Baga ochiul - revista presei [Archive] - Page 5

Bancaru

12th July 2007, 11:43

Herc, nu il acuza pe Tariceanu de treaba asta pentru ca nu era un sarantoc, hai sa fim seriosi. Omul are afaceri bune de ani de zile si nu cred ca sta la "mila" salariului de demnitar. De ani de zile CPT este un tip care arata bine, adica este un barbat prezentabil, orice s-ar zice. Are gust si este un tip educat. Acum nu vreau sa zic "spre deosebire de altii". Sa stii ca in politica iti mai trebuie si tinuta. Nici aici nu zic ca "altii nu au".
Ingrasarea poate sa fie si semn ca iti merge rau, nu neaparat bine, iar domnii doctori progresisti pot da mai multe relatii.

Priviti totusi aici:

Cacealmaua lui Basescu

Aroganta cu care de ani de zile presedintele l-a privit pe premier se intoarce acum impotriva sa si, mult timp de aici inainte, s-ar putea sa regrete ca a dat cu piciorul unor aliati care nu si-ar fi propus niciodata sa-i strice buna reputatie in fata oamenilor.

Saptamanile acestea sunt decisive pentru intreaga cariera politica a presedintelui Traian Basescu. Izolat de mult timp, dumnealui a reusit de fiecare data sa gaseasca o fisura prin care a strecurat cate o bomba cu efect intarziat, in scopul deturnarii atentiei publice de la gravele erori comise in aceasta prima jumatate de mandat.

Cacealmaua este definita in DEX ca fiind "inducerea in eroare a adversarului, caruia ii lasi impresia ca ai carti mai bune decat ale lui". Ca un mare jucator de poker, Traian Basescu si-a surprins mereu partenerii mizand la maxim si atunci cand avea in mana careul de asi, dar si cand soarta i-a oferit o banala cacealma. Profesionistii jocurilor de noroc spun insa ca, dupa doua cacealmale reusite, e bine sa joci numai pe cartile mari, caci s-ar putea ca unul dintre adversari sa prinda o carte buna si sa te oblige sa arati ce carte ai in mana, ceea ce te face vulnerabil in jocurile viitoare, chiar cand reusesti sa prinzi trei popi. Daca ar fi citit pana la capat textul din DEX, Basescu ar fi aflat insa ca aceasta cacealma are nu numai sensul simpatic de "pacaleala", ci si pe acela rusinos de "inselaciune".

Amanarea promulgarii Legii pensiilor mi se pare a fi o astfel de cacealma in care Traian Basescu este demascat ca incearca sa-si insele partenerii. Este evident pentru toata lumea pe ce a mizat presedintele in acest scenariu: pe de o parte, sa minimalizeze castigul dobandit de Guvern prin aceasta masura care poate sa-i aduca importante puncte electorale si, pe de alta parte, sa-i pacaleasca pe oameni ca, daca nu ar fi intervenit domnia sa, Legea pensiilor nu s-ar fi putut aplica. De data aceasta nu i-a mai tinut pacaleala si solicitarea de date din partea Guvernului, privind sursele de finantare, incepe sa trezeasca hohote de ras in clasa politica. In primul rand, pentru ca nu e treaba presedintelui sa faca o astfel de analiza financiara, pe care initiatorii, de altfel, au prezentat-o amanuntit in Parlament. In al doilea rand, potrivit prerogativelor constitutionale, presedintele poate, cel mult, sa trimita o singura data legea pentru rediscutare, fiind apoi obligat s-o semneze. Si atunci, la ce bun prelungirea acestui circ?

Dupa ce s-au pacalit cu ultimele consultari de la Cotroceni, cand s-au dus ca mieii la taiat, desi stiau ca se afla in miezul unui joc politic nesincer, partidele nu mai par acum dispuse sa stea in pozitia "drepti" la ordinul lui Basescu si, drept urmare, s-au napustit cu scrisori catre presedinte, in care-i cer sa promulge imediat Legea pensiilor. Obisnuit, pana acum, sa stoarca si ultima picatura de succes din orice discurs public, presedintele va gusta, de data aceasta, din cupa amara a infrangerii. Daca nu va accepta cu intelepciune faptul ca a pierdut aceasta batalie, s-ar putea sa priveasca in curand la sondaje ca intr-o fantana adanca, pentru ca oamenii sunt dispusi sa te aplaude cand talharesti ziaristii, dar daca le iei cartoful din ciorba iti dau peste mana de nu te vezi.

Acum, pentru prima oara, Traian Basescu plateste pretul razboiului pe care l-a declansat cu Tariceanu. In conditii normale, inainte de scoaterea unui asemenea proiect de lege, partidele din Alianta DA s-ar fi dus la presedinte si, dupa consultarile de rigoare, ar fi iesit in fata opiniei publice, culegand impreuna laurii unei astfel de masuri. Aroganta cu care de ani de zile presedintele l-a privit pe premier se intoarce acum impotriva sa si, mult timp de aici inainte, s-ar putea sa regrete ca a dat cu piciorul unor aliati care nu si-ar fi propus niciodata sa-i strice buna reputatie in fata oamenilor.

Despre cacealmaua aceasta nu stiu daca se va scrie in "Jurnalul de la Neptunis", dar, daca va mai amana promulgarea Legii pensiilor, Basescu va avea un capitol important in istoria decaderii politice, din care s-au scris deja primele paragrafe.

Ion SPANU

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=223803&data=2007-07-12

Bancaru

12th July 2007, 11:45

Si ca sa mai intrerupem seria de basescisme si taricenisme:

Cea mai importanta zi care a schimbat muzica: The Beatles la Ed Sullivan Show

12.07.2007 Cea mai importanta zi care a schimbat muzica: The Beatles la Ed Sullivan Show
Revistele specializate de muzica au facut, pe rând, liste cu cele mai bune 100 de piese din istoria muzicii, 50 de albume care au marcat epoca sau cei mai mari 10 artisti din toate timpurile. Revista americana „Blender“ a elaborat o lista care merge ceva mai departe si face un inventar al celor 100 de zile care au schimbat muzica. Printre aceste momente care au influentat decisiv istoria muzicala moderna, se numara lansarea compact discurilor, a iPod-urilor, trecerea de la chitara acustica la cea electrica sau asasinarea lui John Lennon.

Pe primul loc, se regasesc cei patru membri ai formatiei The Beatles. Pe 9 februarie 1964, trupa din Liverpool a fost invitata sa participe la cel mai vizionat program de televiziune american la acea vreme, Ed Sullivan Show. In Statele Unite, recitalul dat de formatie, urmarit de 73 de milioane de telespectatori, a fost echivalentul unei revolutii la nivel mondial – Beatlemania. Emisiunea din 9 februarie a avut o audienta foarte mare si a reusit sa schimbe cursul vietii multora. Pana la locul zece, se mai claseaza: „inventarea“ hip-hopului (pe 11 august 1973), de Kool DJ Herc; lansarea pe internet a site-ului Napster, prin intermediul caruia se poate descarca muzica (1 iunie 1999); ziua in care liderul trupei Nirvana, Kurt Cobain, si-a cumparat pusca de vanatoare (30 martie 1994) cu care s-a sinucis, dupa mai putin de o saptamana; lansarea postului de televiziune MTV (1 august 1981); transmisiunea radiofonica in care Dr. Dre a descoperit usurinta cu care Eminem canta rap (25 octombrie 1997), astfel lansandu-se cariera celui mai faimos rapper alb; lansarea videoclipului lui Michael Jackson „Billie Jean“ (2 martie 1983); ziua in care Bob Dylan si-a luat chitara si muzicuta si a plecat la New York, devenind un star (21 decembrie 1960); compozitia lui Keith Richards „Satisfaction“ (6 mai 1965); pe locul zece se afla lansarea uneia dintre cele mai faimoase discoteci - „Studio 54“, in New York (26 aprilie 1977).

Ozzy Osbourne a muscat de cap un liliac viu
In continuarea topului, se mai afla inregistrarea primului album The Ramones (2 februarie 1976), despartirea lui Britney Spears de Justin Timberlake (25 martie 2002), trecerea de la chitara acustica la electrica facuta de Bob Dylan, la Newport, ce a marcat o intreaga generatie (25 iulie 1965), moartea lui Elvis Presley (16 august 1977), asasinarea lui John Lennon (8 decembrie 1980) si fabricarea primei chitari Fender Stratocaster (15 mai 1954). Frank Sinatra, Jimi Hendrix, Led Zeppelin, Bruce Springsteen, Abba sau The Doors sunt cativa dintre artistii notabili care au fost inclusi in topul intocmit de publicatia americana. De asemenea, in top mai apar: lansarea karaoke in State (14 aprilie 1982), You Tube (18 decembrie 2005), compact discurile (1 octombrie 1982), iPod-ul (23 octombrie 2001) sau emisiunea Pop Idol. Mai este notata si ziua in care, in timpul unui concert, Ozzy Osbourne a muscat de cap un liliac viu, pe 20 ianuarie 1982. Pe scena din Des Moines, Iowa, Ozzy si-a captat renumele de „nebunul numarul 1“. Pe 22 ianuarie 1972, prin intermediul „Melody Maker“ (cea mai veche publicatie muzicala), David Bowie recunoaste ca este homosexual. De retinut este si data de 2 iunie 1992, cand Bill Clinton, cel care avea sa fie, din 1993 pana in 2001, presedintele Statelor Unite, a cantat la saxofon la talk-show-ul Arsenio Hall. Acest fapt a ajutat mult imaginea candidatului de atunci.
Ca in cazul tuturor topurilor, cititorii vor considera ca preferintele lor nu se regasesc plasate pe locul dorit, dar asta nu anuleaza acest ghid complet al muzicii moderne din ultimii 60 de ani.
Patricia Marinescu GARDIANUL

Banuiesc ca progresistul si hip-hop-erul sunt una si aceeasi persoana.

miril

12th July 2007, 11:46

Herc_Reloaded

12th July 2007, 12:34

Din ciclul: "sa ne mai sondam nitel"

In mod normal, politicienii frumosi sunt investiti cu incredere din partea po****tiei, frumusetea fiind asociata deseori cu increderea. Un sondaj al Biroului de Cercetari Sociale contrazice insa aceasta prejudecata, aratand ca romanii au mai multa incredere in politicienii mai putin aratosi.

Astfel, romanii cred ca cel mai urat politician este chiar presedintele Traian Basescu, 14% dintre cei chestionati fiind de aceasta parere. La polul opus se afla Cristian Boureanu, considerat cel mai frumos politician de 7,2% dintre respondenti.

In topul cel mai putin aratosi politicieni, Traian Basescu este urmat de C.V. Tudor, de fostul presedinte Ion Iliescu si de Nicolae Vacaroiu. Pe locurile urmatoare se afla Dan Voiculescu, Mircea Geoana si Victor Ciorbea.

In ceea ce ii priveste pe frumosii politicii din Romania, clasamentul este deschis de Cristian Boureanu, urmat de Calin Popescu Tariceanu, Elena Udrea si Gigi Becali. In top se mai gasesc politicieni ca Mircea Geoana, Petre Roman sau Adrian Cioroianu.

Potrivit BCS, uratii de la putere sunt priviti cu incredere, pe cand frumosii de la putere sunt priviti cu neincredere. Pe de alta parte, uratii care au pierdut puterea sau cei din opozitie isi pierd masiv capitalul de incredere, iar frumosii din opozitie sunt incarcati cu multe sperante ale publicului.

Sondajul a fost realizat in perioada 22-30 iunie 2007 pe un esantion de 1182 de persoane si are o marja de eroare de plus, minus 2,9%.
Sursa: Hotnews.ro

__________________________________

Cine o finanta astfel de aberatii sociologice?

Bancaru

12th July 2007, 12:54

Nimeni.
Normal ca prezentabil nu este sinonim cu politician bun, numai ca prima impresie conteaza si mai si ramane.
Diferenta dintre Tariceanu si Udrea, pe langa cea legata de intelect si sex, ma refer la aspect este ca despre Udrea nu poti spune ca arata bine. Despre Udrea 90% zic ca e buna. In momentul in care in calitatea ta de politician femeie vii cu rochie mulata de ti se disting bikinii si la o eventuala trecere pe langa aparatul de aer conditionat iti ies sfarcurile ca doua pumnale... normal ca am si eu probleme cu palosul (din latina PHALUS - ca sa stim si de unde vine cuvantul ****; scuze, dar asta e etimologia).
Boureanu este genul de barbat despre care, cred..., o femeie poate spune ca e bun, adica ar vrea sa o insamanteze. Cand vine vorba de barbati, desi iubesc femeia, as putea sa spun ca ma impresioneza cei cu aspect mai dur si cei care nu acorda prea multa atentie manichiurii sau sprancenelor. Boureanu e genul care pare efeminat, putin. L-as sfatui sa se apuce de fumat, poate i se mai ingroasa vocea. Si inca ceva - sa nu mai puna atata patos in ceea ce zice ca vremea Cantarii Romaniei a trecut. Ma intreb cum reuseste Marie Rose Mociornita sa fie si eleganta, si feminina, si calina, si decenta si ce mai vreti voi mai bun...

Herc_Reloaded

12th July 2007, 13:00

Udrea este o eroare a tranzitiei. Cu certitudine nu este o frumusete, poate doar una vulgara. Am cunoscut call-girls cu mai mult stil decat ea, ca sa zic asa.

M-ai facut curios cu Mociornita asta. Cine este ea, are legatura cu industriasii de pe vremuri?

Herc_Reloaded

12th July 2007, 13:23

"Pentru un preseditne acuzat de populism, iata ca se impotriveste unei masuri populiste duse la extrem. Si care mai mutl ca sigur ca ii va slabi baza electorala. Nu ti se pare ca ceva scartie in lofica care-l acuza pe Basescu de toate relele"?

Asta confirma diagnosticul de psihopatie. O face pentru ca are o masa de carne care-l simpatizeaza indiferent de tampeniile debitate. Ar fi fost interesant daca ar fi avut vreo 10% din simpatia... masei de carne, cum ar fi reactionat.

O analiza partial interesanta are Cristoiu in Jurnalul de azi (analiza pare buna, concluzia editorialului fortata).

Ce zice domnia sa? Ca Basescu s-a pus cu premeditare impotriva maririi pensiilor, deoarece:
- in acest fel atrage electoratul de dreapta, printre care cu umilinta ma numar si eu, care nu pot accepta o majorare a platilro sociale care pot afecta investitiile in alte domenii cruciale; PNL si Tariceanu pierd si mai mult din traditionalul electorat de dreapta;
- masura nu atrage o mare pierdere de po****ritate pentru presedinte, pentru ca pensionarii oricum nu votau cu Basescu

Concluzia lui Cristoiu nu o mai reproduc, ca este stupida, in opinia mea.

Bancaru

12th July 2007, 16:07

Este fata lui Ion Mociornita.
Legat de pensii e clar ca Tariceanu a facut asta si din motive electorale, dar e un lucru bun pentru ca multi pensionari au fost la limita subzistentei. Basescu e suparat acum ca nu a fost el "hero of the day". Acum incepe sa il preocupe ce si cum. Un mitocan. Eu ma intreb cum ar fi guitat daca Tariceanu semna cererea lui Bucsaru in locul lui, chiar folosind aceleasi cuvinte "rog rezolvare legala". Avand in vedere ca Bucsaru a tras o teapa SNCFR, adica statului... ce as putea sa mai zic despre Basescu foarte preocupat de unde ne vin banii, nicidecum pe unde naiba se duc. Eu il sfatuiesc sa se mai duca la Mamaia, ca sezonul estival este in toi. Sau poate nu are omul bani ca s-au marit preturile.
Stiti ce ii propun lui Basescu? Sa ii spuna maica-sii sa refuze majorarea.

miril

13th July 2007, 14:59

Autostrada Bucuresti-Ploiesti va trece pe langa groapa de gunoi Voluntari Gardianul

Primaria comunei Barcanesti si zece case din localitate vor fi demolate in interes public

Ministerul Transporturilor a „batut in cuie“ traseul autostrazii Bucuresti-Ploiesti. Proiectul, ce urmeaza sa fie aprobat de Guvern, prevede demolarea Primariei din Barcanesti, a zece case din localitate si transferul din domeniul privat în domeniul public al statului a 43,8 hectare de teren, aflat acum în administrarea RAAPPS. Pe acest teren va fi amplasat centrul de coordonare si întretinere a autostrazii.

Potrivit proiectului final, autostrada va trece la aproximativ 30 metri de groapa de gunoi din Voluntari. Kilometrul zero al tronsonului va fi pe strada Petricani, in sectorul 2 al Capitalei. La kilometrul 20 vor exista spatii de servicii cu parcare, motel si benzinarie. Viteza proiectata este de 100 km/ora pentru primii 4 km ai autostrazii si de 120 km/ora pentru restul de 57,8 km.

Ministerul Transporturilor a „batut in cuie“ traseul autostrazii Bucuresti-Ploiesti. Nota de fundamentare a proiectului traseului autostrazii prevede demolarea Primariei comunei Barcanesti, judetul Prahova si a zece case din localitate. In proiect este prevazut si transferul din domeniul privat al statului în domeniul public al statului a 43,8 hectare, teren aflat acum în administrarea RA Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat si unde va fi amplasat centrul de coordonare si întretinere a autostrazii.

Kilometrul zero al autostrazii Bucuresti-Brasov va fi pe strada Petricani in sectorul 2 al Capitalei, cu aproximativ 1.200 metri înaintea intersectiei cu calea ferata Bucuresti-Constanta. Traseul va continua cu pasajul Petricani, peste calea ferata dubla Bucuresti-Constanta, calea ferata industriala dintre statiile de cale ferata Baneasa si Pantelimon si un drum adiacent cailor ferate. Autostrada va trece apoi pe teritoriul comunei Voluntari, la est de soseaua Pipera, apoi va trece peste lacul Pipera pe un pod.

Autostrada Bucuresti-Ploiesti va trece la aproximativ 30 metri prin partea de est a gropii de gunoi din comuna Voluntari, iar la km 7, drumul va traversa linia de centura si calea ferata a Bucurestiului. Urmând aliniamentul catre nord, autostrada va traversa localitatile Tunari si Stefanestii de Jos, apoi se va intersecta cu viitoarea autostrada de centura Bucuresti Nord. Tronsonul continua prin Valea Mostistea, dupa care va trece peste calea ferata Bucuresti-Urziceni. Aliniamentul va traversa drumul comunal DJ101A (Caciulati-Moara Vlasiei) si Valea Cociovalistei pe un pod.

La kilometrul 20 - motel si benzinarie
Pe teritoriul judetului llfov, aliniamentul autostrazii traverseaza localitatile Moara Vlasiei, Snagov si Gruiu. La km 20 vor exista spatii de servicii cu parcare, motel si benzinarie. Un nod va lega autostrada de drumul comunal DC 184 (Nodul Snagov), pentru a permite automobilistilor sa aiba acces la autostrada spre si dinspre zonele Snagov si Moara Vlasiei. În aceasta intersectie se are în vedere construirea Centrului de coordonare si întretinere.
La aproximativ 4 km distanta de extremitatea padurii Vlasiei, pe un pod peste Valea Teiului, autostrada intersecteaza drumul judetean DJ 101B (Gruiu-Lipia), apoi traverseaza pe poduri pârâul Gruiu si râul lalomita. Râul lalomita delimiteaza teritoriul administrativ dintre judetele llfov si Prahova.

La kilometrul 45 se intersecteaza doua autostrazi
Autostrada va trece apoi prin padurea Calugareasca pe o distanta de circa 400 m (pâna la km 45), unde se separa de aliniamentul autostrazii catre Albita, autostrazile Bucuresti-Brasov si Bucuresti-Albita avand acelasi traseu pâna la km 45. Din acest punct, traseul autostrazii are o orientare generala catre vest pâna la km 51 si traverseaza extremitatile nordice ale padurii Dumbrava si râului Teleajen, pe un pod prin sudul localitatii Zanoaga.
Începând cu km 51, orientarea aliniamentului este catre nord-vest si aliniamentul autostrazii trece peste pârâul Ghighiu, apoi prin sudul localitatii Buchilati, prin nord-estul localitatii Råfov si ale padurii Råfoveanca, traversând extremitatile acesteia. Dupa aproximativ 700 metri, autostrada traverseaza pârâul Ghighiu, apoi drumul comunal DJ 1010 (DN1A Moara Domneasca), la circa 300 m de la pârâu. Autostrada urmeaza directia vestica, traversând o serie de drumuri rurale (agricole), iar pârâul Barcanesti este traversat la km 58.

La intrarea in Ploiesti, DN 1 se intersecteaza cu autostrada
La km 60+450, autostrada Bucuresti-Ploiesti se întâlneste cu DN 1 unde va fi construita o intersectie pentru a permite accesul la si de la autostrada. Un pasaj superior va fi construit pentru a traversa DN 1, aceasta necesitând demolarea Primariei Barcanesti si a aproximativ zece case care vor fi reconstruite pe parcele de terenuri din apropiere.

De aici, autostrada va fi conectata printr-un drum de legatura cu 4 benzi cu DN 1, care va fi extins de la cele doua benzi existente la patru benzi. În judetul Prahova, autostrada traverseaza localitatile Balta Doamnei, Gherghita, Draganesti, Dumbrava, Råfov, Berceni, Barcanesti si municipiul Ploiesti.

Cu 100 la ora pe autostrada
Viteza proiectata este de 100 km/ora pentru primii 4 km ai autostrazii Bucuresti-Ploiesti si de 120 km/ora pentru restul de 57,8 km. Peste drumurile publice existente care traverseaza viitoarea autostrada vor fi construite poduri.

Constructorii asteapta exproprierile
Celebrul consortiu Euroconstruct, UMB Spedition, PA&CO International si Comaxa, care va executa lucrarile pe al doilea segment - Moara Vlasiei-Ploiesti - in lungime de 42,5 km, asteapta exproprierile. „Se lucreaza pe 9 km din aliniamentul autostrazii Bucuresti-Ploiesti. Asteptam exproprierile pentru a continua lucrarile“, ne-a declarat patronul firmei Euroconstruct, Dan Besciu. Primul tronson, respectiv Bucuresti-Moara Vlasiei, cu o lungime de 19,5 km, va fi construit de consortiul italian Impressa Pizzarotti - Tirena Scavi.

Stefan Etves

miril

13th July 2007, 15:01

Netoiu si Dinescu: Calaul si victima de ieri, vecinii mosieri de azi EvZ Liviu Iolu

Mircea Dinescu, fost disident in perioada comunista, si Gigi Netoiu, ********ul care il fila inainte de 1989, au devenit vecini de mosie in comuna Cetate.

Primul, poet disident in comunism. Cel de-al doilea, slujbas al Securitatii. Inainte de 1989 isi incrucisau destinele de pe pozitii opuse: Mircea Dinescu era filat si urmarit peste tot de ofiterul de Securitate Gheorghe Netoiu.

Dupa 20 de ani, in capitalism, devin vecini in comuna Cetate, din judetul Dolj, unde atat Dinescu, cat si Netoiu au cumparat si arendat sute de hectare de teren. Dintre proprietatile stapanite azi de cei doi, un complex zootehnic cumparat de Dinescu si un garaj de tractoare si combine (fosta Statiune de Masini Agricole a satului) inchiriat de Netoiu sunt chiar gard in gard.

Contactat de EVZ, Mircea Dinescu a parut iritat de intrebarile privitoare la alaturarea numelui sau de cel al lui Gheorghe Netoiu, cu toate ca in 2005 se afisase cu acesta in scopul preluarii de catre fostul actionar de la Dinamo a clubului de fotbal Universitatea Craiova. In acel moment, Dinescu declara ca ar urma sa primeasca o functie onorifica in cadrul clubului condus de Netoiu, insa tranzactia nu a mai fost perfectata.

„Terminati cu toate astea, ce legatura am eu cu Netoiu? Povestea cu Universitatea Craiova... Pai, si acum cati ani a fost asta? Nu l-am consiliat in niciun fel pe Netoiu cu privire la pamanturile pe care le cumpara, n-am nicio legatura cu ce investeste el la Cetate si nu mai veniti cu speculatii de-astea...”

Deconspirarea, un inceput de prietenie

In aprilie 2005, Mircea Dinescu dezvaluia ca Gigi Netoiu este cel care il fila pe timpul comunismului si il prezenta drept „o musculita din sistem, unul dintre ********ii aia care nu ragaie la masa”.

Momentul in care s-au cunoscut a fost fixat tot de poet: „Se intampla prin ‘87-’88, iar in ‘89 a inceput sa-l urmareasca pe scriitorul Dan Desliu. Se purta frumos, n-am avut probleme cu el, chiar daca ma urmarea si cand ma duceam sa iau rosii de la piata”.

Tot Dinescu a povestit si momentul „recunoasterii” lui Netoiu drept ********ul care-l urmarea: „In 2005 m-am reintalnit cu el. Am baut un pahar cu vin si i-am zis: „Domnule, eu te cunosc pe dumneata!”. Mi-a raspuns: „Si eu va cunosc!”. Normal ca ma stia, lucrase pentru Securitate, la filaj!”.

Victimele si calaii, regnuri diferite

Politologul Vladimir Tismaneanu, specialist in istoria comunismului si a postcomunismului, spune ca nu stie despre existenta unor cazuri asemanatoare cu cel pe care i l-a adus in atentie EVZ. „Unul dintre cei mai importanti disidenti ai Europei de Rasarit, istoricul Adam Michinik, a scris candva un eseu unde vorbea despre riscul impartirii societatii comuniste - respectiv postcomuniste - in ingeri si larve. Ideea principala este ca nu exista linii despartitoare absolute.

Pe de alta parte, nu se poate nega nevoia de claritate morala, iar ********ii, activistii si colaboratorii lor au fost direct responsabili pentru ororile totalitare. Recentul film german „Viata celorlalti”, incununat cu Oscar, surprinde tocmai aceste ambiguitati, sugerand totusi ca victimele si calaii apartin unor regnuri diferite si nu pot ajunge, in realitate, la un dialog in absenta caintei”.

LA FILAJ

In slujba Securitatii din 1986

Gigi Netoiu (48 de ani) a fost angajat al Ministerului de Interne in 1983, iar din 1986 a fost trecut la unitatea de Contrainformatii a Securitatii, ca ofiter, unde se ocupa de siguranta traseelor pe care circula Nicolae Ceausescu. In aceasta perioada, cel mai probabil retrogradat, l-a filat pe disidentul Mircea Dinescu.

Dupa 1990, fostul actionar al lui Dinamo a fost cooptat in schema celebrei UM 0215. In 1994 s-a retras din structurile Ministerului de Interne pentru a se apuca de afaceri, iar in septembrie 1997 devine unul dintre cei trei membri ai Consiliului de Administratie al lui Dinamo care erau din afara Ministerului de Interne. Netoiu s-a aflat si printre cei citati la audierile din dosarul represiunii din 13-15 iunie 1990 din Piata Universitatii.

URMARITUL

Deconspirator de ********i din 2000

Poet, publicist, afacerist si „mosier”, Mircea Dinescu (57 de ani) a studiat ziaristica la facultatea de profil a Academiei „Stefan Gheorghiu” fiind considerat din tinerete un poet de perspectiva. In 1989 a fost concediat de la „Romania Literara” din cauza unui interviu acordat ziarului francez „Liberation” in care-l critica pe Nicolae Ceausescu si a fost arestat la domiciliu, fiind pus sub supraveghere permanenta. Unul dintre cei care-l filau atunci era Gigi Netoiu.

I se interzice contactul cu orice persoana in afara de familie, iar in strainatate incepe o intensa campanie de solidaritate cu poetul persecutat. Dupa Revolutie a fost ales presedinte al Uniunii Scriitorilor si trece prin FSN pana cand organismul se transforma in partid. Din anul 2000 este membru al Consiliului National pentru Studierea Arhivelor fostei Securitati.

CULTIVATOR DE FLOAREA-SOARELUI

Cumparator si arendas pe 600 de hectare de pamant agricol

Gigi Netoiu stapaneste, in comuna Cetate, aproximativ 600 de hectare de teren, sistem de irigatii si cladiri. Terenurile din comuna au inceput sa-l intereseze pe fostul actionar al lui Dinamo din toamna anului trecut, de cand a si inceput sa cumpere si sa preia in arenda. Netoiu mai incearca in aceste zile sa preia mai multe hectare in arenda de la cel mai mare arendas din zona, Michel Arricau, care are in administrare aproximativ 3.000 de hectare apartinand taranilor din comuna.

Acum, francezul renunta treptat la terenuri si isi muta afacerea in judetul Olt, iar o societate patronata de Netoiu a preluat deja o parte dintre acestea. Astfel, Netoiu - prin SC East Way Spedition si Vincon Distribution SRL - a ajuns sa aiba in stapanire aproximativ 600 de hectare.

„Noi, proprietarii de teren de la Cetate, il vedem pe domnul Gigi Netoiu drept un salvator, in conditiile in care pana acum era un singur arendas aici, francezul Michel Arricau, si care de cand a pus piciorul in localitate nu a platit arenda cuvenita unor oameni. Domnul Netoiu, care este dintr-o comuna invecinata - Poiana Mare - a inceput sa se miste. A cumparat si a arendat teren, si vrea sa se opreasca pe la 1.000 de hectare, am inteles. Le-a dat oamenilor si un avans de un milion de lei, iar contractele sunt mai mari, de la 600 la 650 de kilograme la hectarul cultivat”, spune Eftimie Iliescu, secretarul general al Sindicatului „Satul Doljean”.

Potrivit unuia dintre reprezentantii firmei lui Netoiu, Ioan Lican, Netoiu se afla in negocieri cu francezul arendas pentru a prelua de la acesta o parte insemnata din terenurile arendate de Arricau si cateva cladiri din Cetate. Pe terenurile deja luate in arenda, Netoiu cultiva floarea-soarelui si porumb.

MOSIERUL ECOLOGIST

Casa boiereasca, port la Dunare, ferma de pasari si pescarie

In comuna Cetate, Mircea Dinescu detine o casa boiereasca, o plantatie de vita-de-vie care este revendicata de fostii proprietari, un fost complex zootehnic unde a facut o ferma de pasari unde produce pastrama de rata si carnati de gasca, o pescarie, un lac luat in arenda, unde isi doreste sa faca o zona de turism ecologic, si este si fondatorul portului cultural Cetate Dolj.

„Locul lui Mircea Dinescu in comuna e ca poet, domnule! Se ocupa cu partea artistica, cu partea culturala. Are, e adevarat, o mica ferma, investitii la bazinele piscicole, dar deocamdata nu are productie”, spune Eftimie Iliescu de la Sindicatul „Satul Doljean”, care are 950 de membri cu proprietati care insumeaza 2.800 de hectare in Cetate.

In judet, Mircea Dinescu mai detine doua crame in localitatile Potelu si Galicea Mare. EVZ a dezvaluit, inca de anul trecut, cum si-a dobandit actualul membru al CNSAS renumele de „mosier”.

A incheiat, in 2002, un contract de arenda cu Academia Romana. De la aceasta institutie a primit dreptul de folosinta - pentru 12 ani - a 50 de hectare de vie in comuna Cetate, iar dupa 2 ani, a cumparat de la Agentia Domeniilor Statului (ADS) pachetul majoritar de actiuni ale fostului IAS Giubega, actuala SC Agroindustriala Giubega. Astfel, Dinescu s-a ales, peste drum de vie, cu un conac-crama vechi de un secol, alte trei cladiri si peste 2.000 de metri patrati de curte platind 2,7 miliarde de lei.

Din podgoria Galicea Mare „boierul” Dinescu scoate pe piata „Vinul Mosierului”. Insa poetul se confrunta cu o problema din tranzactia dintre societatea sa, M.D. Agricola, si ADS. O parte dintre proprietati erau revendicate, inainte ca Dinescu sa devina mosier de Dolj. Mostenitorii se judeca pentru obtinerea fostelor proprietati si au deschis un proces la Strasbourg contra instantelor romanesti.

Bancaru

13th July 2007, 16:46

O sa am autostrada la botul calului. Intamplarea face ca servicul meu este cu o latura pe soseaua Petricani, la 1200 de metri de calea ferata Bucale - Câţa. Am mai auzit varianta.

miril

16th July 2007, 10:08

Pun acest articol nu pentru ca este bine scris, din contra, as spune, ci doar penttu informatiile biografice.

Theodor Stolojan si presedintele Basescu au activat in structurile comuniste detinand chiar functii importante si banoase Combinatorul Stolojan Ziua

-- Theodor Stolojan incearca din rasputeri sa ascunda activitatea sa dinainte de 1989. ZIUA este in masura sa prezinte in numarul de azi adevarata fata a presedintelui Partidului Liberal Democrat.Theodor Stolojan a indeplinit functia de director adjunct al directiei de operatiuni valutare in Ministerul Finatelor, pana in anul 1986. De atunci si pana la revolutia din 1989 a ocupat postul de directorul general al acestei institutii. O directie aflata sub atentia directa a lui Nicolae Ceausescu, fiind sursa de dirijare a valutei dictatorului.

Conform atributiilor de serviciu, Stolojan avea sarcina sa avizeze toate operatiunile efectuate prin doua conturi: OV si GP. OV inseamna operatiuni speciale valutare, cont ce apartinea securitatii, iar GP - operatiuni valutare ale fostei gospodarii de partid. Pentru acestea din urma, semnatura sa aparea alaturi de cea a sefului gospodariei de partid. Trebuie spus ca la finele anului 1989 in contul Gospodariei de Partid era inregistrata suma de 139 milioane de USD.

Dupa 1989, Theodor Stolojan a fost implicat in directionarea sumelor care au ramas in acest cont: aproximativ 19 milioane de dolari, dupa achitarea la extern in contul datoriei Romaniei, a 120 milioane de dolari. Cu toate acestea, implicarea presedintelui PLD in acest caz a fost si este tinuta la secret.

Coordonat de colonei

Anterior anului 1986, atat ca director adjunct, cat si ca sef al Directiei Operatiuni Valutare din Ministerul de Finante, Theodor Stolojan a colaborat cu departamentul AVS din cadrul Compartimentului de Informatii Externe. Aici era angajat ca "referent de specialitate" - salariat civil - sub coordonarea coloneilor in rezerva, Andronic si Anghelache. De asemenea, in anii '70 a figurat si pe schema Institutului de Economie Mondiala, o institutie sub acoperire a fostei brigazi "U" din cadrul UM 0920. Duplicitatea s-a semnalat si peste ani. Astfel, dupa plecarea lui Stolojan la Banca Mondiala (dupa ce a fost premier al Romaniei) au existat unele comentarii privind implicarea sa, in schimbul unor sume de bani si in transmiterea de informatii cu caracter confidential societatii britanice "Solomon Brother".

"Procuratorul de medicamente"

Din functia detinuta la Directia de operatiuni valutare, Stolojan a fost demis (odata cu ministrul adjunct Vasile Iuga) si repartizat pe o functie de executie: inspector general, la Directia de Venituri ale Statului. Institutie condusa de Nicolae Sandulescu. La momentul demiterii, Theodor Stolojan a suferit o cadere nervoasa, fiind internat o buna perioada de timp la Sanatoriul Predeal. Sunt de notoritate problemele de sanatate ale lui "draga Stolo", care impreuna cu faptul ca era santajabil datorita trecutului sau comunist l-au facut sa "renunte" la candidatura la functia de presedinte al Romaniei. In favoarea lui Traian Basescu.

Pe de alta parte, persoane care si-au desfasurat activitatea in minister, alaturi de Stolojan au declarat ca acesta pretindea pentru facilitarea schimburilor valutare diverse sume de bani (in lei), operatiunile fiind justificate de comun acord cu persoanele solicitante, prin "procurarea de medicamente".

Promovat de Roman

In anul 1989, ministrul de Finante Ion Patan l-a numit pe Theodor Stolojan consilier personal, functie detinuta si la momentul Revolutiei. In perioada 23-25 decembrie 1989, Stolojan a fost chemat de catre Petre Roman, fiind numit prim adjunct al ministrului Finantelor, post pe care l-a ocupat in continuare Ion Patan. Dupa retragerea lui Patan, in vara anului 1990, "draga Stolo" a ajuns ministrul Finantelor.

Ca prim adjunct la Finante, Stolojan avea competente asupra tuturor operatiunilor pendinte de societati mixte si plati externe. Aprobarea acestora depindea de semnatura expresa a acestuia. Platile se efectuau prin Banca Romana ce Comert Exterior (transformata in fosta "Bancorex").

