteptat un an si jumatate toate zecile de autorizatii si avize pentru a putea demara proiectul, fara a incalca legea.
» "Romania libera": stiati ca terenul se afla pe un spatiu verde?
Elena Udrea: Nu orice teren pe care sunt cativa copaci si iarba este spatiu verde. Va dati seama ca altfel nu as fi obtinut autorizatiile.

» "R.l.": Aveti acum toate autorizatiile?
E.U.: Da. De constructie si de taiere a copacilor, cu obligatia de a planta altii in alta parte, asa cum prevede legea. Nu m-am ocupat eu de avize si autorizatii, ci am angajat pe cineva. Le-am obtinut foarte greu pentru ca este vorba de mine si voi intampina dificultati. Am respectat legea cu punct si virgula, deci m-am asigurat ca totul este legal.

» "R.l.": Ce veti construi pe terenul de pe strada Chopin?
E.U.: Un imobil cu apartamente, la acelasi nivel cu cladirile din zona. Adica va avea doua etaje si unul retras. Nu am primit nici un metru in plus, cu toate ca in zona sunt unele imobile mai mari. Nu le voi pastra pentru mine, ci le voi vinde, probabil in toamna, la finalizarea constructiei.

Bancaru
17th April 2008, 10:00
Romeo, Romeo... Ce vina are Tutea ca nu ti-a placut tie filosofia? Din cate imi aduc eu aminte ai mai bine de 20 veri de cand ai pus prima data lama pe fata. Nu iti mai dau niciun raspuns detaliat pentru ca esti un om al contrastelor - iar asta nu este un compliment. Avem atatia intelectuali incat ne permitem sa ii uitam pe unii sau pe altii. Probabil ca nu se vorbeste de Coanda din acelasi motiv pentru care tu nu vrei sa se vorbeasca de Tutea. Mie mi se pare ca nu se vorbeste de Tutea, si imi pare rau ca de efectul Coanda se vorbeste mai mult in franceza.
Nu inteleg, voiai sa mai fi fost Ceausescu inca pe atat? Sau gasesti frumos ce a facut el? Esti dependent de un dictator? Asa se pare.
Budapesta, pentru cultura ta generala, a fost capitala de imperiu. La noi numai la Sibiu mai e imparatul, dar din pacate, al tiganilor. Ungurii au fost vicecampioni mondiali? Odata parca la prima editie si a doua oara demult... Dar nu despre fotbal vorbim aici.
Ce naiba, ma, Romeo... Casa Poporului?

Bancaru
17th April 2008, 10:25
Am remarcat niste chestii in articolul pus de Miril; cateva citate:

"Sunt proprietara de un an si jumatate, iar acum vreau sa ridic un bloc de apartamente. Este normal ca oamenii sa se revolte pentru ca este vorba de mine", a declarat Elena Udrea. - o data.

"Acolo nu este un spatiu verde in sensul legii", sustin functionarii administratiei locale. - dar unde pula mea e? Sa ma scuzati, dar cand aud rapunsurile astea... De aia avem 2 m patrati de spatiu verde pe cap de locuitor cand in Londra sunt 26.

"Sunt proprietara de circa un an si jumatate, iar acum vreau sa construiesc un bloc de apartamente. Este normal ca oamenii sa se revolte, pentru ca este vorba de mine. - a doua oara

Eu am spus pe blog de terenul in cauza, deci se afla in declaratia de avere" - adica blogul e echivalent cu declaratia de avere, punerea pe tava a vietii tale, explicatii clare privind raporturile sexuale, frecventa lor, inventarierea obiectelor din poseta si din torpedoul masinii, numarul de la sanda precum si culoarea parului (pubian)? Pai atunci la ce mai foloseste legea ANI? Sa isi faca toti astia blog.

Raspunsul la intrebarile celor cateva sute de persoane din zona nu a fost dat inca de Neculai Ontanu. - asta conteaza mai putin, Ontanu va fi reales din primul tur. Ne-o garanteaza Vanghelie.

Ontanu, care la sfarsitul anului trecut a primit din partea lui Traian Basescu ordinul "Serviciul Credincios in rang de Cavaler" - sau cum ar spune micuta Marie (http://www.cs.fiu.edu/~flynnj/tv/Aristocats/marie.jpg), din Pisicile Aristocrate (http://www.brandora.de/DBImages/lizenzen/aristocats.JPG), HOW ROMANTIC !! Deci ce nu face un nobil pentru domnita lui. Ii ridica la rang de cavaleri pe toti slugoii numai sa smulga un suras de la tanara diafana. Vad aici dragostea medievala asa cum numai in Carmina Burana mai gasesti descrisa.

Elena Udrea spune ca ea este de fapt victima - asa cred si eu. Toti barbatii se gandesc cand o vad: Mama, ce-as fute-o pe asta !!! Deci este victima unei continue agresiuni sexuale.

Elena Udrea: Nu orice teren pe care sunt cativa copaci si iarba este spatiu verde. - E si desteapta. Dar ala pe care e numai beton?

De constructie si de taiere a copacilor, cu obligatia de a planta altii in alta parte - la ea in curte. Si nu ii va planta ea personal, asa cum prevede legea, ci gradinarul. Care e doar gradinar, sa nu va ganditii ca o si insamanteaza.

Le-am obtinut foarte greu pentru ca este vorba de mine si voi intampina dificultati. - pai le-a obtinut sau VA intampina dificultati pentru ca (a treia oara) e vorba de ea.

Am respectat legea cu punct si virgula - sincer sa fiu de asta ma tem cel mai rau. Punctul si virgula fac praf legile in Romania.

Nu le voi pastra pentru mine - Doamne, Doamne, Doamneeeeeeeeee... Cum o asemena fiinta este victima? Cum lasi TU, Doamne, sa isi bata joc niste functionari si niste contopisti de o asemena feriga, garoafa, lalea, basina porcului, coada calului, piersicuta? Uitati, nici macar nu face pentru ea si totusi, Vasilica Savastru se caca pe el ca nu va mai vedea lumina zilei. Vin si il intreb pe acest Vasilica, el ce a facut in cei 50 de ani cat a stat in Floreasca? Dar ce a facut in ultimii 23 de ani? Stiti ca era intrebarea aia din 1990 CE AI FACUT IN ULTIMII 5 ANI? Si cu astia inca 18 exact 23, in caz ca nu stiati de unde.

miril
17th April 2008, 12:09
Concluzia, spune-mi ce ai facut intr-un an si jumatate ca sa-ti spun cine esti? E o creasta de cocos pulitica, asta e. Si spala betonu negru pe unde i se permite. Adica, in mijlocul capitalei. Asta da, potenta. Cu ajutorul... Un cuvant din patru litere. Ca da bine la G in 8-uri. Ce summit, la nivel... Dambovitea-n.

Jerome LeBanner
17th April 2008, 12:11
Ce e de facut, oameni buni?

miril
17th April 2008, 12:15
Inchidem lumina, ce sa facem? Sau vreun metorit, ceva. Tu ce propunere ai? E groasa, oricum. Si nu de acum.

Jerome LeBanner
17th April 2008, 12:23
Pai tre sa fim atenti cand punem stampilele alea:headbang:

miril
17th April 2008, 12:28
Corect! Din pacate nu avem...hartie buna. De pus. Sa incercam pana se va imbunatatii... Hartia. Si nu numai.

miril
17th April 2008, 15:34
Mi-a placut!

Un locatar din Floreasca: Scrisoare deschisa catre coana Udrea

“Dragii mei cititori si parteneri de discutii. Va anunt ca din acest moment nu mai permit postari care reiau articole din ziare cu continut calomnios, niciodata dovedit, ba chiar in ceea ce ma priveste, intotdeauna dezmintit, cu argumente si dovezi. ……..Inteleg ca a crescut miza fiind in campanie, poate v-a crescut si remuneratia unora dintre dvs., dar singurul ajutor pe care vi-l pot da este sa va indic site-ul Antenelor pentru a va face treaba. Aici va rog sa ramaneti doar daca sunteti decenti si aveti argumente atunci cand acuzati.”

Doamna Udrea,

bag sama ca sunteti cam iritata. Nu-i nimic, eu o sa va relatez un eveniment vechi de peste 2000 de ani iar d-voastra, o fiinta inteligenta - fara indoiala, veti trage invatamintele cuvenite. Stiti, sau daca nu stiti aflati acum, ca Alexandru Machidon, cunoscut in historie si sub numele de Lixandru za Greit, desi a fost dadacit de marele filozof materialist Aristoteles, a nutrit intotdeauna, pe parcursul scurtei sale vieti, o fascinatie deosebita pentru “filosoful din butoi”, adica pentru Diogene, stiti care, ala care statea intr-un butoi si care cauta cu lumanarea aprinsa, ziua in amiaza mare “oameni”! Si cum va zic, din cauza acestei fascinatii, Lixandru nu s-a lasat pana nu l-a vizitat pe Diogene la el “acasa”. Asa ca, intr-o dimineata superba, Lixandru, stralucitor in zalele sale date cu Sidol, crezand ca-i face o onoare lui Diogene ca vine personal sa-i vorbeasca, l-a trezit pe filosof din somn. Reactia lui Diogene, iritat de faptul ca Lixandru cu statura sa de atlet ii obturase soarele care patrundea in butoiul lui si-i incalzea oasele batrane, a fost una “nepotrivita” pe care insa istoria a consemnat-io ca fiind simbolul protestului Resemnarii, in fata Cuceritorului (doar Mahatma Gandi a mai facut un asemenea gest). Diogene i-a spus tanarului Cuceritor: “da-te ba la o parte si nu-mi lua ceea ce nu-mi poti da!”, sau ma rog, ceva in sensul asta, adica, ba Lixandre, oi fi tu maret, viteaz si plin de slugi, dar exista ceva pe lumea asta care nu e la cheremul tau. Iar acel ceva este Soarele, care ne incalzeste pe toti, si bogat si sarac, si general si soldat, si smecher si fraier, etc. etc. si poate ar fi cazul sa ma cauti prin alta parte caci acolo unde stai nu stai bineeeeee!!! … Istoria nu ne povesteste ce-a facut Lixandru in fata unui asemenea afront. Cunoscand episodul “nodul gordian” mai ca as fi tentat sa cred ca Lixandru a scos sabia sa-l scurteze de cap pe impertinent. Ceva totusi, ma face sa cred ca a facut stanga-mprejur spashit si s-a inturnat la probleme lui cotidiene, cum ar fi cucerirea Lumii! Hahahahaha!!!!

O sa intrebati ce m-a apucat, sau poate va imaginati ca subsemnatu` o fi bolnav de limbarita, o fi beut fara sifon si il doare capul de dimineata? Nimic din toate astea, doamna Udrea, numai ca de dimineata citi ziarul si aflai cum ca locatarii unui bloc din Floreasca, niste oameni acolo si ei care stiu dureros ce e suta de lei, vor sa va faca viata grea si va canta pe la toate notabilitatile cum ca vreti sa le taiati copacii din fata blocului si sa le furati Soarele, adica sa le luati ceea ce nu e numai al d-voastra. Fapt pentru care va acuza acum la fel ca Tariceanu ca nu sunteti altceva decat un “sacal imobiliar”, care vreti sa furati verdeata si Soarele locatarilor!

Ce sa-i faceti doamna Udrea, ei saracii e niste prost-crescuti, ce-i drept, care vrea sa va bage bete in roate dupa ce v-ati chinuit atata sa-l convingeti pe crocodilul ala pesedist de Ontanu sa va dea autorizatie de constructie, si implicit autorizatie de defrisare a arborilor, care stim cu tontii cat de greu se prasesc azi, cand toate lumea le poarta sambetele, dar d-voastra doamna de bine, care iubiti natura, ca am auzit ca ati mai si plantat fo doi copaci in Bucuresti, ca sa inchideti gura carcotasilor, puteti sa faceti ceva foarte simplu si anume, sa renuntati pur si simplu la proiect. Altfel parerea mea e ca o sa va faceti de comanda. Si nu numai d-voastra ci si partidul din care faceti parte. Ascultati sfatul meu: faceti la fel ca Lixandru, adica intoarceti-va la stanga-mprejur si partasiti campul de lupta, caci altfel o sa aveti de tras. Oamenii aia grosieri si fara carte or sa acrediteze prin actiunea lor eticheta de “sacal imobiliar” pe care mujicul ala de Tariceanu, pe care il desconsiderati si ca politician si ca mascul, v-a asezat-o ca pe-o diadema pe fruntea d-vostra de salcie ganditoare!

PS. Viata e complexa doamna Udrea! Ati vazut par ezamplu, ce mare lovitura de imagine pentru pesedei a fost afacerea Parcul Bordei! De aceea va rog, pentru binele d-voastra si al PD-l-ului, nu va incapatanati si nu-i transformati pe cruciatii din Floreasca in victime! Veti pune in mana pesedeilor si a acolitilor lor o arma de temut, chiar acum in preajma alegerilor! Fiti desteapta ca lumea geme de tampiti!!

Si inca un sfat: nu va mai dati iritata! Nici nu va imaginati ce bine le face “lor” iritarea d-voastra! “Lor” adica coalitiei celor 322 de antibasei! Hahahahaha!!!!!

Bancaru
17th April 2008, 16:33
Unde i-a scris-o? Stil misto, sustinator de Basescu. Asta nu e bine. Iar ca sa fac si eu o remarca as spune ca o sa o doara pe Elena exact in alunita de sub puric, putin deasupra veveritei, de patania lui Machedon. Pe ala il astepta Ducipal si viata in betie si in cort, pe cand pe asta, pe langa Cocos, o mai asteapta si cateva milioane de euroi.
Pe bune, unde a aparut scrisorica?

miril
17th April 2008, 17:59
La raspunsuri, sub articol, in Romania Libera.

miril
18th April 2008, 12:44
Si noi cu ce ne mai stergem? Nevirtual.

Hartia electronica, atractia salonului IT de la Tokyo Ziua

Japonia spune adio hartiei obisnuite. La targul de produse electronice Display 2008, desfasurat la Tokio, compania E-Ink a prezentat un dispozitiv revolutionar - hartia electronica. Inventia permite utilizatorilor sa faca insemnari pe pagini si sa stearga cuvinte la fel de usor ca atunci cand folosesc pix si hartie. Mai mult, solutia ofera un contrast excelent si nu va va obosii ochii nici macar la parcurgerea autorilor clasici rusi. Dispozitivul ar putea inlocui in viitor ziarele si cartile si, in plus, va reduce numarul copacilor taiati pentru fabricarea hartiei. Fabricarea hartiei electronice consuma mai putine resurse decat pentru obtinerea hartiei clasice. Hartia electronica trimite semnale de-a lungul unei retele de senzori, ceea ce face ca particulele colorate din compozitie sa se miste si sa ia forma literelor sau imaginilor dorite.Expertii cred ca, pe viitor, hartia electronica va fi aproape la fel de utila ca si telefoanele mobile.

miril
18th April 2008, 12:51
E bine de stiut, daca nu stiam, deja.

Polonia nu se incurca cu moartea lui Claudiu Crulic Gardianul

Povestea romånului de origine poloneza cu cåteva condamnari la activ, care a crapat in greva foamei pe patul unui spital din Cracovia, nu impresioneaza pe nimeni in Polonia. Autoritatile de la Varsovia nu par dispuse sa ancheteze imprejurarile in care Crulic a fost exterminat sub supraveghere si sa distribuie vinovatii, in cazul celor care n-au miscat un deget ca aceasta tragedie sa poata fi prevenita. Avem o reputatie atåt de proasta in Polonia, incåt acolo decesul unui romån suspect este trecut cu vederea. Moartea se plimba pe strazile Poloniei ca la ea acasa si are pasaport polonez.
• • •
Privelistea Varsoviei continua sa ma ravaseasca dupa 13 ani. Partea veche a orasului este atåt de mutilata de bombardamente si de nefiresc reconstituita, incåt nu si-a revenit niciodata din suferinta. Ranile sumbre ale razboiului au ramas tatuate pe fetele batrånilor, se tånguiesc in privirile lor coplesite de cenusa. Moartea te påndeste din umbra fiecarei amintiri. In 1944, cånd a inceput revolta din Varsovia impotriva trupelor fasciste de ocupatie, fortele sovietice cantonate pe malul drept al Vistulei au promis sa-i spijine pe polonezi, dar n-au miscat un deget timp de doua luni, in care germanii au ras orasul de pe fata pamåntului.
• • •
Trupul Poloniei a fost sfårtecat de Stalin si Hitler. In 1940, 22.500 de elite militare si civile poloneze au fost impuscate in padurea Katyn din Rusia. 6 milioane de civili au fost ucisi de germani si peste 2,5 milioane au fost deportati în Germania, din care 75.000 au fost exterminati in lagarul de la Birkenau. 100.000 de polonezi au fost asasinati de nationalistii ucraineni în Galitia si Volinia si 500.000 au fost deportati în gulagurile sovietice.
• • •
De dincoace de Carpati, Polonia se vede ca o tara mare, blonda, serioasa, demna si civilizata. Unii dintre noi s-ar putea intreba de ce polonezii ne arata atåta ingratitudine, dupa ce Guvernul Romåniei a facilitat tranzitarea peste teritoriul nostru a tezaurului Bancii Poloniei, inainte de inceperea razboiului, constånd din 82.403 kg aur si imbarcarea lui in portul Constanta spre o destinatie mai sigura; depozitarea in Banca Nationala a Romåniei a 3.057,450 kg aur, restituite Poloniei in 1947; gazduirea pe teritoriul Romåniei a 40.000 de civili si 60.000 de militari polonezi, care au ajuns in Anglia, unde au format nucleul armatei de rezistenta; gazduirea de catre Romånia a Guvernului Poloniei. Romånia a primit din partea Poloniei doar cadavrul lui Claudiu Crulic.

miril
18th April 2008, 12:56
Noi sa ne asumam votul:

Candidatii pentru primarie, invitati sa-si asume Pactul pentru Bucuresti Romania Libera

Crearea unui sistem de transport unificat, extinderea spatiilor verzi si realizarea unei strategii de dezvoltare a Capitalei sunt cateva dintre prevederile Pactului pentru Bucuresti pe care 24 de asociatii si fundatii il propun candidatilor la Primaria Generala si primariile de sector - transmite Rompres.
Pactul a fost lansat, joi, in prezenta liderilor mai multor ONG-uri semnatare: Sorin Ionita (Societatea Academica din Romania), Radu Filipescu (Grupul pentru Dialog Social), Mircea Toma (Agentia pentru Monitorizarea Presei) si Christian

Mititelu (Alianta Civica).
Cele 23 de puncte ale documentului au fost prezentate de Nicusor Dan, presedintele Asociatiei Salvati Bucurestiul, care a anuntat ca in urmatoarele doua saptamani vor avea loc intalniri cu reprezentanti ai fiecarui partid, pentru a le fi explicate prevederile Pactului.
Intre 5-10 mai vor fi asteptate raspunsurile formatiunilor politice, mai exact intentia lor de a-si asuma platforma de 'masuri minimale pentru o dezvoltare urbana fireasca a Capitalei'.
Candidatii si partidele care semneaza Pactul sunt invitate sa faca public, odata la sase luni, un raport despre indeplinirea masurilor asumate.
Cea mai importanta prevedere a Pactului este considerata a fi realizarea unei Strategii de Dezvoltare a Bucurestiului si, in baza ei, a unui nou Plan Urbanistic General, pana la 1 iunie 2010. Se recomanda, de asemenea, urgentarea procesului de retrocedare a proprietatilor si crearea de rezerve teritoriale pentru locuinte sociale, parcuri, fasii de protectie.
In ce priveste problemele de transport, se doreste crearea unui sistem de transport in comun la nivelul Primariei Bucuresti care sa includa RATB, Metrorex si sa valorifice reteaua feroviara si de gari existente; taxarea parcarilor in zona centrala pentru ne-rezidenti; extinderea sistemului de piste pentru biciclisti.
Pactul mai prevede crearea de noi spatii verzi, inventarierea fondului verde in termen de un an, elaborarea unui plan de dezvoltare a retelei comerciale, pana la finalizarea caruia sa nu mai fie autorizate hipermarketuri si mall-uri in oras.
Cele 24 de ONG-uri mai vor ca orice lucrare de ahitectura sau urbanism care implica fonduri sau terenuri publice sa fie acordata exclusiv prin concurs si fiecare comisie tehnica de avizare din cadrul primariilor sa aiba drept de veto in aprobarea unui proiect urbanistic.
Pactul contine prevederi referitoare la demolarea constructiilor ilegale si interzicerea afisajului publicitar pe peretii cladirilor. Se pune accent, de asemenea, pe cresterea transparentei decizionale si protejarea patrimoniului istoric, prin inventarierea fondului de imobile cu valoare arhitecturala si alocarea a cel putin 5% din bugetul primariilor pentru conservarea si restaurarea patrimoniului istoric.
Asociatiile care promoveaza Pactul ar dori ca acesta sa nu beneficieze de sustinere doar prin decizii administrative, ci si la nivelul Parlamentului, de catre partide. Astfel, printre schimbarile de natura legislativa recomandate se numara: amendarea prevederilor legii urbanismului care genereaza situatii de urbanism derogatoriu, aprobarea OUG privind interzicerea schimbarii destinatiei spatiilor verzi, eficientizarea legislatiei privind protectia monumentelor.
In afara de Societatea Academica din Romania, Grupul pentru Dialog Social, Agentia pentru Monitorizarea Presei si Alianta Civica, Pactul pentru Bucuresti mai este semnat de Asociatia ALMA-RO, Asociatia Bucuresti, Asociatia pentru Conservarea Ariilor Protejate Biocultural 'Slavati Vama Veche', Asociatia Terra Ecologica si Grupul Arhiterra.
Documentul a fost realizat partial in cadrul unui proiectului 'UP&GO - Platforma ONG-urilor pentru politici urbane', finantat de programul MATRA al Ambasadei Olandei.

Romeo
18th April 2008, 17:19
nu dau doi bani pe aceste planuri, de fapt acestea nu se vor realiza niciodata, dar se va plati milioane pe ele. De aceea vor toti proiecte, sa aiba cum sa deturneze banii spre firmele de hoti. Pe langa asfaltarile necesare in toate orasele tarii, Bucurestiul are nevoie de extinderea metroului cu finantare ori de la metrorex, ori de la primarie. In rest, treburile obisnuite: curatenie, sadire de flori si cateva poduri noi pentru circulatia auto, dar nu din alea sa se faca in 5 ani 500 metri. Din pacate Bucurestiul este meciul electoral al tarii, daca vrem sa vedem circ deschidem TV-ul si avem din plin de la PSD sau PDL. PNL a mai colectat Alianta Civica, ceva care nici 0.1 % nu ar fi realizat, sa-i dea lui Ciuvica ala un loc pe undeva, ca se ia tare de Base, in rest nu-i nimic de cv-ul lui. In acest moment PNL mai trebuie sa se uneasca cu PNT-ul lui Miluta si Ciorbea si are careul complet (de doiari, nu de asi).

miril
18th April 2008, 17:28
Prin comparatie, prefer doiari si o dama de pica, Smaranda Enache, decat cai troieni, fara sira spinarii, precum Stolo, Sssstoica, respectiv secu cu Antena. Asta daca tot trebuie sa aleg ceva.

miril
19th April 2008, 08:40
Procentul AP, pus in bratele PNL Iulia Vaida Romania Libera

Dupa alianta incheiata intre PSD si PC, ieri s-a inregistrat a doua imbratisare politica incheiata in aceasta perioada electorala. PNL a fuzionat cu Actiunea Populara, proiect ce vizeaza, potrivit declaratiilor lui Tariceanu si ale lui Constantinescu, coagularea fortelor de centru-dreapta initiat de liberali dupa dizolvarea Aliantei D.A. Liderii PNL si AP, Calin Popescu Tariceanu si Emil Constantinescu (al carui partid a obtinut sub 1 la suta la alegerile din 2004), au semnat protocolul de fuziune prin absorbtie a celor doua formatiuni politice. "Prin aceasta fuziune raspundem si unei situatii care s-a creat pe scena politica romaneasca, recenta alianta PSD-PC. Cred ca, in felul in care scena politica romaneasca se grupeaza, vom putea sa generam o reala dezbatere politica intre stanga si dreapta, care e benefica pentru politica romaneasca", a afirmat liderul PNL, Calin Popescu Tariceanu. Aceasta, deoarece "nu se poate permite ca Romania sa se intoarca la dictatura unei singure persoane". "In zona dreptei avem o obligatie: sa aratam cetatenilor ceea ce inseamna dreapta autentica – liberalismul – si populismul mascat in spatele unor asa-zise principii de centru-dreapta", a spus Tariceanu. Liderul AP, Emil Constantinescu, si-a anuntat retragerea in societatea civila (ar fi a doua sa retragere din politica, prima inregistrandu-se in anul 2000), el neexcluzand insa posibilitatea unei candidaturi independente la presedintia tarii. Amintind de anii ‘90, cand s-a coalizat o alianta care s-a opus FSN, Constantinescu a afirmat ca in prezent este nevoie de reabilitarea ideii de partide, precum si a ideii de om politic.

El a declarat ca fuziunea dintre AP si PNL "nu a fost o actiune conjucturala, dictata de interese personale sau de grup", ci incheierea unui proiect politic si inceperea unui alt proiect politic. "Din pacate, atrasi de lupte politice de uzura, pana in acest moment nu am reusit sa convingem de un astfel de proiect, noi, societatea civila, astfel ca s-au creat false proiecte politice de centru-dreapta, care provoaca o derapare periculoasa spre populism", a spus Constantinescu. Potrivit protocolului de fuziune prin absorbtie, in cadrul Biroului Politic Central vor intra, din partea AP, Smaranda Enache ca vicepresedinte si Max Badin, membru. PNL va prelua toate sediile si orice bunuri imobile sau mobile apartinand AP si se va subroga AP in toate obligatiile patrimoniale contractate de Partidul Actiunea Populara. Protocolul lasa o poarta deschisa si pentru obtinerea unor fotolii parlamentare. Ca urmare, forurile PNL vor lua in considerare nominalizarea unor membri PNL proveniti din AP cu "vizibilitate, notorietate si reprezentativitate politica", a caror candidatura sa fie sustinuta in colegiile uninominale la alegerile parlamentare.

Ceva si nimic?
Secretarul general al PD-L, Vasile Blaga, considera ca fuziunea PNL-AP este una intre "ceva PNL si nimic AP". El a precizat ca aceasta miscare nu poate constitui "nici pe departe o alternativa la democrati-liberali", ironizand declaratia lui Tariceanu ca fuziunea cu AP nu i-ar aduce voturi, ci principii.

miril
19th April 2008, 08:41
Falsa pricepere a lui Vasile Blaga Cornel Ivanciuc Gardianul

Blaga a nimerit gaura de la metrou dupa 52 de ani. Nu singur, ci asistat de o numeroasa delegatie de tuteri si cameramani, care i-au indicat calea, i-au tinut corect lumånarea. Problema e ca a luat metroul intr-o directie gresita. Statia la care trebuia sa coboare se numeste Petrileni, judetul Bihor, nu Eroii Revolutiei. Blaga si-a inceput campania ca in 1996, cånd gesturile populiste aveau alta incarcatura emotionala. Intre timp bucurestenii au vazut lumea, s-au desteptat, s-au saturat de politruci cu gusi infatuate, asa ca gestul sau de a lua metroul in bataia camerelor de luat vederi pare penibil, injositor si idiot si s-ar putea sa-l coste voturi grele. Blaga nu se pricepe de fapt la mai nimic, in ciuda reclamei naive pe care i-o face partidul, cum ca este expert in probleme de administratie. Sa fim seriosi, despre ce administratie facem vorbire aici?
• • •
S-a pregatit ca inginer mecanic, dar nu si-a profesat meseria, ci a avut acces la diverse functii de comanda, dupa ce PCR l-a trimis la scolile de perfectionare a cadrelor. Oamenii tineri nu stiu ca actul conducerii la comunisti este identic cu cel de management in afaceri publice al PD-L, unde nu priceperea conteaza, ci slugarnicia absoluta fata de comandantul suprem. A exercitat functia de presedinte al CFSN Stei si de vicepresedinte al CFSN Bihor pâna în anul 1991, când a devenit presedinte al FSN Bihor, conform priceperii sale de director de fosta intreprindere comunista. A fost ales deputat FSN, dar la chemarea partidului de guvernamånt si-a dat demisia din Parlament, pentru a imbratisa insarcinarea de prefect de Bihor, timp de aproape doi ani, potrivit pregatirii sale de mecanic. A abandonat prefectura, pentru sarcina de director general al Directiei Regionale Vamale Oradea, timp de trei ani, corespunzator iscusintei sale de prefect. A lasat naibii demnitatea de vames, pentru a se inrola din nou in Parlament, ca senator PD, in conformitate cu abilitatea sa de director de vama.
• • •
Dumnezeule mare, dupa atåtea aplicatii de pricepere, Blaga a prestat ca expert parlamentar, iar in timpul liber a asudat ca vicepresedinte cu probleme organizatorice al PD si presedinte al PD Bucuresti, potrivit experientei sale de mecanic-presedinte-vames-senator-sef. In fine, dupa hecatomba din 2004 a jucat o etapa in rolul de vataf al Departamentului Securitatii Nationale, iar apoi pentru un semestru, ca ministru de interne. In schimb, Blaga bungheste franceza si stapåneste doi copii.

miril
19th April 2008, 08:45
Inteligent!

Dă-i cu șprițul pân’ la ziuă Răzvan Exarhu EvZ

RĂZVAN EXARHU: „Odată cu generația sifoanelor dispare sensul unui cuvânt foarte important. Farmec“.

Când ascult Gică Petrescu la iPhone mă gândesc la sifoane.Nimic nu se compară cu momentul în care din jucăria superdigitală începe să susure glasul de diavol chefliu al imensului Gică. Apar fețele de masă scrobite, terasele pline de verdeață și paravane din grilaj de lemn, frapierele julite de petreceri, sifoanele pântecoase, aburite și acea lentoare de dinaintea începutului sfârșitului istoriei, când era timp pentru toate. E fantastic că există acum printre noi oameni care nu au băut și nu vor bea probabil niciodată un sirop de trandafiri cu sifon, ca să nu mai zic nimic despre adevărata artă a șprițului în care sifonul este de neînlocuit și singurul capabil să dea cuvenita profunzime de ritual. În plus, când asculți Gică Petrescu la surround poți să deduci cam cât de neprietenoase cu omul și departe de matricea atât de sexy a sifonului sunt cele mai multe dintre obiectele și obiceiurile moderne. Până și puștii bolnavi după mașini cu care stau de vorbă au niște nostalgii incredibile după trecutul recent, când mașinile aveau butoane, schimbătoare, potențiometre, erau desenate pentru ființe umane care încă ar fi putut să-și umple portbagajul cu sifoane, coșuri cu farfurii de porțelan, pahare de sticlă.

De când trebuie să apăsăm un singur buton, și ăla desenat pe un ecran, de când totul poate fi ambalat, de când totul, inclusiv apa sfințită, poate să ajungă într-un pet, de când omenirea se simte atât de fantastic în plastic, lupta pentru noblețea gesturilor mici și firești este pierdută în fiecare zi. În fiecare zi observ că a mai dispărut o casă frumoasă, băieții lucrează metodic și foarte curat, sentimentul e că dintotdeauna a fost acolo o fundație, că vecinătățile sunt o eroare la remedierea căreia lucrează niște tipi de succes, care se vor mândri cu mizeriile pe care le ridică. Odată cu generația sifoanelor și a caselor în care au trăit și au petrecut, eventual, dispare sensul unui cuvânt foarte important. Farmec. E imposibil să spui despre monștrii de sticlă plantați la mișto prin orașe că au farmec, cum la fel de imposibil e să spui același lucru despre casele în care locuiesc cei care lucrează în toate aceste erori necesare, după câte se pare. Nici măcar nu încape nostalgia aici, ci doar un viguros simț de conservare, care cred că se manifestă la fel în toate timpurile. Ființele foarte vii, ca și toate formele lor de manifestare, obiectele pe care le folosesc, felul în care râd, dansează sau iau viața în piept se alimentează din același spirit. Cred că dacă nu te pocnește râsul și nu devii automat puțin mai bun când auzi de șoseaua gâtului și că vinu-i ca un frate, măi, dacă nu te uiți în jur să vezi dacă nu mai dansează cineva, e bine să încerci să consulți un specialist. De când am intrat nu știu cum în bucla acestei piese obsedante, mi se întâmplă să aud sau să întâlnesc străini care se străduie să priceapă versurile cântecelor populare sau de petrecere.

Cei mai mulți remarcă foarte rapid că în toate apare fie un păhărel, fie vinișorul, fie găleata sau butoiul, și mai toți sunt pe jumătate mirați, pe jumătate fermecați de coerența și trăinicia unui lifestyle măcar la nivel declarativ. Toate cântecele astea sunt pline și de alte detalii care depun oricând mărturie pentru teoria potrivit căreia simplitatea și curățenia materialelor influențează gustul vieții. Mâncarea își schimbă gustul și e mult mai frumoasă într-un porțelan alb, vinul se bea altfel și e mult mai bun când îl împarți cu prietenii în grădină, în pahare de ciob cumpărate de la magazinele sătești. Indiferent de cât de sofisticat sau de primitiv e stilul, sinceritatea și frumusețea detaliilor nu au cum să greșească și nu pot decât să facă să apară ca în fotografiile cu petreceri vechi, farmecul. Ar fi mișto ca în fața tuturor acestor orori verticale, care înghit pe negândite o lume destul de firesc orizontală, să existe întotdeauna un tablou, o reprezentare a lucrurilor care au dispărut. Cartierele, casele, grădinile, poate chiar și bordurile. Și pentru că tot nu se mai aude nimic, nu ar strica niște căști cu sunetele care se puteau auzi acum 70 sau chiar 2 ani în locurile în care nu ai cum să-i mai dai cu șprițul pân-la ziuă, pentru că nu mai are niciun haz. Dar are mare haz să existe mereu acel termen de comparație și ca el să fie trăit la vedere de cei care nu execută vreun program de chef și voie bună. Pentru că numai așa, la un moment dat, când se va opri brusc curentul, se va putea auzi răsunând victorios cel mai armonios refren de luptă: gâl, gâl, gâl!

Romeo
20th April 2008, 16:57
Prin comparatie, prefer doiari si o dama de pica, Smaranda Enache, decat cai troieni, fara sira spinarii, precum Stolo, Sssstoica, respectiv secu cu Antena. Asta daca tot trebuie sa aleg ceva.

scria cineva pe forum, la primarie trebuiesc mai degraba gospodari decat politicieni. din pacate mai sunt naivi care cred ca daca voteaza pe cineva ala face ceva pentru el. Dar, Mirile, am inteles ca tu nu mai esti in tara, asa ca nu vei avea unde sa votezi, oricum nu ai mnimic de pierdut.
Imi pare rau dar postarile tale de 30 de randuri chiar merita sa ne consumam timpul sa le citim, atat timp cat sunt antipublicitate electorala ? Vorbeam ieri in tren cu cineva, care exprima cam aceleasi lucruri: lehamite electorala.

miril
22nd April 2008, 07:58
Monica Lovinescu Tia Serbanescu Curentul

Săptămâna Patimilor începe greu: am rămas fără Monica Lovinescu. A murit la Paris, acolo de unde o viață întreagă a vegheat ca nimeni altcineva, împreună cu soțul său Virgil Ierunca, asupra sorții noastre. Despre vocile lor de la microfonul "Europei Libere" s-a spus adesea că erau vocile gurilor noastre mute de aici. Ne flatam singuri. Căci, după cum s-a dovedit după ce ne-am dobândit libertatea, n-am avut și nici nu puteam avea voci ca ale lor. Pentru a avea vocea Monicăi Lovinescu și a scrie ca Monica Lovinescu ar fi trebuit să avem ceea ce avea ea - și nu poate avea oricine: talent și cultură, bună credință și dăruire, luciditate și umor, respect pentru adevăr și consecvență, exigență și îngăduință. Doar un noroc extraordinar a făcut să putem admira toate aceste daruri reunite într-o singură - și unică, într-adevăr, - ființă, care, la rându-i, ni le-a dăruit tuturor învățându-ne cum se supraviețuiește. Știa prea bine că iubirea ei adâncă și aspră pentru noi și pentru țara în care-i sunt îngropați părinții ne găsește nepregătiți pentru adevăr, pentru discernământ, pentru schimbare dar n-a încetat să ni se devoteze și să depună mărturie despre noi până în ultimul rând pe care l-a scris. Monica Lovinescu. Numele său rostit la radio și scris pe o copertă era semnul că suntem bine-cuvântați de ea și bine scriși de ea. Cum ar fi fost dacă Monica Lovinescu și Virgil Ierunca ar fi fost chemați în țară imediat după revoluție și puși în fruntea unor mari instituții? Cine știe? Absența Monicăi Lovinescu a fost încă un semn - arăta ce fel de "revoluție" a fost și cui a dat puterea: celor care i-au ucis mama, celor care au bătut-o la Paris și care se lăfăie și azi în Parlament și la televizor. Nu întâmplător, televiziunile noastre, foarte îndoliate la moartea Zoei Ceaușescu și a lui Brucan, au ignorat moartea Monicăi Lovinescu începându-și jurnalele cu operația la nas a ministrului Nicolăescu și cu "strategiile electorale" ale unor fii de securiști. Degeaba ne-am plâns adesea, ca să ne scuzăm lașitățile, că n-am avut și noi un Havel. Dacă l-am fi avut, l-am fi batjocorit, așa cum am făcut adesea - de când, între Hristos și tâlharul Baraba, lumea a ales tâlharul. Noi am avut norocul nostru: Monica Lovinescu. Astăzi numele său este scris pe o cruce. Nu ne rămâne decât să-i ducem crucea amintindu-ne cum rostea: adevăratul curaj este cel fără speranță. Dar poate că acolo unde a plecat, îngerul dreptății îi va săruta mâna și pentru noi.

miril
22nd April 2008, 08:00
Ce inseamna sa fii cu adevarat roman.

Monica Lovinescu si-a donat casa de la Paris statului roman Romania Libera

Criticul literar Monica Lovinescu a donat statului roman casa pe care o detinea in capitala Frantei, transmite Rompres.

Guvernul a autorizat, in martie 2008, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) sa accepte o donatie cu sarcini propusa de scriitoarea Monica Lovinescu, care a dorit sa lase statului roman propria casa, cu terenul aferent, situata in Paris, in strada Francois Pinton, nr. 8, 75019.

Conform informatiilor furnizate de Executiv, bunul va deveni proprietate publica a statului in administrarea MAE, in serviciul


comunitatii romanesti din Franta, al relatiilor culturale dintre Romania si Franta si pentru conservarea patrimoniului simbolic al emigratiei romanesti din Franta, fiind utilizat exclusiv in scopuri non-profit.


Sarcinile care revin statului roman in urma donatiei sunt: constituirea si conservarea unui fond de lucrari ale literaturii romane si straine; crearea unui centru cultural roman care sa poarte numele sotului si al ei, "Memorial Ierunca-Lovinescu".


Statul roman se obliga, de asemenea, sa infiinteze o bursa anuala "Ierunca-Lovinescu" in favoarea studentilor romani din Franta, acordata de MAE, si sa asigurare cazarea pentru studentii beneficiari ai bursei in casa respectiva.


Toate cheltuielile aferente donatiei si indeplinirii sarcinilor care revin donatarului se asigura, incepand cu anul 2008, din fondurile pentru sprijinirea activitatii romanilor de pretutindeni si a organizatiilor reprezentative ale acestora aprobate in bugetul MAE prin legile bugetare anuale.

Monica Lovinescu a murit duminica seara, la Paris, la varsta de 85 de ani, in urma unei indelungate suferinte.

Bancaru
22nd April 2008, 10:16
Am vazut si eu aseara ca a murit. Pe "unde scurte" sa ajunga acolo unde ii este locul meritat. Ii multumim pentru ce a facut. Dumnezeu sa o ierte si sa o odihneasca.

krapulax
22nd April 2008, 20:20
Circulă deja un banc pe seama întâmplărilor din PSD: zice-se că partidul are mari dureri de cap și că după alegeri o să-l ducă Bunicuța la Doctor.


de robert turcescu

Bancaru
22nd April 2008, 20:58
Eu cred ca e intelegere. Daca iese Oprescu, tres bien, daca nu, se injumatatesc voturile PSD ca sa iasa Sica pe 2, ca apoi pe 1. Diaconescu e, totusi, pentru PM sau preș. Presedinte vreau sa zic.

miril
22nd April 2008, 21:11
Exact, Bancaru. Merg la doua capetele, sa nu-l doara capul pe...Doctor. Cred ca vor avea de castigat. Pacat ca lumea nu-l agreaza, dar Orban este cel mai la...obiect.

miril
30th April 2008, 09:43
PARASCHIVESCU: Nobel pentru mojicie Radu Paraschivescu EvZ

Se decernează postului Realitatea TV, ca recunoaștere a contribuției sale decisive în abolirea celor șapte ani de-acasă.

Și acum, explicații. În toamna lui 2006, Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu au fost întrerupți din discuția pe care o purtau „Altfel“ pentru ca un reporter trimis la Aeroportul „Henri Coandă“ să anunțe că se pregătesc să aterizeze „galacticii“. Săptămâna trecută, aceiași Gabriel Liiceanu și Emil Hurezeanu au fost întrerupți din evocarea Monicăi Lovinescu pentru o intervenție a candidatului la primărie Sorin Oprescu. În ambele cazuri, întreruperea s-a făcut neprevenitor, brutal, fără scuze, în numele priorității pe care o are știrea fierbinte. Vorbitorilor li s-a tăiat macaroana ca unor elevi care bat câmpii fiindcă au venit cu lecția neînvățată. Amatorii de fantezii conspiraționiste ar putea conchide că Realitatea TV și-a propus cu orice preț să-l irite pe Gabriel Liiceanu. Nu e așa. Cele două episoade dovedesc alte lucruri: în primul rând, o indiferență crasă față de timpul liber, disponibilitatea și imaginea publică a invitaților, oricum s-ar numi ei. În al doilea rând, o tendință vinovată de-a răsturna ordinea normală a valorilor. Când Sorin Oprescu o dislocă pe Monica Lovinescu e limpede că vorbim de o lume prost așezată sau măsluită până în străfunduri.

Miercurea trecută, m-am convins pe propria piele că logica bunului-simț nu găsește ecou la Realitatea TV. Am descoperit totodată că umilirea invitatului se poate face nu doar pe ecran, ci și în culise. Ce s-a întâmplat? Producătoarea Cristina Nițescu (sper că am reținut corect) m-a invitat la „Fabrica“ Realității TV pentru o discuție cu Liana Pătraș despre Orhan Pamuk. Cum de la o vreme îmi triez aparițiile TV și refuz mult mai mult decât accept, am vrut să declin și această invitație. Producătoarea a insistat, mi-a amintit că o refuzasem deja de două ori și până la urmă m-a convins. Am întrebat la ce oră e nevoie de mine. „La trei fără zece, fiindcă la fix intrăm“. (La momentul apelului era 12.30). M-am ferchezuit, m-am urcat într-un taxi, am parcurs șaptesprezece kilometri într-o oră și ceva, din cauza traficului imposibil, și la ora convenită m-am prezentat la întâlnire. Pe timpul meu, pe nervii mei, pe banii mei.

A urmat o așteptare de o oră, perturbată doar la început de producătoarea care m-a anunțat că o să intrăm la 15.10, după ce se va fi terminat discuția despre Sorin Oprescu (ei bine, da, tot el). Am fost poftit pe o canapea, la marginea platoului, și abandonat acolo. Am mai schimbat o vorbă cu diverși colaboratori sau angajați ai postului, aflați prin preajmă cu treburi. La 15.55 m-am ridicat, mi-am deschis telefonul mobil și am părăsit studioul. Mă așteptam, recunosc cinstit, să fiu sunat de Cristina Nițescu. Fie ca să mă întrebe unde dispărusem, fie ca să-și ceară scuze pentru neplăcerea pricinuită. Însă Cristina Nițescu mi-a uitat brusc numărul. Ea mă sunase de trei ori în timp ce mă îndreptam spre Realitatea TV, ca să mă întrebe unde eram și să se asigure că urma să ajung la timp, dar n-a găsit de cuviință să mă mai sune și după plecarea mea din „Fabrică“, așa cum ar fi făcut orice om cât de cât educat. Telefonul pe care-l așteptam n-a sunat nici până în ziua de azi.

Vreau să fiu bine înțeles. Nu mă așez pe același plan cu Gabriel Liiceanu, nu mă cred mai important decât sunt. Discut o problemă de principiu, nimic altceva. Tratamentul de acest tip din partea unui producător e condamnabil indiferent de calibrul, alonja publică sau competențele musafirului. Realitatea TV își sporește afacerea și își crește audiența și datorită invitaților pe care-i aduce în studiouri. Ratingul și cota de piață nu sunt meritul exclusiv al moderatorilor sau al producătorilor. Iată de ce o asemenea bădărănie trebuie arătată cu degetul. Trec peste amănuntul că un laureat Nobel pentru literatură mi se pare mai important decât un candidat la primărie. Lucrul peste care nu trec e amestecul de ușurință și dispreț cu care producătorii tratează niște oameni cărora n-au voie să le batjocorească timpul liber și demnitatea. Pentru un post care se revendică din CNN, situația e jenantă. Cât despre invitații umiliți în felul ăsta, ei au, probabil, dezavantajul că nu sunt Adrian Păunescu.

Bancaru
30th April 2008, 10:05
Realitatea e o combinatie intre fostul post Realitatea, Pro Tv si OTV. Foarte multi nesimtiti si o multime de emisiuni cu titluri bombastice. Totul a pornit cu furibunda campanie a lui Turcescu pentru a-l demasca pe Orban - faza cu accidentul. De parca altceva mai bun nu aveau de facut. Puteau foarte frumos sa aminteasca la stiri de treaba asta si sa combata cu bun simt nu sa puna un post intreg in slujba acestui fapt. Manelisti...

krapulax
30th April 2008, 13:51
idioti, idioti...
toata ziua cu 'doctorul'. auzi, doctorul.\!/./

Bancaru
30th April 2008, 16:16
Krapulax, se realizeaza o uniune de breasla? Doctorii voteaza cu doctoru'? Parca mai era unu' Doctoru'. Pe stadion. Eu sunt doar partial de acor cu ce a zis Liceanu, pardon, Liiceanu, pe postul sus amintit. Si el a dat cu mucii in fasole si nu a jucat nimeni teatrul acela ieftin, mai avea putin si trantea cu lavaliera de "berou" si iesea dn studio. Asta este riscul atunci cand esti invitat in direct la emisiunea de stiri. Prima data, cand cu Plesu, atunci da, nene. Nu era normal sa ii intrerupa. Dar acum ... la bunul simt si la alegere. Sa nu te astepti de la ziaristi la obraz subtire. Stiu si ei.

krapulax
30th April 2008, 16:43
'doctoru' nu cred ca a mai vazut sala de operatii de prin 1995, stiu si eu? asa ca treaba cu breasla nu tine. plus ca si breasla asta are 2 sub-bresle destul de diferite- chirurgii si medicii. cum zice v., unii se trag din barbieri, altii din vraciul tribului. dar deja divaghez prea tare si otopeniul atata asteapta

Tyler Durden
30th April 2008, 17:49
Cand vezi ca toate valorile si oamenii respectabili sunt calcati in picioare, parca tentatia mizantropiei este din ce in ce mai mare.

krapulax
2nd May 2008, 10:25
Asta este riscul atunci cand esti invitat in direct la emisiunea de stiri.
asta îmi amintește de cum se văita tatăl lui pleșu prin 90-91 când apăruse un text despre andrei pe prima pagină in românia mare. un alt tată i-a zis atunci- dacă te bagi in lături te mânca porcii

miril
2nd May 2008, 15:01
Ia nu mai vorbiti voi de doctori, ca si cum ati fost in...halatul lor. Ma refer, mai ales la buzunarul lor. Al hahalatelor, daca era ceva confuz. Ma refer si la acei doctori in specialitatea... ghilimele, specialisti in...ticalosita. Asta daca nu ati inteles. Daca ati...nu va laudati. Cat despre acei doctori din...tribune, astia numai medicina nu mai practica. Ei sunt din...alta lume. Tyler, te-am....restaurat. Masajul, pardon, mesajul indeplineste conditiile publicarii lui pe acest topic. Fara rezerve.

Platanu
9th May 2008, 21:32
Statuia lui Carol I din Piața Revoluției umbrește „Țeapa lui Ghilduș“




Mariana Marin
Marți, 29 Aprilie 2008
Evenimentul zilei



http://metropotam.ro/La-zi/2006/10/art0780979476-Statuia-lui-Carol-versus-statuia-lui-Carol/statuialuicarol.jpg

Bucureșteni și turiști străini imortalizau ieri, în vervă, reprezentarea ecvestră a lui Carol I din Piața Revoluției din Capitală.

Trecători de toate vârstele se opreau câteva clipe pentru a admira noul și, pentru unii, familiarul monument.

Ridicată pe un soclu acoperit momentan de placaj, statuia din ipsos, ce așteaptă să fie turnată în bronz, dacă va întruni acordul cetățenilor, a stârnit deocamdată polemici și entuziasm: „Parcă a mai fost și înainte amplasată aici, nu?“, are un déjà-vu Antoaneta Pelin, 45 de ani. O doamnă mai în vârstă, Eugenia, crede că „monumentul nu trebuia niciodată dat jos“.

Germanii nu știu de Carol

Peste o sută de turiști germani pozau ieri, entuziaști, statuia lui Carol I (fost ofițer german până la încoronarea sa ca rege al României în 1866). Totuși, nici unul dintre ei nu a putut spune cine a fost Carol: „Nu știu istoria României, îmi pare rău“, s-a scuzat Hildegard Forell, 57 de ani. Turista a adăugat în schimb că, „față de monumentul oribil de lângă („Memorialul Renașterii“, autor Alexandru Ghilduș - n.r.), statuia este foarte frumoasă și se potrivește cu clădirile din zonă“.

De altfel, și bucureșteanul Victor Ghelase, în vârstă de 40 de ani, crede că readucerea statuii lui Carol I în fața Palatului Regal este o „excelentă idee“. Despre ce a însemnat Carol I pentru România, Ghelase crede că primul nostru rege „a făcut ca țara să evolueze cu cel puțin jumătate de secol“. Ideea reamplasării statuii lui Carol în fața Palatului Regal a apărut în 2006, când s-au împlinit 140 de ani de la încoronarea lui ca principe al României.

CAROL SE ÎNTOARCE

Originalul a fost distrus de comuniști

Operă a sculptorului croat Ivan Mestrovici, statuia lui Carol I a fost inaugurată pe 9 mai 1939 în Piața Palatului Regal și distrusă în 1948 de comuniști. Pentru că urmașii artistului au cerut Ministerului Culturii, care dorea refacerea statuii, circa patru milioane de euro pentru drepturile de autor, s-a apelat la artistul român Florin Codre. El a primit pentru lucrări peste jumătate de million de euro, conform surselor EVZ. Monumentul va fi turnat în bronz imediat ce românii își vor da acordul pe site-urile www.pmb.ro sau www.ampt.ro.

miril
10th May 2008, 08:47
Ce inseamna o adevarata loja. Superioara!

Loja zero la Ateneu Ziua

Cea mai puternica si influenta organizatie masonica din lume, exclusiv evreiasca,isi tine congresul in Romania * Lucrarile conventiei B'nai B'rith International se vor desfasura, in perioada 11-14 mai, la Ateneul bucurestean * Ca importanta la nivel de politica planetara, congresul B'nai B'rith este comparabil cu Summit-ul NATO

Michael Chertoff, adjunct al sefului Departamentului Securitatii Nationale al SUA

In perioada 11-14 mai a.c., in Bucuresti, va avea loc Conventia celei mai mari organizatii evreiesti din lume. Intr-o discretie totala, duminica, la Ateneul Roman vor debuta lucrarile conventiei B'nai B'rith International, considerata cea mai puternica organizatie evreiasca. Serviciile secrete din Romania monitorizeaza atent evenimentul si, chiar daca nu au fost solicitate, au luat masuri speciale pentru asigurarea protectiei participantilor in cooperare cu reprezentantii Ministerului Internelor si Reformei Administrative.Din surse neoficiale, reprezentantii B'nai B'rith prezenti la Bucuresti vor avea o serie de intalniri cu lideri politici si din mediile de afaceri din Romania.Organizatia B'nai B'rith detine reprezentante in 58 de state si este prezenta in mai multe organizatii internationale. Printre acestea se numara ONU, UNESCO si Consiliul Europei. Neoficial, B'nai B'rith este considerata o organizatie masonica, dupa unele surse, chiar cea mai influenta. "Loja B'nai B'rith" din Romania este cea mai veche organizatie de acest tip din tara noastra. La Conventie din Bucuresti vor participa toti presedintii organizatiilor B'nai B'rith din Europa, precum si mai multi invitati din Statele Unite. Sediul central al organizatiei B'nai B'rith International se afla la Washington (1640, Rhode Island Avenue-NW), in apropierea Casei Albe, cu care are legaturi privilegiate, oricare ar fi presedintele.

O organizatie de temut

Daca ar fi sa-i credem pe cei care considera B'nai B'rith una dintre cele mai temute organizatii masonice, unul dintre membrii ei ar fi fost insusi Karl Marx, "parintele comunismului." Neoficial, B'nai B'rith (Fiii Aliantei sau Fiii Legamantului) ar fi fost si mai este implicata in toate actiunile secrete din lume pentru crearea unei oligarhii mondiale, a unui guvern mondial unic, care sa fie din start condus de catre evrei, prin pretinsul drept sacru de "popor ales de Dumnezeu".Cele 99 de grade de initiere ale B'nai B'rith sunt in realitate triplarea celor 33 de grade ale ritului masonic cel mai consacrat in lume. Cu toate acestea, organizatia evreiasca nu si-a declarat niciodata public caracterul masonic. (Luca ILIESCU)Summit mondial al "Fiilor legamantului" evreiescOrganizatia mondiala evreiasca "B'nai B'rith" ("Fiii Legamantului") isi tine Congresul la Bucuresti. Delegatii acestei mega-organizatii evreiesti, (cate doi-trei din fiecare tara din lume), se aduna intr-o mare acolada pentru a discuta soarta evreimii si a lumii, deopotriva. Un soi de Summit mondial, care nu e politic, dar nu e lipsit de conotatii politice. Din motive de maxima securitate, publicitatea evenimentului e extrem de saraca, responsabilii evita sa discute cu presa. Probabil vom cunoaste detalii substantiale dupa ce delegatii vor parasi Romania.Secretosenia aceasta se justifica prin teama unei atentat, exista numeroase amenintari ale unor organizatii extermiste arabe care vizeaza aglomerari evreiesti. Dar dincolo de aceste amenintari, B'nai B'rith s-a nascut si s-a dezvoltat intr-un anumit climat secretos.

Certificatul de membru B'nai B'rith

Totul a inceput in urma cu mai bine de un secol si jumatate, mai exact la 13 octombrie 1843, cand 12 evrei americani, frati intru acelas ideal, au inventat un soi de confrerie masonica, ce isi propunea sa apere valorile eterne ale iudaismului. A fost unica asociatie care va insufletii ulitele evreiesti din lume, dar era Prima si Singura care promova un "Legamant". De aceea se si numea "B'nai B'rith", adica "Fiii Legamantului". Conform regulamentului, organizatia isi propunea "sa-i uneasca pe evrei in apararea valorilor cele mai inalte si pentru binele umanitatii; sa-i dezvolte si sa ridice nivelul moral si intelectual ale coreligionarilor mozaici, sa promoveze principiile cele mai pure ale filantropiei, onoarei si bunei convietuiri interetnice, sa incurajeze stiintele si arta, sa-i ajute pe cei in nevoie, sa vegheze asupra bolnavilor, sa ajute victimele persecutiilor, sa protejeze si sa ofere asistenta vaduvelor si orfanilor conform principiilor umanitatii".Interzisa de comunistiFaptul ca liderii supremi B'nai B'rith au ales tocmai Bucurestiul drept gazda a "Forumului-2008" nu este intamplator. Prezenta organizatiei in Romania este atestata inca din secolul XIX. Diplomatul si idealistul american B. F. Peixotto s-a instalat la Bucuresti in 1870, si, imediat pe langa treburile consulare americane, s-a ocupat cu treburile lojei B'nai B'rith. Planuia, intre altele, sa sprijine emigrarea a 30.000 de evrei-romani in Statele Unite. Loja B'nai B'rith ii ajuta pe evreii nevoiasi, dar era activa si sprijinea material si spiritual aspiratiile romanesti de creare a unui stat independent, modern si dezvoltat economic. Brutal, autoritatile comuniste romanesti au pus capat, in 1949, activitatii "B'nai B'rith". 50 ani mai tarziu, dupa prabusirea lui Ceausescu, B'nai B'rith si-a reluat activitatea in Romania. (Tesu SOLOMOVICI)Programul Conventiei- 11 mai - ceremonia de deschidere, la ora 19,00, la Ateneul Roman- 12 si 13 mai - discutii si sedinte- 14 mai - gala de inchidere la Palatul ParlamentuluiLiderii B'nai B'rith EuropaReinold Simon este presedintele B'nai B'rith Europa. Acesta a fost un membru activ al organizatiei B'nai B'rith din anul 1989, fiind ales de curand presedinte al organizatiei. Vicepresedintele organizatiei B'nai B'rith din Europa este Armand Azoulay. Este membru al lojei Henry Dunant din Geneva din 1984. Din 1997 si pana in 2007 a ocupat diverse functii in cadrul B'nai B'rith, culminand cu actuala pozitie, cea de vicepresedinte al organizatiei. (Luca ILIESCU)

Tyler Durden
10th May 2008, 09:27
Cred ca stirea asta o sa starneasca iar imaginatia romanilor verzi pe linia A.C.Cuza-Codreanu-C.V.Tudor.

miril
10th May 2008, 10:27
Vorba ceea, Baga ochiul!

Bancaru
12th May 2008, 17:03
Basescu ii face campanie lui Blaga

Dinspre tabara democrat-liberala care lupta pentru Primaria Capitalei se simte un vant de disperare. Cea mai buna dovada este chiar implicarea fatisa a lui Traian Basescu in sustinerea lui Vasile Blaga. "Am luat masa cu trei prieteni. Ne-am intalnit un fost primar, un primar in functie, un alt primar in functie si viitor primar si viitorul primar. Ei sunt echipa mea de campanie. Am toata increderea in Blaga si in cei care il sustin. Am discutat despre Bucuresti. Niciun partid nu poate pune la un loc un fost primar, un primar general in functie, un primar de sector si un viitor primar general", a afirmat presedintele la iesirea din restaurantul unde s-a intalnit cu Adriean Videanu, Liviu Negoita si Vasile Blaga.



Mesajul e clar - continuitate pentru Bucuresti si garantie prezidentiala pentru candidatul PD-L - "Am fost intotdeauna in spatele lui Vasile Blaga"- un mesaj adresat, in principal, chiar electoratului democrat-liberal care pare destul de dezamagit si pasiv, la fel ca partidul insusi.



Sondajele de opinie sunt contradictorii, iar rezultatele lor variaza substantial in functie de partidul care le-a comandat. Cam toate ne arata insa o ierarhie care nu-l avantajeaza pe Vasile Blaga. Ori e pe locul al doilea, cel mai adesea al treilea, insa niciodata nu conduce, iar procentele care-l despart de lider, Sorin Oprescu indiferent de sondaj, sunt multe.



Probabil ca Traian Basescu nu avea intentia sa forteze campania pentru locale. Declaratiile lui anterioare sugerau ca va incerca sa-si pastreze munitia pro PD-L mai degraba pentru alegerile parlamentare. Insa presedintele simte ca partidul sau e pe cale sa piarda Bucurestiul, ceea ce ar reprezenta un dezastru, daca nu chiar inceputul sfarsitului.



Asadar, niciunul dintre ceilalti candidati nu are atat de mult de pierdut ca Vasile Blaga, iar motivele de ingrijoare sunt mari.



Lectie publica de campanie



Declaratiile de duminica ale lui Traian Basescu au fost si o mostra de atitudine de campanie. Presedintele, afisand o relaxare totala, l-a atacat frontal pe Sorin Oprescu, cel mai periculos contracandidat, pe zonele de vulnerabilitate maxima ale acestuia - legatura cu Ion Iliescu si faptul ca a refuzat sa fie viceprimar.



N-a lipsit desigur tema recent lansata a blaturilor, din care a fost insa exclus Blaga. Acestea apartin PSD, care-si transeaza problemele interne pe votul bucurestenilor si negociaza in secret cu Gusa si Pavelescu.



Surpinzatoare poate parea doar ignorarea lui Ludovic Orban, pe care unele sondaje il dau pe un trend crescator, in fata lui Vasile Blaga. Am avut si mostre de exprimare plastica: "avocatul ala mic cu capul mare si cu voce ridicata, Pavelescu", acelea care atrag atentia, cel mai important lucru in campanie.



Spusele lui Traian Basescu nu au fost desigur epocale, ci au avut valoare de scoala si semnal. Langa el, Vasile Blaga, parea un invatacel chemat la instruire. Lectia si, mai mult, transferul de imagine incercate de Traian Basescu sunt in mare pericol sa ramana fara efecte si nu din vina lui Blaga.



El a fost aruncat in campanie fara sa vrea si fara ca postura sa i se potriveasca. Blaga nu este tipul de candidat carismatic, el e tipul de organizator de campanie, pozitie din care a avut succese foarte mari. E greu, daca nu imposibil, sa-l recreezi la repezeala, pe genunchi.



Aceasta nu e insa doar problema lui Vasile Blaga si a PD-L. Din pacate pentru Bucuresti, niciun partid nu a fost in stare sa-si "creasca" un candidat pentru primarie, care sa se dedice acestui proiect cu cativa ani inainte de alegeri, timp in care sa inteleaga Capitala, sa o bata la pas pana in cele mai indepartate colturi, sa o cunoasca asa cum isi cunoaste propria casa si tot atat de mult sa o iubeasca.



Eu cred ca asa ceva asteapta bucurestenii si poate nu e intamplator faptul ca in cel mai recent sondaj conduc cei doi candidati care chiar si-au dorit aceasta lupta. Ei sunt macar cei mai motivati, chiar daca raman foarte departe de tiparul creionat mai sus.



Daca lectia si transferul vor prinde totusi, iar Blaga va sprinta decisiv, vom putea spune ca Traian Basescu a castigat din nou Primaria Capitalei. Un succes periculos care, pe de-o parte, va adanci pasivitatea PD-L si penibila dependenta de el a partidului, iar, pe de alta parte, va stimula autoritarismul presedintelui.



Ioana Ene

www.ziare.com

Bancaru
14th May 2008, 12:20
http://jurnalistul.ro/2008/05/14/manual-practic-cum-se-umileste-un-medic-bine-pregatit/#more-89
Pentru Krap si altii care au meseria asta. Asa este?

krapulax
14th May 2008, 14:33
asa o fi

miril
15th May 2008, 08:36
Individul perfect va putea fi construit genetic? Cotidianul

Îmbunătățirea biologică a populațiilor prin măsuri eugenice riscă să-și facă reapariția, pe fondul dezvoltării fără precedent a biotehnologiei, spune dr. Marius Turda, istoric la Universitatea Oxford Brookes din Marea Britanie.

Biotehnologia actuală susține că poate preveni apariția trăsăturilor imperfecte și a bolilor genetice. Însă, abuzurile repetate pe care știința le-a făcut, începând cu Epoca Luminilor, în numele îmbunătățirii rasei umane ar trebui să ne facă sceptici în privința acceptării ingineriei genetice.

Ca indivizi, suntem „efemeri precum pleava în bătaia vântului“, însă rămâne de stabilit de ce unii ar trebui să-i împiedice pe alții să se bucure de aceste momente efemere din care este alcătuită viața. Afirmația că eugenia „liberală“ evită îngrădirile formelor autoritare ale selecției biologice pentru a spori, în schimb, drepturile individului ar trebui astfel analizată critic în dimensiunea sa istorică.

Marginalizată după 1945, istoriografia eugeniei s-a maturizat în anii ’70, când și-a readaptat baza epistemologică, pentru a reflecta atât progresele făcute în istoria ideilor, cât și pe cele din biologie și medicină. Majo-ritatea publicațiilor apărute atunci au reevaluat cazurile așa-zis excepționale din istoria eugeniei, de la purificările rasiale introduse de Germania nazistă la politicile de sterilizare, inițiate în țări precum Statele Unite.

Rezultatele obținute au distins între studiul inițiativelor de igienă socială și cele dedicate măsurilor de control rasial al populației. Astfel, studiile din prima categorie au subliniat grija statelor pentru politicile sociale și de sănătate (ca în cazul eugeniei britanice și americane), în vreme ce celelalte s-au concentrat pe portretizarea igienei rasiale germane ca precursoare și părtașă la genocidul nazist.

Astfel de abordări au fost criticate la începutul anilor ’90, când mai mulți savanți au contestat interpretările dominante ale igienei rasiale germane, înainte și din timpul guvernării național-socialiste. Paralel, alți autori au propus interpretări nuanțate ale eugeniei britanice și americane, scoțând în evidență atât trăsăturile ei „pozitive“, cât și pe cele „negative“. Recent, politicile de sterilizare din statele scandinave de după 1945 au intrat în atenția cercetătorilor și au devenit cunoscute publicului larg.

Aceste lucrări de pionierat au avut o influență substanțială asupra cercetării istoriei eugeniei, atât din punct de vedere geografic, cât și tematic, acoperind țări variate, precum China și Brazilia, și stabilind legături între „vechile“ forme ale eugeniei și „noile“ biotehnologii pentru îmbunătățirea speciei umane. Miza acestor studii constă în faptul că dezbaterile despre importanța eugeniei nu au servit doar scopuri academice.

Conștienți de natura sensibilă a subiectului, biologii, istoricii și comentatorii publici au încercat să disocieze raționamentele legate de ingineria genetică de cele ale eugeniei interbelice. Astfel, în prezent există încercări de a redirecționa discuția despre sursele intelectuale ale eugeniei insistând, în același timp, asupra relevanței ei contemporane în sfera publică. Ca parte a acestui proces, se poate observa un interes crescând față de studiul mișcărilor eugenice din unele țări europene, precum cele din centrul și sud-estul Europei, care, înainte de 1989, nu au beneficiat de atenția cuvenită.

O altă latură a discuției ține de dimensiunea etică relansată de dezbaterile asupra ingineriei genetice și clonării umane. Unii autori invocă responsabilitatea pe care generațiile de azi o au față de cele viitoare, un principiu - spun ei - care ar trebui să fie la baza geneticii contemporane. Recent, aceste afirmații au devenit tot mai numeroase, mai ales printre susținătorii eugeniei „liberale“ sau ai „neoeugeniei“.

Obiectivul suprem al măsurilor eugenice este crearea unui organism biologic perfect, determinat nu de imprevizibilitatea legilor naturii, ci de planul rațional al determinismului genetic. În esență, toate tipurile de eugenie împart o ambiție comună: crearea unor copii sănătoși. „Liberal“ sau nu, argumentul că dizabilitățile fac ca o viață să merite mai mult sau mai puțin decât altele și că astfel împiedicarea celor „dezavantajați“ genetic să se reproducă ar fi justificabilă moral amintește de fapt aserțiunile caracteristice ale eugeniei interbelice.

Întrebarea este următoarea: a împiedica niște indivizi să se reproducă sau a elimina unele trăsături caracteristice pe care unii le găsesc dezagreabile sau le cataloghează drept „boli“ nu este oare un act la fel de insensibil și arbitrar precum măsurile eugeniei rasiale din perioada interbelică?

Acest aspect și alte probleme etice legate de dezvoltarea geneticii și a noilor biotehnologii animează, în prezent, controversele ce înconjoară reproducerea umană, fertilizarea in-vitro, diagnosticarea și terapia genetică, cercetarea embrionară cu celule stem sau ingineria agenților patogeni.

În acest context este necesară o nouă perspectivă umanistă care să fie atentă la descoperirile biologice, dar în același timp să ia în considerare reflecțiile filozofice despre om. Reintroducerea eugeniei, în orice formă ar fi aceasta, implică mai mult decât un exercițiu de memorie și interpretare istorică.

