Baga ochiul - revista presei

[miril]

Auch! Episodul doi.

Patriciu isi face terminal petrolier plutitor Florin Cojocaru Cotidianul

Rompetrol va avea din 2008 un terminal marin de incarcare/descarcare a titeiului, situat in Marea Neagra, in dreptul rafinariei Petromidia.

Grupul Rompetrol va construi in Marea Neagra, la 8,7 km departare de tarm, un terminal maritim de incarcare si descarcare titei cu o capacitate de 14 milioane de tone/an. Terminalul, denumit Marin Midia, se va afla in dreptul rafinariei Petromidia si va fi finantat din surse proprii.

Proiectul a fost inceput in 2006 si va fi finalizat la anul, costurile totale fiind de 90 de milioane de dolari. O data cu realizarea terminalului, drumul de acces al titeiului pe conducta dintre petrolier si rafinarie se scurteaza cu 33 de kilometri si in acelasi timp se fac si economii la transport, estimate de companie la cel putin 3 dolari pe tona.

Totodata, prin noul terminal vor putea fi descarcate petroliere de mari dimensiuni, pozitionind Petromidia strategic in lantul de aprovizionare cu titei de la Marea Caspica si pina la UE, potrivit managerului de proiect al Vector Energy, compania de trading a Grupului Rompetrol, Ermanno Zukar. „Terminalul marin va deveni un adevarat centru de greutate pentru importul si exportul de titei din regiune si va fi capabil sa opereze cu rapiditate si in conditii de maxima siguranta nave de pina la nivelul Suezmax ca marime sau de 165.000 tdw“ (unitate de masura pentru capacitatea de incarcare - n.r.), a spus Zukar.

Grupul Rompetrol N.V. (TRG) este una dintre primele 25 de companii multinationale petroliere din Uniunea Europeana, dupa venituri. TRG are sediul in Olanda si majoritatea operatiunilor si activelor in Franta, Romania, Spania si Europa de Sud-Est. Grupul are peste 8.000 de angajati in 13 tari si estimeaza o cifra de afaceri de 7,5 miliarde de dolari in 2007. Omul de afaceri Dinu Patriciu a cedat in vara o mare parte din pachetul majoritar de actiuni

[Bancaru]

Basescu nu mai are de ce sa se teama. In scurt timp Patriciu se va stabili pe unul dintre inelele de gheata ce inconjoara planeta Saturn. Din cand in cand il va suna pe Traian si il va invita, asa cum stim ca obisnuieste, in calatorii exotice intreband:
Have you been on your anus? (Uranus)

[ATHC]

http://www.dinamo-online.net/all.php?a=4362

Stiu, e lung, dar merita citit ...

Falsii! Acest mesaj afisat de Peluza Sud la meciul disputat in Ghencea, are de fapt o acoperire mult mai mare decat ceea ce si-au "planificat" realizatorii lui. De 2 saptamani oficialii fotbalului romanesc si mass-media aservita, au repornit o campanie concertata impotriva manifestarilor din tribunele stadioanelor romanesti.
Cuvinte ca "tragedie", dezastru" si "razboi civil" s-au tolanit majestuos pe prima pagina a cotidienelor desport, iar "inadmisibil si de netolerat", "refulati, golani fara capatai" si "amenintari sociale" au stat la baza declaratiilor grandilocvente ale multor auto-intitulati "oameni de fotbal".

Chiar ieri, cei 2 "corifei" ai FRF si LPF, Mircea Sandu si Mitica Dragomir, au cazut de acord ca sa modifice Regulamentul astfel incat sa impuna ca la meciurile de risc maxim, in special cele dintre echipe din acelasi oras, sa se interzica prezenta pe stadion al suporterilor echipei oaspete. Accentul in aceasta sarja mediatica s-a pus pe faptul ca stadionul devine un loc nesigur pentru cei care ii calca, avand in
vedere evenimentele din ultimele etape. Si se dau exemple din alte tari ca Germania, Anglia, Italia, etc.
Dar ce s-a intamplat? Haos? Batai intre suporteri? Raniti? Morti? Nimic din toate acestea, s-au aprins torte si fumigene. Intr-adevar, s-au aruncat spre teren si spre suporterii adversi. Un lucru regretabil. Dar daca judecam la rece, ce urmari au avut? S-a intrerupt meciul, 2 3 sau 6 minute. Nici pe teren si nici in tribune/peluze, nu au afectat pe nimeni, nu au facut rau nimanui.
De aproape 10 ani de cand "se dau" torte pe stadioanele din Romania, nu cunosc sa fi fost ranit cineva. Dar intreb si eu, petardele, pocnitorile si artificiile, cate victime au produs in ultimii ani pe strazile Capitalei? Dupa ce au murit sau au fost mutilati zeci sau chiar sute de romani, statul s-a hotarat sa interzica utilizarea acestora. Dar s-a dat "liber" la comercializarea si utilizarea in zilele de la sfarsitul anului, iar in restul anului sunt permise jocuri pirotehnice doar daca sunt efectuate de firme specializate.
In cazul tortelor pe stadion nu s-a gasit o solutie de compromis, ci s-a taiat in carne vie si s-au interzis complet, desi, dupa cum am mai spus, nu au provocat accidente grave. Era greu, de exemplu, ca sefii de galerii, sau asociatia suporterilor sa angajeze o firma specializata, atunci cand vor sa foloseasca torte in coregrafie, si intreg procesul sa fie atent supravegheat de acestea? Dar, din pacate, nu prea avem cu cine discuta, toate forurile aplicand regula pumnului in gura.
Va intrebati de ce s-a putut in cazul jocurilor pirotehnice si nu se poate in cazul tortelor pe stadion. Raspunsul cred ca este simplu. Pe de o parte pentru ca veniturile statului si ale unor anumite persoane in urma vanzarilor petardelor, pocnitorilor, artificiilor, etc, este maricel, si pe de alta parte ca "nu trebuie sa dam satisfactie" huliganilor care vin pe stadioane, ei nu au nici un drept. FALSILOR!

Ipocritii! Majoritatea oamenilor "de bine" sunt placut impresionati de grija pe care o poarta Mitica, Mircica si altii, "adevaratilor" suporteri din Romania. "Violenta devine o problema strigenta a stadioanelor din Romania" si "Golanii isi fac de cap" este sloganul pe buzele tuturor. Dar nimeni nu spune adevarul, sau mai bine zis adevarurile. Si unul dintre ele acela ca violenta nu este un fapt exclusivist aferent gradenelor, ci este o imagine fidela a societatii in care traim. Nici macar presa nu face acest lucru ci, in cautarea sa continua dupa senzational si rating, starnesc aceasta avalansa a violentei cu diverse declaratii incitatoare si adeseori razboinice al celor din conducerilor cluburilor de fotbal.
Este un fapt binecunoscut, dar nu si recunoscut de cei care ar trebui sa o faca, ca in Romania, violenta verbala si fizica, incepe din aula parlamentului, acelasi punct de plecare avandu-l si nesimtirea si mojicia. Astfel deputatul deputatul Cristian Boureanu l-a agresat pe colegul Emilian Francu, la sedinta de investire a Guvernului, deputatul Ovidiu Branzan si-a batut nevasta, pe Dana Razboiu. Sau ce zicem de deputatul Corneliu Vadim Tudor, cu doar 2 la suta prezenta la voturile din plen absente in Parlament si care declara "nu mai luati in seama asemenea oficine, care sunt inventate, sunt artificiale", sau de Tiberiu-Ovidiu Musetescu care in actuala legislatura nu a luat niciodata cuvantul in plen, iar in ultimii 17 ani de mandate consecutive in Parlamentul Romaniei, a avut doar 12 interventii in plen, sau de senatorul Dan Iosif care, prins fraudand sistemul de vot din parlament si intrebat de un ziarist de ce a facut-o, a raspuns: "asa vrea muschii mei", dau de cei peste 40 de parlamentari care, desi aveau locuinta asigurata in Bucuresti isi decontau 2.500 RON/luna.
Iar exemplele de violenta verbala si fizica isi fac de ani de zile loc in Tribunele Oficiale ale stadioanelor noastre. Pornind de la declaratii razboinice inainte "o sa ne suim pe grumazul lor", "o sa muscam din ei" si de ironii penibile si incitatoare din partea taberei invingatoare, pana la fapte de agresiune fizica, de o violenta de neimaginat.
Hai sa ne intoarcem in timp cu 6 ani, cand, in parcarea oficiala din Stefan cel Mare, inaintea meciului Dinamo-Steaua, patronul oaspetilor l-a palmuit in vazul lumii pe congolezul Malonga Parfait, realizatorul emisiunii „Fotbal la Maxx”, de la Pro TV, spunandu-i "Ba, tu iti bati joc de mine si de numele meu! Du-te-n mortii *******! Du-te-n gatu’ *******! Tu ma iei pe mine la misto, bai cioara?”. "L-am batut fiindca a meritat!" a fost raspunsul scurt al latifundiarului din Pipera, care a ramas nepedepsit nici de tribunal si nici de forurile de conducere ale fotbalului romanesc.
Iar acum 18 luni, presedintele executiv al FC Steaua din aceea vreme, Mihai Stoica, vizibil deranjat de comportamentul suporterilor, care contestau dur jocul slab al echipei, Stoica a decis sa faca dreptate cu pumnii, si a coborat in fuga de la tribuna oficiala, gata sa se impiedice pe scarile de la masa presei, si s-a dus la tribuna I, in mijlocul suporterilor, l-a lovit pe unul dintre acestia cu pumnul in gura si apoi a urcat inapoi la loja. Acelasi personaj, acum 3 saptamani, aflat in functie la Unirea Urziceni, in pauza meciului Unirea - Dinamo, furios nevoie mare pe arbitraj, a intrat val-vartej in loja oficialilor dinamovisti si a inceput sa deverseze un puhoi de injuraturi. Eroare fatala, pentru ca, nici "cainii" nu sunt dusi de prea multe ori la biserica si i-au aplicat o corectie fizica pe masura "meme"-ului, carandu-i pumni si picioare cu nemiluita, iar unul din acestia si-a stins trabucul pe tampla atacatorului.
Acestea sunt personajele care ne conduc, si tot ele sunt cele care, pline de pioasa indignare, se arata revoltati de "manifestarile huliganice ale scursurilor si oamenilor fara capatai din peluze". IPOCRITILOR!

Mincinosii! In razboiul pe care il duc impotriva ultraseriei romane, ipocrizia si minciuna sunt unele din principalele arme ale atacatorilor. Pentru a-si ascunde neputinta si proasta organizare, pentru a nu-si trada propriile puncte slabe si impotenta, toti cei care s-au coalizat in jurul noului slogan "Redati stadioanele familiilor" (o variatiune pe aceeasi tema preluata de la italeni), arunca intreaga vina asupra ultrasilor romani. Si cum pot sa isi sustina afirmatiile, decat cu ajutorul minciunilor.
Nu afirm ca ultrasii sunt nevinovati, ca uneori unii dintre ei intrec masura, si sunt de acord ca atunci cand ei incalca legea sa fie pedepsiti, CA ORICE CETATEAN AL ACESTEI TARI.

Dar numai atunci cand dovezile sunt clare (poze, video) si nu circumstantiale, bazate pe inventii si minciuni pe care le arunca prevalandu-se de faptul ca mai toata mass-media le este aservita.
Principala minciuna pe care o folosesc cu succes este aceea ca ultrasii sunt o specie inferioara a omului de Nearthenthal, peluzele fiind pline de ratati, frustrati si neimpiniti material, pusi numai pe bataie si pe a produce pagube.
Iar in zilele scurse de la derby-ul Steaua-Dinamo, cel putin 3 minciuni uriase mi-au zgariat timpanul. Primele 2 au fost produse de Bogdan Oprea, presedinte BGS, care a declarat ca "fanii au intrat cu petardele in chiloti, atasate de organe sau pe talpile picioarelor", "praful exploziv il transportau in buzunare iar tubul de carton atasat de organele genitale cu scotch. Eroare, nu asa au fost introduse tortele dinamoviste in Ghencea. Nici pe departe, este doar o minciuna si o dezinformare facuta cu scopul de a
denigra ultrasii si de a incerca sa scape "basma curata". Si de aceea imi doresc sa il vad pe Bogdan Oprea cu om torta prinsa de organul sexual rugandu-se ca nu cumva sa apara vreun sugubat care sa-l intrebe "vreti un foc?".
O alta minciuna debitata de acelasi Bogdan Oprea "oamenii mei au dat cu gaz lichid ca sa nu se extinda gazul in intreaga peluza". Minciuna sfruntata, in primul rand BGS-ii au dat cu gaze de la cativa centimetri de fetele suporterilor, si gazul s-a imprastiat imediat in intreaga peluza, multi din cei aflat chiar si de la jumatate in sus, varsandu-si plamanii dupa ce au "tras in nari" aerul gazifiat din Ghencea. Si de acea imi doresc sa vad cum reactioneaza Bogdan Oprea cand i se decarca juma de doza de gaz de la cativa centimetri.
O alta minciuna este cea a lui Mitica Dragomir, care a declarat ca suporterii au fost dotati si au dat cu petarde lacrimogene. Explodati-ar in buzunar una din astea. MINCINOSILOR!

degady64@dinamo-online.net

[miril]

Inca o stire care ar trebui sa ne ingrijoreze. Daca mai avem...forta.

CSM impaiat de DNA Razvan SAVALIUC Ziua

Imaginea CSM a fost iremediabil compromisa de scandalul examenelor fraudate declansat de DNA. Opinia publica nu mai are nici un dubiu ca posturile de conducere din Magistratura se negociaza pe bani si interese. In multe cazuri asa a si fost, si nu de ieri, de azi.

Dar este corecta ancheta DNA? Chiar a descoperit DNA, peste noapte, marea coruptie la concursul pentru posturile de conducere din parchete? Dupa cum evolueaza ancheta, pentru mine este limpede ca daca a existat o spaga, si cred ca a existat, ea este rodul unei provocari abil planuite, in care au picat cativa magistrati despre care se stia ca nu rezista la ban. Se stiau "culoarele" spagii de multa vreme, insa sistemul s-a auto-protejat perpetuu pe principiul corb la corb nu-si scoate ochii. Pana cand CSM a devenit un real pericol pentru DNA - parchet dirijat politic de la Cotroceni, si specializat pe deschiderea de dosare adversarilor politici, dar incapabil sa genereze condamnari definitive in instante. Un pas a lipsit ca in aceasta toamna intreaga conducere a DNA sa primeasca aviz de revocare de la CSM, dupa devastatorul raport de control realizat de Inspectia CSM. Raport insusit de CSM care, inexplicabil, nu a aplicat la final sanctiunile ce se impuneau, spre stupoarea generala a miilor de magistrati din tara care erau convinsi ca abuzurile DNA nu vor putea fi trecute cu vederea.Si uite asa a aparut peste noapte scandalul examenelor fraudate. Cu anchete secrete, cu probe ascunse, cu invinuiti saltati nejustificat cu politia, si cu presa dinainte anuntata. Fara flagrante si perchezitii, desi s-a anuntat o mita de 15.000 de euro, fata de care se impunea transportul la instanta pentru mandat de arestare.Declansand in forta ancheta si ridicand toate lucrarile de la examene, DNA a pus la colt CSM-ul. Unii membri CSM se tem sa nu fie pusi la randul lor sub invinuire, caci banuiesc ca au fost si ei interceptati de DNA si pot avea oricand soarta celorlalti. Efectele timorarii se vad deja cu ochiul liber. In momentul de fata, toate plangerile disciplinare contra procurorilor DNA sunt clasate pe banda rulanta, iar ZIUA va produce curand o dovada incendiara de favorizare a DNA. Cel putin Sectia de procurori a CSM bate deja din calcaie, in frunte cu presedintele Comisiei de disciplina pentru procurori Cristian Deliorga.Putem spune ca planul DNA a reusit. A provocat o dare de mita cu ajutorul unui denuntator infiltrat printre cei invinuiti. Care va fi scos de sub urmarire penala pentru ca s-a autodenuntat. Si a prins doi iepuri dintr-o lovitura: un caz de coruptie la palmares, dar mai cu seama legarea la stalp a CSM, care nu va mai indrazni sa sanctioneze DNA pe viitor, fara sa fie blamat ca blocheaza lupta anticoruptie.Daca ne uitam bine, a mai existat recent un caz similar, cel cu perchezitia abuziva de la Curtea de Conturi, comisa de procurorii DNA. Despre care se vorbeste in targ ca a reusit sa blocheze un control planificat al Curtii de Conturi asupra modului in care s-au tocat imense sume de bani publici pe operatiuni de filaj si interceptari fara rezultat. Aproape 500 de interceptari inutile, constatate de CSM, dar scoase cu servilism din raportul final de control, la insistentele sefului DNA. CSM a musamalizat cazul, chiar zilele trecute, declarand legala perchezitia de la Curtea de Conturi, desi prin lege institutia nu poate fi controlata decat de Parlament.Cu un CSM anihilat, DNA are azi drum liber sa urmeze orice pretioasa indicatie de la Cotroceni. Si sa faca oricui dosar penal, pentru ca deasupra ei nu mai este decat presedintele.

[Bancaru]

Băsputin si "spune tu pe asta"

Petre Mihai Bacanu


Dupa aparitia platformistilor, mult timp m-am incapatanat sa nu dau crezare afirmatiilor privind existenta partidului prezidential. Prin anuntarea fuziunii PD-PLD si aparitia unui PDL dupa modelul "Rusia unita", nu mai este nici o indoiala ca partidul de suflet al presedintelui exista. Daca victoria in alegeri a partidului lui Putin nu constituia o surpriza, anuntul precipitat cu formarea unui nou partid in Romania a fost totusi o lovitura de teatru, desi casatoria exista in fapt.
PDL a luat fiinta la repezeala. "Am decis" – s-a exprimat Federatia Boc-Stolojan, fara sa consulte si talpa partidelor, care au aflat de la televizor de noua "constructie politica". Anexa prezidentiala PD a fost speriata si de cele numai 5 procente care-i despart pe pedisti de PSD si atunci s-au hotarat: hai sa-i luam si pe plaformisti. si daca nu se mai imbolnaveste Stolo, nunta va fi organizata la Cotroceni. Casatoria devine legala. Basescu si-a facut partidul prezidential pe care si-l dorea atat de mult. Exercitiile impuse au dat roade. Boc si Stolojan il vor sluji pe Basescu, ca doar si partidul lui Putin si-a subjugat Rusia.
Oricum PD si PLD se comportau ca un singur partid. PLD n-a fost altceva decat un satelit al PD, la un loc legate ombilical de Basescu. Strans unite in jurul presedintelui. Contopirea prezidentiala vine din partea a doua formatiuni care au sustinut neconditionat toate demersurile lui Basescu.
Sa ne amintim de anuntul fuziunii, de acel prezidiu improvizat. Parea mai curand o poza la inmormantare. A lipsit doar soborul de preoti. Conferinta de presa a fost organizata ca la o bagheta magica. Liderii din linia intai nu se asteptau la fuziune pripita. Poza de "familie": veneau pe rand, ordonati, ca la armata. Nici n-au apucat sa stabileasca ce vor spune. Stolojan si Boc se consultau chiar in plina conferinta de presa care sa spuna si ce. Stolojan a scapat porumbelul, crezand ca nu se va auzi la microfon: "Spune tu pe asta".
Ne aducem aminte ca Stolojan s-a impotrivit primei incercari a lui Basescu de a absorbi PNL. Ce cuvant mai poate avea Stolojan, care inainte de euroalegeri nega ca PLD va fuziona cu PD? A respins categoric ideea fuziunii – "sub nici o forma", nuanta acesta. si Boc declara ca este putin probabil ca PD sa se angajeze intr-o alianta preelectorala. La ora 16 Boc era impotriva fuziunii, iar la ora 18 a anuntat-o. Liderii PD mai declarau cu tarie ca vremea aliantelor preelectorale a trecut.


Stolojan taman se pregatea sa anunte la Delegatia Permanenta de miercuri formarea polului de centru-dreapta, in care fiecare partid sa-si pastreze identitatea. Basescu ii promisese lui Stolojan ca-i va convinge pe democrati sa accepte polul.


Pana acum ideea de megapartid prezidential era negata cu vehementa. Vicepresedintele PD, Cezar Preda, a recunoscut acum doua zile: va fi partid prezidential. Or, din cate stim noi, ratiunea unui partid prezidential este sprijinirea unui singur om.
Cu ceva timp in urma, Basescu declara asa despre partidul prezidential: "Este o inventie a presei, a unor analisti politici si a unor politicieni".
Cu o saptamana in urma democratii ziceau ca nu vor nici fuziune cu PLD, nici mare pol de centru-dreapta. Ar avea numai de pierdut daca s-ar combina cu Stolojan. Vasile Blaga anticipa insa vrerea lui Basescu: doar un "mare" partid, dar nu inainte de alegerile parlamentare din 2008.
Afilierea la PPE am inteles-o, dar cum vor convietui in sanul unui singur partid doua curente, doua doctrine – po****r si liberal? Un copil cu doua moase. Europarlamentarul Frunzaverde chiar s-a pronuntat: "PDL nu inseamna nici o doctrina". Incurcaturile vin din faptul ca noua structura politica si-a asumat doctrina liberala. Dar ce vorbim noi aici de doctrine? Romanii se incred in persoane, nu in doctrine si idei.
Partidul lui Stolojan nu-si va gasi locul in PDL, practic se va topi in PD. Boc si Stolojan sunt obisnuiti sa penduleze intre ideologii. Defilezi cu ideile socialiste, apoi cu cele liberale. Peste noapte PD, din stanga, a devenit de dreapta. "Adevaratii liberali", care clamau valorile liberale, acum sunt po****ri. Dimineata si seara, trompeta Raluca miorlaia pe toate ecranele ca ei, platformistii, sunt liberalii "autentici".


Frunzaverde a categorisit PDL-ul prezidential un "melanj penibil", optand pentru "marca" PD, in vreme ce anexele prezidentiale vorbesc de o "miscare politica nationala".
Dupa un megapartid prezidential mai ramane sa apara republica prezidentiala si sustinera candidatului de catre un partid "puternic". Numai ca Basescu ar putea sa moara de gat cu PDL-ul, pe care il va valida drept "reformat". Noul PDL are insa mai multi politicieni care se invart de 17 ani in politica decat insumeaza PSD.
Intregii paranghelii i-a lipsit un singur ingredient: la lansarea PDL a lipsit Traian Basescu, care sa planga pe umarul lui Stolojan, ca pe vremuri cand sigla D.A. avea inca resurse.


Cu toata obedienta unui Stolojan, care se mai imbolnaveste si la comanda, dihonia si indisciplina de partid in noua formatiune abia se instaleaza. Daca viitorii pedelisti zic ca sunt o alternativa pentru nemultumitii din PNL, sa nu fie cumva viceversa. Locomotivele Basescu si Stolojan risca sa ramana fara vagoane, desi noul PDL va trai un timp din osanza presedintelui.
Cu acest PDL sa nu se uite, cumva, de uninominal si de buget.

www.romanialibera.ro

[Bancaru]

Cioara vopsita


PLD anunta ca cei trei parlamentari nu se duc in familia liberala europeana, ci in alta parte. La po****ri. O grupare inamica liberalismului. Mai mult, pentru a pecetlui aceasta stranie miscare, PLD a decis chiar sa fuzioneze cu PD.

PLD este un partid artificial. Creat la ordinul lui Traian Basescu, dupa ce acesta a intrat in conflict deschis cu liberalii. O formatiune menita sa rupa PNL si, eventual, sa-l lase pe Tariceanu fara sustinatori. Un comando de pedeapsa. Daca operatiunea ar fi reusit, cu certitudine PLD nu ar mai fi avut nevoie sa fuzioneze cu nimeni. Deloc intamplator, liderii acestui hibrid politic au insistat in absolut toate declaratiile lor importante asupra ideii ca ei reprezinta adevaratul liberalism in Romania. Ca ceilalti, ai lui Tariceanu, sunt deviationisti. Facand un pact cu diavolul. Iar diavolul a fost identificat de Basescu si grupul sau politic in zona PSD. Partid pe care cei aflati la putere au cautat insistent sa-l demonizeze. Si tot sub faldurile asa-zisului liberalism veritabil, peledistii lui Stolojan au defilat si in alegerile pentru Parlamentul European. Unde au fost umflati de un soft pe care vad ca nu-l trimite nimeni dupa gratii si, in prealabil, de sondaje mincinoase si de partizanatul politic al presedintelui. Iar dupa ce a obtinut trei locuri de parlamentari, iata ca PLD, chiar a doua zi, si-a demonstrat impostura. Si este abia inceputul.

Este cel putin imoral modul in care Stolojan, impreuna cu politicienii grupati in jurul sau, l-au inselat pe cetatean. Clamand pana au ragusit apartenenta la cel mai pur liberalism, reprezentantii PLD au reusit sa obtina doua mandate de parlamentari la nivel european si un al treilea dupa redistribuirea voturilor celor care nu au atins pragul necesar. Trei voci liberale in Parlamentul European nu inseamna putin lucru. Sunt convins ca cei mai multi dintre cetatenii care i-au votat au facut-o convinsi ca slujesc, astfel, liberalismul. Chiar daca nu liberalismul lui Tariceanu. Si iata ca, imediat dupa alegeri, PLD anunta ca cei trei parlamentari nu se duc in familia liberala europeana, ci in alta parte. La po****ri. O grupare inamica liberalismului. Mai mult, pentru a pecetlui aceasta stranie miscare, PLD a decis chiar sa fuzioneze cu PD, dand nastere unei noi constructii politice, care va fi po****ra. Simtind ca pot fi acuzati de marsavie, artizanii acestei operatiuni politice semnalizeaza in draci faptul ca PDL, strutocamila prezidentiala, desi va sta langa po****rii europeni, ramane dominata de doua curente. Unul po****r, al fostilor socialisti pedisti si altul liberal, al fostilor penelisti si peledisti. Ceea ce este imposibil. Daca aceasta caruta politica va fi trasa in doua directii diferite, liberala si po****ra - in plan doctrinar, dar si al luptei efective politice pentru suprematie in Europa, cele doua mari familii sunt adversare si niciodata aliate - ea, mai devreme sau mai tarziu, se va rupe. Iar ceea ce stiu eu, in temeiul unui simplu rationament de logica formala, este evident ca stiu si presedintele Basescu si staff-ul celor doua partide in curs de fuzionare. Ceea ce inseamna nici mai mult, nici mai putin ca povestea cu doua curente, intr-un singur partid, este o noua minciuna. Dar si o declaratie demagogica. Dar si un act de impostura.

Ceea ce este important, pana la urma, nu rezida in cartea de vizita reala pe care o va afisa, in viitor, noul partid. E treaba lor, a activistilor de partid si a staff-urilor, ce decizie iau. Dar asta nu inseamna ca isi pot permite un act diversionist fata de propriul electorat. Acesta poate fi mintit. Dar nu de prea multe ori. Pentru ca sanctiunea vine din urma. Va fi sanctionat si PD, pentru ca s-a dat de trei ori peste cap si, fara sa-si intrebe electoratul, s-a transformat din socialist in po****r, sarind in cealalta parte a spectrului ideologic si vor fi sanctionati si actualii peledisti pentru ca electoratul a votat liberali si din urne au iesit ciori vopsite. Iar lovitura cea mai grea o va da Stolojan, daca nu se va prezenta la post. Sfidand, astfel, si Bruxelles-ul.
Sorin ROSCA STANESCU - ZIUA (http://www.ziua.ro)

[Bancaru]

Zoologie politica


Pentru cine stie cate ceva despre mecanica legala a structurilor de partid, subita hotarare a celor doua partide pro-prezidentiale, PD si PLD, de a se uni intr-o singura formatie cu un nou nume, surpriza e dubla: decizia nu a fost luata de partidele in cauza, ci a fost impusa cu brutalitate de catre presedintele Basescu, iar forma legala de unificare pe care o presupune nu se justifica.
Dupa lege, partidele se pot "comasa" in doua feluri: prin absorbtie si prin fuziune. "Absorbtie" inseamna ca pestele cel mare inghite pe cel mic: in 2002, Partidul Democrat condus de dl Basescu a absorbit atat de bine partidul d-lui Magureanu, PNR, cu resursele lui umane si materiale cu tot, ca nimeni nu-l mai aminteste macar cu numele, ne-mi-te sa inteleaga ceva din comasarea care s-a petrecut atunci. "Fuziune", in schimb, inseamna topirea ambelor formatiuni politice intr-un nou partid, cu un nume si o identitate politica noi. Asa s-a intamplat in 1993, cand FSN condus de Petre Roman a fuzionat cu minusculul Partid Democrat de dragul unui nou nume, PD-FSN. Intre timp, FSN s-a pierdut in uitare, ca si PNR. Acum ar urma ca PD si PLD sa realizeze o comasare prin fuziune, la care ambele partide participa, formal, ca parteneri egali. Asta ne duce inevitabil cu gandul la povestea cu conserva de carne in parti egale, tot un cal si-un pui. E imposibil de inteles de ce PD, care depaseste 20 de procente, calificandu-se in liga partidelor mari, ar trebui sa accepte ca prestigiul sau sa fie in balanta cu cel al junei disidente pseudo-liberale conduse de dl Stolojan, recunoscuta ca aripa a PD de procentele obtinute pe seama PD, si nu pe seama electoratului liberal, indarjit in fidelitatea lui fata de PNL istoric. Noul nume ascunde si o dubla eroare de comunicare: renunta la un brand cunoscut in favoarea unei sigle inca misterioase pentru alegatorul-baza, si adopta un acronim care behaie bleg si invita la calambururi ("PeDaLe" pentru bicicleta lui Basescu?). Poate starni doar o oarecare confuzie acustica intre PeNeLe si PeDeLe, dar e departe de a reedita marea operatie "Partidele in oglinda", care a zapacit masiv electoratul in1990, ba chiar si 1996: va amintiti cat de mandru declara sotia unui fruntas PNTCD ca "a votat Ochiul"? Fuziunea PD-PLD nu poate fi inteleasa decat ca o razbunare a presedintelui, furios pe PD pentru esecul plebiscitului, dar mai ales ingrijorat, pentru perspectiva sumbra pe care acest esec o deschide prezidentialelor din 2009. Asemeni lui Hugo Chavez, perdant al referendumului care urma sa-i asigure dreptul perpetuu de a candida (si spre deosebire de Putin, al carui rezultat recent ii asigura lungi ani de domnie), presedintele Basescu n-a fost sustinut nici de popor, nici de partid. Fiindca PNL nu l-a lasat pe dl Tariceanu sa consimta la alegeri anticipate in 2005, alegerile prezidentiale nu se mai pot organiza de-a valma cu cele parlamentare, cum spera presedintele. Fiindca poporul nu s-a napustit la referendum, cum nu s-a napustit nici sa se alature pensionarilor din Piata Universitatii, dl Basescu a inteles ca va trage la jug pentru PD/PDL in alegerile parlamentare din 2008, dar va trebui sa infrunte apoi singur electoratul, avand in spate tot soiul de rozatoare locale si parlamentare lenevite, care si-au umplut vizuinele pentru patru ierni grele si nu mai depind, ca in 2004, de succesul candidatului Traian Basescu. Prevazator, dl Basescu ii sfatuieste sa nu zgreptane zadarnic pe la usi si le arata pisica.

Zoe PETRE - ZIUA (http://www.ziua.ro)

[Bancaru]

Intre coruptie si bici


Mircea Cartarescu: "Marturisesc ca sunt foarte dezamagit de hotararea intempestiva a PD si PLD de a se unifica pentru formarea unui nou partid."



Am citit diverse opinii, am ascultat argumente. Niciunele nu m-au convins ca aceasta unificare este un proces firesc si pozitiv pentru viata noastra politica. Mai curand, ea forteaza orientarea acesteia intr-o directie care-ar putea sa nu fie cu nimic mai buna decat cea actuala.

Ca liberal convins, am fost fericit de rezultatul excelent al PLD la alegerile pentru Parlamentul European. Am vazut in acel procent de 8 la suta nasterea unui nou jucator de forta pe scena politica, un nucleu liberal sanatos, necorupt, capabil sa preia o parte din electoratul PNL, PD si chiar cateva procente de la PSD. La doar cinci puncte distanta de ultracompromisa grupare a lui Tariceanu, PLD venea din urma cu putere, anuntand pentru un naiv ca mine, care mai crede in doctrine si-n moralitate, o renastere a liberalismului in Romania. Iar acum ma-ntreb: pentru asta au riscat atat de mult acesti oameni cand s-au desprins din PNL?

Pentru asta au facut un efort atat de mare de organizare, cu un rezultat atat de stralucit? Ca sa fie absorbiti acum de cel mai gregar dintre partide, ca sa se piarda in anonimatul marelui partid al lui Basescu, un partid de tip po****r care nu mai are nimic de-a face cu liberalismul? Merita oare ca talente politice iesite din comun sa se iroseasca astfel pentru o himera despre care nu stii ce va fi mai rau: sa reuseasca sau sa esueze? Prin unificarea silita a PLD-ului cu PD-ul, liberalismul romanesc, singurul capabil sa impinga Romania inainte, primeste o lovitura grea, neasteptata si nemeritata.

Nu cred in democratia doar cu numele din politica romaneasca. Cred ca suntem bolnavi pana la radacina, sufocati de ticalosie si coruptie. Viata romaneasca e o sinistra balmajeala a unui idiot, plina de zgomot si furie, cum ar spune Shakespeare. Mi se pare monstruos ca primii 300 de magnati din Romania sa detina o treime din produsul intern brut. Mi se pare scandalos ca Ion Iliescu e astazi absolvit de toate faptele din timpul Revolutiei si-al mineriadelor.

Mi se pare obscen ca nimeni, absolut nimeni n-a fost condamnat pana azi pentru marea coruptie, ca Nastase e iar in conducerea PSD, ca Dan Iosif e elogiat dupa moarte ca un erou, ca ne uitam ca niste cretini la serialul cu Elodia si la cel cu Irinel Columbeanu. De la Basescu pana la Mailat, totul in jurul nostru e suspect, nelalocul lui, „original” ca insasi democratia noastra. Dar ma tem ca solutia problemei, singura alternativa in cazuri nefericite ca al nostru, al tarilor latino-americane si al celor africane, ar putea fi la fel de rea sau mai rea decat problema insasi.

O democratie slaba, in vremuri grele, este (ne-o spune si Platon) cel mai fertil teren pentru guvernarile cu mana de fier. Din democratii sovaielnice si neputincioase s-au nascut in secolul trecut miscarile autoritare sau totalitare. La noi, dictatura lui Carol al II-lea si intrarea democratica a legionarilor in parlament s-au putut intampla chiar pe acest fond al incapacitatii clasei politice de a rezolva problemele tarii.

Va amintiti cum, si mai devreme, un personaj al lui Caragiale, nemultumit de democratia din vremea sa, cerea „o tiranie ca-n Rusia”? Ma-ntreb daca nu cumva, prin crearea unui mare partid in subordinea presedintelui si prin tendintele acestuia de apelare directa la popor, se creeaza premisele unei guvernari autoritare in timpul celui de-al doilea mandat (prezumtiv) al presedintelui Basescu. E pentru prima data cand incep sa ma tem ca aceasta e solutia la care se gandesc cei din jurul presedintelui.

Multi vor spune: si ce-i cu asta? Poate doar asa vom scapa de putreziciunea in care ne complacem azi. Si acest fapt, ca si redresarea economiei, sunt cu adevarat posibile printr-o guvernare cu mana de fier. De la Franco la Pinochet, pornind de la marele model al lor, Mussolini, s-au vazut cazuri de prosperitate nationala sub lideri autoritari, chiar sub dictatori. Dar cu ce pret? Intotdeauna pretul platit a fost mai impovarator decat insusi marasmul din trecut. Eu, personal, nu voi sprijini niciodata un regim autoritar, nici macar pe cel constituit cu cele mai bune intentii.

Ce tristete, sa traiesti intr-o tara care are de ales doar intre coruptie si bici! In care politicianul fara-ndoiala cel mai dotat de la revolutie incoace e aproape impins spre „o tiranie ca-n Rusia” de incapacitatea si lichelismul clasei politice cu care e silit sa lucreze. Basescu nu e un loser ca Emil Constantinescu si nu se va lasa invins de „structuri”. Isi va impune ideile si cu forta, daca nu s-a putut prin conlucrare politica. Pretul s-ar putea sa fie insa insuportabil chiar si pentru o fire ca a lui. Intr-o anumita ocazie i-am spus presedintelui: „Sunteti un om care inca nu si-a ratat sansele sa devina o figura importanta in istoria Romaniei”. Cred in continuare acest lucru. Dar cu inima cat un purice.

Mircea Cartarescu - EVZ (http://www.evz.ro)

[Bancaru]

Nu ca as fi un mare admirator al ideilor polititce emise de Cartarescu. Sau sa spun mai degraba a discernamantului sau politic. Dar nu sunt eu cel care sa il judece, dar am dreptul la o opinie. O pozitie.

[miril]

„Sunteti un om care inca nu si-a ratat sansele sa devina o figura importanta in istoria Romaniei”.
Si Ceausescu a facut-o. La fel (o va face si Basescu, adica cam in acelasi mod). Si poporul stie asta. Vezi si raportul Soros.

Cartarescu de vreo luna-ncoace, gura nu-i mai tace, era sa zic, incerca sa fie critic si obiectiv, cat poate el. De ce? Nu se stie niciodata. Ma refer la...roata.

[Bancaru]

La modul cum cavalerii apocalipsei dupa Traian au depus juramantul de credinta s-ar spune ca vor muri cu convingerea ca isi slujesc stapanul. Patapievici, Liiceanu si Cartarescu nu mai au decat o linie de urmat dupa cum au depus armele si au pupat ... mana. Ce ar spune prostimea daca maine zice Liiceanu ca s-a inselat? Ne paste o noua deceptie. Dupa ce Balaceanu Stolnici a lasat sa ii cada mantia care ascundea salopeta de brigadier ar fi dezastru sa clacheze marii intelectuali. NU a facut mai bine Plesu ca nu s-a bagat? Desi, daca ma intrebati pe mine, el este in taina admirator al marinarului. Dar a preferat sa ascunda asta. A fost indignat despre cum au fost infierati intelectualii, poate pe bune pe undeva, dar pacat ca ei au ripostat cu mainile in sold: da' ce, nene, Burebista nu se sfatuia si el cu batranii pe cosonii triburilor geto-dace?

[krapulax]

cotidianul, hristian patrasconiu, fragment:

Si atunci, daca unele chestiuni sint, in aceasta privinta, discutabile, altele, relative, iar unele, chiar previzibile, ce ramine cu adevarat deranjant la actul de nastere al PDL? Fara sa insist prea mult, spun fara sa clipesc: dictatul, adica maniera in care s-a decis crearea noului partid. O maniera care i-a surprins si pe liderii celor doua partide, si pe strategi, si pe multi altii. Se putea, e cert asta, si altfel!

[miril]

Cauza sa fie asta?

Zambetul de ura al lui Traian Basescu Ion SPANU Ziua

Tratatele de psihologie isi bazeaza, in general, teoriile pe analiza reactiilor instinctive pe care un om le are in fata evenimentelor care se deruleaza in fata sa.

Plansul, rasul sau lesinul au intrat deja in clasicismul operatorilor tehnici. Cu zambetul lui Basescu s-ar putea deschide un nou capitol in psihologie.Un adevarat maestru al campaniilor electorale, Traian Basescu nu se simte deloc in pielea lui atunci cand viata din preajma sa se deruleaza linistit, normal. Un demon razboinic pare a-l bantui zi si noapte, astfel incat ni-l putem inchipui vesnic framantat de nevoia viscerala de a devora pe oricine intra in raza lui vizuala. Daca nu are in fata un dusman, Basescu este dispus oricand sa sacrifice un apropiat doar pentru a nu-i trece ziua fara placerea imensa de a-si vedea victima intinsa pe altarul demonului provocator care il fascineaza. Daca Romania ar fi acum in razboi, pentru Traian Basescu ar trebui inventat un nou grad militar, titlul de maresal neputand acoperi gloria pe care presedintele nostru ar merita-o! Decebal, Mircea cel Batran sau chiar Stefan cel Mare ar face matanii in manualele de istorie in fata lui Traian Basescu, caci, asa cum se prezinta pe timp de pace, dumnealui ar fi in stare sa duca in spate si razboaiele interplanetare, daca cele de pe pamant s-ar incheia!Din pacate, domnia sa nu stie ca, pe timp de pace, popoarele au nevoie de un alt fel de conducatori. Demonul acela interior care il bantuie, un demon cu sabia mereu scoasa din teaca, nu-i da o clipa de liniste pentru a vedea ca adevaratele proiecte ale unei natiuni sunt cele construite impreuna cu prietenii, dar si cu potentialii adversari. Nu razboaiele au creat marile civilizatii, ci tratatele de pace care s-au incheiat la sfarsitul lor!Mult timp am crezut ca Traian Basescu nu si-a dorit razboiul cu PNL, ca acesta a fost doar o intamplare nefericita. Azi, cand stim ce consecinte a avut, imi dau seama ca el i-a venit ca o manusa liderului de la Cotroceni si, daca ar fi indraznit cineva sa-l opreasca, s-ar fi transformat intr-o tinta fara sansa de scapare. Nu sunt sigur ca, daca ar fi stiut ce-l asteapta, Calin Popescu Tariceanu ar fi acceptat sa devina prim-ministru, caci nu e chiar asa de confortabil sa joci rolul celebrei "tinte piept numarul 6", pe care o stim cu totii din armata: un carton pe care o pusca il urmareste mereu sa-l prinda in catare. Faptul ca a rezistat sub toate bombele aruncate in capul sau nu face din Tariceanu un erou, caci gloantele plecate de la Cotroceni au nimerit mereu pe cineva din preajma acestuia. Atanasiu, Seres, Pacuraru sau Chiuariu nu sunt decat numele cele mai cunoscute.Am revazut recent imaginile in care Traian Basescu i-a validat in functii sau i-a trimis in fata procurorilor. Am avut un adevarat soc. De fiecare data, in cotul gurii lui Traian Basescu a aparut un zambet ciudat, care, tradus in cuvinte, spunea: "mai vedem noi!" Semnificatia aceasta - inspaimantatoare intr-un context festiv - era intarita de incalcarea protocolului care prevede ciocnirea simbolica a unei cupe de sampanie. Zambetul acela ciudat era identic cu aruncarea manusii! Era un zambet de ura, era un semn al bucuriei ca incepea un nou razboi. Daca vrea sa fie iarasi pe placul lui Basescu, Tariceanu trebuie sa faca saptamanal cate o remaniere, sa fie, cu alte cuvinte, ca acel sef de trib care cauta mereu cate o victima pe care s-o ofere balaurului pentru a-si proteja oamenii! Daca ma sperie ceva la Traian Basescu, este tocmai acel zambet de canibal, care spune: "Bine-ai venit, manca-te-as!".

[miril]

Dragomir: "Nu huliganii fac legea intr-o tara". Cata dreptate are Mitica. Numai, ca, intre timp, realitatea il contrazice.

[krapulax]

expresia pe care o foloseste liviu mihaiu in finalul contraeditorialului dedicat lui ciorex imi este necunoscuta. probabil fiindca am copilarit intr-un mediu daca nu aseptic, atunci oricum destul de bine dezinfectat.

simptomatologia parvenitului politic amator, a domnului ministru adrian este una imanenta unei doze mult prea mari de putere pe nemancate, sevraj pe care intelectul colectiv il numeste atat de plastic si simplu in limbaj po****r: 'l-a luat **** târâş'

[miril]

Cioroianu, presupun ca despre el este vorba, mi se pare o persoana extrem de superficiala pentru un istoric si, pe deasupra, ministru de externe. Acum vreo doua saptamani a aparut un articol care, nu mai stiu unde, mi-a confirmat senzatia de..."l-a luat...".

[Bancaru]

Facem un brainstorming. Eu nu imi dau seama la ce se poate referi, coroborand cu portia mare de putere pe nemancate. Poate ca il tarau pe unu si ii atarna si ****, aceea fiind mare. Adica e om cu **** mare dar degeaba.

[krapulax]

omul ciprian ranghel, in cotidianul. conform traditiei, doar ultimul paragraf:

Oricum, Basescu si-a atins scopul in ceea ce o priveste pe Udrea, care, vicepresedinte sau nu, a fost cooptata in echipa de conducere a viitorului PD-L. Va participa la toate sedintele, va asista la luarea tuturor deciziilor, nu va putea fi evitata. In acest moment, doamna care i-a pus biletelul roz in mina presedintelui poate fi considerata la propriu pupila lui Basescu. Pentru ca, de acum, presedintele va vedea prin ochii acesteia tot ce se intimpla in Modrogan. Elena Udrea este de departe omul in care Traian Basescu a demonstrat ca are cea mai multa incredere si pe care il promoveaza chiar cu riscul de a pierde procente. Pentru prietena lui blonda, seful statului a renuntat la colaborarea cu Adriana Saftoiu si nu va trece mult timp pina vom auzi cum Elena Udrea va incepe sa-i killbillareasca pe liderii PD care nu cred in ascensiunea ei.

P.S.: Titlul nu apartine autorului, ci unui coleg mult mai inspirat.

titlul fiind elena, iapa troiana

[Bancaru]

Parvulescu, de ce n-ai basca?



Ioana Lupea: "De speriat nu este atat atacul la persoana sefului Pro Democratia, cat decizionismul prezidential practicat candva si de Ion Iliescu".

Neconstitutionalitatea catorva articole din legea votului uninominal mixt a fost transformata de Traian Basescu intr-o victorie personala impotriva adversarului Calin Popescu-Tariceanu.

Nu i-a fost insa de-ajuns ca judecatorii Curtii Constitutionale i-au dat dreptate. Seful statului a simtit nevoia sa jubileze public rafuindu-se personal si suburban cu initiatorul si sustinatorul legii, presedintele Pro Democratia, Cristian Parvulescu.

Prin afirmatia ca o sa-l mai creada pe Cristian Parvulescu cand sotia lui nu va mai fi salariata la guvern, atacul prezidential a fost de prost-gust, sub demnitatea functiei sale. Ce are doamna Parvulescu, functionar guvernamental din 1992, de pe vremea guvernului Theodor Stolojan din care facea parte si Traian Basescu, cu votul uninominal mixt? Intentia sefului statului a fost doar sa-l denigreze pe Cristian Parvulescu.

„Supraveghetorul” corectitudinii alegerilor castigate de Traian Basescu nu putea fi numit nici „tanar mafiot obraznic”, nici „oligarh”, nici exponent al sistemului ticalosit. Asa ca presedintele a apelat la un amanunt biografic pentru a sugera ca in spatele asocierii Pro Democratia cu Guvernul Romaniei in promovarea legii stau alte motive decat cele principiale: sotia domnului Parvulescu.

Greseala liderului Pro Democratia a fost una singura: a promovat o alta varianta de vot uninominal decat cea dorita de presedinte. Asupra acestui proiect si-a dat insa consimtamantul si PD, in comisia de cod electoral si prin abtinere de la motiunea de cenzura, dupa asumarea raspunderii guvernamentale. A recunoscut-o insusi Traian Basescu pentru EVZ. A fost rezultatul compromisului intre partidele politice.

Ar trebui sa i se reaminteasca sefului statului si ca, in 2004, cand Cristian Parvulescu personal, Pro Democratia si alte organizatii din societatea civila se razboiau cu Viorel Hrebenciuc in parlament pentru introducerea votului uninominal, Domnia Sa avea indoieli. A spus explicit ca nu-l considera o solutie pentru rezolvarea problemei parlamentului la consultarile cu partidele politice din 2005, imediat dupa castigarea alegerilor prezidentiale. Basescu a imbratisat votul uninominal de-abia in 2007, ca pe un scut protector impotriva celor care-i pregateau suspendarea din functie, facandu-l prioritatea mandatului sau, la mijlocul acestuia.

Dezamagirea lui Traian Basescu fata de Cristian Parvulescu a fost ridicata la rang de problema nationala. Doar ca jumatate de popor nu stie cine este Parvulescu, iar cealalta jumatate a auzit de el doar lucruri bune. Prin cateva remarce malitioase, presedintele Pro Democratia a fost transferat, in ochii multora dintre simpatizantii lui Traian Basescu, din oastea binelui in armata raului.

Problema de fond este daca presedintele Romaniei are dreptul, in aceasta calitate, sa calomnieze cetateni contributori neti la consolidarea democratiei, doar pentru ca nu sunt de acord cu el; sa faca, de unul singur si in numele nostru, distinctia dintre prieten si vrajmas. De speriat nu este atat atacul la persoana, cat decizionismul prezidential, practicat si de Ion Iliescu la inceputul mandatului sau.

Ioana Lupea
www.evz.ro

[Bancaru]

Un articol mult prea trist ca sa mai reproduc si textul, continutul. Iata numai titlul. Luati-va batistele:

Drama: Lui Cornel Pasat i s-au furat chilotii de scena!

[krapulax]

nea mircea toma se ia de parazitz in b two for fun

Ce a fost mai intai ? Oul sau cuvantul ? Raspunsul romanilor la explozia antiro­maneasca de la Roma a fost - asa cum e normal - foarte emotional. Cum sa nu te superi ca te acuza "fratii" tai italieni ca esti principala sursa de criminalitate din tara care i-a leganat pe stramosii nostri sugatori la lupoaica ! Pentru o parte dintre autohtoni, supararea s-a intors impo­triva eternei oi negre pe care o avem la indemana de vreo 7 secole - "tiganul". O furie care le-a starnit si Parazitilor o intensa traire artistica materializata intr-un "Mesaj catre Europa": "Nu suntem ciori/ nu stam in corturi,/ Facem eforturi/ sa ne elevam,/ Si nu cantam pe strazi in Viena la acordeon/ Noi nu cersim cu handicapu' la vedere/ sa facem avere,/ Si nu ghi­cim viitoru' in palma/ in dughene mizere etc." Mesajul pentru Europa e clar: "Ne confundati !"; nu noi, ci "ciorile" fura, cersesc si fac toate nenorocirile de care ne acuza europenii. Noi suntem altfel, iar Parazitii insista sa precizeze cum anume: "Noi inghetam in sali de clasa de la 6-7 ani (**** mea),Tata si-a baut rapid cafeaua,/ Si-a plecat la munca-n graba/ Facem facultati si dam pe carti ultimu' ban,/ Vorbim 3 limbi si va putem conduce avioanele etc." Deci noi, porumbeii, suntem albi, ciorile sunt negre. Iar pentru ciori, pe un album mai vechi, se poate asculta si solutia: impuscaturi. Ce spui frate, parazitule ? Vrei sa iasa romanii din biblioteci cu pustile la "tigani" ? Stii tu cat citesc, de fapt, romanii din visul tau? Un studiu CURS publicat luna trecuta spune ca 52% dintre conationali nu citesc niciodata carti, iar 28% citesc rar. Pentru Parazitii cei scoliti, 20% = 100% ! Cam la fel de adevarat e si ce povestesc ei despre romi. Dar de la confuzie la instigare e un pas care desparte libertatea sa fii prost de cea de a fi criminal. V-am sarit in aparare cand ati fost cenzurati. Dar acum ati confundat libera exprimare cu libera exterminare. In **** mea !



mie-mi placeau getto-dacii din lumea asta a hipului si hopului. era la ei unu, romichete

[Bancaru]

Ce e articolul asta? Parazitii... Nu stam in corturi? Nu ne aratam handicapul? Sa ii fut in gura ca ei sunt habdicapul nostru ca natie. Cand esti pe strada si ii auzi cum se injura in tiganeasca lor ce abunda de ă si î prelungi iti vine sa ... iti iei zborul. Ţară de căcat.

[Bancaru]

Vaz o poza cu Helena Baszesku si cu un cal. Sau e Lady Godiva?

[Bancaru]

Ike Turner a murit la varsta de 76 de ani. Sa se odihneasca in pace. Muzica (http://www.youtube.com/watch?v=ipOz_k9zvzo), nene!

[miril]

Aviz amatorilor!

Un om a muscat un caine Realitatea TV-Romantica

In sfarsit, s-a intamplat: un om a muscat un caine! Oricat de anecdotic ar parea enuntul, acesta e abia începutul! Omul - un indian gospodar, dupa toate indiciile - s-a infuriat pe caine cand... l-a prins cu rata in gura!

L-a prins cu rata-n gura la figurat, caci pentru a-l prinde la propriu l-a fugarit prin toata curtea, iar cand a pus mana pe el, a mai avut de purtat si-o lupta grea. Omul a reusit sa muste cainele de gat, dar si "Zdreanta indian" a ripostat serios.

Pana la urma, inclestarea s-a sfarsit doar cu ajutorul vecinilor, care au scos omul din coltii cainelui si viceversa! Au venit si medicii, si constatarea ca animalul era turbat, deci si tratamentul antirabic. Al omului, fireºte!

Intamplarea descrisa de propozitia "un om a muscat un caine" se preda la scolile de jurnalism atunci cand studentii trebuie sa inteleaga ce e stire si ce nu. Propozitia ii este atribuita unui editor al publicatiei New York Sun, John B. Bogart. El ar fi spus: "Nu-i nici o stire aceea care spune ca un caine musca un om. Se intampla des si nu mira pe nimeni. Dar daca un om musca un caine, cu totul altfel stau lucrurile!

[krapulax]

nu stim exact sursa

Amy Winehouse urmeaza sa fie interogata de politie in cazul sotului ei, Blake Fielder-Civil, privind tentativa de a influenta un proces. Cantaretei in varsta de 24 de ani i se vor lua amprentele si o mostra de ADN, urmand sa fie tinuta in custodia politiei pe perioada derularii interogatoriului.

Amy Winehouse ar putea fi condamnata pe viata daca politia descopera ca i-a fost complice lui Blake. Speriata, cantareata a amenintat ca se va sinucide in cazul in care va fi condamnata la inchisoare.

Un prieten al artistei a declarat: "Amy a mai avut probleme, dar de data aceasta este cu adevarat speriata. E la un pas de a se prabusi. Ea si Blake au pus deja la cale un plan de sinucidere. Daca amandoi vor fi condamnati la ani multi de inchisoare, ea prefera sa-si puna capat zilelor, decat sa fie despartita atat de mult timp de sotul ei. Nu poate trai fara Blake. Familia ei este foarte ingrijorata".

Amy se va prezenta la politie in cursul acestei saptamani si este foarte posibil ca artista sa fie retinuta in custodia politiei pe toata perioada desfasurarii interogatoriului. O sursa din interiorul politiei a declarat: "Acest interogatoriu este semnificativ pentru desfasurarea anchetei".

Cantaretei i se vor lua amprentele, precum si o proba de ADN, dat fiind faptul ca politia crede ca acestea ar putea demonstra legatura dintre ea si niste documente importante ale investigatiei in cazul tentativei de influentare a justitiei, infractiune care poate atrage pedeapsa cu inchisoarea pe viata. Daca nu se va prezenta la politie, Amy Winehouse risca sa se supuna umilirii publice, atrasa de un raid al politiei la domiciliul artistei.

De la martor, la acuzat
Totul a inceput in iunie 2006, intr-un bar din Londra, cand barmanul James King a fost ranit grav, intr-o altercatie in care au fost implicati Blake Fielder-Civil si prietenul sau Michael Brown. In urma bataii, barmanului i-au fost implantate tije de metal la nivelul fetei, iar Blake si prietenul sau au fost acuzati de vatamare corporala grava.

Politia a decis interogarea lui Amy in urma analizarii unor documente confiscate ulterior arestarii sotului ei. Se pare ca barmanului i-a fost oferita suma de 200.000 lire sterline pentru a-si schimba acuzatia si inca 10.000 de lire sterline pentru a pleca in Spania si a se ascunde pana la clasarea dosarului.

Dovezile care o implica pe Amy au fost gasite de detectivi in urma raidului soldat cu arestarea lui Blake. Politistii au intrat in posesia inregistrarilor convorbirilor telefonice, extraselor de cont bancare si a unor informatii din calculatorul artistei.

Saptamana trecuta, politia a cercetat registrele contabile ale lui Amy Winehouse, verificand toate operatiunile desfasurate cu bani proveniti din conturile ei. Nu exista inca dovezi care sa imiplice firma care se ocupa de contabilitatea artistei.

Initial, s-a crezut ca Amy Winehouse este in atentia politiei doar in calitate de martor in cadrul investicatiei, dar jurnalistii de la saptamanalul britanic News of the World au aflat ca in prezent, Amy este considerata "suspecta" in acest caz.

La aflarea vestii, Amy Winehouse a fost "zguduita", dar nu are alta alternativa decat sa coopereze cu politia. O sursa a declarat: "Cand au inceput sa lucreze la acest caz, politistii ii aveau ca suspecti principali pe Blake, prietenul sau Brown si victima acestui caz. Dar dupa cercetarea mai multor documente, se pare ca exista dovezi care o implica direct pe Amy".

"Daca stai sa te gandesti bine, de indata ce pomenesti suma de 200.000 de lire sterline, toata atentia se indreapta asupra lui Amy. De unde ar putea Blake, care nu are nicio sursa de venit, sa faca rost de o suma atat de mare?".

"Faptul ca politistii au facut o vizita si la sediul firmei de contabilitate care se ocupa de situatia financiara a lui Amy de multa vreme, demonstreaza ca vor sa vada exact unde si catre cine se duc banii ei. Vor sa stie exact ce s-a intamplat cu fiecare banut".

Procesul in care Blake era acuzat de vatamare corporala grava era programat pentru luna noiembrie, dar a fost amanat, data fiind arestarea lui Blake sub acuzatia de tentativa de influentare a justitiei.

In mod ironic, un prieten apropiat a declarat ca lui Blake ii merge bine la inchisoare: "S-a cumintit, a renuntat la droguri si este mai linistit de cand nu mai traieste alaturi de Amy. Ea in schimb, nu este suficient de puternica sa faca fata acestei situatii. Este extrem de fragila si este foarte posibil ca toate acestea sa o distruga. Este convinsa ca va muri in puscarie".

[Bancaru]

Ce cretini... Sa o bage la bulau daca e vinovata. Ce te poti astepta de la una care baleste cand se uita la un PV (pierde vara), un pielea sulii fara ocupatie? Da-o in *****. Tot Blake, asta, i-a scos si ei dintele ala? 24 de ani?!! Asa se arata la 24 de ani? Daca va arat poze cu mine la 24 de ani... Dar mai bine nu. Daca nu ma insel la englezi esti major la 21 de ani, asa e? A gasit fata talente ascunse, a inceput sa cante, si a priit o caruta de bani pentru canticele alea. Acum i-a dat si lu' coaie crete Blake iar aluia i s-a sculat ca e macio. Si bate oameni in baruri. Comportament de rebut. LA BULAU!!!

[miril]

Aparut in 13 Decembrie 2007 l-am trecut cu vederea. Este vorba despre un articol extrem de alunecos si periculos care mi-a lasat definitiv un gust amar in ceea ce-l priveste pe autor.


SENATUL EVZ: Partidele politice, din punct de vedere democratic Horia Roman Patapievici


Horia Roman Patapievici: "Viata democratica nu se poate desfasura in afara partidelor. De ce?"

Raspunsul e simplu: pentru ca suntem prea multi, iar democratia directa, care ar fi putut face caduca existenta partidelor, e posibila numai atunci cand toti cetatenii pot fi simultan adunati intr-o piata. Cand numarul cetatenilor excede acest criteriu, democratia nu poate fi decat reprezentativa, iar intre alegatori si alesi trebuie sa existe o instanta de selectie a cadrelor, in care cetatenii sa se poata cu usurinta recunoaste: aceasta instanta intermediara este partidul politic.

De aici rezulta doua lucruri: primul este ca, intr-o democratie reprezentativa, parlamentul este o institutie obligatorie; al doilea este ca existenta partidelor, oricat de corupte si anacronice ar parea, este inevitabila. Prin urmare, gandul ca am putea ramane in interiorul democratiei renuntand la parlament ori interzicand partidele este si gresit, si eronat, si periculos. Asta nu inseamna ca parlamentarii ori membrii de partid ar putea invoca ideea de parlament ori ideea de partid pentru a se sustrage criticii. Pentru a da un continut democratiei, persoanele trebuie criticate; pentru a-i asigura existenta, principiul pe care persoanele se straduiesc sa il ilustreze (ori pretind ca o fac) trebuie literal conservat.

Partidele politice, prin urmare, sunt consubstantiale democratiei reprezentative. Orice critica legitima a lor NU le poate nega dreptul la existenta. Cum arata, atunci, partidele noastre?

Dupa prabusirea regimului comunist, sistemul de partide s-a infiintat printr-o serie de fraude. Partidele istorice au reaparut ca si cand ar fi dat pana atunci lupte eroice in ilegalitate. Altfel spus, au reaparut facand complet abstractie si de infrangerea lor totala (in trecut), si de inexistenta lor absoluta in constiinta publica (in prezent). Aceasta a fost frauda pioasa: de inteles, daca ne gandim cat de persecutate au fost; daunatoare, daca ne gandim ca nimic durabil nu se poate edifica pe neadevar. Una peste alta, pedagogia fraudei pioase a fost inutila: evolutia ulterioara a partidelor istorice a confirmat frauda si nu a justificat pietatea.

Care a fost soarta partidelor istorice? PSDR s-a dizolvat in mod rusinos in PDSR: urmasii victimelor au legitimat urmasii calailor, astfel ca Dej, in mod simbolic, a putut inca o data batjocori demnitatea unor Titel Petrescu si Iosif Jumanca. PNT, transformat in PNTCD, a fost eliminat din viata politica prin alegeri, dupa o guvernare in coalitie in care i-a dezamagit si pe cei care l-au sustinut cu entuziasm, si pe cei care l-au sustinut ca sa se razbune de dezamagirile produse de altii, si pe cei indiferenti: a dezamagit mai mult decat oricare alt partid, pentru ca mai mult decat oricare alt partid promisese sa nu mai dezamageasca pe nimeni. Fraudele, pioase ori nu, se razbuna intotdeauna.

PNL, dupa o guvernare de unul singur, in care s-a dovedit la fel de ahtiat de putere, la fel de cinic, de corupt, de arbitrar si la fel de servil in raport cu oligarhii proprii precum partidul lui Adrian Nastase mai inainte, va avea soarta pe care i-o va hotari electoratul, dupa ce amintirea masurilor de lingusire a po****tiei se va sterge, iar efectul lor se va transforma, prin logica implacabila a legilor economice, in contrariul. In concluzie, partidele istorice nu si-au tinut promisiunea de a aduce printre noi ce fusese bun in viata interbelica, reusind in schimb din plin sa-si dovedeasca identitatea de practici cu partidele ex-comuniste.

Dreapta a renascut, dupa Revolutie, prin partidele istorice; stanga s-a afirmat prin Frontul Salvarii Nationale. Daca renasterea dreptei a fost urmarea unei fraude pioase, afirmarea stangii a fost urmarea unei fraude revoltatoare. Frauduloasa a fost reciclarea partidului comunist in partid salvator al democratiei; revoltatoare, insa, a fost uzurparea revolutiei: din anticomunista, cum putuse fi, a fost silita sa se transforme in conservatoare a majoritatii practicilor comunismului real, sub bagheta otravita a vrajitorului malefic care a uzurpat-o (Ion Iliescu). Asa, anticomunist a fost doar verbiajul justificarilor, camuflat-comunista a fost realitatea practicilor.

Aceste doua tipuri de fraude au dus la un paradox generator de confuzii (spre deosebire de paradoxurile fertile, care sunt generatoare de cunoastere: de pilda, paradoxurile lui Zenon): pentru conservarea practicilor si retelelor comuniste, stanga a adoptat politici de dreapta; pentru a se mentine la putere, dreapta si-a apropiat practicile stangii. Astfel incat masurile cele mai populiste (si mai iresponsabile) au fost luate de un guvern declarat de dreapta (PNL-Tariceanu), iar privatizarile cele mai masive (si mai corupte) au fost facute de un guvern declarat de stanga (PSD-Nastase). Concluzia? La noi si stanga e de dreapta, iar dreapta-i tot de stanga.

Acest paradox este ilustrat si de faptul ca, dupa disparitia din scena a partidelor istorice (PNL a decedat moral, decazand din calitatea sa de partid istoric, atunci cand a inceput sa semene, in practica sa parlamentara, cu PSD, iar guvernarea sa nu a mai putut fi distinsa decat prin cateva nume de guvernarile PSD anterioare), dreapta se reface din stanga (PD, care provine din FSN, se pozitioneaza la centru-dreapta), iar stanga se legitimeaza prin dreapta (PSD nu poate fi distins prin nimic, la scara romaneasca, de un partid de centru-dreapta).

Confuzia fiind totala (stanga e dreapta si dreapta e stanga), concluzia nu poate fi decat una singura: nu doar parlamentarii trebuie selectionati dupa alt criteriu decat cel de pana acum, care lasa mana libera partidelor; ci si partidele trebuie schimbate cumva, din temelii. Cum, nu stiu; dar chestiunea trebuie ridicata. Ideea de partid trebuie pastrata. Dar partidele trebuie schimbate sau, altminteri, ne vor schimba ele pe noi, fie pe piata libera, la vanzare, fie pe dos, aruncandu-ne la cos.

[miril]

Iata unul dintre raspunsurile decente, cu miez, la adresa autorului articolului, din partea unui forumist.

Domnule Patapievici, amintiti-va de Noica si Cioran!

URIEL (c.....8@gmail.com), 2007-12-13 03:52:06
Domnule Patapievici, sper ca sunteti la fel de ingrozit ca si mine cand cititi unee comentarii in care se cere desfintarea partidelor politice. Spre deosebire de mine, dumneavoastra aveti o imensa responsabilitate pentru faptul ca un tineret instruit pe sponci ajunge sa-si inchipuie ca parlamentul trebuie sa redevina marea adunare nationala. Responsabilitatea pentru caderea intr-o asemenea eroare ii revine si presedintelui Basescu, si domnului Liiceanu si, intr-o buna masura, d-lui Catalin Avramescu. Cred ca dumneavoastra, cel putin, va dati seama cat de periculos este jocul in care v-ati lasat antrenat. Stiti la fel de bine in ce fundatura primejdioasa au intrat o seama de intelectuali interbelici, chiar mai profunzi, mai rigurosi si mai talentati decat cei pomeniti de mine mai sus. Stiti si care a fost pretul pe care l-au avut de platit. Din pacate, pretul nu l-au platit numai ei.

Si un altul:

PATAPIEVICI VERSUS COPOSU, nimicul filosofic sau pur si simplu Nimicul
Jeronimus Boasche (c.....p@yahoo.fr), 2007-12-13 17:15:25
PATAPIEVICI VERSUS COPOSU:
UN PARAGRAF MORBID al 'nefraudulosului' Patapivici:

"Partidele istorice au reaparut ca si cand ar fi dat pana atunci
lupte eroice in ilegalitate.
Altfel spus, au reaparut facand complet abstractie si
de infrangerea lor totala (in trecut), si de inexistenta lor
absoluta in constiinta publica (in prezent).
Aceasta a fost frauda pioasa: de inteles,
daca ne gandim cat de persecutate au fost;
daunatoare, daca ne gandim ca nimic
durabil nu se poate edifica pe neadevar.


Domnul Patapievici este comparativ cu DOMNUL COPOSU
Ein Nichtsein, oder ein Ungeheur,
in traducere libera UN NIMIC sau un freak-monstru

[miril]

De ce l-a dezamagit PNTCD-ul pe Patapievici. Articol aparut in EVZ in 26 Ianuarie 2000

Taranistii au impus rediscutarea candidaturii lui Horia Roman Patapievici NICOLETA VERA

Spre disperarea PDSR, Taranistii au impus rediscutarea candidaturii lui Horia Roman PatapieviciHoria Roman Patapievici va fi reaudiat de catre Comisiile juridice reunite ale parlamentului, joi, pentru ocuparea unui loc in Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii. Aceasta a fost decizia pe care presedintii celor doua comisii, Emil Popescu (Camera Deputatilor) si Razvan Dobrescu (Senat), au luat-o ieri, fara a fi consultat insa Birourile Permanente ale respectivelor comisii. Candidatul PNTCD, Horia Patapievici, a fost respins la prima audiere, sub pretextul ca nu intruneste toate conditiile impuse de Legea Ticu pentru a ocupa un loc in Colegiul Consiliului. Potrivit Legii dosarelor, PNTCD ar fi trebuit, in cinci zile de la respingere, sa nominalizeze alt candidat, iar in cazul in care acest termen era depasit, locul in Colegiu sa fi fost redistribuit celorlalte partide. Numai ca taranistii nu s-au lasat pagubasi, ei nerenuntind la candidatul lor - Horia Roman Patapievici. "Reaudierea lui Patapievici este nelegala, este o fortare", a declarat deputatul PDSR Carmen Dumitriu, membru in Comisia juridica a Camerei, mentionind ca, in spiritul legii, PNTCD si-a pierdut deja locul in Colegiu. "Daca prevederile unei legi nu convin, ele trebuie amendate, nu incalcate", a mai spus deputatul PDSR, atragind atentia ca opozitia isi va mentine punctul de vedere si joi, unde va respinge candidatura lui Patapievici.

[miril]

Slugile lui Basescu boicoteaza Apelul pentru monarhie Roxana IORDACHE Ziua

Ieri, Asociatia Nationala pentru Regatul Romaniei (ANRR), care cuprinde toate organizatiile monarhiste, a lansat Apelul pentru revenirea la monarhie constitutionala. Ziarul ZIUA l-a publicat sub titlul "Romania adevarata este monarhie". De altfel, l-a semnat si Sorin Rosca Stanescu. Apelul poarta deopotriva semnaturile multor personalitati ale vietii publice si a sute de monarhisti "din popor", de toate varstele si profesiile. Lista este deschisa si cei care vor sa semneze o pot face pe site-ul ANRR, www.aliantarom.com, unde vin deja alte semnaturi, din tara si de la romanii de peste hotare, iar noii semnatari precizeazaca au aflat din ziarul ZIUA de acest demers.

In rest, reactia sefilor mass-media a fost lamentabila. Embargo. Boicot. Indiferenta. Inconstienta. Frica. Prostie. Slugarnicie. Cenzura si autocenzura in consecinta. Refuz de a informa lumea despre o initiativa cu vocatie istorica. Macar pentru ipoteza ca acest Apel poate face istorie si tot se cuvenea dat publicitatii. Fie si sub forma unei simple stiri. Dar se prefera derizoriul: scandaluri politice, tampenii pseudo-mondene si dejectii prezidentiale. Esentialul, cum e cel cuprins in acest Apel, se omite.Mai, tovarasi, dupa 18 ani de la caderea cenzurii, de ce va temeti? De ce boicotati Apelul pentru Romania regala? Va e frica sa nu-l suparati pe presedintele de la Cotroceni? Pai n-a condamnat el comunismul? N-a zis el ca e ilegal si criminal? De care, in Romania, republica e legata ombilical? Va e frica sa nu va certe patronii? Atunci, mai dragilor, sa nu fiti surprinsi cand va vor certa ca nu v-ati facut datoria de a informa poporul roman cu privire la o initiativa pe care unii dintre mai-marii vostri o sustin. Sau o vor sustine, pentru ca nu prea le mai convine sa fie santajati si conditionati de mafiile domnului presedinte Traian Basescu. Inclusiv judiciare. Ceea ce Regele n-ar face niciodata. Nu doar pentru ca nu-i permite sistemul monarhiei constitutionale, cea mai moderna forma de stat din Europa. Ci pentru ca asa a fost crescut si educat Regele nostru Mihai. Si al vostru. Al tuturor romanilor.Sigur, unii dintre domniile voastre vor spune ca nimeni nu le-a impus cenzura - a fost doar asa, o bagheta magica picata pe capul lor, astfel incat, cu notabila exceptie a ziarului ZIUA, mai toata presa din Romania sa se faca en gros ca stirea nu exista.Poate pentru ca a nins si v-a luat vizibilitatea, de aceea si realitatea jurnalismului selectiv de azi nu e departe de acela care justifica ca (cacofonie intentionata) nu poate transmite manifestatiile anti-FSN si apoi demonstratia din Piata Universitatii, pentru ca era ceata.Deasa in creierul lor de cenzori furajati ca sa taca si sa faca doar ce nu le supara stapanii. Uneori, chiar anticipand ce ar putea sa-i supere si cenzurandu-si pana si propriile impulsuri naturale de a fi, macar in timpul lor liber, oameni liberi.