Trafic de influenta marca Stolo

Traficul de influenta practicat de Theodor Stolojan este deja o practica de ani de zile. In afara de celebrele cazuri ALRO Slatina si RAFO, "draga Stolo" a intervenit, cu cativa ani in urma, pe langa Viorel Catarama, Crin Antonescu si Calin Popescu Tariceanu pentru a-l sprijini pe Anghel Sandu, etnic rrom, membru al lumii interlope, in vederea achizitionarii in conditii avantajoase a unei statii de benzina din comuna Daneasa, Judetul Olt. Anghel Sandu a finantat, apoi, cu sume substantiale campania electorala a PNL din anul 2000, avand interesul ca, in eventualitatea in care Theodor Stolojan ar fi fost ales presedinte al Romaniei sa beneficieze de o "acoperire" a afacerilor ilicite in care era implicat.

Un alt personaj apropiat de Stolojan este controversatul afacerist Petre Paul Tardea. In contextul unor demersuri pe langa presedintele PD Gorj, Pantelimon Manta, in scopul pozitionarii pe un loc eligibil pe listele electorale ale Aliantei PNL - PD, acesta a "cotizat" la conducere. El isi exprimase disponibilitatea de a oferi o cotizatie cuprinsa intre 1 si 3 miliarde lei vechi. In particular, apropiati ai afaceristului au declarat ca Tardea a sustinut ca a dat sume suficiente de bani atat lui Valeriu Stoica, cat si presedintelui de atunci al PNL, Theodor Stolojan, pentru a fi nominalizat ca parlamentar de Gorj.

Pe Stolojan il leaga insa mai multe de Tardea. In special datorita afacerilor. Cum ar fi cele cu combustibil. Se vorbeste de o implicare a lui Theodor Stolojan in operatiunile aferente platii la extern efectuate "in avans", la inceputul anilor 1990, de catre Petre Paul Tardea. Concret, prin facilitarea obtinerii avizelor legale, pentru un import de pacura care nu s-a mai realizat.

Mihnea TALAU

miril

16th July 2007, 10:10

A propos de o discutie avuta saptamana trecuta:

Statisticile plaseaza Romania in primul pluton de dezvltare-Boom economic sau doar crestere notabila? Adrian Barbulescu Romania Libera

Sectorul constructiilor a fost adevarata locomotiva a majorarii Produsului Intern Brut, de peste 6 la suta Luni, 16 Iulie 2007
Consolidat de constructii si credite ipotecare, dar si de speculatiile de pe piata valutara, Produsul Intern Brut (PIB) al Romaniei a inregistrat cresteri substantiale si sustinute in ultimii sase ani. Este insa vorba de un boom economic in adevaratul sens al cuvantului sau doar de o crestere economica notabila, dar care nu face din Romania un nou "tigru" al Estului.

Parerile analistilor economici sunt impartite. Cert este insa faptul ca toata aceasta evolutie este amenintata de mai multe riscuri, analistii sustinand

la unison ca autoritatile trebuie sa fie extrem de precaute si sa se fereasca de masuri populiste, cu iz electoral.
Profesorul Daniel Daianu considera ca nu este vorba nicidecum de un boom economic, atata vreme cat alte tari din regiune au inregistrat cresteri economice mult mai sustinute decat cea a Romaniei: 9% in Letonia si 7% in Rusia. Pe de alta parte, leul a devenit un simplu activ speculat de fondurile straine, nemaiavand nici o legatura cu fundamentele economiei. "Pe termen lung, mi-e teama ca nu vom reusi sa atingem castigul de productivitate care sa justifice aprecierea leului", avertizeaza analistii.Totusi, nimeni nu se asteapta la o criza in viitorul apropiat, ci doar la o incetinire a ritmului de crestere.

Constructiile si creditele ipotecare au consolidat majorarea PIB
In ultimii ani, sectorul constructiilor, in special pe segmentul rezidential, a fost o adevarata locomotiva a cresterii economice, impulsionat fiind de dezvoltarea exploziva a creditelor ipotecare. Acum, avutia po****tiei este de asteptat sa primeasca un nou imbold, prin introducerea pensiilor private. Alaturi de Rusia, Serbia si Bosnia si Hertegovina, Romania este in primul pluton de dezvoltare.
spre deosebire de bulgari sau polonezi, in cazul carora atat raportul dintre avutia neta pe PIB, cat si cel dintre avutia neta corectata pe PIB si-au mentinut tendinta de crestere, romanii si rusii par sa fie extrem de hotarati sa beneficieze de pe urma noilor oportunitati de pe piata financiara. Aceasta este una dintre concluziile unei analize a UniCredit Group referitoare la activele financiare ale po****tiei din Europa Centrala si de Est.

Aceste active au crescut considerabil anul trecut, pana la 583 miliarde de euro, fiind cu peste 14% mai mari fata de nivelul din 2005. Astfel, avutia financiara a po****tiei a crescut pana la 57% din Produsul Intern Brut (PIB), in principal datorita rezultatului evolutiei economiilor din Europa Centrala si de Est, precum si a unei puternice cresteri a pretului activelor si a acumularii continue de fonduri de pensii. Acum, regiunea ECE reprezinta circa 1% din avutia globala, estimata la 81.000 miliarde de euro in 2006.
Diversificarea si ritmul cresterii activelor po****tiei au fost depasite de cresterea indatorarii po****tiei din Europa Centrala si de Est. Anul 2006 a fost un an de crestere dinamica in activitatea de creditare bancara, indatorarea po****tiei crescand anual cu 33% (fata de 43% in 2005 si de numai 6% in 2001) pana la aproape 180 miliarde de euro.

Ca proportie din PIB, indatorarea po****tiei pare sa fie inca relativ scazuta in Europa Centrala si de Est: in 2006, pasivele financiare ale po****tiei au atins nivelul de 17%, comparativ cu 54% in zona euro.
"Aceasta ne arata faptul ca, in pofida convergentei rapide, inca exista potential pentru cresteri viitoare in regiunea ECE", a declarat Erich Hampel, director al Diviziei ECE din UniCredit Group si presedinte executiv al Bank Austria Creditanstalt.

Potential imens al investitiilor rezidentiale
Potrivit UniCredit, po****tia investeste tot mai mult in active imobiliare: exista cerere puternica pentru case finantate prin credit. Oamenii continua sa faca economii, dar le orienteaza treptat catre piata imobiliara.
In concordanta cu evolutia din zona euro, creditele ipotecare si imobiliare raman principalul element care a determinat explozia creditului (depasind creditele de consum in ceea ce priveste ponderea in total pasive financiare). Creditele ipotecare si imobiliare au sporit in medie cu 44% in perioada 2000-2006. Privind in ansamblu, insa, creditele ipotecare si imobiliare reprezinta doar 7% din PIB in regiunea Europei Centrale si de Est, semnificativ mai scazut fata de nivelul de 38% inregistrat in zona euro.
De altfel, unul dintre principalele sectoare care au "impins" economia romaneasca in ultimii ani a fost cel imobiliar. Avantul sectorului a inceput in 2003, o data cu aparitia creditelor ipotecare, iar timp de doi ani de zile s-a bazat mai ales pe tranzactiile cu apartamente vechi. Apoi, din 2005 au inceput dezvoltarile imobiliare semnificative, axate pe apartamente in blocuri noi. "Lasand la o parte majorarea accentuata a preturilor, piata a crescut, chiar si ca volume si suprafata, cu pana la 5% pe an", spune presedintele Uniunii Nationale Imobiliare (UNIM), Gabriel Zamfir.
Expertul imobiliar este de parere ca acest procent este destul de mic in comparatie cu cererea potentiala. "Am avea nevoie de o crestere de peste 10% pe an pentru ca in urmatorii zece ani sa atingem necesarul de unitati locative al Romaniei", ne-a declarat Zamfir. In acest context, el spune ca segmentul de piata cel mai important, cu cel mai mare potential de crestere, este cel rezidential, in conditiile in care randamentele cladirilor de birouri scad de la an la an. Daca in 2005 randamentul mediu pe aceste cladiri era de 9% pe an, acum valoarea a scazut la 7,6-8%. Piata rezidentiala va fi impulsionata si de faptul ca investitiile in terenuri nu mai sunt atat de profitabile ca in anii trecuti. "Majoritatea terenurilor au ajuns la preturi atat de mari incat nu mai permit speculatii de anvergura", a mai spus Gabriel Zamfir.

Pensiile private, motor al dezvoltarii
Revenind la analiza UniCredit, documentul releva faptul ca portofoliul financiar al po****tiei din Europa Centrala si de Est devine tot mai sofisticat.
In vreme ce detinerile de numerar au ramas aproape constante in timp, economiile pastrate in depozite bancare au continuat sa piarda teren, scazand la 51% ca procentaj din avutia totala (fata de 65% in anul 2000). Declinul a fost mai vizibil in tari cu piete financiare mai dezvoltate, cum ar fi Polonia, Ungaria si Republica Ceha, in timp ce depozitele continua sa joace un rol important in cazul Romaniei, Turciei, Croatiei si Bulgariei. Aici, pietele financiare inca tind sa ramana bazate pe activitatea bancara si nivelurile dobanzilor se pastreaza relativ ridicate, in special in Romania si Turcia.
UniCredit a anuntat si stabilitatea mediului macroeconomic in tarile unde sistemul de pensii nu este reformat, in special Romania, Slovenia si Turcia. Participarea la fondurile de pensii administrate privat si dimensiunea relativa a activelor acumulate sunt deja mari in primele tari care au introdus al doilea pilon, cel al pensiilor obligatorii administrate privat, in Polonia si in Ungaria, cu o rata de participare de 83%, respectiv 68%, ca si in Bulgaria si Croatia. Cresteri sunt de asteptat in tarile unde al doilea pilon a fost implementat recent (Slovacia) sau in care va fi introdus in viitorul apropiat (Romania).
Raportul UniCredit arata ca perspectivele economice bune vor sustine si in continuare acumularea avutiei financiare a po****tiei la nivelul intregii regiuni. Imbunatatiri in privinta pozitiei financiare a po****tiei din ECE vor contribui la cresterea gradului de penetrare a avutiei financiare ca procent din PIB, previzionat sa atinga 61% in 2009 (fata de 57% in 2006). O crestere puternica (20-25% pe an) a avutiei financiare este anticipata in tari aflate in curs de dezvoltare rapida ca Rusia, Serbia, Romania, si Bosnia si Hertegovina.

PREVIZIUNI

» Rata de crestere a Produsului Intern Brut (PIB) va scadea treptat in urmatorii ani, de la 7,7% in 2006, la 6,5%, respectiv 6,3% in 2007 si 2008 – indica o recenta analiza a Comisiei Nationale de Prognoza (CNP). Tendinta se va mentine si in anii urmatori, ritmul de crestere economica fiind previzionat la 5,9% in 2009, pentru ca in 2010 si 2011 sa scada la 5,8%. Pentru anii 2012-2013, cresterea PIB este prognozata la valoarea de 5,7% de specialistii CNP. Potrivit acestui scenariu, fata de o valoare absoluta a PIB de 390 miliarde de lei in acest an, se va ajunge in 2013 la un nivel aproape dublu, de 703,7 miliarde de lei. In aceasta perioada va continua insa sa se adanceasca decalajul dintre importuri si exporturi, in defavoarea ultimelor. Exportul net va scadea cu 5,7% in acest an, cu 4,5% in 2008 si cu 4% in 2009. Totusi, ritmul de scadere se va diminua treptat, ajungand la numai 2,5% in 2013.

IMBOLD
» Participarea la fondurile de pensii administrate privat si dimensiunea relativa a activelor acumulate au ajuns deja la un nivel notabil in Polonia si Ungaria, primele tari care au introdus al doilea pilon, cel al pensiilor obligatorii administrate privat. Sunt de asteptat cresteri semnificative in tarile unde al doilea pilon a fost implementat recent (Slovacia) sau in care va fi introdus in viitorul apropiat (Romania).

miril

16th July 2007, 10:14

Ca sa ne mai face putin curaj pentru viitorul patriei scumpe:

Doi elevi romani au facut „primul pas spre Premiul Nobel“ Iuliana Gatej-Raluca Georgian si Alexandru Dumitrescu au cistigat un concurs international in domeniul fizicii Cotidianul

Elevii Raluca Georgian si Alexandru Dumitrescu sint cistigatorii din acest an ai singurului concurs international de cercetari in fizica, numit „Primul pas spre Premiul Nobel in Fizica“, la care pot participa doar elevii de liceu si studentii pina in 20 de ani. Cei doi premianti romani sint elevi in clasa a XI-a: Raluca - la Colegiul National „Sf. Sava“, iar Alexandru - la Liceul „Iulia Hasdeu“ din Bucuresti.

„Fizica nu a fost pasiunea mea. Prima mea nota cind am intrat la liceu a fost un 3“, spune Raluca Georgian. Cu un an in urma, ea le impartea colegilor revistele de fizica „Evrika“ aduse de profesorul Sever Georgescu. „Iar intr-o zi, profesorul m-a intrebat daca nu as vrea sa particip la acest concurs. Mi-a explicat despre ce este vorba si am acceptat pentru ca am avut incredere ca ma va sprijini. Pina acum nu am participat la nici o olimpiada deoarece nici un profesor nu se ocupa sa coordoneze elevul“, povesteste Raluca. Profesorul Georgescu, coordonatorul celor doi elevi, isi aminteste ca a recrutat-o pe Raluca gindindu-se ca, „daca distribuie revistele de fizica, atunci trebuie sa-i placa si fizica“. „Eu nu sint profesorul lor de la clasa. Insa imi place sa recrutez pe cei mai buni elevi din intregul Bucuresti“, spune profesorul care s-a pensionat in urma cu doi ani.

Raluca a realizat o lucrare stiintifica despre „dependenta permitivitatii dielectrice si a rezistivitatii in functie de temperatura pentru ceramica, pentru a analiza proprietatile electroizolante, dar si pentru a gasi ceramice cu proprietati specifice pentru folosirea lor in diferite domenii de cercetare“, dupa cum explica Raluca. Talentul pentru fizica il mosteneste de la tatal ei, insa la acest concurs, singurul sprijin din partea parintilor, in afara de cel moral, a fost ca s-au ocupat sa trimita lucrarea in Polonia. In afara de diploma, Raluca este sigura ca participarea la acest concurs „este un lucru bun la CV“.

Alexandru Dumitrescu este un metalist inrait, care refuza ca foloseasca computerul si Internetul. „Mie imi place sa-mi complic viata, sa ma trezesc dimineata si sa merg la biblioteca pentru a gasi ce-mi trebuie, iar muzica nu o descarc de pe net, ci o iau de la prieteni. Nu am o pasiune pentru ceva anume, ci pentru viata in ansamblul ei, care e fizica de la un capat la altul“, crede Alexandru. Despre lucrarea lui, Alex spune ca a experimentat „crearea hologramelor prin mijloace optice, adica cu ajutorul luminii“. Experimentele au fost facute la Institutul de Fizica de la Magurele.

Concurs
„Primul pas spre Premiul Nobel“ a ajuns in acest an la a 15-a editie si este organizat anual de catre Institutul de Fizica din cadrul Academiei de Stiinte din Polonia. Fiecare lucrare trebuie sa aiba un singur autor si este analizata de 30 de cercetatori si academicieni in domeniu.

miril

16th July 2007, 10:16

Sa ne descretim fruntile, sa ne desfatam sufletul si sa ne activam scoarta cerebrala. Cam multe, in acelasi timp, nu?

Moartea tatalui l-a inspirat Catalina George EvZ

Chuck Palahniuk a scris "Cantec de leagan" cand tatal sau a fost impuscat in 1999.

Scriitorul american Chuck Palahniuk a avut un traseu la fel de ciudat pe cat de socante sunt povestile din cartile sale. Astfel, el marturiseste ca pentru romanul „Cantec de leagan”, cel mai recent aparut la Editura Polirom, l-a inspirat moartea tatalui, impuscat in 1999, precum si procesul prin care ucigasul acestuia a fost condamnat la moarte.

Considerat autor-”cult” in SUA acum, la 45 de ani, Palahniuk a inceput sa scrie doar cu vreo zece ani in urma. Pana atunci, a lucrat ca jurnalist si a facut voluntariat intr-un spital. Pentru scris a renuntat la orice alta meserie, insa primele sale carti, „Fight Club” si „Invisible Monsters”, i-au speriat pe editori, care s-au ferit sa-l publice.

Dupa ce a rescris „Fight Club” si i-a fascinat in asemenea masura pe acestia incat nu mai aveau cum sa-l refuze, a ajuns sa faca turnee de promovare a cartilor sale prin intreaga America. Luna aceasta au inceput filmarile la ecranizarea romanului „Sufocare”, cu Anjelica Huston in rolul mamei senile si Sam Rockwell in rolul fiului sarlatan. In Romania, „Fight Club” este bestsellerul lui Palahniuk, vandut in peste 10.000 de exemplare.

Lectura provoaca lesinuri

Unul dintre cronicarii de carte ai publicatiei „New York Times” il compara pe Palahniuk cu Kurt Vonnegut pentru modul in care jongleaza cu nihilismul si idealismul. Ceea ce i se poate reprosa acestuia, duritatea cartilor sale, este si ceea ce produce cele mai intense efecte la citire.

Prima poveste din cartea „Bantuitii”, in care un adolescent se raneste aproape fatal prin metoda sa inedita de masturbare, i-a facut pe unii ascultatori sa lesine la lecturile sustinute de autor in turneele de promovare. Intrebat de ce lumea lui e atat de intunecata, autorul povesteste cum a crescut intr-o zona rurala extrem de deprimanta.

Critic dur al societatii in care traieste si pe care o acuza de ipocrizie si superficialitate, Palahniuk poate fi descris drept un autor cu atitudine si nu unul care mizeaza exclusiv pe soc. El capteaza intreaga atentie a cititorilor cu personaje ale caror povesti si ganduri acestia nu ar vrea sa le stie, insa ajung sa le inteleaga pana la urma.

Asa sunt Tyler Durden, barbatul din „Fight Club” care devine o legenda a luptelor ilegale de prin subsolurile barurilor, si Victor Mancini, din „Sufocare”, un obsedat sexual care apeleaza la sarlatanie pentru a-si tine in spital mama senila si bolnava.

VANZARI

Succes cu „Fight Club”

Cititorii romani au inceput sa cumpere din ce in ce mai repede dupa aparitie romanele lui Chuck Palahniuk publicate de Polirom, dupa socul initial cu „Fight Club”, primul publicat de autor in SUA, in 1996, ecranizat in 1999, cu Brad Pitt si Edward Norton.

> „Fight Club” - 10.000 de exemplare (din 2004)

> „Sufocare” - 6.000 de exemplare (din 2004)

> „Jurnal” - 4.500 de exemplare (din 2006)

> „Bantuitii” - 5.000 de exemplare (in trei luni)

Herc_Reloaded

16th July 2007, 10:18

Ei da, astfel de stiri ar trebui po****rizate, nu prostii despre tot felul de creaturi inepte care debiteaza prostii de cum deschid gura.

Este mare pacat ca talentual creator al romanilro nu este folosit in mod constructiv. Insa invatamantul distruge, nu creeaza in Romania. Imi aduc aminte ce am studiat eu in Romania, si apoi cind am ajuns la o universitate in strainatate mi se parea ca sunt pe alta lume.

Sunt curios daca invatamantul in Romania se poate reforma, pentru a deveni competitiv.

miril

16th July 2007, 10:22

Da, daca si societatea se reformeaza la modul...profund. Va trece ceva apa pe...Dunare. Deh, e cea ma mare. Dunarea, sa ne intelegem.

miril

16th July 2007, 10:31

Numai si pentru faptul ca suntem "citati" si merita sa pun acest articol pe topicul number one al forumului:

Traian Basescu - de bunavoie, sub presa presei Cristian Patrasconiu Cotidianul

In interviul de la RRA, presedintele a dat iarasi citeva „revere“ usturatoare in terenul presei. Nu e, desigur, surprinzator. Iminenta mai multor transe de alegeri face ca atitudinea sefului statului sa aiba insa si o alta noima.

Replicile pe care le ofera Traian Basescu presei ar fi aproape insignifiante, daca nu ar fi bagate in seama de mass-media. Nu se intimpla insa niciodata asa; epitetele, adjectivele si, uneori, invectivele pe care le lanseaza presedintele la adresa presei au un ecou formidabil in spatiul mediatic. Ceea ce inseamna ca efectul obtinut de ele este maxim.

Strict in legatura cu reprosurile pe care si le fac reciproc presa si Traian Basescu, cred ca e util sa procedam rabinic: si o parte, si alta au dreptate. Si Traian Basescu, atunci cind denunta uneori o - reala - atentie exacerbata si o - reala - agresivitate fara motivatie solida la adresa sa, pe de o parte. Si presa, pe de alta parte, cind observa ipocrizia si dubla masura a actualului presedinte in legatura exact cu atentia maxima a presei fata de persoana sa.

Intre Traian Basescu si mass-media exista o relatie cu totul neobisnuita pe care o are, in tranzitia postcomunista autohtona, un politician de rang inalt cu presa. Conteaza mai putin, in aceasta ecuatie aparte, ca presa e „victima“ lui Traian Basescu (oricum, ea nu e „victima“ in sensul in care era in timpul lui Nastase, de pilda); esentiala - dar nu in sine, ci in vederea „a ceva“, a unui scop „mai inalt“ - este perceptia ca presedintele Romaniei este „victima“ presei. Respingind-o, bagindu-i batul printre sipcile gardului ca sa o intarite, Traian Basescu foloseste presa intr-un mod subtil si stralucit, lasindu-se, la limita, chiar dominat copios de ea. Preluind un termen din box, seful statului a reusit sa determine mass-media sa tina mereu garda sus si a izbutit, atunci cind le ataca, sa le provoace sa riposteze automat in directia sa.

In perioada mandatului de presedinte, Traian Basescu si-a rafinat „metoda“, asa incit rezultatele pe care le obtine sint pe masura. In plus, acum, cind se apropie citeva rinduri de alegeri, e tot mai clar ca reprosurile constante aduse de presedinte presei nu sint intimplatoare. Mai ales in perioade electorale, Traian Basescu nu are nevoie sa fie prieten cu presa. Dimpotriva! El are nevoie de adversitatea maxima a mass-media, pentru ca aceasta adversitate ii intareste profilul de victima a sistemului in multe privinte „incremenit“ cu care, retoric cel putin, se lupta. O relatie tensionata cu presa mai ofera si un alt beneficiu pentru cel care o provoaca: „rebelul“ are parte de atentie maxima. Or, daca vrei sa cistigi sau sa iei cit mai mult in campanie electorala, trebuie sa provoci atentie maxima: atunci, mesajul pe care cineva vrea sa il transmita are cel mai bun culoar si cele mai bune conditii de propagare.

Nu e prima data, de altfel - un Traian Basescu trecut prin masina de tocat a presei e o binefacere pentru o „victima“ despre care toata lumea e de acord ca e un showman politic. Or, pentru a face show adevarat e nevoie de presa; in plus, pentru ca show-ul sa aiba un succes remarcabil, e nevoie ca, de pilda, televiziunile sa isi consume toti pixelii disponibili ai camerelor de luat vederi pentru a da cel mai clar „focus“ cu putinta. Sau, e nevoie ca presa scrisa sa isi desemneze o „obsesie“. Nu se intimpla asta? E vreun dubiu ca nu se va intimpla asta?

Herc_Reloaded

16th July 2007, 10:42

Interesant punct de vedere. Nu se pomeneste insa de slaba credibilitate a presei (mai ales a celei scrise), precum si de gradul redus de penetrare in opinia publica. De exemplu, daca cineva de la Gardianul sau Tricolorul scrie ceva de rau de un politician, aproape ca ii creaza o reputatie, in mod artificial.

In fapt asta este problema presei romanesti: trateaza totul superficial, exista putini profesionisti, iar acesti profesionisti sunt aserviti unor grupuri (diverse) de interese.

Cine a scris acest articol? Ca sa stim ce interese apara :-)))

miril

16th July 2007, 11:12

Cotiduanu-i...Cotidianul si numele Cristian Patrasc...oniu.

Bancaru

16th July 2007, 11:45

Lasati-l in pace pe Basescu!

Herc_Reloaded

16th July 2007, 11:47

Nici nu stii cata dreptate ai. Dupa parerea mea aceasta este singura metoda de a-l invinge. Sa nu-l bagi in seama. Tacerea il agaseaza :-)))) Dar cum toti politicienii romani sunt atat de guralivi...

Citeam mai devreme: cica Milut (PNTCD) vrea sa obtina 5% din voturi la alegeri. La fel si Gusa, sau Guse. Oamenii astia pe ce lume traiesc, oare?

Bancaru

16th July 2007, 11:53

Milut este aproape la fel de simpatic ca si Danny de Vito. Din partea mea sa faca ce vrea, numai sa ne lase sa promovam el si Modelu lui. Gusa poate ca va obtine, dar nu in felul asta, s-a hotarat sa ii besteleasca pe toti. Mai bine se culca cu Lavinia Sandru. Eh, sunt rautacios. Nu are sanse. Nu ma refer la Sandru.
Basescu a stat degeaba cateva zile si si-a dat la gioale. Am vazut la Realitatea titlu, sambata parca, cum ca iar a facut o mare gafa, dar nu am auzit ce a facut. Nici nu ma mai intereseaza. Este un papagal si vad ca incep sa iasa magariile la suprafata. Mai nou am vazut ca a primit un vot de blam de la Consiliul pentru Prevenirea Spalarii Banilor, sau cam asa ceva, aia care l-au prins si pe complicele lui Nastase si pe sotii Dana Nastase. Terenuri aprobari... pierzi, castigi, negustor te numesti.

miril

16th July 2007, 12:47

Despre Sandru numai de bine. Lavinia, sa ne intelegem. Mmmm, Marabou!

miril

17th July 2007, 09:33

Bine ca veniti acum!

Va asteptam de 40 de ani! Diana Evantia Barca EvZ

Faimoasa trupa britanica Rolling Stones va concerta asta-seara, dupa ora 21.00, la Bucuresti, pe Stadionul "National" din cadrul Complexului "Lia Manoliu".

Mick Jagger (63 de ani), Ron Wood (60 de ani), Keith Richards (63 de ani) si Charlie Watts (66 de ani) ne vor rasfata la patru decenii si jumatate de cand s-au lansat in lumea buna a muzicii.

La varsta la care cetatenii cumsecade isi plimba nepotii prin parc sau isi tund gazonul din fata casei, careul de asi al rockului mondial va electriza noaptea cu ritmuri magice, pe care multi dintre noi le pastreaza cu sfintenie in copertile discurilor de vinil.

Romania noua, nascuta prin cezariana in 1989, a ajuns la saptesprezece ani, si seducatorii englezi au decis sa o curteze oferindu-i, „live”, emotia primei intalniri. Romania, are you ready?

“You Start Me Up”, “Satisfaction”, “Brown Sugar” - dupa 40 de ani de asteptare, cele mai mari hituri ale trupei Rolling Stones vor rasuna, in sfarsit, diseara, pe Stadionul Lia Manoliu din Bucuresti, un concert organizat de compania Events si oferit de Vodafone Romania.

Dupa ce a trecut prin Belgia, Marea Britanie, Spania sau Franta, adaugandu-si in premiera “in palmares” si state balcanice precum Muntenegru sau Serbia, caravana “A Bigger Bang Europe” a ajuns si in Romania. “Pe stadioane vor fi fanii nostri cu parul alb, care isi vor aduce, de data asta, copiii si nepotii. Va fi un fel de a da trupa mai departe, ca o mostenire intre generatii”, spunea Keith Richards la inceputul acestui turneu. Un amestec de generatii este asteptat diseara si la Bucuresti, unde trupa a promis, inca de cand era la Belgrad, “un spectacol grandios si greu de uitat”.

Se stie ca Mick Jagger isi adapteaza de fiecare data repertoriul locului in care canta. Pentru tarile in care Rolling Stones apare pentru prima data, turneul de promovare a celui mai recent album al trupei, “A Bigger Bang” (lansat in 2005) se transforma intr-o retrospectiva a celor mai mari succese ale trupei din cei 45 de ani de istorie.

Cei care au vazut deja spectacolele din Budva sau Belgrad spun ca din show-ul de diseara nu vor lipsi piese precum „You Got Me Rocking”, de pe albumul „Voodoo Lounge” (1994), si „Rough Justice”, de pe „A Bigger Bang” (2005), „Honky Tonk Women”, „Sympathy For The Devil” sau „You Got The Silver”, primul cantec al celor de la Stones, interpretat vocal de Keith Richards. Mick Jagger va canta cinci piese de pe scena B, (un podium de zece metri care coboara in public, pana la mijlocul stadionului), incepand cu „Miss You”, „It's Only Rock'n Roll” sau „Satisfaction”.

Artificii pentru „concertul secolului”

Cinci momente distincte ale show-lui vor fi marcate de focuri de artificii, un spectacol grandios pe care, spun organizatorii, publicul il va aprecia pe masura.

470 de baterii de artificii, puse la dispozitie de compania romaneasca „Night Thunder”, au fost montate in buza scenei (20 de baterii) si in spatele acesteia (unde vor fi folosite produse puternice si foarte spectaculoase). „Este cel mai mare show pirografic pentru scena organizat vreodata in Romania. Avem la dispozitie 470 de tuburi pentru intregul concert, iar un singur tub trage de opt pana la 20 de ori”, explica Valentin Mincof, directorul companiei Night Thunder.

Flacara pornita din unele dintre aceste jerbe dureaza trei secunde, altele tin mai bine 30 de secunde si vor exploda cinci reprize distincte pe parcursul concertului, potrivit unei coregrafii speciale, de inspiratie americana. Pentru final este pregatit „un regal pirotehnic” de 30 de minute, asigurat cu produse mai puternice. In spatele stadionului, in zona inchisa, vor fi sapte puncte de tragere.

Pentru acest moment vor fi folosite jeturi care se ridica de la pamant vreo 50 de metri, un trunchi puternic de foc gros cam cat doi oameni la un loc”, explica organizatorii.

Pe scena, stanga-dreapta, sunt doua tunuri, probabil cele mai puternice din lume, tunuri pe gaz care vor proiecta flacari (artistii sau publicul nu vor fi pusi in pericol deoarece este vorba despre flama cu ulei rece, realizata cu produse profesionale de scena si nu de exterior).

Doua ore cu Rolling Stones

Concertul Rolling Stones la Bucuresti va dura doua ore. Dupa 45 de ani de “antrenamente” impreuna, (dintre care doi ani numai pentru spectacolul “A Bigger Bang” - turneu mondial lansat in august 2005), cei patru rockeri nu mai au nevoie de repetitii. “Ca sa fiu sincer, intotdeauna mi-au placut mai mult spectacolele mai mici ale trupei”, a spus Dale Skjerseth, managerul de productie Rolling Stones, care insoteste echipa muzicienilor britanici in Romania si care inspecta ieri dupa amiaza lucrarile de pe Stadionul Lia Manoliu.

“In spatele scenei au fost parcate cele patru camioane cu generatoare de electricitate, suficient de puternice incat sa poata lumina un orasel mai mic. Ne asiguram ca totul va merge struna la concert. Daca s-ar intampla ceva, ar fi exclusiv responsabilitatea noastra!”, a adaugat el. Si cele patru camioanele de sunet, controlate de “cei mai buni ingineri din lume” (echipa coordonata de Dave Natale, un inginer care a lucrat cu trupe mari ca Fleetwood Mac, Prince sau Liza Minelli), erau ieri parcate in spatele scenei.

Se poate canta excelent pe canicula!

“Se poate canta pe o asemenea canicula?”, a fost intrebat Dale Skjerseth de cei care se temeau ca, intr-o seara torida, Mick Jagger nu va mai reusi sa alerge la fel de mult ca de obicei pe scena de aproape 70 de metri lungime.

“Mai rau ar fi daca ar ploua”, a raspuns managerul, adaugand ca nici macar ploaia nu ar putea sa compromita cea mai mare productie aflata in acest moment in turneu in lume, spectacolul “A Bigger Bang” al trupei Rolling Stones. Ieri dupa-amiaza, echipele de muncitori venite din toate tarile lucrau inca pe Stadionul Lia Manoliu la ridicarea scenei, astfel ca in dimineata zilei de astazi totul sa fie pregatit pentru marea petrecere de diseara.

Trei zile a durat montarea armaturii de otel care formeaza acea “parcare” in care va canta Rolling Stones, iar elementele de productie, tot ce inseamna sunet si lumina, urmau sa fie instalate, potrivit managerului general, in noua ore. Cutiile cu monitoarele de sunet ale scenei B erau inca imprastiate pe gazonul acoperit doar pe jumatate, in timp ce macaralele inaltau sistemele de reflectoare de la mijlocul scenei si placile de decor.

“Este excelent la Bucuresti”, a spus Dale Skjerseth, subliniind ca nu e o simpla politete de spus in oricare loc s-ar duce: “Am cantat in cele mai rele locuri de pe lumea asta. Fenway Park, din Boston, este de departe cel mai rau loc in care am aparut vreodata”, a adaugat acesta, referindu-se la concertul de pe 21 august 2005, cand scena de trei sute de tone a celor de la Rolling Stones s-a scufundat in gazon, fortand autoritatile locale sa inchida stadionul pentru a repara o suprafata de aproape 4000 de metri patrati.

“Este o productie uriasa, care implica si costuri uriase, dar de de retinut este doar faptul ca maine va fi perfect”, a mai raspuns reprezentantul trupei, adaugand in gluma ca nu a apucat sa termine de numarat facturile ca sa poata estima sumele totale implicate in productie.

Asii Rolling Stones

“La fiecare turneu al trupei Rolling Stones totul a fost din ce in ce mai grandios”, a spus Dale Skjerseth, amintindu-l si pe Mark Fisher, designerul care a gandit decorul acestui show si care a mai colaborat cu trupa britanica si in alte turnee, printre care si “Steel Wheels” sau “Bridges to Babylon”, dar care are in palmares si alte performante notabile, cum ar fi spectacolul „The Wall” al celor de la Pink Floyd sau „Popmart” pentru U2.

Cele 117 tiruri care au carat la Bucuresti scena si echipamentul tehnic, aduse de la Roma, erau parcate “in spic”, in jurul stadionului Lia Manoliu. “In acest moment sunt trei scene pentru acest turneu care “umbla” prin lume. Una este acum la Budapesta, orasul in care Rolling Stones va concerta pe 20 iulie, iar cealalta a ajuns la Brno, in Republica Ceha, unde show-ul este programat pe 22 iulie. “Dezasamblarea scenei este ceva mai usor de facut. Vom demonta in patru ore elementele de productie si in 24 de ore scheletul de otel”, spun organizatorii.

Fani din toata lumea s-au adunat la Hilton

„Muzica lor e ca o boala incurabila”

Rolling Stones au pus la incercare ieri rabdarea fanilor din toata lumea veniti special pentru ei in Romania si adunati, de pe la inceputul dupa-amiezei, in fata Hotelului Athenee Palace Hilton. Desi au fost mai multe „alarme false”, cei patru muzicieni nu au parasit hotelul pana seara. Au avut insa un motiv serios: surse apropiate organizatorilor spun ca, in noaptea sosirii la Bucuresti, cei patru au petrecut pana la 5 dimineata, comandand la room service specialitati din carne de porc si multe sticle de whisky. Nu au coborat a doua zi nici pentru micul dejun, pe care l-au comandat tot in camera.

Jack Hereygers si Theo Aarntzen, doi manageri de top de la TNT, de 50 si respectiv 59 de ani, au tras o fuga pana in Romania sa-si vada idolii in concert, pentru a 70-a oara. „Muzica lor e ca o boala incurabila. Daca te prinde, nu mai scapi de ea”, rade Jack, a carui familie a plecat deja in vacanta, iar el ii va intalni abia peste trei zile, pentru ca nu putea rata concertul. Ieri au strigat sub balconul lui Keith Richards: „Keith, we wanna see you, come on out” („Vrem sa te vedem! Iesi la geam!”). Keith i-a ascultat: a trecut ca o fantoma prin fata geamului, intr-un halat alb, si a tras obloanele.