Contrar analizelor superficiale asupra impactului procedeelor biotehnologiei asupra societății, este nevoie de abordarea multidisciplinară a dilemelor legate de viitorul speciei umane cu care se confruntă atât cei implicați în cercetarea genetică, cât și marele public. Înțelegerea naturii umane continuă să fie atât o formă de introspecție morală, cât și o experiență de cunoaștere științifică.

Marius Turda este istoric al biomedicinei la Universitatea Oxford Brookes din Marea Britanie. Este, de asemenea, membru al Centrului de Sănătate, Medicină și Societate: Trecut și Prezent, precum și fondator al Grupului Aplicat pentru Istoria Științelor Rasiale și Biomedicinei din Europa Centrală și de Sud-Est, în cadrul Universității Oxford Brookes.

Aria sa de cercetare se împarte în trei categorii: eugenie, biomedicină și ideologii politice, proiecte moderniste de regenerare rasială și istoriografie și teorii ale istoriei. A studiat la Facultatea de Istorie a Universității București și la Universitatea Centrală Europeană din Ungaria, iar ulterior a urmat un doctorat, pe care și l-a împărțit între această instituție și Universitatea Oxford.

miril
16th May 2008, 08:15
Oac, oac! Pa si pu...la toata lumea!

Pa, Pacha! Spaniolii vor sa inchida clubul lui Mutu Gardianul

La nici doua luni de la deschidere, clubul lui Adrian Mutu va fi inchis. Prezentat initial drept cel mai luxos local din Romånia si cel mai mare club din Europa de Est, Pacha Bucuresti isi va inchide portile cåt de curånd, de vina fiind o serie de neregularitati de functionare si, mai ales, incalcarea multora dintre cerintele necesare pentru mentinerea francizei.

Pe 21 martie a fost anuntata cu surle si trambite inaugurarea, in fostul sediu al Bingo Europa, a uneia dintre cele mai luxoase si megafitoase discoteci din Romania, in care se zvonea ca patronii au investit in jur de un milion de euro. Se spunea atunci ca toata lumea buna din Capitala va migra spre Pacha, dat fiind renumele mondial al celebrului brand cu 23 de cluburi deschise in intreaga lume. Se pare ca nu a durat nici macar doua luni, ca vraja s-a si risipit. “Conducerea nu doreste sub nici o forma ca acest oras sa aiba o idee gresita cu privire la ceea ce inseamna «Pacha» ca si concept si filozofie de munca. In consecinta, Grupul Pacha isi exercita dreptul de a-i retrage numele. Incepand din acest moment (n.r., ieri), se comunica cetatenilor si turistilor din Bucuresti ca repectiva sala nu este o societate Pacha si ca folosirea marcii este considerata ilegala”, a declarat Panchi Urgell, responsabil mondial pentru francizele acestei cunoscute discoteci, intr-un comunicat.

Pussy si cocks la caminul cultural
«Gardianul» a constatat unele nereguli inca de la inaugurare, fiind de altfel singurul ziar care a publicat un material amplu in acest sens cu numele “Organizare de camin cultural la Pacha Club. Mutu si-a primit invitatii cu «pussy» si «cocks»”. V-am descris atunci, in detaliu, multe dintre minusurile cu care Pacha si-a intampinat clientii, subliniind astfel o diferenta notabila fata de oricare alt club Pacha din lume: kitsch-ul îti zgârie retina înca de la usa: peretii si pardoseala sunt vopsite într-un rosu aprins, iar de-o parte si de alta a intrarii troneaza doua panouri mari care avertizeaza ca acolo sunt toaletele. “Pussy”, pentru femei, si “cocks”, pentru barbati, stau scrise pe câte un poster înfatisând doi tineri în ipostaze provocatoare.
În acord cu imaginile sexy, si garderoba era la fel de “sexy”, sau mai bine zis inexistenta. Pe o bara de doi metri se agatau umerasele, iar când spatiul a devenit neîncapator, sutele de haine ale invitatilor au fost puse claie peste gramada pe jos. Pe langa faptul ca la Bucuresti nu se regaseau nicicum cele 15 baruri prezente la Ibiza, restaurantul cu sushi, magazinele sau terasele in aer liber, la Pacha Bucuresti nici macar nu functiona apa la toaleta, iar pe jos te impiedicai de gunoi. Ca sa nu mai vorbim de mirosul puternic de detartrant care te izbea la intrarea in club, asta dupa ce paseai pe un covor rosu presarat cu petale de trandafiri. Se pare ca, dupa nici doua luni, spaniolii au sesizat toate neregulile din club si au retras localului numele Pacha. Muzica house si dansatoarele, dragute de altfel, dar cu doua picioare stangi, se aflau la o distanta de ani-lumina fata de suratele lor din Spania, iar preturile extrem de piperate nu corespundeau nicicum cu serviciile oferite.

Incasari mici pentru un club atåt de «mare»
“Inca nu va putem spune nimic sigur, insa exista toate sansele ca Pacha sa fie inchis. Exista diferente mari intre ceea ce exista la Bucuresti si Ibiza. In primul rand, muzica din club, clientii si mai ales incasarile mici in raport cu asteptarile initiale. Nu stim daca discoteca va functiona sub alt nume sau daca va fi inchisa definitiv. Urmeaza sa luam o decizie in cel mai scurt timp”, ne-au declarat reprezentantii romani ai clubului. Avand in vedere ca numele “Pacha” a fost retras si ca simbolul clubului este o cireasa, ne permitem sa dam o sugestie de redenumire a discotecii in “La ciresica”. Clubberii fitosi care au ramas fideli discotecii se vor numi “ciresari”, iar la intrare ar putea fi intampinati cu un platou cu gustoasele fructe, ca si asa este luna mai si au dat in parg.

miril
17th May 2008, 10:52
Sa luam pulsul...doctore!

Campanie apatica, final imprevizibil Ioana Ene Ziare.com

In Capitala, patru par candidatii care conteaza: Vasile Blaga, Cristian Diaconescu, Sorin Oprescu si Ludovic Orban. Sondajele de opinie au inceput sa contureze o ierarhie, insa ele sunt totusi contradictorii, in functie de partidul care le-a comandat.

In privinta dezbaterilor de campanie, apatia este totala. Cine are ceva de spus nu prea stie cum s-o faca, cine stie cum nu prea are ce spune, asa ca ansamblul nu e prea fericit. Toata lumea a identificat durerile Capitalei, de parca ar fi fost tare greu, si fiecare vrea sa fie bine, cu mai multa sau mai putina competenta. Ceva tensiune si si competitie vin doar din formatele televiziunilor care nu mai stiu ce sa inventeze ca sa stimuleze show-ul.

Cat despre teme, ce ne-am fi facut daca Traian Basescu n-ar fi rostit cuvantul blat? Am fi adormit probabil cu telecomanda in mana. Asa cel putin ne stricam de ras, pentru ca blatiada este in toi. Toata lumea acuza pe toata lumea, de toate aranjamentele cu putinta, astfel incat si un pranz in oras, cu sotia, poate deveni suspect. Asa, toti cei care-l detesta pe presedinte nu fac altceva decat sa se conformeze agendei publice stabilite de Traian Basescu.

Buldogul in lesa si independentul de partid

Vasile Blaga a intrat in batalie mai mult de nevoie, decat de voie, lucru pe care nu-l poate ascunde prea bine nici acum. Cum e putin probabil ca PD-L sa se gandeasca din nou la propulsarea primarului Capitalei catre o functie mai inalta, in cazul victoriei, Blaga isi ia adio de la ministerul de Interne unde spera sa revina sau de la fotoliul de premier unde spera sa ajunga dupa alegerile parlamentare.

Daca pierde, ii va fi imputata o infrangere istorica, prima dupa 8 ani pentru democrati in Bucuresti. Asadar, riscuri mari, lupta grea si premiu complicat, caci administrarea Bucurestiului nu este catusi de putin un torfeu. Vasile Blaga are un program articulat, realist, competent elaborat de Liviu Negoita. In plus, pare un organizator temeinic, cu mana forte. In schimb, Blaga nu are pic de carisma.

Nu cred ca este vorba de lipsa de exercitiu sau timorare. Ii lipseste, cum se zice, "organul". Asa ca mesajul lui isi atinge greu tinta, ajungand numai la cei care au rabdare sa treaca peste ariditatea personajului. Sansa lui ramane votul politic si, mai ales, tandemul cu Liviu Negoita. Sprijinul fatis al lui Traian Basescu e o arma cu doua taisuri. Ii va aduce niste de voturi, dar ii si creeaza imaginea unui buldog in lesa stapanului, o depersonalizare periculoasa mai ales pentru un personaj total lipsit de farmec personal. Nici mostenirea lui Adrian Videanu nu este in avantajul sau. Una peste alta, probabil ca Balga va ajunge in turul al doilea, unde are toate sansele sa se lupte cu exact opusul lui - Sorin Oprescu.

Doctorul candideaza ca profesionistul independent antisistem, o imagine care nu tine insa daca zgariem nitel pojghita subtire si ajungem la fond. Nici daca se dadea de trei ori peste cap ca-n povesti, Sorin Oprescu n-ar fi putut sa devina peste noapte independent dintr-un social democrat convins, omul de incredere al lui Ion Iliescu, candidat la presedintia partidului si de doua ori fost candidat PSD la primaria Capitalei. Cat despre antisistem, sa fim seriosi!, Sorin Oprescu ar fi fost foarte fericit in sistem daca ar fi devenit din nou candidatul PSD.

El este de fapt candidatul aripii Iliescu. Spuneam ca este exact opusul lui Vasile Blaga. Foarte subtire ca proiect, celebru pentru superficialitatea lui in politica, unde nu a dus niciun proiect pana la capat, doctorul este in schimb foarte carismatic. Joaca excelent emotiile, pozeaza foarte bine in victima demna, are umor, are discurs si farmec, cu care reuseste sa-si acopere eficient carentele de substanta. Este din acest punct de vedere un candidat de tip Basescu. Marea lui vulnerabilitate este asocierea cu Ion Iliescu, devastatoare in Bucuresti, mai ales ca turul al doilea de scrutin va avea loc exact la 18 ani de la mineriada 13-15 iunie. In schimb, spre deosebire de Vasile Blaga, care in turul al doilea nu prea mai are de unde primi voturi, Sorin Oprescu ar putea miza in finala pe sprijinul fatis al PSD, dar si pe cel, poate mai discret dar cert, al PNL.

Candidatul mediu si cel disperat

Dintre candidatii PSD si PNL, doar Ludovic Orban poate spera la un sprint catre turul al doilea. El mizeaza puternic pe specializarea sa in transporturi, esentiala pentru cel mai mare of al bucurestenilor, adica traficul. Atat doar ca viceprimar fiind nu s-a remarcat in mod special, avand o prestatie mult mai slaba decat Razvan Murgeanu, de exemplu, si nici ca ministru al Transporturilor nu ne-a aratat competente exceptionale.

Spre deosebire de Vasile Blaga, are avantajul de a-si fi dorit candidatura, iar spre deosebire de Sorin Oprescu este sustinut de intregul partid. Programul ii este mai bun decat carisma si nici nu se poate baza pe un vot politic. Pe ansamblu este destul de plat, nici prea-prea, nici foarte-foarte din niciun punct de vedere. Nici suficient de charismatic, nici suficient de profesionist.

Cristian Diaconescu se poate considera deja infrant. Candidat fara entuziasm, fara incredere in sine insusi, ajuns in campanie intamplator si fara cine stie ce program, sabotat de o mare parte din partid care-l sustine fatis pe Sorin Oprescu, cu Marian Vaghelie piatra de moara agata de gat, cu o echipa de campanie subtire, din ce in ce mai singur si mai crispat, Cristian Diaconescu plateste din greu faptul ca a cazut in capcana acestei candidaturi.

Recent a cazut si el in capcana "Magurele", vorbind despre construirea unei linii verzi dincolo de limitele administrative ale orasului si deci ale competentei sale. Va obtine probabil un scor slab care-i va ramane mereu pata pe o imagine pana acum destul de buna. Este discutabil si instinctul politic al lui Cristian Diaconescu cat timp nu a anticipat dezastrul care-l asteapta. Iar daca si l-a asumat, nu are acum de ce sa se planga.

miril
19th May 2008, 12:37
Nano-Bio-Info-Cogno Cotidianul

Convergența tehnologiilor anunță aplicații revoluționare cu profund impact social. Vlad Niculescu-Dincă, un inginer software cu studii în filozofia și etica tehnologiei, crede că pentru un succes al convergenței, societățile trebuie să își pregătească mecanisme pentru a studia și gestiona potențialul impact disruptiv.

Termenul de convergență este uzitat în diferite domenii ale tehnologiei, desemnând în general o unificare a resurselor sau a funcționalității, cum este, de exemplu, multifuncționalitatea unui telefon mobil. Recent, conceptul a fost extins și către alte domenii. Posibila unificare între nanotehnologie, biotehnologie, tehnologia informației și științele cognitive (NBIC), cu aplicații planificate asupra corpului uman, și mai ales asupra creierului, a aprins imaginația, prin adâncul impact pe care promite să îl aibă.

Totuși, nu există deocamdată un consens în ceea ce privește viitorul și forma care va fi dată acestor direcții tehnologice, ele aflându-se în mijlocul unei bătălii ideologice, al unei competiții de viziuni. Publicitate

Pe acest fond, literatura de ficțiune abundă în scenarii anticipative, iar aceste exerciții de visare a rațiunii contribuie ele însele la conturarea unor direcții. Recenta accelerare a progreselor în fiecare dintre aceste domenii a adus însă parfumul genului și la nivel oficial. Două inițiative notabile au fost avansate în 2002 și în 2004, corespunzând în linii mari unei abordări nord-americane, respectiv unui răspuns european.

Prima direcție, cunoscută publicului prin autori precum Kurzweil, Roco, Bainbridge (sintetizată în raportul „Converging Technologies for Improving Human Performance“, finanțat de National Science Foundation), pleacă de la premisa că umanitatea are la începutul secolului 21 ocazia unică de a aboli eterne probleme cu care s-a confruntat de-a lungul istoriei. Astfel, se recomandă promovarea accelerată a agendei convergenței tehnologiilor (nano-info-bio-cogno), având ca unul dintre obiectivele centrale augmentarea ființei umane și a abilităților ei.

Diferite viziuni au fost imaginate în acest sens pentru următoarele decade: dezvoltarea îmbrăcăminții și a mediilor „inteligente“ menite să îmbunătățească capacitatea individului de a schimba informații cu mediul înconjurător și de a reacționa la factori de poluare sau la alte riscuri, posibilitatea oricăruia de a accesa orice informație de care are nevoie oricând și oriunde; realizarea unei conectivități directe între creier și computer care să creeze noi forme de comunicare, să asigure superioritate militară, o radicală transformare a mediului de lucru; îmbunătățirea unor caracteristici precum memoria, vederea, inteligența, sistemul motor, stările mentale, sistemul imunitar, durata de viață, rezistența la factori de stres și, într-un viitor îndepărtat, chiar abolirea morții.

Pe de altă parte, ca răspuns la inițiativa americană, Uniunea Europeană propune de la cel mai înalt nivel o viziune orientată oarecum diferit și în orice caz mai precaută având în vedere imensul potențial disruptiv al acestor tehnologii emergente. Raportul european, elaborat de un colectiv de 23 de specialiști coordonați de raportorul Alfred Nordmann („Converging Technologies - Shaping the Future of European Societies“, 2004), propune o variantă diferită asupra convergenței, criticând promovarea agresivă și în general opacă dezbaterii și influenței publice a unei anumite agende pentru convergența tehnologiilor.

În locul orientării convergenței către augmentarea speciei se propune îmbunătățirea cadrului social care să permită realizarea potențialului convergenței tehnologiilor (nu neapărat limitate la NBIC) pentru diferite probleme ale societății. Astfel, raportul este reținut în promovarea unor anume agende tehnologice, dând doar exemple de multiple proiecte în vederea rezolvării unor probleme variate precum tratarea obezității, a deficiențelor de vedere sau folosirea convergenței pentru procesarea limbajului natural sau pentru problema încălzirii globale.

Contrastul dintre cele două abordări poate fi citit și în tonul recomandărilor făcute diferitelor sectoare ale societății (guvernamental, privat, academic). Raportul american recomandă o susținere necondiționată a agendei convergenței de către factorii guvernamentali, educaționali și industrie: instituțiile educaționale se vor restructura astfel încât să faciliteze comunicarea între domeniile convergenței, sectorul privat va stabili legături cu universitățile pentru avansarea convergenței, sectorul guvernamental va elabora strategii naționale pentru promovarea îmbunătățirii performanței umane prin convergența tehnologică.

Raportul european, deși recunoaște potențialul de inovație al convergenței tehnologice, propune adoptarea principiului precauției și consultarea publică cu cetățenii europeni atunci când diferite proiecte ale convergenței anunță riscuri semnificative. Se argumentează că numai printr-o largă participare a societății, în care chiar și refuzul unor direcții este văzut ca o forță creatoare dând formă tehnologiilor, se poate spera la un real succes al convergenței.

Totodată, viziunea europeană recomandă o „deziluzionare constructivă“ a mitului care s-ar putea crea în jurul convergenței tehnologiilor. Astfel, se va descuraja delegarea crescândă a responsabilităților de la om către procese automate, încurajându-se judecata responsabilă; se vor încuraja transparența tehnologiilor și elaborarea unor proceduri de aducere a lor în atenția inspecției și intervenției umane; tehnologiile comunicației vor fi realizate astfel încât să nu se continue erodarea intimității persoanei, valoare considerată funda-mentală în modelul european de societate; infrastructura tehnologică va trebui să ofere soluții și posibilitatea opririi sau ocolirii ei la nevoie; dezvoltarea și diseminarea unor anumite tehnologii de comunicație vor fi însoțite de strategii și programe de educație pentru ca oamenii să fie capabili să le gestioneze.

În ceea ce privește recomandările către Comisia Europeană și statele membre, raportul recomandă explicit includerea unei largi arii de discipline precum științele sociale, filozofia, antropologia în chiar procesul de dezvoltare a proiectelor tehnologice. De menționat că, în 2005, National Science Foundation a emis un nou document în care, deși se păstrează aceeași linie a agendei convergenței, se subliniază mai pregnant nevoia studiului impactului social și al aspectelor etice.

Vlad Niculescu are 29 de ani și este inginer software cu studii în filozofia și etica tehnologiei. A studiat Automatică și Calculatoare la Universitatea Politehnică București și inginerie software la Universitatea Tehnică din Eindhoven, Olanda, obținând titlul de Professional Doctorate în Engineering. A lucrat în industria software din ambele țări. Paralel a cultivat constant un interes în filozofia tehnologiei iar din 2006 i-a fost acordată o bursă în filozofia științei, tehnologiei și societății la Universitatea din Twente, Olanda, unde studiază în prezent. Este interesat de etica tehnologiei, rolul valorilor umane în designul tehnologic, relația dintre moralitate și tehnologie, convergența tehnologiilor.

miril
19th May 2008, 12:42
Radu Mihaileanu: „Suntem în pragul unei dictaturi a imaginii și a economicului“ Cotidianul

Ambasador al Anului European al Dialogului Intercultural, cineastul Radu Mihăileanu va începe, pe 23 mai, filmările la „Concertul“, o producție care a obținut cea mai mare finanțare acordată de CNC în ultima sesiune. Regizorul vorbește, pentru Cotidianul, despre destinul lui și al filmelor sale, dar și despre misterul unei arte care îl tulbură și azi.

În cadrul Zilelor Filmului European, sunteți unul dintre cei mai importanți invitați și ca cineast, și ca ambasador al Anului European al Dialogului Intercultural 2008.
Suntem nouă ambasadori europeni, oameni din diverse domenii, compozitori, regizori de film, scriitori... Rolul nostru este de a merge prin toată Europa și de a încuraja fiecare cultură cu specificitatea și identitatea ei. De asemenea, încurajăm dialogul între aceste culturi, mijloc de îmbogățire a fiecăreia dintre ele.

Această misiune de ambasador merge mănușă cu filmele dvs., în care există o puternică legătură între politică, religie și mitologie. „A trăda“ este un film care vorbește despre dictatură, „Trenul vieții“ este politic, iar „Trăiește“, care s-a născut din ideea luptei omului pentru a se autodepăși, pentru a ieși din micuța carapace care-l strânge, vorbește despre rasism, despre integrare. Publicitate

Ați avut momente în care v-ați simțit dezrădăcinat?
Am stat puțin în Israel. Când am ajuns la Paris, ca toți emigranții fără rude sau prieteni, am dus-o foarte greu. Era nevoie să-mi regăsesc rădăcinile, trebuia să aflu ce eram. A trebuit să mă adaptez la o altă cultură, la un alt tip de societate, total diferită. Dar am rămas tot timpul cu un picior înăuntru și cu altul afară. Consider asta un avantaj. În termeni cinematografici, am șansa să am și gros-planul și o obiectivitate prin distanță.

Dacă sunt întrebat care e țara mea - Franța, România, Israel, Africa - aș răspunde simplu, toate. Însă răspunsul sincer cu adevărat este: singura mea țară este acolo unde sunt copiii mei. Sunt acasă în România. Caut mirosul fânului de la Vălenii de Munte, din copilărie, mireasma Teleajenului, timpul care se scurgea lent... În toate filmele este ceva din povestea vieții mele de dezrădăcinat. Identitatea mea profundă româno-evreiască s-a întâlnit cu cea franțuzească. Am avut apoi șansa să călătoresc, să mă întâlnesc cu alte mari culturi ale lumii: africană, rusă, israeliană, arabă...

Sunt, prin structură, un curios, am avut norocul să mă îndrăgostesc de mic de frumusețea celuilalt și să încerc să armonizez frumusețea celuilalt cu propria frumusețe și defectele lui cu propriile defecte. Trăim într-o perioadă destul de dificilă, în lume există foarte multe tensiuni. Ne aflăm într-o criză economică, care vine dinspre America, o criză politică, o încredere din ce în ce mai mică în oamenii politici. Lumea are impresia că mersul ideologiilor s-a oprit, că s-a parcurs drumul de la comunism la ultracapitalism și nu mai este nimic de descoperit.

Este o prostie, pentru că mersul gândirii omenești este infinit. Să mai adăugăm criza climatică, migrațiile care redeșteaptă frica anilor ’20-’30 de străinul care vine „să fure tot“. Prin dialogul intercultural încercăm să repunem bazele democrației, care nu se poate construi decât prin respectul față de opiniile celorlalți.

Multe dintre filmele dvs. vorbesc despre importanța memoriei, despre obligația de a nu uita.
Memoria, pentru mine, nu se referă numai la Holocaust, deși cred că el aparține omenirii. Mai sunt tragediile armenilor, cambodgienilor, rwandezilor sau ale celor din America Latină. Din păcate, lumea este presărată cu genocide. Te întrebi cum a putut omul să meargă atât de adânc în barbarie, să-și piardă demnitatea. Memoria mi se pare esențială pentru a nu repeta ororile. Trecutul înseamnă prezent, viitorul înseamnă prezent. Libertatea trebuie păstrată, cu orice preț. Mă consider un cineast politic.

Ați rămas român cu sufletul, chiar dacă ați părăsit țara în 1980. Viața este ca un cerc în care revii în același loc. Dvs. la ce reveniți?
La un spirit românesc, care este un amestec de umor, libertate, chiar dacă am trăit sub dictatură, de fatalism tratat de asemenea cu umor. Am supraviețuit, și firul invizibil care ne leagă pe noi toți, evreii, este amestecul de religie, umor și tragedie permanentă pe care am trăit-o fără să o cerem. Umorul este viața mea. Nu râdem de un eveniment tragic, râdem ca să supraviețuim. Este ca o terapie și face parte din cultura noastră.

Tonul filmelor mele vine din cultura evreiască, dar și din cea română. Cioran era maestru în împletirea umorului cu o proiecție către viitor. Să ne gândim la expresia lui celebră „A fi sau a nu fi. Nici una, nici alta“. Avea în același timp un chef nebun de viață. Există un fel de melanj între sufletul slav din nord, sufletul bizantin și turco-arab care vin din sud o dată cu bucuria de a trăi și de a chefui, spiritul de veche civilizație sosit din vest prin Austro-Ungaria, veselia țiganilor, a evreilor, care formează un specific al românilor, așa cum îl găsim la Caragiale, Ionesco...

Într-adevăr, în toate peliculele dvs., dincolo de tragism există umor. „Trenul vieții“ este ca o metaforă, ca o călătorie de la naștere până la moarte, cu întreaga paletă a naturii umane: dragoste, ură, viață, moarte, rasism, politică și putere.
Este un umor antiderizoriu și autoironic. Cred că viața este tot acest echilibru între tragic și comic, între perfect și imperfect, pe care îl găsesc în România. După revoluție am venit aici să-mi revăd prietenii și familia. Atunci toți voiau să devină socialiști suedezi. Era de râs, pentru că lipsea un detaliu: noi nu suntem suedezi. Noi trebuie să ardem un pic. Imperfectul înăuntrul perfecțiunii este mai mult decât necesar. De câte ori mă întorc, simt în aer acest spirit.

Ca scenarist, ca regizor, cum vă alegeți un subiect? Vine el spre dvs. sau invers? Cum funcționează această alchimie?
Cred că mai întâi vine el către mine. Nu știu cum face asta, este probabil un destin. Apoi, rezonează cu ceva din mine, creează un ecou, uneori moare, alteori se dezvoltă, cu sau fără mine, crește treptat. Am nevoie de o documentare foarte solidă.

În 23 mai spuneți „Motor!“ pentru noua dvs. producție, „Concertul“, pentru care ați obținut o finanțare de 1,6 milioane de lei, în urma concursului Centrului Național al Cinematografiei. Care este geneza acestui film?
Este o comedie dulce-amară. O falsă orchestră de la Balșoi s-a dus la Beijing și a dat un concert. Mi-a plăcut. Ideea, foarte subțire la început, s-a conturat. M-am dus la Moscova, m-am întâlnit cu foști muzicieni care încercau să supraviețuiască, mulți fiind încă pătrunși de ideile comuniste.

Am găsit treptat, împreună cu coscenaristul Michel Blanc, substanța subiectului. Filmul spune povestea unui fost director al Teatrului Balșoi, concediat cu 25 de ani în urmă pentru că a refuzat să se despartă de muzicienii săi evrei, devenit între timp un simplu îngrijitor. Într-o noapte, în timp ce curăță biroul directorului, sustrage un fax prin care orchestra rusă era invitată să cânte în faimoasa sală Pleyel din Paris.

Sunt cinci actori ruși, printre care Aleksei Guskov, Dimitri Nazarov, Valeri Barinov, cărora li se adaugă actorii români Vlad Ivanov, Mihai Călin, Ovidiu Cuncea, Valentin Teodosiu, Ion Sapdaru, și francezii: Melanie Laurent, care a câștigat Césarul pentru debut, Miou-Miou, faimoasa actriță a lui Bertrand Blier, François Berleand și prietenul meu Lionel Abelanski. Filmările au loc în București, la Moscova și la Paris.

Sunteți acum un răsfățat al vieții. Filmele dvs. au avut un impact deosebit asupra criticii și a publicului. Cum suportați celebritatea?
Duc o viață normală. Sunt obsedat de a face filme. Răsfățul este important pentru că mă ajută să obțin bugetul necesar filmelor mele. Pot astfel să călătoresc, să mă întâlnesc cu oameni din țări foarte mici, unde găsesc forța și esența vieții.

Ați participat recent, la Dijon, în calitatea dvs. de președinte al ARP (autor - realizator - producător), la un congres despre impactul audiovizualului în lume. Cum apreciați mass-media din România?
Suntem toți sclavii imaginilor, ai Internetului. Cred că suntem în pragul unei dictaturi a economicului și a imaginii. De ce se coboară tot timpul treptele valorice în presa românească? De ce trebuie simplificate tot timpul limbajul și gândirea? Ca să se vândă. Ne imaginăm că lectorul nostru este idiot și simplist. Coborând o treaptă, nu-l cultivăm pe lector. Data viitoare va trebui să coborâm două trepte, ca să vindem mai mult și să atragem publicitate. E un cerc vicios.

Dacă nu educăm publicul, să-l ducem să vadă niște spectacole mai complexe, care să-i ceară un efort intelectual, nu numai emoție primară, dacă, de fapt, dez-educăm consumatorul de cultură, creatorii vor fi și ei obligați să coboare ștacheta. Altfel, se creează o ruptură între creatori, care vor încerca limbaje mai complicate, și spectator, lipsind veriga de mijloc care este critica jurnalistică. Situația este gravă. Există riscul să dispară și ziaristul inteligent, cenzurat de patron sau de redactor-șef din rațiuni strict economice.

Cum apreciați succesul filmului românesc?
Sunt fericit și îmi dau seama de valoarea lui pe plan global. Cinematografia românească este considerată, din punctul de vedere al calității, drept una dintre cele mai puternice din lume. Au fost valuri ca acelea ale filmului coreean, iranian, chinez, taiwanez, ceh, polonez. Astăzi este rândul cinematografiei române.

Avem regizori de excepție: Cristian Mungiu, Corneliu Porumboiu, Cristi Puiu, Cătălin Mitulescu, Nae Caranfil, Tudor Giurgiu, Radu Munteanu, dar și producători de talent, ca Vlad Păunescu, Dan Burlac, Ada Solomon, Cristian Comeaga, care dau filme de calitate, apreciate, premiate peste tot în lume. Vin tineri din spate cu mesaje puternice. Astăzi, oriunde în lume, când spui „am un scenariu al unui regizor român“, toți vor să-l citească. Filmul românesc este un mare câștig.

La ce visați?
La multe. În primul rând la pace, la regăsirea frumuseții noastre de oameni, cu capacitatea de a reinventa lumea, de a dialoga.

miril
19th May 2008, 12:46
Si eu mi-as fi dorit. Dar daca am urechi de magar... Cine are urechi, sa auda!

Karajan ar fi vrut să fie Șostakovici Cotidianul

Vineri, Cotidianul vă oferă ultimul CD din seria Karajan, care include lucrări din repertoriul de operă.

În ciuda bulimiei sale concertistice și discografice, Herbert von Karajan a suportat destul de greu comparația cu anumiți colegi de breaslă, mai ales cu Leonard Bernstein, un alt pasionat al înregistrărilor atât audio, cât și video. Deși a fost decenii la rând favoritul publicului european, dirijorul austriac a rămas în urma lui Bernstein la un singur capitol: compoziția.

Dacă nu s-ar fi rezumat să facă muzică, ci ar fi și scris-o, Karajan declara la un moment dat că s-ar fi inspirat, cu siguranță, din modelul lui Dimitri Șostakovici. Una dintre cântărețele preferate ale lui Karajan, mezzo-soprana Christa Ludwig, declara pentru „Le Monde de la Musique“ (nr. Publicitate 330): „A fost un dirijor genial. Ceea ce i-a lipsit pentru a intra cu adevărat în eternitate a fost aura de creator, de geniu absolut, precum Leonard Bernstein“.

Totuși există anumiți muzicologi de renume care îi contestă austriacului supremația dirijorală a epocii. Ceea ce i se reproșează cel mai adesea lui Karajan e neglijarea integrității artistice în favoarea imaginii de businessman, de dandy sau chiar de obsedat de înregistrări cu sine în rol principal. Mulți și-au pus întrebarea dacă dirijorul a făcut asta din teama de a fi „depășit“ tehnic sau „demodat“ artistic.

În cursa sa contra cronometru de a fi în pas cu progresul tehnicii, i se reproșează că excesul său de zel i s-ar fi întors împotrivă: „În obsesia lui de a se produce și reproduce artistic, ba chiar cu orice preț, Karajan a ajuns să nu fie doar renegat, ci și, în cele din urmă, negat de-a binelea de o parte a lumii muzicale. S-a autodepășit până s-a eclipsat el singur“, scria André Tubeuf, critic de muzică clasică, în revista „Classica-Répertoire“ (nr. 98).

În fond, lui Karajan i-a supraviețuit o imagine-colaj, alcătuită din toate digresiunile traiectoriei sale. O imagine care alimentează constant polemica supremației sale dirijorale. Dincolo de dezbaterea artistică, toți criticii de muzică și specialiștii se pun de acord într-o singură privință: orice s-ar spune, dacă Herbert von Karajan n-a fost cel mai mare dirijor al secolului XX, cu siguranță a fost cea mai mare vedetă dintre toți dirijorii epocii.

miril
19th May 2008, 12:49
Nu stiu daca se va mai juca, mult, fotbal in Cotroceni dar de cantat...

Grandoare Kylie la București

Kylie Minogue, în varianta X2008, a cântat sâmbătă seară pe stadionul Cotroceni, în fața a aproximativ 20.000 de oameni.

Pentru show-ul de două ore, micuța australiancă a adus la București 20 de tiruri cu aparatură, șapte autocare cu tehnicieni, 14 dansatori, stiliști și acrobați. Pe lângă aceștia, la montarea și supervizarea scenei au lucrat și 200 de tehnicieni români. Înainte de concert, oraganizatorii au mai trebuit să-i îndeplinească o condiție cântăreței care anul acesta împlinește 40 de ani: i-au tapetat cu oglinzi camera din hotelul Marriott, cu vedere la Palatul Parlamentului. În cele două ore de concert, Kylie a schimbat șapte ținute semnate Jean Paul Gaultier, relatează MEDIAFAX, iar show-ul extravagant și strălucitor a fost atent regizat în acte, fiecăruia dintre ele revenindu-i o temă.

Aproape de ora 21.00, muzicienii frumoasei Kylie și-au făcut intrarea în scenă, în jocuri de lumini și imagini proiectate pe imensul ecran din spatele scenei, iar câteva momente mai târziu apare în aplauze și micuța divă. Publicitate

Cu o rochie mov și mănuși aurii, a deschis show-ul cu piesa “Speakerphone”, iar la cea de-a doua “Can’t get you out of my head” deja publicul cânta cu ea. Încă două piese mai târziu, “Ruffle my feathers” și “Spinning around” remixat, Kylie face prima schimbare de look și se întoarce pe scenă în pantaloni scurți, tricou, cotiere și genunchiere, ca jucătorii de fotbal american, la unison cu dansatorii ei, fetele purtând costume sclipitoare de majorete.

Lookul sportiv nu a ținut nici el decât câteva piese, căci pentru a cânta piese precum “Slow” sau “Two hearts”, Kylie s-a schimbat într-o rochie roșie, cu trenă și chipiu, cu un aer napoleonian, după părerea agenției de presă NewsIn. În următorul act al spectacolului, “Beach party”, dansatorii lui Kylie au fost îmbrăcați în marinari, iar ea într-o rochie bleumarin, cu guler și funde albe și o floare prinsă în păr, relatează MEDIAFAX. Pentru actul “Starry nights”, Kylie se schimbă, pentru a cincea oară, într-o rochie lungă bleumarin, iar în următorul scena se transformă într-o sală de bal, dominată de micuța divă îmbrăcată într-un costum de călărie glamouros.

Concertul de la București a făcut parte din turneul mondial de promovare a albumului "X", primul lansat de Kylie după operația de cancer la sân, suferită în urmă cu trei ani. Început pe 6 mai la Paris, turneul se va încheia în 4 august, la Londra. Albumul "X" a fost lansat pe piață în noiembrie 2007, dar Kylie a avut mai multe probleme la unele dintre concertele susținute după operație, din pricina epuizării și a depresiei postoperatorii.

Bancaru
19th May 2008, 15:11
A fost pe Cotroceni? Si cine a castigat?

miril
19th May 2008, 15:24
Muz(ic)a. A avut si suporteri. 20 000 la...acest meci.

Bancaru
19th May 2008, 19:53
Sa schimbam subiectul. In treacat fie spus, mi-o aduc aminte pe muza cand a venit la Brasov la cerbul de taur. Nu avea niic de sus. A facut o chiciosenie din piesa Locomotion incepand sa faca trenuletul cu animatorii si strigau CIU CIU CIU. Halal...

miril
20th May 2008, 08:31
Ce zica ca vrea Orban:

Orban și-a lansat programul pentru București de pe acoperișul Ministerului Transporturilor Ziua

Liberalul Ludovic Orban și-a lansat, luni, pe acoperișul clădirii Ministerului Transporturilor, programul pentru Primăria Capitalei, care vizează fluidizarea traficului, crearea de spații verzi, salubrizarea și finalizarea procesului de retrocedare a caselor naționalizate

Candidatul PNL la funcția de edil al Capitalei și-a prezentat, la mai bine de jumătate de lună de la debutul campaniei electorale, programul pentru București intr-un cadru inedit- acoperișul Ministerului Transporturilor. Potrivit newsin, motivul alegerii acestei locații l-a constituit faptul că liberalul a vrut să-și prezinte viziunea aspura Bucureștiului dintr-un loc care oferă perspectivă.Principala problemă abordată de Orban și evidențiată de sondajele de opinie premergătoare intocmirii programului său este fluidizarea traficului, pentru care actualul ministru al transporturilor și aspirant la funcția de primar a identificat și prezentat o serie de soluții. Lărgirea șoselei de centură la patru benzi și construirea unei autostrăzi de centură, construirea a două inele circulare, in interiorul Capitalei, lărgirea unor artere, legarea Splaiului Independenței de Autostrăzile A1 și A2 prin două noi artere de penetrație, dezvoltarea de alternative la traversarea Bucureștiului sunt unele dintre măsurile cu ajutorul cărora Orban consideră că se va rezolva problema traficului din Capitală.Traiasca transportul in comun.

Liberalul mai dorește construirea unui sistem de 29 de pasaje denivelate și de noduri rutiere la principalele puncte unde există conflict in trafic și introducerea pe scară largă a sistemului de management al traficului cu semafoare inteligente. O altă soluție propusă de Ludovic Orban este eliminarea traficului de tranzit din București, una dintre măsurile care ar putea fi luate in acest sens fiind introducerea unei taxe de tranzit. Aprovizionarea și salubrizarea orașului ar putea fi făcute doar in intervalul 24.00-06, pentru a mai elibera traficul pe timpul zilei. Orban a inclus in programul său și măsura de eliberare a benzii intai de pe șosele, pe care de regulă sunt parcate mașini și folosirea acestei benzi exclusiv pentru transportul in comun și taxiuri. In ceea ce privește transportul public, Ludovic Orban vizează atragerea a cat mai mulți dintre bucureșteni către acest mijloc de deplasare, astfel reducandu-se numărul de mașini personale care aglomerează Capitala la orele de varf. In acest sens, liberalul a spus că sporirea confortului și realizarea unui program al fiecărui mijloc de transport in comun care să se afișeze in fiecare stație ar reprezenta o serie de soluții. Orban a vorbit și despre proiectul de lege care vizează inființarea Autorității Metropolitane de Transport, dar și despre dorința sa de a trece 25% din acțiunile Metrorex la Consiliul General al Municipiului București. Candidatul PNL la primăria Capitalei vrea și introducerea transportului de noapte, atat pentru metrou cat și RATB.Orban a promis și el, la fel ca ceilalți contracandidați, extinderea rețelei subterane de transport in comun prin construirea de noi tronsoane și finalizarea celor deja incepute inainte de revoluție."Garda Verde" de varsta a treiaIn ceea ce privește spațiile verzi din București, Orban iși dorește realizarea a cel puțin 18 parcuri noi, inverzirea tuturor spațiilor publice și plantarea a cel puțin 30.000 de copaci pe an. Orban iși dorește ca Primăria să se implice și in amenajarea spațiilor verzi din fața blocurilor, pe baza unor proiecte făcute de arhitecți peisagiști.Curățenia este un alt punct pe care liberalul l-a inclus in programul său, iar pentru ca Bucureștiul să ajungă la standardele europene in ceea ce privește acest aspect, Orban propune creșterea amenzilor pentru aruncarea gunoiului pe spațiile publice și vegherea la o respectare cat mai strictă a reglementărilor deja existente. Orban a vorbit chiar despre inființarea unui "corp de inspecție, un soi de Gardă Verde", format din pensionari care să vegheze la păstrarea curățeniei.Un nou PUZ pentru "nevoile cetateanului"Potrivit candidatului PNL la Capitală, este necesară intocmirea unui nou Plan Urbanistic General, la baza căruia să stea un studiu extrem de temeinic. Orban vrea incheierea procesului de restituire, pe care estimează că il poate definitiva in doi ani și trecerea către Primărie a terenurilor care s-au aflat in proprietatea unor intreprinderi de stat și care se află in paragină, dar și a celor ale căror administratori nu se ocupă de intreținere și amenajare.Orban spune că este necesar ca viitoarele construcții să țină seama de toate nevoie cetățeanului: parcări, spații de agrement, spații verzi, iar toate construcțiile noi să fie inițiate in urma unui concurs de proiecte, pentru ca acestea să poată deveni puncte de referință in Capitală. Liberalul dorește și inițierea unor mecanisme de creditare prin care Primăria Capitalei să ajute locuitoii să modernizeze fațadele blocurilor in care locuiesc, dar și renovarea și punerea in valoare a clădirilor istorice. Pentru a schimba aspectul clădirilor vechi, cu fațade neamenajate, Orban propune organizarea unor concursuri pentru decorarea artistică a acestor "calcane".Liderul liberal are in vedere și transformarea in spații de agrement a zonelor din preajma apelor care se află in București, in jurul Damboviței, a lacului Morii, a lacurilor din jurul raului Colentina.

miril
21st May 2008, 10:50
Va dati seama ce o fi prin alta parte:

Romania, printre cele mai pasnice 25 tari din lume Romania Libera

Romania a urcat in topul celor mai pasnice tari din lume cu doua locuri, in 2008 fata de 2007, ocupand pozitia 24, cu un scor de 1,611 puncte, potrivit Indicelui mondial al pacii (GPI), care a analizat situatia din 140 de tari, informeaza NewsIn.

Inaintea Romaniei se afla tari ca Uruguay, Olanda, Hong Kong, iar dupa ea se afla Oman, Bhutan, Australia, Italia, Singapore, Spania, Polonia.

Islanda, Danemarca si Norvegia sunt cele mai pasnice tari din lume, iar Irakul cea mai violenta, potrivit celui mai recent raport al

Indicelui mondial al pacii (GPI), publicat marti la Londra.

"Lumea pare un pic mai pasnica anul acesta", a declarat Steve Killelea, fondatorul acestui indice care evalueaza caracterul pasnic in 140 de tari in comparatie cu alte natiuni si cu nivelul de calm intern. "Este incurajator, dar sunt necesari pasi facuti individual de tari, pentru ca lumea in ansamblu sa inregistreze progrese pe drumul pacii", a spus filantropul australian.

Indicele foloseste o scara de la 1 la 5, in care 1 este atribuit situatiei celei mai pasnice. Astfel, Romania a primit indicele 3 la indicatorul numit "Nivelul de neincredere in alti cetateni". Un alt indicator este numarul de ofiteri de securitate interna si politie la suta de mii de locuitori, pentru care Romania a primit indicele 2. Romania este considerata una dintre cele mai pasnice tari in ceea ce priveste potentialul de acte teroriste, unde a obtinut 1. Ca numar de crime la suta de mii de locuitori, Romania figureaza printre cele mai pasnice tari, avand indicele 1.

In ceea ce priveste accesul facil la arme, Romania primeste indicele 3. Ca nivel al unui conflict intern organizat, ea primeste punctajul minim, 1. Insa, ca probabilitate a producerii unor demonstratii violente, indicele este 2. Acelasi scor este acordat si pentru nivelul infractiunilor violente. Analistii de la EIU acorda Romaniei 1,375 puncte pentru instabilitatea politica. In ceea ce priveste respectarea drepturilor omului, scorul este 2 si se bazeaza pe analizele anuale ale Amnesty International. In ceea ce priveste participarea Romaniei la misiunile ONU de mentinere a pacii in intreaga lume, in perioada 2006-2007, Romania a primit punctajul cel mai slab, 5, insa in pivinta desfasurarilor militare in misiuni care nu sunt conduse de ONU, incluzand cele organizate de NATO sau coalitii conduse de SUA, UE, etc., Romania are 1,403 puncte.

Privitor la capacitatea-gradul de sofisticare militara, Romania are 3 puncte. Tara noastra a obtinut punctajele cele mai bune (1) in ceea ce priveste relatiile cu tarile vecine, numarul de conflicte interne si externe la care a participat intre 2000 si 2005 si numarul estimat de decese provocate de conflicte organizate (externe).

Dintre tarile vecine Romaniei, un loc mai bun il are doar Ungaria, clasata pe pozitia 18 (1, 576). Bulgaria este pe locul 57 (1,903), in timp ce Republica Moldova (2,091), Ucraina (2,096) si Serbia (2,110) ocupa locurile 83, 84, respectiv 85.

Islanda a obtinut cel mai bun rezultat, urmata de Danemarca si Norvegia. Irakul este pe ultimul loc, devansand Somalia, Sudanul si Afganistanul. In acest clasament, Angola (locul 110), Indonezia (68) si India (107) sunt tarile care au facut cele mai multe progrese in comparatie cu indicele de anul trecut.

Tarile din G8 au realizat performante contrastante. Japonia este pe locul cinci in randul celor mai pasnice tari, urmata de Canada pe 11, Germania pe 14, Italia pe 28, Franta pe 36, Marea Britanie pe 49, SUA pe 97 si Rusia pe 131.

Acest clasament, lansat in 2007 si care includea 121 de tari, a evaluat 140 de tari in 2008 cu ajutorul a 24 criterii interne si externe, cum ar fi contributiile la misiunile de pace ale ONU, nivelul infractionalitatii sau riscurile teroriste. El este realizat in baza datelor compilate de Economist Intelligence Unit, societate cu legaturi cu saptamanalul The Economist, si le este de folos mai ales investitorilor.

Primele zece state ale clasamentului sunt: Islanda, Danemarca, Norvegia, Noua Zeelanda, Japonia, Irlanda, Portugalia, Finlanda, Luxemburg si Austria. Pe ultimele zece se afla: Rusia, Liban, Coreea de Nord, Republica Centrafricana, Ciad, Israel, Afganistan, Sudan, Somalia si Irak.

miril
21st May 2008, 10:53
Huo li Udu dambovitean:

Casa de filme DNA Ziua

CSM il scoate pe Basescu si infunda DNA in scandalul flagrantului "Caltabosul" * Filmul cu Ioan Muresan si Decebal Traian Remes a fost montat in studiourile DNA de catre ofiterul de politie judiciara Neagu Teodor * Concluzia apartine inspectorilor Consiliului Superior al Magistraturii care au cercetat acest caz.

Filmul prezentat de TVR la 10 octombrie 2007, in care Decebal Traian Remes primea o presupusa mita de la Gheorghe Ciorba prin intermediul lui Ioan Muresan, provine de la Directia Nationala Anticoruptie. Inspectorii CSM au stabilit cu certitudine ca nici o alta institutie, in afara de DNA, nu a detinut DVD-ul cu montajul video, astfel incat acesta sa ajunga la televiziunea nationala pe alte canale.CSM a mai stabilit ca montajul a fost efectuat de ofiterul de politie judiciara Neagu Teodor, de la Serviciul Tehnic (de ascultari) al DNA, la ordinul procurorului de caz Claudiu Dumitrescu. Adica al procurorului care a ratat flagrantul remiterii presupusului plic cu 15.000 euro destinat fostului ministru Traian Remes, prin neemiterea ordinului de interventie a filorilor din teren. Cel mai grav aspect retinut nu este realizarea montajului video, chiar daca o asemenea practica este interzisa de lege - ci a faptului ca procurorul Claudiu Dumitrescu si alti anchetatori ai DNA au facut vizite in birourile unor judecatori de la Tribunalul Capitalei si de la Curtea de Apel Bucuresti, spre a viziona impreuna cu acesta DVD-ul cu montajul video. Aceste vizite s-au facut in unele situatii inainte ca cererile DNA de arestare preventiva a fostului ministru Ioan Muresan sa fie inregistrate pe rolul respectivelor instante, iar judecatorii sa fie investiti cu solutionarea acestora. Se poate asadar presupune ca scopul prezentarii anticipate a "scurtmetrajului" era de a-i influenta pe judecatori sa dispuna arestarea. O alta incalcare a legii a fost retinuta in sarcina procurorului Claudiu Dumitrescu care venea si pleca de la judecatori cu DVD-ul in buzunarul de la haina, cu toate ca este interzisa extragerea din dosare a probelor obtinute prin tehnica de interceptare, aceste probe fiind obligatoriu a fi pastrate atasate la dosarul de urmarire penala, in forma sigilata.DNA are mari motive de ingrijorare, dupa ce inspectorii CSM au respins la jumatatea lunii trecute toate obiectiile sale privitoare la sustinerile ca "scurtmetrajul spagii Muresan-Remes" nu s-ar fi scurs catre TVR1 din interiorul Parchetului anticoruptie. Chiar daca CSM nu a identificat inca, fara dubii, persoana care a livrat DVD-ul cu scurtmetrajul reporterului TVR 1 Alexandru Costache, s-a stabilit ca singura institutie de la care a fost posibila scurgerea acestuia este Directia Nationala Anticoruptie.Inspectorii CSM au urmatoarele argumente: "1 - DNA a fost singura institutie care a avut in posesie intreg materialul rezultat in urma inregistrarilor si interceptarilor in dosarul nr. 157/P/2007; 2 - materialul sinteza cuprinzand inregistrarile audio-video aparute in mass-media a fost realizat de Serviciul Tehnic al DNA, respectiv de inspectorul de politie Neagu Teodor; 3 - instantele de judecata carora le-a fost prezentat acel montaj nu au retinut la dosare suportul, acesta fiind tot timpul in posesia unui reprezentant al DNA; 4 - la Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, plicul in care se gasea DVD-ul, plic ce era atasat la dosar, nu a fost desigilat, fiind inaintat impreuna cu dosarul la Presedintie; 5 - in data de 11 octombrie 2007, dl. Traian Basescu - presedintele Romaniei, a declarat public faptul ca materialul primit de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost depus intr-un fiset, fiind exclusa copierea si transmiterea acestuia catre TVR". Acestea sunt concluziile finale ale inspectorilor CSM la obiectiunile DNA.Dumitrescu a mers cu DVD-ul in buzunar la judecatoriIn cadrul anchetei administrative, inspectorul de politie din DNA, Neagu Teodor, a recunoscut ca la TVR 1 a fost difuzat montajul realizat de el. "Urmarind emisiunile difuzate de catre posturile de televiziune, am constatat faptul ca imaginile difuzate de acestea fac parte din montajul realizat de mine".Inspectorul Neagu a montat "scurtmetrajul spagii Muresan-Remes" la ordinul sefului Serviciului Tehnic, procurorul Mihai Popa, care la randul lui a primit acest ordin de la procurorul de caz, Claudiu Dumitrescu. Acesta din urma este in fapt principalul suspect ca a livrat la TVR 1 montajul, desi persoana care a facut acest lucru nu a putut fi inca stabilita cu certitudine. Potrivit notelor date de magistratii si politistii audiati, s-a confirmat ca judecatoarea Antonela Costache, sefa Sectiei II penale a Tribunalului Bucuresti (care nu a facut parte din completul de judecata - cauza fiind judecata la fond de judecatorul Brandusa Gheorghe) a vizionat la propunerea procurorului de caz, Claudiu Dumitrescu, un DVD cu inregistrari audio-video vizandu-l pe Ioan Muresan. De vizionari identice au avut parte si judecatorul Stan Mustata (seful Sectiei I penale a Curtii de Apel Bucuresti, care nici el nu a facut parte din completul de judecata), dar si judecatorii Sofica Dumitrascu, Daniela Panioglu si Mihai Oprescu, de la aceeasi Curte. Filmuletul a fost prezentat cand de Claudiu Dumitrescu, cand de alti ofiteri de judiciar ai DNA, trimisi de procuror la judecatori, intr-un caz fiind prezent si procurorul DNA, Elena Cherciu - procurorul de sedinta. Important de retinut ca Elena Cherciu a declarat inspectorilor CSM ca a vazut pentru prima data "flagrantul caltabosul" in data de 8 octombrie 2007, in biroul colegului ei Claudiu Dumitrescu, care detinea acest DVD cu doua zile inainte de aparitia lui la TVR 1. Vizionarile scurtmetrajului au avut loc, de regula, in biroul unor grefieri, unde exista aparatura necesara. S-a mai aratat ca procurorul Claudiu Dumitrescu venea si pleca la judecatori cu DVD-ul in buzunar, fara ca proba sa fie atasata la dosarul de urmarire penala cum cere procedura. In cazul vizionarii filmuletului la Curtea de Apel Bucuresti, acesta a fost prezentat sefului Sectiei I penale, Stan Mustata, care nu a judecat cauza, si judecatorului Sofica Dumitrascu, la orele 18.55, ale zile de 7 octombrie 2007, adica inainte ca dosarul de urmarire penala sa fie inregistrat la aceasta instanta si sa fie repartizat vreunui complet.Legea interzice montajele si colajeleInspectorii CSM au aratat ca prevederile art. 91, indice 1, si urmatoarele din Codul de procedura penala, arata ca intocmirea de materiale de sinteza (colaje, montaje) se inscrie in afara dispozitiilor legale.CSM a respins obiectiunea DNA, care sustinea ca "pot fi prezentate instantei si colaje realizate de procurori cu momentele importante, intrucat judecatorul poate solicita oricand suportul original". S-a mai constatat faptul ca DNA avea obligatia sa protejeze informatiile cu caracter confidential, "raspunderea pentru aplicarea masurilor de protejare a informatiilor revine persoanelor si autoritatilor publice care detin astfel de informatii, potrivit art. 12, aliniat 2, din Legea 544/2001". Raportul inspectorilor judiciari urmeaza sa fie dezbatut intr-o apropiata sedinta a acestui for si este de asteptat o reactie virulenta din partea DNA, care va inflama si mai mult relatiile dintre acest Parchet si CSM.

miril
21st May 2008, 10:56
Un dezident al discretiei:

Doina Cornea: Eu aș fi zis din prima zi monarhie Ziua

Doina Cornea, unul dintre cei mai cunoscuți opozanți ai regimului comunist din Romania, nu crede că, la aproape 20 de ani de la primele alegeri libere, politicienii au evoluat spectaculos și regretă că fenomenul Pieței Universității a fost confiscat de președintele Traian Băsescu.

La aproape 20 de ani de la primele alegeri libere, Doina Cornea iși amintește, intr-un interviu acordat NewsIn, despre campania electorală "cu bate și pietre" din acea perioadă și despre "naivitatea" romanilor abia ieșiți din comunism, naivitate care i-a adus lui Ion Iliescu un rezultat de 85% in prezidențialele din mai 1990. Același Ion Iliescu, pe care l-a susținut in 2000 in confruntarea din turul II cu Corneliu Vadim Tudor, dar despre ale cărui idealuri in anii '90 spune că se rezumau la refacerea Pactului de la Varșovia. Doina Cornea vorbește și despre o reeditare a fenomenului Piața Universității, de data aceasta cu Traian Băsescu in rolul principal, fapt care i se pare "scandalos" și "un fel de manipulare".Reporter: Comparativ cu momentul mai 1990, se poate vorbi despre o maturizare a electoratului?Doina Cornea: Probabil că romanii au făcut progrese in judecată, dar nu cred că ne-am schimbat foarte mult. Vorbesc de politicieni, romanii altfel sunt oameni normali. Pentru că s-a pierdut o tradiție cetățenească, civică a romanilor, nu cred că am evoluat foarte mult in această privință.Reporter: S-au maturizat politicienii?Doina Cornea: Avem niște politicieni, nu mulți, care fac față onorabil. Mă gandesc, in primul rand, la domnul Tăriceanu. Este o persoană remarcabilă din punct de vedere politic. Sigur că a mai făcut și greșeli, dar totuși se străduiește.Reporter: Cat de mult credeți că a contat pentru victoria lui Ion Iliescu in acele alegeri organizarea lor de către CPUN? Ion Iliescu a caștigat cu acel fulminant 85%.Doina Cornea: S-au folosit de naivitatea alegătorilor, de manipulare, de toate metodele comuniste practicate de nu știu cat timp. Eu m-am adresat Parlamentului European, inainte de 20 mai, intr-un text in care arătam că sunt niște alegeri trucate dinainte. Niște alegeri manipulate. Acel text, pentru că romanii nu se interesează decat de soarta proprie, a fost citit in PE și susținut.Reporter: De unde a venit acel 85% caștigat de Ion Iliescu? Au inlocuit romanii un personaj cu un altul?Doina Cornea: Da. Eram obișnuiți să fim conduși. Fără conducător, romanii se simțeau ca pierduți. Ce ne facem fără conducător?! Eu aș fi zis din prima zi monarhie. Incă nu e tarziu, dar asta este o altă discuție. Pe urmă au fost calomniile. Ni se infățișa dezastrul dezastrelor. Votați cu Coposu, aduce ciuma, vinde fabricile, o să muriți de foame... Așa li se spunea muncitorilor. Campania n-a fost egală. PNȚCD și PNL nu puteau intra in intreprinderi ca să stea de vorbă cu muncitorii. In schimb FSN a organizat centre in fabrici, care manipulau, lansau calomniile, sperietorile ca muncitorii să știe exact cu cine să voteze.Reporter: Ion Iliescu spunea la un moment dat că acea campanie a fost una civilizată, chiar dacă au existat opinii diferite...Doina Cornea: Cu bate și cu pietre. Corneliu Coposu a incercat să intre intr-o localitate și a fost primit cu camioane, bătăuși, bate, pietre."Iliescu a invățat ceva in acești ani. Acum nu mai vrea la Moscova"Reporter: Credeți că putem vorbi de o "reformare" a domnului Ion Iliescu? A adoptat el un alt fel de discurs? Cat de mult s-a schimbat față de momentul '90?Doina Cornea: A invățat ceva in acești ani. Cat de cat. Acum nu mai vrea Moscova, CSI, pentru că asta ii era placa. Refacem CAER-ul. De aici a plecat domnul Ion Iliescu. De la intreprinderi private cu 3 muncitori, să refacem CAER-ul și Pactul de la Varșovia. Astea erau idealurile după revoluție ale domnului Iliescu. Așa s-a format și Piața Universității, ca protest impotriva acestor măsuri.Reporter: Credeți că ar mai fi posibil astăzi un fenomen Piața Universității?Doina Cornea: Văd că-l face Băsescu. A pus stăpanire și pe Piața Universității. Domnul Băsescu este acceptabil, dar unele lucruri pe care le-a făcut chiar seamănă cu ceea ce a făcut și domnul Iliescu. Pentru mine Piața Universității este un loc sfant. Putea să-și găsească un alt loc. E tot un fel de manipulare. Domnul Băsescu este urmașul Pieței Universității, așa este perceput de romani. Este scandalos. Putea să meargă in altă parte să-și dea intalniri."Imi pare rău să o spun că PNȚCD a fost distrus de actualul președinte Băsescu"Reporter: Din partidele anilor '90, PNȚCD și PNL, cum au evoluat ele?Doina Cornea: PNȚCD și PNL au fost mereu lovite și calomniate, discreditate, pentru că probabil se și temeau de ele. Eu cred că au evoluat spre bine, s-au reformat. PNL cred că și-a conturat clar doctrina, n-a cedat șantajului la care a fost supus cu alegeri anticipate, cu fuziuni... Asta era o clară intenție, exact ca pe vremea CDR, a președintelui de a distruge și al doilea partid istoric. Sunt convinsă că și partidul meu (n.r. - PNȚCD) intr-o zi se va trezi din propria-i cenușă.Reporter: Distrugerea PNȚCD o puneți pe baza propagandei făcute din exterior, a atacurilor, sau luptelor interne?

Doina Cornea: Și din exterior și mă refer la calomniile impotriva domnului Coposu care a fost recunoscut cand nu mai era. Cand a plecat dintre noi atunci plangeau cu toții cu lacrimi de crocodil. Imi pare rău să o spun că PNȚCD a fost distrus in continuare de actualul președinte Băsescu, cu tot circul pe care l-a făcut ca ministru in Guvernul CDR. Personal voi continua să acuz acest demers.

Tyler Durden
21st May 2008, 13:32
Observator cultural, Nr. 165 / 15-21 mai 2008



„Eu vreau să cunosc și vreau să înțeleg“


Interviu cu Leon Volovici


realizat de Ovidiu Șimonca


Dialogul lui Leon Volovici cu Norman Manea, apărut la Editura Polirom sub titlul Sertarele exilului, ne-a îndemnat să-l căutam pe Leon Volovici pentru a-i solicita un interviu. Leon Volovici a susținut la Universitatea București, în această primăvară, cursuri și seminarii de cultură și civilizație iudaică. În Israel, el este cercetător principal și conferențiar la Universitatea Ebraică din Ierusalim, la Institutul de Iudaism Contemporan și la Centrul Internațional pentru Studierea Antisemitismului. Volumul Sertarele exilului pornește de la un dialog dintre Leon Volovici și Norman Manea care descrie o țară răvășită de comunism. După 1980, România devine nu doar un teritoriu al fricii și al sărăciei, ci și un loc unde antisemitismul începea să se manifeste. Ce au însemnat pentru Leon Volovici anii ultimi ai ceaușismului? De ce a preferat să emigreze în Israel, în 1984, după ce făcuse o carieră apreciată de istoric literar, fiind coautor al Dicționarului literaturii române de la origini pînă la 1900? Și cum găsește el România cînd se întoarce în fiecare an? (În 2007 a publicat la Editura Ideea Europeană volumul De la Iași la Ierusalim și înapoi, o pregnantă confesiune despre „omul sub vremi“ și decența necompromisului.) De asemenea, în ultima parte a interviului discutăm despre articolul Martei Petreu care a analizat relația dintre Nae Ionescu și Mihail Sebastian, în vremea cînd cei doi lucrau împreună la Cuvântul.



Cum era Iașul cînd ați plecat, cînd ați emigrat în 1984?

Iașul a avut dintotdeauna un nucleu istoric și cultural, care s-a menținut și în perioada ceaușistă. Dincolo de asta, era un oraș marcat de situația politică și economică din România, care dădea impresia multor prieteni că mai rău nu se poate, că intrase într-un naufragiu. În afară de frica, minciuna și formele aberante pe care le luase regimul ceaușist, criza economică provocase o „măcinare“ a timpului și a vieții de zi cu zi. Pierdeam zile întregi pentru procurarea unor alimente vitale. La Iași, în anii ’80, era mai rău ca la București. Eu veneam des la București, la Biblioteca Academiei; la București, încă se mai arunca în magazine cîte un produs... Aflam, de la colegii bucureșteni, că la magazinul din Beldiman, de exemplu, se dă unt. Și veneam triumfător la Iași, cu unt. Sau cu hîrtie igienică. Cei care o procurau își purtau cu mîndrie trofeul... Obsesia dobîndirii alimentelor, frigul din locuințe, frica să nu fii auzit manifestînd vreo nemulțumire au dus la acea cronică dedublare în comportamentul oamenilor, transmisă cu grijă și copiilor, pentru a-i feri de „necazuri“ cu autoritățile de la toate nivelurile.

Frica v-a făcut să luați hotărîrea de a pleca în Israel?

Parțial. Aș adăuga și motivele de altă natură despre care am vorbit în dialogul meu cu Norman Manea. Atunci, în acei ani, ajunsesem în impas și ca intelectual evreu. Naționalismul de tip xenofob a pus această generație de intelectuali evrei într-o situație foarte dificilă, de „redescoperire“ și regîndire a identității evreiești. Cum reacționezi la atacurile antisemite în presă? Era o „noutate“ care a șocat pe mulți evrei și, care, pentru unii, a fost „motorul“ emigrării. Regimul ceaușist, chiar dacă avea filoane subterane antisemite, acestea se manifestau numai în interiorul vieții de partid. După ’80, „s-a dat drumul“ la aceste manifestări de antisemitism, în revista Săptămîna, condusă de Eugen Barbu, avînd ca „prim-solist“ pe Vadim Tudor.

Ce manifestări antisemite aveți în vedere?

Cel care a dat tonul a fost Corneliu Vadim Tudor în cîteva „texte programatice“. Atacurile punctuale împotriva lui Norman Manea au venit după aceea. La început au fost atacuri împotriva evreilor și a rabinului Moses Rosen. A apărut un editorial în revista Săptămîna, intitulat Idealuri, care era de o violență nemaiîntîlnită în România de după război. Semăna foarte mult cu textele din gazetele extremiste dintre cele două războaie mondiale. Se referea la evrei, în general, și la evreii din România.

În nomenclatura comunistă exista o aripă net antisemită

Ce acuze erau?

Erau reluate, pe un ton extrem de violent și vulgar, obișnuitele clișee antisemite despre evreii „venetici“, ostili țării sau „vînzători de țară“, cosmopoliți, profitori și tot tacîmul cunoscut din maculatura antisemită de odinioară.

Cum explicați acum, la aproape 30 de ani de la apariția acelor texte, că Partidul Comunist a permis difuzarea lor?

Eu cred că exista în nomenclatura comunistă o aripă net antisemită. Mai era și o aripă care păstra discreția în această privință. Articolele din Săptămîna cred că reprezentau această aripă antisemită a Partidului Comunist. Articolul nu cred că a apărut cu încuviințarea lui Ceaușescu. De altfel, după protestele internaționale și ale Rabinului Rosen, Vadim Tudor n-a mai semnat cîteva luni.

Au fost cîteva luni cînd n-a mai apărut semnătura lui în gazete.

Cred că a fost o mustrare părintească. Vadim Tudor era „copilul“ lui Ceaușescu. Era o supărare părintească, l-a certat. Într-un fel, a încălcat un consemn: în activul de partid se vorbea într-un fel despre evrei, dar declarații publice antisemite nu făceau bine imaginii României.

Cum puteau reacționa scriitorii evrei în fața atacurilor antisemite?

Era o situație specială. Comunitatea evreilor avea o singură voce, cea a rabinului Rosen, numai ea se putea face auzită public și putea ajunge la cei de sus. Ceilalți puteau să protesteze în surdină, să vorbească între ei, eventual să facă o plîngere sau să ceară o audiență la un nomenclaturist. Protestele și indignările erau mai mult în culise, în discuții private. Cel care a protestat atunci, pe cont propriu, a fost Norman Manea, în interviul cu Gheorghe Grigurcu, apărut în revista Familia de la Oradea. Norman Manea a atacat frontal și într-un mod neobișnuit firii lui – foarte discretă, foarte închisă, solitară – aceste forme de antisemitism care se manifestau, cu precădere, în Săptămîna.

Un joc gratuit: presupuneam că sîntem liberi să scriem ce gîndim

Cum v-ați cunoscut cu Norman Manea?

Ne-am cunoscut la sfîrșitul anilor ’70, întîmplător, cineva ne-a făcut cunoștință. Eu cunoșteam bine viața literară, dar pe scriitori importanți îi cunoșteam numai din scrisul lor. Fiind ieșean, aveam puține cunoștințe printre scriitorii din capitală. Pe Norman Manea, însă, îl vizitam des cînd mergeam la București. Prin el, i-am cunoscut și pe alții, din generația lui, cu unii m-am și împrietenit – Virgil Duda, Lucian Raicu, Sonia Larian, Florin Mugur, George Bălăiță, Mircea Iorgulescu.

După ce ați citit interviul din Familia, care a fost reacția dvs.?

Știam în ce situație se află. Norman Manea a fost pur și simplu încolțit cu o violență nemaipomenită și cu foarte evidente accente antisemite. Atunci m-am gîndit să-l provoc, să discutăm toate aceste teme, inclusiv relația generației lui de scriitori evrei, afirmați după perioada realist-socialistă, după 1965, cu originea lor evreiască, cu tradiția evreiască, să vedem ce semnificație au recentele „scăpări“ antisemite din presa controlată de partid, într-un regim care se bucura de admirația Occidentului pentru bunele relații cu Israelul și pentru absența propagandei anti-sioniste, atît de virulentă în celelalte țări comuniste.


Așa s-a născut această carte. Așa cum îi spune și titlul, a fost o carte de sertar. Dvs. îi aduceați o întrebare cînd veneați de la Iași la București, la următoarea venire luați răspunsul și îi dădeați o nouă întrebare.
Exact așa a fost.