[miril]

Când pe buca stângă, când pe buca dreaptă Ion Cristoiu JN

Istoricul Petre Ţurlea a publicat în toamna lui 2006, la Editura Enciclopedică, un volum intitulat Partidul unui rege – Frontul Renaşterii Naţionale. După apariţia cărţii în librării, am primit şi eu o carte de la autor, cu binecunoscuta dedicaţie. Spre deosebire de alte texte de acest fel, definite prin formule de politeţe clişeu, cel iscălit de Petre Ţurlea avea un miez: "D-lui Ion Cristoiu, o carte despre partidul unui rege de altădată, îndrumar pentru crearea, astăzi, a unui partid prezidenţial. 9 noiembrie 2006".

A trecut de atunci un an şi ceva. Suntem în 18 decembrie 2007. Sâmbătă, 15 decembrie 2007, la Bucureşti a luat naştere, sub numele de Partidul Democrat-Liberal, cel de-al doilea partid prezidenţial din Istoria României, după PCR. Duminică, 16 decembrie 2007, la emisiunea Zig-Zag cu Ion Cristoiu, l-am rugat pe Petre Ţurlea să-mi explice formularea "îndrumar pentru crearea, astăzi, a unui partid prezidenţial". Ce a vrut să spună? Că, lăsând deoparte Restaurantul Golden-Blitz, Traian Băsescu s-a pierdut în liniştea bibliotecilor şi arhivelor pentru a învăţa de la Carol al II-lea cum se face un partid al tău, personal, care să-ţi stea la îndemână în orice clipă, ca şosetele, şi să-l foloseşti când vrei, ca aragazul? Distinsul cercetător mi-a răspuns că nici vorbă de aşa ceva. Traian Băsescu e ros de aceleaşi ambiţii dictatoriale ca şi Carol al II-lea. Şi, în mod fatal, ca şi pe Carol al II-lea, l-a dus gândul la crearea unui partid în genul Frontului Renaşterii Naţionale. De altfel ­ a continuat domnul profesor ­, tot din instinct, fără să ştie că un altul a procedat la fel, Traian Băsescu a ajuns la crearea acestui partid după o crâncenă campanie de compromitere a Parlamentului, de încălcare a Constituţiei şi de punere la îndoială a multipartidismului. Sub acest semn trebuie întreprinsă raportarea proaspăt înfiinţatului partid prezidenţial la partidul regal, Frontul Renaşterii Naţionale din 15 decembrie 1938. Desigur, PDL n-a fost înfiinţat prin decret-lege, ci printr-un ordin dat de Traian Băsescu lui Emil Boc, Theodor Stolojan şi celorlalţi lideri PD şi PLD. Şi într-un caz, şi-n celălalt însă, noul partid a fost creat pentru a răspunde voinţei unui om şi voinţei unei părţi a cetăţenilor de a-i vedea întruchipate credinţele pe scena noastră politică.


Frontul Renaşterii Naţionale s-a definit prin absenţa unei ideologii, a unei credinţe a membrilor săi. Chiar dacă atât programul, cât şi declaraţiile liderilor proclamau Credinţa în Carol al II-lea, această credinţă nu exista. Cei care o invocau pe toate drumurile erau nişte bieţi oportunişti, care vedeau în preamărirea Jupânului o posibilitate de a se pricopsi politic şi material. Când Regele a ajuns la ananghie, toţi liderii FRN, deveniţi lideri ai Partidului Naţiunii, l-au lăsat de izbelişte.


Partidul Democrat-Liberal şi-a anunţat un program menit a stârni râsul în ţara lui Caragiale. Potrivit liderilor săi, PD-L e deopotrivă creştin-democrat, liberal şi social-democrat (prin siglă şi imn). Un astfel de program năucitor, ceva în genul fier de lemn, nu dă curs nevoii de a justifica fuziunea prin absorbţie dintre PD şi PLD, ci nevoii de a fi la cheremul lui Traian Băsescu. Dat fiind că, în cei trei ani de mandat, domnul preşedinte n-a evidenţiat o credinţă politică, practicând formula Ia din toate părţile! partidul prezidenţial trebuie să aibă un program care să acopere întreaga scenă politică. Nu se ştie niciodată când Traian Băsescu va sări de la dreapta la stânga, de la naţionalism la internaţionalism şi de la stânga la centru, în funcţie de nevoia de a îmbrăţişa orice idee care aduce voturi. Caracterul vag al programului PDL dă formaţiunii posibilitatea de a lua poziţie de drepţi şi a răcni Să trăiţi! la orice iniţiativă lansată de Traian Băsescu. Fiind când pe Dreapta, când pe Stânga, ca fundul unei dansatoare, care e când pe buca dreaptă, când pe buca stângă, după cum i se cântă, Partidul prezidenţial are însă un ideal de la care nu se poate abate: cântarea lui Traian Băsescu. La fel şi FRN, care avea drept ideal cântarea lui Carol al II-lea. Exasperat de cântările neîncetate înălţate de organismele FRN lui Carol al II-lea, N.D. Cocea nota în Jurnalul său: "La radio se pot asculta zilnic grave comunicări cam în felul următor: Comitetul Frontului Renaşterii Naţionale, sesizat de secretarul general al Frontului Renaşterii Naţionale, a hotărât convocarea gărzilor Frontului Renaşterii Naţionale, ca împreună cu preşedintele Frontului Renaşterii Naţionale să pupe în c... cu toţii pe suveranul Frontului Renaşterii Naţionale". Trăind în România europeană a lui 2007, nici un condeier nu şi-ar putea permite să scrie aşa ceva despre organismele PD-L. Şi astfel, între FRN şi PD-L e, totuşi, o deosebire!

[miril]

Patapievici este un impostor Biroul de Presă PNŢCD

PNŢCD denunţă neadevărurile afirmate de Horia Roman Patapievici într-un articol publicat în "Evenimentul zilei". Patapievici a lansast ideea că "după prăbuşirea regimului comunist, sistemul de partide s-a înfiinţat printr-o serie de fraude".
Despre partidele istorice spune că "au reapărut ca şi când ar fi dat până atunci lupte eroice în legalitate. Altfel spus, au reapărut făcând complet abstracţie şi de înfrângerea lor totală (în trecut) şi de inexistenţa lor absolută în conştiinţa publică (în prezent)". Oricât ar dori Patapievici, el nu poate să rescrie istoria. Zecile şi sutele de membri şi simpatizanţi PNŢ şi PNL, care au suferit în închisorile comuniste nu au fost înfrânţi, ci au rezistat persecuţiilor. Îi amintim domnului Patapievici că Seniorul Corneliu Coposyu, încă din 1987, a înscris, în clandestinitate, PNŢ în Internaţionala Creştin Democrată. În 1989, partidele isitorice aveau deplina legitimitate de a se reînfiinţa, continuând o tradiţie pe care comunismul nu a reuşit niciodată să o rupă - legătura cu propria sa istorie s-a păstrat în sufletele oamenilor. Patapievici mai vorbeşte în acelaşi articol şi despre dezamăgirea pe care a produs-o guvernarea din care şi PNŢCD a făcut parte în perioada 1996-2000. Oare la începutul anului 2000, când PNŢCD l-a propulsat în Colegiul CNSAS pe domnul Patapievici, acesta nu era dezamăgit de guvernarea ţărănistă? De ce a acceptat postul şi demnităţile oferite, la nivelul unui secretar de stat, dacă nu mai credea în PNŢCD? Patapievici este un impostor. S-a erijat într-un model al intelectualului român, fără să aibă, însă, coloana vertebrală. Adevăratul intelectual nu îşi vinde conştiinţa şi nici nu îşi oferă serviciile celui care dă mai mult. Când a văzut că PNŢCD nu mai are ce să îi ofere, Patapievici a trecut, fără nicio remuşcare, în tabăra lui Băsescu. Drept răsplată, a primit de la PD un alt post, cu demnităţi similare celui pe care l-a avut de la PNŢCD: Băsescu l-a făcut preşedinte al Institutului Cultural Român. Nu este nicio diferenţă între Patapievici, care minte pentru bani, şi "gânditorii" fostului regim, care rescriau istoria. Asemeni lor, Patapievici denaturează adevărul în virtutea unui interes politic. La ordinul lui Băsescu, încearcă să discrediteze partidele istorice, pentru că PD nu are niciun fel de legitimitate. În felul acesta, Patapievici nu se discreditează, de fapt, decât pe sine.

[miril]

Un ministru...banal supus...greselii. PNL-ul nu se lasa.

Orban a rămas fără permis auto Azi

Ministrul Transporturilor, şofer întârziat, recidivează pe şosele

Ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, a fost implicat, duminică, pe Şoseaua Cotroceni din Capitală, într-un accident rutier, el prezentându-se la poliţie abia luni seara, când i-a fost suspendat permisul pentru 30 de zile şi a primit cinci puncte de penalizare.

Purtătorul de cuvânt al Poliţiei Capitalei, comisarul Christian Ciocan, a declarat că ministrul a rămas fără permis 30 de zile şi a fost sancţionat cu cinci puncte amendă pentru că a declarat cu cinci ore întârziere, faţă de limita legală - de 24 de ore - un accident rutier în care a fost implicat.
Autoturismul ministrului s-a tamponat cu un Matiz, în urma coliziunii rezultând pagube materiale.
Orban s-a prezentat la Poliţie, luni seara, la ora 19.30 pentru a anunţa accidentul.
În jurul orei 21.30, la Poliţie a venit şi şoferul celuilalt vehicul implicat în accident, care a primit o sancţiune similară.
Poliţiştii anchetează împrejurările în care a avut loc accidentul, urmând să stabilească vinovatul.
"Cotidianul" a relatat, în pagina electronică, că ministrul Transporturilor, Ludovic Orban, a fost implicat într-un accident rutier, în urma căruia ar fi fost lovită o persoană. Potrivit sursei citate, autoturismul Audi A6, condus de ministrul Ludovic Orban, având numerele de înmatriculare B - 108825, a derapat şi a intrat pe trotuarul de pe partea dreaptă, unde a acroşat un Matiz parcat, l-a împins şi a rupt cu el un stâlp de pe trotuar, apoi l-a izbit în vitrina unei agenţii imobiliare.
"Cotidianul" susţine, citând martori oculari, că în accident a fost lovită o femeie, iar ministrul Orban ar fi plecat să o ducă la spital, însă verificările făcute la Spitalul Universitar, cel mai apropiat de locul accidentului, au indicat că nu a fost internată nicio persoană victimă a unui eveniment rutier.

"Am avut un banal accident"
Liberalul Ludovic Orban a declarat presei că a fost implicat, duminică, într-un accident rutier, în zona Cotroceni, menţionând că nu a vătămat pe nimeni în urma "banalului accident".
"Am avut un banal accident rutier, duminică, în zona Cotroceni, un accident la fel ca alte circa o mie de accidente generate de căderile de zăpadă. Nu am fost afectat în niciun fel, dar, ca să glumesc puţin, se pare că nu-mi prieşte aerul de Cotroceni", a declarat Orban.
Întrebat dacă a necesitat îngrijiri medicale, Orban a glumit că a fost, luni, la spital, având o programare la analize, fără nicio legătură cu accidentul.

Sunt om şi greşeala e omenească
Ieri, ministrul Transporturilor, a declarat că a anunţat cu întârziere accidentul în care a fost implicat din cauza unei probleme familiale, a faptului că a fost implicat în coordonarea acţiunilor de deszăpezire şi a unor analize medicale. El a susţinut că a aşteptat trei ore un echipaj de poliţie care să preia date referitoare la accident şi a negat că ar fi intenţionat să muşamalizeze cazul, prevalându-se de funcţia de ministru.
"Sunt om şi greşeala este omenească. Nu am fost tentat să opresc reţinerea permisului sau să fac intervenţii, nici măcar la ministrul de Interne. Victima am fost eu şi nu sunt de acord să fiu supus unui linşaj mediatic pentru un fapt banal", a spus Orban.Ministrul a arătat că maşina pe care o conducea, cu 50-55 kilometri/oră, pe banda I, s-a tamponat cu "un Tico", în condiţii de carosabil umed şi ninsoare abundentă.
"Am rămas trei ore la locul incidentului, pentru a aştepta echipajul de poliţie, o parte din timp fiind petrecut cu şoferul Tico-ului lovit în timpul tamponării. Am aşteptat să vină echipajul care nu a ajuns la faţa locului, probabil din cauza sutelor de accidente", a spus Orban.
El a mai arătat că a parcurs peste 70.000 kilometri la volanul maşinii, de când a preluat postul de ministru, pentru a inspecta diferite şantiere.

Spaima şoselelor
Ludovic Orban pare să fie, dacă priveşti dintr-un anumit punct de vedere, un adevarat ghinionist: la volan fiind, a comis cel puţin 4 evenimente rutiere în ultimii 4 ani; dacă priveşti, însă, din celălalt unghi, Orban poate fi considerat un norocos: din toate accidentele în care a fost implicat ca şofer a scăpat neşifonat, nu numai el, ci şi cei cu care se afla în maşină.
Şofer întârziat - a deprins tainele meseriei abia în jurul vârstei de 40 de ani -, liberalul are la activ câteva evenimente de când a obţinut permisul ce îi dă dreptul să se aventureze pe şoselele patriei.
Primul accident şi cel mai grav - despre care există foarte puţine informaţii - a avut loc pe 25 octombrie 2003: atunci, în comuna constănţeană Poarta Albă, în apropierea podului peste Canalul Poarta Albă - Midia Năvodari, Renault-ul Clio pe care o conducea a derapat şi s-a răsturnat într-un şant de pe marginea drumului.
Al doilea a avut loc în primăvara lui 2006: aflat la volanul unui Jeep Grand Cherokee, aparţinând unei firme, cu care Primăria Bucureştiului avea contracte în derulare (Orban era, pe atunci, viceprimar general). Vrând să vireze stânga, a lovit un tramvai al liniei 11. În urma accidentului, aripa şi portiera dreapta a maşinii au fost şifonate.
Al treilea accident purtând marca Orban a fost consemnat în martie anul acesta: încercând să parcheze maşina de serviciu, un Daewoo Nubira, cu numărul B-99-VPG, a "atins" alte trei maşini, parcate în fata Primăriei Capitalei.
Şoferii care au asistat la eveniment au rămas, pur şi simplu, mască: "Era să dea şi peste gardian, a dat o dată înainte şi o dată înapoi şi a ras trei maşini!", povestea, atunci, îngrozit, unul dintre martori.
Mai multe ziare au surprins, în câteva rânduri, stilul inconfundabil al şefului liberalilor bucureşteni, mai ales de când a devenit ministru: depăşiri ale coloanelor aflate la semafor, treceri pe roşu, convorbiri la telefonul mobil în timp ce şofează, conducere pe sens interzis etc.
Concluzia ar fi că este mai bine să ai o asigurare de viaţă înainte să urci într-o maşină condusă de Ludovic Orban. Ulciorul nu merge de multe ori la apă...

[krapulax]

Primul accident şi cel mai grav - despre care există foarte puţine informaţii - a avut loc pe 25 octombrie 2003

misto, parca am vorbi despre forme de organizare politica in secolul 8 dC pe teritoriul olteniei

[Platanu]

Un editorial legat tot de ANRR si despre monarhie,din Ziua:

Majestate, vreti sau nu monarhie?

Cristian BADILITA



Se implinesc, iata, saizeci de ani de la abdicarea fortata a Regelui Mihai si saptesprezece ani de cand tot nadajduim "la foc tare" intoarcerea Sa pe tron. Mi se strange inima de fiecare data cand intru in vreo biserica episcopala, mitropolitana sau in cea patriarhala si vad tronurile "in berna", legate cu sfoara de muzeu, parca pe vecie. Sforile muzeale trebuie sfasiate, iar Regele si Regina, conducatorii de drept ai Romaniei, trebuie sa-si reocupe locurile, destinate lor, din fata sfantului altar.In anul de gratie 2007 intrebam ingandurati: unde va e poporul, Majestate? Si mai ingandurati: unde ti-e Regele, popor roman? Da, poate nu stiai, ori daca stii, poate nu-ti amintesti, ori nu vrei sa-ti amintesti, ca ai un Rege, de peste 65 de ani, un Rege care ti-a legat destinul, in cateva randuri, de adevarata istorie a Europei. Un Rege al carui stramos te-a scos in lumea buna, te-a chivernisit cu independenta si mai ales cu demnitate. Un Rege al carui bunic te-a intregit si al carui tata, in ciuda lunecusurilor sale, te-a pricopsit cu panas cultural.Daca stau si reflectez la cate "nefacute" i s-au facut Regelui, inclin sa cred ca destinul i-ar mai putea rezerva o surpriza de proportii. Sa nu uitam ca tatal sau, Carol al II-lea, preaiubit de ideologii epocii (ah, intelectualii!), i-a uzurpat tronul in 1930, improvizandu-i un titlu jenant: "voievod de Alba Iulia". Umilire mai cumplita n-a indurat bietul Rege decat, poate, in timpul "coabitarii" cu Antonescu. Nu stiu daca s-a incercat pana acum paralela, dar mie imi sare in ochi: cuplul Antonescu-Regele Mihai trimite la un alt cuplu, oarecum mai recent, dar nu foarte: El Caudillo-Juan Carlos. Trec peste asemanarile de caracter sau psihologice. Franco a salvat Spania, monarhia, Europa de Vest cu riscul terfelirii propriei memorii. Antonescu, roman sadea, a pierdut si razboiul, si monarhia, si Europa de Est, nescapandu-si, cum bine stim, nici memoria de la perdaf.Important e sa retinem aici a doua mare "lovitura", de data aceasta administrata, nu primita: 23 august 1944. Precedentul exista, asadar se poate! Ajungem la 30 decembrie 2007, cand in fata pumnului mitocanesc al lui Visinski (plus santajul cu asasinarea celor 1000 de studenti), supus, apoi, unei presiuni teribile din partea lui Groza si Dej, tanarul decorat cu ordinul Stalin cedeaza si ia calea exilului. Curtile domnesti din Vest i-au intors "politicos" spatele si aceasta mi se pare cea mai usturatoare palma incasata de Regele Mihai I. Dar totul are o compensatie in bine. Cati monarhi "in functie" de pe batranul continent se pot "lauda" cu un destin? Nici unul. Chiar daca nu va ajunge sa-si recapete tronul, Mihai I de Romania va ramane, dincolo de conjunctura vremelnica, modelul inedit al unui erou de tragedie. Un erou shakespearian intr-o piesa balcanica!Dar regizorul nu s-a hotarat inca asupra finalului acestei "piese": va avea sau nu un ultim act? Se va juca in tinuta de gala sau in straie de carnaval? Dilema are o explicatie: regizorul nu poate hotari de unul singur, fara consultarea protagonistului. Iar protagonistul pare atipit in cusca sufleurului. Trebuie trezit asadar deindata si intrebat pe sleau: Majestate, vreti sau nu monarhie pentru Romania? Cum se va termina piesa pe care Dumnezeu v-a incredintat-o acum optzeci si ceva de ani? A astepta oferte, eventual politicoase, din partea clasei politice inseamna a astepta scuze de la criminalii care ne conduc inca tara. Lucrul acesta nu se va intampla niciodata. Tronul este al Regelui, Regele trebuie sa si-l ceara, fara menajamente, inapoi. Regele trebuie sa lupte, sa se zbata, sa se sacrifice, daca e cazul, pentru a-si recupera tronul. Altfel dovedeste ca nu-l merita.Singurul subiect politic important din Romania il reprezinta, la ora actuala, un referendum pentru forma de guvernare. Monarhia nu trebuie vazuta, pueril, ca o speranta, ci matur, ca o realitate. Realitatea de drept. Realitatea de acum 60 de ani, cand Romania exista, cu adevarat, pe continentul european. Nu doar supravietuia in izmene republicane.

[Bancaru]

Aparut in 13 Decembrie 2007 l-am trecut cu vederea. Este vorba despre un articol extrem de alunecos si periculos care mi-a lasat definitiv un gust amar in ceea ce-l priveste pe autor.


SENATUL EVZ: Partidele politice, din punct de vedere democratic Horia Roman Patapievici


Horia Roman Patapievici: "Viata democratica nu se poate desfasura in afara partidelor. De ce?"
...................................
... aruncandu-ne la cos.
Dar despre PD nimic, nimic? Adica, ma rog, PD-L.

[miril]

Nimic. Ei...e deja la...cos. In ochii mei. Dar nu-i suficient. Cata obedienta, din partea unui intelectual de elita dispus sa sterga...puntea, la orice semn(-al). Pata Pievici. Se pare ca-i predestinat. Prin nume.

[Bancaru]

Stati linistiti la locurile voastre cu Monarhia. Pe site-ul ala amintit si de Miril fusesera nu mai mult de 700 vizitatori. Ce-i drept se apropie de numarul celor care s-au prezentat la referendumul lui Basescu. Lumea are erectii cand il vede pe mariner si voi mai credeti in Monarhie? Acum ar trebui sa faca toate ziarele campanie puternica. Dar ti-ai gasit... Cotidianul, ziar care a semnat pactul cu diavolul (de la Cotroceni), nu mai are ce sa scrie si scrie ca Orban a intrat cu masina in stalp. E cel mai important lucru din cate se puteau intampla. Tind sa ii dau dreptate lui Orban, nu e de interes public, iar politia trebuie sa isi faca datoria. Abia dupa ce se va intampla, daca se va intampla, ceva necurat ar putea sa faca un intreg serial pe tema asta, dar pana atunci sa isi vada de sarbatorile lor si de cumparaturi si sa nu mai transforme Realitatea in OTV No 2. La EVZ sunt ocupati sa ii lustruiasca bibeloul lui Basescu, Romania Libera asisderea (cu mici exceptii). Altii nu mai stiu cum sa dea in Basescu iar altii, cei mai multi, se ocupa de cine cu cine s-a mai futut, cata **** a luat Alina Plugaru, cata **** i-a dat Laurei Andresan, ce tip de silicon si-a pus mama natura in buza sau cat de mare si-a facut Fiz ****. La asa scris asa popor.
Si voi vreti Monarhie...

[Bancaru]

Nimic. Ei...e deja la...cos. In ochii mei. Dar nu-i suficient. Cata obedienta, din partea unui intelectual de elita dispus sa sterga...puntea, la orice semn(-al). Pata Pievici. Se pare ca-i predestinat. Prin nume.
Este PeDestinat, cred ca ai vrut sa zici. Acum cativa ani, ani buni, a fost un episod ciudat legat de Patapievici si de niste ********i. Acum nu vreau sa par ca as fi un magaroi care cauta in trecutul omului, dar citind chestia cu respingerea candidaturii m-am intrebat de ce si mi-am adus aminte de episodul ala. Era vorba, parca, de patrunderea in casa lui Patapievici a unui ******** care, zice-se, raspundea la numele de Soare. Mai stie cineva ceva? Kra****x?

[miril]

Episodul a fost real, iar Soare nu a fost...Vlad. Cu atat mai mult nu inteleg plierea asta. Se pare ca inteligenta nu te fereste de slugarnicie si parvenire prin functii. Nu stiam eu de ce vreau sa fiu si...intelept. Ca de inteligent... Asta ca sa ma bag si eu in...discutie.

[Bancaru]

Dar ce cautau la om in casa? Daca nu ma insel era ceva legat de socrul sau. Sau ma insel?

[miril]

Cineva il...insela, se pare. Acum a venit randul lui. Nu imi mai aduc aminte.

[Bancaru]

E ceva la mijloc necurat, dar nu cred ca vina ii apartine. Este ceva legat de tatal lui, care se pare a fost mare comunist. Si el din Bucovina, se chema Dionisie. Asa am citit. Restul randurilor nu imi prezinta incredere asa ca nu mai zic nimic. Ca o parere personala as spune ca, asa cum ar trebui sa fie si in alte cazuri, urmasii nu ar trebui sa poarte vina inaintasilor. Daca tatal lui Patapievici o fi fost un mare comunist asta nu inseamna ca el este infectat. Si nici invers, cum ar fi cazul lui Paunescu. Acum cateva zile l-am vazut la Turcescu (a se citi Dan Diaconescu in Direct II). Imi spusese cineva cu ani in urma ca parintii lui, ta'su, erau liberali. Si acum a confirmat si el povestind cum incerca fiecare sa il convinga pe celalat care partid e mai bun. Inutil sa va spun cu cata patima vorbea Paunescu despre comunisti. ACUM, sa ne intelegem. La aceeasi emisiune a declarat ca il iubeste pe Ceausescu. Cu aceasta ocazie mi-am adus aminte de cum a fost adus la televiziune plin de flegme si cum abia a fost scapat in acele zile. Il linsau aia si mai multe nu. Nu e mai putin adevarat ca probabil erau printre cei care il voiau mort si unii care aveau si alte motive. Intre timp s-au intalnit si si-au inchis gura reciproc. Cu cate o gaura de cur, de unde si vorba aia gura bate curu. Dupa nu foarte mult timp cel mai doct ziarist al vremurilor noastre, si nu numai, l-am numit aici pe ... am uitat cum ii zice... a! Tatulici, l-a scost din nou la lume ca pe bursucul somnoros care prezice cum va fi vremea. Odata ajuns in lumina reflectoarelor de platau, reajuns, adica, a mijit ochii, si-a facut palma streasina si a inceput sa recite. Dupa care a ajuns senator. De unde si vorba aia a ajuns porcul senator. Si ca sa nu il uitam pe Tatulici, cel care zgarma in rahat, priviti-l astazi la teve cat de plun de inteligenta, intelegere si umilinta este el. Cum ne mai da lectii de morala. Iti vine sa-l ... si mai multe nu.

[ATHC]

Va rog mult de tot, cititi asta inainte sa faceti suporterii "huligani", "derbedei", "nenorociti" si asa mai departe..



http://ro.altermedia.info/opinii/legea-lui-mitica-favorizeaza-abuzurile_8229.html


Legea lui Mitica favorizeaza abuzurile

Alexandru Nastase

Zilele acestea a trecut de cele doua camere ale Parlamentului Romaniei proiectul de lege al senatorului PRM Dumitru Dragomir privind “prevenirea si combaterea violentei cu ocazia competitiilor si a jocurilor sportive”, initiativa cunoscuta opiniei publice sub numele de “Legea Mitica”.

Intreaga presa romana s-a grabit sa laude acest eveniment, calificandu-l drept “un pas catre normalitate”, “o masura necesara” si asa mai departe. Mi se pare insa indoielnic modul facil in in care s-a trecut peste unele prevederi ale acestei legi, desprinse parca din hotararile fostului CC al PCR, si care ar merita o mai mare atentie. In fapt, acest lucru nici nu este surprinzator din moment ce autorul proiectului este unul din exponentii acelor vremuri, cand vointa stabilor comunisti era lege in fotbal.

Dar iata ca anii au trecut, comunismul s-a prabusit (cel putin oficial!) iar slugoii nevolnici ai tovarasilor Ceausescu, Postelnicu,sau Dascalescu au ajuns cetateni onorabili, prosperi oameni de afaceri si membri in Parlamentul Romaniei. Astfel Mitica Dragomir,odata ajuns parlamentar, dupa ani buni in care nu s-a remarcat decat prin inactivitate, s-a gandit sa dea o lege care sa aduca linistea si pacea pe stadioanele tarii, atat de mult terorizate de “huligani”, incat “nu mai poti veni cu nevasta si copilul la stadion!” (cunoscuta expresia, nu-i asa?)

Dar legea “nu am facut-o eu singur”, ne mai spune ex-presedintele de la FC Scornicesti si Victoria, ci ajutat de o echipa de experti, juristi si reprezentanti ai fortelor de ordine. Oare nu lipseste nimeni din acest tablou? Iubitorii de fotbal, cei care populeaza stadioanele, nu ar trebui sa aiba si ei un cuvant de spus in elaborarea unui text de lege care ii afecteaza in primul rand? Evident ca nu, spun capetele luminate care au facut legea, pentru ca “ei intra direct sub incidenta acesei legi”!


Vedem astfel aplicat principiul prezumptiei de vinovatie, oamenii care vin pe stadioane nemaifiind considerati simpli spectatori sau suporteri ci potentiali huligani!

Haideti sa parcurgem cateva din punctele “fierbinti” ale acestui proiect ce se vrea instrumentul civilizarii stadioanelor din Romania:

Sa incepem cu marea obsesie din ultimul timp: materialele pirotehnice (torte, fumingene, artificii, petarde, pocnitori, etc.) Toti cei pasionati de fotbal am constatat ca aprinderea unei torte este privita de la o vreme incoace ca un veritabil act de terorism. Sa ne gandim o clipa! Materialele pirotehnice sunt folosite pe stadioanele europene din anii ‘50, ele fiind privite multa vreme ca un element ce aduce un plus de culoare si farmec stadioanelor, contribuind la crearea unei atmosfere deosebite. Multa vreme, in tari precum Italia, Spania, Portugalia, Franta, Grecia, Serbia sau Croatia, un meci fara aportul fumigenelor era de neconceput.

In ultimii ani, legislatia in ceea ce priveste aceste materiale a inceput sa fie mai restrictiva, UEFA interzicand folosirea lor in cupele europene, masura adoptata si de unele ligi nationale pentru campionatele lor. Avem asadar de-a face cu un subiect controversat, pentru unii tortele fiind un element spectaculos, iar pentru altii unul disturbator. In orice caz, peste tot aprinderea unei torte atrage, in cel mai rau caz, o amenda pentru “faptas”. Ei bine, in Romania acest lucru a inceput sa fie asimilat unei crime, televiziunile catalogand drept “manifestari huliganice” imaginile cu fumigene aprinse pe stadioane, imagini pe care ele insele le foloseau anii trecuti pentru promovarea unui meci de fotbal!

Dupa o astfel de logica a luat nastere punctul 1 din art. 35 al acestui proiect de lege:

Art. 35. - (1) Încercarea de a introduce, detinerea sau folosirea în incinta arenei sportive a obiectelor artizanale si de distractie, pe baza de amestecuri pirotehnice din clasele II – IV, T.1, T.2, precum si a artificiilor din categoria „obiecte zburatoare luminoase” si a pocnitorilor din clasa I constituie infractiune si se pedepseste potrivit art. 31 alin. (2)1 din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, cu modificarile si completarile ulterioare.
In traducere: cine aprinde o torta sau niste artificii, face intre 6 luni si 5 ani de puscarie! Acesta este punctul in care realizatorii legii s-au intrecut pe ei insisi, de parca ar fi vrut sa castige vreun concurs cu titlul “Cea mai injusta lege”! Lasand gluma la o parte, aceasta idee l-ar fi facut si pe Stalin sa paleasca de invidie! Cum putem oare explica intentia de a pune pe acelasi plan un suporter care a aprins o torta la meciul echipei sale favorite cu un infractor care a ucis un om, a violat sau a talharit?

Un loc special in aceasta lege il ocupa un fetis al epocii noastre: lupta impotriva discriminarii, rasismului, xenofobiei, antisemitismului etc. In consecinta, cine se face vinovat de: “Utilizarea în arena sportiva a simbolurilor fasciste, rasiste sau xenofobe, raspândirea sau detinerea, în vederea raspândirii, de asemenea simboluri în arena sportiva”, risca sa ia intre 3 luni si 3 ani de puscarie. Este un subiect-canon al epocii in care traim, fara indoiala, insa modul extrem de vag in care este formulat un articol de lege cu consecinte atat de grave poate provoca mari probleme, lucru care s-a si intamplat de altfel. Cine poate fixa cu exactitate limitele unei atitudini rasiste, cand nici ordonanta de guvern care o condamna (31/2002) nu o face prea clar? Ar fi nevoie, veti spune, de persoane competente. Ei bine, cei abilitati de lege sa faca asta sunt… jandarmii care asigura ordinea la meciuri!

Legat de acest lucru as vrea sa reamintesc acum un singur incident, petrecut in vara anului trecut, cand mai multor tineri suporteri li s-a interzis accesul pe stadioane, unii dintre ei fiind chiar amendati pentru ca purtau tricouri cu inscriptia “Basarabia - Pamant Romanesc!”, oamenii legii motivand ca acest slogan, rostit prima oara chiar de Mihai Eminescu, “incita la ura” si ”e rasist”!

Ultimul mare delict incriminat de Legea lui Dragomir asupra caruia voi starui cateva randuri este aducerea de “injurii catre oficialitati”! Asta este, cum s-ar spune, cireasa de pe tort! Dupa ce ca spectatorii platesc de ani de zile pentru a asista la un spectacol mediocru, decazut in ultimul hal din cauza incompetentei forurilor conducatoare, acum nici macar nu ii mai pot contesta pe cei responsabili.

In lumea nostra, violenta de limbaj este omniprezenta, fiind cu asiduitate intretinuta de mass media, in numele libertatii de exprimare putand fi atacata orice entitate: de la Dumnezeu pana la cel mai neinsemnat lucru. Intr-un asemenea climat, sefii FRF si LPF se vor a fi persoane sacrosancte, de neatins si de necontestat. Inutil sa mai mentionam ca o astfel de prevedere nu isi gaseste corespondent in lumea civilizata!

In mod evident, acestia cauta sa isi mentina statutul incalcand la adapostul unor formule pompoase precum “combaterea violentei” sau “civilizatie”, cele mai elementare drepturi. Stim cu totii, din istoria recenta a Romaniei, ce fel de oameni au vazut in cuvantul spus sau scris un dusman de moarte si si-au inchipuit ca prin cenzura pot opri o lume intreaga sa exprime ceea ce vede si simte.

Daca noi romanii nu am invatat nimic din experientele nefericite pe care le-am avut si acceptam pur si simplu astfel de ineptii monstruoase, sensul lumii noastre ne-ar putea face surpriza ca legile abuzive ce se dau azi pentru stadioane sa devina in viitor valabile in toata tara.

[Tyler Durden]

sunt cateva puncte in legea asta care intra clar in contradictie cu drepturile omului. ,,societatea civila" se cam face ca nu vede...

[krapulax]

unii dintre ei fiind chiar amendati pentru ca purtau tricouri cu inscriptia “Basarabia - Pamant Romanesc!”, oamenii legii motivand ca acest slogan, rostit prima oara chiar de Mihai Eminescu, “incita la ura” si ”e rasist”!
nu e incitant la ura si rasist, e doar stupid si inconstient



Ultimul mare delict incriminat de Legea lui Dragomir asupra caruia voi starui cateva randuri este aducerea de “injurii catre oficialitati”!
asta e o mare idiotenie, e o incalcare flagranta a dreptului la exprimare

[miril]

Roxana se pare ca-mi asculta convorbirile telefonice. Cu o persoana importanta. Nu spun care.

Aceste servicii care ne guverneaza Roxana IORDACHE Ziua

La "majoratul" revolutiei urmate de lovitura de stat, tranzitia spre normalitate nu s-a terminat. Avem economie libera si guvernare liberala, dar nu si stat de drept. El exista numai cu numele, iar starea de fapt este aceea ca seful statului, in loc sa garanteze separatia puterilor in stat si functionarea libera a institutiilor de drept, se amesteca in toate, mai ales in treburile justitiei. In scopuri politice.

Presedintele Basescu se vrea atotputernic: i s-a rezervat un website intitulat dumnezeu.ro, iar propagandistii i-au lansat porecla "Zeus". Seful statului nu este, insa, decat o jucarie a serviciilor secrete. Functia de la centrala din Anvers nu i-a dat si un grad prea mare. Traian Basescu este, in consecinta, subordonatul conspirat al propriilor subordonati din servicii pe linia functiei de comandant suprem. De altfel, unul din motivele pentru care a fost ales. Evident, nu de po****tia inselata, ci de papusarii iluziilor electorale.Din tot valmasagul ultimilor trei ani de guvernare, am sa invoc doar trei cazuri de natura sa alerteze la maximum clasa politica si societatea civila, presupunand ca ar si exista. Un caz il constituie jurnalistii romani rapiti in Irak si embargoul ciudat care il inconjoara pe Ovidiu Ohanesian, cu dezvaluirile lui ramase strigat in desert. Privind implicarea serviciilor secrete si a Cotrocenilor in rapirea ca inscenare, partial scapata de sub control, recuperata si urmata de plecarea din tara a lui Omar Hayssam, care stie ceea ce noi nu avem voie sa aflam. Inca. Iar jurnalistului Ohanesian i se inchide gura, in speranta ca, izolat, va cadea in depresie si astfel credibilitatea i se va ruina. Deja Ovidiu Ohanesian e stigmatizat ca acel ciudat care vorbeste singur. Si vazand ca nimeni nu-l aude, tace. Marijean Ion a renuntat la jurnalistica. Iar Sorin Miscoci a fost cooptat cameraman prezidential.Alt caz, recent, de natura sa demonstreze guvernarea serviciilor, inclusiv in exercitarea cenzurii informatiei si a controlului mass-media, il constituie boicotarea in bloc a Apelului Asociatiei Nationale pentru Regatul Romaniei, privind restaurarea monarhiei si revenirea regelui Mihai pe tron, ca revenire la statul de drept. Cu exceptia ziarului ZIUA, nimeni, absolut nimeni din presa scrisa si audiovizuala nu a difuzat acest Apel, semnat de foarte multe personalitati si de foarte multe persoane care nu sunt publice. Asemenea embargo era imposibil fara implicarea serviciilor. Cu atat mai vartos cu cat semnaturile sunt deja mai numeroase decat cele pentru Apelul lui Sorin Iliesiu in urma caruia presedintele Basescu a condamnat comunismul, ca regim ilegitim si criminal. Fara sa inlature si consecintele regimului condamnat, de care profita ca sef de stat, uzurpandu-l in continuare pe regele Mihai I.Ultima alerta o constituie cazul Orban, evident filat si inscenat, scopul fiind sa se ajunga la dosarul penal anticipat de presedintele Basescu. Tentativa neostalinista de linsaj al lui Ludovic Orban ar trebui sa fie un semnal de alarma privind statul de drept si drepturile omului. S-a atentat sinistru la imaginea si chiar la sanatatea unui om pe care presedintele Basescu vrea sa-l scoata din politica, s-a tentat la dezbinarea PNL si s-a fortat demisia unuia dintre ministrii care dau tarie Guvernului Tariceanu. Iar esecul linsajului este un aviz amatorilor de propaganda involuntara pentru adversar. In loc sa fie linsat, Ludovic Orban a fost victimizat. Si relansat electoral. Spre Primaria Capitalei.P.S. Si a fost episodul Highlander IV. Bugetul national s-a adoptat.

[miril]

Mi se pare de bun simt. Omul.

Cristian Parvulescu: «Nu e timp pentru un alt proiect si nici nu e cazul» Vlad Bârleanu

Uninominal in 2008?
Credeti ca vom avea vot uninominal in 2008, fie la locale, fie la parlamentare?
La locale, exista doar o singura sansa - sa se adauge un nou vot de tip uninominal, majoritar – este vorba despre alegerea presedintelui Consiliului Judetean (CJ). Pentru alegerea consilierilor locali si judeteni, nu exista nici o sansa sa se mai modifice ceva. Alegerile vor avea loc in luna iunie – pe 1 sau pe 8 iunie, sunt doua date foarte posibile. In sase luni de zile este imposibil sa se modifice sistemul electoral. Poate data viitoare, mai ales ca probabil pana in 2012 va urma si o reforma administrativa.

Adica presedintii de CJ ar putea fi alesi uninominal doar prin intermediul proiectului Guvernului.
Da, este propunerea Partidului Social Democrat. Ea nu face parte din proiectul negociat de Asociatia Pro Democratia (APD) cu partidele politice. Este o varianta de sistem majoritar intr-un tur. Altfel spus, candidatul care obtine cele mai multe voturi, chiar daca nu obtine jumatate plus unu, devine presedintele CJ. Acest sistem avantajeaza net PSD-ul, care in momentul de fata are cei mai multipresedinti de CJ si numai notorietatea lor este suficienta ca sa le aduca cateva procente in plus. Practic, PSD pleaca de pe pole-position in aceasta confruntare. Or, presedintele CJ nu este un personaj oarecare, el are o forta extraordinara, nu doar in repartizarea resurselor financiare ale judetului, dar chiar si in ceea ce priveste mobilizarea electoratului. Eu presupun ca domnul Dragnea, presedintele CJ Teleorman, este autorul acestui amendament.

Pentru parlamentare?
Doar in masura in care proiectul de lege pe care Guvernul si-a asumat raspunderea va fi promulgat – deci va trece de modificarile celor doua articole considerate neconstitutionale, prin adoptarea de catre Parlament sau prin ordonanta de urgenta. Altfel, sansele de reforma electorala pentru viitoarele alegeri parlamentare sunt foarte mici.
Totul depinde de restabilirea unui minim consens politic. Pentru ca atat referendumul, cat si confruntarea de dupa referendum legata de reforma electorala au pus intre paranteze consensul realizat intre martie si octombrie 2007. Am remarcat ca PSD, PNL, PC si UDMR au disponibilitatea de a reface consensul si cele patru partide ar fi suficiente pentru a promova legea. In schimb, Partidul Democrat a optat clar pentru sustinerea variantei de sistem propuse de presedinte, chiar daca acest partid a fost unul dintre cei mai seriosi parteneri in perioada negocierilor. Presedintele Traian Basescu a sustinut ca responsabilitatea pentru articolele considerate ca fiind neconstitutionale in interpretarea Curtii Constitutionale ar apartine APD si mie personal. Trebuie sa spunem ca aceste articole au rezultat din negocieri. Articolul 29, care contine lista de rezerva nationala, a fost sustinut de catre PD. Am cerut sustinere politica tuturor reprezentantilor partidelor si am discutat special despre acest articol, pentru ca riscul unei obiectii de neconstitutionalitate a existat. S-au discutat si etapele in care acest articol va fi pus in aplicare si va fi dovedit ca fiind in acord cu Constitutia. De aceea, cred ca argumentul prezidential si interpretarea oferita de juristii presedintelui au fost in afara cadrului pe care noi l-am discutat, a fost una care a incercat sa demonstreze intre etapa promulgarii si etapa elaborarii normelor de aplicare, ca acest articol ar fi neconstitutional. Interpretarea Curtii a fost legata doar de una dintre ipoteze si nu a luat in calcul ansamblul, dar este o interpretare valida, adica nu contest solutia Curtii. Cred ca putea sa fie si alta solutie si cred ca au contat doua tipuri de argumente in decizia Curtii Constitutionale – atat de natura politica, cat si de natura subiectiva. Au contat foarte mult argumentele de natura subiectiva – altfel spus, pozitia personala a unora dintre membrii Curtii a fost determinanta din punctul asta de vedere.

Consensul dintre cele patru partide ar putea duce la amendarea celor doua articole contestate sau la crearea unui alt proiect?
Nu e timp pentru un alt proiect si nici nu e cazul. ~sta e un proiect discutat. Proiectele asa-zis alternative au fost incropite pe moment. La referendum nu a fost un proiect, a fost o intrebare.
Desi se vorbeste despre „cel mai bun uninominal“ – discutie care mi se pare inadecvata, in realitate, problema se pune in legatura cu viitorul democratiei romanesti. Vom merge pe o varianta majoritarista, in care cei care castiga majoritati fabricate, care le dubleaza numarul de mandate, vor impune fara nici o discutie, fara nici o negociere pozitia lor, sau vom merge pe o democratie consensuala. Europa este caracterizata printr-o democratie consensuala. Chiar si Franta este o democratie consensuala, unde functioneaza acest sistem electoral, pentru ca exista alte elemente institutionale care contribuie la formarea consensului.
Or, in Romania, riscul unei tiranii a majoritatii este real. Daca nu exista consens, atunci s-ar putea ca acest conflict politic sa se prelungeasca la infinit, sa se mute in strada, sa creeze accente violente.

Presedintele nu accepta alte viziuni

De ce credeti ca v-a atacat seful statului?
Din doua sau trei motive – pe de o parte dintr-o neintelegere a variantelor principiale care se aflau in competitie. Pe de alta parte, pentru ca presedintele, se pare, nu accepta sa existe si alte viziuni decat a sa. Este ceea ce eu numesc majoritarism - ideea ca, avand o majoritate, ai in mod obligatoriu dreptate pentru ca de partea ta atarna greutatea celor care au votat. Or, eu cred ca intr-o democratie toti sunt egali, inclusiv cei care intr-un moment conjunctural sau altul fac parte dintr-o minoritate. Al doilea motiv cred ca a fost gresit sfatuit de catre consilieri in ceea ce priveste aceasta controversa, cred ca acestia au reusit sa accentueze anumite tendinte ale presedintelui. Nu in ultimul rand, cred ca presedintele a vrut sa dea un exemplu altora. Cred ca referindu-se la mine, nu la APD, a vrut sa dea un exemplu si sa avertizeze ca cei care se vor situa pe pozitii divergente risca o confruntare directa cu Domnia-Sa. Este dreptul societatii civile de a spune propria pozitie, pentru ca nu exista adevaruri unice. Asta este ceea ce mi se pare foarte grav acum – noi suntem intr-o Europa care e diversa, dar in Romania vorbim despre adevaruri unice, care sunt detinute de o persoana sau de un grup de persoane care au avut acces la „Idee“.

«Fara consens, nu se poate vorbi de politica»

Are presedintele o problema cu societatea civila?
In general, politicienii au o problema cu societatea civila. Atunci cand societatea civila isi urmareste obiectivele cu consecventa si nu face rabat in fata puterii politice, atunci intra in mod normal in contradictie cu detinatorii puterii. Regula spune insa ca, neconcurand la pozitiii de putere, societatea civila trebuie protejata. Or, tocmai asta nu s-a intamplat. In anticiparea acestui atac, un zvon a fost lansat - si anume ca as fi candidat pentru pozitia de ministru al justitiei. Un zvon fara nici o baza, si nu exista nici un argument pentru asta. Nu pot decat sa ma intreb de ce aceasta zvonistica - nu cumva pregatea acest atac prezidential, care trebuia sa demonstreze ca exista o filiatie, o legatura intre APD si Guvern – pentru ca presedintele spunea cu o saptamana inaintea atacului ca exista o „cardasie“, adica o relatie de apropiere. Or, colaborarea spre exemplu cu Mihai Voicu a inceput in 2003, cand a facut parte din echipa tehnica a PNL-ului, cu care APD a inceput negocierile – dupa ce a discutat cu toate partidele, inclusiv cu partidul domnului Basescu, pe vremea aceea se numea PD, daca mi-aduc aminte bine, si era socialist. Singurul partid care a acceptat sa preia proiectul nostru a fost PNL. Domnul Stolojan a fost, la acel moment, un sustinator al acestui proiect, impotriva altor colegi din partidul sau – unii dintre ei foarte importanti astazi in ierarhia PNL. E o colaborare veche, la care s-a adaugat si domnul Valentin Iliescu de la PD, apoi Cristian Diaconescu si Victor Ponta de la PSD – deci nu e vorba nici pe departe de o cardasie, ci este vorba despre o viziune consensuala a politicii. Fara consens, din care toate partile au de castigat, nu se poate vorbi de politica. Or, aici mi se pare mie ca este o problema de intelegere pentru unii dintre consilierii presedintelui, care incearca sa-i sustina aceasta varianta majoritarista - o varianta in care lucrurile trebuie transate clar, adica ori esti de partea mea, ori esti impotriva mea – a treia posibilitate nu exista.

Membrii societatii civile care devin parlamentari, consilieri prezidentiali sau ministri mai au credibilitate ca exponenti ai societatii civile, dupa ce se retrag, sau in timpul mandatului?
Acestia gresesc din punctul meu de vedere. Daca ne referim strict la Romania, se pare ca da, isi mentin credibilitatea in numeroase cazuri, desi optiunea lor odata luata pentru pozitia de consilier devine o optiune politica. Avem exemplul doamnei Weber, care a fost la Cotroceni si a devenit europarlamentar pe listele PNL, avem exemplul Monicai Macovei. Eu cred ca aici lucrurile trebuie diferentiate foarte clar. Societatea civila nu este in contradictie cu societatea politica. Numai ca societatea civila este garantul ca drepturile naturale – proprietate, libertate, dreptul la viata etc. - sunt protejate. Societatea politica, odata ce ajunge sa detina controlul puterii, nu mai ofera nici un fel de garantie, iar separatia puterilor in stat nu functioneaza fara societatea civila.

[miril]

N-a ca mi-a luat-o...inainte!

Amorurile unui presedinte Carmen Gavrila Cotidianul

Francezii prefera italiencele, mai ales daca vin din lumea soft a muzicii, a modelingului sau a actoriei - presedintele Nicolas Sarkozy cel po****r se relaxeaza cu fostul fotomodel Carla Bruni la o luna dupa divortul de intelectuala Cecilia.
Fosta Prima Doamna a Frantei are in vene singe evreiesc, tiganesc, romanesc, spaniol si belgian. Tatal ei s-a nascut in Moldova, la Balti. La 13 ani a fugit la Paris. S-a casatorit cu fiica unui diplomat spaniol.

Cecilia Sarkozy este nici mai mult, nici mai putin decit stranepoata compozitorului Isaac Albeniz. De altfel, Cecilia a studiat inca de mica pianul. Copil fiind, ea a avut multa vreme o sanatate fragila din cauza unei probleme din nastere la inima si a suferit o operatie la 13 ani, dupa care si-a revenit spectaculos. Si-a facut studiile in institutii religioase precum Soeurs Lubeck, vreme de 13 ani, apoi a urmat cursuri de drept la Assas.


Cecilia Sarkozy Foto: Reuters
Carla Bruni Foto: Reuters


Politica a atras-o intr-atit incit a renuntat la facultate si a devenit asistenta parlamentarului Rene Touzet. Paralel avea si ocupatii mai „glamour“ datorita frumusetii si... inaltimii sale de 1,78 m. A fost model pentru casa Schiaparelli, a lucrat ca asistenta a unui fotograf si pentru o companie de PR.

Frumoasa Carla Bruni vine dintr-o familie italiana bogata si „muzicala“. Tatal ei, un industrias de succes, a fost si compozitor, iar mama sa, pianista. A crescut in Franta si a fost la un internat stilat din Elvetia. Carla a plecat de aici cu ginduri mari. A aterizat la Paris, unde a studiat arta si arhitectura. Nu pentru multa vreme insa.

La 19 ani renunta la scoala si devine fotomodel. Lansarea ei intr-o cariera internationala de succes s-a facut dupa ce fotografia i-a fost descoperita de realizatorii unei campanii publicitare pentru Guess Jeans. Au urmat aparitii numeroase pentru case celebre - Christian Dior, Christian Lacroix, Chanel, Versace. In anii ’90, Carla Bruni ajunsese printre primele 20 cele mai bine platite modele din lume, cu un venit de 7,5 milioane de dolari pe an. Acum se pare ca Nicolas Sarkozy a cerut-o deja in casatorie, cel putin conform mamei acesteia. Marisa Bruni Tedeshi, care traieste intr-un castel de linga Torino, a declarat pentru ziarul italian “La Stampa” ca presedintele Frantei i-a cerut mina fiicei sale, iar aceasta se gindeste inca daca sa accepte sau nu.



Foto: Reuters
Cuceririle Ceciliei
Pe lista de amanti ai Ceciliei, pina la Nicolas Sarkozy, se afla nume celebre in Franta, si nu numai, ca fotograful si moderatorul tv Jacques Martin. Cu acesta din urma s-a si casatorit in 1984, cind Cecilia era deja insarcinata in 9 luni. Ea avea 26 de ani, el, 52. Ceremonia a fost oficiata chiar de Nicolas Sarkozy, pe atunci primar in Neuilly.

Nicolas Sarkozy spune ca, atunci cind a reintilnit-o pe Cecilia, la trei ani dupa casatoria cu Martin, a fost victima celui mai pur coup de foudre frantuzesc. Gurile rele spun ca dragostea la prima vedere l-a lovit de fapt pe Sarkozy mai devreme, chiar la nunta Ceciliei cu Jacques Martin, pe vremea cind el insusi era casatorit.

Povestea capata accente de telenovela, dar dragostea invinge in 1988, cind Cecilia si Nicolas se muta impreuna in plin adulter. Desi Nicolas era casatorit cu alta femeie, Cecilia insista la acea vreme sa i se spuna „doamna Sarkozy“. Dupa ce obtin divorturile de primii consorti, Cecilia si Nicolas se casatoresc. Mariajul e roz doar citiva ani, dupa care presa franceza incepe sa scrie abundent despre relatiile extraconjugale ale celor doi, despartiri si impacari. Dragostea cu nabadai ia final la aproape un an dupa ce Sarkozy devine presedinte.

„Cecilia a fost sursa de putere, dar si calciiul lui Ahile pentru mine“, spune Nicolas Sarkozy

Cuceririle Carlei

Cita vreme a fost fotomodel, Carla Bruni a dat destul material de birfa tabloidelor. A cucerit sau s-a lasat cucerita de barbati la fel ori mai cuoscuti decit ea - Eric Clapton, Mick Jagger, magnatul Donald Trump, Kevin Costner, Vincent Perez. In spiritul libertatii amoroase franceze a fost iubita jurnalistului si criticului Jean-Paul Enthoven, dupa care s-a indragostit de tatal acestuia, Raphael, profesor de filosofie. Ea a fost cauza divortului lui Raphael, cu care s-a casatorit si a avut un fiu in 2001.


Carla Bruni se satura de lumea modei in 1997 si se orienteaza spre muzica. Scoate un prim album in 2000 cu versuri scrise de ea si pe muzica lui Julien Clerc. Dar succesul vine cu al doilea album in 2002. Trei dintre melodii sint folosite pentru coloana sonora a filmului independent „Conversatii cu alte femei“.

Un alt cintec al sau ajunge sa ilustreze o reclama la H&M. La al treilea album, lansat anul acesta, foloseste versuri de Yeats, Dickinson si Auden.

Numele sau apare mai nou legat de cel al presedintelui Frantei, dupa ce au fost vazuti recent, in ipostaze amoroase, distrindu-se la Disneyland. Locul ales pentru intilnire confirma, spun gurile rele, inclinatia americanofila a lui Nicolas Sarkozy si preferinta lui pentru o doza de feminitate mai lejera decit intensitatea fostei sotii.

[miril]

Conversatii particulare:

Realitatea Media se retrage din Clubul Român de Presă, din cauza "lipsei de consistenţă a acţiunilor CRP" Realitatea TV

Realitatea Media SA a anunţat astăzi că se retrage din Clubul Român de Presă (CRP) "din cauza lipsei de consistenţă a acţiunilor CRP" din ultimii ani şi din cauza atitudinii lui Cristian Tudor Popescu, preşedintele CRP, faţa de convorbirea lui Ludovic Orban cu Robert Turcescu.

"Realitatea Media SA renunţă, începând cu 21 decembrie 2007, la calitatea de membru al Clubului Român de Presă. Decizia este motivată în primul rând de lipsa de consistenţă a acţiunilor CRP în ultimii doi ani, de când Realitatea Media este membru al Clubului. Mai mult, Realitatea Media consideră că atitudinea preşedintelui Clubului Român de Presă, Cristian Tudor Popescu, faţă de un coleg de breaslă, Robert Turcescu, manifestată în Ediţia Specială difuzată de Realitatea TV în ziua de 20 decembrie, este în flagrantă contradicţie cu funcţia sa de lider al jurnaliştilor din România", se arată în comunicatul remis astăzi de Realitatea Media SA.

Realitatea TV a difuzat joi seară, în cadrul emisiunii Ediţie Specială, convorbirea telefonică dintre Ludovic Orban şi Robert Turcescu în care ministrul îl făcea "nesimţit" pe jurnalist şi îi reproşa modul în care au fost relatate în ziarul "Cotidianul" aspecte legate de accidentul său. "Nu ţi-e ruşine un pic, măi nesimţitule? N-ai dram de bun simţ, mă...Ai făcut un rahat din toată povestea asta. S-a demonstrat clar că am stat acolo ca un copil normal. Spune! Ce ai împotriva mea? Tu ai fost până acuma ca un procuror care lansa acuzaţii împotriva mea", i-a spus Orban lui Turcescu în respectiva conversaţie.

Ca reacţie la această conversaţie, Cristian Tudor Popescu, preşedintele Clubului Român de Presă (CRP), a comentat joi seară, la Realitatea TV, că respectiva înregistrare este o convorbire între doi amici şi că lui nu i se pare că ridică vreo problemă din punct de vedere deontologic. De asemenea, preşedintele CRP a mai spus că el nu ar fi făcut publică respectiva conversaţie şi că nu i se pare că este vorba de o presiune sau de o ameninţare a unui politician asupra unui jurnalist.

[miril]

Ipocrizie! Asta-i...Realitatea!

ANPDC a sesizat CNA pentru că posturile TV au divulgat numele presupusei victime din accidentul produs de ministrul Orban Realitatea TV

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) a sesizat Consiliul Naţional al Audiovizualului după ce toate posturile de televiziune au făcut public numele presupusei victime a accidentului produs duminică de Ludovic Orban.

Potrivit ANPDC, în felul acesta s-a încălcat dreptul la imagine al adolescentei. Legea privind protecţia drepturilor copilului prevede că minorul are dreptul la protejarea imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale. Este interzisă orice acţiune de natură să afecteze imaginea copilului.

Consiliul Naţional al Audiovizualului este instituţia care monitorizează modul de derulare a programelor audiovizuale.

Reprezentanţii Poliţiei Române au fost primii care au divulgat, în direct la Realitatea TV, numele minorei.

[Gabri3l]

Planul lui Basescu
23 Decembrie 2007
Florian Bichir

Florian Bichir: "Presedintele Traian Basescu a anuntat ca va denunta in fata parlamentului Pactul Ribbentrop-Molotov".


El a afirmat ca multi dintre politicienii europeni inteleg ca familiile celor doua tari sunt separate de Prut in urma unui pact „care nu are nimic comun cu realitatea de acum”, Pactul Ribbentrop-Molotov. Gestul pe care-l va face seful statului este unul istoric, pentru ca pana-n prezent niciun presedinte al Romaniei nu a avut curajul sa denunte aceasta monstruozitate a istoriei.

De fapt, tratatul de neagresiune incheiat intre Uniunea Sovietica si Germania nazista, si semnat la Moscova in ziua de 23 august 1939 de Viaceslav Molotov, ministrul de externe al Uniunii Sovietice, si Joachim von Ribbentrop, ministrul de externe al Celui de-al Treilea Reich, in prezenta lui Iosif Vissarionovici Stalin, a dus la nasterea asa-zisei Republici Moldova. E bine sa amintim un fragment din sinistrul pact: „In privinta Europei sud-estice, partea sovietica accentueaza interesul care-l manifesta pentru Basarabia. Partea germana isi declara totalul dezinteres fata de acest teritoriu”. Denuntarea, chit ca ea este numai declarativa, a tratatului nasit de Hitler si Stalin este un act nu doar de reparatie istorica, dar si de fermitate.

Dupa condamnarea comunismului, o alta initiativa istorica, condamnarea pactului e o piatra de hotar a politicii externe romanesti, care nu se mai face in genunchi sau in soapta. Indiferent de parerile criticilor lui Traian Basescu, a denunta Pactul Ribbentrop-Molotov e o initiativa epocala.Sa nu uitam ca fostul presedinte Emil Constantinescu a cerut Kievului sa condamne acest pact, dar a sfarsit semnand Tratatul romano-ucrainean, prin care s-au cedat Ucrainei nordul Bucovinei, tinutul Herta si sudul Basarabiei, fara niciun temei istoric, juridic sau moral. Act pe care l-a caracterizat, absolut jenant, „sacrificiu istoric”.
Macar din acest punct de vedere, diferentele dintre Traian Basescu si Emil Constantinescu sunt mari. Iar Ion Iliescu nu merita introdus in ecuatie, pentru ca ia pozitie de drepti si noaptea-n somn cand aude de Moscova. Sau un politician al momentului, culmea ministru de externe, Adrian Cioroianu - cica istoric - care a acceptat existenta unei limbi moldovenesti. Traian Basescu continua sa promoveze o politica curajoasa si nationala in privinta Basarabiei, iar noile agresiuni ale Chisinaului nu l-au descurajat si, dimpotriva, nu a raspuns la provocari. Semnalul a fost clar: „Ribbentrop si Molotov s-au inteles sa rupa o bucata din Romania. Noi nu avem dreptul sa consideram ca trebuie sa ii tratam ca pe straini pe romanii din Republica Moldova si, din acest punct de vedere, am gasit o solutie buna, sa nu raspundem la provocarile puterii comuniste de la Chisinau. Comunismul nu a reusit nicaieri, nu va reusi nici in Republica Moldova”, a spus Basescu. Poate acesta este marele plan, marea miza a lui Traian Basescu: recuperarea Basarabiei, act care l-ar propulsa in istorie printre cei mai mari romani. Pana acum, cu exceptia Patriarhului Teoctist, care, in 1992, a reactivat Mitropolia Basarabiei, si Prea Fericitul Daniel, care a reinfiintat trei episcopii in stanga Prutului, fara sa se teama de colosul rus, nimeni nu a facut ceva palpabil pentru basarabeni. Doar Basescu, motiv pentru care merita macar respect!

[miril]

Politica externa nu se face prin gesturi ci prin fapte de echilibru diplomatic. Aici nu merge sa faci lumuna cu...licuricii ci cu competenta si senbilitate diplomatica. Cel putin pana acum Presedintele nu a dat dovada de asa ceva. Sper sa o faca de acum incolo caci Romania are nevoie de asa ceva pentru a-si afirma demnitatea.

[Bancaru]

Din punctul meu de vedere, pe termen lung, Basescu este un politician condamnat.
Cu treaba asta, denuntarea, creste in noi pipota de romani, dar ar fi treburi mai la indemana pentru a ne apropia de "fratii" nostri. Dar ei vor? Spunea cineva ca u e vina lor pentru greselile conducerii, iar altcineva a replicat: cine l-a ales pe Voronin? Tata?
Se pare ca asta cu episcopiile ii deranjeaza nu numai pe rusi, ceea ce ar fi putin (sau Putin?) ci si pe ucraineni, ceea ce nu e bine deloc, pentru ca astia sunt de acceasi parte a baricadei. Probabil ca aia pe care i-a deranjat sunt si ei pe acelasi calapod cu Basescu.
Trebuie sa recunoastem ca e un gest mediatic frumos si nobil, dar cam disperat si putin cam tarziu. Se fac lucruri acum cand situatia e tensionata rau. De ce nu s-au facut mai acum 2 ani? Ce mai conteaza?

[Dogville]

Politica externa nu se face prin gesturi ci prin fapte de echilibru diplomatic. Aici nu merge sa faci lumuna cu...licuricii ci cu competenta si senbilitate diplomatica. Cel putin pana acum Presedintele nu a dat dovada de asa ceva. Sper sa o faca de acum incolo caci Romania are nevoie de asa ceva pentru a-si afirma demnitatea.

...e vorba de presedintele Suediei,nu?

[miril]

Pai ce presedintii nu ar trebui sa fie peste tot la fel? Paranteza, aici se numeste Rege sau daca, vrei PM de Stat, in probleme... executive. In Suedia. Ar trebui sa se numesca la fel. Si in Romania. Adica, Rege!

[Dogville]

Eu zic asa...vorba lu' nea Imi.....dupa 2 ani de mandat Il Presidente Basescu e (inca) pe plus.....nu stiu de care termen lung vorbeste Bancaru.....nu vad alta alternativa la postul de presedinte peste 2 ani decit matelotul nostru drag.....dar, cher Mireille,noi deja avem rege in Romania...e bine mersi..proaspat retrocedat...poate ai vrut sa spui Principe....eee aici sunt de acord...Principele Hohenzollern von Duda ar fi o alternativa..de ce nu?....

[miril]

Bancaru se uita si la...dinti, pardon, caracter. Caci aici este problema. Inca un mandat cu un Matolit, pardon, Matelot pus pe scandal. Asta nu mai bine nu este pentru Romani-ca. Ca n-are cine sa-l inlocuiasca... Din pacate... Desi se pare ca are ceva din Paulette. Stii tu, aia care mergea cu ouale la piata. In politca nu aduce ceasul ce aduce minutul. Poate incepe "Nuta sa ciripesca despre...biletele" si... Si gata cu Cocosul! Devine, deodata, clapon.

[Dogville]

Nuta tradatoare ?...s-avem rezon coane Mirile....mi-ar placea sa am o subalterna asa fidela,cu siguranta nu va ciripi nimic compromitator.....Basescu este presedinte jucator de-aia e asa dur pe linia de 16.....are reconfirmarea increderii oamenilor (atita cit s-a votat) si de-aia-si permite sa mai dea cu bita-n balta bilunar......

[miril]

Am pus ghilimele, Niculescule. Adica, un tip de "tradare, tradare dar s-o stim si noi". Cu petro-rublele lui Pa Triciu... Orice are un pret. Mai ales...tradarea. Ce bine ii sta Nuticii in ea... In combinezonul tradarii, cu care s-a mai...tavalit deja. Si nu o data. Cotz Cotz Tac...pana la prima ocazie. Glumesc si eu, aiurea. Ocazii de a-si da cu stangul in dreptul se vor ivi. Caci Marinerul este primul la...Pupa. Numai ca nu stiu astia sa-l tangheze. Nu inca.

[Dogville]

HA,HA,HA...:::)))).....au trecut anii dar ai ramas tot cu metaforele la tine.....adevarul este ca matelotul ramine incet dar sigur singur singurel.....ce-i drept,combinezonul ala portocaliu al Nutzicii atrage multi pradatori dar promit ca ne vom lupta ca la Rovine prin smircuri pentru a salva onoarea nereperata a alesilor nostri....in plus,se pare ca am tras o carte norocoasa (un SIE de trefla)...care impreuna cu ce aveam (un SRI de cupa)..ne pot face viata mai usoara in viitor.......PS.te las cu bine.....micul dejun asteapta aburind.....la reauzire fidel progresistule...!!!!!...Dodu fie cu tine...!!!!!

[Bancaru]

Ce oameni... Micul dejun, auzi. Iau eu am facut ochi la 5.30. Ma intreb unde o sa ajungem in ritmul asta. Ca sa nu mai spun ca am vorbit cu sora mea care e la Sinaia. Nu ca eu ma omor muncind, dar mi s-a facut foame. Foamea de pranz si nu e nimic aburind. Dar merge.

[miril]

Tu sa fii sanatos, Bancarule! Radule, deja iti simt lipsa...aburinda!

[Dogville]

...glumeam....sau mai degraba speram....mi-era asa o lene ca am renuntat la abureli si-am halit niste brinza (made in Pipera) cu rosii (made in Istanbul)...avea dreptate Creanga...daca nu-s posmagii muiati iti piere numaidecit pofta de mincare......oricum ma simt in siguranta cind vad ca se mai si munceste in tara asta...ba inca de dimineatza......

[Bancaru]

Cineva trebuia sa imi faca ordine pe birou.

[Dogville]

...asa de dimineata.???...sau dezvolti niscaiva afeceri subterane care nu suporta lumina zilei....???

[miril]

Asa este, nu suporta... Ordine. (Dupa cate) Am inteles!

[Bancaru]

Daca nu fac ordine se dezvolta niste microbi care ma impiedica sa am chef de munca. Si asa cheful asta nu e contagios.

[miril]

In schimb da...ordine.

[Dogville]

..o stire din ziua de ieri a trecut nemeritat de neobservata....de fapt n-a fost o stire,mai degraba un eveniment...dar mai bine sa-i dau cuvintul ''sarbatoritei''......apropiati-va,doamna Udrea..mai tare,in microfon....'' Ultimele zile ale acestui an. Un an greu, tensionat, agitat. Se duce si 2007. Nu pot sa-mi definesc foarte sigur starea de spirit pe care o am in aceste zile. Pe de o parte ma bucur pentru ca se termina un an atat de dificil, pe de alta, ma tulbura acest sfarsit de an, ca orice sfarsit si ca orice moment in care sunt obligata sa ma gandesc la curgerea timpului. In orice caz, am avut parte de un Craciun linistitit, cum nu mi s-a mai intamplat de cativa ani. Astazi plec pentru cateva zile asa ca va doresc acum tuturor sa aveti parte de sarbatori fericite si un an nou in care sa vi se indeplineasca toate dorintele.

Le multumesc prietenilor, amicilor pentru ca m-au inteles si mi-au suportat toanele. Le multumesc celor care cred in mine, celor care ma sustin si le promit ca voi incerca sa nu-i dezamagesc in anul care vine. Imi cer scuze tuturor celor fata de care am gresit.

P.S. Astazi implinesc 34 de ani. Nu-mi amintesc cand au trecut ultimii 4.

Va multumesc pentru urari ''
VA MULTUMESC CA EXISTATI DOAMNA UDREA,FARA DUMNEAVOASTRA ZILELE MELE AR FI FOST MULT MAI INNORATE>>>SUNTETI UNICA RAZA DE SOARE DIN UNIVERSUL MEU>>>>>>::::::)))))

[Bancaru]

Mda... Am vazut la stiri, la Realitatea, care a devenit OTV2. Cica stire: Ion Iliescu, Adrian Nastase si Elena Udrea au scris pe blog. Daca judecam in profunzime este totusi o veste buna pentru ca inseamna ca nu s-au mai casapit astia cu briceagul de sarbatori. Nu e timpul pierdut, dar o zi a fost relas.

[Dogville]

S-au casapit,s-au casapit...dar a luat Pro Tv-ul caimacul ca de obicei :un incest mic in Moldova,un accident cu un copil paralizat linga Ciulnita,o baba care a facut reclamatie la politie ca n-a tolanit-o unu' de-ajuns....si la final,Cristi Tabara a citit o molifta sub bradul de Craciun.....chiar,unde plecati de REVEL,aristocratilor?