„Nu exista altceva pe lume decat Rolling Stones”

Jan Eggink si Adele, prietena lui, au venit cu masina din Olanda si au tras in fata la Hilton. S-au cunoscut la o coada de bilete Rolling Stones, prin Bruxelles. Venisera cu doua zile inainte, sa stea la rand. Adele a ras pe langa hotel incontinuu 10 ore si a marturisit: „Pentru noi doi nu exista altceva pe lumea asta decat Rolling Stones. Despre asta vorbim tot timpul”.

Cei doi au tatuat pe umeri gura cu limba scoasa, semnul distinctiv al formatiei, iar Jan are cartile de vizita cu acelasi semn.
Merg prin lume dupa ei din 1973 si au asistat pana acum la 130 de spectacole, dar nu prea i-au vazut la fata. Candva au trecut prin fata unui club din Amsterdam, cand isi serba ziua Mick Jagger, si l-au zarit din profil.

Tot pentru legendari au venit fani din Germania, Anglia si Israel, dar si o fata de 18 ani din Alexandria, singurul fan roman din fata hotelului. (Roxana Lupu)

PETRECERE

Ron, la Jaristea

Cei patru Rolling Stones se pregateau ieri-seara sa ia cina la Restaurantul Jaristea, dupa ce, cu o seara inainte, Ron Wood, basistul trupei, testase (la recomandarea unor reprezentanti ai Ambasadei Marii Britanii la Bucuresti), o petrecere traditionala cu bunatati romanesti si muzica de pahar.

Impreuna cu sotia sa, Jo, bodyguardul personal si o membra a staffului sau, artistul a parasit duminica seara Hotelul Hilton (unde este cazata trupa) la putin timp dupa ora 21.00, iar in jurul orei 21.30 se afla deja la locanta Jaristea (un restaurant bucurestean preferat de celebritatile care ne viziteaza tara, al carui client fidel este si regizorul Francis Ford Copolla).

Ron Wood, care a declarat ca provine dintr-o familie de tigani nomazi, s-a aratat incantat de primirea pe care i-a facut-o Laura Nicolau, patroana restaurantului, dar si de programul artistic. Rockerul a gustat nu doar preparatele traditionale, tuica si vinul, ci si programul artistic sustinut de Doru Tufis, Panseluta Feraru, Valentina Bocanegra si taraful condus de Viorel Fundament.

Cantecele de petrecere si melodiile tiganesti au fost foarte apreciate de Ronnie Wood, care nu a ezitat sa danseze in strada, alaturi de Laura Nicolau, atunci cand a parasit locanta Jaristea, in jurul orei 23.30. (Raluca Moisa)

Accesul in incinta Stadionului „National” este permis incepand cu ora 16.00. Este interzisa intrarea cu brichete, bauturi in recipiente, obiecte contondente si camere foto

Reguli

Stadionul, pazit ca o fortareata

> Aproximativ 400 de politisti si 350 de jandarmi vor asigura ordinea publica in zona Complexului Sportiv „Lia Manoliu” pe toata durata concertului Rolling. Intre orele 18.30 si 23.30, politistii vor supraveghea zona pentru evitarea furturilor, precum si a infractiunilor de trafic si consumului de droguri, iar jandarmii vor controla persoanele suspecte ca ar detine arme sau petarde.

> La intrarea in stadion, spectatorii vor fi controlati de jandarmi si angajati ai firmei de securitate BGS. Vanzarea bauturilor alcoolice in apropierea stadionului va fi interzisa incepand cu ora 14.00.

> Organizatorii au amenajat in incinta complexului sportiv standuri de unde spectatorii pot cumpara sucuri, dar si bere sau alte bauturi slab alcoolizate. La stadion se for afla sapte ambulante, dintre care doua vor fi destinate exclusiv membrilor trupei Rolling Stones si staffului lor.

> Participantii la concert sunt obligati sa se supuna controlului corporal facut de organele de ordine la intrare. Este interzis accesul cu brichete, bauturi in recipiente, bauturi alcoolice, obiecte contondente, faclii, torte, artificii, petarde, arme, curele metalice, aparate foto si camere video.

> Este interzis accesul animalelor de orice fel. Este interzis consumul de substante periculoase, toxice sau halucinogene in incinta Stadionului „National” si in perimetrul acestuia.

> Este interzisa introducerea medicamentelor de orice fel in perimetrul Stadionului „National”. Orice medicament va fi confiscat la intrare. Persoanele cu afectiuni medicale sau cu antecedente medicale trebuie sa se inregistreze la punctul de prim ajutor din incinta stadionului si pot participa la eveniment numai cu insotitor.

> Sunt interzise introducerea sau afisarea inscriptiilor, bannerelor, pancartelor care incita la discriminari de orice fel si violenta publica.

> Este interzis accesul cu autovehicule de orice fel in perimetrul stadionului, inclusiv biciclete, roller blades, scutere, ATV-uri. Persoanelor sub 18 ani le este strict interzis accesul in locuri unde se servesc bauturi alcoolice sau se incurajeaza fumatul.

> Persoanele care incalca prevederile acestui regulament vor fi escortate in afara incintei stadionului si nu li se va mai permite accesul.

miril

17th July 2007, 09:59

Richard Batchelor: „Litoralul romanesc trebuie sa se reinventeze“Lidia Ionita, Valentin Baesu Cotidianul

Viitorul turismului romanesc nu pare a fi legat nici de plaje, nici de statiunile montane. Traditiile sint vazute de un strain ca fiind cirligul de care se pot prinde vizitatorii din alte tari.

Richard Batchelor este seful echipei de consultanti din partea Organizatiei Mondiale a Turismului ce a elaborat Master Plan-ul, in baza caruia se va relansa turismul romanesc. Dupa ce a petrecut aproape sase luni in Romania, spune ca turismul autohton trebuie restructurat deoarece vizitatorii, romani si straini, nu mai vor preturi mici, ci servicii de calitate.

Ce isi doreste un turist din Vest de la o destinatie turistica si ce ii ofera Romania?

Turistii cauta varietatea. Vor plaja, inot, dar si dans ori mincare buna. Acesta este unul dintre segmentele pietei. Insa exista si altele. Spre exemplu, turistii de afaceri. Sint multi oameni de afaceri care vin in Romania, in special in Bucuresti. Acestia cheltuiesc multi bani, mai ales in orasele mari, si este bine din punct de vedere economic sa fie atrasi. Exista un alt tip de turism care merita sa fie dezvoltat. Vizitatorii din vestul Europei sint orientati din ce in ce mai mult catre turismul cultural. Prin urmare, puteti obtine avantaje in urma valorificarii traditiei, arheologiei, istoriei, modului de viata a locuitorilor, faunei si florei tarii. Este un segment restrins de turisti, insa este un segment in crestere. Se poate spune ca aceasta este o tendinta globala. Aici Romania are multe de oferit, cu conditia sa le prezinte si sa le comunice eficient.

Legat de litoralul romanesc, ce parere aveti despre competitia cu Bulgaria?

Sanse exista, dar Romania a pierdut mult timp, pentru ca Bulgaria a inceput modernizarea mai devreme. Exista anumite dificultati pe litoralul romanesc al Marii Negre. Eroziunea plajei trebuie stopata. Practic, principalul produs de vinzare este in pericol. Acest lucru trebuie pus la punct. Mai exista de asemenea problemele administrative aparute in statiuni ca urmare a privatizarii si a fragmentarii pietei. Se poate spune in mod ironic ca detinatorii trebuie adusi impreuna, pentru a stabili directia in care va merge statiunea lor. Litoralul trebuie modernizat. Chiar daca vorbim despre cineva care vrea sa mearga doar la mare si sa se relaxeze, vorbim despre o persoana cu anumite standarde, mai inalte decit le avea in urma cu cinci ani, indiferent daca este un turist strain sau roman. Asadar, produsul trebuie imbunatatit. Amatorii de plaja isi doresc mai mult decit plaja, vor excursii, calarie, scufundari. Pentru inceput, trebuie schimbata calitatea scazuta a cazarii. Aceasta poate fi competitiva la pret, dar nu si la calitate. Iar oamenii cauta raportul calitate-pret, anumite standarde si sint dispusi sa plateasca un anumit pret daca le furnizati o calitate buna. Litoralul romanesc si-a pierdut din credibilitate si imagine si nu a putut tine pasul cu cel bulgaresc, asa ca trebuie sa se reinventeze pe sine si sa se promoveze ca destinatie dorita nu doar pentru pret, ci si pentru calitate.

Ce parere aveti despre serviciile din hotelurile si restaurantele de pe litoral?

Una dintre problemele majore in Romania este faptul ca oamenii din domeniul serviciilor turistice nu sint pregatiti suficient, fie ca vorbim despre chelneri, bucatari, personal de la receptie, cameriste, companii de transport, manageri de hotel si altele. Nu a existat o traditie in dezvoltarea educatiei pentru ei. Multi au obtinut diplome fara a avea experienta practica. Acesta este un stil invechit. Master Plan face recomandari pentru remedierea acestei probleme. Din cauza sezonului foarte scurt de pe litoral, personalul trebuie platit pentru sase sau noua luni si sa i se ofere ajutor de somaj pentru restul anului, pentru a fi pastrat. Daca nu, vor aparea probleme la inceputul sezonului urmator si nu va fi niciodata personal calificat. Asadar, solutiile pe termen lung sint extinderea sezonului, o mai buna educatie a personalului si oferirea acestuia de oportunitati de job mai bune. Acestia trebuie motivati, platiti cu salariul adecvat, pentru ca in acest moment sint subplatiti.

Care este principalul atu al turismului montan in Romania?

Muntele este acolo 12 luni pe an. Si, daca lucrezi in turism, iti doresti 12 luni de sezon. Asadar, trebuie sa creezi motive pentru ca oamenii sa vina pe o perioada cit mai mare din an. Exista printre romani o mare cerere de sporturi de iarna. Cererea este tot mai mare, iar oferirea de facilitati aditionale trebuie sa fie valorificata. Chiar daca oamenii vin pentru schi doar citeva luni pe an, poti crea oportunitati ca ei sa vina si pe perioada verii pentru relaxare sau pentru a vizita locurile istorice, pentru drumetii si altele.

In prezent, statiunile balneare sint cautate majoritar de catre turistii cu afectiuni. Credeti ca se va modifica aceasta situatie?

Turismul balnear reprezinta inca o componenta majora a turismului romanesc. Dar acesta este inca un turism intern, aproximativ 95% dintre cei care merg in statiunile balneare sint romani, iar 88% dintre acestia merg in baza sistemului de bilete de tratament. Asadar, sint platiti ca sa mearga intr-o vacanta de tratament. Din cauza acestui sistem, calitatea ramine scazuta. Dotarile pentru tratament sint invechite, iar acest produs nu se ridica la standardele moderne. Dar numarul de bilete oferite prin acest sistem va scadea mai mult ca sigur in timp, pe masura ce vor creste preturile, iar facilitatile oferite de Guvern se vor diminua. Ce au de facut statiunile balneare? Acestea trebuie sa isi gaseasca o noua piata. Nu stim sigur, dar credem ca nu exista o piata pentru tratamentele balneare traditionale. Oamenii cauta nu doar un tratament medical special pentru afectiunile lor. Produsul trebuie schimbat pentru a putea intilni cerintele pietei. Trebuie sa cercetam in profunzime piata pentru a vedea care este cererea, ceea ce cauta turistii: masaj, jacuzzi, tratament facial sau de infrumusetare, sau daca exista un segment aparte pentru tratamente medicale. Inca nu e clar, fiindca au venit pina acum foarte putini turisti in Romania. Cred ca statiunile balneoclimaterice trebuie sa-si schimbe profilul, sa fie locuri unde turistul poate sa mearga ca si cum ar merge intr-o statiune de pe litoral. Turistul trebuie sa faca ceva pornind din acel centru, statiunea. In Marea Britanie sint foarte multe statiuni balneo, insa doar 5% dintre turisti vin doar pentru acest lucru. Acelasi lucru se intimpla cu Baden Baden. Multi turisti merg acolo nu pentru tratament, ci pentru obiceiuri care nu tin tocmai de sanatate si pentru ca le plac muzica, atmosfera, inghetata, prajiturile. Acestea nu sint neaparat bune pentru sanatatea lor, insa lor le place, acesta este turismul.

Echipa dumneavoastra a avut o reactie critica la sloganul „Romania, mereu surprinzatoare“. De ce?

Acest slogan poate fi aplicat oricarei tari din lume, nu spune nimic specific despre Romania. Noi am sugerat in Master Plan ca veti avea de parcurs drumul dificil al brandingului de tara turistica. Incercati sa veniti cu esenta tarii, pe care o veti comunica oamenilor. Pot fi mai multe lucruri care pot face Romania dezirabila ca destinatie. De pilda, daca tendinta in Marea Britanie este catre hrana organica, in Romania lucrurile s-au pastrat „neatinse“. Astfel, unul dintre elementele distinctive de aici este agricultura traditionala, un element pozitiv care tine de aceasta tara. Vlad Tepes este un alt element cunoscut. Dar trebuie sa iesiti in fata si cu altele, fie ca vorbim despre statiunile balneare, locul al 3-lea in lume la ape minerale, sau despre habitatul natural. Ar trebui sa aveti o mare campanie despre brinzeturile traditionale, create de fermierii autohtoni. De asemenea, Delta Dunarii este un alt produs, un element unic, cea mai mare delta din Europa. Delta are nevoie de infrastructura, trebuie sa fie mai organizata, canalele trebuie regularizate, curatate. Dar, in termeni de cazare, daca pe litoralul romanesc 85% dintre locurile de cazare sint la hoteluri de 1-2 stele, in Delta 85% sint in hoteluri de 3 stele si peste. Delta este un loc scump si din cauza transportului, fiind o destinatie exclusivista, peste nivelul pietei.

Vezi principalele concluzii ale Master Planului pentru turism, pe www.cotidianul.ro/select

Bancaru

17th July 2007, 12:03

Viorel Fundament... Hahahaha. Sper sa ajung la timp diseara, pentru ca mai intai trebuie sa ma duc acasa, apoi sa plec, dupa ce mi-am indeplinit indatoririle fata de animale - hrana si curatenie. Am auzit ca pe Stefan cel Mare se circula de tot rahatul. Nici nu vreau sa ma gandesc ce va fi pe strazi. A naibii treaba...

miril

18th July 2007, 09:00

Noutati din alcovul prezidential. Start Me Up!

Elena Udrea: Guvernul acţionează împotriva interesului naţional Curentul

Secretarul executiv al PD, Elena Udrea a acuzat ieri Guvernul că acţionează împotriva interesului naţional, permiţând societăţii Hidroelectrica să furnizeze electricitate ieftină "băieţilor deştepţi", pe timp de secetă. "Una dintre măsurile care se impun ar fi suspendarea contractelor Hidroelectrica cu <băieţii deştepţi> din domeniul energiei. În felul acesta, rezervele de apă din lacurile de acumulare ar putea fi folosite pentru combaterea efectelor secetei, însă acum, Hidroelectrica livrează electricitate ieftină <băieţilor deştepţi>, care o vând mai departe", a declarat Elena Udrea. "Dacă s-ar suspenda contractele, profiturile unora ar scădea considerabil", a adăugat Udrea. De asemenea, ea a criticat lipsa de reacţie a Guvernului Tăriceanu faţă de criza provocată de secetă, cu toate că avea informaţii încă din luna februarie, în baza unor rapoarte de la Ministerul Agriculturii şi de la Mediu.

Herc_Reloaded

18th July 2007, 10:59

Am vzut pe BBC News ceva cu un nor de fosfor in Ucraina. Toate porcariile ne vin de acolo (mai putin companioanele blonde). Imi aduc aminte cind cu Cernobalul. Ne-au spus sa stam citeva zile acasa (cred ca la o saptamana dupa ccident) si ne-au dat o pastila cu iod (cred).

Cica accidentul a avut loc luni, dar au anuntat marti. In Ucraina stirile merg inca cu postalionul, sau inca o trebui ca KGB-ul local sa dea aprobare la orice stire de aceste gen?

miril

18th July 2007, 11:03

Eh, cand vrea ei, gata cu stirea. Altfel, Bistroie pentru vechea...Troie, pardon, Troica. Se serveste cu...pere(s), drept aperitiv. Ca asa-i la ei!

Herc_Reloaded

18th July 2007, 11:08

Ma intreb si eu, retoric. Oare vor ajunge vreodata aceste tari, din spatiul CSI, la transparenta si democratie? Ca fac glasnosti din 1986, dar tot nu reusesc sa finalizeze ceva.

Apropo de CSI. O idee pentru vacanta de vara/iarna. O calatorie cu TransSiberianul de la Moscova la Vladivostok. Cica in pretul biletului iti dau si citeva sticle cu votca :-)))) Nu stiu daca servesc si fosfor, sau se multumesc doar cu plutoniu, ca la Litvinenko.

miril

18th July 2007, 11:15

Vrei sa spui Licvidenko. Merge bine si in suedeza, stie si Itku. Nu-i asa, Pestisorule?

miril

18th July 2007, 11:46

Craiova, in top cinci in ierarhia Ford Florin Cepraga Cotidianul

In cinci ani, uzina de la Craiova va deveni una dintre cele mai importante fabrici de asamblare ale Ford.

John Fleming (foto), presedintele Ford Europe, divizia europeana a celui de-al treilea mare producator mondial de masini, a declarat ieri intr-un interviu pentru TVR ca fabrica de la Craiova va deveni unul dintre principalele situri de productie ale companiei.

„Avem patru mari fabrici de productie in Europa care asambleaza intre 300 si 400 de mii de masini pe an. La sfirsitul lui 2011, Craiova va deveni una dintre cele mai mari fabrici ale grupului in Europa“, a spus Fleming. Potrivit presedintelui Ford Europe, in cazul in care grupul american va deveni proprietarul de la Craiova, capacitatea de productie a uzinei va ajunge, in 2011, la 300.000 de masini pe an, dintre care 90% vor merge la export. In urmatorii cinci ani, 300.000 de motoare vor fi produse anual in fabrica din Romania, dintre care 70% vor fi exportate, a afirmat Fleming in interviul acordat TVR.

Oficialul producatorului american a declarat ca la finele celor cinci ani la Craiova se va produce Ford „Made in Romania“, insa a refuzat sa spuna ce model are de gind sa construiasca. Potrivit analistilor, Ford ar putea produce modelul de clasa mica Fiesta. Planul de investitii al americanilor pentru Romania se ridica la un miliard de euro.

Bancaru

18th July 2007, 13:31

Stolojan cu lobby-ul, Pinalti cu contractul

Rafinaria din Onesti, sustinuta de Theodor Stolojan, a cumparat energie ieftina de la fiul lui Gheorghe Stefan "Pinalti", care o procurase printr-o schema investigata de DNA.

Cocktail-surpriza la RAFO: afacerea de la Onesti a oligarhilor rusi ai petrolului a fost alimentata cu megawati procurati de la stat de „baietii destepti”. Controlata de controversati moguli din Est, rafinaria cumpara, de la sfarsitul lui 2005, energie furnizata, la cele mai avantajoase preturi, de Green Energy SRL (GE), firma in care majoritara e familia primarului de Piatra-Neamt, Gheorghe Stefan, poreclit „Pinalti”. Informatia se regaseste chiar in raportul RAFO pe anul trecut.

Cei de la GE au admis ca electricitatea vanduta la Onesti anul trecut provenea de la stat, de la complexul energetic Turceni. Achizitiile de la acest complex sunt investigate de procurorii anticoruptie, intr-unul dintre dosarele referitoare la intermediarii din piata energiei, faimosii „baieti destepti”, asa cum i-a numit presedintele Traian Basescu.

In tranzactia cu RAFO apar personaje al caror trecut ori prezent se leaga de PLD sau de Theodor Stolojan. Acelasi Stolojan care a cerut statului sa reglementeze datoriile istorice RAFO la fel ca in cazul altor companii petroliere, adica prin reesalonare sau transformare in actiuni ale statului, ori prin emiterea de obligatiuni in contul lor.

Gabriel Stefan 40%
(fiul lui Pinalti)

Lucian Badescu 20%
(fiu de general SRI)

Andrei Ursarescu 20%
(fiu de deputat PLD)

Alexandru Dragoiu 20%
(asociatul lui Prigoana)

ALIANTA BARILILOR CU MEGAWATII

Curent penal pentru oligarhii petrolului

Bucuresti, Bulevardul Primaverii. Renumit din vremurile cand adapostea nomenclatura comunista, cartierul a devenit, in ultimii ani, si un centru pentru sedii de companii ai caror proprietari invart pe degete milioane de euro. Este si cazul Green Energy SRL (GE), o firma care face bani din comertul cu energie.

Isi are cartierul general in „Monolit Offices”, o cladire de birouri care seamana mai mult cu o banca. In spatele usilor inchise, GE, ca si ceilalti intermediari, cumpara megawatii si ii vinde mai departe. Nu produce. Nu e nevoie de prea multi angajati, intrucat, dupa cum spun oameni din bransa, „totul se face din pix”.

Profiturile firmelor care intermediaza vanzarile de energie au fost uriase, iar metodele au starnit un val de indignare publica. Una dintre cele mai critice voci a fost cea a „vecinului” celor de la Green Energy, presedintele Traian Basescu, a carui resedinta (Vila Lac 2) e situata chiar vizavi de firma din Primaverii. Basescu a considerat imorale aceste afaceri si le-a cerut intermediarilor, chiar si celor de la GE, sa faca publice contractele prin care au preluat energie de la stat.

Turceni, baza investigatiei

In anul 2005, firma a prins o afacere de zile mari prin care a achizitionat energie de la complexul de stat Turceni. Tranzactia e cercetata de procurorii anticoruptie. „Am fost intr-adevar audiat la DNA, insa nu stiu daca s-a terminat ancheta. Nu mai stiu sigur, parca am fost citat ca martor”, ne-a spus Eduard Ciucu, administratorul GE.

DNA a precizat pentru EVZ ca procurorii efectueaza cercetari penale „privind aspecte legate de vanzarea de energie efectuata de complexurile energetice Turceni si Rovinari in perioada 2005-2006”. Urmarirea penala a fost dispusa, in noiembrie anul trecut, pentru „abuz in serviciu contra intereselor publice”.

Potrivit Mediafax, procurorii verifica un raport al Departamentului de Control al Guvernului, in care se arata ca GE, ca si alte companii - Energy Holding, Euro PEC si Beny Alex - au fost favorizate atunci cand au cumparat de la Turceni energie foarte ieftina, in perioada 2004-2006.

In document se semnaleaza ca Turceni (care functioneaza pe baza de carbune) a furnizat firmelor energie ieftina de la Hidroelectrica. Daca aceasta din urma ar fi sistat livrarile, Turceni se obliga sa acopere necesarul din productie proprie. Concluzia: prin contractul cu Hidroelectrica nu au fost respectate Legea energiei electrice si Legea concurentei, conform surselor Mediafax.

Pretul cu care a cumparat GE era de 96 de lei/MWh (firma sustine ca la aceasta s-au adaugat taxe de 10 lei). La Turceni - conform unui raspuns MEC la o interpelare in parlament - pretul de productie in primul trimestru al anului 2006 a fost 132,46 lei, iar cel de vanzare - 150,78 lei.

Asadar, in perioada „Turceni”, familia Stefan si asociatii ei au beneficiat de curent la un pret cu 50 la suta mai mic decat media cu care vindea complexul. Cine a mai avut de castigat?

Beneficiarii din umbra

Unul dintre marii clienti ai firmei familiei Stefan a fost (si ramane) RAFO Onesti, companie controlata de firme apartinand omului de afaceri Yacov Goldovski si avocatului bulgar Todor Batkov, ambii apropiati ai lui Mihail Cernoi - un controversat oligarh rus aflat in exil.
Conform unui raport publicat pe site-ul acestei companii, RAFO a achitat catre GE, anul trecut, 22,6 milioane de lei (aproximativ 6,45 milioane euro), suma trecuta la „obligatii de plata”, la un pret mediu de 164 lei pentru un megawatt-ora. Marin Anton, manager la Onesti pana in noiembrie 2006, estimeaza ca, anul trecut, rafinaria a cumparat, lunar, energie de un milion de euro de la firma familiei lui Gheorghe Stefan.

Potrivit datelor furnizate EVZ de catre administratorul Eduard Ciucu, GE a vandut curent la RAFO la preturi cuprinse intre 155 lei (noiembrie 2005) si 220 lei (din ianuarie 2007). „La 1 decembrie anul trecut, cand am pierdut contractul de la Turceni, cei de la RAFO au vrut sa plece, dar s-au razgandit, intrucat tot la noi au gasit cel mai bun pret”, a adaugat Ciucu, care sustine ca marja de profit a fost de doar 3-4 la suta.

In 2005, cu numai doi angajati, firma Green Energy a avut un profit brut total de un milion de euro. In 2006, profitul a fost de... 30 de milioane de euro!

„A fost foarte bun contractul cu.... „baietii destepti”, adica... cu Green Energy”, ne-a spus, telefonic, Marin Anton, fost manager la RAFO. „Am economisit. Nu ne-a interesat de unde au luat ei!”, a adaugat Anton, chestionat in legatura cu provenienta curentului.

Acuzat de fostul ministru al economiei, Codrut Seres, ca a intervenit pe langa el pentru ca GE sa poata pastra preturile convenabile de la Turceni, Gheorghe Stefan a replicat: „Seres e bolnav! M-am certat cu el fiindca ma obliga sa nu iau, la Piatra-Neamt, taxe de la E.ON...”.
Pana la urma, la finele anului trecut, Turceni a reziliat contractul cu firma fiului lui Pinalti.

Epoletii tatalui

„Cercul de incredere” al generalului SRI

Unul dintre asociatii Green Energy, Lucian Badescu, este fiul generalului SRI in rezerva Dumitru Badescu. Contactat telefonic, generalul ne-a spus ca se cunoaste cu Theodor Stolojan inca de cand acesta era prim-adjunct la Ministerul Finantelor, imediat dupa 1989, dar a negat vreo legatura intre acest lucru si activitatile Green Energy. Badescu a fost sef al Diviziunii economice din SRI pana in anul 2000, timp in care a fost implicat intr-un scandal in care ziarul „Ziua”

l-a acuzat de politie politica. Ulterior, din anul 2000 a devenit consilier al directorului SRI, apoi a fost trecut la probleme de... invatamant. „E total fals ca as fi avut vreo implicare in Green Energy sau in alte afaceri ale fiului meu. Habar n-am ce face fiu-meu, ce firme si-a facut si cum se numesc ele...”, a declarat Badescu.

LEGETURI

PLD, Stolojan&Tofan

Tranzactia GE-RAFO - din care cumparatorul spune ca a castigat, iar vanzatorul nu e la fel de entuziast - are, pe traseu, personaje legate intr-un fel sau altul de Theodor Stolojan ori de apropiatii acestuia.

PINALTI - STOLO. Gheorghe Stefan, al carui fiu, Gabriel, detine 40 de procente din GE, este un sustinator declarat al aripii Stolojan desprinse din PNL. Sprijinit in campania locala din 2004 de Stolojan prin mai multe vizite, platformistul Pinalti i-a intors favorul, afisandu-i portretul-gigant pe fatada sediului PNL in noiembrie 2006. Suspendat din partid, el s-a declarat „simpatizant” PLD. A ramas, formal, in PNL intrucat, daca ar demisiona din PNL pentru a se inscrie in PLD, ar pierde primaria.

OMUL DE LA TOFAN. Fiu al unui general SRI, Lucian Badescu, unul dintre asociatii GE, a fost manager la Tofan Group, proprietate a prietenului si asociatului in afaceri al lui Stolojan, Gelu Tofan.

URSARESCU - PNL. Un alt asociat al GE este Andrei Ursarescu. El are 20 de ani si e fiul lui Dorinel Ursarescu, deputat, fost vicepresedinte PNL Neamt in perioada 2000-2004. Anuntat ca demisionar din PNL si ca si trecut in aripa „Stolojan” la finele anului trecut, el apare, totusi, in acest moment, ca deputat liberal.

ANTON - RAFO - PLD. Marin Anton, seful PLD Ilfov si fost deputat PNL, a administrat RAFO in perioada contractului cu GE. „L-am negociat cu Badescu”, ne-a declarat el. „Theodor Stolojan nici nu stie de asa ceva.”. Anton a fost coleg cu Stolojan la Tofan Group, dupa care, sustinut de acesta din urma, a ajuns deputat PNL in legislatura 2001-2004.

Aghiotantii lui Mihail Ciornoi, oligarhul care patroneaza din umbra RAFO Onesti, s-au intalnit cu Theodor Stolojan la Palatul Cotroceni si au corespondat cu acesta

LOBBY PENTRU RAFO

„Domnule Stolojan...”

„Stimate domnule Stolojan (...) Dorim, mai intai, inainte de toate, sa va multumim din nou pentru intalnirea fructuoasa pe care am avut-o ieri. (...)” Asa incepea o scrisoare primita, pe 15 martie, de consilierul prezidential Theodor Stolojan. Semneaza Ofer Kerzner si Uri Bider, in numele Calder A-International B.V.

Intalnirea avusese loc cu o zi inainte si era doar ultima dintr-un lung sir de discutii intre „investitori” si autoritatile romane. Calder-A preluase RAFO de la Balkan Petroleum (controversatii frati Iancu) in anul 2005, in cadrul unui consortiu denumit Alfa Oil. Din el mai faceau parte Expanet Trading Limited si Raglam Overseas Ltd.

Oamenii de afaceri aveau nevoie de avizul AVAS pentru preluarea rafinariei. Lui Stolojan i se cerea, in scris, sprijinul. „Va rugam sa ne acordati sprijinul dv. pentru a ne ajuta sa facem progrese in finalizarea procedurii cu AVAS, asa incat sa putem implementa, in cel mai scurt timp posibil, planurile de investitii cu privire la RAFO SA. (...)”

In luna iulie a aceluiasi an, investitorii faceau o noua vizita la Cotroceni, intalnindu-se cu „mana dreapta” a lui Stolojan, consilierul Bogdan Chiritoiu.

„Solutia pentru RAFO, companie operational profitabila, nu este falimentul, cum doresc, poate, concurentii, ci ca guvernul sa reglementeze datoriile istorice, din cauza carora firma se confrunta cu costuri suplimentare”, a declarat Stolojan pentru Mediafax. Raspunsul venea de la AVAS: „Afirmatiile lui Theodor Stolojan pot constitui elementul unei presiuni”, a spus presedintele Razvan Orasanu.

Gheorghe Stefan

„Nu stiu de contractele fiului meu!”

Gheorghe Stefan a refuzat o intalnire cu reporterii EVZ, intrucat urma sa plece in concediu. „Nu stiu de firma fiului meu, nu cunosc contractele acestei companii, vorbiti cu administratorii!”, a declarat primarul. „Luati bani, primiti comenzi!”, a exclamat, intr-o discutie telefonica, primarul de Piatra-Neamt.

Invitat sa-si argumenteze afirmatiile, a sustinut, de mai multe ori, ca stie el cum functioneaza presa din Romania, care ar primi bani de la diverse firme pentru a le denigra competitorii, acuzatie respinsa de reporterii EVZ.

Primarul a recunoscut ca s-ar inscrie in PLD daca ar putea. El a sustinut ca nu exista nicio legatura intre lobby-ul facut de Theodor Stolojan pentru RAFO si contractele pe care le are de la rafinarie firma in care fiul sau, Gabriel Stefan, detine 40 la suta.

Personaj discret

Asociatul lui Silviu Prigoana

Un personaj discret implicat in afacerea „Green Energy” se numeste Alexandru Petrisor Dragoiu, asociat in firma. O cercetare la arhivele Registrului Comertului ne arata ca acesta, in varsta de 30 de ani, este un asociat al omului de afaceri Silviu Prigoana (foto), in cadrul „imperiului” Rosal - renumit pentru activitatile de salubrizare. Astfel, Dragoiu detine participatii in Rosal Electronics (productie de televizoare), Rosal Industrial (imobiliare), Rosal Import-Export (comert cu electronice).

Tacere

Stolojan nu comenteaza

Theodor Stolojan nu doreste sa comenteze pe marginea subiectului RAFO Onesti. El sustine ca l-a interesat ca rafinaria sa functioneze, pentru ca inchiderea ei ar fi insemnat o mare pierdere economica. In rest, Stolojan a refuzat sa vorbeasca despre afacerile aghiotantilor
lui politici, derulate pe orbita RAFO.

Conform unor surse apropiate companiei, cantitatea de energie livrata de GE la RAFO a scazut drastic dupa oprirea productiei
la Onesti, fiind de maximum 10 la suta din ce era odata. De altfel, asociatii GE sunt foarte aproape sa vanda firma, dar cumparatorul e, deocamdata, confidential.

Politica&fotbal

Bani pentru liberali

Green Energy a fost cel mai important sponsor al PNL in 2006, inainte ca partidul sa se „sparga”, prin plecarea aripii „Stolojan”, care a infiintat PLD. Conform listei cu finantari private publicate in Monitorul Oficial, GE a donat 141.994 lei. Gheorghe Stefan a oferit partidului 12.000 de lei, iar parlamentarul Dorinel Ursarescu, tatal unui alt asociat in GE, a donat 18.165 lei. Surse apropiate companiei ne-au spus ca firma a sponsorizat cu 400.000 de euro si echipa de fotbal Ceahlaul Piatra-Neamt, condusa de Gheorghe Stefan. Acesta a precizat ca suma „este mult mai mica”.

"Pauza de lucru"

Bate pasul pe loc

IVG Investment&Management, firma care administreaza rafinaria, urmeaza sa plece, dupa opt luni de contract cu proprietarii. Incetarea contractului se discuta zilele acestea in adunarea actionarilor. Activitatea la RAFO este oprita de mai bine de un an. Rafinaria traverseaza un proces de reorganizare. Recent, actionarul Yacov Goldovsky a anuntat ca RAFO va relua activitatile de procesare a petrolului.

evz.ro

Acum eu nu inteleg de ce se vorbeste despre PNL cand e vorba de Pinalty si despre Stolojan. Pai ce treaba are Stolojan cu PNL? Si vorba unuia: cum da Evenimentul in Stolo? L-a suparat pe Basescu?

miril

18th July 2007, 13:43

Bine, bine, dar Marean Ghiul-esti de Bega unde se afla pozitionat! Sau l-au bagat astia in...alta parte?

Platanu

18th July 2007, 13:47

Se intreba aseara si Mircea Badea de ce "Oficiosul",adica Evenimentul Zilei,pune un astfel de articol despre Stolojan,care Stolojan e prieten cu Basescu.Si ma intreb si eu acelasi lucru.S-o fi intamplat ceva intre Stolojan si Basescu in ultima vreme?

miril

18th July 2007, 13:52

Sa fii disparut lacrimile?

Platanu

18th July 2007, 13:55

"Draga Stolo......:huhu: " Imi aduc aminte si acum de lacrimile lui Basescu.:D

Herc_Reloaded

18th July 2007, 14:38

Eu zic ca raspunsul este simplu: pur si simplu EVz nu este "oficiosul" numanui. Poate unii ziaristi impartasesc anumite pareri pro, sau contra, dar nu este o politica editoriala a lui Ringier de a nu ataca pe cei pro. Articolul acesta poate aduce audienta, si asta este cel mai important.

In fapt, politica lui Ringier este de a nu se pune niciodata rau cu cei aflati la putere, iar acum la putere se afla PSD-PNL, nu Basescu si Stolo.

miril

18th July 2007, 14:41

Bank, astia vorbesc de PLD si de PNL pana la plecarea gruparii Stolojan. Chestia cu Basescu nu trebuie vazuta ca pe un diferent ci mai mult ca o incercare de-a testa, din partea preseii, o eventuala fisura survenita in urma acestui caz, A propos, Herc, vad ca rusii...e peste tot, energ(eti)ci si pus pe oligarhia surselor energetice. EvZ este pro, mai degraba Cotidianul este neutru dpdv al...reputatiei, ca sa ma exprim online...sport.

Platanu

18th July 2007, 14:43

Totusi EvZ il apara de multe ori pe Basescu.Chiar si acum,cu legea pensiilor,il apara,caci se intreba Mircea Badea care erau ziarele de propaganda pe vremea lui Gheorghiu-Dej,caci EvZ le depaseste cu mult.Acum se stie ca Mircea Badea are ceva cu Basescu,ca doar lucreaza la "mogulul Voiculescu".