Nu se putea un protest public și o solidarizare pe față a lui Leon Volovici cu Norman Manea?

Poate că se putea, dar n-a fost... Poate de frică, poate din convingerea mea, de dată recentă, că e cazul să mă pregătesc de plecare. N-am avut curajul unui protest public. Mă retrăsesem... în secolul al XIX-lea, acesta era domeniul meu și lucram, împreună cu colegii mei, la al doilea volum al Dicționarului literaturii române.

Puteați face o scrisoare către Europa Liberă.

Nu am avut nici o pornire de acest tip. Mi-am definit autoironic situația mea în volumul De la Iași la Ierusalim și înapoi. Spuneam că făceam parte din marea categorie a oamenilor decenți. Spun asta și cu autoironie. Cei decenți ar fi cei care nu fac și nu scriu porcării, cei care „nu urlă cu lupii“, dar care nici nu au curajul unei opoziții publice la ceea ce se întîmplă în jur.

Cum a primit Norman Manea acest semn de prietenie, prietenie ascunsă, prietenie subterană? Prietenia dvs. cu el era mărturisită, dar nezgomotoasă.

Cred că și Norman Manea simțea nevoia de a da o formă coerentă și articulată unor gînduri, reflecții, dileme care se puteau exprima mai bine prin așternerea lor pe hîrtie, fără intenția de a publica manuscrisul pe căi ocolite. Amîndoi aveam senzația că facem un joc gratuit: să presupunem că sîntem liberi să scriem ce gîndim.

Inhibiție și iritare

Prin aceste întrebări și răspunsuri v-ați asumat, fiecare, mai acut condiția de scriitor evreu și evreitatea.

Norman Manea a trebuit să-și înfrîngă o anumită inhibiție și iritare legate de aceste chestiuni.

De ce inhibiție? De ce iritare?

Pornea din condiția sa de scriitor român care se plasa într-o perspectivă evreiască. Aici e o ambiguitate de termeni care provoacă anumite inhibiții. El nu este scriitor evreu, este scriitor român, ca toți cei care scriu în limba română. Fac o paranteză: I. Peltz a fost un scriitor foarte cunoscut între cele două războaie. Eroii romanelor sale sunt evrei. Totul se petrece în cartierele evreiești ale Bucureștiului. Dar la întrebarea pe care i-a pus-o Ion Vinea în 1935, dacă este scriitor român sau scriitor evreu, I. Peltz, evreul, a răspuns: sînt numai și numai scriitor român. Și avea dreptate. Cred că Norman Manea poate răspunde la fel, a și răspuns în acest mod. Contează limba în care scrii. Cînd se spune despre cineva că e scriitor evreu se mută discuția în alt plan. Se subînțelege: „scriitor român de origine etnică evreiească“.



La Norman Manea iritarea de ce era provocată?

Iritarea era provocată de faptul că întrebările mele îl obligau să discute din perspectiva evreului, iar el dorea să fie scriitor român. Tematica lui includea deportarea în Transnistria, dar nu apărea niciodată cuvîntul „Transnistria“ sau cuvîntul „evreu“ – cum nu apare nici la Kafka. Și Kafka a trăit intens aceste frămîntări legate de identitatea evreiască, despre relația cu limba germană, dar cuvîntul evreu nu apare niciodată în proza lui și nu apare nici un personaj evreu. A găsit alte căi de a sugera dilemele identitare și a le transforma, cum face și Norman Manea, în teme existențiale.

Norman Manea spune la un moment dat că îl obosește insistența de a tot discuta despre situația identitară.

Mai mult, a apărut în Israel, prin 1972, o antologie de „scriitori evrei de limbă română“, traduși în ebraică, în care a fost inclus și Norman Manea cu o povestire. L-a supărat foarte tare, pentru că el era pus într-un „sertar“ cu care nu se identifica. El aparține literaturii române.

Norman Manea era iritat. De ce dvs. ați dorit să discutați problematica evreiască?

Faptul că-l irită nu înseamnă că nu-l preocupă. În plus, această problematică mă preocupa pe mine. De ce doream să discut tocmai cu el această problemă? Cunoșteam și alți scriitori evrei din România... Cred însă că nimeni pînă la el, după război, n-a tratat aceste chestiuni atît de profund, nimeni nu le-a trăit ca experiențe individuale. Avea și cultura necesară și o aptitudine deosebită de a problematiza și de a așeza aceste chestiuni într-o ecuație filozofică și morală. Cum a scris pe vremuri Mircea Iorgulescu depre Norman Manea: „e dintre foarte puținii scriitori români intelectuali“.

Cît a durat schimbul epistolar tipărit astăzi în Sertarele exilului?

Cam un an și jumătate.

Cînd ați ajuns la finalul acestui dialog epistolar, ce putea urma? Să păstrați manuscrisul, să-l tipăriți în străinătate?

A apărut deus ex machina: o rudă prin alianță a Cellei, soția lui Norman, un istoric american care se afla la Ambasada Americană. Iar o valiză diplomatică trece și pe sub nasul Securității... Eu eram de-acum în Israel, Norman era încă la București, manuscrisul a ajuns în America și de acolo diplomatul respectiv mi l-a trimis prin poștă în Israel.

De ce, la aproape 30 de ani de la acel dialog, v-ați decis să-l publicați? E un dialog inedit care vede abia acum lumina tiparului...

I-am spus lui Norman Manea, încă din țară: eu nu fac absolut nimic cu manuscrisul fără încuviințarea ta. Iar Norman Manea, care este și el „un personaj dilematic în situații dilematice“, a ezitat foarte mult să-l publice. I-am trimis textul cînd a ajuns în America. L-a păstrat; între timp au mai fost două dialoguri, de data aceasta nu epistolare, ci față în față, unul din 1999, video (preluat din proiectul Words& Images: the Jerusalem literary project), și un altul din 2007, un epilog la Bard College.

Să armonizez cele două identități

Totuși, 30 de ani ați fost preocupat de evreitate, dvs. l-ați provocat pe Norman Manea să discute aceste chestiuni. Din punctul dvs. de vedere ce e schimbat în percepția asupra evreității?

Cînd eram la Iași, identitatea mea evreiască era un dat care nu mă preocupa în mod special. Cînd m-am decis să plec în Israel, am ajuns la o asumare mai evidentă a identității evreiești, care trece pe primul plan: plecam acolo ca evreu. Asta produce și o treptată reașezare a acestei identități duble. În Israel, ești evreu, trebuie să înveți ebraica, ești în altă istorie, descoperi, paradoxal, că nu știai nimic despre istoria adevărată a României în secolul al XX-lea. Ai de învățat... În cazul meu, am încercat, după plecarea din România, să armonizez cele două identități.

Soția mea m-a îndemnat să plecăm

V-ați simțit un marginal cît timp ați trăit în România?

Marginală era în acei ani comunitatea evreiască din România, nu persecutată, ci trecută pe o linie secundară, tratată diplomatic cu o bine trucată simpatie, bună de pus în vitrina arătată străinătății. Eu personal nu mă simțeam un „marginal“, penumbra în care trăiam era opțiunea mea. Lucram într-un institut de istorie literară, la Iași. Nu mă preocupa ce facem „noi, evreii“, ci ceea ce face fiecare, individual. Politica naționalist-xenofobă a regimului a fost diferită de cea a altor regimuri comuniste. În România nu exista nici un fel de propagandă oficială antisemită sau antisionistă. Evreii din celelalte țări estice ne invidiau. România era singura țară care a menținut relațiile diplomatice cu Israelul. Pe de altă parte, politica lui Ceaușescu, foarte abilă, și care a reușit, era de a „însănătoși“ structura etnică a activului de partid, de a marginaliza comunitatea evreiască, de a-i lăsa pe evrei să plece. Această comunitate evreiască, din ce în ce mai redusă, era marginalizată și privilegiată. Practic, era reprezentată foarte slab în eșaloanele superioare ale partidului. În același timp, noi puteam pleca legal. Nu erai în situația de a fugi, de a încerca să treci Dunărea înot. Fiecare evreu avea, virtual, un pașaport în buzunar. În ceea ce mă privește, cît timp m-am aflat în România, nu puteam să nu mă întreb, stimulat și de semnalele ostile care veneau „de sus“: faptul că sînt evreu să nu aibă nici o importanță? Nefiind religios, mă întrebam: prin ce sînt eu evreu? Mai era un element care mă tulbura: tăcerea sau mistificarea în jurul pogromului de la Iași din vara anului 1941. Eu știam cum am scăpat și de ce mai sînt în viață, și ce a fost la Iași. Nu sînt convins că aceste teme sînt numai „evreiești“. Sau n-ar trebui să fie numai evreiești. Pe de altă parte, înțelegeam și ezitarea lui Norman Manea în a concentra discuția în primul rînd pe „problema evreiască“, iar raționamentul lui ar putea fi rezumat astfel: țara este într-o situație catastrofală, de ce venim noi cu probleme specifice evreiești? De ce să facem noi caz de antisemitism și de evreitate, cînd România trece printr-o catastrofă națională, a tuturor? Noi nu ne-am plasat în postura de victime ale regimului, victima era o societate întreagă. Noi măcar mai aveam privilegiul de a pleca. Ceea ce am și făcut.

Cînd v-ați decis să plecați, aveați doi copii, unul de cinci ani și jumătate și un altul de un an și jumătate. Era o decizie dificilă. Soția dvs. și copiii au fost de acord?

Pentru că și eu sînt un ezitant și un „dilematic“, soția a fost cea care a pus întrebarea care „plutea în aer“: noi de ce nu plecăm? Decizia mea avea, aș spune, o motivare multiplă: și evreiască și românească, politică și individuală, era și o chestiune de supraviețuire, nu în sensul unei primejdii fizice. Soția mea, venită din Varșovia la Iași, era șocată de atmosfera din România, deși Polonia era tot o țară controlată de comuniști și aflată în orbita Kremlinului. Ea suporta greu mai ales duplicitatea și conformismul generalizat care contrasta cu atmosfera din Polonia anilor ’80.

La 25 de ani de la acel dialog, credeți că românii, opinia publică, tinerii acestei țări știu mai multe despre atrocitățile împotriva evreilor, despre Pogromul de la Iași, spre exemplu?

Recunosc că mă preocupă această chestiune, am și publicat cîteva articole pe tema asta, în engleză. Evit să vorbesc, la modul general, despre „români“, riscul e să cazi în clișee lipsite de sens și de valoare cognitivă. Aș face diferențieri. Sînt răspunsuri diferite dacă vorbim despre clasa politică, despre mediul intelectual, despre tineri...

Să le luăm pe rînd. Clasa politică românească.

Clasa politică este marcată de oportunism. În general, în toată lumea, politicienii sînt marcați de oportunism, dar într-o societate „de tranziție“, după decenii de dedublări și miciună oficială, oportunismul e parcă mai endemic.

Vreți să spuneți că și formarea Comisiei prezidențiale de studiere a Holocaustului a fost marcată de oportunism?

Mă mulțumesc să spun că n-a fost constituită dintr-un impuls nobil de a stabili adevărul. Decizia fost o rezultantă a contextului politic internațional, a pragmatismului și a înțelepciunii politice. Mesajul deschis al liderilor politici era cam acesta și citez, aproape, dintr-o intervenție auzită de mine la TVR, atunci cînd s-a dat Ordonanța de interzicere a simbolurilor fasciste și antonesciene: noi trebuie să înțelegem că Occidentul și Statele Unite consideră că regimul Antonescu a fost unul criminal, noi, dacă vrem să intrăm în această lume, trebuie să ne asumăm această poziție.

Cine spunea asta?

Adrian Năstase, cînd era prim-ministru. Mesajul, în subtext, era acesta: eu nu vă spun că Antonescu este un criminal, dar așa ne cer „ei“ să spunem și noi trebuie să ne adaptăm, dacă vrem să fim primiți în „lumea bună“. E, din nou, un dublu limbaj: unul pentru export și unul „patriotic“, pentru masa alegătorilor, presupusă a fi naționalistă și adulatoare a mitului lui Antonescu.

Lumea e mult mai grijulie cu ce spune

Ajungem la lumea intelectuală. Aici par să mai fie derapaje ultranaționaliste și simpatii legionare... Ele nu sînt foarte vizibile, dar le simți printre rînduri, le simți pulsînd în underground.

Nu mă miră. Dar, totuși, spre deosebire de lumea politică, lumea intelectuală este una mai sinceră, distincțiile sunt mai evidente. Există și „derapajele“ de care pomeniți, dar întîlnești și intelectuali cu o atitudine morală ireproșabilă în fața acestor „derapaje“. Există, evident, și intelectuali care practică un discurs ambiguu, dar și ei sunt atenți să nu producă o imagine extremistă, nu e onorabil să faci impresie de intelectual antisemit. E o mare schimbare, lumea e mult mai grijulie cu ce spune. În anii ’30, de care m-am ocupat multă vreme, puteai, în public, să spui orice despre evrei, erai chiar privit cu suspiciune dacă luai apărarea evreilor. Astăzi, chiar dacă unii intelectuali ar avea anumite porniri antisemite, în discursul lor sînt reținuți. Vreau să fac o precizare: eu nu mă grăbesc să pun eticheta de antisemit unora care uzează de clișee, glume, anecdote cu iz antisemit, deși ele trădează o mentalitate și o predispoziție. Nu despre asta vorbim, ci despre cei care practică un antisemitism coerent, „argumentat“ rațional sau irațional. Nu același lucru, al unei anumite rețineri și al unui autocontrol, se întîmplă cînd e vorba de țigani. În continuare, poți să spui în medii onorabile orice vrei despre țigani... În privința asta stăm încă destul de prost...

Atracția pentru un fel de romantism legionar

Ajungem la tineri. Veniți periodic, din 1993, în România, țineți cursuri la Universitatea București și la Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj. Cum simțiți acest mediu? Și cum îl priviți, gîndindu-vă că el beneficiază și de diverși magiștri, nu neapărat la școală, care fac cultul morții, al sacrificiului, al devotamentului pentru o cauză.

Contactul meu cu studenții e cu precădere în mediul tinerilor interesați de iudaism, de istoria evreilor, iar impresia e, de cele mai multe ori, încurajatoare. Multe stereotipuri au dispărut sau au slăbit, spiritul critic, curiozitatea intelectuală sînt vizibile și te pot face să fii optimist. Dar tot acești tineri îmi atrag atenția că se creează, treptat, cum spuneați, un anumit mit al legionarismului și al mișcării legionare, prezentată într-o versiune cosmetizată, ca o mișcare spirituală, ortodoxă, preocupată de o renaștere morală, luptînd contra corupției și a politicianismului. Mișcarea legionară este prezentată numai din acest unghi, eludîndu-se celălalt aspect, nu mai puțin esențial: atunci cînd s-a putut exprima politic, s-a manifestat ca o mișcare teroristă, sîngeroasă, care n-a ezitat să lichideze zeci de personalități politice și culturale sau să pună la cale un pogrom de proporții și să viseze la „purificarea“ României de evrei. Mișcarea legionară trebuie luată în întregimea ei, nu poți să decupezi numai ce-ți convine, prezentînd-o ca pe o mișcare spirituală.

Credeți că prinde contur un mit al legionarismului?

Da. Nu știu încă ce pondere are, ce influență are asupra tinerilor. La cursurile pe care le susțin la București vin studenți de la facultăți diferite, vin și studenți de la Teologie Ortodoxă și chiar ei îmi vorbesc de existența acestei atracții pentru un fel de romantism legionar. Eu îi ascult, îi cred, îi înțeleg. Nu știu ce pondere are tentația unui legionarism „cu față umană“, nu știu în ce măsură unii profesori cultivă această orientare; eu constat. Dacă mi se întîmplă să întîlnesc cîte un tînăr atins de această tentație, nu-l condamn, nu refuz dialogul dacă tînărul e dispus să afle adevărul, tot adevărul, și să vadă dincolo de imaginea lui idilizată, de hagiografie martirologică.

Mitologia legionară poate avea vreo consecință practică?

Evreii nu sînt în pericol în România. Nu aici e problema. Pericolul este pentru democrația românească. Fenomene din astea aberante apar, dacă ar fi să vorbim de popularitatea lui Becali...

Am auzit multe vorbe bune despre dvs., despre cum țineți cursurile, despre dialogurile pe care le aveți cu studenții, acceptîndu-le naivitățile și ideile lor. Aveți o carte de bază pentru înțelegerea anilor 30, Ideologia naționalistă și „problema evreiască“, apărută la Editura Humanitas, care a avut, înainte de a fi publicată în românește, o ediție în limba engleză la Pergamon, Oxford. Totuși, de ce credeți că sînteți inclus printre detractorii lui Eliade?

Dacă nu sînt întrebat, eu nu vorbesc despre Eliade. N-am nici o preocupare obsesivă legată de afilierea politică legionară a lui Eliade, la cursurile mele nu-mi propun să vorbesc despre Eliade. Nu am nici o pornire împotriva lui Eliade, cum nu am nici o pornire împotriva nimănui. Eu vreau să cunosc și vreau să înțeleg. Asta e de-ajuns ca să fii socotit „detractor“ de către cei pentru care Eliade e un fetiș, un sfînt la care doar trebuie să te închini. Nu practic idolatria. Există o tendință, la unii intelectuali români, de a considera orice analiză critică a ideilor sale politice drept o profanare. Cultul pentru Eliade s-a amplificat cu timpul. Același lucru se întîmplă și cu Eminescu; eu nu am nici cel mai mic sentiment că-l profanez sau îl „defăimez“ pe Eminescu dacă discut concepțiile lui politice și ideile lui antisemite. Asta nu mă împiedică să admir genialitatea poetului. Eu nu fac nimănui proces, nu mi-am ales cariera de procuror sau de judecător, dar nici de avocat sau de sacerdot al cultului lui Mircea Eliade. Rostul nostru nu este de a acuza sau de a practica extazul și apologia. Prefer să încerc să înțeleg un fenomen, să propun o explicație, care poate fi contestată, cu condiția să fie de bună credință și să avem același scop: hai să lămurim ce a fost, să încercăm să înțelegem de ce s-a întîmplat ce s-a întîmplat...

Eliade a fost oportunist cînd simpatiza mișcarea legionară sau era vorba de altceva?

Nu, nu cred, e vorba mai curînd de o „naivitate catastrofală“, cum o numește prietenul său, Mihail Sebastian. De oportunismul lui se poate vorbi mai curînd după război, cînd se pregătea să intre în lumea celor victorioși, a americanilor pe care îi detestase mai înainte pentru că au contribuit decisiv la înfrîngerea Germaniei naziste. Dacă ne referim la ieșirile lui antisemite din anii ’30, el n-a fost, în privința asta, dintre cei mai activi. Pasiunea lui pentru mișcarea legionară și pentru Codreanu a fost totală. Ideologic, fusese, mai înainte, mai apropiat de Hasdeu, de Iorga, de Pârvan. Elementul xenofob, nu numai antievreiesc, intra în componența acestei ideologii naționaliste. Această percepere a străinului și a evreului ca străin nociv poate fi găsită și la Eliade. Exista, la Eliade, această predispoziție xenofobă. Odată intrat în mișcarea legionară – evident, sub influența lui Nae Ionescu, Eliade scrie și el despre pericolul evreiesc, e iritat de existența unor țărani evrei în Maramureș care vorbesc idiș, o percepe ca pe o profanare a unui spirit național.

Ați fost editorul Jurnalului lui Sebastian, apărut în românește. Aș vrea să vă cer părerea despre un studiu al Martei Petreu, care se intitulează Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebatian, apărut în România literară. Ați citit studiul?

Da.

Ați fost șocat?

Recunosc că am fost șocat.

De ce? Ce v-a șocat?

Am fost șocat nu de citate și fapte, pe multe le cunoșteam, ci de concluziile studiului. E un capitol dificil și delicat din biografia lui Sebastian, un capitol care trebuie analizat în toate detaliile. Marta Petreu o face cu seriozitate și competență, doar că propune o interpretare pe care o socotesc excesivă și neconvingătoare dacă ținem seama de tot ce scria Sebastian în perioada colaborării la Cuvântul. E ca și cum ai spune că Sebastian era ziua un intelectual democrat și noaptea ieșea cu o bîtă huliganică, primită de la Nae, la vînătoare de democrați. Imaginea lui Sebastian – „extremist de dreapta“ – nu mi se pare plauzibilă, chiar dacă fascinația „diabolică“ a lui Nae Ionescu s-a exercitat din plin și asupra lui Sebastian. Cred că de data aceasta Marta Petreu, o admirabilă exegetă a literaturii și a vieții politice interbelice, e în situația medicului care examinează cu atenție bolnavul și pune un diagnostic greșit. Se poate întîmpla oricui.

Bancaru
21st May 2008, 14:16
Moses Rosen nu a fost securist? Intreb ...

miril
21st May 2008, 16:24
Bank, pui si tu niste intrebari...la care... Ma abtin. Tyler, baga...tare. Ca mai sus.

miril
23rd May 2008, 08:57
Daca mai era nevoie (de vreo dovada):

http://www.cotidianul.ro/adrian_paunescu_ii_scria_lui_ceausescu_sa_traiti_m aria_voastra-46584.html

miril
23rd May 2008, 10:51
Nicoletei Luciu i s-a facut rau pe platourile "Inima de tigan", ne spune Ziare.com. Imputitule, te bagi, la resuscitare? O fi cu ochi si cu sprancene. In caz afirmativ, ar fi bine sa...nu cu ochiul. A propos de reclame, ar fi in stare sa ne puna sa platim daca nu le-am da posibilitatea sa ne tracaseze, putin.

Bancaru
23rd May 2008, 10:54
Bai, chiar voiam sa citesc. Mi-a aparut reclama la (si mai) noua Skoda Fabia. Avea si un "IX" pentru close. ii dadeam ix si ea nu pleca. Pana mi s-a pus pata de imi venea sa urlu. Da-i in aia ma-sii cu rahaturile astea. Este un mare contraserviciu pe care il presteaza.

miril
23rd May 2008, 11:01
Cred ca daca era cu Citroen erau mai multe sanse sa...plece din loc. A propos de gestul tau, de a sterge. Suntem niste gentlemani ce .ula mea! Articolul cu Paunescu?

Bancaru
23rd May 2008, 12:01
Citroen este un ... domn.
Lingau. Acum va veni si va spune ca nu se dezice de nimic. De fapt a ma si spus-o. El chiar il iubea pe Ceausescu.
Alt raspuns: Asa, si?
Alt raspuns: da' ce, nu stiati?
Alt raspuns: Pe cine mai intereseaza?

O chestie - un articol in gsp despre Sapunaru - EURO SAPUN. Am comentat si eu.

miril
24th May 2008, 08:05
Ce poate face un doctor:

http://www.curentul.ro/index.php/Politic/Oprescu-dependent-de-banii-lui-Bobic-Puiu-Popoviciu-si-Costanda.html

http://www.gandul.info/politica/blaga-l-a-lovit-pe-oprescu-la-independenta-oprescu-l-a-controlat-pe-blaga-la-buletin.html?3928;2656410

http://www.cotidianul.ro/cotidianul_castiga_dosarul_oprescu_in_instanta-46683.html

ducus
26th May 2008, 07:24
Progresul II, campioana Bucureștiului
Azi, pe stadionul Giulești, s-a disputat finala campionatului municipiului București, între Progresul II și Comprest. Victoria a revenit primei echipe, după loviturile de departajare de la 11 metri, scor 4-3. După 120 de minute, scorul era egal: 1-1. Progresul II va disputa barajul pentru promovarea în Liga a III-a.
http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-3/progresul-ii-campioana-bucurestiului-2656439
Felicitari echipei a doua a Progresului pentru castigarea campionatului municipal, speram sa se califice in Liga III. ;)

miril
26th May 2008, 08:41
Iti multumim pentru informatie. Ea exista si pe topicul Progresul. Multumim, inca o data!

miril
26th May 2008, 08:43
Voiculescu despre Basescu:

Oamenii lui Băsescu, ași în Ceaușescu JN

Atît Emil Boc, cît și Cristian Preda sînt apropiați ai șefului statului, care în decembrie 2006 condamna comunismul în Parlament INCONSECVENȚĂ ● Propagandiștii de ieri, anticomuniștii de azi

În 1989, Emil Boc, președintele PD-L, și Cristian Preda, consilierul președintelui Traian Băsescu pe probleme de educație și cercetare, la vremea aceea studenți, au fost premiați pentru elogiile aduse "gîndirii" lui Ceaușescu.

Dacă în revistele studențești din anii ’80 e greu să cauți, deoarece au fost scoase pe furiș din biblioteci, se întîmplă uneori să ai norocul unor surprize în arhive. Cine-ar crede, bunăoară, ascultîndu-i la televizor pe "lupii tineri" ai lui Băsescu, ce s-au declarat în cruciadă cu comunismul cît ce-a murit "odiosul", că în chiar anul de grație 1989 făceau dovada de primi-lingăi ai lui Ceaușescu? Aflăm, așadar, din documentele Secției de Agitație și Propagandă a CC al PCR, că la faza națională a Concursului profesional-științific studențesc de științe sociale, Secțiunea "Materialism dialectic și istoric", studentul Boc Emil, de la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Cluj-Napoca, obținea premiul al II-lea, cu 18 puncte din 20. Strălucit trebuie să fi relatat aprofundarea "tezelor și aprecierilor" cuprinse în documentele de partid și Preda Cristian Dan, student la Facultatea de Filosofie a Universității București, din moment ce a obținut punctaj maxim – 20 de puncte din tot atîtea posibile!
Acum, performerii de ieri în gîndirea științifică a lui Ceaușescu trec ca primi sfetnici ai președintelui Traian Băsescu, ce se vrea intrat în istorie ca groparul comunismului.

În CV-urile de oameni politici în România democrată și cadre universitare totodată, performanța obținută la "olimpiadele socialismului științific" nu figurează. Pentru neinițiați, impresionează numărul mare de stagii și burse de pregătire în străinătate, obținute foarte repede după Revoluție. Care anume capacități or fi sărit în ochii selecționerilor? Premiul obținut pentru temeinica însușire a "gîndirii tovarășului" să fi făcut diferența între Emil Boc și Cristian Preda, pe de o parte, și sutele de absolvenți ai facultăților cu profil socio-uman din primii ani postdecembriști? Cu cîteva luni înainte, cei doi fuseseră oricum menționați în raportul către "tovarășa".

RAPORT LA "TOVARĂȘA". Printre documentele produse de Secția de Agitație și Propagandă a Comitetului Central al PCR în 1989 figurează și o "Informare privind desfășurarea etapei naționale a Concursului profesional-științific de științe sociale și a etapei pe țară a concursurilor de științe sociale". Informarea era adresată Elenei Ceaușescu. Acesteia i se aducea la cunoștință că în perioada 4-6 mai, la Universitatea din Timișoara, s-au întrecut cei mai buni studenți din țară într-ale gîndirii "tovarășului". Concursul național fusese organizat pentru a marca "așa cum se cuvine" al XIV-lea Congres al PCR și 45 de ani de la "revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă de la 23 august 1944".

Activiștii de la Secția de Agitație și Propagandă o asigurau pe Elena Ceaușescu că subiectele au solicitat studenților "cunoașterea și înțelegerea problemelor fundamentale ale teoriei trasformării revoluționare a societății și ale politicii economice a partidului, concepția materialist-dialectică și istorică despre natură și societate". Elena Ceaușescu mai primea asigurări că toți competitorii au primit subiecte pe baza tezelor, aprecierilor și orientărilor din documentele programatice ale PCR, "din opera teoretică a tovarășului Nicolae Ceaușescu, Secretar General al partidului nostru". În limbajul de lemn al epocii, "tovarășei" i se mai raportau și ce calități au demonstrat concurenții: "Majoritatea studenților au dovedit cunoașterea temeinică a problematicii de bază a fiecărei discipline, în spiritul și din perspectivele tezelor și aprecierilor cuprinse în documentele de partid, cu deosebire în recentele expuneri ale Secretarului General al Partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu". Ași între ași la asemenea ...filosofii s-au dovedit tinerii Boc și Preda!

După 20 de ani
Conform CV-ului postat pe site-ul Primăriei Cluj, Emil Boc a obținut în ianuarie 1992 o bursă de șase luni la Universitatea din Nottingham, Anglia, în domeniul științelor socio-psihologice. Au urmat altele – în SUA, la Pittsburg, University of Virginia, Michigan State University, dar și la Universite Libre de Bruxelles. În prezent, Emil Boc este conferențiar la Facultatea de Științe Politice și Administrație Publică a Universității Babeș-Bolyai (UBB) și la Facultatea de Drept. Pentru a dobîndi titlul universitar, Emil Boc pretinde că a scris trei cărți și 25 de articole. Curioșii să afle barem titlul cărților trebuie să mai aștepte. Accesînd din pagina de internet a Facultății de Științe Politice și Administrație Publică a UBB trimiterea spre lista de publicații a conferențiarului Emil Boc, în loc de titluri, pe ecran năvălește o fotografie din care democratul de gardă al lui Băsescu privește încrezător viitorul, cu următorul mesaj pentru curioși: "Vă mulțumim pentru încrederea acordată. Ne revedem în curînd, pe noua versiune a site-ului. Emil Boc, primarul Clujului". Cariera politică se împacă bine cu cea universitară, ba chiar prima o susține cu brio pe a doua. Emil Boc este și președintele PD-L, fost PD, care la începuturi se declara "de stînga", iar acum se consideră de dreapta. Nu face nimic, atît timp cît șeful și-a probat din fragedă junețe măiestria în "rezolvarea creatoare a contradicțiilor", idee de căpătîi a gîndirii lui Ceaușescu!

Subiecte de excelență
Pentru a obține premii în concurs, Emil Boc și Cristian Preda au tratat cu maximă seriozitate și competență subiectele enunțate. Pentru a ne face o idee despre tipul de competențe verificate la un asemenea concurs "profesional-științific", prezetăm mai jos cîteva exemple de teme, precum cele în care s-au dovedit competenți "democrații" lui Băsescu: Primul subiect – "Concepția PCR, expusă de Secretarul General al Partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, la ședința Plenarei CC al PCR, a organismelor democratice și a organizațiilor de masă și obștești din 28 noiembrie 1988 despre unitatea, continuitatea și etapele procesului revoluționar în țara noastră, despre marile transformări revoluționare ce constituie conținutul și definesc specificul fiecăreia dintre aceste etape". Ca subiecte secundare – "Ce este partidul revoluționar al clasei muncitoare?" "Dialectica contradicțiilor în viața socială. Concepția PCR, a Secretarului său General, tovarășul Nicolae Ceaușescu, despre cunoașterea și soluționarea contradicțiior în socialism."

Cînd la unul, cînd la altul!
În prezent, Cristian Preda îl consiliază pe Traian Băsescu, după ce între 2005 și 2007 s-a aflat în barca liberală, ocupînd funcția de comisar guvernamental pentru francofonie, cu rang de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. Iar de la socialismul științific a virat-o simplu spre societatea civilă, astfel că azi se anunță expert în... liberalism. În 1992, la un an după absolvirea Facultății de Filosofie a Universității București, devenea cadru didactic la Facultatea de Științe Politice a Universității București, al cărei decan este astăzi. În legenda Universității, Cristian Preda a rămas o pildă vie de "revoluționar". Se spune că, întors din vacanța de iarnă care a coincis cu evenimentele din decembrie 1989, s-a pus pe făcutul "revoluției" în facultate, cerînd darea afară a "profesorilor compromiși" prin... ceaușism. Abilitatea cu care Cristian Preda și-a construit cariera politică și pe cea științifică – într-o tot atît de strînsă legătură precum aceea dintre stat și partid în etapa cînd strălucea în gîndirea lui Ceaușescu – a devenit temă de studiu chiar pentru foștii săi studenți. După ce l-a consiliat pe "țărănistul" Emil Constantinescu, s-a declarat expert în liberalism. Acum e... omul lui Băsescu, consilier prezidențial pe Educație și Cercetare.

miril
26th May 2008, 09:46
Securist cu securist se scoate. La iveala. Sa fie la ei, acolo!

Are Sorin Oprescu "dosarul profesional" al lui Traian Basescu? Ziare.com

Candidatul independent la Primaria Capitalei, Sorin Oprescu, da de inteles intr-un interviu acordat cotidianului "Evenimentul Zilei" ca, in timpul campaniei electorale din 2000 pentru Primaria Capitalei, a avut "in mana" dosarul lui Traian Basescu, dar a refuzat sa se foloseasca de el.

Mai mult, Oprescu s-a aratat foarte suparat de faptul ca cineva din PSD ar fi incercat atunci sa ii puna la dispozitie un exemplar al acestui dosar pentru 130.000 de dolari, dar ca nu a fost nevoie, deoarece Oprescu il avea deja.

"Ma suparasera ai mei. N-am sa spun cine. De ce? Pentru ca faceau comert cu mine. De ce? 'Cred ca in turul doi ar fi foarte important sa faci rost de dosarul lui Basescu de la Constanta'. Un tip, asa, supermalitios, imi spune: 'eu as putea face rost de dosarul lui, dar te costa, atentie, 130.000 de dolari'. Am bagat mana in servieta si am spus: 'care dosar, asta'? El: 'asta e, ha, ha, ha'. Stia si Basescu. Nu l-am folosit niciodata", sustine Oprescu.

Prezent in redactia cotidianului Evenimentului Zilei , actualul candidat independent la Primaria Capitalei a recunoscut ca familia sa a avut relatii stranse cu Securitatea. "Tata a fost ofiter de informatii. Mama a lucrat in Ministerul de Externe din 1959", a spus Oprescu, care sustine insa ca nu este deloc nelinistit de deschiderea dosarelor Securitatii deoarece este convins ca nu are un astfel de dosar. "Copiii de ofiteri de securitate, in special de informatii sau de contrainformatii, nici unul, printr-o lege a lor interioara, nu erau 'ciupiti', nici macar intrebati", sustine Sorin Oprescu.

Pe de alta parte, acesta a explicat de ce a ales in actuala campanie electorala sa participe doar la anumite dezbateri televizate, refuzandu-le pe cele care i s-au parut incomode.

"Stiti proverbul englezesc: daca vrei sa ajungi tu primul, bate-te cu primul. Si atunci ce sens avea sa ma duc sa ma balacaresc cu Gusa? I-am spus si lui Gusa: nu umbla cu chestia asta, ca ti-o dau odata, iti dau un cap in gura si am terminat acolo cu toate astea", a spus Oprescu referindu-se la faptul ca a renuntat sa se intalneasca cu Cozmin Gusa la Realitatea Tv, dupa ce a aflat ca acesta ar fi urmat sa il atace pe tema finantarii sale de catre omul de afaceri Costel Bobic.

Sorin Oprescu afirma ca a cheltuit pana acum in campanie 220.000 de euro si ca banii au fost primiti de la "prieteni medii, de dezvoltare medie".

Doctorul se arata convins ca daca reuseste sa ajunga primar general cetatenii vor fi atat de multumiti incat el va ramane nu unul, ci trei mandate la Primaria Capitalei, chiar daca la sfarsit va avea peste 70 de ani. "Sunt convins ca la 71-72 de ani o sa ma aduleze astia. Iar daca nu ma aduleaza, o sa o aduleze pe nepoata-mea. O sa fac asa incat sa o cunoasca lumea si sa zica: ma, asta e din familia nebunului ala de Oprescu. Bine a facut asta..."

Candidatul independent la Primaria Capitalei este convins ca va reusi sa colaboreze cu membrii Consiliului General, chiar daca, potrivit sondajelor, acestia vor fi in majoritate de la PSD si PNL. Motivul? Ii cunoaste foarte bine "cu smecheriile lor, cu lucrurile lor bune si rele".

Pe de alta parte, Oprescu sustine ca, dupa alegeri, nu se va intoarce in PSD nici daca Ion Iliescu a reveni la conducerea partidului. "Eu sunt absolut convins ca, dupa terminarea alegerilor, ferice sau neferice, probabil acolo vor exista o serie intreaga de convulsii. Domnul presedinte isi are modalitatea lui de a crede, subliniez de a crede, ca poate sa le rezolve. Nu poate sa reconcilieze ireconciliabilul".

El nu a ratat prilejul sa ii atace pe fostii sai colegi de partid spunand ca "acolo sunt cativa oameni care au confiscat ceea ce inseamna partidul. (...) Ei hotarasc, Geoana, Vanghelie, Hrebenciuc, Mitrea. Si cum vor ei, asa s-au intamplat lucrurile".

Chestionat de jurnalisti cu privire la colegii sai din domeniul sanitar, Oprescu a spus despre fondatorul SMURD ca se crede "ayatolahul medicinei romanesti", desi, dupa parerea sa, Raed Arafat "intelege mai greu modul de a acorda asistenta de urgenta in Uniunea Europeana". In acelasi timp, afirma ca minisitrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, "a spus ca ar vrea sa fie Dumnezeu, ceea ce i-am si urat: sa se inalte cat mai sus la cer".

Sorin Oprescu a recunoscut si ca a incercat sa puna o vorba buna pentru Marian Vanghelie la Sorin Ovidiu Vantu, in timpul campaniei pentru Primaria Capitalei din 2005, cerandu-i acestuia nu bani, ci sprijin mediatic.Oprescu sustine ca nu l-a obtinut, ba dimpotriva, desi il lega de Vantu o prietenie veche, din anii ’78-’79.

miril
26th May 2008, 13:49
De citit si reflectat:

Cat mai conteaza trecutul securist pentru romani? Ioana Ene Ziare.com

Cred ca in turul doi ar fi foarte important sa faci rost de dosarul lui Basescu de la Constanta". Un tip, asa, supermalitios, imi spune: eu as putea face rost de dosarul lui, dar te costa, atentie, 130.000 de dolari. Am bagat mana in servieta si am spus: care dosar, asta? El: asta e, ha, ha, ha. Stia si Basescu. Nu l-am folosit niciodata", a povestit Sorin Oprescu o intamplare din timpul alegerilor locale din anul 2000.

Este vorba, de fapt, despre o amenintare voalata, dar si de un atac preventiv pe una dintre temele pe care doctorul se simte vulnerabil - trecutul. El insusi este copilul natural al unui general de securitate si copilul de suflet al unui fost mare nomenclaturist, liderul politic acuzat ca incarneaza antireforma si restauratia- Ion Iliescu.

Sigur, este foarte probabil ca Oprescu sa blufeze. E greu de crezut ca Ion Iliescu nu ar fi folosit, cu mare placere, acest dosar impotriva lui pe Traian Basescu. Dar daca Oprescu nu minte si, intr-adevar, are ceea ce CNSAS nu a reusit sa obtina - dosarul de securitate al lui Traian Basescu, daca in acest fel campania electorala se va transforma in aceasta ultima perioada din blatiada in dosariada, oare care ar fi efectele? Ma tem ca foarte mici.

Dosare venite prea tarziu

Cred ca tema dosarelor de securitate nu mai este, din nefericire, una de impact in Romania de astazi. Atunci cand ar fi avut impact maxim, a fost eludata din toate puterile. Ani de zile dosarele sub cheie au protejat fostii mari securisti care, in schimb, s-au repliat urgent de partea noii puteri, fie in politica, fie in afaceri de unde, ajunsi rapid in varful unor averi remarcabile, isi sponsorizeaza in continuare salvatorii.

Lustratia a fost un cuvant aproape interzis, iar cand s-a pus in mod serios problema unei legi care sa-i scoata din viata publica pe fostii nomeclaturisti si securisti, cea mai mare parte a societatii isi pierduse interesul pentru acest demers, pana la urma, igienic.

Spre exemplu, Mona Musca, alias Dana, nu a pierdut decat putine procente dupa deconspirarea colaborarii sale cu politia politica si, chiar retrasa de pe scena politica, are in continuare o cota care i-ar permite o revenire in forta. Ce a pierdut totusi a fost pretul minciunii si al felului lamentabil in care a manageriat criza. Veti spune ca ea a fost un caz minor. De acord.

Dar Ilie Merce, de exemplu, ajuns prin votul electoratului PRM in Parlamentul Romaniei? In cazul lui nu mai e nimic de dovedit, totul a fost la lumina si totusi fostul general este bine merci, prosper, relaxat si sfidator in forul legiuitor al tarii. In plus, multi dintre cei care acum incep sa fie deconspirati si-au facut deja plinul si s-au retras, plini de bani, alaturi de fosti colegi la fel de prosperi, in lumea afacerilor, de exemplu Serban Mihailescu sau Ristea Priboi.

CNSAS a primit in sfarsit cea mai mare parte a dosarelor si, dupa un moment de cumpana, si-a pastrat dreptul de a ne spune si ce e in ele. Din nefericire insa, pare prea tarziu pentru o curatenie.

Cei care au fost si inca sunt

Nu numai trecutul securist, ci si cel comunist pare a avea un ecou minor in societatea romaneasca. Lumea politica este intesata de fosti nomenclaturisti, in frunte cu Ion Iliescu. El are insa multi colegi - Adrian Paunescu, Corneliu Vadim Tudor, Corneliu Ciontu, Sergiu Andon, Tudor Mohora, Octav Cozminca, Ioan Rus, Carol Dina, Valentin Dinescu, Viorel Pupeza sunt doar cateva cazuri notorii de nomenclaturisti sau oameni de casa ai acestora. Istoricul Stejarel Olaru a estimat ca aproximativ 15.000 de fosti comunisti cu functii ar fi actualmente in pozitii publice sau politice. Multi dintre ei au fost votati, desi, mai ales in plan local, sunt bine cunoscuti.

Lor li se adauga beizadelele, adica odraslele fostilor nomenclaturisti. Revenind la interviul lui Sorin Oprescu, el isi aminteste cine erau vecinii cu care a copilarit: Mircea Geoana (fiul fostului sef al Comandamentului Apararii Civile din Romania), Adrian Nastase, Lica Dej( fiica lui Gheorghe Gheorghiu Dej) si copiii generalului Iulian Vlad. Familia fostului premier, ce-i drept, nu a facut parte din nomenclatura, insa Adrian Nastase a compensat cu varf si indesat mai tarziu devenind pe rand ginerele lui Grigore Preoteasa si a lui Angelo Miculescu. Legaturile merg chiar si pana la a doua generatie. Bodgan Olteanu este si el nepotul cominternistei Ghizela Vass.

Cu totii nu au desigur o vina pentru ascendenta lor, dar daca ii urmarim vom observa cat sunt de grupati si cat de bine impartasesc, de fapt, o mentalitate comuna. Mentalitatea de stapani. S-a intamplat in Romania ceea ce se intampla cu orice infectie netratata, care ajunge in timp sa invadeze intreg organismul. De aceea ma tem ca o eventuala noua dosariada nu ar avea absolut niciun efect notabil. In schimb ar mai da posibilitatea unor victimizari.

Bancaru
27th May 2008, 10:30
Ghizela Vass ... parca e nume de star porno.

miril
29th May 2008, 08:42
Orban baga...ochiul. In Bucuresti.

http://evz.ro/articole/detalii-articol/805457/LUDOVIC-ORBAN-A-donat-si-Patriciu-dar-e-posibil-sa-fi-donat-si-in-alta-parte/

Bancaru
29th May 2008, 10:22
Exista numai 2 oameni care stiu cu ce se mananca Bucurestiul. Unul este Razvan Murgeanu pe care partidul l-a obligat sa se duca la sectorul 1 iar al doilea este Orban care nu are loc de Bla-bla-bla-ga si de Oprescu. Blaga nici el nu vrea la primarie, tocmai de aceea din toamna o sa avem un alt primar daca iese Blaga, adica in primavara lui 2009 iar alegeri, pentru ca PDL o sa castige cele mai multe voturi in alegerile din toamna 2008. Deci Blaga nu va mai face purici pe la primarie. Si uite asa iar dam milioane pe campanie. Deci: MUIE. Asa vreau eu sa zic la ora asta. Iar Oprescu, al doilea care ocupa locul degeaba, isi inchipuie ca spitalul lui e copia miniaturala a Bucurestiului. Stie el ca a luat niste ambulante JIP SUV cu contracte ciumecoase si asa zice ca o sa faca si autostrazi cum nu are nici "Nev Iorcul". Noi nu putem respira pe unele strazi de la mirosul de cacat dar o sa avem autostrada suspendata. Sa ma pis pe gura lor de boi care zic asta iar aia care si cred ... ma cac in gura lor. Avem un amarat de pod - Grant, pe care nu sunt capabili sa il exploateze la adevarata lui valoare, pod care mereu e bolnav si pansat. Eu nu ma duc la vot decat in turul 2 daca iese Orban. Sau sa ma duc si in turul 1? Ha? Sa ma duc?

miril
29th May 2008, 10:39
Du-te Dica, du-te! Pardon, am vrut sa spun Bancaru, se intelege!

Bancaru
29th May 2008, 10:46
Mi se pare mizerabil ce se intampla. Este evident ca din astia doi se poate alege un primar potrivit, dar probabil ca o sa fie Blaga. Care o sa stea drepti la Basescu. Asa ca basescu o sa aiba si presedintia si primaria. Ce mai ramane? PM.

miril
29th May 2008, 11:16
Corect! Bancaru aree dreptate ca (mai) intotdeauna. Vai de Bucurestiul nostru! Lupte aprige pe acesta tema se duc si pe subforumul politic, la "Primarul Capitalei". Pe ei, pe ei, pe ...altadata!

krapulax
29th May 2008, 12:47
orban. nu-l vom uita niciodata.

"Nu cred că Giuleștiul va avea soarta Cotroceniului! De ce? Pentru că Rapid e un club iubit, față de Progresul, iar fanii au forța să-l determine pe Copos să investească"

concluzia: votati partidul pensionarilor!

miril
29th May 2008, 13:50
Ce sa zica si el, e cam Orb(an) si nu stie cine are sange bleu-albastru, pardon, liberal.

Bancaru
29th May 2008, 15:13
Pe mine ma doare in cur de ce crede Orban de Progresul. Pe mine ma intereseaza mai mult sa mearga bine Bucurestiul. Orban nu va avea niciodata puterea ca in calitate de prmar, daca va ajunge, sa se atinga de club. Nu pot sa votez pe criterii fotbalistice. Pai asa ajung sa imi bag ceva in mama Bratienilor.

miril
29th May 2008, 16:04
Exact. Parerile mele liberale nu tin de parerile liberalilor, in general si particular, despre echipele de fotbal pe care le sustin sau nu. In privinta asta suntem cam...independenti, noi progresistii.

Bancaru
30th May 2008, 10:24
Am vazut aseara panarama aia de emisiune de la Realitatea ... ceva cu RING. Invitate au fost 4 femei de la partidele mari plus Lavinia Sandru. De la PDL (Udrea) nu a aparut iar Lavinia Sandru s-a facut de ras. Asa cred eu. A facut glume de carciuma si a avut isiri melodramatice de ziceai ca e ... Electra.

ATHC
30th May 2008, 14:07
Am vazut aseara panarama aia de emisiune de la Realitatea ... ceva cu RING. Invitate au fost 4 femei de la partidele mari plus Lavinia Sandru. De la PDL (Udrea) nu a aparut iar Lavinia Sandru s-a facut de ras. Asa cred eu. A facut glume de carciuma si a avut isiri melodramatice de ziceai ca e ... Electra.



Apropo de Lavinia Sandru.
Acum 4 ani, in naivitatea mea, am activat cateva luni in PD.
Si printre lucrurile stiute, daca treceai de un anumit nivel , era ca aceasta femeie S-A FUTUT cu unu care aparuse nou in partid, trimisa fiind de unii mai vechi pentru ca, sub pretextul unei relatii amoroase, sa afle de la ala nou ce e cu el si ce vrea si cine il sustine, omu fiind la ora respectiva o amenintare pt cei vechi.
Asta e O TARFA in adevaratul inteles al cuvantului.
S-a futut nu pe bani, ci pentru a afla niste informatii.

Astia-s oamenii care ne conduc, "elitele societatii" !

MA DUC SA VOMIT !

miril
30th May 2008, 14:14
Am mai auzit eu o poveste asemanatoare. Unde oare? Ah, mi-am adus aminte, unde. La Plescoi. Sa fie oare vreo epidemie? De voma.

Bancaru
30th May 2008, 14:40
Cateva obiectii - Lavinia Sandru ar vrea ea sa ne conduca. Si 2) Daca ma duc in PIN si amenint pe Gusa se fute si cu mine? Basescu i-o fi dat-o la veverita?

miril
30th May 2008, 14:42
Ie-te, ce de...candidati! Ma bag si eu la...coada. Nu spun care. Asta dupa ce o sa termin cu... vomatul. Adica, pe burta goala si nu numai. Goala.

krapulax
30th May 2008, 16:09
Pai asa ajung sa imi bag ceva in mama Bratienilor.

bratienii de traia
cu stelutza nu tinea


si nici cu dinamo.


Parerile mele liberale nu tin de parerile liberalilor, in general si particular, despre echipele de fotbal pe care le sustin sau nu.

parerile liberalilor despre echipele de futbol sunt simptomatice pentru un anumit nivel de inteligenta. louis orban- un petrecaret simpatic, bun la aniversari, dupa ora 2, cand se inchid ochii. si cam atat. eu o sa-l dau mai incolo.
iar taranistii, care au fost la un pas de alianta cu bkl mi-or iesit definitiv dela inima. siktir si la ei. de restul ce sa mai zic? ma duc si eu sa vomez

Bancaru
30th May 2008, 16:39
Bai, eu nu ma duc sa vomez, dar nici sa votez nu cred. Dar daca o voi face, vot, voi da votul lui Sica. Mai da-l in ma-sa de chitarist.
Krap, eu nu ma refeream la Bratianu Cartor (Mr Potato Head). Dar nu vreau sa amestec vomatul cu votatul.
Dar ca tot veni vorba de amestecaturi, sa intram in lumea medicala si sa intreb care e bișnițul cu adeziunile pentru Nea Doctoru. Credeti ca il opereaza si il extirpa de pe liste? Cica niste adezionati d'aia l-ar fi dat in giudecata la cremenal. Pai daca se da verdictu dupe sufragiu?
Auziti, cica romanii stau la coada sa isi ia VERTU, telefon d'ala scumpu, asa zice CTP. Cum naiba, zice tot el, sa fim saraci? Io cred ca se poate, ca numai Becali poate sa vrea fo 100.

miril
30th May 2008, 16:50
Decat sa ne tinem de vomitat mai bine sa ne bagam...votul undeva. Propun o...posta, cred ca este...legal. Intrebarea este, posta de la Plescoi sau de la Sandru? Comunele, sa ne intelegem. Grabiti-va s-ar putea sa avem...coada! Krap, trebuie sa recunosti, totusi, Orbanul cica-i cu Rapidul. Si Taricelu. Circumscriptii atenuante, ca sa ma exprim asa.

miril
1st June 2008, 08:23
Panseuri inainte de Locale:

ANDREI CRĂCIUN: Hoții, proștii și fotbaliștii EvZ

ANDREI CRĂCIUN: "Pentru că străzile noastre sunt sau murdare, sau inexistente."

Pentru că pe trotuarele noastre cu borduri frumoase și scumpe, printre coji de semințe, se plimbă și miile de nesimțiți care creează ad-hoc această operă de artă a proastei creșteri dezlănțuite, și miile de privitori care tac și îndură.

Pentru că nu știm să facem nici măcar revoluții, și le facem ca personajele din filmele lui Porumboiu, le facem și noi cum putem. Pentru că, regulat, în cabinele noastre de vot își dau întâlnire hoții cu proștii. Și chiar dacă nu e așa, noi așa credem, și nu ne mai place democrația, pentru că n-am înțeles-o încă. Pentru că ne batem joc, cu nonșalanță, de dreptul de a alege, pentru că nimeni nu plătește, pentru că nimeni nu demisionează. Pentru că nu învățăm lecția responsabilității nici în școli, nici acasă. Nici în școlile noastre pline de profesori dezolați și de elevi care știu că învățământul românesc oferă, facil, splendida perspectivă de a-ți admira diploma fără valoare atârnată într-un cui, în care poți să-ți pui toate poftele. Nici acasă, în apartamentele noastre de bloc, apartamente urâte, de lumpenproletari, ca în ghetourile din periferiile orașelor franțuzești.

Pentru că în afară de șmecherie, „descurcăreală“, „merge-și-așa“, contribuția românească la patrimoniul civilizației universale tinde spectaculos spre zero. Sau așa credem noi, atunci când obosim să ne credem buricul pământului, un buric plin de piercinguri cu înțelepciune. Pentru că extraordinarii oameni de știință români chiar au fost „extraordinari“, aflați în afara unei „ordini“ comune care e, de fapt, haos, nefiind produsă de un sistem, ci în ciuda lui. Pentru că, dacă auzim că și în Estonia oamenii trăiesc mai bine și mai mult, răspunsul standard este „hai, bă, ce dracu’...“. Pentru că despre onoare nu se mai vorbește nici măcar în basme, pentru că nimeni nu mai scrie basme. Pentru că suntem seduși de cancanuri, iar, la noi, „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ ar da faliment într-o lună.

Pentru că atunci când te întorci în România, încă de la aeroport te întâmpină niște figuri acre, pline de importanța pe care și-o dau îndeobște mediocrii, pentru că trăim în țara flegmelor tatuate pe asfalt, a manelelor, a cocalarilor și a pițipoancelor, pentru că „Medalion“ și „Giuvaier“ sunt eroi naționali, pentru că avem apucături de proxeneți întrebându-ne toți oaspeții dacă le-au plăcut femeile de la noi.

Pentru că românul verde se inflamează când e confundat prin lume cu un rom, dar adoptă exact aceleași comportamente pe care le condamnă la romi. Pentru că, până la urmă, statistic, pe pământ doar 7% dintre oameni trăiesc mai bine decât românii, dar noi continuăm să ne credem victimele absolute. Pentru că nu prea mai știm ce ne ține împreună, când și imnul ne spune că am cam fost proști și e cazul să ne deșteptăm. Pentru că bine zicea Kusturica atunci când zicea că patria înseamnă colecția de poze cu fotbaliștii echipei naționale... Vara asta vom EURO-trăi legați de picioarele acestor bărbați răsfățați, capricioși, dantești, cărora nimic din ce e omenesc nu le e străin. E puțin, dar e puținul pe care încă îl avem.

Bancaru
2nd June 2008, 11:10
Am si eu o problema (cine nu are, pana la urma?) - Ce se intampla cu falsele adeziuni pentru Oprescu? Asta daca sunt false. Si daca sunt false si se dovedeste iar omul e primar il mai pot detrona?
Ma intrebam aseara vazand imaginile euforice de dupa victoria lui Oprescu ca vorbea la telefon non stop, cu cine o vorbi, dom'le? Deja dicta contractele? Sau punea piatra de temelie la soselele alea suspendate? Sau aeriene, nu mai stiu...

miril
5th June 2008, 10:53
Majestate, bine ati revenit acasa!

Regele Mihai I s-a întors la Castelul Peleș după 60 de ani Realitatea TV

Regele Mihai I s-a întors oficial la Castelul Peleș, care este din nou Domeniu Regal, după 60 de ani. Cu această ocazie, Regele Mihai a ținut un discurs, iar Poarta Suveranilor a fost deschisă pentru prima dată după 60 de ani.

"România trăiește o reparație istorică și identitară. Sperăm ca întoarcerea mea definitivă la Peleș și la Sinaia, scaunul istoric al familie regale, să fie începutul respectului total, definitiv al proprietății private, al demintății, al democrației și libertățiilor, al instituțiilor din societatea românească. Porțile Peleșului vor rămâne deschise românilor pentru eternitate, așa cum au fost mereu începând cu anul 1914, numai că de aici încolo românii nu vor găsi doar camere pline de obiecte de preț, ci și oameni vii, o familie care dă sens națiunii, amprentă a statului român", a susținut Regele Mihai în discursul său.

După evenimentul de astăzi, pe 10 iunie, tot la Domeniul Regal, Regele Mihai I și Regina Ana vor serba nunta de Diamant, cea care marchează 60 de ani de căsătorie. Cu ocazia acestui eveniment va sosi și un invitat special la Castelul Peleș, în persoana Alteței Imperiale Otto, Arhiducele Austriei.

Deși Regele Mihai este proprietarul de drept al Domeniului Regal din Sinaia, cuplul regal a decis ca Peleșul să păstreze statutul de muzeu, în timp ce Castelul Pelișor va fi folosit ca reședință.

Castelul Peleș a făcut obiectul unor controverse juridice între statul român și moștenitorul de drept al castelului, Regele Mihai. Toate proprietățile familiei regale au fost confiscate în 1947 de regimul comunist. Regele a fost repus în drepturi abia anul trecut, după șaizeci de ani.

Regele Mihai a moștenit castelul Peleș alături de întreg domeniul Regal Sinaia de la Regele Ferdinand, acesta din urmă primind la rândul său domeniul de la Regele Carol I.

După ce a fost confiscat, castelul Peleș a fost declarat muzeu de stat. Mai mult decât atât, în ultimii ani de comunism întreaga zonă a fost închisă turiștilor. Castelul a fost redeschis în 1989.

În 2001, statul a propus ca familia regală să plătească 30 de milioane de euro pentru a putea păstra castelele Peleș, Pelișor, Foișor și celelalte clădiri de pe domeniu însă Regele Mihai a revedincat Domeniului Regal potrivit dreptului comun.

În martie anul trecut, regele a obținut dreptul de proprietate dar cu interdicția de a schimba destinația castelelor pentru o perioadă de trei ani. De altfel, Regele Mihai a decis să păstreze pentru eternitate destinația de muzeu a Castelului Peleș.

Bancaru
5th June 2008, 11:07
Bai, eu stiam ca Pelesul a fost rascumparat de statul roman. Acum ce mai conteaza. E bine ca s-a facut dreptate. Partial. Anii pierduti nu ti-i mai da nimeni inapoi. In alta ordine de idei am auzit la radio ca Printul Nicolae, nepotul regelui este intr-o tabara de voluntari pentru strangerea deseurilor din nu stiu ce zona a Romaniei unde se mai afla Radu Naum, Dragos Bucurenci, ministrul mediului si inca ceva personaje, obisnuiti ai acestor evenimente.
In vremea asta Elena Basescu se epileaza la pidza. Ceea ce nu e chiar rau.

miril
5th June 2008, 11:12
...ca se epileaza...acolo? Gandirea-i simpla, actiunili verzi nu aduce succesuri. In ceea ce-l priveste pe Printul Nicolae, la el este vorba de succesiuni.

miril
6th June 2008, 08:29
Partida liberala e in carti Sorin ROSCA STANESCU Ziua

Cu un procent de 20 la suta, sub aspectul exprimarii votului politic, obtinut la alegerile locale, liberalii s-au pozitionat surprinzator de bine pentru batalia parlamentarelor si combinatiile politice care vor configura viitorul guvern. De ce suprinzator? Pentru ca, dupa patru ani de guvernare si in conditiile minoritare si ultraminoritare in care a facut-o, PNL avea toate sansele sa devina nu numai sacul de box al celorlalte formatiuni politice, ci si rezervorul de voturi pentru acestea.

De aceea, nu intamplator au existat analisti politici care au avertizat insistent ca liberalii risca sa impartaseasca soarta taranistilor. Adica sa dispara ca partid parlamentar. Era firesc ca celelalte partide sa incerce sa disloce cat mai mult din bazinul electoral liberal. Partidul prezidential a reusit aceasta operatie, dar intr-o masura prea putin semnificativa. Surpriza produsa in aceste alegeri de partidul condus de Calin Popescu Tariceanu a rasturnat calculele unor politicieni, dar si prognozele institutelor de cercetare de piata, cele mai optimiste dintre acestea anuntand un scor cu sase-sapte procente mai mic decat cel real. Electoratul liberal s-a mentinut. Culmea este ca el poate chiar sa creasca.In aceste condiTii, PNL devine partid nu numai eligibil, ci si cheie atat pentru stanga socialista, a PSD, cat si pentru partidul prezidential, respectiv PD-L. Desi cotati cu 30 la suta din numarul total de voturi exprimate, PSD si PD-L, indiferent de evolutiile care vor marca aceasta vara si aceasta toamna, vor fi incapabile sa preia puterea politica fara sustinerea liberalilor. PNL este excelent pozitionat nu numai sub aspectul procentului de 20 la suta din masa electorala, ci si din perspectiva asezarii sale pe esicherul politic. Respectiv a pozitiei de centru-dreapta pe care o ocupa. Este mult mai dificil pentru PSD si PD-L sa explice propriului electorat o eventuala alianta cu o formatiune politica plasata la extrema spectrului si este mult mai simplu cand o asemenea operatie este facuta in combinatie cu un partid daca nu apropiat, cel putin invecinat ideologic. Ce inseamna afirmatia de mai sus? Ca este aproape exclusa - aproape, pentru ca in Romania nimic nu este imposibil - o viitoare coalitie PSD-PD-L, in timp ce este previzibila fie o coalitie pentru guvernare PSD-PNL, fie o coalitie PD-L-PNL. Dupa cum se poate observa, in conditiile divizarii societatii romanesti intre socialisti si basescieni, singura formatiune prezenta in toate scenariile viitoarei puteri se prefigureaza a fi PNL.Cu cine se vor alia liberalii? Si in ce moment? Cand Traian Basescu a luat decizia de a transforma PD dintr-un partid social-democrat intr-o formatiune populara de dreapta, a pornit de la premisa ca acest culoar, in conditiile in care liberalii au stat tot timpul aproape de centru, ramasese liber. Numai ca dreapta romaneasca, pentru a deveni cu adevarat majoritara, mai are de asteptat. Pana atunci, inca un ciclu electoral va fi dominat de stanga si de centru-stanga. Cel putin sub aspectul electoratului. Incercand sa disloce partida liberala si, pana la urma, nereusind sa-i provoace o fractura serioasa, Basescu a devenit principalul inamic al PNL. Iar asperitatile PNL-PSD s-au estompat. De aceea, o alianta cu PSD este mai bine cotata in previziuni.Nu o data, ci in mod insistent, atat fruntasii PD-L, cat si Traian Basescu au exclus orice viitoare alianta cu liberalii, in conditiile in care acestia sunt condusi de Tariceanu. Iar pozitiile lui Tariceanu, dupa rezultatele surprinzator de bune ale acestor alegeri, s-au intarit mult. Este improbabila o revolta in interiorul PNL. Nefiind capabili sa-l distruga pe Tariceanu, prezidentialilor nu le mai ramane decat sa-l cumpere. Pretul nu ar putea fi decat un nou mandat de premier. Intrebarea e daca Tariceanu ar accepta. Si daca PNL l-ar urma, in aceste conditii. Daca ne plasam in ipoteza unei aliante cu PSD, pentru blocarea totala a lui Basescu, aceasta ar urma sa se oficializeze inaintea alegerilor parlamentare. In caz contrar, in iarna Basescu ar trebui suspendat. Pentru ca, altfel, forteaza Constitutia, incercand sa instaleze un guvern minoritar PD-L.

miril
6th June 2008, 08:30
Traian Băsescu greșește Ioana Lupea EvZ

Ioana Lupea: "Traian Băsescu a așezat semnul egalității între vot și dreptate".

„Poporul nu validează mafioți. (...) Nu putem spune că electoratul este solidar cu un corupt.“ În traducere liberă, dacă poporul te votează, ești curat. Aceasta este declarația uimitoare a președintelui Traian Băsescu pentru Realitatea TV, sancționată corect și necesar și de Corina Drăgotescu, în „Cotidianul“ de ieri. Șeful statului a adus ca argument pentru surprinzătoarea-i concluzie prezumția de nevinovăție de care electoratul ar ține seama, spre deosebire de el însuși, presa și ceilalți politicieni. Numai că alegătorii exprimă la vot nu cunoștințe despre funcționarea sistemului juridic, nici judecăți morale și cu atât mai puțin sentințe judecătorești, ci opinii personale.

Principiul prezumției de nevinovăție, obligatoriu într-un stat de drept, nu este cel care a confirmat ca primari și președinți de consilii județene candidați suspectați, cercetați sau judecați pentru corupție. Gheorghe Falcă, finul președintelui, Radu Mazăre sau Marian Oprișan au fost votați în primul rând pentru că ocupau deja funcțiile, având la îndemână pârghiile să-și mobilizeze și să-și condiționeze alegătorii. Ar fi fost probabil aleși, chiar și condamnați penal. Fostul premier francez Alain Juppé, pedepsit cu 18 luni închisoare într-o afacere de angajări fictive, a fost instalat cu un procent de 56,62%, primar al Bordeaux-ului. Votul majoritar nu-l spală de păcate.

Un ales nu este dintr-o dată inocent sub raport moral și juridic, ci doar validat ca potrivit pentru ocuparea unei demnități publice, după criterii profund subiective. Preferința pentru un candidat în defavoarea altuia, arată studii recente de psihologie socială, este determinată și de trăsăturile fizionomice comune cu alegătorii dintr-un grup. Deși alegerile au fost concepute ca un instrument de selecție, în anumite condiții, produc contraselecție, iar cei vrednici să fie aleși sunt învinși de cei nevrednici. Exemple sunt destule în istorie. Ion Iliescu nu a ajuns președinte pentru că merita funcția mai mult decât Ion Rațiu, Emil Constantinescu sau Theodor Stolojan, iar votul primit de trei ori nu-l absolvă de răspunderea pentru mineriade.

Sub dominația legii numerelor, Traian Băsescu confundă cantitatea cu calitatea, fetișizează alegerile transformându-le în instanțe morale și în tribunale. O face din motive personale. El este alesul uninominal și autorul marelui proiect „reforma morală a clasei politice prin alegeri“. Or, cel puțin la acest scrutin, așa cum remarcă și Corina Drăgotescu, proiectul a eșuat. Lingușind alegătorii, Traian Băsescu acoperă rezistența la reformă a partidelelor, inclusiv a PDL, care au propus candidați necorespunzători din punct de vedere al criteriilor morale, traseiști de duzină sau posesori de dosare penale. Poporul a validat mafioți și în lipsa unor alternative viabile. Dar cum poporul nu trebuie atins nici cu o floare și PDL exonerat, Traian Băsescu a așezat semnul egalității între vot și dreptate.

Dacă șefului statului nu-i mai sunt utile valorile pentru care a fost ales în 2004, nouă ne sunt. Teoreticienii democrației avertizează că o democrație care se supune inevitabilului unor selecții proaste riscă să piardă susținerea propriilor săi cetățeni.

Bancaru
6th June 2008, 10:36
Observ ca minnesanger-ii de acum un an, un aaaaaaaaaaaan macaaaaaaaaaaaaaaaaar, ataaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat un singur aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaan, iubire bibelou de porteeeeeelaaaaaaaaaaaaaaaaaan... deci de acum un an, acum il cam iau in balon. Hopaaaaaaa!

Bancaru
6th June 2008, 13:00
Pentru amatori si cunoscatori. Amatori de arta.
http://www.google.ro/search?q=Diego+Vel%C3%A1zquez

miril
8th June 2008, 08:22
De ce are Basescu sange-n instalatie (la Nutica-n cur...te)

O țară de șefi Florian Bichir EvZ

Florian Bichir: "O vorbă din popor spune că dacă pui o masă în fața unui român se crede director."

Într-un studiu recent, sociologii de la Universitatea București și companiile de training au constatat că peste 70% dintre români doresc să ajungă șefi, fără a avea o pregă tire adecvată. Psihologii numesc acest fenomen „sindrom ceaușist“, iar profesorul Marian Preda a explicat de ce s-a dezvoltat acest sentiment după căderea comunismului: „Imediat după căderea dictatorului, în sufletul românului s-a trezit dorința de a evolua fără să conteze dacă este sau nu pregătit pentru a-și asuma o astfel de funcție sau, lucrul cel mai important, dacă face față“.

Dorința de a fi șef a românului vine din nevoia de înavuțire imediată, de chiverniseală. Asta pentru că șefia este automat echivalată cu prosperitatea. Cu lipsa de muncă. „Ce n-aș vrea și eu să fiu șef să o frec toată ziua și să dau ordine“ este unul dintre visurile multor angajați români. În realitate, a fi șef înseamnă mai multă responsabilitate, mai multă muncă și nicidecum huzur. Boierie pe bani mulți... În țările industrializate cu câteva sute de ani înaintea noastră, cei mai puțin harnici, ca să nu le spun leneși, fug de șefie ca dracul de tămâie. Nu le trebuie bătaie de cap. Ci un locușor călduț.