[krapulax]

sunt puternic lovit de melancolie zilele astea. ca urmare, va ofer spre lectura& luare aminte un articol scris de octavian paler la finele lui ianuarie 1990

Iluziile au durat numai o luna

In 1945, cand s-a format Guvernul Groza, aveam optsprezece ani si-mi era sila de politica. Imi traiam sfarsitul adolescentei, retras printre carti, fara sa inteleg prea bine ce se petrecea. In ianuarie 1990, inteleg, din nefericire, ca povestea risca sa se repete, ca acestei mult prea incercate tari i se poate refuza din nou viitorul. Atunci, in 1945, ceea ce a decis a fost pumnul lui Visinski. Acum al carui pumn a cazut in balanta? O vom sti, probabil, candva. Marti seara, o seara neagra pentru mine, am fost tentat sa ma retrag iarasi printre cartile mele. Ce rost are? mi-am zis. Lumea aceasta nu e facuta pentru idealisti. Daca nu dau curs acestei tentatii, sau nu-i dau inca, e din pricina ca revolutia romana a spulberat si limitele singuratatii mele. M-a scos in strada. M-a obligat sa merg in Piata Universitatii, sa ma rusinez de prejudecatile mele, sa ma uit la tinerii care infruntau acolo gloantele si sa ma intreb: cum am putut, Doamne, sa cred ca suntem un popor condamnat sa rabde? Cum am putut sa cred ca tinerii din Romania n-au nici un ideal? Din pacate, am avut dreptate sa ma tem in ultimele saptamani de ceea ce se semnaliza din culise. Marti seara am avut confirmarea. Am urmarit consternat reportajul transmis de televiziune de la sedinta Consiliului Frontului Salvarii Nationale. Consternat nu numai de decizia Frontului de a se prezenta in alegeri, ci si de modul in care s-a adoptat aceasta decizie; prin ridicare de maini, de parca era vorba de o hotarare oarecare. In plus, senzatia, extrem de angoasanta, care ma urmarea, era ca totul avea ceva din aerul sedintelor fostului partid comunist. A fost pentru mine, marturisesc, seara spulberarii iluziilor. Acum, in ce ma priveste, inclin sa cred ca actiunea de delapidare a revolutiei a iesit din culise, intrand in faza ei oficiala. si cui sa reprosez aceasta teribila dezamagire? Adevarul e ca unii dintre liderii Frontului au declarat demult, inca de la 31 decembrie, cand nici un partid nu era inregistrat legal, ca Frontul intra in campanie electorala! E vina noastra, ca n-am fost atenti, ca ne-am lasat derutati de declaratiile altor lideri ai aceluiasi Front, care ne asigurau – de ce oare? – ca nu vor sa candideze, ca inteleg caracterul provizoriu al "miscarii" din care fac parte.
Am spus "miscare", deoarece asa sustin liderii ei, ca Frontul ar fi o miscare, dar ce temei are aceasta afirmatie? Sa-mi fie permis sa recapitulez. Cand primii membri ai actualului Consiliu au urcat in balconul fostului sediu al CC al PCR in seara zilei de 22 decembrie, dictatura lui Ceausescu era doborata. Astfel spus, dictatura a fost rasturnata fara participarea Frontului. A fost rasturnata de catre tara, de catre popor, iesit spontan pe strazi. Liderii de azi ai Frontului au fost chemati, in vidul de putere creat, sa asigure lichidarea actiunilor de ariergarda ale elementelor disperate, ramase fidele dictaturii doborate, precum si gestionarea treburilor publice pana la alegeri, ca un guvern provizoriu. Nimeni nu banuia atunci ca Frontul, improvizat in valtoarea evenimentelor, va pretinde dupa o luna ca este o miscare. Ce fel de miscare? Lista initiala a consiliului cuprindea mai putin de 20 de persoane. In majoritate, disidenti solitari, care nu se cunosteau intre ei. Apoi, consiliul s-a extins. A ajuns sa cuprinda peste 140 de persoane. Care au fost alese cum? Opinia publica nu stie.
Putem face doar ipoteze. O miscare presupune, cum arata orice dictionar, organizarea unui mare numar de oameni in sprijinul unei idei, al unui scop comun. Ce idee comuna poate uni o formatie eclectica, hibrida, in care, simplificand, fosti disidenti stau alaturi de fosti privilegiati ai fostului regim?
Comparatia cu Forumul Democratic din Cehoslovacia e lipsita de orice fundament. Caci Forumul Democratic din Cehoslovacia a jucat un rol determinant inainte de rasturnarea structurilor totalitare, a fost motorul revolutiei de catifea, avand meritele si caracteristicile unei miscari autentice, care a luptat pentru o schimbare de esenta, nu a constituit rezultatul schimbarii. Comparatia nu rezista si probabil s-a apelat la ea in scopuri electorale, in dorinta de a crea aparentele unui alt gen de legitimitate decat aceea de care se poate bucura Frontul. Ca sa nu mai spun cat de uluitoare mi s-a parut comparatia cu Solidaritatea poloneza! Oare se crede ca nu stim cum s-a format Solidaritatea si ce rol a jucat ea mult inainte de a se ajunge la guvernul Mazowiecki?
In fapt Frontul s-a angajat in limite foarte bine determinate sa-si asume rolul de administrator politic de tranzitie. Lucrurile s-au complicat abia dupa aceea, prin derogare de la declaratiile initiale. In aceasta perioada, Frontul a dat uneori semne de autoritarism, alteori de slabiciune. Unele din actiunile sale au starnit sperante. Altele au starnit confuzii. Exista, ce-i drept, semne ca Frontul, depasindu-si legitimitatea limitata, pregateste o succesiune abuziva, preluand structuri si chiar metode ale fostului partid comunist, dar cine ar fi crezut ca se va merge atat de departe? Pana acum, n-am vorbit decat de ingrijorari. Acum ma stapaneste un sentiment de adanca frustrare. si ce frumoase perspective deschisese Romaniei revolutia! Revolutia noastra insangerata si pura. Am dat martiri in cateva zile pentru o istorie intreaga, dar n-am avut se pare norocul ca sacrificiul lor sa fie inteles si respectat de catre cei care vor o restauratie originala, caci aceasta e in esenta faimoasa cale originala de democratie, de care ni se vorbeste de la o vreme: un fel de restauratie. si nu ma mir ca doamna Doina Cornea a refuzat, dupa admirabilul ei curaj in confruntarea cu dictatura, sa devina prizoniera unui simulacru de democratie, in care gravitatia ideologiei ce a adus atatea nenorociri tarii pare sa joace un rol important. Ma intreb care va fi atitudinea celorlalti intelectuali marcanti din Front, care s-au distins prin rectitudinea lor morala. Vor accepta oare sa cautioneze, prin prezenta lor, o delapidare a revolutiei? N-ar fi oare cazul ca politicienii de vocatie din Front sau cei care au ambitia sa devina sa fie lasati sa-si asume singuri aceasta ilegitima legitimitate pe care si-a construit-o Frontul Salvarii Nationale, la adapostul euforiei noastre si al grijilor create de ea? As putea fi intrebat: de ce am devenit, brusc pesimist? Doar exista, in fata, alegerile. Iata de ce. Intai. Oare nu e adevarat ca orice forta politica ar fi venit pe valul revolutionar ar fi abrogat legile facute de Ceausescu si ar fi actionat pentru redresarea tarii din dezastrul provocat de dictatura? si nu e oare adevarat ca Frontul Salvarii Nationale a transformat aceasta obligatie, ce tinea de logica lucrurilor si de bunul simt, in capital electoral propriu? Deceausizarea nu e o initiativa a Frontului. E un imperativ al revolutiei si nu e cazul sa fie asumata de nimeni. Sa fiu bine inteles, nu neg munca desfasurata de Front, nici n-o pun in discutie. Protestez numai impotriva transformarii unei indatoriri incredintate de revolutie in capital electoral unilateral. Asa cum arata lucrurile acum, s-ar putea vorbi despre un paradox straniu. Ma tem ca alegerile vor fi frauduloase chiar daca voturile vor fi numarate corect. Aici se afla cauza principala a amaraciunii care m-a cuprins dupa lovitura de teatru de marti. Caci Frontul Salvarii Nationale se afla practic in campanie electorala inca din zilele in care liderii sai ne asigurau ca n-au intentii politice de perspectiva. Ei si-au asigurat sansa sa devina po****ri, dand interviuri, vorbind tarii despre munca lor, in timp ce bietii lideri ai partidelor politice beneficiaza doar de conditia plictisitoare de oratori care incearca disperati sa atraga atentia asupra platformelor lor politice. In aceasta ordine de idei, nu e oare revelator amanuntul (dar e un amanunt?) ca directorul general al Radioteleviziunii este membru al Consiliului Frontului si chiar purtatorul de cuvant al Frontului? Cat de libera e, asadar, Radioteleviziunea Romana libera? Pe scurt, fara sa fi avut alta legitimare decat pe aceea de a evita un vid de putere, Frontul Salvarii Nationale transforma din ce in ce mai mult mandatul sau provizoriu intr-un mijloc fatis de a se instala la putere, ingreunand accesul real al partidelor politice la dialogul cu tara. De altfel, faptul ca se ocupa de probleme de perspectiva nu e oare o dovada ca Frontul are o idee cel putin curioasa despre democratie si despre respectarea angajamentelor sale initiale? El spune "vrem" sau "nu vrem", cu bataie lunga , inainte de a lasa tara sa spuna "ce vrea" si "ce nu vrea". si parca aceasta practica ne aduce aminte de unele lucruri cunoscute. Oare cand vom auzi ca in Romania va exista democratie de tip occidental, cand va face plopul mere si rachita micsunele?
In al doilea rand, multi isi pun intrebarea: Bine, bine, daca nu Frontul, atunci cine? Voi incerca, poate, cu un alt prilej sa schitez cateva ipoteze. Ceea ce as vrea sa spun deocamdata este ca lumanarile care ard pe altarele martirilor nostri s-ar putea sa arda si pe mormantul revolutiei. si ca, daca alte cai sunt, pentru moment, nesigure, calea pe care s-a angajat Frontul este o primejdie sigura. As vrea sa ma insel, dar ma tem ca ea risca sa duca la restaurarea, sub alte forme, a partidului unic, la pierderea, poate definitiva, a sanselor Romaniei de a deveni o tara cu adevarat democratica. Oricum, tineti minte seara de 23 ianuarie 1990. Seara aceasta s-ar putea sa fie inceputul sfarsitului revolutiei romane. Iluziile au durat numai o luna.

[miril]

A facut preziceri si despre Basescu. A fost unul dintre putinii buni. Si ramane si...dupa. Bun. Nu si anul care este pe cale sa...se duca. Rau. Imi dorescu un an plin de...Pogres(ul). De mai bine ca sa nu zic numai de bine. Sa inteleg ca, din P.S., ca Niculescu al nostru, nu fotbalistul a mai...intinerit cu un an? La Multi Ani! De doua ori!

[Bancaru]

Personal nu plec niciunde. Eu raman...

[Dogville]

Din pacate nu am intinerit..ba din contra,am imbatrinit doi....ca asa e la noi la Dinamo....un pas inainte si doi inapoi.....

[miril]

Tango pe invers? Baga...urechea:

http://www.youtube.com/watch?v=RUAPf_ccobc

[Dogville]

...grazie...ma supraestimezi..nu sunt asa multidezvoltat pe atitea planuri ca sa inteleg toate muzicile astea pe care le oferi cu generozitate....dar macar pot sa mai invat una,alta...by the way...n-o sa-ti vina sa crezi..mi-a placut doamna Bartoli,trebuie macar sa ai satisfactia ca ai adus un om pe calea cea dreapta...astept in continuare....

[miril]

Este cea mai buna soprana a lumii. Imi pare rau, Angela.

[Dogville]

...:::))))...e chiar mezzo daca am citit eu bine...cu siguranta Angela nu se va supara.....si stii de ce?...pentru ca Angela (va) merge mai departe.vorba filmului..:::)))....plec la petrecere si ne vom reintilni abia peste un an....adio..dar ramin cu tine...!!!

[miril]

Ea este regina lui Puccini, chiar in tara... Ceciliei:

http://www.youtube.com/watch?v=rzDjA8OULSc&feature=related

Si, totusi, Cecilia-i...divina:

http://www.youtube.com/watch?v=0qv88wKEA5M

[krapulax]

va mai propun un articol stravechi. l-am citit in timpul primului (si penultimului) meu zbor cu avionul. din cauza emotiilor legate de zbor nu cred ca l-am priceput pe deplin decat la recitirile ulterioare, cand mi-am dat seama si cat de bine a anticipat autorul cum vor merge trebile sub guvernul nastase.
data aparitiei- 22 septembrie 2001, la 11 zile dupa nine/ eleven. ziarul ziua

Libertatea, ca o unghiera
Adrian PATRUSCA
Prea multe evenimente importante romanesti, umbrite de ceea ce pare a fi inceputul celui de-al treilea razboi mondial, trec pe langa noi ca apa pe langa gâscă. Suspendarea lui Paul Grigoriu este unul dintre acestea. Lucrurile sunt cunoscute. La emisiunea lui Grigoriu, "Sfertul academic", Vadim Tudor a reluat cu vehementa sporita afirmatiile cum ca in Romania au fost antrenati teroristi arabi, de catre SPP, in 1995-1996. Presedintia a reactionat, cerand Consiliului National al Audiovizualului si conducerii radioului sa-i pedepseasca pe vinovati. Cele doua institutii au reactionat cu o promptitudine demna de o cauza mai buna: dupa doar cateva ore, Paul Grigoriu a fost suspendat, interzicandu-i-se accesul la microfon vreme de o luna.
Ei, si ce mare scofala? Arde lumea si noi ne agitam pentru o luna de suspendare a unui ziarist roman? Lucrurile nu sunt nici pe departe atat de simple. Se pare ca unii vor sa profite tocmai de faptul ca arde lumea. Intai de toate, care ar fi vina lui Paul Grigoriu (pe care nici macar nu l-am cunoscut personal)? Ca l-a invitat la emisiune pe Vadim? Dar Vadim, ne place sau nu, este seful celui de-al doilea partid din Romania. ZIUA, bunaoara, poate, daca vrea, sa-l ignore pe Vadim, pentru ca e un ziar particular. Va fi judecat de cititorii sai, care, in functie de opiniile lor, vor continua sa-l cumpere sau nu. Postul de radio national, unde e angajat Grigoriu, nu-si poate permite asa ceva. E vinovat ca l-a lasat pe Vadim sa zburde, fara sa-l tina din scurt, fara sa-i ceara dovezi? Atunci, ori Grigoriu e un ziarist prost si nu stie meserie, ori nu e obiectiv, simpatizand cu interlocutorul sau. Ori amandoua. Dar atunci suspendarea lui e o aiureala. El ar trebui, pur si simplu, dat afara.
Adevarul e ca Paul Grigoriu a fost victima colaterala a maniei prezidentiale. Iliescu e cu adevarat suparat pe Vadim. Ca doar Vadim, nu Grigoriu, l-a numit "primul terorist al tarii" ieri si "carpa kaghebista" alaltaieri. Doar ca astazi, Iliescu, in schimbare de repertoriu, incercand sa abordeze in premiera o partitura sforzando pro-americana, este mai jenat decat oricand de fostul sau aliat. Una peste alta, Vadim e imun ca-n prima zi, iar Grigoriu e suspendat.
Dar e mai mult decat atat. E mai mult decat suspendarea unui ziarist. E vorba de un atac dur la adresa libertatii si democratiei. Evenimentele ulterioare aveau sa demonstreze clar asta. A fost mai intai, joi, ministrul Informatiilor, celebrul dezinformator Dancu: "terorismul s-a nascut datorita mass-media". Mult mai grav decat agramatismul ministrului e mesajul sau de sociolog: suntem in razboi cu terorismul, suntem in razboi cu presa. La doar cateva ore dupa afirmatiile naucitoare ale lui Dancu la un simpozion, a venit un comunicat halucinant de la SRI. Acesta a cerut presei, fara nici o jena, sa se autocenzureze, balmajind niste argumente cretine, gen: "mass- media s-a prins intr-un joc periculos al comunicarii de informatii false, de natura a afecta siguranta nationala si relatiile externe ale Romaniei" etc. Nici vorba de exemple concrete, de argumente, de dovezi. Doar asa, un buzdugan azvarlit inainte, de incercare. Lucrurile aveau sa se limpezeasca a doua zi, ieri. Mai intai, Adrian Nastase le-a cerut prefectilor, la saptamanala teleconferinta cu acestia (s-a dovedit ca aceste teleconferinte nu au ca scop comunicarea dintre premier si reprezentantii sai locali, ci transmiterea de mesaje catre po****tie prin intermediul mass media), sa fie atenti la ce scrie si zice presa romana in limbile straine, invocand faptul ca vizita sa in Harghita si Covasna ar fi fost prezentata deformat. "Am urmarit cum a relatat presa maghiara vizita delegatiei guvernamentale in cele doua judete, Covasna si Harghita, si sunt extrem de nemultumit de ceea ce s-a scris". Mesaj mai limpede nu s-ar fi putut: presa trebuie sa scrie numai ce-l multumeste pe premier. Si, prin extensie, Puterea.
Orice indoiala a fost spulberata ieri, la pranz, cand Presedintia a emis din varful Cotrocenilor un comunicat in care cere anchetarea de catre Parchetul General a ziarului "Romania libera", pentru un senzational articol in care sunt dezvaluite legaturile Puterii de la Bucuresti cu retelele teroriste. Are cineva vreo indoiala ca Parchetul, la indicatia presedintelui, va sari la gatul ziarului lui Bacanu? Si mai apoi, la gatul oricarui alt ziar, devenit incomod?
Lupta mondiala impotriva terorismului serveste excelent drept pretext tendintelor de restrangere a drepturilor si libertatilor omului. O ancheta realizata pe strada de CNN ne prezenta o gramada de americani care se declarau, cu entuziasm, de acord cu restrangerea drepturilor omului, ca o conditie a infrangerii teroristilor. Simtind trendul, guvernantii nostri se bat cu pumnii in piept ca pun muschiul alaturi de americani, dar, de fapt, profita pentru a-si regla conturile cu adversarii din interior. Pericolul este urias. Semnalele Puterii de la Bucuresti sunt ingrijoratoare prin densitatea lor. Prea multe in doua zile. Ion Iliescu s-a grabit sa ceara, si Parlamentul sa aprobe, punerea la dispozitia NATO a spatiului aerian, terestru si maritim al Romaniei. Basca cheltuielile. Ungaria, mai precauta, a asteptat cererea americanilor de a folosi spatiul aerian si a promis ca va analiza cererea. Diferenta de rapiditate in favoarea Romaniei, altadata demna de lauda, este acum suspecta. La ce ne grabim? Sa luptam, alaturi de americani, impotriva terorismului, sau sa profitam si sa dam la cap presei incomode?
Apetitul totalitar al puterii de la Bucuresti pare sa fi gasit solutia: daca liniile aeriene americane confisca unghierele, Iliescu si Nastase confisca libertatea presei.

[Dogville]

...medicamente...medicamente.....desi se pare ca nu mai e nevoie,Tribunul se stinge vazand cu ochii.....cat priveste discutia cu spatiul aerian la dispozitia NATO....nu s-a facut in timpul regimului Constantinescu?...parca atunci i-au potopit americanii pe sarbi cu complicitatea porceasca a autoritatilor de la Bucuresti......si inca ceva...mi-l aduc aminte pe Liiceanu cum ne spunea (cu acel calm imperial) ca noi suntem patrioti romani nu sarbi (sic!) si acordarea acelui permis aviatiei americane e un lucru normal...sictir!!!

[Bancaru]

Un interviu extraordinar din Catavencu cu Marius Oprea:

MARIUS OPREA: ''Orice om sanatos la cap trebuie sa aiba ceva cu comunistii!''
Sesizari penale pentru 300 de fosti comunisti
Reporter: Ai ce ai cu comunistii!
Marius Oprea: Orice om sanatos la cap trebuie sa aiba ceva cu comunistii!
Rep.: Cu tata, cu mama, ce sa ai?
M.O.: Gindeste-te citi ani din viata ne-au mincat!
Rep.: Lumea e pe imobiliare, pe Bursa!
M.O.: E drept, aceasta lupta poate fi considerata lupta impotriva parintilor nostri. Cum poti sa accepti un om daca el nici macar nu-si cere scuze pentru ceea ce a facut? Or, noi sintem in situatia in care eu nu stiu sa fi venit vreun ********, vreun comunist si sa spuna: „Am dus o viata de rahat, toata viata mea am dat cu bastonul in oameni nevinovati“.
Rep.: In loc sa stai ingropat in crimele comunistilor, bagi un ban in paminturi, in imobiliare.
M.O.: Nu am talentul asta, din pacate! Sint cel mai comunist dintre capitalisti. Am observat ce se intimpla: comunismul s-a privatizat. Ideologia a disparut, unitatea partidului a disparut, dar fostii comunisti, ********i cultiva aceleasi idei in straturile adinci ale societatii, in familiile lor. Sint in banci, in imobiliare, in afacerile profitabile. Dai deoparte poleiala asta a societatii si dai de un ********, dai de o conserva. Stringind tot mai multe date pe tema asta, din domeniul comunismului, am senzatia ca ne imbolnavim de teoria conspiratiei. Lupta impotriva comunismului trebuie dusa pina la capat, mai ales acum, cind avem Raportul „Tismaneanu“. Recomandarile Comisiei sint clare, iar Institutul continua investigatiile Raportului „Tismaneanu“, cauta solutii pentru despagubirea in cadre legale a victimelor comunismului.
Rep.: Ati descoperit ceva in plus?
M.O.: Oho! Am facut sesizari penale in legatura cu peste 300 de persoane. Unde-i gasim, documentam ceea ce a savirsit omul in numele comunismului si mergem la Parchetul Militar, fiindca majoritatea sint foste cadre militare. Caz recent, cei care l-au ajutat pe Carlos Sacalul in operatiunea impotriva Europei Libere. Aici e vorba de cinci fosti diplomati. Am cerut detalii de la SRI, SIE, Ministerul de Externe. Culmea este, uite cazul lui Ion Constantin, ca acesti oameni nu exista. Or, Ticu Dumitrescu si cu mine am fost intimpinati la scara avionului de diplomatul Ion Constantin, la Varsovia. Ei au fost expulzati pentru terorism din Bonn, dupa operatiunea lui Carlos. Nu au fost arestati fiindca aveau imunitate diplomatica. Unde-i gasesti acum? Unul, Mihoc, este la British Petroleum. Serviciile de aici ne-au spus ca nu exista, fiindca ei au fost pastrati ca ofiteri acoperiti. Au fost tolerati chiar de catre serviciile de acum, desi ei au fost expulzati.
Rep.: Acum sint onorabili.
M.O.: Da. Am intilnit la multe reprezentante comerciale ********i dupa Revolutie. Pai, ei tineau in mina tot Comertul Exterior al tarii. Ei stiau si stiu in ce conturi mergea plus-produsul. Ei au stiut la cine sa apeleze spre a-si deschide afacerile de dupa Revolutie. Cei din Occident la ei au apelat, e si firesc, pe ei ii cunosteau.

„Dezgropam mortii“

Rep.: In rest?
M.O.: In rest, unele lucruri sint amuzante, altele tragice. Sa incep cu cele tragice. Mergem, in baza informatiilor noastre, sa dezgropam morti, sa descoperim unchi, frati ingropati dupa executii sumare. Ne-am trezit o data cu o babuta de peste 80 de ani care ne spunea cu lacrimi siroind pe fata ca ala e fratele ei Vasile, impuscat la 17 ani. Astea sint scenele si astea sint produsul unei chestii logice indicate de Parchet. Nu puteti vorbi de crima daca nu aveti proba materiala a crimei, mortul. Bun, vreti morti? Am inceput in baza informatiilor sa cautam. Am angajat un arheolog, profesionist in necropole, solicitam un medic legist si un procuror, deci avind toate procedurile indeplinite, si dezgropam morti, ii dezgropam pe acesti anonimi, nu? Anonimi care vorbesc de dincolo de mormint. Nimeni nu s-a gindit la tragedia acestor oameni simpli, ridicati in toiul noptii de acasa si impuscati la capul satului fara judecata. Familiile lor dupa aceea s-au risipit, au trait cosmarul cu-noscut. L-au lichidat pe tata, mama a fost trimisa la Canal, copiii bagati in orfelinate. Mii si mii de cazuri din astea.
Rep.: De ce i-au impuscat?
M.O.: Cel mai recent caz, cel din Bistrita, au fost impuscati in mod absurd: s-au sustras prezentarii la serviciul militar. Au fost chemati inainte de Anul Nou si au zis ca vor sa faca Craciunul si Pastele si se duc. Doi pustani. Si au trait pe la stina. Cind au coborit cu oile, un consatean, un pustan ca ei, i-a turnat. Pustanul turnator a facut parte din plutonul de executie. El, cica, l-ar fi impuscat pe acel Vasile de care am povestit, Vasile neavind alta vina decit ca i-a adapostit pe prietenii chemati la armata. Astea sint povestile si e straniu si trist cum ele sint considerate prescrise ca fiind unele ordinare. Or, crimele astea multe, nu izolate si intimplatoare, pot fi considerate drept crime impotriva omenirii, savirsite pe timp de pace de o armata, fara o ratiune penala, fara judecata. Nu le placeau ochisorii tai. Ce sa mai spun de colectivizare… In sate nu se statea la coada ca sa-ti predai pamintul, au fost sate in pragul revoltei puse la respect prin executie.
Rep.: Procurorii merg mai degraba dupa Elodia, prin funduri de ripa, decit dupa tine sa scoti ciolanele unui anticomunist.
M.O.: Cu banii folositi pentru gasirea Elodiei, toti urmasii celor executati ar fi avut o pensie onorabila pe un an de zile. Sint si parti amuzante… si ceea ce ma reconforteaza este faptul ca avem, aici la institut, o echipa tinara…

„Europa vrea sa stie cu cine are de a face“

Rep.: Te impusca comunistii, daca-i rascolesti, oriciti tineri ai avea in jur.
M.O.: Ma bazez pe faptul ca, pina si cind a fost interesul mare al lui Ceausescu in distrugerea Europei Libere, ********ii nu au actionat in mod direct. L-au trimis pe „Laurentiu“ Stolnici sa faca o harta… Chiar si dupa ce au avut toate datele nu au actionat direct. Bun, cind te cheama la ei acasa actioneaza altfel. Ma bazez insa la fel de mult pe faptul ca sint mai cunoscut in strainatate decit aici. Se acrediteaza ideea ca Europa nu mai e interesata de problema asta a comunismului. Fals! Demersurile Institutului sint privite cu mare interes si sint asteptate rezultatele.
Rep.: Chiar? Europa pune stegulete pe APIA, pe Justitie, dar mortii astia par a fi a doua oara ingropati de Europa.
M.O.: Daca noi nu discutam cit ar trebui, nu inseamna ca preocuparea lor nu exista. Europa vrea sa stie cu cine discuta, e derutant sa consideri un roman onorabil si apoi sa fie dat in vileag ca un turnator de duzina. Priveste cazul Stolojan. El numai la po****rii lui Boc putea merge. Chiar asa, contabilul conturilor lui Ceausescu, mare liberal, in grupul liberal al Parlamentului European?
Rep.: Cum e povestea Stolnici?
M.O.: Jalnica. Stolnici a luat pozitie pe site-ul Academiei Romane si a declarat ca Georgescu si N.C. Munteanu sint „agentii Securitatii noastre“, adica ai Securitatii lui. Academia Romana a pus pe site-ul ei, este civilmente responsabila.
Rep.: N.C. Munteanu, cinci secunde, a gresit si el?
M.O.: Pai, raportarile lui N.C. Munteanu sint false. Varul lui i-a facut dosar fals. Tot dosarul este fals. E unul facut la norma. Varul lui, lucratorul Securitatii care i-a facut dosarul, a declarat singur asta.

„Tariceanu bea ceai de fructe si hotaraste repede“

Rep.: De ce esti pe linga Tariceanu si nu pe linga Basescu?
M.O.: Chiar daca a tinut spatele Raportului „Tismaneanu“, Basescu ramine un om al sistemului.
Rep.: De ce a facut-o?
M.O.: Din ratiuni politice. Toata intelighentia romana a trecut de partea lui. De ce? Eu am fost de trei ori la Cotroceni pentru a-l determina sa faca acest pas. Mi se transmitea prin Claudiu Saftoiu ca presedintele Basescu nu e interesat de asa ceva, fiindca „el a dus-o bine sub comunism, avea blugi, bani, casete video“. Ceea ce spun e un citat. Martorul meu este Radu Ioanid de la Muzeul Holocaustului. Dupa ce am auzit acest raspuns, am mers la Tariceanu. Prim-ministrul a fost convins in doua minute. „De ce v-ati decis asa repede?“, l-am intrebat. „Ba, Mariuse, nici membru de partid nu am apucat sa fiu.“
Rep.: Ta-su vitreg a turnat.
M.O.: Habar nu a avut ce a facut ta-su vitreg si nu-l putem judeca pe el pentru ce a facut ta-su vitreg.
Rep.: Basescu nu are.
M.O.: Basescu si Iliescu fac parte din aceeasi categorie ciudata de personaje politice. Ei nu par ingrijorati de stergerea trecutului lor de catre cineva.
Rep.: De ce esti veninos cu Basescu?
M.O.: Cum sa nu fiu? Basescu a avut dosar. Dovada? Procesul-verbal prin care se transfera acesta dintr-o parte in alta. Un om caruia i-a disparut dosarul poate fi descoperit dupa documente auxiliare, documente ce pot fi gasite in dosarele altora. Nu cred in schimbarile radicale, in schimbarea unui om, chiar daca Basescu a citit Raportul „Tismaneanu“. Eu cred in povestea aia cu lupul, blana si naravul. Cred ca momentul in care a inteles forta publica a demersului anticomunist a fost huiduiala aplicata la CNSAS. Basescu venise sa-l sustina pe Turianu. Turianu? El este omul care a bagat in lege sintagma „politie politica“, sintagma care creeaza atitea probleme.

„Politie politica? Nu! Abuzuri contra drepturilor omului“

Rep.: Care e termenul potrivit?
M.O.: Ar trebui sa se vorbeasca de abuzuri impotriva libertatii omului.
Rep.: Tariceanu e cu smecherii si oamenii cu bani.
M.O.: Eu nu sint cu bani. Basescu e fascinant fiindca se poate cala pe orice, se face agreabil mereu. Tariceanu are staif, nu poate sa fie in multe luntri, iti da distanta. Tariceanu pricepe repede.
Rep.: Nu-i arogant?
M.O.: Nu.
Rep.: Spune glume?
M.O.: O, sigur. Nu e tifnos.
Rep.: Bea cafele?
M.O.: Nu, ceai de fructe. In PNL e o problema si-n acelasi timp e de admirat pentru asta. E prea mare democratia. O sedinta poate dura si cinci ore. Nu exista nici un fel de retinere. Priveste noua formatiune de centru-dreapta. Ce au de discutat niste lideri a caror decizie nu e data de ei, ci de presedintele Basescu? Partidul asta e infiintat ca la PCR. Se da o hotarire peste noapte si toti se incoloneaza. E evident ca acesti oameni au mentalitatea de atunci.

„Basescu e ca ei!“

Rep.: Cum se vede tara de sus? Cum e poporul?
M.O.: Nu pe mine trebuie sa ma in¬trebi cum se vede tara de la Guvern. Eu ori sint dupa dezgropat morti, ori urmaresc vechi comunisti.
Rep.: De ce Basescu e agreat de servicii, de ce le promoveaza legile?
M.O.: De ce? Fiindca e ca ei. Pai, el spune ca nu mai sint oameni din vechiul sistem in actualele servicii, or eu ii gasesc colaboratorii, ii stiu… sef de la STS, de exemplu, tip care a intocmit dosare radioamatorilor pe vremea lui Ceausescu. Astia sint oamenii. Astia sint oameni incapabili sa asculte de democratie. Presedintele spune ca lupta impotriva fostului regim cind el a ridicat in grad ofiteri de informatii pentru 25 de ani de activitate. Scade, vezi, de cind lucreaza astia? Iar legile serviciilor zac in Parlament in dezbateri infinite si in lobby-uri de te crucesti pe care le fac tot „baietii“. Altfel, fara amendamentele lor, ar fi obligati sa se profesionalizeze. Priveste fuga lui Hayssam. Asta e profesionalism? Pai, ce sa-ti spun despre profesionalismul lor? Ca au achizitionat masini de la o firma a lui Hayssam? A dracului coincidenta! Cine a condus practic comisia de la Cotroceni a lui Basescu privind legile serviciilor? Rogojanu, fostul sef de cabinet al lui Iulian Vlad, ultimul sef al Securitatii lui Ceausescu. Nu-ti spune nimic?
Rep.: Ce munca ai si tu…
M.O.: Multi imi spun: „Ce treaba ai cu ei?“. E, ia vilele de pe strada asta. Vezi cine le-a ridicat, ce grad avea inainte. Daca ei au facut bani cinstiti, inseamna ca noi doi stam fata in fata si frecam menta.

www.catavencu.ro

[miril]

"Hai ma, Bancarule si tu, dar ce Marius Oprea e credibil, bre? Auzi tu, extraordinar. Vrei sa zici extra ordinar". Rogojanu, daca nu ma insel, este tatal unei colege de facultate, cu care m-am...securizat o vreme. Statea pe atunci pe o anume strada. Dr. Staicovici. Nici nu mai stiu pe unde vine.

[Bancaru]

Si te inseli... ?

[miril]

Nu (stiu). "Cati Rogojanu nu sunt pe lumea asta...". S-a casatorit cu...Lupu. Dragos. Pe ea o chema nu Mioara ci Adriana.

[miril]

Telepatul Băsescu Cristian Tudor POPESCU Gandul

„S-a creat impresia că ruda doamnei Nicolai a exercitat un drept de vot pe care nu-l avea, substituindu-se doamnei senator, în mod ilegal, dar cu acordul acesteia. Urmare a redării publice a imaginilor desfăşurării acţiunilor doamnei Nicolai şi a rudei acesteia, a rezultat o reacţie negativă a opiniei publice“.

Dvs., stimaţi cititori, vă amintiţi detaşamentele de oameni ai muncii care au pichetat intrarea în Parlament agitând pancarte „Jos Norica Nicolai! N-ai obraz, n-avem mălai!“, şcolarii defilând încolonaţi prin faţa sediului central PNL şi scandând: „Mătuşă de hoţi! Nu vrem să-ţi fim nepoţi!“ sau studenţii de la Drept care au refuzat o săptămână să mai chiulească de la cursuri în semn de protest faţă de manoperele mătuşii cu nepoata în aula parlamentară? Nici eu.

Singurul care le-a văzut este preşedintele Băsescu; pe cale de consecinţă, d-sa constată că, hotărât lucru, „s-a creat o impresie“ care a generat „o reacţie“. A cui? Dacă dl. pre­şedinte are o problemă cu d-na Nicolai, ar fi putut să spună limpede că impresia şi reacţia negativă îi aparţin: mie, Traian Băsescu, nu-mi place ce-a făcut Norica Nicolai, nu-mi place în general această doamnă, nici n-am stat să ies în poză cu ea, prin urmare numiţi pe altcineva, d-le Tăriceanu.

Dar, dl. preşedinte se face musai ecoul opiniei publice, prin gura d-sale nu poate să vorbească decât poporul revoltat. În vremuri străvechi, Marele Preot îşi comunica revelaţiile venite direct de la zei, care erau supăraţi şi prin urmare nişte capete trebuia să cadă pe loc. Mai încoace, dictatorii comunişti, când aveau de căpuit pe careva, înlocuiau zeii cu poporul: o garnitură de tovarăşi bine indignaţi se ridicau în şedinţă şi înfierau, telegrame de adeziune erau pompate din toate colţurile ţării, se organiza şi un miting spontan la o adică.


Pe meleagul natal al numitei Nicolai Norica se făcea o întrunire la căminul cultural, unde moş Mecu, părintele satului, vestejea scârbit apucăturile fiicei denaturate a localităţii. Acum însă, dl. Băsescu revine la marile mijloace metafizice: el se află în comunicare telepatică permanentă cu poporul. Hotărât lucru, dl. preşedinte şi-a greşit epoca.

Întâmplător, nici mie nu-mi place această madam Nicolai. Dar atâta vreme cât ea n-are la activ vreo faptă ilegală sancţionată de justiţie, preşedintele Băsescu nu avea motive s-o respingă. Dacă imaginea publică a distinsei liberale e negativă, atunci PNL va fi silit să constate asta la alegerile care se apropie şi care vor spune cu adevărat ce crede opinia publică. Traian Băsescu ştia foarte bine că după refuzul lui urmează refuzul la refuz al lui Tăriceanu şi se ajunge iar la Curtea Constituţională ca în cazul Cioroianu. Invitaţia la Cotroceni, la un dialog imposibil, face parte din acelaşi scenariu. Finalmente, sunt toate şansele ca dl. preşedinte să fie obligat s-o numească pe d-na Nicolai la Justiţie.


Atunci de ce tot circul? Pentru că unicul scop al lui Băsescu este câştigarea de capital politic în dauna PNL şi a lui Tăriceanu. Aşa înţelege dl. preşedinte politica României la cel mai înalt nivel de mai bine de trei ani încoace. În cazul Cioroianu, dl. Băsescu poate să zică acum şi să repete apăsat: „Eu v-am spus!”, după prestaţia bezmetică a liberalului în fruntea MAE. Acelaşi lucru se pregăteşte să-l facă dl. Băsescu şi cu Norica Nicolai, întru creşterea procentelor sale şi ale partidului prezidenţial PD-L. Forţa fie cu dl. Băsescu şi anul acesta, dar n-am văzut putere politică autentică mai prost şi mai sterp folosită decât de dl. preşedinte, al cărui capital de po****ritate este un munte de steril pe care cresc doar buruieni.

[miril]

A propos de niste discutii cu cineva. Nu...spui cu cine. Secret de stat! Despre o tacere inexplicabila a....profesorului.

Stim cine este misteriosul «domn profesor» Gardianul

In convorbirile inregistrate dintre Omar Hayssam si procurorul Ciprian Nastasiu apare un misterios „domn profesor“. Ziarul nostru crede ca personajul despre care cei doi vorbesc folosind un nume de cod este presedintele Traian Basescu. Porecla se pare ca a fost gasita de Hayssam in timpul unei convorbiri din 22 iulie 2006. Sirianul ii spune procurorului ca a vazut ce scandal a izbucnit in Romania dupa ce s-a aflat de disparitia sa. Facand referire la presedinte, Hayssam spune ca va gasi el o solutie sa iasa din scandal pentru ca „aici e profesor, stie ce face“. Din acel moment ei ii spun presedintelui doar „domnul profesor“

Convorbirea este inregistrata pe 22 iulie 2006, la doua zile dupa ce Basescu le ceruse demisiile sefilor SRI, SIE si UM 0962. Hayssam spune pe telefon: „Pe scena politica vrea sa o foloseasca. Dar, parerea mea, cum a procedat profesorul foarte bine, ca a sarit la gatul lor chiar daca si-a sacrificat niste oameni pe care, in afara de seful dumneavoastra, meritau ei“. La o zi dupa demisiile lui Gheorghe Fulga, Radu Timofte si Virgil Ardelean, a renuntat la functie si Ilie Botos, pana atunci seful lui Nastasiu. In alta convorbire, Hayssam ii transmite „profesorului“ prin procuror sa fie atent pe cine nominalizeaza pe functiile ramase vacante

Cele mai grave fraze ale lui Omar Hayssam legate de „domn profesor“ apar tot in cursul unor convorbiri din 22 iulie 2006, cand sirianul spune ca „nu voi scoate capul pana nu discut cu dumneavoastra si daca aveti vreo indicatie de la domn profesor, altfel nici un fel de problema“. O alta fraza probabil face referire fie la israelieni (carora Hayssam le promisese ca ii va ajuta sa recupereze din Siria osemintele spionului-simbol Elia Cohen), fie la romani care ii cerusera dezvaluiri: „Putin ma intereseaza de ei. Eu ma bazez pe partea asta, nu ma bazez pe ei. Ma bazez pe domnul profesor, nu ma bazez pe ei“

La sfarsitul materialului, cititi toate convorbirile lui Hayssam

Convorbirile dintre sirianul Omar Hayssam si procurorul Ciprian Nastasiu scot la iveala noi elemente privind fuga lui Omar Hayssam si persoanele implicate in acest scandal. Ieri, cand convorbirile au fost facute publice, primele dintre ele fiind redate in forma integrala pe site-ul ziarului nostru, a atras atentia o anumita formulare care pare misterioasa. Hayssam face referire la un oarecare „domn profesor“. Intrebarea naturala e cine se ascunde in spatele acestui nume de cod folosit de Hayssam. Noi credem ca am deslusit acest mister. Este vorba de presedintele Traian Basescu. In continuare, analizand cateva fragmente din convorbirile obtinute de colegii nostri de la ziar, o sa ne sustinem afirmatia.

Lidia Popeanga-Mitchievici,Alecu Racoviceanu
Va cerem un strop de rabdare in a parcurge urmatorul text, poate prea stufos intr-o perioada in care v-ati obisnuit ca informatiile sa vina concise si rapide. Pur si simplu, pentru a intelege unele lucruri e nevoie de rabdare si, daca autoritatile nu o au, macar dumneavoastra cititorii sa o aveti.

Scurt istoric cu patru demisionari
Omar Hayssam a disparut, pentru autoritati si publicul larg, in noaptea de 29 spre 30 iunie 2006, cand nu s-a mai prezentat la proces. Curand a devenit oficial si ca Hayssam a fugit din tara. Pe 20 iulie, presedintele Traian Basescu ii convoaca la Palatul Cotroceni pe Radu Timofte, Gheorghe Fulga si Virgil Ardelean. La iesirea de la presedinte, cei trei si-au anuntat demisia din functiile de director al SRI, director al SIE si, respectiv, sef al Directiei Generale de Informatii si Protectie Interna. O zi mai tarziu, isi da demisia si Ilie Botos din functia de procuror general al Romaniei.

In acea perioada, procurorul Ciprian Nastasiu cere punerea sub urmarire a telefonului sau, pentru ca incepuse sa primeasca SMS-uri si telefoane de la Omar Hayssam.Iata un fragment din una dintre cele noua discutii pe care Nastasiu si Hayssam le-au avut in cursul zilei de 22 iulie. Hayssam a folosit o cartela libaneza. Convorbirile au avut loc la orele 9.26, 9.33, 9.36, 9.37, 9.40, 9.53, 9.55, 9.58 si 10.03. Ele se intrerupeau din cauza semnalului slab al telefonului lui Hayssam.„Hayssam Omar: Ce, vedeti, ca astea sunt niste magarii, ca altceva nu pot fi... Nu pot fi... Pe scena politica vrea s-o foloseasca. Dar, parerea mea, cum a procedat profesorul foarte bine, ca a sarit la gatul lor chiar daca si-a sacrificat niste oameni pe care, in afara de seful dvs., meritau ei.

Ciprian Nastasiu: Da. Da, bine.
Hayssam Omar: Si ceilalti meritau soarta, pentru ca prea s-au folosit de toate, prea au facut ce-au vrut ei. O sa vorbim multe si chestiunile alea cu... magaria aia cand a venit profesorul, ca ei au dejucat un atentat la viata lui, ca au facut, ca au dres, toate sunt niste minciuni. Da.“ (inregistrata la 22.07.2006, la ora 9.26).

Scurte consideratii
„Domnul profesor“ apare astfel inca din prima convorbire inregistrata intre Hayssam si Ciprian Nastasiu. Considerand contextul in care aceasta convorbire avea loc, este clar ca omul care si-a sacrificat niste oameni „sarind la gatul lor“ nu putea fi decat Traian Basescu. De altfel, in ultima fraza a lui Hayssam se face referire la un eveniment din primavara anului 2005 (cand s-a consumat si rapirea jurnalistilor in Irak). Este vorba de anuntul ca SRI a dejucat o amenintare la viata presedintelui, amenintare care s-a dovedit a fi de fapt o masina de filaj cu paparazzi, legitimati la o agentie de detectivi, dar lucrand pentru un cotidian de tip tabloid.

Hayssam dovedeste ca urmarea foarte bine evenimentele din Romania, probabil citind ziarele pe Internet. Dupa ce pierde legatura cu Nastasiu, suna din nou, la ora 9.53, si frazele care urmeaza sa le reproducem demonstreaza ca stie ce fel de date ii trebuiau presedintelui Traian Basescu, pardon, „domnului profesor“, si ca isi da seama ca fuga sa se va sparge in capul omului de la Cotroceni si incearca sa indulceasca acest impact politic prin informatii despre rivalii sai.

«Sa-i transmiteti ca exista deschidere»
„H.O.: Deci, v-am zis, puteti sa-i transmiteti lui domn profesor, daca gaseste o strategie de a folosi aceasta chestiune in favoarea lui intr-un fel sau altul, nu-i nici un fel de problema.

C.P.: Ihi. Va ganditi la ceva.
H.O.: Orice.
C.P.: Da.
H.O.: Alo?
C.P.: Alo, da, va aud.
H.O.: Da. Pai, deci, asa cum incearca s-o foloseasca altii impotriva lui, deci, pentru el as face orice.
C.P.: Ihi. Bine.
H.O.: Deci, asta sa-i transmiteti ca exista deschidere si bunavointa, fara probleme.
C.P.: Bine, de-acum va dati seama cum intelege el bunavointa... cand...
H.O.: Fara probleme si...
C.P.: Cand vede ca...
H.O.: Si sa urmareasca (dl „Profesor“ – n.r.) pe cine propune acuma ceilalti pentru posturile vacante.
C.P.: Pe cine sa urmareasca?
H.O.: Ceilalti acuma au dreptul sa propuna ceva pentru posturile eliberate.
C.P.: Da, sigur, nu, aia chiar ca nu-i problema noastra.
H.O.: Pai, nu, nu. Stai un pic, vorbesc pe scena acolo.
C.P.: Aha.
H.O.: Ihi.
C.P.: Da.
H.O.: Si cum a ramas cu...
C.P.: Si acuma, acuma n-o sa aveti repercusiuni de la cei pe care i-ati lasat cu buza umflata?“ (inregistrata la 22.07.2006, la ora 9.53)

Alte scurte consideratii
Din aceasta a doua convorbire inregistrata obtinem noi indicii ca persoana numita codificat „profesorul“ de catre Omar Hayssam este Traian Basescu. In primul rand, sirianul spune ca fuga sa este folosita impotriva lui Traian Basescu si se arata dispus sa faca orice pentru a indrepta aceasta stare de lucruri. Mai mult, referirea este foarte clara atunci cand se vorbeste despre nominalizarile la functiile ramase vacante. Doua dintre ele, SRI si SIE, le face direct presedintele, iar doua, serviciul secret al Internelor si Parchetul General, le fac „ceilalti“, adica ministrii lui Calin Popescu-Tariceanu.

Pe langa indiciile clare privind identitatea lui „domn profesor“, Hayssam mai lasa sa se inteleaga ca stie ca Parchetul General are o linie directa de comunicare cu Traian Basescu. Foarte important este si momentul in care Hayssam intrerupe convorbirea, urmand sa o reia doua minute mai tarziu. Este momentul in care procurorul il intreba daca nu ii este frica de cei pe care i-a lasat „cu buza umflata“. Procurorul face referire clara la israelieni, carora Omar Hayssam impreuna cu un asociat al sau, tot sirian, le promisesera ca ii vor ajuta sa recupereze din Siria osemintele spionului-simbol Elia Cohen. Trebuie spus ca politicianul israelian care reuseste sa recupereze aceste oseminte asigura pentru partidul sau o guvernare indelungata in Israel.

Tot legat de Israel mai trebuie spus ca, prin intermediul avocatului Mordechai Tzivin, Omar Hayssam a vrut sa-i mai transmita un mesaj presedintelui Traian Basescu inca de cand sirianul era incarcerat la Penitenciarul Rahova.

Pe cine se bazeaza Hayssam?

La ora 9.55, Hayssam suna din nou de pe cartela libaneza. El reia discutia despre israelieni, despre care spune ca nu-l intereseaza pentru ca el se bazeaza pe altcineva.

„Hayssam Omar: Alo, eu sper sa nu las pe nimeni cu buza umflata.
Ciprian Nastasiu: Nu, nu, nu cei pentru care trebuia sa dati interviul.
Hayssam Omar: A! Putin ma intereseaza de ei. Eu ma bazez pe partea asta, nu ma bazez pe ei. Ma bazez pe domnul profesor, nu ma bazez pe ei.
Ciprian Nastasiu: Nu se mai aude.
Hayssam Omar: Baza mea este domnul profesor si aicea pe partea asta, nu pe ei. De ei putin ma intereseaza ca fac atata valva, ca tot din cauza mea face, ca intarzie trenurile acum din cauza mea.
Ciprian Nastasiu: Pai, cam intarzie.“ (inregistrata la 22.07.2006, la ora 9.55).

Sigur ca vorbele unui fugar trebuie sa contina si minciuni. Cel mai elocvent exemplu este ca Omar Hayssam incearca sa-l convinga pe Ciprian Nastasiu ca a plecat de pe un aeroport, folosind un pasaport fals, dar procurorul nu l-a crezut si, facandu-si propria investigatie, a pus sub sechestru nava Iman T, apartinand sirianului Moustafa Tartoussi, acum judecat pentru implicare in fuga lui Hayssam. Totusi, ca o minciuna sa para credibila, ea trebuie imbracata in cateva franturi de adevar. Este o astfel de frantura afirmatia lui Hayssam ca se bazeaza pe „domnul profesor“?

Indicatii de la «domnul profesor»
Aluzia la trenurile care intarzie din cauza lui Hayssam este legata de faptul ca la acea data subalternii lui Vasile Blaga, pe atunci ministru de interne, parca nevenindu-le sa creada ca Hayssam a fugit din tara, il cautau pe sirian prin gari. Va amintiti ridicolul situatiei? Noi afirmam ca Hayssam a fugit cu o nava din Portul Mangalia, iar portretul fugarului era afisat in toate haltele din comunele Romaniei.

Convorbirea se reia dupa alte trei minute, la 9.58. De data aceasta, Hayssam are o fraza de o mare importanta politica. Reproducem toata convorbirea, dar elementul important este in primul fragment.

„Hayssam Omar: Asa deci o sa incerc data viitoare sa gasesc o modalitate cat mai buna. Deci asta puteti sa transmiteti, deci eu am disponibilitatea, e liniste totala, nici cerul nu stie pe unde sunt, dar asta e. Nici nu voi scoate capul pana nu discut cu dumneavoastra si daca aveti vreo indicatie de la domn profesor altfel nici un fel de problema.

Ciprian Nastasiu: Bine. Atunci cand ne mai auzim?
Hayssam Omar: Stiu daca vreo trei zile asa?
Ciprian Nastasiu: Trei zile, bine!
Hayssam Omar: Doua-trei zile. Gasim o modalitate sa comunicam...
Ciprian Nastasiu: Sa ne si vedem. Pana atunci tratati-va, macar!
Hayssam Omar: Pai asta vreau sa fac acuma, sa nu fie prea tarziu.
Ciprian Nastasiu: Da, bine. Atunci ne auzim peste trei zile, da?
Hayssam Omar: Da, da, da. Eu nu stiu nimic despre cel mic, e bine acolo?
Ciprian Nastasiu: De cine?
Hayssam Omar: De al meu fratele cel mic.
Ciprian Nastasiu: E speriat, e speriat si el.
Hayssam Omar: Nu stiu, cred ca este innebunit.
Ciprian Nastasiu: E speriat, e speriat si suparat si el. Bine.“ (inregistrata la 22.07.2006, la ora 9.58).

Obligatiile lui Hayssam
Termenul „domnul profesor“ mai apare de trei ori in celelalte convorbiri inregistrate. Hayssam spune ca se simte obligat fata de Nastasiu si „profesor“ din cauza scandalului in care i-a implicat fugind. Din nou, el isi ofera disponibilitatea de a ii ajuta cu informatii, dar asa cum reiese din integralitatea convorbirilor, el nu a dat date concrete. Mai mult, el sustine ca intelege ca s-au dispus controale la firmele sale, ale rudelor si prietenilor sai pentru a il determina sa faca dezvaluiri despre Parchetul General si Presedintia Romaniei. Pana in acest moment, el nu a facut acele dezvaluiri.

„Hayssam Omar: Haideti ca folosesc cartele de astea americane si se termina creditul. Deci, v-am spus, pentru dumneavoastra, pentru domnu’ profesor vorbesc cand este nevoie. Si cand vreti sa luati concediu, cand vreti sa ne vedem, o sa mai vorbim pana atuncea si va spun eu“. (inregistrata la 31.07.2006, la ora 17.59).„Nic: Eu am inteles, dar trebuia sa-mi dati si mie un element, sau macar dati-mi-l acum! Ceva sa ma justific eu.H.O.: Deci eu fata de dumneavoastra ma simt obligat, da? Si fata de domnul profesor. Acest lucru il veti dovedi ca asa este cum va spun eu, numai cu un pic de rabdare.

Nic: Rabdare am avut, mai am si in continuare, nici un fel de problema. Rabdare e...(...)
H.O.: Da, ne auzim in cateva zile! Si va spun: deci oamenii aia de acolo chiar n-au nici o vina! Am auzit controale financiare pe la fabrici pe acolo... Acum s-au trezit controalele! Asta e! Probabil ca incearca unii sa faca presiuni: „Dom’le hai sa-l suparam, poate vorbeste asta de acolo. Poate crede ca a ordonat profesorul sau crede ca a ordonat Nastasiu. Poate vorbesti prostii“. Dorite de ei, bineinteles!“ (inregistrata la 7.08.2006, la ora 21.43).

Coincidentele din convorbirile lui Omar inregistrate in timpul scandalului fugii, desecretizate in timpul scandalului Tzivin
Sefii tuturor serviciilor secrete din Romania au fost demisi pe 20 iulie 2006, iar prima convorbire in care apare „domnul profesor“ este din 22 iulie. Un alt element important este momentul la care toate aceste convorbiri au fost desecretizate. Este vorba de 23 aprilie 2007. In acea perioada, ca din senin, cazul Hayssam a revenit in actualitate, prin intermediul avocatului israelian Mordechai Tzivin. El a dat mai multe interviuri in presa romaneasca in care spunea ca este avocatul lui Omar Hayssam si ca a contribuit la eliberarea acestuia. Mai mult, Tzivin sustine ca sirianul i-a dat, in cursul unei intalniri avute in Penitenciarul Rahova, un mesaj care ar fi trebuit sa-l determine pe presedintele Traian Basescu sa rezolve orice problema. La putin timp dupa intalnirea din inchisoare, sirianul a fost eliberat.

«Profesorul» l-am lamurit! Dar cine este «doctorul»?
Ultima discutie din cursul zilei de 22 iulie 2006 s-a consumat la ora 10.03. Aici apare un alt personaj ce pare sa poarte nume de cod „doctorul“. Despre cine poate fi vorba? Sursele noastre ne indica trei variante: medicul Constantin Tanasescu, de la Penitenciarul Rahova, cel care a eliberat o adeverinta cruciala in eliberarea lui Hayssam, doctorul Mircea Beuran, cel care l-a operat pe Hayssam dupa eliberarea din arest, si doctorul Mohammad Yassin, personaj enigmatic care a facut legatura intre rapitori, Palatul Cotroceni, averea lui Hayssam si anchetatorii irakieni.

[miril]

Cand scrie nepolitic scrie excelent. Sa-i dam...profesorului ce-i al profesorului:

Pe mine cine ma apara? Horia Roman Patapievici EvZ

Horia Roman Patapievici: "Nu intentionam sa mai scriu despre puterea presei. Insa curtenitoarea replica, severa in fond, pe care mi-a dat-o saptamana trecuta dl Tolontan in EVZ ma face sa revin asupra subiectului."

Dl Tolontan are dreptate sa sustina ca exista numerosi jurnalisti integri, ca unele din investigatiile presei au fost incununate de succes si ca presa aduce servicii publicului. Nu m-am indoit nici o clipa de acest lucru si e bine-venita reafirmarea lui. Dar, ma intreb, exista mii de profesionisti media, cum sustine dl Tolontan, care pe baza integritatii si a competentei lor (pe care nu le neg) ar putea exclama, impacati, „Da, presa are putere!”? Ma indoiesc. De ce? Pentru ca, daca ar face-o, si-ar anula premisele integritatii si, daca ar crede-o, nu ar mai da dovada de competenta.

Intr-adevar, anume cei mai integri si competenti jurnalisti sunt cei care au aflat primii, pe pielea lor, ca puterea actiunii lor, in afara redactiilor, depinde in mod dramatic de integritatea altor institutii ale societatii sau statului (prin solidaritate civica ori prin justitie) si ca puterea integritatii lor, in interiorul redactiilor, e limitata de atitudinea patronatului. Puterea pe care au o jurnalistii integri e limitata de politica patronatelor de presa si depinde de alte institutii.

Pe de alta parte, ma simt in perfecta armonie cu dl Tolontan in privinta admiratiei sale fata de integritatea, inteligenta, devotamentul pentru adevar si curajul anumitor jurnalisti. La lista sa as putea adauga si alte nume, toate la fel de stimabile, din stocul meu de admiratie. Dar, ma intreb: dau acesti jurnalisti tonul presei noastre? Nu este influentata prestatia lor de agenda angajatorului? Poate dl Tolontan scrie oriunde in presa? Poate scrie orice? Intre prietenii mei jurnalisti independenti, dupa inchiderea Biroului de la Bucuresti al Europei Libere, dupa restrangerea activitatii Deutsche Welle si dupa scandalul de la BBC legat de concedierea lui Traian Ungureanu, optiunile de angajare au fost foarte reduse.

Am enumerat aceste posturi de radio pentru ca, in cazul lor, patronatele erau straine si nu manifestau niciun interes pentru promovarea anumitor cercuri politice ori de afaceri: de aceea, actul jurnalistic putea fi absolut liber. Situatia se schimba insa cu totul dramatic atunci cand patronatul e autohton. Toti patronii de presa autohtoni au intrat in afacerea de presa pentru a se pozitiona intr-un anumit fel fata de lumea politicii, pentru a putea influenta opinia publica, pentru a putea controla agenda dezbaterii si pentru a face ori drena bani.

De aceea, in lumea presei noastre, integritatea nu te recomanda, te pune mai degraba in carantina. Jurnalistii cu adevarat independenti stiu despre ce vorbesc. E o naivitate sa credem ca investigatiile de impact major ar fi primite cu bratele larg deschise de diferitii patroni ai presei si ar fi o dovada de cinism din partea noastra sa dezinformam cititorii, afirmand ca asa ar fi.

Problema presei noastre nu e fidel ilustrata de succesele ei (deoarece toate au fost obtinute in ciuda acestor probleme, impotriva lipsei de cooperare a institutiilor si in lipsa suportului societatii), ci tocmai de defectele ei. Iar acestea sunt bine exprimate de cateva rele, care functioneaza ca principii structurale.

(1) In ultimii ani, s-a stabilit o relatie vicioasa intre lumea politicii, presa si lumea afacerilor. Politica, presa si afacerile functioneaza la noi ca un triumvirat. Acest lucru e gresit, potrivit ideii de separare si control reciproc a puterilor; e nociv pentru scopurile presei, deoarece sarcina de a informa obiectiv e zadarnicita, si e catastrofal pentru formarea opiniei publice, deoarece publicul va avea doar emotii la formarea ei, restul fiind preluat de mani****torii de profesie.

(2) Presa a devenit o afacere economica, cu miza politica. Oamenii puternici au presa lor si ar fi o naivitate sa credem ca scopurile lor sunt platonice. Daca oamenii puternici vor sa aiba o presa a lor este, nu se poate altfel, pentru a se folosi de ea si a obtine profit politic de pe urma ei.

(3) Presa noastra este o presa care nu are drept deviza nici adevarul, nici informarea corecta a publicului. Deviza presei noastre este socarea publicului si propaganda cu opiniile jurnalistului de succes. La noi, cei mai talentati jurnalisti sunt si cei cu verbalizarea cea mai violenta, iar cei cu ratingul cel mai bun par sa confunde meseria de jurnalist cu cea de procuror public ori de comisar politic. Jurnalistii echilibrati, informativi si moderati, care exista, fac figura stinghera in acest peisaj, iar televiziunile, cu cateva exceptii, nu ii curteaza.

Dlui Tolontan i-as raspunde astfel. Suntem un popor lipsit de solidaritate naturala si formam o societate ocolita de justitie. In aceste conditii, presa ramane aproape singura forta a cetateanului lipsit de putere. Daca ea continua sa fie deformata de jocul celor trei rele enumerate mai sus, pe noi cine ne mai apara?

[miril]

HP va reduce consumul de energie al computerelor cu 25% in urmatorii ani Green Report

HP a anuntat ca va reduce consumul de energie al calculatoarelor si laptopurilor cu 25% in urmatorii ani. Anuntul a fost facut in cadrul Targului de Electronice de la Las Vegas care a inceput ieri si care are este verde in acest an, informeaza GreenerComputing.

Compania s-a angajat sa-si indeplineasca scopul de eficienta energetica pana in 2020 prin folosirea unor furnizori de energie mai eficienti, dar si alte tehnologii si procese.

Tot cu ocazia Targului de Electronice, HP a anuntat ca este compania din domeniul IT cu cel mai mare numar de produse apreciate cu aur de catre Electronic Product Environmental Assessment Tool (EPEAT). HP a fost, de asemenea, prima companie producatoare de computer care a primit aur din partea EPEAT pentru un produs.

[miril]

Ipocritul de Basescu le vorbeste CSM-ilor ca le lipseste, auziti bine, SOLIDARITATEA. Mie imi spune! Ma intreb de ce le-o fi repetat insistent, a spus de vreo doua trei ori, in fraza lungi, asta. Medical vorbind, pacientul, pardon, profesorul, usch, vreau sa zic presedintele nostru, al tuturor (PDL-ilor) este...ragusit. Fara tuse. O fi bine, o fi rau ?

[krapulax]

e bine. rau n-are cum sa mai fie, nu mai exista drum inapoi

[miril]

Lidia Bărbulescu este noul preşedinte al CSM Realitatea TV

Judecătorul Lidia Bărbulescu a fost votată în unanimitate de plenul CSM pentru postul de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, candidatura ei fiind singura pentru această funcţie.

Noul preşedinte a fost ales cu 15 voturi pentru şi unul împotrivă.

Graţiela Isac a fost aleasă vicepreşedinte al CSM.

[miril]

Miza CSM Florian Bichir EvZ

Florian Bichir: „CSM merge mai departe. Si o face cu toate ca asa-numita reforma a justitiei este criticata de oficialii europeni“.

Astazi membrii Consiliului Superior al Magistraturii se reunesc intr-o sedinta prezidata de seful statului, Traian Basescu, in cadrul careia este prezentat raportul privind activitatea acestui for in 2007 si sunt alesi presedintele si vicepresedintele Consiliului.

Judecatorului Anton Pandrea si procurorului Dan Chiujdea li se incheie, astazi, mandatul de presedinte si, respectiv, vicepresedinte al CSM, mandat detinut timp de un an, potrivit Constitutiei. Cine va fi noul presedinte, respectiv vicepresedinte al CSM, una dintre cele mai importante institutii ale Justitiei din Romania? In fapt, CSM coordoneaza toate carierele magistratilor si este garantul independentei justitiei.

Primele zvonuri - deoarece candidaturile nu se anunta inainte - o indica drept viitor presedinte pe judecatoarea Lidia Barbulescu, vicepresedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ). Lidia Barbulescu este un personaj controversat, „cu un trecut controversat alaturi de PSD, care a propulsat-o in actuala functie, prin intermediul fostului ministru al justitiei, Rodica Stanoiu”, dupa cum a notat agentia Promt Media, care mai arata „ca depunerea candidaturii este determinata de sustinerea pe care Lidia Barbulescu o are in randul judecatorilor din cadrul CSM, in special al celor de la instantele din Bucuresti (Inalta Curte de Casatie si Justitie si Curtea de Apel) unde sunt cazuri grele, cu interese multe si din diferite directii, care o considera o persoana ce le va proteja interesele, atacate deja de tot mai multa lume, in frunte cu presedintele tarii”.

Desi pare greu de crezut, Lidia Barbulescu are sanse reale de a fi aleasa, in conditiile in care are nevoie de jumatate plus unu din voturi (noua voturi), pe care le-ar putea obtine fara mari probleme de la colegii judecatori si procurori din Capitala. Lidia Barbulescu a devenit „celebra” dupa ce i-a dat o replica dura presedintelui Traian Basescu dupa discursul acestuia critic la adresa magistratilor, sustinut de Ziua Justitiei, organizata anul trecut la Alba-Iulia.

Basescu a spus ca are speranta ca justitia va raspunde nevoilor sociale, va fi pilonul de stabilitate pe care oamenii politici nu-l pot oferi societatii, iar Lidia Barbulescu a replicat ca „eventualele abuzuri administrative trebuie semnalate de oricine are cunostinta despre ele, inclusiv de presedintele Romaniei, si numai organele abilitate sunt in masura sa le cerceteze”. In plus, judecatoarea si-a luat obiceiul sa-l ia peste picior pe Basescu, iar in ultimele sedinte de plen, a afirmat ca, pentru alegerile din anul 2008 ale CSM, „e necesar sa vina presedintele Basescu si sa-l arate pe viitorul presedinte al CSM”, aluzie la sprijinul pe care l-a aratat anul trecut seful statului pentru judecatorul Anton Pandrea.

Considerata o persoana dura si antibasesciana prin excelenta, Lidia Barbulescu va deschide, daca va fi aleasa, un nou front de lupta impotriva Cotrocenilor. Fief al dinozaurilor, cu care Monica Macovei s-a luptat pe toata durata mandatului sau, CSM merge mai departe. Si o s-o faca, desi asa-numita reforma a justitiei este criticata atat in plan intern, cat si de oficialii europeni. Mai pe romaneste, justitia merge mai departe cu capul spart si cu coruptia in mana.

[miril]

e bine. rau n-are cum sa mai fie, nu mai exista drum inapoi

Vocea-i cam...Metal(l)ica.

[krapulax]

metalca

aia cu for whom the bell tolls, sad but true, unforgiven.. aha

[miril]

Ba, Secu si-a jignit pana si fata. Notar(r)a. Ha ha ha! Si...hac!

[miril]

Pe cand si Udrea:

Mare scandal sexual in Guvernul Greciei Telegraph.co.uk

Guvernul din Atena se cladina serios din cauza unui scandal sexual de proportii. Toata presa elena scrie despre motivul pentru care secretarul general din Ministerul Culturii, Christos Zachopoulos, a fost fortat sa-si dea demisia si, la scurt timp, a incercat sa se sinucida.

Christos Zachopoulos, secretarul general al Ministerului Culturii, s-a aruncat de la etaj dupa ce a facut sex cu o asistenta. El se afla in stare critica la spital, incercarea lui de sinucidere fiind pusa in seama faptului ca amanta sa il ameninta ca va publica inregistrarile video cu partidele lor amoroase.

Yannis Adrianos, seful de cabinet al premierului Karamanlis, a oferit anchetatorilor un DVD care, potrivit politiei, contine scene intime cu Zachopoulos si asistenta sa de 35 de ani, Evi Tzekou. Aceasta a strecurat in dormitorul amantului sau o camera video si a filmat peste 100 de ore de sex extraconjugal.

O copie a acestora a ajuns pe masa premierului. Lucrurile s-au complicat la sfarsitul saptamanii trecute, cand avocatul lui Tzekou s-a aruncat in fata unui camion, sustinand ca este victima unei "vanatori de vrajitoare".

[krapulax]

mircea cartarescu, despre iliescu. omul-cu-doua-mame, asa cum il numeste in ultimul volum din orbitor (petrica e omul-fara-gât, voican e omul-cu-barba, brucan e carbuneanu, nu pot sa imi dau seama cine e iluzionistul farfarelli)

Sa ne punem si noi insa ochelarii cu laser si sa-l privim necrutator in ochi pe tovarasul cel zambaret: ce am fi fost astazi decat o nefericita Republica Moldova daca ar fi fost dupa gandirea si vointa acestui om? Ce n-a facut el sa ne separe de Europa si de orice tine de civilizatia apuseana? Cate diversiuni nu i se pot reprosa, de la mani****rea Revolutiei, inventarea teroristilor, transformarea FSN-ului in partid unic, chemarea si apoi multumirile adresate minerilor, anii de guvernare populista, toate fapte de o gravitate extrema, care ne-au intarziat cu un deceniu, poate, drumul natural catre Occident, si care putin a lipsit sa nu ni-l compromita cu totul!

[miril]

...si, in plus, reactivarea unor ********i "de peste mari si tari", care sunt in stare, astazi, prin iresponsabilitatea lor, sa ne intoarca pe drumul Orientului.

[abl]

http://www.expres.ro/article.php?artid=336932

[miril]

Pentru abl:

http://www.onlinesport.ro/forum/showthread.php?t=11206&page=3

[Dogville]

..psst..nu ne-aude nimeni,da?....domnu Iaru,fiti fara grija...si io la fel simt da' n-am incotro....

[miril]

Cazul Morar vs. Ciupe&Slavita Romania Libera

Conflictul dintre presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu, privind numirea Noricai Nicolai in functia de ministru al Justitiei, scoate la iveala scandaluri mai vechi la acelasi capitol - Justitia, transmite Realitatea TV.

Liviu Ciupe si Alexandru Slavita au fost arestati si inchisi patru luni, in 1999. Mai multe instante i-au declarat ulterior nevinovati. Dosarul celor doi a fost instrumentat de Daniel Morar, propus si numit in august 2005 sef al Parchetului National Anticoruptie.



Candidatura lui Morar la sefia DNA a fost sustinuta de ministrul Justitiei la acea vreme, Monica Macovei: "Este un bun profesionist, este un bun manager, este o persoana corecta si integra si am convingerea ca nu se va lasa influentat de factorul politic", spunea Macovei. Daniel Morar insusi afirma, inainte de numire: "Am rezolvat dosare importante. Am avut si succese, am avut si esecuri".

Morar a fost acuzat ca, pe vremea cand era procuror la Curtea de Apel Cluj, a dispus arestarea si trimiterea in judecata a lui Liviu Ciupe, vicepresedinte PD si fost presedinte al Regiei de Drumuri si Poduri Cluj, precum si a subalternului acestuia, Alexandru Slavita, la acea vreme sef al Sectiei Drumurilor Nationale Bistrita din cadrul DRDP Cluj, sub acuzatia de delapidare, cu un rechizitoriu prost intocmit. Cei doi au stat inchisi patru luni la Penitenciarul Gherla.

Pozitia lui Morar a fost mult mai intransingenta. El declara in presa vremii ca nu se simte vinovat pentru ce i s-a intamplat lui Liviu Ciupe: "Ciupe a fost cercetat, a fost intr-adevar achitat, asta a fost tot. A fost o problema, s-a analizat, i-am raspuns acuzelor aduse de el. Am anchetat oameni politici si de toate felurile, nu sunt dator nimanui, nici unui om politic".

Liviu Ciupe a declarat, la randul lui: "Ancheta a fost desfasurata si dosarul instrumentat ulterior de catre procurorul Daniel Morar. In urma proceselor care au avut loc in decursul a patru ani, eu am fost achitat de patru instante de judecata".

Alexandru Slavita a declarat, de asemenea: "Pot sa va spun ca eu am fost arestat impreuna cu domnul director Ciupe in 1999, intr-un dosar instrumentat de domnul procuror Daniel Morar".

Dupa cativa ani de procese, cei doi au fost achitati definitiv. Ciupe a dat in judecata statul roman si a obtinut despagubiri in valoare de 140.000 de lei.

[miril]

Profesor, profesor, dar sa(-l) stim si noi. Progresistii.

Radu Stroe cere deconspirarea identitatii "Profesorului" Romania Libera

Presedintele Comisiei parlamentare de control asupra activitatii SRI, liberalul Radu Stroe, a sustinut sambata o conferinta de presa, transmisa de Realitatea TV, pe tema convorbirii telefonice purtate de Omar Hayssam cu procurorul Ciprian Nastasiu.

"Am adresat o scrisoare SRI, am cerut sa se analizeze datele cuprinse in convorbirile publicate in presa. Am cerut date de la SRI despre cei care au avut legaturi cu Omar Hayssam. Numai presa s-a precupat, nicio institutie a statului nu s-a sesizat. Eu (Comisia -n.r.) nu am atributii de Parchet", a spus Stroe.

"Intuiesc ca e vorba despre sefii de servicii cand in convorbiri apare formula "Profesorul a sarit la gatul lor", a mai apreciat Stroe. Parlamentarul a precizat ca si Ministerul Internelor si Reformei Administrative (MIRA) ar trebui sa dea informatii si explicatii despre fuga si pasaportul lui Hayssam, avand in vedere ca acesta avea statutul de terorist. "Cer ca procurorul general sa aiba o discutie cu procurorul Nastasiu, pentru a lamuri cine este persoana numita "Profesorul" in discutia dintre Omar Hayssam si Ciprian Nastasiu", a subliniat Stroe.

"Norica Nicolai nu poate fi expediata la Parlament", a spus Stroe, care a adaugat ca nu exista, constitutional vorbind, posibilitatea ca presedintele sa refuze semnarea numirii in functie a Noricai Nicolai.

Stroe a explicat ca articolul 85 din Constitutie precizeaza clar felul in care se numeste un ministru. Vacantarea unui astfel de post presupune un demers constitutional, in care premierul propune si presedintele numeste in functie, a adaugat Stroe.

"Presedintele este ori dezinformat ori joaca la cacialma", a adaugat liberalul Radu Stroe, care a invocat inca o data acelasi articol constitutional in care se precizeaza, intr-un alt aliniat, conditiile de remaniere guvernamentala si de trecere prin Parlament a acestei remanieri.

Potrivit lui Radu Stroe, aceasta se poate face doar in doua conditii: fie se schimba structura Guvernului, adica numarul de ministere, fie se schimba structura politica prin venirea unui alt partid la guvernare.

"Cum aceste doua lucruri nu sunt in situatia de a fi luate in discutie, Norica Nicolai nu poate fi expediata la Parlament", a reiterat Stroe.

"Am cerut SRI sa comunice daca sunt elemente - de dosar de Securitate, de ofiter acoperit sau altele - care sa impiedice numirea Noricai Nicolai la Ministerul Justitiei", a mai spus presedintele Comisiei parlamentare de control asupra activitatii SRI, liberalul Radu Stroe.

Presedintele Comisiei pentru controlul parlamentar al SRI, senatorul liberal Radu Stroe, a anuntat ca la sfarsitul acestei luni comisia se va reuni intr-o prima sedinta de lucru inainte de inceperea sesiunii parlamentare.

"Vom avea o intalnire de lucru in jur de 25-27 ianuarie", a precizat Stroe, care a subliniat ca pana atunci SRI are timp sa pregateasca un raspuns la scrisoarea pe care, in calitate de sef al Comisiei de specialitate, a trimis-o conducerii acestui Serviciu.

Declaratia lui Radu Stroe vine dupa ce, vineri seara, presedintele Traian Basescu a anuntat ca nu o va numi niciodata ministru pe Norica Nicolai, invocand doua cazuri concrete in care fostul procuror Norica Clinci, actualmente Nicolai, ar fi incalcat legea.