Herc_Reloaded

18th July 2007, 14:51

Iertati-mi limbajul, dar Mircea Badea este un prostanac lingau. Cred ca si cei mai aprigi adversari ai lui Basescu sunt de acord ca chestia cu marirea pensiilor este o gogoritza electorala PNL-PSD.

Ati citit "scrisoarea celor doi" ministrii de fundamentare a maririi pensiilor? Model de imcopetenta administrativa romaneasca. Nici un cuvat despre: cat presupune aceasta crestere, o cifra, si care sunt sursele exacte. spusele lui Vosganian sunt clare: dupa 2008 nu ne intereseaza ce va fi. Ce idiot!S

Eu, daca as fi fost prim-ministru, i-as fi dat afara imediat pe acesti doi caraghiosi, care nu au nicio treaba cu finantele si asigurarile sociale. Dar Tariceanu nu poate face asta, pentru ca si el si-a dat acordul pe aceasta scrisoare. Nuami Vladescu saracu' a spus ce a gandit, si a spus corect. Se vor lua bani de la investitii, ca sa se acopere aceste pensii. Sau, adaug eu, masura va antrena o presiune inflationista ca ma contracara in termeni reali aceasta marire a pensiilor.

Marirea pensiilor este o decizie politica, menita sa resusciteze sperantle electorale ale unor partide fara idei, si fara personalitati (nu ca PD ar fi mai breaz)

Asa ca, de ce este Evz ziar de propaganda. Pentru ca prezinta realitatea, dar patronul Antenelor se agata si el de frimiturile acestei legi, doar doar o sari de la 1.2% la 1.3%?

Un ultim argument: Nu uitati ca Evz a atacat murdar pe Monica Macovei, o "protejata" a lui Basescu.

georgemp

18th July 2007, 14:54

Platanu

18th July 2007, 15:06

Eu stiu ca tu ai o obsesie cu Prima TV.

Despre Badea,lingau e,dar prostanac nu as zice.Are niste comentarii bune,si mai e si haios de multe ori.

georgemp

18th July 2007, 15:10

Pai cine se uita pe Antena 3, inafara de caţiva rătăciţi?

Bancaru

18th July 2007, 15:10

Herc, hai sa nu ne imbatam cu apa rece - Evenimentul zilei este ziarul de casa al lui Basescu. Ce naiba discutam aici. Mai ramane sa ne intrebam, si nu retoric, ce e cu Ziua sau Romania Mare, ale cui sunt.
Miril, chit ca era vorba de PNL inainte de PLD, nu scrii mare PNL in titlu, pentru ca impactul creat de titlu si de marimea lui isi face efectul. Nu ma pricep la marketing, dar nici chiar asa.
Herc, si cu pensiile este de discutat. Ti-am zis, chit ca este electorala, este bine ca s-a dat. Sunt foarte multi oameni pentru care o sa insemne foarte mult. Nu cred ca pensiile vor baga economia in colaps. Economia gafaie din alte cauze. Una ar fi ca nimeni nu se poate atinge de prietenii de spart seminte ai lui Basescu - Becali, dragomir, Sandu, Kassai. Sunt mii de gauri negre. Daca economia va intra in colaps din cauza pensiilor inseamna ca si inainte de a se mari este bolnava, sidoasa, tuberculoasa si ofticoasa.
Mircea Badea este un frustrat si este lingau, normal. Ii da limbi lui Voiculescu. In cur, sa ne intelegem, ca sa nu fie confuzii. Sula i-o suge altcineva, nu spun cine, dar stiu. Va pot povesti si pe PM cum ii tine langa el. Sunt sclavi. Bine, genul de sclav d'ala care o duce tare bine, dar nu se poate rupe.

Herc_Reloaded

18th July 2007, 15:18

Bank, sistemul de pensii nu o ducea el prea bine nici inainte. Multi spun la fel, lasa ca nu o sa se intimple. Dar un macro-economist nu gandeste asa.

Normal ca dpdv social este o masura buna. La fel de buna ca si cea de marirea a salariilor din sescvtorul public la minim... cat sa spun, 500 de euro? Sau sa dam gratis fiecarei familii o casa. Ce masura mai sociala decat asta? Problema este, ai bani de asa ceva?

As putea fi de acord cu tine ca marirea nu va afecta economia, daca Varu si celalat idiot ar fi spus ceva de genul: aceasta masura necesita 100 de milioane RON in plus, care reprezinta o crestere de x% a bugetului actual de asigurari sociale. Sursele de finantare a acestei cresturi sunt reprezentate de 1...., 2...., 3..... Sursele identificate acopera 110% din necesitati, astfel incat suntem acoperiti si daca PIB nu va creste cu 9% in fiecare an, ci cu 5%.

Asa se face (pe scurt) o fundamentare, nu gunoiul ala scris acolo de cei doi tembeli. Vorbesc urat. Scuzati-ma.

Bancaru

18th July 2007, 15:28

Herc, eu iti dau scris ca nu o sa se intample nimic. Cat despre efectul de inalbire al legii cu pensiile, nasol pentru domnul Traian ca nu i-a venit lui primul ideea. Eu zic ca am discutat prea mult de pensii. Zilele astea ar fi alte subiecte. Nu ma mai iau iar de Videanu pentru ca Bucurestiul este paralizat acum, in perioada de vacante, si sa nu zic ca unele lucrari au termen de finalizare in octombrie. Nu vreau sa ma gandesc. Am auzit ca ieri nu puteai sa intri la metrou la Victoria de cata aglomeratie era, in conditiile in care toate marile bulevarde erau pline ochi. De pe 1 mai si pana la 23 august nu am bagat viteza a 3-a. 1 si 2. Am omorat masina.
Sa dicutam de PLD, de Stolojan, de Pinalty, de Basescu si chestia aia cu spalarea banilor - stiti ca in aceeasi zi el a cumparat o bucata dintr-un teren muuuuuult mai ieftin decat celalalt cumparator care a cumparat, normal, cealalta bucata. Cam asa a facut si un altul intrat in colimator, si asta ar putea sa fie cauza retrogradarii noastre: dragomir a cumparat un teren, fiul sau, defapt, muult mai ieftin de la Gino. Vedeti voi ca mereu e cate un Gino si cate un dragomir. Astea le trecem cu vederea?
Nu zice nimeni sa le dai cate o casa. Nici mie nu imi convine ca dau atatia bani pentru pensii, sanatate, si altele. Dar ce pot sa fac? Ma rog, dau banii si ei mi-o dau in gura. Vorbesc urat. Ma intelegeti...

Herc_Reloaded

18th July 2007, 15:38

Subiectul cu pensiile imi este "drag" pentru ca am o oarecare experianta in domeniu (nu, nu sunt pensionar, asa cum malitios suporterii altor echipe ar putea presupune)

Cu certitudine nu le putem trece cu vederea. Nu stiu exact despre ce este vorba, daca le-ati postat mai devreme imi cer scuze, nu le-am citit, zilele aceste sunt cam ocupat. O sa incerc sa ma documentez. Insa, daca este adevarat, este foarte grav, in ambele cazuri.Asa cum v-am spus cu ceva vreme in urma, eu l-am aparat pe Basescu, sau mai curand agreez multe din ideile lansate de el, si criticile aduse de el altor institutii ale statului.

Daca insa se doveste (nu, nu l-a tribunal, ca de asta m-am convins ca nu este posobil, dar sa apara dovezi clare si irefutrabile in presa) ca este un mincios ordinar, voi recunoaste ca m-am lasat inselat.

Ce declara Basescu pe aceasta tema? Am o saptamana de cand nici TVRI nu am mai urmarit.

Cat privste Stolo, si Rafo, nu mai stiu ce sa zic. Profesorul meu de latina imi spunea: Cui prodest? A beneficiat Stolo de ajutor financiar sau de alta natura de la Tender si Iancu, si firmele rusesti implicate? Sau el a exprimat doar o pozitie de economist, ca rafinaria trebuie sa mearga?

Vreau detalii, pe bune. As vrea sa imi formez o opinie pe aceasta tema, asa cum in timp m-am lamurit ce s-a intamplat cu Rompetrol. Asta pentru cultura mea generala, nu ca ar avea vreo importanta.

P.S. Daca Basescu promoveaza aceasta lege de marire a pensiilor chiar in lipsa fundamentarii, de frica pierdetrii electoratului, imi voi schimba parerea fata de el. Astept.....

miril

18th July 2007, 16:46

Herc, el trebuie sa o aprobe datorita prerogativelor presedentiei, are dreptul de a o remite parlamentului, dar o data aprobata de parlament, cum este deja, el nu are dreptul sa refuze semnarea legii caci incalca Constitutia. Saracu Traian, in ce situatie ingrata se afla!

Platanu

18th July 2007, 16:56

Basescu a vrut efectiv sa aiba si el ceva de castigat,ca imagine,din toata afacerea asta.Ca altfel,iesea in castig numai Tariceanu sau partidul care a propus acest lucru.Acum a venit Base si a zis:"Pai stati asa ca nu-i asa",ca dup-aia,daca aproba legea sa zica:"Pai vedeti,daca nu eram eu,astia va dadeau tzeapa,ca nu aveau fonduri pentru marirea pensiilor".Stie Basescu asta sa iasa din orice situatie.

Bancaru

18th July 2007, 17:04

Hercule, te sfatuiesc sa tragi tu singur concluziile cum singur sa citesti si sa nu astepti, cel putin de la mine, vreo opinie. Eu sunt mai mult sau mai putin subiectiv pentru ca nu imi plac personagiile. In mare am inteles ca e vorba de un conflict de interese care se cupleaza si cu ce spune Seres, ca venise Pinalty JR la el sa ceara "ienerjie eftina". Eu asa am inteles din ce am auzit la radio si ce mai e prin presa. Ca ala micu vindea ieftina cu mijlocirea lui Stolojan. Cert este ca in ultima vreme mai multe bube au erupt in capul chel al lui Basescu si cel patrat al lui Stolojan. Case, bani, (trafic de) influenta, spectrul unor dosare, etc.

miril

18th July 2007, 17:07

Concluzia, au mult...sprijin din partea prietenilor.

miril

19th July 2007, 10:01

O zi plina la...bagat! Sa incepem putin...vesel, cu CTP:

Bibloteca Babardel Gandul

După „Dacia Felix” şi „Pendulul lui Pandele”, a treia bucată din ciclul „Sunt român, n-am butelíé”:

- Dominginer, am şi eu o biblotecă...

Ar trebui să-l aveţi în faţa ochilor pe nea Ediţă Babardel Haicuminelahotel, ca să înţelegeţi cosmosul pe care mi l-a deschis în minte propoziţia aceasta, rostită pe un ton atât de umil încât însemna în mod precis dispreţ şi ameninţare.

- Aveţi o bibliotecă, domnu’ Ediţă? Adică aveţi nişte cărţi? Le şi citiţi, le-aţi citit?

Nea Ediţă îşi trage cu zgomot profund mucii înlăuntrul său şi pe urmă proiectează o flegmă bogată, de un alb impecabil, în praful de lângă roata staţiei.

- Dominginer, mie să nu-mi mai zici domnu’ Ediţă, că eu nu sunt domnu’ Ediţă cu matale, să-mi zici Babardel. Bă Babardel, cum s-aude.

Cu porecla asta venise din Libia. Îi speriase până şi pe trupeţii lui Ghaddafi. La bază era şofer pe trucul Rompetrolului, dar avea şi multe alte calificări: valutist, peşte, benzinar, bişniţar de orice. Condamnat pentru viol şi tentativă de omor. Pe unul, un marinar galez afumat, chiar îl omorâse în bătaie într-o bombă din Alger, dar n-au avut ce să-i facă pentru că ăla dăduse primul, din senin, în văzul tuturor, îi trântise o halbă de metal în ţeastă lui Babardel. Mai bine lovea un rinocer cu glastra-n cap. Arabii îl porecliseră în limba lor într-un fel, Bab el Mandeb, sau cum i-or fi zis, pe care petroliştii noştri aşa îl românizaseră: Babardel.

- Nea Ediţă, eu nu pot să vă zic matale Babardel, că sunteţi mai mare ca mine şi nu pot. Mai bine vă zic nea Ediţă, dacă vă supără domnu’.

De fapt, altceva îl supăra şi nu ştiam ce. Cum nu prea ştiam să mă port cu nimeni din echipa de bretelari, mai toţi din Videle şi de primprejur. În loc să înfigă geofonii în pământ, aruncau pur şi simplu cablurile pe câmp şi îşi aprindeau ţigara.

Dinamita, de multe ori îngropată din lene mult mai puţin adânc decât cerea fişa de lucru, exploda ca-n filme, mai crăpa câte-o casă din marginea satului şi îi dădea omului televizorul jos de pe masă, solul vibra conştiincios, iar cuiele geofonilor daţi cu cracii în sus în Câmpia Română înregistrau radiaţia de fond a Universului. N-o să credeţi, dar „datele” culese în felul ăsta erau pe urmă supuse în centrul de calcul prelucrărilor statistice avansate, filtrări, medieri, croscorelări şi ieşeau nişte grafice mai frumoase decât mortul scos de la îmbălsămat.

La început am încercat să-i sperii cu tăiatul din salariu. Puţin le păsa, şi aşa câştigau te miri ce şi mai nimic, cei mai mulţi dintre ei, fie ţigani, fie români, erau hoţi cu înaltă calificare, cunoscuţi şi respectaţi în tot pampasul Videlor, la staţiile seismice se angajau ca să fie undeva în câmpul muncii. Pe urmă am zbierat că-i dau afară. „Aşa să faci, dominginer!”, rânjeau unii la mine de sub albul sclipitor al ochilor, căci ştiau foarte bine că n-aveam de unde să angajez alţii.

În ziua în care am atins miezul calm al disperării i-am adunat pe toţi la cârciumă, la „Beregata”, unde avea mereu bere proaspătă şi se mai tăia şi câte o beregată. Am comandat un rând de halbe la toată lumea, pe urmă încă unul, şi am început să cuvântez sobru şi dedicat ca un popă catolic în pădurile Africii: „Domnilor, explozia încărcăturilor de dinamită creează unde de şoc care se propagă pe suprafaţa solului şi în adâncul lui. Străbătând straturile geologice, vibraţiile întâlnesc impedanţe acustice diferite, în funcţie de rocă – argilă, calcare, nisipuri, bazalt. Undele reflectate trebuie traduse în semnal electric de geofonii noştri şi transmise în staţie.

Cu înregistrările acestea se face o imagine a subsolului, într-un loc de pe pământul Patriei, de pildă aici, la Videle, şi se estimează pe baze ştiinţifice ce şanse sunt să fie petrol. Pe urmă se înfige sau nu sonda şi e mai uşor să înfigi un cui decât o sondă. Iată de ce vă rog, cu cerul şi pământul, dacă tot vă duceţi până unde vă trimit, mai faceţi o mişcare, scurtă, nu e obositoare, şi înfigeţi cuiele geofonilor, nu-i mai aruncaţi pe câmp”. Au tăcut un timp. Pe urmă unul a zis: „Hai, dominginer, crezi că dacă înfigem noi ceosofonu’ să umple ţara dă ţiţei? L-a luat pă tot nemţii şi americanii, şi ruşii, şi ăia de la Bucureşti să fac că muncesc în branşa asta, ca şi noi, iau şi ei lefuri, lefuri adevărate, nu ca ale noastre. Eu zic mai bine un cântec vesel să cântăm. Zi-i mă, A zburat puiul cu aţa”.

Aşa s-a dus dracului tentativa mea de a-mi crea cât de cât o autoritate. Şi acum avea ce-avea cu mine însuşi tartorul lor, nea Ediţă Babardel Haicuminelahotel, cel care îi strunea pe toţi dintr-o privire.

- Dominginer, cum v-am spus, io am o biblotecă. Da’ nu e cu cărţi, e cu bilete. Când merg cu itebeu la Bucureşti, le cer la oameni când coborâm biletele care le-a compostat. Am ca la trei sute cu găuri în fel şi chip, le ţin în buzunar într-un elastic. Cum vine controloru, trag biletu care trebuie din elastic. Aşa îi zice în Bucureşti la asta, biblotecă.

Mă stăpânesc cu greu să nu râd, după ce am răsuflat uşurat. Da’ de ce oi fi răsuflat uşurat, totuşi? Ce era să mi se întâmple? Ce mare ameninţare mă păscuse? Dacă apuci să-ţi pui întrebarea asta, răspunsul vine repede şi nu e prea plăcut. Când toţi guşterii ăştia mai şmecheri şi mai tari decât mine mă luau în băşcălie sau se făceau că mă ascultă, şi eu n-aveam ce să le fac, păstram în dosul minţii replica tăcută şi liniştitoare că eu sunt un intelectual, care a citit o grămadă de cărţi, în vreme ce ei sunt nişte hominizi de Bărăgan, un trib, o po****ţie de pradă care-şi caută hrana şi se înmulţeşte ca acum douăzeci de mii de ani.

Asta mă ajuta să îndur multe. Şi acum, Babardel zisese că are şi el o biblotecă. Nici lipsa i-ului nu-mi putuse opri fiorul de nelinişte: animalul ăsta citeşte cărţi, ca şi mine? Doarme cu ele la cap, ca şi mine? Mai mult, le pune în raft şi se uită fascinat la cotoare, ca şi mine? Poate că volumele lui Babardel au între filele complet albe bancnote de 100 de dolari, poate sunt teancuri de poze porno legate şi copertate, că, altfel, eu ce mai sunt?

- Dominginer, ce m-am gândit io, io am multe bilete în biblotecă şi până acu’ nu mi-a lipsit niciunu, dar nu ştiu dacă le am pe toate. Câte ar fi să fie toate, cu toate felurile dă găuri?

Nevoia de generalizare. Catholita lui Noica. Ediţă Babardel nu se mulţumeşte cu eficienţa practicii, a empiricului, simte în mod gratuit şi metafizic nevoia unui cadru teoretic riguros în care să-şi aşeze bibloteca. Problema i se pare insurmontabilă, nu e convins că aş putea s-o rezolv, mai degrabă ar vrea să mă umilească încă o dată. Bine că sunt inginer şi nu filosof.

- Păi, nea Ediţă, dă un bilet încoace. Avem, deci, un pătrat format din 9 pătrăţele mici, numerotate de la 1 la 9. Avem cazuri de bilete găurite într-un pătrăţel, în două, în trei, până la 9, adică găurite toate.

- Toate nouă? Păi, nu arată cam varză biletu’ aşa, dominginer? O fi un compostor să dea nouă găuri?

Babardel nu mai e nici Gauss, nici Euler, a spus un lucru de bun simţ, dar uneori bunul simţ e moartea marilor descoperiri abstracte.

- Poate că nu e, nea Ediţă, dar matale m-ai întrebat câte ar fi să fie, nu câte sunt, aşa că punem cazu să fie şi nouă găuri. Ei, dacă le-adunăm pe toate ştii câte ies? Fix cinci sute unsprezece bilete.

Puteam să-i zic şi cinşpe mii patru sute, m-ar fi privit la fel de neîncrezător.

- Păi, de, io ştiu, dominginer, atâtea o fi? N-ar fi multe să mai pun, că am trei sute şi ceva, da atâtea o fi toate?

Camionagiul lui Descartes are dubii. Îmi vine să-l întreb, rânjind, câte clase are. Sau să-i spun scurt: m-ai întrebat, ţi-am răspuns, sănătate, bucurie.

- Arătaţi-mi şi mie cum aţi făcut socoteala, eu n-am prea făcut şcoală, da cred c-o să pricep...

Nu mai e nici agresiv... nici dispreţuitor... Ba chiar are o undă de tristeţe în voce, nea Ediţă... Iau o foaie mare de hârtie milimetrică pentru seismograme şi o întorc pe faţa albă.

- Uite, nea Ediţă, să zicem că ai un bou, o capră şi o oaie. Cum poţi să le împerechezi între ele câte două? Boul cu capra, boul cu oaia, capra cu oaia şi... mai ce? Mai e vreo combinaţie? Nu, deci sunt trei. Va să zică, între trei lucruri luate câte două sunt posibile trei combinări. Ia să vedem acuma între patru luate câte două...

Desfac băbeşte combinările în şiruri lungi pe foaia mare şi albă. Când trecem de jumătatea şirului, adică la C9/5, îi spun că nu e nevoie să calculăm mai departe pentru că C9/5 = C9/4, ca de altfel toate combinările complementare, prin urmare câte bilete sunt cu 7 găuri, tot atâtea sunt şi cu 2 găuri, câte cu 6 găuri, tot atâtea cu 3 găuri... Nea Ediţă a făcut ochii mari şi scoate un icnet scurt.

- Înţeleg. Înţeleg, dominginer. Chiar înţeleg...

Se uită dus la foaia de hârtie, are privirea umedă şi strălucitoare de parcă ar fi băut o juma de votcă. În clipa asta mi-e tare drag de el. Ce simte acum nea Ediţă trebuie să fi simţit Newton uitându-se la măr, Mendeleev contemplând primele tuşe ale tabloului elementelor, Planck în faţa cuantei, Rafael în faţa unui tablou al lui Leonardo... N-ar fi crezut că există ceva mai tare decât pumnul, banii şi caii putere... Sau, poate, asta doar sper eu cu disperare că simte nea Ediţă, fiindcă nu ştiu exact de ce sunt pe lumea asta.

Aşa s-au întors geofonii cu vârful în pământ în pampasul Videlor, după ce nea Ediţă Babardel i-a adunat pe toţi guşterii şi le-a zis că ăluia care-mi mai iese din cuvânt îi rupe capul.

miril

19th July 2007, 10:03

O alta Marie la aceasi primarie:

Prevad in Bucuresti o finala Orban-Negoita. Sau poate Murgeanu Alecu Racoviceanu Gardianul

Peste exact un an de zile vom avea un alt primar general. Este un lucru pe care nu-l stim numai noi, ci si toate partidele politice. Toate lucrurile care la aceasta ora par a fi stabilite se pot rasturna in cele aproximativ 10 luni care au mai ramas pana la declansarea oficiala a campaniei electorale. Poate chiar sa apara surprize de ultimul moment, desi lectia dura primita de PSD in 2004 (cand Bogdan Niculescu-Duvaz a fost inlocuit in campanie de Mircea Geoana) spune ca la imaginea unui candidat la Primaria Capitalei trebuie lucrat mult si nu se poate face in pripa.

In PNL se discuta serios ca pentru functia de primar general, in 2008, sa candideze Ludovic Orban, actualul ministru al transporturilor. Este un motiv pentru care imaginea sa nu se va schimba mult, pastrand principalele caracteristici (duritate in declaratiile la adresa lui Traian Basescu, intransigenta in felul in care sunt tratate proiectele ministerului si amenintarea permanenta cu sanctiuni si schimbari). Este un candidat care ar avea sanse sa ajunga in turul doi al alegerilor. Singurul impediment care apare la aceasta ora este ca o anumita aripa din PNL negociaza cu un fruntas liberal-democrat intoarcerea sa in partid, fiind nemultumit de pozitiile pe care i le-au oferit Theodor Stolojan si Valeriu Stoica, fruntasului putand sa i se promita sustinerea pentru candidatura la Primaria Capitalei.

Este greu de crezut ca PSD va putea produce un candidat care sa-l scoata din impasul in care se zbate in Bucuresti de mai bine de trei legislaturi, desi se lucreaza mult la imbunatatirea imaginii lui Marian Vanghelie, in timp ce Sorin Oprescu lucreaza pe cont propriu la imaginea sa, dar cel din urma ar trebui, dupa parerea mea, sa spere la o functie mai mare decat cea unde a pierdut de cateva ori batalia.

PD ar avea sansa sa ajunga intr-o finala bucuresteana cu pretendentul liberal. Candidatul se pare ca s-a hotarat sa nu fie Adriean Videanu, chiar daca sunt voci in partid care l-ar putea hotari sa renunte la ideea de a nu mai candida. De fapt, atacarea simultana a tuturor fronturilor de asfaltare bucurestene este o actiune de tip kamikaze de imagine.

E clar ca rudele defuncte ale actualului primar sunt pe buzele tuturor, dar in toamna-iarna, chiar si in primavara, cand lucrarile vor fi terminate, noul trafic bucurestean ar putea fi capitalizat politic de catre democrati. E interesant ca sursele democrate vorbesc de doi posibili candidati la aceasta pozitie. La vedere se vorbeste de Liviu Negoita, dar este el cu adevarat viitorul candidat al PD la Primaria Capitalei? PD a lucrat mult la imaginea unui alt om care s-a remarcat rezolvand situatiile de criza, dar a carui reputatie este tinuta departe de flegmele pe care le isca „marea asfaltare“. Este vorba de Razvan Murgeanu, un om apreciat de toate taberele din PD, numele sau fiind vehiculat atunci cand PD a vrut sa-i schimbe pe Dobre sau Berceanu de la Transporturi sau pe Vasile Blaga de la Interne. Este posibil ca strategia PD sa fie aceea de a-l expune pe Negoita eventualelor dezvaluiri antidemocrate, Murgeanu fiind anuntat foarte aproape de alegeri, cand nu se mai poate face nimic. Democratii mai au o problema, aceea ca, din informatiile noastre, nici Videanu, nici Negoita si nici Murgeanu nu isi doresc sa candideze pentru „functia suprema“ in Bucuresti. Dar partidul are metode de convingere.

miril

19th July 2007, 10:05

Nu stiam eu de ce imi place sa ascult muzica, mult:

Muzica, la fel de buna pentru organism ca si sexul sau mancarea Gardianul

Ascultarea muzicii are acelasi efect asupra creierului ca si sexul sau mâncarea, provocând eliberarea de substante chimice care induc o stare de bine, potrivit unui studiu realizat de o echipa de cercetatori canadieni. Profesorul in neurostiinta Daniel Levitin, de la Universitatea McGill din Montreal, autorul acestui studiu, a spus ca muzica activeaza zonele din creier asociate cu placerea, excitarea si satisfactia. Cercetatorul a spus ca diferitele stiluri de muzica influenteaza in mod diferit organismul, iar intelegerea acestui concept ar putea ajuta oamenii in alegerea cântecului sau artistului potrivit, care sa ii ajute sa-si indeplineasca mai bine sarcinile sau scopurile. Levitin a descoperit ca in creierul persoanei care asculta muzica au loc aceleasi reactii ca in creierul câstigatorului unui pariu, a unui scafandru care face o scufundare sau a unei persoane care a luat o doza de droguri. In momentul in care o persoana asculta o melodie preferata, in creierul acesteia are loc o eliberare de dopamina, hormonul asociat cu recompensa si fericirea. Aceasta asociere l-a facut pe Levitin, care este si producator muzical si a colaborat cu Stevie Wonder si Grateful Dead, sa spuna ca a descoperit adevarul din expresia „sex, drugs and rock'n' roll”. „Muzica influenteaza erectia, concentrarea si regleaza starile de spirit, pentru ca actioneaza asupra chimiei naturale a creierului”, a adaugat acesta. Cercetatorii au descoperit ca muzica instrumentala, clasica, jazz-ul si tehno sunt potrivite pentru persoanele care studiaza un text pentru ca impiedca distragerea atentiei. Melodiile pline de energie, cu un tempo de peste 96 de batai pe minut, sunt potrivite pentru persoanele care gatesc sau fac curat in casa.

Sugestii muzicale:
· persoanelor care studiaza li se recomanda Mozart ("Divertimenti for Winds"), John Coltrane ("Ballads") si Mike Oldfield ("Tubular Bells");
· persoanelor care se ocupa de treburi casnice li se recomanda Buena Vista Social Club, Vivaldi ("Patru anotimpuri"), AC/DC ("Back in Black");
· persoanelor care fac sport li se recomanda Arrested Development, Creedence Clearwater Revival, Madonna ("Hung Up");
· pentru relaxare si somn se recomanda concertele de oboi de Bach si The Village Vanguard Sessions.

Fructele nu impiedica recidiva cancerului de san

Nici macar consumul unei cantitati de doua ori mai mari de legume si fructe fata de cea recomandata de medic nu contribuie la reducerea riscului de recidiva a cancerului la sân, la femeile care au fost tratate in stadiul incipient al acestei maladii. Este rezultatul unui studiu realizat de o echipa de cercetatori de la Universitatea Stanford. La studiu au participat 3.088 de femei, cu vârste cuprinse intre 18 si 70 de ani, care au fost monitorizate in perioada 1995 - 2006. Jumatate dintre participantele la studiu au consumat o cantitate de doua ori mai mare de fibre, legume si fructe fata de cea recomandata de autoritatile americane in domeniu, iar cealalta jumatate a urmat dieta normala - 5 portii de legume si fructe consumate zilnic. Cele doua grupuri au prezentat aproximativ aceleasi riscuri de a dezvolta din nou un cancer la san - 17%. „Nu exista nici o proba care sa indice ca un regim alimentar foarte bogat in legume, fructe si fibre si sarac in grasimi poate impiedica recidiva unui cancer la sân”, a conchis Marcia Stefanick, specialist oncolog, coordonator al acestui studiu. „Am fost putin deceptionata din cauza acestor rezultate”, a adaugat aceasta.

Vitamina C nu previne raceala

Ideea ca suplimentele cu vitamina C alunga racelile este doar un mit, potrivit unui studiu realizat de o echipa de cercetatori australieni si finlandezi. Cercetatorii au facut o analiza a 30 de studii anterioare, la care au participat peste 11.000 de persoane, si au descoperit ca nu exista probe care sa sprijine ideea ca vitamina C ofera unei persoane normale o protectie suplimentara impotriva stranuturilor, tusei si nasului infundat. Doar persoanele care sunt supuse unui stres fizic deosebit, precum atletii de la maratoane, schiorii si soldatii, pot avea beneficii de pe urma administrarii regulate de vitamina C. Acestia au prezentat cu 50% mai putine sanse de a raci daca au luat zilnic vitamina C, spun cercetatorii.La nivel general, protectia oferita de suplimentele vitaminice este insignifianta, au conchis specialistii. Controversa in ceea ce priveste efectele protectoare ale vitaminei C dateaza chiar de la descoperirea ei, in anii'30. Ideea ca vitamina C poate vindeca racelile comune a fost foarte promovata in anii'70 de Linus Pauling, laureat al premiului Nobel, care a incurajat oamenii sa ia zilnic o doza de 1.000 de miligrame. Doza zilnica de vitamina C recomandata in prezent este de 60 de miligrame.

miril

19th July 2007, 10:08

Cand doi iti spun acelasi lucru e...prea tarziu. Se vede ca ne-am trait tineretea cam in aceasi perioada:

E prea tarziu? Emil Hurezeanu Romania Libera

Venirea fostilor baieti din Rolling Stones in Romania a declansat mai multa nostalgie decat pasiune. S-a observat ca fanii, care de obicei asalteaza periferia hotelurilor sau a stadioanelor in care fac escala celebrii rockeri, s-au numarat, la Bucuresti, pe degetele a doua maini. Neconditionalii, batrani cu coada din fosta Internationala flower-power, actualmente doar flower la gura borcanelor cu muraturi, erau mai multi in fata la Hilton decat mioriticii nostri fosti latosi, mai timizi decat Irinel Columbeanu si mai

discreti decat Gigi Becali. Generatiile de adolescenti sau la sfarsitul copilariei, in anii ‘70, din randurile carora cu mandrie inutila declar ca fac parte, au umplut, totusi, pana la refuzul confortabil Stadionul national. Isteria a fost dominata de bucurie si in acest caz. Explicatiile acestei reveniri calme a trecutului nostru recent, prin cei mai turbulenti reprezentanti omologati ai acestuia, tin de trecerea timpului. Pe locul in care s-au zbenguit Rolling Stones marti seara altadata se inscenau epopei nord-coreene in limba de lemn. Pionierii si soimii patriei de odinioara au toate motivele
sa-si aminteasca doar pe jumatate, cu manie antiproletara, aceste momente. Copilaria si tineretea lor retin mai ales veselia dezordonata a acestor vaste libatii supravegheate, in aer liber. Nici fostii soldati de la Transfagarasan sau santieristii de la Salva-Viseu, nici studentii fortati, sa dea tarii doar mai mult porumb nu s-au transformat in Soljenitani ireductibili. Cronicarii vietii in libertate conditionata acordata de national-comunismul ceausist, in perioada sa "aurorala", din acea insula Newport a stalinismului industrial, de intimidare psihologic-propagandista, care a urmat reprimarii in masa, au toate motivele sa uite. Nici suferinta lor n-a semanat cu chinurile detinutilor de la Sighet, nici politrucii de la UASCR n-au mai avut nimic in comun, in afara de sanatatea ereditara a dosarului de cadre, cu fenomenul Pitesti. Viata devenise – nu-i asa? – suportabila, cu accente de sinceritate usor recuzata in fata oglinzii, pentru milioane de romani treziti la realitatea tarii lor fictive impuse, si a lumii normale interzise, in urma cu 30 de ani. Daca noi, tinerii de atunci, nu avem deci motive sa inlocuim nostalgia cu isteria, ce sa mai spunem despre profesorii, educatorii, indrumatorii nostri auto-investiti de Partid si Securitate? Pentru ei, colaborationisti voluntari sau involuntari ai sistemului, anii ‘70 ai secolului trecut erau sinonimi cu popasul in prima oaza de dupa traversarea desertului. Preferau minciuna, servilismul si oportunismul real-socialiste, in absenta arestarilor in noapte, a deportarilor, confiscarilor si excluderii din universitati. Paradoxul straniu al inlocuirii pasiunii de nostalgie, prilejuit de coborarea printre noi, adolescentii de rand ai anilor ‘70, a Rolling Stones-ilor, este explicabil deci prin lipsa de eroism a trecutului nostru reprimat. Nici dictatura, nici rezistenta la dictatura nu mai erau ce-au fost. Este motivul pentru care Beatles, Jimmy Hendrix, Janis Joplin sau Rolling Stones erau intr-adevar clandestinii apartamentelor noastre de bloc, pe care nu aveam obligatia sa-i turnam la Securitate. Interzisi de sistemul ideologic, ei erau tolerati de subsistemele normalitatii. Prin ei aflam insa ca cetateanul liber poate fi nemultumit de razboi, de imperialism, de America, de Rusia, de comunism, in numele libertatii de expresie. Libertatea de expresie era mai importanta decat orice realitate contestata. Prin ei, drogul si aventura erau de preferat ideilor ciuce si marxism-leninismului creator.
In sfarsit, nu pot sa nu evoc in aceste randuri experienta personala a descoperirii Europei Libere, prin intermediul emisiunilor lui Cornel Chiriac, Radu Maltopol (Radu Theodoru) si Andrei Voiculescu. Seara de seara, noapte de noapte, de Pasti si de Craciun, vocile acestor disc-jockeys politizati prin natura destinatiei mesajului lor ("The message is in the music!") se alaturau, in canonul unei reflectii mai ample si mai grave, enunturilor lucide ale lui Noel Bernard si Monicai Lovinescu. Acum, Rolling Stones, desantat pe "23 august" la Bucuresti dupa atatia ani de lamuriri, framantari si asteptari, nu mai creeaza decat magia rece, aproape alba in irizarile sale, pentru fiecare dintre noi, a neimplinirilor vietii in libertate. Acum, de ele raspundem singuri.

miril

19th July 2007, 10:10

Vedem, in mare, lucrurile la fel, nu neaparat...ceachir:

Oameni de cultura si odihna Dan CIACHIR Ziua

Atasamentul recent si subit al catorva intelectuali cunoscuti, plus un ziarist si un malai-mare nedefinit profesional, pentru presedintele Traian Basescu a facut sa curga ceva cerneala.

S-au intreprins si cateva paralele intre raporturile domnului Basescu, respectiv ale fostului premier Adrian Nastase, cu intelighentia nationala. Dupa modesta mea parere, Adrian Nastase apartine tipologiei Gheorghiu-Dej, iar dl Basescu tipologiei Carol al II-lea - Ceausescu.

Adrian Nastase stie ca, daca te pui rau cu intelectualitatea, mai ales in imprejurari de libertate a cuvantului, la putere fiind, risti sa-ti creasca urzici in urechi. El dorea sa nu fie criticat, contestat, ridiculizat. Si stia sa manuiasca zaharelul. Cunosc cazul unui artist care din detractor al sau s-a metamorfozat in laudator discret, sotto voce ("Daca ati sti ce om sensibil e premierul!"). Ambele parti au fost multumite, iar artistul nu s-a trezit in situatia celui ce iese dintr-o casa de rendez-vous incheindu-se la pantaloni. Postura in care se gasesc adulatorii domnului Basescu.