Mentalul românesc s-a modificat atât de mult în comunism încât în primii ani post-revoluționari a fi patron însemna maximum de putere și accesul în vârful piramidei. A fi patron era visul oricărui românaș, acesta negândindu-se la credite, nopți nedormite. Marota asta a lovit toate domeniile, inclusiv politica. Fărâmițarea partidelor a avut loc datorită orgoliilor personale. Indiferent cât de mic era partidul, politicianul nostru dâmbovițean își dorea să fie șef. Așa se explică puzderia de partide, în special cele liberale, care au apărut după 1990 ca ciupercile după ploaie. Așa se explică dizidențele, ruperile chipurile doctrinare și alte cutremure politice.

Poate acest individualism al românului vine din ființa noastră, din construcția noastră genetică, deoarece Constantin Rădulescu-Motru, specialist în psihologia românului, scria că „românului nu-i place tovărășia. El vrea să fie de capul lui, stăpân absolut la el acasă. Cu o părticică de proprietate cât de mică, dar care să fie a lui. Din aceeași cauză, el înclină puțin spre anarhie. Acest individualism românesc însă nu implică spiritul de inițiativă în viața economică și prea puțin spiritul de independență în viața politică și socială, cele două însușiri cu care se caracterizează individualismul popoarelor culte apusene și care constituie sufletul burghez“.

Poate nu degeaba, într-un banc vechi, oltenii doreau să facă Oltcitul cu cinci locuri în față, pentru că nimeni nu dorea să stea în spate. Așa suntem noi, o țară de șefi...

miril
16th June 2008, 07:28
Lista vrajbei noastre Octavian HOANDRA Ziua


Cand am aflat din "Cotidianul", saptamana trecuta ca administratia prezidentiala, in afara de obisnuita revista a presei, intocmeste zilnic un punctaj, - dupa numar de semne tipografice! -, al editorialistilor aflati pe o anume lista de jurnalisti critici la adresa presedintelui, am avut, de fapt, trista confirmare a unei informatii mai vechi. Aceasta adeverea existenta, de mai multa vreme, a unei asemenea liste, cu cei mai critici jurnalisti la adresa sefului statului.

Dar cum nici o listA nu se face doar aSa, de florile marului, scopul final al acestei alaturari de nume incomode este - ni s-a spus -, acela de a cauta, in urmatorul an, ca prin metode "specifice", (ascultarea telefoanelor, hartuire, inscenari si tot ce mai poate cuprinde acest termen mostenit de la fosta Securitate), sa se puna la cale compromiterea (daca nu si mai rau!) a acestora, anihilarea lor cu orice pret. Mai intai trebuie sa spun ca alaturarea numelor noastre (al meu si al colegului Rares Bogdan, de la ZIUA de Cluj) cu nume celebre ale unor jurnalisti de exceptie ai Romaniei post-decembriste este onoranta.In al doilea rAnd, faptul ca aparem pe lista celor "rai", inseamna, logic, ca nu putem fi pe aceea a jurnalistilor "buni", aceea care il are in frunte pe dl. Traian (cel mic) Ungureanu, si care se continua generos cu grupul asa-zisilor "intelectuali de aeronava prezidentiala" - "dioscurii" (cum bine ii numea un scriitor din Iasi) care dovedesc, la comanda Cotrocenilor o incredibila dispozitie de a se pronunta despre orice ii face placere sau trebuinta d-lui presedinte, si care au hotarat ca numai ei pot incapea in marime naturala in "poza" de mari profeti nationali. Iar daca intre cei care-l simpatizeaza pe dl presedinte nu s-ar numara si intelectuali precum Mircea Mihaes, Vladimir Tismaneanu sau Dan Tapalaga, oameni pe care-i cunosc si in a caror curatenie sufleteasca cred cu tarie, nimic nu m-ar putea impiedica sa ma gandesc ca toata "activitatea" de proslavire pe care majoritatea o practica sarguincios, cu o "abnegatie" mai profunda decat a "maestrului" genului "langue de velours" - Adrian Paunescu - se datoreaza exclusiv stipendiilor sau functiilor generoase primite in contrapartida.Nu am sA mA refer decAt In trecere la dl. presedinte: l-am considerat intotdeauna ca avand legaturi cu fosta (si actuala!) politie politica, prin chiar natura serviciului d-sale (certificate in mare masura de dl. Mugur Ciuvica), un reprezentant de marca al unui stil de a face politica depasit (ca sa folosesc un eufemism) in modernitatea Europei actuale. Demna de remarcat a fost, insa, in aceasta vrajba declansata de lista criticilor prezidentiali, o surprinzatoare solidaritate de breasla, manifestata de cei mai insemnati jurnalisti clujeni. Se stie ca statutul ziaristului din "provincie" este incomparabil cu cel al celui din capitala: asupra celui dintai se pot face mai usor presiuni, i se pot inscena mai usor diverse lucruri. Poate fi, deci, mai lesne compromis de catre aceia care au de partea lor mecanismele puterii.AsociaTiile de jurnaliSti din mai toate orasele tarii au semnalat zeci de astfel de cazuri. Solidaritatea aceasta demonstreaza ca mai sunt oameni in presa locala, (au fost unii colegi care au cerut sa fie si ei "inscrisi" pe aceasta lista neagra!), care au curaj si pe care nu-i mai sperie amenintarile puternicilor zilei. Si fiindca orice lista se intocmeste cu un scop precis, in acest context, "lista" pe care jurnalistii si intelectualii "onesti" ai presedintelui o actualizeaza probabil zilnic, nu pare a avea decat un scop. Cu siguranta, nu acela de a-i felicita public pe jurnalistii mentionati, pentru intransigenta si obiectivitate, pentru atitudinea lor democratica, pentru curajul de a semnala diferenta enorma dintre oricare presedinte european si cel de la Cotroceni. Daca aceasta lista nu s-a facut pentru a aduna pe o bucata de hartie "dusmanii" din presa, care trebuie, - intr-o forma sau alta -, anihilati, atunci nu mai ramane decat acela al invitarii lor in aeronava prezidentiala pentru viitoarele sprituri la vreuna din vilele lui Ceausescu, sau, poate, chiar o eventuala decorare a acestora, de catre dl presedinte, personal, in somptuosul hol de la Cotroceni!

miril
17th June 2008, 15:49
Uitasem sa-l pun de dimineata. Lasa ca-i bun si cu stomacul mai plin, urmat d-un nechezol.

Disidenții nechezol Cristian Tudor POPESCU Gandul

Iliescu, C.V. Tudor, Băsescu, Becali, Oprescu. Fiecare dintre aceste vedete politice afirmate după ’89 a fost percepută ca un surogat de disidență, ca o amăgeală de opoziție față de establishmentul comunisto-securist. „De-atâtea surogate apetitul laș/ O să se simtă-n oase la urmași“ scria Adrian Păunescu pe vremea când încă mai era poet și nu el însuși un surogat. Nu numai cafeaua era înlocuită cu legendarul nutreț pentru cai numit „nechezol“, în Pseudonia amurgului de ev ceaușist și disidența era contrafăcută. Ion Iliescu, un opozant de ședință, de „cadru organizat“, cu prezidiu și ordine de zi, care n-a pășit niciodată în stradă, ca Havel sau Walesa. C.V. Tudor, un gazetar cu un discurs naționalist violent, îmbibat de antihungarism și antisemitism, bucurându-se de sprijinul tacit al lui Ceaușescu. Traian Băsescu un „băiat deștept“ al anilor ’80, îmbinând misiunile „speciale“ în Occident cu bișnița de whisky și Kent. Gigi Becali, alt „băiat deștept“, care se strecura prin gardurile regimului cu turme de oi și camioane cu blugi. În fine, Sorin Oprescu, doctorul miștocar, vlăstar al nomenclaturii din Primăverii, care-ți vorbește „fără fasoane“. Ion Iliescu a fost primul care a beneficiat de încrederea populară. În 1996 s-a produs cea mai pronunțată distanțare de anii ’80 a poporului român prin votul acordat lui Corneliu Coposu. Revenirea speriată la matcă a început în 2000, prin propulsarea lui C.V. Tudor în turul doi al prezidențialelor. A continuat cu victoria lui Băsescu din 2004. În ultimii doi ani, Becali a urcat până la poziția a doua în încrederea populației. Acum a venit rândul lui Oprescu.

Acesta este careul de ași cu care am început mileniul politic, foști profitori excentrici, neortodocși ai sistemului ceaușist. Sunt personaje care știu să înjure în privat și în public, să spună bancuri porcoase, să vorbească „verde-n față“, să joace rolul „independentului“, al luptătorului de unul singur cu mafia, cu sistemul ticăloșit, cu diavolul și cu partidele politice. Să creeze impresia că sunt tot timpul furați, nedreptățiți, împiedicați să lucreze, că presa îi asuprește, că există o conspirație generală împotriva lor.

Dar că, odată ajunși la putere, vor ști să dea de pământ cu hoții și urâții din țară.

Aceasta este familia „ideologică“ din care face parte noul primar al Capitalei, dl. Sorin Oprescu. Procedeul său câștigător a fost de o simplitate consternantă: și-a însușit angro discursul lui Băsescu, l-a ridicat pe noi culmi identificând dușmanul mai mult decât în partide, mai mult decât în clasa politică, în însăși viața politică („Viața reală bate viața politică în fiecare zi“), în politic ca mod de a fi în cetate („Politicul trăiește o iluzie, aceea că e important pentru viața oamenilor“), după care i-a tras o tușă mai „soft“ față de stilul conflictual al actualului președinte.

Nu pot în aceste condiții să nu-mi pun întrebarea: cum de se lasă românii prostiți periodic atât de ușor de tupeismul și demagogia fără limite, de teatrul gros pe care-l joacă acești disidenți nechezol? Răspunsul cred că este: vor să se lase prostiți. Ani de zile, imensa majoritate a poporului român a viețuit în complicitate lașă cu sistemul ceaușist. Foarte puținii opozanți autentici au fost și au rămas niște „ciudați“, niște „nebuni“. România, spre deosebire de alte state roșii din Est, a intrat în anii ’90 fără să-și fi consumat falsele soluții reformatoare în cadrul unui sistem imposibil de reformat. Anii ’80 au devenit un alt „obsedant deceniu“ care ne bântuie și acum. Votarea entuziastă de ani buni încoace a tot felul de „independenți“, a disidenților care nechează scoțând foc pe nări, este o compensație morală autoacordată, forma maximă, jalnică și târzie de „curaj“ a poporului român postcomunist.

miril
18th June 2008, 08:38
Sunt de acord cu urmatoarele doua articole, mai ales primul sintetizeaza ceea ce gandesc si eu. Sper ca Tariceanu sa fie intelept si sa nu se lase impins din spate de forte...oculte. PNL are o pozitie excelenta de a creste si mai mult cu conditia sa ramana neutru si sa nu se agate cu orice pret de putere si compromisuri compromitatoare, dupa alegerile parlamentare. Ma auzi, Caline?

Bietul, bietul Ludovic! Ioana Lupea EvZ

Ioana Lupea: "Ludovic Orban o ia pe urmele Monei Muscă. "

O decizie a partidului, care prevede sancționarea filialelor cu rezultate sub media pe țară, i s-ar putea aplica, în premieră, lui. Deși peste liberali a mai trecut un rând de alegeri, europarlamentarele, nici un președinte local nu a plătit cu funcția în baza hotărârii luate anul trecut. Așa cum nici un alt liberal, cu excepția Monei Muscă, n-a mai fost pus la zid pentru colaborarea cu fosta Securitate. Pentru a înăbuși comentariile suspicioase, inamicii săi vor găsi probabil și un Ioan Ghișe de sacrificiu.

Execuțiile publice în București au început deja cu prietenul lui Ludovic Orban, prefectul Cătălin Deaconescu, amenințat ieri de Călin Popescu-Tăriceanu cu demiterea din funcție. Pentru ce va fi sancționat Ludovic Orban? Pentru procentele nedrept de mici obținute în alegerile din București? Sau pentru schimbul de replici cu Dan Radu Rușanu, surprins de televiziuni înaintea anunțării exit-pollurilor de la primul tur de scrutin? Aș paria că răspunsul dat lui Rușanu la îndemnul acestuia de a-și anunța public susținerea pentru Sorin Oprescu îl va costa cel puțin șefia organizației București. Cu acel „pe Oprescu să-l votezi tu!“ și-a semnat sentința.

Ludovic Orban își exprimase înainte de alegeri preferința, în turul al doilea, pentru un candidat cu program și formarea unei majorități doctrinare. Opinia împotriva curentului dominant din partid i-a căzut greu la stomac inclusiv magnatului Dinu Patriciu. Patriciu s-a simți probabil ofensat că tocmai unul dintre foștii săi protejați îi spulberă fantasma marii guvernării PSD-PNL și îi pune în pericol investiția în Sorin Oprescu. Apropierea liberalilor de PDL nu trebuie nici măcar gândită, cu atât mai puțin rostită.

Mulți vor spune că ne-am trezit să-l compătimim pe Ludovic Orban, după ce l-a lăudat Traian Băsescu. Adevărul este că Ludovic Orban a fost revelația acestor alegeri. Și nu doar el: Cristian Adomniței a avut o prestație mai mult decât onorabilă la Iași. Polemic și coerent, cu argumente și program, ministrul educației a obținut, asemenea colegului său de guvern din București, un procent nemeritat de mic.

Așa cum candidatul Adomniței s-a comportat diferit, Ludovic Orban a fost un alt Ludovic Orban. A demonstrat că e mai mult decât un trubadur și un hărțuitor al lui Traian Băsescu, că e înzestrat cu viziune, decență și spirit critic. Ludovic Orban nu a primit în campania electorală nici sprijinul liderilor liberali, nici măcar pe al prietenilor. Nu a avut la dispoziție instrumentele baronului Relu Fenechiu, iar mandatul la Ministerul Transporturilor a fost prea scurt pentru a finaliza vreun proiect. Și încă o piesă la dosar: PNL a crescut în mediul rural, nu în marile orașe.

De partea lui Ludovic Orban stau alegătorii și analiza la rece a rezultatelor. Împotriva lui, pretenția lui Bogdan Olteanu de a decide numele viitorilor parlamentari liberali și ambiția premierului de a conduce partidul și după alegeri. Nici dacă s-ar apuca astăzi de construcția autostrăzii suspendate a lui Sorin Oprescu, Ludovic Orban n-ar mai scăpa de soarta ce i-a fost pregătită de Călin Popescu-Tăriceanu. Și așa va face cunoștință și cu instituția demisiei.

miril
18th June 2008, 08:41
Tariceanu forteaza mazilirea lui Orban Ziua Razvan GHEORGHE

Presedintele liberalilor va cere Delegatiei Permanente a PNL sa voteze pe fata pentru demiterea sefilor de filiale care au obtinut "sub 15% sau chiar 10%"

Calin Popescu Tariceanu forteaza decapitarea lui Ludovic Orban de la sefia PNL Bucuresti. Premierul vrea sa se asigure ca liderul din Capitala nu il va contracandida la sefia partidului. Motivul invocat de primul-ministru sunt rezultatele slabe obtinute de Orban in cursa pentru Primaria Bucurestilor. Tariceanu doreste sa impuna un vot la vedere, in Delegatia Permanenta din 22 iunie, pentru a fi sigur ca, de teama, filialele vor vota demiterea lui Orban. Surse din partid ne-au explicat ca intentia de a-i pune pumnul in gura liderului liberal reprezinta, in opinia lui Tariceanu si a liderilor fideli acestuia, o palma data gruparii incomode Norica Nicolai-Crin Antonescu. Reglarea de conturi a izbucnit luni seara, in sedinta Biroului Politic Central (BPC) al PNL.Surse liberale ne-au precizat ca sedinta BPC a fost una extrem de incordata, Orban avand un schimb dur de replici cu Tariceanu. Senin si zambitor, invocand o hotarare a BPC, premierul a spus ca toti liderii de filiale care au obtinut sub 15% trebuie sa demisioneze. Pentru ca decizia sa fie cat mai autoritara, anuntul a fost facut in mod direct de Tariceanu, si nu de coordonatorul campaniei, Bogdan Olteanu, care fusese mandatat sa elaboreze o analiza detaliata a rezultatelor obtinute de PNL la alegerile locale. Potrivit acelorasi surse, Ludovic Orban s-a simtit direct vizat de anuntul primului-ministru. El i-a explicat lui Tariceanu ca nu accepta sa isi dea demisia deoarce situatia de la Bucuresti este cu totul alta decat situatia din alte filialele in care partidul a inregistrat rezultate slabe."Bai Caline!"Cand Tariceanu a invocat din nou hotararea BPC, Orban i-a replicat verde in fata: "Bai Caline, eu sunt Ludovic Orban, nu sunt presedintele de la Harghita sau Covasna". El a sustinut ca nu trebuie criticat doar pentru o parte din rezultatele din Bucuresti, insistand ca liberalii au castigat Sectorul 1, prin Andrei Chiliman, si au inregistrat rezultate bune in Sectorul 6. "Am avut cele mai bune programe. PNL a castigat la capitolul imagine in Bucuresti datorita mie. Perceptia de ansamblu asupra PNL este foarte buna. Eu nu consider ca am avut un esec, daca imi dau demisia e ca si cum as recunoaste ca nu am realizat absolut nimic. Daca trebuie schimbati oameni, trebuie s-o fac eu la sectoarele 2, 3, 4 si 5, unde o sa vin cu noi propuneri", a tunat Orban, potrivit surselor citate. El i-a imputat lui Tariceanu ca, in loc "sa sara cu bocancii pe PD-L", provoaca disensiuni interne in partid, prin sanctiuni lipsite de sens. Liderul din Bucuresti a fost sustinut de Norica Nicolai si Crin Antonescu. De partea cealalta a baricadei, Tariceanu a tinut-o una si buna ca nu are nimic personal cu Orban si ca demisia reprezinta doar respectarea unei decizii a conducerii PNL. Potrivit acelorasi surse, presedintele Camerei, Bogdan Olteanu "s-a facut ca ploua", zambind tot timpul discutiei.Tactica "vot la vedere"Sursele citate ne-au explicat ca Tariceanu ar putea apela la o serie de siretlicuri pentru a forta demiterea lui Orban, in cadrul Delegatiei Permanente a PNL, convocata pe 22 iunie. In primul rand, intentia primului ministru este de a solicita vot la vedere pentru demiterea presedintilor de filiale care au obtinut sub 15%. "In cazul unui vot secret, sprijinul lui Orban din teritoriu si-ar arata dintii. La vedere insa, Tariceanu le poate plati cu varf si indesat polite pe viitor", ne-a precizat un vicepresedinte PNL, adaugand ca demersul ar fi unul nestatutar. De asemenea, Tariceanu are intentia de a-i baga la gramada pe toti liderii de filiale ce trebuie sacrificati, pentru a nu individualiza cazul Orban, situatie in care liderul din Bucuresti ar mai avea sanse de scapare.Decapitarea prefectului CapitaleiPremierul i-a solicitat ieri demisia prefectului Capitalei, Catalin Deaconescu, acesta din urma sustinand ca motivele sunt "pur politice". Surse de la varful PNL ne-au precizat ca Deaconescu este decapitat deoarece prefectul Bucurestilor este unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai lui Ludovic Orban, gestul premierului reprezentand o noua reglare de conturi cu seful liberalilor din Capitala. Surse guvernamentale au sustinut ca inlocuitorul lui Deaconescu este Ion Tincu, directorul general adjunct al Corpului de Control al Ministerului de Interne. Tincu a lucrat sub trei guvernari, activand sub ministrii Vlad Rosca (PNTCD), Octav Cozmanca (PSD), Vasile Blaga (PDL) si Cristian David (PNL).Atacurile lui OlteanuIn urma cu numai o saptamana, pentru a pregati mazilirea lui Ludovic Orban, presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu, l-a acuzat pe seful din Bucuresti ca face parte dintr-un proiect al Cotrocenilor, care urmareste refacerea Aliantei DA prin indepartarea lui Tariceanu de la carma partidului."Un nebun arunca cu o piatra si o suta de intelepti cauta piatra", i-a raspuns atunci Orban, finului lui Tariceanu. Surse liberale ne-au explicat ca atacul impotriva lui Orban a fost declansat intr-o maniera strategica, tocmai in momentul in care rezultatele slabe obtinute in Bucuresti il pun pe vicepresedinte intr-o situatie delicata in partid. Tensiunile dintre Ludovic Orban si Bogdan Olteanu s-au acutizat in urma Congresului PNL din ianuarie 2007, moment ce a marcat victoria radicalului liberal in fata sefului Camerei Deputatilor, in cursa pentru castigarea functiei de vicepresedinte pe probleme de comunicare. Succesul lui Orban a venit pe fondul nemultumirilor filialelor PNL fata de conducerea partidului, acestea refuzand sa voteze in favoarea celui mai apropiat om al lui Tariceanu, tanarul Bogdan Olteanu. Desi beneficiase de intregul sprijin al premierului, Olteanu a fost considerat marele perdant al Congresului.Premierul pregateste Delegatia PermanentaPremierul Tariceanu a trimis ieri in filialele o informare, in numele BPC, cu scopul de a pregati o Delegatie Permanenta ostila lui Ludovic Orban, si a celorlati sase sefi de filiale."PNL, pentru ca a obtinut un scor slab in Capitala, nu poate sa pretinda in mod logic sa faca parte dintr-o majoritate. Bucurestenii n-au votat in favoarea PNL intr-o proportie consistenta", se arata in documentul trimis in teritoriu. De asemenea, conducerea liberala indeamna la toleranta zero in fata "lipsei de performanta". "Nu trebuie facute concesii. Lipsa de performanta trebuie sa dea de gandit si sa fie luate masuri de reorganizare. Prin urmare, in acest moment, conducerile organizatiilor care au obtinut rezultate slabe au, practic, mandatul depus. PNL va trebui sa gaseasca solutii mai bune astfel incat performanta lor viitoare sa iasa din aceasta zona a mediocritatii sau a rezultatului inacceptabil pentru PNL", se arata in sursa citata. Documentul sustine ca decapitarile nu vizeaza persoane desi, in subsidiar, face trimitere directa la rezultatul obtinut de Ludovic Orban in Capitala, putin peste 10 la suta. "Fundamentul acestei decizii de reorganizare a organizatiilor cu rezultate sub 15 la suta nu e o decizie care sa vizeze o persoana. Interesul este unul singur, si anume acela ca PNL sa obtina un rezultat cat mai bun. Rezultatul general al PNL este unul foarte bun, dar acest rezultat foarte bun este datorat celor care au obtinut scoruri de peste 20 la suta, si nu celor care au obtinut scoruri slabe de sub 15 la suta sau chiar 10 la suta", se explica in informarea transmisa in filiale. "Depunerea mandatului acelor sefi de filiale care au inregistrat rezultate slabe este o masura care se impune la orice partid, la orice organizatie care se vrea serioasa", se mai atrage atentia in document.

miril
18th June 2008, 08:42
Fleacuri Andrei Plesu Adevarul

Nu că n-ar exista și mici episoade de frumusețe sau de noblețe sau de inteligență, dar zarva televizuală din jurul lor prevalează. Cauți cu lumînarea reușitele și te trezești sufocat de bîlbîieli și deșeuri.

Uneori, îmi reproșez că mă uit la televizor cu un ochi rău. Derapajele sînt, însă, din păcate, mai dese și mai spectaculoase decît momentele de grație. Inventarierea lor e mai la îndemînă și mai picantă.

Te uiți, de pildă, la un film și te blochezi în pripa sau nepriceperea sau superficialitatea traducerii. Deunăzi, fraza „We all do what we have to do" (care înseamnă „Toți facem ceea ce trebuie să facem") sună în versiunea de pe ecran: „Fiecare face ce vrea". Fleac! – o să ziceți. Da, dar mie îmi strică cheful.

Mă simt păcălit. Și, dacă nu știu englezește, chiar sînt păcălit, de vreme ce în film se spune una, iar textul românesc spune alta. Zapez în continuare și dau peste cineva care explică în ce fel „se fixează un target". Oftez pe mormîntul cuvîntului autohton sacrificat („țintă") și trec mai departe. O domnișoară zglobie se declară pregătită să ne ofere cîteva „surprize inedite". La vot, spune o altă domnișoară, lumea s-a prezentat „de cu dimineață".

După care aflu că, printre personalitățile așteptate la Liceul Jean Monnet se numără și „fotbalistul Gică Petrescu". O mică scăpare! – o să ziceți. Un fleac! O fi, dar Gică Petrescu se întoarce în mormînt dacă aude că e făcut fotbalist, iar Gică Popescu suferă ca un cîine, dacă află că e confundat cu un cîntăreț defunct. Zapez mai departe.

La „Antena 2", cad peste o emisiune intitulată voios „Vorba lu’". Diverși inși, fete și băieți, fără identitate, sînt invitați să spună, „în trei cuvinte", ce e România și cum sînt românii. Urmează o sumedenie de declarații de amor, la capătul cărora totul e „rumen și suav", roz, drăgălaș, adormitor.

Sîntem în Paradis. Românii sînt talentați, frumoși, buni, patrioți, calzi, harnici, viteji, iar România e foarte frumoasă, cea mai frumoasă, „țara tuturor posibilităților" (se încumetă o nubilă euforică), „chiar dacă – adaugă tot ea, timid, – e și un pic murdară". Nu poți să nu te întrebi ce vor, de fapt, realizatorii unui asemenea program. Să omagieze patria?

Să arate ce fuduli sînt românii? Să ne dea o mostră de „gîndire pozitivă"? („Care este opusul gîndirii?" – glumea zilele trecute Peter Esterhazy, într-o conferință publică. „Opusul gîndirii e gîndirea pozitivă" – suna răspunsul). Noroc că, printre cei întrebați, apărea, din cînd în cînd, Iolanda Balaș, echilibrată, inteligentă, cuviincioasă, vorbind despre țara ei fără acreală, dar și fără inutilă emfază.

Nu se sfia să pomenească de păcatele noastre, de suficiență, de lene, de necinste, chiar dacă admitea că ele nu caracterizează, statistic, poporul întreg. În context, ponderea dnei Balaș suna singuratec. Toți ceilalți erau leșinați de miresmele ospitaliere ale gliei străbune. România lor e o Românie boreală, înconjurată de un mapamond prost, urît, neprimitor, netalentat, dușmănos. Așa o fi! Somn ușor!

krapulax
18th June 2008, 08:52
Ma auzi, Caline?
evident ca nu. pnl+psd, pd+bkl, pntcd+oricine e binevenit.
eram prin 1997, si zicea unul, costel ceva despre un senator. am intrebat: la ce partid e? mi-a zis costel- acuma nu mai conteaza la ce partide sunt.
poate atunci mai conta, dar acum sigur nu.
cam asta... iar cu nationala de fotbal nu pricep- presa, piturca si jucatorii spun ca am jucat excelent, fanii de pe forumuri sustin contrariul. eu nu ma pricep la futbol, poate ca voi afla totusi adevarul. desi nici asta nu mai conteaza. doru buscu, in catzavencu:

Cu haina asezata pe umeri, cu basca data usor pe spate, cu ochelarii de aproape pe varful nasului, ca sa poata privi cand pe deasupra, sic, la pluta, cand prin lentila, la carlig, cu cutia de rame rosii la indemana, cu trei stufuri rasfirate pe luciu si cu juvelnicul plin de carasei, prinsi pana acum de cate patru-cinci ori la rand, nea Nelu isi savureaza tihna pensiei la pescuit. Un zambet mare i se intinde pe fata. Il stim: in el incap si marile capturi din 2000, si plasele din ’90 si ’92, si pescuitul cu dinamita din ’89. Acum vremea e perfecta: apele sunt tulburi, puietul neatent, ploile sunt aranjate de mult. Are balta peste. Mai multe generatii de plevusca i-au muscat din carlig in cele cateva partide de pescuit neconstitutionale. Lu’ Tataia ii place rosioara inca din tinerete, dar, dupa povata tata lui ilegalist, nu poate suferi regina. De vreo trei luni incoace insa, da numai pe Dambovita, dupa platica de oras. Intr-un carlig a pus Oprescu, in altul a lasat momeala mai veche – o rama neagra de Ferentari, iar in al treilea – o coropisnita burtoasa de Obor, pe care a imprumutat-o de la un fost securist. Guvizii Bucurestiului ce sa faca? Au muscat la toate, iar acum papasa ii aduce usor spre minciogul PSD, atent sa-si recupereze momelile.

miril
18th June 2008, 09:21
Asta ziceam si eu. NU, nu DA.

miril
18th June 2008, 09:24
Am facut prozeliti:

Intre sageata liberala si buzduganul imprudent Oana Dobre Ziare.com

De ce incearca presedintele PNL, Calin Popescu Tariceanu sa repare ceva care nu a fost stricat? Si asta intr-un moment in care liberalii ar avea ocazia sa priveasca de pe margine paruielile din PSD si PD-L si eventual sa profite prin contrast de scandalul de acolo...

PNL nu a fost nici un mare castigator, dar n-a pierdut vreo miza importanta la alegerile locale. Prestatia lui Orban la Bucuresti a fost catalogata de toata lumea drept "onorabila", nicidecum ca vreun dezastru politic taxabil prin sanctiuni. Si atunci de ce cauta seful PNL scandal?

Autoconservare

Cea mai plauzibila explicatie este autoconservarea: tocmai pentru ca Ludovic Orban, fara prea mult ajutor din partid, a facut o figura onorabila in campania de la Bucuresti.

Fara sa straluceasca, cu o prestatie mai mult tehnica, Orban a castigat mai mult decat cele 11,85 procente: si-a salvat cariera politica dupa ce accidentul din iarna ameninta sa i-o compromita definitiv.

Cu o notorietate pe care cursa pentru primarie n-a facut decat sa o consolideze si cu un profil de politician agresiv pana la imprudenta, Orban este, in acest moment, principalul rival al lui Tariceanu in PNL.

Constient ca momentul decontului cu partidul se apropie cu fiecare zi care il desparte de sfarsitul guvernarii, premierul are tot interesul sa elimine din fasa orice incercare de detronare a sa din fruntea partidului.

Inconjurat de lideri de imagine
Iar Orban nu este o voce solitara care ii contesta prestatia din ultimii ani: seful de la PNL Bucuresti este inconjurat de lideri de imagine puternici, precum Crin Antonescu sau Norica Nicolai.

Nervii lui Tariceanu pe scorul de la alegerile locale obtinut de candidatul la Primaria Generala sunt, asadar, nervi "strategici".Tot strategica este si intentia de a-l retrograda pe prefectul Capitalei la functia de inspector guvernamental.

Prieten cu Orban si Antonescu, Catalin Deaconescu va avea parte, in cazul in care Tariceanu isi va duce intentia pana la capat, de o demitere- buzdugan, pe care seful Guvernului il va arunca inainte de Delegatia Permanenta de luni.

Asaltul lui Calin Popescu- Tariceanu impotriva taberei Orban are, insa, doua riscuri: unul pentru partid, celalalt pentru Tariceanu insusi. Abia iesit de la terapie intensiva dupa ruperea aripii Stolojan, PNL va intra, in plin an electoral, intr-o noua fibrilatie. Ocupati sa se lupte unii cu altii, liberalii risca sa scape sansa de a profita de scandalurile din PD-L si PSD, in opozitie cu care s-ar putea pozitiona ca un partid unit si sigur pe sine.

Iar Tariceanu risca sa-si piarda blindajul de politician care i-a tinut piept lui Traian Basescu. In locul calmului prin care a ripostat isteriilor prezidentiale, primul-ministru are toate sansele sa capete imaginea liderului care se teme de concurenta interna din partid si nu stie sa joace decat intr-o competitie in care adversarii i-au fost anihilati dinainte.

miril
19th June 2008, 08:15
O revista a presei...liberale(?), in cateva articole interesante:

Ludovic Orban: ‘’PNL trebuie sa fie disponibil la dialog si negociere cu PD-L’’ Romania Libera

Liderul PNL Bucuresti Ludovic Orban a afirmat ca PNL trebuie sa-si pastreze disponibiltatea la dialog si negociere cu PD-L, dar a negat ca ar incerca o apropiere de Traian Basescu si PD-L. Orban a mai spus ca nu se simte confortabil sa stea la aceeasi masa cu Viorel Hrebenciuc sau Miron Mitrea si ca intotdeauna a avut rezerve fata de orice intelegere cu PSD: “Este adevarat ca in toate dezbaterile din interiorul PNL eu am fost in pozitie rezervata in privinta oricaror intelegeri cu PSD si intotdeauna am sustinut o politica autonoma pentru PNL, astfel incat PNL sa isi poata permite sa fie in pozitia de partid dominant si nu in pozitia de partid secundar", a declarat Orban, miercuri, la un post de radio, potrivit agentiei Newsin.

In ceea ce priveste o posibila relatie cu Partidul Democrat, Ludovic Orban a spus ca “nu toate ouale trebuie puse in cos si intotdeauna Partidul National Liberal trebuie sa-si pastreze disponibilitatea la dialog si la negociere si cu Partidul Democrat si cu celelalte forte politice din Romania".
Liderul PNL Bucuresti, care este si vicepresedinte al partidului,
a respins insa teoria potrivit careia el ar incerca o apropiere de Traian Basescu si PD-L: "In ceea ce priveste atitudinea mea fata de Traian Basescu, eu m-am luptat cu abuzurile si cu comportamentul iesit complet din haina constitutionala al presedintelui, in conditiile in care marea majoritate a celor care astazi au inceput sa deschida gura, fie il laudau, fie taceau din gura in mod complice". "Aceasta atitudine a mea fata de Traian Basescu este constanta pentru ca este o atitudine dictata de convingerea profunda ca Traian Basescu face rau Romaniei in functia de presedinte al Romaniei", a mai spus Ludovic Orban.
Un alt vicepresedintele PNL, Crin Antonescu, a declarase la 5 iunie ca in opinia sa, singurele optiuni ale liberalilor sunt fie o guvernare alaturi de PSD, fie intrarea in opozitie, scenariu confirmat si de liderul grupului PSD din Camera Deputatilor, Viorel Hrebenciuc. Antonescu a sustinut ca ar fi absurd ca PNL sa ceara PD-L sa se disocieze de Traian Basescu, dupa cum ar fi aberant ca PNL sa-l mai sustina pe acesta pentru un nou mandat la presedintie, in alegerile prezidentiale din 2009.
Coordonatorul politic al campaniei PNL pentru alegerile locale, Bogdan Olteanu, a afirmat, la 8 iunie, ca Traian Basescu este cel care ar dori sa refaca alianta cu PNL si, din aceasta perspectiva, incurajeaza formarea unei alternative la actuala conducere a partidului, laudandu-l pe Ludovic Orban. La 11 iunie, Ludovic Orban a afirmat ca nu a fost contactat nici de Traian Basescu, nici de alti lideri ai PD-L.

miril
19th June 2008, 08:17
Acest articol (si) cu caracter anecdotic merita citit de la cap la coada. Aflam multe (din culise)!

http://www.jurnalul.ro/articole/127486/alianta-da-fara-zeus

miril
19th June 2008, 08:19
Demiterea lui Orban se joaca Razvan GHEORGHE Ziua

Vicepresedintele liberal a discutat ieri cu premierul Tariceanu. Demiterea lui Ludovic Orban din fruntea PNL Bucuresti a devenit incerta ieri, dupa ce vicepresedintele liberal a avut o scurta discutie cu premierul Calin Popescu Tariceanu. Surse de la varful partidului ne-au precizat ca primul ministru i-a imputat lui Orban amploarea pe care subiectul demiterii a cunoscut-o in presa.Aceleasi surse au sustinut ca premierul a repetat ca nu are nici o problema personala cu Orban, si a dezmintit orice speculatie despre retragerea sustinerii pentru portofoliul Transporturilor, explicand ca prestatia ministeriala nu are nimic in comun cu rezultatele alegerilor de la Bucuresti. Tot Tariceanu a militat pentru linistirea apelor in partid si pentru rezolvarea discutiilor in mod direct, tete-a-tete, si nu prin intermediul mass-media. La randul sau, Orban a tinut sa precizeze ca adevaratii inamici ai liberalilor sunt in afara partidului si ca rezultatele bune obtinute de PNL pe plan national pot fi umbrite de sanctiuni absurde pe linie de partid, tocmai acolo unde acestea nu se impun. Potrivit acelorasi surse, Tariceanu nu s-a hazardat sa concluzioneze, lasand problema demiterii in coada de peste.Fara sanctiuni"Coincidenta" face ca tot ieri, apropiatul premierului, secretarul general Dan Motreanu, sa precizeze ca Delegatia Permanenta a PNL nu va sanctiona nici un lider al partidului. El a admis insa ca filialele care au inregistrat rezultate slabe trebuie "ajutate" sa se reorganizeze. Pe de alta parte, o serie de vicepresedinti liberali contactati de ZIUA, apropiati premierului, au militat pentru mentinerea sanctiunilor alocate liderilor cu rezultate slabe, inclusiv lui Ludovic Orban.Tot ieri, liderul liberalilor din Capitala a insistat ca nu este un sustinator al unei colaborari PNL-PSD, el explicand ca nu se simte confortabil cand sta de vorba cu "Hrebenciuc, Nastase, Mitrea si Iliescu". Declaratiile lui Orban nu reprezinta insa decat un nou atac la adresa lui Tariceanu si a apropiatialor acestuia. Prin dezavuarea negocierilor cu pesedistii, Orban se pozitioneaza astfel, strategic, drept o alternativa pentru o viitoare colaborare cu PD-L, in conditiile in care un PNL condus de Tariceanu poate miza doar pe o apropiere de PSD. Pe de alta parte, prin aceleasi declaratii, Ludovic Orban il urecheaza pe rivalul Bogdan Olteanu, fiind de notorietate faptul ca presedintele Camerei a negociat in repetate randuri cu Hrebenciuc.Executia lui DeaconescuPremierul Tariceanu l-a demis ieri pe Catalin Deaconescu din functia de prefect al Capitalei, trecandu-l in cea de inspector guvernamental, iar Ion Tincu a fost desemnat prefect interimar. Contactat telefonic, Deaconescu ne-a precizat ca nu va accepta noul post ce i-a fost alocat. "Sub nici o forma nu voi accepta functia de inspector guvernamental. O sa imi indrept atentia spre piata privata a muncii si, desigur, ma voi intoarce in PNL", a sutinut fostul prefect. El a declarat, facand referire la demiterea sa din functia de prefect al Capitalei, ca se face vinovat de prietenia cu Ludovic Orban, Crin Antonescu, Norica Nicolai si toti "cei care doresc binele PNL". (R.G.)

miril
19th June 2008, 08:20
Si despre alte partide:

Alianța PD-L – Partidul bidon Ion Cristoiu JN

19/06/2008vezi toate articolele scrise de Ion Cristoiu Partidul Democrat-Liberal, prin Adriean Videanu, și Partidul Noua Generație, prin Gigi Becali, au anunțat perfectarea unei alianțe pentru majoritatea în Consiliul General al Capitalei. Urmare a negustoriei dintre Partidul lui Traian Băsescu și Partidul lui Gigi Becali, o formațiune artificială, ținută în viață de banii obținuți de Miliardarul de Pipera prin traficul de terenuri va avea un viceprimar al Capitalei. Am trăit s-o vedem și pe asta!

Gigi Becali, un personaj așezat prin pitoresc între Mița Biciclista și Petrache Lupu, care și-a făcut un partid din aceeași nevoie care îi împingea pe parveniții de altădată să-și comande o droșcă la Viena, a pus mîna pe București! Exclamația asta e folosită de obicei pentru a exprima surprinderea. Noi însă n-o vom utiliza.

Chiar dacă ne-ar împinge la asta și formula umilitoare prin care viecepreședintele PD-L a fost obligat să meargă la Palatul kitch al miliardarului de brînză pentru a-i cere favoarea unei alianțe. Pentru că logodna dintre PD-L și PNG, dintre Traian Băsescu și Gigi Becali nu ne surprinde. E în logica lucrurilor. Și cînd spunem aceasta nu ne referim la zestrea culturală a celor doi parteneri: Traian Băsescu și Gigi Becali. Nici la interesele Mafiei retrocedărilor, pitite în spatele demagogiei prezidențiale despre anticorupție, cinste și alte bla-blauri.

Ne referim la crearea acestui partid al nimicului, gol pe dinăuntru, care e Partidul Noua Generație. Fie și la o simplă aruncătură de luciditate vom descoperi că PNG nu există. Există un multimiliardar comic în strădaniile sale de a trece drept absolvent al primei pagini a cărții de Citire, care, într-un moment cînd avea niște bani de aruncat, în loc să-i vîre într-o stînă, i-a vîrît într-un partid. Fără doctrină, fără cadre, fără structuri, cu un sediu halucinant (Palatul lui Gigi Becali de la Șosea), PNG a făcut lui Traian Băsescu să-i lucească ochii. Noua formațiune, proclamată de Gigi Becali de Dreapta din simplul motiv că duce la gură fleicile cu dreapta și nu cu stînga, putea fi folosită ca un bidon politic.

În lumea mafiotă, bidon e o firmă fantomă în conturile cărora se trec sume de bani negri. După ce aceste conturi sînt golite, firma se desființează. Un bidon în lumea politicii e un partid fantomă în conturile căruia sînt trecut voturile furate de la alte partide. După ce șmecherii și-au rezolvat interesele, partidul e desființat. În cazul PNG, formațiunea de la care s-a furat pe rupte, începînd cu sondajele de tip INSOMAR și urmînd cu europarlamentarele și localele, e Partidul România Mare. După ce partidul bidon a fost umplut pînă la a deveni ales în Consiliul General al Capitalei, se face o alianță cu PD-L. Prin acest truc, meșterit de Traian Băsescu și cu ajutorul serviciilor secrete, PD-L obține majoritatea în Consiliul General.

În cazul PNG, trucul e și mai eficient dacă ne gîndim că în joc au intrat țulușii lui Traian Băsescu de la DNA. Mai știe cineva ce s-a mai ales de răsunătoarea anchetă DNA Valiza?! Văzută din perspectiva noii alianțe, Traian Băsescu – Gigi Becali, toate semnele de întrebare ridicate de stîngăciile anchetei – flagrantul ratat, înlesnirea plecării din țară a unuia dintre cei implicați – dispar ca prin farmec. Întreaga tărășenie cu Valiza a fost o înscenare a DNA la ordinul lui Traian Băsescu pentru a-l avea la mînă pe Gigi Becali.

Partidul bidon a fost folosit deocamdată la Consiliul General al Capitalei. Mult mai răsunător el va fi folosit la europarlamentare. Prin INSOMAR-ul lui Sorin Ovidiu Vântu, PNG va crește în perioada următoare în sondaje. Apoi, prin frauda de la parlamentare, se vor lua voturi de la PRM, dar și de la alte partide mici și se vor băga în buzunarele PNG. Partidul lui Gigi Becali va obține un procentaj suficient de mare pentru ca Alianței PD-L – PNG să-i fie încredințată formarea guvernului. După care mustăria lui Gigi Becali va dispărea. Ar fi suficientă o acțiune mai severă a DNA împotriva multimiliardarului. Parlamentarii vor trece la PD-L. Și uite așa vom fi martorii unei noi șmecherii a Mafiei politico-economice din România tuturor mafiilor

miril
19th June 2008, 08:22
Si despre alte subiecte:

Șuturi din gură Cristian Tudor POPESCU Gandul

Joia trecută, în emisiunea „Cap și Pajură”, am spus la un moment dat că nu pricep și nu mă înscriu în corul lăudătorilor echipei naționale pentru noul stil în care urlă „Deșteaptă-te române!” înainte de meci. Tricolorii erau atunci pe cai mari după egalul cu Franța, aveau toate perspectivele de calificare deschise, așa că am primit tot felul de reacții, de la înjurături și blesteme, până la nedumeriri amicale: „Ce-ai, domne cu Deșteaptă-te române! Vrei și tu alt imn, ca Gigi Becali?”

N-aveam și n-am nimic cu „Deșteaptă-te române!”. Cred că e foarte bun, cum foarte bun ca imn național poate fi și „Somnoroase păsărele” de Mihai Eminescu. Nu cred că aceia care îl murmură, îl rostesc în șoaptă sau îl cântă în gând sunt mai puțin patrioți decât cei care îl zbiară cu ochii holbați și gura până la urechi, a la Chivu. În Piața Constituției, când Olanda ne-a dat primul gol, un grup de suporteri a acuzat un alt grup că nu strigă destul de tare ca să susțină Naționala, drept care au sărit la o bătaie soldată cu spitalizări. La meciul România–Iugoslavia (4-6) din 1977 de pe Ghencea, eram în tribună un grup compact de suporteri veniți din Balta Albă.

Înainte de a începe meciul, își face loc un detașament de inși drapați în tricolor, înarmați cu goarne, cu tobe, cu cârâitori, conduși de un activisto-securist la costum și cravată. „Eliberați zona, aici stă galeria”, ne comunică dulapul îmbrăcat. „Păi, de ce, domne, noi ce suntem, nu suntem galerie?”, zice Aurică, liderul nostru. „Vezi-ți de treabă, mă băiatu, ăștia sunt oficiali, strigă tare și strigă tot timpul”. La care Aurică se întoarce spre noi: „Da? Ia fii atent!” Am strigat și am cântat ca nebunii vreo zece minute, am scuturat tălăngile până când tovarășul a cedat nervos și și-a mutat trupa ceva mai încolo, uitându-se la noi ca prin luneta puștii.

Hăulirea lui „Deșteaptă-te române!”, concepută, am înțeles, de tovarăși de la FRF, a creat înaintea meciului cu Olanda o amețeală dulce. Dacă fotbaliștii noștri sunt atât de buni români, musai ca elanul nostru patriotic să-i dea peste cap pe batavii ghiftuiți cu puncte.

Pronosticuri entuziaste, optimism buimac, peste tot portocale strivite sub crampoane – România și-a injectat halucinogenul victoriei care vine de la sine. Antijocul constipat făcut cu o Franță bătrână și obosită, egalul în compania unei Italii clar mai puternice decât noi, dar dezavantajată la fel de clar de arbitraj, au fost deghizate în triumfuri. Această atmosferă de autoamăgire se transformă inevitabil, îndată ce se încheie intonarea imnurilor și fluieră arbitrul, în crispare, în frică, îți blochează mușchii și creierul: „Băi, totuși noi jucăm acum cu călăii ăștia de olandezi...” Rezultatul? Chivu-Pavarotti s-a făcut remarcat prin pase iscusite la adversar sau în lobodă și o lovitură liberă la poarta Olandei degajată precis în tribună. Bănel-Bocelli alergând legat la ochi părea că joacă fotbal cu mingea ovală de rugby, îți venea să-i dai voie să o ia odată în brațe și să fugă cu ea. Cociș arăta ca o găină cu capul tăiat zburătăcind pe pajiștile Elveției, Daniel Niculae, un călușar dezmembrat...

În afară de Mutu și Lobonț, singurii care s-au mișcat ca niște jucători europeni profesioniști, naționala României a fost o echipă de guriști. Cântatul și strigatul e treaba suporterilor – care au și făcut-o foarte bine. Dacă e nevoie, îl chemăm pe Costel Busuioc să cânte „Deșteaptă-te române!” ca să ne ia cu fiori. Pe mine, unul, nu mă deranjează dacă fotbaliștii tricolori vor tăcea chitic la imn și pe urmă își vor spulbera adversarii.

Înainte de a fi bun român, trebuie să fii bun la ceva.

Bancaru
19th June 2008, 10:54
Mananca si CTP putin caca. Daca nu ziceau nimic nu era bine. Daca il cana nu stiu cum nu e bine. Am retinut ca si el a facut parte din galerie si a fost si dizident, el si cu Aurica. Singurii care au miscat au fost Mutu si Chivu? Discutabil. La ultimul meci nu prea s-a vazut asta. Iar inca doi care au fost la inaltime au fost Rat si Lobont. Rat chiar as putea sa spun ca per total a fost cel mai bun.

miril
19th June 2008, 11:02
Lobont, Rat, Chivu, Tamas, Codrea, Mutu si...restul, in acesta ordine, dupa mine.

Bancaru
19th June 2008, 11:05
Codrea? Zdrente. A fost varza. Asa cred eu.
In ordinea aia dar dupa tine? Si eu cred ca tu ai fost cel mai bun de la Euro. Puteam sa mergem noi si cerd ca trageam mai tare in ultimul meci.
Eu cred ca mentalitatea ne omoara pe noi. Nu accept raspunsuri de genul: da' ce ma, nu crezi ca voiau sa fie celebri si sa aiba glorie? NU CRED. Cum nu cred ca Vintila & Co au dorit foarte tare sa ia campionatul. Ce-i in mana nu-i minciuna.

miril
19th June 2008, 11:09
Dupa mine, e...toti...dupa mine! Codrea a fost excelent cu Italia, desfiintandu-l pe Delpiero. Poate ar fi fost mai bine sa fii jucat...cam cum ai spus tu, caci nu mai aveam de ce sa ne facem iluzii degeaba. "Sa ne" la nivel de...popor.

Bancaru
19th June 2008, 11:18
La meciul cu Italia mai aveam putin si ma bucuram si pentru jocul lui Banel. Eram euforic. Dupa mine, Rat si Lobont cei mai buni. Iar dupa parerea mea Chivu si Mutu au dezamagit la ultuimul meci si asta nu le va face bine.

miril
19th June 2008, 11:23
Corect! Despre cei doi. Pe de alta parte, au clasa dar...nu prea au cu cine. Uite ce a facut Hiddink din australieni si rusi. Noi am facut o...turca de 3,14.

Bancaru
19th June 2008, 12:05
Ioana Lupea, Oana Dobre si Romania Libera... fostii si actualii "prieteni" ai lui Basescu. Chiar daca i-au dat putin peste degete, numai cand a devenit grosolan, in rest l-au aplaudat si l-au sustinut. Sau ma insel?
Nu stiu exact ce este in PNL, dar nu ii vad cu ochi buni nici pe Norica si nici pe Antonescu. Iar Orban e bou daca se inhaiteaza cu ei. Tariceanu nu mai e prietenul lor inca de cand nu o sustinea cu toti muschii pe Norica la justitie. Ce a fost atunci? Era bine? Era rau? Era bine cand Tariceanu incerca sa fie cel destept care cedeaza in conflictul cu Basescu sau e rau cand incearca sa ii puna la punct pe cei care vor sa duca partidul acolo unde acum 2 luni ziceau ca nu e bine.
Nu ma asteptam ca Tariceanu sa ii trimita biletel lui Orban in care sa il anunte ca il ataca. Nui ma asteptam ca intre timp sa iasa la la terasa in Cismigiu la o bere. Cum nu ma asteptam ca FSN sa fie partidul dominant in Romania anilor 2000. PNT-ul l-a rezolvat Basescu, dupa ce Iliescu a avut grija de Coposu. Ce ne mai chinuim atat cu PNL? Sa nu uitam unde a parcat marele prim ministru taranist dupa ce nu a mai fost la putere. Pentru cei care nu stiu le spun eu: la PD. De ce sa nu fie loc si pentru Orban? Ar trebui sa fie. Basescu e iertator cu slujitorii.

Bancaru
19th June 2008, 12:07
Eu am mai spus ca trebuie sa cumparam manageri din afara. Nu numai la fotbal. Sunt buni si ca primari.

miril
19th June 2008, 12:25
Tariceanu daca este cel care-l dorim noi ar trebui sa merga la intelegere si armonie in partid si sarbatorirea victoriei. Paradoxal, el alege acum sa vorbesca despre infrangere in loc sa premieze victoria. Ma intreb de ce? Orban este la mijloc, aici si acum, din cate inteleg eu, si ii dau dreptate. Bank, nu uita, el si-a spalat toate pacatele atunci cand a spus "Pe Oprescu sa-l votezi tu", in timp ce Antonescu, Olteanu, stii tu...finul, si alti cativa cu Fenechiu in...coada strigau Oprescu. Spunand asta el a definit care-i cel mai mare rau pentru PNL-isti si pentru tara, reinstaurarea PSD-ului ad modum Ilici la putere. Cat am dori noi sa spunem altceva, dar asta-i cel mai mare rau al Romaniei la ora actuala, revenire minerilor cu bisturiu cu tot in Bucuresti. Orban nu a spus ca vreau cu Basescu ci Basescu a profitat de sinceritatea respectivului. Si daca tot se vehiculeaza pe mai peste tot varianta raului mai mic, atunci, dupa mine, ea ar fi refacerea aliantei DA, dar fara...Ala. Chiar daca acest lucru pare o utopie, eu cred ca pana si cei mai apropiati adepti ai Baselului, cu exceptia lui madame...Gaina, au inceput sa fie obositi de gafele betivului si de riscul de a fi perceputi drept apendicele marlanului. Aici cred ca vrea Orban sa bata, spunand ca nicio alianta nu este imposibila, atata timp cat se poate negocia cu proiectele dragi liberalilor drept priporitate. Personal, am spus-o, Tariceanu ar trebui sa impuna o linie neutra si fata de Basescu si fata de...Patriciu, daca asta-l impinge spre...Satana, Tatal. Are numai de castigat, Bank, si voturi si respect. Ar fi pacat sa dea cu piciorul tocmaia acum cand se poate lauda cu faptul ca a ramas la putere desi a fost bombardat continuu de lepra, iar Romania dudie, duduia, plus ca alegerile locale au fost un succes nesteptat pentru PNL. De ce sa vorbim la nunta despre parastas, te-ntreb. Te=Tariceanu, in primul rand.

Bancaru
19th June 2008, 12:47
Dupa celebrul "frustuch" de la Golden Carciuma lumea se intreba de ce nu l-a atacat Il Base pe Orban, desi ne aflam inaintea primului tur. Intrebat de ce Orban a raspuns simplu: - (adica a ridicat din umeri).
Nu Tariceanu este prieten cu Antonescu care era cu gura pana la urechi strigand Oprescu! Oprescu! la emisiunea cultural-educativa "Fata in fata" condusa cu greu(tate) de Cristian Tabara de la postul teve de tarab, Proteve. In scandarile euforice ale galeriei cu tricouri rosii doamna Norica, aflata picior peste picior la postul Realitatea, ii gasea si alte calitati domnului Doctor decat cele pe care noi nu le vazusem. Concluzia trasa cu eleganta, timp in care cu degetul mijlociu isi stergea galant coltul gurii rotunjite, VOTEZ.
De ce acuzam ca X este finul lui Y, iar daca nu acuzam ce importanta are? O data vede nasul puta finului, adica cu ce e de vina unul daca altul e bou? Sau invers.
De cand am descoperit ca PNL e la putere datorita (din cauza?) PSD? De ce acuzam acum? Desi par impersonale intrebarile au un adrisant cunoascut: Miril. Pe care il salut cu respect si ii transmit ca imi este dor de el.

miril
19th June 2008, 12:56
Si mie. Dor, de...Progresul scorpion. Tariceanu m-a surprins cand a schimbat macazul de vreo saptamana. Am senzatia ca finul, n-am ce face, cu limba lui, prelungire de la Patriciu si bunicuta...Voss, desi se poate si-n...direct, i-a bagat soparle d'alea psd-iste. Mi-e teama ca l-a ajutat si paranoia firesca ca Baselu infiltreaza. Sunt sincer convins ca Orban este la mijloc, restul Dumnezeu stie. Dar, repet, Tariceanu ar face mare greseala daca nu isi domoleste spiritul de...curatenie. PNL are nevoie sa acum de Love and Peace si sa treaca la strategii pentru alegerile parlamentare, proiecte guvernamentale favorabile...Dudiei, samd, nu clinciuri care lovesc in toti, inclusiv Tariceanu. Cred ca esti de acord, draga Fanele?

miril
19th June 2008, 13:38
Inca o contributie la...dosar:

Incotro o vor lua liberalii? Ziare.com

Liberalii au ajuns in intersectie si s-au luat la bataie. Se trage cu arcul, cu mitraliera si cu tunul, curge sange, sunt victime si, ma tem, la finalul confruntarii nimeni nu va iesi cu adevarat teafar.

Scanteia care a aprins fitilul a fost, oficial, rezultatul obtinut de liberali in Bucuresti, la recentele alegeri locale. Calin Popescu Tariceanu ii reproseaza lui Ludovic Orban ca organizatia sa este sub media pe tara, ca el insusi a iesit abia al patrulea, cu un scor sub al partidului, si ca a refuzat sa-l atace pe Traian Basescu si sa-l sustina pe Sorin Oprescu, lasand sa se inteleaga mai degraba un sprijin pentru Vasile Blaga.

Laudele primite de Ludovic Orban de la Traian Basescu pentru prestatia din campanie nu a facut decat sa puna paie pe foc

La randul sau, Orban refuza sa-si asume integral acest rezultat si contraataca cu inconfortul pe care i-l creeaza negocierile cu Iliescu si Hrebenciuc, negocieri care, iata, sunt pentru prima data confirmate.

Culmea este ca amandoi au, in felul lor, dreptate. Presedintele PNL are toate motivele sa fie extrem de ingrijorat de performanta organizatiei Bucuresti in perspectiva parlamentarelor. Greii liberali sunt bucuresteni si spera la un mandat care, insa, pare acum foarte nesigur.

Pe de alta parte, Ludovic Orban stie foarte bine ca in Capitala liberalii, in frunte cu el insusi, au platit din greu pretul apropierii fara perdea de PSD. Bucurestenii trateaza partidul lui Ion Iliescu ca pe o amanta cu care se razbuna pentru supararile provocate de nevasta, dar pe care n-ar aduce-o cu niciun chip in casa. De altfel, Oprescu a fost castigat decat dupa ce s-a vopsit independent.

In aceste conditii, cei doi au ajuns pe pozitii ireconciliabile si niciunul nu vede alta solutie decat sa ia bucata celuilalat - Tariceanu vrea sa conduca personal organziatia Bucuresti, Orban ameninta sa se suie in fruntea partidului.

Disputa nu este doar a lor, ci reprezinta, de fapt, imensa dilema liberala, despre care scriam inainte de turul al doilea al localelor, si care, iata, este din ce in ce mai acuta. Incotro s-o ia, la stanga spre PSD sau la dreapta, catre PD-L?

Cutia Pandorei

Ludovic Orban este un om de dreapta prin excelenta. Il uraste cu sete pe Traian Basescu, dar nu poate sta relaxat la masa cu stanga nereformata si, chiar mai mult decat atat, cu oamenii care au reprezentat vreme de 16 ani inamicul traditional al liberalilor. In acesta campanie, presedintele organizatiei PNL a avut probabil revelatia raului cel mare.

Cu siguranta, ura lui impotriva lui Traian Basescu nu s-a ostoit, dar pierderea identitatii liberale apare ca un compromis suprem pe care nu este dispus sa-l faca. De aceea a inceput, se pare, tatonari cu PD-L aflat si el intr-un moment de mare cumpana dupa infrangerea de la Bucuresti. S-a intalnit, se pare, pe la mijlocul distantei cu unul dintre cei mai pacifisti democrati - Adriean Videanu.

Niciunul dintre ei nu poate nega ca ruperea Aliantei D.A. nu a avantajat decat PSD care, desi el insusi in criza, profita din plin de pe urma razboiului dintre fostii parteneri.

Care ar putea fi pretul reapropierii intre PD-L-ul, in care aripa Stolojan-Flutur este in ascensiune, si PNL-ul care si-a reamintit vocatia de dreapta? Incetarea atacurilor impotriva liberalilor dinspre Cotroceni si capul lui Calin Popescu Tariceanu.

Evident, nimic nu-l putea enerva mai tare pe presedintele PNL. El vrea sa ramana cu orice pret la putere, in toate functiile pe care le ocupa, si pentru asta pare sa fi facut deja pactul cu diavolul.

In cel putin 15 judete, liberalii si social-democratii formeaza impreuna majoritatea in Consiliul Judetean, deputatii PNL votau voios miercuri alaturi de cei ai PSD avizul impotriva inceperii urmaririi penale a lui Adrian Nastase, iar noul prefect al capitalei este o fosta (?) mana dreapta a lui Octav Cozmanca.

Disputa Orban-Tariceanu a deschis cutia Pandorei in PNL. Crin Antonescu si Norica Nicolai il sustin pe Ludovic Orban, nu pentru ca i-ar deranja concubinajul cu PSD, dimpotriva, ci pentru ca vor capul lui Calin Popescu Tariceanu. Dupa ce-l vor obtine, vor transa si dilema dreapta-stanga.

Teme de meditatie la Cotroceni

Culmea, Calin Popescu Tariceanu ar putea primi cel mai mare ajutor din partea celui mai mare dusman - Traian Basescu. Refacerea aliantei de dreapta depinde fundamental de masura in care presedintele va reusi sa-si adapteze strategia la realitate.

Aceasta ar presupune in primul rand sa inteleaga ca PD-L nu va ajunge la cel putin 40 la suta pana in toamna pentru a guverna singur, ca un nou Guvern minoritar, care nici nu traieste nici nu moare, ar fi un blestem cumplit pentru Romania, ca serviciul cel mai mare pe care l-ar putea face democrat-liberalilor ar fi sa dea macar senzatia ca au o oarecare independenta de el si ca disputele se transeaza mai bine in spatele usilor inchise decat la TV, in direct, la ore de maxima audienta.

Daca nu se va destepeni din proiect si nu va reusi sa-si depaseasca instinctele distructive, Traian Basescu va asterne practic un drum lin pentru PSD catre recuperarea puterii.

Chiar si in ipoteza, destul de fragila inca, a refacerii Aliantei D.A., hopul cel mare ar fi recastigarea increderii electoratului care trebuie convins ca, macar de aceasta data, lectia unui razboi stupid, instins pe doi ani, a fost invatata.

Bancaru
19th June 2008, 13:39
Eu cred ca trebuie sa il lasam in plata lui pe Patriciu. De ce e Orban la mijloc? Pe cine nu poate sa refuze si de ce? Noi nu putem decat sa facem presupuneri legat de ce se intampla in PNL. Pana acum Tariceanu a stat calm, dar incalcarea prevederilor statutului i-a creat oportunitatea asta - sa il atace pe Orban. Poate il ataca stiind ca da in Antonescu, pe care cu ce sa il atinga pentru ca Antonescu, desi are fata de hipiot imberb si nu are fonctii, cred ca e capu la toate astea. Ca nu era momentul... stie si Mihai Stanescu, dar noi nu stim ce e in PNL. Totusi, in momentul de fata sunt de partea lui Tariceanu. Alianta DA? Fara Zeus dar si fara ... Hermes (Boc). In PDL sunt multi fosti securisti sau pupincurist - majoritatea pelcati din PNL - Stolojan, Flutur, Bou Reanu.
Nu stiu cine e fenechiu si nici ce vrea el. Am auzit de Nastase, de Videanu, de Oprisan, Mitrea, Cozmanca, Iacubov si altii, dar nu stiu ce face Fenechiu asta. Nu am auzit decat ca (si el) a lucrat (tot) pentru Patriciu, dar mai mult de atat nu am auzit. E raufacator?

Bancaru
19th June 2008, 13:44
Totul se amesteca, acum vad ca asta zice ca Tariceanu vrea sa refaca da cu ajutorul lui Baselu, dar tot el spune ca s-a suparat Calin ca nu a dat Orban in marinar. Bai, ma lasi?
PERSONAL NU L-AM AUZIT PE TARICEANU SUSTINANDU-L PE OPRESCU. Chiar s-a intamplat asa ceva? Repet, eu nu am vazut dar nu inseamna ca eu vad tot. Din contra. Eu l-am vazut pe Tariceanu spunand ca PNL nu are rezultatele necesare care sa ii permita sa se bage in combinatii (el a zis aliante, stiti ca e bine crescut).

miril
19th June 2008, 13:45
...si PNL-ist fssssn. Orban a cazut la mijloc, Basescu vrea sa-l traga spre partea DA, dupa sinceritatea spuselor despre Oprescu, iar Tariceanu il suspicioneaza ca asta este si dorinta lui. Si, totusi, de ce nu se multumeste Tariceanu sa-si vada de victorii? Timing-ul este dubios. Ce tu ai fi vrut ca PNL-ul la Bucuresti sa merga cu Oprescu? Tariceanu nu a facut nicio declaratie in acest sens, dar dupa cum reactioneaza de vreo saptamana se pare ca asta si-a dorit dar nu a putut s-o spuna din motive tactice. Sper sa nu am dreptate.

Bancaru
19th June 2008, 14:00
Eu spun tocmai pe dos, Tariceanu a facut o declaratie in sensul asta, adresandu-se catre Antonescu & Cov - nu ne permitem sa facem aliante. Am vazut eu. Asta numai daca nu cumva a fost montat reportajul de George Lucas.
Paradox: Orban este din gasca Antonescu - Norica, aceeasi gasca pe care o blamam cand ii bagau sula in coaste lui Tariceanu ca sa stea Gigi Contra la Basescu, cand cu ministrul de justitie, gsca ce la sustinut pe Oprescu sus si tare, dar il vrea Basescu. Cum vine asta? Sa imi explicati si mie.
De ce ar vrea Orban langa Basescu? Vrea fonctii. Vrea sa se aleaga, vorba cuiva. De ce il vrea Basescu? Pentru ca Tariceanu l-a dovedit.
Sa avem iertare, o fi PNL fssss ... dar FSN nu e. E Melescanu, atat. Eu ma repef la emanatia din 89/90. Pai cine ara acolo? PATRICIU? Ha?

miril
19th June 2008, 14:09
Orban nu a zis ca-l vrea pe Basescu, Basescu incerca, insa, "intarata-i drace", iar Tariceanu a inceput sa creada ce incerca Basescu. Tariceanu a spus cum ai zis tu dar acum vrea...ce vrea? Antonescu este incoerent, ca si Nicolai, consecvent totusi in a-l contrazice pe Tariceanu care acum se asociaza de vreo saptamana cu (spusele lui) Olteanu, care o da cam pe fata cu PSD, aripa dura. Si, totusi, ce-i veni lui Tariceanu sa faca critici prin massmedia acum? Putea sa mai astepte o saptamana, la congres sau ce este. PNL n-avea nevoie de certuri ci de a savura succesul de la locale si a continua neutralitatea politica, guvernand. Cui ii foloseste (cearta)?

Bancaru
19th June 2008, 14:30
Repet: nu stim noi ce s-a spus in spatele usilor inchise si cine a dat primul cu piatra. Este duminica adunarea generala.
Repet: si pana acum s-a mers tot alaturi de PSD si nu s-a basicat nimeni dintre noi, cei care tinem cu PNL, pentru ca tinem, nu? Nu stiu daca era aripa dura sau aia flasca, pentru ca pana una alta PSD e unul. Unic nu...
Cica declaratie in Vrancea, la visita lui Antonescu. Crin Antonescu, adica. El si cu feudalul local, Nini Sapunaru (nicio legaatura cu celebrul fotbalist crescut de Progresu si care a facut tusa la Euro) au spus ca ii pun capul in protap lui Tariceanu. Avand in vedere ca erau treji nu se refereau literalmente. O sa traiasca actualul PM si dupa. Cu alt statut, ce-i drept.
Mergand pe principiul si in caruta si pe jos, nici imbracat nici dezbracat, nici calare nici pe jos, tariceanu a reusit sa stea premier 4 ani. Si nu se lupta Triceanu cu Greuceanu, ci cu mama lor, MIGHTY BASESCU.
Eu nu prea vad victoria liberalilor. Au cateva orasele fara importanta si un sector cat Bacaul si Satu Mare la un loc. In rest sa le multumeasca pensionarilor si lui Vosganian. Populatia rurala liberalizata mai ceva decat preturile in 92 este majoritar pensionata. Ceea ce nu e rau. Acum.

miril
19th June 2008, 14:39
Tariceanu a facut o singura greseala capitala, a mers pe suspendarea presedintelui Ba sica, cand basica nu era inca plina. Acum ar fi fost un moment mult mai prielnic, asta ca sa-i dau dreptate Vacii sacre. Nu spun care. Eu m-am basicat dar Basescu mi-a dat cu anestezic ca sa uit de urzici. Antonescu, Hasotti, Stroe e...balast, nene. Orban a cazut la mijloc, zic, si a pierdut procente bune la Bucuresti desi si tu si eu am spus ca a fost coerent si civilizat. Dar noi nu...e Ei. Aripa dura prin comparatie cu monolitul moale Geoana, Diaconescu, aripa Cluj care nu mai...zboara.