[miril]

Opiniile unui politician normal. Pacat ca este o exceptie.

Secretele primarului Liviu Negoita EvZ

INTERVIURILE "2+1". Liviu Negoita, primarul sectorului 3, fata in fata cu Ioana Lupea si Mircea Marian.

Planuri de primar. Liviu Negoita va candida pentru inca un mandat de primar la sectorul trei, unde va incerca sa construiasca spiritul comunitar.

Ioana Lupea: Ce aveti in plus fata de ceilalti primari, de sunteti considerat cel mai bun?
Liviu Negoita: Nu stiu daca am neaparat ceva in plus. Este vorba despre o pasiune pentru administratia locala. Imi place extraordinar de mult ceea ce fac. Pot sa spun ca, de cand am preluat acest mandat, nu am avut o zi in care sa-mi spun „astazi nu am ce sa fac”.

I.L.: Cum se construieste legenda unui primar bun?
Numai prin munca. Cand am venit la Primaria Sectorului 3, am gasit cea mai mare comunitate din Bucuresti, 400.000 de cetateni, adusa in genunchi de fostele administratii, oameni umiliti, care nMai credeaIn autoritatea primarului. Fel de fel de invartiti cu relatii prin primarie aveau amplasate diverse constructii neautorizate, doar cu girul verbal al celor care conduceau. Primaria apartinea unui grup restrans. Daca le demonstrezi oamenilor ca nu faci niciun fel de compromis in detrimentul lor, ii sochezi cu aceasta normalitate. In timp, ei dobandesc orgoliul ca apartin unei comunitati si incep sa te ajute ca primar. Cea mai mare satisfactie o am cand merg pe strada si cetatenii spun simplu „multumesc!”.

I.L.: V-a ajutat relatia cu Adriean Videanu?
Multi au afirmat ca am avut o relatie privilegiata cu Adriean Videanu, nasul meu. Fara sa ia in calcul faptul ca nimeni, niciodata, nu ar putea sa-ti aloce fonduri din bugetul Primariei Capitalei in mod preferential. Legal, nu se poate. Doua zone care au fost preluate de Primaria Capitalei - Olimpia si Centrul Istoric - sunt destul de in urma. Daca as fi avut privilegii din partea primarului general, ar fi trebuit ca aceste zone sa fie finalizate.

I.L.: Veti candida tot la sectorul 3, asa cum ati promis?
Da.

I.L.: De ce nu la Primaria Capitalei?
Pentru ca mai am ceva de facut. Mi-am propus sa le creez oamenilor din sectorul 3 sentimentul ca apartin de o comunitate care se poate apara.

Mircea Marian: Cine ar trebui sa candideze la Primaria Capitalei din partea PD-L?
Vom stabili pana pe 20 ianuarie.

M.M.: Dar, dumneavoastra personal, optati pentru Videanu sau pentru Blaga?
Domnul Videanu este un primar foarte bun. El a fost ales avertizand ca va interveni in infrastructura veche a Bucurestiului. Dar infrastructura nu poate fi refacuta asa, ca in „Samantha”, dai din nas si se repara peste noapte. Am avut insa o campanie de presa teribila.

M.M.: Nu credeti ca Traian Basescu are dreptate cand ii reproseaza ca nu comunica cu oamenii?
Pana la urma, cea mai buna comunicare cu cetatenii este activitatea pe care o desfasori. Eu n-am prea iesit in presa. Este adevarat, am stat foarte mult intre oameni, pe teren. Am ajuns in zone in care nu cred ca a ajuns vreodata un primar. Revenind la Adriean Videanu, pana la urma oamenii vor aprecia daca a facut bine ceea ce a facut.

M.M.: L-ati indemna sa mai candideze?
L-am indemnat si il mai indemn. Nu a facut nimic altceva decat sa incerce sa schimbe lucrurile in bine in acest oras.

M.M.: Cine, de la PD-L, il va bate pe Marian Vanghelie?
Eu cred ca la sectorul 5 nu-ti trebuie decat un om normal, daca si cetatenii vor iesi la vot. Vanghelie a fost ales, in 2004, cu o prezenta de 20% si ceva.

I.L.: Se intampla sa mergeti prin Bucuresti. Evaluati activitatea colegilor dv.?
Este firesc. Te uiti sa vezi ce s-a intamplat in alt sector, poate ca o fi mai curat, poate ca a facut ceva altfel. Multe dintre lucrurile pe care le-am facut in sectorul 3 le-am imprumutat din Europa. Am exasperat-o pe sotia mea in concedii, fac tot timpul poze la piatete, la trotuare, la parcuri, la stalpisori. Iar la intoarcere le pun in aplicare in sectorul 3.

M.M.: Dar, din cei patru primari ai Aliantei D.A., alesi in 2004, care este cel mai bun, care este cel mai rau?
Cred ca Poteras este cel mai bun.

M.M.: Si cel mai rau?
De regula, eu sunt prudent cu criticile.

I.L.: Dumneavoastra ce ati fi facut pentru Piata Sudului din sectorul 4?
Nu as fi dat inapoi 2.000 de miliarde, bani pe care Primaria Sectorului 4 nI-a folosit in 2007. Prin comparatie, la mine au fost nefolositi 23 de miliarde.

I.L.: Aveti o cariera administrativa, va doriti si o cariera politica?
Iubesc cariera administrativa, i-am dat de gust dupa opt ani de parlament. Imi doresc sa am si o cariera politica, doar daca se va folosi multa pasta de dinti in politica. E adevarat ca exista lupta politica oriunde, dar la noi a fost coborata intr-un subsol. Imi respect adversarul, nu-l atac la persoana, nu-i atac familia, defectele. Incerc sa-i „insanatosesc” pe oameni vorbindu-le despre ceea ce pot eu sa fac. Atata timp cat lucrurile astea nu se schimba, iti risti sanatatea si familia intrand intr-o lupta politica fara legatura cu civilitatea.

I.L.: Ce asteptati dv. de la cetatenii sectorului 3?
Eu nu pot sa fiu peste tot, desi am peste 30 de camere de luat vederi. Am nevoie de cetateni sa ia atitudine cand strada lor este sparta de cineva care nu are autorizatie, cand un arbore este taiat fara autorizatie. Avem nevoie ca oamenii sa se responsabilizeze, pentru ca, in definitiv, sectorul le apartine.

"DACA-AS FI PRIM-MINISTRU"

„Romania are nevoie de santier, oricat de tare ne deranjeaza cel din Bucuresti”

M.M.: Ar trebui schimbata impartirea Bucurestiului in sase sectoare?
Ar fi un deranj prea mare. Trebuie sa existe insa o lege unica de organizare a Bucurestiului, fie pe actualul amplasament, fie pe zona metropolitana.

M.M.: Politia nu ar trebui sa fie subordonata primariilor?
Ati vazut vreun oras din Europa civilizata in care primarul sa nu aiba politia la dispozitie?

M.M.: Guvernul a trecut, in octombrie, salubrizarea la sectoare. Aveati nevoie de aceasta ordonanta?
Si inainte de aparitia ordonantei, tot noi faceam curatenie in sectoare. Tinta ei a fost de a da prerogative in licitarea contractului domnului Chiliman, primarul sectorului 1. Acesta a politizat salubrizarea, spunand ca REBU ar fi o societate a PD si a stat vreo doua saptamani ingropat in gunoaie. Chiliman a vrut sa aduca alta societate, dar nu putea pana la aparitia ordonantei, fiindca licitatia se organiza la Capitala. Dar noi, primarii de sectoare, nu putem sa ne declaram independenta. Bucurestiul trebuie administrat ca un oras unic, primarii de sectoare vor trebui numiti de Consiliul General si revocati daca nu-si fac treaba.

I.L.: Este posibila amanarea alegerilor locale?
Este posibil, majoritatea poate schimba legea la fel cum a procedat in cazul euroalegerilor. Asa se intampla cand ai o clasa politica interesata doar de rezultatele electorale si nu de ce se intampla cu o tara careia i-ai ratat anii de dupa integrarea in UE. Daca as fi prim-ministru as avea trei-patru obiective. Infrastructura: atunci cand intri in tara prin Nadlac, Romania ti se pare o tara rurala. Al doilea obiectiv, turismul de calitate, ca sa aduc bani, si al treilea - educatia, cea mai importanta investitie in viitor. Sa trecem de la manele la un sistem norvegian, de exemplu, considerat cel mai performant din Europa. Nu vad niciun obiectiv atins. Ca prim-ministru, in fiecare saptamana te duci intr-o euroregiune, te intalnesti cu autoritatile locale si discuti pe prioritati. Nimeni nu-i intreaba pe prefect, pe presedintele consiliului judetean ce-au facut. Oamenii, intr-o viata scurta si chinuita, au nevoie sa vada ca s-a modernizat cinci drumuri, ca se intampla ceva. S-au ratat inca patru ani si pe ce? Pe decizii politice, pe cumetrii, pe prostii? Tara asta are nevoie de santier, oricat ar putea sa ne deranjeze santierul din Bucuresti.

I.L.: Credeti ca va urma o campanie negativa? Ar putea face PD-ul diferenta cu un mesaj pozitiv?
Daca ma intrebati pe mine, de cand sunt in politica nMi-am atacat niciodata un adversar cu chestiuni murdare. Nu am spus „alegeti-ma pe mine ca el este prost”, ci „alegeti-ma pe mine pentru ca sunt mai bun”. Radicalizarea luptei politice a dus si la radicalizarea electoratului. Parca a pus cineva in semintia asta a noastra o solutie de dezagregare.

I.L.: Traian Basescu nu a contribuit la aceasta radicalizare?
Traian Basescu a facut un lucru extraordinar de cand este presedinte, a tras valul de pe o clasa politica, care, altfel, sustinea toate marile proiecte ale Romaniei. Traversam o criza morala fabuloasa. Oricui va indrazni sa vorbeasca despre baroni, moguli sau oligarhi i se va gasi un cusur. Astfel incat sa se poata spune: „Nu vedeti ca si el are probleme?”. Si vom reusi sa ne desfiintam unii pe altii, fara sa facem un pas in directia insanatosirii morale.

M.M.: E o discutie in PD ca aveti prea multi primari la nivelul conducerii.
Suntem partidul primarilor si lucrul acesta ne onoreaza. Multi dintre ei vor fi realesi. Se fac tot felul de clasamente de oameni politici. Dar in aceasta tara nu se discuta despre singura categorie apropiata de oameni, despre primari. Ne aducem aminte de ei numai cand ne ingroapa zapada.

"Oamenii dobandesc orgoliul ca apartin unei comunitati si incep sa te ajute ca primar"

DIN OPOZITIE

„Mi-as dori ca prim-ministrul sa fie ales”

M.M.: Viitorul candidat al PD-L pentru functia de premier va fi domnul Stolojan. Cum vi se pare acest candidat?
Un om foarte serios, un candidat foarte bun, il apreciez.

I.L.: PD-L mai are si alti candidati la functia de prim-ministru?
Un candidat foarte bun de prim-ministru ar fi si Radu Berceanu. Candidati buni ar fi si Vasile Blaga si Adriean Videanu.

M.M.: In statut se prevede ca ar trebui sa aveti un guvern din umbra. De ce nu-l faceti?
Cred ca trebuie sa avem specialisti si sa-i aratam opiniei publice. Daca venim noi la putere, la Ministerul Transporturilor va fi domnul Popescu. EMi-as dori ca, la un moment dat, prim-ministrul sa fie ales prin vot universal, egal direct si secret.

M.M.: Preferati o republica parlamentara, nu una prezidentiala?
Nu cred ca lucrurile pot fi separate astfel. In aceasta tara o mare responsabilitate are primul-ministru, de el depinde cel mai mult ca lucrurile sa se miste, fie ca vorbim de sanatate, de educatie sau de infrastructura. Sunt foarte multi cetateni care cer aceste lucruri de la presedintele Romaniei, care nu le are in atributii. Daca un om este atat de important, sa nu-l mai negociem politic si sa-l alegem.

I.L. Anuntul fuziunii intre PD si PLD v-a surprins?
Nu. Aveam contacte, ne cunoastem foarte bine. Colegii de la PLD sunt oameni foarte valorosi.

M.M.: Dar cu cat timp inainte stiati despre anuntul fuziunii?
Discutam din primavara si nMai puteam sa o amanam. E nevoie de timp pentrImpunerea in constiinta publica a unei noi formatiuni.

M.M.: Nu va va costa voturi faptul ca ati renuntat la denumirea de partid democrat?
Nu cred, dar vom vedea.

M.M.: Dar cum este posibil ca, intr-un partid afiliat la PPE, sa ai si un curent liberal?
Pana la urma noi suntem crestini-democrati, suntem membri ai Partidului Po****r European. Asta nInseamna ca este exclus ca in interiorul acestuia sa existe si un curent liberal. Este foarte bine, pentru ca noi ne dorim atragerea electoratului liberal din aceasta tara. Dar cred ca facem prea mare caz de doctrine. Uitati-va, eu fac administratie crestin-democrata, la sectorul 3, iar Vanghelie face social-democrata? Daca asta-i diferenta, mie imi convine. Ca sa justificam propriile noastre inabilitati, la un moment dat aducem discutia despre doctrine. Romania este mult prea saraca pentru dezbateri destepte despre doctrine. Cand cei de la Gradinari, de la Fierbinti, vor avea canalizare si apa curenta, o sa-i intrebam „Dar ce parere aveti despre ideologie?”.

I.L.: Dar, pana la urma, fiecare doctrina are un set de valori, iar oamenii se recunosc in el. Nu e vorba numai despre canalizare si apa curenta.
Total de acord. Dar ce oameni politici le pun in aplicare? Uitati-va la tot spectrul politic si, cMici exceptii, ati putea sa faceti o confuzie totala in materie de ideologie. Avem nevoie de oameni valorosi, care atunci cand vorbesc despre o ideologie, chiar sa o cunoasca, sa creada in ea si sa o aplice.

M.M.: Spuneati ca oamenii sunt mai importanti decat ideologia, cum credeti ca o sa va intelegeti cu colegii proveniti din PLD?
Foarte bine, sunt oameni valorosi.

I.L.: Credeti ca oamenii vor recepta tandemul Basescu-Stolojan ca fiind ceva nou, o alternativa?
A fost o mare asteptare ca acest tandem sa se realizeze, sa fie vazut la lucru.

I.L.: Tandemul a fost la lucru: presedinte-consilier economic.
Vorbim de ceea ce ar insemna un prim-ministru, care sa faca echipa cu presedintele pe atributii clare. Aduceti-va aminte ca, pana la scoaterea de la guvernare a PD, erau dezbateri aproape in fiecare seara despre performantele ministrilor PD, Hardau, Blaga, Anca Boagiu, Sulfina Barbu. Dupa plecarea noastra din guvern, ati mai vazut vreun ministru liberal intrebat cum functioneaza domeniul respectiv? Eu nu am mai vazut.

DESPRE POLITICA

„Oamenii politici umbla cu toporasul la jambiera sa dea la glezna adversarului”

M.M.: Nu puteti spune ca guvernul Tariceanu nu a luat multe scatoalce...
In tara asta ne ocupam de prea multe scatoalce. NMa intereseaza scatoalcele, vreau dezbateri pe teme. Am preluat initiativa pe votul uninominal a celor patrMilioane de cetateni care au zis „Da” la referendum. Ce se dezbatea la televizor? Oare ce se afla in spate, e un demers populist. Ne ocupam de lucruri de fatada fara sa ne intrebam daca tara are sau nu nevoie de votul uninominal. Oamenii politici umbla cu toporasul la jambiera sa dea la glezna adversarului. Pe mine m-a interesat ca, in sectorul 3, sa putem umbla desculti prin iarba, ca sa dam de putina normalitate. Veti vedea ca, in campania electorala, nu vor veni multi cu programe care sa convinga alegatorii ca ei sunt mai buni, ci cu atacuri murdare. Atacuri care ne-au otravit viata de 18 ani si ne fac sa nu ne mai fie drag sa traim aici. In Romania fierbe cazanul cu politica, dar cum treci de granita lumea este calma, relaxata. Va trebui sa facem ceva ca sa ne fie drag sa traim aici.


BUCURESTIUL VECHI

„Trebuie sa se stabileasca nomenclatorul activitatilor care se pot desfasura intr-un centrIstoric”

M.M.: De ce este in urma Centrul Istoric?
Discutam de o zona incarcata cIstorie. Nu poti sa introduci apa, canalizare, fara sa tii cont de vestigiile pe care le gasesti acolo. Avem si o problema locativa foarte complicata, sunt foarte multe persoane, in jur de 2.000, care domiciliaza fara forme legale. Va trebui sa le evacuam. In niciun stat civilizat nu poti sa ocupi un monument istoric, precum Hanul Concordia, fostul Han Rosu, la care a tras AlexandrIoan Cuza in 1859. Nu poti sa faci protectie sociala in astfel de monumente istorice.

M.M.: Cui apartin cladirile?
70% din imobilele din zona au fost retrocedate, au proprietari. Circa 30a sunt in procedura de evaluare a dosarelor, iar in jur de 20a din fondul imobiliar va ramane la dispozitia municipalitatii. Exista un proiect de mutare a celor care au contracte de inchiriere sau chiar sunt proprietari. Proprietarii care doresc pot face un schimb cMunicipalitatea.

I.L.: Veti face in asa fel incat sa se pastreze integritatea cladirilor? S-au vazut multe „imbunatatiri” in Bucuresti?
Imbunatatiri care au uratit Capitala. Am vazut monumente istorice pe fatada carora a fost aplicata gresie, termopane, faianta. Este o crima. Proiectul este coordonat in totalitate la Capitala, dar prezervarea zonei este demersul cel mai important. Intentionam inclusiv refacerea Hanului Gabroveni, care fost incendiat.

I.L.: Vor fi constructii noi?
Constructiile noi vad ca ne-au cam distrus orasul. In zona respectiva nu poti sa construiesti, iar cei de la municipalitate trebuie sa fie foarte atenti.

I.L.: Ce activitati vor fi in centrul istoric?
Toate centrele istorice din marile orase devin zone turistice, pietonale, cu comert adecvat unui centrIstoric. Prin hotarare de consiliu general, trebuie sa se stabileasca nomenclatorul activitatilor care se pot desfasura
intr-un centrIstoric - consignatie, restaurant, sala de expozitii si asa mai departe.

M.M.: Cand veti termina in Centrul Istoric?
In 2008 ar putea fi gata centrul- pilot si apoi va mai dura probabil inca trei, patru ani.

TESTUL DE SINCERITATE

„Este indecent sa apari la TV si sa te lauzi ca ai facut un lucru normal”

I.L.: De ce nu apareti la televizor?
Eu mi-am dorit atunci cand am preluat Primaria Sectorului 3 sa schimb modul de a face politica, macar pe plan local. Vad foarte multi politicieni pe micile ecrane care ne impuie capul cIdei, cu retorici pretentioase. Mi-am dorit sa fac mai mult si sa tac. Ce sa fac, sa apar la televizor si sa-i spun omului ca am pus banci, ca avem peste 350 de locuri de joaca, ca i-am asfaltat strada, adica sa-l umilesc spunandu-i ca am facut un lucru normal pe care trebuia sa-l fac? Este indecent sa apari la TV si sa te lauzi ca ai facut un lucru normal.

I.L.: Aveti vreun model in politica?
Daca eu sunt astazi ceea ce sunt ii datorez lucrul acesta lui Traian Basescu.

I.L.: Vedeti in celelalte partide tipul de politician despre care ati vorbit?
Ma asteptam sa vad in generatia tanara. Dar constat ca sunt politicieni tineri care ii pun in umbra pe un Cozmanca sau pe un Miki Spaga. Ma astept de la un politician sa actioneze din buna-credinta, ori nu vad buna-credinta.

I.L.: Un exemplu?
Sunt multi politicieni mizerabili pentru ca nu au nimic sfant. Sunt multi care vor sa parvina neaparat, sa intre cu orice pret in atentia opiniei publice, care apeleaza la murdarii pentru a-si desfiinta adversarul. La un moment dat poti sa deschizi caloriferul si
sa-ti apara niste personaje pe care le tot vezi la televizor. Este cunoscut ca nulitatile sunt solidare si oamenii valorosi nu se prea implica.

[Bancaru]

Mircea Marian: Cine ar trebui sa candideze la Primaria Capitalei din partea PD-L?
Vom stabili pana pe 20 ianuarie.

Si noi cand aflam?
Mie nu imi place in mod deosebit acest Negoita. Daca nu ar fi avut niste probleme grave de imagine, la un moment dat, si pe el il vedeam behaind pe la Realitatea. Iar in alta ordine de idei este grav ca am inceput sa aplaudam normalitatea. Nu ma refer la Miril, care a postat articolul.
Cu aceasta ocazie fac trimitere la articolul din CATAVENCU, Academia Romana a pus ochii pe Ontanu. Nu il gasesc, dar o sa il scanez ca sa il vedeti.

[miril]

La "noi" in sector omul a facut treaba, zic nu numai eu. Altii nici asta nu fac, au si probleme de imagine si, ati ghicit, apar si in...Realitate(a).

[Bancaru]

Asta nu inseamna ca... ma intelegi. Este raul cel mai mic. Ti-am zis, am inceput sa aplaudam normalitatea si sa o mai si premiem.

[miril]

Normal ca societatea are o problema majora daca aplaudam normalul. Normalul nu se dicuta, aplauda, etc, el trebuie sa existe ca o premiza. Diferenta, in acest caz, este ca nici macar nu aveam ce...aplauda pana acum. Totul era curat...anormal.

[Dogville]

..intr-adevar...la nivelul opiniei publice se pare ca Ontanu, Negoita si Vanghelle vor mai...umfla un mandat pentru ca au mai miscat cite ceva....eu stau in sectorul 4 (unde pastoreste ady inimaroiu...)...si e jale....stiti cuvintul NIMIC....eee...atunci inmultiti cu 0 si va rezulta gestiunea primarului PNL......

[Bancaru]

Pentru parerile care coincid cu ale mele exista si ziarul Ziua cu jurnalistii de acolo. In od cert ca nu sunt detinatorii adevarului absolut, dar asa cred si eu ca stau lucrurile. Pentru toate celelalte pareri, favorabile lui Basescu, pe langa presa aservita exista... Gabriel. Iata 3 articole care contin si ceva adevaruri dureroase (Roxana, Sorin si Miruna):

Basescu forteaza suspendarea. Dati-i jucarii

Nu doar stenogramele convorbirilor cu Hayssam Omar, un fel de funie care se apropie de par, ci si pierderea de po****ritate il determina pe presedintele Basescu sa joace o noua partida la cacealma. Zice ca nu vrea s-o numeasca pe Norica Nicolai la Justitie si ca nu o va numi niciodata, desi stie ca, oricum, Constitutia ii impune numirea. Deci trebuie sa o semneze. Restul e diversiune. Cu dosare pentru demascare stalinista. Si minciuna publica, pentru ca trimiterea la Parlament este alaturi cu prevederile constitutionale. La o remaniere, un ministru nu trebuie votat de Parlament decat in cazul in care fie se schimba structura guvernului (se modifica ministere), fie se schimba puterea politica.

Scena refuzului, care cuprinde si aria calomniei, a fost menita sa prosteasca po****tia si sa-i exaspereze pe adversarii liberali in asa fel incat, amagiti cu zicala conform careia cel mai destept cedeaza, sa faca prostia si sa cedeze. Sau sa faca prostia si mai mare, si sa-i administreze inca o procedura de suspendare presedintelui Basescu. Oricum, i-ar face jocul. Daca ar ceda si ar renunta la Norica, ar insemna ca liberalii sa fie complici la suspendarea de facto a Constitutiei. S-ar demonstra ca nu mai e nevoie de Constitutie, ci doar de voia presedintelui tarii. Totodata, liberalii s-ar recomanda ca invinsi in fata presedintelui, validandu-l ca instanta morala. Daca n-ar ceda, dar ar amorsa procedura de suspendare, liberalii l-ar propulsa cu brio in cursa pentru un nou mandat. L-ar intoarce "la popor" si i-ar da obiectul muncii: campania electorala.

Este evident ca presedintele Basescu forteaza suspendarea. Chiar strident. Mult mai violent decat a facut-o cand a provocat, deliberat, suspendarea anterioara. Starea sa de agitatie denota o decompensare tipica bolnavilor dupa putere. Acesta este, cred, diagnosticul politic si moral al presedintelui tarii. Daca Moromete isi numea fiii "bolnavi dupa avere", pe presedintele Basescu l-am putea numi bolnav dupa putere. Liberalii si toti ceilalti, inclusiv soldatii din partidul prezidential, cunosteau prea bine aceasta realitate si puteau anticipa jocul presedintelui. Premierul Tariceanu a gresit ca nu a stopat, din start, disputa, ceea ce putea face adresandu-se imediat Curtii Constitutionale si invocand, totodata, precedentul care-i da dreptate sefului Executivului.

Premierul s-a redresat in momentul in care i-a spart cacealmaua presedintelui, acordandu-i un scurt contact, atunci cand nimeni nu se mai astepta. Dupa ce, de trei ori, presedintele Basescu s-a rugat de premier sa se intalneasca. De parca n-ar mai fi putut de dorul lui si de parca nu l-ar fi refuzat, brutal, atunci, la Viena, cand Calin venise sa-l viziteze la spital, ca sa-i ureze insanatosire grabnica. Cam asta a fost intalnirea premierului cu presedintele. O tentativa de santaj, din partea presedintelui si o manevra de imagine, din partea premierului. Stupida pierdere de vreme.

Santajul viza un troc reciproc avantajos. Cum ar fi, premierul sa renunte la Norica, iar presedintele, la dosarul Posta, care-l vizeaza pe premier.

Presedintele jucator poate fi dejucat daca e lasat sa se joace singur. De-a puterea. Intr-un tarc plin cu jucarii: partid gonflabil, soldatei cu chei, vaporase, bauturi. Tigari de la Omar. Si un concediu la acel hotel occidental, in care turistii sparg obiecte de pereti si distrug peretii cu tarnacopul. Dupa care se intorc acasa linistiti. Pentru o vreme. Macar pana la alegerile din 2009.


Punct ochit. Nu si lovit

Stiu ca Presedintia se teme atat de mult de consecintele descifrarii stenogramelor, incat este gata sa arunce pe piata caz dupa caz, cu unicul scop de a deplasa intr-o alta directie centrul atentiei publice.

Bine a facut Consiliul Superior al Magistraturii ca s-a autosesizat in cazul Nastasiu. De fapt, al misteriosului "profesor". Despre care se vorbeste insistent in stenogramele ciudatelor convorbiri dintre procurorul statului si teroristul numarul unu al Romaniei. In timp ce, cu o ciudata insistenta, o buna parte a clasei politice si presei toaca la nesfarsit scandalul creat de presedintele Basescu in legatura cu Norica Nicolai, eu continui in incercarea de a destrama perdeaua de fum. Cu alte cuvinte, stiu ca Presedintia se teme atat de mult de consecintele descifrarii stenogramelor, incat este gata sa arunce pe piata caz dupa caz, cu unicul scop de a deplasa intr-o alta directie centrul atentiei publice. De aceea, procedez pe dos.

Este esential, intr-adevar, ca CSM sa stabileasca cine este "profesorul". Pentru ca la el se face extrem de des referire. In stenogramele la care a avut acces opinia publica, dar mai ales in celelalte, la care nu a avut acces, mult mai numeroase si mai consistente care, in mod straniu, nu au fost plasate pe piata, dar se afla in posesia generalului Zamfir, care este tatucul interceptarilor SRI. Telefonice si netelefonice. Fara a incerca sa le dau lectii ori indicatii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, voi consemna, totusi, faptul ca, de mai multe ori, atunci cand se vorbeste despre "profesor", sunt aduse in discutie doua informatii cheie. Si anume ca acesta este atat de puternic in materie de decizie, incat poate hotari soarta sefilor serviciilor secrete. In principiu, daca vorbim de un stat de drept, acesta nu poate fi decat Traian Basescu. Dar democratia noastra este inca labila, astfel incat grupuri puternice de interese, care au in frunte tartori, actioneaza uneori in numele structurilor legale, constitutionale. De aici si varianta pe care am lansat-o si anume ca profesorul ar putea fi si Talpes. Care, prin functiile importante detinute in zona serviciilor secrete si prin puterea de care inca se mai bucura - e adevarat, neoficial - atunci cand Omar Hayssam era anchetat, putea fi in masura sa-i traga presul de sub picioare presedintelui statului. Si sa ia decizii sau sa influenteze decizii majore in numele sau in spatele acestuia. Mai ales ca Talpes este mentorul procurorului Ciprian Nastasiu, pe care l-a adus de la Timisoara, plasandu-l in "camara" marilor dosare politice. Si predandu-l astfel, ca un slujitor devotat, lui Basescu. Chiar atunci, la inceputul presedintiei acestuia din urma, cand Talpes, in mod spectaculos, s-a prezentat la Cotroceni. Si tot Talpes, la fel de spectaculos, l-a insotit pe Nastasiu la Washington, dupa volatilizarea lui Omar Hayssam, atunci cand procurorul, in nume personal, fara a fi fost trimis ori autorizat de institutiile abilitate ale statului roman, a solicitat sa-si faca, pe malul Potomacului, o spovedanie. Desigur, in stilul sau.

Acum, cand se discuta atat de insistent despre statutul procurorilor, despre fisa de cadre a acestora, de ce nu ar lua CSM in analiza cel mai scandalos caz intalnit pana in prezent in ceea ce-i priveste pe procurorii statului? Si anume ca Ciprian Nastasiu este ofiter acoperit. Si, cu toate astea, lucreaza in interiorul unei puteri, cea judecatoreasca, aceasta fiind, prin Constitutie, independenta. Prezenta acestuia printre procurori este cel mai mare scandal posibil cu care se confrunta Justitia. Mai mare chiar si decat faptul ca acelasi procuror Nastasiu, dupa ce in numele "profesorului" a negociat cu Hayssam, l-a ajutat sa plece pe cel mai mare terorist din Romania, fara ca, in prealabil, sa fi obtinut macar la schimb informatii utile razboiului antiterorist. Ci doar unele indicii ca Omar Hayssam ar putea furniza informatii compromitatoare despre adversarii politici ai lui Traian Basescu. Care de prea multe ori coincid cu adversarii politici ai generalului Ioan Talpes.

Ar fi timpul ca CSM sa se puna pe treaba. Si sa-i elimine pe acei procurori care incalca legea. Facand jocuri in favoarea altor institutii. Ori in favoarea unor politicieni. Incepand cu Nastasiu.


Norica, Omar si "serviciile" presedintelui

Norica Nicolai si Omar Haissam sunt protagonistii celor mai fierbinti scandaluri ale actualitatii. Mai interesant decat scandalurile in sine mi se pare, insa, numitorul lor comun.

Ce legatura poate exista intre politicianul nominalizat de PNL pentru portofoliul de la Justitie si teroristul facut scapat in circumstante misterioase? Multi cred ca fulminanta dezlantuire prezidentiala impotriva Noricai Nicolai are drept obiectiv principal abaterea atentiei de la recent publicatele stenograme care probeaza ceea ce orice observator lucid intuise de mult: ca Omar Haissam a fugit cu "voie de la stapanire". Doar un naiv ar fi putut crede penibilele explicatii oficiale, cum ca sirianul a fortat granita, speculand lipsa de coordonare a serviciilor secrete - care, vezi Doamne, uitasera sa-l mai urmareasca dupa punerea sa in libertate provizorie. Eliberare solicitata chiar de procuror, despre care am aflat intre timp ca este ofiter acoperit!

Nu era nevoie de nici o stenograma ca sa ne dam seama ca fuga lui Haissam nu ar fi fost posibila fara acordul lui Traian Basescu, cel care a coordonat personal "celula de criza" de la Cotroceni pe tot parcursul farsei ostaticilor. Dupa toata tevatura facuta in jurul teroristului sirian, e imposibil de crezut ca intreaga comunitate de informatii din Romania a uitat, brusc, de existenta acestuia. Ca nimeni nu si-a adus aminte de el nici macar atunci cand presa a avertizat (cu probe foto) ca muribundul eliberat din considerente umanitare parea cat se poate de vioi la cumparaturi prin Capitala. O asemenea amnezie generala nu se putea produce decat la ordin. Un ordin de la cel mai inalt nivel. Ipoteza e confirmata, de altfel, si de lipsa de consecinte a acestui incredibil fiasco. Nimeni nu a intrat in puscarie, nimeni nu este cercetat penal. Ciprian Nastasiu a ramas in continuare procuror. Si ofiter.

Dupa fuga lui Haissam, Traian Basescu nu s-a suparat pe serviciile secrete. Dimpotriva. A incercat sa promoveze o legislatie care le-ar fi conferit puteri pe care nici macar Securitatea ceausista nu le avusese vreodata. Norica Nicolai a fost printre opozantii cei mai vocali ai proiectului. Nu, nu cred ca de aici i se trage antipatia presedintelui.

De fapt, nu despre antipatie este vorba. Oricine ar fi fost nominalizat de liberali s-ar fi trezit tinta a unor atacuri similare. Oricui i se poate gasi nod in papura. Daca nu in dosarul de Securitate, atunci in cel de cadre. Cristian Parvulescu a fost "demascat" ca are o sotie functionara la Guvern! Oricine poate fi compromis, cu putin ajutor din partea "specialistilor". O tamponare banala poate fi prezentata aproape ca o crima. Acuzatiile prezidentiale la adresa Noricai Nicolai sunt la fel de veridice pe cat s-a dovedit stirea, repetata isteric, ca Ludovic Orban a lovit un copil pe trecerea de pietoni si "a fugit de la locul faptei".

Presedintele Basescu a prins gustul campaniilor de demolare. Foloseste cu dezinvoltura tot retetarul de trucuri ********e. Nu are scrupule si nu se teme de ridicolul inconsecventei. Fiindca, sa fim seriosi, cati dintre apropiatii sai ar rezista unui scrutin similar celui la care a fost supusa Norica Nicolai? Cum arata dosarul de cadre al Monicai Macovei? Sau ce ne-ar putea spune Valeriu Stoica despre adoptiile internationale? Stim deja ca Daniel Morar a tinut un om nevinovat dupa gratii timp de patru luni. Nu in urma cu 20 de ani, ci in minunata democratie postcomunista. O stia si Traian Basescu, atunci cand l-a numit in fruntea Parchetului Anticoruptie. Dar prietenilor le aplica, in mod evident, o alta masura decat adversarilor. Prietenii cei mai buni ai presedintelui raman, insa, in umbra. Ei sunt sursa intunecata a puterii sale.

www.ziua.ro

[miril]

Erau articolele pe care, de dimineata, daca as fi avut timp le-as fi pus si eu.

[krapulax]

maistrul ptrucă. marius.

Aşadar, imbecilizarea poporului român continuă. Fără drept de apel, fără recurs, fără alternativă. De 18 (http://pbskids.org/sesame/coloring/images/18_babybear.gif) ani. Da, prin îndepărtarea lui Cristian Tudor Popescu (http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3921/314272/1/cristian-tudor-popescu-2.jpg) presa de autor e pe cale de dispariţie (http://www.dinosaur.org/extinction970404.jpg). Prostia românească (http://litereueo.files.wordpress.com/2007/04/688.jpg) şi îngâmfarea (http://www.hadjin.com/images/MK_Turkish_Army_Syrian_Front_1915_with_Swagger_Sti ck.jpg) patronală ne ţin predici (http://www.lesliemazoch.com/chico/preach.jpg) despre cum trebuie să se facă presa din România. Prin manelizare (http://www.runzu.com/images/articole/41/nicolae_guta.jpg), martirizare (http://www.pre-raphaelitesociety.org/img/martyr.jpg), tabloidizare (http://aiurea.eu/wp-content/libertatea_mic.jpg), internetizare (http://www.techwithoutwires.com/50226711/EndOfInternet.jpg) şi imbecilizare (http://bp1.blogger.com/_jNLLYC1rS2o/R1_VPiv2d4I/AAAAAAAAAGM/ZwaGQ1_ELro/s1600-h/Image-01.JPG). Autorii trebuie să dispară, urmează era colectivizării informatizate, epoca nickname-urilor, secolul nimănui, evul lui neica-nimeni. Mai dă-i în mă-sa (http://www.wirednewyork.com/art/damien_hirst_virgin_mother.jpg) şi pe Cristian Tudor Popescu şi pe toţi autorii al căror nume "depersonalizează" presa de pe la noi! Şi-n definitiv, ducă-se toţi gazetarii care mai au personalitate (http://www.housefull.co.in/images/personality.gif), idei (http://img.hexus.net/v2/lifestyle/news/misc/egcellent_ideas_ringpull_egg_c.jpg), principii (http://www.slapupsidethehead.com/wp-content/media/2007/04/yogyakarta-principles.jpg) şi coaie (http://www.markjohnstonracing.com/pages/news/15/feb07/vet_01.jpg) în România!

[Bancaru]

Am si eu o intrebare. Ale cui sunt ouale alea? Coaiele, vreau sa zic, ca apar si oua ... oua.

[krapulax]

ale gazetarilor

[Bancaru]

Ai dat search coaie sau testicule?

[krapulax]

am dat sărci presa din românia



doru bushcu (fragment)

Pentru insul fara pareri si pentru jurnalistul fara trecut personalitatea vehementa a lui CTP e coplesitoare. Sa nu uitam insa, acum, la debarcare, ca Adevarul, ziarul care-i da consistenta biografiei, a purtat in pagini, pe linga patrimoniul ideologic si retelele Scinteii, rusinea mineriadelor si prigoana Pietei, insultele si haituirea Regelui Mihai, protectia clientelara si contractele de publicitate cu statul. Cu sutele de mii de abonati ai Scinteii in spate si cu banii guvernului in buzunar “crucisatorul presei romanesti” a tunat si a fulgerat despre ierarhii si valoare, despre coruptie si dreptate, despre moralitate si bun simt. Sub comanda celui mai notoriu jurnalist al deceniului Adevarul insa a cazut. O miscare ingimfata si stupida a transformat un tiraj mare in doua mult mai mici. Gandul si povestea lui descrescatoare sint ultimile foi din mapa profesionala a marelui om de presa. Iar chestia asta trebuia laudata cumva.

Exista totusi si un CTP comestibil. Unul caruia noi, in redactie, ii zicem de ani buni Chelul si pe care eu si colegul Motoc il citeam cu voce tare cind scria la Adevarul. Chelul despre care va vorbesc e unul din rarele condeie care stiu sa sclipeasca scurt si memorabil. Inzestrat cu o formidabila intuitie a subiectului, cu usurinta speciala pentru formulari care ramin, cu umor si cu o rara caligrafie a ideilor, precis, nervos, inteligent si exploziv, ACEST CTP e partea care ramine. Celalalt, CTP-ul director, e o pierdere de vreme.

[Dogville]

Va salut cu respect oameni buni...si va multumesc pentru ca va faceti timp din cind in cind sa selectati cele mai bune articole din presa romaneasca...mie chiar imi plac.....dar nici eu n-am stat cu mainile-n sin....dovada materialul de mai jos..



Cantaretul de manele a filmat un videoclip in prestigioasa institutie de cultura





Razvan Mateescu



Manelistul Sorin Copilul de Aur a intrat in galeria marilor artisti care au evoluat, de-a lungul timpului pe scena Operei Romane din Capitala. El a realizat videomaneaua "La culcare... Noapte buna" in fata si in interiorul prestigioasei institutii de cultura. Spre deosebire de inaintasii sai, Nicolae Herlea, David Ohanesian sau Pompei Harasteanu, tanarul manelist a ales sa interpreteze o melodie trista, acompaniat de o blonda epatanta care manuie pianul cocotata pe scena mare. Cantarea incepe cam asa: "Noaptea nu am somn/ Ca plang de al tau dor..." si se sfarseste cand interpretul ingenuncheaza sentimental, vizibil indurerat, pe perdeaua rosie ce tasneste din pian. Manelistii au o predilectie pentru valorile culturale locale si universale pe care chiar unii oameni de cultura le ignora. Multe dintre videoclipuri au pe fundal cladiri monumentale printre care fosta manastire Chiajna, Catedrala din Timisoara si acum Opera Romana. Macar daca administratorii acestor cladiri ar scoate niste bani pentru reparatii de la cei care, dupa cum singuri afirma, au "buzunarul bancomat" si... "daca-i apuca nebunia cumpara toata Romaniatat degeaba,dovada materialul de mai jos,aparut in ziarul Cancan....

V-a placut?.....Traim in Romania...si asta LE ocupa tot timpul......

PS...la culcare...noapte buna!!!

[Bancaru]

Nu e nicio problema. Cu bani poti sa faci ce vrei. Nu cred povestea de mai jos, dar am avut un coleg de facultate care ne-a zis asa la un moemnt dat:
Bai, unde ati fost ieri? V-am cautat peste tot. Am dat petrecere de ziua mea. Am facut-o la Palatul Ghika (pe Doamna Ghika, langa parcul Plumbuita). A fost meserie. Am adus si femei. Ne-am imbatat. Eu eram beat si stateam pe tronul lui Ghika si ii dadeam **** uneia.
Personal nu am fost in palatul respectiv, nici nu stiu dace e vreun tron acolo, dar daca nu l-as fi stiut pe baiat, ceva mai saracut, inclusiv in relatia cu adevarul, as fi putut sa cred. Daca nu ma insel a mai fost odata inchiriat Atheneul pentru nu stiu ce paranghelie, culmea, televizata, iar Palatul Peles a fost sediul unei ultime sedinte a PSD pe cand se afla la guvernare. Care daca stai bine sa te gandesti tot un fel de **** se cheama.

[Dogville]

....tii....ce dracovenii.....eu imi aduc aminte ca unul din actionarii de la Dinamo (savulescu) si-a facut nunta la...muzeul de istorie (nu mai stiu chiar exact...dar era un muzeu din Bucuresti,oricum...)....ca sa nu mai zic de Fane Spoitoru care a facut si el o paranghelie in .....Casa Poporului......da-o dracului de treaba...nici scuipatul nu pot sa-l stric pe astia....

[miril]

Doggy Boy, de ala isi aduce aminte si Bancaru. "Cainilor!".

[Bancaru]

BANCARU SUPERMODERATOR:

Bai, dar ce e cu cuvintele astea obscene aici? Cine e moderator pe sectiunea Progresul? O sa vorbesc cu Basesescu sa puna DNA pe voi.

[Dogville]

...tocmai vroiam sa-l pun un pic pe...Blanculescu sa cerceteze.....ca va cam faceti de cap in lipsa lui....

[Bancaru]

Toata lumea are o pata undeva, chiar si Blanculescu. Are Basescu mapa cu toti.

[miril]

Mi-e teama, la cum merg lucrurile, ca o sa(-mi) arestati...ghilimelele. "Pensionarilor!".

[Bancaru]

Cine vorbea...

[miril]

Bineeee... Vad ca nu stai in Banca ta. "Imputitilor!". Pluralu-i de circ...umstanta.

[Bancaru]

Stau, sunt Bancar, doar...
Iata un nou articol de mare arta. Asa cred eu, voi puteti sa aveti alta parere, normal:

Nume de cod: Profesorul

Gratie stenogramelor care ne dezvaluie caldura amicala a conversatiilor dintre procurori si inculpatii lor (nu stim daca toti, sau doar cei condamnati pentru terorism), o fantoma bantuie Romania: misteriosul "Profesor". Confruntati cu acest nume codificat, dam in bobi, cin'sa fie?. Poate e dl. Talpes, ale carui absconse profetii despre trecut, prezent si viitor, invaluite totdeauna intr-un abur de mister incoerent, ar putea prea bine sugera subordonatilor acest nume de cod. Sa fie presedintele? Ar fi de tot hazul, cu alergia lui marturisita fata de corpul didactic, chiar daca - parafrazez spusa unui amic - cu dl. Basescu in frunte, tara seamana cu o clasa de liceu industrial unde diriginte e proful de sport.

De la revolutie incoace, am avut parte de cativa "Profesori" cu identitate cunoscuta, al caror titlu era de fapt doar un nume de cod, cata vreme, in sine, ramanea indoielnic sau chiar fals. Raposatul Silviu Brucan era gratulat in fiecare duminica dimineata cu acest nume de cod, cu toate ca omul recunoscuse ca nu avea nici macar bacalaureatul. Dl. Magureanu, multa vreme supranumit si el Profesorul, nu-si castigase acest nume de glorie la catedra. Cred ca ne aflam si de data asta in fata unor nume codificate nu "pe fata" - agentul in cauza supranumit Profesorul fiindca ar fi profesor - ci dimpotriva, "pe dos", la deruta, fiindca personajul e orice, numai profesor nu.

Dar atunci ar trebui ca, "a contrario", si dl. Nastase sa fie supranumit "Profesorul", nu Nepotul, de vreme ce persevereaza sa declare - si mai ales sa incaseze - venituri din salarii platite de nenumaratele universitati la care n-are timp sa ajunga; la brat cu presedintele Norvegiei, gratioasa dna Udrea se apropie vertiginos de acelasi pluton. Tot "Profesor" sa fie, incifrat, si senatorul Oprescu, care si-a fabricat artizanal gramezi de lucrari stiintifice, si distinsa oenoloaga recent denuntata de ziarul Ziua, si dl. fost ministru Beuran, care a avansat vertiginos in cariera pe temeiul unor plagiate notorii.

Eruditii antici inventasera o asemenea figura etimologica, "lucus a non lucendo"- luminis de la a nu lumina; poate ca urmasii lor Bubuli le-au urmat exemplul. As propune insa, pentru a evita confuziile, ca toate titlurile academice sa devina exclusiv nume de cod, rezervate doar acelora care le contrazic prin intreaga lor activitate. Palmasii universitatilor, naivii care au ajuns profesori prin concursuri cinstite si severe, fara sa-si exploateze doctoranzii si fara sa-si falsifice memoriul de titluri si lucrari, sa fie numiti oricum, numai profesori nu. Tot astfel, sa nu aiba dreptul sa poarte numele de cod "academicianul" decat impostorii si plagiatorii invederati, nu si savantii care ar putea fi la fel de bine membri ai Academiei Romane sau ai Institutului Frantei. Si, de vreme ce dl. senator Vadim si-a arogat numele de cod "Doctorul" de cand si-a castigat acest titlu (zis stiintific) cu un fluviu namolos de anecdote, suveniruri personale din excursii si articole de enciclopedie, puse cap la cap cu cateva pagini solid xenofobe, e musai ca noi, ceilalti, cei care ne-am dat doctoratul pe baza unor cercetari personale, sa capatam cu totul alt titlu - eventual pe cel de tribun. Nu-i asa ca suna frumos - tribun in matematica, tribun in filosofie? Nu de alta, dar confuzia risca sa umbreasca ispravile marilor barbati de ambe sexe care au binemeritat de la patrie aceste nobile nume de cod.

Zoe PETRE www.ziua.ro

[Dogville]

Bancare,esti....''tribunul'' revistei presei...buuuun articol...iar doamna Petre scrie mai bine decit consiliaza fosti prezidenti....

[Bancaru]

Nu cred ca mai consiliaza pe cineva. Iar daca mai discuta cred ca o fac amical, asa cum discutam si noi aici. Iar daca Emil pare ca are din ideile ei, sau chiar le are, e tot asa cum si eu pot imprumuta de la tine, Miril, Krap, George, Platanu si restul. Nu si de la Gabri3l, sa ma ierte.

[miril]

Sa bagam si ceva mai...rupator, alta expresie nu am gasit:

BREAKING NEWS: Meleşcanu returnează preşedintelui avizele de urmărire penală Realitatea TV

Meleşcanu îi returnează preşedintelui Traian Băsescu avizele de urmărire penală, pe motiv că acestea nu au fost însoţite de dosarele miniştrilor.

Teodor Meleşcanu a trimis o scrisoare către Traian Băsescu, solicitându-i să îi transmită dosarele cazurilor.

Acesta susţine că specialiştii din minister au verificat documentaţia primită de la preşedinte, constatând că aceasta este incompletă. Ei susţin că au primit doare referatele procurorilor de caz şi ale procurorilor şefi, dar lipsesc dosarele propriu-zise.

Demnitarii trimişi în judecată sunt: Adrian Năstase, fost prim-ministru al României, Miron Tudor Mitrea, fost ministru al Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Tudor Alexandru Chiuariu, fost ministru al Justiţiei, Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, Victor Babiuc, fost ministru al Apărării Naţionale, Nicolae Paul Anton Păcuraru, ministrul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, Ioan Codruţ Şereş, fost ministru al Economiei şi Comerţului, Decebal Traian Remeş, fost ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Sursa: Realitatea TV

[Bancaru]

Neverending story (http://www.youtube.com/watch?v=MccmHwA-c4U&feature=related) Nu am gresit topicul.

[krapulax]

ioan t morar despre gasca aia de la antena 2 sau 3, baietii aia care prin ura si prostia lor mi-l fac simpatic pe dusmanul lor, traiean:

Pentru Gadea, Cristoiu, Ciutacu, Valentin Stan si Radu Tudor ar fi floare la ureche sa-l condamne pe Isus, daca asta ar fi comanda postului. Si ar avea ce sa-i puna in circa, har Domnului! De la batjocura autodeclarat ironica a lui Ion Cristoiu la incruntarea acra a lui Victor Ciutacu si la risul cu fata-n laptop al lui Valentin Stan pina la reprosurile analistului militar Radu Tudor referitoare la Oastea Domnului, desigur, intrerupte de fariseimele lui Gadea, toate astea ar pecetlui soarta Mintuitorului. Si, daca ar fi nevoie de un sprijin prin telefon, Mugur Ciuvica ar putea veni cu niste dovezi de ultima ora in care s-ar gasi urme de colaborare a Inculpatului cu stapinirea romana. Caci, altfel, de unde ar veni sfatul „Dati Cezarului ce-i al Cezarului!“ daca nu din reflexul unei colaborari?! Sigur, ar mai putea zice Cristoiu (incercind, mai intii sa glumeasca pe seama asemanarii de nume dintre el si El), Isus s-a dovedit foarte turbulent, foarte autocentrat, vrea sa impuna numai si numai vointa Sa, se crede, vezi Doamne, trimisul lui Dumnezeu pe pamint! Pai asta e atitudine?! Sa luam numai exemplul rasturnarii meselor din Templu! Nu asa se face, nu prin violenta se rezolva lucrurile! Da´, ar adauga Ciutacu, sa nu mai vorbim de mersul pe ape. E clar ca si pe vremea Lui se vinduse flota. Si nici acum nu se cunoaste vinovatul. Nu sint de acord cu Ciutacu, ar spune Cristoiu, nu trebuie sa ne referim la flota, acesta e alt caz. Dar chiar asa, ne ia de prosti Isus, cind spune ca vom fi in rai?! Promisiune facuta prea usor, cind se vede faptul ca sintem in studio, la domnul Voiculescu, RAI e in Italia, la Berlusconi, acolo! Ha-ha-ha! Valentin Stan intra si el in vorba: din datele pe care le detine, e clar ca totul nu e decit o parada de populism ca sa ia ochii electoratului de stinga cu presupusa egalitate, cind, de fapt, crestinismul, ulterior, a dezvoltat si a sustinut, mai ales, idei de dreapta. Nici Judecata de Apoi nu e o idee corecta: pai, cum, El stabileste regulile, El e si arbitru?! Si, uite asa, am avea o emisiune care, la Antena 3, ar consfinti un nou tip de a face presa: Jurnalismul de rastignire.

Si, dupa emisiunea lui Gadea, evident, Mircea Badea ar continua, maimutarind pozitia crucificarii, aratind ca e mai usor sa stai in spagat.

[miril]

Vrei sa-mi spui ca Norica ar trebui sa-mi fie simpatica datorita gastii de la Realitatea, EvZ sau/si Cotidianul? Toti sunt o apa si un pamant, Krap. Base este periculos cand trezeste astfel de simpatii. El pe asta se bazeaza, sa trezeasca emotii pozitive, nefondate. Asta ar mai lipsi sa-l asociem pe Iuda cu Iisus.

[krapulax]

Vrei sa-mi spui ca Norica ar trebui sa-mi fie simpatica datorita gastii de la Realitatea, EvZ sau/si Cotidianul?

nu! (http://www.youtube.com/watch?v=ZOid8hT5WPY)

si asta (http://www.youtube.com/watch?v=LE7BH2JPkwY) e misto

[Platanu]

Ce-aveti ma cu Mirciulica Badea,ca e simpatic.:D

[Bancaru]

Cei 5 sau 6, sau cati naiba sunt la Antena 3, sunt niste idioti daca au facut asa ceva. E drept, fiecare cu parerea lui, asa si sustinatoarea lui Pasescu, doamna cu nume de Palme D'or, Mungiu, dar si Pipidi, a scris o piesa de teatru in care Il vede pe Mantuitor drept homosexual. Asa a vazut ea... Si atunci s-a ridicat Razboinicul Luminii cu sabia lui de foc si vocea tunet si a stigmatizat-o pe grasa. Ce sa fac? imi ziceam... Madam Pipidi oricum nu este pe gustul meu de nicio culoare. Dar nici Becali parca nu e simpatic. Trebuie neaparat sa am o opinie. Trebuie sa sustin pe cineva. Nu? Ca asa ar trebui sa gandim si acum? Ca aia au maimutarit pe Iisus si avand in vedere ca nu il inghit pe Basescu e clar ca eu ma vad nevoit sa zic: uite, dom'le, Basescu asta e mare credincios. El nu huleste.
Competentele pe baza carora esti ales la Antene sunt destul de drastice: limbi in cur la greu si supunere. Adulatie si mancat ***** in public facand parada de obiectivism. Asa se face ca Gadea e ziarist, ca Badea e si el gazetar iar restul, cu exceptia lui Cristoiu, sunt si ei oameni de presa. Haideti sa ne imaginam pe toti boii astia existand fara ca Voiculescu sa fi fost vreodata Felix. De aici porneste tot. Sa nu confundam vendetele cu argumente de bun simt.
Dintre toti, Cristoiu este singurul capabil sa aiba asemenea argumente, dar si el are probleme personale de impartit cu un anume om chel care a fost marinar.

Last edit:

Si inca ceva legat de filmuletul penibil de la Antena 3: eu nu ma uit in gura lu' ala, ca am alte treburi de facut, dar acum ca l-am vazut pe la noi, pe aici, nu pot s anu remarc faptul ca nu inteleg eu ce vrea sa zica, dar vad ca saptamana trecut Putin s-a dus la bulgari cu presedintele Gazprom, cel care va desena harti, maine poimanie, si le-a dat ceva cadouri la vecini, desi si ei sunt in NATO si in **** cu noi. De prostul lor, Basescul bulgarilor, nu a auzit nimeni. Decat sa fii bou mai bine taci si capul mare stie asta. In schimb Basescu a scop **** la geam la Putin si a scuipat si pe clanta. Asa stand lucrurile, noi dam dublu pe gaze. Credeti ca ar trebui sa solicit 50% de la Presedintie?
De proastele legaturi diplomatice intre Romania si Rusia cine se face vinovat? Mi se pare muuuuuult mai grav decat punerea Noricai la orice minister. Putea sa il puna si pe Fane Spoitoru si tot nu se compara. Pentru cei care vor sa stie Gerhardt Schroder, fostul Cancelar german, lucreaza la Gazprom la Moskva. Ce rusine !!!!

[miril]

Bank, sa nu ne auda Herc! Auzi, nemtii na...ulitza. A propos, ce o mai face fratele nostru progresist? S-o fi saturat de atata Progres(ul). Paranteza la paranteza, nu am luat in discutie niciodata Antena 3 sau alte...antene surori. De ce? Profesionalismul lor era nul. Si acum, in ciuda subiectivitatii politice vadite, ma uit la stiri tot la Realitatea TV, iar seara la stirile TVR. Daca nu am de ales!

[Bancaru]

Realitatea e genul de televiziune care spune ca e echidistanta pe urmatorul criteriu: la stiri dau in PNL si Tariceanu iar in contrapartida, mai rar, ce-i drept, apare Ursu sau CTP si il fac de ***** pe marinar. Asa vad ei sa fie independenti. Eu am alta viziune.
Eu nu cred ca la Antena 123456789 lipsa de profesionalism este cea mai mare lacuna. Vaci sunt peste tot. Ce e rau la ei e ca sunt subiectivi la comanda, nici macar din proprie convingere.

[miril]

Esca mai...vaca. Pacat, iata cum o femeie inteligenta, de fapt, se...pro(tv)stitueza, la figurat. De restul, nu am dovezi. Sa fie foamea de bani o bulimie a celor cu teschereul foarte plin?

[Bancaru]

Probabil, dar vorbeam despre altceva. Iar astea, ca sa revenim la ... oile noastre, nu sunt cele mai vaci din cate exista. Mai sunt si pasarici.

[Bancaru]

Reteaua "Patapievici - Liiceanu"

Presedintele ICR a impus un criteriu de selectie pentru participarea la Targul de Carte de la Londra, astfel incat sa fie favorizata editura Humanitas

Horia Roman Patapievici reuseste sa-si agate o tinichea de coada, de care nu va scapa cu usurinta, tinichea ce se va constitui intr-un trist renume: "Patapievici, cifra de afaceri". Presedintele trecator al ICR a semnat un document trimis asociatiilor de editori din Romania prin care a impus drept unic criteriu de selectie pentru participarea la standul Romaniei de la (Targul de Carte de la Londra) London Book Fair - cifra de afaceri. Valoarea, autenticitatea, organicitatea si alte categorii estetice au fost sterse dintr-un condei. Scrisoarea trimisa editorilor de Patapievici a parut ca e semnata de un functionar de la Camera de Comert si Industrie a Romaniei, nu de chiar presedintele Institutului Cultural Roman.

Pe 14 ianuarie 2008, presedintele Institutului Cultural Roman, Horia-Roman Patapievici, a trimis asociatiilor de editori o scrisoare oficiala in care ii anunta ca ICR in colaborare cu Asociatia Editorilor din Romania vor organiza, in perioada 14-16 aprilie 2008, standul Romaniei la London Book Fair. In scrisoarea citata, ICR dorea sa asigure reprezentarea celor mai importante edituri din Romania folosind drept unic criteriu de selectie cifra de afaceri. Reactiile asociatiilor de editori nu au intarziat sa apara, starnind scandal si polemici incinse. Presedintele Asociatiei Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania (APLER), Ion Tomescu, i-a trimis lui Patapievici un raspuns prin care, in termeni diplomatici, criteriul cifrei de afaceri impus de ICR este facut zob. "Noi, Asociatia Publicatiilor Literare si Editurilor din Romania (APLER), suntem onorati de invitatia, destul de tardiva, de a participa la Targul de Carte de la Londra, din primavara acestui an. Ne exprimam, totodata, nedumerirea in ce priveste criteriul de selectare propus de dumneavoastra (cifra de afaceri) a editurilor pe care urmeaza sa le propunem. Noi ramanem incredintati ca tot criteriul calitativ si estetic al lucrarilor publicate este prioritar. In caz contrar, o editura care publica "tone de maculatura vandabila" ar corespunde intocmai criteriului propus de dumneavoastra, respectiv cifra de afaceri. In asteptarea, in timp util, a unei grile in care primul criteriu sa fie cel axiologic si de promovare a literaturii romane contemporane, va dorim succes si prosperitate in Noul An", i-a scris presedintele APLER lui Patapievici.

Apreciere cantitativa, nu calitativa

Presedintele Societatii Editorilor din Romania (SER), dr. Ioan Enescu, i-a trimis si el, pe 16 ianuarie 2008, o scrisoare de raspuns presedintelui ICR in care criteriul cifrei de afaceri este pus sub semnul indoielii. "Consideram ca cifra de afaceri este un criteriu de apreciere cantitativa, si nu calitativa, astfel incat, credem ca ar fi fost mai oportuna o selectie a celor mai reprezentative carti pentru activitatea editoriala din Romania. Ramane la aprecierea dumneavoastra criteriul pe baza caruia veti face o selectie finala, opinia noastra fiind una facultativa", si-a exprimat punctul de vedere presedintele SER.

Manevrele lui Liiceanu

ICR a luat hotararea cifrei de afaceri cu de la sine putere si a anuntat ca organizeaza evenimentul de la Londra in colaborare cu Asociatia Editorilor din Romania (AER). Nici o asociatie membra a Federatiei Editorilor si Distribuitorilor de Carte din Romania (FEDCR) nu a avut stiinta de faptul ca a avut loc o licitatie publica de desemnare a AER drept coorganizator al standului Romaniei la London Book Fair. De asemenea, ICR nu a invitat asociatiile de editori din Romania la o consultare privind criteriile de selectie pentru participarile in standul national la targurile si saloanele de carte internationale. AER este asociatia condusa pana nu de mult de Gabriel Liiceanu si care are intre membrii ei editura Humanitas. Liiceanu a fost numit discretionar membru in Consiliul de Administratie al ICR condus de Horia-Roman Patapievici, ca reprezentant al asociatiilor de editori, desi nu a avut niciodata acordul acestora. Actualul presedinte al AER, Grigore Arsene, l-a inlocuit pe Liiceanu in Consiliul de Administratie al ICR fara ca Patapievici sa fi obtinut un acord de reprezentativitate din partea asociatiilor de editori din Romania unite intre timp in FEDCR. Miscarea "cifra de afaceri" apare, astfel, drept o consecinta fireasca a protejarii intereselor unor edituri obediente politicilor culturale ale ICR. n

Dezinformarea presedintelui Institutului Cultural Roman

ZIUA a cerut AER mai multe amanunte despre participarea Romaniei la London Book Fair si despre criteriul cifrei de afaceri. Asa am dat de o mare surpriza: AER nu este implicat in organizarea standului Romaniei de la Londra! Oare de ce a dezinformat cu cinism Horia-Roman Patapievici?

Directorul executiv al AER, Cristian Juncu, ne-a precizat faptul ca AER nu este nici organizator al standului Romaniei, "nici implicat in vreun fel in organizarea acestuia". "Singura precizare pe care o putem face legat de standul Romaniei la London Book Fair este ca, la intrebarea ICR daca este binevenita organizarea unui stand national la London Book Fair, noi am raspuns pozitiv, deoarece preturile de expunere sunt prohibitive pentru marea majoritate a editorilor romani, iar standul national este singura lor sansa de a fi reprezentati la London Book Fair. Va putem preciza doar ca ICR a trimis AER o adresa in care specifica criteriul folosit pentru selectare a editurilor si o lista cu aceste edituri, cu solicitarea ca, tinand cont de criteriul ales, AER sa faca cunoscute eventualele observatii; AER a sugerat ca, pe langa editurile nominalizate, sa fie expusa in stand si o selectie reprezentativa de titluri de la edituri mai mici, sugestie pe care ICR a gasit-o nimerita", ne-a declarat Cristian Juncu.

Criteriul cifrei de afaceri este naucitor pentru cineva care are legatura directa cu spatiul cultural romanesc unde cea mai decapitalizata structura social-economica dupa Revolutia din 1989 a fost industria de bunuri si produse culturale si artistice. Pentru un intelectual de talia lui Patapievici, a cere cifre de afaceri devine un gest inexplicabil. "Initial, am crezut ca aceasta adresa a venit de la Camera de Comert si Industrie a Romaniei, singura care ar fi fost, de altfel, indreptatita sa faca acest demers", a comentat presedintele APLER, Ion Tomescu, scrisoarea semnata de Patapievici.

O afacere de 140.000 de euro

ICR ne-a confirmat prin biroul sau de presa ca Patapievici dezinformeaza: AER nu are legatura cu standul Romaniei de la London Book Fair. Institutul Cultural Roman este partenerul unic al London Book Fair pentru organizarea standului Romaniei la editia din 2008.

Bugetul prevazut pentru realizarea standului a fost estimat la 140.000 de euro, din care 36.000 de euro reprezinta chiria spatiului de expunere (108 mp). Celelalte categorii de cheltuieli sunt legate de realizarea standului, tiparituri (cataloage, pliante), materiale promotionale, publicitate, transportul cartilor, cheltuieli de deplasare pentru participantii la evenimentele ce ar putea fi organizate in zilele targului. De la biroul de presa al ICR am aflat ca "AER nu este partenerul ICR in organizarea acestui eveniment". ICR a adresat celor patru asociatii cu profil editorial - AER, APLER, SOCED si UER - scrisori prin care le-a solicitat colaborarea in vederea stabilirii editurilor care vor fi prezente la London Book Fair. "Nu s-a organizat o licitatie publica pentru ca organizarea standului a fost asumata de ICR integral si, oricum, un asemenea proiect nu se incadreaza intr-o categorie care sa impuna aceasta procedura", ne-a precizat Biroul de presa al ICR. In legatura cu numirea presedintelui AER in Consiliul de Administratie al ICR din partea asociatiilor de editori, cei de la ICR ne-au oferit urmatoarele informatii: "Legea 356/2003 privind infiintarea, organizarea si functionarea Institutului Cultural Roman, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede reprezentarea a sapte asociatii profesionale in Consiliul de Conducere al ICR. Acestea isi propun reprezentantii. In anul 2005, cand actualul Consiliu de Conducere al ICR a fost constituit, AER a fost considerata cea mai reprezentativa dintre asociatiile/uniunile de editori existente. Dl Grigore Arsene face parte din Consiliul de Conducere al ICR incepand cu anul 2007, fiind numit de catre AER. Va trimitem atasat o copie a scrisorii prin care AER propune desemnarea domnului Grigore Arsene ca membru in Consiliul de Conducere al ICR". ICR nu a putut sa ne trimita, insa, nici o dovada a faptului ca si celelalte asociatii de editori au fost de acord cu numirea discretionara a lui Gabriel Liiceanu si, apoi, a succesorului acestuia, Grigore Arsene. Biroul de presa al ICR a incercat sa dreaga busuiocul gafei lui Patapievici cu "cifra de afaceri". "Cifra de afaceri nu este criteriul unic de selectie, dar nici unul nesemnificativ. Prin consultarea asociatiilor profesionale s-a urmarit tocmai ca, in afara celor 15 edituri selectate pe baza cifrei de afaceri, sa fie incluse si edituri mici, dar cu un profil adecvat manifestarii de la Londra: editarea, in ultimii doi ani, a unor carti de arta sau de turism privind Romania, publicarea de dictionare, de literatura de limba engleza tradusa in romana, de autori romani. Mentionam ca Targul de Carte de la Londra este un eveniment destinat exclusiv profesionistilor din domeniu, nefiind deschis publicului", a precizat Biroul de presa al ICR.

Editurile ICR

Din scrisoarea semnata de Patapievici aflam si cele 15 edituri romanesti alese pentru London Book Fair dupa criteriul cifrei de afaceri. Astfel, cele mai banoase edituri dupa estimarile ICR sunt: Polirom, Teora, Corint, Rao, Humanitas, Egmont Romania, Niculescu, Paralela 45, Univers Enciclopedic, Noi Media Print, Nemira, Curtea Veche, Gramar, All si Trei.

Criteriul vandabilitatii,

o aroganta

Scriitoarea Aura Christi, membru in comitetul de coordonare al APLER, directorul Grupului Ideea Europeana-Euro Press, este contrariata de criteriul cifrei de afaceri propus de ICR sub semnatura lui Patapievici. "Prestigiul, calitatea unei institutii editoriale se judeca in functie de "cifra de afaceri", cifra care presupune - e de la sine inteles pentru un editor profesionist - si calendare, si brosuri, si "maculatura" cu un caracter strict vandabil, cand firesc ar fi ca lucrurile sa fie cantarite cu totul altfel, si anume: in functie de gradul in care este interesata o editura de literatura nationala romana contemporana. Cate colectii de literatura contemporana are o editura care pretinde ca este nationala, dar atunci cand e vorba sa demonstreze "cu cartile pe masa", cum se spune, ce colectii de literatura romana vie cultiva de ani de zile, cand e vorba sa indice serii de autori romani contemporani, brusc, ca printr-un marunt miracol cu semnul minus, se retrage in... cifre de afaceri? Nu poti, insa, sa-ti arogi aroganta de a judeca valoarea unui scriitor in functie de criteriul vandabilitatii decat daca esti un reactionar. Nici francezilor, nici nemtilor, nici rusilor nu le-a trecut prin cap sa-i taxeze pe Baudelaire sau Rilke, sau Th. Mann, sau Dostoievski pentru ca operele lor nu se vand in tiraje impresionante", ne-a marturisit Aura Christi.

Propunere neinspirata

Contactat de ZIUA, Cassian Maria Spiridon, redactorul-sef al revistei Convorbiri literare si al editurii Timpul de la Iasi, vicepresedintele APLER, crede ca propunerea cifrei de afaceri drept criteriu unic e una "neinspirata si care marginalizeaza actul cultural". "Importanta era pentru noi toti afirmarea literaturii romane, in special a literaturii romane contemporane, care ar fi putut fi de interes in spatiul londonez", a adaugat Cassian Maria Spiridon.

Pagina realizata de Dan Mircea CIPARIU

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=232177&data=2008-01-24

Discutam zilele trecute cu un nene la telefon despre ICR si Patapievici. Eu ma aratam circumspect la posibila lui latura "jegoasa" nenea imi spunea ca orice e posibil, mai ales ca functia, zicea el, este un soi de presedinte al romanilor pe latura culturala. Ma rog... Eu am crezut ca articolul o fi fost facut de unii gen pereme. Dar am fost surprins sa vad ca e reaizata de Dan Mircea Cipariu, nimeni altul decat fiiul lui Timotei Cipariu, care nu are nicio legatura cu samponul Timotei.
Nu ma pot pronunta in privinta continutului, sunt scriitori intre ei. Ideea e ca a reusit Basescu sa bage zazanie si aici. La mai mare, Bashescule!