Gheorghiu-Dej, pomenit mai sus, era indubitabil un dictator rosu, dotat insa cu un realism al puterii si cu simtul discretiei. Nu era ahtiat dupa paiete encomiastice, iar in 1961, consecinta a Congresului PCUS din acel an, cand a disparut statuia lui Stalin din "parcul de cultura si odihna" omonim (Parcul Herastrau), s-a pus si in Romania surdina cultului personalitatii. Dej tinea sa fie laudata oranduirea, mai putin persoana sa. Era constient ca e bine ca intelighentia, ostila din principiu regimului, macar formal sa manifeste "adeziune". De aceea nu s-a zgarcit, nici n-a ezitat sa-l viziteze acasa pe G. Calinescu (intocmai ca Adrian Nastase pe artistul amintit) si sa-i trimita cate un cos cu flori in fiecare an, nu de ziua de nastere, ci de Sfantul Gheorghe.

Atunci cand s-a instalat Ceausescu la putere, in martie 1965, cultul personalitatii prim-secretarului partidului unic abia mai palpaia. Nici ode, nici articole omagiale. Insa incet-incet au aparut voluntarii: scriitori, oameni de cultura si odihna... Unii dintre acestia nici nu avusesera initial fizionomia lingaului sau a laudarosului. Adrian Paunescu facea parte dintr-un grup de tineri scriitori nonconformisti, alaturi de Ana Blandiana, Dumitru Tepeneag, Vintila Ivanceanu si altii. Ulterior, Paunescu s-a transformat din incendiator in pompier. Nu a fost singurul. "Cultul" lui Ceausescu a fost incurajat de ocarmuire, dar, si tin sa subliniez, acest demers bizantin a plecat de jos in sus, de la oamenii de cultura si odihna spre Ceausescu. Iar de-a lungul anilor paraiasul a devenit Nil cu delta arborescenta. Daca pe vremuri am avut norocul sa nu scriu, niciodata, numele lui Ceausescu intr-un articol, este pentru ca eram tanar si neinsemnat. Oricum, nu mi-a cerut-o nimeni.

Insa pot spune ca un om cat de cat public da socoteala in viata pentru elogiul desantat sau nemeritat. Nimeni nu-si mai aminteste ca Arghezi a fost condamnat, dupa primul razboi mondial, dimpreuna cu alti scriitori, pentru "colaborare cu inamicul in teritoriul ocupat". Nimeni nu-i reproseaza sutele de pamflete, ci exclusiv laudele aduse lui Carol al II-lea, generalului sovietic Vedenin (alt ocupant) sau regimului comunist. Intelectualii care si-au gasit reper si liman in "Presedinte" sunt suficient de inteligenti si cultivati ca sa stie lucrurile acestea. Este problema lor. Insa orice fluviu encomiastic, la noi si pretutindeni, a fost initial un paraias. O pata de umezeala aparuta pe tavan poate constitui preludiul unei cumplite inundatii.

miril

19th July 2007, 10:13

O concluzie buna de urmat:

Cum se raspunde politic pentru distrugerea parcurilor si monumentelor Gabriel ANDREESCU Ziua

-- Nu stiu cum s-a intamplat ca reprezentantii organizatiilor care au condus marsul din 14 iulie a.c. sa finalizeze protestul lor cu o proclamatie fatalist-ironica. In acest document adresat autoritatilor centrale si locale din Romania, cinci asociatii au invocat priceperea cu care acestea au reusit in ultimii 17 ani sa instraineze proprietatile publice spre interese private; stiinta autoritatilor de a distruge parcuri si a afecta zone arhitecturale istorice; faptul ca nici o lege, nici o norma de mediu, nici un argument care tine de civilizatia urbana nu le-au putut opri.

Fatalist si ironic, cum spuneam, autorii proclamatiei le-au "cerut solemn" autoritatilor sa-si continue opera, sa ocupe spatiile verzi din Bucuresti si din celelalte orase ale tarii cu constructii, sa taie toti copacii din mediul urban, sa sprijine realizarea unor autostrazi si sosele in ariile protejate si altele asemenea. "Noi, cetatenii umili ai acestei tari juram sa nu va mai deranjam in nici un fel, ba chiar sa va sustinem activ in aceasta actiune" termina patetic autorii, ca si cum personajele care vandalizeaza de 17 ani viata urbelor s-ar rusina brusc de aratatul cu degetul al unor bucuresteni ajunsi la limita rabdarii.

Nu se vor rusina. Lucrurile nu se vor schimba decat prin scoaterea lor din joc. Cum s-a mai scris, prima arma pentru apararea intereselor locuitorilor este cea juridica. Interesele comunitatii sunt reale si acoperite - chiar imperfect - de legi care, invocate in fata instantei, produc efecte. Un exemplu este lupta cu succes pentru salvarea Parcului Carol.

E la fel de adevarat ca apararea patrimoniului public in fata grupului superior numeric de profitori are nevoie si de alte mijloace. Castigarea "piesa cu piesa" in Justitie nu-i suficienta. O solutie cuprinzatoare ar fi sanctionarea politica a alesilor locali, schimbarea celor vinovati cu altii mai buni. E suficient sa privim ce se intampla in Bucuresti. De ani de zile alegerea primarilor si consiliilor este dominata de competitia identitatilor politice. Odata administratia locala instalata, oricare ar fi fost partidul reprezentat, politica in favoarea unor interese private a strivit interesele bucurestenilor. Nimic nu a putut sa opreasca initiativele, chiar dementiale, din care cineva putea sa scoata un profit. Care a fost beneficiul bucurestenilor de pe urma acelei scandaloase si ridicole competitii auto Bucharest Ring? Copaci taiati, praf si strazi inchise, uruit in plus peste un oras saturat de zgomot! Cum e posibil ca mii de riverani sa traiasca luni si ani langa santierele deschise pe strazile Capitalei? In orice oras civilizat interventiile se fac rapid, pe suprafete strict limitate, dupa care se repara un alt tronson. La noi se permite firmelor o strategie care le maximizeaza profitul in contul infernului trait de contribuabili.

Or, edilii responsabili pentru toate acestea ar trebui exclusi de la conducerea cetatii. Singura solutie democratica sunt alegerile. Iar administratia locala permite, spre deosebire de Parlament, ca alegerile sa fie castigate de echipe de independenti neinregimentati partinic. O comunitate nemultumita de abia asteapta programe si candidati capabili s-o convinga. In loc sa ii ironizeze pe alesi, acesti tineri ar fi mult mai eficienti daca s-ar adresa localnicilor cu o lista precisa de obiective comunitare si o alta de profesionisti verificati gata sa puna in aplicare ceea ce promit.

miril

19th July 2007, 10:16

Un domeniu de...suflet pentru unul ca mine. Si nu unul ci doua articole:

Harta inteligentei emotionale in Romania Felicia Niculae Traistariu EvZ

Primul studiu privind impactul inteligentei emotionale asupra companiilor romanesti evidentiaza ca femeile au un EQ mai mare decat barbatii.

Persoanele aflate in posturi de top nu cunosc stresul, femeile sunt in general mai inteligente emotional decat barbatii, iar cele cu studii postdoctorale pot schimba radical organizatiile.

Acestea sunt doar cateva dintre concluziile ce se desprind din studiul „Inteligenta emotionala la locul de munca - 2007”, efectuat de Competent Consulting, firma de consultanta si training in domeniul dezvoltarii personale si organizationale.

Studiul a fost efectuat in perioada 27 martie-15 iunie 2007, prin chestionarea on-line a 1.963 de persoane din toate regiunile de dezvoltare ale Romaniei, cu varste cuprinse intre 18 si 68 de ani.

Moldovencele stau prost cu EQ. Nivelurile inteligentei emotionale (EQ) cele mai ridicate din tara sunt ale femeilor din Banat si Oltenia, iar la polul opus se situeaza cele ale barbatilor din Moldova, Bucovina si Banat, precum si ale femeilor din regiunea de Nord-Est. Dintre barbati, nivelul de inteligenta cel mai ridicat il au ardelenii. De regula, femeile ii depasesc pe barbati cu trei pana la noua puncte.

Sefii, inteligenti emotional. Atat la barbati, cat si la femei, EQ creste odata cu urcarea pe scara ierarhica, de la nivelul de executant la cel de top management. Somerii si pensionarii au un grad de EQ scazut.

„La barbatii pensionari se vede ca au trait intr-o perioada in care libera exprimare era ingradita. Femeile n-au avut probleme de comunicare”, argumenteaza Daniel Bichis, EQ & NLP trainer al Competent Consulting.

La barbati, doctoratul scade EQ. Studiul releva ca barbatii cu doctorat au un grad de inteligenta emotionala mai scazut decat cei care au doar masterul. „Titlul le afecteaza structura personalitatii, facandu-i mult mai putin atenti la propriile emotii”, spune Daniel Bichis.

Femeile vor diplome. In cazul femeilor se constata o reducere a echilibrului emotional odata cu cresterea nivelului de pregatire scolara.
„Femeile vor recunoastere sociala. Fac o facultate si vad ca nu o obtin. Atunci se inscriu la master, la doctorat, la studii postdoctorale, in speranta, mereu inselata, ca vor obtine in sfarsit statutul dorit. Nemaiavand o scoala de urmat, se intorc la locul de munca si incearca sa-l transforme conform propriilor asteptari. Femeile scolite au un grad de EQ redus, dar pot schimba radical organizatiile”, spune Daniel Bichis.

Vaduvele si functionarii, in top. Nivelul cel mai redus de inteligenta emotionala il au barbatii care lucreaza in agricultura, urmati de cei din constructii, ONG-uri, invatamant si cercetare. Nivelul EQ cel mai ridicat il au barbatii din administratia publica, armata, politie si jandarmerie.

Din punct de vedere al starii civile, vaduvele au cel mai inalt nivel de EQ, la polul opus fiind vaduvii. „Barbatul priveste pierderea partenerei ca o lovitura. Femeile au insa, dupa moartea sotului, o preocupare extraordinara: fac parastase! Adica au prilejul sa comunice, sa-si manifeste emotiile”, arata Daniel Bichis.

Conducatorii, putin stresati. Exista perceptia conform careia cu cat te afli mai sus pe scara ierarhica, cu atat esti mai stresat. Studiul realizat de firma Competent Consulting spulbera din temelii acest mit. Rezultatele indica o scadere a nivelului de epuizare fizica si emotionala pe masura ce sunt ocupate posturi de varf.

Definitie

Ce este inteligenta emotionala

Aristotel descria inteligenta emotionala astfel: „Oricine se poate supara si enerva - este atat de simplu! Dar sa te superi pe cine trebuie, atat cat trebuie, atunci cand trebuie, cu un motiv foarte bine definit si in modul cel mai potrivit este mult mai greu”.

De fapt, este vorba despre capacitatea de a realiza un echilibru intre ceea ce te deranjeaza si actiunile tale. O persoana cu un IQ ridicat poate da gres in viata, dar un inteligent emotional - nu.

Pas cu pas

Dezvolta-ti EQ!

> Recunoaste ca ai emotii si fii atent la ele. O emotie tine sase secunde;

> Tine un jurnal pentru a constata ce anume a declansat starea pe care o ai, felul in care iti afecteaza gandirea, comunicarea;

> „Citeste” reactiile emotionale ale altora! Da televizorul la minimum in timpul unui talk-show si incearca sa intelegi ce se intampla. Dupa 10 minute, vezi in ce masura presupunerile tale sunt reale;

> Participa la traininguri de inteligenta emotionala.

LA RECRUTARE

EQ mareste considerabil sansa de angajare

Potrivit aprecierilor trainerului Daniel Bichis, in maximum doi ani, angajatorii din Romania vor intelege cat de importanta este inteligenta emotionala.

De altfel, coeficientul de inteligenta emotionala va deveni un criteriu in recrutare, in special pentru pozitiile de top management. Marile corporatii folosesc deja teste EQ in vederea selectarii candidatilor pentru anumite posturi importante.

Recrutorii stiu ca un EQ ridicat indica posibilitatea depasirii cu succes a problemelor intalnite la locul de munca. Nivelul minim al EQ pe care-l urmaresc este de 110 (un scor de 55 indica o incapacitate emotionala, iar unul de 145 o inteligenta emotionala exceptionala). Iar combinarea evalua-rilor IQ si EQ permite alegerea candidatului care reuseste in viata.

Angajatorii vor salariati cu un coeficient de inteligenta emotionala ridicat si pentru ca acestia pot ridica cifra de afaceri a companiei, chiar si cu 40%. Cele mai multe beneficii se simt, spune Daniel Bichis, in zona de vanzari, call-center, distributie, marketing, sectoare unde comunicarea este esentiala.

De altfel, conferinta internationala de inteligenta emotionala desfasurata recent la Londra a scos in evidenta efectele introducerii unor programe de dezvoltare a inteligentei emotionale: sporirea vanzarilor, fidelizarea clientilor, imbunatatirea actului managerial si facilitarea schimbarilor si adaptarii rapide la cerintele pietei.

Ce te intreaba la testul EQ

Atunci cand ti se testeaza nivelul de inteligenta emotionala, intrebarile sunt extrem de variate si vizeaza emotiile, felul in care stii sa le gestionezi, modul in care esti in stare sa comunici (atat verbal, cat si nonverbal), ori cum poti detensiona o situatie conflictuala.

Practic, din raspunsuri reiese daca esti in stare sa fii un bun conducator. Cateva exemple de intrebari: „cat de des ai fost amuzat la serviciu si ai ras?”, „la terminarea programului, te simti epuizat din punct de vedere fizic?”, „cand ai plans ultima data si de ce?”, „de cate ori ti-ai criticat actiunile ori ti-ai reprosat ceva?”.

miril

19th July 2007, 10:19

Romanii sint mai inteligenti la suflet decit americanii Amenzi pentru liniile aeriene care nu iau persoane cu handicap Caldura favorizeaza ciuperca piciorului

Romanii sint mai inteligenti la suflet decit americanii Oana Craciun Cotidianul

Romania se claseaza in partea superioara a unui clasament mondial al inteligentei emotionale. Insa scorurile obtinute in tara difera de la o regiune la alta.

Banatencele stiu cel mai bine sa jongleze cu emotiile, atit cu ale lor, cit si cu ale celorlalti, fiind pe primul loc in topul inteligentei emotionale din Romania. La polul opus se situeaza barbatii din regiunile de dezvoltare Nord-Est si Vest, potrivit primului studiu despre inteligenta emotionala realizat in Romania si dat publicitatii ieri. Daniel Bichis, realizatorul cercetarii, defineste inteligenta emotionala (EQ) ca fiind „capacitatea de a ne percepe emotiile, de a le intelege si de a le utiliza“, care determina in final calitatea de a fi un bun comunicator. Bichis spune ca „EQ-ul poate explica de ce oameni cu o inteligenta rationala (IQ) foarte mare nu reusesc neaparat in viata sau nu ajung in pozitii inalte profesional, in timp ce persoane cu un IQ mediu sau chiar sub medie ajung in functii de conducere. E mai important sa fii un bun comunicator“. El mai spune ca rezultatele bune din Banat se explica prin faptul ca aceasta a fost o zona colonizata cu evrei si s-a creat o cultura a comunicarii.

Cercetarea „Inteligenta emotionala la locul de munca - 2007“ mai releva ca Romania se afla printre tarile cu un grad de inteligenta emotionala ridicat, cu un EQ mediu de 104, peste referinta americana – de 100. Cel mai mare EQ apartine Israelului, cu o medie de 112, iar cel mai mic se inregistreaza in Canada - 95. Nu exista nici o corelare intre cifrele EQ si cele IQ, centralizate in 2002 in lucrarea controversata „IQ si bogatia natiunilor“, a profesorului de psihologie nord-irlandez Richard Lynn.

In Romania, pe categorii, antreprenorii, care au un nivel de inteligenta emotionala mediu, sint intrecuti de top manageri, care se situeaza peste medie. In schimb, antreprenorii sint mai satisfacuti si motivati decit top managerii. In ceea ce priveste domeniul de activitate, nivelul cel mai redus de inteligenta emotionala este inregistrat la barbatii care lucreaza in agricultura, urmati de cei din constructii, ONG-uri, invatamint si cercetare, topul fiind tinut de barbatii din administratia publica, armata, politie si jandarmerie, procente asemanatoare si in cazul femeilor.

In ceea ce priveste stresul profesional, cei mai relaxati barbati sint antreprenorii sau cei care lucreaza in administratia publica, in timp ce categoriile masculine cele mai stresate sint somerii si pensionarii si cei care activeaza in agricultura, banci si asigurari si au profesii liberale. In cazul femeilor, cele mai putin stresate, spre deosebire de barbati, sint top managerii de companie, care lucreaza in mediul privat, iar cele mai stresate femei sint somere, pensionare sau cele angajate in agricultura, armata, politie, jandarmerie sau in ONG-uri. Absolventii de doctorat, concubinele, dar si femeile care lucreaza in organizatiile mari, cu 500-1.000 de angajati, sint de asemenea epuizati prin stres.

Studiul, realizat in perioada martie-iunie 2007, pe un esantion de aproape 2.000 de persoane, cu virste cuprinse intre 18 si 65 de ani, din toate regiunile de dezvoltare, mai releva si zonele cu cele mai mari niveluri de optimism si motivare. Cei mai optimisti romani sint barbatii din regiunea de dezvoltare Sud-Vest, la polul opus aflindu-se cei din Nord-Est. Optimisti sint barbatii vaduvi, persoanele divortate, top managerii si antreprenorii, dar si cei care lucreaza in banci, asigurari sau in armata, politie si jandarmerie. Mai putin echilibrati emotional sint vaduvele, cei care lucreaza in agricultura, somerii si pensionarii.

Profit din cresterea EQ
Potrivit unor studii, trainingurile pentru imbunatatirea EQ-ului angajatilor au adus cresteri ale vinzarilor cu 15%, in cazul L’Oreal, sau cu 10%, la American Express. Domeniile in care este necesar un EQ mai mare sint vinzarile, serviciile si top managementul. Pe de alta parte, in echipele mici de IT nu este nevoie de un EQ, ci mai degraba de un IQ ridicat.

Herc_Reloaded

19th July 2007, 15:54

Vedem, in mare, lucrurile la fel, nu neaparat...ceachir:

Baiatul asta, Ceachir, nu a fost turnator la Securitate? Ma intreb care din colaboratorii Ziua, de peste 45 de ani, nu a fost.

miril

19th July 2007, 16:00

Pai n-am dosarele lor. Tu le ai? Lasa ca mai sunt si Serban Orascu, Ioan Bogdan Lefter, fetele alea care-mi plac mie si Bancarului. Mmmmiruna! Gabriel Andreescu, Valentin Hossu-Longhin, daca mai dau exemple intru la pareri in ceea ce sugerai. Herc, ********ii...e peste tot!

Bancaru

19th July 2007, 16:39

Pai de ce sa fi fost Ciachir turnator? E cert sau a devenit acum, dupa articol?

Platanu

19th July 2007, 17:40

Stire de pe OLS:

Mijlocasul englez David Beckham regreta ca s-a transferat la LA Galaxy, echipa la care a observat ca nu se poate face performanta, si ca suporterii americani prefera sa urmareasca alte sporturi, potrivit editiei electronice de joi a cotidianului englez The Sun. LA Galaxy are o galerie ultras de 14 fani.

Iata ca nu suntem un caz singular,in ceea ce priveste numarul de ul-trasi.Se intampla si la case mai mari.

georgemp

19th July 2007, 18:36

Sunt tari astia.
De acuma si cu ei...si cu New Jersey:D

Bancaru

19th July 2007, 20:09

Dar ce voia Beckham? Cupa campionilor americani? Ce naiba vrea? Nu era clar ca aia au alte preocupari. Si apoi sa nu se mai cace pe el ca si ei circula pe cealalta parte, strang surubul invers, au altfel de prize.

Herc_Reloaded

20th July 2007, 08:32

Au romanii o vorba, referitoare la suflet in rai sau cu **** in ****. Asa si Beckham asta. Acum nu mai este multumit de salariul fantastic pentru un jucator cu evolutii mediocre 80% din meciuri.

Beckham este publicitate, media hype. In America, insa, el este un necunoscut. Daca va uitati pe ziarele americane, o sa vedeti ca stirile despre Beckham sunt de la pagina 25 incolo. Asa ca, prin aceste declaratii, familia Beckham incearca sa mai starneasca un pic atentia, curiozitatea si compasiunea.

Cum poti sa compatimesti un om care a facut sute de milioane dintr-un sport in care lovesti o basica cu piciorul, iar capul este folosit atat de rar :drak:?

miril

20th July 2007, 09:40

Lege anti-bacşiş în România Cornelia Popescu Curentul

• În Statele Unite ale Americii sunt specificate bacşişurile ("tips-urile") pentru ospătari, şoferi, recepţioneri, garderobieri, şi lista ar putea continua

• Pentru servirea la masă, ele sunt chiar nuanţate în funcţie de atitudinea prestatorului

• De altfel, în toate ţările Europei occidentale, bacşişul în turism este normat explicit sau implicit

• În România, autorităţile vor să introducă Legea privind practicile comerciale incorecte, aceasta fiind una dintre propunerile şefilor Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, prin care se urmăreşte o creştere a calităţii serviciilor

• De asemenea, se are în vedere ca pentru nerespectarea acestei legi să se aplice amenzi de la 30 de milioane de lei până la 300 de milioane de lei

• Vicepreşedintele ANPC Gheorghe Ciubotaru spune că cine va fi prins că ia sau cere bacşiş va suporta rigorile legii, iar patronilor care vor încuraja aceste practici li se va pune lacătul pe cârciumă

• Oficialii din domeniu recunosc că bacşişul este adânc înrădăcinat în practicile comerciale româneşti, având, ca şi concept, conotaţii preponderent negative, numai că totul trebuie făcut până la limita bunului simţ.

mare dilemă. Bacşişul se dă chiar dacă nu ţi-a plăcut ceea ce ai mancat şi nu ţi-a plăcut cum ai fost tratat de chelneriţele infatuate? Şi după ce am fost ultima dată la un restaurant de pe langă Autogara Filaret, mă tot întreb cat e procentul din notă care trebuie să-l laşi?

Mi-am pus aceste întrebări după ce şefa de sală de la carciuma cu pricina a sărit la gatul meu cand mi-am exprimat dorinţa că aştept restul de 100 de mii de la nota de plată care era 491 de mii de lei. Gabi, căci aşa scria pe ecuson, a trecut în fugă pe langă masa mea şi pentru că era în criză de locuri, mi-a strigat peste umăr că îmi mulţumeşte şi mi-a dat de înţeles că ar fi vremea să părăsesc locaţia. Numai ca eu am avut curajul să îi spun că aştept restul. Duduia furioasă a venit la masă şi mi-a cerut explicaţii. "Ce rest?" Păi restul de vreo 100 de mii, am spus eu pe un ton calm. Numai că ospătăriţa, pardon, şefa de sală, mi-a explicat cum stă treaba. "Eraţi obligată să lăsaţi restul". Eu insist şi îi explic faptul că doar eu stabilesc cuantumul bacşişului, în funcţie de gradul de mulţumire. Aşa că am încercat să îi explic faptul că la cei 491 de mii, cat era nota de plată, aş fi considerat suficient bacşiş 50 de mii. Ea o ţine pe a ei şi îmi spune că nu am dreptate, deşi eu îi spun că obiceiul este ca, atunci cand clientul înapoiază nota de plată fără să spună "mulţumesc", logic este să se aducă restul şi clientul decide dacă mai lasă ceva în plus. Mă rog, după o polemică îndelungată, doamna aduce în cele din urmă restul, de această dată pană la ultimul bănuţ. Înainte de a părăsi "reduta", îi mai adresez o întrebare şefei de sală. "Care este motivul pentru care nu toate mesele au şerveţele de masă?" Răspunsul acesteia m-a lăsat fără replică. "Păi cum să aveţi pretenţia de aşa ceva la o terasă?" Cand totuşi s-a văzut încolţită de argumente şi evidenţele arătau cu totul altceva, aceasta îmi spune că celelalte mese au totuşi aceste şerveţele de masă deoarece consumatorii respectivi au făcut rezervare telefonică.

Ce spune legiuitorul

Şi cum nu am reuşit să înţeleg cum stă treaba cu bacşişul, dar şi cu serviciile prestate după ureche, l-am provocat la o discuţie pe vicepreşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, Gheorghe Ciubotaru. După părerea acestuia, gestul ospătăriţei este de natură penală şi poate fi inclus la categoria furt. Ciubotaru a explicat faptul că ţara noastră se află departe de cele în care deja pe nota de plată se trece şi bacşişul. Pe de altă parte, lui Ciubotaru i se par absurde practicile agenţilor economici care nu au în "dotare" moneda divizionară, adică renumitul mărunţiş. Cat despre calitatea serviciilor, vicepreşedintele ANPC spune că există reglementări care obligă unităţile de consum să respecte anumiţi indicativi de calitate. "Numai că pentru obrăznicia unora, nu prea există o lege. Dacă unitatea respectivă este clasificată, atunci are şi mai multe obligaţii".

Bacşişul, o formă de a arăta cat eşti de manierat

Acordarea de bacşiş este o problemă dezbătută şi în codul bunelor maniere, care spune că, indiferent dacă serviciul este inclus în nota de plată, este recomandabil să lăsăm ceva, în special celor care au servicii mai grele, cum ar fi portarii, cameristele, liftierii, mecanicii auto sau chiar recepţionerii de hotel. Însă, acelaşi cod spune că a da bacşişuri prea mari nu constituie o dovadă de generozitate, ci de proastă creştere. Cu toate acestea, nu ştim care angajat ce prestează diferite servicii ar fi lezat dacă ar primi un bacşiş mai mare de 50 de mii de lei. Conform codului bunelor maniere, chelnerii, şoferii de taxi, coafezele sau frizerii au dreptul la o sumă cuprinsă între 10 şi 20% din valoarea notei de plată.

În loc de concluzii

Am convingerea că în Romania, oricat bacşiş ai lăsa, "politica sictirului" caştigă teren şi se răspandeşte de la o zi la alta. Din fericire, autorităţile de resort s-au gandit să ia măsuri şi să impună o lege privind practicile comerciale incorecte. Cu alte cuvinte, ANPC vrea să starpească bacşişul şi şpaga. Pentru neaplicarea acestei legi, se vor da amenzi de la 30 milioane de lei pană la 300 milioane de lei. Şi dacă nici aşa nu se starpeşte această practică, autorităţile vor să meargă chiar pană la închiderea restaurantului respectiv. Vicepreşedintele ANPC spune că în toamnă va fi supus dezbaterii Parlamentului acest proiect de lege, care din 2008 ar trebui deja pus în aplicare.

Bancaru

20th July 2007, 17:07

Asa o fi dincolo. Si la noi e normat. Daca nu dai iti iei o flegma in mititei. Pai in Europa occidentala iti si vine sa dai bacsis. Toti romanii de aici sau de aiurea, care mai vin si acasa in Bucuresti, au auzit de restaurantele La Mama. Ei bine se mananca binisor acolo. Numai ca sunt foarte jegosi. Te incarca cu ce nu ai consumat. Si cel mai grav mi se pare faptul ca iti dau cu flit cand vor ei. Eu aveam rezervare si m-au sunat sa imi spuna ca nu mai pot sa o onoreze ca nu curge apa. M-am gandit ca e civilizat sa te anunte si ca asta este. Numai ca am ajuns pe acolo la ora intalnirii, ca ala era locul de intalnire, si, MIRARE!!, restaurantul plin. Am intrebat si eu de ce mi-au anulat rezervarea. Pai cu nu aveam apa. dar pentru astia aveti? A venit apa intre timp. Pai si ei cum au venit, cum au stiut? Pe mine de ce nu m-ati anuntat asa cum au putut sa ma sune ca sa nu mai vin? Si mai vor bacsis? Sa vrea . ****! N-am "manere".
Aveam o carciuma in cartier, o bomba, o cosmelie. Stiti cum eram tratati acolo? Ca boierii. Aveam berea pe masa cum veneam, erau ca albinutele si nic nu te sacaiau in timpul mesei cu tot soiul de faze. Discretie. In perioada de vara erau fete, mai bune ce-i drept, care faceau si... tineti-va bine, 10 milioane pe seara. Vezi ce inseamna sa fii atent cu clientul... La noi in Romania daca e ceva de fite e numai pentru nesimtiti. Cu ei se poarta frumos. Trebuie sa fii cu teschereaua plina ca sa te bage in seama asa cum ar trebui sa o faca, in mod normal, cu orice client.
Am baut odata la Carul cu Bere, pe vremea lui Ceao, si am platit pana la ultimul banut. Au fost 2 beri 2 lei si 30 de bani, atat am dat. Si cu monede de 15 bani, de genul asta, adunate de te miri pe unde. Eram elevi, primii ani de liceu. La plecare chelnerul s-a inclinat si ne-a zis: Sa mai poftiti pe la noi, domilor! A fost si o ironie, corect, dar putea sa fie nesimtit de-a dreptul asa cum sunt azi.

miril

20th July 2007, 17:11

Corect. La Mama, e doar cu numele. Romani tampiti!

Bancaru

20th July 2007, 17:19

Nu numai La Mama. Sunt multe. La noi ospatar e sinonim cu nesimtit. Mi-e greata de ei.

miril

20th July 2007, 18:08

"La Mama" era...generic. Romani tampiti!

Bancaru

20th July 2007, 18:19

Si eu?

miril

20th July 2007, 19:00

Ce esti chelnar? Tu esti (cu) un..."avatar imputit". "Si eu sunt roman!".

Bancaru

20th July 2007, 19:33

Nu sunt chelner... O fi bine?

miril

20th July 2007, 19:44

Nu poti fi foarte jegos. Asta ar putea fi o lipsa. Tu ce zici?

miril

21st July 2007, 10:31

Basescu s-a tradat? Ion SPANU Ziua

-- Daca am fi exigenti cu noi, asa cum suntem cu politicienii, toti analistii politici ar trebui sa ne dam demisia. Nici unul nu a intuit motivul pentru care Traian Basescu s-a facut de ras cu amanarea Legii pensiilor.

Cei mai multi dintre noi am spus ca era invidios pe liberali si pesedisti si ca ar fi incercat sa le taie din merite; altii ca a vrut ca o parte din merite sa-i revina dumnealui, adica - vezi Tu, Doamne! - prin solicitarea surselor de finantare, ar fi impiedicat o pacaleala. Analistii din corul prezidential au fost mai uniti si au spus ca Basescu s-a dovedit responsabil si a vrut sa fie sigur ca nu se da peste cap bugetul tarii. Ei, bine, putem spune acum ca toti am fost niste fraieri!

La nici 24 de ore de la promulgarea legii prin care pensiile urmeaza sa fie marite, chiar Traian Basescu ne da adevarata explicatie pentru tergiversarea deciziei sale, printr-o masura care-i tradeaza intentiile reale. In CSAT, presedintele a cerut Guvernului sa aloce pentru aparare un procent de 2,38 din PIB, ceea ce inseamna multe miliarde de euro. Numai pentru achizitionarea avioanelor multirol se vor cheltui 3,5 miliarde de euro, adica tot atat cat ar fi nevoie pentru marirea tuturor pensiilor! Aici e cheia problemei, caci, asa saraci cum suntem, nu ne permitem sa dam o paine si trei pastile de stomac pentru cateva milioane de pensionari dar, in acelasi timp, putem sa cumparam cateva zeci de avioane militare cu care nu stiu ce vom face. Asadar, trebuie sa ne hotaram: ori ii trimitem pe parintii nostri la balamuc si atunci ne inarmam pana in dinti, ori mai carpim tancurile din dotare si atunci mai imbunatatim un pic viata amaratilor ce au creat bunurile din care si azi se mai infrupta "baietii destepti" din toate partidele. Decizia Guvernului si hotararea Parlamentului de a pune pe prim plan majorarea pensiilor i-a pus pe jar pe profesionistii comisioanelor, caci, daca din pensii nu se pot lua taxe, din pretul avioanelor se pot trage niste comisioane uriase, mai ales ca deja este anuntata o batalie intre trei modele: F-16, JAS-39 si Typhoon. Cine alege, va culege! In aceste conditii, sigur ca, pentru unii, e de preferat sa pastrezi cateva sute de milioane de euro in niste conturi secrete, decat sa le imprastii la cateva milioane de pensionari amarati!

Si pentru ca vorbim de avioane ce valoreaza cat bugetul de pensii, iata ca presedintele Basescu isi mai doreste si doua avioane de tip Air Force One, ceea ce nici Ceausescu n-a avut. Nu vreau sa spun ca presedintele trebuie sa mearga la serviciu cu bicicleta, dar de ce ar fi necesare ACUM aceste superavioane, cand prima chestiune care se pune este ce sa faci cu ele. Agenda domnului Basescu este oare asa de incarcata, incat sa fie nevoie de aceste aeronave de lux? Noi vedem ca seful statului este mai degraba izolat pe scena externa si, daca nu ar fi reuniunile internationale, mi-e teama ca singurele sale vizite ar fi cele de la Sighet, Tg. Jiu sau Babadag, iar in aceste localitati nici nu stiu daca avem piste de aterizare pentru Air Force One-ul prezidential. Nici nu au uitat romanii de cursa celor cinci inteligente la Neptun, cu un avion de o suta de locuri si iata ca deja se pune problema calitatii navetelor prezidentiale! Cele 300.000.000 de euro, cat costa avioanele, ar acoperi majorarea pensiilor pentru un sfert dintre pensionari, care fac parte inca din POPOR.

Asadar, acestea erau adevaratele motive pentru care dl. Basescu nu vroia majorarea pensiilor. Ii era teama ca nu ajung banii pentru marile tunuri financiare de la orizont sau pentru avioanele sale de lux! Fara flota, dar cu aeroflota.

miril

21st July 2007, 10:33

Strategii partidelor mai au de invatat... Serban ORESCU Ziua

-- Cand opinia publica a aflat ca unele partide romanesti cheltuiesc milioane de dolari pentru a angaja specialisti in strategia de partid, unora le-a venit sa rada; adica tocmai romanii care au, in istoria lor recenta, la activ performante precum independenta, Romania Mare si (de ce sa nu spunem?) driblarea ursului sovietic, tocmai ei sa nu stie cum se castiga un electorat, in conditiile democratiei parlamentare?

Nu mai putin, greselile abunda... Cele mai multe provin din vechiul defect al politicienilor - i-as zice national - de a-si lua dorinta drept realitate. De aici si nazuinta presedintelui Traian Basescu de a crea, pe ruinele Partidului Liberal, un partid prezidential, in frunte cu un personaj lipsit de carisma, care el singur s-a definit, in trecut, drept inapt.

Aceasta nazuinta i-a slabit mult pe liberali, fara a pune pe picioare "in persoana" PLD al domnului Stolojan o formatie viabila; e putin probabil ca PLD va atinge la viitoarele alegeri pragul de 5 la suta.

Sa admitem, insa, ca domnul Basescu n-ar fi fost atat de ambitios, multumindu-se cu functia de presedinte "nejucator" al statului, respectand identitatea partidelor Democrat si Liberal. N-am fi avut circul generat de marirea pensiilor... De aceea, unii analisti politici definesc strategia optima a unui partid sau altuia in redobandirea propriei identitati si intarirea statului de drept. Doamna Monica Macovei ar fi, astazi, ministru al Justitiei iar domnul Mihai Razan Ungureanu, ministru de Externe. Aceasta nu l-ar impiedica pe domnul Basescu sa traga uneori de urechi Guvernul - se intampla chiar acum, in Germania. Ca mare exceptie, insa... Dar ceea ce face presedintele Basescu, subminand sistematic pozitia premierului Tariceanu, nu mai este "strategie", ci ofensa la adresa institutiilor fundamentale.

Daca, totusi, presedintele vrea sa se puna in luminile rampei, de ce nu si-ar lega numele de disocierea de capitalismul salbatic, care imparte societatea in bogati si saraci - cu tendinta de crestere - pe deasupra partidelor - si de promovarea oamenilor de valoare. Numai ca acestia continua sa vegeteze nefolositi. Si, sa nu exageram, nici scrutinul uninominal nu va fi "sita" sperata, cata vreme electoratul - masa po****tiei - se afla la un nivel cultural mult sub al natiunilor unde votul nominal opereaza intr-adevar ca sita. In conditiile date, s-ar putea ca "uninominalul" sa aduca romanilor doar iluzia ca aleg pe cei mai buni, lasandu-se mai departe mani****ti de partide spre o antiselectie din care invingator sa iasa - vorba profesorului Balaceanu Stolnici - "manelisti, sportivi si, de ce nu, una sau mai multe ciocioline romanesti!".