Bancaru
19th June 2008, 14:47
Eu nu stiu (iar, of...) ce si cum, dar parca as inclina sa cred ca Tariceanu (de ce numai el?) a mers pe sus pendularea lui Basica dus de val(ul lui Traian). Si cine era mai in spate si facea valuri? Grupul Artistic Orbanoricantonescu. Din cate ma ajuta pe mine memoria Tariceanu a spus ca nu are vreme de asemena prostii. NU a zis asa pentru ca el este elegant. Ca pana la urma a cedat anturajului asta nu mai am ce face. PNL nu a fost unit niciodata. Nu a fost ca PNT si poate asta l-a salvat pana acum si cine stie cat va mai fi.
Eu il simpatizez si acum pe Orban, dar parca mult mai dragut ar fi sa taca. Sa taca el acum, ca, totusi, el nu a adus procente. De ce esti si pierzaret si cu gura mare? Sa nu mai stim noi, blandul popou roman, sa inghtim reprosuruile atunci cand gresim?
Nu are importanta ce greseli genetice sunt in PSD prin aparitia la puiul nascut viu a nu stiu cator haripi. Deocamdata noi il vedem la teve operat si cu liftigul facut. Se bate pe primul loc.

miril
19th June 2008, 14:51
Problema lui Orban este ca Tariceanu a dat primul si, zic eu, fara temei (la ce putem vedea noi, ca de auzit...).

Bancaru
19th June 2008, 15:25
Deja ai facut o afirmatie cu titlu de adevar absolut. Raul s-a facut in spatele usilor inchise. Si cu si fara declaratii bataia s-a pornit. De catre cine... nu stiu.

miril
19th June 2008, 15:28
Sa-nceteze! PNL! PNL! PNL! Hai cu...Progresul!

Bancaru
19th June 2008, 15:58
Hahahahahahaha.... Pai daca nu scoti maciulia de maresal din ranita cum sa te stie dulaii de frica?

miril
20th June 2008, 09:48
Din zodia Orb...an:

De ce nu demisionează Orban? Ion Cristoiu JN

Imperiul mediatic al Mogulului de la Cotroceni (Realitatea TV, Cotidianul și foile sale adiacente, oficiosul Evenimentul Zilei) cerea pe toate glasurile și pe toate literele demiterea lui Ludovic Orban din postul de ministru. Motivul: un zvon care refuza să devină știre: Ludovic Orban ar fi fugit de la locul accidentului. Premierul a rezistat cu brio presiunii, știind că totul era o diversiune pusă la cale de Traian Băsescu împotriva unuia dintre fruntașii liberali cei mai critici la adresa Cotrocenilor. Pentru asta, Călin Popescu Tăriceanu și-a luat o porție zdravănă de linguri și polonice de la bucătăresele din media.

Iunie 2008. Premierul Călin Popescu Tăriceanu cere șefilor de filiale PNL care au obținut la scrutinul pentru locale un procentaj sub 15% să-și depună mandatul. N-o face numai dînd curs unei Decizii a Delegației Permanente, dar și știind un adevăr. Acolo unde organizațiile județene s-au mobilizat în chip eroic s-au obținut rezultate peste media de 18%, dobîndită de partid pe întreaga țară. Urmare a acestei mobilizări în județe tradițional PSD-iste, cum ar fi, Buzău, Vrancea, s-au atins procentaje de peste 20%: 23,45 și, respectiv 24%. Rezultatele de la locale au depins așadar, nu numai în cazul PNL, dar și al altor formațiuni, de prestația organizațiilor județene. În perspectiva parlamentarelor, ar fi catastrofal ca organizațiile perdante să nu plătească. Pentru cele care și-au dat sufletul în campanie pentru locale, ar fi un exemplu prost.

PDL și PSD n-au înțeles această realitate elementară. În consecință, în timp ce la PDL domnește somnolența după ghiftuiala cu pufuleții așa-zisului succes, la PSD, stăruie euforia după drogare. Să nu iei nici o măsură împotriva unor organizații precum cea de la Cluj, model de eșecuri în serie, dîndu-te în spectacol cu poze de familie tiribombistice presupune că ți-a luat Dumnezeu mințile.

Dintre toți șefii de partide, Călin Popescu Tăriceanu e cel care a dovedit acum, după locale, o salutară luciditate. Localele sînt doar o prefață la adevăratul examen: parlamentarele din iarnă. Dacă nu pui biciul pe organizațiile județene, te așteaptă un scor catastrofal. Sub acest semn Călin Popescu Tăriceanu a cerut depunerea mandatului de către cele șapte organizații care au obținut sub 15%. Printre acestea se numără și organizația de București, cu un scor de 11%.

Ludovic Orban trece drept un bărbat politic matur. În aceste condiții, ca fruntaș al PNL, era de așteptat ca domnia sa să dea un exemplu depunîndu-și mandatul de șef al organizației de București. O cereau nu numai condiția de politician responsabil, dar și cea de lider PNL. Măsurile drastice împotriva organizațiilor din țară cu scoruri slabe ar fi putut fi transpuse în practică. Obligat de realități să fie extrem de sever cu perdanții, Călin Popescu Tăriceanu s-a confruntat cu o situație dificilă.

Printre organizațiile cu un procentaj slab se numără și cea condusă de Ludovic Orban. Dacă Ludovic Orban și-ar fi cerut el însuși demisia, lui Călin Popescu Tăriceanu i-ar fi fost destul de ușor să se zburlească la ceilalți leneși. Ludovic Orban n-a dat însă nici un semn că ar fi priceput situația. și atunci, ce putea să facă președintele PNL? Să ceară depunerea mandatului de către toate organizațiile cu un procentaj sub 15% precizînd că organizația de București face excepție? Confruntat cu lipsa de sensibilitate a lui Ludovic Orban, Călin Popescu Tăriceanu i-a cerut și acestuia demisia. Nu din cea de ministru, ci din cea de șef al organizației pe București. Și nu pentru rezultatele obținute de Ludovic Orban în calitate de candidat la Primăria Capitalei, ci pentru rezultatele cu greu smulse de organizația PNL de București la votul politic, pentru Consiliu.

Ce face bravul nostru bărbat politic? Refuză cu tărie, mai întîi. După aceea, se apucă să facă ochi dulci Jupînului de la Cotroceni. Jupînul care deja pusese ochii pe el în vederea unei spargeri a PNL, îi răspunde la fel de dulce. Automat, imperiul Mogulului de la Cotroceni se năpustește asupra lui Călin Popescu Tăriceanu. De data asta, pentru că a îndrăznit să-i ceară demisia marelui bărbat Ludovic Orban. Cel care, evident, pentru aceeași mînuitori de retevei anul trecut, în decembrie 2007, era un infractor de cea mai joasă speță. Trezindu-se brusc luat la sîn de haremul presei prezidențiale, Ludovic Orban e fericit. Și fericit va rămîne! În vecii vecilor. Amin.

miril
20th June 2008, 09:49
Ludovic Orban declara ca obstacolul in negocierile PNL-PD-L este Traian Basescu Romania Libera

Ludovic Orban a declarat joi seara la Realitatea Tv ca principalul obstacol in negocierea dintre PNL si PD-L este presedintele Traian Basescu.

"Daca domnul Basescu accepta sa nu mai candideze pentru un nou mandat, s-ar putea sa negociem si cu PD-L. Pe de alta parte, nici negocierile cu PSD nu stau mai usor, pentru ca exista o istorie de 18 ani intre PNL si PSD peste care nu se poate trece. Lupta impotriva abuzurilor lui Basescu a apropiat insa PSD de PNL", a declarat Orban.

"Este foarte greu de anticipat cum se va forma Guvernul pentru ca aici intervine amanuntul ca Basescu este in stare sa dea mandatul de formare a Guvernului chiar si lui Gigi Becali, numai sa nu incredinteze mandatul de premier unui premier cu un Guvern cu o majoritate stabila. Problema esentiala care va trebui depasita este cea a unui program de guvernare", a mai precizat Ludovic Orban.

Orban a subliniat faptul ca PSD i-a facut un enorm serviciu lui Oprescu, dandu-i practic mandatul de primar in mana. "Toate cercetarile sociologice aratau ca daca Oprescu ar fi fost candidat PSD cel mai probabil ar fi pierdut in turul doi", a precizat Orban.

In legatura cu cererea lui Tariceanu de a-si da demisia, Orban a declarat ca are incredere ca PNL va gasi cele mai bune solutii pentru ca sa depaseasca acest impas, astfel incat ca PNL sa iasa intarit si sa abordeze alegerile parlamentare cu o sansa suplimentara pentru a castiga.

Acum cateva zile Tariceanu i-a cerut sa demisioneze de la conducerea PNL Bucuresti. Mai mult, presedintele liberalilor l-a amenintat ca-l va inlatura din Guvern daca nu renunta la sefia organizatiei.

Ludovic Orban a declarat ca Tariceanu ar putea sa il forteze sa candideze la presedintia PNL. "Toate actiunile mele politice au fost indreptate catre intarirea PNL pentru ca partidul sa aiba cel mai bun scor la alegerile parlmentare. Candidatura mea la presedintia PNL este doar o solutie extrema, ca aparare. Este departe de mine gandul, eu ma gandesc acum ca PNL sa gaseasca cel mai bun program de guvernare ca sa convingem alegatorii", a mai spus Orban.

miril
20th June 2008, 09:51
Odata Maestru pentru totdeauna Maestru:

Noi, aceștia, previzibili…… Radu Cosașu GSP

O poziție incomodă să mergi cu fruntea sus și cu ochii în pămînt

Firește că nu-i ușor să vii de la Euro cu fruntea sus și cu ochii în pămînt, totuși, chiar în această poziție incomodă, întreb: dacă Piți și ai lui au jucat exasperant de previzibil, noi, aceștia, nu le sîntem pe măsură, la fel de previzibili? Care noi, aceștia? Ei, care? Se știu de o viață, dinainte de inventarea temporizării. Cei care, după război, au deșteptăciunea mai dezvoltată decît vitejia. Cei care au spus sus și tare că nu facem nici un punct și acum sînt scandalizați că am făcut două - amîndouă netrebnice. Cei care după meciul cu Franța au zis că așa și numai așa trebuia jucat - fără scrupule - și acum urlă că de ce nu am bătut Franța. Cei la fel de vehemenți în miștouri cît și în incompetență. Cei numiți perfect de Vali Moraru: “Prizonierii ultimei imagini”. Repet: toată această dezlănțuire nu a fost previzibilă? Adaug imediat că nu am aproape nimic împotriva ei, dacă toți aceștia ar recunoaște mai întîi pe toate computerele că nu au ieșit cu miile în piețe să-i ceară, înainte de Euro, lui Pițurcă să renunțe la stilul lui morbid fără de care nu s-ar fi adunat, tot acolo, sperînd că o “să-l mințim” și pe Van Basten.

Personal, nu sînt bulversat, ci doar mîhnit. Mîhnit pentru că am avut dreptate cînd am întrebat - din timp, aici - ce vom face la 1-0 pentru noi sau la 0-1, acestea părîndu-mi-se problemele majore. Am văzut ce-am făcut: la 1-0 cu Italia, imediat 1-1, eroare mai gravă decît ratarea penaltyului. În meciul cu Olanda, la 0-1 pentru Italia dincolo, a fost și mai clară neputința crasă de a răsturna nefavorabilul. Echipa asta nu o are printre calitățile ei indiscutabile pe aceea supremă: dezinvoltura în performanță. Ea e încrîncenată într-o disciplină tactică lipsită de exuberanță. Ea nu poate bate pe oricine, dar poate scoate un meci nul în fața oricui. Nu e chiar un rahat, dar nici o mare brînză.

Încît imprevizibile pentru mine rămîn frumoasa răcnire a imnului național. Galeria română - cu humorul acela al familiei Mutu, Muta și Mutulică - și mai ales dimineața asta în care caut, între mîhnire și luciditate, să-mi explic de ce România nu s-a calificat în dauna Franței și a Italiei la un European de fotbal. Incredibilă dimineață!

Bancaru
20th June 2008, 12:12
Radu Cosasu nu si-ar permite sa spuna ca aia nu au pus osul cum trebuie. Eu nu sunt un maer fan al fotbalului italian, desi la nivel de echipa nationala ma incanta pe undeva, dar a spus un tip pe forumul cu tranteala ca au fost faze in trecut care justifica unele banuieli de azi - Roberto Carlos (Miril e interist si ar trebui sa fie informat, deci sa ne lumineze si pe noi), coreanul Perugiei si mai era o faza. Plus cate or mai fi fost si nu le-a spus baiatul.
Cautand sa exclud aglomeratia de pe acel forum il intreb pe Miril, in linistea noastra, care este parerea lui. Dar nu vreau sa aud mentalitate. Chiar la obiect si la persoana as vrea niste pareri. Normal ca astept si de la restul, dar mi se pare ca eu si cu Miril avem opinii diferite, ceea ce e bine, dar vreau sa stiu logica lui.
Multumesc.

miril
21st June 2008, 10:06
Prietene Bancaru, discutiile noastre, ale progresistilor de pe acest forum, au fost dintotdeauna stimulatoare, chiar daca au fost si in contradictoriu. Imi aduc minte si de vremea cand Herculis "era printre noi", ce dispute aveam! Paranteza, ii simt lipsa si mi-e dor de prietenul nostru Herculis. Sper sa revina in curand "printre noi". Se aude si, mai ales, se vede, Herc? Sa revin la intrebarile puse de tine. Opinia mea vis a vis de meciul cu Olanda pe care mi-am exprimat-o si in alte parti, cu gena aia de care vorbeste si Dinu, a fost perceputa exclusiv emotional, adica am simtit incapacitatea fotbalistilor nostrii care se comportau nesiguri, inhibati de moment si...solemnitatea lui, cu alte cuvinte impotenti de a da gol olandezilor chiar daca batavii au fost mai mult decat generosi, ca sa nu zic altfel. Acelasi sentiment si perceptie emotionala am avut-o si in meciul cu Franta ca nu vom fi nici in vecii vecilor in stare sa le marcam, rugandu-ma la Dumnezeu sa nu luam gol, lucru care s-a si intamplat, din pacate, zic eu dupa...razboi. Daca iau in consideratie si perceptia strict intelectula as putea spune ca scenariul sustinut de tine este cat se poate de valabil, mai ales ca situatia vedetelor noastre Mutu si Chivu este incerta, la care se adauga si perceptia semenilor nostrii in peninsula, aici ma refer la ne...fotbalisti, care le-ar ingreuna si mai mult soarta respectivilor, dar si conationalilor nefotbalisti, plus ca filiera italiana ar fi fost compromisa de alte transferuri rentabile mai ales pentru clanul Becali, plus, in final, ca romanul este "genetic" pus pe compromisuri chiar daca ii ranesc mandria, care care va sa zica, de fapt, nu exista. Mandria, sa ne intelegem. Dupa acest model, rational, lucrurile s-ar fi petrecut la pauza, ca intr-un scenariu activat in cazul in care Italia si nu Franta este la carma jocului, mai ales ca Franta juca si in inferioritate numerica. Si, totusi, perceptia mea emotionala a fost alta, ca nu suntem capabili, ca ne este teama si ca miza ne copleste, ca sa nu zic alfel. In plus, trebuie sa recunosc, strict mental, mi-ar fi scarba sa mai vad cu ochi buni echipa Nationala de acum incolo, caci, mai bine incapabili decat slugi tradatoare impotriva propriilor interese de identitate dar nu si pecuniare. Ultima fraza ar putea fi, de fapt, o sustinere a teoriei rationale, adica afectiv m-am blocat ca sa nu accept realitatea, recte, tradarea tricolorilor impotriva interesului...national. Cam atat, deocamdata. Sper ca si ceilalti progresisti sa-si spuna parerea.

miril
21st June 2008, 10:13
LuPte iNtestin(aL)e:

PNL intre Orban si Tariceanu George SCARLAT Ziua

Premierul Tariceanu vrea sa-l demita pe Ludovic Orban din functia de presedinte al organizatiei PNL Bucuresti sub pretextul rezultatelor slabe obtinute de PNL la alegerile locale din capitala. Pare mai degraba un plan ce urmareste anihilarea lui Orban, singura alternativa serioasa la Calin Popescu Tariceanu pentru sefia PNL. Tariceanu ii poarta de ani de zile sambetele ministrului Transporturilor. Pretextul loviturii ce se pregateste, in speta rezultatele la locale, este nefondat.Dupa demisia lui Traian Basescu din functia de primar general, la inceputul anului 2005, Orban si-a anuntat intentia de a deveni candidatul Aliantei PNL-PD pentru Primaria Generala. In final a fost preferat Adriean Videanu. Premierul Tariceanu nu a miscat un deget pentru a-l sustine pe Orban. A preferat sa sacrifice interesele propriului partid si sa lase primaria PD-ului decat sa vada crescand influenta lui Ludovic Orban in PNL, din postura de primar general.La inceputul campaniei electorale pentru alegerile locale din acest an, Tariceanu a lipsit de la lansarea candidaturii lui Orban. Calin Popescu Tariceanu si Bogdan Olteanu sunt deputati de Bucuresti, dar in campanie nu au intreprins nimic pentru a-l ajuta pe Orban sa castige primaria. Pe de alta parte, cercetarile sociologice au aratat ca in Bucuresti, unde se voteaza politic, o pondere de cel putin 30% din rezultatul electoral este adusa de prestatia generala a unui partid, de prestatia conducerii sale. Asadar, Tariceanu ar fi cel putin la fel de responsabil ca si Orban pentru rezultatele de la Bucuresti.Tentativa de eliminare a lui Ludovic Orban este paguboasa pentru PNL si poate insemna inceputul sfarsitului pentru acest partid. Spre deosebire de alte formatiuni politice, PNL a fost atractiv datorita caracterului sau de partid democratic, deschis, unde exista dezbateri, curente de opinie, oameni vii. Un PNL reprezentat doar de suficienta lui Tariceanu sau impertinenta lui Bogdan Olteanu ar fi cu totul alt partid decat in prezent si, cu siguranta, mai putin atractiv.Mai grav pentru viitorul acestui partid este ca si-a pierdut discursul liberal iar la guvernare nu a luat masuri liberale, ci mai degraba populiste. Aceasta situatie va avea efecte vizibile la alegerile generale, cand PNL probabil ca va inregistra un scor mai slab decat la locale. La locale s-a mers pe cresterea pensiilor, care a adus un electorat volatil impartit si acesta cu PSD. S-a mai mers si pe metoda brevetata de Adrian Nastase, de pompare de fonduri catre propriii primari si presedinti de Consilii Judetene in prag de alegeri. Bani nu prea mai sunt. Vosganian anunta inghetarea salariilor bugetarilor in an electoral si pe fondul unei inflatii de aproape 10%.In aceasta situatie, prezenta lui Ludovic Orban in conducerea partidului ar putea intari caracterul liberal al partidului. Orban este cunoscut ca un liberal pur-sange nu numai prin discurs, dar si prin actul de guvernare. Ca ministru al Transporturilor, Orban este primul care, dupa aproape un deceniu, a venit cu un program clar privind infrastructura. Dunarea romaneasca va fi pusa in valoare inclusiv prin transferul porturilor catre Consiliile Judetene. Finalizarea lucrarilor de la Terminalul de containere din Constanta va transforma Portul Constanta intr-unul din cele mai importante din lume. La fel si in privinta transporturilor rutiere, feroviare, aeriene. La alegeri, cand PNL isi va face bilantul in fata alegatorilor, mai degraba se va lauda cu realizarile lui Orban decat cu cele ale lui Lazar Comanescu de la MAE, care este un tehnocrat. Nici taranistii nu au putut sa se laude la alegerile din 2000 cu prestatia tehnocratului Mugur Isarescu si au iesit astfel din Parlament. Desi se spune ca cimitirele sunt pline de oameni indispensabili, inlaturarea lui Orban din conducerea PNL ar fi o grea lovitura pentru acest partid.

miril
21st June 2008, 10:16
Intalnire decisiva Tariceanu-Orban Razvan GHEORGHE Ziua

Liderul PNL Bucuresti, Ludovic Orban, i-a propus premierului Tariceanu o intalnire tete-a-tete inaintea Delegatiei Permanente de maine, in incercarea de a ingropa securea razboiului si a evita o reglare de conturi directa, intr-o sedinta deschisa.

Surse din conducerea PNL ne-au precizat ca intentiile primului ministru sunt de a-l izola pe Ludovic Orban, prin demiterea fidelilor acestuia de la conducerile sectoarelor si prin propunerea unei conduceri comune a filialei Bucuresti. "In timp, premierul Tariceanu urmareste minimizarea influentei pe care o are Orban pe linie de partid. Decapitarea celorlalti lideri care au adus rezultate slabe la alegeri nu ar trebui sa fie o problema, deoarece acolo avem de-a face cu foruri de conducere interimare", ne-au explicat sursele citate. De partea cealalta a baricadei, Ludovic Orban il va atentiona pe Tariceanu, daca premierul accepta o intalnire privata, ca va riposta dur, in presa si in partid, daca i se va forta demiterea printr-un vot la vedere, nestatutar. "Orban invoca articolul 83 din Statutul PNL unde se stipuleaza ca demiterea si numirea sefilor de filiale se face doar prin vot secret. In ultima saptamana, Orban si-a asigurat sustinerea a 75% dintre liderii filialelor care isi vor arata dintii daca se pune problema unui vot secret pentru demiterea liderului din Capitala", ne-a explicat un vicepresedinte apropiat lui Orban. Potrivit acelorasi surse, Orban ii acuza pe reprezentantii Guvernului, pe parlamentarii de Bucuresti si pe consilierii de la Andronic Group ca nu s-au implicat activ in campania sa.

miril
21st June 2008, 10:17
De la...Mircea. De Sanziene:

http://www.jurnalul.ro/articole/127643/pd-l-incoltit--de-euroalesi

Bancaru
21st June 2008, 19:20
Prietene Bancaru, discutiile noastre, ale progresistilor de pe acest forum, au fost dintotdeauna stimulatoare, chiar daca au fost si in contradictoriu. Imi aduc minte si de vremea cand Herculis "era printre noi", ce dispute aveam! Paranteza, ii simt lipsa si mi-e dor de prietenul nostru Herculis. Sper sa revina in curand "printre noi". Se aude si, mai ales, se vede, Herc? Sa revin la intrebarile puse de tine. Opinia mea vis a vis de meciul cu Olanda pe care mi-am exprimat-o si in alte parti, cu gena aia de care vorbeste si Dinu, a fost perceputa exclusiv emotional, adica am simtit incapacitatea fotbalistilor nostrii care se comportau nesiguri, inhibati de moment si...solemnitatea lui, cu alte cuvinte impotenti de a da gol olandezilor chiar daca batavii au fost mai mult decat generosi, ca sa nu zic altfel. Acelasi sentiment si perceptie emotionala am avut-o si in meciul cu Franta ca nu vom fi nici in vecii vecilor in stare sa le marcam, rugandu-ma la Dumnezeu sa nu luam gol, lucru care s-a si intamplat, din pacate, zic eu dupa...razboi. Daca iau in consideratie si perceptia strict intelectula as putea spune ca scenariul sustinut de tine este cat se poate de valabil, mai ales ca situatia vedetelor noastre Mutu si Chivu este incerta, la care se adauga si perceptia semenilor nostrii in peninsula, aici ma refer la ne...fotbalisti, care le-ar ingreuna si mai mult soarta respectivilor, dar si conationalilor nefotbalisti, plus ca filiera italiana ar fi fost compromisa de alte transferuri rentabile mai ales pentru clanul Becali, plus, in final, ca romanul este "genetic" pus pe compromisuri chiar daca ii ranesc mandria, care care va sa zica, de fapt, nu exista. Mandria, sa ne intelegem. Dupa acest model, rational, lucrurile s-ar fi petrecut la pauza, ca intr-un scenariu activat in cazul in care Italia si nu Franta este la carma jocului, mai ales ca Franta juca si in inferioritate numerica. Si, totusi, perceptia mea emotionala a fost alta, ca nu suntem capabili, ca ne este teama si ca miza ne copleste, ca sa nu zic alfel. In plus, trebuie sa recunosc, strict mental, mi-ar fi scarba sa mai vad cu ochi buni echipa Nationala de acum incolo, caci, mai bine incapabili decat slugi tradatoare impotriva propriilor interese de identitate dar nu si pecuniare. Ultima fraza ar putea fi, de fapt, o sustinere a teoriei rationale, adica afectiv m-am blocat ca sa nu accept realitatea, recte, tradarea tricolorilor impotriva interesului...national. Cam atat, deocamdata. Sper ca si ceilalti progresisti sa-si spuna parerea.

Cat de incapabil poti sa fii ca sa nu poti da gol unei echipe care te invita? Cat de prost trebuie sa fii ca sa nu intelegi ceea ce vezi, ceea ce e mai evident decat diferenta dintre zi si noapte?
Ca sa fiu sincer eu cred ca unii au fist chiat atat de prosti, insa unii nu au vrut. Au ei motivele lor, sunt convins.
Asta e paraea mea. CIne se mai inscrie la cuvant?

miril
22nd June 2008, 00:31
Sper ca i-ai vazut pe rusi. Ce diferenta!

miril
22nd June 2008, 12:38
Ia luati voi aminte aici. Citit mai intai cele doua articole si, apoi....destainuiti-va:

Tipuri de femei de care trebuie sa te feresti Ziare.com

Chiar daca este sezonul nuntilor, inca nu este prea tarziu pentru a mai privi o data cu atentie la cea pentru care ai comandat deja verigheta.

Forumurile care sunt accesate indeosebi de persoanele de sex masculin sunt pline de intrebari de genul "Oare ea e aleasa?", "Fac bine daca raman alaturi de ea?", "Voi fi la fel de indragostit de ea si peste zece ani?", "Cum sa imi dau seama ca nu gresesc renuntand la toate celelalte?".

Trecand peste faptul ca mare parte din raspunsuri sunt negative, va propunem o lista a tipurilor de femei pe care "colegii de suferinta" va recomanda sa le evitati de cum le intalniti. Ordinea in clasament o stabileste fiecare, in functie de propria experienta.

Femeia certareata

Este tot timpul dornica de scandal, hotarata sa contrazica pe oricine, oricand si pentru orice. Indiferent ce se vorbeste in jur, ea scoate imediat din context si rastalmaceste totul, pana convinge pe toata lumea ca a fost jignita sau macar ofensata.

Va face din tine o persoana acra, plina de furie, gata sa explodeze cu prima ocazie. Fereste-te.

Femeia cu care trebuie tot timpul sa te porti "cu manusi"

Tot ce exista pe lumea asta o face sa sufere. Te simti de parca ar trebui tot timpul sa calci pe coji de oua. Nu cumva sa ridici o spranceana catre ea, ca "se sparge".

Daca ridici un pic tonul sau daca indraznesti sa o critici catusi de putin izbucneste in lacrimi si face ochii mari, de caine batut.

Pe nesimtite, vei ajunge sa iti petreci toata viata cerandu-ti scuze in fata ei, atat pentru greselile pe care le-ai facut cat si pentru cele pe care nu le-ai facut.

Incearca sa o eviti inainte de a incepe o relatie cu ea, pe urma e prea tarziu. Daca nu se sinucide pentru ca ai facut cine stie ce tampenie, ireparabila in mintea ei, se sinucide sigur fiindca ai de gand sa o parasesti.

Femeia care refuza sa se maturizeze

Multe femei nu realizeaza ca, desi inima le e tanara, trupul si-a pierdut de multa vreme prospetimea. Prin urmare continua sa se imbrace si sa se poarte ca si cand abia au iesit pe portile adolescentei.

Ele refuza sa inteleaga ca nu e nimic mai dezgustator pentru un barbat decat un brat flescait care iese de sub o bluzita vaporoasa cu dantelute si flori de trandafir, sau decat ocheadele aruncate din spatele ochelarilor.

Trebuie sa intelegi ca aceste probleme nu vor disparea odata cu trecerea timpului, dimpotriva, asa ca, fa-ti bagajele si ia-o din loc.

Femeia dezamagita mereu

Sunt milioane de femei de acest tip, nu-i asa? Totul in jurul lor le nemultumeste. Intotdeauna e ceva care merge prost si le impiedica sa fie fericite pe deplin, oricat te-ai stradui sa le satisfaci. Ceva de genul: "iubitule, stiu ca ai castigat la loterie, dar parca suma e prea mica".

Atentie! Acest tip de femeie va stoarce din tine orice chef de viata. Scapa de ea cat poti de repede.

Femeia nehotarata

Este cea pe care daca nu o parasesti iti va produce sigur un infarct din cauza frustrarilor pe care ti le va cauza continuu.

Nu e in stare sa ia nicio decizie, in nicio situatie. Nu stie daca sa o ia la stanga sau la dreapta, e mereu speriata ca va gresi.

Iar in timp ce tu stai si iti musti buzele de nervi, ea se se gandeste si se razgandeste, schimba o rochie cu alta sau se intreaba daca sa ...

Femeia care nu poate sa taca din gura

Tuturor ne plac femeile care stiu sa poarte o conversatie si au simtul umorului. Dar granita dintre a fi o buna vorbitoare si a vorbi prea mult este foarte usor de trecut.

Evita femeile care croncane toata ziua si care comenteaza orice. Daca nu esti suficient de atent, intr-o zi vei ajunge sa traiesti un adevarat cosmar, crede-ne ...

Femeia care ia, si ia, si ia...

Nu toti barbatii au onoarea de a cunoaste acest tip de femeie, pentru ca iti trebuie bani nu gluma sa ii intri in gratii.

De obicei, femeia din aceasta categorie arata foarte bine. Pe dinafara. De fapt, este ca un sac fara fund, care tot inghite bani cu nemiluita. Fii convins ca sta cu tine numai pentru portofelul tau.

Evita-i ademenirile de sirena si investeste-ti banii in altceva, mai profitabil. Altfel, te va parasi imediat dupa ce iti va devora toate economiile.

Femeia diabolica

Din fericire sunt rare. Pe cat de inteligente si de multe ori atragatoare, pe atat de periculoase.

Vor sa te stapaneasca, sa te tina tot timpul sub papuc. Stiu sa manipuleze pe oricine, in orice situatie.

Dispari cat mai iute din calea ei si nu te uita inapoi. Sterge-ti urmele pentru ca altfel va veni dupa tine.

Femeia obsedata sa se marite

Cunoasteti tipul. Alearga disperate dupa maritis. Chiar si un ticalos ar fi bun de barbat cata vreme accepta sa isi puna pirostriile.

Este femeia care isi petrece viata urmarind cu spaima cum se scurg secundele ceasului ei biologic.

Fii convins ca dupa ce va casatoriti si ii faci doi copii va trage concluzia ca esti de fapt un nemernic.

Femeia care nu are nimic de spus

Exista femei care vorbesc tot timpul si totusi nu spun nimic. Desi povesteste tot timpul despre prietena prietenei, care a facut si a dres, dupa care a cumparat aia si aia, la preturi mari, si pe urma a aflat ca se putea sa... Si taca-taca-taca....

Asta e femeia la care dupa catva timp iti vine sa urli "mai taci, dr###### din gura!". Nu te chinui inutil, nu spera ca ii va trece vreodata. Evit-o si gata!

Femeia care te vrea langa ea tot timpul

Ai intalnit-o cu siguranta. Insista sa petreci fiecare minut cu ea si nu te lasa sa te intalnesti cu prietenii. E geloasa si posesiva.

Daca indraznesti sa ii propui sa isi revada si ea prietenele pentru ca tu sa poti bea o bere cu colegii, fii sigur ca te asteapta un ceas sau doua de scandal si de reprosuri. In plus, va trebui sa pierzi jumatate de ora asigurand-o ca o iubesti la fel ca la inceput.

miril
22nd June 2008, 12:40
Tipuri de barbati de care este bine sa te feresti Ziare.com

Un barbat nepotrivit este pentru o femeie precum bucatica de ciocolata inghitita in timpul curei de slabire: stii ca nu e bine, ca nu ai voie, si totusi nu te poti abtine.

Nu exista femeie care sa poata spune "eu nu am fost pacalita niciodata" de un barbat frumusel, cu "toate vorbele la el" si care s-a dovedit pana la urma a fi un escroc sentimental.

Culmea este ca unele continua sa repete aceeasi greseala, o data si inca o data, nereusind sa priveasca dincolo de aspectul fizic al celui din fata ei. Sunt cele care chiar daca sesizeaza un defect sau doua spera ca vor reusi, intr-o buna zi, sa isi modeleze partenerii asa cum doresc. Gresit.

Exista barbati "setati" intr-un anumit mod de Mama Natura, care nu aduc decat nefericirea in viata partenerelor lor. Si nu vorbim deapre cazurile clasice, usor de identificat de oricine, cum ar fi alcoolicii, obsedatii de munca sau mincinosii patologici. Vorbim despre barbatii draguti, rasfatati, care refuza sa se maturizeze si carora le place, al naibii de des, sa calce stramb.

Barbatul caruia ii place sa sufere din dragoste

La inceputul relatiei pare sensibil si afectuos. E capabil sa isi dezvaluie sentimentele si povesteste cu multe (poate prea multe) detalii despre fosta lui relatie, de care s-a ales praful. Dupa cateva intalniri realizezi ca inca isi mai oblojeste ranile sufletesti si ca acest lucru ii place foarte tare.

Nu peste mult timp iti va marturisi ca nu mai doreste sa se implice foarte mult intr-o relatie, de teama sa nu sufere inca o data. Vei constata singura ca, indiferent cat timp si atentie ii acorzi, nu il scoti din apele lui. Are inima atata de "bandajata" incat nici cu o laserul nu ai reusi sa ajungi la ea. Paraseste-l, iti vei gasi cu siguranta un tip sanatos sufleteste, cat de curand.

Barbatul tot timpul nemultumit de tine

Cunosti genul. Nu te ridici niciodata la inaltimea asteptarilor lui. Esti prea prostuta, sau prea durdulie, sau prea vorbareata, pentru standardele lui. Nu trebuie sa iti faci griji. Tipul e doar un idiot neanderthalian care sta langa tine pana cand va gasi pe altcineva. E clar, nu te iubeste deloc. Paraseste-l tu, inainte sa te paraseasca el.

Barbatul indragostit de ... televizor

Este o mare diferenta intre un barbat care iubeste sportul, si il mai si practica, si un fanatic ce isi petrece serile vizionand meci dupa meci si ingurgitand bere dupa bere. Cum adica "imi place prea tare fotbalul?" s-ar intreba el, si "de ce sa mergem la film, daca putem sta acasa sa vedem Gloria Bistrita - Unirea Urziceni?", ar continua.

Sigur, foarte multi barbati ajung in aceasta categorie, mai ales dupa cativa ani de casnicie. Cei mai multi insa dau dovada de un minim de "fair-play" si, de dragul compromisului, isi scot iubitele la shopping sau la un restaurant dupa cateva seri petrecute in fata televizorului.

Dar ce te faci daca iubitul tau urmareste cu atata concentrare meci dupa meci incat nu aude ca suna soneria, nu simte ca friptura se arde in cuptor sau ca s-a spart teava la baie iar apa ii inmoaie sosonii? Simplu, il parasesti, daca nu vrei sa iti petreci toata tineretea cu nasul in batista.

Narcisistul

Una este sa te bucuri de cateva intalniri romantice cu un barbat care arata ca Brad Pitt si alta e sa traiesti toata viata langa unul alaturi de care, prin contrast, arati jalnic.

Vorbim de un metrosexual, barbatul care isi petrece mai mult timp decat tine aranjandu-si parul sau facandu-si manichiura. Domnelor, daca vreti sa va simtiti frumoase si feminine cat mai multi ani de aici incolo, nu va implicati intr-o relatie de lunga durata cu un barbat mult mai frumos si mai delicat decat voi. Strangeti din dinti, varsati o lacrima si parasiti-l.

Barbatul care se crede Dumnezeu

Nimeni nu este deasupra lui. Are limba ascutita ca lama de cutit si ataca pe oricine incearca sa il contrazica. E pus pe harta tot timpul si nu se simte bine decat daca are ultimul cuvant. Nu te iluziona, nu ii va trece niciodata, asa ca, daca nu vrei sa fii toata viata sub papuc, ocoleste-l.

Barbatul paranoic

Da, ai ghicit. Este cel orbit de gelozie, convins in permanenta ca il inseli, chiar si atunci cand esti langa el. Este unul dintre cei mai "periculosi", pentru ca nu se manifesta in acest fel chiar de la inceputul relatiei. Cu timpul insa, incepe sa iti critice tinuta (dezvalui prea mult din trupul tau), prietenele (sunt "neserioase"), familia (niciodata nu m-a vrut) sau slujba (iar stai peste program?). Asa ca, te vei trezi intr-o dimineata intrebandu-te de ce mai traiesti? doar pentru un barbat paranoic, care vrea sa fie totul pentru tine, fara sa te merite, chiar si cu forta?

Barbatul care refuza sa se maturizeze

Ei, bine, probabil ca daca ar trebui evitati toti barbatii care raman copii mai mult timp decat trebuie nu ati mai avea cu cine sa va casatoriti. Ha,ha. Nu e amuzant.

Sigur, oricarui barbat ii place sa fie ocrotit, rasfatat "ca la mama acasa". Sunt insa si unii care depasesc limita si raman toata viata niste copii care trebuie sa fie dadaciti. Egoisti si rasfatati, sunt incapabili sa inteleaga conceptul de responsabilitate sau de respect de sine.

Cel mai neplacut este faptul ca acest tip de barbat nu este in stare sa tina o slujba o perioada mai lunga de timp, invinovatind pe oricine altcineva si nerecunoscand ca lenea, comoditatea si lipsa lui de interes este adevarata cauza.

O casnicie cu el este echivalenta cu, sa zicem, a creste zece copii incapabili sa accepte ca, in timp ce ei iti cer inghetata, tu nu ai nici bani de paine. Evita-l, cauta mai bine un barbat ceva mai urat, dar cu capul pe umeri.

Fustangiul

Tribunalele sunt pline de cupluri care divorteaza din cauza infidelitatii barbatilor. Sigur, 100% din cititorii acestui articol si putin peste jumatate dintre cititoare vor spune ca asa sta scris in genele barbatilor, sa aiba nevoie de mai multe femei o data. Iar faptul ca exemplare superbe, precum Halle Berry si Pamela Anderson au fost inselate de sotii lor, ar parea sa confirme aceasta ipoteza.

Nu conteaza ca esti frumoasa, desteapta si buna gospodina. Pentru acest tip de barbat se va gasi intotdeauna o colega de servici sau o internauta mai "cu vino-ncoa’ " decat tine. Orice femeie cat de cat interesanta i se pare o provocare si va face totul pentru a o cuceri, chiar daca este constient de suferinta pe care ti-o provoaca. In fond, la cat succes are, intuieste ca va gasi oricand o partenera care sa ii spele vasele si sa ii calce camasile. Paraseste-l inainte sa ajungi pe prima pagina a ziarelor, pentru ... crima cu multiple lovituri de cutit.

Barbatul violent

In acest caz vorbim despre barbatul care sub masca farmecului si a unei aparente normalitati ascunde o cruzime rar intalnita. Cea mai mare satisfactie a sa este sa te vada ca suferi, atat psihic dar si fizic, uneori. O explicatie oferita de psihologi ar fi aceea ca este vorba despre o manifestare extrema a dorintei de putere, de dominatie, care atinge pragul nebuniei.

Nu te lasa convinsa de lacrimile lui de crocodil si de parerile de rau exprimate dupa o iesire furibunda, condimentata cu insulte sau chiar lovituri. Stai departe de astfel de animale, lumea e plina de barbati tandri si iubitori.

miril
23rd June 2008, 09:25
De citit:

http://www.jurnalul.ro/articole/127744/tal-silberstein:-romanii-cred-ca-basescu-a-adus-haos-in-politica

miril
23rd June 2008, 09:27
Tot de...citit:

Supliciile lui Ludovic Orban Ioana Lupea EvZ

Ioana Lupea: "Orban a rămas și fără organizație, și fără adepți. Părăsește câmpul marilor bătălii politice fără eroism".

Ludovic Orban a fost anihilat ca un virus periculos. Într-o singură săptămână, a rămas și fără organizație, și fără clientelă guvernamentală. Orban era terminat în partid încă dinainte de hotărârea liderilor liberali de dizolvare a conducerii organizației București. Demiterea arbitrară a prefectului Cătălin Deaconescu a avut un singur scop, să transmită un avertisment fără echivoc oamenilor lui Ludovic Orban din administrația locală și centrală. Decriptat, mesajul sună astfel: cine e cu Orban, ca Deaconescu va păți.

Ludovic Orban a fost deposedat de puterea de influență în PNL nu atât pentru că a cochetat cu PDL, cât pentru imprevizibilitatea sa. Nici Călin Popescu-Tăriceanu și nici Dinu Patriciu - reprezentat la vârful PNL de patriarhul congregației Prahova, Mircea Ionescu Quintus - n-au nevoie în echipă de un jucător cu personalitate, a cărui forță creștea odată cu apropierea alegerilor generale. Orban putea deturna planurile liberalilor într-o direcție nedorită pentru că, spre deosebire de alți „minoritari“ în PNL, ca Norica Nicolai și Crin Antonescu, el avea unelte să construiască o grupare disidentă. Ca ministru al transporturilor, Orban dispune de posturi și de fonduri, adică de tot ceea ce-i trebuia pentru a-și încropi o clientelă devotată. Aceasta a fost rațiunea pentru care Orban a decis să predea organizația de București lui Tăriceanu, Eugen Nicolăescu și Marian Petrache, din celebrul cuplu „Bittner și Petrache“. Între șefia PNL București și mandatul de ministru al transporturilor, a ales executivul. După demiterea lui Cătălin Deaconescu, nici acesta nu-i va mai fi însă de vreun folos.

Momentul-cheie în decăderea lui Orban a fost înlăturarea din funcție a prefectului de București. Nici Cătălin Deaconescu, nici Ludovic Orban nu au înțeles miza acțiunii puse la cale probabil de geniul rău Bogdan Olteanu, al cărei scop era înfricoșarea adepților ministrului transporturilor. Demiterea lui Cătălin Deaconescu pentru deficiențe în organizarea alegerilor, în condițiile în care prefectul liberal de Ilfov rămâne pe post, este evident arbitrară. Și așa și era gândită să fie, astfel încât fidelilor lui Orban să le intre bine în cap că nu sunt necesare motive reale sau solide pentru a se descotorosi de ei. În loc să-și susțină prefectul și să transmită plutonului său un mesaj de încredere, Ludovic Orban s-a grăbit să-și apere sieși pielea, martirizându- se inutil. S-a prins singur în capcană, ca după accidentul din ianuarie.

Ludovic Orban își confirmă scriptul politic: de fiecare dată când se apropie prea mult de putere, este obligat să o ia de la capăt. Pentru sistemul PNL, Orban era o anomalie, un risc ce trebuia eliminat preventiv. Ludovic Orban părăsește marile bătălii politice fără eroism, iar PNL restabilește consensul intern. Fără Orban, care ar fi ales opoziția unei alianțe cu PSD, nici o surpriză nu mai e posibilă. Liberalii se îndreaptă spre guvernarea cu Mircea Geoană și Ion Iliescu.

miril
23rd June 2008, 09:31
Ultimul articol, deocamdata, despre batalia...Orban-a de la PNL:

Soluția Tăriceanu: rivalul Orban dizolvat Liliana Ruse Gandul

Ludovic Orban a fost demis ieri de la conducerea PNL București. O execuție anunțată de șeful liberalilor Tăriceanu, de săptămâna trecută. Surprinzătoare a fost în schimb modalitatea: Orban nu a fost sancționat, ci conducerea PNL București dizolvată din cauza sectoarelor „slabe”. Delegația Permanentă, forul în care s-a consfințit tăierea de capete, a fost o simplă formalitate. S-a și încheiat, de fapt, mai repede decât era anunțat. Tăriceanu a ieșit în conferința de presă alături de secretarul general Dan Motreanu și de președintele Camerei Bogdan Olteanu – reconfirmați șefi de campanie la parlamentare – și de vicele Crin Anontescu.

Mesajul tuturor: în PNL nu sunt lupte interne. „Nu există un conflict personal între mine și Ludovic Orban, nu suntem în competiție. Congresul PNL ne-a încredințat fiecăruia o anumită responsabilitate - eu sunt președinte și el e vicepreședinte. Nici la nivel guvernamental nu suntem într-o competiție”, a spus Tăriceanu. El a precizat că își asumă conducerea Bucureștiului și că îi vrea alături pe Nicolăescu și Petrache. „N-au fost validați de Birou“, s-a auzit vocea scrâșnită a lui Antonescu, în dialog cu Motreanu.

Orban a plecat supărat de la petrecerea care a urmat Delegației, tot la Casa Dante: „N-am dispoziție de socializare. Am fost eliminat de la conducerea Bucureștiului, ca și Andrei Chiliman și Antonel Tănase, probabil drept mulțumire pentru rezultatele de la alegeri”. Vicele PNL nu renunță însă la luptă și va încerca să revină la conducerea interimară a filialei, la votul din Biroul Politic.

Ludovic Orban a pierdut șefia organizației PNL București. După o discuție tete-a-tete cu premierul Călin Popescu-Tăriceanu, înaintea Biroului Politic Central de ieri, Orban s-a văzut nevoit să accepte demiterea conducerii filialei și, implicit, a sa. În ședința BPC, premergătoare Delegației Permanente, Tăriceanu a anunțat că își va asuma personal coordonarea filialei bucureștene. Pentru ca Orban să fie demis, s-a găsit o chichiță procedurală: Bucureștiul este condus de un consiliu de coordonare, format din 9 membri (din care fac parte cei șase șefi de sectoare, doi vicepreședinți și președintele organizației), deciziile luîndu-se cu o majoritate de șase voturi. În urma demiterii șefilor de la patru sectoare (2, 3, 4 și 5), acest consiliu nu mai putea funcționa, deci întreaga conducere a PNL București a fost dizolvată.

Orban a admis cu greu că a pierdut: „Nu am făcut nici un pas înapoi, nici premierul Tăriceanu nu a făcut nici un pas înapoi. Am reușit să găsim o soluție pe care să o acceptăm amândoi și care să ducă la reunirea tuturor forțelor și liderilor din PNL pentru a ridica Bucureștiul și pentru a-l aduce la o performanță remarcabilă. (...) Se poate spune că am făcut și un pas înapoi, un pas foarte mic, pentru că pun deasupra imaginii și intereselor mele personale obiectivele de ansamblu ale PNL. (...) Nu mi-am prezentat demisia, m-am ținut de cuvânt și în ceea ce privește demisia, și în ceea ce privește percepția pe care o am, și anume aceea că felul în care am dus această campanie pe București, chiar dacă din punct de vedere cantitativ nu a adus scorul pe care mulți îl așteptau, din punct de vedere calitativ a îmbunătățit considerabil percepția bucureștenilor asupra PNL și asupra mea ca lider politic al PNL“.

Bătălia pentru București nu s-a încheiat însă. Rămâne de văzut care va fi structura ce va conduce Capitala, sub supravegherea directă a premierului. Tăriceanu i-ar vrea pe Marian Petrache (secretar de stat în MIRA, vicepreședinte al PNL) și pe Eugen Nicolăescu, ministrul Sănătății. Orban își dorește și el să intre în noua conducere interimară, împreună cu prietenul său Crin Antonescu, vice PNL, care promitea, înaintea ședinței, să voteze împotriva demiterii ministrului Transporturilor de la șefia filialei bucurește. N-a mai fost cazul, dizolvarea fiind acceptată cu unanimitate de voturi, inclusiv cu cel al lui Ludovic Orban, în urma unei propuneri a lui Mircea Ionescu-Quintus.

După reuniunea BPC, liderii PNL s-au urcat în limuzinele guvernamentale sau proprietate personală, cu direcția Casa Dante, o vilă de protocol din Cartierul Primăverii, de care ziariștii nu au avut voie să se apropie. Nu a fost permis nici accesul cameramanilor și fotoreporterilor, promițându-se declarații la finalul ședinței.

Bancaru
23rd June 2008, 10:43
Sa stii ca eu tot nu sunt lamurit cu meciul nostru cu Olanda. Am vazut Rusia, normal. Dar nu inteleg care este legatura. Doar ca am jucat cu aceeasi nationala, si noi si rusii. In rest...? In rest am observat si am apreciat pe langa jocul rusilor si comparatia mea cu olimpianul nostru care nu a mai aparut de ceva vreme. E bine sa stii ca oricand poti sa fii un interlocutor pe masura lui.
Cat despre Orban... eu crec ca este pionul pe care poti sa il sacrifici ca sa nu fie probleme. Era foarte bine sa fie toti la un loc, pentru ca Orban este un om valoros, dar nu inteleg toata foiala lui. Tariceanu a reusit ce nu au reusit mult, daca nu chiar nimeni. Ma refer la cum l-a anihilat pe Basescu. Din pacate vad ca ala isi baga coada. Pana sa mai apara un politician cu bunul simt al lui Tariceanu ma rezul sa il sustin. Refuz inca sa cred ca Patriciu este cel care conduce. Si chiar daca ar fi asa mi se pare mult prea discret pentru un om cu puterea lui. Sa nu uitam ca in ziua de azi banul te face puternic. Becali fara pamanturile si averea lui ar fi fost un rahat, ceea ce a si fost pana la dubioasele tranzactii cu armata.

miril
23rd June 2008, 11:26
Sper ca Tariceanu sa nu faca jocul impus, daca este asa, (si) de Patriciu sau cine o fi, si finul se pare ca nu este strain, pentru a netezi o colaborare cu PSD pentru guvernare dupa parlamentare. Ar fi disgratios si perdant ca sa nu zic terminator pentru acest partid. Orban tine si el de... fonctie si-l inteleg caci a fost sacrificat...nebunul/turnul mai degraba decat pionul, prin candidatura la primaria Capitalei, unde nu avea vreo sansa majora, desi a facut o figura mai mult decat onorabila, nefiind vizibil, pe deasupra, sustinut de la centru, lucru sesizat si de altii. As dori ca respectivii sa faca pace si sa se ocupe de lucruri esentiale, strategia in vederea alegerilor parlamentare si sa-i lase pe Iliescu si Basescu deoparte ca si vor da singuri cu stangul in dreptul, ma refer la ultimul. Comparatia cu Rusia se referea la ce diferenta, de la cer la pamant, intre ce am jucat noi si ce au jucat ei, cu aceeasi echipa. Sa zicem ca am facut blat in favoarea Italiei, dar sunt convins ca daca, in acest caz, am fi jucat pe bune cu Olanda nu am fi repetat figura Rusiei. Cat despre Herc, mi-am adus brusc aminte de el cand ai pomenit de discutiile in contradictoriu. HAI PROGRESUL!

Bancaru
23rd June 2008, 12:29
Eu nu am pledat in favoarea blatului. Eu am zis ca au fost jucatori care de dragul pozitiei personale au decis sa sacrifice echipa nationala. Nu e o noutate si se intampla la case si mai mari, jucatori de club geniali nu prea se omoara cu firea la nationala. Sa nu uitam si un alt aspect, si anume ca van Basten a si fost amenintat ca daca se lasa batut de Romania nu va mai antrena niciodata in peninsula. Asta cum se cheama? Iar daca isi permit un santaj cu van Basten, care are un nume mare, de ce nu si-ar permite sa faca mici aluzii, pe care romanul le intelege de zece ori mai bine, cu Mutu, Chivu sau altii. Pana la urma revenim la metehne si mentalitati, normal ca e denaturata si a mea putin, dar oare de ce?, dar a lor, a fotbalistilor, e putreda rau. Noi preferam sa il tinem pe Piturca mult si bine desi e clar ca la modul in care am pierdut trebuia sa plece cu suturi in cur. Si fara cei cativa care nu au pust osul, obositi fiind, tot trebuia sa ii batem pe olandezi care, va repet, invatatesa expresia romaneasca de prost gust: bag-o-n ațe! Numai ca unii nu au vrut iar altii nu au putut. Pot sa cred ca unul ca Banel se putea pisa pe el de emotie, dar nu altii. Piturca ar trebui sa isi faca bagajele si sa aducem un antrenor bun cu viziune. Nu Lucescu, nu Olaroiu sau mai stiu eu cine. Strain. Nu ma impresioneaza cele doua puncte pe care le-am obtinut ci cele 5 sau mai multe pe care le puteam obtine. daca imi zicea cineva in ziua tragerii la sorti ca vom face egal cu Franta si cu Italia eram multumit. Vazand insa ce s-a jucat... Rezultatele care te multumeau virtual inainte de a juca se pot transforma in esecuri dupa ce vezi meciurile si posibilitatile pe care le-ai fi avut. Nu cred ca veniti la nationala se leapada de metehnele care ii fac celebri in campionatul nostru. Si toti au crescut aici, indiferent de unde joaca si cum ii cheama acum. De ce sa ma simt eu paranoic si cu o mentalitate bolnava cand de fapt ce vezi la noi in campionat e de domeniul SF-ului iar in fruntea acestui sport la noi se afla doi... nici macar mafioti nu ii pot numi. Hoti sau jepcari, violatori si memernici. Asta avem. Hapsani si avari.
Stiu despre ce ti-ai adus aminte legat de Herc.

miril
27th June 2008, 18:57
Un om de muzica despre fotbal Se...aude printre...note.

Conștiința de sine a unei națiuni creste o dată cu succesele echipei naționale de fotbal Cristian Geambasu GSP


Ioan Holender este românul mitologic de la cîrma Operei din Viena, cel care vorbește despre fotbal ca și despre muzică. Simplu, fermecător, neechivoc.

Are 73 de ani și joacă tenis. Are 73 de ani și n-a uitat că a fost ex­mat­riculat din facultate după ce a participat la mișcările studențești din ‘56. Are 73 de ani și își aduce aminte că, acum 16 ani, a fost nu­mit directo­rul Operei Vieneze și că acum mult mai mulți ani recita pe de rost echipa lui CFR Timișoara.

Domnul cu părul alb și ochii albaștri din fața mea este și nu este persoana prezentată în bigrafiile oficiale. Acolo nu ți se spune nimic despre naturalețea, simplitatea și lipsa de fasoane ale unui om care conduce un stat în stat. Pentru că asta înseamnă Opera din Viena, un imperiu viu pe ruinele unui imperiu dispărut.

Cea mai solidă instituție culturală din Europa. Imaginea trăi­niciei, a bunăstării intelectuale. Holender se mișcă repede, cu pros­pe­țimea unui adolescent. Sau a ce­lui care a făcut sport la viața lui. Te descoperă din priviri, nu stă lo­cu­­lui o clipă. El pune prima întrebare

— Sînteți de la Gazeta Spor­tu­rilor?

— Da.
— Aha, Gazeta, adică Sportul, Sportul Popular, singurul ziar pe care-l citeam înainte să plec din țară. Ziarul pentru care trebuia să dau ciubuc chioșcarului, că altfel nu-l mai apucam.

— Poate vi s-a părut o idee năstrușnică să dați un interviu unui cotidian de sport.
— Nici vorbă, știți că îmi place sportul, fotbalul, tenisul, altfel nu ați fi venit aici. Hai, ziceți repede, am vorbit înainte cu cei de la Herald Tribune, după dumneavoastră urmează Times. Iar peste trei ore, la patru după-amiaza, trebuie să fiu pe terenul de tenis.

— Mai jucați?
— Sigur, ce vorbă e asta? În țară obținusem categoria a doua la an­trenori. Acum fac echipă cu Starek, Pro­­haska și Polster, îi știți, fotba-­liș­ti de-ai dumneavoastră. Joc du­blu, ei aleargă mai mult, eu încerc să compensez cu inteligența.

— V-ați uitat la meciurile de la Euro?
— M-am uitat, nu la toate, dar am văzut ce m-a interesat.

— România?
— Am fost cu fiul meu într-un Fan Zone la partida contra Olandei. Asta e, eu mă pregătisem să-i aș­tept aici, la Viena. Aveam invitații la toate meciurile care urmau.

— Cum vi se pare fotbalul de azi?
— Nu mă împac cu regula pe­nal­tyurilor. La Spania-Italia toți vo­iau prelungiri și 11 metri. Toate babele se uită la prelungiri și la pe­naltyuri, asta pricep unii din fotbal.

— Și ce ar trebui să priceapă de fapt?
— Că la partidele dintre țări ies la iveală tot felul de “isme”. Pa­trio­tism, naționalism și altele, mai bu­ne sau mai rele. Și există profitori, mulți profitori ai fenomenului.

— Pe cînd fotbalul...
— Este un domeniu în care fie­care are o șansă. În muzică e la fel. Ești bun, nu contează nimic altceva.

— Ați ținut cu o echipă?
— O, da, cu CFR Timișoara! Dacă vreți vă recit și acum formația de bază. Asta e adevărata dragoste de suporter, echipa de club.

— Austria era pregătită pen­tru acest eveniment?
— S-a pregătit prea tare. A în­chis și parcurile, cică urinează fanii echi­pelor pe acolo! Austria a reac­țio­nat ca unul mic care vrea să pară mai mare decît este în realitate. Domină și aici becaliștii, știți ce vreau să spun.

— Ce s-a mai întîmplat de cînd a început Euro?
— Păi, capitalismul și-a arătat fața lui cea mai urîtă. Nu-i corect să-i ceri 5 euro pe o bere unui om care merge să vadă meciul în Fan Zone. Un Bush-ism împins la ex­­­trem. Pe de altă parte, muzeele au pierderi de 70 la sută, iar Burgs­tea­ter, Teatrul Național, a primit o sub­­­­venție de peste un milion de eu­ro ca să nu joace spectacole în a­ceas­­­tă perioadă. O nebunie!

— Cum e fotbalul de azi, mai bun decît cel din vremea tinereței dumneavoastră?
— Fotbalul nu trăiește din Hagi și Mutu, ci din cei mulți. Este un sport popular, accesibil, de aceea atracția asta formidabilă. E la fel ca în muzică, opera nu trăiește doar prin soliști.

— Seamănă cariera unui fot­ba­list cu aceea a unui cîntăreț de operă?
- Da, pentru că și la unii, și la ceilalți există un vîrf de formă, de performanță artistică. Un fotbalist trăiește în medie 10 ani la cel mai înalt nivel al său. Cîntăreții la fel. Au nevoie de 10 ani să ajungă cu­nos­cuți, apoi 10-15 ani de carieră la vîrf. Există și excepții, Stan­ley Matthews, parcă așa îl chema, nu?


Herr Holender se ridică sprinten, acceptă cu cochetăria unei domnișoare să tragem și cîteva poze, apoi merge la secretară, o doamnă elegantă, elegantă, elegantă, și îi cere o invitație pentru mine la spectacolul cu “Don Carlos”. Îl pozez lîngă tabloul cu Enescu, pe urmă în birou, unde îmi prezintă tot felul de achiziții insolite, apoi ne despărțim. În drum spre ieșire, prin labirintul din măruntaiele Operei Vieneze, mă uit pe invitație. Este loja cu numărul 13, a Direktorului. Eu am numărul 7, al lui este 1, bineînțeles. Repede, trebuie să fac rost de un costum decent. Sau măcar de un sacou închis la culoare.


“Noi am adorat jucătorii. Pe Ozon, pe Voinescu, pe Apolzan. Îi admiram mai mult decît pe cîntăreții de operă”.

“Plăcerea de a juca este cea mai importantă. În sport și în artă deopotrivă”

“La fotbal e ca în artă. Oamenii produc ceva pentru oameni. Povestesc o întîmplare, produc un sunet. Masele îi ascultă, îi privesc. Se creează sentimentul apartenenței”

“În lumea asta în care totul e calculabil, în care totul e prevăzut implacabil, fotbalul arată că totul e posibil. Cei mici îi pot învinge pe cei mari, cei slabi pot fi peste cei puternici”

O seară la operă
În "Don Carlos" cîntă doi tenori români, dar la fiecare spectacol tot Ioan Holender rămîne marea vedetă

Snobul din mine s-a simțit excelent. O seară la cea mai tare operă din lume! Fast, grandoare, bun gust. Invitație în loja cea mai rîvnită, numărul 13!, aceea a directorului, alături de care stăteau ministrul culturii din Austria, o doamnă cu ochelari îmbrăcată cam "office" pentru un spectacol la Operă, împreună cu un înalt consilier guvernamental. Atmosferă rafinată. O eleganță profundă, care descinde din fastul Imperiului Habsburgic. Domni cu fețe subțiri, ușor nădușiți, cu hainele de la costum pe mînă - căldură mare, meine damen und herren! - și doamne machiate atent, îmbrăcate cu rochii negre de catifea asortate cu broșe discrete și coliere savante. Miros discret de parfum bun, șampanie Laurent Perrier pusă la frapat, 85 de euro o sticlă de 0,75 litri sau 26 un pahar, sandwichuri cu foie gras și icre de manciuria. Și apă plată, numai apă plată, șprițul e pentru plebe!

A, da, spectacolul, vreți să știți cum a fost spectacolul! Bun, trainic și solid ca Opera însăși. Muzica de o profunzime tulburătoare a lui Giuseppe Verdi pe textul dramatic al lui Friederich Schiller. Spectacol în cinci acte, cu desfășurare de forțe și de talent pe scenă. Costume spectaculoase, voci bine strunite. În continuare senzație aceea ciudată că oamenii aceștia cu vocile lor extraordinare nu sînt și niște mari actori. Una peste alta, o reprezentație de calitate, cam tradițională, cam prea clasică, dar acesta e spiritul locului. Un Don Carlos, varianta în italiană, bine cîntat, chiar foarte bine, cu doi români în distribuție, Tatulescu și Ivan, "'i-am adus din țară unde se plafonau, n-aveau nici o perspectivă", ne șoptește herr direktor privit cu adorație din lojele vecine.

A rămas și el în cămașă, dar asta numai pînă la pauză, cînd are loc festivitatea prilejuită de apariția doamnei ministru. Sau invers, nu contează. Contează doar că marele spectacol al serii l-a dat Ioan Hollender, care a fascinat asistența un sfert de oră, a făcut glume pe seama fotbalului și a operei, lumea aceea apretată și scrobită a rîs cu poftă și atunci am înțeles de ce un fost instructor de tenis, un om care a studiat 3 ani de Politehnică a ajuns directorul lui Wiener Staatoper.

miril
29th June 2008, 09:48
Nicio saptamana fara...liberali:

CRIN ANTONESCU: "Lumea nu merge înainte cu gargară" Andreea Țuligă EvZ

Vicepreședintele PNL susține că există grupuri de interese peste tot și îl consideră pe Traian Băsescu „cel mai mare dușman de la Cotroceni“.

EVZ: Cum explicați rezultatul slab obținut de PNL la alegerile locale din Capitală?
Crin Antonescu: Sunt niște rezultate sub așteptări, sub nivelul pe țară, dar pe care eu le judec mai nuanțat, într-un context mai larg și nu le pun doar pe seama campaniei electorale sau doar pe seama activității organizației de București. Cred că este vorba de un scor pe care trebuie să ni-l asumăm cu toții, și conducerea centrală a partidului, și guvernul. În Capitală, ponderea scorului politic pe care îl ai nu e dată de organizațiile de sector, ci de imaginea publică a partidului, de prestația guvernului atunci când ești la guvernare. Avem o problemă de scor politic la București, și ea va trebui rezolvată.

A contribuit la rezultatul slab și activitatea miniștrilor slab pregătiți sau acuzați de corupție?
A contribuit activitatea tuturor miniștrilor. Au existat probleme de imagine care nu au trecut fără să lase urme, mai ales într-o circumscripție ca Bucureștiul.

Ați fost un susținător vehement al lui Sorin Oprescu.
Da, am fost. Cred că în situația din turul doi pentru alegerile generale din Capitală, opțiunea trebuia să fie pentru Sorin Oprescu. El nu a candidat pe o platformă care avea ceva de spus, pe o platformă de stânga sau de dreapta, și orice asociere cu PSD mi se pare forțată.

Aveți în vedere o alianță pentru alegerile parlamentare?
Nu. E destul de clar că nu se pune problema unei alianțe preelectorale. Accum, PNL este unul din cele trei partide mari ale României, chiar și din punct de vedere electoral. Va merge singur, cu programul său, cu candidații săi, în toată țară. Despre orice alianță vom vorbi după ce vom avea rezultatul acestor alegeri generale.

Veți candida la președinție?
Punctul meu de vedere este foarte clar în această privință: PNL va trebui să aibă un candidat din rândurile sale. Nu de import, nu susținut împreună cu alții, ci pur și simplu un candidat din rândurile sale care să-l reprezinte și care în fața societății românești să-și asume această candidatură. Cine va fi acela și când se va hotărî asta, e o decizie care nu-mi aparține mie, ci partidului.

Cum apreciați relația PNL cu Băsescu?
E o relație de război. Un război pe care președintele l-a declanșat, în care președintele este agresor și care a folosit toate mijloacele unui război total. Sunt convins că le va folosi în continuare. Dintotdeauna, de când îl știu eu personal pe Traian Băsescu, partidele istorice i-au stat în gât. E greu de suportat pentru cineva ca el, deoarece există partide care au un alt blazon, o altă istorie și care nu sunt dispuse să admită în interiorul lor un cult deșănțat al personalității, așa cum se practică în PDL. Noi am vrut o relație de parteneriat cu Băsescu, am făcut tot ceea ce ținea de noi, și asta a fost decisiv ca Domnia Sa să devină președinte al României, după care ne-am trezit cu cel mai mare dușman la Cotroceni. Este un război pe care, până acum, Traian Băsescu l-a pierdut și nu mai are nicio șansă să-l câștige.

Există grupuri de interese în PNL?
Președintele Băsescu a generat această formulă, prin care se înțelege un fel de mafioți care circulă noaptea după colț. Este o imensă prostie, grupurile de interese există peste tot. Lumea nu merge înainte cu gargară. Lumea merge înainte cu dezvoltare economică, care se contruiește și se redistribuie. În PNL există oameni de afaceri mai puțini decât în alte partide, oameni bogați mai puțin decât în PDL, de exemplu.

Erați văzut, la un moment dat, ca un posibil înlocuitor al lui Tăriceanu la conducerea partidului.
Eu nu discut despre ce se vehiculează, așa s-a interpretat că m-am apropiat de PSD. Nu m-am apropiat de PSD în niciun fel. S-a discutat că Orban s-a apropiat de PDL, ceea ce iarăși este o aiureală. Relațiile dintre mine și Tăriceanu sunt normale.

Care a fost contextul în care ați intrat în politică?
La începutul anului 1990, când, după marea manifestație a partidelor istorice din 28 ianuarie, urmată de contramanifestaț ia din 29 ianuarie, mi-am dat seama că suntem în pericolul ca pluralismul politic în România să nu poată renaște. Exista pericolul unei noi dictaturi mascate sub imaginea FSN și am înțeles atunci că trebuie sprijinite partidele istorice, de opoziție. În felul acesta ne-am înscris unii la țărăniști, alții la liberali. În 1990, Petre Roman și Ion Iliescu, pe atunci în FSN, au încercat să nu reușească. Dacă astăzi în România avem un sistem pluralist, demografic se datorează și faptului că atunci, la începutul anilor ’90, foarte mulți oameni au avut curajul să se opună tendinței de a prelungi structurile comuniste.

De ce ați ales PNL?
La PNL exista atracția unui prestigiu istoric extraordinar, iar în structurile de reorganizare ale liberalilor au intrat mulți oameni buni. PNL fusese acela care marcase toate momentele mari din istoria României moderne, spre deosebire de PNȚCD.

Crin Antonescu, vicepreședintele PNL: "Chiar și a doua zi după o victorie ești în pericol să pierzi tot. Politica e un fel de ruletă rusească. Cred că cel mai greu moment politic urmează și va fi pentru toți momentul alegerilor pe baza votului uninominal."

CARTE DE VIZITĂ

Un fost profesor de istorie-filosofie, în politică

> Crin Antonescu s-a născut pe 21 septembrie 1959, la Tulcea.