[miril]

Verde la jaf Silviu ALUPEI Ziua

-- Basescu a girat o lege a fostului ministru PD al Mediului prin care statul a fost pagubit cu zeci de milioane de dolari. Presedintele a scapat-o pe Sulfina Barbu si de dosarul penal

Presedintele Traian Basescu a refuzat sa ceara urmarirea penala a fostului ministru PD al Mediului Sulfina Barbu, desi faptele de coruptie extrem de grave de care acesta era acuzat ii fusesera aduse la cunostinta printr-un probatoriu complex. Sulfinei Barbu i se imputa faptul ca, cu acordul ei, statul roman a fost prejudiciat cu zeci de milioane de euro.De asemenea, fostul ministru al Mediului era acuzat ca s-a implicat in elaborarea Ordonantei de Urgenta 196/2005 si a Legii nr.105/2006 pentru Fondul de Mediu de pe urma carora au avut de castigat doar agentii rau-platnici. Basescu a refuzat sa ceara urmarirea penala fata de Sulfina Barbu desi cel care i-a adus la cunostinta gravele fapte ale fostului ministru, chiar directorul Administratiei Fondului de Mediu, fusese asigurat ca Parchetul va fi instiintat. In prezent, cauza se afla pe rolul instantei supreme.Atat OUG-ul cat si proiectul de Lege, concepute la comanda politica si sub coordonarea directa a ministrului Barbu, ii favorizeaza acum pe agentii economici rau-platnici, ca debitori, prin prescrierea a zeci de milioane de euro.La fel de grava a fost actiunea echipei ministrului Barbu de elaborare a textului OUG, prin care a fost eliminat Ministerul de Finante ca organ de urmarire a incasarilor taxelor de la contribuabilii Fondului de Mediu. In februarie 2006, directorul Administratiei Fondului de Mediu (AFM), economistul Gheorghe Ionel (foto), l-a sesizat oficial pe presedintele Basescu asupra abuzului extrem de grav comis de ministrul Sulfina Barbu. Constrans de probatoriul dosarului privind modalitatea de fraudare a Fondului de Mediu, in aprilie 2006, secretarul de stat de la Administratia Prezidentiala, Gabriel Piscociu, a comunicat oficial denuntatorului ca "urmeaza sa fie sesizatpresedintele Romaniei, pentru a cere urmarirea penala a a membrului Guvernului" (vezi facsimil). Numai ca acest lucru nu s-a intamplat nici pana in prezent.Desi fusese avertizat asupra pericolelor existente in Legea 105/2006, presedintele Traian Basescu a semnat promulgarea actului normativ. In aceste conditii, vazand ca demersul sau nu are nici un succes, directorul AFM s-a adresat cu plangere penala la Parchetul General, mai precis Serviciului de Anchete Speciale, abilitat sa ancheteze ministri in functie.Procurorii, numiti tocmai de seful statului, au emis insa, asa cum era de asteptat, rezolutia de Neincepere a Urmaririi Penale cu nr.470/24.04.2007. NUP-ul a fost contestat de economistul Gheorghe Ionel la conducerea Parchetului General, care insa l-a mentinut prin rezolutia din 5 iunie 2007. Astfel, directorul AFM a fost nevoit sa se adreseze instantei supreme, printr-o cale procedurala paralela cu cea prin care presedintele Basescu ar fi putut sa actioneze cu avizul de urmarire penala, asa cum a facut in cazul altor ministri ce nu faceau parte din Partidul Democrat. Altfel spus, se observa ca Traian Basescu isi foloseste prerogativele prezidentiale in mod discriminatoriu, in functie de interesele sale politice.Prescriptie pentru zeci de milioane de euroDupa cum spuneam, in pofida avertismentelor oficiale trimise de directorul AFM, Gheorghe Ionel la Ministerul Mediului si la Administratia Prezidentiala, ministrul Sulfina Barbu si fostul sau sef de partid, Traian Basescu, au promovat un text de lege care avea sa aduca in decembrie 2007 prescrierea a nenumarate datorii, in valoare de zeci de milioane de euro.Favorizati au fost marii poluatori de mediu, precum importanti producatori de tigari si fabricanti de mase plastice, producatori si importatori de substante chimice periculoase care aveau imense datorii catre stat, la sfarsitul anului 2002. Presedintele Basescu era atentionat ca proiectul noii legi a mediului, bazata pe "OUG nr.196/2005" da puteri fiscale excesive Ministerului Mediului dar "elimina Ministerul de Finante din actiunea legala a acestuia de a urmari incasarea taxelor de la datornicii Fondului pentru Mediu, ca venit public din bugetul consolidat al statului si ca atributie impusa Ministerului de Finante de catre Codul de procedura fiscala".In acelasi document, ignorat in anul 2006 de presedintele Basescu, se mai acuza faptul ca "autorii ordonantei de urgenta nu au tinut seama de faptul ca Agentia pentru Fondul de Mediu nu dispune de personal calificat si structuri de specialitate in teritoriu care sa permita un control eficient asupra obligatiilor de plata inregistrate in ultimii ani de catre debitori".Complicitatea lui StolojanDesi era imputernicit de Constitutie sa-si dea avizul pentru inceperea urmaririi penale in cazurile de fraude si mari fapte de coruptie comise de guvernanti, presedintele Romaniei a clasat denunturile referitoare la sistemul de favorizare a operatorilor economici de mediu.Traian Basescu mai era sesizat si asupra "modificarii taxei de ambalaje introduse de producatorii si importatorii de bunuri ambalate, de la 0,5 lei/kg la 1 leu/kg, ce reprezinta o concurenta neloiala intre operatorii economici ce preiau transferul european de responsabilitate in gestionarea ambalajelor si a deseurilor de ambalaje". Mai mult, s-a denuntat presedintelui Romaniei ca "plata anuala pentru ambalajele si anvelopele introduse pe piata constituie o forma de discriminare si o modalitate de concurenta neloiala, fata de ceilalti contribuabili, care isi platesc lunar obligatiile la Fondului de Mediu". In plus, se mai invedera sefului statului sa nu aprobe proiectul de lege in cauza, deoarece "precizarile din OUG, referitoare la modul de constituire a veniturilor Fondul sunt contradictorii, neclare, generand confuzii si intrepretari". Demersuri in zadar.A fost sesizat si consilierul prezidential Theodor Stolojan, in data de 15 februarie 2006 (petitia cu nr.4760, cu revenire in data de 6 aprilie 2006). Dupa ce i s-a prezentat cu lux de amanunte mecanismul fraudarii Fondului de Mediu, consilierul Stolojan era intrebat: "Dupa ce se vor prescrie datorii de zeci de milioane de euro, in urma dezinteresului pentru urmarirea debitelor agentilor rau platnici, cine va suporta si cine va raspunde, in viitorul apropiat, de pierderile rezultate ca urmare a neachitarii taxelor de la Fondul de Mediu?". Si ministrul Justitiei de atunci a fost avertizat asupra aberatiilor din prevederile OUG si ale viitorei legi, prin petitia inregistrata la MJ cu nr.29.412/23 martie 2006. Nici Monica Macovei, la fel ca si Theodor Stolojan, nu a miscat insa vreun deget.Devalizarea Fondului de Mediu"Mafia sta pe masa Guvernului Tariceanu", acuza Basescu in anul 2006. "Se dau OUG-uri in favoarea grupurilor de interese", mai avertiza presedintele tot in 2006 si 2007, sugerand ca cei din zona PNL ar fi beneficiarii acestor acte normative. Insa, acelasi presedinte Basescu nu a spus nici un cuvant despre OUG-ul Sulfinei Barbu sau despre modul in care s-a facut complice, impreuna cu ministrul PD, la fraudarea Fondului de Mediu.Prezentam o parte din dosarul penal de la instanta suprema si din sesizarile oficiale trimise de directorul AFM, Gheorghe Ionel, catre presedintele Basescu, catre Theodor Stolojan in calitate de consilier prezidential, catre Curtea de Conturi si alte diverse comisii de specialitate din Parlamentul Romaniei, carora li s-a cerut si sesizarea DNA. In sesizarea adresata presedintelui Romaniei, inregistrata la Cotroceni cu nr.4760/15 februarie 2006, sunt descrise abuzurile in serviciu in dauna interesului public si posibilele fapte de coruptie comise de Sulfina Barbu, acuzata ca OUG nr. 196/2005 "deschide drumul devalizarii Fondului de Mediu". Inaltul functionar al Ministerului Mediului Gheorghe Ionel i-a denuntat presedintelui Basescu "fapte de mare coruptie si de atentat la siguranta financiara si de mediu a statului", precizandu-i ca OUG 196/2005 si legea fondului de mediu care i-a urmat au fost elaborate cu dedicatie, fiind impusa ministrului Sulfina Barbu de "anumite grupuri, formate din reprezentanti ai unor institutii, asociatii si mari agentii economice, cu interese economico-financiare de tip mafiot, care au intervenit si au influentat stoparea luarii unor decizii, in favoarea lor si detrimentul statului".Razbunarea ministruluiDupa ce directorul Administratiei Fondului de Mediu, economistul Gheorghe Ionel, l-a somat, prin raport de serviciu, pe ministrul Sulfina Barbu, asupra nenorocirilor pe care le-a planuit prin OUG 196/2005, inaltul functionar din Ministerul Mediului s-a trezit dat afara din institutie.Constatand razbunarea ministrului Mediului, instanta l-a repus in functie, dar intre timp Sulfina Barbu a schimbat organigrama institutiei, astfel ca Gheorghe Ionel nu si-a putut relua postul. Dupa procesul de contencios administrativ, Curtea de Apel Bucuresti, prin decizia ramasa irevocabila a judecatorului Carmen Maria Ilie, a dispus reincadrarea in functie a reclamantului. Instanta a constatat in acelasi timp ca directorul AFM a actionat in baza si sub protectia legii avertizorului asupra faptelor de coruptie, denuntand fapte conforme cu realitatea. Ministrul Sulfina Barbu primea raportul cu nr.103.906/2 februarie 2006, in care i se aduceau la cunostinta faptul ca OUG 196/2006 a generat sistemul profiturilor mari, dar neinvestite in protectia mediului. "Prin modificarea taxei pentru ambalajele introduse pe piata nationala, se creeaza avantaje net superioare ONG-urilor carora li se aproba transferul de repsonsabilitate pentru gestionarea ambalajelor si deseurilor, cum este cazul ECOROM AMBALAJE, o organizatie non-profit. Aceasta incaseaza diverse sume pentru cantitatea totala de ambalaje introduse pe piata, in baza contractelor incheiate cu operatorii care fac importuri de bunuri ambalate. Acest lucru reprezinta o concurenta neloiala intre ONG-urile autorizate si Administratia Fondului de Mediu. Acestor ong-uri li se mai creaza posibilitatea obtinerii de profituri mari, care nu mai sunt investite in domeniul protectiei mediului si devin necontrolabile de catre autoritatea publica centrala de protectia mediului", se arata in raportul directorului AFM, musamalizat de ministrul Sulfina Barbu.Afacerea deseurilor periculoaseSi afacerea ilicita a incinerarii deseurilor periculoase a fost prezentata ministrului Sulfina Barbu, la inceputul anului 2006, de catre reprezentantii Administratiei Fondului de Mediu. Sulfinei Barbu i se cerea socoteala pentru favorizarea, ca ministru, a "grupurilor de interese" care au reusit sa impuna abrogarea unor acte normative, care incomodau tocarea banului public: "Este extrem de interesant cum a ajuns pe masa Ministerului Mediului, apoi pe masa Guvernului si apoi s-a aprobat, cu temeiuri din vechea lege a Fondului de Mediu, acea HG 1862/2005. Aceasta prevede finantari din Fondul de Mediu pentru proiectul "Incinerarea deseurilor periculoase si sterilizarea deseurilor din activitati medicale, din 22 decembrie 2005, zi in care, tot de pe masa Guvernului a aparut OUG 196/2005, care abroga vechea lege a Fondului de Mediu".In finalul sesizarii, ministrul Sulfina Barbu era intrebat: "De ce grupurile de interese, care conduc acum Fondul de Mediu, nu au oprit de la publicare in Monitorul Oficial, pana la 20 ianuarie 2006, aceasta HG, care este nula de drept ?" Ignorarea avizelor cerute de legeFostului ministru Sulfina Barbu i se imputa faptul ca in operatiunea de elaborare a actelor normative pentru Fondul de Mediu a actionat cu premeditare, si nicidecum cu nestiinta. La 1 februarie 2006, conducerea Administratiei Fondului de Mediu a semnalat, direct, Sulfinei Barbu, ca "analiza etapelor din circuitul de avizare a initiativei legislative pentru modificarea Fondului de Mediu demonstreaza foarte clar ca a actionat din anumite cauze nelegale, partinitoare, pentru rezolvarea anumitor interese, ca in final sa se propuna un proiect de lege, la data de 19 decembrie 2005, transformat in OUG la 22 decembrie 2005". Este vorba de OUG care a fundamentat promovarea de catre ministrul Barbu a Legii nr.105/2006, aprobata cu ochii inchisi de presedintele Basescu. Se mai denunta atunci modul total ilegal in care s-a pus la cale aceasta afacere: "Proiectul OUG nr.196/2005, promovat si avizat de ministrul Barbu si transformat in lege cu ajutorului presedintelui Basescu, nu a fost avizat de ministrul de stat coordonator pentru activitate economica; de ministrul Muncii; de consiliul concurentei; de ministrul delegat pentru relatia cu Parlamentul; de Consiliul Economic si Social pentru stabilirea prevederilor fiscale (contributii, taxe, venituri)".

[miril]

Maestrul are cuvantul!

În memoria lui Bazil Marian Radu Cosaşu GSP

S-a retras definitiv dintre noi Bazil Marian şi printre evenimentele cînd bubuitoare, cînd destrăbălate ale zilei, printre lăudăroşeniile desfrînate ale atîtor personaje sortite efemerului, îmi permit să cer un time-out în memoria lui.

Marian - nu-i puteam spune “nea Bazil”, ar fi fost prea intim pentru slava în care îl ţineam - nu a fost desigur “cel mai bun fotbalist român din toate timpurile”, conform expresiei bombastice după care se dă în vînt un întreg popor de microbişti. Nu a fost dintr-un motiv absolut: nu exista televiziune pe vremea splendorii lui în iarbă; şi dintr-un motiv relativ: piciorul drept îi era mult mai bun pentru şut decît stîngul. Ei, şi? El a fost primul meu idol fotbalistic, la 16-17 ani cîţi aveam, ţinînd bineînţeles, din cauza lui, cu echipa “Carmen”. Şi azi ştiu pe dinafară, ca prepoziţiile în latină, echipa aceea, cu Valentin Stănescu în poartă, cu Panait, Costică Marinescu, Novac, fundaşi, cu Torjoc, Simatoc, Şiclovan şi Angelo Niculescu la mijloc, cu înaintarea care începea “pe dreapta”, cu Fabian Marian, apoi Farcaş - Marian, pe centru Covaci, pe stînga Bonaţiu, lîngă Gică Popescu, fie-ne binecuvîntată magica memorie fotbalistică, inclusiv cu micile ei erori şi uitări… Marian al meu - primul idol, pînă l-am prins pe viu, la Bucureşti, pe Petchovschi, imediat pus lîngă el… - avea, în primul rînd, un şut fantastic, dar şi o inteligenţă a pasei cum nu mai văzusem; au rămas despre el pînă azi poveşti pitoreşti: ba că ar fi rupt plasa (cred că e o confuzie cu Dobai…), ba că s-a aşezat pe minge, pe linia porţii, înainte de a marca (eu nu am văzut scena asta, dar ţin minte precis că, într-adevăr, s-a aşezat pe minge, la centrul terenului, pe ANEF, cînd Carmen avea 5-1 cu UTA sau cu Ciocanul… aici sînt confuz).

Dar, dincolo de pitoresc, talentul extraordinar al lui Marian ridică azi altă problemă: ideea fixă a “celui mai bun fotbalist din toate timpurile”. Ea mi se pare abuzivă şi nefuncţională. Mai corectă - chiar pe plan mondial - ar fi “cel mai bun jucător de cînd există televiziunea”… Dobrin şi Hagi - apăsătoarea alternativă - au avut parte de ea şi asta schimbă toate jocurile unei istorii care nu poate fi înţeleasă decît pe văzute mult şi bine. Ea începe pentru foarte mulţi cam din televremea anilor ‘60-’70, ba chiar ‘80. Nu e deloc în regulă. Căci ce facem noi, aceştia care mergem la fotbal de pe timpurile lui Marian, Petchi, Piţi Apolzan, Ozon şi îi suportam cu greu pe cei care ne dispreţuiau fiindcă nu îi prinsesem pe Baratki, Bodola sau Mircea David decît la radio, prin anii ‘40?

Repet: chiar dacă e inoperantă, curat naivă, formula mea preferată este aceea de a fixa, bolnavi de superlative cum sîntem, două clasamente: unul pentru cel mai bun pînă la televiziune şi un altul după. Ne-am împăca toate generaţiile, niciodată expirate atîta vreme cît fastuoasa noastră memorie fotbalistică nu ştie ce-i somnul.

[Bancaru]

Discutam zilele trecute cu un nene la telefon despre ICR si Patapievici. Eu ma aratam circumspect la posibila lui latura "jegoasa" nenea imi spunea ca orice e posibil, mai ales ca functia, zicea el, este un soi de presedinte al romanilor pe latura culturala. Ma rog... Eu am crezut ca articolul o fi fost facut de unii gen pereme. Dar am fost surprins sa vad ca e reaizata de Dan Mircea Cipariu, nimeni altul decat fiiul lui Timotei Cipariu, care nu are nicio legatura cu samponul Timotei.
Nu ma pot pronunta in privinta continutului, sunt scriitori intre ei. Ideea e ca a reusit Basescu sa bage zazanie si aici. La mai mare, Bashescule!

Revin la treaba asta cu celebra expresie AM FOST UN *******. Am facut o mare confuzie pe care nu o pot explica acum prea amanuntit. Confuzia vine de pe vremea cand unmbal cu o fata care statea prin zona centrala a Bucurestiului, Mantuleasa, Romulus, ceva, pe acolo. Acolo stand si multi scriitori sau urmasii lor, pe unii ii cunostea. Ea mi-a spus ceva si probabil ca discutam si de Cipariu Timotei si de inca unul, care avea un fiu. Unul asta, care avea un fiu, era tot scriitor si nu mai stiu cum il cheama. Oricum, DM Cipariu cred ca e ruda cu T Cipariu. Hai, ca le-am facut varza. Dar cum il cheama pe alalalt scriitor? Era un tip mare, inalt adica, cret si cu fata de betiv. Bai, azi sunt plin de lapsusuri. Nici cum o chema pe tiganca din Cocsatul de la ND nu imi amintesc. Dar sa nu imi spuneti, ca nici pe "gogole" nu caut.
A! Si inca ceva legat de am fost un *******, desi as fi putut sa fiu neatent - fiiul este defapt fiul, nu? E fiica si fiul. Nu fiiul.

[Bancaru]

Si ceva cu care va rup gura (cred, sper). Mai stiti ca se intrebau Miril si Kra****x de unde vine expresia aia din editorialul lui Liviu Mihaiu, i-a luat "bula" taras? Iata ca dupa cateva luni am primit si explicatia. Dupa cateva luni din cauza mea ca am trimis mesajul aiurea. La un moment dat ajunsese la Eugen Istodor. Ia bagati voi ochiul adanc in imaginea atasata.

[krapulax]

perfect. lamurit

[ATHC]

55%

Vineri, 25 Ianuarie 2008

Vali Moraru

Fotbalul nu mai este al nostru. Si nu va fi nici al urmasilor nostri. Iar urmasii urmasilor nostri vor constata decesul unui sport frumos transformat în industrie, la acea vreme falimentara.

Fotbalul a fost al predecesorilor nostri. La prima Cupa Mondiala am facut antrenamente pe vapor, iar tribunele au fost pline de suporteri. De suporteri. La Europeanul de la 70 de ani distanta, din 100 de locuri doar 55 vor fi ocupate de suporteri. Restul de 45 se împart între delegati oficiali, parteneri si sponsori. Vorba lui Ionut Lupescu, doar si ei sunt suporteri.

Adevaratul suporter iese din ecuatie. Tribunele vor fi din ce în ce mai pline de oficiali, parteneri si sponsori. Va fi fotbalul lor. Un fotbal cu circuit închis. Urmasii nostri se vor înscrie la licitatia pentru unicul procent rezervat suporterilor la Mondialul din 2078.

http://www.prosport.ro/articole/55/74529

[krapulax]

dilema, numar din 1999:

Dl Băsescu, invitat la Antena 1 şi întrebat de sumbra sa gazdă dacă ar fi un bun preşedinte al Partidului Democrat, a răspuns cu un zîmbet carnasier şi pofticios: „Aş fi un foarte prost preşedinte“. Să nu spună cei interesaţi (actualul preşedinte, viitorii şi foştii membri) că nu au fost preveniţi.

[krapulax]

tot dilema. tudor calin zarojanu:

În anii ’80, după un succes internaţional al Universităţii Craiova, am asistat la o scenă delicioasă. Un coleg care trăise meciul la temperaturi înalte se apucase să-l povestească, fază cu fază, plimbîndu-se agitat prin birou. I se pusese pata pe o colegă şi majoritatea timpului vorbea către ea. Nu era microbistă, totuşi urmărise partida. Drept care, la un moment dat, a şoptit: „Să ştii că am văzut meciul...“ La care omul a izbucnit: „Dar nu l-ai înţeles!“ – şi a continuat să-i povestească.
Majoritatea românilor a trecut, în toţi aceşti ani, prin cam aceleaşi situaţii şi – graţie exploziei mass-media – a primit cam aceleaşi informaţii. Nu se pune. Om fi văzut noi toate meciurile, dar nu le-am înţeles. Din fericire, există oameni care să ni le povestească şi să ni le explice.

Nu sînt mulţi – căci sînt făcuţi din metale rare. Abia după 17 ani, un lup tînăr a lansat o sintagmă sarcastică, fără a-şi pune problema dacă nu e şi el încadrabil: „analiştii neamului“. Puţin mai tîrziu, un alt încă tînăr produs media* a început să vorbească amuzat despre „deontologi“. Dintre care, fireşte, el nu face parte.
De altfel, pînă recent, nimeni nu şi-a pus problema ce e aia analist (politic, economic, într-o vreme aveam şi doi analişti militari). Cînd, în sfîrşit, cineva a ridicat problema, cei care acceptaseră cu seninătate să li se acorde acest titlu au bătut în retragere: „noi nu, niciodată, noi nu“. Atunci în ce calitate se află acolo? De ziarişti. Şi ziarist ce înseamnă? Care scrie la ziar? Păi, şi omul care ţine rubrica Meteo scrie la ziar. Întrebarea nu e retorică, întrucît, în unele cazuri, vorbim despre oameni care nu au făcut în viaţa lor o ştire, o anchetă sau un reportaj – decît, cel mult, ştiri despre însămînţările la zi, anchete despre frizerii care iau bacşiş şi reportaje de pe „magistrala albastră“.

Avem aşa: un fost ziarist**, fost făcător de gazete şi mega-editorialist, trecut prin cel puţin două mari frustrări de carieră, rămas fără obiectul muncii care l-a consacrat. Şi-a făcut o profesiune de credinţă din a vorbi tot mai tîrziu şi tot mai puţin, cu aerul că spune: „Mi-e şi jenă să vă atrag atenţia că problema e cu totul alta“. Dezamăgire generală, dispreţ, un strop de umor, o umbră de autoironie şi mereu subînţeleasa întrebare: „De fapt, eu ce mama naibii caut aici, în loc să studiez în Biblioteca Academiei!?“. În plus, o bizară uimire şi distanţare faţă de tipul de jurnalism pe care personal l-a creat, ăla cu găinile violate care nasc pui vii.
Apoi: crucişătorul presei româneşti***, supărat permanent pe întreaga lume. Mă uitam la el, în sala unei festivităţi, în momentul în care pe scenă vorbea Nadia Comăneci. Nici un procent de descreţire a frunţii apăsate de marile pericole care pîndesc umanitatea, de trădările şi crimele care compun substanţa exclusivă a realităţii în care trăim. Altfel, o minte vie – patinînd doar cînd trebuie să explice cum s-a putut afla în mijlocul unor stranii afaceri fără să ştie nimic despre ele ori să-şi pună întrebări.

Oricum am măsura lucrurile (de pildă, în număr de cuvinte rostite/scrise pentru public), e o mare distanţă între cei doi şi restul clasei deontologilor neamului, mai ales dacă respectăm principiul „despre morţi numai de bine“. După o lungă retragere de pe sticlă, în urmă cu cîţiva ani a revenit în forţă unul**** dintre cei consideraţi a fi monştrii sacri ai televiziunii. Afişînd o atitudine sfătoasă şi calmă, vehiculînd un umor blînd, nu lipsit de accente sarcastice, omul dă şi el sentinţe, însă – spre deosebire de ceilalţi – nu o face nici cu patimă, nici cu scîrbă. În plus, nu i se poate nega inventivitatea temelor şi formatelor, dar asta în condiţiile în care nu este dependent de rating: i s-a dat pe mînă o jucărie cu care poate face ce vrea. Veniţi cu ei şi-n mileniul trei.
Să mai amintim despre un personaj *****cu aparenţă jemanfişistă („Io vorbesc despre asta pentru că vă văd în totală confuzie, da’ să ştiţi că nu mă interesează deloc“), care şi el a rămas de mult fără editorialul zilnic şi fără echipă, printr-o stranie tranzacţie de renunţare la meserie contra sumei de… Invitat cînd şi cînd în unele emisiuni, încearcă şi el să-şi aducă aminte care era rostul lui.

O serie de tineri au reuşit să se impună, cît de cît, în ultimii ani, fie şi pe rating-uri mici. O parte sînt jurnalişti de presă scrisă. Cum lumea nu prea se omoară cu cititul, şansa lor rămîne tot televiziunea, fiind aşadar la mîna realizatorilor care decid dacă să-i invite sau nu. Cazul cel mai fericit este cel al unei foarte bune ziariste^ care a ajuns invitat permanent, apoi realizator TV. În rest – apariţii în bătaia vîntului. Consecinţa pozitivă este aceea că respectivii nu ajung să se considere ori să fie consideraţi deontologi ai neamului. Cea negativă – că rămînem în plasa aceloraşi cîţiva clasici în viaţă. Patru dintre tineri pot fi număraţi deja printre aceştia. Al cincilea^^ care ar putea intra în discuţie evită să emită judecăţi de valoare, limitîndu-se la rolul de moderator al realităţii. Este cam singurul care poate fi considerat astfel – deşi lipsa unei poziţii personale pare uneori ostentativă. Cum bine spunea cineva, presa trebuie să fie independentă, nu indiferentă.
Al şaselea^^^ s-a autoexclus: dacă acum cîţiva ani cocheta cu dezbaterile de idei, lăsînd invitaţii să spună orice, după ce lucrul ăsta l-a costat desfiinţarea postului TV, s-a reorientat spre crime primăvăratice şi reconstituiri de dispariţii.

Unul` dintre cei patru prematur-clasicizaţi pendulează aiuritor între discuţii cu vedete porno, spălări de rufe familiale în public, invitaţi de serviciu şi, din cînd în cînd, campanii tari pe teme de real interes general, de la mani****rea norocului la mînăriile parlamentare cu case. O dată a purtat o discuţie despre o carte la modă pe care n-o citise şi uneori joacă atît de convingător rolul celui care nu înţelege, încît te pune pe gînduri.
Al doilea`` interpretează rolul de Mare Inchizitor, deţinător sută la sută al adevărului. Aflat uneori în conflict deschis cu crucişătorul (al cărui loc pare să-l rîvnească), nu ştiu dacă-şi dă seama cît de mult îi seamănă. Şi pe el e greu să ţi-l imaginezi binedispus, senin, destins. Şi la el, rarisimele zîmbete sînt rictusuri. Şi el este scîrbit de toţi şi toate.
Al treilea``` declară că nu e nici măcar ziarist, dar dă sentinţe la fel ca toţi ceilalţi şi face sofisticate analize politice. Este de departe cel mai simpatic, un adevărat entertainer (ajutat şi de format, căci ce e mai simplu decît să faci mişto de ce apare în presă?), dar are două probleme. Prima: îi derapează logica atunci cînd subiectul atinge anumite zone tabu pentru el. A doua: în unele cazuri se bazează pierzător exclusiv pe ceea ce crede că ştie. Un exemplu: a făcut mare tam-tam, în repetate rînduri, pe tema cozilor de la declararea impozitului pe venitul global, fără să ştie că de ani de zile formularele vin şi pleacă prin poştă.
Cel mai urechist dintre toţi este cel de-al patrulea```, care a reuşit inclusiv să îngroape un politician viu şi nevătămat, spre stupoarea colegei lui de emisiune, ziaristă pe bune, care însă a preferat să nu-l corecteze (erorile şi lipsurile – pe care se construiesc demonstraţii somptuoase! – sînt frecvente la deontologii neamului, care cred că e suficient să fie extrem de inteligenţi). Altfel, rebelul – călător prin mai multe televiziuni şi posturi de radio – are hazul lui şi nu este lipsit de idei, jucînd un rol de tînăr (mă rog...) furios şi obraznic, care uneori îi iese, alteori nu.
Nu trebuie neglijaţi nici deontologii-invitaţi. Există cîteva figuri de politicieni care bîntuie prin talk-show-uri şi ţin lecţii despre orice. Sînt chemaţi mereu pentru că vin oricînd. Dacă poţi aduce un dinozaur e bine – dar la nevoie te mulţumeşti şi cu un şoricel.

Cam ăsta e tabloul: cinci-şase realizatori, un invitat permanent, altul cît de des se poate, doi-trei musafiri de serviciu, cineva din presa scrisă, prin rotaţie, că dă bine, dar nu prea mult, că ne ia locul, un moderator autentic, o ziaristă. În 18 ani, numai o mînă de „analişti“ ne-a explicat cu răbdare ce meci am văzut.
Dar noi, la naiba, tot n-am înţeles. În loc de asta, cu o inconştienţă cutremurătoare, am preferat să savurăm, pur şi simplu, fază cu fază.

________________________________________
* mircea badea?
** cristoiu
*** cetepeu'
**** tatulici
***** asta nu stiu cine ar putea fi. nistorescu??
^ corina dragotescu
^^ liviu mihaiu?
^^^ dan diaconescu
` radu moraru?
`` turcescu
``` badea din nou?
```` gheorghe

[Bancaru]

Eu cred ca ****UNUL este Sorin Rosca Stanescu. Altfel nu imi explic. Seamana si cu Flatulici, dar ce jucarie a primit pe mana Mihaita? *****Un personaj, asa zic si eu, este Nistorescu.
^^Al cincilea ar putea sa fie, in opinia mea, Emil Hurezeanu. Nu prea stiu, dar eu zic ca si el cat si Liviu Mihaiu sunt destul de transparenti, daca vrei sa vezi asta. Iar daca mai si citesti... ii citesti repede.
Primul Mircea Badea, lupul tanar, ar putea sa fie Ursu. Badea nu poate sa intre in categoria lupi tineri.

[krapulax]

tatulici e. cheia: veniti cu ei si-n mileniul trei. (se stie, tatulici avea o emisiune acu 17 ani, veniti cu noi pe programul 2). pe lupul tanar am omis sa-l trimit la subsol, nici nu aveam idee cine e, pesemne ca e ursu, zice lup tanar, nu urs. iar in fraza imediat urmatoare cred ca e totusi badea.

[Bancaru]

Veniti cu ei si in mileniul trei cred ca se refera la astia 4. Are Tatulici umor? SRS ar cam avea, este calm si are o jucarie.

[krapulax]

nici nu stiu unde e de pus asta:

Şerbănică este internat la Spitalul Universitar

Fostul fotbalist al Sportului Studenţesc din anii '80, Imilian Şerbănică, a suferit un infarct, fiind internat de urgenţă la Spitalul Universitar din Bucureşti. În urmă cu cîteva zile, pe cînd se pregătea să plece la antrenamentele Poianei Cîmpina, tehnicianul în vîrstă de 52 de ani s-a simţit rău şi a fost transportat imediat la spital de către apropiaţi.

Verdictul medicilor a fost crunt: infarct! Şerbănică a stat conectat timp de 48 de ore la aparatele* de la Secţia de reanimare şi a fost anunţat de doctori că trebuie să renunţe la actvitatea de antrenor, dacă vrea să nu-şi mai pună viaţa în pericol. "Am vorbit chiar acum cu el şi se simţea mai bine. Va mai sta în spital cîteva zile", a declarat aseară fostul său secund, Gabriel Deaconu.

____________________________________________
* la toate?

[miril]

Pacat! La varsta asta ai alte...proiritati. Dumnezeu sa-i dea sanatate si putere interioara sa-si revina.

[Bancaru]

E cam gras, ma gandesc eu. E tanar?

[miril]

Nu pune intrebari delicate la care nu pot sa-ti raspund.

[Bancaru]

Nici nu dai cu preputusu?

[miril]

52, mi se pare. Anul, nu anii.

[Bancaru]

Kile?

[krapulax]

ion t morar despre decizia de azi a curtii constitutionale:

Daca am sesiza Curtea Costitutionala asupra Revolutiei din 89, n-ar avea cum s-o declare altfel decit neconstitutionala. Pentru ca a incalcat Constitutia RSR! Deci, pe cale de consecinta, tot ceea ce s-a intimplat dupa aia e lovit de nulitate, de la institutiile statului, pina la iluziile noastre. Ar trebui sa revenim la vechiul nume, Republica Socialista Romania, sa desfiintam Parlamentul, sa-si reintre in drepturi Marea Adunare Nationala, Comitetul Central al PCR si altele. Si, evident, Securitatea. Pornind de aici, sa iesim unilateral din UE, sa dam pasapoartele inapoi, sa se desfinteze Antenele si celelalte televiziuni si sa transmita numai TVR, doua ore pe zi. Iar Felix sa se intoarca in Securitatea lui. Pentru ca trebuie sa i-o spun:

Felix, si daca se desfiinteaza Europa, tot ******** odios si demn de scuipat ramii! Si ceilalti, la fel. Pentru ca nu-mi pasa, chiar daca dispretul meu e neconstitutional. Curat neconstitutional, dar viu si de nesters!

PS La Revolutie, singurii care au procedat constitutional au fost cei care au tras!

[miril]

Foarte bun comentariul. Grav ce se intampla la...CC.

[Ess]

ion t morar despre decizia de azi a curtii constitutionale:



Pentru ca nu-mi pasa, chiar daca dispretul meu e neconstitutional. Curat neconstitutional, dar viu si de nesters!



si varsatul meu de vant care formeaza in mod primordial textura mandriei mele de roman, este alimentat continuu si ireversibil de acest sentiment suprem :ok:

[miril]

Asta da, stire!

Kastrati a ramas fara un testicul! Libertatea

Fotbalistul albanez Bekim Kastrati, care evolueaza la formatia Fortuna D?sseldorf, locul 6 in liga a treia germana, zona Nord, a suferit o grava accidentare in timpul unui meci amical cu Bayern M?nchen (2-3). Operat de urgenta, el a ramas fara un testicul!

Kastrati, in varsta de 28 de ani, a avut de suferit dupa un duel cu 'colosul' belgian Van Buyten, in urma caruia s-a lovit la un testicul. Era minutul 55 al meciului cu Bayern. Incredibil, parca anesteziat, Bekim a ramas in teren pana la sfarsit. Insa durerea a devenit atat de mare, incat dupa meci a fost transportat de urgenta la spital! Iar medicii s-au grabit pentru a nu aparea complicatii: Kastrati a fost operat, testiculul afectat fiind extirpat. Jucatorul va fi indisponibil cel putin doua luni.

Sarmanul Kastrati - ce nume predestinat! - este un fotbalist cunoscut pentru romani. 'Tricolorii' incepusera cu stangul campania preliminariilor pentru Euro 2008, reusind doar un 2-2 acasa cu Bulgaria. Aveau nevoie de un succes de moral, la Tirana, in Albania. Elevii lui Victor Piturca au jucat mizerabil, insa Kastrati 'i-a salvat'. La 0-0, in minutul 65, Bekim a trimis inexplicabil spre propria poarta, Dica a recuperat si a inscris pentru 0-1, Mutu stabilind scorul final (0-2). Dupa ce a analizat meciul din 6 septembrie 2006, presa bulgara ne-a acuzat de blat. Pe sarmanul Kastrati l-au ajuns blestemele sofiotilor. Cat despre noi, ne-am calificat la Euro!

[miril]

D'abia inceputul. O realitate...reala.

Bolile profesionale se fac peste program Victor Popescu Cotidianul

Unu din zece angajati romani da semne de depresie, iar tendinta e in crestere. Workaholismul, epuizarea psihica sau atacurile de panica intregesc tabloul patologiilor nascute din presiunile tot mai mari de la serviciu. Mai putin vizibile, suferintele sufletesti de la job fac gauri serioase in punga patronilor, care se insala cu gindul ca angajatii lor sint din otel.


Scandalul din jurul mortii Ralucai Stroescu, auditor la compania Ernst&Young, s-a stins iute, dupa citeva zile de „dezvaluiri“ pe surse si tiruri jurnalistice contra neglijentei firmei sau a doctorilor care au consultat-o. Tragedia petrecuta in primavara trecuta a lasat in urma ei doua certitudini. Dupa trei saptamini de analize, Institutul National de Medicina Legala „Mina Minovici“ a raportat cauza decesului: slabire accentuata, care a condus la probleme cardiace si la degradarea tesuturilor organelor interne. Nimic despre stres sau epuizare la locul de munca. Pe de alta parte, Inspectia Muncii a amendat compania de audit cu 35.000 de lei pentru nerespectarea legislatiei privind orele suplimentare si perioada de repaus de doua zile de munca. Cu asta, dezbaterile au luat sfirsit, fara sa lase vreo urma in legislatia muncii sau in cultura organizationala de la noi. Tot in 2007 am mai aflat ca, alaturi de bulgari si cehi, petrecem cel mai mult timp la job. Media saptaminala este de 41,3 ore, in vreme ce francezii sau olandezii stau la serviciu doar 39 de ore pe saptamina, potrivit unui studiu Eurostat.

Regimul stresant de lucru, orele suplimentare neplatite si weekendurile pierdute nu costa doar sanatatea psihica si somatica a angajatilor, dar si companiile. „Stresul ocupational inseamna pentru Statele Unite pierderi anuale de miliarde de dolari, dintre care 60 se duc numai pentru asistenta medicala acordata persoanelor care au reactionat intr-un fel sau altul la prezenta stresului ocupational“, aminteste psihologul Horia Pitariu, profesor la Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj.

In fata acestei probleme, managerii si patronii apeleaza la solutii transante: concedierea oamenilor-problema si filtrarea riguroasa doar a angajatilor facuti din fier. Numai ca acest calcul nu tine, depresia cauzata de stresul ocupational putind interveni oricind. „Patronii ar trebui sa stie ca nu exista protectie absoluta la depresie. Ajunge sa ne gindim ca 40% dintre persoanele de pe strada vor avea un astfel de episod in timpul vietii lor“, explica doctorul psihiatru Dan Ghenea, de la Centrul National de Sanatate Mintala. Psihiatrul este coautorul unui studiu realizat cu patru ani in urma intr-o intreprindere industriala autohtona cu 2.000 de angajati. Chestionarele au scos la iveala ca 10% dintre angajati, majoritatea pina in 30 de ani, prezentau cel putin simptome usoare de depresie, iar 4% obtinusera un scor corespunzator unei depresii severe. Ceea ce se traduce in pierderi serioase in buzunarul patronului. „Tineti cont ca incidenta depresiei la nivelul po****tiei este de 5%, ca o persoana depresiva are un randament de 75% si ca apar si pierderi colaterale, pentru ca in unele sarcini angajatul e inlocuit de alti colegi“, atrage atentia dr. Ghenea. De aceea, spune el, „investitia in sanatatea mintala a angajatilor nu este o cheltuiala, ci o sursa de profit“.

Inainte de punerea la punct a unor traininguri sau team buildinguri, stresul ar putea fi redus pur si simplu prin respectarea legilor in vigoare. „Codul muncii prevede clar opt ore de munca si un numar limitat de ore suplimentare. Nu poti sa chemi angajatii simbetele sau sa le ceri sa stea zilnic ore bune peste program“, critica psihologul Gabriel Popescu, seful Compartimentului Psihologia Muncii-Ergonomie de la Institutul de Sanatate Publica din Bucuresti. Psihiatrul Dan Ghenea contureaza ritmurile normale de la serviciu: „Dupa 90-120 de minute de activitate intensa, e nevoie de 10-20 de minute de deconectare. In plus, acum nu mai exista o granita intre munca si casa. Stresul s-a permanentizat la cei care nu-si mai iau concedii, lucreaza acasa sau lucreaza inclusiv in weekend“.

Pe linga incarcarea muncii, stresul ocupational poate fi generat si de „un management deficitar, de organizarea defectuoasa a muncii sau de relatiile conflictuale dintre colegi“, aminteste psihologul Horia Pitariu. Iar lista factorilor de stres nu se opreste aici. „Schimbarile legislative frecvente, avansarea pe criterii percepute ca incorecte, termenele-limita nerealiste sau conflictele dintre cerintele vietii personale si cele de la locul de munca sint la fel de presante“, completeaza trainerul Corina Marin, webcontent manager al site-ului de dezvoltare personala DaMaiDeparte.ro. Psihologul Gabriel Popescu aminteste de o alta problema care intervine mai ales in viata tinerilor angajati. „Cumulul de rate reprezinta o presiune teribila pentru ei, caci sint obligati sa accepte si cerinte deplasate, pe care altfel nu le-ar fi admis. Dar in aceste conditii nu-si permit sa-si ia laptopul sau mistria si sa se mute la patronul de vizavi“, spune psihologul.

Cind stresul intens si continuu se tine scai de angajati, organismul incepe sa rugineasca, iar mintea nu mai functioneaza cum trebuie. „Intr-o ordine crescatoare a gravitatii patologiilor cauzate de stresul cronic, vorbim despre oboseala, despre o suprasolicitare a analizorilor (privitul prea mult in monitorul calculatorului), despre surmenajul profesional, dar si despre depresie, anxietate, «burn out», mobbing sau agresivitate la locul de munca“, creioneaza Gabriel Popescu tabloul patologiilor de la locul de munca. Totusi, de la stresul de zi cu zi la tulburarile mintale e un drum mai lung. La depresie, de pilda, se ajunge abia dupa mai multe luni, trecind printr-o serie de simptome. „Mai intii este faza de mobilizare, perceputa ca un challenge. E acea senzatie ca «esti tot timpul in priza». Daca dupa sase-noua luni nu s-a intrat intr-o rutina si continua supraactivarea mecanismului adrenalinei, rezervele organismului incep sa se consume. Incepi, de pilda, sa racesti mai des sau sa faci alergii“, exemplifica dr. Ghenea. Mai departe, urmind aceeasi panta, angajatul va ajunge la epuizare psihica si la depresie. Totusi, acest traseu nu e batut in cuie. Aceleasi conditii pot favoriza mai degraba probleme somatice, cum sint ulcerul, agravarea astmului bronsic sau a hipertensiunii, observa dr. Ghinea.

In ultima vreme, specialistii in resurse umane vorbesc despre riscul instalarii sindromului „burn out“, al epuizarii psihice si fizice cauzate de implicarea exagerata si de solicitarea emotionala de lunga durata. Doctorii ajung uneori, ei insisi, prada acestui simptom. „Medicul devine mai neglijent, nu se mai intereseaza de starea de sanatate a pacientilor. Putem vorbi despre abandon (retragerea voluntara a asistentei pacientilor), neglijare (ingaduirea situatiilor amenintatoare de viata) sau indiferenta (lipsa implicarii emotionale si acordarea unei asistente medicale pur formale)“, descrie Ioana Omer, psiholog clinician la Spitalul de bolnavi cronici si geriatrie „Sf. Luca“ din Capitala. Ea spune ca sindromul „burn out“ ii afecteaza pe medici din pricina numarului mare de pacienti, a unor dotari necorespunzatoare sau a legislatiei sanitare ambigue. Medicii care lucreaza cu bolnavii de cancer sau SIDA ori chirurgii sint mai expusi la epuizarea psihica, pentru ca „se confrunta zi de zi cu moartea, cu invinuirile familiilor pacientilor, putind chiar sa se «contamineze» cu trairile de frica, durere, suferinta sau revolta ale celor asistati“, puncteaza Ioana Omer.

In ultimii ani, dependenta de munca sau workaholismul a inceput sa bintuie printre angajatii romani din companiile transnationale, mai ales in domeniile consultanta juridica si financiar-bancar. Cei atinsi de „virusul“ harniciei exagerate au deja in spate o educatie care ii predispune la a-si sacrifica viata pe altarul firmei. „Sint oameni care au invatat in scoala foarte bine si care s-au obisnuit sa aiba rezultatele cele mai bune, sa fie primii“, afirma psihologul Christian Scholtes, senior associate la firma de consultanta in resurse umane Hermes Advisers. El spune ca acest gen de persoane gasesc in munca mijlocul cel mai facil pentru a-si demonstra cit de bune sint. „A avea o familie sau relatii sociale este un obiectiv destul de vag. Or, obiectivele din companiile transnationale sint comensurabile si pot fi atinse. Persoanele care investesc in asemenea domenii ajung sa identifice stima de sine si starea de bine cu ceea ce realizeaza la job. Realizarea sarcinilor de serviciu reprezinta solutia cea mai rapida pentru a-ti demonstra ca-ti meriti statutul“, decripteaza psihologul.

In avintul lor pentru a dovedi tot mai mult, workaholicii uita ca resursele lor sint limitate. „Acest ritm de munca te poate tine pina la citiva ani. Dar daca nu faci ceva si pentru resursele tale personale, pentru sanatate sau pentru buna dispozitie, la un moment dat, lucrurile incep sa nu mai functioneze“, spune Scholtes. De bine ce la inceput se dedica total jobului, treptat, angajatul gaseste ca munca sa e plictisitoare, frustranta chiar. „Pur si simplu nu-ti mai place ce faci“, pune punctul pe i specialistul in resurse umane. Solutia pentru a iesi din ritmul innebunitor de munca nu e greu de ghicit: o pauza profesionala, iar la limita, demisia. „E prilejul potrivit pentru a reincepe sa te vezi cu prietenii, pentru a-ti reface tonusul fizic sau pentru a te ocupa si de alte lucruri decit jobul cu care te culci si te trezesti in cap“, afirma Scholtes.

Conflictele de la locul de munca se afla, si ele, in topul factorilor de stres. Corina Marin antreneaza angajatii in gestionarea conflictelor interpersonale. Prima regula poarta titlul metaforic „Pune pestele pe masa“. „Oamenilor nu le place sa curete pestele, dar fara asta vor ramine nemincati. La fel si in cazul conflictelor: oricit de mult ne-am feri de confruntare, ea este necesara, lucrurile trebuie lamurite impreuna“, spune trainerul. Pentru a prinde curaj sa-si spuna deschis oful, la cursurile de comunicare cu persoanele dificile, angajatii invata sa devina mai asertivi. „E nevoie sa-ti poti exprima clar, sincer si direct sentimentele, nevoile si dorintele, fara sa fii agresiv cind ceilalti opun rezistenta“, zice Corina Marin.

In privinta preocuparilor la nivel national pentru sanatatea mintala de la serviciu, lucrurile se afla inca la stadiul de proiect. „In prezent exista un protocol cu Ministerul Muncii pentru a include criterii de apreciere mai clare pentru stresul ocupational, acestea urmind sa fie folosite de inspectorii de munca. Speram ca ele sa se aplice de la anul“, spune psihiatrul Dan Ghenea. De altfel, Centrul National de Sanatate Mintala intentioneaza sa pregateasca specialistii din medicina muncii, dar si medicii de familie sa recunoasca mai bine tulburarile psihice. Tot spre viitor se indreapta si privirea psihologului Gabriel Popescu de la Institutul de Sanatate Publica. „Anul trecut am pus la punct metodologia de evaluare a riscului psihogen, iar in acest an vom avea un program, prin Ministerul Sanatatii, de formare a specialistilor in medicina muncii. Ii vom invata cum sa evalueze mai bine riscurile pentru sanatatea mintala la locul de munca“, spune Popescu.

Consiliere sub bombe
Departe de familie, amenintati cu atacul si aflati in contact cu o cultura total straina, militarii romani reusesc sa se descurce datorita unei selectii psihologice riguroase, dar si cu sprijinul consilierului psihologic de pe cimpul de lupta (Irak, Afganistan). „Pot fi situatii dramatice de genul incidentelor cu TAB-urile sau daca a fost atacata tabara, dar sprijinul psihologic a facut sa nu apara stresul posttraumatic“, spune comandorul psiholog Edmond Cracsner, seful Sectiei de psihologie din Ministerul Apararii Nationale. El spune ca, la intoarcerea militarilor de la actiunile din teatrul de lupta, se fac sedinte de „debriefing“. „Militarii sint ajutati sa interpreteze evenimentele pe care le-au trait, sa explice ce au vazut si ce au simtit. E important ca realitatea sa fie evaluata la adevarata ei amploare. Situatia nu trebuie amplificata, dar nici negata sau trecuta intr-un plan secund, ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat“, lamureste comandorul. In acelasi timp, familia ramasa acasa poate cere, daca e cazul, consiliere psihologica din partea specialistilor din cadrul armatei.

Atacul de panica
Chiar daca nu sint cauzate neaparat de stresul de la serviciu, atacurile de panica reprezinta o problema serioasa nu doar pentru angajat, ci si pentru restul personalului, care nu mai stie cum sa reactioneze. „E de asteptat ca persoana cu atacuri de panica sa fie capabila se rezolve mai putine sarcini decit altii, pentru ca resursele afective, dar si cele intelectuale sint diminuate. In mintea sa apare o teama constanta ca i se va intimpla ceva rau, de unde si lipsa de implicare in sarcinile de la serviciu“, explica psihoterapeutul Claudiu Ganciu, de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie din Capitala. El crede ca e important ca in aceste cazuri colegii sa nu intre in jocul angajatului care acuza atacuri de panica si sa inteleaga ca nu e vorba despre o boala, in ciuda simptomelor: palpitatii puternice, minte incetosata, ideea inerentei mortii. „Mecanismul inconstient in cazul unui atac de panica este: vreau sa rezolv aceasta problema, dar nu sint in stare. De fapt, omul e nemultumit cu ceea ce face si gaseste, inconstient, o scapare in atacul de panica, prin care se elibereaza de greutati, nu mai este presat de ceilalti“, spune psihoterapeutul

[miril]

Exista o fascinatie pentru totalitarism si extremism care poate contamnia orice minte luminata. Cum se explica acest fenomen?

„Noica avea toate datele sa nu se lase molipsit de febra spiritului legionar“ Cristian Patrasconiu Cotidianul

Recent, Editura Humanitas a publicat o ampla monografie despre „Noica si Miscarea Legionara“. Pentru Cotidianul, Sorin Lavric, autorul acestui volum, detaliaza momentul, contextul si sensurile adeziunii legionare a filozofului retras, spre sfirsitul vietii, la Paltinis.

„Noica“ si „Miscarea legionara“. In ce relatie se afla acesti doi termeni? E o complementaritate intre ei? O contradictie? O contrarietate? O intersectie (nefericita)?

O intersectie urmata de o despartire definitiva. Judecata dupa represaliile pe care le-a avut de indurat din cauza ei, intersectia a fost negresit nefericita pentru Noica. Dar judecata dupa articolele din „Buna Vestire“, intersectia a fost transfiguratoare. Sa ne inchipuim doua fire cronologice - viata lui Noica si curentul legionar - cum se impletesc la un moment (o data cu omorirea lui Codreanu) intr-un nod de fanatism mistic, cum nodul se tine strins pe toata durata razboiului si cum apoi, despartindu-se pentru totdeauna, firele revin la traiectoria a doua linii paralele.

De ce aceasta tema - a adeziunii la miscarea legionara - continua sa fie destul de ocolita atunci cind se vorbeste/scrie despre Constantin Noica?

Nu e ocolita, ci e tratata inegal, in functie de tabere. Adica fie se apasa cu incapatinare pe trecutul sau legionar spre a i se compromite imaginea, in bunul obicei al discreditarii ideologice („daca a fost legionar inseamna ca e un filozof de mina a doua“), campionii acestei hartuieli fiind Alexandra Laignel-Lavastine si Marta Petreu, fie se trece cu totul sub tacere acest episod biografic - aceasta fiind uzanta romaneasca actuala. E o moda ca intelectualilor legionari, atunci cind li se prezinta biografia intr-o rubrica de dictionar sau intr-un studiu introductiv, secventa angajarii politice sa le fie omisa. Cauza e de gasit cel mai adesea intr-o falsa pudoare, intr-un soi de tresarire defensiva ivita din nevoia de a le menaja posteritatea. Stim ca le dauneaza si ii aparam deformindu-le viata. Logica e indoielnica: daca le stergem din catastife legionarismul, le lasam un gol biografic pe care cititorul avizat il simte imediat. Cititi o biografie a lui Ernest Bernea sau Radu Gyr. Amindoi incep sa scrie in anii ‘30 si, deodata, nu se stie de ce, urmeaza o pauza de vreo treizeci de ani in care nu mai scriu nimic. Parca au murit. Si apoi apar din nou, dar fara explicatii. Acelasi lucru se intimpla cu Noica. Trei decenii dispar in neant si nu stii de ce. Fireste, din cauza represaliilor la care a fost supus.

Cum a inceput povestea „legionara“ pentru Constantin Noica? Care sint, sec, statistic, „chirurgical“ vorbind, reperele indubitabile ale acestei povesti?

Intr-o enumerare seaca, avem sase repere: 1) prietenia cu Mihail Polihroniade (incepind cu 1929), prin intermediul caruia Noica ii va cunoaste pe Codreanu si Mota; 2) fascinatia exercitata de Nae Ionescu, cel mai inteligent propovaduitor al crezului legionar in Facultatea de Filozofie din Bucuresti; 3) efectul de contagiune psihologica pe care mitul lui Codreanu l-a declansat in generatia tinara interbelica; 4) moartea lui Mota si Marin in Spania (13 ianuarie 1937); 5) alegerile din 20 decembrie 1937, in urma carora Carol al II-lea a realizat ca, pe cai legale, Codreanu nu mai putea fi oprit in cursa catre functia de premier; 6) asasinarea lui Codreanu pe 30 noiembrie 1938, urmata de aderarea lui Noica la Legiune in semn de protest.

In ce fel este aceasta relatie blamabila?

Judecata din unghiul mentalitatii noastre politice - ale carei cistiguri sigure sint democratia, liberalismul si pluripartidismul -, angajarea lui Noica e neindoielnic blamabila. Legionarismul interbelic a fost antidemocrat si antiliberal: genul de miscare totalitara a carei tendinta era sa absoarba in tiparul ei intreaga Romanie. Daca ne amintim insa ca generatia lui Noica nu a aderat la legionarism dintr-un calcul politic, ci ca urmare a unui act de credinta - oamenii aceia au avut un ideal sub semnul caruia si-au trait viata, un ideal religios ce presupunea mintuirea romanilor sub indrumarea unei elite -, gestul lui are ceva din daruirea sublima a marilor exaltati. Oricum nu trebuie sa cadem in mrejele corectitudinii politice si nici in capcana diabolizarii generale a legionarilor. Foarte multi dintre ei au avut o stofa umana de exceptie.

Se poate vorbi, in cazul autorului „Devenirii intru fiinta“, despre un specific al optiunii legionare, prin comparatie cu Eliade, Cioran sau cu alti colegi de generatie?

Dintre cei trei, Eliade era cel mai predispus spre o experienta spirituala de tip legionar, si asta fiindca avea o vie sensibilitate religioasa. Cioran era vulnerabil pe latura temperamentului vulcanic, fiind o fire dornica de trairi paroxistice. Noica nu avea nici filonul crestin al lui Eliade si nici tisnirile expansive ale lui Cioran. In plus, era un aristocrat sceptic la tot ce insemna vulg, gloata sau miscare de masa. Avea deci toate datele sa nu se lase molipsit de febra spiritului legionar. Si totusi s-a lasat. Cauza e de gasit in tiparul iesit din comun al oamenilor care au dat tonul in epoca - Corneliu Codreanu, Carol al II-lea, Nae Ionescu, Ion Mota, Nicolae Iorga, Armand Calinescu si inca altii o suta. Nu e usor sa te tii deoparte intr-o epoca avind asemenea protagonisti.

Sint indicii, eventual scrise, ca filozoful in jurul caruia s-a format „scoala“ de la Paltinis si-a regretat optiunea sa din tinerete?

Noica nu s-a dezis oficial de Legiune, in schimb a semnat trei texte in care vorbeste de angajarea legionara ca de o greseala: in „Declaratia“ autojustificativa din 1959 de la Securitatea din Pitesti, in „Autobiografia“ inaintata directorului Centrului de Logica (1965) - Athanase Joja - si in primul articol (20 aprilie 1965) pe care l-a publicat in „Glasul Patriei“ („Rindurile cuiva care nu a avut dreptate“). In ele, desi nu se dezice de legionari, Noica recunoaste ca a gresit si marturiseste totodata ca, in articolele pe care le-a scris in „Buna Vestire“, isi vede o vina pe care nu o poate pune retrospectiv decit pe seama intelegerii precare a elementului politic.

E un exces nepermis sau e ceva adevar in ideea - vehiculata in unele medii intelectuale - ca in opera filozofica a lui Constantin Noica se intrevede o „patina“ legionara?

Nu exista decit o carte in care amprenta experientei legionare se simte in chip vadit, si aceasta este „De Caelo. Incercare in jurul cunoasterii si individului“ (1937). In rest, in filozofia lui Noica nu pot fi depistate elemente de doctrina legionara. Iar dupa iesirea din inchisoare (1964), dimensiunea legionara a persoanei lui Noica s-a estompat pina la disparitie, filozoful incheind parca un legamint al tacerii: nu a mai vorbit si nu a mai scris despre Legiune, concentrindu-se exclusiv asupra cartilor de filozofie. Si tot din acest moment nu se mai poate vorbi de legionarul Noica fara riscul de a-i denatura opera. Cu alte cuvinte, din ceea ce fusese in perioada interbelica nu au mai ramas, dupa razboi, decit filozoful si carturarul. Pesemne ca va ramine un mister felul in care, in clipele lui de singuratate, isi privea propriul trecut, nimeni nestiind daca, in sinea lui, mai rezona cu convingerile interbelice sau daca le privea ca pe niste excese inerente dintr-o epoca de incandescenta colectiva. Cert este ca cei care l-au cunoscut dupa 1964 stiu ca filozoful ocolea cu incapatinare discutiile ce ar fi putut sa aiba legatura cu acest episod.

[Tyler Durden]

Va recomand aceasta carte, este o carte extrem de bine construita, mai buna decat studiul Alexandrei Laignel-Lavastine despre Noica, unde tonul ideologic-stangist este straveziu. Totusi, ceea ce i-as reprosa eu lui Lavric este tonul cam...empatic atunci cand vorbeste despre ML.
Referitor la adeziunea lui Noica la ML, se pare ca un rol important l-a avut si infleunta lui Cioran. Eugene Ionesco intr-o scrisoare catre Tudor Vianu pune rinocentizarea lui Noica pe seama ,,coropisitei demonizate" de Cioran.
Cine spune ca Noica era lipsit de vreo legatura cu crestinismul e clar ca nu a citit publicistica din tinerete a acestuia...
Eu cred ca Noica a ramas in mare masura legionar toata viata. Intreaga sa ontologie este o ontologie nationalista.

[Bancaru]

Asta da, stire!

Kastrati a ramas fara un testicul! Libertatea

Parerea mea e ca are toate sansele sa ajunga ministrul agriculturii in tara lui.

@Tyler
Tu esti cel care l-a avut profesor pe Stelian Tanase fost progresist, actualmente rapidist?

[miril]

L-ai deconspirat, precum descojirea cepei. El e! Din pacate o oarecare departare de tara, nicio scuza, altminteri, ma lipseste de lecturi pro...funde, ca cele citate si citite de Tyler.

[Tyler Durden]

Mirile chiar am citit cartea:

Deocamdata l-am lasat pe Ceaadaev, pentru ca am pus mana pe o carte care ma atrage mai mult, asa ca acum citesc Sorin Lavric - Noica si Miscarea Legionara.E un post de al meu de pe Literatura din data de 27 Ianuarie.

Bancare, ca profesor nu m-a impresionat. Dincolo de o neseriozitate enervanta (venea la cursuri din cand in cand+ examinarea a fost mai degraba o pseudo-examinare), tipul mai avea si un stil paternalist-condescendent care ma calca pe nervi.

[krapulax]

din ţiclul 'era cât pe ce să evolueze sub culorile noastre', episodul pancu* (sursa- dilema)

Un suporter al Rapidului i-a „bătut“ un SMS fotbalistului Daniel Pancu, ameninţîndu-l că, dacă semnează cu Steaua, „îmi omor copilul“. Surse autorizate susţin că acest argument l-ar fi convins decisiv pe Pancone să rămînă în Giuleşti. Glumă sinistră sau nu, sînt momente cînd prostia omenească poate fi mai disperantă decît taxa pe înmatricularea auto.

r.[adu] c.[osasu]


___________________________________
* demult, se pusese problema sa-l luam de la iasi. l-au luat altii

[Bancaru]

Era cat pe ce? Adica cum? Trebuia sa avem noi primii numarul de telefon?

[miril]

Plin de miez. De nuca. Tare.

Dambovita nu-i ca Sena Miruna MUNTEANU Ziua

Scurta vizita a lui Nicolas Sarkozy la Bucuresti a scos din nou la iveala toate vechile clisee despre "marea sora Franta", "Micul Paris" si destinul comun al celor doua popoare. Neobisnuita mi s-a parut, insa, obstinatia cu care se cautau asemanari intre presedintele nostru si presedintele lor. S-a spus ca amandoi sunt politicieni cu personalitati puternice si maniere neconventionale, lideri autoritari cu priza la mase. S-a subliniat faptul ca amandoi curteaza intens Washingtonul. Ba chiar ni s-a amintit despre incidentul de la summitul G8, cand, dupa o intalnire cu Vladimir Putin, Sarkozy a aparut in fata presei vizibil marcat de prea multe toasturi (deh, la bautura nu-i bine sa te intreci cu rusii).

Comentatorii nostri au jubilat, descoperind inca o asemanare intre presedintele Frantei si liderul regional de la Cotroceni: amandoi gafeaza dupa un pahar in plus. Si, as adauga eu, nici unul nu are mare trecere la Moscova. In ciuda zambetelor fotogenice, vizita lui Sarkozy in Rusia a fost un esec. Basescu este pur si simplu ignorat de Kremlin.Asemanarile se opresc insa aici. Si, de fapt, nu sunt deloc atat de mari pe cat le-ar placea unora sa creada. "Neconventional" inseamna, se pare, cu totul altceva in Franta decat in Romania. Pe malurile Senei, sintagma nu se refera la violente de limbaj sau la derapaje comportamentale. Discursul lui Sarkozy este fundamental diferit de al lui Basescu. Diferenta este cea dintre dezbaterea de idei si atacul la persoana.Desi beneficiaza de atributii constitutionale la care Traian Basescu nu poate decat sa viseze, Nicolas Sarkozy a evitat cu maiestrie sa-si antagonizeze opozitia. Dimpotriva, a stiut sa-si apropie multe personalitati din randurile ei. Reformele dureroase de care Franta are atata nevoie nu ar putea fi facute altfel. O abordare de genul "singur impotriva tuturor" produce doar circ, nu si progres. Iar francezilor, se pare, nu le place circul in politica. Nici macar in formele cele mai benigne. Lui Sarkozy i se reproseaza acum ca si-a mediatizat excesiv viata personala. "Am votat un presedinte, nu o vedeta rock" - titra, la inceputul anului, cotidianul "Nice Matin", amintind ca natiunea asteapta rezultatele economice promise in campania electorala, nu idile televizate.Romanii, dimpotriva, au inceput sa perceapa politica doar ca pe o forma macabra de divertisment. De mult nu mai asteapta de la ea solutii. S-au obisnuit ca politicienii nu rezolva nimic. Tot ce pot acestia sa produca - in afara de impresionante averi personale - este un perpetuu reality-show de mahala, chibitat isteric de pe margine.In ultimii ani, asistam la un fel de "Tradati in dragoste" in care Basescu si Tariceanu se acuza reciproc de infidelitate, punandu-si poalele in cap in fata natiunii. Electrizati ca in fata unui spectacol de balci, romanii uita sa se mai intrebe pentru ce i-a votat pe alesii sai. Promisiunile electorale? Doar nu le-a luat nimeni in serios! Pentru politicienii nostri, importante nu sunt succesele proprii, ci esecurile adversarilor. Si talentul de a da vina pe altii. Iarna nu-i ca vara si Romania nu seamana cu Franta. Nici Bucurestiul cu Parisul, oricat de mult ne-ar placea sa o credem.Sondajele de opinie arata ca Nicolas Sarkozy se afla intr-o alarmanta scadere de po****ritate. Traian Basescu continua sa fie, insa, pe cai mari. Am putut constata ieri ca cei doi au aceeasi statura. Fizica.

[Bancaru]

Sarkozy cred ca mai are priza la el acasa. La mase au mai scazut prizele. Asta conform ultimelor sondaje. De la ei. In rest, atat cat am vazut, m-a facut sa trag nobila concluzie ca Sarkozy este un mare bou. Cuvintele rostite in Parlament, sau ce pielea mea era acolo, precum si ropotele de aplauze cu care a fost intampinat m-au facut o clipa sa vreau sa ma uit pe ce canal eram, crezand ca e O scrisoare pierduta in franceza, Nicolas fiind Catavencu, stimabilul domn Catavencu.
Pour la sante de Coana Joitica parce que est une damme jolly! Sa imi iertati "germana" dar am facut rusa la gradinita.
Tema pentru acasa:
Asemnari flagrante intre Bush, Sarkozy si Basescu.

[miril]

Stai...Putin, intr-un cuvant, PERICOL PENTRU PACEA LUMII. Nici nu mai ai nevoie de Al Quaida cu asa baieti.

[Bancaru]

Un fragment dintr-un interviu in rest insipid luat de unii de la Evenimentul Zilei tipesei care era şpicheriţă, vorba bunicii mele, la Televiziunea Romana inainte si putin dupa anul 1989, Cristina Bota.

".....


ZVONURI

„Noi nu ieşeam cu Nicu Ceauşescu“

Au existat zvonuri că v-a curtat însuşi Nicu Ceauşescu…
Nuuu. (râde). Delia Budeanu era foarte frumoasă, poate pe ea. Noi nu ieşeam nicăieri, nu pierdeam serile, nu ne întâlneam cu Nicu Ceauşescu sau cu cei din grupul lui. Într-adevăr, aveam colegi operatori, redactori, Tatulici sau alţii, care erau în gaşca lui, însă noi nu. Noi aveam familii, copii mici, probleme…

Apăreaţi la televizor. Eraţi privită ca o vedetă?
Unii le considerau vedete pe crainice, însă eu nu m-am simţit aşa niciodată. E drept, oamenii mă opreau uneori pe stradă, să-mi ceară autografe, sau mă lăsau să trec în faţă, la o coadă, însă eu mă jenam foarte tare. Acum poate n-aş mai face la fel.

DECIZII

„Am vrut să mă opresc la timp“

Aţi trăit Revoluţia în direct, chiar la televiziune…
Pe 16 decembrie 1989 eram cu băieţii mei, la munte. Apăruseră deja primele anuţuri că totul a început să se clatine. Mi-am lăsat copiii acolo şi am venit la televiziune. Am ajuns foarte greu, pentru că oamenii nu ne lăsau să trecem şi trebuia să dăm explicaţii. Până la urmă am intrat în televiziune, însă colegi de-ai mei de la Actualităţi au avut probleme mari cu cei din stradă, pentru că erau percepuţi ca fiind oamenii lui Ceauşescu. Am stat tot timpul în studiouri… zi şi noapte. I-am văzut pe mulţi dintre colegii mei metamorfozându-se, în zilele acelea, schimbându-se din răi în buni.

Unii au dispărut şi nu s-a mai ştiut nimic despre ei, iar alţii, care erau erau prieteni cu Nicu Ceauşescu, l-au scuipat şi nu l-au mai recunoscut. Am văzut comunişti convinşi care nu mai ştiau ce înseamnă comunismul, secretari de partid care acum deveniseră vajnici luptători pe baricade… Erau ca nişte cameleoni aproape toţi şi nu ştiai în cine să ai încredere, nu ştiai ce urmează să se întâmple. Dar am rămas acolo, în televiziune. N-am cerut niciodată un certificat de revoluţionar, pentru că nu mi s-a părut că am făcut ceva special. Nu am avut niciun fel de pretenţie.

...."
A doua referire il vizeaza pe acelasi Tatulici. La fel si a treia, as putea chiar sa jur ca imi aduc aminte de imaginile acelea cand l-au adus pe Nicusor in studio. Nu zic ca la momentul ala nu nu imi venea chiar sa il iau la pumni pe "printisor" dar diferenta este ca eu nu m-am tras de slit cu el si nu am mamelit crainice impreuna.
Si uite asa stateam eu in seara de 5 ale lui februarie din anul 2008 uitandu-ma la inteleptul, deja, Tatulici cum ne blagolsoveste cu vorbe indelung cumpanite si plimbate de pe creier pe limba si apoi pe gingii. Cum se mai lamenteaza el, saracu', de minciuna care ne inconjoara de douajde ani. Se tinea de brat cu Turcescu de parca erau la 23 august 1983 si il acuzau pe Orban ca a mancat rahat turcesc. Stimabilul domn Tuciurcescu nu este atat de indignat de acest "măs carici" al jurnalismului si de atitudinea lui cameleonica.
Sa ma pis pe ei.

Daca sunt oameni care vor sa citeasca intregul interviu precum si din cei care vor sa admire o parte din bustul impresionant al doamnei Bota:
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/393674/Cristiana-Bota-Ma-tem-sa-mai-apar-la-TV/

[Bancaru]

De ce tace Băsescu?

Ioana Lupea
Joi, 07 Februarie
IOANA LUPEA: „Guvernul a salvat CNSAS de la înec. Ce a făcut preşedintele Traian Băsescu?“.

Guvernul a salvat CNSAS de la înec şi i-a acordat primul ajutor printr-o ordonanţă de urgenţă. Ce a făcut în privinţa CNSAS preşedintele Traian Băsescu, cel care a condamnat totalitarismul comunist în parlament? Nimic.

Noul CNSAS este o versiune palidă a vechii instituţii, adaptată cerinţelor Curţii Constituţionale. Nu mai investighează trecutul candidaţilor, ci pe al persoanelor deja în funcţii, nu mai dă verdicte, ci constată că un demnitar a fost lucrător sau colaborator al Securităţii, iar constatările nu vor avea consecinţe juridice. Premierul Tăriceanu şi secunzii acestuia în domeniul anticomunismului, Marius Oprea şi Stejărel Olaru, au promis însă că va urma o lege care va face din CNSAS ce-a fost, şi mai mult decât atât. Până atunci însă, CNSAS ar putea primi un nou certificat de deces din partea Curţii Constituţionale. Nişte judecători de rea-credinţă, cum s-au dovedit cei nouă înţelepţi, ar putea să constate că şi în actuala formă CNSAS rămâne o instanţă extraordinară asemenea multor altor instituţii din România. Comparând ordonanţa guvernului cu decizia Curţii, nu poţi să nu constaţi, împreună cu specialistul în drept constituţional Ion Stanomir, că intenţia judecătorilor exprimată în motivaţie a fost aceea de a face aproape imposibilă existenţa unui CNSAS.

Indiferent care va fi destinul ordonanţei guvernului, trebuie remarcată operativitatea şi buna-credinţă a premierului Călin Popescu-Tăriceanu în criza CNSAS. A refuzat propunerea lui Marius Oprea de a trece arhiva Securităţii în custodia guvernului, a colaborat cu reprezentanţii societăţii civile la textul ordonanţei şi a adoptat-o în prima şedinţă de guvern de după decizia judecătorilor constituţionalişti. Şeful executivului şi al liberalilor a realizat, probabil, că aceasta este singura şansă să recupereze tema anticomunismului de la Traian Băsescu, care i-a şi oferit această oportunitate prin tăcere.

Decizia Curţii Constituţionale nu a fost o lovitură aplicată instituţiei CNSAS, cât procesului de decomunizare din România. Ne aşteptam ca şeful statului să adopte cel puţin o poziţie diplomatică şi în acord cu rolul său constituţional, de tipul „respectăm hotărârea, dar idealurile Revoluţiei din decembrie 1989 trebuie împlinite“. După ce a lăudat însă Curtea Constituţională neîntrerupt în ultimii doi ani pentru înţelepciunea ei nemăsurată, şeful statului a simţit probabil o jenă în a-şi exprima public chiar şi un punct de vedere nevinovat.

Şeful statului va rupe tăcerea, dovedind prin alegerea zilei de azi că abţinerea de la orice comentariu a fost tactică. El va împărtăşi poporului propria lui soluţie pentru CNSAS, la o zi după ce guvernul a adoptat ordonanţa de urgenţă şi la câteva ore după ce Curtea Constituţională se va fi pronunţat în privinţa dreptului său de veto la numirea unui ministru. Interpretarea aproximativă a comportamentului prezidenţial ar fi că l-a lăsat pe Călin Popescu-Tăriceanu să-şi dea întreaga măsură cu o ordonanţă vulnerabilă şi nici nu s-a pus rău cu judecătorii constituţionalişti, înaintea hotărârii referitoare la Norica Nicolai.

www.evz.ro

[Bancaru]

Aceeasi CCR (nu formatia (http://www.youtube.com/watch?v=RqZhM75aGMg))

Curtea Constituţională i-a dat dreptate preşedintelui Băsescu în cazul Norica

Roxana Dumitru

Premierul Călin Popescu Tăriceanu trebuie să renunţe la Norica Nicolai şi să vină cu o altă nominalizare pentru funcţia de ministru al Justiţiei. Curtea Constituţională a decis astăzi, după o amânare de o zi, că preşedintele Traian Băsescu are dreptul să refuze o singură dată propunerea de numire a Noricăi Nicolai la Ministerul Justiţiei. Astfel, Guvernul este obligat să nominalizeze o altă persoană.

Curtea s-a pronunţat astăzi după o amânare de o zi, cu privire la cererea de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvern şi preşedintele Băsescu, formulată de premier în urma refuzului şefului statului de nominalizare a Noricăi Nicolai la conducerea Ministerului Justiţiei.

Curtea Constituţională a decis, cu majoritate de voturi, că preşedintele Băsescu "poate refuza, o singură dată, motivat", propunerea primului-ministru de numire a unei persoane în funcţia vacantă de ministru.

"Primul-ministru este obligat să propună o altă persoană", se arată în decizia CC, care este definitivă şi general obligatorie.

Executivul a cerut Curţii Constituţionale să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Guvernul României şi preşedintele României, cauzat de refuzul preşedintelui de a da curs propunerii de numire în funcţia de ministru al Justiţiei a Noricăi Nicolai şi să constate că refuzul preşedintelui României de a o numi pe aceasta în funcţia vacantă de ministru al Justiţiei este neconstituţional.