Vrand-nevrand, tot la cultura ne intoarcem si la rolul prea de tot modest al intelectualitatii in noua societate. Si care este partidul cu vocatia de a-l restabili?

Bancaru

21st July 2007, 11:19

Din lipsa de subiecte la ... obiect, vom face topicul asta gras si frumos.

Herc_Reloaded

23rd July 2007, 08:34

Basescu s-a tradat? Ion SPANU Ziua

Asadar, acestea erau adevaratele motive pentru care dl. Basescu nu vroia majorarea pensiilor. Ii era teama ca nu ajung banii pentru marile tunuri financiare de la orizont sau pentru avioanele sale de lux! Fara flota, dar cu aeroflota.

Pentru cei care nu stiu, presedintele Romaniei merge cu un avion vai de mama lui. Nu stiu de ce vor sa cumpere 2 avioane, poate unul este pentru Taricelu.

Insa faza cu bugetul aparariii frizeaza inalta tradare. Am impresia, sincer, ca Ziua este organul de propaganda FSB. PAi ce durerea mea parteneri vrem sa fim in NATO, daca noi aveam tancuri de pe vremea lui Hrusciov? Ce, o facem pe prostii ca nu pricepem? Daca vrem sa ne intarim pozitia in Alianta, trebuei sa avem o armata moderna. Nu de milioane de oameni, cu una de dimensiuni mici-medii, dar bine echipata.

Bugetul militar este parte a bugetului de stat. Pensiiel se platesc de la Bugetul asigurarilro sociale. Sutn 2 bugete diferite, cu surse de finantare diferite. Nu iei de las unul sa dai la altul, este interzis prin lege, de fapt. Sesizati DEZINFORMAREA?

Voi nu v-ati saturat de elucubratiile din Gardianul si Ziua, sau faptul ca dau in Basescu este suficient?

miril

23rd July 2007, 10:44

Nu este singurul cotidian care scrie despre asta, sa nu speculam. Ca are nevoie de un avion dotat este una, dar sa se arate sensibil la bugetul Romaniei, la faza cu pensiile, cand el in acelasi timp planifica sa achizitioneze un avion prezidential care costa comparativ, asta dovedeste cat de mult ii pasa lui, in fond, de problemele plebei. Ma rog, nu este singurul care...nu o face, dar este singurul care se numeste presedintele Romaniei si, pe deasupra, se bate in piept cu asta. Un ipocrit pus pe hahaler-isme!

miril

23rd July 2007, 11:08

Iar faza cu avionul numarul doi cu taricelul mi se pare o mica diversiune, unul ca "destinatia" avionului nu este explicita, din partea presidentiei si in al doilea rand ca taricelul nu va fi atat de...taricel si vesnic in postul sau pe cat este...ati ghicit cine. Ah, daca a fost o gluma, imi cer scuze, atunci.

Bancaru

23rd July 2007, 11:31

Intrebarea se pune altfel ca si modul de abordare al subiectului:
LA CE ARE NEVOIE BASESCU DE AVION? Oricum nu se prea duce niciunde.
Herc, acum sa nu fim rai ca nu se pune asa problema, al doilea e pentru Tariceanu.... Tariceanu a fost acuzat acum vreo 2 ani, oare de unde o fi pornit?, ca se plimba prea mult. La care tipul a spus ca are destui bani incat sa isi permita sa se duca opriunde cu avionul. Banii ii da de la el. Vedeti voi care este diferenta, Tariceanu are un bun simt nativ si vine din familie boiereasca cu educatie iar Basescu este cu origine sanatoasa. Unul are educatie burgheza iar altul una muncitoreasca, mujica. Iar asta se vede, orice s-ar zice.

Herc_Reloaded

23rd July 2007, 11:34

Am glumit in legatura cu al doilea avion, frati liberali-progresisti!

Eu am vrut sa subliniez un singur lucru. Legal si material, nu exista legatura intre bugetul pensiilor si cel al armatei. Este o diversiune si un populism ieftin sa-l acuzi pe Basescu ca nu a vrut sa mareasca pensiile pentru a-si lua el avion, cand cele doua actiuni nu au nimic in comun. Mai ramane sa-l acuzam ca a declansat si al 2-lea Razboi Mondial.

Si nu isi ia Basescu avion, ca nici Basescu nu este vesnic, si nici nu-l ia acasa sa se joace Udrea cu el. Asa ca se aplica aceiasi logica ca la Tariceanu.

Vreti o acuzatie? Daca ar fi avut c**** si nu ar fi chiar un populist, ar fi retrimis legea pensiilor la Parlament, sau la Curtea OCnstituionala, pentru a obliga acest guvern incopetent sa justifice sursele baniilor (repet, la bugetul asigurarilro sociale) care trebuie platiti in plus.

Oare nu se mai studiaza finante publice in scolile de economie? Ah, am uitat. Vosganian scrie poezie.

Bancaru

23rd July 2007, 11:41

Are dreptate, nu isi ia Basescu avionul cu el, dar ma intreb daca e necesar sa faci o asemenea masinarie cu atatea si atatea functii. Sala de operatii? Pai asta ce naiba poate sa pateasca inafara de coma alcoolica? Nu ma pricep la finante, am mai spus-o, dar din cate stiu eu este posibil ca aici Herc sa se insele sau sa fie o lipsa de intelegere - bugetul armatei nu are legatura cu cel al pensiilor? Adica? Pai la noi, eu asa stiu, este buget centralizat. Adica toti banii (sanatate, pensii, somaj, sanatate a doua oara, ca asa se plateste, etc) se duc intr-o singura galeata de unde se face bugetul general pe anul viitor. Pai daca ar fi sa fie invers sanatatea ar avea cele mai mari venituri. Eu dau 7% de la mine si angajatorul tot atat. Din salariul brut. E ceva, nu?

Herc_Reloaded

23rd July 2007, 11:50

Cititi Legea 512/2005: "Subiectul prezentei legi il constituie stabilirea volumului veniturilor si a structurii acestora pe capitole si subcapitole si al cheltuielilor pe destinatii, pentru bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul asigurarilor pentru somaj si creditele externe, pentru anul 2005."

Asta nu am inventat-o eu. Contributiile pe care le platiti la pensie si somaj merg la acest buget = Bugetul Asigurarilor Sociale. Nu se pot lua bani din el si sa ii muti in bugetul central, sa iti iei avioane sau sa cumperi tancuri.

Bugetul central este alimentat de TVA, taxe, impozite, accize, impozit pe salarii, etc, etc. Prin lege speciala poti alimenta bugetul de asigurari sociale cu bani din privatizari, dar privatizarile s-au terminat (adica cele mari). DOar CEC mai este de vanzare in cativa ani.

Sper ca am fost clar. Articolele acestea sunt o idiotenie, care profita de necunoasterea exacta a modului cum functioneaza bugetele de stat.

P.S.
Cei 7% se duc la: Bugetul central al asigurarilor sociale de sanatate (retineti cumvantul sanatate), parte a bugetului central. Sanatatea are un buget bunicel. V-ati intrebat cate miliarde se dau anual prin licitatii pentru medicamentele compensate, si de ce toata lumea care lconduce afaceri in domeniu are cel putin un Porsche Cayenne? Stiu, asta este o tema ridicata de Basescu, Basescu este populist.. asa ca plateste Bancare 7% in continuare. Banii se duc unde trebuie :-)))))))

miril

23rd July 2007, 12:51

Avionul este pregatit pentru Putin, ceva muhaiele-dine si vreo doi-trei talibani, plus pentru un Golden...Air...Spritz cu Jijica.

Bancaru

23rd July 2007, 13:04

Pe mine nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa ii dau. Oricum, din punctul meu de vedere ii cam dau degeaba. Sa ma fereasca Dumnezeu sa ii folosesc "la greu" cum se zice. Sper sa nu ajung acolo, ii multumesc lui Dumnezeu ca nu ii folosesc, dar as fi vrut sa fac ceva pentru sanatatea mea cu ei, adica sa imbunatatesc si nu sa repar.
Da, stiu ca Basescu s-a luat de sistemul asta de licitatii cu medicamentele, dar el a facut-o din cauza ca nu ii place mutra lui Nicolaescu, cel care a zis despre el ca e psihopat. Nu sunt in interiorul acestui sistem ca sa ma pot pronunta, probabil Krap care se loveste de probleme legate de felia asta e mai nervos. Nu ma pricep si nu fac comentarii. Nu cred ca ministrul este raspunzator, insa, pentru aceasta stare. Este o mafie. La medicamente ma mai pricep putin, am lucrat totusi vreo 7 ani in domeniul asta. Eram student si am cunoscut o multime de oameni care acum taie si spanzura. Sa zicem... Clara Popescu, daca va spune numele ceva.
Cu Porsche Cayenne ai nimerit-o. Hahahahahaha... Farmacista de la mine din zona, langa casa mea, are un Cayenne. Fac bani buni farmacistii in ziua de azi. Marea majoritate sunt arabi, ma refer la cei care au firmele din spate. Probabil ca Basescu stie mai multe si mai de interes, dar el zice doar ce il intereseaza pe el.
Sa fim seriosi si lamuriti - eu nu cred ca e macar unul care sa nu doarma noaptea ca nu au unii apa, mancare, lapte sau ca sunt pe moarte. Ii doare in pisat. Macar Basescu ar face bine sa isi vada lungul nasului. Eu sunt un om cu principii, in sensul ca nu ma intereseaza ca pe la licitatiile de medicamente se pierd mai multi bani (desi nu e asa) ci ma intereseaza ca peste tot se "pierd" bani, inclusiv cu aeronavele lui, cu marirea palatului Victoria, cu drumurile, cu primaria Bucurestiului si asa mai departe.
Ziceau in presa azi, nu stiu exact unde, ca Videanu e cel mai bogat primar, peste 150 milioane de euro, iar Chiliman si Mazare (!!!) sunt cei mai saraci, 2 milioane respectiv 1. In rpimul rand ca nu cred ca Mazare are doar un milion nici sa ma bati. Nu pot sa cred asa ceva cand la Constanta, al doilea oras dupa Bucale, el taie si spanzura. Pai el da toate licitatiile, se inchiriaza spatii, se vand terenuri. Bai, baieti... In al doilea rand de ce si cum se face ca toti primarii sunt asa de bogati. Pentru Romania 1 milion este avere, nu gluma. Or fi facut-o lipind timbre sau cum?
Au fost anii aia incepand cu 90 cand trebuia sa ai minte nu neaparat sa faci afaceri ci sa stii unde sa te duci si sa te pui pe indesat in traista. A fost problema de loc, timp si spatiu. Nu te intreba nimeni nimic.

Herc_Reloaded

23rd July 2007, 13:13

Nici eu nu cred ca acest Mazare are doar un milion avere. Poate atat este justificabil cu acte. In COnstanta oricine este baiat "destept" face un milion pe an. Asta daca nu este lacom.

In privinta asigurarilor de sanatate, sa te ajute Dumnezeu sa nu ai mare nevoie de el. Ins anu uita ca este o chestie de varsta, iar cea mai amre nevoie o ai cand treci de 60-65 de ani. Nu vreau sa ma gandesc ce este pe capul bolnavilor de azi din Romania.

Pe de alta parte, consum de medicamente ca la noi, la nimenea. Se mai vand antibiotice "over-the-counter" sau in sfarsit ai nevoie de reteta?

miril

23rd July 2007, 13:18

Am intrat in UE, deci este nevoie de un medic care prescrie medicamente. Se rezolva si asta!

miril

23rd July 2007, 14:16

Un Florica pe placul meu. Fenomenul de...masa este ubicuitar. din pacate:

Magia plictiselii cu Harry Potter Costi Rogozanu Cotidianul

Doua personaje: un critic literar scortos si un scriitor foarte po****r. Unul ii dispretuieste profund pe Harry Potter si pe „mama“ lui, J.K. Rowling. Celalalt adora tot ce inseamna „harrypotteria“.
Harold Bloom a facut acel lucru straniu pentru care ii ador pe adevaratii teoreticieni si critici literari. Si-a pus jumatate de planeta in cap facind-o praf pe J.K. Rowling, in 2000, intr-un editorial din „Wall Street Journal“. Bloom este un teoretician seducator, autorul celebrului studiu „Canonul occidental“ (cunoscut mai ales in mediul universitar), adorator al clasicilor, critic fara mila al literaturii comerciale si al noului sistem de invatamint care elimina, incet si sigur, stiintele umaniste din prim-plan. La invitatia celebrului ziar, omul nostru a citit primul volum din serie si a facut observatii simple: e o carte rudimentara, plina de clisee, scrisa amatoriceste (da exemplul unei sintagme care se repeta de 30 de ori in prima parte a romanului). Concluzia lui Bloom a fost: si ce daca 35 de milioane au cumparat cartea cu pricina? Toti se insala daca au impresia ca au citit o carte buna!

Prin Harry Potter, spune Bloom, nu ai cum sa ajungi la Lewis Carroll si a sa Alice. Prima e o carte rudimentara, o mixtura comerciala intre „evadarea din realitate“ si cartile despre universul scolar. A doua e o carte cu adevarat complexa, care iti da sentimentul straniu al descoperirii unei alte lumi, unui limbaj alternativ si care iti solicita cu adevarat resursele spirituale si culturale. Bloom nu pare impresionat nici de argumentul „ai prefera sa nu mai citeasca deloc?“. Sa citesti Harry Potter e ca si cum n-ai citi aproape deloc, spune fermecatorul estet radical.

Asa cum era de asteptat, Bloom are un inamic pe masura, mult mai cunoscut. Numele lui e Stephen King, monstru sacru al scriiturii comerciale. Bloom l-a ridiculizat pe King de nenumarate ori pentru textele sale „pentru mase“. Iar King l-a ridicat in slavi pe Harry Potter; a scris chiar un editorial lacrimos despre eventualitatea ca Harry sa moara in ultimul volum si a ridicat-o in slavi pe marea „creatoare“ englezoaica. Harold Bloom a gasit o explicatie si pentru aceste efuziuni: e normal, King isi apara businessul, pentru ca cititorii de acum ai lui Harry Potter sint viitorii cititori ai ineptiilor sale „thrilleresti“.

De fapt, King sau Rowling sint exponentii de virf ai marketingului literar. Harry Potter nu e literatura, e un univers de business. Apropo, unele filme din serie sint mult mai bune decit textul propriu-zis. Si nici jocul pe computer nu e de colea. Potter e o moda ca oricare alta, cu farmecele sale subtile, inaccesibile unui universitar cu simtul noului amortit de biblioteci, dar si cu stupizeniile sale revoltatoare care compun acel sentiment de apartenenta milioanelor de fani.

Il inteleg pe Bloom cind se revolta impotriva celor care il pun pe Rowling sau pe King pe acelasi raft cu Roth sau deLillo, adevaratii creatori ai vremii noastre. Si eu am citit un singur volum din „Potter“ si mi-am pus miinile in cap. Dupa aceea am vazut vijhatul intr-un film din serie si am fost „prins“.

Cind oamenii investesc sute de milioane in marketing, e aproape un gest de politete sa te imprimi macar putin de spiritul Harry Potter. In acelasi timp, ar fi poate util sa asezam pe raftul copiilor si cite o carte „pe bune“, nu doar texte pline de „E“-uri literare.

Bancaru

23rd July 2007, 15:06

Nu sunt de acord in totalitate cu el. Este o carte care probabil nu te supune unor eforturi intelectuale prelungi, nu stiu, nu am citit, dar as citi. Trebuie sa intelegem ca daca azi Mark Twain ar fi scris Aventurile lui Tom Sawyer sau pe cele ale lui Huckleberry Finn ar fi fost la fel. Nimic deosebit. Publicitatea excesiva si marketingul ar fi facut din Twain ceea ce este JK Rowling astazi. In alta ordine de idei cartea se adreseaza micutilor, copiilor, chiar daca poti sa o citesti la orice varsta. Vreti sa va zic ceva? Imi este dor sa recitesc Feval sau Dumas. Imi este dor de lenea aia de biscuiti cu apa cand citeam fratii Grimm. Mancam biscuiti, beam apa si citeam. Si ar trebui sa fiu de condamnat? Nu cred. Vin si intreb: cati in ziua de azi mai citesc? Cine mai pune mana pe o carte. Aud ca stau copii si citesc direct de pe calculator. E si asta ceva, dar cititul e pe cale de disparitie. Ori Harry Poter le deschide apetitul. Mai tarziu vor lua alte carti potrivite pentru lumea in care se afla, pentru varsta.
Nu demult am citit Stapanul Inelelor. Foarte multi radeau de mine si multi poate ca o fac acum afland asta. Dar eu ii intreb daca au habar cine este Tolkien si daca stiu ce mare scriitor este? Cu multa modestie acum va zic ca de cateva saptamani caut sa fac rost de Hobbitul ca sa o devorez si pe aia. Apropo, in anii de existenta ai hipiotilor aceasta carte a fost ca un soi de biblie pentru cei care alesesera acest stil de viata.
De ce sa o condamn pe JKR si nu pe cei care fac acele jocuri video care sunt de un ***** sublim? Acum vreo 3 ani era urgie cu COUNTER STRIKE, care ce era? Un pisatul boului. Pai nu mai bine citesti Harry Poter?
Alice in Tara Minunilor este o carte si pentru copii, daca ma intelegeti.

miril

23rd July 2007, 15:19

De acord cu tine, cu adaugirea ca unul ca Twain sau Tolkien poate scrie la diferite nivele, asa cum Printul lui d'Exupery este o carte pentru cei mici, dar mai ales pentru cei mari, la fel si Minunata calatorie al lui Nils Holgersson prin Suedia a Selmei Larlöf, mai sunt si romanele lui Jack London, care a scris Martin Eden, o carte de recomandat. Pe mine ma ingrijoreaza zarva si isteria pentru lucruri superficiale si bani multi, iar Tom Sawyer numai asta nu era. O voi revalua pe acesta Rowling la urmatoarul volum, fara Potter, desigur.

Herc_Reloaded

23rd July 2007, 15:53

S-ar putea sa ai ceva de asteptat, pentru ca a fost anuntat ca acesta este ultimul volum din serie.

Nu sunt critic de literatura, si oricum ar fi ca o blasfemie sa compar pe Rowling cu Mark Twain. Dar trebuei sa intelegem ca generatiile actuale nu citesc ceva doar pentru ca spunem noi ca este de valoare. Ei doresc propriile lor valori, care noua ne pot parea non-valori.

La vremea lor, multi scriitori considerati astazi ca fiind clasici erau blamati. Timpul insa le valideaza pe toate, si vom vedea peste 20-30 de ani daca se va mai vorbi de aceste carti, sau isteria se va stinge.

Lumea in care traim este superficiala, si se invarte in jurul banilor, fie daca dorim sau nu. Si eu mi-as dori ca cei care imi vor urma sa citeasca lucruri serioase si intectual stimulative, dar.......

Eu sunt ignorat in privinta lui Tolkien, nu am citit si nici nu planuiesc sa citesc (nici nu stiam de acest Lord of the Rings). Pentru mine SF este Frank Herbert, Isaac asimov si Philip K. Dick.

Bancaru

23rd July 2007, 17:12

Cred ca judecati gresit cand spuneti blasfemie. Se pare ca asa se zicea, la vremea respectiva si despre diverse forme de exprimare artistica, indiferent de forma. Fiecare artist in timpul sau a fost un blasfemiator. Sa nu uitam cu cat jeg erau "apreciate" tablourile lui van Gogh, de exemplu. Cezanne a murit de foame dupa ce a trait abia, abia vanzand mere, merele pe care le pictase. Le decupa si vindea numai merele. Cu teatrul tot asa. Nu se compara si e blasfemie pentru ca noi nu mai intelegem la fel. Asa e si cu noile generatii. Se minuneaza babele de astea cu cercel in nas, noi o sa ne minunam de alea cu pasarica la vedere care la randul lor o sa se minuneze de aia care or sa faca "trnuletul" pe strada, altfel spus o orgie rutiera, spate in spate.
Eu cred ca e un lucru bun, poate atat e capabila femeia, dar ea nu asta a urmarit. Am vazut un documentar despre viata ei. Pana sa scoata primul volum era o saraca si nu o baga nimeni in seama. Este posibil ca dupa al trilea volum restul sa fie marketing pur si sa le fi scris pe baza de contract. Dar asa au aparut si albume de muzica. Asa au facut si mari artisti - au semnat contracte si s-au legat sa scoata nu stiu cate albume in X ani. Alea nu sunt comerciale? Rolling Stones au venit aici de amorul artei sau pentru bani? Dar ce conteaza cand ne place si noua le place si lor?
Herc, Tolkien nu este SF. Tolkien este fantasy. Este un gen diferit. Dar are si scrieri mai mult decat umane. Eu i-am cumparat fiicei mele, desi prematur, dar vreau sa o obisnuiesc cu anumite obiceiuri frumoase inca de mica, Scrisori catre Mos Craciun. Am citit si eu si mi-am dat seama ca niciodata nu esti prea mare ca sa ii trimiti mosului o scrisoare. Lucru pe care l-am si facut anul trecut si intentionez sa il fac si anul asta, cu mai mult sprijin de data asta din partea Norei.
Apropo de SF. Eu nu sunt un fan al genului, dar mi-a placut HG Wells. Ce zici ca se zicea despre el cand a sciris cartile alea minunate?

miril

23rd July 2007, 18:56

Bank, eu nu am vorbit de blasfemie, ci de o literatura fara continut. Cei pe care i-ai numit tu nu au avut audienta decat postmortem. Eu nu vad vreun mesaj in spatele celor scrise de cea care l-a nascocit pe Harry Potter. Aici Florel are dreptate, este ca si cum n-ai citi nimic, parerea mea. O isterie inutila, intretinuta constient, pentru a creste numarul de exemplare.

Bancaru

23rd July 2007, 20:16

Orice artist este fortat, la un miment dat, sa devina comercial. Nu este vina ei si cred ca vorbiti in necunostinta de cauza. A citit careva HP? Credeti ca vi se adreseaza? Trebuie sa ma repet - nu cred ca este apreciata acum la adevarata valoare. Nu zic ca ar fi foarte mare, dar este un lucru bun pentru copii. Acesti copii vor creste cu HP. Asta este. Daca ai ambitie ii dai si Twain. Iar daca te doare in cur il lasi la computer.

miril

24th July 2007, 09:24

Inteleg ce vrei sa spui, si eu am crescut cu Habarnam in Orasul Soarelui sau Vitea Maleev la scoala si acasa, povesti hazli care-mi sunt dragi si astazi, dar eu nu cred ca Harry Potter va stimula pasul mai departe spre o literatura de continut. Sunt tineri cititori care fac pasul, oricum, si altii care nu pot sa-l faca, problema este grupul de mijloc, care este dependent de un anumit nivel al continutului. Parerea mea.

miril

24th July 2007, 09:27

Avioane "deturnate" in curtea lui Calin Popescu-Tariceanu Anca Simina, Clarice Dinu EvZ

Presedintia sustine ca initiativa achizitionarii aeronavelor de peste 300 de milioane de dolari apartine guvernului.

Dupa atacurile PNL si PSD care i-au „sifonat” imaginea lui Traian Basescu in fata pensionarilor, presedintia sustine ca initiativa achizitionarii celor doua aeronave speciale in valoare de peste 300 de milioane de dolari „a apartinut guvernului”.

Ca argument, Palatul Cotroceni a scos ieri din sertar planul companiei Romavia de achizitionare a unor aeronave speciale, avizat prin semnatura de premierul Calin Popescu-Tariceanu inainte de a fi prezentat in sedinta CSAT din 28 iunie.

Premierul a dat prima semnatura

Potrivit unei adrese anexe, documentul care prevede achizitionarea unor noi avioane cu dotari speciale pentru demnitari pana in 2106 a fost inaintat CSAT, la propunerea Ministerului Apararii, pe 11 mai, cand Basescu era suspendat din functie.

„In cadrul sedintei CSAT, planul de redotare a fost prezentat si sustinut de ministrul apararii, Teodor Melescanu, si primul-ministru, Calin Popescu-Tariceanu”, se arata intr-un comunicat al Administratiei Prezidentiale.

Totodata, presedintia eticheteaza ca „descalificant modul in care lideri ai PNL au propus si sustinut in CSAT” dotarea Romavia cu avioane noi, „pentru ca, ulterior, reprezentanti ai aceluiasi partid, dar si ai PSD sa foloseasca tema pentru atacuri politice nejustificate impotriva presedintelui Romaniei”, se precizeaza in comunicat.

Blaga apara Cotroceniul

Pozitia Palatului Cotroceni a fost sustinuta public, cu cateva ore inainte, si de liderii PD. „Presedintele nu are avion. Obligatia de a-l transporta o are Ministerul Apararii. Presedintia nu are avioane, ci apeleaza, prin comanda, la cele ale Romavia, societate comerciala aflata in subordinea MApN, deci a premierului”, a spus secretarul general al PD, Vasile Blaga.

Cele doua aeronave speciale din generatia veche a Romavia, un Boeing 707 si un BAC 1-11, cu care calatoresc in prezent presedintele, premierul, ministrii si cei doi sefi ai Camerelor parlamentare, sunt considerate de mult depasite. Aeronava prezidentiala „Carpati”, model Boeing 707, pe care o ia si premierul atunci cand presedintele nu are programata o deplasare, este functionala din 1974, iar o scurta perioada a fost rezerva avionului lui Nicolae Ceausescu.

Cu o capacitate initiala de 180 de locuri, avionul a fost modificat pentru 60 de pasageri, facandu-se loc in schimb unui minibirou prezidential, unui mic dormitor cu doua paturi si unei bai pentru seful statului. Aeronava are insa mari probleme de poluare fonica, neprimind permisiunea sa aterizeze noaptea in spatiul european decat cu derogare speciala, daca seful statului este la bord.

REPLICA

Executivul invoca probleme procedurale

Pentru a justifica semnatura lui Tariceanu pe planul de dotare a Romavia, Biroul de Presa al guvernului invoca chestiuni de procedura. „Orice propunere a ministerelor, pentru a fi inclusa pe ordinea de zi a CSAT, trebuie sa aiba avizul primului-ministru. Acest aviz nu inseamna insa si aprobarea documentului”, se arata intr-un comunicat al executivului.

Cat despre achizitia propriu-zisa a aeronavelor, in comunicat se precizeaza ca „pozitia Guvernului Romaniei este si va ramane aceea ca un asemenea demers s-ar putea realiza doar daca disponibilitatile bugetare pe termen lung o permit”.

Bancaru

24th July 2007, 11:46

miril

24th July 2007, 11:59

Corect!

miril

24th July 2007, 13:01

INFIRMIERELE BULGARE S-AU ÎNTORS ACASĂ ŞI AU FOST GRAŢIATE (VIDEO) Antena 3

Infirmierele bulgare şi medicul palestinian condamnaţi în Libia pentru infectarea deliberată cu HIV a 400 de copii au fost eliberaţi marţi dimineaţă şi au sosit la Sofia. Cei şase au fost graţiaţi chiar în momentul în care au sosit pe aeroportul din Sofia. Infirmerele bulgare şi medicul palestinan, care a primit de curând cetăţenie bulgară, au fost întâmpinaţi, la sosirea pe aeroport, de familii dar şi de o serie de oficiali. Cei şase sunt însoţiţi de Cecilia Sarkozy, soţia preşedintelui francez, de comisarul european pentru Relaţii Externe, Benita Ferrero-Waldner şi ministrul bulgar de externe, care în urma negocierilor intense au reuşit să obţină extrădarea condamnaţilor în Bulgaria.

Cei şase, deţinuţi în Libia de opt ani, au fost condamnaţi la moarte, dar sentinţa a fost comutată, săptămâna trecută, în închisoare pe viaţă după ce familiile victimelor au primit compensaţii financiare. Imediat după ce săptămâna trecută Consiliul Superior al Instanţelor Judiciare, cea mai înaltă instanţă din Libia, a decis comutarea pedepsei cu moartea în închisoare pe viaţă, autorităţile bulgare au demarat procedurile de extrădare. Negocierile au fost extrem de dure.

Libia a întârziat, extrădarea celor şase în Bulgaria şi a formulat noi pretenţii. Autorităţile libiene au cerut o normalizare completă a relaţiilor cu ţările europene, precum şi garanţii pentru tratamentul copiilor bolnavi de SIDA. Comisarul european pentru relaţii externe, Benita Ferrero Waldner, şi Cecilia Sarkozy, soţia preşedintelui francez, au participat la negocierile de la Tripoli şi au obţinut extrădare. Condamnaţii îşi vor ispăşi pedeapsa în Bulgaria.

Cele cinci infirmiere bulgare şi medicul palestinian au fost arestaţi în urmă cu opt ani şi au fost condamnaţi la moarte în mai 2004. Curtea Supremă libiană a respins verdictul şi a cerut rejudecarea dosarului. Procesul a fost reluat în mai anul trecut la Curtea Supremă de Justiţie din Tripoli. La începutul lunii trecute instanţa confirmă pedeapsa cu moartea în cazul celor cinci infirmiere bulgare şi al medicului palestinian. Săptămâna trecută, Consiliul Superior al Instanţelor Judiciare, cea mai înaltă instanţă din justiţia libiană a decis comutarea pedepsei cu moartea în închisoare pe viaţă.

Autorităţile de la Sofia au decis recent ca medicul palestinian condamnat împreună cu infirmierele să primească cetăţenie bulgară.

Uniunea Europeană şi Franţa au salutat marţi „gestul umanitar” al Libiei, care a permis eliberarea celor şase cadre medicale bulgare

Herc_Reloaded

24th July 2007, 13:57

Presa vrea sa ia locul politicii in ale curvasariei. Se caca pe ei toti ziaristii cu pretentie de moderator, unii ba chiar de modelator, dar atat atata focul... Daca Tariceanu a dat ordin sa i se faca aeronava lui Basescu... desi mi se pare absurd, si a semnat asta este un mare bou. Trebuie sa ia in calcul faptul ca orice pas pe care il face nu inseamna decat plus sau minus pentru partid. Mi se pare destul de periculoasa sitatia lui. El nu este PSD sau PD, partide care mai iau o gura de ***** si isi revin miraculos de 17 ani incoace. El daca a pus piciorul alaturi s-a dus **lii PNL-ul.
Haideti sa incercam macar noi sa nu mai facem atata caz. Sunt magari in ambele tabere si gata. Ma pis pe ei.

Bank, glumeam de ieri ca chestia cu avioanele este o gogoritza. Nu imi inchipuiam ca Tariceanu este chiar atat de slab si prost, sa isi dea singur cu firma in cap.

Poate voi nu-l cunoasteti de pe vremea cand a fost ministrul economiei in 1996-1997. Efectiv, a fost unul dintre cei mai slabi si molai dintre ministrii. Si asta o spun si prietenii lui.

Ai dreptate in privinta concluziei finale. Noi ne dam de ceasul mortii, si ei ..... etc etc

Herc_Reloaded

24th July 2007, 13:58

[B]INFIRMIERELE BULGARE S-AU ÎNTORS ACASĂ ŞI AU FOST GRAŢIATE (VIDEO)

Si totusi, sute de copii s-au imbolnavit de AIDS. Cine este vinovat?

miril

24th July 2007, 14:06

Aici vorba este daca a fost un act voluntar sau involuntar prin neglijenta, etc. Justitia libiana a condamnat, in final, pe persoanele acuzate, la inchisoare pe viata. Mai mult nu se mai poate comenta.

Bancaru

24th July 2007, 14:16

Herc, nu imi fac nicio iluzie in ceea ce il priveste pe Tariceanu, dar nici cu Basescu... dar sa nu reluam discutiile. Nici unul nu e capabil de mai mult, numai ca unul e mitocan. Ghici care.
Aceeasi intrebare mi-am pus-o si eu dimineata si aveti cuvantul meu ca nu m-am auzit cu Herc la micul meu dejun. Totusi copiii imbolnaviti... Ce e cu ei? E posibil ca din vremuri stravechi Bulgaria sa fi avut si ea relatii de "pretenie" cu tarile arabe. Si chiar sa mai aiba inca.

miril

25th July 2007, 09:33

Pa, ce pa!!! Sa nu uiti, Darie!

Pacepa vorbeşte românilor după 29 de ani de Marina Constantinoiu, Andrei Badin JN

Pe 24 iulie se împlinesc 29 de ani de când generalul Ion Mihai Pacepa, fost consilier al lui Ceausescu, secretar de stat la MAI şi adjunct al şefului DIE, a cerut azil politic în SUA. Cu două zile înainte Ceauşescu îi ordonase să organizeze asasinarea lui Noel Bernard, directorul programului în limba română al Europei Libere. Asta a umplut paharul generalului, după cum el însuşi declara, pentru Jurnalul Naţional, într-un amplu interviu publicat în serial, preţ de o săptămână, în februarie 2005.

"În toţi aceşti ani în care am lucrat pentru Securitate şi DIE am comis fapte reprobabile, dar nu am fost implicat în asasinate şi omoruri. După ce am primit azil politic, Ceauşescu a trimis la Washington diverşi emisari, inclusiv pe ministrul de Externe, Ştefan Andrei, pentru a cere extrădarea mea. Ei m-au acuzat de toate plăgile României, dar nu au insinuat niciodată că aş fi fost implicat în crime. Nici chiar stenograma şedinţei consiliului de conducere al Departamentului Securităţii Statului care m-a condamnat <> (publicată în <>) nu a făcut asemenea insinuări. Ele au fost lansate de securişti, în anii regimului Iliescu”, spunea generalul în interviul acordat Jurnalului. Interviul pe care Pacepa l-a acordat Jurnalului a consemnat mai multe premiere pentru acesta: a fost pentru prima oară când a acceptat să-şi deschidă inima şi să vorbească despre familie, despre viaţa de aici, dar şi cea din noua patrie, despre primii ani în Securitate şi despre ceea ce însemna munca acolo. Întrebat dacă a făcut poliţie politică, în anii în care a lucrat pentru Securitatea comunistă, Pacepa a dat un răspuns tranşant, surprizând cititorul:”Bineînţeles. Toţi securiştii, de la mic la mare, au făcut poliţie politică. Cei care spun altfel, mint. Cu neruşinare”.

CARTE DE VIZITA. Ion Mihai Pacepa este cel mai important demnitar din fostul lagăr sovietic care a cerut azil politic în America. Ceauşescu a ordonat să fie omorât imediat. Nu a reuşit acest lucru nici măcar celebrul terorist Carlos Şacalul trimis să îi omoare pe Pacepa şi pe preşedintele Ronald Reagan. La ordinul lui Ceauşescu şi al lui Mouammar Gaddafi. Autorităţile americane au apreciat activitatea sa ca pe o "importantă şi unică contribuţie adusă Statelor Unite.”

DECLARAŢIE ÎN PREMIERĂ LA ANTENA 1. Generalul Ion Mihai Pacepa a făcut o scurtă declaraţie, în premieră la un post de televiziune, pentru Antena 1. Aceasta va fi difuzată, parţial, în jurnalul din această seară şi mâine, la Antena3, integral.

” Mi-e greu să cred că au trecut 29 de ani de când m-am rupt de comunism, şi 18 de când a fost împuşcat tiranul din cauza căruia am fost obligat să-mi părăsesc tara natală. Parcă a fost ieri. În aprilie 1978 Ceausescu m-a însărcinat să îi creez o Casă Prezidentială după modelul Casei Albe, şi m-a luat apoi cu el în vizitele de stat pe care le-a făcut în SUA şi Anglia. Acolo am fost împreună zi şi noapte, şi asta a creat o intimidate dezgustătoare între noi. La 22 iulie, Ceauşescu m-a chemat la Neptun, şi mi-a ordonat să organizez asasinarea duşmanului său principal, Noel Bernard, directorul programului în limba română al Europei Libere. Asta mi-a umplut paharul.