> În 1985, termină Facultatea de Istorie-Filosofie, din cadrul Universității București. În același an, își începe cariera de profesor. Este repartizat în comuna Solești, în județul Vaslui. Se mută apoi mai aproape de casă și predă în comuna Niculiței, județul Tulcea.

> Din august 1989, timp de aproape un an, activează ca muzeograf, iar după Revoluție se întoarce la catedră.

> În 1990, se înscrie în PNL și va conduce filiala locală. În 1992, este ales deputat. Este ministru al tineretului și sportului în perioada 1997-2000.

> În prezent, este vicepreședinte al Partidului Național Liberal.

> Este văduv și are o fată de 7 ani, Irina.


MESERIA DE TATĂ

Clasa I, o experiență tulburătoare

EVZ: Cum este relația pe care o aveți cu fiica dv.?
Crin Antonescu: Este limpede că e o personalitate destul de puternică și cu care trebuie să negociezi tot felul de situații. E de datoria mea să încerc să-i imprim câteva din lucrurile în care cred, lucruri care țin de sistemul nostru de valori, și nu e puțin lucru. Există astăzi toate șansele și toate riscurile unei pierderi bogate în materie de gust, opțiuni de viață.

A fost dificilă postura de tată a unui elev de clasa I?
E o experiență tulburătoare, mai grea decât cele politice și cred că decât orice altceva. Primul an de școală a fost interesant. Pe de-o parte, presupune o schimbare semnificativă în regimul de viață al copilului, și pe de altă parte a prilejuit o retrăire parțială a unor amintiri foarte ascunse din propria mea copilărie și a începutului meu de școală. E un lucru tulburător și e foarte adevărat că, dacă ai un copil și ești atent la el așa cum se cuvine, ai șansa să retrăiești o parte din propria ta copilărie. Sigur că am avut de făcut câteva adaptări de program, pentru că a început și ea să aibă o agendă, să fie o ființă ocupată. Am rămas în aceeași legătură, limitată, pentru că nu ne putem face exact așa cum vrem agenda și nu dispunem de tot timpul de care am dori.

Vă seamănă?
Fizic nu, dar caracterial cred că într-o bună măsură.

Ce a moștenit de la dv.?
Are un soi de rebeliune, e o persoană care nu acceptă ușor ceea ce i se prescrie sau i se cere de către cei mai mari, care vrea să înțeleagă sau trebuie să o convingi de ce trebuie sau nu trebuie să facă un lucru. Irina are un simț al umorului care cred că va fi asemănarea între noi și o mare bucurie de a face lucrurile foarte ușor, de a se îndrepta spre cele care îi ies din prima. Nu are multă tenacitate, ceea ce din păcate nu este nici punctul meu forte și nu mă încântă.

De ce ați renunțat la plete?
M-am plictisit. Am purtat părul lung foarte multă vreme și la un moment dat m-am plictisit. Probabil când o să mă plictisesc de tunsoarea asta ceva mai scurtă o să-mi las din nou plete.

Platanu
1st July 2008, 20:55
Elevii de la «Enescu» spun ca au dat 12.000 lei spaga pentru bac

01.07.2008


Mai multi absolventi de clasa a XII-a de la Liceul de Muzica “George Enescu” din Bucuresti au reclamat ca directorul adjunct i-a obligat sa contribuie fiecare cu cate 200 de lei pentru a obtine note mai mari la examenul de Bac. Cei 60 de elevi din cele doua clase terminale de la “Enescu” sustin examenele finale la Centrul de evaluare organizat la Liceul teoretic “Ion Neculce”. Viitorii muzicieni au convingerea ca si colegii lor din liceul gazda au dat bani, dar nu stiau ce suma. La un simplu calcul, numai de la absolventii din “Enescu” s-au strans 12.000 de lei, adica de la cei 60 de elevi din cele doua clase terminale. Aflata in concediu, directoarea adjuncta a unitatii de invatamant, Mirela Bulgariu, ne-a declarat ca nimeni din conducere nu a cerut vreun ban de la copii si ca a plecat in vacanta tocmai ca sa evite asemenea discutii, deoarece crede ca este un complot al colegilor indreptat impotriva ei, pentru a fi inlaturata din functie. Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti a anuntat ca va demara o ancheta in acest caz, dar nu va exercita nici o presiune asupra elevilor. Purtatorul de cuvant al ISMB, Marian Banu, ne-a precizat ca parintii si copiii trebuie sa informeze operativ inspectoratul despre aceste situatii. Acum doua saptamani, Ministerul Educatiei a transmis o avertizare potrivit careia orice colectare de fonduri destinate protocolului pentru comisiile de examen va fi aspru sanctionata

Cativa elevi, abolventi ai clasei a XII-a de la Liceul de Muzica “George Enescu”din Bucuresti, au informat ziarul “Gardianul” ca, inainte de incheierea cursurilor scolare, “au fost obligati de catre conducerea liceului sa contribuie cu cate 200 lei fiecare la asigurarea protocolului pentru Bac”. Absolventii de la “George Enescu” sustin examenul la Centrul de evaluare de la Liceul Teoretic “Ion Neculce”, impreuna cu elevii de aici. Din doua clase de a XII-a, cu un total de 60 de elevi, s-ar fi strans 12.000 de lei. “Am fost pur si simplu obligati sa dam banii. Nu i-a interesat ca poate unele persoane nu au acesti bani. Ni s-a spus ca aceasta suma ne va ajuta sa obtinem note mai mari”, ne-a declarat unul dintre elevi. “Nu mi se pare corect ca noi cei care invatam sa luam aceleasi note ca si cei care habar nu au la ce dau examene. Dar acest lucru nu a contat cand s-au dat banii. S-au cerut de la toti elevii, din cele doua clase de a XII-a, de la noi din liceu”, ne-a precizat o eleva revoltata de la “George Enescu”. “Cu totii suntem indignati, dar acest lucru nu a deranjat conducerea liceului cand ne-a cerut banii respectivi”, a mai adaugat un alt coleg de-al lor. “Sunt ferm convinsa ca si in Liceul «Ion Neculce», locul in care dam Bacul, s-au strans banii, dar suma de acolo imi este necunoscuta”, ne-a declarat o absolventa a liceului de muzica. Pe de alta parte, conducerea ambelor licee s-a aratat indignata fata de aceste acuze. “Nici vorba de asa ceva. Este o alarma falsa!”, ne-a declarat Eugenia Zaman, directoarea Liceului Teoretic “Ion Neculce”. La randul sau, directorul Liceului “George Enescu”, Horia Dragoi, ne-a declarat: “Nu cunosc acest lucru. Este total eronat. Nici un coleg nu a cerut bani pentru asa-zisul protocol. Cererea de bani contravine legii, iar eu o respect. Respect prevederile legale si, repet, nu am nici un fel de cunostinta despre acest lucru. Mai mult, eu nu ma ocup de asa ceva. Inca dinainte de inceperea examenului am fost atentionati sa nu se faca nici un fel de cheta pentru comisia de Bacalaureat, lucru pe care l-am respectat”. Persoana nominalizata de elevi, cea care a venit in clasa ca sa-i informeze despre aceasta decizie, a fost directoarea adjuncta de la “George Enescu”, Mirela Bulgariu. “Atat eu, cat si colegul meu nu am cerut nici o suma de bani elevilor. Consider ca este un joc murdar al persoanelor care vor sa inlature conducerea. Respectam legea si nu ne-am bagat in asemenea lucruri. Mai mult, eu acum sunt in concediu. Mi l-am luat pentru a nu aparea discutii de acest gen, lucru care, din cate vad, a fost imposibil. Mereu am respectat legea, mai ales ca o si cunosc. Nu am stiut de asa ceva. Dumneavoastra mi-ati adus la cunostinta. Este pur si simplu o magarie. Si eu am copil, care a absolvit tot «George Enescu» si nu am fost de acord cu asa ceva niciodata. Este o mascarada, probabil la initiativa unor colegi care vor sa ocupe un scaun in conducere, lucru pe care il si doresc, sa vada si ei ce responsabilitate presupune aceasta functie”, ne-a declarat Mirela Bulgariu.

Parintii si copiii sunt datori sa reclame abuzurile
“Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti (ISMB) urmareste sa respecte ad-litteram precizarea Ministerului Educatiei privind desfasurarea examenului de Bacalaureat. Se interzice cu desavarsire colectarea sau strangerea de fonduri destinate protocolului pentru comisiile de examen. Rugam parintii si copiii sa ne informeze operativ cu aceste situatii”, ne-a declarat purtatorul de cuvant al ISMB-ului, Marian Banu. Ministerul Educatiei a avertizat in urma cu doua saptamani ca orice asemenea nereguli vor fi aspru sanctionate. Astfel, cadrele didactice care în perioada examenului comit fapte cu caracter infractional, respectiv furnizarea solutiilor, înlocuiri de lucrari, falsificari de lucrari, strangere de fonduri necuvenite sau care au manifestari ce atesta neglijenta în îndeplinirea atributiilor ce le revin, sunt sanctionate, în conformitate cu prevederile Codului penal. În asemenea cazuri, Comisia Nationala de Bacalaureat sau dupa caz Comisia Judeteana de Bacalaureat/a municipiului Bucuresti va sesiza în scris organele de cercetare penala. În situatii justificate, se va declansa procedura de cercetare disciplinara. Sanctiunile care se pot aplica personalului implicat, în raport cu gravitatea abaterilor, sunt: observatie scrisa, avertisment, diminuarea salariului de baza, cumulat, când este cazul, cu indemnizatia de conducere, de îndrumare si de control, cu pâna la 15%, pe o perioada de 1 - 6 luni, neselectionarea cadrelor didactice respective în vederea participarii la comisiile de examen în sesiunile urmatoare, destituirea din functia de conducere, de îndrumare si de control din învatamânt, respectiv desfacerea disciplinara a contractului de munca.


sursa: Gardianul

miril
2nd July 2008, 08:10
O altfel de...muzica:

Enescu scos in lume Ziua

Organizatorii festivalului care poarta numele compozitorului au gandit o noua politica de promovare

Editia din 2009 a Festivalului International "George Enescu" va fi promovata in cadrul unui turneu european care va include conferinte de presa si minirecitaluri ale unor artisti romani la Londra, Viena, Ber­lin, Paris, Roma, Bruxelles sau Florenta, dupa cum a declarat, in cadrul unei conferinte de presa directorul Artexim, Mihai Constan­tinescu. Festivalul va aduce la Bucuresti 13 orches­tre mari din Europa, printre care Royal Philharmonic Orchestra si Orchestra del Maggio Musicale Fiorentino, care va sustine spectacole si sub bagheta dirijorului roman Cristian Mandeal. De ase­menea, la festival vor mai par­ticipa 14 orchestre de camera din lume, printre care Orches­tra din Lausanne dar si ope­ra si baletul din Monte Carlo.Editia a XIX-a Festivalului "George Enescu" va debuta cu opera "Oedipe" de George Enescu, o coproductie a Operei Nationale din Bucuresti cu Theatre du Capitole din Toulouse si va include si o sectiune noua, care cuprinde prelucrari de jazz ale unor piese clasice. Iar violonistul rus, Maxim Ven­gerov, care si-a anulat par­ticiparea la editia trecuta a fes­tivalului, din cauza unor probleme medicale, va participa la evenimentul de anul viitor, de aceasta data in calitate de dirijor si va dirija, in cadrul festivalului, Orchestra Filarmonica "George Enescu". Directorul Artexim, societatea care se ocupa de organizarea festivalului, a declarat ca turneul de promovare se va desfasura in colaborare cu Institutul Cultural Roman si cu Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism, conferintele de presa urmand sa aiba loc la Londra, la Royal Academy of Music, si la Viena, la Opera de Stat, condusa de Ioan Holender, directorul ono­rific al Festivalului Enescu. Evenimentele de promovare vor include, de asemenea, momente artistice sustinute de tineri muzicieni precum Alexandru Tomescu, Clara Cernat sau Ana Ticu si de castigatori ai concursului Enescu.Festivalul cuprinde, ca si la editiile precedente, competitiile in­­­ter­nationale de pian, vioara si compozitie, juriile la cele trei sec­tiuni fiind deja stabilite. Astfel, din juriul pentru concursul de vioara fac parte, printre altii, Pavel Berman (Italia), Florin Croitoru (Romania) si Igor Petrushevsky (Marea Britanie). Juriul la sectiunea pian este compus, printre altii, din Rolf-Dieter Arens (Germania) Akiko Ebi (Japonia) si Dan Grigore (Romania), iar cel pentru compozitie din Cornel Taranu (Romania), Bernard Cavanna (Franta) si Hubert Stuppner (Italia).Prezent la conferinta de presa, ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Ior­gulescu, a spus ca editia din 2009 a festivalului va fi una "ma­raton", va dura aproape o luna, intre 30 august si 26 septembrie. "In cadrul festivalului vor fi prezentate 24 de opusuri ale lui George Enescu", a spus ministrul, precizand ca festivalul se va desfasura la Sala Palatului, Ateneul Roman, Sala Radio si piata din fata Ateneului.Cu un buget egal cu cel al editiei trecute, festivalul se va desfasura si la Cluj, Timisoara, Iasi, Brasov si Sibiu. In ceea ce priveste Sala Palatului din Bucuresti, Iorgulescu a subliniat ca lucrarile nu vor afecta calitatea evenimentelor, ci dimpotriva, se vor face eforturi pentru ca acustica sa fie mai buna decat la editia trecuta. (M.A.)

miril
5th July 2008, 09:45
In absentia. Material de anti...blog:

Harta mirosurilor Bucureștiului Răzvan Bărbulescu EvZ

IGIENIZARE URGENTĂ. Gunoaiele dospite la 35 de grade devin o bombă cu efect întîrziat: infectează solul pe termen lung. Chiar dacă le ridici astăzi, duhoarea se simte și la anul EMANAȚII ● Parfumul Capitalei în zile de arșiță

Bucureștiul miroase extraordinar la vremea teilor și a ploii. Udat sănătos jumătate de oră, orașul se vindecă chiar și de duhorile care te îmbolnăvesc. Sub potop, pînă și emanațiile de la Glina își pierd din consistență. Toropită de caniculă însă, Capitala se îneacă în miresme, dar mai ales în miasme, pînă și parfumul de tei (atunci cînd e) fiind răpus de mirosurile pestilențiale.

Ne-am deprins atît de mult cu mirosul urît, încît cred că sîntem deja victimele unor mutații genetice. Două momente. Un român ajuns în Elveția intră pe blogul unuia care se văita că Bucureștiul pute și-i mărturisește că lui îi e al dracului de dor de mirosurile tari de Dîmbovița, că la Geneva suferă de dorul lor și al înjurăturii de peluză.

Al doilea moment, la hypermarket. Ins cu privire cruntă, atletic, în maiou, trăsnind a transpirație, făcea duș cu toate deodorantele disponibile la testare. Scena se lipea de reclama stupidă din metrou, la nu știu ce deodorant: o blondă gen Hollywood, cu o scroafă la subțiori. Morala publicitară: dacă duhnești ca porcul, nu te speli. Dai cu deodorantul ălora. Tinerele de vîrsta profesionalei erau leșinate după reclama asta, procedînd în consecință. E drept, poluarea și mirosul urît nu ucid rapid, mai mult, vezi bine, creează și nostalgii. Ce nu te doboară te-ntărește. Dacă ai ficatul bun. Am bătut Bucureștiul ca să aflăm care sînt în detaliu mirosurile orașului, pe străzi, pe cartiere. Să aflăm dacă mai știm ce înseamnă să miroasă a curat. Chiar așa, știți cum miros strada, aleile, scările blocului în care locuiți?

STRADA. Spălată temeinic, ca odinioară gospodinele în fața caselor la curte, strada prinde viață, iar piatra și asfaltul se înviorează. Udată cu cana sau cratița de angajatele buticurilor, strada capătă miros de stropeală. Damfurile fundamentale sînt potențate. Jegul stropit la 30 de grade pute mîlos. Trotuarele miros la fel, chiar dacă "pe ansamblu" locuitorii cartierelor verzi, din Drumul Taberei și Militari pînă în Titan, din Berceni pînă în Tei, Pantelimon sau Colentina, sînt fericiți. Amestec mortal de praf, gaze de eșapament, șaorme, motorină, rahat de cîine, urină (în spatele blocurilor, în ganguri și în refugiile din tablă ale RATB), gunoi dospit, adieri împerecheate besmetic, de pildă, flori de tei cu damf de Protan. Sînt mirosurile Capitalei. Capitală de cîmpie.

ÎNTRE 7 ȘI 9 TONE DE PRAF. Pe străzile vechi și înguste din Ferentari, din Bazilescu, din Fundulea, gospodinele stropesc și mătură cum au învățat de cînd le e neamul în mahala. Pe același tip de străduțe, spre Școala Herăstrău, s-au demolat vechile case, s-au construit blocuri de firme, vile, blocuri de locuințe. Peisajul s-a schimbat, metrul pătrat de teren costă enorm, dar nu mai mătură nimeni. Abia încap mașinile salubrității. Ne-am obișnuit de la o generație la alta cu mixturi olfactive incredibile, de fetid și de floare, de suav cu miros greu. Ne căptușim cu alergii, părem anesteziați definitiv cu picături nazale ce-ți iau mirosul după folosință îndelungată. Primăriile nu plătesc spălatul străzilor cu detergenți speciali pentru degresat și parfumat. O fac parțial Clujul și Brașovul. La Cluj, spun unii, apa ar fi din Someș, după cum la București, se jură unii că au văzut cu ochii lor, apa ar proveni din lacuri sau din Dîmbovița. În București, declara comisarul general al Gărzii Naționale de Mediu, intră zilnic între șapte și nouă tone de praf. Soarta orașului de cîmpie. Lacurile sînt soluția naturală care salvează așezarea, creează efectul de pîlnie. Cît o salvează. Dar ține de strategii și costă. Pentru rest există firme de salubritate. Udatul și aspiratul pe lîngă kilometrii de mașini parcate sînt frecții la piciorul cu pricina. Și, de fapt, e vorba de udat sau de spălat? Iar trotuarele nu intră în calcul. În București, trotuarele, se știe, nu se spală. Pe Bd. Basarabia, între patinoar și piața ce se întinde pe de-a lungul gardului Parcului Național, trotuarul e o Glina în miniatură, gunoaiele dospite la soare îți întorc stomacul pe dos.

OBOR: PARIZER ȘI SCORȚIȘOARĂ. Mihai Bravu spre Bucur Obor. Puzderie de magazine înghesuite la parterul blocurilor, vitrine de buticuri mai amărîte sau mai pricopsite, de bănci, cu aer condiționat. La intrare, trotuar demolat, praf din săpături, praf de cîmpie, praf din toate, rahați de cîine. Mirosuri adînci în arșița zilei, ca metalele grele. Să vrei să speli trotuarul, n-ai cum, fiindcă nu s-a inventat utilajul care să spele în cratere și spărturi. Întîmplare halucinantă. În canicula cu mirosuri grele, o oază, Cofetăria "Bucuresci". "Oficiază" doi domni trecuți de a doua tinerețe, în halate albe impecabile, cu mecle de profesori universitari. Negustorie din micul Paris, ilustrată dintr-un album în sepia, cu arome de patiserie ce fac minuni. La doi pași, Dorel de la drumuri și colegii își astîmpără foamea. Miroase a parizer și scorțișoară.

MILITARI: CARAȘI LA 30 DE GRADE. Piața Gorjului, la doi pași de stația de metrou. Sub un pin ițit Dumnezeu știe cum pe acolo, unul vinde cîțiva carași încinși într-un plastic, 7 lei chilul și jumate. Sînt cam 30 de grade la umbră și comerțul merge prost. Lîngă carași, o femeie îți bagă sub nas gablonzuri, șireturi, agrafe. Ca și banii, agrafele n-au miros, peștele însă aduce a baltă puturosă. Spre autostradă se circulă bară la bară. Gaze, fum de basculantă. Dincolo de piață, o boare de kebab, tei (încă erau înfloriți), apă jegoasă stătută pe trotuar trăsnind a canal. Depinde cum vine adierea, te-mbată teiul sau te-neacă duhoarea. Pînă la Str. Apusului respiri rar, ca peștii, să prinzi briza bună. Dintr-o frizerie țîșnește odicolonul, mai încolo îți vin din față o stropeală de asfalt încins, mirosuri vagi de fornetti și adînci putori de la un tomberon lăsat în soare. Panou uriaș din campanie: "Alege la primărie primar de meserie!". Pînă la intersecția cu Mărgelelor se mai adună esențe din mirodenii de șaormă, bălegar, tei. Mă repet: de n-ar fi teii și ploile…

LATRINA SECOLULUI. Institutul de cercetări aerospațiale "Elie Carafoli", aer de autogară cînd te-aștepți la peisaj de NASA. În față, o construcție fără virtuți, Poliția Veterinară. Și, hodoronc-tronc, altă oază. Grădină, trandafiri, restaurant, parfum de pini, aer de film rar: Casablanca. Totul se termină la fel de brusc cum a apărut. Vizavi, în fața blocurilor cu mici grădini îngrijite de pensionari, pînă în trotuare, o fîșie miraculoasă de, fiți atenți: tei, castani, pini, vișini, viță-de-vie, duzi. Rămași de zeci de ani, probabil din grădinile demolaților. Totul înecat de bălăriile pe care ar fi trebuit să le taie Primăria. Înapoi, spre oraș, o latrină gigant otrăvește aerul: fosta autogară Militari.

BĂNEASA: FUMUL LUI SANDU COCOȘATU. La capătul tramvaiului 5, zonă insalubră cu cotețe și curți de țigănie. Fumul mititeilor lui Sandu Cocoșatu se înalță peste cartier ca fumurile indienilor. E de departe cel mai plăcut miros din zonă, între aeroport și Lacul Herăstrău. Pe un bulevard, Bd. Aerogării, sufocat de traficul dement spre Șoseaua București-Ploiești, gazele de eșapament și praful au depășit de mult cotele de poluare amendate chiar și-n Albania. Cartier cu blocuri încinse și verdeață atît cît să mai absoarbă din praf și gazele arse. Deși la doi pași e Herăstrăul.

LIPSCANII. Prin anii ’30, un arhitect important al României ar fi fost de acord cu demolarea străzii de negustori. Pe aici trecea tramvaiul, locul era îngust, strategiile de sistematizare nu erau de ignorat. Altcineva, un primar celebru, a vrut să-l acopere, să facă un fel de promenadă cu magazine multe și femei frumoase. Ar fi fost pionierul mall-ului, inventat astfel de noi, nu de americani. A rămas ceea ce avem astăzi. O stradă cu trecut pitoresc și cu prezent cenușiu. Ce s-a dărîmat de la sine a ajuns maidan, unde se demolează cu autorizație nu mai are legătură cu specificul zonei. Spre Banca Națională, săpături arheologice scot la iveală vechi pivnițe. Dacă proiectele ar avea un sfîrșit, Lipscanii și-ar recăpăta ceva din vechiul parfum. În plină fierbințeală simți mirosul de stradă nespălată, igrasia din magazinele vechi, mucegaiul de pivniță, pămîntul de săpături, mizeriile de maidan. Agrementat pe la jumătate cu iz de mititei fabricați într-o locantă dubioasă.

COTROCENII. Un arhitect spaniol care ne-a vizitat de curînd mărturisea: "Mie îmi place să miros orașele. Un oraș trebuie simțit fără ghid sau ajutorul hărților…". N-a apucat să miroasă Bucureștii, fiindcă se grăbea. Fără îndoială ar fi fost condus și în cartierul Cotroceni. Grădina Botanică, Parcul Palatului Prezidențial, Parcul Medicinei, Parcul de la Eroilor… străzile pietruite, de la Carol Davila pînă la dr Lister. Aerul de Cotroceni se apropie de cel din Kiseleff, de Herăstrău. În Grădina Botanică dai 5 lei, dar știi ce tragi în piept: Măslin de Dobrogea, Oțetari din care fumau și amerindienii, Corn de Florida, Arbore cu lalele (stimulent cardiac, arborele oficial al statelor Kentuky, Tennesse, Indiana), iarbă cosită de curînd. În ziua aia, campioana mirosurilor din Grădina Botanică era Aleea stînjeneilor. În treacăt fie zis însă, niciodată Grădina n-a avut iarba atît de arsă și bălăriile atît de înalte cum sînt la cascadă. În plus, toate cele 17 interdicții afișate la casă sînt încălcate într-o veselie.

Trotuarul ce mărginește Palatul Prezidențial miroase a încins și praf. Nu-l bate mai nimeni cu piciorul, probabil dintr-un excesiv respect față de instituție. Și, în fond, ce naiba să faci de-a lungul unui zid pe o fîșie îngustă de asfalt bornată cu un gard de sîrmă ce taie elanul maidanezilor? E drept, coniferele Palatului se apleacă pe alocuri în afară, cam pe la blocul în care a stat Minulescu, împrospătînd atmosfera.

DÎMBOVIȚA. Tei, trotuare pustii, apă stătută. Dîmbovița nu e nicicum. Nici loc de agrement, nici loc de promenadă pe trotuarele înguste, nici canal ca la Amsterdam, unde apa este "spațiu verde". Singurul agrement, hrănitul rățuștelor de pe Podul Operei. Pontoanele au crăpat sub intemperii, apa e de un verde tulbure și miroase în consecință. Pe Splai, spre Hașdeu, curți cu mucegai sau gunoaie, praf și benzină arsă. Teii și apa rîului nu taie miasmele.

Apropo de Operă! Ceea ce se întîmplă în Parcul Operei este temei de jenă națională. În parc, iarba e arsă, pe spațiul din fața instituției bălăriile sînt de aproape un metru, iar băncile sînt scorojite și au lemnul bolnav.


Gangurile
Dacă am încerca o analogie cu seismele, clădirile părăsite (vezi Hanul Solacolu de pe Moșilor, Autogara Militari), spatele blocurilor și gangurile Bucureștiului ar reprezenta un pericol de gradul 1. Risc de tulburare olfactivă, de la hiposmie (diminuarea sensibilității olfactive) pînă la anosmie (pierderea totală a mirosurilor). Nu există nici un gang în București care să lase indiferenți bețivii, aurolacii și maidanezii. Există totuși o excepție, la Lizeanu, pentru că zidurile gangului, lipit de un supermarket, fac parte din interesul unui privat care iubește curățenia. Gangurile contribuie și ele la concentrația pestilențială.


Conserve cu aer de București
De unde ți-ai dori să ai o conservă cu aer de Capitală? Ca regulă generală: cu aerul din luna cînd înfloresc teii. Unde miroase bine în București? În fața cafenelelor cu mese pe trotuar, de pe străduțele discrete de la șosea, din Floreasca, de pe Armenească. La intrarea în Krishna Caffe. În fața restaurantelor cochete din case vechi, în magazinele în care ard bețigașe parfumate. În mall-uri, hypermarket-uri, în librăriile distinse. În Grădina Botanică, Cișmigiu, Herăstrău. În cartierele-grădină, în parcurile mari…


Metroul
Răcoarea stațiilor, izul de cale ferată și de mucegai din tunel dau bine. Pericolul începe prin locurile ascunse. E lege: nu te apropia de pereții de la capetele peroanelor. Nespălate, poartă exhalațiile urinei depuse în timpul săptămînii. Dimineața în metrou e parfum. Femeile sînt frumoase, dichisite. Lumea miroase bine, peisajul e chiar european. Coșmarul începe după-amiaza. În garniturile vechi te sufoci. Curge apa de pe tine și cauți instinctiv curentul de la geamul deschis. Nădușelile (diferite de la individ la individ) ucid deodorantele populare, dulcege și ineficiente. E ora la care apar și indivizii macho, în adidași, care-și saltă mușchii pe sub tricourile cu bicepși, lăsînd prelungi dîre de transpirație. Îți aduci fără să vrei aminte că ne numărăm printre țările europene cu consum meschin de săpun, pastă de dinți și cosmetice.


Igienizare
Mădălina Diaconu, estetician, doctor al Universităților din București și Viena, coordonatoarea unui proiect privind "alcătuirea unei hărți a mirosurilor Vienei", declara într-un interviu că un proiect asemănător aplicat Bucureștilor ar trebui să se concentreze mai întîi pe igienizare. O seamă de arhitecți colaborează cu Primăria imaginînd rezolvări urbanistice ale unor zone de trafic intens. Desenele arată bine, aerul pare pur, lacurile ideale. În Bucureștiul din poze se poate respira, fiindcă e măturat și spălat. Ca să pricepem mai exact cum ar trebui să devină lucrurile, vom arăta că străzile Genevei sînt parfumate. Că la Varșovia coșurile de gunoi sînt golite de 8 ori pe zi, că la Amsterdam gunoiul nu zace mai mult de jumătate de oră pe stradă. În București și în țară există o mulțime de firme ce produc detergenți speciali pentru degresat și parfumat. Prețul nu e deloc mare, iar pentru o tonă de apă e nevoie numai de un litru de detergent.

miril
6th July 2008, 08:31
Material de anti-blog, episodul doi:

http://www.adevarul.ro/articole/fantezie-in-farfurie/358765

miril
6th July 2008, 08:35
Teatrul la el acasa:

Visniec din unghiuri diferite Iulia POPOVICI Ziua

Ieri a inceput, intr-un orasel provensal francez, cea mai ampla si comentata intalnire a oamenilor de teatru de pe continent: Festivalul de Teatru de la Avignon, programat sa se incheie, in dimensiunea lui oficiala, pe 26 iulie. Ajuns la cea de-a 62-a editie, Avignon-ul (fondat de legendarul Jean Vilar in 1947) este condus din septembrie 2003 (dupa ce greva intermitentilor suspendase in acel an festivalul) de Hortense Archambault si Vincent Baudriller, care au instaurat, pe parcursul mandatului lor, practica cate unui artist asociat.Dupa berlinezul Thomas Ostermeier, artistul flamand Jan Fabre, coregraful Josef Nadj si regizorul Frederic Fisbach, anul acesta coresponsabili de selectia oficiala sunt actrita Valerie Dreville si regizorul Romeo Castellucci. In foarte urmarita sectiune oficiala - extrem de selectiva - sunt invitati in 2008, pe langa Ostermeier (care vine acum cu "Hamlet) si Jan Fabre, o revelatie franceza a ultimilor ani - Joel Pommerat (probabil va fi chemat si la Bucuresti, in Festivalul National de Teatru), Stanislas Nordey, Rimini Protokoll si germanul Heiner Goebbels, artisti foarte in voga in lumea indraznelilor teatrale.Ceea ce face, insa, din festivalul francez un eveniment urias este, insa, marea lui sectiune neoficiala. Doua spectacole romanesti participa la Avignon in "off" (pentru care e nevoie doar sa ai din timp bani pentru inchirierea salii) - piesa "Mansarda la Paris cu vedere spre moarte"/"Sortie de l'armoire M. Cioran" de Matei Visniec va fi prezentata, intre 10 iulie si 2 august 2008, la Festivalul International de Teatru de la Avignon (sectiunea OFF), in doua variante de punere in scena: cea a lui Radu Afrim si cea semnata de Radu Dinulescu. Participarea la Festival a celor doua trupe, formate din actori romani, francezi si luxemburghezi, este sprijinita de Institutul Cultural Roman."Mansarda la Paris cu vedere spre moarte", in regia lui Radu Afrim, a fost pusa in scena in premiera cu aceasta distributie la Centrul Cultural Kulturfabrik din Luxemburg, in noiembrie 2007. Proiectul a facut parte din programul cultural Belles Roumanies initiat de Centrul Cultural Kulturfabrik in parteneriat cu Institutul Cultural Roman. Succesul de la Kulturfabrik a facut ca piesa sa fie selectionata de Comisia de Teatru din Luxembourg pentru participarea la editia din acest an a Festivalului de Teatru de la Avignon. "Mansarda la Paris" cu vedere spre moarte se va juca pe scena Theatre du Balcon din Avignon."Sortie de l'armoire M. Cioran", in regia lui Radu Dinulescu, este o productie la care colaboreaza Teatrul de Stat Constanta si La Compagnie du Grande Desherbage din Regiunea Sud - Franta. Spectacolul se va juca pe scena Teatrului Espace Roseau. Piesa de teatru a mai fost prezentata la Constanta, in limba franceza, in luna decembrie a anului trecut.Marea parada de deschidere a sectiunii "off" va avea loc miercuri, pe 9 iulie, iar balul de inchidere, in piata Palatului Papilor (marea atractie turistica a Avignon-ului), in ultima zi. Intre timp, artistii "neoficiali" au planificat un meci cu fostii fotbalisti avignonezi si propriul lor Bar al "Off"-ului, deschis de la 11 dimineata (nimeni nu se trezeste prea devreme in timpul festivalului) la 1 noaptea.

miril
7th July 2008, 07:53
Elena Udrea, imaginea PDL Ioana Lupea EvZ

Ioana Lupea: „Mai recomandată pentru rolul de Rosa Luxemburg ar fi fost Sulfina Barbu, dacă PDL tot s-a hotărât să împartă cu PSD și PNL populismul stângist“.

Dacă PDL ar fi fost parfumier, atunci cu siguranță Elena Udrea ar fi fost imaginea cea mai potrivită. Dar cum PDL este un partid politic ce-și ascute sabia pentru decapitarea prețurile împovărătoare și eradicarea sărăciei, Elena Udrea este inadecvată. Nu-i suficient să identifici o temă cu impact public, este vital să găsești și un comunicator cu credibilitate pentru ca mesajele să-și atingă ținta. Or, o persoană receptată ca mondenă este tot atât de potrivită să vorbească despre nivelul de trai cât este și Adrian Năstase de potrivit pentru lupta anticorupție. Mai recomandată pentru rolul de Rosa Luxemburg ar fi fost Sulfina Barbu, fostul ministru al mediului, dacă PDL tot s-a hotărât să abandoneze tema morală și să împartă cu PSD și PNL populismul stângist. Elenei Udrea îi va sta alături în teribila încercare de a bate discursul asistențial al PSD și PNL un alt democrat-liberal călit în lupta cu creșterea prețurilor: Gheorghe Falcă, primarul Aradului, judecat pentru luare de mită. Lui i s-ar fi dat în grijă, probabil, domeniul „integritatea tinerei generații de politicieni“, dar era deja terenul de joacă al lui Cristian Boureanu.

Elena Udrea și Gheorghe Falcă au fost însărcinați de partid cu strategia de comunicare în campania electorală fără vreo dezbatere internă, în urma unui simplu anunț făcut de vicepreședintele PDL Raluca Turcan. Dacă Raluca Turcan și-a făcut stagiul în echipa lui Theodor Stolojan, pe Elena Udrea și pe Ghiță Falcă nu-i recomandă nimic pentru aceste poziții, ocupate în 2004 de Adriana Săftoiu și Dorel Șandor, cu excepția bunelor relații cu șeful statului. Udrea, Falcă și Turcan au ceva în comun, pe Traian Băsescu. Elena Udrea a condus administrația prezidențială, Ghiță Falcă îi este fin, iar Raluca Turcan este soția purtătorului său de cuvânt. Coincidență? Mai degrabă semnul că PDL s-a predat fără niciun foc de armă lui Traian Băsescu, după ce a cochetat cu independența în campania pentru alegerile locale și a pierdut.

Partidul și președintele își continuă relația simbiotică și toxică, deși PDL dăunează imaginii președintelui pentru că nu este alternativa politică promisă și așteptată de electoratul său; iar președintele păgubește PDL de posibilitatea unei alianțe postelectorale, în urma războiului de patru ani cu toată lumea. Numirea celor trei democrat-liberali, și nu a altora, evidențiază și lipsa de încredere a șefului statului în fostul său partid, din moment ce au fost selectați numai oameni de casă.

Este greu de crezut că echipa de comunicare a PDL compusă din Elena Udrea, Gheorghe Falcă și Raluca Turcan a apărut spontan. Sugerată de președinte sau doar pe gustul lui, va funcționa ca interfață între formațiunea din Modrogan și Palatul Cotroceni, aceasta fiind și singura rațiune pentru care Udrea și Falcă au fost acceptați fără obiecție ca strategi ai partidului. Cu o asemenea echipă de comunicare și de imagine, probabil că șeful de campanie al PDL va fi însuși șeful statului, Traian Băsescu.

miril
7th July 2008, 07:56
O capitala mall-adiva:

Bucureștiul va avea 15 mall-uri noi până în 2011 Alina Stanciu Cotidianul

Cele mai multe centre comerciale vor fi construite in sectorul 6

Aflată pe poziția a noua într-un clasament al țărilor europene, după suprafața centrelor comerciale noi, România este una dintre atracțiile importante ale dezvoltatorilor, potrivit unui studiu Cushman&Wakefield. Numai în București se așteaptă în următorii trei ani finalizarea a 15 mall-uri, suprafața închiriabilă urmând să ajungă, până la finele lui 2011, la un milion de metri pătrați.

Cel mai mare dintre acestea, AFI Cotroceni Park, operat de către AFI Europe (o divizie a grupului de investiții Africa Israel Investments), va fi gata cel mai probabil la finele acestui an. Considerat cel mai spectaculos centru comercial din România, dar și din regiune, Cotroceni Park se va întinde pe o suprafață construită de 210.000 de metri pătrați, dintre care 75.000 de metri pătrați închiriabili.

Astfel, noul mall, amplasat la intersecția dintre Str. Vasile Milea și Bulevardul Timișoara (sector 6), va găzdui în jur de 250 de magazine, un complex de 20 de săli de cinema și un cinematograf 3D. Investiția estimativă în acest proiect este de 350 de milioane de euro. Pe lângă centrul comercial, AFI Cotroceni Park va include și alte patru clădiri de birouri la care se va adăuga un hotel.

Tot în sectorul 6 al Capitalei urmează să fie dat în folosință, în aprilie 2009, Militari Shopping. Situat pe Bulevardul Iuliu Maniu nr. 536-560, mall-ul operat de compania austriacă Krammer&Wagner va avea o suprafață închiriabilă de 49.500 de metri pătrați și va presupune o investiție de 70 de milioane de euro.

În zonă, mai precis pe locul fostei fabrici Semănătoarea (pe cheiul Dâmboviței, în sector 6), se construiește Sema Park, dezvoltat de River Invest. Potrivit masterplanului inițial, compania urma să investească în jur de 700 de milioane de euro, într-un complex rezidențial de peste 655.000 de metri pătrați, din care zona comercială (mall, hipermarket și un hotel) ocupa în jur de 170.000 de metri pătrați.

Din informațiile oferite de site-ul companiei, mall-ul urma să aibă peste 71.000 de metri pătrați, dispuși pe trei niveluri, iar investiția estimată în 2006 de președinte River Invest, Ion Radulea, se cifra la 180 de milioane de euro. Potrivit oficialilor companiei, în momentul de față se lucrează la reactualizarea masterplanului.

Mai spre vest, la kilometrul 13 al autostrăzii A1, Liebrecht&WooD a demarat construcția parcului de retail West Park, care va găzdui primul centru comercial de tip outlet din România. Magazinul, ce se întinde pe o suprafață de aproximativ 28.000 mp, va fi inaugurat la finele lunii noiembrie 2008.

Și Casa Radio, amplasată în centrul Capitalei, va găzdui un centru comercial de suprafață mare. Potrivit unui raport CB Richard Ellis-Eurisko, prima fază a proiectului preluat de către Plaza Center va include, pe lângă birouri, și o dezvoltare rezidențială, și un mall cu o suprafață comercială de 100.000 de metri pătrați. Proiectul se va finaliza în 2010-2011, iar investiția necesară a fost estimată la 700 de milioane de euro.

Un alt proiect mixt, bazat pe un parteneriat public-privat ce se construiește în zona Unirii, este Esplanada. Complexul ridicat de Trigranit Corporation va cuprinde și un centru comercial cu o suprafață de 40.000 de metri pătrați închiriabili. Data finalizării nu a fost încă stabilită. Tot aproape de centrul Capitalei, la Bucur Obor, dezvoltatorii proiectului Băneasa vor construi două etaje de spații comerciale, ce totalizează 40.000 de metri pătrați închiriabili.

În sudul Capitalei, în următorii doi ani vor apărea nu mai puțin de trei mall-uri. Este vorba de Liberty Center, Grand Arena și Sun Plaza. Primul dintre acestea este dezvoltat de irlandezii de la Mivan și va fi inaugurat pe 1 noiembrie anul acesta. Localizat în cartierul Rahova, la intersecția Căii Rahovei cu Șoseaua Progresul, Liberty Center va avea o suprafață închiriabilă de 25.000 de metri pătrați și a necesitat o investiție de aproximativ 70 de milioane de euro.

Grand Arena se construiește în cartierul Berceni, la intersecția dintre bulevardul Metalurgiei și Șoseaua Turnu Măgurele și va dispune de o suprafață închiriabilă de 32.000 de metri pătrați. Proiectul ale cărui costuri au fost estimate la 120 de milioane de euro va fi gata în ultima parte a acestui an. În același cartier, dar lângă Big Berceni, se va deschide anul viitor și Sun Plaza.

Conform proiectului, mall-ul va avea o suprafață închiriabilă de 76.000 de metri pătrați, o parte din ea fiind deja închiriată. Din informațiile CBRE-Eurisko, Sun Plaza va găzdui un hipermarket Cora, o unitate BauMax și una Mobexpert, pe lângă alte 170 de magazine și un cinematograf tip multiplex.

Ceva mai săracă în mall-uri la ora actuală, zona de nord a Bucureștiului se va îmbogăți în 2010-2011 cu complexul celor de la Globe Trade Center, Galleria. Potrivit CB Richard Ellis-Eurisko, centrul comercial va dispune de 60.000 de metri pătrați închiriabili, dispuși pe patru etaje. Valoarea proiectului este estimată la 100 de milioane de euro.

De asemenea, în 2010 urmează să devină funcțional și Promenada Mall, centrul comercial din Floreasca City, complex care mai include și o clădire de birouri. Mall-ul va avea o suprafață închiriabilă de 33.000 de metri pătrați și va găzdui 135 de magazine, fiind disponibile și 1.100 de locuri de parcare.

Întregul proiect va costa în jur de 250 de milioane de euro. În nord-estul Capitalei, pe șoseaua Chitila, britanicii de la Modus Properties vor dezvolta Colloseum Center, cel mai mare complex din sud-estul Europei. Suprafața închiriabilă a mall-ului va fi, potrivit CBRE-Eurisko, de 160.000 de metri pătrați, iar numărul de magazine va ajunge la 200. Prima fază a proiectului va include un hipermarket Carrefour, de 15.000 de metri pătrați, și o galerie comercială, de 36.000 de metri pătrați ce vor fi dați în folosință anul viitor. Investiția anunțată pentru acest centru comercial este de 450 de milioane de euro.

În estul orașului, în zona Pantelimon, din informațiile CBRE-Eurisko, se va dezvolta până în 2010 proiectul Mega Mall, amplasat pe locul fostei uzine Electroaparataj. Centrul comercial va avea 80.000 de metri pătrați închiriabili și va avea trei niveluri.

Nu în ultimul rând, pe terenul fostei baze sportive Spartac, în Titan, va fi finalizat până în 2010 un alt complex mixt, Parklake Plaza, dezvoltat de Caelum Development și RI Investments. Proiectul include un mall de 110.000 de meri pătrați închiriabili, spații de birouri și rezidențiale, valoarea estimată a construcțiilor fiind de 500 de milioane de euro.

miril
9th July 2008, 08:39
Interesant de citit:

Vivian Campbell: „Def Leppard înseamnă live” Raluca Moisă EvZ

Chitaristul britanic deplânge „moartea rockului“ în era muzicii comerciale.

După 30 de ani de carieră, Def Leppard, una dintre cele mai bine vândute trupe britanice în SUA, a concertat aseară pentru prima dată în România, în cadrul turneului „The Good and The Bad“, susținut alături de Whitesnake. Deși au lansat de curând un nou album, „Songs From the Sparkle Lounge“, promovat și la București, rockerii britanici mizează acum pe concerte, într-o industrie muzicală „aflată în declin“, după cum spune Vivian Campbell, chitaristul trupei, într-un interviu acordat „Evenimentului zilei“.

EVZ: Diferența dintre muzica anilor anilor ’70 și muzica actuală?
Vivian Campbell: Muzica nu s-a schimbat foarte mult până acum câțiva ani, când a avut loc o explozie a tehnologiei. Cred că acum industria muzicală este într-un mare declin din punct de vedere al înregistrărilor de albume și cred că ne-am întors la o piață a singleurilor. În ziua de azi există o competiție acerbă pe piața muzicală, iar publicul poate alege între zeci de genuri muzicale, mai cunoscute sau de nișă, pe care le găsesc pe canalele TV, internet, radiouri, telefoane mobile... Albumul este mort din punctul meu de vedere, însă am probleme încercând să-i conving și pe ceilalți membri ai trupei (râde).

Acum muzica nu mai este importantă?
Eu cred că, în acest moment, nu prea mai este nimic foarte important. În muzică nu mai există un mesaj... Rock’n’rollul a murit... Tot ceea ce se face astăzi e de fațadă. Cred că atunci când Elvis Presley a inventat mișcările acelea de dans a făcut-o pentru că așa a simțit și nu pentru că așa i-a cerut casa de discuri. La fel șI Sex Pistol: au transpus în muzică ceea ce se întâmpla în viețile lor, în societate, în general. Ceea ce se întâmplă acum în industria muzicală nu mai e veritabil, nu mai este „periculos“, în sensul că nu mai are cine știe ce impact...

Acum totul se rezumă la bani?
Industria în sine înseamnă bani și cred că tocmai din acest motiv este acum în declin: din cauza lăcomiei caselor de discuri, a producătorilor, a managerilor și chiar a multor artiști. Nimeni nu mai pune suflet, de asta muzica nu mai transmite nimic. Eu nu mai ascult de multă vreme muzică actuală, ci m-am întors la artiști din anii ’30-’40 și asta pentru că știu foarte bine cum se face muzică acum. N-ai nevoie decât de un laptop, un microfon și vreo două sute de dolari pentru un soft...

Este greu să țineți pasul cu noua generație?
E foarte greu și asta pentru că astăzi nu mai există „filtre“. Oferta e atât de mare și ajunge la public pe foarte multe canale. Oameni sunt bombardați și nu mai știu ce să aleagă. Când am crescut eu, în Dublin nu aveam decât trei canale de televiziune și câteva posturi de radio. Acum toată lumea are telefon mobil, toți stau pe internet, muzica a ajuns ca un fel de wallpaper. Când am crescut eu, lumea se ducea să cumpere discul - nu să descarce de pe net. Odată cu discul, puteau să citească ce scrie pe copertă, ca să afle mai multe informații despre artist, despre melodii. Peatunci, muzica era cumva „fizică“. Azi e totul de-a gata, e prea ușor, rezolvi totul cu un buton, cu o căutare pe Google... Ceea ce ne avantajează pe noi, ca trupă, este experiența concertelor live. În concerte nu poți minți publicul. Suntem foarte norocoși că suntem foarte buni pe scenă. Def Leppard înseamnă live. Cred că asta este singurul loc în care mai regăsești spiritual rock’n’rollului.

Sunteți unii dintre cei mai bine vânduți artiști britanici în SUA, cu 35 de milioane de exemplare. Nu mulți cântăreți englezi au reușit asta.
Noi suntem o trupă cunoscută pentru faptul că am conceptualizat albumele, că am muncit foarte mult la fiecare disc. Înainte de a ne apuca de munca propriu-zisă discutam despre tema albumului, despre cum ar trebui să sune, ne gândeam la ce ar vrea oamenii să asculte. Nu suntem genul de trupă care să scrie piesele, să le înregistreze și gata. Suntem foarte analitici, chiar prea mult, aș spune. Suntem foarte critici unul cu celalalt și stăm să analizăm fiecare piesă, vrem să reinventăm roata. Câteodată chiar o reinventăm și facem o roată mai bună, alteori o dăm în bară și facem o roată pătrată. Am reușit să videm atât de mult în SUA și datorită MTV-ului, care era abia la început, un post muzical care prezenta o „avalanșă“ de videoclipuri. Apoi, în mod constant, am sus- ținut foarte multe concerte acolo, chiar am petrecut destul de mult timp în SUA, am fost loiali publicului de acolo.

Spune-mi ceva despre noul vostru album, „Songs From the Sparkle Lounge“, lansat în aprilie.
A fost foarte plăcut să facem acest disc, pentru că, după cum spuneam, vânzările sunt în declin și ne-am dat seama că nu are rost să pierdem ani întregi și milioane de dolari pentru a face un album,așa cum făceam înainte. Indiferent de cât de bun e, nu o să se vândă. Acest material nu mai e conceptualizat, însă e diversificat. Pe acest album se reflectă cel mai bine o anumită energie, o grabă, dar una constructivă, în sensul că nu am mai stat să ne gândim atât de mult, ci pur și simplu am capturat esența momentului.

Ai făcut parte din Whitesnake, pentru scurt timp, însă recent ai declarat că această trupă nu înseamnă nimic pentru tine. Și-atunci, de unde ideea unui turneu împreună?
Așa e, Whitesnake nu înseamnă nimic penru mine. Ideea acestui turneu a pornit de la agenția care ne manageriază. M-au întrebat dacă m-ar deranja un turneu comun și le-am spus, cu sinceritate, că n-am nicio problemă. Cu toate astea, trebuie să recunosc faptul că e un pic mai dificil decât am anticipat, pentru că n-am niște amintiri tocmai plăcute legate de perioada în care am fost în trupa Whitesnake. Nu-mi displac băieții, însă nu mă simt confortabil. Însă, cu siguranță un astfel de turneu nu se va repeta.

CONCERT

Def Leppard și Whitesnake au cântat la București

Alături de trupa Def Leppard, pe scena de la Romexpo a urcat aseară o altă trupă emblematică a muzicii rock - Whitesnake, care a mai concertat la București în urmă cu zece ani. Britanicii au lansat și ei în luna aprilie un nou album, „Good to Be Bad“, care a marcat aniversarea a 30 de ani de la înființarea trupei și care s-a vândut până acum în 210.000 de exemplare în întreaga lume. Def Leppard și Whitesnake și-au început turneul mondial în Noua Zeelandă, au trecut prin Australia, Brazilia, Argentina, Columbia și Mexic, și au continuat cu Europa. După concertul din România, cele două trupe își continuă circuitul în Europa de Est, în Croația și Republica Cehă.

miril
9th July 2008, 08:41
Construim, construim, construim. In presa.

Concesiunea autostrăzii Pitești-Sibiu începe în toamnă Cotidianul

Traseul viitoarei autostrăzi Pitești-Sibiu de pe Coridorul IV de transport paneuropean a fost stabilit.

Traseul este menționat în studiul de prefezabilitate efectuat de către Ministerul Transporturilor și care, în toamnă, va fi continuat cu un studiu de fezabilitate și de fundamentare a concesiunii.

„Studiul de fezabilitate pentru tronsonul Pitești-Sibiu va fi primit în 15 octombrie, urmând ca apoi să fie aprobați indicatorii economici și să fie făcut, paralel, studiul de fundamentare a concesiunii“, a declarat ieri ministrul Transporturilor, Ludovic Orban. Porțiunea de autostradă va fi taxată, astfel încât statul să poată plăti concesionarul, și are o lungime de 115 kilometri. Autostrada ar putea costa, aproximativ, între unu și două miliarde de euro, preț care se va dubla din cauza dobânzilor bancare la creditele luate de viitorul concesionar și pentru serviciile de întreținere a autostrăzii pe durata concesiunii (în general 25-30 de ani). Publicitate

Construcția tronsonului ar putea fi demarată cel mai devreme în 2010.

Traseul se va desfășura între Veștem (intersecția cu drumul expres Sibiu-Făgăraș) și Pitești (intersecția cu centura Pitești). Traseul autostrăzii se va desfășura pe Valea Oltului, până în dreptul localității Racoviță, după care traseul va intra pe Valea Băiașului. În continuare, traseul se va desfășura în zona localităților Băiașu, Poiana, Sălătrucu, iar în zona localității Văleni traseul va intra pe Valea Topologului, până în zona localității Bârsești, de unde se va îndrepta spre Curtea de Argeș. Între Curtea de Argeș și Pitești, traseul autostrăzii se va desfășura în lungul râului Argeș și al acumulărilor hidroelectrice existente. Sfârșitul autostrăzii Sibiu-Pitești va fi la intersecția cu autostrada de centură a municipiului Pitești.

Autostrada Sibiu-Pitești va avea două benzi pe sens și este proiectată pentru o viteză medie de 100-120 km/h. Nodurile propuse a fi realizate sunt la Veștem, Cornetu, Văleni, Tigveni, Curtea de Argeș și Bascov, accesul pe autostradă putându-se face doar prin acestea. Lungimea estimată a lucrărilor de artă (viaducte, tunele) este de aproximativ 30 de kilometri.

Oficialii Companiei de Autostrăzi și Drumuri Naționale au făcut ieri precizări referitoare la celelalte proiecte de autostradă de pe cele două ramuri ale Coridorului IV de transport pan-european, respectiv Nădlac-Arad-Timișoara-Lugoj-Orăștie-Sibiu-Pitești-București-Constanța și Lugoj-Drobeta-Turnu Severin-Craiova-Calafat. În ultima lună au fost lansate invitații de participare pentru autostrada Arad-Timișoara, 32 de kilometri, și varianta ocolitoare Arad, 12 kilometri, au spus aceștia.

Finanțarea necesară a acestor proiecte este de 270 de milioane de euro, din care 200 de milioane urmează să fie alocate dintr-un împrumut al Băncii Europene de Investiții, restul de la bugetul de stat. Un alt sector este Timișoara-Lugoj, care are 43 kilometri, și ar putea costa în jurul a 300 de milioane de euro. CNADNR va aplica pentru o cerere de finanțare la Banca Europeană la 15 iulie. CNADNR susține că vrea să semneze contractele în toamna acestui an, pentru ca în următorii doi ani constructorii angajați să definitiveze tronsoanele de autostradă.

Ministerul Transporturilor a avansat deseori termene fără acoperire în realitate. La un an și jumătate de la începutul lucrărilor la autostrada București-Ploiești și cu un an înainte de termenul la care aceasta trebuie definitivată, CNADNR și ministerul au plătit consorțiului care construiește autostrada doar 1,5 milioane de euro, adică 0,8% din valoarea totală a proiectului, estimată la 200 de milioane de euro. Licitațiile de pe Coridorul IV, la proiectele finanțate de BEI, au fost adjudecate numai de către constructorii străini, fapt care a trezit nemulțumirea constructorilor autohtoni. CNADNR a organizat licitațiile după placul BEI, și nu după legea autohtonă a achizițiilor publice, conformă cu legislația UE, iar criteriile exagerate de calificare au pus firmele românești în imposibilitate de a participa.

miril
11th July 2008, 08:23
De luat in seama. De la un user care a postat pe...Ziua:

Arta coversatiei si a criticii

1. Nu folosi vreun cuvant jignitor, nici nu fa vreo nedrepatate vreunei persoane. [Homer citat de Marcus Aurelius]

2. Nu-ti pierde timpul conversand despre subiecte care nu duc la descoperirea adevarului si deci nu sunt folositore omenirii. [Cicero]

3. Nu accepta un lucru necunoscut fara sa-ti dedici timp si efort sa studiezi cu atentie dovezile legate de acela. Nu lua nici o decizie in necunostiinta de cauza.[Cicero]

4. Nu corecta partenerilor de conversatie greseli gramaticale, de pronuntare, sau provincialisme. [Marcus Aurelius]

5. Fii modest, nu fa parada de cunostiintele tale enciclopedice. [Marcus Aurelius]

6. Nu-ti fa partenerii de conversatie sa se simta inferiori tie. [Marcus Aurelius]

7. Nu aborda subiecte care pe ceilalti nu-i intereseaza. [Cicero]

8. Nu critica vreo solutie data de un altul decat daca tu esti gata sa-i prezinti lui o alta solutie si sa o justifici ca e mai buna. [Benjamin Franklin, von Clausevitz]

9. Nu fi niciodata "foarte sigur" de convingerile tale; principiul incertitudinii (Hisenberg) e valabil si in conversatie.

10. Critica parerile sustinute de o persoana fara a recurge la "atac la persoana".

Bancaru
15th July 2008, 10:33
Nu pun niciun articol copiat dar vreau sa va spun ca am vazut imagini de la sedinta aia a PSD care s-a tinut nu stiu unde. Ce declaratii zemoase! Ce avant! Ce zumzaiala! Ce fete zambitoare! Cata incredere! De ce mancatiori de cacat! Cati prosti! In fine, nu ma pot abtine sa nu remarc ca baietii sunt disperati. Daca nu castiga alegerile e clar ca au belit PULA. Pe bune. Acum ar fi momentul sa fie loviti cu putere. Basescu sa se duca in vapoarele lui si sa se repare alianta DA sa ii faca pe astia praf. Nu imi pot explica altfel darnicia cu care imparteau oferte care te faceau sa iti iasa ochii din cap. In momentul in care Tariceanu spune ca nu poate sa dea salariul minim mai mare de 540 lei vine "viitorul premier" (cum a spus Bogdan Chirieac, ala de scria la Adevarul si care a fost colaborator la Secu) si spune ca ne permitem sa dam 1000 de lei. O fi vrut el sa zica o muie... ? Culmea e ca momentul refuzului lui Tariceanu, al framantarii sindicatelor si cu cel al promisiunilor gen "merry x'mas, ho, ho, ho!!" facute de familia Mircea si Mihaela Geoana coincid cu momentul in care UE ne arata amenintator curul daca nu tinem in frau rata inflatiei. Care cum se strica? Indexarea salariilor in raport cu cresterea preturilor. Eu nu zic ca nu vreau salariu minim de 1000 lei, dar nu pot sa cred ca putem sa dam acum banii astia.
La capitolul oferta de 1000 (iarasi 1000, sau tot o muie?, cine sa mai stie...) km de autostrada deja am schimbat postul. Vorba lui Dinescu, au facut 100 km de autostrada in 10 ani de guvernare. Ne dam seama cat le trebuie sa termine cu promisiunea lansata zilele trecute.

Bancaru
17th July 2008, 13:26
Elixirul tineretii: la 100 de ani bea whisky si fumeaza

Britanicul Jack Priestly le-a dezvaluit ziaristilor de la The Telegraph, cu ocazia implinirii celor 100 de ani, secretul tineretii fara batranete: whisky in ceai si zece tigari pe zi.

A inceput sa fumeze de la noua ani si nu s-a lasat de atunci de tigarile preferate, dar nici nu a avut de suferit din cauza lor.

"Imi iubesc tigarile. Nu pot renunta la ele. Nu-mi pasa ce fel de tigari sunt. O tigara este o tigara. Dar nu sunt un fan al tigarilor mici. Cele mari sunt cele mai bune", spune britanicul din Pinchbeck.

In cei 91 de ani de cand fumeaza, britanicul a fumat peste 800 de mii de tigari. Totodata, el a baut zilnic ceai cu whisky, de la varsta de 24 de ani si nu s-a plans niciodata de probleme de sanatate.

"Nu-mi simt varsta. Mintea mi-a ramas tanara. Daca as fi in compania unei femei tinere, m-ar simti, brusc, cu 40 de ani mai tanar", sustine Jack Priestly

Barbatul are sase nepoti mari. In tinerete a fost brutar, iar de cativa ani a ramas vaduv.

www.ziare.com

Si mie mi-a spus doctorul K man sa ma las si de bere. Cica: mai usor cu alcoolul, mosule!

http://www.ziare.com/_files/Image/news/361/360968_0807_batran_whisky.jpg

miril
18th July 2008, 07:58
Un cap de peste. De la un pescar, pardon, Marinar:

Trădarea lu’ pește Adrian Halpert Adevarul

Deznodământul a fost anticipat de „Adevărul" în urmă cu un an și jumătate

Dosarul „marii trădări naționale" s-a fâsâit. „Spionul" bulgar Stanchev n-a dat mită, iar miniștrii Șereș și Nagy și consilierii ministeriali Dorinel Mucea și Radu Donciu n-au luat. Punct! N-o spun „tonomatele" pline cu euroii anti-Băsescu, ci chiar procurorii DNA.

Adică oamenii care au aruncat bomba și care au alimentat ziarele-trompetă cu informații secrete din dosare... Sigur, vor spune scribii de serviciu, mai există „bucata" de dosar de la DIICOT în care cei cinci sunt încă cercetați pentru „trădare" și „spionaj". Însă, în lipsa „foloaselor" purtate prin geamantane sau virate prin conturi, e greu de crezut că se poate dovedi cum cei doi miniștri ar fi „trădat" pe ochi frumoși, așa, de amorul artei.

Deznodământul a fost anticipat de ziarul „Adevărul" în urmă cu un an și jumătate, când titram pe prima pagină „Trădarea lu’ pește!" și dovedeam, cu documente, că argumentele procurorilor sunt mai mult decât subțiri. Colegii de breaslă ne săreau atunci în cap, așa cum fac de obicei, când înghit ca pelicanii fanteziile procurorilor.

Ale unor procurori, în cel mai bun caz, incompetenți. Trei pot fi motivele prăbușirii cu zgomot a dosarului:

1. „Arhanghelii" de la DNA au acționat la comandă politică și tot dosarul a fost o făcătură bună pentru un anumit moment al războiului dintre palate.

2. Șereș, Nagy, Mucea, Donciu și Stanchev sunt vinovați, dar procurorii n-au fost în stare să adune probe pentru un dosar solid, care să reziste în fața instanței.

3. Așa cum susțin anumite surse, înregistrările telefonice din dosar duc și la persoane din anturajul „Jucătorului" de la Cotroceni, așa că batista pe țambal a fost cel mai sănătos tratament...

Nu știm exact care dintre cele trei variante e cea corectă, însă toate sunt catastrofale pentru procurorii DNA, pentru că aceștia sunt: 1. niște lichele; 2. niște incompetenți sau 3. niște slugi odioase. Oricum ar fi, o mare pată pe obrazul „copiilor" lui Băsescu, pe care - zic „surse" - raportul CE pe Justiție se pregătește să-i ridice în slăvi.

Oricum ar fi, o explicație consistentă a motivului pentru care „marile dosare de corupție" nu rezistă nici în fața instanței din Văscăuți. Și, oricum ar fi, o dovadă a faptului că întotdeauna lichelele sunt mai sonore și mai credibile decât oamenii chibzuiți. Dar, iată, timpul așază lucrurile în matca lor firească. Așa că vă amintim din nou un titlu de acum un an și jumătate: „Trădarea lu’ pește"...

Balaci
18th July 2008, 08:08
Revin securistii. Azi Mona Musca:

Liderul PD-L Neamț, Vasile Ștefan, supranumit „Pinalti“, a anunțat că vrea să-i ofere Monei Muscă un colegiu în județ pentru a candida la alegerile parlamentare din toamnă. „Este propunerea mea și o să o supun discuției în biroul județean, la sfârșitul săptămânii, probabil vineri. Mona Muscă este o femeie de valoare și de aceea m-am gândit serios să îi ofer un colegiu din Neamț. Rămâne de văzut care dintre ele. A rămas să mai vorbim la telefon, dar deocamdată dânsa nu m-a mai sunat“, a declarat ieri Ștefan despre cea care i-a fost colegă de partid în PNL și mai apoi în PLD, înainte de unificarea cu PD.

Mona Muscă a refuzat să răspundă public propunerii. Însă Theodor Stolojan și Valeriu Stoica, doi dintre liderii alături de care a părăsit PNL pentru a crea PLD, s-au declarat încântați de ideea ca Mona Muscă să candideze.

„Un colegiu uninominal ar fi pentru Mona Muscă o oportunitate de a demonstra că și-a păstrat credibilitatea, dincolo de evenimentele nefericite de acum doi ani. Dar rămâne ca ea să decidă“, a declarat joi Valeriu Stoica.

Dacă partea liberală din PD-L se arată încântată de posibilitatea ca Mona Muscă să revină în prim-planul politicii, partea democrată se plasează la polul opus. Miercuri seară, într-o emisiune difuzată de Realitatea TV, secretarul executiv Elena Udrea susținea că revenirea Monei Muscă nu este o soluție foarte bună. „Cred că soluția pentru doamna Mona Muscă, și este o soluție personală, este să candideze în alegeri eventual ca independent și, apoi, dacă electoratul o iartă că nu a spus adevărul atâția ani, putem să ne gândim și la...“, a declarat Udrea.

La rândul său, secretarul general al PD-L, Vasile Blaga, declara în urmă cu câteva luni despre același subiect că verdictul CNSAS este destul de clar. „Câtă vreme CNSAS a spus într-un fel, rămâne așa. Nu putem să abordăm într-un fel problema unui om atunci când este colegul nostru și altfel atunci când nu este coleg al partidului nostru“, susținea Blaga.

Stolojan le-a cerut însă public colegilor săi să aibă răbdare până în toamnă. „Fiecare face comentariile pe care le crede de cuviință. Nu am avut o discuție cu doamna Mona Muscă, așa că nu putem discuta despre proiectele sale de viitor. Dânsa a făcut un pas nou în justiție, care se va rezolva în septembrie. E bine să avem răbdare“, este răgazul cerut de Stolojan.

Alt episod ciudat: deși numele Elenei Udrea a fost vehiculat în ultimul timp legat de postul de ministru al Justiției într-un viitor cabinet al PD-L, Valeriu Stoica, colegul acesteia în departamentul intern al PD-L care se ocupă de tema justiției, a evitat să dea joi un răspuns cu privire la această temă. Stoica s-a limitat doar la a spune că nu s-a luat încă o decizie cu privire la acest lucru.

Dacă în problema legată de revenirea Monei Muscă în partid Elena Udrea se poziționează pe aceeași parte cu Vasile Blaga, nu același lucru se întâmplă în cazul scandalului din interiorul filialei PD-L Constanța. Fostul șef al organizației Constanța, deputatul Stelian Duțu, susține că acest scandal nu este decât o reglare de conturi între Udrea și Blaga. „Toată această problemă de la Constanța nu este decât o reglare de conturi între liderii naționali. Elena Udrea îi plătește o poliță lui Vasile Blaga. Prin Dan Moisoiu care a fost susținut de Vasile Blaga“, afirmă Duțu. Elena Udrea susține că tot ce se întâmplă în aceste zile la Constanța este din vina lui Dan Moisoiu, consilier local, despre care democrata-liberală spune că ar fi omul primarului pesedist Radu Mazăre.

Problemele de la Constanța au început încă dinainte de alegerile locale. Întâi cu conducerea județeană și acum cu cea municipală. Stelian Duțu a fost demis din fruntea filialei județene Constanța înaintea alegerilor locale după ce s-a revoltat că în locul lui a fost desemnat candidat, la șefia Consiliului Județean Constanța, Ion Popescu. Acesta este actualul lider interimar al organizației, după demisia lui Duțu, iar surse din conducerea PD-L susțin că a fost impus în poziția de candidat chiar de Elena Udrea. După alegeri, Udrea alături de Valeriu Stoica au fost desemnați să coordoneze organizația de la malul mării.

A urmat demiterea șefiei organizației Municipale Constanța pentru rezultatele slabe obținute în alegeri. Fosta conducere a organizației municipale a anunțat însă pentru sâmbătă organizarea unui Consiliu de Coordonare Local pentru repunerea în funcție a fostei conduceri. Fostul secretar general Remus Macovei a anunțat că a strâns deja 245 de semnături pentru convocarea CCL. Conducerea actuală a organizației municipale și Valeriu Stoica au anunțat însă joi că toți cei care vor participa la această ședință se vor situa în afara partidului. Asta înseamnă că vor fi excluși.
(c) Cotidianul.ro

Ce pot sa spun, decat "intarata-i drace". A, da, daca tot e vorba de securisti, si Antohi e pe comeback: http://www.cotidianul.ro/sorin_antohi_readus_cu_scandal_in_viata_publica_de _catre_prietenii_de_la_icr-52073.html

Bancaru
18th July 2008, 10:31
Vasile Stefan? Nu era Gheorghe?
Elena Udrea nu a zis asa. O fi ea blonda, dar intamplarea face ca ma uitam la stiri cand a intrebat-o baitul ala de Mona Musca. A zis, nu e citat, ca alegerile uninominale sunt un bun prilej pentru Mona (ce nume de...) sa treaca testul electoratului pentru a vedea daca are sau nu credibilitate. A spus ca e parere personala si a pomenit si de faptul ca nu a spus adevarul. Dar nu a zis sa catindeze ca independenta.
Ce naiba sa astepte de la justitie. Bai, ce ma seaca idiotii astia, deci si Stolojan. Scria negru pe alb, sau invers, ca a facut note informative. Ea insasi a recunoscut ca le-a facut dar zicea ca sunt de bine. Nu conteaza ca erau de bine. Poate ca daca avea ce sa zica de rau o facea. Important e ca a dat cu ciocul. Eu cred ca pe Mona rea de Musca o roade talpa si ii e dor sa urce pe scara pompierilor la teatrul de opereta Ion Dacian. Normal ca cei doi securisti, Stolojan si Stoica, o vor inapoi. Unu la mana sa nu mai fie chiar asa de singuri, ei cu bou Reanu in PD-L, in plus nici nu prea au personalitati. Vasile (Gh.) Penalti Stefan nu e chiar asa linistit precum vorbeste iar Flutur pare sa le faca o mare concurenta. Macar lui Stolojan.

miril
19th July 2008, 09:11
Lipsa de comunicare, cea mai grava boala a societatii romanesti? Ioana Ene Ziare.com

Vorbim oricat, oricand si oriunde, fara reguli de politete, vorbim ca sa sufocam orice secunda de liniste, fugind astfel de noi, vorbim astupand cu vorbe golurile din suflet. Ne bandajam cu multe cuvinte eviscerate.