Executivul a cerut Curţii Constituţionale următoarele: să constate existenţa unui conflict juridic de natură constituţională, în sensul art.146, lit.e din Constituţie, între Guvernul României şi preşedintele României; să constate că acest conflict este cauzat de refuzul preşedintelui de a da curs propunerii înaintate de primul-ministru cu privire la numirea în funcţia de ministru al Justiţiei a Noricăi Nicolai; să constate că refuzul preşedintelui României de a o numi pe Norica Nicolai în funcţia de ministru al Justiţiei, în conformitate cu propunerea primului-ministru, este neconstituţional.

Guvernul a câştigat în conflictul cu CSAT

Daca a pierdut în cazul numirii ministrului la Justiţie, Tăriceanu a obţinut un succes important în cazul conflictului dintre Executiv şi CSAT.

Magistraţii Curţii Constituţionale au dat câştig de cauză Executivului în cazul conflictului dintre CSAT şi Guvern.

Preşedintele României atacase la CCR constituţionalitatea ordonanţelor respective pe motiv că ele au fost emise de Guvern, fără avizul CSAT. Sesizarea Administraţiei Prezidenţiale conţinea două puncte - unul referitor la constituţionalitatea ordonaţelor şi altul referitor la conflictul instituţional între CSAT şi Executiv.

CCR a disjuns cele două puncte, astfel încât ele au fost analizate separat. În data de 30 ianuarie, CCR s-a pronunţat numai asupra conformităţii ordonanţelor cu legea fundamentală, dar nu şi asupra conflictului instituţional dintre CSAT şi Guvern.
www.evz.ro

[miril]

Pai cu Cioroianu cum ramane? Deci CC astazi poate da o decizie si maine alta pe acelasi tip de problema, numirea unui ministru, fara a se lua in consideratie existenta unui precedent/prejudicat. Curat...CC.

[Bancaru]

Atunci nu avea motivatie. Era doar flerul lui de lup de mare care nu este palpabil. Te doare la minte...

[miril]

Imi place Kivu. Pentru prietenul Bancaru si nu numai:

Ce sanse avem sa mai circulam prin Bucuresti? Mircea Kivu Romania Libera

De cativa ani, a devenit un cosmar sa te deplasezi in Bucuresti. Ca automobilist, constat ca viteza medie cu care circul in acest oras este in jur de 14 km/h – adica ceva mai incet decat cu o bicicleta mai ieftina, mai sanatoasa si mai putin poluanta. Explicatia este simpla: in ultimii 18 ani, numarul autovehiculelor care strabat orasul a crescut exponential, iar strazile au ramas aceleasi (ba, as zice ca s-au inrautatit putin, daca am in vedere ca in permanenta macar 5% dintre ele sunt afectate de interminabile lucrari de reparatii). Procesul de strangulare a orasului este in plina dezvoltare (numarul autovehiculelor continua sa creasca, strazile raman cum ne-am inteles), astfel incat avem toate motivele sa ne asteptam ca in doi-trei ani orasul sa fie complet blocat.


In fiecare campanie pentru alegerile locale, candidatii au promis solutii radicale pentru rezolvarea situatiei (unul a avut nastrusnica idee de a organiza un circuit de viteza in mijlocul orasului; altul a si preluat-o acum un an, sper ca nu va recidiva). In realitate, nici unul din primarii care s-au succedat nu a intreprins nimic coerent pentru rezolvarea "pe fond" a problemei. Cand ma refer la solutii radicale, am in vedere faptul ca mai binele general nu se va putea rezolva fara disconfortul unora. Unele metropole (Amsterdam) au rezolvat problema introducand tarife prohibitive pentru parcarea in centrul orasului, altele (Londra) au introdus o taxa speciala pentru patrunderea intr-un anumit perimetru sau au pus la punct o retea de transport subteran atotcuprinzatoare (Paris, Barcelona). Sigur, asemenea masuri trebuie sa fi deranjat pe unii, dar au sfarsit prin a face orasele functionale.


In acest context, demersul Primariei Bucurestiului de a realiza un Master Plan al transportului este de apreciat. Cu atat mai mult cu cat nu este un simplu enunt teoretic, ci un sistem de masuri bazat pe un studiu aprofundat al situatiei existente, cu o analiza a traficului (pe baza intervievarii a 32.000 de persoane), previziuni ale gradului de motorizare etc. Conform acestui studiu, pana in 2013, timpul mediu petrecut in trafic va creste cu 20% daca se respecta Master Planul si cu 43% daca nu se va face nimic. Proiectul cuprinde un ansamblu de masuri care ar trebui intreprinse pe o perioada de 20 de ani (cu un subset prioritar care ar trebui finalizat in 2013). Este vorba despre completarea inelelor interior si median, proiecte de strapungeri si largiri de strazi, legaturi cu autostrazi si drumuri nationale, parcari, managementul traficului, extensia liniilor de metrou. Citind proiectul (pacat ca nu se gaseste pe site-ul primariei), chiar putem visa ca odata vom trai intr-un oras frecventabil.


Exista insa o mica, dar esentiala problema legata de acest necesar proiect: punerea sa in practica. Este suficient sa ma gandesc ca pasajul Basarab va avea, probabil, nevoie de cel putin cinci ani pana la punerea in functiune, ca, in afara acestuia, numai pentru completarea inelului interior sunt prevazute inca 10 proiecte, unele mult mai complexe decat cel mentionat (de exemplu, pasajul subteran Grozavesti-Razoare-Calea Rahovei), si optimismul din paragraful anterior paleste brusc.


De fapt, Master Planul prezentat acum de catre primarul Videanu este doar o actualizare a celui elaborat in 1998 de catre agentia japoneza JICA. Intre timp, acela a devenit desuet – de exemplu, celebrul inel interior care ar trebui completat prin pasajul Basarab devine o poveste suprarealista de indata ce te incumeti ziua pe una din componentele sale, anume soseaua stefan cel Mare. Timp de 10 ani a zacut in sertarele primarilor Lis, Basescu, Videanu. Fusese primit cadou de la Guvernul japonez si beneficiarii l-au tratat ca atare, adica l-au asezat in vitrina si l-au sters din cand in cand de praf. Lansat la sfarsit de mandat, noul plan pare mai degraba menit sa serveasca drept tema de discurs in apropiata campanie pentru alegerea primarului. Moda pare ca se extinde – Inimaroiu, primarul de la sectorul 4, s-a gandit si el, la spartul targului, sa prezinte electoratului un "Plan Urbanistic Integrat" (nu ma intrebati ce inseamna asta, nu stiu nici macar ce este un plan dezintegrat). Electoratul s-a cam plictisit sa auda candidati care explica frumos ce lucruri minunate vor face, dupa care explica la fel de frumos de ce nu le-au facut.
Imi doresc sa nu am dreptate. Bucurestiul chiar are nevoie urgenta de o interventie coerenta. Mai vorbim in anul 2027.

Mircea Kivu este sociolog

[miril]

Orban spune ca se va construi un aeroport in sudul Bucurestiului-Aeroportul va prelua traficul de pe Henri Coanda Romania Libera

Ludovic Orban, ministrul Transporturilor, a declarat ca ministerul a inceput studiul de fezabilitate pentru construirea unui aeroport in zona de sud a Bucurestiului, informeaza Hotnews.ro. "Studiul va fi finalizat la jumatatea acestui an, apoi va fi data o Hotarare de Guvern care sa includa acest proiect in bugetul pe 2009", a mai spus Orban. Potrivit ministrului, tot in acest an va intra in executie si largirea la patru benzi a soselei de centura din sudul Bucurestiului.

Ministrul Transporturilor nu a dorit sa specifice

locatia exacta a viitorului aeroport, pentru a nu lasa loc speculatiilor imobiliare. "Nu pot sa specific locatia exacta a aeroportului, pentru ca asta ar declansa multe speculatii imobiliare. Oricum este vorba despre o suprafata de circa 500 - 600 hectare de teren", a precizat Ludovic Orban.

Autoritatile incearca astfel sa reduca decalajul existent in acest moment intre Nordul si Sudul Capitalei. "Bucurestiul are o expansiune groaznica in Nord, pretul unui metru patrat fiind aici de aproape zece ori mai mare decat in Sud. Demografic, iarasi este o mare diferenta. Am putea spune ca Nordul Capitalei este deja agresat. Au inceput sa taie zona verde ca sa construiasca. Facem apel la dezvoltatori sa mearga si spre sud", a declarat viceprimarul Capitalei, Razvan Murgeanu.

Pe langa aeroport, Ministerul Transporturilor ia in calcul transformarea canalului Dunare-Bucuresti intr-unul navigabil, un prim pas fiind trecerea proiectului canalul Dunare-Bucuresti de la Ministerul Mediului unde este prevazut ca si canal irigabil la Ministerul Transporturilor pentru a-l face un canal navigabil. Ministrul Transporturilor a mai anuntat ca in acest an va intra in executie si largirea la patru benzi a centurii in zona de Sud a Bucurestiului.

"Canalul Dunare-Bucuresti este un proiect care se afla in prezent la Ministerul Mediului si e gandit ca un canal de irigatii. In prezent incercam sa aducem acest proiect la Transporturi, pentru a face din acest canal unul de navigatie. Canalul este foarte important pentru Bucuresti, urmand a permite utilizarea acestuia ca o cale de transport", a explicat Orban.

In opinia viceprimarului Capitalei, o mare parte din dezvoltarea inregistrata in nordul Bucurestiului se datoreaza si aeroportului Otopeni si a accesului catre DN1. Toate aceste proiecte au ca principal scop atragerea investitorilor si in zona de Sud.

[miril]

S-au apucat sa scrie o noua Constitutie Ziua

Corneliu Liviu Popescu, profesor de drept la Universitatea Bucuresti si cea din Paris, sustine intr-o declaratie pentru NewsIn ca, prin motivele aduse in cazul Nicolai, judecatorii CC au adaugat la legea fundamentala, dandu-i presedintelui puteri pe care le-au luat de la Guvern, sfidand orice logica a bunului-simt.

Popescu arata ca prin motivele pe care le-au adus in favoarea dreptului presedintelui de a respinge o nominalizare, judecatorii Curtii au ignorat principii fundamentale de drept constitutional. "CC nu are habar de principiul constitutional european modern, adica daca nu ii dai unei autoritati raspundere, aceasta nu are putere. Ei permit practic presedintelui sa guverneze, trecand de orice logica de bun-simt, aplicata in UE, care spune ca Guvernul pune in aplicare programul de guvernare, prin ministrii sai, nu presedintele". Premierul trebuie sa aiba libertate de a-si numi oamenii pe care ii vrea pentru ca el este responsabil de guvernare, nu presedintele, a mai opinat specialistul in drept. Popescu mai sustine ca judecatorii constitutionali s-au apucat sa scrie o noua Constitutie, dand presedintelui puteri pe care legea fundamentala nu i le da. "Aceasta decizie adauga la Constitutie in materie de competenta autoritatilor publice", concluzioneaza el. Popescu sustine ca analogia folosita de judecatori (dreptul de a reexamina o data o lege), prin care ii dau presedintelui un drept de veto in a respinge un ministru, este aberanta si fundamental gresita. "In cazul reexaminarii legii, Parlamentul nu e obligat sa schimbe textul, ci doar sa-l mai analizeze o data, insa premierul nu are drept de a analiza inca o data candidatura unei persoane pe care presedintele nu o doreste, ci doar de a face o noua propunere. E discriminatoriu", a mai declarat profesorul universitar. (A.H.)

[Bancaru]

Imi place Kivu. Pentru prietenul Bancaru si nu numai:

Ce sanse avem sa mai circulam prin Bucuresti? Mircea Kivu Romania Libera

De cativa ani, a devenit un cosmar sa te deplasezi in Bucuresti. Ca automobilist, constat ca viteza medie cu care circul in acest oras este in jur de 14 km/h – adica ceva mai incet decat cu o bicicleta mai ieftina, mai sanatoasa si mai putin poluanta.
.........
Mircea Kivu este sociolog

Baieti, imi pare rau, i-am spus mamei sa dea legea aia si vad ca nu vrea. Azi isi face curat in casa si se ocupa sa ne mai faca noua cate o placere sau mancarica. E vina ei ca nu da legea care sa mai opreasca abundenta asta de masini, sa se puna anumite restrictii.

[krapulax]

in dilema, cezar paul badescu ne prezinta un mare român


Pe vremea lui Ceauşescu, Adrian Păunescu a fost unul din principalii profitori ai regimului (pentru unii acesta e un truism, pentru alţii – care au uitat sau care au venit pe lume mai tîrziu – nu).
Poet care promitea la debutul său din anii ’60, Păunescu s-a transformat destul de repede într-un versificator populist (vezi poemele dedicate părinţilor, patriei, figurilor istorice etc.) sau care-l ridica în slăvi pe Ceauşescu. Capacitatea de a versifica era, într-adevăr, remarcabilă, la fel şi memoria – care l-a ajutat şi-l ajută să poată recita poezii la minut.
Poet de curte, Adrian Păunescu avea intrare la Ceauşescu – ceea ce i-a conferit în epocă o extraordinară putere. La aceasta, s-a adăugat şi po****ritatea pe care-a căpătat-o mai întîi cu emisiunea TV Antena vă aparţine şi apoi cu seria de spectacole Cenaclul „Flacăra“.
Cenaclul „Flacăra“ i-a adus o po****ritate incredibilă în rîndul tinerilor. În timpul acestor spectacole, se cîntau piese folk despre dragoste, cîntece care invocau figuri sau momente ale istoriei neamului („Lancea lui Horea“, „Ridică-te, Ştefane!“, „Treceţi batalioane române Carpaţii!“ etc.), piese ale trupei Beatles cu versuri româneşti despre dezarmare-pace (o marotă a lui Ceauşescu prin anii ’80), dar şi, de-a dreptul, „Trăiască Ceauşescu! Trăiască Tricolorul!“.
În ciuda propagandei subliminale sau uneori directe care se făcea la Cenaclul „Flacăra“, spectacolele prezidate de Adrian Păunescu aveau un public foarte numeros – pentru că, practic, erau singurele manifestări din acea epocă dedicate tinerilor şi unde ei se puteau întîlni şi „fraterniza“. Astfel încît Păunescu era o adevărată vedetă în rîndul adolescenţilor – şi nu de puţine ori, în timpul spectacolelor, după ce scandau, la îndemnul maestrului de ceremonii, „Ceauşescu-Pace!“ sau „Ceauşescu-PCR!“, tinerii ajungeau să strige, într-un glas, „Pă-u-nes-cu! Pă-u-nes-cu!“.
Desigur, o astfel de po****ritate nu era văzută cu ochi buni de familia conducătoare, aşa că la un moment dat bardul a căzut în dizgraţie. Momentul a fost, din păcate, unul tragic: în timpul unui spectacol din 1985 de la Ploieşti, s-a iscat o furtună; în faţa impacientării publicului, Păunescu – care ajunsese să se creadă Dumnezeu – a anunţat: „Noi, Cenaclul «Flacăra», putem să învingem orice, chiar şi o furtună!“ şi i-a pus pe oamenii de ordine să închidă porţile stadionului. Din busculada care a urmat, au rezultat morţi şi răniţi. Cîteva luni, imediat după ’89, nu s-a mai auzit nimic despre Adrian Păunescu, pentru ca la un moment dat Mihai Tatulici să-i dedice o emisiune pe postul public TV. Adrian Păunescu a apărut schimbat, cu barbă, şi şi-a făcut un număr care a inclus lacrimi de crocodil şi o mică autoflagelare („Am fost un porc...“).
După această emisiune, Păunescu şi-a spălat faţa şi a ieşit în lume mai curat ca o fecioară neprihănită. A intrat în politică, mai întîi în partidul fostului lider comunist Ilie Verdeţ, Partidul Socialist al Muncii, pentru a ajunge în cele din urmă în cel al lui Ion Iliescu. A fost ales senator şi apoi preşedinte al Comisiei de Cultură a Senatului.
În televiziune, şi-a reînceput cariera cu un talk-show la Antena 1, care s-a mutat apoi la PRO TV.
Este considerat de mulţi – care nu ştiu cu ce se mănîncă poezia şi care cred că totul este să faci rime – un mare poet. Pe pagina dedicată lui din enciclopedia online Wikipedia, ni se spune că a fost şi un mare disident: „Devenit incomod, este destituit în iulie 1985. Pretextul imediat a fost scandalul busculadei iscate la concertul Cenaclului «Flacăra» din Ploieşti din luna iunie a acelui an, însă Păunescu devenise cunoscut şi pentru criticile la adresa puterii (vezi, de exemplu, poemul «Analfabeţii», publicat în 1980 în Flacăra).“
După o perioadă în care a lipsit de pe micile ecrane, Adrian Păunescu a revenit la începutul acestui an, într-o emisiune a lui Robert Turcescu din 15 ianuarie dedicată lui M. Eminescu. Prestaţia lui de atunci a plăcut într-atît de mult şefilor de la Realitatea TV, încît au semnat un contract cu el şi acum este invitat permanent. Pe scurt, poetul de curte al lui Ceauşescu ne este vîndut astăzi ca mare analist şi înţelept al neamului.

[Bancaru]

Porcu', hă?

[miril]

Avem un presedinte, o avem si pe Leana, ba chiar doua, mult praf, nu numai pe strada, ce ne mai trebuie?

Sena curge, urmele rămân Valentin Zaschievici JN

Traian Băsescu nu a minţit afirmând că, în 1981, petrolierul "Argeş" pe care îl comanda a stat la originea unui puternic incendiu care a distrus numeroase nave din Portul Rouen. Nu a minţit nici că a reuşit să păcălească organele de anchetă franceze, scăpând de acuzare şi de plata unor importante daune. Stau dovadă faptele consemnate în arhivele franceze.

Într-un exces de sinceritate, Traian Băsescu mărturisea în 1999, la televizor, o ispravă marinărească. Povestea cum a păcălit autorităţile franceze şi a scăpat basma curată după ce o defecţiune tehnică a navei sale a pus în pericol Portul francez Rouen, generând un incendiu care a afectat 38 de nave. La începutul acestui an, colegul nostru Andrei Bădin a făcut pe arheologul şi i-a reuşit. A "pescuit" din memoria videocasetelor poznaşa istorisire din vremea ministeriatului lui Băsescu la Transporturi şi a restituit-o actualităţii, publicând-o în Jurnalul Naţional în numărul din 30 ianuarie. Nouă ne-a rămas să verificăm dacă întâmplarea povestită de prezident are şi corespondent în realitate. Să mergem aşadar la faţa locului (pentru că în bazele de date disponibile online nu am găsit nici o referinţă) şi să găsim urmele faptelor descrise de Băsescu.

Paris – Normandie, 11 septembrie 1981. Este anunţat evenimentul;

ARHEOLOGIE ÎN BIBLIOTECÅ. Birocraţia franceză este faimoasă în Europa. Auzisem de ea, însă recunosc că m-a cam blocat când ne-am întâlnit nas în nas. Pe terenul ei. La Rouen în port. Îţi atârni legitimaţia de gât şi te înscrii la cuvânt, în faţa unor oameni binevoitori şi politicoşi. Le spui că vrei să găseşti în arhive cutare şi cutare lucru (întâmplat cam pe când dumnealor cochetau cu biberonul) şi eşti răsplătit cu un ooo aprobator şi invitat de îndată să-ţi faci o programare prin mail, peste o săptămână-două-trei. Dar tu n-ai timp şi vrei să arzi nişte etape ce nu pot fi arse defel. Atunci, interlocutorii cei binevoitori te trimit, cu bune recomandări, la o altă instituţie, unde, fără îndoială, lucrurile se mişcă mai rapid. Aşa se face că m-am făcut minge de ping-pong între Căpitănia Portului, Administraţia Portului Autonom, Prefectura Senei Maritime şi alte câteva instituţii pe care nu vă voi plictisi prezentându-vi-le. Nu de alta, dar nu v-ar fi de nici un folos, cum nu mi-au fost nici mie. Politeţea ce mi-a fost arătată de absolut toată lumea mă face să-mi înghit orice remarcă neprincipială despre diversele stări de agregare a birocraţiei pe malurile Senei. E suficient să vă spun că am ales în cele din urmă drumul care a ocolit aprobările de principiu şi programările în audienţă: consultarea arhivelor publice.


Faimoasa Bibliotecă Villon in Rouen ascunde manuscrise vechi de secole. Are şi o impresionantă arhivă de microfilme. Presa anilor 1981-1982, unde puteam găsi detalii despre întâmplarea care a înflăcărat la propriu fluviul, nu era disponibilă consultării. Mai tânăra Bibliotecă Saint Sever suferea de un neajuns similar. Biblioteca Primăriei din Rouen avea însă ziare din abundenţă. Am căutat mai întâi perioada amintită de Traian Băsescu în interviu: iarna 1981-1982. Dezamăgire. Prima zi de consultare a arhivei mi-a adus în memorie evenimentele fierbinţi ale acelor ani, pe care le mai citisem cândva în Lumea, Scînteia şi chiar le văzusem la telejurnal: lansarea primei navete spaţiale, atentatul asupra Papei Ioan Paul al II-lea, criza poloneză "Solidaritatea", războiul Malvinelor, răpirea tatălui lui Julio Iglesias. Despre incendiul din Portul Rouen, nimic. În cea de-a doua zi, şoarecele de bibliotecă municipală care scrie aceste rânduri a fost cotropit de satisfacţie, găsind în cotidianul regional Paris-Normandie (publicaţie redutabilă şi în ziua de azi) confirmarea dezvăluirilor actualului prezident.


Ediţia din 11 septembrie 1981 titrează pe prima pagină: "Dramă evitată lângă Rouen". Citesc că, în dimineaţa zilei precedente, pe la 8 jumătate, în aval de Rouen, în dreptul rafinăriei Shell, fluviul Sena a luat foc în mod inexplicabil şi terifiant. O uriaşă pată de combustibil uşor, "nafta", s-a aprins instantaneu. A devorat câteva împingătoare şi barje, a alarmat pompierii din patru localităţi riverane. A produs o panică de nedescris în port. Trei oameni – pilotul unei nave, soţia sa şi copilul lor – au fost la un pas de-a muri arşi de vii. Ei au fost salvaţi miraculos de un macaragiu, care a manevrat macaraua aflată pe mal şi i-a cules pe cei trei de pe puntea vasului care ardea. Articolul semnat de ziaristul François Henriot semnala şi primele suspiciuni ale anchetatorilor referitoare la cauza incendiului. Poliţia suspecta nava română "Argeş", petrolier al companiei Navrom, că a stat la originea deversării de combustibil uşor. A doua zi, Paris Normandie avea să revină cu o notiţă: Instalaţiile rafinăriei Shell s-au dovedit a nu fi stat la originea acestei scurgeri de produse petroliere aromatice. În schimb, o testare a circuitului de pompare de pe nava "Argeş" a întărit suspiciunile că petrolierul românesc ar fi suferit o defecţiune ce ar fi putut produce deversarea de combustibil în apele Senei.




Epava împingătorului Elbiod, mistuit de flăcări

MARTOR OCULAR. Asta e tot ce a scris presa franceză despre acest eveniment. Pentru că nu au existat victime omeneşti, presa şi opinia publică au lăsat autorităţile să ancheteze în tihnă incidentul. Jurnalistul care a relatat incendiul de pe Sena, François Henriot, este azi ofiţerul de presă al Portului Rouen. I-am telefonat. Era în vacanţă. Ne-a confirmat că incendiul de pe Sena, despre care scrisese în urmă cu 27 de ani, a rămas şi până azi un mister pentru el. "Venise la putere Mitterrand, mi-a spus Henriot, la putere se instalaseră socialiştii, iar comunicarea autorităţilor cu mass-media începuse să se înrăutăţească. A fost o perioadă de mai slabă transparenţă faţă de presă." I-am cerut fostului ziarist să ne povestească în faţa camerei de filmat ce îşi aminteşte despre întâmplarea căreia îi fusese martor, însă ne-a spus că, în calitatea sa actuală, ar avea nevoie de multe aprobări pentru a acorda un interviu.


În aceste condiţii, nu putem decât să-i dăm crezare lui Traian Băsescu faţă de tot ce a urmat. Cu nişte mici amendamente: întâmplarea povestită de el nu era iarna, ci la începutul toamnei, n-au fost implicate în incendiu atât de multe vase cât a zis, ci mai puţine, şi trei oameni au fost la un pas să-şi piardă viaţa în acele împrejurări îngrozitoare. În rest, nu putem decât să fim de acord că organele de anchetă franceze, portuare şi judiciare, au fost păcălite aşa cum domnia sa a relatat. Că pagubele produse de distrugerea împingătoarelor Capitole şi Elbiod, a barjelor acestora, de avarierea cargoului Eleistria, a petrolierului Argeş şi a altor câteva nave nu au mai fost plătite de nimeni, pentru că vinovaţii nu au fost nici acuzaţi, nici condamnaţi.


Acest episod, care vorbeşte despre şmecheria dâmboviţeană a comandantului de vas Traian Băsescu, nu figurează în "mapa profesională" a acestuia, pentru simplul motiv că aceasta nu mai există. Statul român trebuie să îi fi fost recunoscător căpitanului, pentru că l-a scutit de plata despăgubirilor estimate atunci la 12 milioane de dolari. Cum avea să mărturisească domnia sa, organelor de Securitate le-a explicat ce s-a întâmplat. A explicat şi armatorului, Navrom. Nici Securitatea, nici Navrom nu s-au supărat de această probă de destoinicie a comandantului român, căruia avea să i se încredinţeze ulterior cârma unor nave încă mai importante decât "Argeş". Mai ştim că, după acest incident, regulamentele privind acţiunea împotriva incendiilor în Portul Rouen au fost sever modificate. Iar companiile de asigurare a navelor distruse au înghiţit în sec şi au înregistrat la finele anului un deficit în buget.



Dramă evitată


Articolul de fond: cum au fost salvaţi ca prin minune cei trei oameni de pe Elbiod;

"O limbă de foc". "Un torent de flăcări". Mărturiile concordă: timp de câteva minute infernal de lungi, Sena a ars ieri-dimineaţă în aval de Rouen către Grand Couronne. Împinsă de maree şi curent, o pânză de hidrocarburi uşoare – benzină sau produşi aromatici – s-a aprins pe mai multe sute de metri, urcând cu viteza unui cal în galop spre marea rafinărie Shell... Câteva secunde, un adevărat zid de flăcări a străbătut fluviul: la Val de La Haye, pe malul drept, în faţa rafinăriei, un ponton de lemn a fost şi el prăjit de valul incandescent. Urmările acestui neaşteptat fulger nu au fost prea grave: mai multe barje şi două vapoare au fost atinse, doar două împingătoare au fost distruse în întregime. Ocupanţii unuia dintre acestea au scăpat de la moarte doar graţie prezenţei de spirit a unui macaragiu. Flăcările au mai lins coca unui petrolier, amarat lângă rezervoarele Shell.


Pe la ora 8:30, focul a luat naştere în preajma cargoului grec Eleistria, de 14.000 de tone, încărcat cu făină, şi lung de 150 de metri. O scânteie sau un muc de ţigară, şi iadul s-a coborât pe Sena. Atmosfera era încărcată de vapori de hidrocarburi în acea dimineaţă, zic martorii. Flama a luat-o pe râu în sus, spre rafinăria Shell. Un împingător al Uniunii normande, Elbiot, precum şi barjele autopropulsate Sare şi Adour, încărcate de fosfo-gyps, au fost încercuite de flăcări. Cu mai bine de 40 de kilometri pe oră, focul se propaga pe suprafaţa apei. Un al doilea împingător, Capitol, proprietatea armatorului Marcel Rolland, şi cele trei barje ale sale, Arthur, Didier şi Languedoc, au fost şi ele prinse în capcană.


Capitol se afla nu departe de o macara de pe mal. Macaragiul le-a salvat viaţa celor aflaţi pe vas în acel moment. "Eram prizonieri. Nu puteam face nimic", povesteşte Georgette Meresse, de 28 ani, soţia lui Richard, pilotul Capitolului. "Richard a văzut flacăra, mi-a strigat să iau băieţelul şi să ies pe punte." Richard, Georgette şi micul Jerome au fost văzuţi de macaragiu. Acesta a coborât cupa şi i-a cules pe oamenii aflaţi în primejdie, depunându-i apoi, în siguranţă, pe mal. "Era singura cale de a fi salvaţi", recunoaşte Georgette. Altfel am fi ars de vii."


O ADEVÅRATÅ BOMBÅ. "Cu o viteză de neimaginat, povesteşte un alt martor, limba de foc s-a îndreptat spre rafinărie. Flăcările au lins coca petrolierului «Argeş», aparţinând companiei române Navrom. Vasul, cu o capacitate de 36.150 de tone şi lungimea de 190 de metri, descărcase hidrocarburi aromatice. Rezervoarele sale erau, aşadar, pline de gaz. Iar Capitole, care ardea, a lovit coca acestei adevărate bombe plutitoare... La Shell s-a sunat alarma. Pompierii au sărit la tunurile de apă. De la Rouen, Gran-Couronne, Grand-Quevily, Canteleu, Moulineaux au sosit vehicule de pompieri. Vaporul-pompier al Portului autonom Rouen s-a îndreptat şi el spre zona incendiului. 70 de pompieri, conduşi de locotenent- colonelul Louvet, au luptat cu focul, folosind tunuri şi spumă. Aşa se face că pagubele au fost limitate. Spre ora 9, toate focarele au fost stăpânite. E drept, Capitole şi Elbiod au fost distruse complet, însă cargoul grec şi petrolierul român n-au avut decât puţin de suferit."


NICI O ANOMALIE LA SHELL. "Ancheta deschisă de Poliţia din Rouen încă de la începutul acestui foarte grav accident va încerca să determine mai întâi originea teribilei pânze de combustibil. Să se fi rupt vreo ţeavă la Shell? Nu a fost făcută, se pare, nici o constatare în acest sens. Reprezentanţii rafinăriei au declarat ieri după-amiază că, imediat după declanşarea alarmei, toate echipamentele au fost verificate, însă nimic anormal nu a fost constatat. Anchetatorii încearcă acum să stabilească dacă nu cumva s-a efectuat vreo manevră greşită în timpul procesului de descărcare a petrolierului companiei Navrom." (Paris – Normandie, 11 septembrie 1981)



Posibilă scurgere la petrolierul român


Paris – Normandie, 12 septembrie 1981. Suspiciunile planează asupra petrolierului românesc "Argeş"

"După ce au stabilit că nu există indicii de ruptură la conductele rafinăriei Shell, serviciile poliţieneşti însărcinate cu ancheta au orientat cercetările, aşa cum scriam încă de ieri, asupra petrolierului român de 36.000 tone «Argeş», care a livrat hidrocarburi uşoare la Shell. Ieri-dimineaţă au avut loc testări ale circuitului de pompare pe «Argeş». A fost observată o scurgere de lichid în Sena. Aceasta e posibil să fie originea peliculei explozive de joi dimineaţă. Ancheta nu este însă închisă. Orice ar fi fost, lumea din zonă o să-şi amintească mult timp de râurile de foc şi de miraculoasa salvare a familiei pilotului de pe Capitole de macaragiul Georges Deboute."
Paris – Normandie, 12 septembrie 1981



Declaraţie Băsescu, Prima TV
"Când eram comandant pe «Argeş», la trei luni de când îmi obţinusem brevetul de comandant, am luat foc în Portul Rouen, nu numai eu, 38 de nave au fost în incendiul din Rouen, în Franţa. Nava suspectată că a generat poluarea, care a făcut ca tot bazinul Portului Rouen şi Sena să fie tot o flacără pe o întindere de 3 km, a fost nava mea, pentru că era nava cea mai mare din zonă şi descărcam nafta în dana rafinăriei «Sholfrancaise». Am stat acolo 28 de zile în anchetă. Legislaţia franceză funcţiona corect. Adică nu trebuia să dovedesc eu că nu s-a produs poluarea de la mine, ci autorităţile franceze trebuiau să dovedească că s-a produs poluarea de la mine. În cele 28 de zile m-am prezentat şi la tribunal, am fost şi în ancheta organelor de justiţie franceze şi, după 28 de zile, instanţa s-a pronunţat că nu poate fi probată vina navei «Argeş». Am plecat, dar au rămas un litigiu, o acuzaţie la adresa navei de circa 12 milioane de dolari, o cerere de daune... A fost un litigiu, am explicat organelor de Securitate ce s-a întâmplat cu noi acolo şi, acum pot să o spun public, nu mai e nici un secret, am schimbat ceva în instalaţie înainte să permitem accesul autorităţilor franceze la bord, ceea ce a făcut imposibilă demonstraţia, demonstrarea vinei noastre... Acasă nu puteam să nu-i spun care a fost realitatea măcar armatorului, armatorul nu puteam să mi-l mint, iar în echipaj erau destui care ştiu ce s-a întâmplat".

[Bancaru]

Asta face zi de zi si cu Romania. Schimba ceva la instalatie. Dar cine e armatorul?

[Bancaru]

Tovarăşa Leni
de Cristian Tudor POPESCU | 25 FEBRUARIE 2008

De la un timp individul ăsta plin de venin lăsat de 4 neveste ulceros şi inginer ratat de se crede jurnalist care îi zice lumea CeTePeu se dă subsemnatu în baza la faptu că CTP se potriveşte la numele şi pronumele mele. Când am văzut-o pe tânăra de viitor Elena Băsescu cum o făcea secretară general la televizor am fost precis că CeTePeu sare s-o muşte de beregată sau şi mai de jos dacă se nimereşte. Ştiţi ce zice jigania asta? Că nu poate să uite ce-a văzut pe peretele din hol în 22 decembrie când a intrat în casa lu Ceauşescu din Primăverii: era un tabel în ţiplă scris la maşină cu litera mare a Partidului Tovarăşul Nicu şi un telefon cu trei cifre Tovarăşa Zoe Tovarăşul Valentin şi ei cu numere scurte. Şi că ieri şi-a mai pus un nume şi un număr pe tabelu din cap Tovarăşa Leni 002. Nu Tovarăşa Lenuţa cum îi zicea Iliescu lu nasoala aia proastă de Elena Ceauşescu. Păi măcar atât că recunoaşte şi CeTePeu Leni Băsescu e tomodelă şi e şi fată deşteaptă. Are şi facultatea Română şi p-aia Americană!

Îi zice Madison din SUA. CeTePeu rânjeşte că Madison e un dans în care se aşază toţi în şiruri şi se mişcă exact la fel poate aşa i se mişcă lui nervii la creier!

Acuma ştiţi de ce zice CeTePeu 002? Eu ştiu că-l cunosc de mult. Că adică Băsescu e cabinetu 1 şi Elena Băsescu o să fie cabinetu 2 în partid. Că aşa cum pe vremea lui Ceauşescu erai mai tare dacă erai din gaşca lui Nicu decât cu orice pilă în CPex tot aşa şi acum alde Boc Blaga Stolojan Flutur ce să mai vorbim de Videanu o să facă ciocu mic câd or auzi-o pe păsărica aşa zice CeTePeu că îi spune taică-su Leni sau i-or vedea semnătura.

CeTePeu minte. Elena Băsescu a spus în clar că nu doreşte ca prin această funcţie să culeagă roade pentru care nu a trudit şi că ea chiar dacă o cheamă Băsescu nu este mai mult decât o simplă tânără. Şi nu-i aşa? În epoca pe care cu justificată mândrie o numim a lu Băsescu n-are fiecare tânără din ţara asta câte un gip negru de 70.000 de euro? Pentru care i-adevărat cine ştie cât a trudit ca şi Elena la Luxten. Şi a mai spus secretara generală a PeDeLe că în SUA nimeni nu i-a reproşat lui Bush că este băiatul lu tata. Corect! Degeaba zice CeTePeu că e pe dos că mulţi americani i-a reproşat lu Bush bătrânu că e tata lu junioru ăsta tembel acolo e în America şi Băsescu nu e aşa bătrân.

Mie mi-a plăcut cum a vorbit fata cea mică a preşedintelui. Nu ştiu dacă i-a plăcut şi lu CeTePeu. El a zis de ea că calcă pe cuvinte ca pe tocurile alea de-un cot la defilările de modă cu podium noduros şi cu scândurile căscate. O fi de bine o fi de rău? Eu am învăţat de la duduia Băsescu o vorbă pe care n-o ştiam a zis s-o contracandideze cutare pe preşedinta Monica Rizi. Îmi place o să zic şi eu de-acum când mă enervează unu te contracandidez de nu te vezi.

Da ce să mai vorbim ia uite ce probă de înţelepciune la o fată aşa tânără. În politică întâi trebuie să ai notorietate că altfel nu eşti mediatizat şi pe urmă te faci şi credibil zice doamna secretară generală. CeTePeu când e bou întreabă da nu poţi să fii întâi credibil şi pe urmă să ajungi notoriu? Habar n-are de politica asta nouă din tabloizi. Lui nu-i iese din cap aia de pe vremea lu Ceaşcă. Atunci fiicele şi nevestele de mahări comunişti băteau din picior să se facă actriţe şi cântăreţe, acum e cu totu altceva, sunt tomodele şi vor să se facă secretare generale.

Ultima prostie mi-a spus-o CeTePeu aseară. Cică instinctul care i-a îndemnat pe dulăii pesedişti să-l voteze pe Adrian Năstase Bombonel e tot ăla care a funcţionat când au votat-o căţelandrii pedelişti într-o veselie pe Elena Băsescu. Eu semnez cu numele întreg şi vă rog frumos încă o dată decât să nu fiu confundat cu animalu ăsta.

GANDUL (http://www.gandul.info)

[miril]

De-aia n-a venit Basescu la bilant Ion Alexandru Gardianul

Bilantul DNA de ieri a venit cu o veste incredibila. Daniel Morar a anuntat ca procurorii au dispus, inca din decembrie 2007, scoaterea de sub urmarirea penala pentru toate persoanele inculpate in dosarul “Flota”, mai putin in cauza privindu-l pe presedintele Traian Basescu, aceasta fiind disjunsa. DNA a lasat sa se inteleaga ca si in ceea ce-l priveste pe Basescu se impunea o solutie de scoatere de sub urmarire, insa, pentru ca nu poate fi cercetat pe perioada mandatului, acest lucru nu s-a intâmplat. Seful statului nu a fost prezent la respectivul bilant, anuntul fiind facut in lipsa acestuia.

“În dosarul «Flota» s-a dat SUP pentru toti cei implicati acolo, mai putin Traian Basescu, a carui cauza a fost disjunsa”, a spus Morar. Procurorul-sef al DNA a explicat ca Basescu nu putea fi cercetat, tinând cont ca beneficiaza de imunitate datorita functiei. Morar a mai explicat ca în rezolutia prin care s-a dispus SUP s-a retinut printre altele si ca nu exista prejudiciu. Ultima expertiza în dosarul „Flota“, despre rezultatele careia au aparut informatii pe 15 octombrie 2007,a constatat prejudiciu zero, dupa ce prima expertiza, realizata de fostul PNA, constatase un prejudiciu de aproape 300 de milioane de euro, concluziile procurorilor fiind comunicate partilor din dosar. Rezultatul expertizei a fost adus la cunostinta celor 80 de acuzati din dosar, printre care si prefectul de Constanta Danut Culetu. El a fost pentru scurt timp membru în Consiliul de administratie al Petromin la sfârsitul anului 1998.

Expertiza de 43.000 de euro
Expertiza financiar-contabila si tehnico-maritima a fost dispusa de procurorii DNA dupa ce dosarul a fost restituit de Înalta Curte din cauza unor vicii de procedura. Expertiza a costat peste 43 de mii de euro si a fost finalizata pe 24 septembrie 2007. Parchetul National Anticoruptie a anuntat in august 2004 finalizarea urmaririi penale si trimiterea în judecata a 80 de persoane, acuzate de prejudicierea statului român cu peste 11.000 de miliarde lei, ca urmare a înstrainarii unui numar de 16 nave apartinând flotei maritime românesti. Dosarul a avut ca obiect stabilirea modului în care flota româneasca a pierdut o serie de nave maritime - mineralier de mare capacitate, ca rezultat al infractiunilor savârsite de cei care au initiat si derulat în mod fraudulos asocierea CNM Petromin SA Constanta cu grupul de firme private Torvald Klaveness Oslo din Norvegia, în perioada aprilie 1991 – august 2000. Din materialul probator, inclusiv rapoartele Curtii de Conturi, constatarile financiare ale organelor Ministerului Finantelor, rapoartele specialistilor si expertizele tehnice judiciare, s-a stabilit un prejudiciu total de 324.514.683,80 USD, echivalent a 11.027.008.955.524 lei, ca rezultat al infractiunilor pentru care au fost trimisi în judecata. Anchetatorii au solicitat instantei ca recuperarea pagubelor de la inculpati sa se faca în solidar, individualizându-se totodata cuantumul acestora pe fiecare în parte.

Prejudiciu de 11.000 de miliarde lei
Între cei trimisi în judecata, sub aspectul savârsirii unor fapte penale în legatura directa cu modul defectuos în care si-au exercitat, cu stiinta, atributiile de serviciu sunt fostii ministri ai transporturilor Basescu Traian, Teodoru Paul si Novac Aurel, fostul presedinte al Fondului Proprietatii de Stat, Radu Ovidiu Sârbu (cu rang de ministru), fostii secretari de stat Marinescu Calin Dragomir, Marinescu Gheorghe Adrian si Oancea Viorel, directori generali, înalti functionari de stat, membri ai Consiliului de administratie si ai Comitetului director, conducatori ai altor institutii si structuri care au activat în Adunarea Generala a Actionarilor de la CNM Petromin SA Constanta. Acestia, împreuna cu persoanele cu functii de conducere si decizie din structurile Companiei - majoritatea si în calitate de reprezentanti ai acestui actionar si, implicit, ai statului român, în societati constituite ca off-shore în Bahamas si Liberia, pe seama societatilor proprietare de unica nava cu denumirea fiecareia dintre cele 16 nave mineralier – au cauzat prejudiciul de peste 11.000 de miliarde lei, prin vânzarea ilegala a navelor în strainatate, precum si prin înregistrarea unor mari pierderi financiare în derularea activitatii societatilor pe care le reprezentau.

Basescu si miscarile de la Petromin
Anchetatorii au retinut ca întreaga afacere a fost de la bun început, în prima parte a anului 1991, negociata de inculpatul Basescu Traian împreuna cu inculpatul Marinescu Calin Dragomir, fiind apoi condusa de catre Basescu Traian prin asumarea ilegala a functiei de director/presedinte al Board of Directors, al societatii mixte Petroklav Inc. Bahamas, concomitent cu îndeplinirea functiei de ministru al transporturilor.
Din materialul probator administrat în cauza rezulta ca Basescu Traian, secretar de stat si, la scurt timp, ministru al transporturilor, nu avea abilitarea legala si nici un mandat expres, aprobat de Guvernul României, pentru angajarea autoritatii statului român la realizarea asocierii cu partener privat în strainatate si cu atât mai putin pentru semnarea de documente, pe baza carora a negociat si în continuare s-a autoaprobat conducator al societatii mixte. În plus, s-a constatat ca Basescu Traian si-a preconstituit conditiile de a actiona, în sensul aratat, prin aceea ca, fiind investit de ministrul în functie ca în calitate de subsecretar sa numeasca componenta CIS - CNM Petromin SA, a recurs si la realizarea actului privind atributiile acestuia, prin adaugarea nelegala a atributiei de a aproba asocierile externe, care revenea în realitate doar Guvernului României.

In 2007 DNA a trimis la instanta 167 de dosare din 1.500 instrumentate
Procurorii DNA au avut de solutionat în 2007 peste 3.300 de cauze fata de 2.615 în 2006, fiind cercetate si trimise în judecata cu 60% mai multe persoane care au ocupat functii importante si demnitati publice fata de 2006, se arata în raportul de activitate al DNA pe 2007. Din acestea, au fost solutionate 2.070, procurorii dând 1.506 de solutii pe fond si alte 564 solutii de conexare ori de declinare a competentei, se mai arata în acelasi raport DNA. Din cele 1.506 cauze solutionate pe fond, în 167 dosare s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatilor, iar în peste 1.300 au fost date solutii de scoatere de sub urmarire penala, de încetare a urmaririi penale ori de neîncepere a urmaririi. Prin cele 167 de cauze în care s-au întocmit rechizitorii au fost trimisi în judecata 415 inculpati, din care 32 în stare de arest preventiv, pentru savârsirea a 958 de infractiuni. Potrivit DNA, din cei 415 inculpati trimisi în judecata, 238 aveau functii de conducere, de control ori alte functii importante.

[miril]

Elena Udrea terorizează PD-L Oana Stancu JN

România nu trebuie să-şi pu­nă destinele în mâinile unui singur om, care are imaginea Mesiei. Este avertismentul Adrianei Săftoiu, într-un interviu în care vorbeşte transparent despre atmosfera care guvernează PD-L: teama de Băsescu.

La un an de la demisia de la Cotroceni, Adriana Săftoiu, dă un interviu revistei The One, şocant prin transpa­ren­ţa arătată de fostul consilier pre­zidenţial – altfel foarte atent la am­balaj şi nuanţe. Săftoiu invocă re­pe­­tat teama care domină Partidul De­­mocrat (liniuţă Liberal) şi justi­­­f­i­­că, în parte, plecarea ei de la Co­troceni prin faptul că nu va susţine niciodată “varianta unei Românii în care un om are imaginea Mesiei”.

LICHELE ŞI JIGODII. “Po­vestea asta cu demisia mea păstrea­ză un mister şi lumea se aştepta, ime­diat ce am plecat, să ies să fac dezvăluiri; unii, speriaţi că aş putea face asta, invocau nişte contracte de loialitate. Ei bine, nici un contract nu te ţine să spui ceva dacă asta vrei, ceea ce te ţine este educaţia şi bunul simţ. N-o să fac dezvăluiri suculente, acelea vor rămâne pentru mine, e treaba mea cum le interiorizez, cât m-au marcat, ce au schimbat în mine. Sunt câteva valori în care cred şi nu voi susţine niciodată varianta unei Românii în care un om are imaginea Mesiei. Nu cred că de aşa ceva avem nevoie în secolul XXI şi nu cred că România trebuie să-şi pună destinele în mâna unui singur om”, spune Săftoiu, care, în altă parte a interviului, aminteşte că ceea ce a încercat să facă pentru Băsescu a fost să nu împartă lumea în “răi şi buni, lichele, javre şi jogodii”. Ultimii termeni fiind uşor de recunoscut ca aparţinând preşedintelui. Pe de altă parte, Săftoiu recunoaşte că a fost dezamăgită de ce “i s-a întâmplat lui Claudiu” (n.r. – “demisia” de la SIE), pentru că pentru ei doi Traian Băsescu era “mai mult decât un preşedinte”. “Mulţi spuneau că trece peste cadavre, dar eu niciodată nu am crezut lucrul ăsta”.

DICTATURA FRICII. Deza­mă­gire au provocat şi cei din PD care acum nu îi mai răspund la telefon. “Nu neapărat că au ceva să-mi reproşeze, ci pentru că le e teamă”, justifică ea, mărturisind că pe unii dintre ei, de care a fost legată sufleteşte, şi-ar dori să nu-i mai întâlnească niciodată, să nu mai aibă ocazia să le spună bună ziua. Excepţie face “Adi Videanu, care, cu toate bordurile care i se pun în cap, e un om de mare nădejde şi de caracter”. Tot teama este instrumentul cu care se măsoară şi influenţa Elenei Udrea în partid. Ea este temută, nu respectată de către colegii de partid”, afirmă Săftoiu, invocând “atitudinea publică a colegilor de partid”. De altfel, într-un alt context, ea explică, voalat de această dată, că, “în separeuri, bărbaţii pot să toace mărunt «intrusa», dar la un simplu telefon sau comandă de sus se supun”.

[Bancaru]

M-am lamurit. Adi Videanu este baiat de caracter? Ma cac in caracterul lui cu mare nedejde. Pisa-m-as pe gura lui de idiot; a distrus Bucurestiul si privim ca tampitii la iminentul blocaj total al capitalei.
Baiat de caracter... Baga-mi-as p*** in bordurile lor.
Iata 2 imagini de p ecalea Floreasca de anul trecut. Acum arata si mai rau. Priviti cum s-a facut asfaltarea - cu fanta intre sensuri. Futu-i in gat de idioti in frunte cu Primarul PULII Videanul.

[Platanu]

Stai ca intai trebuie sa faca niste studii de fezabilitate pentru gropile astea,pe urma sa faca niste proiecte si apoi sa le astupe,dar cand sa le astupe o sa i se termine mandatul.

[Bancaru]

Parerea mea este ca te descalifici in momentul in care tu, ca persoana cu trecere, ii acorzi credibilitate unui nenorocit. Daca diseara la ora 12.48 ii scoli pe bucuresteni si ii pui sa aleaga intre Vanghelie si Videanu, cei care vor face totusi o alegere, il vor alege pe balaoaches.
Si mai credeam ca e o persoana demna de increderea mea, Adriana Saftoiu, dar nu se pupa cu afinitatile ei din PD-L.

[Bancaru]

EXACT CE VA SPUNEAM - TARA DE *****

Una dintre cele mai apreciate emisiuni de calatorie din lume prezinta Romania drept o tara pe care nu ti-ai dori sa o vizitezi. Anthony Bourdain a dat peste ce-i mai rau in restaurantele romanesti. Episodul de marti al „No reservation“, unul dintre cele mai urmarite programe ale postului de televiziune Travel Channel, a fost dedicat Romaniei. Anthony Bourdain, gazda show-ului a caruit tema este testarea bucatariilor lumii, a descoperit si a prezentat americanilor o Romanie lipsita de gust, dar si de ospitalitate. Lucrurile au mers prost inca de la primii pasi ai lui Bourdain in Romania, intrucit acesta nu si-a ales un ghid roman, ci unul rus, Zamir, care il mai insotise in calatoriile din Rusia si din Uzbekistan.

Bourdain a explicat pe blogul sau (http://anthony-bourdain-blog.travelchannel.com) de ce a considerat experienta in Romania drept una ingrozitoare. El spune ca, si fara camerele de luat vederi, au existat cazuri in care, in restaurante aproape goale, la intrebarea daca exista mese libere, raspunsul dat de chelneri a fost un „nu“ categoric. Povestea a fost si mai complicata in cazul incercarilor de a filma in localuri, „nu-ul“ fiind unul instinctual. „Cita vreme personalul lucreaza mai degraba pentru salariu decit pentru bacsis, nimeni nu pare sa fie interesat sa dezvolte afacerea, sa si-o promoveze sau chiar sa cistige mai multi bani“, apreciaza Bourdain.

Acesta continua sa faca praf mincarurile si serviciile din Romania, aratind ca, desi a calatorit si a realizat emisiuni in peste 50 de tari, Romania nu intra nici macar in primele 40 din punctul de vedere al ospitalitatii. „Mincarea, in fata camerei sau fara camera, nu conteaza, este destul de primitiva“, spune el. Pledoaria se incheie cu Romania comparata cu „supele care poate ca au gust bun, dar nu sint interesante pentru televiziune“.

Relevanta modului in care a fost prezentata Romania in „No reservation“ este destul de insemnata, in conditiile in care Anthony Bourdain este considerat in America si in intreaga lume drept un guru al bucatariei. Bucatar-sef si autor al citorva carti de specialitate, carora li se adauga zeci de articole in publicatii precum „The New Yorker“, „Gourmet“ sau „The New York Times“, Bourdain e un reper in materie de turism, mai ales culinar. De mentionat faptul ca episodul „Beirut“ al seriei „No reservation“ a fost nominalizat la Premiile Emmy in 2007.

Travel Channel a fost detinut de Discovery pina anul trecut, cind postul a fost vindut catre Cox Communications in cadrul unei tranzactii mai mari, de citeva miliarde de dolari. (C.I.)

Cotidianul (http://www.cotidianul.ro)

Povestea continua:
http://anthony-bourdain-blog.travelchannel.com/2008/02/romania-what-the-hell-happened.html

[miril]

EXACT CE VA SPUNEAM - TARA DE *****

Vrei sa spui o tara de mancat rahat. Nu servit cu apa rece. Sa ne intelegem.

[miril]

Ce se mai intampla pe autostrazile noastre. Pe hartie. D'aia verde, stiti voi.

Comarnic-Brasov: 45 de milioane de euro/km, 8 euro taxa pentru soferi Doru Cireasa Ralitatea TV

Pretul astronomic de 2,6 miliarde de euro, recomandat de o firma britanica pentru autostrada Comarnic-Brasov, implica o taxa minima de opt euro pe doar 57 de kilometri.

Aglomeratia de pe Valea Prahovei ar putea fi evitata, dar cu costuri mari

Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADNR) a aprobat in Consiliul sau Tehnico-Economic (CTE) un studiu realizat de catre firma britanica Atkins conform caruia costul total de realizare a autostrazii, in sistem de concesiune, este de nu mai putin de 2,6 miliarde de euro. Daca s-ar construi cu bani de la bugetul de stat, costul total ar fi chiar cu 800 de milioane de euro mai mare, sustine studiul.
Potrivit datelor din documentatia de licitatie, traficul exprimat ca medie zilnica anuala va varia in perioada 2013-2025 intre 9.887 de vehicule (portiunea Predeal-Risnov, in 2013) si 45.000 de vehicule intre Sinaia si Busteni, in 2025. Pe aceasta perioada, media anuala zilnica va fi deci de 25.000 de masini. Luind in calcul o perioada de concesionare de 30 de ani, adica pina in 2040, si presupunind ca tendinta de crestere a traficului se va mentine pina la finalul concesiunii, media perioadei ar putea fi 30.000 de masini. In concluzie, in cei 30 de ani ai concesiunii, portiunea va fi tranzitata de 328 de milioane de vehicule. Daca statul va decide recuperarea investitiei din taxa de autostrada impusa, atunci soferii vor trebui sa plateasca cel putin opt euro pentru ca firma concesionara sa-si recupereze investitia. Suma care, daca ar fi perceputa, ar putea duce la falimentul proiectului, cei mai multi soferi preferind rute alternative gratuite, precum DN1.

Studiul de fundamentare a concesiunii realizat de Atkins, care va sta la baza propunerii de realizare a autostrazii in concesiune, a fost facut de firma britanica in doar patru zile. Contractul cu aceasta a fost semnat pe 6 decembrie, iar in 10 decembrie documentul fost realizat, discutat si parafat de CTE. Din partea CNADNR a fost prezent la aprobare doar un economist debutant.

Pretul recomandat de Atkins corespunde unui cost unitar de 45 de milioane de euro pe kilometru. Suma este de doua ori mai mare decit cel mai generos pret vehiculat pentru autostrada Transilvania, construita de Bechtel, de 9 ori mai mare decit pentru autostrada Bucuresti-Ploiesti si de 15 ori mai mult decit cea platita pentru Autostrada Soarelui, in urma cu cinci ani. Oficiali din cadrul proiectului justifica suma uriasa prin faptul ca autostrada va fi construita in zona muntoasa si va avea numeroase poduri si viaducte. Informatiile oficiale arata ca tronsonul Comarnic-Brasov ar putea avea in jurul a 57 de poduri si viaducte, adica, in medie, unul la fiecare kilometru.

Chiar si derulat pe Valea Prahovei, proiectul este mult mai scump decit altele cel putin la fel de dificile derulate in Slovacia sau Grecia. Un tronson de 16 kilometri pe autostrada D1 din Slovacia, intre Dubna Scala si Turany, care va avea 27 de poduri, va costa intre 170 si 210 milioane de euro, adica 13 milioane de euro pe kilometru. Preturile recomandate de Atkins depasesc inclusiv sumele platite in Grecia. Potrivit oficialilor din proiectul Egnatia Motorway, pretul de realizare a unui kilometru de tunel pentru aceasta autostrada este de cel mult 30 de milioane de euro, adica cu o treime mai mic decit kilometrul de autostrada construit la suprafata intre Comarnic si Brasov. Cu cinci miliarde de euro, adica cu o suma nici macar dubla fata de estimarile Atkins, in Grecia se construiesc in prezent, in buna parte in zona de munte, 570 de kilometri de autostrada, adica de zece ori mai mult decit pe Valea Prahovei. Proiectul elen prevede 1.650 de poduri importante cu o lungime totala de 40 km si 76 de tunele care insumeaza 49,5 kilometri. Potrivit datelor furnizate anul trecut de un oficial al Bancii Mondiale, pretul mediu de construire a unui kilometru de autostrada variaza intre doua milioane de euro in Bulgaria si 12 milioane de euro in Polonia si Cehia. In Germania, media este de 10 milioane de euro, iar in Franta si Grecia, de opt milioane de euro.

Un studiu intors din condei
Firma Atkins sustine concesiunea autostrazii cu metode criticate in UE.

Metoda PSC (Public Sector Comparator) folosita de Atkins pentru compararea celor doua variante - concesiune sau plata de la bugetul de stat - este privita cu scepticism in tari cu experienta in PPP (parteneriat public-privat). PSC presupune exprimarea riscurilor implicate de fiecare dintre cele doua variante in unitati monetare (spre exemplu, riscul de intirziere a proiectului, in cazul finantarii de la buget) si aducerea la momentul actual a valorii economice nete finale a concesiunii, calculata pe perioada celor 30 de ani, cu ajutorul unei rate anuale de discount. Cu ajutorul unei metode statistice, numita Monte Carlo, se determina cit de probabila este obtinerea unei economii, numita „value for money“, prin aplicarea unei variante in detrimentul celeilalte. Metoda este contestata in tari ale UE, din cauza relativitatii ei, a numarului mare de necunoscute presupuse si supozitii facute si a riscului ridicat de tratare subiectiva a informatiilor.

Metoda folosita pentru analiza concesiunii Comarnic-Brasov a fost etichetata in 2003 de catre Jeremy Colman, adjunct al sefului Curtii de Conturi din Marea Britanie, drept un „pseudostiintific hocus-pocus“. „PSC depinde de judecati subiective ale riscurilor sau ale ratelor de discount care pot avea efecte dramatice asupra costurilor“, afirma si James Leigland, sef al Comisiei africane pentru PPP. La anumite proiecte verificate, un comitet parlamentar britanic a gasit „mani****ri ale calculelor si interpretari eronate ale rezultatelor“. Distorsiunile sint desigur in favoarea adoptarii concesiunilor, iar factori precum riscul renegocierii ulterioare a acestora nu sint luati in calcul. Dezavantajele finantarii de la buget sint accentuate, iar avantajele concesiunii sint exagerate, concluzioneaza specialistii. Astfel, un oficial al Bancii Mondiale afirma ca 50% dintre contractele de concesiune a infrastructurii din tarile in curs de dezvoltare sint renegociate ulterior, rezultind in final termeni mai putin avantajosi pentru stat.

In cazul autostrazii Comarnic-Brasov, Atkins si CNADNR refuza orice transparenta asupra studiului ce pledeaza pentru concesiune deoarece informatiile ar avantaja participantii la licitatia in curs. „Studiul nu poate fi facut public deoarece aceste date sint sensibile“, sustine Stefan Szobotka, purtator de cuvint al CNADNR. In nota aprobata de CTE se precizeaza ca „analiza Monte Carlo indica faptul ca eficienta economico-financiara a variantei PPP este pozitiva cu o probabilitate de 22%“. O interpretare logica a acestei afirmatii, ca ar exista doar o sansa din cinci ca parteneriatul sa fie eficient economic si financiar, este respinsa de oficialii CNADNR. „22% reprezinta probabilitatea ca proiectul sa nu se preteze a fi implementat in sistem PPP, intrucit nu va obtine «value for money». Acesta reprezinta diferenta dintre variatia costurilor ajustata cu riscul pentru acelasi proiect intre alternativele de achizitie publica si PPP“, pretinde CNADNR.

[miril]

Desteapta, frumoasa, femin-ina, femin-ista. Mmm!!!

Femei, feminism si politica Miruna MUNTEANU Ziua

Un forumist ma acuza, saptamana trecuta, ca dau dovada de "misoginism" criticand ascensiunea politica a Elenei Basescu. Postarea continea si o referire la apropierea zilei de 1 martie, cand, pare-se, toata suflarea feminina ar trebui sa fie cuprinsa de o brusca si neconditionata solidaritate. Comentariul m-a convins ca principala problema a "feminismului" in Romania este una de definitie.

Am constatat Si In trecut cA, in majoritatea polemicilor pe aceasta tema, interlocutorii vorbesc pur si simplu despre lucruri diferite. M-am revoltat atunci cand un confrate a pus semnul de egalitate intre feminism si ateism. M-am amuzat cand un altul incerca sa convinga ca feminismul este de fapt un fel de miscare internationala a lesbienelor, partial comunista, partial satanista (nici lui nu-i era prea clar).M-am plictisit si de cliseele potrivit carora feministele sunt niste urate care ii urasc pe barbati, fiindca acestia nu se uita la ele. Credeam ca am auzit toate elucubratiile posibile pe marginea acestui subiect. Si totusi nu. Aflu acum ca feminismul ar presupune si o aberanta "discriminare pozitiva". Ca nu poti pune la indoiala competeta unei femei fara sa-ti atragi eticheta de "misogin".TrecAnd In revistA doar cateva dintre prejudecatile cele mai raspandite, incep sa inteleg de ce atatea vedete autohtone se grabesc sa dezminta: "Vai de mine, sa nu credeti ca sunt feminista...". Ca si cand asupra lor ar plana o suspiciune rusinoasa.De fapt, feminismul militeazA pentru egalitatea de sanse, nu pentru imposibila egalitate intre indivizi. Cere aceleasi drepturi pentru femei si barbati si o impartire echitabila a responsabilitatilor. Am auzit voci care spun ca aceste obiective au fost demult atinse, asa ca feminismul a devenit desuet. Oare?AstAzi, statul garanteazA drepturile, dar societatea este departe de a fi terminat renegocierea responsabilitatilor. Din acest punct de vedere, suntem inca in plina tranzitie. Fiindca, deocamdata, emanciparea le-a adus femeilor mai multe obligatii decat privilegii. Traim intr-o societate care considera ca este normal ca ambii soti sa lucreze, dar care se cramponeaza cu tenacitate de modele ale familiei patriarhale. O societate care le cere femeilor sa fie independente financiar, dar sa-si indeplineasca si rolurile traditionale din gospodarie cu aceeasi abnegatie ca bunicile lor. Ceea ce, sa fim sinceri, nu e omeneste posibil.ExistA, desigur, Si excepTii. Iat-o, de pilda, pe Elena Basescu. La 27 de ani a reusit sa adune diplome si sute de mii de euro, impartindu-se cu egal succes intre post-universitare, cariera de consultant la Luxten si cea de fotomodel, o viata mondena tumultoasa si activitatea politica! Incalecand sexy un aspirator, secretarul general al tineretului PDL-ist explica in ultimul numar al revistei "Tabu" cum vede ea viata de cuplu: "Nu voi avea pretentia ca sotul sa ma ajute cu treburile din casa. ...Barbatii au rolul lor. Nu ma intreba care, pot sa-ti spun doar ca nu mi-ar placea ca sotul meu sa stea in bucatarie si sa spele vase. Asta voi face eu, ajutata de menajera". Vedeti ce simplu este? Si, daca nu aveti paine, mancati cozonac!Panseurile Elenei BAsescu, asortate la sapca Chanel si la jeep-ul ultimul racnet, fac probabil furori in lumea fotomodelelor sau a duduilor crescute cu SPP-ist la poarta. Pentru restul femeilor, viata este nitel mai complicata. Ele au nevoie de alte solutii: de crese si gradinite pentru copii, de program de lucru flexibil, de lapte praf sau de planning familial. Aceste probleme, care afecteaza direct jumatate din po****tia Romaniei, nu au fost niciodata prioritati pentru clasa politica. Si nici nu vor deveni, atata vreme cat in partide prezenta femeilor va continua sa fie una preponderent decorativa si conjuncturala.O mai bunA reprezentare a femeilor In politicA e necesara. Cantitativa, dar mai ales calitativa. Elena Udrea, Daciana Sarbu, Raluca Turcanu sau Elena Basescu nu sunt vocile pe care le asteptam. Dimpotriva, ascensiunea lor nu face decat sa dea apa la moara prejudecatilor.

[Bancaru]

Ce sa mai... o pasarica pe cinste.

[miril]

Cucurigu! Cam batran. Cocosul.

[Bancaru]

Da, un cocos cu pielea zbarcita.

[miril]

...dar cu imaginatie fara...pliuri.

[Bancaru]

Un articol vechi in care personajul principal, pentru mine, devine un soi de prelungire inutila a *****. Desi nu cunosc prea multe desper el, recunosc ca personajul Serghei Mizil ma fascineaza. As fi capabil sa citesc 5 carti despre viata acestui personaj.

SECRETUL AVERII LUI IRINEL COLUMBEANU
Declaratia lui Irinel Columbeanu cum ca ar fi fost un disident al regimului Ceausescu a starnit mare mirare printre cei care il cunosteau in acea perioada, mai ales ca este fiul unui apropiat al conducerii statului.



Marti seara, la B1 TV, episodul reality show-ului "No Comment" a fost dedicat, in intregime, reuniunii de 25 de ani de la terminarea facultatii de catre Irinel Columbeanu. Prilej pentru viitorul sot al Monicai Gabor de a-si spune povestea succesului in fata colegilor de generatie. Istorisire pe care absolventii promotiei 1981 a facultatii de electrotehnica din Bucuresti au urmarit-o cu nesat, probabil asteptand sa vada in care parte a povestirii apare totusi tatal lui Irinel, Ion Columbeanu, despre care imposibil sa nu fi stiut, la vremea respectiva, ca ocupa o functie importanta in guvernul comunist.


CA TOT OMUL
Cu toate acestea, Irinel Columbeanu sustine ca, la acea vreme, a fost repartizat ca orice student de rand (dar cu note mari!) ca "inginer energetic" la combinatul de crestere a porcilor de la Balotesti. Unde, dupa ce a inventat un program pe calculator, pentru dozarea furajelor, a constatat ca el repartiza o anumita cantitate de hrana animalelor, iar la destinatie ajungea mult mai putina, si, in consecinta, a raportat la organizatia de partid. Insa, in loc de multumire ca a sesizat raportarile false, a fost dat afara dupa 8 ani de munca la combinat. Asa a ajuns, om cu facultate, analist programator la o antrepriza de constructii.


CUM AR FI INTRAT IN AFACERI
Loc de munca unde l-a si prins revolutia din '89. Apoi, in acele zile tulburi, a fost gasit in fata la Inter de doi francezi care aveau nevoie de un ghid in Bucuresti, dupa care l-au luat partener intr-o afacere. Si asa a inceput cariera de afacerist a unuia dintre cei mai bogati romani. Fara a beneficia de nici un ajutor din partea tatalui nomenclaturist despre care, la insistentele unui coleg mai putin credul, a spus ca "nu avea nici o legatura cu banul". Asa suna povestea lui Irinel Columbeanu si a inceputurilor sale in afaceri, spusa pentru prima data de el insusi in fata unor camere de luat vederi.


DISIDENT "LA VRAJEALA"
Madalin Voicu spune ca proaspetele declaratii de disidenta ale lui Irinel Columbeanu ar putea deveni subiecte de bancuri. "Astea sunt vrajeli!", ne-a spus actualul politician. "Il stiu pe Irinel Columbeanu de 40 de ani, de cand se ruga tatal lui sa-l luam pe la ceaiuri pentru ca el era cam tantalau si nu scotea o vorba. Prefer sa cred ca Irinel nu cunoaste etimologia cuvantului disident. O fi fost dat afara de la institutul ala din alte motive, nu pentru ca a reclamat el furtul porcilor", este de parere Madalin Voicu. "Chestia asta cu disidenta lui Columbeanu este vrajeala, ca si alte figuri, bufeuri si aere care l-au lovit in ultimul timp. Nu are nici un drept sa spuna ca a fost vreo victima a comunismului pentru ca nu murea de foame pe strazi. Doar era baiatul sefului de protocol de la Guvern" spune Voicu.


BALETUL LUI IRINEL
Politicianul are numai cuvinte de lauda la adresa lui Ion Columbeanu. "Tatal lui este de o inteligenta sclipitoare, un om talentat si respectat. Si astazi se tine cont de experienta lui in guvern. Era genial.", sustine muzicologul. Amicul din tinerete al lui Irinel ne-a mai spus ca este de neinteles cum un copil de fost functionar al guvernului poate spune ca a suferit in perioada comunista. "Eu (n.r. Madalin Voicu), Serghei Mizil si Jean Maurer nu ne-am mai plans ca am fost dizidenti cand Elena Ceausescu incerca sa ne tina departe de Nicusor. Mie mi-au luat pasaportul si nu m-au lasat sa ies din tara sase ani de zile, Serghei Mizil a fost trimis intr-un batalion disciplinar din nordul tarii iar Jean Maurer era pazit cu securitatea la poarta si nu avea voie sa iasa din casa decat cateva ore pe zi. Pe atunci Irinel nu avea treaba cu nimeni. El abia acum isi traieste tineretea. Trebuie sa aiba grija ce vorbeste pentru ca in curand o sa se sature lumea de baletul lui. Sa vezi peste vreo doi ani, cand o sa se sature Monica de el si o sa-i faca vant pe scari", ne-a declarat Madalin Voicu. (M.C.)


COPIL DE BANI GATA
Fiu de functionar guvernamental, Irinel Columbeanu se bucura de toate avantajele pe care le aveau copiii de nomenclaturisti. El nu a recunoscut insa niciodata ca a avut un statut privilegiat datorita tatalui sau, iar singurul moment in care Irinel a permis mediatizarea parintilor sai a fost in cateva secvente difuzate la emisiunea "No Comment", realizata de viitoarea lui sotie, Monica Gabor. Conform celor care l-au cunoscut indeaproape, tanarul Irinel Columbeanu avea o personalitate stearsa si de cele mai multe ori era nevoie de interventia tatalui sau care se ruga de odraslele celorlalti nomenclaturisti sa-l ia si pe Iri la distractie.


PE LANGA GASCA LUI NICU In acea perioada se formase o gasca de copii de oameni influenti in jurul mezinului familiei Ceausescu, Nicusor. Ion Columbeanu obisnuia sa apeleze la trei dintre tinerii petrecareti ca sa-l ia pe Iri la distractii.
Acestia erau Jean Maurer, fiul fostului prim-ministru Ion Gheorghe Maurer, Madalin Voicu, fiul regretatului maestru Ion Voicu, si Serghei Mizil, fiul "numarului doi" din Comitetul Central, Paul Niculescu Mizil, si sufletul grupului de prieteni ai lui Nicu Ceausescu.


VICTIMA COMUNISTA IN VILA CU PISCINA
Si Serghei Mizil dezaproba atitudinea sfidatoare a odraslelor de nomenclaturisti, care spun acum ca au fost victimele regimului comunist. "Cum poti sa spui ca ai fost disident politic cand pe vremea lui Ceausescu ai stat 40 de ani in vila cu piscina, aveai case la munte si la Snagov, aveai acces la masini straine si te imbracai cu haine de firma?!", se intreaba fiul fostului demnitar comunist. "Eu am avut probleme din cauza comportamentului meu, dar nu pot sa spun ca am fost disident. Am dus-o bine! Eu eram un rebel incorigibil, aveam plete, umblam cu blugi soiosi, nu eram membru de partid si injuram partidul", ne-a declarat Serghei Mizil. "Irinel face exact cum a facut si Petre Roman. Ce drept ai sa spui ca ai fost dizident, cand aveai acces la publicatii si filme straine, faceai vacantele in strainatate si te duceai la Paris de cate ori doreai?", este de parere Serghei Mizil.


VARIANTA OFICIALA
In topul celor mai bogati romani, publicat de revista Capital, Irinel Columbeanu este mentionat ca posesor al unei averi de 60 de milioane de dolari. Obiectele de activitate declarate sunt activitatile de consultanta pentru afaceri, intermedieri in comertul cu diverse produse, activitati de arhitectura si transporturi. In urma cu doi ani, Irinel Columbeanu a inceput sa investeasca si in domeniul materialelor de constructii, promovand pe piata un produs revolutionar inventat de un inginer francez. Are si proprietati imobiliare. In Registrul Comertului, Irinel Columbeanu apare cu sase firme mici, de tipul societate cu raspundere limitata. Oficial, cea mai profitabila afacere a lui Irinel e Promotion Group International SRL, reprezentantul in Romania al firmei franceze Alcatel.