FUGA. În toţi aceşti ani în care am lucrat pentru Departamentul de Informaţii Externe am comis fapte reprobabile, ca orice ********, dar nu am fost implicat în omoruri. A doua zi am plecat la Bonn cu un mesaj din partea lui Ceauşescu pentru cancelarul german Helmuth Schmidt, si acolo am cerut azil politic Guvernului Statelor Unite. Într-o scrisoare deschisă adresată fetei mele, Dana, publicată in ziarul Le Monde, mi-am exprimat convingerea că-i va fi mai uşor fără tată decât cu un tată criminal. După iulie 1978, am cooperat cu autorităţile Statelor Unite şi ale altor tări NATO pentru a contracara acţiuni teroriste, diversioniste si de spionaj organizate de diverse ţări comuniste. De atunci, Ceausescu n-a mai pus nici odată piciorul într-o ţară NATO”, spune Pacepa.

IZOLAREA LUI CEAUŞESCU. "Bomba Pacepa” a fost titlul primului articol ce a anunţat trecerea generalului de partea ţărilor NATO. Pentru Ceauşescu, bomba a fost nucleară. În următoarele zile el a trebuit să retragă peste 15% dintre ambasadorii României în Occident, inclusiv pe cel din Washington, ale caror state de salarii erau semnate de general. Tiranul care făcuse turul Londrei în caleaşca regală, nu a mai pus niciodată piciorul într-o ţară NATO. La 25 decembrie 1989 el a fost condamnat la moarte într-un proces în care acuzaţiile principale au fost preluate din cartea generalului Pacepa, "Orizonturi Roşii”, publicată simultan în engleză şi română, serializată la "Europa Liberă”, şi introdusă ilegal în ţară. La 30 decembrie 1989, noul ziar "Adevărul” a început să serializeze cartea generalului sub titlul: "Un rol incontestabil în răsturnarea dictatorului.” În următoarele luni, "Orizonturi Roşii” a fost tradusă în 27 de limbi.

RĂZBOIUL CU NOUA SECURITATE. În ianuarie 1990, într-un interviu cu Dorin Tudoran pentru Vocea Americii, Pacepa a sugerat noii conduceri de la Bucureşti să transforme Securitatea în muzeu, ca Dachau şi Auschvitz, pentru a da lumii garanţia că trecutul nu se va repeta. Securiştii i-au declarat, din nou, război.

La 5 martie 1992, Pacepa a fost acuzat de trădare de către şeful SRI, Virgil Măgureanu (fost Astalosz), care ascunsese sub prestare de jurământ că fusese ********. Este semnificativ că Măgureanu a lansat această acuzaţie într-un ziar străin ("Magyar Hirlap”), nu românesc. Mai apoi noua carte a generalului, "Moştenirea Kremlinului”, apărută în 1993, a dispărut subit din librării. În 1994, ********ii au început să rescrie istoria. Măgureanu a publicat "Cartea Albă a Securităţii” , în patru volume care prezintă poliţia politică a lui Ceauşescu ca pe "o instituţie patriotică ce a servit interesele României într-o anumită perioadă istorică.” O altă carte "istorică” publicată la ordinul lui Măgureanu, "Culisele spionajului românesc: DIE 1955-1980”, insinuează că generalul Pacepa ar fi fost traficant de whisky şi agent al spionajului american, englez, german şi rus. "Logica” era tot aşa cum autorul căreia insinuează că regele Mihai ar fi fost traficant de tablouri şi agent al numeroase servicii de spionaj occidentale. Generalul Pacepa a devenit, din nou, trădător în România. În iulie 1999, Tribunalul Suprem, întrunit din proprie iniţiativă, a emis însă decizia nr. 41 care a anulat cele două condamnări la moarte ce fuseseră date generalului de "justiţia” comunistă şi a decis să i se restituie cetăţenia română anulată de Ceauşescu şi bunurile confiscate de Securitate. După două luni, Pacepa a publicat însă trilogia "Cartea Neagră a Securităţii” . Autorităţile române au refuzat să aplice Hotărârea Tribunalului Suprem. Numeroase articole publicate în SUA şi restul Occidentului, unde generalul Pacepa este considerat erou al luptei contra comunismului, au condamnat atitudinea autorităţilor române faţă de lege şi au cerut reabilitarea politică a generalului. În decembrie 2004, Bucureştiul i-a restaurat tacit gradul de general, dar refuză în continuare să aplice celelalte decizii ale Tribunalului Suprem. Generalul Pacepa spune acum la Antena 1 că regimurile comuniste au subcombat în urma unui lung război internaţional în care au pierit milioane de oameni.” "Potrivit unor cercuri oficiale române, aş fi pierit si eu. Prima oară în 1982, când am fost, chipurile, omorît de Securitate într-o staţie de metrou din New York. În 1993, după ce am publicat <>, am fost asasinat din nou - tot în New York. Am fost apoi executat încă o dată în 1999, după ce am publicat <>.”

PROGRAMAT SĂ UCIDĂ. În noiembrie 2007, când se vor împlini 44 de ani de la asasinarea unuia dintre cei mai po****ri preşedinţi ai SUA, John Fitzgerald Kennedy, va apărea în SUA o nouă carte a generalului, "Programat să ucidă”, care demonstrează că Moscova a fost implicată în această odioasă crimă politică ce putea genera un război nuclear.

"Nu, nu sunt o mumie cu vată-n nas, cum mă prezintă şi azi unele posturi de televiziune din Bucureşti. Trăiesc, şi mă străduiesc să-mi onorez atât ţara adoptivă cât şi pe cea natală. Noua mea carte, "Programat să ucidă”, care documentează în sfârşit mâna Moscovei în asasinarea presedintelui Kennedy, este dovadă vie. Sunt convins că noua generaţie de români care se străduie acum să dea ţării o nouă fiinţă naţională se va mândri cândva cu ea!”, mai spune generalul.

MESAJUL LUI PACEPA. "Mă adresez acestei noi generaţii: Uniţi-vă! Noi, cei care am dărâmat trecutul, nu ne-am putut uni în văzul lumii. Voi, cei ce construiţi viitorul, puteţi. Uniţi-vă! Numai uniţi veţi putea reconstrui România. Numai uniţi veţi putea curma corupţia din viaţa politică şi din aparatul de stat. Numai uniţi veţi putea elimina din Parlament pe cei care trăiesc si azi în trecut. Numai uniţi veti scăpa de vadimiştii care ameninţă că-i vor linşa pe cei ce vor îndrăzni să expună crimele comunismului. Numai uniţi vă veţi putea debarasa ţara de cei care ascund, de cinci decenii, crimele Securităţii tot aşa cum Kremlinul ascunde de 44 de ani rolul KGB-ului în asasinarea unuia din cei mai po****ri preşedinţi ai Statelor Unite. Uniţi-vă! Luaţi viitorul în mâinile voastre. Faceti din Bucureşti un nou Petit Paris şi transformaţi România într-un alt epicentru al Europei. Vă doresc, din inimă, succes cât mai deplin”, mai spune Ion Mihai Pacepa.

Materialul audio integral va fi publicat miercuri 25 iulie 2007..

miril

25th July 2007, 09:37

Ce-au mai faptuit dambouvitenii nostrii. Material strict autentic, Made in Dambouvita:

Două vile ale unui sirian au „aterizat“ în zona de balizaj a aeroportului Băneasa Razvan POPA Gandul

Conform proiectului de modernizare a aeroportului, un stâlp de balizaj trebuie ridicat în sufrageria lui Sijri Aimn, altul pe verandă, iar al treilea în grădină

Două vile ale unui sirian au „aterizat“ în zona de balizaj a aeroportului Băneasa
Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa se modernizează degeaba. Un sirian a reuşit ca în numai două luni să facă inutilă investiţia de câteva zeci de milioane de euro pe care statul român o face la Băneasa. Practic, în aproape şase săptămâni, Sijri Aimn – cetăţean sirian – a ridicat două vile P+2 exact la 500 de metri de pista de aterizare, fix pe axul ei. Mai grav este că, pe lângă faptul că aeronavele i-ar zgâria acoperişul la fiecare aterizare sau decolare, clădirea ocupă spaţiul special pentru sistemul de balizaj.

Aşa că, în prezent, există doar două soluţii – ori se mută pista de aterizare (care abia a fost finisată), ori se transformă vila arabului în sistem de balizaj. Ultima variantă e mai riscantă, fiindcă, dacă arabul aprinde lumina în bucătărie, avioanele pot ateriza lângă pistă! Soluţia demolării casei e mai complicată. Asta, deoarece vilele au fost construite fără vreo autorizaţie, iar autorităţile abia au început să-i caute pe cei răspunzători pentru ca aceştia să ia o decizie.

În urmă cu două luni, Guvernul a anunţat cu pompă că a demarat programul de modernizare a AIBB (Aeroportul Internaţional Bucureşti Băneasa). În paralel cu lucrările la pista de aterizare au început şi manevrele de modernizare a sistemului de securitate. Astfel, s-a luat decizia schimbării sistemului de balizaj. Acest sistem indică piloţilor poziţia pistei de aterizare în funcţie de direcţia zborului. Balizajul este una din cele mai importante sisteme de securitate a zborului, iar lipsa acestuia sau a unei părţi din el duce la închiderea automată a aeroportului.

Aşa sunt regulile internaţionale. În plus, în funcţie de calitatea balizajului se stabileşte şi categoria aeroportului. Până acum două luni AIBB a fost aeroport categoria 1. Adică cel mai slab. Balizajul permitea o aterizare la o vizibilitate de 330 de metri. Acum se dorea instalarea unui sistem de balizaj mai performant, care ar fi transformat AIBB în aeroport categoria a 2-a. Noul sistem ar fi permis aterizarea la o vizibilitate de 100 de metri. Numai că, atunci când au vrut să schimbe sistemul, cei de la aeroport s-au trezit cu vilele peste stâlpii speciali.

Conform proiectului, stâlpii de balizaj de la 800 de metri ar trebui să fie ridicaţi unul în sufrageria lui Sijri Aimn, altul pe veranda sa, iar al treilea în grădina casei. „Când am vorbit cu constructorul, acesta ne-a spus că nu este nicio problemă. Că, să mutăm noi stâlpii mai la dreapta”, povestesc angajaţii AIBB! Ghinionul cel mare e că nici în dreapta vilei roz a sirianului nu prea e loc. Acolo sunt alte şase imobile, tot P+2, şi tot ale sirianului. Grav e că acestea se situează la doi metri de axul pistei şi calcă zona de protecţie a sistemului de balizaj. O situaţie mai puţin gravă e în spatele vilei lui Sijri – acolo e o altă vilă, dar nu e ridicată chiar pe locul stâlpului de balizaj. E fix în faţa lui. Pilotul poate să vadă câteva beculeţe dacă se chiorăşte bine. Vila a fost ridicată tot pe acelaşi tipar – de un arab, şi fără vreo autorizaţie de construcţie!

Între complexul de vile ale sirianului şi casa care acoperă ultimul stâlp de balizaj e un teren viran. Cei de la AIBB s-au bucurat: credeau că vor putea să ţină ca rezervă petecul de pământ pentru balizaj. Când măsurau terenul s-au pomenit cu proprietarul care i-a luat pe sus. Le-a zis să nu-şi facă prea multe planuri, că tocmai ce a cerut aprobare de la Autoritatea Aeronautică să-şi ridice o vilă înaltă de 9 metri. Iar în acel loc avionul la aterizare ar trebui să aibă o altitudine de 20 de metri. Dacă mai şi deschide trenul de aterizare şi dacă, din greşeală, avionul vine la aterizare cu 3 metri mai jos, există marea posibilitate ca aeronava să treacă prin mansarda casei respective. Dacă „ratează”, pilotul are toate şansele să se înfigă în „complexul” sirianului Sijri Aimn.

Practic, vilele arabului şi celelalte imobile ridicate fără autorizaţie pe terenul de protecţie a sistemului de balizaj duc la închiderea automată a Aeroportului Internaţional Bucureşti Băneasa. Angajaţii AIBB spun că proprietarii imobilelor nu au niciun fel de autorizaţie de la autorităţile aeriene însă au auzit ceva de un PUZ obţinut de la „locale”. Viteza cu care s-au ridicat casele din capătul pistei de aterizare a dus şi la o altă situaţie hilară. Astfel, eleganţa cartierului de vile e spartă de o clădire pătrată vopsită alb-roşu. Gardul i-a fost smuls, iar molozul creşte în jurul ei. Clădirea este Punctul de Transformare AIBB – instalaţia care ar trebui să livreze energia electrică pentru sistemul de balizaj.

miril

25th July 2007, 09:55

Gabriel Liiceanu si onoarea intelectualilor democrati Vladimir Tismaneanu EvZ

Vladimir Tismaneanu: "Prin eseul sau "Despre ura", Gabriel Liiceanu ofera unul dintre cele mai frumoase si adevarate texte ale literaturii antitotalitare."

Izvorat dintr-o irepresibila pasiune morala, inspirat deopotriva de dezgustul in raport cu infinitul tupeu al lacheilor, dar si de o imensa dragoste pentru semenii sai, umiliti si insultati de profitorii tim-purilor de tristete si injosire, Liiceanu trage un bine-venit semnal de alarma, opunandu-se pe fata turpitudinii si infamiei.

Ca unul care am scris admirativ despre „Jurnalul de la Paltinis”, intr-o cronica transmisa in epoca la Europa Libera, nu pot sa nu observ continuitatea demersului metafizic si moral al ganditorului roman. Paginile despre Marx si Lenin surprind exact modul in care certitudinile oraculare se convertesc in realitati concentrationare. Este vorba de consecintele „urii din pornire” inzestrate cu acoperamant ideologic.

La ceasul in care ni se comunica, cu dubios aplomb, ca intelectualii ar face mai bine sa nu se amestece in chestiunile publice ori, daca o fac, sa fie atenti sa nu cada intr-un mortal „partizanat”, Gabriel Liiceanu isi asuma, deschis si transparent, pozitia de intelectual democrat. In acest caz, o spun apasat, nu este vorba de o „tradare” a intelectualilor, ci, dimpotriva, de onoarea lor.

In plus, le-as sugera celor care il tot invoca pe Julien Benda, sa tina cont ca teza sa (nuantata ulterior) risca sa conduca la grave intarzieri de reactie in raport cu ascensiunea dictaturilor revolutionare de dreapta si de stanga. In acest sens, o stim de la Daniel Halevy, apoi de la Aron si Camus, intelectualul trebuie sa fie un spectator angajat. A nu consimti la raul din jur este o forma de a-ti fortifica propria statura verticala. Nu orice proiect politic este prin definitie cinic. Cand Cetatea se intalneste cu mari amenintari, intelectualii democrati nu-si pot permite sa se mentina voios-indiferenti.

Afirm acest lucru ca replica la acele declaratii iresponsabile care atribuie intelectualilor solidari cu proiectul de reconstructie institutionala si morala propus de Traian Basescu tot felul de motivatii meschin-oportuniste, ba chiar si propensiuni de extrema dreapta. A-l categorisi pe Liiceanu drept intelectual extremist, opus democratiei, mi se pare o stupiditate bazata pe resentimente prea firav camuflate pentru a fi luate in serios.

Scriind despre comunism ca forma suprema de organizare intelectuala a urii, el confirma o pozitie impartasita de intreaga traditie a disidentei democratice. Opozitia sa fata de totalitarism, fascist ori comunist, este una ce tine de ordinea insasi a valorilor liberale: respectul pentru individ si drepturile sale, refuzul inregimentarilor bigote, curajul de a rosti adevaruri incomode riscand sa torpileze diversele conformisme placide.

Liiceanu este un om al inaltei temperaturi etice, ceea ce poate starni reactii cat se poate de diverse: de la sustinatori neconditionati la adversari ireductibili. I se reproseaza ca ar poza in „erou al anticomunismului”, cata vreme tot ce a sustinut este ca a trecut prin anii dictaturii fara sa pactizeze cu fortele Raului. Au sarit impotriva sa personagii ignare care si-au permis sa debiteze cele mai aiuritoare imbecilitati, trogloditi pozand in eruditi, incapabili sa inteleaga ce inseamna sa trudesti o viata pentru a-l impamanteni pe Heidegger in casa limbii romane.

Tipologia complicitatilor si abdicarilor intelectuale din anii comunismului imi aminteste de exceptionalul eseu al lui Dorin Tudoran, „Frig sau frica”. „Ura” benigna, impotriva dictaturii scelerate si a prelungirilor ei, in fapt o expresie a revoltei, nu este catusi de putin din aceeasi familie cu aceea miseleasca, parsiva si ticaloasa pe care au practicat-o si o practica cei pe care nu-i putem numi decat fiinte ale subteranei. Liiceanu nu le cere nimic acestor sacali decat sa stea cateva clipe tacuti, sa nu-si mai exhibe public nimicnicia agresiva si sa admita ca timpurile lor au trecut.

Nu vom conteni sa ne intrebam de unde au venit „chemarile” radicalismului comunist, cum se poate explica prabusirea etica a atator figuri de marca la un tip de retorica scientista si fals-umanista. Liiceanu descopera secretul seductiei comunismului in chiar aceasta strategie de organizare a urii. Comunismul a reprezentat o gramatica a frustrarii si invidiei. A fost gelozia sociala absoluta. Exterminismul social comunist, contrapartea celui rasial al nazistilor, se voia apoteoza iubirii, dar era, de fapt, pe urmele lui Sigaliov din „Demonii”, culmea nihilismului etic.

Comunismul, de la fondatori si pana la experimentele cele mai brutal-genocidare, este un construct intemeiat pe ura. Postcomunismul nu se va elibera de mostenirile predecesorului sau istoric pana nu va recurge, sistematic si fara false pudori, la demistificarea proiectului ideologic terorist care s-a pretins unul al iubirii si a fost, in fapt, expresia masluirii nerusinate a ideii de Bine. Cu cuvintele lui Liiceanu: „Ura goala are eficienta unui arc cu sageti, a unei flinte care trage o singura data. Prevazuta cu ideologie, ea devine o arma cu repetitie.

miril

25th July 2007, 09:59

O bucurie pentru suflet! Ma bucur ca sunt si eu, in mare parte, la fata locului. Mai ales Jordi Savall este "un eveniment" exceptional ca si compania de balet Bejart, ca si Mulova ca si...

Organizatorii asteapta peste 4.500 de melomani

Festivalul "George Enescu" va bate toate recordurile Romania Libera

Ioan Holender, directorul artistic al festivalului, este sceptic in ceea ce priveste conditiile in care vor fi sustinute concerteleDorinel Tronaru

» Traditionala manifestare se va desfasura intre 1 si 23 septembrie si va prezenta peste 125 de evenimente muzicale in toata tara.

» Desi directorul artistic Ioan Holender se declara in continuare nemultumit de acustica Salii Palatului, ministrul Iorgulescu a replicat ca s-a facut maximum posibil.

» Nume mari prezente la aceasta editie: Jordi Savall, Fabio Biondi, Viktoria Mullova, Murray Perahia, Maxim Vengerov, Gigi Caciuleanu, compania Béjart Ballet.

22 de milioane a alocat in acest an Ministerul Culturii si Cultelor pentru buna desfasurare a Festivalului si Concursului International "George Enescu", brand cultural de succes, manifestare ajunsa acum la venerabila varsta de 18 editii. Suma este comparabila cu cea de la editia de acum doi ani, dar de data aceasta festivalul va dura cu o saptamana in plus. Evenimentul se va desfasura in perioada 1-23 septembrie si va contine peste 125 de manifestari muzicale in toata tara: 100 numai in Bucuresti, dar si in Iasi, Cluj, Timisoara, Brasov, Sinaia si, deloc in ultimul rand, la Sibiu, Capitala Culturala Europeana 2007, unde va fi prezentata o microstagiune a festivalului, o reducere la scara, pe principiul sectiunii semnificative, a ceea ce se intampla la Bucuresti.

Detaliile organizatorice ale megaevenimentului au fost prezentate oficial de ministrul Adrian Iorgulescu, secondat de Ioan Holender, celebrul director al Operei din Viena, dar in acelasi timp si director artistic al festivalului, anul acesta ca si peste doi ani, in 2009 (daca o sa supravietuim pana atunci incalzirii globale; este pentru prima data, de altfel, cand directoratul artistic i se incredinteaza unei persoane pentru doua editii consecutiv). Valentina Sandu-Dediu este coordonatorul de promotion al festivalului si se va ocupa de toate detaliile legate de relatii publice. Au fost prezenti la intalnire – unde au participat nu numai presa acreditata, ci si multi muzicieni, dirijori (Horia Andreescu), oameni interesati pur si simplu de fenomenul muzical, Sala Multimedia a ministerului fiind mai plina ca niciodata – si proaspat unsul director al Televiziunii publice, omul politic Alexandru Sassu, si o reprezentanta a Radiodifuziunii publice, pdg-ul Maria Toghina fiind impiedicata obiectiv sa faca act de prezenta. O alta absenta notabila a fost viceprimarul Razvan Murgeanu, dar toti cei prezenti au inteles, doar suntem in plin Cod Rosu abatut asupra Capitalei...

Era de la sine inteles ca in speech-ul sau Ioan Holender sa ridice din nou problema acusticii mizerabile a Salii Palatului si sa deplanga, a nu stiu cata oara, imposibilitatea prezentarii orchestrelor de mare renume care au acceptat invitatia intr-o sala adevarata de concert (de altfel, el a mai spus altadata ca multe formatii foarte serioase au refuzat politicos invitatia de participare, afland in ce conditii vor urma sa cante). Holender si-a exprimat transant opinia: "Eu raman la parerea mea ca orice intarire, suplimentare electro-acustica poate fi doar proasta sau mai putin proasta, dar niciodata ideala". Sala este nevibranta; prin marirea facuta de Ceausescu vibratia ei este zero. "Sunetul nu va fi ideal niciodata cat timp sala va fi atat de mare. Acustica naturala este singura permisa", a explicat Holender. In replica, Adrian Iorgulescu a afirmat: "Sala Palatului a fost construita pentru conferinte. Pe planeta numita Pamant – nu stiu cum o fi la klingonieni (una din rarele ocazii cand ministrul are umor si se mai dovedeste si fan SF) – o sala peste 1.500 de persoane are nevoie de supliment electro-acustic. O sala ca aceasta, in care incap 4.500 de oameni, nu va putea nicicand sa fie o sala cu acustica naturala. Pentru aceasta editie, obtinem maximul acustic posibil prin optimizarea sa. Pe 23 septembrie inchidem sala si, in urmatorii doi ani, o transformam intr-o sala mai mica si complet schimbata. In plus, in 2009 speram sa avem inca o sala noua de concerte, in zona Bibliotecii Nationale".

Programul festivalului cuprinde: 35 de lucrari din creatia enesciana, 145 de opusuri din repertoriul universal, 95 de lucrari contemporane romanesti – deci, cum ar veni, de toate pentru toti, finalele cu orchestra si Gala Laureatilor concursului. Vor participa: 9 orchestre simfonice din strainatate, 8 orchestre simfonice si camerale din Romania, doua colective de opera (invitati din tara: Opera Nationala Timisoara, cu un spectacol propriu, inscenat pe malurile Begai), 5 ansambluri instrumentale, 8 formatii corale. Un mare eveniment este prezenta din nou in Romania a companiei Béjart Ballet, spectacol in cadrul Intalnirilor JTI (de altfel, nu mai putin de 600.000 de euro provin doar din sponsorizari si servicii). "Tragedia lui Carmen", in viziunea personalizata a lui Ion Caramitru, prezentata cu mare succes la Sibiu, se va relua si in cadrul festivalier, pe scena Teatrului National. Nu mai punctam si alte highligt-uri, practic totul merita vazut si ascultat (nu stiu cum, cateodata sunt si 4 concerte/zi, pana la ora 1 noaptea). Personal, remarc, la o prima privire: recital Viktoria Mullova – violonista bulgara, geniala interpreta intr-un clip Mezzo a unei partite de Bach; recital Murray Perahia – pian; concert London Symphony Orchestra, solist Maxim Vengerov (vioara); si, nu in ultimul rand, dimpotriva, prezenta la Bucuresti a legendarului "vrajitor" catalan Jordi Savall, cu ansamblul sau "Hesperion XXI", si a ansamblului "Europa Galante", solist si dirijor: Fabio Biondi, doua nume-cheie pentru revival-ul de imens succes al muzicii baroce. O idee originala: pe 11 septembrie, intr-o seara in memoriam, N. Manolescu, H.-R. Patapievici, A. Blandiana, A. Plesu, Cr. Mungiu, D. Dediu nu, nu vor canta, ci vor spune cum le-a afectat viata ziua care a schimbat (sau nu?) lumea, alti 6 muzicieni vor intercala replici muzicale, iar un actor/actrita (Iures, Maia ori Seciu) va intregi ansamblul.

Concursul de interpretare, in opinia lui Adrian Iorgulescu, va bate de aceasta data toate recordurile: 118 lucrari, din 34 de tari, sunt inscrise numai la sectiunea compozitie, iar juriul care le va dramui va fi condus de academicianul roman stefan Niculescu, un nume care nu mai are nevoie de nici o prezentare. La concursul de pian s-au inscris 44 de concurenti originari din 15 tari, de la Belarus pana in Japonia si Coreea de Sud. In concursul de vioara, la fel, avem 41 de concurenti din 17 tari (din Albania, Armenia pana in Finlanda, ajungand chiar si in Coreea, "democratica" de data aceasta). In data de 7 septembrie vom avea chiar si mult-asteptatul concurs pentru atribuirea viorii Stradivarius unui tanar sau mai putin tanar violonist, asa ca scandalul legat de "mostenirea" lui Ion Voicu se va incheia in sfarsit cu bine.

Inca doua vesti importante date de Holender: la editia din 2009 se va aduce la ONB opera "Celan", dedicata marelui poet originar din Cernauti (se canta deja la Dresda, Köln, Bremen); intr-o discutie particulara, noul director al Opéra Bastille i-a confirmat ca in stagiunea 2010-2011 se va monta aici "Oédipe" (prima oara dupa premiera din 1936). Sigur, daca ne va lasa sa traim caldura pana atunci...

miril

25th July 2007, 10:04

Chiar ca o vom lua in...palma!

Sexul, rasa si dieta vor fi descoperite in amprenteAlexandra Badicioiu Cotidianul

O noua tehnica de prelevare a amprentelor va oferi cele mai fine detalii despre posesorul lor, inclusiv daca este fumator sau vegetarian.

Cercetatorii se ambitioneaza sa afle cit mai multe dintr-o singura amprenta

Gelatina este materialul optim pentru a colecta cele mai fine amprente, au descoperit cercetatorii de la Colegiul Imperial din Londra. Metodele standard de pina acum, care folosesc pudre, lichide sau vapori, pot deteriora amprentele si astfel analiza lor scapa din vedere informatii importante.
Noua tehnica, prezentata pe LiveScience.com, are la baza o banda de gelatina si permite cercetatorilor sa analizeze chimic amprenta, ajungind astfel la detalii despre dieta, sexul si rasa posesorului. „In mod sigur, victimei nu ii pasa daca agresorul este fumator sau vegetarian. Dar informatiile acestea ajuta politia sa il gaseasca“, explica importanta inovatiei Charles Q. Choi, pe LiveScience.com

Banda realizata de britanici poate preleva amprente de pe o varietate mare de suprafete, cum ar fi minerele de la usa, sticla sau monitoarele, la fel ca si metodele traditionale. Gelatina este iradiata apoi cu infrarosu, in interiorul unui aparat extrem de sensibil, care realizeaza un fel de „fotografie chimica“, identificind moleculele din amprenta in mai putin de 30 de secunde.

Coordonatorul echipei care a lucrat la aceasta tehnica, Serghei Kazarian, incearca sa explice secretul pe intelesul tuturor: „Amprentele contin o parte extrem de mica dintr-un gram de fluid, care poate fi asemanata cu un fir de nisip. Ea este suficienta insa pentru a afla indicii despre stilul de viata al unei persoane“.

Chimistii londonezi au identificat barbatii in functie de cantitatea de uree din amprente - aceasta fiind substanta-cheie din urina. Complexul de chimicale organice poate arata, de asemenea, virsta si rasa oamenilor, dar si natura lucrurilor cu care acestia au intrat in contact, cum ar fi praful de pusca, fum, droguri, explozibili sau arme chimice si biologice.

Chiar si dieta poate fi determinata prin aceeasi tehnica, asigura Kazarian: vegetarienii, de exemplu, au un continut diferit de aminoacizi. „Trebuie sa testam mai multi voluntari pentru a aduna informatii statistice despre rasa si sex, dar cu siguranta tehnica va fi un instrument foarte puternic“, a declarat chimistul pentru portalul stiintific.

Sistemul cu banda de gelatina, dezvoltat de Serghei Kazarian

Mai mult, spre deosebire de metodele conventionale, tehnica britanicilor de la Colegiul Imperial nu distorsioneaza si nici nu distruge amprentele originale, acestea fiind apte si pentru alte analize. Descoperirea lor va fi publicata in detaliu in numarul din august al jurnalului stiintific „Chimia Analitica“.

Analiza chimica a amprentelor se poate obtine, de putin timp, si prin alte tehnici, cum ar fi cea care foloseste razele X. Facundo Fernandez, chimist la Georgia Tech, face diferenta: „Metoda pe baza de gelatina este foarte rapida. Nu se poate spune acelasi lucru despre celelalte procese“, iar LiveScience.com mentioneaza ca cercetatorul american nu a fost implicat in nici un fel in studiul oamenilor de stiinta din Londra. De asemenea, politia din Singapore si din Australia testeaza in prezent un alt sistem de preluare si de analizare a amprentelor, care foloseste nanotehnologia combinata cu spectrometria avansata.

SUA verifica toate degetele

Americanii si britanicii si-au propus sa-si caute vizitatorii pina si in palma

Statele Unite vor cere persoanelor care intra in tara inregistrarea amprentelor pentru toate cele zece degete, potrivit declaratiilor unui oficial american de la sfirsitul lunii trecute, citate de AFP. Pentru scanare, SUA vor folosi dispozitive noi de amprentare, care vor fi testate momentan in zece aeroporturi americane, printre care cele din New York, Chicago si Washington. Acest sistem va inlocui actuala tehnica, ce combina o fotografie si doua amprente digitale, si va fi folosit in mai multe ambasade americane. Cerinta Statelor Unite ii va viza si pe cetatenii UE - care beneficiaza in prezent de un regim special -, precum si pe locuitorii tarilor care au nevoie de vize pentru a intra in SUA. Controalele de la frontiere vor fi intensificate si ele in curind si vor include date biometrice referitoare la trasaturile fetei si la retina. Masuri asemanatoare a anuntat, la inceputul anului, si ministrul britanic de interne, John Reid, acesta adaugind ca ele sint indreptate impotriva imigratiei ilegale.
Acest sistem de securitate se extinde, insa, si in alte domenii: spitalele din Australia si parcurile de distractie ale companiei Disney au anuntat ca, in curind, clientii lor vor fi verificati la amprente.

Herc_Reloaded

25th July 2007, 12:17

Data fiind amenintarea terorista in tari precum SUA, UK, Australia etc, nu m-ar mira in curand sa ne masoare si in ..partea dorsala, sa vada daca avem aceleasi dimensiuni cu Bin Laden.

Culmea este ca tot masoara si analizeaza ei, dar cine vrea sa intre ilegal o poate face fara sa treaca printr-un aeropor sau o vama in general.

Iar apoi, de ce cineva ar pune o bomba in avion, si nu la check-in, inainte de controlul de securitate. Ma rog, mai bine nu ma mai intreb.

In alta ordine de idei, oare cat mai este pina cand se vor face angajari numai pentru persoane care nu au nu stiu ce cromozom lipsa?

P.S. Pina la urma, cum ramane cu avioanele? Cine le-a propus, pentru cine sunt, cine circula cu ele, etc etc? Se pare ca fasaiala lansata de consultantii israelieni se improasca numai pe hainele atacatorilor.

miril

25th July 2007, 12:52

Impartasesc aceleasi reflectii ca si tine, Herc. Toate aceste masuri sunt masuri disperate care reflecta un impas si mare neputinta in combaterea criminalitatii transfrontaliere, de fapt o expresie a indiosincraziei fata de tot ce nu este american. Numai acest fapt, care din pacate a molipsit si marlanimea cu bani de la noi, dreptul de a te apara si apara proprietatea privata cu arma, in semn de autoaparare, reflecta mentalitatea regasita in...palma. Concluzia, sa fie la ei, acolo!

Herc_Reloaded

25th July 2007, 13:57

Era de la sine inteles ca in speech-ul sau Ioan Holender sa ridice din nou problema acusticii mizerabile a Salii Palatului si sa deplanga, a nu stiu cata oara, imposibilitatea prezentarii orchestrelor de mare renume care au acceptat invitatia intr-o sala adevarata de concert (de altfel, el a mai spus altadata ca multe formatii foarte serioase au refuzat politicos invitatia de participare, afland in ce conditii vor urma sa cante).

De ce nu se tine festivalul la Atheneu, sau inca se mai fac renovari?
Este pacat ca un festival de asemenea amploare se tine intr-o sala facuta pentru congrese (ba uneori dadeau si filme prin anii 80)

Oare nu exista vreo sala neutilizata in Casa Poporului pe care sa o adaptezi si sa o lambrisezi pentru a realiza o acustica perfecta?

miril

25th July 2007, 14:06

Citeste tot articolul, caci solutii sunt pe...rol. Pacat, mare pacat! Are un potential urias de a deveni unul dintre cele mai importante festivale de muzica clasica, din lume.

Bancaru

25th July 2007, 14:16

Cele mai misto filme le vedeam la Sala Palatului. O vreme indelungata ma duceam la matineu, duminica, la Sala Dales. Acolo am vazut opere complete Lolek si Bolek, Stan si Bran, Charlot sau alte chestii de genul asta. Meserie! La matineu duminica ma mai duceam si in alta parte. A naibii treaba!

Herc_Reloaded

25th July 2007, 14:26

Pai la asta ma refeream si eu. De ce sa inchida Sala Palatului si s-o faca mai mica (ca asa scrie) cand poti folosi (poate) imensele spatii din Casa Poporului.

Lolek si Bolek opere complete :-)) hahahaha. Ce s-o fi intamplat cu ei? Sunt mari acum, promoveaza fetite prin Cehia (sau Polonia, nu imi mai amintesc)

Bancaru

25th July 2007, 15:52

Sa stii ca la vremea aia Lolek si Bolek erau beton. Mai eram extrem de interesat de serialele acelea cu baiatul care avea un creiom magic. Desena o bicicleta si apoi din desen se facea adevarata. Vreau si eu un creion d'ala. Toata viata mi-am dorit. Nici nu puteti sa va dati seama ce stare imi inducea serialul ala...
Am vazut acum cateva luni un episod cu Lolek si Bolek. Erau pe luna. Au evoluat si ei. In timpul liber probabil ca sunt pesti dar in reest sunt un exemplu.

miril

26th July 2007, 09:40

Am vazut tigani ne-imputiti sau Paradis-ul muzicii autentice:

De la "cantarea Romaniei" la Johnny Depp Romania Libera

Taraful Haiducilor: "Noi putem sa cantam si manele, dar nu ne plac"

Gheorghe Anghel si Marin Manole, doi "haiduci" din taraful care a fixat Clejaniul pe hartaIulia Blaga
Joi, 26 Iulie 2007
» Pentru un concert cu ei se spune ca Johnny Depp a platit 100.000 de dolari.
» Taraful Haiducilor canta mai ales in strainatate, unde a inregistrat cinci albume.

» Pe 31 iulie, la E-Uranus, "haiducii de la Clejani" se intorc in Bucuresti, dupa o absenta de trei ani.

» De ce spuneti ca nu sunteti cunoscuti in Romania?
Gheorghe Anghel: Noi mai mult stam in afara, dar vrem cu adevarat sa venim aici, in Romania, sa devenim niste adevarati muzicanti originali, naturali. Suntem mandri de

ce facem, dar sa vedem acum publicul nostru, romanii nostri. Tot timpul suntem plecati. Japonia, America, Singapore…

» Ce stiu cei din Singapore despre muzica pe care o cantati?
Gh. A.: Oamenii au ramas foarte impresionati acolo. Au venit la restaurant dupa noi, dupa concert, si n-am mai plecat pana la ziua. Am cantat pana dimineata.

» si la un moment dat v-ati pus si palariile pe jos.
Gh. A.: Ne-am zis ca asta e traditia, sa vada si ei, singaporii… Am facut o suta si ceva de euro, pe care pe urma i-am dat pe bautura pana la ziua. Noi n-avem probleme.