Vorbim suficient si in sentinte, nu cumva sa lasam vreo secunda libera pentru meditatie si dubiu. Si, mai grav decat toate acestea, de fapt, mai mult monologam pentru ca arta, bunavointa si toleranta dialogului sunt straine celor mai multi dintre noi.

Cum nu dialogam, nu avem nici vreo sansa sa comunicam. Acasa,la serviciu, pe strada, fiecare isi rosteste partitura, convins de adevarul ei, fericit de expunerea in vorbe a rationamentului sau a sensibilitatii, dar mult prea putin interesati de felul in care a fost receptat si de raspunsul la mesajul nostru. Ne ajunge ca l-am emis.

In acelasi timp, auzim tot enorm. Auzim colectia de monologuri a celor din jur, tipete, rasete, ne simtim agresati de prea mult sunet si zgomot. Dar arareori, de fapt, ascultam.

Prindem cate o frantura, cate un cuvant care ne enerveaza sau, dimpotriva, ne entuziasmeaza, il rupem de contextul pentru care nu avem rabdare si ii raspundem prin propriul monolog, care, cel mai adesea, nu are nicio legatura cu ceea ce a vrut sa transmita interlocutorul.

Fara sa ascultam si sa fim ascultati, monologand si auzind zgomote, suntem, de fapt tot mai singuri, mai instrainati de conationali, de vecini, colegi, soti, copii, parinti. Tot mai singuri, avem tot mai multe goluri de umplut, avem nevoie de tot mai multe pansamente. Deci vorbim tot mai mult.

De vina pentru lipsa de comunicare nu sunt insa doar cei care nu au aceasta abilitate. Principalul vinovat este, ma tem, chiar sistemul nostru de invatamant.

Comunicarea lipseste si ca disciplina si ca sistem din scolile romanesti. Profesorii monologheaza de la catedra, elevii recita ce au tocit, la tabla sau in scris, pentru o nota in catalog sau pentru promovarea unui examen.

Creativitatea si dialogul lipsesc cu desavarsire. Copiii nu sunt nici invatati si nici stimulati sa-si expuna ideile logic si coerent, cat mai sintetic si mai explicit. Nu sunt antrenati nici sa asculte un discurs din care sa extraga rapid esentialul si sa poata raspunde la obiect.

Cineva sugera ca ar fi benefica introducerea retoricii macar ca disciplina optionala. Cine e ea si ce ne trebuie noua?, a fost raspunsul indignat al celor pentru care comunicarea este un moft.

Dar chiar daca aceasta opozitie ar fi infranta, ma intreb, cine sa predea aceste ore de retorica. Ma tem ca ar incapea pe mana unor suplinitori, total nepregatiti, asa ca si retorica ar esua intr-o totala lipsa de comunicare.

Comunicarea nu se invata nici acasa, pentru ca parintii insisi nu au aceasta abilitate. Mesajele sunt in plus bruiate si de nevroza in care ne impinge viata de zi cu zi.

Pentru orice vorba care pare un atac, ceata psihologica se aseaza rapid si dincolo de ea construim adevarate ziduri din spatele carora contraatacam. Asta facem si cu copiii, asta invata ei de la noi, asta fac si ei mai apoi.

Vedem apoi rostit acelasi diagnostic pentru drame la toate nivelurile: lipsa de comunicare. Adica boala cronica si, poate, cea mai grava a societatii romanesti.

Leacuri nu stiu daca exista, dar primul pas pentru a nu ne lasa rapusi de ea ar fi, probabil un strop de toleranta si de respect pentru cel de alaturi. Restul, ar putea veni, cu timpul, de la sine.

Bancaru
19th July 2008, 12:24
Noi suntem imuni. Avem peste 20 000 de anticorpi la asa ceva.

miril
22nd July 2008, 09:58
E bine de stiut:

Tranzacțiile eșuate îți pot goli cardul! Alexandra Tamasan, Adina Vlad Adevarul

Sistemele informatice ale băncilor pot genera, uneori, tranzacții eșuate fie la plata prin card (direct la comerciant), fie la retragerea de numerar (de la bancomat). Aceste erori intră în categoria celor mai elegante „țepe" pe care băncile le dau clienților.


Puțini dintre posesorii de carduri știu că sumele aferente tranzacțiilor eșuate sunt blocate, iar dacă nu sesizează banca într-un anumit interval de timp, banii nu mai pot fi recuperați.


Practic, clienții pot ajunge să îmbogățească banca sau comerciantul în urma tranzacțiilor eșuate, dar și a lipsei de informare. Cei care nu știu că au obligația contractuală de a cere banii înapoi se trezesc fără ei în cont. Gestionarea strictă a contului rămâne cea mai sigură soluție pentru a nu cădea victimă sistemului.

Din cauza problemelor apărute în sistemul informatic al băncilor, clienții pot avea surprize neplăcute când își verifică soldul

Tot mai mulți clienți ai băncilor rămân fără bani în cont din cauza unor tranzacții prin card eșuate. Dacă nu sesizează instituția, banii nu vor fi niciodată recuperați.

Clienții Băncii Transilvania (BT) au întâmpinat la sfârșitul săptămânii trecute probleme la utilizarea cardurilor VISA. Practic, aceștia au rămas fără bani în cont, încercând să efectueze tranzacții prin card la comercianți sau la retragerea de numerar de la bancomate.

"A avut loc un upgrade al sistemului informatic și dintr-o eroare au fost afectate tranzacțiile efectuate cu carduri VISA la bancomatele sau POS-urile altor bănci", ne-a declarat Gabriela Nistor, director executiv în cadrul BT. Instituția s-a autosesizat, iar sumele blocate au reintrat în conturile deținătorilor de card în aceeași zi. Deși ar fi fost de așteptat, nu a existat nicio informare oficială a publicului în acest sens.

Cine nu cască ochii, cască punga

Acesta este însă un caz fericit. Nu de puține ori se întâmplă ca posesorii de carduri să-și piardă banii dintr-o eroare a sistemului, fără să-i mai recupereze. Fie nu-și dau seama de lipsa sumelor din cont, fie cunosc acest lucru, dar nu sesizează banca emitentă a cardului. Cert este că foarte puține instituții de credit returnează clienților banii din proprie inițiativă.

De fapt, în majoritatea cererilor de emitere a cardului există o prevedere prin care posesorul se obligă să anunțe banca despre orice refuz nejustificat de acceptare a cardului de către comerciant sau de către unitățile băncii. Iar atât timp cât clientul a semnat cererea, înseamnă că este de acord cu prevederile băncii și nu le va putea contesta ulterior.

Revenind la mult dezbătuta lipsă de educație bancară a clienților, este firesc să ne întrebăm câți dintre noi citesc cu atenție prevederile scrise mărunt în contractele cu banca. Este bine de știut faptul că posesorul cardului poate anunța banca privind eventualele nereguli doar într-un anumit interval de timp stabilit în contract. După acest termen orice contestație sau refuz de plată nu mai intră în responsabilitatea băncii.

Oficialii Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) ne-au declarat că în astfel de situații pot să intervină doar dacă banca nu ar fi dat curs solicitării clientului în termenul stabilit în contract. În prezent, există plângeri depuse de clienți ai băncilor la ANPC privind apariția unor situații similare, dar numărul lor este scăzut.


Păstrează chitanțele!

Potrivit clauzelor din cererea de emitere de card, clientul este obligat să suporte pe banii săi comisionul stabilit de banca emitentă a cardului pentru refuzurile la plată pe care le inițiază și care în urma verificărilor nu sunt soluționate favorabil.

În plus, posesorul cardului trebuie să solicite de la vânzător un exemplar din chitanța de vânzare, respectiv o chitanță de retragere de numerar ce atestă efectuarea operațiunilor cu cardul. Chitanțele vor fi păstrate de posesori în scopul verificării extrasului de cont, precum și pentru rezolvarea unor eventuale reclamații.

Clientul, victima sistemului

Specialiștii din domeniu spun că, având în vedere complexitatea fluxurilor de operațiuni, problemele ce pot să apară sunt numeroase. Cele mai frecvente situații sunt numărarea incorectă la bancomat sau tranzacția eșuată la comerciant.

În primul caz, posesorul cardului nu primește întreaga sumă cerută la bancomat și îi este emisă o chitanță cu mesajul "numărare incorectă". Totuși, contul este debitat cu valoarea solicitată, iar dacă banca nu este sesizată clientul iese în pierdere.

Cea de-a doua situație apare atunci când se efectuează plăți la comerciant printr-un POS aparținând unei bănci, alta decât cea emitentă a cardului. Mai exact, tranzacția eșuează din cauza unei probleme de comunicare dintre POS, banca acceptatoare, platforma de procesare a plăților (VISA/Mastercard) și banca emitentă a cardului.

Dacă una dintre aceste legături se întrerupe, tranzacția eșuează, dar suma este blocată. Ulterior, are loc decontarea tranzacției, iar banii pot ajunge în contul comerciantului, deși acesta nu a vândut marfa. Dacă clientul nu face refuz la plată, nu își recuperează banii, iar aceștia rămân comerciantului.

Cum îți protejezi sumele din cont?

Pentru a nu rămâne fără bani în cont, chiar fără a-și da seama, posesorul cardului trebuie să realizeze o gestiune strictă a banilor. Soldul contului trebuie verificat după fiecare operațiune, chiar dacă presupune un cost în plus. Paza bună trece primejdia rea.

Mai bine plătești între 10 și 50, bani pentru verificarea soldului (prin chitanță sau prin afișarea pe ecran) decât să pierzi sume mult mai mari fără a ști acest lucru.

O altă variantă de a gestiona banii de pe card este extrasul de cont. Deși nu este o modalitate la fel de comodă precum verificarea soldului la bancomat, este mult mai exactă. Extrasul de cont îți arată desfășurat toate operațiunile care au fost efectuate cu cardul, fie la bancomat, fie la comerciant. O problemă apare în cazul băncilor care nu și-au informatizat complet operațiunile.

În această situație, clientul este obligat să se deplaseze la sucursala emitentă a cardului pentru a-i fi eliberat un extras de cont. Acest lucru poate constitui un cost în plus atât în ceea ce privește timpul, cât și banii. Printre băncile care te obligă să mergi la sucursala emitentă a cardului pentru eliberarea unui extras de cont se numără BRD, Volksbank, CEC și Banca Transilvania.

ATHC
22nd July 2008, 17:00
Mai lasati-ma cu huliganii!

Galerie foto: 1 fotografiiFoto:
Un articol de Mihai Hossu
21.07.2008
650 vizualizari


Dovada fiind și într-un alt colț de pagină, spun că a venit momentul sacrificării unui mit urban căruia i-am pus de multă vreme gînd rău. Afirmația că suporterii Universității alcătuiesc o masă de huligani pentru care bătaia e singurul crez în viață nu are nici o acoperire în realitate. Excesele unor indivizi neînsemnați numeric nu pot forma imaginea de ansamblu a grupului. Fără voia lor, suporterii lui „U” au ajuns subiect fierbinte, pentru că nimeni din exterior nu cunoaște caracteristicile interne ale tribunei „șepcilor roșii”. Victime ale mediatizării excesive, focusată pe secvențe decupate, dar și ai unei strategii de discreditare foarte bine întreținută, fanii Universității au ajuns subiect de oprobiu local fără ca două-trei acțiuni greșite să reprezinte voința sau ideea grupului. Un român a violat o italiancă și întreaga nație a fost înfierată. Tribuna lui „U” se află într-o situație similară, „italienii” orașului fiind scandalizați de patru pumni pe linia de tramvai. Cine vrea să-i cunoască pe suporterii lui „U” trebuie să meargă pe stadion și să le asculte cîntecele.

http://www.ftr.ro/mai-lasati-ma-cu-huliganii-5258.php

miril
23rd July 2008, 08:42
Refacerea Alianței PDL-PNL, o propunere ipocrită Silviu Sergiu EvZ

Silviu Sergiu: „PDL vrea să-i împingă pe liberali în brațele PSD. Băsescu va putea astfel să explice electoratului de dreapta refuzul de a numi un premier liberalo-social-democrat“.

La prima vedere, curtea intensă pe care Valeriu Stoica o face PNL pare o tentativă sinceră a PDL (în pericol de a nu avea cu cine să facă guvernul după alegerile din toamnă) de a resuscita defuncta Alianță Dreptate și Adevăr, în speranța că mortul se poate întoarce de la groapă, ba chiar poate fi atrăgător pentru electorat.

În urmă cu câteva zile, Valeriu Stoica a insistat că dreapta trebuie să-și reintre în matca ei firească, prin recuperarea PNL. Fiind unul dintre cei mai fini strategi, e greu de crezut că Stoica nu realizează că, în momentul de față, acest lucru este la fel de utopic precum viața pe planeta Pluto. PDL nu-și poate permite reactivarea ADA renunțând la condiția eliminării lui Tăriceanu. După mai bine de trei ani în care una dintre țintele predilecte ale campaniei anti-PNL a fost Călin Popescu-Tăriceanu, să te aliezi din nou cu cel pe care l-ai terfelit atâta amar de vreme este un gest sinucigaș politic.

În plus, mazilirea lui Tăriceanu nu se poate face decât din interiorul PNL, iar acest lucru este imposibil, acum când premierul și-a întărit poziția grație rezultatului nesperat obținut de PNL în alegerile locale. Că Tăriceanu este pe cai mari este dovedit de faptul că și-a anunțat deja intenția de a candida la un nou mandat de președinte al partidului. Și are șanse mari de câștig dacă PNL va obține un scor la fel de bun în alegerile parlamentare, care să le permită liberalilor continuarea guvernării. În aceste condiții, este greu de crezut că Tăriceanu va accepta o împăcare cu cei care s-au străduit din răsputeri să-l decredibilizeze. În politică, dacă cineva îți dă o palmă, este contraproductiv să-i întorci și obrazul celălalt. Este o dovadă de slăbiciune și te face să pierzi voturi. Mai ales că scorul ridicat al PNL din alegerile locale se datorează și radicalizării electoratului liberal în fața tentativelor lui Băsescu&Co. de a îngropa formațiunea lui Tăriceanu. O eventuală bună- voință afișată de premier în fața PDL-iștilor l-ar face să piardă procente importante.

În consecință, este greu de crezut că PDL este mânat de o dorință sinceră de împăcare cu partidul lui Tăriceanu. O mostră de ipocrizie este și trimiterea pe post de sol tocmai a lui Valeriu Stoica, fost președinte al PNL, adversar consacrat al lui Tăriceanu, artizan principal al ruperii PNL prin plecarea aripii Stolojan.

Vicepreședintele PDL plânge cu lacrimi de crocodil după liberali, mimează bunele intenții ale PDL, pentru ca PNL să pară principalul responsabil pentru dezbinarea Dreptei, care preferă un concubinaj împotriva naturii cu PSD decât o firească poveste de dragoste cu PDL.

Cred că lipirea PNL de PSD va fi un argument puternic pentru Traian Băsescu, care va trebui să-i explice electoratului de dreapta de ce refuză să numească un premier susținut de coaliția liberalo-social-democrată.

Involuntar, Valeriu Stoica face un serviciu de imagine PNL. Repetatele oferte de reactivare a Alianței D.A. creionează PDL imaginea unui partid slab, care admite că destructurarea PNL a fost o strategie greșită și se întoarce spăsit, sărutând mâna pe care a mușcat-o.

miril
23rd July 2008, 08:44
Un guvern cu greutate. Ar fi fost bun acum.

Weber și Dăianu, propuși miniștri Romulus Georgescu EvZ

Renate Weber, ministru al justiției, și Daniel Dăianu, ministru al economiei, sunt propunerile PNL pentru viitorul guvern, dacă liberalii vor participa la formarea lui.

Renate Weber la Ministerul Justiției și Daniel Dăianu la Ministerul Economiei se numără printre propunerile PNL pentru viitorul guvern, în eventualitatea în care liberalii vor participa, după alegeri, la formarea executivului. Pentru celelalte portofolii sunt discutate, cel puțin pentru moment, nume din actualul guvern.

Pe de altă parte, liberalii trebuie să-și fixeze prioritățile, în condițiile în care în viitorul guvern, indiferent cu cine-l vor forma, nu vor putea solicita decât postul de vicepremier și patrucinci portofolii guvernamentale.

Miniștrii în așteptare

Discutarea acestor propuneri pentru viitorul guvern se face sub „paravanul“ creării unor comisii de specialitate, care să coordoneze elaborarea programului de guvernare al liberalilor.

Săptămâna trecută, PNL-iștii au oficializat doar faptul că ministrul economiei și finanțelor, Varujan Vosganian, va strânge propunerile pentru comisii și va coordona realizarea programului de guvernare, aceste operațiuni având drept termen luna septembrie. Premierul a vrut astfel să evite compararea PNL cu PSD, care tocmai fusese criticat de presă pentru înghesuiala la portofoliile virtuale.

Totuși, numele se discută deja la vârful PNL. Astfel, Renate Weber a transmis deja conducerii liberale că vrea să participe la redactarea programului de guvernare, pe partea de Justiție și drepturile omului. Pe baza faptului că se va ocupa de acest capitol, Renate Weber va fi propusă de liberali pentru portofoliul Justiției, au afirmat surse din PNL.

După ce a fost aleasă în Parlamentul European pe listele PNL, Renate Weber a anunțat că nu va renunța la mandat pentru un post în țară. Ea s-a menținut pe această poziție, chiar dacă, în presă, au apărut speculații conform cărora îi va lua locul lui Tudor Chiuariu la Justiție. După alegerile parlamentare, Renate Weber are o acoperire: noul executiv se va forma în decembrie, iar mandatul europarlamentarilor expiră în primăvara anului viitor.

Vosganian, candidat la postul de ministru al finanțelor

Europarlamentarul PNL Daniel Dă- ianu se află într-o situație similară. El ar urma să coordoneze partea economică a programului de guvernare. Chiar dacă, în prezent, Economia și Finanțele sunt comasate, liberalii nu exclud ca viitorul premier să dorească separarea lor. În aceste condiții, liberalii vor să-l propună pe Vosganian la Finanțe și pe Dăianu la Economie.

La majoritatea celorlalte comisii, deocamdată, nu s-au produs surprize, printre cei care vor redacta programul de guvernare numărându-se, în general, actualii demnitari ai partidului: Ludovic Orban la Transporturi, Paul Păcuraru la Muncă, Cristian David la Interne, Adrian Iorgulescu la Cultură.

Unii dintre demnitarii actualului cabinet nu și-au formulat încă o opțiune clară: Eugen Nicolăescu nu a anunțat dacă vrea să se ocupe de Sănătate, iar Teodor Meleșcanu nu s-a hotărât dacă va participa la programul de guvernare pe domeniul Apărare sau Afaceri Externe.

COORDONATORI

Antonescu și Orban, posibili vicepremieri

Echipei de realizare a programului de guvernare i se vor alătura coordonatorii politici, ca de pildă vicepreședintele Crin Antonescu. El sau Ludovic Orban ar putea ocupa postul de vicepremier în viitorul guvern. Poziționarea exactă a fiecărui reprezentant liberal va fi stabilită după alegeri și va depinde, până la urmă, de scorul partidului în alegeri și de rezultatul negocierilor cu viitorii parteneri de guvernare.

miril
23rd July 2008, 08:58
Ce mai scrie la gazeta. Libertatea...banilor, aia dupa vanzarea lui Herea, presupun:

"Ambarcatiune de 200.000 €

Dupa spusele celorlalti concurenti, Copos a beneficiat de experienta echipajului sau, format din fosti velisti, si de faptul ca are o barca cumparata la mana a doua cu 200.000 de euro, dar suficient de buna ca sa surclaseze toate celelalte echipe participante la competitiile din Romania. Totusi, desi are velele uzate, catargul din aluminiu, nu din carbon, si dedica acestui sport mai putin timp decat alti competitori, omul de afaceri se mentine in top. Un rezultat meritoriu a obtinut si Lucian Mandruta, care s-a situat pe pozitia a treia in competitia vaselor mici. Alte V.I.P-uri obisnuite ale acestor regate sunt Dan Chisu, omul de afaceri Ioan Neculaie sau fostul actionar de la FC National, Constantin Iacov. La Regata de la Eforie Nord au participat competitori sub pavilion italian, american, bulgar si romanesc, iar premiile au constat in echipamente electronice pentru vase, discounturi semnificative din partea sponsorilor si, bineinteles, pentru o competitie nautica, lazi cu bautura".

Mai scrie ca pisica este prietena cainelui si invers daca se...intalnesc la varsta puradeilor sau, Na, Hoi, Adevarul despre "Rasismul de testura" aici:

http://www.adevarul.ro/articole/rasismul-de-la-tastatura/361679

Sub...articol. interesanta mi se pare "definitia" unora verzi si bravi, de un internaut, ca aici:

"Legionarii erau cam ca rusii /comunistii - tot asa invidiosi, cam dobitoci , obsedati de ordine si de tabere de munca, obsedati sa scoata Romania de pe culmile disperarii , dar cea mai importanta si formidabila asemanare domle - nu au simtul umorului (umor nu bascalie) si se iau prea mult in serios".

Tyler, ce zici?

Bancaru
23rd July 2008, 10:25
PDL, un partid cu esenta de stanga, sa nu uitam ca a facut parte cu mandrie din internationala socialista, vrea sa atraga PNL in dreapta, in matca. Asa. Si Iliescu incearca sa puna in practica ce a invatat la Moscova, sa recladeasca mosiile chiaburilor.

miril
23rd July 2008, 10:31
Un interviu de arhiva progresista:

Ștefan Iordache: ultimul interviu Cristian Brancu ("Confidențial”) JN

22/07/2008 Rar te sună Ștefan Iordache. Și trebuie să fie ceva important. Asta se întîmplă acum! De la celălalt capăt al firului, maestrul mă întreabă despre o anume serată mondenă pe care nu vrea să o frecventeze. Îl invit pe loc la interviu și mă șochează. "Hai să o facem, va fi ultimul meu interviu”. În timp ce conduc mașina spre localitatea de lîngă București unde stă, mă întreb ce l-a mîniat atît de tare.

Intru în satul păzit de pădure, în care stă maestrul. E alt aer decît în Capitală, deși nu sîntem departe. Înțeleg de ce a fugit aici. Ne așteaptă în poartă și ne invită într-un superb univers arhaic, în care s-a retras. Aici pregătește rolurile, citește, îngrijește via, cultivă meri, face vin, taie iarba. Revine la matcă.

E ultimul interviu?
Da. Și nu numai atît, este ultima mea apariție în public, în afara scenei, acolo unde bate inima mea.

De ce?
Nu mai vreau să trăncănesc. La ce folosește? Sînt mîhnit. Nici vehement și nici supărat. Mîhnit. Vorbim cu toții în vînt, pentru că nimic nu se schimbă. Aleg să nu mă mai implic în societate. O fac pentru prima și ultima oară. Ceea ce trăim este o telenovelă. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovelă nu mai este suficient pentru ce trăim. E o manea. De prost gust. Decît să vorbesc fără rost, nu-i mai bine să mă uit la salcia asta?

Dar sînteți un reper pentru România!
Crezi? Lumea mă știe mai degrabă pentru că am cîntat cu Sanda Ladoși și mai puțin pentru Hamlet, Richard sau ce am mai făcut eu. Nu mă indignează asta, ba chiar privesc situația cu umor. Nu-mi doresc popularitate. Au alții destulă.

Dar poate că nu o merită.
Eu știu? Nu vezi cine vorbește azi? Cine are pieptul mai bombat! Uite, îți pun și eu o întrebare. Niciodată nu am știut ce înseamnă vedetă. Explică-mi tu!

După părerea mea, vedetă este personajul care are cu ce să se legitimeze profesional, care are popularitate și care caută să stimuleze mereu această imagine.Prezentatoarea de la meteo e? Dar fata cu sînii goi, pozată în porumb, e?

Eu cred că nu, maestre. Vă înțeleg. Tabloidele greșesc cînd umflă personaje gen Alina Plugaru.
Cine e fata asta? După nume, o fi bună să-mi are nițel pămîntul?

Mă îndoiesc.
Vezi cum e cu vedeta? Poți să o pui pe fata asta lîngă Radu Beligan și Marin Moraru? De altfel, acesta este motivul pentru care ei nu se consideră vedete și același lucru cred și eu. Eu nu mai vreau în această lume.

Alegeți să vă refugiați aici, pe acești 3.000 de metri pătrați care mi se par un paradis, cu pivniță, vie, răsaduri, pitici de grădină, cu veranda asta minunată.
Da. Acest loc este ca o mînă. Face parte organic din mine. Auzi liniștea asta compactă? Aici poți trăi liniștit. Am cumpărat o mie de metri aici în 1982, cu banii luați de la filmul "Glissando”. Erau 90 de pruni aici. Pe primii 40 i-am tăiat chiar eu, cu fierăstrăul pe care îl vezi acolo, în cui, lîngă pivniță. Apoi încă două mii, după revoluție. Crezi că aș fi avut bani pentru așa ceva?

Putem intra în pivniță?
Nu. E greu, trebuie să ridici un chepeng din casă.

Înseamnă că intrați rar acolo.
Nu, dimpotrivă (îi lucesc ochii). Anul trecut, ciorchinii de strugure erau cît mîna! Am făcut, din 400 de butuci pe care-i am, 900 de litri de vin. Alb, demisec. A ieșit cam tare de data asta. V-aș da, dar nu e indicat pe canicula asta.

L-ați lucrat singur?
Nu. Nu uita că eu sînt crescut în vie. Bunicul meu avea două hectare de vie. Avea două sute de oi, pe care le-am păzit, așa cum, de mic, am cules via. E normală armonia mea cu acest loc. În fine, vinul trebuie vorbit cu prietenii,

Trebuie cîntat cu ei. L-am chemat pe vecinul meu Dan Pița, pe celălalt vecin, Papaiani, pe Mitică Popescu și l-am cules împreună. Și l-am pus pe Nicu Gigantu să-l cînte.

E o tradiție cîntatul vinului?
Nu, dar cred că, decît să faci și să bei vinul de unul singur, mai bine îl arunci la canal.

V-a plăcut șueta.
Mi-a plăcut cîrciuma, mai corect spus. Într-o anumită perioadă, mergeam în cîrciumi ca să observ oamenii, ca pregătire pentru un anumit rol. Plăcerea a fost să stau la șuete, pentru a comunica. Și ca ieșire din starea rolului.

Da. Îți fac o mărturisire. Dacă aș lua viața de la început, nu știu dacă aș face la fel. Am avut șansa, dar și neșansa unor roluri mari. Șansa este că am devenit apreciat, neșansa e că toate aceste roluri mi-au măcinat cumplit nervii. Dacă aș fi avut acum mintea de la 30 de ani, nu aș mai repeta acest drum, toate aceste roluri mari. Uită-te la colegii mei de generație, care-s ingineri sau doctori. Arată de parcă-s copiii mei.

Nu vă cred. Sînteți un om născut pentru teatru.
Eu joc teatru, pentru că nu știu să fac altceva! Dacă știam să montez prize, asta eram, electrician. Eu nu am dorit să devin mare actor, dar soarta, Dumnezeu m-a împins aici. Cînd am dat admitere la Medicină, am făcut vizita medicală la facultatea de teatru. Iar cînd am ieșit de acolo, mi-am notat într-un jurnal că niciodată nu aș vrea să trăiesc printre asemenea oameni. Dacă teatrul e inima mea, atunci află că inima mea a fost cucerită treptat, în timp. Hmmm, am senzația că Dumnezeu m-a luat pe păr și m-a tras în sus. Știi, în adolescență eram foarte jos.

Nu vă mai place noua generație din teatru? Acum șapte ani, într-un interviu, Marin Moraru mi-a zis că nu vede pe nimeni ca un demn urmaș al generației sale.
Nu era departe de adevăr. Copiii de azi nu mai au respect pentru meserie. Nu știu cum să plece mai repede de acolo. E adevărat, au și multe tentații. Joaacă la TV, în reclame. Unii fac facultatea de teatru ca să ajungă prezentatori, manechini, secretare. Sigur, în societatea modernă, trebuie să știi teatru ca să vinzi un produs. Pe vremuri, avocatura era în această postură.

Oamenii privesc altfel teatrul?
Da. Am terminat facultatea acum 45 de ani, plus patru ani de școală rezultă că sînt pe scenă de 49 de ani. Eu îmi fac meseria așa cum am pornit-o. Vin la teatru cu trei ore înainte de spectacol, repet textul, intru în stare. Numai Mitică Popescu face ca mine. Este și el un maniac al teatrului. Și, de 30 de ani, nu mi s-a întîmplat să joc cu sala goală. Dar publicul s-a schimbat, s-a pervertit. Vrea să rîdă la teatru, lucru care a intrat subliminal în urma influenței unor trupe ca "Vacanța Mare”, "La bloc”. Actorii tineri greșesc și ei. Cred că și dacă ar juca Hamlet ar vrea să facă lumea să rîdă. Dacă tinerii se simt frustrați de ce a zis Marin, să arate, nu să-l critice!

Dar în societate, în vîrful ei, nu vedeți pe nimeni care să vă placă?
Pe nimeni. Văd doar oameni deștepți, dar necinstiți. La noi, gura bate scaunul, ca să nu zic altfel.

Dacă n-ați fi fost actor, ce ați fi fost?
Nu chiar ospătar, dar sigur patron de restaurant.

Și de ce n-ați încercat?
Am încercat. Cine naiba o fi inventat cîrciuma? Unul deștept din preistorie, care a văzut că doi nu au unde să bea un pahar, așa că i-a chemat la el și a cerut să fie plătit pentru asta. Prin 1990, am încercat să fiu patron. Am luat o firmă, împreună cu alți prieteni ingineri, dar n-am știut să ne descurcăm. Aveam 5.000 de vaci și multe altele, dar au murit multe animale, pînă cînd am vîndut-o lui Urzică, cel cu Coleus-ul, dacă-l mai știi. Am luat, tot cu prietenii ăștia, pe la Obor, pe strada care se numea Kent – că acolo se găseau țigări pe vremuri – o cîrciumă, zisă "La Papa”, după numele fostului patron. Dar n-a mers.

Aveți nostalgii?
Nu am decît nostalgia tinereții. E lucru de mare preț tinerețea și tîrziu am înțeles asta. Dar fiecare vîrstă are rostul ei.

Dacă ați fi fost mai tînăr în 1989, cine știe cum ar fi fost viața.
Da. Pentru mine, schimbarea a venit tîrziu. E bine că a venit, dar gîndește-te, am trăit în două sisteme și nici nu știi ce greu e să scapi de anumite spaime. Libertatea pe care am primit-o a fost prost înțeleasă.

Cînd stați aici, pe verandă, și vă gîndiți la trecut, nu regretați că nu aveți urmași?
M-ai lovit în punctul slab. Regret foarte mult. Dar m-a luat vîltoarea vieții. Mă gîndeam mereu să treacă și anul în care eram, să-mi fac meseria bine. Și a trecut vremea. E cea mai mare tîmpenie din viața mea.

Ați avut însă prieteni.
Nu cred că există prieteni, ci doar momente de prietenie.

Nu-mi spuneți nimic de cele trei pisici ale dumneavoastră?
Te rog, sînt chiar niște vedete. S-a pripășit pe lîngă mine și le-am crescut cu drag. Oamenii îmi aruncau pisici peste gard, pentru că știu că-mi plac.
(Dincolo de verandă, în casă, doamna Mihaela, soția maestrului, citește "Confidențial”, iar lîngă ea toarce un motan negru, Cascarache, preferatul lui Ștefan Iordache. Aflăm că cel gri, care a dormit tolănit pe scară tot timpul, pe nume Makelele, atacă supremația în sufletul stăpînului. Al treilea pare a fi plecat.)

Ați renunțat la casa din București?
Nu, dar nu-mi mai place orașul. E groaznic, de 15 ani mă extrag din el cît pot de mult. Ceea ce devine greu. Înainte făceam 45 de minute pînă aici, acum fac două ore. Asta e țara în care cad păsărele pe șosele, dărîmate de basculante, nu de cataclism. Sîntem de rîsul Bangladesh-ului.

Soția dumneavoastră m-a rugat să nu apară în acest interviu. Dar vreau, totuși, să-mi vorbiți despre ea.
Ce să-și spun? Că ea a insistat atunci, în 1982, să iau acest teren? Înțelegi? Pentru un bărbat este important să aibă lîngă el o femeie care să-l înțeleagă. Ca să fie clar: dacă acest pămînt e ca mîna mea stîngă, Mihaela e ca mîna mea dreaptă. Și ea face parte din mine.

Care e sensul vieții?
Vrei să-ți spun cuvinte mari. Cred că sensul vieții îl știe doar Dumnezeu. Noi nu putem decît să încercăm să influențăm nițel ce ne-a dat el. Asta e important, să slujim viața.

Sînteți mulțumit de viață?
Sînt unul dintre oamenii care dau extemporal seară de seară, la spectacol.

După cum se vede, ați luat notă mare, adică ați învățat bine lecția.
Se pare că da.

Bancaru
23rd July 2008, 11:40
Se vede treaba ca e un om caruia ii place vinul. Aveam un prieten care zicea, ceea ce sustine si Dinescu, ca daca nu iti place bautura deloc e o problema cu tine. Un om modest si inteligent. Eu imi aduc aminte de el in 2 roluri: Glissando si Cel mai iubit... La teatru l-am vazut in Printul Negru, la Nottara. Si cam atat din cate imi amintesc.
Sa ne cacam pe ea de tara. Traiasca Mimi Rogoz si clanul Partac, sau cum pizda ma-sii ii cheama pe aia.
Alina Plugaru pun pariu ca nu ii poate ara miristea dar cred ca ii poate scula pula. Si nu cu poezii patriotice cum zicea Tora Vasilescu intr-un film de rahat. Tora Vasilescu care are si ea multe argumente (sau avea) ca sa iti scoale ... Nici ea nu poate ara dar ii place spritul.
Daca radu Beligan era vedeta nu mai era Radu Beligan. Este firesc ca atunci cand apari la televizor sau printre mase prea des lumea sa isi aduca aminte de tine asa cum esti la teve. Uitati-va la Claudiu Bleont. Un penibil. Stie cineva in ce piese a jucat? Nu prea cred. Putini. Krap in mod sigur. Dar in rest stiu ca e la Antena 1 sau 2 sau la Dansez pentru tine sau la Prima. Sau in cur dupa ureche.

Balaci
23rd July 2008, 11:46
Pentru liberalii...progresisti:
Guvernul are sumele necesare pentru ca pensiile sa creasca de la 1 noiembrie cu 20%, a anuntat marti ministrul Muncii Paul Pacuraru.
Ministrul Muncii a declarat ca sumele acordate pensionarilor vor fi mai mari, de la 1 noiembrie, cu aproximativ 20%. Astfel, un pensionar care acum are o pensie de 500 de lei, dupa majorare va incasa 600 de lei, transmite Realitatea Tv.
Paul Pacuraru a garantat marirea pensiilor in avans. Pacuraru explica ca aceasta majorare intervine pe fondul unui excendent inregistrat la bugetul de asigurari sociale in cursul ultimilor doi ani.
Pe de alta parte, Pacuraru a adus asigurari ca aceasta marire nu va afecta economia si nu va produce derapaje sociale in cadrul bugetului de stat.
Deficitul bugetar al Romaniei s-ar putea adanci la 3% din Produsul Intern Brut (PIB) daca bugetul asigurarilor sociale va trebui alimentat din alte surse pentru a sustine majorarea pensiilor cu 30%, a preciza tot marti Valentin Lazea, economistul sef al BNR.
In acelasi timp, devansarea cresterii pensiilor ar putea conduce la o noua explozie a preturilor.
(c) ziare.com

Cam rosu liberalismul asta. In curand se va ajunge ca pensia medie sa depaseasca salariul mediu. Asta in conditiile in care si asa sunt mai multi pensionari decat forta de munca activa in Romania. Vai de noi:(

miril
23rd July 2008, 11:51
Prostii electorale. Se pregatesc sa pasese pisca in alta curte, cu alte cuvinte.

Bancaru
23rd July 2008, 12:59
Alegatorii sunt prosti. Pai daca stai sa te uiti la ce mai promit si unii si altii te apuca fericirea subita si vrei sa votezi... ieri. Sosele suspendate, autostrazi, pensii uriase, salarii grase, astronauti, avioane, sosele de centura, etc. Si daca te uiti mai bine s-au inghesuit sa il voteze pe ala la sectorul 3, cu 80%, ca le-a maturat ulita si a facut 3 parcuri. Dupa 20 de ani, vorba batranului Dumas.
Baaaaaaaaa... treziti-va! Sa se faca in pizda ma-sii buget descentralizat si apoi sa mai vorbim. Sa dau bani la stat pentru pensie dar sa stiu ca ma duc si eu ca bosorogii americani si imi plimb proteza la Paris. Daca dau bani la CAS sa stiu ca pot sa ma duc la medic nu ca milogul sa stau cu sapca in mana la pe la usi. Sa moara de foame armata, nu sa primeasca cele mai mari indexari de buget desi stau cu mana pe pula toti si sunt niste betivani. Dar e bine ca ne plangem ca se nasc generatii intregi de analfabeti si manelisti. Urasc tara asta si din pacate nu am curajul pe care l-au avut altii sa ma car de aici. Cinste lor!

miril
25th July 2008, 09:05
O initiativa buna. Teoretic.

Metroul prinde culoare Andreea Ciupercă EvZ

STAȚIA GARA DE NORD. 20 de artiști plastici de la Asociația din Pod și înscriși în proiectul „I Love Bucharest“ le fac o bucurie călătorilor: peronul stației va deveni mai vesel în câteva săptămâni

Dacă v-ați imaginat vreodată ce se întâmplă la metrou noaptea, înlocuiț i tablourile cu oameni ai străzii circulând pe linii, graffer-ii ilegaliști care dau culoare pe ascuns garniturilor vechi, șobolanii care mișună de la o stația la alta, nestingheriți de zgomotele trenurilor agitate, cu plimbări pe trotinetă, spray-uri folosite fără frică, proiectoare, râsete, salopete, muzică și desene care iau naștere pe măsură ce trece timpul. Totul se întâmplă în fum de țigară și sub privirea administratorului de stație.

După principiul ține minte cinci cuvinte: „Bucharest MetroArt. Arta te privește!“ - sunt vorbele datorită cărora veți vedea trăsuri, mașinuțe, nori, blocuri, muzicanți și umbrele în loc de mozaic alb-murdar. Asta, în timp ce așteptați metroul în stația Gara de Nord, la linia 1.

„Măcar de le-ar face pe toate!’’

De o parte și de alta a stației, pereții mozaicați au fost spălați, degresați (pe alocuri mai prost decât le-ar fi trebuit artiștilor) și pregă tiți să primească „hainele noi“, pe care împăratul din poveste ar fi invidios, pentru că le va vedea toată lumea. Desenele făcute de cei 20 de artiști plastici de la Asociația din Pod au în comun „Bucureștiul vechi și nou“, ca temă de lucru. „Însă nu iese niciodată ce-i pe schiță. Vom vedea la final cum arată“, spune Mihaela Miron, de la Asociație.

„Măcar de le-ar face pe toate! Că oricum, mai urât decât era înainte cu mozaicul ăsta ca-n baie, n-are cum să fie“, spune aprobator Cornel Doncea, administratorul stației de metrou Gara de Nord. Și se minunează de cât de greu e desenul cu muzicanții, care este realizat lângă scările care duc spre Calea Griviței, de pe peronul dinspre Unirii. Cele opt suprafețe, care adunate dau mai bine de 120 de metri pătrați, vor avea câte un desen diferit, iar numele stației va fi scris în vopsea, cu stenciluri și forme diferite.

Lucrul a început luni noapte, și tinerii artiști speră să termine întrun timp mai scurt de trei săptă mâni, cât era programat inițial. Mai ales că munca de la 23.00 la 4.45 maximum nu e tocmai ușoară. Ca să nu mai vorbim despre gazul care poate avea efecte halucinogene și pe care îl emană spray-urile.

ÎN VIITOR

Urmează stația Piața Victoriei

„I Love Bucharest“ își propune, prin proiectul de artă publică „Bucharest MetroArt“, să realizeze o schimbare de decor în sta- țiile de metrou. Prima etapă a acestui proiect a constat într-un workshop, organizat în perioada 24 iunie-13 iulie, în cadrul căruia copiii participanți au redecorat, deocamdată pe hârtie, stația Piața Victoriei. „Următoarea etapă este alegerea câtorva dintre aceste lucrări, pentru o expoziție care va avea loc pe 15 octombrie la Cărtureș ti. Acolo, pe baza voturilor publicului și a unui juriu specializat, vom alege ce ajunge pe pereții de la Piața Victoriei. Ideile copiilor vor fi materializate la anu’“, explică pașii realizării proiectului Mihaela Miron. De altfel, bucureș tenii au avut un rol important și în ceea ce privește stația Gara de Nord. Pe baza răspunsurilor lor, echipa „I Love Bucharest“ a cerut sponsorizări, suport și a avut certitudinea că ideea lor nu e total ieșită din comun.

De la „Strada Cărții“, în subteran

Poate îi mai știți de la Universitate, când au colorat tarabele buchiniștilor, în cadrul acțiunii „Strada Cărții“. Până una-alta, artiștii, coordonați de Irina Abaza, au descoperit viața de noapte la metrou, s-au împrietenit cu personalul de acolo, și au văzut cum e să faci bani din ce-ți place.

Iar pentru Piața Victoriei au deja sponsori. Și nici ideile pentru Piața Romană nu au întârziat să apară. „Ar putea fi făcută foarte mișto stația de acolo. Oricum, noi sperăm că așa am deschis un drum pe care vor mai veni și alții. Chiar ne-am bucura să vedem că mai sunt oameni care au idei pentru spațiile astea. Bucureștiul e atât de ofertant! Și la suprafață și la metrou!“, spun, completându- se reciproc, Mihaela Miron și Irina Abaza.

Și pensulele pun culoare pe pereți, cutiile cu vopsea se amestecă, se golesc și dau viață unui spațiu în care tot ce se putea vedea era praful și mozaicul gol, cu o culoare bolnăvicioasă. Mov, roz, verde, albastru, galben, roșu. Obișnuiți-vă mintea cu aceste culori, pentru ca ochii să nu fie prea surprinși. În două săptămâni - maximum trei -, Gara de Nord va arăta a operă de artă.

miril
25th July 2008, 09:07
Un articol care trebuie citit de la cap la coada, inclusiv comentariile la interviu:

„În 1997, Măgureanu mi-a sugerat că sunt în afara jocului“ Radulescu George Adevarul

Victor Ciorbea La zece ani de când a părăsit funcția de prim-ministru și după o lungă tăcere, Victor Ciorbea (53 de ani) își amintește amănunte spectaculoase din guvernarea CDR. Retras în avocatură, el susține că epopeea primului guvern al CDR s-a încheiat și cu „ajutorul" directorilor de atunci ai SRI (Virgil Măgureanu) și SIE (Ioan Talpeș). Cei doi ar fi fost deranjați de angajamentul pe care și l-a luat Ciorbea la Bruxelles de a reforma serviciile secrete.


Despre Virgil Măgureanu: „M-am trezit cu vizita domnului Măgureanu, care m-a lăsat să înțeleg că eu sunt practic în afara jocului. Adică mi s-a lăsat de înțeles că la alegerile prezidențiale ar fi contribuit într-o anumită măsură...". (Ciorbea sugerează că Emil Constantinescu ar fi fost ajutat de serviciile secrete să câștige alegerile prezidențiale din 1996, în „finala" cu Ion Iliescu).


Despre Ioan Talpeș: „După câtva timp s-a întâmplat același lucru și cu domnul Talpeș, care mi-a prezentat situația cam la fel".


Despre Traian Băsescu: „Era un coleg de guvern foarte ascultător și disciplinat. Și pitoresc, dar în stilul ăsta militar... Ce fel de militar - nu știm, dar poate o să ne spună istoria cărei arme îi aparține cu adevărat".


Despre revenirea în politică: „Nu am nicio calitate pentru a fi un politician de succes în România de astăzi. Nu sunt nici mafiot, nici nomenclaturist, nici securist, nici turnător și nici nu sunt descendent de-al lor".



În 1996, Virgil Măgureanu a spus că a votat ... Șeful primului guvern al CDR, Victor Ciorbea, spune că fostul director al SRI, Virgil Măgureanu, i-a sugerat să o lase mai moale cu „de-KGB-izarea" serviciilor secrete

Nu prea crede în posibilitatea revenirii sale în viața politică și se declară conștient că a fost un premier de sacrificiu. Victor Ciorbea practică avocatura cu succes și privește cu detașare în urmă, spre mandatul său în fruntea guvernului. Fostul prim-ministru a afirmat, „La masa Adevărului", că serviciile secrete nu au stat foarte departe de clasa politică în momentul alternanței la putere din noiembrie 1996. Victor Ciorbea a vorbit, după mai bine de zece ani, despre întâlnirile pe care le-a avut cu Virgil Măgureanu și Ioan Talpeș, directorii SRI și SIE de la acea vreme, ocazii cu care i s-ar fi pus în vedere să nu apese pedala reformei „în sistem".

CARTE DE VIZITĂ

S-a născut la 26 octombrie 1954 la Ponor, județul Alba.
A urmat Dreptul la Cluj, absolvind șef de promoție.
Înainte de 1989 a fost judecător și apoi procuror.
După 1990 devine lider al Sindicatului C.N.S.L.R. „Frăția".
În 1996 este ales primar al Capitalei.
Prim-ministru de la 12 decembrie 1996 la 30 martie 1998.
De patru ani profesează avocatura.


„Traian Băsescu era un coleg de guvern foarte ascultător și disciplinat. Și pitoresc, dar în stilul ăsta militar... Ce fel de militar nu știm, dar poate o să ne spună istoria cărei arme îi aparține cu adevărat."



Mai există creștin-democrație pe prima scenă politică românescă?

Nu cred. PNȚCD a fost scos din Parlament și a intrat într-o criză care, din păcate, s-a acutizat de la un an la altul. O primă cauză a acestei situații a fost legată de aspectele interne, de împrejurarea că în partid, în mod deliberat, au fost infiltrați oameni care aveau drept scop crearea de crize permanente și, în final, distrugerea lui.

O altă cauză a fost externă partidului și anume lecția de demnitate și de moralitate dată de PNȚ, în noiembrie 1947, când cu armata roșie, cu tancurile sovietice, a reușit să mobilizeze poporul român și să câștige alegerile cu aproape 78%.

Asta deși Maniu știa foarte bine că zarurile au fost aruncate și că Occidentul ne-a abandonat și eram sortiți să rămânem în mâinile armatei roșii. Afrontul acesta adus sovieticilor n-a fost uitat după cum n-a fost uitat nici de comuniștii din România și a fost transferat la succesorii lor, la criptocomuniști.

PNȚCD a fost la putere din '97 până în 2001, după care s-a prăbușit brusc, căzând în cârca sa toată povara celor trei guvernări CDR. A fost complot sau nepricepere politică?

Îmi amintesc că, la puțin timp după Revoluție, președintele Ion Iliescu vorbea despre faptul că sunt depășite ideologiile create de partide pe bază de doctrine. Domnul Alexandru Bârlădeanu, primul președinte al Senatului, era mult mai tranșant.

Spunea că ar fi bine să se creeze un partid cu mai multe „secții", care să aibă comuniști reformați, socialiști, social-democrați și creștin-democrați – aceștia din urmă având ponderi din ce în ce mai mici. Practic, primii să controleze. Până la urmă s-a ajuns la o formulă mai înțeleaptă ca acele secții să se transforme în partide cu denumiri diferite, dar care erau sateliți ai partidului de guvernământ. FSN I (al domnului Iliescu) cu FSN II (al domnului Roman), care era în interiorul coaliției de guvernare din 1997, au colaborat foarte bine, mai ales pe parcursul anului 2000.

Apoi au „accelerat" colaborarea, imediat după anunțul președintelui Constantinescu că nu mai candidează. A fost o combinație foarte bună între cei din opoziție, FSN I care urma să vină la putere și FSN II, care era în interiorul coaliției condusă de CDR. Prin această combinație care se suprapunea peste tensiunile noastre interne s-a ajuns la marginalizare și la scoaterea PNȚCD din parlament.

L-ați avut în guvern pe Traian Băsescu. Ați intuit atunci în el un viitor șef de stat?

Sincer, nu. Dar ceva ciudat mi s-a părut. La început, mai ales la insistențele Alianței Civice și ale altor formațiuni din Convenție, m-am opus nominalizării lui ca ministru. Pentru faptul că de pe atunci se declanșase „procesul flota".

Cert este că nu aveau încredere și nu-l vedeau ca un ministru al unui guvern pus să lupte cu adevărat împotriva corupției, după model italian, cu departament anticorupție, antimafie, cu legislație aproape copiată după modelul italian, cu experți italieni și ai Uniunii Europene. După insistențe enorme ale domnului Petre Roman și ale președintelui Emil Constantinescu a fost acceptat. Și l-am acceptat și eu. Relațiile dintre noi pot să spun că au fost normale.

Era un coleg de guvern foarte ascultător și disciplinat. Și pitoresc, dar în stilul ăsta militar... Ce fel de militar nu știm, dar poate o să ne spună istoria cărei arme îi aparține cu adevărat. E cert că avea stilul acesta de subordonare clară față de premier, întotdeauna prompt, gata să facă orice. Evident, eu îi ceream lucruri legale.

Când ați început să vă puneți întrebări în legătură cu Traian Băsescu?

Am simțit ceva cu ocazia negocierilor pentru prima remaniere guvernamentală. PD își dorea încă un minister economic, în afară de cel al Transporturilor. Liberalii vroiau cu orice preț finanțele. L-am numit pe Daniel Dăianu. PNȚCD a preluat industria și comerțul.

FPS întotdeauna a fost în strânsă colaborare cu președinția. Abia în decembrie '97, după remaniere, am adoptat celebra ordonanță care a devenit apoi lege, prin care FPS a fost transformat într-o instituție în interiorul guvernului. Ei bine, am simțit această nemulțumire care era evidentă. Aș fi vrut să mai amân decizia o zi, două și să găsim o formulă de compromis. S-a zis că o să reglăm lucrurile cu ocazia altei remanieri.

Ulterior a apărut un interviu al domnului Petre Roman în „Newsweek", în care erau lansate atacuri la adresa Convenției, la adresa PNȚCD și a premierului. Același text, tradus în limba română, a apărut după câteva zile în „Evenimentul Zilei", dat însă de domnul Băsescu. Bineînțeles că în ziua respectivă am avut ședință de guvern, am aprobat numeroase proiecte propuse de ministrul transporturilor și în final i-am pus întrebarea firească ce este cu aceste declarații.

Traian Băsescu și-a luat hârtiile și a plecat. Nu a răspuns, a țipat. Era seara în care treceam prin parlament noii membri ai guvernului. S-a trecut la vot, apoi ne-am retras în cabinetul domnului Ion Diaconescu, președintele Camerei Deputaților, cu domnul Roman și cu domnul Băsescu.

La un moment dat a sunat telefonul, domnul Diaconescu s-a dus la telefon, domnul Roman a plecat la toaletă. Am rămas cu domnul Băsescu și l-am întrebat ce are cu mine. Mi-a spus: „Domnule premier, vă admir, vă respect, vă asigur de toată considerația mea, dar ăsta-i ordin și trebuie să-l duc la îndeplinire". Am rămas perplex. Nu am reușit să aflu niciodată.


„De patru ani se încearcă a se spune oameni din fosta Securitate în poziții economice cheie, și nu numai"

Deci nu ați reușit să aflați de unde venea „ordinul" respectiv...

Putem ușor deduce. Ca să închei ideea evoluției aceleia cu FSN I și FSN II, trebuie spus că noi am luat într-o oarecare măsură modelul rusesc. Președintele Elțin și-a pus oamenii din fosta nomenclatură și o parte din KGB în poziții importante.

A venit președintele Putin și i-a înlocuit cu oameni din KGB, în principal. Așa s-a întâmplat și la FSN I, condus de domnul Iliescu. Au venit mai întâi cei din nomenclatură, asezonați cu un număr oarecare de oameni din fosta Securitate, iar de patru ani avem reversul medaliei, adică încercarea de a se spune oameni din fosta Securitate în poziții economice cheie, și nu numai.

Vă gândiți că Ion Iliescu ar fi dat un astfel de ordin, pentru a vă pune în situația de a fi demis?

Este posibil, pentru că eu eram incomod din cauză că spuneam exact ce gândeam. În dezbaterile parlamentare am avut și două moțiuni, la interval de trei zile, de cenzură, și zeci de moțiuni simple. Sigur că s-au transformat în momente de show. PSD coborâse la 17-18%, PD la 5% de la 13%, cât avusese în alegerile din '96.

Deci era un moment foarte dificil pentru ei. Și atunci trebuia făcut ceva cu totul deosebit. Să se găsească un țap ispășitor, să fie executat, mazilit și să reînceapă creșterea. Imediat după ce a venit premier domnul Radu Vasile practic domnul Băsescu a devenit numărul doi, dacă nu chiar numărul unu în guvern.

A fost desemnat coordonator, negociator cu Fondul Monetar Internațional, cu Banca Mondială, cu toate organismele internaționale. Asta a dat aer din plin PD care a urcat imediat în toate sondajele. PNȚCD a început să cadă împreună cu CDR.


„Domnul Măgureanu m-a lăsat să înțeleg că eu sunt în afara jocului"

Ați resimțit influența reprezentanților fostei Securități în politica românească cât ați fost premier?

Eu am fost cel care am cerut încă de la primele ședințe ale CSAT demisia domnilor Virgil Măgureanu și Ioan Talpeș din funcțiile de directori ai SRI și SIE. Le-am spus că lumea așteaptă o schimbare și din acest punct de vedere.

Chiar erau mesaje în acest sens transmise pe cale diplomatică, veneau ambasadori de la diverse state importante. La întâlnirile cu oameni politici de anvergură ni se punea această întrebare: „Nu puteți să faceți această schimbare până la capăt, ce se întâmplă?". Și m-am remarcat prin aceste cereri permanente, care erau încurajate în culise de președintele Constantinescu.

În aprilie '97 a fost un fel de apogeu al acestor demersuri ale mele, când la sediul NATO de la Bruxelles am spus, după ce am avut reuniunea cu cei 16 ambasadori: „Ni s-a cerut foarte clar să de-KGB-izăm serviciile noastre dacă vrem să intrăm în NATO".

Prin vară m-am trezit cu vizita domnului Măgureanu care m-a lăsat să înțeleg că eu sunt practic în afara jocului. Adică mi s-a lăsat să înțeleg, și nu vreau să intru în amănunte, că la alegerile prezidențiale ar fi contribuit într-o anumită măsură ...

Vreți să spuneți că „sistemul" a contribuit la victoria președintelui Emil Constantinescu din 1996?

Cam așa ceva. Dumneavoastră ați spus-o! În acel moment evident că m-am simțit într-o postură foarte neplăcută. După câtva timp s-a întâmplat același lucru și cu domnul Talpeș, care mi-a prezentat situația cam la fel. Evident că eu nu aveam cum să-mi schimb poziția. Era o chestiune de principiu. Le-am explicat-o și dânșilor. Până la urmă s-a soluționat într-un fel prin numirea domnului Talpeș ca ambasador.

Credeți că lucrurile s-au mai schimbat?

Spuneam că FSN II se deosebește de FSN I doar prin faptul că are un număr mai semificativ de reprezentanți ai fostei Securități. Eu nu sunt omul care să condamn serviciile în ansamblu. Ele au avut și își au rostul lor, vor avea menirea lor cât va exista lumea.

Problema este și de gusturi, pe cine anume aleg să susțină... Aici aș reveni la un aspect esențial legat de PNȚCD. Odată cu scoaterea țărăniștilor din parlament, practic, a dispărut o alternativă reală în România.

Avem de-a face doar cu această rotație de cadre între FSN I și FSN II, care se succed la interval de patru sau cinci ani - în cazul președintelui - și în esență lucrurile rămân aceleași. Sigur că fiecare dintre cele două grupări ale FSN are și mijloacele mediatice adecvate pentru a manipula opinia publică.

Însă ceea ce pot să remarc este faptul că opinia publică, chiar dacă pare ușor de manipulat la prima vedere, începe să-și dea seama. Acest absenteism din ce în ce mai mare la vot este o dovadă. Și mi-au spus-o oameni obișnuiți, șoferi de taxi. Din păcate se ajunge la punerea în aceeași oală a întregii clase politice.


„Avem de-a face doar cu o rotație de cadre între FSN I și FSN II, la interval de patru sau cinci ani"

Credeți că nu există o alternativă?

Tocmai asta voiam să și subliniez, cu dispariția PNȚCD din parlament a dispărut o alternativă reală la FSN I și FSN II.

Mai activați în vreun fel în PNȚCD?

Sunt membru simpatizant. Plătesc cotizație, dar în rest nu m-am implicat în niciun fel. Noi am avut o șansă în 2003, în momentul în care, după ce am creat un organism nou de conducere și am început să umblăm din județ în județ, urcasem în sondaje la 3, 4 și chiar 5%. Și, întâmplător sau nu, în acel moment a apărut Acțiunea Populară.

S-a distrus totul pentru că a început și războiul intern. Au fost poate și greșeli de ale mele. Poate am exagerat în anumite momente. Cert este că din acea clipă s-a ales praful. Și la alegerile locale din 2004 am avut doar 2 la sută. Am preferat să mor în tranșee. Știam că nu am nicio șansă. Nu am mai apărut public de patru ani, de când m-am retras, decât pentru a atrage atenția în legătură cu unele devieri.

Cum vi se pare actuala conducere a țărăniștilor?

Le-am spus-o tuturor: domnul Miluț nu are nicio legătură cu partidul. Nici el, nici Aurelian Pavelescu. Au înțeles și ceilalți, dar acum s-ar putea să fie prea târziu. Este un război, să vedem cum se va termina.

Poate, prin alianța cu PNL, partidul va reintra în parlament.

S-a încheiat această alianță, dar nu a fost aplicată decât la Timișoara. Unde liberalii aveau interes, pentru că acolo PNȚCD există și se manifestă.

Cu uninominalul ar putea avea mai multe șanse...

Poate se vor accepta doi-trei reprezentanți ai PNȚCD de către liberali, dar e discutabil, după cum în general este discutabilă o alianță cu PDL. Nu o văd posibilă pentru că au existat prea multe atacuri împotriva lor și nu cred că se va trece peste așa ceva. Cu PNL se pune, mai de grabă, problema unei absorbții. Și presupun că asta vizează liberalii.

Ar însemna dispariția partidului.

Da, dispariția partidului. Sigur că mi-aș dori să nu se întâmple acest lucru, să vină domnul Gheorghe Ciuhandu, dar e greu de crezut că va accepta a doua oară să mai încaseze o înfrângere la alegerile parlamentare după ce a câștigat în mod clar a patra oară Primăria Timișoarei.

„Nu am nicio calitate pentru a fi un politician de succes în România de astăzi. Nu sunt nici mafiot, nici nomenclaturist, nici securist, nici turnător și nu sunt nici descendent de-al lor."

Cum vedeți scena politică în toamna lui 2008? Care va fi viitorul guvern în opinia dvs.?

Cred că va fi o coaliție anti-PDL, probabil controlată de PSD, în alianță cu PNL și alte formațiuni precum PC.

Cine l-ar putea concura cu șanse pe Traian Băsescu în 2009?

E prea devreme să vorbim despre asta. Vom vedea mai întâi ce se va întâmpla la alegerile parlamentare. Evident că PDL va miza în continuare pe PNG ca aliat posibil în parlament pentru a obține majoritatea, însă așa ceva nu cred că se va întâmpla. Deocamdată nu se întrezărește un contracandidat pentru Traian Băsescu întrucât jocul ăsta FSN I - FSN II funcționează bine.

Vor exista show-urile de rigoare. Ca să avem gustul acesta al unei vieți politice efervescente. Vor fi tot soliul de declarații, care de care mai teribiliste, însă în opinia mea această conlucrare FSN I - FSN II va continua atât timp cât nu se va crea o alternativă reală la acestea două. Spre deosebire de justiție, unde sunt ceva mai optimist, în plan politic sunt mult mai pesimist pe termen scurt și mediu.

Aveți în vedere să candidați pentru parlament?

Nu am fost niciodată parlamentar. Sincer nici nu-mi permit la ora actuală. Nu disprețuiesc parlamentul, pentru mine instituția parlamentului este de fapt instituția de bază, simbol al democrație, și asta trebuie să rămână. Este păcat ce se întâmplă acum, că parlamentul este demonizat.

Din nefericire toată această imagine a fost întemeiată, foarte mulți oameni care nu au nicio legătură cu această instituție, cu parlamentarismul, au ajuns acolo ascunși pe liste. Acum vor fi aleși în colegii uninominale. Veți vedea că se va întâmpla același lucru ca la consiliile județene, unde președinții nu s-au prea schimbat.

Baronii locali au rămas pe loc și la primării, și la consiliile județene. Așa va fi și la toamnă cu celebrul vot uninominal. Nu se va schimba mai nimic atât timp cât nu va exista o alternativă politică. Degeaba vorbim de reforma clasei politice, degeaba vorbim de înnoire. Sunt extrem de îndurerat când mă gândesc la noua generație de politicieni.

Cei mai mulți sunt progenituri, creații ale celor vechi. Și dacă cei vechi fie au un anumit grad de cultură generală, fie au fost nevoiți de viață să lucreze un număr de ani în diverse instituții, au o profesie, au mai făcut ceva în afară de jocurile politice, noua generație este lipsită și de un bagaj minim de cunoștințe generale, lipsită de o educație politică absolut minimală, dar cu un tupeu absolut incredibil. Și asta de ce? Pentru că au în spate susținere. Au în spate zecile sau sutele de milioane realizate de antecesorii lor.

Asta vă determină să nu mai candidați?

Eu am spus în 2004 când m-am retras că nu am nicio calitate pentru a fi un politician de succes în România de astăzi. Nu sunt nici mafiot, nici nomenclaturist, nici securist, nici turnător și nu sunt nici descendent de-al lor. Și atunci neavând nici un „atu" nu am ce să caut. Eu am fost o apariție meteorică pe scena politică.

„Am fost un premier de sacrificiu. Și am fost conștient de asta, chiar dacă unii credeau că nu-mi dau seama"

Credeți că s-a încheiat cariera dvs. politică?

Aș vrea să mai subliniez ceva. Am fost un premier de sacrificiu. Și am fost conștient de asta, chiar dacă unii credeau că nu-mi dau seama. Am acceptat și mi-am îndeplinit sarcinile pentru a salva țara dintr-o situație absolut dezastruoasă.

După care structurile FSN I și FSN II, unii din partidul nostru și alții din altă instituție importantă, au zis: „Cariera băiatului ăsta ajunge! El nu este de-al nostru". Și într-adevăr nu sunt. Nu cred în posibilitatea revenirii mele în politică pentru că nu cred că acest lucru ar fi posibil decât într-un moment de criză.

Așa cum a fost cel din perioada '96-'97, cât am fost în prim plan. Să sperăm că acest lucru nu se produce. Deși ce s-a întâmplat în țările baltice este un avertisment uriaș, aveau și ei creștere economică foarte mare. Așa cum avem și noi acum o creștere de 7-8%.

„Nu cred în posibilitatea revenirii mele în politică decât într-un moment de criză"

Cel mai redutabil adversar

Cel mai mult mă deranjează această lipsă de alternativă politică cu care ne confruntăm. Acesta este lucrul cel mai grav și cel mai deranjant din punctul meu de vedere. O boală a societății românești cum nu se mai întâlnește în niciuna din celelalte țări membre ale UE. Sigur că sunt și acolo foști comuniști. Nimeni nu pretinde ca foștii comuniști să fie executați. Nu cred că se mai pune nici problema lustrației după atâția ani, dar faptul că s-a ajuns la acest sistem atât de bine perfecționat, de rotație de cadre, la această formulă FSN I - FSN II, asta nu se întâlnește nicăieri.

„Lipsa de alternativă politică este o boală a societății românești cum nu se mai întâlnește în niciuna din celelalte țări membre ale UE"

Oamenii „din umbră"

În afara soției și a fiicei mele, a părinților, care au fost și sunt un sprijin real pentru mine, am avut un unchi la Hunedoara la care am ținut enorm. Era o diferență de numai 16 ani între noi, ne înțelegeam foarte bine. A murit la 36 de ani. M-a luat la el în clasa a V-a și am urmat clasele V-VIII la Hunedoara.

În timpul studenției, m-a susținut decanul Facultății de Drept ca să nu mi se facă nedreptăți, iar ca judecător la Sectorul 5, am avut un sprijin în președintele Tribunalului București de atunci, un om deosebit. Niciodată nu am fost pus în postura de a soluționa un dosar la comandă. Pentru asta îi sunt foarte recunoscător.

„Datorită președintelui Tribunalului București, când eram judecător niciodată nu am fost pus în postura de a soluționa un dosar la comandă"

AMINTIRI

„Am făcut câteva zile de bulău"

Am beneficiat de acea deschidere dintre anii '68 și '78, când nu se mai cereau dosare preliminare pentru admiterea la Facultatea Drept. Am intrat cu medie foarte mare, am făcut armata înainte de facultate și am trecut milimetric pe lângă batalionul disciplinar. Am fost mutat dintr-un pluton în altul, pus sub supraveghere și numai datorită unor comandanți înțelepți am scăpat să nu fiu trimis în fața batalionului disciplinar.

Am făcut câteva zile de carceră, de bulău, cum se zice. Am fost un nonconformist toată viața, inclusiv în perioada de studenție. Am început să mă mai echilibrez, să devin un tip mai calculat, mai calm, când am ajuns judecător. Am avut probleme peste tot la școală - la Hunedoara, la cel mai bun liceu, în Cluj, prin Aiud. Numai cu nota la purtare aveam probleme, în rest am fost numai premiant.

„Aș fi mers pe front împotriva sovieticilor"

În '68, dacă cineva îmi cerea să iau o armă în momentul invaziei Cehoslovaciei și să intru în rândul forțelor armate să apărăm republica, mergeam cu dragă inimă. Din '69 am început să sesizez că începe cultul personalității.

Din '71, când au venit „tezele de la Mangalia", lucrurile mi-au fost foarte clare, dar în '74 când l-a îndepărtat pe Maurer totul era evident. Eu nu puteam să-mi țin gura. Spuneam bancuri despre Ceaușescu, îl înjuram, spuneam „asta-i dictatură curată, ăsta nu mai e comunism".

Am avut și un moment generat de un profesor grec, comunist, refugiat din Grecia, care reușise timp de vreo doi ani și jumătate, în liceu, să-mi răsucească puțin mințile. M-a făcut să citesc „Opere complete" din Marx, Engels, chiar și „Capitalul" l-am citit la vremea aceea.

„Am început să mă mai echilibrez, să devin un tip mai calculat, mai calm, când am ajuns judecător"

Bancaru
25th July 2008, 16:00
O initiativa buna. Teoretic.