IN NUMELE TATALUI
Conform declaratiilor unor apropiati ai familiei Columbeanu, creierul acestei afaceri profitabile este tatal lui Irinel, un om influent cu relatii in strainatate. Ion Columbeanu este fost functionar al tuturor guvernelor Romaniei din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, pana in anul 2002. Ajuns acum la varsta de 70 de ani, Ion Columbeanu a fost sef al protocolului in executiv, fiind numit la un moment dat si secretar adjunct al guvernului. Una dintre obligatiile sale de serviciu era sa pregateasca mapele ministrilor pentru sedintele de guvern, lucru care ii asigura prietenia si ajutorul celor mai importanti oameni din stat. Ion Columbeanu a preferat sa conduca afacerea in telecomunicatii din umbra, lasandu-l in fata pe fiul lui, Irinel, care absolvise facultatea de Electrotehnica. In scurt timp, fiul fostului functionar al guvernului a devenit unul dintre cei mai bogati oameni de afaceri romani.
Ziarul Ziarul - 20 Iulie 2006

[Bancaru]

Serghei Mizil: "Nu am murit de ciroză şi am căzut în picioare‘‘
04/03/2008 de Toma Roman jr

"Nebunul‘‘ din sânul nomenclaturii
Serghei Niculescu-Mizil este fiul unuia dintre membrii de vârf ai nomenclaturii PCR. Fire boemă, el nu a avut până în 1989 acces direct la putere, dar s-a învârtit în mediile ei. Cu toate că, după diplomă, e artist plastic, acum a ajuns om de afaceri. A acceptat să stăm de vorbă cum se distra împreună cu prietenul său Nicu Ceauşescu în anii "comunismului biruitor‘‘.


* Jurnalul Naţional: Pe unde chefuiaţi în anii 60? Ştiu că în perioada aia erau şi nişte cârciumi de noapte...mergeaţi la ele sau făceaţi chefuri p-acasă?

Serghei Mizil: Şi, şi. Noi aveam şi vile la Snagov, mergeam şi la mare şi la munte şi prin cârciumi, care ţineau deschis până târziu.


* Vă vedeaţi numai cu copii de nomeclaturişti sau mai cooptaţi şi "civili”?

Apăreau şi actori, sportivi ba chiar şi oameni mai descurcăreţi, care făceau de pe atunci tot felul de afaceri şi aveau bani...era lume destul de amestecată.


* Pe Nicu nu-l caftea mă-sa că umbla într-un mediu "nesănătos”?

He, he, din câte ştiu eu, nu, nu apărea mă-sa să-l ia...Ea a vrut să-i controleze viaţa ceva mai târziu, când voia să-i dea un anumit traseu politic. Atunci a zis că noi prietenii lui nu suntem un mediu propice şi a încercat să-l scoată dintre noi.


* Din câte ştiu, Nicu era un tip de chef, îi plăcea viaţa, nu voia mari griji, deci în opinia mea nu era neapărat bun de politician.De ce li se pusese pata alor lui să facă o dinastie comunistă?

E greu de spus, nu ştiu ce era în capul bătrânului, dar ea încerca să-l împingă pe drumul ăsta. La început cred că Nicu nu a vrut să o ia în direcţia asta, dar până la urmă acceptase. El se născuse puternic, deci nu cred că suferea de beţia puterii. El era bine pregătit la fizică, eu zic că studiase pe bune. A fost şi profesor la liceu. Poate era mai bine să fi mers pe drumul ăsta, dar când ţi se bagă ceva în cap de mic...


* Dvs. de ce nu v-aţi băgat cu el în UTC?

Eu nu am fost nici membru de partid. Aveam părul mare, îmi plăceau chefurile. Dacă te băgai acolo trebuia să te supui unor rigori, să nu divorţezi, de exemplu, să umbli îmbrăcat la costum. Eu nu voiam să mă înregimentez, nu mi-a plăcut niciodată politica, nici acum nu-s membru în vreun partid. E adevărat, atunci nu aveai avantajele de acum, dacă te bagi în politică.


* Chiar, că aţi adus vorba de avantaje...ce însemna lux pentru dumneavoastră?

Aveam vilă la Snagov, aveam o Dacie mai specială cu număr mic şi nu se luau miliţienii de mine. Astea erau avantajele mele, mâncam de la o casă de comenzi mai specială, unde găseai whisky de multe feluri, ţigări mai bune. Astea se datorau funcţiilor părinţilor. Aveam un magazin, la început, pe strada Varşovia, unde ăia din Biroul Politic puteau să comande orice şi Rolex şi Merţane. În ultimii ani se duseseră şi o parte din avantajele astea, Ceauşescu voia să facă economii.


Muzică rârâită

* Aţi fost pe la el prin casă...Se spune că era infelxibil, că nu avea sensibiltăţi...

Acasă avea şi el anumite sensibilităţi. Asculta romanţe şi muzică d-asta oltenescă, mai rârâită, mie aşa îmi suna în urechi.


* Când era ziua unuia din copii apăreau şi ei, măcar să vă salute?

Nu. Chiar dacă erau în casă acolo, ei petreceau separat.În adolescenţă ne lăsau pe noi în pace şi ei îşi chemau oamenii politici care erau atunci în graţii. Pe tata nu-l prea chemau, doar când era mai tânăr a fost. După aia, avea alte idei şi nu-l mai agreeau aşa tare.


* Se temea Ceauşescu de tatăl dvs? Ştiu că în ultima sedinţă a C.P.Ex. din decembrie 89, a întrebat, "îl vreţi pe Mizil în locul meu”? Suna ca o ameninţare...

Aia e altă poveste. Tata se prinsese că e de rău şi nu a vrut să se ducă la sedinţa aia, l-au luat ăia din Direcţia 5 mai pe sus. A ajuns mai târziu, Ceauşescu, cum era bănuitor a crezut că tata e implicat în ceva, mai ales că-l protejase pe Iliescu mult timp. Tata îi apărase şi pe Iliescu şi pe Trofin.


* Pe Iliescu l-aţi cunoscut înainte de 89?

Cum să nu...îi spuneam unchiule, venea frecvent pe la noi.


* Tatăl dvs oricum era atipic faţă de prostălăii strânşi de Ceauşescu...

Nici ăia nu erau complet imbecili, s-au apărat bine la proces, au zis că n-au ştiu nimic. Postelnicu o tot dădea că a răspuns de pompieri, porumbei şi nu ştiu ce găini. Unii ca Ursu şi Dăscălescu, oamenii ruşilor, au scăpat de proces.


* Pe Valentin şi Zoe de ce îi controlau părinţii în viaţa privată? Ei nu aveau ca Nicu veleităţi să ia puterea...Ei l-au despărţit de Iordana pe Valentin?

Nu dom’le, s-a despărţit singur. Asta nu înseamnă că nu le-a convenit şi lor, că nu puteau să-i sufere pe ăia de dinainte, cu ruşii, cum era tatăl Iordanei. Dar Valentin şi Iordana au rămas în relaţii cu bune. Cu Zoe ştiu că a fost o problemă cu un doctor de la Cluj, care era ungur. El era aşa, mai naţionalist.


* Sar dintr-una în alta. E adevărat că v-aţi făcut cleşte şi aţi ameninţat că-l împuşcaţi pe Ceauşescu fiindcă nu vă lăsa să vă daţi cu o barcă cu motor, la Snagov?

Nu, dom’le, e un zvon lansat de nu ştiu cine, l-am auzit şi eu. Îmi plăcea prea tare viaţa ca să risc să merg la puşcărie.


Clona Ceauşeascăi
Intru într-o zonă intimă a familiei Mizil. De ce s-a opus aşa tare Leana la relaţia surorii dvs cu Nicu?
Sincer cred că ea ar fi vrut să-i dea lui Nicu o femeie după chipul şi asemănarea ei, acelaşi model. Dacă aţi văzut, Poliana semăna cu ea şi fizic. Nicu nu a înghiţit-o niciodată pe aia, băgată pe gât. Dar de aici până la basmele javrei, că i-a pus el pistolul în cap, e distanţă lungă. Aia era disperată să-l ia, să ajungă cineva. Cum să o ia cineva cu forţa pe aia?! Ziceai că e dezgropată de trei zile, cu cocul ăla în cap.


* De ce avea succes la femei Nicu? Le făcea capul mare? Le lua pe unele pe sus, cum spune Pacepa?

Era destul de timid. Le dădea cu poezii, curte fină. Am înţeles că era şi bine dotat. Pacepa mănâncă ăl mai mare căcat. Cartea aia a lui e o mare minciună, nu înţeleg de ce a scos-o aşa de aiurea.


* Nu se pişa Nicu pe stridii la chefuri?

Nu dom’le, nici pomeneală! Pacepa mai zicea că Elena umbla lejer prin casă...aiurea. Eu am văzut-o doar îmbrăcată până în gât şi pe plajă.


Pe bere

* Cum arăta reşedinţa lor de la Snagov?

Destul de modest. Ştiu că bătrânului îi plăcea să stea la o masă mică, din asta, po****ră. Mâncau bucătărie românească şi bea un vin de Sâmbureşti, roşu. Mâncau afară, îi plăcea să joace volei şi popice, cărţi. Era pătimaş când pierdea la jocuri. Nicu îl moştenise, avea boala să câştige şi el.


* Era Nicu mare cartofor? Juca jocuri de noroc?

Cred că-s multe fabulaţii pe tema asta. Pleşiţă care e senil a spus aia cu herghelia, cu Triţă. Am stat zi de zi cu el în casă 18 ani şi nu era bolnav cu astea. Nu juca nici barbut, nici table nici copcică pe bani. La munte, jucam popice pe câte o ladă-două de bere.


* Irinel Columbeanu era în gaşcă cu dvs, Nicu, Mădălin Voicu şi ceilalţi?

He, acum zice că a fost dizident. Ăsta zice acum că n-a avut voie să lucreze. Era dizident cu piscină, cinematograf în vilă, jacuzzi şi duş scoţian. Se şi omora ăsta cu munca, îmi e scârbă. Mai venea la mare, la munte cu noi, datorită lu’ tacsu’.


* Vă fila Securitatea?

Da, 24 din 24, datorită relaţiilor cu Nicu. Au spart un grup mai mare cu Nicu şi alţii, cu care făceam chefuri la Pescăruş.I-au ameninţat pe unii că îi iau pentru parazitism şi alte şi au spart gaşca.


* Pe Jean Maurer l-au luat pentru deţinere ilegală de valută?

N-a fost mare lucru. El şi cu un amic, Saşa Marinescu, au vrut să meargă de la mare, unde eram toţi, la bulgari să ia cafea şi băutură. I-au luat la graniţă, m-am dus eu şi i-am scos după câteva ore. Eram la mare, la Neptun, în vilele alea speciale. Erau condiţii bune, prin gospodăria de partid, găseam aproape orice de băut sau de mâncare. Ne plăceau whisky-urile cu etichetă neagră, Johnie Walker


* Nicu a fost exilat la Sibiu ca să se calmeze?

Nu cred. Eu spun că era o etapă în pregătirea sa pentru şefia PCR, Sibiul era un judeţ greu, cu minorităţi. În perioada aia nu l-am vizitat, ne mai vedeam doar în Bucureşti, întâmplător. Era normal pentru un prim-secretar să nu mai stea să bea până-n zori cu noi.


* Nepoţii lui Dej erau în gaşcă cu dvs?

Da, am crescut cu Ghiţă, Sanda şi Mândra, nepoţii lui înfiaţi.


* Dvs sunteţi înfiat ?

Hă, hă! De unde să ştiu?! Noi eram şase, trei înfiaţi şi trei buni, dar nici azi nu ştim care de unde e, nu ne-a spus nimeni niciodată. Eu cred că-s dintre cei buni, semăn la mâini, la astea, cu ai mei. Mai puţin la minte, cred.


* Aţi avut boala maşinilor?

Da. În primii ani ai lui Ceauşescu puteai să faci rost de orice. Am avut Mercedes 220 decapotabil, ca James Bond, un Jaguar, alţii aveau BMW sau Jeep. Erau doar în uzul nostru, proprietatea statului. Mai târziu nu am mai avut maşini străine.Cred că ne veneau cu microfoane incluse. În anii 80 erau numai Dacii şi Renault16. Şi Nicu avea un căcat d’ăsta şi un Audi primit cadou de la fabrică.


* E adevărat că Nicu a omorât cu maşina o fată?

Nu, din câte ştiu a fost vorba de altcineva, un ofiţer care a lovit o fată la Aviatorilor şi s-a forţat după 1989 să iasă Nicu vinovat.


* Cum stătea Nicu la puşcărie? În ce condiţii?

Era simpatizat şi de deţinuţi şi de poliţai, care aveau mare grijă de el. Era şi Fane Spoitoru acolo, care a devenit prietenul nostru. Puşcăriaşii îl iubeau pentru decretele lui tat’său. La anchetă fusese mai rău, mi-a spus că îi puneau într-una caseta cu execuţia lui Ceauşescu, ca să-l streseze. Tăietura aia de la revoluţie, boala de dinainte şi şocurile psihice i-au grăbit moartea. El voia să se pună la dispoziţia lui Iliescu, atunci când a venit la Bucureşti. Singurii care l-au ajutat dintre prietenii lui importanţi au fost sportivii, Lăcătuş, Hagi, Gino Iorgulescu. Şi el şi Valentin au ajutat foarte mult Steaua. Valentin l-a adus pe Hagi acolo.


* Pe un alt personaj, considerat fiul adoptiv al lui Ion Iliescu, Mihai Bujor Sion, îl ştiaţi?

E o lepră profesionistă. Cât a fost tata pe cai mari se dădea fiul lui, apoi al lui Iliescu.


* Ce aţi simţit când l-aţi văzut pe Nicu adus cu alai la televiziune, în 1989? Chiar i-a ars Tatulici o palmă?

A fost un moment groaznic, mi s-a derulat copilăria şi tinereţea prin faţa ochilor. Am auzit şi eu şi cred că e adevărat că Tatulici, care e un nimeni i-a ars una. Tocmai el, care suna peste tot înainte să ameninţe cu Nicu. Nu înţeleg de ce-l mai bagă lumea în seamă pe omul ăsta. După aia l-au ţinut toată noaptea acolo, aşa tăiat cum era. Românii nu ştiu de ce nu se opun la dinastii, uite ce e cu fata lui Băsescu acum, e mai rău ca la Nicu, morţii mamii ei de treabă. Iartă-mă, da’s nervos pe toţi pro-băsescienii ăştia care-i ridică osanale preşedintelui. Vin toţi analiştii lu’ nămol care le ştiu pe toate, de la coaie la tenis şi laudă iubiţii conducători.


* Sunteţi şi dvs om de afaceri...Cum vă explicaţi că majoritatea elitelor economice de după 90 provin din zona nomenclaturii PCR şi UTC sau din Securitate? Copos, Puiu Popoviciu, fraţii Păunescu...

Popoviciu era ginerele cui era, da’ era şi shop-ist. Copos era bine instruit. Unii au reuşit, alţii nu. Ăia de la Costineşti ştiau afaceri. Alţii din mediul nostru ca Gyuri Fazekaş sunt săraci. Eu unul sunt doar un om mediu. Am o cârciumă în Bucureşti, una la mare şi nevastă-mea o firmă de cattering. Îi şi ajut pe unii dintre noi care au ajuns rău. Oricum am noroc că nu am murit de ciroză şi am căzut în picioare tot timpul. Am încercat 20-30 de combinaţii până la asta. Cred că fac parte din clasa de mijloc.

www.jurnalul.ro

Toma Roman JR nu e ala care a scris la Catvencu?
Adevarul e undeva la mijloc, dar acest Serghei pare un tip dintr-o bucata. L-am vazut azi la Ciutacu, un bou, si mi s-a parut o figura.

[miril]

Asta mi-se pare interesanta:

"Singurii care l-au ajutat dintre prietenii lui importanţi au fost sportivii, Lăcătuş, Hagi, Gino Iorgulescu. Şi el şi Valentin au ajutat foarte mult Steaua. Valentin l-a adus pe Hagi acolo".

[krapulax]

traian razvan ungureanu isi aminteste de progresul

Progresul Arsenal democraiovean şi american

Aşadar, există sens şi valoare în fotbal. Poate şi în viaţă, dar pentru asta e nevoie de un om ca Arsene Weger, de un intelectual, adică de un fidel ideilor mari şi oneste. Ideea wengeriană? O banalitate dificilă care a vizitat, pe vremuri, şi Progresul anilor 60 şi Craiova anilor 80: cultura valorii.Ca orice cultură şi agricultură, un fel de grădinărit. Maeştrii grădinari trebuie să ochească soiuri cu rod, să le îngrijească şi să doarmă lîngă ele, în timp ce vecinii dau fuga la supermarket şi se întorc cu tirul bucşit de produsul finit şi ambalat. Se spune că Arsenal e o echipă de străini. Nimic mai exact şi mai străin de problemă. Arsenal e o echipă de necunoscuţi foarte străini, aduşi pe bani foarte puţini şi puşi la crescut foarte intens.
Marţi seară, Progresul importat şi Craiova educată de Wenger au dat în pîrg, pe San Siro. Triumful Arsenalului e prima ştire morală, într-un fotbal care s-a obişnuit, de prea multă vreme, să premieze comerţul en gros şi să blocheze echipele care încep de nicăieri şi urcă pe coama unei idei. Milan, cu ale ei nesfîrşite cariere de senator pe viaţă plus Kaka, a căzut, după ce a fost alergată, pe tot terenul, de convingerea că fotbalul se joacă, nu se cumpără. A fost cel mai educativ meci al ulitmilor 10 pînă la 100 de ani. Momentul merită o definiţie atentă. Cînd acelaşi Milan pierdea finala Ligii Campionilor, după 3-0, la pauză cu Liverpool, se numea că am asisat la o lecţie de psiholgie integrală. Aroganţa îşi pierde purtătorii. A doua mare catastrofă milaneză a fost o lecţie de etică şi a demonstrat ceva foarte american: oricine are o şansă, dacă e gata să moară cu burta pe carte sau cu peroneul în teren ( mai puţin, după atentate de categoria Eduardo).

De ce de două ori Milan? Mai întîi, de ce nu? Apoi, pentru că Milan insistă, de-a dreptul impertinent, pe o reţetă care sfidează noutatea.
Arsenal a cîştigat pentru că linia de mijlloc a făcut o glorie din salahoria pură. Hleb, cu faţa lui de rusnac nemîncat, Fabregas eliberat de timidtate cu un şut tropăitor, şi Flamini, şters într-un fel care şterge orice planificare adversă, au sufocat aristocratismul static al lui Pirlo. Asta a fost tot. Enorm. Şi educativ. Fotbalul şi-a recîştigat gustul democratic.

[miril]

Tocmai vroiam sa-l pun si eu. Pacat ca doar TRU, Cosasu si inca cativa isi aduc aminte de noi. Si pentru ca tot suntem al capitolul amintiri, amintiri sportive:

Steaua, o saptamana in Divizia B!

Fotografia arata ca in meciul Politehnica Timisoara - FC Ploiesti, 2-3, cu prahovenii adversari directi ai Stelei in barajul pentru retrogradare, Poli inscrisese un gol valabil cand conducea deja cu 2-1. Avand ca argument respectiva imagine, militarii au facut contestatie si au obtinut suspendarea pe viata a arbitrului Mitran si rejucarea partidei, incheiata 1-1. Nefericit pentru FC Ploiesti, dependenta de victorie, care pica in B, in locul Stelei!

Infiintata in 1947, Steaua Bucuresti, cel mai cunoscut brand fotbalistic al Romaniei, s-a numit in primul an Asociatia Sportiva a Armatei Bucuresti, ulterior CCA, ajungandu-se apoi la numele de astazi. Chiar daca, alaturi de Dinamo, despre Steaua se crede ca nu a retrogradat niciodata, Libertatea va prezinta istoria tumultuoasa a anului 1948, in care ASA Bucuresti, primul format al Stelei, retrogradeaza in Divizia B, dar este reprimita in primul esalon dupa o contestatie cu cantec.

Au pierdut barajul pe teren

Sfarsit de mai, inceput de iunie, anul 1948. Salvata in ultima etapa de la retrogradarea directa, dupa un 2-2 eroic cu Unirea Tricolor (actuala Dinamo), Steaua ? aflata la primul an pe prima scena a fotbalului romanesc ? prinde barajul de supravietuire. Participa castigatoarele celor patru serii din Divizia B si locurile 11-14 din Divizia A, in total opt echipe. Se joaca stil turneu, fiecare cu fiecare, pe stadionul Giulesti, primele patru scapa, ultimele patru pica. Turneul e dominat de Politehnica Timisoara, care se impune net, cu 10 puncte, urmata de Metalochimic Bucuresti si CSM Medias, ambele cu 9. Pentru al patrulea loc, sinonim cu salvarea, se bat Steaua, atunci ASA Bucuresti, si FC Ploiesti. Cand se trage linie, FC Ploiesti e peste Steaua, 8 puncte fata de doar 7 ale militarilor. Si totusi, situatia se schimba radical, caci Steaua face contestatie, afirmand ca la meciul Politehnica Timisoara ? FC Ploiesti, scor final 2-3, banatenii au avut un gol valabil cand conduceau cu 2-1, nevalidat insa de arbitrul Constantin Mitran. In apararea lor, militarii depun la Federatie, impreuna cu memoriul, si fotografia fazei in care portarul ploiestean Ivan intra aproape in totalitate cu mingea in poarta, publicata in revista 'Stadion', din 9 iunie 1948. Deloc surprinzator, tinand cont de sprijinul de care beneficia echipa Armatei, contestatia e acceptata, rezultatul initial al meciului Politehnica ? FC Ploiesti (2-3 in 5 iunie 1948) este anulat, iar confruntarea se rejoaca, la Craiova, pe 24 iunie. Obligati sa invinga, prahovenii obtin doar un meci egal, 1-1, rezultat ce ii ingroapa definitiv in esalonul secund. Si asta pentru ca, la egalitate de puncte cu Steaua, 7, criteriul de departajare era meciul direct, 2-0 pentru militari. Intre 9 iunie 1948, data incheierii barajului, si 16 iunie 1948, data acceptarii contestatiei militarilor, Steaua a fost, totusi, in Divizia B. Salvata de sansa unui fotograf, bine plasat in spatele portii ploiestene, si de disponibilitatea federala spre o contestatie imposibil de acceptat in conditii normale, Steaua s-a ridicat apoi in scari si a dominat Romania.

"Acum il vezi, domnule Mitran?"

Arbitrul Constantin Mitran a fost tras la raspundere si pus la colt in stil comunist de presa vremii. In revista 'Stadion', langa fotografia ce avea sa o scape pe Steaua de retrogradare, trona titlul dojenitor: 'Acum il vezi, domnule Mitran?', iar jos explicatia: 'Pe spatele fotografiei, reporterul nostru - care era la poarta ploiestenilor si a vazut mingea in goal - a scris goal neacordat Politehnicii. Arbitrul C. Mitran nu l-a acordat atunci; acum insa poate vedea ceea ce le-a rapit timisorenilor. Portarul Ivan a intrat aproape in intregime in poarta, cu mingea sub el', se scria in revista 'Stadion', in iunie 1948

Sprijin neconditionat de la generali si de la ministrul de razboi

Actualul club Steaua a fost infiintat pe 7 august 1947, sub numele Asociatia Sportiva Centrala a Armatei. Initial, echipa a fost inscrisa in Divizia B, dar peste doua saptamani, o data cu desfiintarea echipei Carmen, a prins un loc in Divizia A, in sezonul 1947-1948. Presa vremii anunta aparitia noului club, sprijinit din plin de puterea comunista. 'Din viata noastra sportiva nu putea lipsi Armata, al carei club va aborda toate ramurile sportive si care va avea o activitate din cele mai laborioase. Noua asociatie polisportiva se bucura de sprijinul nelimitat al d-lor generali Petrescu D. si Haput Mircea si are ca presedinte de onoare pe d. ministru de razboi, gen. Lascar Mihail. Desigur, ASCA va pune accentul pe toate ramurile sportive in egala masura, dar activitate speciala va avea echipa de fotbal pentru a carei constituire se va proceda zilele acestea la transferarea mai multor jucatori'.

Anunt dupa recursul castigator al Stelei: "Arbitrul, suspendat pe viata"

Anuntul rejucarii meciului dintre Politehnica si FC Ploiesti, precum si suspendarea pe viata a arbitrului Mitran au fost anuntate in presa pe 10 iunie. 'Luand in discutie cazul matchului FC Ploesti - Politehnica in care Politehnica a marcat un goal, neacordat, Comitetul Federal hotaraste urmatoarele: rejucarea matchului de baraj FC Ploesti - Politehnica; matchul se va disputa la 24 iunie, la Craiova, intreg Comitetul Federal va asista la joc; arbitrul Mitran C. se suspenda pe viata din corpul arbitrilor', relata ziarul Libertatea, in iunie 1948. Dupa cum se vede, atentia pentru rejucare a fost maxima. Federatia a numit 3 arbitri care pot conduce jocul, iar la fata locului s-a facut o tragere la sorti care sa decida numele celui care va arbitra meciul.

Reclamatia Armatei

La patru zile dupa jocul Timisoara - Ploiesti 2-3, AS Armata a contestat rezultatul, pe baza fotografiei publicate de saptamanalul 'Stadion'. 'Gruparea ASA a introdus ieri la Federatie o adresa prin care contesta rezultatul, pe motiv ca arbitrul nu a acordat Politehnicii un goal perfect valabil. Acest goal ar fi dus Politehnica in avantaj cu 3-1 si Ploesti nu ar mai fi putut invinge cu 3-2, deci ASA ar fi promovat in Divizia A in locul ploiestenilor. Adresa spune ca va fi urmata de o expunere ampla cu material documentar', anunta ziarul Libertatea pe 10 iunie 1948.

Tudore, ce noroc ai ca arbitrezi in 2008!

Greseala lui Mitran, dezvaluita de o fotografie pana la urma neclara, este o joaca de copii fata de gafele arbitrilor din ziua de azi. Arbitrul din 1948 a platit, revoltator, cu suspendarea pe viata, in timp ce incredibilele erori ale lui Alexandru Tudor, care nu a acordat doua penalty-uri pentru CFR Cluj in meciul cu Steaua, nu pot fi amendate decat cu cel mult sase etape de suspendare.


Articol semnat de Andrei Balan,Andrei Comsa

[Bancaru]

Asta mi-se pare interesanta:

"Singurii care l-au ajutat dintre prietenii lui importanţi au fost sportivii, Lăcătuş, Hagi, Gino Iorgulescu. Şi el şi Valentin au ajutat foarte mult Steaua. Valentin l-a adus pe Hagi acolo".
Astea sunt chestii care intra la istorie romantata. Ce mi se pare un lucru interesant este aceasta metamorfoza a lui Tatulici. Am ceva cu idiotul asta. Nu pot sa-l sufar. Recunosc ca in timpul procesului lui Nicusor incepuse sa imi devina simpatic, Nicu, si cu atat mai antipatic Tatulici. Cand am mai aflat si cat ***** a mancat si cum lingea cururi iar acum sa il vad ca da premii (se citeste preMUI) la ZECE PENTRU ROMANIA si face pe inteleptul moderator scarbit de nesimtirea lui Orban ca nu a fost la politie, imi vine sa ma duc sa ii trmit un pipi in plic. Sa stiti ca genul asta, cum este Serghei Mizil, poate spune multe. Eu nu cred ca el nu beneficiaza si acum de pe urma pozitiei lui ta'su de atunci, dar macar nu se vopseste. Nu isi reneaga originea.

[miril]

Sa fiu bine inteles, am remarcat partea sportiva caci noi progresistii suferim datorita acestor...monstrii, la propriu, dar tipul le-a spus, chiar si remarca aceea cu Leana care se incheia pana la gat si nu umbla... lejer, mi se pare un detaliu care-l face mai credibil pe Serghei in comparatie cu altii. Oricum, lumea lor imi este straina, asa cum straina, de cum vad eu lucrurile, mi se pare si debandada care troneaza in viata socialpolitica (si sportiva), de pe meleagurile noastre dragi. Nimic nu se schimba, totul se...strica. Sub o alta forma.

[Bancaru]

Asta (http://www.gandul.info/politica/elena-basescu-poti-sa-ai-si-succesuri-video.html?3928;2436024)chiar ca merita.

[miril]

"Poţi să ai şi eşecuri, si, deci, poţi să ai şi succesori". Asta-i concluzia.

[miril]

Off shore in Cipru si un model de....urmat? Sau ce spune legea sporturilor. Dar legea junglei?

Ştrand cu 29 de etaje Iulia Barbu JN

Blocuri zgârie-nori pe Ştrandul Tineretului
BETON ● Legea sportului, ignorată. 29 de etaje vor sfida zona verde

Culisele afacerii de pe baza sportivă ascund nume celebre. Firma Trigranit a omului de afaceri Arpad Paszkany, care a obţinut contractul avantajos pe Ştrandul Tineretului a cedat "oferta" firmei Kiseleff Business Plaza. Aceasta este controlată de Puiu Popoviciu, printr-o suveică ce îşi are rădăcinile în off-shor-uri cipriote.


Jurnalul Naţional a publicat o serie de articole în legătură cu distrugerea institutelor de cercetare din zona de nord a Capitalei. Acestea sunt tentante pentru investitori datorită averii verzi pe care o deţin. Institutele sunt în schimb cu totul lipsite de importanţă pentru statul român. Acesta refuză orice prevedere legislativă care să le salveze de statutul de victimă. În locul zonelor verzi primim beton sub forma elegantă a birourilor şi a apartamentelor de lux. Prin cumpărarea unor drepturi litigioase, diverşi oameni de afaceri şi-au îmbunătăţit în mod substanţial veniturile, defrişând până şi ultimele zone verzi ale Bucureştiului. În Băneasa, un metru pătrat de teren se vinde lejer cu 2.000 de euro. Finalul ecuaţiei nu arată însă foarte bine – afaceri imobiliare înfloritoare în schimbul cercetării, protejării mediului şi distrugerii uneia dintre puţinele zone verzi care i-a mai rămas Bucureştiului.


Lupa investitorilor s-a mutat la un moment dat pe o altă zonă de cinci stele a Capitalei. Aici, un metru pătrat de pământ variază între 2.500 şi 3.000 de euro, dată fiind învecinarea cu zona Dorobanţi, Piaţa Victoriei şi Parcul Herăstrău. Cum în perimetrul cu pricina nu se găsesc institute de cercetare uitate de statul român, modalitatea de "legalizare" a afacerii a luat o nouă înfăţişare: concesionarea. Victima este de această dată o bază sportivă. De altfel, bazele sportive sunt adevărate mine de aur pentru investitorii cu viziune. Ele au moştenit terenuri generoase, deţinând patrimonii valoroase în zone centrale.


PROCESUL Baza Sportivă Tineretului se găseşte în zona ce se pregăteşte se devină un adevărat high-life bucureştean. Situată între nordul Capitalei şi Piaţa Victoriei, baza sportivă de pe Bulevardul Mărăşti deţine 99.960,00 de metri pătraţi de teren îmbietor. Aceasta se găseşte în administrarea privată a Complexului Sportiv Lia Manoliu (CSLM). Prin HG 377 din 13.05.1999, terenul a fost trecut din domeniul public al statului în cel privat şi în directa admninistrare a Complexului. Prin această modalitate, complexul a primit în administrare atât terenul, cât şi construcţiile aferente. De-a lungul timpului, CSLM a încheiat mai multe contracte de concesionare sau închiriere pe terenul bazei sportive. Rezultatul nu s-a lăsat aşteptat. Momentan, unul dintre contracte face obiectul unui proces între CSLM şi Agenţia Naţională pentru Sport (ANS), iar un alt contract este pe punctul de a schimba destinaţia bazei sportive din spaţiu de agrement în zonă rezidenţială cu locuinţe şi birouri de lux.


ISTORIA CONTRACTELOR. Primul contract de concesionare al Bazei Tineretului a fost semnat în 1992 cu Clubul privat Macmonis. Al doilea contract, care face obiectul unui proces este cel semnat cu SC Tineretului SA. În 2003, CSLM a concesionat pentru 49 de ani terenul de 64.000 de metri pătraţi împreună cu mijloacele fixe firmei de mai sus. Al treilea contract a fost semnat la 23.10.2000. De această dată, CSLM a închiriat pentru 45 de ani o parte din terenul Ştrandului Tineretului şi activele existente societăţii SC TriGranit România SA. Din partea Complexului sportiv, contractul a fost semnat de fostul director Bogdan Gheorghe, iar societatea a fost reprezentată de administratorul său, Mark Roberts. Obiectul ultimului contract îl face un teren de 11.986,04 metri pătrţi plus imobilele existente. Cum clauza de confidenţialitate este în vigoare, Emil Cismaş, noul director general al CSLM, nu a dat prea multe amănunte. "Ştiu că vor să organizeze o conferinţă de presă, prin care vor lămuri ceea ce vor să facă în zona Ştrandului Tineretului. Din câte ştiu eu, este vorba de un Plan de Urbanistică Zonală (PUZ), refuzat de Primăria Sectorului 1, dar acceptat de Primăria Generală. Am înţeles că vor un P+10. Nouă ne convine, pentru că luăm chiria pentru teren", a adăugat Cismaş.


PUZ-UL INVIZIBIL. Jurnalul Naţional a trimis Biroului de presă al Primăriei Municipiului Bucureşti o notificare pe Legea 544. Întrebările vizau în principiu o Hotărâre a Consiliului General privind aprobarea unui PUZ pentru Baza Sportivă Tineretului. De altfel, Andrei Chiliman, Primarul Sectorului 1, a confirmat prezenţa unei documentaţii depuse de TriGranit pentru obţinerea avizului de construcţie. Aceasta a fost retrasă însă în scurt timp. Pe de altă parte, municipalitatea aproba un PUZ pentru Strada Premio Nebiola, prin HCGMB nr. 213 din 29.09.2005. Pe site-ul Primăriei Capitalei scrie negru pe alb: locuinţe şi birouri sub forma unui P+10, pe Strada Premio Nebiola, documentaţia aparţinând, pare-se, Universităţii de Arhitectură Ion Mincu. În ciuda informaţiilor prezente pe site-ul Primăriei Generale, adresele trimise de Jurnalul Naţional instituţiilor abilitate au rămas fără răspuns. Într-un târziu, inginerul Victor Manea, expert în cadrul Direcţiei de Urbanism a răspuns: "Urmare solicitării dvs. adresate PMB – direcţiei Relaţii Publice, privind documentarea unui material jurnalistic... vă comunicăm că orice informaţie referitoare la documentaţia de urbanism PUZ Premio Nebiola, Sector 1 se poate obţine de la DUAT, Serviciul de Urbanism". După încă o săpătămână de tatonări, Victor Manea se oferă să discute cu redactorul Jurnalului Naţional. Subiectul discuţiei fiind bineînţeles aprobarea unui PUZ pentru construirea unui bloc cu zece etaje pe terenul Bazei Sportive Tineretului. Fără un răspuns concret s-a specificat totuşi că este un PUZ care a trecut prin consiliu, cu mari presiuni, fără a avea însă semnătura finală a arhitectului.


PROBLEMA TERENULUI. Terenul pe care se va ridica un P+10 nu numai că este protejat de Legea sportului, dar face parte şi din zona protejată 74. Cele două argumente se topesc însă în faţa investitorilor cu viziune şi putere. De altfel, spaţiul primit în chirie de SC TriGranit România SA a fost "pregătit". Astfel că, în răstimpul celor şapte ani trecuţi de la încheierea contractului cu CSLM, terenul a fost lăsat în paragină. Un argument în plus pentru investitorul care va scoate din ruine şi verdeaţă un bloc de toată frumuseţea. "Noul" sau "vechiul" beneficiar a revenit cu un nou certificat de urbanism în vederea obţinerii avizului de construcţie. De această dată, pretenţiile sunt ceva mai rafinate. Pe terenul generos de 11.000 de metri pătraţi se vor ridica două clădiri. Un P+7 şi un P+29. Certificatul de urbanism a fost depus la 24.04.2007. Urmează ca actualul PUZ să treacă din nou peste îngăduitoarea comisie a Municipiului Bucureşti şi să mai schimbăm puţin oxigen pe coloşi de beton.


FĂRĂ EMOŢII
"Ştiu că vor să organizeze o conferinţă de presă, prin care vor lămuri ceea ce vor să facă în zona Ştrandului Tineretului. Este vorba de un Plan de Urbanistică Zonală, refuzat de Primăria Sectorului 1, dar acceptat de Primăria Generală. Am înţeles că vor un P+10. Nouă ne convine, pentru că luăm chiria pentru teren"
Emil Cismaş - director CSLM ARGUMENT

"Schimbarea destinaţiei sau desfiinţarea unor baze sportive aparţinând domeniului public ori privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale se va putea face numai prin Hotărâre a Guvernului şi cu construirea prealabilă a altor baze sportive similare celor desfiinţate"
Legea sporturilor Art. 79, alin. 1

Altă Mărie cu aceeaşi pălărie
Jurnalul Naţional a trimis o adresă developerului SC Trigranit România SA prin care se cereau amănunte în legătură cu proiectul de pe baza sportivă. Răspunsul a fost: TriGranit a vândut partea sa de participaţiune partenerului din România. Acesta este Băneasa Investments, deţinută de Gabriel Popoviciu şi Radu Dimofte. Kiseleff Business Plaza SA aparţine următoarelor firme: IBT Corporation Investiţii, IBT Invest Trust şi AOL Servicii Expert. Potrivit Registrului Comerţului, prima este administrată de mama lui Puiu Popoviciu, Ligia Popoviciu. Celelalte două firme funcţionează sub atenta coordonare a douăoff-shore-uri din zona de interes a lui Popoviciu: Tatika Investments Limited şi Bladon Enterprises Ltd, înregistrate în Cipru.

[miril]

Atentie Progresul! 2009, pisica negra si numarul (20)13! Asta daca nu, deja, este prea tarziu.

Boris, baiatul de pe Marte, spune ca oamenii vor trai vesnic Cristina STEFAN Ziua

Boris, baiatul de pe Marte, spune ca oamenii vor trai vesnic

Copilul sustine ca pe Pamant se vor produce doua catastrofe majore, in 2009 si 2013, in urma carora foarte putini oameni vor supravietui

Credem sau nu in miracole, in viata de dincolo, sau in lumi paralele, povestea lui Boriska, un copil de 12 ani din Rusia, este, de departe, una iesita din comun. Baiatul traieste cu energie, scrie cotidianul rus "Pravda". Isi incarca bateriile, periodic, dintr-o zona recunoscuta de localnicii din regiunea sa natala, Volgograd, ca avand proprietati stranii. Sustine ca a trait pe planeta Marte, si ca, la vremea respectiva, a facut numeroase calatorii catre Pamant, pentru a culege date despre pamanteni. Soarta civilizatiei umane, in prezent, e asemanatoare cu aceea a civilizatiei Lemuria disparute in urma cu cateva mii de ani, pe motiv ca locuitorii sai si-au stagnat dezvoltarea spirituala, spune copilul. Capacitatile senzoriale iesite din comun s-au manifestat inca din primele luni de viata ale baiatului. A invatat sa vorbeasca si sa citeasca pana la un an si jumatate, iar de la varsta de doi ani, a avut acces la informatii care depasesc, de multe ori, puterile de intelegere ale unui om matur. Este fascinat de planete si citeste cu mare interes tot ce poate despre acest subiect.Inca de cand avea doar patru ani, baiatul merge periodic intr-o zona de anomalie, cunoscuta sub numele de Medvedetskaya Gryada, un munte din imediata apropiere a orasului sau natal, pentru a se incarca, la propriu, cu energie. Potrivit cotidianului "Pravda", din primele zile de viata ale copilului lor, mama sa, medic de profesie, a observat ca bebelusul are capacitati iesite din comun.Boris (alintat de familie, Boriska) s-a nascut, in urma cu 12 ani, in regiunea rusa Volgograd, intr-o familie cu o situatie materiala obisnuita. Baiatul avea doar doua saptamani cand parintii au vazut ca isi poate tine singur capul, in conditiile in care, de obicei, asta se intampla abia cand bebelusul are sase, sapte luni. A rostit primele cuvinte la patru luni. Un an mai tarziu citea, fara probleme, titlurile din ziare, pentru ca, la doi anisori, sa inceapa sa picteze. Parintii l-au incris la o gradinita de stat, la scurt timp dupa ce a implinit doi ani. Educatorii au remarcat imediat ca baiatul avea capacitati deosebite pentru varsta lui - facea conexiuni extrem de rapide, stapanea un limbaj complex pentru varsta sa si avea o memorie iesita din comun. Parintii au fost uimiti sa constate ca baiatelul lor capata informatii nu doar prin caile obisnuite, de la oameni, ci comunicand, prin canale doar de el stiute, cu lumea de dincolo. Mai mult chiar, ei afirma ca l-au vazut citind informatii codate. "Nimeni nu l-a invatat toate aceste date. Cateodata se aseza in pozitie lotus si incepea sa ne povesteasca tot soiul de amanunte despre planeta Marte, sitemele planetare sau alte civilizatii. Ne lasa fara cuvinte", povesteste mama lui Boris. Femeia isi mai aminteste ca, de la vasta de doi ani, copilul sau vorbeste constant despre lumea de dincolo si despre planete.

Boriska le-a spus, intr-o zi, parintilor sai, ca a trait pe Marte, o planeta care este momentan locuita, chiar daca acolo s-ar fi produs o "catastrofa", care a dus la pierderea atmosferei respectivei planete. Martienii traiesc acum in orase subterane, mai spune baiatul. Boris le-a mai povestit parintilor sai ca, atat timp cat a fost martian, a zburat de nenumarate ori catre Pamant, la bordul unei navete spatiale pe care o pilota singur, pentru a strange informatii despre oameni. Toate acestea se intamplau in perioada civilizatiei Lemuriene pe pamant. Micul Boris afirma ca locuitorii din Lemuria au trait in urma cu 70 de mii de ani, aveau noua metri inaltime si ca au disparut pentru ca au incetat sa se mai dezvolte din punct de vedere spiritual, intrerupand, astfel, unitatea planetei lor. Soarta civilizatiei umane, in prezent, e asemanatoare cu aceea a civilizatiei din Lemuria, spune micutul.Intr-o zi, a primit, de la mama sa, care i-a observat pasiunea pentru studiul planetelor, o carte cu titlul "De unde venim?", scrisa de Ernst Muldasev. "Trebuia sa-i fi vazut fericirea si fascinatia pe care a declansat-o descoperirea cartii. S-a uitat pe paginile cartii ore in sir, privind schitele despre Lemurieni, fotografiile din Tibet. Apoi a inceput sa vorbesca despre inalta capacitate intelectuala a Lemurienilor", isi aminteste femeia. Cateva zile mai tarziu, Boris a avut surpriza sa descopere o alta carte a lui Muldasev intitulata "In cautarea Orasului Zeilor", in care se vorbeste despre vechile morminte si piramide. Boriska a afirmat foarte ferm ca oamenii vor descoperi invataturi sub una dintre piramide, nu despre cea a lui Keops. "Nu a fost inca descoperita. Viata se va schimba odata ce Sfinxul va fi deschis", a spus el si a adaugat ca marele Sfinx are un mecanism de deschidere undeva in zona urechii.Mai mult, Boriska crede ca acum a venit vremea ca cei "speciali" sa se nasca pe Pamant. Este vorba de "copiii indigo", micuti asemeni lui. Renasterea planetei nostre se apropie, spune Boris, care adauga ca plasarea celor doi poli magnetici ai Pamantului va face ca pe planeta noastra sa se produca doua catastrofe: in 2009 si in 2013. "Putini oameni vor trai acestor catastrofe", afirma baiatul. "Nu ma tem de moarte, pentru ca vom trai, cu totii, viata vesnica. Si pe Marte, unde am trait eu, a fost o astfel de catastrofa. Si oameni ca noi, inca traiesc acolo. A fost vorba de un razboi nuclear. Totul a fost ars din temelii. Doar cativa dintre acestia au supravietuit. Si-au construit noi adaposturi si si-au construit alte arme. Au schimbat radical toate materialele. Martienii respira dioxid de carbon. Daca ar zbura catre planeta noastra, acum, ar fi nevoiti sa stea in apropierea unor tevi de esapament, si sa respire cu ajutorul fumului pe care acestea il emana", sustine Boriska.Copilul sustine ca, pentru ca traieste pe Pamant, intr-un corp uman, trebuie sa respire oxigen, dar ca aceatsa substanta imbatraneste. Boris are cunostinte incredibile despre structura spatiului si despre detalii legate de dimensiunile sale. "Pamantul e compus din 6 straturi", spune el. Stratul exterior - 25% - e facut din metal dur, al doilea strat de 30% e facut din ceva asemanator cu cauciucul, al treilea de 30% e facut din metal. Un ultim strat de 4% e compus dintr-un material special magnetic. "Daca incarcam acest strat magnetic cu energie, aceste masini vor putea zbura oriunde in univers", spune baiatul de 12 ani.Cat priveste educatia sa scolara, in sensul clasic al acceptiunii, Boris are reale probleme "de adaptare". Profesorii se feresc sa il accepte la clasele lor, pentru simplul motiv ca ii intrerupe constant, le pune intrebari si le atrage atentia ca gresesc. Drept pentru care, parintii au ales o solutie de compromis: i-au angajat profesori particulari.

[Bancaru]

L-a intrebat cineva de ce a venit aici? Vorbeste numai rusa?

[Bancaru]

Un film de cinema
de Cristian Tudor POPESCU

De mult n-am mai aşteptat cu frică să înceapă un film. Tot felul de binevoitori din şi de pe lângă lumea cinematografului îmi spuseseră despre „Restul e tăcere” cu uşoare schimonoseli minimalist compătimitoare: Mda, e bun, dar nu se mai fac astăzi filme în stilul ăsta.

Măi să fie... să se fi prostit dom’ Nae peste noapte? Să fie o trădare la mijloc şi să n-o ştiu eu? După o jumătate de ceas am răsuflat uşurat – strâmbătorii din nas aveau dreptate: nu se mai fac astăzi filme mustind de inteligenţă cinematografică, filme cu umor autentic, nu băşcălie, filme cu poveste, cu sentimente furtunoase, cu scene şi replici de neuitat, cu lovituri de teatru, cu buget, filme de cinema, ca al lui domnu’ Nae. Astăzi se fac capodopere neorealist fiziologice, jucate la foc mic, cu voce din gât. Bune şi astea, nu încape discuţie, dar de ce mizerabilismul-minimalist trebuie să dea la o parte filmele care scot flăcări pe ecran, ca al lui domnu’ Nae?

După părerea mea, un singur lucru îi lipseşte lui „Restul e tăcere”: o cinematografie românească din care să facă parte. Filmul lui Nae Caranfil aparţine acelei cinematografii româneşti care s-ar fi putut dezvolta normal în anii 50, 60, 70 dacă nu venea dictatura comunistă. „Restul e tăcere” este „Jezebel”, „Totul despre Eva”, „La strada”, „Sunetul muzicii”, „Amadeus”, „Cyrano de Bergerac” al nostru. Este filmul care îmi place mie, dar i-ar fi plăcut şi mamei, şi bunicii mele.

Acest film ar fi trebuit să-l vedem în anii aceia, nu comediile şi melodramele „juste“ sau „superproducţiile” cu daci, romani şi popoare migratoare având drept coregizor Consiliul Culturii şi Educaţiei socialiste, pe care mari actori le salvau prin singulare prestaţii de geniu.

„Restul e tăcere” este şi filmul unei Românii aproape şterse din memoria colectivă. România marilor gesturi şi marilor prăbuşiri, a onoarei şi abuzului cu zâmbetul pe buze, a Parisului de vis, România revelaţiei la o halbă de bere băută spovedit, a monoclului şi pălăriilor purtate de femei frumoase, marcate de viciu şi destin, România râsului melancolic cu melon şi baston.

Cine spune despre acest film că ar fi artificial, teatral, demodat înseamnă că n-a fost în viaţa lui cu adevărat la cinema. Căci tot ce e kitsch şi melodramă aici arde pe dedesubt de dragostea deşteaptă şi fierbinte a lui Nae Caranfil pentru cinema. „Restul e tăcere” e un film po****r în sensul chaplinian al cuvântului – poate să placă şi unui critic scorţos şi sincer, cu sine şi cu cititorii, dar şi unei perechi venite să se pupe în sală.

Se întâmplă ceva ciudat. Mi-e tot mai greu să continui textul de faţă. Nu vreau să vă vorbesc despre filmul ăsta, trebuie să-l vedeţi. Şi în mod obligatoriu în sala de cinema, nu pe DVD acasă. Eu mă duc să-l mai văd o dată.

www.gandul.info

Nu stiam ca a aparut la cinema. Bine, asta nu schimba datele problemei prea mult, tot la DVD o sa il vad pentru ca noi nu ne putem duce la cinema.

[miril]

Si eu am remarcat articolul.

[krapulax]

eu pot sa merg la cinema si voiu merge. acu, dupa ce domnul ctp a facut de 2 lei filme precum 4 luni, 3 saptamani si 2 zile sau no country for old men, nu ma intereseaza parerea lui. dar il stiu pe nae de ani buni si imi place cum lucreaza
boris ala e noul om sovietic?


cezar paul badescu despre emisiunea cu pricina. dilema.

Imaginea ţărişoarei

„Străinii dau despre noi numai reportaje cu ţigani, copii ai străzii şi case de copii!“ – ne plîngem noi ori de cîte ori avem ocazia. Ne simţim nedreptăţiţi, victime ale unei conspiraţii mondiale, umiliţi de mai-marii acestei lumi – prin uneltele lor, jurnaliştii. Noi avem o ţară ca o floare şi sîntem nişte oameni buni şi ospitalieri, iar ei uite cum ne fac de rîs în faţa unei întregi lumi! În paranteză fie spus, şi cei din televiziunile noastre fac cam acelaşi lucru cînd caută senzaţionalul cu orice preţ. Şi asta se întîmplă la ei acasă. Dacă, de exemplu, ar merge în Albania pentru un reportaj, tot numai despre mizerie şi orori ar şti să vorbească – iar albanezii s-ar simţi desigur nedreptăţiţi, pentru că, nu-i aşa?, au şi ei o ţară frumoasă şi cu oameni deosebiţi. Iată însă că a venit în scumpa noastră patrie şi un realizator de emisiuni TV neinteresat de copiii străzii. Îl cheamă Anthony Bourdain, face emisiunea No Reservations la Discovery Travel, iar săptămîna trecută am putut vedea o ediţie a acestei emisiuni dedicată României.
Bourdain este un tip care cu greu se extaziază în faţa lucrurilor pe care le vede pe unde umblă şi e apreciat de telespectatori tocmai pentru stilul lui neconvenţional, ironic şi mefient. Numai că ceea ce ne distrează şi ne face să ne simţim bine (pe ideea caprei vecinului) cînd sînt luaţi în vizor alţii ne revoltă cînd este vorba de noi înşine. Cum adică nu cade pe spate cînd vede ce ţară frumoasă avem şi ce oameni primitori sîntem?

Sîntem atît de primitori, încît nu ştim cum să-i tapăm mai bine de bani pe străinii care ne vizitează. La un moment dat, Anthony Bourdain şi echipa lui ajung la Curtea Veche şi vor să filmeze ruinele. Intră pe poartă, dar, după ce fac cîţiva paşi, ies ca din pămînt portarii stabilimentului şi le spun că nu au voie să filmeze fără autorizaţie. Ruinele de la Curtea Veche sînt, de bună seamă, obiectiv naţional, dacă nu chiar militar... După cîteva schimburi de replici, lucrurile se lămuresc: pot filma şi fără autorizaţie, dacă le plătesc cinstit portarilor pentru asta. O nimica toată – cam la zece euro pe metru pătrat. Cu reducere, pentru că sînt băieţi drăguţi.
Păi, nu ar fi fost mai ieftin şi simplu să filmeze niscai copii ai străzii? Cu toate acestea, Anthony Bourdain nu se lasă descurajat. Nu mai filmează la Curtea Veche (ştim cu toţii că nu ar fi avut mare lucru de văzut acolo), dar merge în Piaţa Revoluţiei (unde un român îi spune cum a fost treaba cu balconul CC-ului şi cu Ceauşescu), mănîncă la Jariştea (unde nu e deloc impresionat de atmosfera de operetă de-acolo) sau ia nişte mititei „la botul calului“, de la un individ care avea un grătar la marginea drumului (şi îi plac). Apoi pleacă prin ţară, vizitează Castelul Bran (despre care află că nu a aparţinut lui Vlad Dracul, ci că domnitorul a fost încarcerat acolo doar două săptămîni), participă la o petrecere de Halloween în Bran, special făcută pentru străini (şi nu este impresionat nici de aceasta), mănîncă ciorbă de burtă la o crîşmă ordinară, de tablă, din Sighet (şi nu strîmbă deloc din nas), închiriază o Dacie 1310 să vadă cum se circulă cu maşina naţională a românilor (iar maşina îl lasă-n drum), vizitează „Cimitirul vesel“ de la Săpînţa şi participă, tot în Maramureş, la tăierea porcului, într-o gospodărie, şi la masa de după.
După cum spune numele emisiunii, călătoria se face fără rezervări, fără mari pretenţii, iar Anthony Bourdain îşi propune să intre în contact cu viaţa obişnuită, de la „nivelul solului“. Aşa stînd lucrurile, mi se pare că reportajul a surprins o Românie cam aşa cum este ea. În fine, aşa cum i se dezvăluie unui străin curios, lipsit de snobisme şi dotat cu simţul umorului. Desigur, după difuzarea emisiunii, forumurile şi blogurile româneşti s-au umplut de indignare, ba chiar şi blogul lui Anthony Bourdain a fost năpădit de comentariile românilor revoltaţi. Ca de obicei, sîntem mult mai preocupaţi de imaginea României în exterior, decît de cum merg de fapt lucrurile în ţara aceasta.

[krapulax]

doua articole asemanatoare, aparute simultan. astazi doar fragmente

adrian georgescu, in gsp si pe blogul lui:

Viitorul presei sportive

Lupta dintre ProSport şi Gazeta precum şi apariţia de noi posturi TV dedicate sportului anunţă creşterea profesionalismului în media de specialitate

Emisiunea de analiză fotbalistică. Vor apărea formate noi, revoluţionare. De exemplu, moderatorul şi cîţiva invitaţi vor fi aşezaţi la o masă. Moderatorul va citi rezultatele etapei, apoi se va trece la urmărirea fazelor controversate. Se va cere reluarea de 9 ori a aceleiaşi faze, eventual un zoom. Cei din studio îşi vor da cu părerea, precizînd însă că “nouă, din studio, ne este uşor să judecăm, însă arbitrul trebuie să decidă în cîteva fracţiuni de secundă”. Moderatorul va anunţa că la telefon se află X, preşedintele clubului Y, care doreşte să intervină. “Bună seara dumneavoastră şi invitaţilor dumneavoastră”. Va începe cearta. Se va mai pune faza de 16 ori. “Daţi înapoi, la momentul pasei. Opriţi aici!”. Nu se va ajunge la nici o concluzie. La sfîrşit, moderatorul va citi meciurile programate în următoarea etapă şi-şi va lua rămas bun de la telespectatori, dîndu-şi o nouă întîlnire pentru data viitoare.
Televiziuni de sport. În curînd vor fi atîtea canale sportive, încît fiecare component al lotului naţional de fotbal va putea lua de nevastă o prezentatoare.
Ştirea TV. În momentul de faţă, ştirea sportivă e ca emisiunile acelea în care o fată urîţică este fardată, coafată şi îmbrăcată de specialişti, iar la sfîrşit apare ca o zînă. Cea mai bună ştire nu înfăţişează un fapt, ci pe cineva care-şi dă cu părerea asupra unui fapt. De exemplu, dacă astăzi Dumitru Dragomir rosteşte 5 propoziţii despre vînătoare, table, balet, modă şi cartofi prăjiţi, la jurnal vor fi 5 ştiri de sport. Pe viitor însă lucrurile se vor schimba. Dacă Dumitru Dragomir nu va spune nimic într-o anumită zi, la jurnal va apărea de zece ori ştirea: “Astăzi, Mitică de la Ligă nu a declarat nimic”, după care diverse personalităţi din fotbalul românesc vor fi invitate să comenteze motivele tăcerii “Oracolului din Bălceşti”.
Ponderea “fotbal-alte sporturi” în ziare. Departamentele de marketing vor organiza concursuri de genul: “Găseşte, decupează şi trimite-ne singura ştire din ziar care nu se referă la fotbal”.

[miril]

Mai pe scurt, suntem preocupati de IMAGINE. Nu si de realitate. Din spatele ei.

[krapulax]

tudor calin zarojanu in dilema


Ce nu se face, dar se face


În gazetărie, la fel ca în oricare altă meserie, există o serie de legi. Unele scrise, altele nescrise. O parte dintre acestea se referă la ceea ce trebuie să faci – şi cum să faci – pentru ca produsul jurnalistic să iasă cît mai bine. Figurează aici o mulţime de dimensiuni, de la topica şi stilistica frazei pînă la paginare.
O altă parte dintre regulile ziaristicii vizează ceea ce nu se face. Nu se face nu pentru că aşa a zis vreun guru al domeniului, ci pentru că încalcă legile bunului simţ, ale bunului gust, ale logicii, ale limbii, ale onestităţii etc. – şi, nu în ultimul rînd, aduce prejudicii semnatarului şi publicaţiei, declasîndu-i. Mai devreme sau mai tîrziu. Publicul poate fi păcălit, prostit, mani****t o vreme, dar pînă la urmă se prinde.

Nu se face să umpli rubricile de sport ale televiziunilor cu declaraţii despre declaraţii. Din totalul minutelor „de sport“ ale tuturor televiziunilor din România, imaginile cu secvenţe sportive acoperă sub 1%. În schimb, ştim ce gîndeşte Gigi inclusiv despre frizura lui Mitică, şi reciproc.
Nu se face să pui întrebări telefonate, ale căror răspunsuri formale, politicoase sau vagi să le transformi în „ştiri“. De nenumărate ori am văzut titluri de genul „Piţurcă vrea să devină vedetă rock!“. Ei, nu zău!? Reportajul te lămureşte: la o discuţie mai relaxată cu ziariştii, omul e întrebat: „Dacă vă lăsaţi de antrenorat, v-ar tenta să deveniţi vedetă rock?“. Ce să zică? Zice zîmbind: „De ce nu?“. Acest „De ce nu?“ devine „ştire-bombă“!
Nu se face, dacă te dai analist, să nu revii niciodată asupra a ceea ce ai afirmat acum 1, 2, 5, 15 ani. Dacă veţi căuta la întîmplare prin colecţiile publicaţiilor, veţi descoperi că majoritatea previziunilor previzionarilor nu doar că nu s-au adeverit, dar s-a întîmplat exact pe dos. Ceea ce nu îi împiedică să facă mai departe prorociri
Nu se face să publici „autoştiri“ de genul „vedeta X şi-a cumpărat chiloţi cu buline“, numai pentru că X personal te-a căutat să-ţi spună că şi-a luat aşa ceva. A!, dacă aflai cu mijloace proprii, mai treacă-meargă... Fireşte, pentru publicul interesat de chiloţi.
Nu se face să te dai paparazzo şi să publici un reportaj cu camera ascunsă în care o vedetă e „surprinsă“ în timp ce-şi cumpăra o băutură răcoritoare de la o benzinărie (cazul e real)! Sau în timp ce se afla în pat cu partenerul ei (caz de asemenea real, cum probabil vă amintiţi)!
În emisiunea sa din 25 februarie, Mircea Badea a prezentat la mişto cartea Despre seducţie a lui Gabriel Liiceanu (pe care o prietenă i-o făcuse cadou – fără îndoială tot la mişto...) Profitînd de faptul că pe copertă se află o fotografie a filozofului, Badea a comentat: „A scris despre seducţie cu faţa asta!?“. Nicăieri în lume nu e acceptabil să comentezi public aspectul fizic al cuiva – cu o singură excepţie: dacă respectivul face caz de acesta! Cum ar suna ca un cronicar muzical să se minuneze: „Aznavour cîntă despre iubire cu moaca aia!?“. Motivul de bun-simţ pentru care nu „te iei“ de fizicul cuiva este simplu: pentru că nu depinde de el. Spre deosebire de felul în care se îmbracă, de pildă – ăsta, da, poate fi oricînd ţinta ironiilor.
Şi mai e ceva care nu se face: nu se face ca marţi, 26 februarie 2008, pe prima pagină a ziarelor să nu troneze faptul că Andrei Filimon (despre care probabil că n-aţi auzit vreodată) l-a bătut la tenis de masă pe campionul mondial din 2007, chinezul Wang Liqin! Mai mult, în Gazeta Sporturilor, informaţia era plasată la sfîrşitul unei ştiri intitulate „Înfrîngeri pe linie“ şi suna aşa: „Şi băieţii au fost învinşi ieri de China cu 1-3 şi vor evolua azi în compania Italiei. Singurul punct al României a fost adus de Andrei Filimon“! Nu e de mirare că, pe forum, un cititor scria nervos: „o victorie, ziaristilor, dar la cine! halal comentariu, sunteti ziar cu profil sportiv!“…
Lista e mult mai lungă. (plus ca a mai taiat si kra****x din articol) Mă opresc aici, nu însă înainte de a mă întreba: ce ziare ori reviste străine citesc oamenii ăştia? La ce televiziuni se uită? Unde în lumea asta au văzut ei ca un jurnal TV să dea ştiri despre accidente rutiere curente, despre vecini care se ceartă, despre schiorii amatori care schiază amator sau despre elevii care au copiat la şcoală!?

Nu văd decît un singur răspuns posibil: nu citesc nimic şi nu se uită la nimic.

[miril]

Despre oportunism, intransigenta si ipocrizie Miruna MUNTEANU Ziua

Editorialistului favorit al Cotrocenilor i s-a descoperit un amplu text omagial la adresa lui Nicolae Ceausescu, compus pe vremea cand lucra la "Viata studenteasca". Nu, nu cred ca acest compromis de tinerete il descalifica astazi pe Traian Ungureanu.

De fapt, Imi repugnA atmosfera de vanatoare de vrajitoare in care traim de cativa ani. Ma indispun fanaticii lapidarilor publice, dispusi sa arunce piatra, cu aceeasi voluptate, si impotriva tortionarului ********, si impotriva victimei care a cunoscut un moment de slabiciune sau care s-a incapatanat, pur si simplu, sa supravietuiasca. Nu, vinovatiile nu sunt egale. Este aberant sa-i pui in aceeasi oala pe Plesita si pe Radu Gyr. Un articol omagial semnat pentru a-si facilita fuga in strainatate nu-l transforma pe Traian Ungureanu in poet de curte al comunismului. Si nici nu ne da dreptul sa concluzionam ca autorul este un individ imoral, ale carui scrieri nu mai trebuie niciodata crezute.Problema este cA Traian Ungureanu face parte dintre exponentii intransigentei extreme, refuzandu-le altora circumstantele atenuante de care el insusi pretinde sa se bucure. Ziarul la care lucreaza s-a specializat in demascari si tintuiri la stalpul infamiei. Colegii de redactie care i-au sarit imediat in aparare sunt cei mai infocati talibani ai "puritatii biografice". Acesti predicatori ai "tolerantei zero" fata de orice compromis predecembrist, aplica un standard complet diferit in cazul lui Traian Ungureanu. Brusc, contextul conteaza. Motivatia compromisului a devenit fundamentala. Nu la fel credeau insa atunci cand, fluturand "Antologia rusinii" a lui Virgil Ierunca, strambau din nas cu un aer de superioritate morala in fata unor nume ca Henry Coanda, Emil Palade, Nichita Stanescu, Amza Pellea, Florin Piersic sau Ion Voicu. Cristian Teodorescu se intreba recent cum de nu figureaza pe lista neagra, "la loc de cinste", Radu Gyr sau Nichifor Crainic. Poate pentru ca Ierunca avea bunul simt sa nu le reproseze unor martiri ai inchisorilor comuniste instinctul de supravietuire.E straniu sA IndrepTi un deget acuzator spre titani care au traversat infernul, dar sa gasesti perfect justificabile osanalele lui Traian Ungureanu. Deh, voia omul sa plece in strainatate, ca nu mai suporta comunismul... Multi dintre cei pomeniti in "Antologia rusinii" au avut cu siguranta motive la fel de valabile. Unele poate chiar mai putin egoiste. Este probabil cazul savantului Emil Palade, laureat al premiului Nobel, care a dorit ca de rezultatul cercetarilor sale sa beneficieze si comunitatea stiintifica din Romania - tara pe care o parasise inca de la sfarsitul anilor '40. Micile sale concesii facute regimului comunist au permis sotilor Maya si Nicolae Simionescu sa studieze si sa lucreze in SUA, ca apoi sa infiinteze la Bucuresti revolutionarul Institut de Biologie Celulara. In cazul lui Palade, nu se poate vorbi de oportunism, ci de patriotism. E nevoie de detasare si de intelepciune cand scotocesti prin mizeriile trecutului.Este absurd sA judeci o societate care a traversat aproape jumatate de secol de dictatura dupa standarde utopice chiar si in democratie. E cu atat mai penibil cu cat cei care arunca piatra nu sunt nici ei fara de prihana. Revoltator nu este episodul discutabil din biografia lui Traian Ungureanu, ci dublul standard aplicat de sustinatorii sai, care par sa se creada un fel de instanta morala a natiunii. O instanta interesata mai degraba in reglarea unor conturi si in discreditarea unor persoane, decat in descifrarea mecanismelor unui sistem diabolic. Acesti autopropusi arbitri ai presei romane impart breslei verdicte de buna sau proasta purtare. Pe criterii pe care, insa, nu si le aplica si lor. Sau poate ma insel. Poate ca unicul criteriu, respectat cu sfintenie, este cel apartenentei la un anumit grup, al fidelitatii fata de un anumit lider. Nu din trecut, ci din prezent.

[Bancaru]

Nimic nou. Putin amus(a)ment.

[Bancaru]

Continuare

[Bancaru]

Ultimele si cea mai buna...

[miril]

Mie imi place cel mai mult cea cu mini me. Loveste unde...trebuie! Auch! Nu mai pot...de...Revin...mai...

[Lordliv]

:happy:happy:happy:happy

super tari!

[krapulax]

sever voinescul, despre costel busuioc




O spun de la început, fără rezerve, îmi place Costel. Nu neapărat pentru cum cîntă, cît pentru cum este. Se simte o calitate umană specială în ochii lui, în vorba lui, în zîmbetul lui. Apoi, bucuria cu care cîntă este imbatabilă. Un om cu o asemenea precară instrucţie care se bucură în acest fel cînd cîntă muzică de operă, ori cîte un canzone nu poate fi decît un om special, cu un talent special şi cu o inimă mare. Acuma, toată lumea se înghesuie să-i dea sfaturi. Sînt sigur că dorinţa lui colosală de a cînta, aliată cu bunul simţ de care musteşte băiatul acesta, îl vor duce pe drumul cel mai potrivit.

Însă, ceea ce face media românească din el, e un spectacol de toată jena. Laude greţoase, împachetate într-o scandaloasă lipsă de elementară cultură muzicală şi, mai ales, tonul de delir patriotic funariot transformă o veste foarte bună (cum e cîştigarea concursului cu pricina) într-o ştire de nefrecventat. Costel e pus “în pereche” cu Pavarotti - deşi vocile lor sînt foarte deosebite, iar Costel nu seamănă DELOC, din nici un punct de vedere, cu Pavarotti, nici măcar cu Pavarotti de la începuturi - doar pentru că în mintea jurnalistului român oricine cîntă operatic e “ca Pavarotti”. Văd, pe bloguri vecine, că numele Costel e cuplat, într-un titlu euforic, cu numele Brancusi! Ma intreb, ce-o mai urma?

Iar ceea ce se petrece la “Realitatea”, e aproape de neimaginat. Cu un gust mai degraba otevist, cineva a decis sa mixeze imagini si sunet cu Costel şi Pavarotti. Auzim/vedem “La donna e mobile” cu vocea lui Costel îngînată de Pavarotti. E incredibil! Chiar nu e nimeni acolo să priceapă ce deserviciu imens i se face lui Costel? Oameni care spun de două zile că “Brindisi” din Traviata e o arie şi, în plus, pronunţă greşit chiar “Brindisi” (accentul e pe prima silaba şi nu pe ultima, cum se aude la “Realitatea”, continuu) vor să ne convingă că l-au găsit pe Pavarotti al doilea. Încetaţi cu prostiile astea! Să-l aplaudăm pentru ceea ce este şi să aşteptăm cu încredere ceea ce va fi! Personal, cred că nu va face o carieră în operă. Dar va fi un cîntăreţ foarte bun, cu discuri iubite de public, aşa cum a fost Lanza, aşa cum e Bocelli. Sau poate eu mă înşel şi îl vom vedea, peste vreo 3-4 ani, debutînd pe o scenă lirică. Depinde numai de profunzimea talentului său şi de datele sale fizice, ambele greu de aproximat acum. Dar e cert că, dacă rămîne în muzică, şi el şi noi vom avea multe bucurii de acum înainte. Însă , această propagandă cretină care bate o tobă de tinichea sub lozinca “Pavarotti din România” trebuie să înceteze.

PS Şi o altă eroare a “Realitatii”. Pavarotti nu a fost autodidact. Numele Arrigo Pola si Ettore Campogalliani nu spun nimic, desigur, celor de la “Realitatea”. Dar spun mult celor care stiu cite ceva despre Pavarotti. Cei doi au fost, pe rind, profesorii lui, incepind de la virsta de 18 ani. Campogalliani a fost si profesorul Mirellei Freni, printre altele. Asadar, Pavarotti nu a fost autodidact, din moment ce a studiat canto cu profesori.

[miril]

Fara comentarii:

Băsescu şi-a şters datoriile la bănci Andrei Badin JN

Preşedintele Băsescu a promovat pe când era ministru al Transporturilor o ordonanţă de urgenţă a Guvernului prin care familia sa scăpa de returnarea unei datorii de circa 200.000 USD plus dobânzi către Banca Agricolă, obţinută în mod preferenţial pe când era parlamentar.


În perioada în care a deţinut diferite funcţii publice între 1994 şi 2001, omul politic Traian Băsescu şi familia sa au obţinut echivalentul a peste un milion de dolari din fondurile destinate României prin programul PHARE-UE pentru firmele lor. Povestea prosperităţii lui Băsescu scoate la iveală un politician care nu prea are multe în comun cu principiile pe care le declamă astăzi. Conform contractului de credit nr. 10120 din 18 mai 1994, familia preşedintelui Băsescu a obţinut pentru firma SC Star Marine SRL un credit de la Banca Agricolă, azi Raiffeisen, din surse ale BIRD-BERD, adică din fondurile oferite de Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Suma împrumutată era de 158.000 USD, plus 41.375.000 lei, echivalentul a 39.500 USD. Interesant este faptul că, potrivit contractului de credit obţinut de JN, echivalentul sumei de 39.500 USD a fost obţinut nu prin calcularea echivalentului sumei la data aprobării împrumutului, ci "la cursul de la data întocmirii documentaţiei". Adică unul mai mic, deoarece, pentru cei care îşi aduc aminte, acum 14 ani valoarea dolarului american creştea în fiecare zi. Datorită acestei stratageme, familia preşedintelui Băsescu a fost avantajată din start de o bancă de stat. Dar nu numai atât, deoarece firma de îngheţată a preşedintelui a obţinut şi dobânzi preferenţiale. O afacere dubioasă, care şi mai apoi a avut multe episoade interesante şi în dispreţul legii. Familia Băsescu a obţinut creditul din 1994 pentru achiziţionarea unei linii tehnologice de fabricaţie industrială a îngheţatei de la firma italiană Technogel SA. La aceea vreme, în firma Star Maritime acţionari erau Mircea, fratele, şi Maria Băsescu, soţia preşedintelui. Firma Star Maritime s-a metamorfozat apoi sub diferite nume şi într-un final, câţiva ani mai târziu, îl avea ca acţionar şi pe Traian Băsescu.


SĂ PLĂTEASCĂ ROMÂNUL! Familia Băsescu a obţinut creditul cu o dobândă preferenţială. 9% pentru dolari şi 140% pentru lei. Fixă pe cinci ani. Dar chiar şi acest beneficiu obţinut nu l-a mulţumit pe actualul preşedinte. Între timp, Banca Agricolă ajunsese în faliment şi ca atare familia Băsescu s-a gândit că poate profita. Zis şi făcut. În 1997, Băsescu ajunge ministru al Transporturilor în Guvernul condus de Victor Ciorbea. Atunci a început, de fapt, ascensiunea politică a actualului preşedinte. Dincolo de sabotarea permanentă a Executivului din care făcea parte, Băsescu şi Partidul Democrat au încercat să tragă diverse beneficii. Au sărit ca arşi atunci când Valerian Stan, şeful Corpului de Control al Guvernului, a făcut un raport referitor la vilele obţinute de membrii PD (foşti FSN) în cartierele de lux ale nomenclaturii roşii. Dar au încercat să se îmbogăţească şi pe seama cadavrului Băncii Agricole. Ca atare, Băsescu şi PD pun la cale o ordonanţă de urgenţă, nr. 43 din 1997, prin care anulau returnarea creditelor de la Banca Agricolă pentru un număr de persoane şi firme, banii urmând să fie trecuţi la categoria pierderi. Bineînţeles, actualul preşedinte nu a uitat să treacă printre beneficiari şi firma fratelui şi soţiei sale.


DISPREŢ FAŢĂ DE CONSTITUŢIE. La data de 10 iulie 1997, Băsescu a fost cel care a înscris firma soţiei şi fratelui său printre cele care urmau să scape de plata datoriilor către Banca Agricolă, statul urmând să-şi asume pierderea, evident, pe spinarea contribuabililor. Cam aceeaşi schemă ca şi în cazul Bancorex, situaţie în care contribuabilul a plătit apoi nota de plată, una de altfel foarte piperată. Băsescu a propus, Guvernul a aprobat, iar 200.000 USD plus dobânzile erau deja în buzunarul preşedintelui. Problema a apărut un an mai târziu, când FMI şi Banca Mondială au reclamat aceste afaceri ilegale făcute "pe sub masa Guvernului", aşa cum îi place astăzi preşedintelui să spună, uitând, evident, că a fost unul dintre cei care a prestat astfel de acţiuni în beneficiul propriu. După protestele organismelor financiare internaţionale, Guvernul a trebuit să anuleze şmecheria pusă la cale de Băsescu. De altfel, în posesia JN se află un document al Băncii Agricole, devenită între timp Raiffeisen, prin care se confirmă aprobarea ordonanţei de urgenţă amintite, dar şi a alteia care făcea trimitere la anularea datoriilor. Pentru a ascunde conflictul de interese în care se afla, în 1997, Băsescu a cerut să nu publice lista societăţilor comerciale scăpate de datorii în Monitorul Oficial. În acest caz, Băsescu a încălcat Constituţia care prevede la articolul 107 că se exceptează de la publicare numai hotărârile cu caracter militar.


AVANTAJUL POLITIC. Documentul semnat de directorul Ionel Ferăstrău de la Banca Raiffeisen, fostă Agricolă, la 12.11.2001, preciza că datoriile restante ale firmei familiei Băsescu au fost achitate în 1999 şi confirma existenţa ordonanţei de guvern la care am făcut referire. Per total, din afacerea pusă la cale, familia actualului preşedinte a luat până la urmă creditul aproape gratis ţinând cont de evoluţia dobânzii şi a evoluţiei cursului de schimb. Dacă în 1994 cursul de schimb era de 1.655 lei pentru un dolar, în 1998 acesta era la jumătate, 875 lei. De asemenea, în 1998-1999, dobânzile pentru creditele în lei ajungeau şi la 250%, dar familia preşedintelui obţinuse creditul cu doar 140%.



ACTELE VORBESC! Contractul de credit dintre Banca Agricolă şi firma familiei Băsescu ● click pentru a mari imaginea
FUNCŢIA POLITICĂ FACE AFACERILE. La 18 ianuarie 2000, Traian Băsescu, pe atunci ministru al Transporturilor, declara în ziarul Curentul: "Şi eu am 20% dintr-o firmă de îngheţată constituită printr-un credit PHARE de 1.000.000 de dolari". Era vorba despre firma îngheţată unde era asociat împreună cu fratele şi soţia sa. Banii proveneau din fondurile UE puse la dispoziţia Guvernului român pentru dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii. Într-un cuvânt, Băsescu şi-a folosit funcţia de membru al Executivului pentru a obţine bani acordaţi de Guvernul din care făcea parte. O firmă care îşi schimbase numele de-a lungul anilor, aşa cum am arătat anterior. La 3 martie 2000, cotidianul Evenimentul zilei scria că firma familiei Băsescu obţinuse un credit de 100 milioane de lei de la Banca Ţiriac şi că la aceea vreme "încerca să pună mâna pe un credit PHARE de 50.000 de dolari pentru dezvoltare". Era perioada în care actualul preşedinte era negociator în relaţia cu Banca Mondială, dar şi cu BERD şi cu alte organisme europene. Într-o traducere liberă, Băsescu şi-a folosit funcţia pentru a obţine avantaje materiale pentru afacerile sale private. De asemenea, ar mai trebui consemnat şi faptul că, în perioada în care Băsescu era ministru al Transporturilor, aceasta era asociat şi administrator al societăţii comerciale Triton Company SA. Dar şi asociat unic şi administrator al MT Vega Transport SRL. Ambele firme se ocupau de transporturile maritime şi de coastă, dar şi de întreţinerea, repararea şi dezmembrarea navelor şi transporturi terestre, rutiere şi pe căi navigabile. Adică, tocmai domeniile pe care le administra Băsescu şi din calitate oficială. Astfel, actualul preşedinte a încălcat articolul 104 din Constituţie şi s-a aflat în incompatibilitate. Mai mult, Băsescu a folosit apartamentul de protocol care îi fusese repartizat din Bdul Aviatorilor nr. 57, Sector 1, Bucureşti, ca sediu pentru una dintre firmele sale, MT Vega Transport SRL, ceea ce era nu era legal.



Confirmări
Instanţa a confirmat oficial acuzaţiile aduse lui Traian Băsescu. Un proces de calomnie a fost declanşat de actualul preşedinte după ce Valerian Stan, fostul şef al Corpului de Control al Guvernului Ciorbea, a vorbit despre creditul din 1994 şi despre celelalte afaceri cel puţin imorale ale acestuia. Iar instanţa a decis că Stan nu l-a calomniat pe Băsescu. Morala poveştii ar fi că să facem ce spune preşedintele atât de frumos. Nu ce a făcut şi face.

[miril]

Un dus...Ziua. Dupa atata Puli Tica:

Victor Brauner, suprarealist pentru eternitate Dana IONESCU

In 1966, lucrarile lui reprezentau Franta la a 33-a Bienala de la Venetia. Pe piatra funerara de marmura din Cimitirul Monmartre, Paris, purta deja urmatorul epitaf: "Pour moi, peindre c'est la vie, la vraie vie, ma vie" ("Pentru mine, a picta este viata, viata adevarata, viata mea"). Franceza in care este scris epitaful spune, intr-un fel, mult despre identitatea pe care artistul nascut in Romania si-o alesese, careia ii fusese consecvent pana in 12 martie 1966, ziua mortii sale la Paris, dupa mai bine de douazeci de ani de boala.Viitorul refuzatLa Bienala de la Venetia Victor Brauner mai participase cu tablouri si in 1954, cu cativa ani inainte sa se aseze in atelierul din Strada Lepic, nr.72, Paris. Iar in 1961 cumpara Vila "Athanor" din Varengeville, Normandia, unde va lucra nestingherit in ultimii ani ai vietii. Cu un an inainte de a se stinge, cand numele Victor Brauner nu era strain nici unui cunoscator de arta contemporana, pictase un set de tablouri-obiect despre un viitor despre care stia ca-i e refuzat, un viitor cu o fiinta umana alienata, un viitor el insusi alienat: "Mythologies" si "Fetes des mythes". Din aceasta serie face parte si tabloul, ultim, "Le fin et le debut", considerat prevestitor de unii critici de arta si biografi.

La sfarsitul anilor '40, tot in cautarea identitatii, tot sub mirajul exercitat de dicteul automat, aducator de reprezentari animaliere si cosmice, de stranii obiecte suprarealiste, pictase seria "Mammalies" si "Onomatomanie", dandu-i astfel forma asa-numitei arte brute. Se intampla in anii cand nici o indoiala nu mai plutea asupra carierei sale, dupa anii in care-l intruchipase pe jidovul ratacitor, fiind haituit pentru evreitatea sa. Tot in 1948, inainte de excluderea din grupul suprarealistilor si de retragerea in Elvetia, de frica sa nu fie expulzat din Franta, Victor Brauner pictase una dintre acela mai importante lucrari, "Ultratableau biosensible", si dezvoltase seria intens erotica "Anatomia dorintei", variatiuni pe o vechea tema a corpului, tratata acum de o maniera novatoare, exhibandu-se ca arta izvorata din subconstient, cum ii sta bine artei avangardiste.In 1940 frica il facuse sa paraseasca pentru prima data Parisul de adoptie si sa locuiasca la Perpignan, Cant-Blange (in Pirineii Occidentali) sau sa accepte domiciliul fortat de a Saint-Felin d'Amont. Un an mai tarziu, i se da voie sa locuiasca la Marsilia, impreuna cu ceilalti refugiati. Au fost mai degraba ani de ascunzis, nu de cautare. Si ani de boala.In mai 1946, Victor Brauner ii scria familiei de acasa: "Aveam intentia sa vin putin in Romania (poate o voi face), dar calatoria costa sume astronomice. Poate m-ar invita statul pentru o conferinta asupra artei moderne sau asa ceva." Bineinteles ca statul nu l-a invitat. Daca ar fi venit in vizita, ar fi fost arestat, ca fratele sau, Harry Brauner, si sotia aceestuia, acum bine cunoscuta Lena Constanta, si acuzat odata cu lotul Patrascanu, caci Siguranta era pe urmele lui.

Si bine cunoscuta sculptura, "Masa-lup", care i-a adus mai multa faima decat tablourile sale, a fost creata in 1947 si expusa in cadrul Expozitiei Internationale a Suprarealismului, la Galeria Maeghet, Paris.Impotriva traditieiIn 1935 revenise de la Paris la Bucuresti pentru ultima data, petrecand aici trei ani si inrolandu-se asa, pentru putin timp, in Partidul Comunist. Sunt anii in care in tablouri facea deja inserturi literare, mergand spre colaj. ("Compozitia cu balauri" si "Je ne m'aime pas" sunt edificatoare), anii in care dorise sa regrupeze scriitori romani ca Pericle Martinescu, Virgil Carianopol sau Constantin Nisipeanu in jurul unei reviste care n-a apucat sa apara niciodata, una de fronda, desigur, intitulata "Antagonism". In 1935, Galeria Mozart din Bucuresti gazduise o expozitie personala a artistului initiat la Paris, in grupul lui Andre Breton, o expozitie de tablouri cu inserturi de versuri scrise in franceza, desigur, care aprinsese spiritele si mintile cu privire la ce sens o mai avea si suprarealismul.Arta si biografiaAplecat spre un ezoterism complicat, cu simboluri cabalistice interpretate hasidic, cu forme oculte ale eului si ale lumii, pictura lui Victor Brauner merge impotriva oricarei traditii si a oricarui canon estetic. Sedintele de spiritism organizate de tatal, Herman, dupa mutarea familiei la Bucuresti, precum si multele ore petrecute de adolescentul Victor in Cimitirul Bellu, cu caietul de schite, nu au ramas fara ecou. Iata o insemnare importanta din carnetele sale, pastrate azi la Muzeul National de Arta Moderna din Paris si la arhiva muzeului din Saint-Etienne: "Pictura mea este autobiografica. Aici imi povestesc viata. Viata mea este exemplara pentru ca este universala. Ea povesteste toate reveriile primite, in forma lor si in timpul lor."

Odata intors la Paris in 1938, isi pierde ochiul stang, incercand sa tempereze o incaierare. Intamplare nu este tocmai o... intamplare, caci, chiar in anul stabilirii sale la Paris, pictase un "Autoportret cu ochiul scos", pe care acum il explica astfel: "Intr-o zi cand nu aveam ocupatie... eram golit, am vrut sa-mi fac un autoportret minuscul, in fata unei oglinzi, si am pictat tabloul. Pentru a-l anima putin, pentru a-l face mai extravagant, cum totul e permis, am scos un ochi. Ei bine, acel ochi mi-a fost scos cu-adevarat, rana era identica, opt mai mai tarziu."Cu cinci ani in urma avusese prima expozitie la Parisul de care n-a mai vrut sa se dezlipeasca decat tarziu. A fost gazduita de "Gallerie Pierre" si prezentata de Andre Breton in persoana, remarcata pentru tablouri in care prezenta ochiului este obsesiva ("Straniul caz al domnului K", "Puterea de concentrare a domnului K."). In 1930 se stabilise la Paris, studiase fotografia cu Brancusi, patrunsese in cercul suprarealistilor datorita lui Yves Tanguy. Cu acesta din urma si cu Giacometti chiar impartise un imobil in Molin Vert.PictopoeziaHotararea o luase dupa aproape un deceniu petrecut la Bucuresti, aproape de tineri artisti doritori de noutate si cautatori de experiment. Impreuna cu poetul Ilarie Voronca, fostul elev scolit in particular la Piata-Neamt, orasul de bastina, si apoi la Viena, lansase deja pictopoezia intr-un manifest din revista avangardista "75HP", careia i se dedicase febril. Pictopoezia era o reinventare a lumii, conform manifestului publicat in octombrie 1924: "Lumea trebuie reinventata. Mereu inedit. De aceea inventia D-lor Victor Brauner si Ilarie Voronca, PICTOPOEZIA, apare ca raspunsul unei necesitati imediate. PICTOPOEZIA e sinteza artei noi si ar putea fi ea singura justificarea gruparei 75 HP." Publicase desene in revista de avangarda "Unu", avusese expozitie personala la Bucuresti in 1924, ilustrase volume ale prietenilor Sasa Pana, Ilarie Voronca, si mai tarziu Gellu Naum. Si pictase...vaca pe vitrina "Secolului", asa cum tot el numise Laptaria lui Enache Dinu, frecventata de artistii de la "Unu".Asa fusese inceputul unei cautari care a tinut o viata. Printre forme onirice, personaje fantastice ("Compozitie cu animale fantastice", "Compozitie cu pasari", "Femeie-pisica", "Personaj cu picioare-pisica") si simboluri mereu reinventate, Victor Brauner a cautat in sine o arta noua, care sa sfideze trecutul si cutuma. Si a reinventat, intr-adevar, arta, stupefiind prezentul si anticipand arta multimedia a postmodernismului, adica a unui viitor pe care il traim noi azi.Reinventarea este exemplificata la marile muzee de arta contemporana si fundatii ale lumii, precum si in orice istorie, dictionar sau enciclopedie a artei secolului XX. In strainatate, cunoscatorii inca liciteaza foarte mult pentru lucrarile semnate de Victor Brauner. Muzeul National de Arta al Romaniei poseda foarte putine tablouri. Iar orasul Piatra-Neamt poseda un liceu de arta care ii poarta numele. Si cam atat. Cat despre soarta tablourilor sale in licitatiile de arta din Romania de azi, daca sunteti curiosi va puteti edifica la http://www.sfin.ro/articol_4996/victor_brauner__campion_in_strainatate__outsider_i n_romania.html.

[krapulax]

doru buscu, la catavencu:



Asa, dintr-o data, vineri dupa-amiaza, cit ai zice "hai noroc!", presedintele Romaniei s-a autosuspendat. Un sfert de ora, in locul lui a vorbit Traian Basescu, fiul Marinei si al Partidului Comunist, domiciliat intr-un apartament scump, obtinut ieftin, pe Strada Stefan Mihaileanu.

In acel interval dramatic in care tara a incaput pe miinile unui simplu cetatean cu chef de vatamare publica, doua institutii redutabile ale Romaniei, Presedintia si Presa, s-au trezit intr-un razboi prostesc, doar fiindca o fatuca n-a avut destule succesuri la Dezvoltarea Vorbirii. Ca sa inchidem acest unghi gramatical inainte ca el sa devina de-a dreptul obtuz, trebuie spus ca Elena, "copilul" invocat de "capul familiei Basescu", a intrat, cu acordul tatalui, IN POLITICA. Nu la discoteca, nu in Range Rover-ul Sport de 100.000 de "euro", nu la proba de mers leganat pe tocuri. Or, politica e un ring national pe care se danseaza dur si se folosesc expresii tari ca: "gaozar", "tiganca imputita" sau "suie-te pe masa sa-ti arat", fara ca cineva sa tina seama de virsta copiilor implicati. Asta, pun pariu pe un "teanc de euro", tati trebuia sa stie perfect.

Deci nu pentru micuta Elena si memorabila ei pasarica decolata de pe buze a bricolat presedintele la "tonomatul cu euro". Etiologia crizei de nervi e pitita in zbuciumul sufletesc al viitorului candidat la mandatul doi, undeva intre "Adriane, ce ghinion pe poporul asta sa aleaga iar intre doi membri de partid", notele de serviciu ale reprezentantului Navrom la Anvers si recentele sondaje secrete, prea putin politicoase cu subiectul. Pasa proasta a cetateanului Basescu e o tripla alianta intre panica, trecut si caracter. Iar florile de stil din discursul sau cu clabuci au radacini in trecutul violent al Romaniei. O vizita stilistica prin cosmarurile recente arata fratia retorica a vorbitorului nostru cu inaintasii lui expirati. Huliganii de la Timisoara ai lui Ceausescu sint acum "tonomatele cu euro" ale lui Basescu. Sinceritatea si prostia jurnalistului - celelalte cauze posibile ale unui text rauvoitor - sint eliminate cu premeditare. Baza raului e vinzarea, iar "ziaristului Ciutacu" ii e rapita sansa de a fi si prost. Pe schema generala, "agenturili" au cedat locul in fraza mogulilor. Apoi, dolarii falsi ai mineriadelor si dolarii in general, ca stigmat ai capitalismului toxic, au devenit "pachetele cu euro". Evaluata in moneda straina, fapta se agraveaza spontan. In fine, replierea de dupa ciorba de potroace, dupa ce aburii veninului s-au risipit, e leita Ion Iliescu. "Nu am atacat presa, am atacat practici din presa" provine din viclean-dihotomicul "o anumita parte a presei", tocit pe la coate de Tataia in cele mai curvite retractari. Importul de metoda e eficient. Suit pe umerii unor uriasi, rechizitoriul bate departe, pina in adincimile po****re. Versul miniei colective merge ca pe vremuri: masele pierd putin ritmul, dar pastreaza crima.

Pina una-alta, asa cum capul familiei Basescu pare sa nu-si dea seama, patria nu e in pericol. Tonomatele cu euro nu o pot ameninta, fiindca... ei bine, fiindca presedintele STIE. De unde? Pai daca n-au fost autodenunturi, inseamna ca de la servicii. Iar serviciile nu se joaca. Ele fac poze, filme, inregistrari audio si le prezinta, atunci cind sint strigate, patronului lor excitat. Practic, daca vor, sau daca primesc ordin, pot face cu jurnalistii ceea ce fac cu adversarii politici. Sint ofiterii-tonomat: le bagi fisa ziaristului si ei iti apar cu fotografia, convorbirea sau filmuletul omului indicat. Presedintele Romaniei, cel mai responsabil om de pe teritoriul tarii, a vazut si a ascultat, prin urmare, faptele imprimate pe pelicula sau pe banda ale jurnalistilor nominalizati vineri. Le-a vazut, s-a infuriat si... n-a facut nimic. Ba, mai mult, ascunde in continuare dovezile, dintr-o mai veche obisnuinta a biletelului roz. Sau - lucru exclus -, minte.

In biografia mahmura a celui mai inzestrat om politic al momentului a trebuit sa incapa, iata, si acest episod trist. Un caz clinic de automutilare, inca unul. Pacat. Daca n-as fi un mare fan al lui Basescu Intiiul, intregitorul-de-speranta-sinucis-la-o-toana, fostul-cioban-luminat-necesar-dezmeticirii, ataturkul-mort-in-fasa-al-Romaniei, as zice ca presedintele crede in binele public cu tarie. Numai ca de credinta lui am inceput sa ma indoiesc la fiecare nou armaghedon ofiteresc. Cit despre tarie, istoria n-a fost atit de aproape de vorbitor incit sa-i masoare rasuflarea.

[Bancaru]

Dirty Harry, ha?

[miril]

Preacinstitul Băsescu, colţ cu Mihăileanu Oana Stancu JN

CARTE DE VIZITĂ ● Contrabandă, tranzacţii suspecte, casa din Mihăileanu
Despre cinstea domnului Traian Băsescu vorbesc faptele sale. Susţinute cu declaraţii proprii şi cu documente. În cazul domniei sale, proverbul cu minciuna care are picioare scurte s-a dovedit extrem de potrivit.


"Pe mine nu m-a găsit Revoluţia băiat sărac. Dacă mă căutaţi la CEC în vremurile acelea, vedeaţi că aveam un milion de lei. Iar înainte de a-mi cumpăra Mercedesul am avut trei maşini Audi", afirma el într-un interviu publicat la 12 iunie 2002 de Jurnalul Naţional. Şi explica sursele acestor bani: "După 12 ani de serviciu pe mare, după trei ani de serviciu în Belgia, eram un om care câştigase bani mulţi. În Belgia aveam salariul mai mare de vreo cinci ori decât cel al ambasadorului român la Bruxelles. Dacă ne luăm numai după salariu". Dacă e să nu ne luăm numai după salariu?



Jurnalul Naţional: S-a făcut buf (n.r. – contrabandă) pe nava dvs., domnule Băsescu?
Traian Băsescu: O, da!



Şi dumneavoastră?
După ce am ajuns comandant nu am mai avut nevoie!



Dar înainte?
Am fost marinar, ca orice marinar! Nimic din ce fac marinarii nu îmi este străin!



Se spune că un comandant era iubit dacă aducea nava acasă şi dacă pe nava lui se făcea contrabandă.
Nu mi-am adus niciodată echipajul cu mâna goală acasă pentru că era o prostie.


MITUL ÎNGHEŢATEI. Averea făcută din fabrica de îngheţată s-a dovedit şi ea o minciună. În acelaşi an, 2002, într-un articol intitulat "Averea lui Traian Băsescu nu se regăseşte în câştigurile lui legale", Jurnalul Naţional demonstra printre altele, pe bază de documente de la Registrul Comerţului, declaraţii de avere ale lui Traian Băsescu şi declaraţii de impunere pe venit, că celebra firmă de îngheţată nu adusese Mariei şi lui Traian Băsescu în şapte ani decât 24 de milioane de lei vechi. Profitul, mic de altfel, fusese în fiecare an reinvestit. De altfel, primarul de atunci declara ca sursă de venit doar salariul. Traian Băsescu nu a avut replică faţă de ampla anchetă.


AFACERI SUSPECTE CU CĂŞUNEANU. Pe acest fond, apăreau extrem de suspecte tranzacţiile dintre el şi omul de afaceri Costel Căşuneanu, cunoscut acum drept "Regele astfaltului", pe atunci client al Ministerului Transporturilor, de la care obţinea licenţele de transport pentru circa 100 de tiruri pe care le deţinea. Şi... "bun amic" cu actualul şef al statului, după cum declara chiar Traian Băsescu.

La 9 august 2000, Traian Băsescu cumpără un teren intravilan de 3.700 de metri pătraţi în Pădurea Băneasa (Aleea Privighetorilor, zona Grădinii Zoologice), pe care plăteşte, cu banii jos, potrivit contractului publicat de Jurnalul Naţional, circa un miliard şi jumătate de lei. O adevărată afacere: 13 dolari metrul pătrat, când agenţiile imobiliare cotau zona la circa 200 de dolari/mp. Ciudat, Costel Căşuneanu cumpăra şi el în aceeaşi zi, de la acelaşi proprietar, parcela învecinată, egală ca suprafaţă, dar pe care plătea de circa trei ori mai mult: aproape cinci miliarde de lei vechi.

O lună mai târziu, Traian Băsescu cumpăra de la Căşuneanu un Mercedes-Benz, fabricat în 1997, înmatriculat în România cu doar zece zile înaintea vânzării, pe care primarul plăteşte 390 de milioane de lei. 13.000 de dolari adică. "E un preţ, nu a fost degeaba", explica Băsescu chilipirul.


MINCIUNA. Doi ani mai târziu, ca să poată justifica banii cu care cumpără vila din Otopeni, Traian Băsescu vinde terenul din Privighetorilor unei anume Gabriela Blaj, coincidenţă, tot din Oituz, precum Căşuneanu. Primeşte de zece ori mai mult decât a dat: circa 12 miliarde de lei vechi. Jurnalul Naţional deţinea atunci informaţii potrivit cărora Gabriela Blaj era cumnata lui Căşuneanu. Traian Băsescu afirmă însă: "Habar nu am cine este această doamnă. Eu am vândut terenul prin notar". Surpriză! Memoria îi joacă feste domnului Băsescu şi, în mai 2007, într-o emisiune la TVR, îi dă replica lui Victor Ciutacu: "Eu nu am cumpărat un teren de la Căşuneanu, eu i-am vândut. Şi i-am vândut sub preţul pieţei".


CASA DIN MIHĂILEANU. Paravanul Gabriela Blaj nu a fost unic. Traian Băsescu s-a folosit de propria fiică, Ioana, pe post de paravan. La 21 octombrie 2002, el cumpără vila din Otopeni, pentru ca trei săptămâni mai târziu să o doneze fiicei sale. Eliberat de calitatea de proprietar al unei locuinţe în Bucureşti, primarul Băsescu îşi repartizează casă de la Primărie. Celebra deja locuinţă din Ştefan Mihăileanu nr. 2. Când presa îl acuză că a intrat ilegal în posesia acesteia, în februarie 2005, Administraţia Prezidenţială face public, printr-un comunicat de presă, angajamentul preşedintelui de a da înapoi această casă, din "respect faţă de bucureşteni" şi pentru că, în calitate de şef de stat, are locuinţă pe viaţă de la statul român. Apărat în instanţă de Elena Udrea, Traian Băsescu se răzgândeşte: rămâne proprietar!


Între timp, casa din Otopeni, pe care Ioana Băsescu nu avea drept să o înstrăineze, potrivit actului de donaţie (publicat de Jurnalul Naţional) fără acceptul tatălui, este locuită acum de Virgil Cîrstea, tartorul afacerilor de la Administraţia Lacuri şi Parcuri, un apropiat al preşedintelui şi al Elenei Udrea. Casa este luată însă tot cu paravan, oferit de o familie din Constanţa.




"Respectul" preşedintelui pentru ziarişti
Şeful statului, care pretinde respect de la reprezentanţii presei, s-a manifestat "plin de respect" de-a lungul timpului faţă de aceştia. Până la celebrele "păsărică" şi "ţigancă împuţită" cu care a catalogat-o pe Andreea Pană (foto), de la Antena 1, în ziua referendumului, şi după acest moment, exemple sunt cu nemiluita.

În 2005, la bilanţul Poliţiei, Roxana Nica, reporter Antena 1, îl întreabă cum i se pare poliţia română în acest mandat. "În orice caz mult mai frumoasă decât tine", îi răspunde Traian Băsescu. În decembrie 2005, la bilanţul Alianţei PNL-PD, şefului statului i se pare nepotrivită întrebarea Mediafax dacă a fost invitat sau a venit din proprie iniţiativă şi răspunde: "O lipsă de bun-simţ mai mare nu am văzut la un ziarist!". Pe Dana Grecu (Antena 3) se oferă pe podul de la Mărăcineni să o angajeze la Cotroceni pentru că e blondă. Pe Oana Sultănoiu (Realitatea TV) o invită să se urce pe masă pentru a-i arăta ce a învăţat el la cursurile de resuscitare. Pe Gabriela Antoniu (Jurnalul Naţional) o invită pe Şoseaua de Centură, după ce o cataloghează "cretină şi tâmpită". Pe Mircea Marian (Adevărul) îl etichetează drept "nerod" pentru că a întrebat în China despre solicitarea grupului Ilieşiu legată de condamnarea comunismului. Pe Ovidiu Zără – "găozar" pentru că l-a întrebat despre ofiţerii fostei Securităţi care mai activează acum în SRI. Sorinei Matei, de la Antenă, care îi solicita o declaraţie despre o moţiune de cenzură, i-a răspuns: "Sigur, vin direct în birou la tine să o facem!". Ziaristul Cristian Şuţu, de la Cotidianul, susţine pe blogul său că a fost înjurat cu ani în urmă de Traian Băsescu, într-o formulă extrem de vulgară, cuprinsă, potrivit ziaristului, între următoarele iniţiale: "dpm".

De la trustul lui Voiculescu, a mutat din când în când tunul şi pe trustul lui Vântu. "Întrebarea dumneavoastră demonstrează tupeul unor mafioţi! Mafia plăteşte şi întreabă: nu cumva şi dumneavoastră sunteţi...!?", răspunde el întrebării adresate de un reporter de la Realitatea TV în legătură cu afacerile familiei Udrea-Cocoş. La Rast, reporterul Lucian Dindirică (tot Realitatea TV) a fost atacat virulent pentru că l-a întrebat pe Traian Băsescu de ce nu a venit mai devreme în zona calamitată, comparativ cu Mărăcineni: "În spatele tău, care îl ai pe Vântu, cum plângi tu de mila oamenilor, băiatule?! Ştii câte sute de mii de oameni au rămas fără bani din cauza patronului tău? Lasă demagogia!".
Comunicat oficial - Băsescu răspunde Jurnalului Naţional
Administraţia Prezidenţială a dat ieri publicităţii următorul comunicat de presă: "Preşedintele României, Traian Băsescu, constată cu regret că ziarul Jurnalul Naţional, parte a trustului Intact, aparţinând familiei Voiculescu, continuă politica de denigrare zilnică a şefului statului.

Constatând abdicarea de la principiile jurnalismului exercitat cu bună-credinţă, Preşedintele României consideră că informaţiile fără acoperire în fapte sau datele distorsionate constituie doar un instrument de propagandă şi nu răspund nevoii de informare a publicului.

Preşedintele României aminteşte că subiectele tratate vineri, 14 martie 2008, şi luni, 17 martie 2008, referitoare la creditele angajate de domnul Mircea Băsescu şi, respectiv, apartamentul din Strada Mihăileanu au mai fost abordate de Jurnalul Naţional, iar, la acel moment, şeful statului a clarificat faptele. Pentru corecta informare a publicului, poate fi reluat comunicatul Administraţiei Prezidenţiale din 3 februarie 2006, accesibil pe site-ul instituţiei. Referitor la informaţiile privind apartamentul din Strada Mihăileanu există rezoluţia Parchetului General nr. 150/2005, care a fost comunicată public".


Nota redacţiei
Spre deosebire de domnul Traian Băsescu şi de Administraţia Prezidenţială, pentru corecta informare a publicului Jurnalul Naţional şi-a însoţit articolele cu documente care probează conţinutul acestora, precum şi cu declaraţii ale domnului Traian Băsescu însuşi sau ale fratelui domniei sale.

[Bancaru]

Dar înainte?
Am fost marinar, ca orice marinar! Nimic din ce fac marinarii nu îmi este străin!


Laba (masturbare)? Viol? Crima?
Este un lucru stiut ca orasele port sunt orasele cele mai rau famate. Cea mai mare rata a criminalitatii.
Trebuia sa zica asa:
Nimic din ce fac marinarii nu îmi este străin! Hă-hă-hă-hă... (pentru ca e de râs, nu'şa?, vorba lu' dom' professor)

[miril]

Un sisi, doua, trei spre...patru. Stadii de boala. Ar explica multe.

[miril]

Viziunea unuia mioritic sau parcursul de la un tigan imputit la primii in Balcani. Nu-i vorba nici de tigani, nici de imputiti, sa ne intelegem.

Patriciu: Bucureştiul poate deveni "capitala financiară" a lumii balcanice Mediavax, pardon, Mediafax

Omul de afaceri Dinu Patriciu a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă, la Timişoara, că Bucureştiul poate deveni "capitala financiară" a lumii balcanice, iar România poate atrage investiţii prin dezvoltarea infrastructurii.

"Suntem cea mai mare ţară ca po****ţie şi suprafaţă din regiunea balcanică. Bucureştiul poate deveni capitala financiară a lumii balcanice şi am convingerea că nu doar Bucureştiul, ci şi celelalte oraşe mari ale ţării pot deveni centre la care lumea balcanică să facă referinţă", a afirmat Dinu Patriciu, preşedintele grupului Rompetrol.

Potrivit sursei citate, România poate fi competitivă în măsura în care vrea acest lucru, însă un prim pas ar fi dezvoltarea infrastructurii, pentru că infrastructura aduce invetiţii, domeniu în care ţara "nu este foarte deşteaptă", în condiţiile în care se construiesc doar câteva zeci de kilometri de autostradă pe an.

"Suntem competitivi atât cât vrem să fim competitivi. Competitivitatea vine din simplitatea mediului de afaceri, din debirocratizare şi dintr-o fiscalitate extrem de redusă. Ritmul de creştere stabilizat între cinci şi şapte la sută, poate să treacă de zece la sută dacă devenim cei mai competitivi din regiune sau dacă ne punem avantajul competitiv în valoare, adică poziţia pe care o avem. Asta înseamnă dezvoltarea infrastructurii, nu să faci 50 de kilometri de autostradă pe an, ci 500 şi se poate, există firme în lume care fac un kilometru de autostradă pe zi, noi aici însă nu suntem foarte deştepţi, dezvoltarea infrastructurii atrage investiţii", a spus Patriciu.

[miril]

Nasol! Asta da mason.

Baron de bază sportivă pentru “doar” 150 de ani Monica Andrei , Iulia Barbu JN

Contractul de închiriere dat lui Puiu Popoviciu de condu­cerea Complexului Sportiv “Lia Manoliu” poate fi înscris lejer în Cartea Recordurilor. Omul de afa­ceri a devenit peste noapte, acoperit de acte, proprietarul unui bun al statului. Mai mult, 150 de ani nu-l deranjează nimeni, iar înţelegerea dintre semnatari nu poate fi anulată decât în instanţă.


Un euro pe metrul pătrat. De aici începe povestea afa­cerii imobiliare “marca” Ştrandul Tineretului. Personajele principale ale ingineriei financiare sunt omul de afaceri Puiu Popoviciu şi Bogdan Gheorghe, directorul de atunci al Complexului “Lia Manoliu”, actual secretar general al Agenţiei Naţionale pentru Sport. Asocierea a adus rezultate imediate şi benefice pentru investitorul cu vi­ziune. Baza sportivă nu câştigă mai nimic, dar omul de afaceri se alege cu 12.000 de metri pătraţi la un preţ derizoriu, teren pe care vrea să ridice cel mai înalt bloc din Capitală, de 29 de etaje.



ISTORIA IMOBILIARĂ. Iniţial, contractul a fost semnat în 2000 şi avea forma unui “banal” contract de închiriere. Cinci ani mai târziu apare o a doua înţe­legere, care-l face pe Puiu Popoviciu proprietar cu drepturi depline al terenul din Ştrandul Tineretului. Convenţia semnată în 2005 îi conferă Trigra­nitului, societate controlată de omul de afaceri, titlul de “Superfiar”. Termenul sofisticat se traduce simplu: investitorul devine proprietarul deplin al clădirii şi are drept de folosinţă nestingherită asupra terenului. Iată ce stabileşte acesta: “Dreptul de «superficie» este constituit în scopul construirii, reţinerii în proprietate, admi­nistrării şi finanţării-dezvoltării imobiliare. Părţile recunosc şi convin că Trigranit are dreptul să determine construirea în cadrul dezvoltării imobilare a una, sau mai multe construcţii, parcări, căi de acces sau amenajări peisagi­stice”.



IZ DE INGINERIE. În 2006, Autoritatea de Control a Guvernului a verificat toate contractele încheiate de Complexul Sportiv Naţional “Lia Manoliu” cu diverşi beneficiari. Concluziile au fost simple, dar ignorate de toată lumea: Contractul dintre SC Trigranit România SA şi complex trebuie anulat.

În primul rând, contractul semnat cu firma lui Popoviciu conţine prevederi ce permit schimbarea destinaţiei bazei sportive în spaţii şi birouri, fapt ce încalcă articolul 79 din Legea Sportului. “Prin contract se recunoaşte şi se acceptă că toate dezvoltările imobiliare, clădirile şi drumurile de acces vor rămâne în proprietatea chiriaşului, acesta be­neficiind de toate drepturile şi avantajele acestor afaceri imobilare. De asemenea, Comple­xul a fost văduvit de proprietatea asupra terenului pentru că omul de afaceri are dreptul să prelungească durata contractului cu încă 100 de ani”, se arată în ancheta Corpului de Control al Guvernului. Sfidător este faptul că în acest contract nu există nici o clauză care să permită anularea înţelegerii. “Convenţia încheiată în 2005 constituie un act de deposedare, proprietarul, respectiv Complexul “Lia Manoliu”, fiind lipsit pentru 147 de ani de folosinţa terenului. Persoanele care au avut funcţii de administrare a patrimoniului bazei sportive au administrat prost şi în defavoarea proprie acest contract”, se mai arată în raportul Corpului de Control.

Şmecheriile scrise negru pe alb nu s-au oprit aici. În contract au fost scrise fraze care se anulează de la jumătate. “În situaţia în care, din orice motiv, contractul de închiriere încetează, chiar şi parţial, părţile convin ca prezentul contract să rămână neafectat”. Grevat de această frază fără cap şi fără coadă, contractul nu poate fi anulat decât în instanţă.



LA INDIGO. De altfel, raportul Guvernului a scos la iveală probleme serioase în mai toate contractele pe care Complexul le-a în­che­iat de-a lungul timpului. Acestea se întrec în modul în care au pă­gu­bit patrimoniul bazei sportive. Re­zultatul este cel aşteptat: înlăn­ţu­i­rea de contracte, trei la număr, face obi­ectul unei cercetări a Departamentului naţional Anticorupţie (DNA).

În 2003, conducerea Complexului Sportiv a mai semnat un contract de închiriere cu SC Tineretului SA. De această dată miza o reprezintă o suprafaţă de 65.000 de metri pătraţi. Cele două înţelegeri seamănă ca două picături de apă. Diferenţa este că patronii firmei mai sus amintite nu plătesc nici o chirie, mai mult au închis accesul publicului la bazinele de înot. “Obligaţia de plată a chiriei va fi stinsă prin darea în folosinţă ex­clusivă a proprietarului, respectiv Complexului «Lia Manoliu», a unei clădiri necesare activităţii sportive ce face parte din proiectul imobiliar care urmează să se realizeze în termen de doi ani din momentul obţi­ne­rii autorizaţiei de construire. Din verificări, până în prezent, nu a fost demarat nici un fel de proiect care să conducă la punerea în aplicare a prevederilor de mai sus”, se precizează în raportul Corpului de Control. Astfel, având teoretic în posesie un teren valoros, cei de la “Lia Manoliu”, n-au obţinut nici un leu din contractul cu Tineretului. Din acest motiv, Agenţia Naţională pentru Sport (ANS) a cerut în instanţă anularea înţelegerii mai sus descrise.



FĂRĂ REZULTAT. Ciudat este faptul că ANS nu a cerut deocamdată în instanţă şi anularea contractului cu Trigranit. Unul dintre motivele invocate de secretarul ge­neral al instituţiei, Bogdan Gheor­ghe, ar fi suma de bani pe care o primeşte drept chirie. Nu vorbim de mii de euro pe metru pătrat, atât cât ar fi permis zona, ci de un euro pe metru pătrat. În aceste condiţii în şapte ani, Complexul “Lia Manoliu” a primit din chirie aproximativ un mi­lion de euro. Ei bine, suma nu se regăseşte în investiţiile clădirilor aflate în patrimoniu. Unde sunt banii? Conform celor declarate de semnatarul contractului, Bogdan Gheorghe, aceştia se regăsesc în plata facturilor la apă curentă.



ASOCIERE. Al treilea contract încheiat de Complexul Sportiv Lia Manoliu pe baza sportivă Tineretului a fost semnat cu SC McMoni’s SRL în 1992 pentru 20 de ani. De această dată, Complexul a fost cel care a atras atenţia Ministerului Sportului asupra unor aspecte legate de modul de încheiere şi derulare a înţelegerii cu McMoni’s. În 2002 au fost intentate două acţiuni în justiţie pentru anularea contractului de asociere în participaţiune. Se pare că şi acest al treilea contract conţine clauze care îl fac intangibil şi nu poate fi anulat fără prezentarea în faţa instanţei.



Semne de întrebare
De ce nu s-a cerut anularea în instanţă a contractului de închiriere cu SC Kiseleff Business Plaza, fosta SC Trigranit România SA, în condiţiile în care concluziile relevă încălcări ale Legii Sportului? Pe unde s-a rătăcit Planul de Urbanistică Zonală cu blocul-turn de 29 de etaje? Cum este posibil ca într-o Capitală sufocată de beton să fie distrusă până şi una dintre puţinele baze sportive? De ce nu există dezbateri publice în momentul în care se autorizează construirea unor clădiri gigant? Cât spaţiu verde mai trebuie ras în Bucureşti ca să conştientizăm situaţia critică în care ne aflăm? Câte legi vor mai fi interpretate şi speculate pe altarul investitorilor cu viziune?

Contractul de închiriere dat lui Puiu Popoviciu de condu­cerea Complexului Sportiv “Lia Manoliu” poate fi înscris lejer în Cartea Recordurilor. Omul de afa­ceri a devenit peste noapte, acoperit de acte, proprietarul unui bun al statului. Mai mult, 150 de ani nu-l deranjează nimeni, iar înţelegerea dintre semnatari nu poate fi anulată decât în instanţă.


Un euro pe metrul pătrat. De aici începe povestea afa­cerii imobiliare “marca” Ştrandul Tineretului. Personajele principale ale ingineriei financiare sunt omul de afaceri Puiu Popoviciu şi Bogdan Gheorghe, directorul de atunci al Complexului “Lia Manoliu”, actual secretar general al Agenţiei Naţionale pentru Sport. Asocierea a adus rezultate imediate şi benefice pentru investitorul cu vi­ziune. Baza sportivă nu câştigă mai nimic, dar omul de afaceri se alege cu 12.000 de metri pătraţi la un preţ derizoriu, teren pe care vrea să ridice cel mai înalt bloc din Capitală, de 29 de etaje.



ISTORIA IMOBILIARĂ. Iniţial, contractul a fost semnat în 2000 şi avea forma unui “banal” contract de închiriere. Cinci ani mai târziu apare o a doua înţe­legere, care-l face pe Puiu Popoviciu proprietar cu drepturi depline al terenul din Ştrandul Tineretului. Convenţia semnată în 2005 îi conferă Trigra­nitului, societate controlată de omul de afaceri, titlul de “Superfiar”. Termenul sofisticat se traduce simplu: investitorul devine proprietarul deplin al clădirii şi are drept de folosinţă nestingherită asupra terenului. Iată ce stabileşte acesta: “Dreptul de «superficie» este constituit în scopul construirii, reţinerii în proprietate, admi­nistrării şi finanţării-dezvoltării imobiliare. Părţile recunosc şi convin că Trigranit are dreptul să determine construirea în cadrul dezvoltării imobilare a una, sau mai multe construcţii, parcări, căi de acces sau amenajări peisagi­stice”.



IZ DE INGINERIE. În 2006, Autoritatea de Control a Guvernului a verificat toate contractele încheiate de Complexul Sportiv Naţional “Lia Manoliu” cu diverşi beneficiari. Concluziile au fost simple, dar ignorate de toată lumea: Contractul dintre SC Trigranit România SA şi complex trebuie anulat.

În primul rând, contractul semnat cu firma lui Popoviciu conţine prevederi ce permit schimbarea destinaţiei bazei sportive în spaţii şi birouri, fapt ce încalcă articolul 79 din Legea Sportului. “Prin contract se recunoaşte şi se acceptă că toate dezvoltările imobiliare, clădirile şi drumurile de acces vor rămâne în proprietatea chiriaşului, acesta be­neficiind de toate drepturile şi avantajele acestor afaceri imobilare. De asemenea, Comple­xul a fost văduvit de proprietatea asupra terenului pentru că omul de afaceri are dreptul să prelungească durata contractului cu încă 100 de ani”, se arată în ancheta Corpului de Control al Guvernului. Sfidător este faptul că în acest contract nu există nici o clauză care să permită anularea înţelegerii. “Convenţia încheiată în 2005 constituie un act de deposedare, proprietarul, respectiv Complexul “Lia Manoliu”, fiind lipsit pentru 147 de ani de folosinţa terenului. Persoanele care au avut funcţii de administrare a patrimoniului bazei sportive au administrat prost şi în defavoarea proprie acest contract”, se mai arată în raportul Corpului de Control.

Şmecheriile scrise negru pe alb nu s-au oprit aici. În contract au fost scrise fraze care se anulează de la jumătate. “În situaţia în care, din orice motiv, contractul de închiriere încetează, chiar şi parţial, părţile convin ca prezentul contract să rămână neafectat”. Grevat de această frază fără cap şi fără coadă, contractul nu poate fi anulat decât în instanţă.



LA INDIGO. De altfel, raportul Guvernului a scos la iveală probleme serioase în mai toate contractele pe care Complexul le-a în­che­iat de-a lungul timpului. Acestea se întrec în modul în care au pă­gu­bit patrimoniul bazei sportive. Re­zultatul este cel aşteptat: înlăn­ţu­i­rea de contracte, trei la număr, face obi­ectul unei cercetări a Departamentului naţional Anticorupţie (DNA).

În 2003, conducerea Complexului Sportiv a mai semnat un contract de închiriere cu SC Tineretului SA. De această dată miza o reprezintă o suprafaţă de 65.000 de metri pătraţi. Cele două înţelegeri seamănă ca două picături de apă. Diferenţa este că patronii firmei mai sus amintite nu plătesc nici o chirie, mai mult au închis accesul publicului la bazinele de înot. “Obligaţia de plată a chiriei va fi stinsă prin darea în folosinţă ex­clusivă a proprietarului, respectiv Complexului «Lia Manoliu», a unei clădiri necesare activităţii sportive ce face parte din proiectul imobiliar care urmează să se realizeze în termen de doi ani din momentul obţi­ne­rii autorizaţiei de construire. Din verificări, până în prezent, nu a fost demarat nici un fel de proiect care să conducă la punerea în aplicare a prevederilor de mai sus”, se precizează în raportul Corpului de Control. Astfel, având teoretic în posesie un teren valoros, cei de la “Lia Manoliu”, n-au obţinut nici un leu din contractul cu Tineretului. Din acest motiv, Agenţia Naţională pentru Sport (ANS) a cerut în instanţă anularea înţelegerii mai sus descrise.



FĂRĂ REZULTAT. Ciudat este faptul că ANS nu a cerut deocamdată în instanţă şi anularea contractului cu Trigranit. Unul dintre motivele invocate de secretarul ge­neral al instituţiei, Bogdan Gheor­ghe, ar fi suma de bani pe care o primeşte drept chirie. Nu vorbim de mii de euro pe metru pătrat, atât cât ar fi permis zona, ci de un euro pe metru pătrat. În aceste condiţii în şapte ani, Complexul “Lia Manoliu” a primit din chirie aproximativ un mi­lion de euro. Ei bine, suma nu se regăseşte în investiţiile clădirilor aflate în patrimoniu. Unde sunt banii? Conform celor declarate de semnatarul contractului, Bogdan Gheorghe, aceştia se regăsesc în plata facturilor la apă curentă.



ASOCIERE. Al treilea contract încheiat de Complexul Sportiv Lia Manoliu pe baza sportivă Tineretului a fost semnat cu SC McMoni’s SRL în 1992 pentru 20 de ani. De această dată, Complexul a fost cel care a atras atenţia Ministerului Sportului asupra unor aspecte legate de modul de încheiere şi derulare a înţelegerii cu McMoni’s. În 2002 au fost intentate două acţiuni în justiţie pentru anularea contractului de asociere în participaţiune. Se pare că şi acest al treilea contract conţine clauze care îl fac intangibil şi nu poate fi anulat fără prezentarea în faţa instanţei.



Semne de întrebare
De ce nu s-a cerut anularea în instanţă a contractului de închiriere cu SC Kiseleff Business Plaza, fosta SC Trigranit România SA, în condiţiile în care concluziile relevă încălcări ale Legii Sportului? Pe unde s-a rătăcit Planul de Urbanistică Zonală cu blocul-turn de 29 de etaje? Cum este posibil ca într-o Capitală sufocată de beton să fie distrusă până şi una dintre puţinele baze sportive? De ce nu există dezbateri publice în momentul în care se autorizează construirea unor clădiri gigant? Cât spaţiu verde mai trebuie ras în Bucureşti ca să conştientizăm situaţia critică în care ne aflăm? Câte legi vor mai fi interpretate şi speculate pe altarul investitorilor cu viziune?

[krapulax]

cred ca a venit si ziua in care nu ma voiu prezenta la electiuni. pai cu cine?

Liderul PNG, Gigi Becali, a declarat, sambata, la Realitatea TV, ca Aurelian Pavelescu este candidatul PNG si PNTCD pentru Primaria Bucuresti.
"La Bucuresti va fi o alianta PNG-PNTCD, va fi Aurelian Pavelescu candidat", a afirmat Becali, intrebat cine va fi candidatul partidului pe care il conduce la Capitala.

[krapulax]

radu paraschivescu isi ia la revedere

Boicot prin ignorare
Am hotărît să nu mai scriu şi să nu mai vorbesc despre sport. E o măsură de igienă personală într-o vreme cînd mizeria din fotbalul românesc se întinde galopant. Unii se retrag fiindcă au ars sau fiindcă nu mai au nimic de spus. Eu o fac fiindcă mă simt inundat de silă. Laşitate? Abandon comod? Cedare pripită? Nu-mi dau seama, dar nu mai pot. Am tot încercat să mă uit în altă parte. Am scris despre finala Europeanului de handbal masculin, despre Lavinia Miloşovici, Ian Thorpe, Roger Federer, Jean-Pierre Rives, Constantin Popovici, Sorana Cîrstea sau Adriana Ţăcălie. Mi-am impus să nu cauţionez prin nici un cuvînt al meu apariţiile toxice din lojele fotbalului. Am îndemnat într-o emisiune TV să le boicotăm în cel mai simplu şi paşnic mod: prin ignorare. Am mizat pe solidarizarea breslei, pe instinctul ei sanitar, şi am crezut, naivul de mine, că voi convinge măcar un ziarist sau un realizator de emisiuni. Evident, nu s-a întîmplat nimic.

Fotbal bolnav, manifestări papuaşe
Cum la anumite vîrste candoarea seamănă cu altceva, fac pasul înapoi. Nu joc rolul mimozei, n-am nevoie de săruri trecute pe la nas. Lucrul pe care-l regret cel mai tare e că mi-am pierdut plăcerea de a scrie despre sport. Cu peste cinci ani în urmă, la debut, mi se părea că-l prinsesem pe Dumnezeu de o jambieră. Acum, ziua cînd trebuie să predau articolul mă găseşte cu bila urcată sub mărul lui Adam. Prin urmare, e preferabil să plec, cu toată mîhnirea pe care o încerc despărţindu-mă de echipa şi cititorii Gazetei. Fotbalul bolnav din România şi manifestările papuaşe din jurul lui nu-mi dau voie să rămîn. Nu mai vreau intervenţii telefonice în care se împroaşcă insanităţi. Nu mai vreau victimizări ieftine, insulte birjăreşti, minciuni sfruntate, suspiciuni, schimburi de flegme, mojicii şi ameninţări. Nu mai vreau stadioane unde argumentul cîştigător e ranga. M-am săturat de pistoale, brichete, bîte şi scaune smulse. M-am săturat de fotbalul tribal.

Noi i-am creat, ei ne distrug
Am spus de mai multe ori un lucru de domeniul evidenţei: că noxele bipede care sufocă fotbalul pot fi făcute să dispară doar de cei care le-au înlesnit accesul pe scenă. Degeaba. Mi s-a împins sub nas trioul de alibiuri care justifică şi stimulează compromisul: interes-rating-concurenţă. “Noi am renunţa la circ, dar ce să-i faci, asta vrea publicul.” Am spus, de asemenea, că publicul a fost dresat după metode pavloviene, ajungînd acum să aştepte circul fiindcă nu ştie (sau a fost silit să uite) că există şi altceva. Cît despre meciuri, ele au devenit forme de legitimare a fraudei, abuzului, bunului-plac şi şmecheriei. Iar noi, falşii tenori ai celei de-a patra puteri, alimentăm dezastrul, în loc să încercăm îndiguirea lui. Titrăm “SCANDAL! SCANDAL! SCANDAL!” pe ecran şi facem genuflexiuni în faţa agenţilor poluanţi care abia aşteaptă microfonul. Vorbim întruna de război şi pe urmă ne mirăm că spectatorii scot pietre din pavaj şi recompun Intifada. Regret, dar nu particip la farsa asta grotescă. Vă mulţumesc pentru atenţie şi mă retrag. La revedere.

[miril]

Ca tot descarc eu de pe ITunes muzica. Pe Bani.

Războiul multimedia Nokia-Apple se mută în industria muzicală Iulian Buduşan Adevarul

Ambele companii vor să ofere clienţilor posibilitatea de a descărca conţinut multimedia de pe magazinele online de muzică

Concernul Apple a luat decizia de a permite accesul nelimitat şi mai ales gratuit la serviciul de muzică digitală iTunes. Tentativa americanilor vine mai degrabă ca un răspuns la programul Nokia „Comes with music", ce se va lansa în a doua parte a acestui an şi va fi disponibil odată cu achiziţionarea terminalelor Nokia.

Dacă Nokia domină piaţa telefoanelor mobile, cei de la Apple mizează în continuare pe industria de divertisment. Decizia companiei finlandeze de a lansa un site de unde poţi descărca muzică gratuit nu putea să treacă neobservată de concernul american.

Totuşi, gratuitatea se va resimţi în preţul de vânzare al produselor vedetă de la Apple, iPhone şi iPod. Zvonurile conform cărora Apple ar putea să reconfigureze serviciile iTunes, promovând descărcarea gratuită de muzică circulă în industria de specialitate de ceva timp.

iTunes, la liber în viitorul apropiat

În prezent, Apple nego­ciază cu mai multe case de discuri pentru o afacere care să ofere lunar utilizatorilor posibilitatea de a se înregistra la serviciile iPhone, dar şi de a beneficia de cel de descărcare nelimitat şi gratuit, atât pentru iPod, cât şi pentru iPhone.

Momentan, nu sunt cunoscute preţurile la care se vor vinde dispozitivele Apple. Cea mai ieftină variantă de iPod costă 31 euro, în timp ce preţul celui mai ieftin terminal iPhone porneşte de la 253 euro, însă numai în SUA, pentru că în Europa sau Asia cele două produse Apple costă mai mult.

Magazinul muzical online, doar 10% din profit

Oficialii concernului ame­­rican sunt dispuşi să plă­tească 12 euro la fiecare tranzacţie caselor de discuri, pentru ca utilizatorii săi să beneficieze de muzica din bibliotecile dispozitivelor.De asemenea, serviciul de muzică digitală iTunes este mult prea valoros pentru Apple, pentru ca acesta să renunţe la serviciile sale, sunt de părere unii analişti din industrie.

"Studiourile şi artiştii vor dori în continuare să fie recompensate. Nu cred că ini­ţiativa companiei Apple, de a oferi utilizatorilor acces gratuit la orice fel de muzică, va avea succes", a declarat Tim Bajarin, preşedintele firmei de consultanţă Creative Strategies din statul nord-american California.

Chiar dacă doar 10% din profitul companiei Apple provine din serviciile promovate de iTunes, adică 1,58 miliarde euro numai în 2007, magazinul online de muzică reprezintă un instrument important pentru industria de profil, pentru că ajută la remuneraţia muzicienilor. Ba, mai mult, există formaţii celebre care preferă să-şi lanseze albumele online, pentru ca mai apoi să treacă şi la magazinele clasice de muzică.

Apple a vândut, în 2007, cu 8% mai multe unităţi iPod faţă de anul precedent, înregistrând un profit de 5,27 miliarde euro. Succesul de care s-a bucurat serviciul iTunes a făcut ca Apple să devină cel mai mare retailer muzical online din lume. În Statele Unite ale Americii, Apple se clasează pe locul doi, după celebrele magazinele Wal-Mart.

Po****ritatea sa i-a adus însă şi critici, mai ales din cauza faptului că ­Apple protejează descărcarea le­gală de muzică şi susţinea, prin diverse campanii, noi metode de a distribui muzică online, în mod legal. Criticile apar mai ales în momentul în care utilizatorii nu pot asculta melodiile cumpărate de pe iTunes pe alte dispozitive, competitoare ale produsului iPod, cum este aparatul Zune, al Microsoft sau modelele de la Sandisk.
Apple urmează să lanseze iPhone şi în Asia, în 2008, şi îşi propune să vândă 10 milioane de terminale iPhone la nivel global până la sfârşitul anului în curs.

Concernul finlandez a deschis calea către site-urile de unde poţi descărca musică gratuit însă, evident, cu condiţia să achiziţionezi un telefon mobil multimedia.

Nokia a făcut primul pas

În cadrul unui eveniment desfăşurat în decembrie 2007 la Amsterdam, compania a lansat programul „Comes With Music", un serviciu revoluţionar care oferă utilizatorilor, la achiziţionarea anumitor dispozitive Nokia, acces nelimitat timp de un an la milioane de melodii ale unor artişti celebri. După un an, utilizatorii pot păstra muzica descărcată, fără să le fie teamă că aceasta va dispărea odată cu terminarea abonamentului.

„Ne-am propus să le oferim utilizatorilor experienţa muzicală pe care şi-o doresc – posibilitatea de a descărca nelimitat muzică pe dispozitivul mobil sau pe calculator", a declarat Anssi Vanjoki, vicepreşedintele diviziei Multimedia de la Nokia.

„Chiar dacă aţi asculta muzică 24 de ore pe zi, şapte zile din şapte, tot nu aţi putea descoperi decât o parte infimă din creaţile muzicale pe care le punem la dispoziţia utilizatorilor", declara ofocialul Nokia anul trecut. „Serviciul «Comes with Music» întruchipează visul nostru de a oferi utilizatorilor muzica pe care şi-o doresc, oricând şi-o doresc, recompensând în acelaşi timp artiştii, conform drepturilor pe care le deţin", a concluzionat Anssi Vanjoki.

Poate că a exagerat puţin când a declarat că muzica gratuită este visul Nokia, pentru că nimic în această industrie nu ­este „pe degeaba". Programul va fi lansat împreună cu Universal Music Group International, Nokia purtând tratative şi cu alte case de discuri importante pe plan internaţional. La eveniment a participat şi Lucian Grange, preşedinte Universal Music Group.

„Prin programul «Comes With Music» avem posibilitatea de a oferi utilizatorilor un nou mod, revoluţionar, de a descoperi şi de a asculta artişti noi, având în acelaşi timp acces la bogăţia fantastică de titluri de care dispune catalogul casei de discuri Universal. Programul oferă, de asemenea, artiştilor o deschidere către publicuri noi, într-un mod uşor şi accesibil ca preţ", a declarat oficialul Universal Music Group.

Reţelele sociale, următorul pas

Dacă americanii de la Apple se limitează doar la industria de divertisment, finlandezii se orientează şi către reţelele sociale, pentru că acestea par să fie cheia succesului pe viitor, şi pot reprezenta o bună sursă de venituri suplimentare.

Ovi - "uşă" în finlandeză - oferă utilizatorilor acces uşor la conţinut şi reţele sociale existente acţionând ca o adevărată interfaţă cu lumea. "Ovi îmbină mediul mobil, cel virtual şi cel al calculatorului într-o experienţă uşor de utilizat, cu elemente comune pentru interfaţa cu utilizatorul, oferind coerenţă şi simplitate", a declarat vicepreşedintele Multimedia de la Nokia.

"La început, Ovi a pus la dispoziţie servicii individuale de navigare, muzică şi jocuri, urmând ca ulterior să ofere experienţe integrate. Întreg mediul Ovi, precum şi alte noi servicii vor fi lansate pe toată durata anului 2008."

1,58 miliarde de euro reprezintă valoarea profitului din vânzările pe site-ul iTunes numai în 2007

[Platanu]

A murit George Pruteanu

Lingvistul si omul de televiziunile George Pruteanu a incetat din viata in aceasta seara. El a suferit un infarct miocardic, anunta Realitatea Tv.

George Pruteanu s-a nascut la data de 15 decembrie 1947, la Bucuresti.

Potrivit propriului sau site, nu a fost membru al PCR, iar in noiembrie 1996 s-a inscris in PNTCD, partid pe care l-a parasit in martie 1998. Doi ani mai tarziu, in februarie 2000, s-a inscris in PSD, iar din septembrie 2003 a fost membru PRM.

sursa: HotNews

Dumnezeu sa-l odihneasca!

[miril]

Despre morti, numai de bine! Dumnezeu sa-l odihnesca!

[miril]

Maestrul Cosasu ne incanta din nou. Cu stilul, continutul, in schimb, ar trebui sa dea de gandit multora. Exact acelora care nu citesc genul de articole scrise de unul precum respectatul Radu Cosasu. Sa va dea Dumnezeu sanatate, Maestre!

Nu, să nu le facem această plăcere! Radu Cosaşu GSP

Acel “la revedere” de luni al lui Radu Paraschivescu m-a prins într-o zi proastă şi - mă grăbesc să o spun - a avut un efect pozitiv. Eram într-o zi proastă, fiindcă mă făcusem de rîs negru în faţa mea şi poate a multor cititori: scrisesem de joi pentru vineri că nu vreau să iau la mişto autocritica ăluia (iar am hotărît să nu-i mai aştern numele), că atunci cînd un credincios îşi recunoaşte greşelile şi se jură că se va îndrepta nu e cazul să fim de prost gust amintindu-i că de atîtea ori a minţit… Mă rog, mă luase un puseu de bună credinţă. De comun acord cu Alin Buzărin renunţasem la P.S.-ul articolului în care precizam că textul meu era scris înainte de disputarea meciului Steaua-Rapid. Ni s-a părut inutil. Vineri dimineaţă, după meciul acela cu capul spart, după declanşarea scandalului, citindu-mă, mi-am tras două palme zdravene: cum de l-am crezut? Mă ferisem de prostul gust şi el se lăfăia pe toate posturile într-un prost gust de pleşcar fericit: cîştigase deja cu 3-0 un meci în care Rapidul avea 1-0 şi juca mult mai bine, dar Cel de Sus îi auzise ruga înfricoşată şi-l pusese pe unul să arunce cu o brichetă; cu o vulgaritate incredibilă Îl amesteca din nou pe Doamne-Doamne în violenţele unor imbecili, Îl implica în meschinăriile unei victorii netrebnice, punea mizeria umană pe seama unei milostivenii Divine. Pe scurt: avea sfruntarea de a-l slăvi pe Dumnezeu, ca instigatorul acelui act huliganic. Nu mai ajunsese niciodată atît de departe, mai departe de UEFA, mai departe de FIFA.

Trei zile, de vineri pînă luni, m-am gîndit intens să renunţ la meseria mea de cronicar sportiv. Îmi era clar şi trist. Într-o lume în care toţi se dau deştepţi, nevinovaţi şi exemplari, sîntem în cele din urmă la mîna unui haidamac cu mintea cît o brichetă? Ca luni, să-l citesc pe Radu Paraschivescu, să-l înţeleg, să fiu - ca de obicei - de acord cu el. În publicistica noastră sportivă, Radu deţine în cea mai înaltă măsură exact ceea ce el numea la neuitatul cronicar italian Giorgio Tosati - “autoritatea blîndă”. Tocmai în numele ei, după ce l-am citit, i-am spus imediat “Nu!”. Nu trebuie să le dăm satisfacţie celor care asta vor: să nu-l mai citească pe Paraschivescu, să nu-l mai audă în analizele lui de-o crudă politeţe. Radule, nu le face această plăcere! Sînt hămesiţi după ea. Dacă greaţa noastră onestă îi lasă rece, renunţarea îi încîntă. Mai bine să fim cît de cît bucuroşi pentru acest meci plin de vitalitate în faţa ruşilor. Singura mea rezervă este ca acest 3-0 să nu aibă soarta acelui amical, 5-1, cu Germania din Giuleşti. Şi să ne uităm, o clipă, la Olanda asta care, fie şi cu Austria, poate da 3 goluri în 45 de minute.

[Bancaru]

Balciul se desfasoara si azi, ca doar incepe week-end-ul. Cica Rapid a reusit sa amane judecata, dar eu zic ca li s-a potrivit manusa acestor taraie braul. Nici ei nu stiu ce sa zica.

[krapulax]

alina mungiu, despre un alt gemepeu:

A murit zilele acestea un vechi prieten de-al meu, George Pruteanu. Corul fals si galagios de la moartea lui tinde sa ascunda faptul ca aceasta celebritate care a murit saptamana trecuta era un ratat, adica un om exceptional de inzestrat care nu a reusit sa-si valorifice darurile. Ma simt datoare sa scriu despre George, nu pentru el (tacerea ar fi cel mai bun omagiu care s-ar putea aduce memoriei lui), ci pentru toti oamenii sub 35 de ani care au doar o idee vaga cine a fost el si nici o idee cine ar fi putut fi. Necrologul lui scris de
amatori se citeste asadar ca o lista de falsuri, pentru ca George nu era de fapt profesor universitar (nu avea nici o acreditare reala), nici ziarist (in toata viata lui nu scrisese o piesa jurnalistica autentica), nici comentator (refacea pe site-ul lui un fel de Romanie Mare mai slaba) si cert nu lingvist (nu a publicat in viata lui o lucrare academica adevarata in acest domeniu). si de fapt ar fi putut fi mult mai mult decat toate astea laolalta.

Ne-am cunoscut la Iasi, unde am fost repede pusa in garda contra lui de oamenii din grupul de disidenti ai lui Dan Petrescu, care nu aveau incredere in el, desi intelectual le era foarte aproape. Reputatia lui inca din 1989 era ca fusese recrutat de Securitate cand fusese prins furand din teribilism niste zacusca si o glastra de flori. Am incercat sa-l aduc la "Convorbiri literare" ca sa aiba si el o slujba, dar nu am reusit, m-a oprit opozitia colegilor. George nu facea lucrurile mai simple, facea vesnic pe nebunul si ne exaspera pe toti. La "Opinia studenteasca" a vrut sa intre intr-o sedinta de redactie unde nu avea ce cauta si de suparare ca nu l-am primit ne-a baricadat pe afara cu dulapuri si maturi. A plecat finalmente la Bucuresti, unde ne-am regasit cateva luni mai tarziu. L-am adapostit in camera mea de hotel cand au venit minerii: am fugit pe usa din spate tinandu-ne de mana.
Cand am devenit redactor-sef la trustul Expres, George avea o rubrica la noi. Era un fel de pamflet amuzant. Intr-o zi insa a schimbat tonul. Mi-a dat pe post de rubrica un text lingusitor, penibil, in care facea elogiul tuturor celor in pozitia de a-l ajuta cu ceva, cu mine in frunte. L-am chemat si i-am spus sa continue sa rada de oameni, ca acolo e forta lui, la scris, si ca eu nu public "limbi" pe fata, despre mine sau despre altii. Mi-a explicat ca e singur pe lume, nu are casa la Bucuresti si asa mai departe. I-am replicat ca nici eu nu aveam. El a subliniat ca eu eram pe cale sa ma marit cu un barbat care avea si ca fiecare se descurca cum poate. Colaborarea noastra a luat sfarsit.

Cand am devenit director la televiziune, George a venit de indata sa imi propuna "Doar o vorba sat-i mai spun", emisiune care rulase pe Tele7, un post fara audienta. si-a negociat un contract foarte profitabil pentru el. Dar, cum publicul iubea emisiunea, am acceptat. Problemele au inceput cand ambitiile lui politice au luat in mod neasteptat avant. Mi-a explicat ca este cel mai po****r om din Romania conform unui sondaj dintr-un ziar. I-am explicat ca sondajul nu era reprezentativ si ca increderea oamenilor nu se muta de la gramatica la politica. Nu mai era multumit sa fie un simplu deputat taranist si incepuse sa faca propaganda sovina antimaghiara. In unele seri incerca sa aduca subiectul si pe post. Pe masura ce George se lua mai in serios, audienta lui scadea, asa cum ii prezisesem. Pana la urma, departamentul de programe l-a scos de pe ecran, iar eu nu m-am opus. Cam tot atunci l-au expulzat si taranistii din partid.
George fusese un antipesedist convins. Cu toate astea, s-a dus imediat la PSD. Dar la primele alegeri nu a capatat locul pe lista pe care si-l dorea si asa a ajuns la PRM. Scrisese violent contra lui Vadim Tudor. George apartinea unei po****tii minoritare. Nu avea ce cauta la nationalisti. Cariera lui de politician nationalist a fost cea mai oribila, ca acei evrei care colaborau cu nazistii. Lipsisem mult din tara si nu mi-a venit sa cred cand m-am intors. Nimeni nu mai vorbea cu el din lumea buna. Devenise doar invitatul favorit al talk-show-urilor de mana a treia, unde nu se duce nimeni.

In anul 2004 George a fost pe lista neagra a Coalitiei pentru un Parlament Curat, pentru traseism. Ne-am vazut intre doua usi la o televiziune. Era o caricatura a lui insusi. Clovn fusese toata viata, dar acum devenise unul patetic, care recita exact ceea ce l-ar fi facut sa roseasca in timpurile lui bune. Fostul autor de filme artizanale porno si traducator din scriitori deocheati francezi, un ateu convins, nu mai vorbea decat despre neam si Dumnezeu. Nu mai convingea. Votantii nu l-au mai ales.
Poate nu e limpede de ce l-am iubit pe George si de ce ramane singurul barbat pe care am incercat sa-l adapostesc de mineri. In primul rand, pentru ca m-a aparat in aprilie 1990, cand am propus la primul congres al ziaristilor liberi ca oamenii care l-au proslavit pe Ceausescu sa nu mai aiba dreptul sa scrie. Eram foarte tanara pe atunci si George cu inca vreo doi s-a asezat intre mine si trupa care a vrut sa ma linseze dupa aceasta propunere. In al doilea rand, pentru ca inainte de a descoperi televiziunea de pierzanie era un intelectual de mare calitate, desi cam decadent, traducea Infernul lui Dante si recita din Apollinaire. Era si un critic literar onorabil, care promitea sa devina un critic chiar foarte bun. Dar nu a dus niciodata la bun sfarsit nici un proiect maret din cele pe care le-ar fi putut face. Era mult mai simplu sa fie vedeta la televizor sau clovn politic.

Clovnul George Pruteanu a fost mult mai tare ca omul de cultura George Pruteanu, de a carui moarte s-a facut finalmente vinovat. Dar aceasta crima s-a petrecut mult mai demult decat vinerea trecuta. Cand Cristian Tudor Popescu m-a certat intr-un articol de-al lui prin 2003 ca i-am spus lui Pruteanu "George" cu lacrimi in ochi intr-o emisiune, in loc sa-l injur cum merita, avea perfecta dreptate. Atunci imi dadusem eu brusc seama ca George Pruteanu al meu era mort si am inceput sa-l plang in direct. De asta azi nu mai am lacrimi la a doua lui moarte, a carei lectie este ca si cel mai mare talent poate muri de prea putin caracter intr-o societate ca a noastra. Asta e singura lectie a tragicomediei care a fost viata prietenului meu George Pruteanu.

[Bancaru]

Bai, mie slanina asta mi se pare labila rau. Este un pesonaj care vrea sa iasa in evidenta prin chestii socante. Daca ar fi crescut in Statele Unite (alea Americii, evident) era la fel ca si forma, de la hamburgeri, iar la fond... ajungea sa mitralieze elevi printr-un liceu. Indiferent daca esti credincios sau nu, daca esti crestin sau tii de o alta confesiune, nu poti sa nu te minunezi de zamislirile acestei virile - Iisus Christos gay. Parerea mea e ca in lumea asta totul are o limita si sunt chestii pentru care trebuie sa ai un respect mai presus de orice. Asta se numeste bun simt, pana la urma.
Nu mi-a placut Pruteanu dar felul in care isi deapana ea prietenia cu el este grobiana. Ca si ea.

[miril]

Si eu zic la fel. Despre Pruteanu, despre morti numai de bine, dar si despre articolul ei, care mi-a dat un gust...nu stiu cum. Bancarul vorbea de grobianism.

[Bancaru]

Acum mi-am dat seama cu cine seamana Alina Mungiu Pippidi. Cu Adrian "Porcu" Paunescu. Este varianta cu *****, pentru ca feminina nu poti spune.