Metroul prinde culoare Andreea Ciupercă EvZ

STAȚIA GARA DE NORD. 20 de artiști plastici de la Asociația din Pod și înscriși în proiectul „I Love Bucharest“ le fac o....

Vin astia cu vopselurile sau le da Metrorex? Oricum ar fi ies foarte ieftin. Acum daca da unu o flegma pe perete nu se mai poate spala ca dai jos norisorul sau masinuta.
Garniturile care fac legatura 1 Mai - Gara de Nord (Doctorul le stie) sunt pline da graffitti dar si de mizerie si putoare. Nu sunt becuri si uruie ca niste tancuri sovietice.

miril
27th July 2008, 17:30
Romania sau Ucraina? Ultima batalie pentru Insula Serpilor Ziare.com

Lupta pentru Insula Serpilor va avea un deznodamant in mai putin de noua luni, cu o delimitare geografica printr-o decizie definitiva si obligatorie. Curtea Internationala de Justitie de la Haga a anuntat recent ca incepe faza pledoariilor in cazul Romania vs. Ucraina.

Statul roman se pregateste sa afle, cel tarziu in aprilie 2009, cat a castigat din cei 12.000 de km patrati ai zonei de disputa si resursele energetice aferente, dupa mai bine de patru ani de proces cu Ucraina la Curtea de la Haga.

Curtea Internationala de Justitie a anuntat in cursul acestei saptamani, mai exact pe 24 iulie, ca o noua etapa a procesului privind delimitarea maritima in Marea Neagra dintre Ucraina si Romania, si anume etapa pledoariilor orale, se va desfasura in perioada 2-19 septembrie la Palatul Pacii de la Haga, arata NewsIn, duminica, intr-un amplu material pe tema disputei dintre Romania si Ucraina.

Incepand cu data de 19 septembrie Curtea va delibera timp de trei pana la sase luni. In consecinta, cel tarziu in aprilie 2009, la patru ani si jumatate de la inceperea procesului, Romania va sti care este deznodamantul acestui caz ale carui castiguri se cuantifica in resurse energetice: 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale si o suta de milioane de tone de petrol, resurse care ar asigura independenta energetica a Romaniei pentru 18 ani.

Decizia nu va da castig de cauza uneia dintre parti, ci va determina din punct de vedere geografic o linie unica de demarcatie a zonei de 12.000 de kilometri patrati asupra careia cele doua tari au pretentii concurente. Curtea de la Haga va putea formula decizia finala, astfel incat sa evite pronuntarea referitoare la statutul Insulei Serpilor.

In cazul unei solutionari favorabile, Romania va putea trece la exploatarea resurselor de hidrocarburi existente in acea zona.

Decizia Curtii de la Haga este obligatorie, executorie si definitiva, nefiind necesare demersuri formale - precum promulgarea ei pe plan intern sau publicarea ei in Monitorul Oficial - pentru a intra in vigoare.

In cazul in care un stat nu pune in aplicare decizia Curtii, se poate sesiza Consiliul de Securitate al ONU, iar tara respectiva se compromite pe plan international.

In cei peste 60 de ani de existenta a CIJ, toate hotararile avand un obiect similar cu cazul Romania contra Ucraina privind delimitarea spatiilor maritime (platou continental si zone economice exclusive) au fost respectate.

Mai mult, dintre cele 97 de hotarari pe care le-a adoptat CIJ in total, doctrina dreptului international apreciaza ca doar in trei cazuri au existat dificultati temporare de executare, in circumstante cu totul speciale.

Cele mai multe cazuri solutionate de CIJ (peste jumatate din cele 97) sunt diferende teritoriale si/sau de delimitari maritime. Din cele 12 cazuri aflate in prezent in solutionarea (pe rolul) CIJ, trei sunt din categoria amintita (cazurile Nicaragua vs. Columbia, Romania vs. Ucraina, Peru vs. Chile).

Insula Serpilor este doar un alt element care conduce la formularea unei decizii, existand factori mult mai importati care o pot influenta.

In acelasi timp, statutul Insulei Serpilor - de stanca sau insula - are o semnificatie din perspectiva faptului ca stancile care nu pot sustine locuirea umana sau viata economica proprie nu pot avea platou continental si zona economica exclusiva, ci doar maximum 12 mile marine de mare teritoriala.

Insula Serpilor are un perimetru de 1.920 de metri si o suprafata de 0,7 kilometri patrati.

Agentul Romaniei pentru procesul de la Haga este Bogdan Aurescu, cu rang de director general in MAE roman. Agentul Ucrainei pentru procesul de la Haga este in prezent Volodimir Vasilenko, ambasador cu insarcinari speciale in MAE ucrainean.

Romania a sesizat Curtea Internationala de Justitie (CIJ) de la Haga in 16 septembrie 2004 in baza unei prevederi din Acordul Conex la Tratatul politic de baza dintre Romania si Ucraina din 1997, prevedere care este temeiul juridic al competentei CIJ de a solutiona diferendul cu aceasta tara.

Negocierile privind delimitarea platoului continental au fost incepute cu fosta URSS si au avut loc in perioada 1967-1987.

Negocierile dintre Romania si Ucraina privind incheierea unui acord bilateral pentru delimitarea spatiilor maritime au avut loc atat in contextul negocierii Tratatului politic de baza din 1997 (anterior finalizarii acestuia), cat si ulterior, in perioada 1998-2004.

Intre 1998 si 2004 s-au desfasurat 34 de runde de negocieri - 24 la nivelul plenului delegatiilor si zece la nivel de experti.

Ritmul negocierilor a crescut foarte mult incepand din 2001 (dupa acest moment avand loc 16 runde la nivelul plenului delegatiilor din totalul de 24 si cele zece runde la nivel de experti). Negocierile mentionate nu au condus la convenirea unei linii de delimitare reciproc acceptabile.

miril
27th July 2008, 19:20
Birjar, la Tanti Elvira. Ce zici Bancaru? Ne..bagam? Suntem unde trebuie. Baga...ochiul. Vorba vine!

Istoria bordelului: Ne place sexul pe bani? Ziare.com

Cat mai costa o partida de sex profesionist? Unde mergem, cat riscam, de cand mergem la bordel? E legal, e moral?

Sa stingem felinarul rosu, sa ne imbracam si sa o luam metodic, ca la politie: tarife si fetite, istoria bordelului, tari unde prostitutia este legalizata.

La Felinarul Rosu

Bordelul - casa de toleranta, lupanarul, casa de prostitutie - este o casa dedicata practicarii prostitutiei, oferindu-le prostituatelor un loc unde sa se intaleasca cu clientii si sa faca sex cu ei.

In functie de reglementarile locale, bordelurile pot fi amenajate numai in anumite zone, cartiere, asa-numitele zone de toleranta sau zone cu felinar rosu.

Culoarea rosie si felinarul rosu, asociate bordelului, ar proveni de la lampile rosii purtate de lucratorii de la caile ferate, lasate in afara bordelului cand barbatii intrau acolo, pentru a fi gasiti mai usor in cazul in care erau nevoie de ei, daca se modifica traseul vreunui tren.

Alte explicatii ar fi ca felinarul rosu, cu tot cu sensurile lui, ar veni de la culoarea rosie a hartiei cu care erau decorate lampile de la bordelurile din China antica, pentru a fi recunoscute ca atare.

In timpul Primului Razboi Mondial, bordelurile din Belgia si Franta erau vopsite in culori diferite, pentru a fi deosebite, astfel: in albastru, pentru ofiteri, in rosu pentru gradele inferioare.

Bordelul la romani: la Crucea de Piatra si la Tanti Elvira

Prima incercare de reglementare a prostitutiei s-a realizat in 1859, dupa ce cu sase ani mai devreme fusese introdusa obligativitatea "conduitei". Matroanele bordelurilor, numite "femei pezevenghi", isi trimiteau fetele, discret, la control medical saptamanal.

In 1895, intra in vigoare un regulament dupa un model belgian si francez, in care se interzicea, printre altele, plimbarea prostituatelor pe diferite artere bucurestene la orele promenadei.

Intre 1862 si 1930 a functionat in Romania sistemul de inspiratie reglementarista, adica sistemul prostitutiei colective, a "pensionarelor de bordel" si al prostitutiei practicate individual cu o condicuta de sanatate. Conditia practicarii era o inregistrare prealabila la Politie si la Serviciul Sanitar in evidenta prostituatelor, dupa indeplinirea cerintelor legate de o limita de varsta si stare de sanatate.

Persoanele care erau inregistrate intrau intr-un regim de consultatii periodice si primeau o condica care constituia noua "identitate" si permisul pentru exercitarea acestei ocupatii.

Prostitutia individuala sau "singuratica" era practicata in locuinte particulare inchiriate si racolarea se facea cu precadere in strada, in timp ce la bordel persoanele erau asteptate in incinta sau la intrare.

Sistemul reglementarist ia sfarsit in 1930 prin articolul 305 al noii legi sanitare si de ocrotire sociala care desfiinteaza "casele de prostitutie sau localurile unde se practica prostitutia cu femei gazduite" . Noua lege a fost inspirata din legislatia americana si germana din anii 1925 si 1927, favorabila inchiderii caselor de prostitutie.

In baza noii legi, s-a desfiintat si a fost incriminata ocupatia patronilor caselor de prostitutie. Persoanele care voiau sa practice in continuare prostitutia o puteau face, insa cu riscul expunerii la noua prevedere penala a delictului de contaminare venerica.

Prostituata nu mai putea sa mai aiba domiciliul in spatii de consumatie publica, dar putea practica, in schimb, in locuinte inchiriate in mod strict profesional. Vechea condicuta de prostitutie este inlocuita acum cu o fisa de sanatate care devine confidentiala si cuprinde starea de sanatate a persoanelor ce practicau prostitutia.

Anul 1943 si apropierea razboiului marcheaza revenirea casei de tolerante si a ocupatiei de "patron de bordel". Regulamentul numarul 24 din 1943 a redefinit profilul prostituatei si al patronului de bordel. Frecventarea si stationarea in spatiul public si de consumatie publica au fost interzise si se introduce carnetul medical in care erau trecute consultatiile medicale, locatia autorizata de practica a prostitutiei si instructiuni din regulament.

O noutate o constituie "Livretul de economii" a prostituatei si obligatia patronului de a depune la Casa de economii 10% din incasarile zilnice ale prostituatei. Masura vizata era economisirea sumelor de bani rezultate din prostitutie pana la parasirea de catre persoana a acestei ocupatii, prin exercitarea unui control asupra economiilor.

Crucea de Piatra a fost un bordel celebru din Bucuresti, fiind vorba de fapt despre un intreg cartier al placerilor, situat intre Posta Vitan si zona Dristor de astazi. Numele venea de la o cruce masiva de piatra amplasata in fata unei biserici, ambele distruse in timpul Primului Razboi Mondial.

In perioada interbelica, si in Braila existau sute de case de toleranta. Prostituatele isi castigau existenta in stabilimente cu "bec rosu", vanzandu-se marinarilor, militarilor si petrecaretilor in cautare de amor.

Intre cele doua razboaie, la Braila, dupa spectacolele de la "Regal", "Metropol" sau "Chira Chiralina", marinarii, militarii si "conasii" isi alegeau fetele si apoi, pe un pol sau doi, le vizitau in camere. Muncitorii, salahorii Portului Braila se duceau spre casele cele mai ieftine, unde gaseau fete fugite de acasa, dornice sa-si castige painea.

Celebra "Tanti Elvira" isi facea veacul intr-o carciuma murdara, situata langa port. Fetele ei nu aveau condicuta, lucrau mai ales "la urgenta", uneori chiar pe vapor.

Se spune ca Strada Rosie din Braila a primit acest nume de la felinarele care luminau toata noaptea, iar Strada Neagra se numeste si acum asa, fiindca aici, felinarele se stingeau foarte repede, semn ca fetele erau ocupate.

Politia de moravuri s-a infiintat la Braila in anii 30, pentru a supraveghea casele de toleranta si femeile de moravuri usoare. Aceasta s-a constituit din ordinul chestorului de atunci si la recomandarea medicului de la Ambulatorul Antiveneric.

In 1940, in Braila, apareau aproximativ 130 de ""femei usoare"", din care numai 30-40 isi faceau vizita la medic. Multe dintre prostituate fusesera date disparute. In acelasi an, masura controlului antiveneric s-a luat si la coafeze, "manichiureze", chelnerite, bucatarese si artiste.

La sfarsitul anilor '50, a fost demarata o misiune de "reeducare a elementelor care nu corespundeau noii morale marxist-leniniste". Daca noul cod penal din 1948 nu aduce atingere prostitutiei, decretul numarul 351 din 1949, abrogat ulterior in 1951, va reprezenta prima masura care deschide calea incriminarii prostitutiei.

Prostituatele vor fi trimise in Centre de reeducare pentru "adaptarea lor la exercitarea unei meserii si al redresarii lor morale".

Urmatorul pas si cel propriu-zis al incriminarii practicii s-a facut prin articolul 433 al noului Cod Penal din 1957. Potrivit acestuia, pedeapsa pentru procurarea, de catre o femeie, a mijloacelor de existenta, din raporturile sexuale cu diferiti barbati, era considerata infractiune.

Mai mult, in 1954, Romania a aderat la Conventia pentru reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatarii prostituarii altei persoane.

Tarife si fetite, de toate varstele, de ieri si de azi

In vara lui 1944, o prostituata isi declara tarifele: "500 de lei fiecare client, cu doua, trei rapoarte sexuale si dormit cu el". Asta in conditiile in care salariul vremii oscila intre 200 si 800 de lei. Spre exemplu, un mecanic de locomotiva, una dintre cele mai bine platite meserii, avea in jur de 850 de lei si o paine de 2,5 kg ratie pe zi.

Politia anilor 40 detinea, in Braila, un registru cu femeile "de moravuri". Fetele erau fotografiate in pozitii care le avantajau, asa incat registrul putea fi utilizat ca si "catalog" pentru clientii cu dare de mana si cu "relatiuni":

Ana, poreclita "Florescu Aurica", era nascuta in comuna Palanca, din Cetatea Alba, avea 18 ani.

Stefana, zisa "Fani", de profesiune libera, era originara din "Tulcia", fiind in varsta de 23 de ani.

O "intalnire" in Gradina Publica, in boscheti, costa intre 10 si 50 de lei, depinde de musteriu. Un consult medical pentru depistarea bolilor venerice ajungea, pentru libere profesioniste, cu deplasarea medicului la bordel, 100 de lei, iar pentru "sarmane", care se duceau la dispensar, 50 de lei sau gratuit.

Aproape saptezeci de ani mai tarziu, presa scria despre "noile fetite dulci ca-n Bucuresti":

Nicoleta, 29 de ani: "De trei ani ma prostituez si-mi place. Am acasa trei copii mici, pe care trebuie sa-i cresc". Castiga pe noapte aproape 100 de lei si presteaza pentru 5-6 clienti intr-o seara, in zonele Matasari si Muncii.

O femeie care spune ca are 85 de ani, pe bulevardul Magheru, obisnuieste sa spuna ca se prostitueaza "la Scala din Milano" (zona cinematografului Scala , pe un kilogram de cartofi si unul de ulei.

Mirela, 27 de ani, in zona Garii de Nord, Piata Matache. Se prostitueaza de sase luni, zice ca a incercat sa se angajeze la "maturat strazile", dar ca firma de salubrizare i-a cerut spaga. Are o fetita de 1 an si jumatate si un sot inchis pentru talharie, care va iesi din inchisoare peste opt ani. "Iau pe noapte 100 de lei si am vreo doi-trei clienti, dar fac doar sex normal".

Anisoara, o prostituata de 37 de ani, pe fosta strada Stefan Furtuna, o femeie supraponderala si tafnoasa. Zice ca are un copil de 20 de ani, ca nu are din ce trai si ca a incercat sa se angajeze la salubrizare, dar i s-a cerut spaga.

Pe Calea Victoriei, doua fete marturisesc: "Alegem doar clienti straini: ii intrebam in engleza cat e ceasul, iar daca ei ne raspund in limbi straine, le propunem sa se distreze, de la 50 de euro in sus".

Istoria bordelului

Istoria bordelului coboara pana in Antichitate, pentru ca exista marturii despre prostitutia practicata in templele construite in Orientul Mijlociu si tot bazinul mediteranean. La grecii antici si romanii, bordelurile erau functionale chiar cu "licenta" oficiala, prima atestare fiind inregistrata in Atena, in anul 694 i.H.

Izvoarele despre multumirea pe care au avut-o barbatii atunci cand regele grec Solon a permis functionarea borderilor, muncitorii si marinarii nu se mai bateau atat de des si nu mai faceau revolte, iar bugetul cetatii avea si el de castigat.

Mai mult, bordelurile au dus si la aparitia unor scoli speciale in care femeile care voiau sa practice prostitutia, de la sclave la viitoare curtezane, erau antrenate sa practice aceasta profesie.

Secole mai tarziu, in secolul XVI, o curtezana era numita amanta sau dansatoarea profesionista a unui barbat puternic si bogat, care ii acorda femeii respective lux si statut social, in schimbul companiei ei.

In Europa din timpul Renasterii, curtezanele aveau un rol decisiv in viata sociala a elitei, adesea luand locul sotiei, ca functie sociala.

Cuplurile regale ducea vieti personale separate, pentru ca adesea casatoria se incheia din motive politice sau doar pentru mostenitori sanatosi, astfel ca regii isi satisfaceau nevoile si placerile exuale in compania curtezanelor. Madame de Pompadour a fost o celebra curtezana, amanta a regelui Frantei Ludovic al XV-lea.

Cateva tari in care prostituatia este legala

Autoritatile din Olanda, Germania, Austria, Grecia, Danemarca, Noua Zeelanda au legalizat prostitutia.

In Olanda, din ianuarie 2001, prostitutia este considerata o profesie ca oricare alta, prostituatele au dreptul sa ceara conditii igienice de munca, siguranta la locul de munca etc. Femeile platesc taxe din veniturile incasate prin prostituatie.

In Marea Britanie, prostitutia nu este ilegala daca prostituata lucreaza indepedent si fara sa tulbure ordinea publica. Barbatii gasiti de mai multe ori in cartoerele bordelurilor, cumparand servicii sexuale, pot fi amendati. Este interzis sa recrutezi personal pentru prostituatie si sa deschizi un bordel.

In Cuba, desi prostitutia este interzisa, cei care au vizitat-o recent au relatat ca pioniere de 12-13 ani, cu cravate la gat, pleaca in timpul recreatiilor, cu invoirea cadrelor didactice, pentru o partida scurta de sex cu turistii straini pe bancheta autoturismului sau in dosul unor parapete formate din tomberoane.

Bordelurile folosesc mai multe modele de "business":

In unele cazuri, prostituatele sunt tinute fara voia lor, fara permisiunea de apleca, primind foarte putin sau nimic din banii castigati. In unele cazuri, prostituatele sunt cumparate si vandute de proxenetii lor, ele avand doar statutul de sclave.

In alte cazuri, prostitutale sunt angajate, primesc un mic salariu fix si o parte din banii cheltuiti de clienti (Maison close, closed house).

In alt tip de bordel, prostituatele platesc intretinerea bordelului unde stau, iar proprietarul nu este implicat in tranzactia financiara dintre client si prostituata (Maison de passe, trick house).

In fine, exista si prostituate salariate si isi impart castigul cu "casa", bordelul, fetele dandu-le bacsis celor care nu sunt implicati direct in "industrie", dar intretin bordelul (menajere, soferi etc.).

miril
28th July 2008, 09:51
Am bagat ochiul si uite ce am gasit, extrase...cotidiane:

Topul atracțiilor din București, făcut de turiștii străini

...
Caru’ cu bere, de două ori pe listă

În topul restaurantelor bucureștene cu cele mai bune ratinguri de pe TripAdvisor stau Caru’ cu bere și Trattoria Il Calcio. Caru’ cu bere a fost votat de două ori pe listă: atât ca restaurant, pe locul întâi, cât și ca terasă, pe poziția a treia. „Decor magnific, amintind de interiorul unei biserici. Bucătărie «corectă», raport bun calitate/preț“, scrie un vizitator de pe Sena, care s-a plimbat chiar luna aceasta prin Capitală. În clasament urmează vecinul de stradă, Chocolat, Bistro Atheneu și Taverna Sârbului.

Sau extrase din...Adevarul de la Nahoi

Cinste lor, străinilor!

...
Acestea nu sunt mofturi, nici ploconeli. Problema e reală: societatea noastră și școlile noastre nu mai produc meseriași buni, cinstiți și modești – în fond, osatura oricărei țări bine întocmite. Și lucrurile stau la fel, fie că este vorba de școlile de ospătari, zidari, politicieni sau fotbaliști. Motive sunt multe: de la lipsa de reformă în educație (probabil cel mai înțepenit sistem din România) și până la cultivarea publică a modelelor clădite pe nemuncă.

Ceva trebuie schimbat aici, dacă vrem să nu ne împotmolim.

Bancaru
28th July 2008, 10:53
Am intrat si eu pe www.TripAdvisor.com si am constat ca nu prea sunt advises pentru Romania. Ce naiba sa vezi aici? Este incredibil. Ieri am fost prin centru, nu ieri, sambata, si am vazut cativa turisti straini. De unde stiu ca sunt straini? Pentru ca au alte fete, au alta mima, daca sunt imbracati frumos nu isi poarta hainele ostentativ si nic cu trufie, au carti cu VISIT ROMANIA in mana, sunt echipati sa calatoreasca, nu au cheile de la Audi pe deget si nici nu le invart a paguba, si nu in ultimul rand sunt mai curati. A, sa nu uit, nu scuipa pe jos, nu isi sufla nasul in degete, nu arunca gunoi pe caldaram si nu mananca seminte. Si toate astea dintr-o privire. Ma intrebam ce naiba cauta astia in Bucuresti. Probabil cam tot ce as cauta si eu in Antananarivo. Desi comparatia poate fi exagerata. Macar acolo se mananca bine. Trebuie sa se manance bine.

miril
28th July 2008, 11:00
O fi vrut sa zica S-TripAdvisor.

Bancaru
28th July 2008, 11:12
Am ajuns la trista concluzie ca ne taiem singuri craca de sub picioare. Revine in forta expresia nu ne vindem tara si nici nu cumparam de la altii. Am vazut plin de uimire muntii de gunoaie de pe plaja de la Mamaia sau Neptun. Nu mi-a venit sa cred, pe bune. Eu nu am fost pe alte plaje, decat la vecinii nostri, dar si alea aratau mai bine, mult mai bine. Ce naiba, pana unde duce nesimtirea asta? Si cand ii vedeam pe aia ce mandri erau ca au gasit loc pe plaja... Eu zic ca inafara de ce ne-a lasat Dumnezeu (dar Dumenzeu nu iti baga si in sac) nu avem ce oferi. Iar ce exista noi stricam.

miril
28th July 2008, 12:10
Atentie! Cad...vile!

Atentie la escrocheriile din constructii! Ziare.com

Tot mai multi romani aleg sa-si sacrifice vacanta pentru a-si redecora apartamentul sau pentru a incepe constructia unei case. Insa muncitorii din constructii pot sa dea mari batai de cap, fie prin nerespectarea termenelor de realizare, fie prin lucrari de calitate proasta la preturi mult prea mari.

Specialistii in constructii atrag atentia ca, in primul rand, trebuie facuta o selectie atenta a constructorului, atat din perspectiva tarifelor, cat si din cea a seriozitatii firmei. In plus, beneficiarii trebuie sa fie foarte atenti la prevederile contractuale, pentru a nu se trezi pe parcurs cu costuri suplimentare, informeaza Gardianul.

Rares S. a inceput sa-si construiasca o locuinta pe profil metalic si a ales o firma care ofera case la cheie. In contractul incheiat intre cele doua parti este precizat ca in termen de 90 de zile lucrarea va fi terminata, la rosu.

"Termenul de finalizare era luna mai, insa, nici pana in prezent lucrarea nu este gata. Mai mult, am avut o serie de probleme cum ar fi hidroizolatii prost facute - de exemplu intre parter si etaj cand ploua, apa se infiltreaza in perete. Scarile au fost prost facute, acestea fiind umplute cu nisip si doar deasupra s-a pus un strat de beton. Astfel, cand am demontat cofrajul, pur si simplu s-au daramat scarile. Toate aceste lucrari trebuie refacute acum". Dupa aceste dificultati intampinate, Rares S. a hotarat sa continue lucrarile in regie proprie.

De proasta organizare, nesimtire din partea meseriasilor sau lucru facut la repezeala si de mantuiala au avut parte si cei care si-au renovat apartamentele, apeland la echipe ale firmelor de constructii sau la mesteri nepriceputi.

"Am ajuns la capatul rabdarii si al puterilor. Ne-am apucat sa renovam apartamentul si am apelat la o firma de constructii, care de doua luni lucreaza, iar casa noastra inca nu e gata - este vorba despre un apartament mic de doua camere. E adevarat ca am luat-o de la zero, dar oricum doua luni mi se pare exagerat de mult", ne-a spus Mihaela C.

La randul sau, un alt pagubit sustine ca dupa ce au plecat muncitorii, au inceput sa apara problemele. "Mi s-a fisurat zugraveala la scurt timp, faianta si gresia sunt puse prost, unele placi suna a gol. In plus, mi-au lasat in urma dezastru: vopsea pe geamuri, tocuri, usi foarte murdare", ne-a declarat Ion P.

Potrivit inginerilor constructori, pentru a fi evitate asemenea probleme, beneficiarul trebuie sa se asigure ca in echipa de muncitori exista un diriginte de santier care sa supervizeze lucrarile, iar in urma constatarilor se semneaza un proces-verbal, in care se specifica faptul ca parametrii au fost respectati.

Totodata, clentii trebuie sa fie foarte atenti la contractul pe care il incheie cu un antreprenor, iar acesta sa fie semnat in prezenta unui avocat specializat in domeniu. In contract trebuie stabilit daca beneficiarul isi cumpara materialele de constructii sau daca acestea sunt aduse de catre firma. In situatia in care antreprenorul construieste cu materialele sale, trebuie stabilit tipul si pretul acestora, manopera si suma totala.

Un contract care stabileste punctual obligatiile ambelor parti va poate scuti si de neplacuta situatie in care constructorii cer mai multi bani decat s-a stabilit la inceput in faza finala a lucrarilor.

Bancaru
28th July 2008, 14:56
Rares S, Ion P, Mihaela C. Intr-un cuvant(!): Stanpatitu'

miril
8th August 2008, 09:52
De partea lui Patapievici, de data asta. Ma intreb daca nu cumva titlul expozitiei, dupa acesta tevatura, "Libertate pentru lenesi" nu ar trebui sa se numesca altfel. Tipic reflexul critic al lui...Vladimir Ilici.

Toate tunurile pe Institutul Cultural Roman Ioana Ene Ziare.com

Pornografie, fascism, antisemitism, de toate acestea s-ar face vinovat Institutul Cultural Roman din cauza expozitiei estivale a romanilor, denumita "Libertate pentru lenesi", expozitie de arta moderna, organizata la New-York si finantata cu bani publici.

Semnalul luptei impotriva unui asemenea deviationism revoltator al institutiei condusa de Horia Roman Patapievici a fost dat de Ion Iliescu. Indignat, el a sesizat comisia de cultura a Senatului. Semnalul s-a propagat rapid si s-a extins impotriva tuturor elitistilor (a se citi ticalosilor nenorociti) din societatea civila, care iata ce fel de viziune pacatoasa incurajeaza.

Simbolurile care intruchipeaza diavolesc si fara putinta de tagada gandurile perverse ale celor trei tineri artisti semnatari ai expozitiei de la New York sunt, in principal, doua: subversivul ponei roz cu zvastica pe popou si tabloul cu Moise care ii ofera lui David un falus si primeste steaua in schimb.

Senatorii vor decide cum foloseste ICR banul public, pentru ca deja sunt semne, ne spune Alexandru Andrei, purtatorul de cuvant al lui Nicolae Vacaroiu, ca ar fi multe cheltuieli neortodoxe. Adica cum neortodoxe? Adica toate cele care nu sunt pentru arta religioasa? Dar Curtea de conturi a verificat recent, potrivit lui Patapievici, ICR, vreme de 6 luni, si nu a constat nicio neregula financiara.

Si ca sa fie clar pentru toata lumea ce putreziciune pastoreste Horia Roman Patapievici (vinovat cel putin de elitism), pe blogul jurnalistului (Intact) Andrei Badin au aparut poze si povestiri controversate, tot cu puternica tenta sexuala, ale purtatorului de cuvant al Institutului Cultural Roman din New York, Cristian Neagoe, materiale preluate de pe blogul acestuia.

Omul a explicat ca ele au fost facute si postate inainte de a deveni functionar public, insa cine sa-l mai asculte? Cine sa-l asculte si pe H.R. Patapievici explicand ca simbolistica tabloului cu pricina trebuie cautata in cu totul alta parte decat in zona antisemita?

Cine s-o asculte pe autoarea poneiului nazist care a decriptat originile creatiei ei: teama de ponei care i-a marcat copilaria si ironia la adresa firmelor producatoare de astfel de jucarii a caror sigla a fost inlocuita cu zvastica?

Degeaba au fost invocate comentariile laudative ale criticilor americani, degeaba insusi directorul Muzeului Holocaustului a comunicat ca evreii nu considera nicidecum expozitia ca antisemita, degeaba politia americana, sesizata de cativa romani de bine, a stabilit ca nu e nimic in neregula in privinta exponatelor incriminate. Lasa ca o sa vina ei senatorii sa vada ce e bine si ce e rau, ce e arta si ce e provocare. Ei vor face legea si in arta.

Arta politizata

Lasand gluma la o parte, ma intreb ce competenta au senatorii sa decida in materie de arta, cel mai cotroversat si greu, daca nu imposibil, de standardizat domeniu. Cum pot ei sa spuna daca o cheltuiala in acest domeniu se justifica sau nu ? Pe ce criteriu?

Fiecare dintre ei poate, cel mult, sa spuna daca-i plac sau nu controversatele exponate. Mie, de exemplu, nu-mi plac. Dar asta nu conteaza, cat timp exista alti oameni carora le apreciaza si care le inteleg mesajul. Ca dovada, expozitia de la New York a fost un mare succes, iar cei trei artisti au primit o importanta comanda de la un teatru american. In plus, daca insasi comunitatea evreilor, cunoscuta ca ultrasensibila, nu se simte lezata, de ce ar fi oripilati de pretinsul antisemitism cativa romani verzi?

Daca tot vrem verdicte in arta, oare n-ar fi mai normal sa le cerem criticilor, singurii care pot stabili valoarea unei opere sau daca o expozitie se justifica sau nu. Restul putem spune daca ne place sau, adica suficient pentru a nu privi, dar insuficient pentru a da cu pietre.

"Institutul Cultural Roman isi propune sa exporte cultura romana, dar nu imbratiseaza doar anumite formule estetice. Asta a starnit indignarea celor care nu vad cultura romana dincolo de patrimoniu. Ei daca nu vad Blaga sau manastirile din Moldova cred ca e un atac la cultura romana", a explicat Horia Roman Patapievici strategia ICR, care de altfel este cu mult mai activ cu el la conducere.

Nu e un lucru chiar atat de rau ca o expozitie a ICR a avut multi vizitatori la New York, multe cronici favorabile, ca s-a vorbit despre ea, ca a atras atentia. Pe vremea cand Iliescu conducea destinele Romaniei, in SUA nu se vorbea, ce-i drept, despre expozitii ale artistilor romani, ci despre artistii romani cotonogiti de mineri alaturi de alti intelectuali in mijlocul Bucurestiului. O fi fost mai bine?

De fapt arta nu intereseaza cu adevarat pe nimeni. Horia Roman Patapievici a fost numit de Traian Basescu si doar de presedinte poate fi demis. Un raport senatorial demolator, extrem de previzibil de altfel, al comisiei de cultura a senatului, condusa de Adrian Paunescu, il va pune pe Traian Basescu intr-o situatie delicata.

Daca nu-l demite pe Horia Roman Patapievici, adversarii sai vor striga din rasputeri ca presedintele cultiva, cu buna stiinta, putreziciunea intr-o institutie care ar trebui sa promoveze cultura romaneasca in lume, pe bani publici. Iata ca in an electoral politizarea a invadat si cultura.

Dar daca ma insel cumva si senatorii chiar mor de grija purtiatii culturii, am inca o propunere: sa-l reclamam pe Ion Creanga pentru discriminare deoarece mai misogine decat povestile sale sunt greu de gasit altele. Cat despre una dintre dintre scrierile sale, celebra altminteri si mult mai explicita decat tabloul incriminat acum, cred ca ar trebui arsa in piata publica ca mostra de poronografie. Lista e de altfel deschisa.

Bancaru
8th August 2008, 10:41
Nu am inteles ce legatura are frauda fiscala cu mizeriile alea - doi nudisti aschilambici, care stau cu mana pe pula, unul cu flocii "trimati" la milimetru, cu inimi tatuate neglijent pe mamele si cu nimb de ingeri decazuti pe cap (seamana cu bașcă de pionier). Pornografie este pula-n pizda. Eu cred ca e mai degraba o chestie de moralitate si de gust. Si putin de bun simt, pentru ca e posibil sa avem si altceva de aratat nu numai mameluci d'astia care se cred artisti.

miril
8th August 2008, 11:54
De gustibus non disputandum. Eu nu am nimic de obiectat expozitiei in sine si nici lui Patapievicici ci celor de pe margine, mai ales lui Iliescu al carui refex imi aduce aminte de pe vremurili alea bune de tot. Asa s-au luat unii si de Olympia lui Manet, anno 1865.

miril
8th August 2008, 13:17
Bank Boy, spune-mi ce mananci ca sa-ti spun cum... Ma rog, imi spui tu dupa...aceea:

http://www.ziare.com/Ce_trebuie_sa_mananci_pentru_un_sex_perfect-381055.html

Bancaru
8th August 2008, 14:27
Haide sa fim seriosi. Eu tocmai asta am spus, ca nu are nimic sula cu prefectura. Adica in cazul in care afisezi arta de 2 lei asta nu inseamna ca e frauda fiscala neaparat. NU putem, insa, sa facem comparatie intre desenele alea penibile si Olympia, poate doar ca toti stau cu mana pe ... pisoi. Sa privim si noi imaginea acestor doi baieti cufundati in lectura. Pai inimioarele alea zici ca sunt luate cu copy-paste de prin latrine. Probabil ca Manet a fost tinta atacurilor unor prea-pudici, puritani, dar in spatele lui erau sute de ani de portret la pasarica goala. Dar in spatele astora nu sunt decat cativa care au reusit sa faca din asa geva opera geniala - Chagal, Picasso, Avida Dollars si Munch (poate). Or mai fi si altii dar nu ii stiu eu.
Ceea ce pe mine ma deranjeaza este ca atat considera ei ca avem de aratat. Asa cum la targurile internationale de turism ne prezentam numai cu cacati si cu oferte de ti-e mai mare rusinea (stim si noi pe ce criterii ajung unii sa expuna acolo) asa facem si cu acest institut cultural roman. Sa nu ne ascundem dupa degete sau phalusuri, nu putem nu neaparat ca nu avem cu ce, pentru ca nu prea avem, dar putinul care este e uitat ca sa fie promovati X si Y. De ce?
Ieri vorbeam cu G, nu spui cine, persoana importanta, care imi zicea de initiativele culturale ale guvernului german cu privire la incurajarea studentilor straini sa invete limba germana. Normal ca nu inveti numai limba dar afli si o groaza de alte lucruri despre popor si cultura. Te raspandesti, cam asa se cheama. Noi... exact cum am zis floci tunsi cu grija si ... si de restul concluzionati voi. Eu nu sunt artist.
Inca ceva: un exercitiu de imaginatie, rabdare si ce mai vreti voi: comparatie, fie ea si exagerata intre Olympia (poate sa fie chiar Olimpia Panciu) si calutul ponei roz, exponat de baza al generatiei de fetite PINK, crescute pentru ca fotbalistul sa simta pentru ce are mataranga si de ce da cu piciorul in minge.

Bancaru
8th August 2008, 14:28
Bank Boy, spune-mi ce mananci ca sa-ti spun cum... Ma rog, imi spui tu dupa...aceea:

http://www.ziare.com/Ce_trebuie_sa_mananci_pentru_un_sex_perfect-381055.html

Eu nu am un sex perfect. Al meu este noduros si cu cap bombat. Departe de a fi perfect.

miril
8th August 2008, 15:08
Un Picasso post sau de post, dar, personal, nu consider chiar kak-kultura ce au facut aia acolo. Unele mi se par chiar reusite. Dar, cum am zic, de gustibus, plus ca nu-l incriminez pe Patapievici care m-a suprat rau cu alipirea...neteramurita de...democratul de tangaj, dar caruia nu-i pot reprosa alte lucruri, inclusiv cele legate de acea expo. Ma refer la Pata.

Bancaru
8th August 2008, 15:16
Pe mine Patapievici ma lasa rece. E adevarat, de cand cu... si din repsect pentru capul lui, nu ma lasa decat rece. Dar intreb: am epuizat cam tot ce se putea prezenta si am trecut la Picasso in mizerie? Ce ar fi zis distinsul domn Patapievici stand si contempland cu mana la barbie calinul ponei roz (http://www.youtube.com/watch?v=RLRLhV9U0kQ)?

miril
8th August 2008, 15:18
Ar simti asta, fara sa zica nimic:

http://www.youtube.com/watch?v=6yGCHPmfqT0&feature=related

Bancaru
8th August 2008, 15:31
Sau asa (http://www.youtube.com/watch?v=6tlesPSP2Eo). Ori asa (http://www.youtube.com/watch?v=D3Yw5T-ULYs&feature=related).

miril
8th August 2008, 15:37
Sau asa:

http://www.youtube.com/watch?v=CD_mRmQByKo&feature=related

Bancaru
8th August 2008, 15:47
Ma rog... El a lins systemul nu l-a fuck.

miril
8th August 2008, 16:03
Vorbim de sistemul cordit. Sincer, a avut si o perioada in care si-a bagat tot ce avea mai bun in sistem. O perioada cand se baga mai...greu. Sa nu uitam!

Bancaru
8th August 2008, 22:06
Nu face ceea ce trebuie. Noi suntem inca la nivelul: capitala Romaniei? A, da, Budapest. In schimb promovam tineri indrazneti. In 1991 Ion Caramitru plecase cu o trupa de actori romani in Marea Britanie si juca Hamlet in romana. :sleep: Eu cam tot asa vad.
Cad despre trezirea lui Iliescu din adormirea ce-l cuprinsese precum si pozitia de bolsevic cu fata umana... imi vine greu sa cred ca dupa "en" mandate a inceput sa ii pese de cultura.

miril
8th August 2008, 22:58
Am vazut la Londra Visul unei nopti de vara in regia lui Dabija, in romana, exceptional. Lumea aplauda si radea, fara sa inteleaga textul, sau il stai din engleza, dar jocul non verbal era fabulos. The Guardian a facut o recenzie extrem de laudativa, iar spectatorii au stat vreo ora la taclale cu actorii, dupa spectacol, in...engleza.

miril
9th August 2008, 08:08
Iliescu nu crede-n arta fără chiloți Mircea Marian EvZ

Mircea Marian: "Precum în Evul Mediu, Iliescu vrea ca statul să decidă ce este artă oficială, iar Inchiziția să-i pedepsească pe cei care promovează obscenitatea".

Pe la mijlocul secolului al XVl-lea, când Michelangelo lucra la altarul Capelei Sixtine, mai mulți oficiali ai vremii au protestat vehement față de nudurile pictate de acesta în „Judecata de Apoi“. Imediat după ce Consiliul de la Trent a condamnat nuditatea în arta religioasă, a fost chemat un pictor, Daniele da Volterra, care să acopere părțile rușinoase ale personajelor din „Judecata de Apoi“. Pentru această realizare, Volterra a rămas în istoria artei sub denumirea de „Il Braghettone“, adică, într-o traducere liberă, desenatorul de izmene.

Acum, cu aproape 500 de ani mai târziu, Ion Iliescu și Nicolae Văcăroiu sunt deciși să repete isprava lui da Volterra. Ei au decretat că prezența unui falus într-o expoziție organizată de o instituție a statului român înseamnă un afront adus culturii naționale. „Exponate scabroase, cu svastici, falusuri, înjurături de lucruri sfinte, sunt girate de Institutul Cultural Român, instituție patronată cu dezonoare de H.-R. Patapievici, secondat de Mircea Mihăieș - doi inși infatuați și plini de venin“, scrie Ion Iliescu pe blogul său. Potrivit lui Iliescu, expoziția organizată de ICR la New York reprezintă „un pericol pentru imaginea și cultura României“. Imediat, președintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, s-a autosesizat și i-a cerut lui Adrian Păunescu, cel care conduce Comisia de cultură a Senatului, să demareze o anchetă.

Nu le contest nici lui Văcăroiu și nici lui Iliescu dreptul de a avea opinii despre absolut orice, inclusiv despre artă. Este dreptul lor, chiar dacă președintele Senatului nu este decât un conțopist incult, iar Iliescu a rămas cu mentalitatea activistului PMR care - așa cum povestește Preda în „Cel mai iubit dintre pământeni“ - cere dărâmarea cariatidelor pentru că au sânii goi. Ce e îngrozitor în această poveste este că, într-o Românie care se pretinde democratică, instituțiile statului sunt chemate să decidă ce înseamnă artă oficială și să-i pedepsească pe cei care, chipurile, promovează obscenitatea, atentând astfel la valorile tradiționale ale neamului. O astfel de intervenție a autorităților era posibilă în Spania anului 1815, când inchiziția l-a persecutat pe Francisco Goya pentru „La maja desnuda“ - în arta europeană aceasta fiind prima pictură în care părul pubian era reprezentat în mod explicit. Goya a rămas atunci fără titlul de pictor oficial al Casei Regale.

Dacă Iliescu și Văcăroiu vor să acționeze în calitate de persoane private, nu au decât să cumpere operele expuse la New York și apoi să le dea foc în curtea propriului partid. În fond, pe un raționament asemănător, și naziștii au distrus în public picturile celor din gruparea „Der Blaue Reiter“. Sau cei doi lideri PSD pot să-l copieze pe premierul italian Berlusconi - care, recent, a ordonat să se acopere un sân gol dintr-o pictură de Tiepolo - și să pună chiloți păpușilor din expoziția „Freedom for Lazy People“.

Apoi, lui Văcăroiu și Iliescu nu le mai rămâne decât să ne spună în ce direcție vor să ducă România, dacă vor mai ajunge la putere: în comunism, în nazism sau direct în Evul Mediu?

Bancaru
10th August 2008, 07:44
Am vazut la Londra Visul unei nopti de vara in regia lui Dabija, in romana, exceptional. Lumea aplauda si radea, fara sa inteleaga textul, sau il stai din engleza, dar jocul non verbal era fabulos. The Guardian a facut o recenzie extrem de laudativa, iar spectatorii au stat vreo ora la taclale cu actorii, dupa spectacol, in...engleza.

Eu nu am fost prezent, dar am avut o prietena care mi-a povesti si despre specatcol si despre cronici. Care au fost exact cum am pomenit.
Desi poate sa semene ca ne aflam pe pozitii mai belicoase decat ar fi normal stii ca nu o sa ma poti convinge de bunele intentii ale lui Patapievici in cazul asta. Multi spun ca prostii nu isi schimba parerea, dar eu am facut precizarea: in cazul asta. Si mai am un punct de vedere pe care nu o sa mi-l schimb curand - oamenii de cultura nu sunt neaparat si buni politicieni sau sefi la diverse mari institutii. Cazuri au fost multe rau. In fine... foarte frumos tabloul ala. Aproape ca

Ar fi bine sa nu se generalizeze - acest Marian din EVZ. Pai asta nu ionseamna ca tot ce e fara chiloti si e arta e bun si frumos. NU orice mamea la vedere te excita. Nu poti sa il compari pe Jean Loup Sieff cu cine stie ce pozar de cururi de pe plaja la Mamaia.

miril
10th August 2008, 09:39
Patapievici nu are rolul de a da verdicte estetice ci de a organiza si finanta, in primul rand, lucrurile, lucru care se vede si la Stockholm unde Institutul Cultural de aici, promoveza excelent cultura romanesca, prin prezente de exceptie din tara si din Suedia, la diverse evenimente, simpozii sau cum o fi pluralul, samd. Cocluzia mea, ICR nu este DNA, comparatie in favoarea ICR. Iata inca o parere:

Cui ii e frica de ICR? Ioan GROSAN Ziua

E clar: actuala echipa de la Institutul Cultural Roman sta ca un ghimpe in ochii (ar fi trebuit sa zic, cu o expresie mai consacra­ta: "ca o sula in coastele") fostilor si actualilor culturnici, aplaudacii si lingaii de ieri ai lui Ceausescu. Degeaba echipa Patapievici-Mihaies a pus in miscare o institutie anchilozata, a demarat programe coerente, a adus pentru prima oara, bianual, serii de traducatori tineri, de pe tot mapamondul, din limba romana in alte limbi, degeaba a infiintat centre culturale romanesti in capitale unde reprezentarea spiritualitatii noastre era lasata exclusiv pe seama unei "ostiri gri" (vorba lui Andrei Plesu) de functionari - degeaba, daca n-a stiut sa se puna bine cu "cealalta elita", pripasita -democratic, cum altfel? - prin Parlament.

Dar dincolo de acest atac concertat impotriva echipei de la ICR, atac prilejuit de expozitia de arta plastica de la New-York (asupra valorii careia n-am cum sa ma pronunt, desi cred ca manevrarea plastica a unui simbol nazist comporta totdeauna un mare risc, din cauze pe care le stim cu totii, si poate deveni un accident nefericit, indiferent de intentiile onorabile ale autorului), eu unul vad aici si o scatoalca pe la spate la adresa lui Basescu. Adica un soi de "paguba colatera­la", in genul "Ia, uite, dom'le, pe cine sustii dumneata!", stiut fiind faptul ca actualii iceristi au fost si sunt partizanii Raportului Tismaneanu, incriminat de toti dusmanii sefului statului.ASadar, nu ma mir ca alde Paunescu, Ungheanu si altii eiusdem farinae au un dinte (caninul de stanga) impotriva ICR-ului. Dar Vacaroiu?! Bonomul si uneori chiar simpaticul domn Vacaroiu, pe chipul caruia, cu putina imaginatie, poti ghici desenul fetei de masa pe care a dormit?! E peste poate! Se vede treaba ca ca Domnia-Sa a luat de bun indemnul dlui Basescu sa vegheze la trebile tarii cat timp Domnia-Sa e plecat la Beijing si, neavand ceva mai bun de facut, s-a apucat de critica plastica. In ritmul asta de incalecare de domenii, ne-om trezi maine-poimaine cu Funar conferentiind despre Heidegger si Mitica Dragomir despre Spinoza (parca a fost un jucator cu numele asta pe la Parma...).P.S. Din surse autorizate, aflam ca amicul nostru Lelut Vasilescu, bateristul grupului "Compact", va boteza astazi un ditamai vapor chiar cu numele de "Compact". Cum cunoscuta trupa de rock e de sorginte ardeleneasca, il sfatuim pe amicul Lelut sa sparga de prora vasului nu o sticla de sampanie- obicei cam invechit - ci una de horinca de 60 de focuri, spre gloria navigatiei romane.

miril
10th August 2008, 09:43
Marea marlaneala:

Cu mitocanii pe litoral Florian Bichir EVZ

Florian Bichir: "Mai mult ca niciodată, pe litoral se poate vedea nesimțirea noilor îmbogățiți".

A „generației Dinu Păturică“, a slugilor ajunse stăpâne. Care vor să epateze. Nu poți biologic să-ți bronzezi neuronii. Nici cerebelul, deci rămâne să-ți expui ceafa groasă sau un tatuaj, cu o gingașă sirenă agățată de o bilă. Rămâne să te remarci cu banul, frate! Cu mobilul bengos, că doar ce poate fi mai frumos decât să o suni pe mama soacră, de pe malul mării? Să audă valurile și să moară de ciudă fraierii de pe plajă, care mănâncă precum sindicaliștii la împinge-tava. Ce rost ar avea să te simți bine în concediu dacă nu vede lumea că te-ai ajuns? Că ai aur, ghiuluri și la degetul mic, ceas de firmă, nevastă grasă (semn de bunăstare) și prosopul din Turcia?

Burta are și ea un rost. Trebuie scoasă în față, cum merg femeile gravide, să vadă amărâții că ești sătul. Că îți permiți, că ai de unde să te îmbuibi. Că poți mânca friptură și cartofi prăjiți până crapă colesterolul în tine. A fi slab pe litoralul românesc este o impietate. Semeni cu un pui de Crevedia într-o mare de balene. A cerșetor într-un club exclusivist de miliardari.

N-am văzut de când mama m-a făcut atâtea jeepuri. Vreo câteva mă călcau pe plajă. Păi cum altfel să te bronzezi dacă nu asculți manele - de preferat Guță - și să vii cu tractorul pe nisip? Restul sunt autoturisme, mașini? Nu, frăție, ARO, tractoare, basculantă! Cât mai mare, să vadă țăranii potența ta financiară. Că doar de-aia ai muncit și n-ai dormit de frica Curții de Conturi. Or fi străzile noastre de rahat, pentru că de autostrăzi nici nu are rost să vorbim, dar să vii cu IMS-ul la mare, cu tancul, cu buldozere pe roți e mitocănie. Mă rog, reușită în viață pentru unii.

Îți este efectiv rușine să vii cu plozii, în sejur. Să vadă și ei marea, să se bucure de soare, să facă tumbe, castele - cam ce am făcut și noi la vârsta lor, duși de părinți. Să fii un om normal. Nu, litoralul românesc a devenit un loc de fițe. O paradă a nesimțirii, a parveniților. A unor bipezi care au trecut de la apa de la chiuvetă la cea plată cu lămâie. O faună greu de descris, al cărei răspuns la orice este: „Da’ banii mei nu e buni?“.

Nu știu dacă este bine că vin pe litoral. Și nu sunt un frustrat. Fac și eu ce au făcut părinții mei, poate într-o tradiție prostească. Știu însă, cu siguranță, că dincolo de aceste specimene, ieșite din mustul tranziției, voi continua să mă bucur de soare. De mare, de plajă, de România. De țara mea, cu bune și rele!

miril
10th August 2008, 09:45
La lovilutie, birjar!

Republica de la Ploiești, o lovitură de stat a la roumaine Mircea Duțu Gardianul

Plasat mai ales în zona anecdoticului, episodul „Republicii de la Ploiești” are o cu totul altă imagine în fața istoriei. Evenimentul a făcut renumele urbei, a intrat în literatură (prin I.L.Caragiale, martor la ostilități și tânăr grefier al magistratului care a anchetat cazul), a constituit, în realitate, o tentativă de lovitură de stat și a format obiectul unui insolit proces judiciar. În noaptea de 7 spre 8 august 1870, către orele 3,00 dimineața, căpitanul Alexandru Candiano-Popescu, împreună cu un grup de republicani (ziariști, dascăli, preoți, politicieni), printre care și primarul orașului, „iau cu asalt” clădirea prefecturii și, sub amenințarea armelor, preiau controlul asupra telegrafului și birourilor administrative.
Militarul se proclamă prefect și începe să emită ordine pregătite din timp, în numele „regenților” I.C.Brătianu și N.Golescu. Spre ziuă, în jurul orei 5.00, grupul republicanilor complotiști mărit între timp cu pompierii orașului și membrii gărzii republicane se îndreaptă, purtând în frunte drapelul tricolor, spre cazarma dorobanților, cu gândul de a o cuceri, însă unitatea s-a predat fără opunere. Nu același lucru s-a întâmplat și cu cea a trupelor de linie, al cărui comandat a amenințat cu ripostă armată. După această matinală incursiune, revoluționarii au ordonat să bată clopotele bisericilor spre a adera populația. Astfel, în centrul orașului s-au adunat circa 300 de ploieșteni în fața cărora s-a decretat Republica! Aici, Candiano-Popescu a jucat marea sa carte, dând citire unei telegrame pe care pretindea că ar fi primit-o de la București: „Vă anunț definitivul succes al libertății pe tot teritoriul României. Din înaltul ordin al Regentului, primiți, ca prefect al județului, jurământul funcționarilor civili, precum și a-l trupelor de acolo. Nesupunerea considerați-o ca înaltă trădare către națiune. Ministrul I.C.Brătianu”. Aderența locuitorilor era mare, dar implicarea forțelor militare rămânea limitată și șovăielnică. Cele mai vigilente au rămas trupele de grăniceri de la Predeal, al căror comandant, căpitanul Georgescu, nu numai că nu a răspuns imediat apelului noului prefect ci, luând legătura cu Bucureștiul și obținând infirmarea zvonului răsturnării Domnitorului, a amenințat că se îndreaptă spre Ploiești, în vederea reprimării răzmeriței. În același timp cu acțiunea guvernului, din partea „conspiratorilor” a avut loc o deplasare fulger la fața locului a lui Eugeniu Carada, „omul secret” al liberalilor, care a avut o „explicație” definitivă cu Al.Candiano-Popescu. Trupele guvernamentale au pătruns în „capitala Republicii” și au instaurat repede ordinea, atât de tulburată.

După ovații, mulțimea huiduie

Odată afacerea încheiată, a urmat capturarea și pedepsirea „revoluționarilor”. Al. Candiano-Popescu a fost prins la Buzău unde fugise spre a se ascunde. El a fost adus la Ploiești, unde își face intrarea, în aplauzele devenite acum batjocoritoare ale mulțimii și depus într-un beci al cazărmii oștirii. Alți 41 de capi ai dezordinilor au fost întemnițați și au început imediat cercetările. Grefier al judecătorilor de instrucție a fost amploiatul I.L.Caragiale, proaspăt angajat al tribunalului Prahova, unde tatăl său, Luca, funcționa ca magistrat. Autoritățile erau hotărâte și grăbite a da răsculaților o lecție de legalitate și de respect al ordinii constituționale. Mulți din cercetați se plângeau de abuzurile anchetatorilor.

Condamnarea era deja hotărâtă

Presa „roșie” (liberală) declanșase o amplă campanie în favoarea deținuților și crema avocaților liberali-peste 30 la număr- și-a oferit gratuit serviciile în apărarea lor. Situația internațională confuză și victoria Prusiei împotriva Franței generau la nivelul opiniei publice un val de simpatie pentru cei năpăstuiți, deoarece Principele Carol era neamț la origine. Judecarea procesului a fost strămutată din motive de siguranță publică, de la Ploiești, la Târgoviște, județul Dâmbovița fiind socotit una dintre „rarele cetăți ale reacționarilor”, iar prefectul său fiind singurul care a dat garanții că revoluționarii vor fi osândiți. Data judecării procesului a fost ținută secretă, fiind făcută publică numai cu o săptămână înainte, iar acuzarea avea să fie susținută de chiar procurorul general J.Lahovary, fratele ministrului Justiției. Marea problemă o constituia însă faptul că hotărârea urma a fi dată de o curte cu jurați.

Jurații răstoarnă „verdictul” procurorilor

În semn de împăcare cu orașul, și spre a da un semnal instanței, la 10 octombrie, domnitorul Carol face o vizita la Ploiești, fiind întâmpinat „de autorități și un public numeros”. În această atmosferă tensionată, tot la 10 octombrie, în vechea capitală a Țării Românești, lângă Turnul Chindiei începea procesul. Dis de dimineață au bătut clopotele, se făceau privegheri și se înălțau rugi în toate bisericile în oraș spre luminarea minților și deschiderea sufletelor celor 14 jurați. Ședința avea loc în sala special amenajată la Hotelul „Iancu Filip”, arhiplină și strict supravegheată de jandarmi. Toți acuzații se prezintă și răspund cu demnitate la întrebări. Numai unul, un anume Dumitru Rădulescu tremură, îi vine amețeală, cade pe bancă, podidindu-l sângele. Procurorul cere osândirea făptuitorilor episodului de la 8 august la muncă silnică. Timp de șapte zile cât a durat procesul, cu fiecare ocazie avocații au invocat răzbunarea politică, abuzul cercetărilor și al trimiterii în judecată și au valorificat din plin starea prevenitului Rădulescu, solicitând imperios achitarea. Imediat după încheierea dezbaterilor și înainte de darea verdictului, procurorul s-a și grăbit să telegrafieze guvernului la București: „Am fost sublim. Toți acuzații vor fi condamnați în afară de unul pentru care am cerut achitarea ...”. Acela era, desigur, sărmanul Rădulescu! Numai că, precum zicala, socoteala Parchetului nu s-a nimerit cu judecata Curții care, cu unanimitate de voturi și spre disperarea prefectului Rizescu, i-a declarat pe toți preveniții nevinovați și, în consecință, au fost achitați și puși în libertate.

„Mortul” Rădulescu se „schimbă la față”

După îmbrățișări și lacrimi de bucurie, într-o atmosferă specific românească, cu lăutari și în aplauze, glumind și chefuind „revoluționarii” se urcau în trăsuri, luând drumul Ploieștiului. O singură excepție în acest tumult: același Rădulescu, care sta lungit și nemișcat într-o trăsură, precum într-un sicriu.
După ieșirea din oraș și la o suficientă distanță spre a scăpa de urmăritori a intervenit însă marea surpriză: spre mirarea tuturor „individul” se aruncă din trăsură și a început să sară și să joace ușor ca un fluture, spre a-și dezmorți încheieturile. Așadar, Rădulescu se prefăcuse trei săptămâni în spital, păzit permanent de santinele și nimeni nu-l bănuise! Amăgise pe medici, pe camarazii săi și pe jurați, pe procurorul general, fără ca cineva să-l simtă. Iar stratagema sa reușise și contribuise major la soluția de achitare a întregului lot. Întrebat cum a reușit să se prefacă așa de bine, protagonistul a răspuns: „N-am dormit trei luni, cât am fost închis, căci, într-altfel, mă prindea”.

Abdicarea n-a mai avut loc

În dimineața zilei de 17 octombrie, guvernul, prin ministrul justiției, transmitea Domnitorului vestea achitării turbulenților de la Ploiești. Carol răspundea resemnat că, de fapt, absolvirea de pedeapsă a acestora constituia o lovitură dată „așezămintelor” liberale din România. Miniștrii au fost atât de indignați de atitudinea șefului statului, încât și-au prezentat în bloc demisia care, evident, le-a fost respinsă. La rândul său, luând toate cele întâmplate ca un afront personal și o tentativă de înlăturare de pe tron, Domnul pregătește, sub această impresie, un memoriu pe care urma să-l publice în ziua părăsirii Domniei. Nu a mai apucat să o facă, pentru că un asemenea eveniment nu a avut loc niciodată!

Candiano-Popescu, adjutantul regelui!

Așadar, evenimentele Republicii de la Ploiești din august-octombrie 1870 s-au născut, desfășurat și încheiat sub semnul însemnărilor modestului grefier Caragiale care le-a consemnat la fața locului și le-a imortalizat prin opera sa literară de mai târziu. Exemplul cel mai concret: șeful republicanilor, prezidentul de la Ploiești, căpitanul Al.Candiano-Popescu avea să devină adjutant al Regelui Carol I, iar mulți dintre participanți, sub o formă sau alta, la evenimente parlamentari și miniștri.
Evenimentele din 7/8 august 1870 de la Ploiești, în ciuda răsunetului literaro-anecdotic de care s-au bucurat peste timp, rămân și astăzi, în privința materialității și adevăratelor lor semnificații, un mister.
Privite detașat, faptele sugerează scenariul unei lovituri de stat declanșate, dar neterminate, sistate brusc. Noaptea, în salonul hotelului „Moldova” conspiratorii așteaptă (de unde, aparent nimeni nu știe!) semnalul declanșării revoluției. El vine după miezul-nopții, sub forma a trei bătăi în geamul localului, după care ostilitățile urmează desfășurătorul-clasic al unui atare demers: ocuparea punctelor strategice ale puterii locale: telegraful (blocarea astfel a legăturii cu exteriorul), eliberarea partizanilor din temniță, ocuparea cazarmei, înarmarea populației și, în sfârșit, proclamarea noii ordini, a republicii și a noului lider! Înăbușirea răzmeriței are loc în cadrul aceleiași logici: cu concursul unei părți a armatei rămasă fidelă, arestarea căpeteniilor revoltei și înscenarea unui proces, spre o rezolvare legală a cazului care, soldată cu achitarea, arată că raportul de forțe se echilibrase, iar compromisul și împăcarea (aparentă) învingeau din nou!

Carada, artizanul „defecțiunii” de la Ploiești

Din această perspectivă, cea mai plauzibilă explicație istorică rămâne aceea a existenței unui plan general de înlăturare a Domnitorului Carol, în contextul conflictului prusaco-francez, elaborat de o grupare condusă de I.C.Brătianu, C.A.Rosetti și E.Carada, acesta din urmă fiind și artizanul propriu-zis al proiectului eșuat. Conform acestuia, în mod simultan, în toate reședințele de județ urmau să izbucnească „revoluții locale”, preluarea puterii de „republicani” în pactizare cu armata și, odată situația generalizată, soluționarea problemei și la nivel central. Ceva a zădărnicit însă lovitura de stat, totul s-a contramandat, dar o mică „defecțiune”, cea de la Ploiești, a făcut ca aici planul să-și urmeze cursul. Ceea ce s-a întâmplat „la vedere”, oficial am arătat mai sus. „Ocultul” mai așteaptă, poate deplina deconspirare. În orice caz, a fost, un fapt deosebit de serios care, însă, aplicat a la roumaine, a căzut în derizoriu, rămânând la nivelul literaturii umoristice!

miril
10th August 2008, 09:53
Fata noastra de aur merita din plin rasplatita cu ún articol...bagat aici. Am ales Click pentru ca au scris un articol decent, prin comparatie. De fapt sectia lor de sport este foarte buna in comparatie cu ce ne..arata in rest.

S-a «îmbrăcat» în aurul olimpic! Stefan Gavan Click

Milioane de români au urmărit, ieri, cu sufletul la gură evoluția Alinei Dumitru în fața televizoarelor. Judoka noastră a cucerit prima medalie olimpică pentru România la Jocurile Olimpice de la Beijing, la capătul unei evoluții entuziasmante în care a spulberat-o în finala probei de 48 kg pe cubaneza Yanet Bermoy.

Considerată una din principalele noastre șanse la o medalie olimpică înaintea competiției de la Beijing, Alina Dumitru a confirmat toate așteptările puse în ea.

Sportiva noastră a trecut pe rând de unguroaica Eva Csernoviczki (optimi), Youngran Kim (sferturi) ca apoi să o învingă în semifinală pe dubla campioană olimpică Ryoko Tani, marea ei rivală.

“La Atena, m-a bătut si a luat titlul olimpic, acum însă am ocazia să-mi iau revanșa. Am studiat-o mult pe DVD și cred că îi pot veni de hac”, spunea înaintea concursului Alina.

Învinsă de asiatică în precedente trei dueluri directe, Alina a început foarte precaut partida, dar apoi a dominat tactic meciul.

Emoțiile au copleșit-o după gongul final, iar frumoasa judoka a jubilat efectiv pe tatami preț de câteva secunde. Finala, disputată împotriva cubanezei Yanet Bermoy, campioană mondială în 2005, a semănat mai mult cu un meci de antrenament.

Cvintupla campioană europeană s-a impus în doar 80 de secunde prin ippon, cea mai grea execuție din judo. Fire sensibilă, Alina a izbucnit în plâns și a sărit în brațele antrenorului Florin Bercean.

A urmat apoi festivitatea de premiere unde Alina Dumitru a primit medalia de aur din partea olandezului Anton Geesink, membru al CIO, și a austriacului de origine română Marius Vizer, președinte al Federației Internaționale de Judo.

Alina a ascultat emoționată imnul României și apoi a arătat, fericită, medalia olimpică de aur către mica delegație din țara noastră, aflată în sală, printre spectatori. Laudele la adresa performanței Alinei au explodat apoi ca un foc de artificii.

“A fost o victorie meritată, o victorie fantastică. Alina Dumitru este considerată cea mai elegantă atletă din judo. Este un model pentru noua generație din sportul românesc dar și pentru societate. Și mie mi-au dat lacrimile la sfârșitul finalei”, a spus președintele Federației Internaționale de Judo, Marius Vizer.

Șeful COSR, Octavian Morariu, consideră că succesul Alinei Dumitru va un moral bun celorlalți sportivi români prezenți la Beijing. “Aveam mare încredere în Alina, știam că e capabilă să câștige aurul. E de foarte bun augur, va motiva toată echipa olimpică”.

Adversara ei din semifinale, japoneza Ryoko Tani, este cea mai titrată judoka din istoria acestui sport la toate categoriile de greutate. Medaliată cu argint la Jocurile Olimpice de la Barcelona și Atlanta, asiatica a devenit ulterior dublă campioană olimpică la următoarele două ediții. Ryoko, în vârstă de 33 ani, mai are șapte titluri mondiale în palmares. Alina Dumitru a reușit să îi administreze doar a șaptea înfrângere asiaticei în cei 15 ani de carieră !

Alina: "Mi s-a îndeplinit un vis!"

Chiar și la minute bune după terminarea concursului, Alina și-a stăpânit cu greu emoțiile, găsindu-și cu greu cuvintele în fața asediului jurnaliștilor. “Mi s-a îndeplinit un vis. Să o înving pe Tani și să devin campioană olimpică. Am fost dezamăgită după Olimpiada de la Atena, când am ratat podiumul, dar am mai compensat prin titlurile europene”, a spus proaspăta campioană olimpică.

Alina s-a declarat totodată onorată de telefonul primit de la președintele Traian Băsescu la câteva minute după finală. “Nu îmi vine să cred că am câștigat această medalie de aur. Am fost surprinsă să câștig atât de repede. Este cea mai frumoasă zi din viața mea. De la Olimpiada din 2004 am muncit pentru acest aur. Președintele Traian Băsescu m-a sunat să mă felicite și a zis că se bucură pentru ce am realizat”, a spus Alina Dumitru în direct la Sport.ro.

Judoca Alina Dumitru a câștigat titlul suprem la Beijing

Născută pe 30 august 1982, la Ploiești, judoka este legitimată la CSA Steaua București și e antrenată la lotul național de Florin Bercean. Prima sa performanță majoră la nivel de seniori a fost medalia de bronz la CE Maribor 2002.

Au urmat apoi cinci titluri europene consecutive, între 2004 și 2008. În palmaresul noii campioane olimpice mai figurează două medalii de bronz la Campionatele Mondiale, Cairo 2005 și Rio de Janeiro 2007, și un loc 1 la Super Cupa Mondială din 2007, de la Moscova.

Familia ei a trăit emoțiile din Canada

La Jocurile Olimpice de la Beijing, Alina a avut susținători pe două continente. Familia campioanei olimpice este plecată în această perioadă peste Ocean. Aceștia așteaptă în Canada nașterea unui nou membru al familiei Dumitru, fratelei Alinei urmând să devină în curând tată.

Judoka a ținut însă în permanență legătura pe telefon cu părinții ei din Canada, aceștia urmărind cu sufletul la gură momentul în care fiica lor a devenit campioană olimpică. Nici prietenul ei, Marian, un om de afaceri din București, nu a putut fi alături de ea la Beijing, dar i-a trimis mesaje de încurajare în permanență.

Bancaru
10th August 2008, 12:27
Eu m-am referit strict la o expozitie anume care nu a avut nici efectul scontat si nici nu i-a lasat indiferenti pe cei care au vazut-o. Pe poneiul roz la bulivar. Am incheiat polemica. Daca aia e arta eu ma inclin. Recunosc ca sunt un depasit incurabil.
Nu mai fac nici precizari legate de simpatii reciproce, Basescu - Patapirvici, fiecare din alt motiv: Basescu... deh, e bine sa fii cu intelectualii, desi aia care au fost cu el mai aproape au plecat repede, iar Patapievici pentru ca, asa cum am zis, nu stie sa iasa din niste tipare. S-a udat tot ca a comandat Basescu regimul comunist. Comandat am zis?! Pardon, condamnat. Ar fi trebuit sa se ingretoseze de schimbarile radicale petrecute cu marinarul. CIudate, as zice.