» De trei ani n-ati mai cantat in Romania. De ce? Pentru ca n-a vrut impresarul?
Gh. A.: El ne alege concertele. Nu s-a putut pana acum. Noroc ca l-am intalnit pe domnul Daniel (n.red. – Daniel Mitulescu, de la Metropolis Film, organizatorul concertului din 31 iulie), colegul nostru, prietenul nostru. Acum, daca o sa ne mearga bine in continuare, speram sa avem mai multe concerte in Romania.

"Feriti-va de manele, tata!"

» E adevarat ce se spune, ca manelele sunt compuse de tigani pentru romani?
Gh.A.: Noi nu cantam manele. Eu n-am cantat niciodata.
Marin Manole: Nu ne plac manelele.
Gh. A.: Io i-am spus si la copilul meu: "Feriti-va de manele, tata!"

» Cum sa se fereasca?
Gh. A.: Pai, la nunti se cer, cere tineretul. Dar manelele nu sunt pentru noi adevarate, originale. Nu le avem in sange. Ce cantam noi e original. Putem canta si manele, dar nu ne plac.

» Ultimul album al vostru, "Maskarada", care abia a iesit, contine prelucrari ale unor piese clasice.
Gh. A.: Bela Bartók si altii. Ideea i-a venit lui Stéphane (n. red. – Stéphane Karo, impresarul si cel care i-a descoperit, care e insurat cu o verisoara a lui Marin Manole). "Nu vreti ca pe al cincilea volum sa cantati alta muzica?", ne-a zis. Credeam ca vrea manele sau mai stiu eu ce. El a ales piesele, dar ce ne-a placut si noua. Mie Bartók mi-a placut cel mai mult. Prima data a fost greu.
M.M.: Am lucrat asa: ascultam, repetam, ascultam, repetam.

» Ati invatat mai intai piesele pe de rost.
M.M.: Exact. Am incercat pe urma sa lucram cu armonia, cu aranjamentul.
Gh.A.: Am lucrat un an jumate si am inregistrat la Bruxelles.

"Johnny Depp te vindeca la rana"

» Unde ati avut cel mai mare succes de pana acum?
Gh. A.: In Franta, acolo am si cantat cel mai mult. De acolo au venit si relatiile cu Johnny Depp. El a fost chemat de film acolo (n. red. – "The Man Who Cried" 2000, regia Sally Potter). si am auzit ca are nevoie de noi. Ni s-a spus: "Aveti de grija, ca aveti de-a face cu cel mai mare actor". Nu stiam nimic de el.

» Cu cine e mai prieten dintre voi doi?
Gh. A.: Cu mine. L-am invatat si tiganeste. Cand faceam filmul cu el, mergeam si-i cantam toata noaptea. Plangea, ca-i cantam de jalea tiganilor. si intelegea cuvintele toate, ca-l invatasem. E un om celebru, dar e extraordinar. Te vindeca la rana. E foarte prietenos. Dupa aia ne-a invitat la el acasa, in Los Angeles. Doamne, ce cascada, ce piscina… Am stat la el doua saptamani, tot taraful. Intr-o zi, ne-a aruncat unul cate unul in piscina, imbracati.

» Nu si instrumentele, nu?
M.M.: Nuuu, deja imi cumparase un acordeon, mi l-a facut cadou.
Gh. A.: A venit dupa aia la Paris, a facut o petrecere acolo, am fost invitati, a venit si Vanessa, care e super, e extraordinara.
M.M.: Iti place de ea?
Gh. A.: Mai, nu poti sa vorbesti…

» E genul d-voastra?
Gh. A.: Åa, e genul a lu’ domnu’ Johnny Depp si, plus de asta, e foarte prietenoasa. Sper sa mergem si la nunta lor.

» Dar daca va cheama niste oameni obisnuiti sa le cantati la nunta, cat le luati? Care e tariful?
Gh. A.: Depinde daca-s bogati sau saraci. Daca vedem ca n-are decat 10 invitati...
M.M.: …plecam si le spunem: "Lasa ca ni-i dai altadata". Dar daca e o personalitate ca Johnny Depp…

» Lui Johnny Depp va trebui sa-i duceti cadou de nunta.
Gh. A.: Ii ducem… stim noi ce-i ducem!

» Ce?
Gh. A.: O gagica frumoasa. Nu se supara Vanessa, ca nu-i geloasa... Poate vine si Johnny Depp incoace. El deja era propus sa vina, dar n-a mai putut. E foarte simpatic. Cand am facut filmul ala, lua cu noi mere, dadeam la cai, vorbeam, urcam pe cai. Zicea: "Va place sa mancati carne de cal?" Spuneam: "De unde stii tu de asta? Nu, noi nu mancam. Voi, indienii, mancati". Ca el e pe jumatate indian. N-a vrut sa-l invat romaneste, numai tiganeste. A invatat-o si pe Vanessa.

"Inainte, cantam si trei zile la o nunta"

» De la cine ati invatat sa cantati?
M.M.: Taica-meu, Dumnezeu sa-l ierte, la 12 ani mi-a cumparat un acordeon. M-a luat la omor, ma batea mereu ca sa invat sa cant. Pana la urma, m-a legat de pat. si-uite asa, si-uite asa, am inceput sa cant peste hotare.

» Aveti copii?
M.M.: Doi. Da’ nu i-am batut, au invatat singuri.

» Canta si ei in taraf?
Gh. A.: Baiatul meu, Robert, canta in taraf, tot la vioara. Are 24 de ani. Noi transmitem muzica din generatie in generatie.

» Pana la urma, care sunt cei mai rapizi instrumentisti, cei din Taraful Haiducilor sau cei din Fanfara Ciocarlia?
Gh. A.: Noi suntem. Facem un concurs ca sa se vada. Suntem foarte prieteni cu ei, dar si ei recunosc ca suntem mai rapizi. (n. red.… ii suna mobilul – muzica lautareasca, normal…)

» Cat puteti canta?
Gh. A.: Putem si sase, si sapte ore. Inainte, la nunta cantam trei zile – sambata, duminica si luni. Ne culcam o ora si ne sculam, eram baieti harnici, ca venea nasul: "Haideti, tata!". Pe vremuri erau si multe nunti.

» Cand ati avut primul concert in strainatate, in 1988 sau in 1990? Am auzit ambele variante.
Gh. A.: In 1988 ne-a dus Speranta Radulescu (de la Muzeul Taranului Roman) in concert la Geneva si la Paris. Eram prima oara in avion, prima oara in strainatate. Ni se parea Geneva cel mai frumos oras.

» Vi se mai pare si acum?
Gh. A.: Nu, nu, nu. Acum in topul nostru sunt Japonia si America. Los Angelesul… La vila lui Johnny as vrea sa mai ajung o data. si o sa ajungem.

» Cam cate luni pe an sunteti plecati?
M.M.: Mai mult suntem plecati, dar anul acesta n-am mai fost asa mult in turneu. Am repetat la Bruxelles pentru album.

» Cat repetati pe zi?
M.M.: Doua-trei ore.
Gh. A.: Io, de exemplu, n-am ce sa fac, ca daca nu repet imi pierd inspiratia. Feciorul meu lucreaza opt ore pe zi. Asa lucram si eu cand eram baiat, poate si mai mult. El lucreaza intr-o camera, eu in alta, si pe urma lucram impreuna, sa vedem unde sunt greseli.

» Dar aveti si alti elevi?
Gh. A.: Mai sunt si alti copii.
M.M.: Mai invatam pe care are nevoie. Pleaca, studiaza acasa, vin a doua zi.

» Copii de romani aveti?
M.M.: Nu, nu sunt talentati pentru asa ceva. Noi am cumparat pentru copii, la Caminul Cultural de la noi, viori, tambal, acordeoane. Care vrea sa vie.

» Peste tot danseaza oamenii la concerte? si in Japonia?
Gh. A.: In Japonia nu mai vorbim. Aoleu... si danseaza japonezii, sar. Dupa concert, vin cu tot felul de cadouri: ciocolate, parfumuri…
M.M.: Mie mi-au dat un lant de aur de 50 de grame.

» Cine vi l-a dat?
M.M.: Prietenii nostri.
Gh. A.: Pai, unii au venit si la Clejani, cu familia, cu parintii.
M.M.: O fata a venit din Japonia si a stat la mine s-o invat sa cante la acordeon. Pe urma, am avut cearta cu nevasta… Da’ nu, ea nu-i geloasa.
Gh. A.: Acum vrem sa mai stam si pe acasa, ca am obosit si noi. 17 ani tot prin avioane. Ajungeam intr-un oras si n-apucam sa stam si noi intr-o biserica.

» Cand cantati in concerte piese de pe primele albume, improvizati?
M.M.: Da. Asta conteaza mult. Nu cantam tot timpul la fel. Fiecare stie ce are de facut, isi da drumul, si pe urma tot inapoi ajungem. In general, ca sa nu se plictiseasca publicul, canta patru insi, patru stau, pe urma e instrumental, pe urma vocal, pe urma iar cantam cu totii…
Gh. A.: Deci ii multumim foarte mult lu’ doamna Speranta, care ne-a scos prima data, si lu’ Ion Albesteanu, care a fost un adevarat maestru, sa-i fie tarana usoara. El a lucrat cu noi, 40 de insi cati eram inainte… Au murit majoritatea. Am luat premii si la "Cantarea Romaniei". Dar acum lumea de aici nu ne mai cunoaste.

» Eh, va cunoaste cel putin pentru ca sunteti cunoscuti in strainatate. Am vazut la Cannes tigani care canta pe strada si spun ca sunt din Clejani.
Gh. A.: Sunt multi, dar nu-s din Clejani, ca daca ar fi atatia ar fi trebuit sa fie Clejaniul capitala tarii.

» Multumesc, dar domnul Marin a vorbit prea putin.
Gh. A.: Pai, mai luati de la mine si puneti la el.

Platanu

26th July 2007, 11:55

Un nou război al preşedinţilor
2007 07 26| de Oana Stancu, Lavinia Dimancea

Conflictul dintre Ion Iliescu şi Traian Băsescu a înregistrat ieri un nou episod. Iliescu i-a trimis o scrisoare lui Băsescu în care îi spune că are “o mentalitate fanariotă”, în timp ce Băsescu a găsit în gestul acestuia “un exemplu tipic de propagandă de inspiraţie sovietică”.

Noua dispută dintre preşedinţi a pornit de la interviul pe care Traian Băsescu l-a acordat revistei Politique Internationale, în care acesta îşi reia binecunoscutele critici la adresa clasei politice şi în care susţine că Ion Iliescu este anchetat pentru “crimele comise în cadrul revoluţiei din 1989 şi al mineriadei din 1990”. Fostul şef al statului a reacţionat la aceste afirmaţii printr-o scrisoare deschisă extrem de dură, pe care i-a trimis-o ieri preşedintelui în funcţie. “Dovediţi, şi prin acest interviu, că aveţi o mentalitate fanariotă, de «pretendent la tronul României», care-şi denigrează adversarii la «Marea Poartă», pentru a primi sau pentru a i se reconfirma «firmanul». România nu poate fi considerată un soi de «grajduri ale lui Augias» în materie de corupţie, şi nici dumneavoastră nu sunteţi Hercule, chemat să le cureţe. Pentru asta ar trebui să fiţi un exemplu de moralitate şi de cinste, de onoare. Nu este cazul!”, scrie Iliescu. În acest sens, el îi vorbeşte preşedintelui în scrisoare despre problemele pe care acesta le are cu justiţia, despre “abuzurile, afacerile dubioase, care privesc şi spălarea de bani, şi falsul, şi uzul de fals”, despre “încălcările sistematice ale Constituţiei” şi îi atrage atenţia că toate acestea nu vor fi uitate de români, în ciuda eforturilor sale de a asmuţi “o Procuratură aservită şi transformată într-un fel de nouă poliţie politică asupra adversarilor politici”. Pe de altă parte, fostul preşedinte califică“nu doar mincinoase, ci de-a dreptul ticăloase” afirmaţiile lui Băsescu referitoare la rolul său de la revoluţie şi mineriadă, considerând că acestea se constituie “în îndemnuri directe şi în presiuni asupra organelor de cercetare penală”. “Vorbiţi şi spuneţi că acţionaţi în numele poporului, când de fapt un singur lucru contează: dumneavoastră şi interesele dumneavoastră. Care sunt identice cu cele ale grupului de «oligarhi de bine» care v-a inventat ca om politic şi v-a ajutat să fiţi ales în cea mai înaltă demnitate a statului român, pe care îl dezonoraţi prin comportamentul dumneavoastră”, îşi încheie scrisoarea Iliescu.

“SOVIETIC”. Ion Iliescu a primit replica din partea lui Valeriu Turcan. “Este o scrisoare plină de ură şi minciună, îndreptată împotriva unui preşedinte care vrea un altfel de stat decât cel pe care l-a imaginat domnul Iliescu împreună cu toţi cei care au confiscat Revoluţia din 1989 în favoarea lor (...) Preşedintele consideră poziţia publică a domnului Iliescu un exemplu tipic de propagandă de inspiraţie sovietică, nedemnă de un fost şef de stat. Prin reconcilierea naţională pe care şi-o atribuie, domnul Ion Iliescu înţelege probabil asmuţirea minerilor împotriva altor categorii sociale, tolerarea oligarhilor, a grupurilor de interese nelegitime şi a baronilor locali”, se arată în declaraţia lui Turcan.

Oscilant
În 2002, pe când primarul Băsescu apela la preşedintele Iliescu pentru a media conflictul cu reprezentanţii PSD din Consiliul General, Iliescu era pentru Băsescu un politician “respectabil”, chiar dacă, în 1994, deputatul Băsescu semnase pentru suspendarea preşedintelui Iliescu. În 2003, Iliescu a avizat cercetarea penală a lui Băsescu în dosarul Flota, s-a transformat într-un individ “gata să distrugă oameni pentru a-şi garanta perpetuarea puterii”, “la fel de corupt precum cel care fură direct”. În 2004 a fost folosit ca antimodel de preşedinte, iar în 2007, o dată cu demersul de suspendare a lui Traian Băsescu, a devenit “bătrânul edec” şi printre primii în clasamentul oligarhilor. (O.S.)

sursa:Jurnalul National

Herc_Reloaded

26th July 2007, 12:07

Eu nu inteleg, Iliescu asta nu se pensioneaza si el? Nu are treaba pe acasa, sa-si scrie memoriile si sa le trimita la arhiva KGB pentru pastrare in nemurire?

Stiu ca poate amandoi au pete, dar Iliescu are sange pe maini, si asta nu se iarta, si nici nu se uita.

miril

26th July 2007, 12:10

Pai tocmai d'aia nu se lasa ca are sange pe maini si vrea sa controleze ca nu cumva sa...moara pacientul.

Platanu

27th July 2007, 00:07

http://www.ciutacu.ro/index.php?itemid=271

miril

27th July 2007, 09:29

Fiti atenti la ce animale aveti prin casa!

Pisica morţii Pompiliu Kostas Radulescu JN

Oscar, un motan crescut într-un centru de îngrijire neurologică, are capacitatea de a prezice decesul pacienţilor.

MOARTEA SE STRECOARĂ CA O PISICĂ. Cu câteva ore înaintea decesului unuia dintre cei aflaţi în îngrijire în Centrul pentru Boli Degenerative Neurologice din oraşul Providence, Rhode Island, motanul Oscar, adoptat de angajaţii clinicii acum doi ani, începe să-i acorde o atenţie deosebită, rămânându-i aproape până la ultima suflare. Precizia, demonstrată în 25 de cazuri, cu care reuşeşte să pervadă iminentul sfârşit al unei persoane, uneori chiar fără ca aceasta să manifeste semne clinice specifice, i-a uimit pe medici. Astfel, personalul s-a obişnuit ca, de fiecare dată când Oscar manifestă acest tip de comportament, să cheme imediat familia pacientului, experienţa dovedind că acesta nu mai are decât câteva ore de trăit. “În medie, patru ore”, precizează una dintre asistentele medicale ce a dorit să rămână anonimă. “Nu prea face greşeli. Într-un fel se pare că înţelege când un om e în pragul morţii. Dar multe familii apreciază faptul că Oscar îi consolează într-un fel pe cei dragi lor”, spune dr. David Dosa, care descrie fenomenul pe larg într-un eseu publicat recent în New England Journal ofMedicine.

ÎNGERUL... TĂRCAT. Adoptat de când era pui, staff-ul clinicii a remarcat după numai şase luni de la venirea lui la centru că, asemeni doctorilor, “Îngerul Negru”,cum a fost ulterior poreclit de mass-media, începuse să facă ture regulate pein saloane, adulmecând şi examinând din prag pacienţii. “Mirosul” morţii îl făcea să se oprească, să aştepte decesul pacientului, pentru ca apoi să-şi continue drumul. “Nu e ceea ce se chemă o pisică prietenoasă”, adaugă tendenţios David Dosa. “Cred că fiecare îşi dă seama că, după toate câte s-au întâmplat, nu e deloc o plăcere să ştii că-ţi dă târcoale!”.

Dr. Joan Teno, cercetător la Brown University şi unul dintre medicii care tratează bolnavii în faze terminale la clinica din Providence remarca: “Oscar se pare că reuşeşte mai bine decât personalul medical să stabilească momentul decesului unei persoane”. Cercetătoarea îşi amintea de agitaţia motanului în momentul în care ruda unui pacient pe moarte l-a dat afară din salon, fără să poată preciza dacă modul său de manifestare are o explicaţie ştiinţifică sau este rodul observării comportamentului personalului medical. “E greu însă de presupus că este doar o serie de coincidenţe”, a adăugat ea.

EVUL MEDIU AMERICAN. Nicholas Dosman, directorul clinicii de psihologie animală de la Tufts University of Veretinary Medicine, a comentat eseul publicat în New England Journal ofMedicine. “Singura modalitate de a clarifica această teorie”, a spus el, “este un studiu atent cu privire la felul în care Oscar îşi împarte activitatea zilnică, pentru a identifica eventualele schimbări în comportamentul său raportat la starea de sănătate a pacienţilor, dar şi la reacţiile faţă de personalul medical implicat. Să spui că o pisică este Îngerul Negru este o superstiţie demnă de Evul Mediu şi nu de o societate ca cea americană de astăzi!”, a subliniat psihologul.

Oricare ar fi părerea specialiştilor însă, motanul Oscar a primit recent din partea societăţii civile americane o plachetă de onoare care-i recunoaşte meritele în alinarea celor suferinzi.

miril

27th July 2007, 09:32

Ooops! TG a inceput sa ne viziteze forumul nostru, al progresitilor. Degetel a bagat ochiul si...:

Acces de grandomanie la Cotroceni? Tom Gallagher Romania Libera

Vestea ca Traian Basescu se proclamariseste "presedinte de nota 10±" m-a siderat. Ma intrebam ce anume l-a putut determina pe acest om sa uite, fie si pentru o clipa, ca este la fel de failibil ca noi toti. Apoi mi-am amintit de o intrevedere avuta cu Emil Constantinescu in 2001, cu ocazia unei conferinte desfasurate la Castelul Windsor, intr-o aripa a palatului rezervata unor astfel de evenimente. Reuniunea aborda tema moralitatii in politica, organizatorul ei fiind defunctul conservator Michael Alison, politician eminent

care a militat, ani buni, pentru mentinerea influentei Bisericii Anglicane intr-o Mare Britanie moderna. Doamna Zoe Petre a admis la un moment dat ca evenimentul le parea cam anost oaspetilor romani, drept care s-au furisat, pret de cateva ore, in afara palatului pentru a mai scapa de obositoarele indemnuri la o politica pusa eminamente in slujba binelui.
Emil Constantinescu era nerabdator sa se intoarca la Bucuresti, astfel ca nu prea avea timp de discutii cu mine. M-am conformat, fara ofuscari, solicitarii de a ma limita la un miniinterviu, mai ales ca doamna Petre avusese amabilitatea de a-mi raspunde deja la o serie intreaga de intrebari. Mi-am ratat insa interviul din start, adresandu-i fostului presedinte naiva intrebare despre eventuale regrete avute in legatura cu vreuna din deciziile luate pe parcursul mandatului, pentru care nu ar mai opta ca atare. Vizibil enervat, Constantinescu a sarit ca ars de pe sofa si a raspuns repetativ si animat: "Je ne regrette rien!". Era, categoric, momentul sa ma retrag.

Cand vad acum ca Traian Basescu face o afirmatie de similara negare a realitatii, tind sa cred ca domnia sa este pe cale de a cadea in aceeasi "capcana Constantinescu". Sa-si pregateasca cumva in avans schite de bilant al primului sau mandat prezidential? Daca da, atunci continutul intregii sinteze este lesne de anticipat: Calin Popescu Tariceanu, unicul vinovat pentru faptul ca nota ce-i revine merituosului presedinte este de doar 10±, nu de 500! Am fost cel putin la fel de socat constatand ca declaratia fusese facuta in fata unei audiente compuse din tineri politicieni – carora seful statului le comunica, de fapt, ca se considera "cel mai tare din parcare". Tinerii cu ambitii politice trebuie mai intai sa invete lectia smereniei, a atitudinii respectuoase si a comportamentului modest, precum si cea a cultivarii spiritului constant autocritic, altfel se vor comporta curand ca niste bulibasi desemnati, asteptand ca anturajul sa proclame nonstop si la unison: "Da, sefu’, sa traiti, sefu’, mata nu poti gresi!".

Mi-am mai reamintit de o reuniune desfasurata anul trecut la Ministerul de Interne, in cadrul careia functionari publici din Letonia urmau sa explice omologilor si publicului din Bucuresti modalitatile prin care letonii au reusit sa reformeze sistemul administratiei publice din tara lor. Oaspetii s-au dovedit locutori sinceri, punctand deschis toate greselile comise pe parcursul anilor, efectele lor inerente, cat si solutiile gasite spre rectificare. Cativa oficiali romani nu si-au putut ascunde zambetele zeflemitoare – cu o asemenea atitudine autocritica, era clar ca natafletii de baltici nu urmau sa fie luati in serios. Functionarul public roman, fie el tanar sau batran, nu admite nicicand ca este departe de perfectiune, preferand refrenul performantelor constante – sirul realizarilor sale fiind cel mult intrerupt de incompetenta altora sau de circumstante dincolo de controlul sau. Judecand dupa reactia auditoriului, marturisirea sobra despre erorile comise parea sa echivaleze cu o internare benevola intr-un ospiciu. Ca atare, balticii nu au reusit defel a-i impresiona pe colegii damboviteni prezenti – "mari fraieri, dom’le" –, in pofida faptului ca, cel putin in materie de accesare a fondurilor structurale europene, letonii s-au descurcat infinit mai bine – aspect datorat, fireste, reformelor desfasurate.
Unul din motivele pentru care l-am stimat, alaturi de nenumarati romani, pe actualul presedinte al tarii a fost tocmai capacitatea lui Traian Basescu de a-si admite greselile cu o admirabila franchete, nepretinzand – cel putin pana acum – ca ar fi perfectiunea intruchipata. Dar daca va fi decis, mai nou, ca este cazul sa schimbe placa si stilul, oferind spectacole demne cel mult de Versailles-ul premergator Revolutiei Franceze, nicidecum insa de Cotrocenii secolului XXI, atunci credibilitatea i se va duce pe apa sambetei mai rapid decat i-ar putea calcula acesteia imaginarul debit, urmand ca domnia sa sa-si ia in primire locul situat pe aceeasi treapta cu Emil Constantinescu – cu sau fara un al doilea mandat.

Herc_Reloaded

27th July 2007, 09:54

TG este un observator atent si impartial al vietii politice romanesti. Multe din opiniile domniei sale sunt interesante, si argumentate.

Insa el nu a inteles subtilitatea declaratiei lui Basescu: s-a declarat de nota 10, ca "daca as spune m-ai putin imediat m-ati lua la intrebari cu ce am gresit". Adica omul a facut o gluma in stilul sau propriu, o nuanta pe care TG nu a sesizat-o.

Pina una alta evenuimentele din ultima perioada arata cum adversarii presedintelului (recte PSD si PNL acompaniati de PC-Antena 1-3-Jurnalul, Patriciu, SRS - Ziua -Adevarul-Gardianul) au trecut la o feroce campanie propagandistica de natura populista (pensii, acuze ca le blocheaza maruirea pentru a-si cumpara avion, etc etc). Asta ajuta sa spele greselile inerente facute de Basescu. Si se vorbeste de Basescu care manipuleaza presa in Romania ?!?

Sunt de acord cu Nastase, PNL si PSD trebuie sa-si oficializeze relatia, sa nu mai traiasca in concubinaj. Eventual un menaj a -trois cu PC. Uite ca o data sunt si eu de acord cu Nastase.

miril

27th July 2007, 10:12

Am auzit-o/vazut-o si p'asta, Basecu si...subtilitatea. Herc, prietene, progresistule... Cum am mai zis deunazi, de comun acord, toti e o apa si.un pamant...parjolit de seceta...politica. Am pus articolul pentru ca Tom vrea sa ramana credibil, aici da subtilitate. In rest, ce faci? Nu stiam ca esti propagandist la PD. Mai bine am face un partid al progresistilor. Cu siguranta ca vom strange vreo 0,001%. Traiasca partidul progresitilor!

georgemp

27th July 2007, 11:02

Pisica morţii Pompiliu Kostas Radulescu JN
Apropo de pisici...am făcut aseară noapte albă din cauza uneia.

Recital cu scandal

http://www.evz.ro/pictures/normal/B10%20Iglesias%20MFX.jpg (http://www.evz.ro/article.php?artid=315592#)

Concertul lui Julio Iglesias a avut un public 100% latin si o organizare romaneasca: imbranceli si control slab la intrare, sonorizare proasta.

La concertul sustinut aseara de Julio Iglesias in Capitala, slaba organizare a creat spectacol si dincolo de scena. Cu jumatate de ora inainte de ora anuntata pentru inceperea concertului, la intrarea din strada Dr. Lister, s-au format cozi de sute de persoane, pentru ca portile nu s-au deschis la ora anuntata - 20.30.
Aglomeratia a fost amplificata de masinile care-l transportau pe Julio Iglesias si stafful sau. Oamenii au inceput sa impinga gardurile, s-au certat cu jandarmii, au injurat si chiar au reusit sa rupa la un moment dat cordonul fortelor de ordine. Lumea se calca in picioare, pentru a inainta fie si cateva zeci de centimetri.
„E bataie de joc!”, „Nu mai vin la concerte tot anul!”, comentau spectatorii. Cand intr-un final a inceput sa se intre, nu au mai fost controlati in bagaje, nu a mai existat nici control corporal.
Primele piese: „Natalie” si „Moralito”
La 21.45, stadionul era aproape plin. In imbulzeala de la intrare, s-a facut loc pentru Elena Basescu, moment in care multimea s-a revoltat si a inceput sa huiduie si sa injure. Printre spectatori mai puteau fi zariti Ilie Nastase sau Simona Patruleasa.
Cateva doamne au recurs chiar la paruieli, smulgand primele aplauze ale multimii.
Spectacolul a inceput cu 30 de minute intarziere. Cantaretul spaniol a fost introdus de Octavian Ursulescu, a carui prezentare bombastica a fost ironizata de spectatori. Acestia au huiduit cand Ursulescu i-a amintit pe organizatori.
Publicul a izbucnit in aplauze cand artistul a aparut pe scena, insa „s-a dezumflat” imediat din cauza sunetului prost. „Buna seara, Bucuresti!”, a salutat Iglesias publicul, dupa care a interpretat hitul „Natalie”. Piesa „Moralito” si dansatoarele de pe scena „au trezit” spectatorii, care au inceput sa bata din palme, desi - in continuare - sunetul era foarte slab. Organizatorii au precizat ca sonorizarea este asigurata de echipa artistului.
Se intoarce in septembrie
Daca in ziua concertului a preferat sa se odihneasca la Hotelul Marriott, marti seara, la doar cateva ore dupa ce a ajuns in Bucuresti, Iglesias a participat la o petrecere organizata de casa de discuri Cat Music si sponsorizata de Bancpost.
Invitatii, printre care milionari din Top 300, boardul Bancpost, in frunte cu presedintele Mihai Bogza, dar si cateva personaje mondene (Ilie Nastase, venit fara sotia sa, Amalia, Tania Budi, Heaven, Geta Voinea) au suportat cu stoicism canicula si l-au asteptat pe invitatul de onoare, care si-a facut aparitia in jurul orei 21.30. Iglesias a stat numai 15 minute in zona VIP, timp in care a salutat invitatii si s-a fotografiat cu ei.
Dupa ce Manuela Plapcianu, Country CEO la Bancpost, a tinut un discurs in limba engleza, Julio Iglesias a parasit clubul, spre surprinderea invitatilor. Potrivit organizatorilor, de vina au fost caldura si atmosfera sufocanta din club.
Dupa petrecere, cantaretul a luat masa la restaurantul Capsa, impreuna cu Valeriu Lazarov si cu Radu Groza, organizatorul turneului sau din Romania. Ultimul spectacol din cadrul acestuia va avea loc pe 28 iulie, la Constanta. Artistul a declarat ca isi doreste sa revina, pentru a sustine inca doua concerte in luna septembrie.

Sursa: Evenimentul Zilei

Herc_Reloaded

27th July 2007, 11:02

Eu cu certitudine nu sunt propagandistul nimanui, si incerc sa-mi pastrez obiectivitatea. Hai sa citim atent ce s-a intimplat:

"Răspunzând unei întrebări, Traian Băsescu şi-a acordat, râzând, nota "10+" pentru prestaţia ca şef al statului. Acesta este răspunsul dat de Traian Băsescu tinerilor democraţi la întrebarea referitoare la cum îşi apreciază activitatea la Cotroceni.

Traian Băsescu a mai adăugat că dacă şi-ar fi acordat nota 9, presa ar fi reacţionat imediat, subliniind că "în politică nu există corigenţă. Ori treci, ori rămâi repetent, iar asta decide electoratul". "

Deci, cu certitudine nu se considera de nota 10, ci a dat un raspuns in stitlul propriu unei intrebari incomode.
Eu nu inteleg vanarea asta permanenta a oricarei declaratii a lui Basescu, scoaterea din context a unor declaratii si transformarea din tantar in armansar. In timp ce o masura de improtanta cruciala, marirea pensiilor, a trecut fluturand prin toata presa si a starnit valuri poluliste printre vasnicii liberali din PNL.

Pana una alta, cu toate excelse sale declaraive, Basescu a actionat si actioneaza mult mai rezonabil decat iubitii liberali condusi de Tariceanu. By the way: un om de caracter, in locul KMelescanului, si-ar fi dat demisia de multa vreme. El sustine ca nu-si aduce aminte.... mi-e rusine de cine reprezinta liberalismul in ziua de azi la noi.

miril

27th July 2007, 11:47

Tom a reactionat mai mult ca sigur la picatura...chinezeasca. Altfel, normal, presa trebuie sa reactioneze cand este vorba de presedinte, care de cand s-a inscaunat a facut un singur lucru de nota zece, batul printre uluci. El este cel care s-a pus singur in centrul atentiei sau presa trebuie sa actioneze numai la baia de multime ca sa-i slavesca po****ritatea? In rest, cum am mai zis, toti o apa si-un pamant, in frunte cu Basescu.

miril

27th July 2007, 11:58

Despre ceva drag si dureros in acelasi timp, mie si lui Krap si probabil si altor progresisti:

Turul Frantei, mort de supradoza Cosmin Popan Cotidianul

Veche din 1903, cursa ciclista e singurul sport care are curajul sa lupte pe fata cu dopajul. Riscul e sa moara.

E greu de vorbit sau de scris despre un sport vazut doar pe Eurosport, cu o monotonie a pedalelor pe sosele fara gropi, pe care nu o intelegi decit daca ai rabdare sa decriptezi strategiile echipelor, culorile tricourilor sau rolul fiecarui ciclist. E greu de explicat de ce acum in Turul Frantei se produce un fenoment unic, pe care nici un sport nu-l cunoaste si nici nu lasa impresia ca doreste sa-l cunoasca. Astazi sportul produce recorduri pentru ca tace si se dopeaza sirguincios. I se organizeaza campionate mondiale si olimpiade ale unei taceri sfidatoare, din care razbat cazuri izolate de doze ce depasesc normele inscrise in tabele.

Cind aflam despre desele descalecari de pe bicicleta ale unor rutieri cu prea multa hemoglobina in ei, prima reactie este sa ridicam bolovanul si sa dam in tot ce inseamna Turul Frantei, ca sa ne intoarcem la pasiuni mai putin scandaloase si care stiu sa ne minta mai frumos. E o ipocrizie, chiar si atunci cind invocam ca noi judecam mai la rece decit francezii care sint prea ombilical legati, financiar sau sentimental, de cursa mitica. Cel mai corect e, zic eu, sa privim cu curaj o exorcizare in direct.

Turul Frantei lupta de 40 de ani, de la moartea primului dopat pe serpentinele lui Mont Ventoux, cu un flagel asa cum nici o alta disciplina sportiva nu o face. Luate la puricat, clasamentele din ultimii zece ani ale competitiei arata ca un cascaval gaurit din care au fost eliminati toti cei prinsi. Nici o alta disciplina nu are atitia deconspirati. Ciclismul e cel mai dificil dintre sporturi, iar asta explica tentatia, precum si recolta mult mai substantiale decit in alta parte. Decizia de a pune insa bete in roate e mai asumata decit oriunde.

Am fost anul trecut cam pe vremea asta in Pirinei ca sa-l vad pe Jan Ullrich, depistat pozitiv cu putin timp inainte sa-mi iau biletul de avion. Tensiunea in pluton era extrema dupa un intreg scandal de dopaj, care a triat in 2006 mai tare ca oricind printre favoriti. Printre participanti - ciclisti, antrenori, sau mass-media - subiectul nu era tabu. Azi taberele au devenit si mai antagoniste: curatii si dopatii. Primii nu vor sa pedaleze alaturi de cei cu musca pe caciula si spun ca i-ar pocni pe colegii trisori. Ciclismul are cancer. Vestea buna e totusi ca metodele de lupta cu boala au devenit si ele extreme.

miril

27th July 2007, 12:02

Vive Le Tour, pour l'eternite!

http://www.youtube.com/watch?v=sQz-CZvkY8k&mode=related&search=

Bancaru

27th July 2007, 16:42

O zi in lumea reclamelor
Adrian Georgescu: "Te trezesti cu o durere de cap cumplita".

Asezat pe pat, un dentist de la Asociatia Stomatologilor iti recomanda o periuta cu vibratii si o pasta care scade cu 120 la suta riscul aparitiei durerilor de dinti, a placii bacteriene si a cariilor. Dar tu nu vrei un periaj racoros si cu prospetimea unei cascade, ci sa ajungi mai repede la dulapiorul din baie. Acolo, un tip cu spuma pe fata te intreaba daca nu vrei sa ai parte de cel mai neted barbierit, gratie sistemului cu 11 lamele inteligente, care se muleaza perfect pe obraz.

La naiba!, dulapiorul e plin de creme cu coenzima Q10 si antiriduri-minune. Alergi spre bucatarie, unde maica-ta ii explica sotiei tale ce inseamna albul cel mai alb cu aroma de levantica. Nu te aud, iar personajul de desen animat care face curat de zor te da afara.

Un miros de cafea te cheama spre o usa vecina. O zana iti deschide, te invita inauntru si-ti intinde o ceasca. Poarta pantaloni albi, e sprintena ca o caprioara si spune ca se simte curata si uscata. Dar, la naiba!, cafeaua are un efect purgativ, asa ca ai nevoie la toaleta. Nici nu tragi bine apa, ca odorizantul umple camera cu gigantice flori de camp, iar o rata intr-un aeroplan incepe sa dea ture prin aer.

O iei la goana pe scari spre serviciu, printre oamenii cu capete de leopard, masinile care zboara legate de baloane si cele care se transforma in roboti dansatori. Se aud zeci de voci care sustin ca produsele lor iau durerea de cap pe loc. Pentru ca nu stii pe care s-o alegi, nu alegi.

La serviciu nu te poti concentra deloc, din cauza unei colege, care, de cate ori ia o lingurita de iaurt, toata lumea incepe sa cante si sa danseze. Asa ca iesi la un fotbal cu grupul tau de prieteni. Nu apuci sa dai un sut in minge ca apare Razvan Lucescu plimbandu-si cainele si incepe sa dea sfaturi. Mergeti cu totii la o bere, plini de-o veselie tampa si fara rost. In carciuma, un tip bea bere cu un cerb si, bineinteles, toata lumea rade, canta si danseaza. Se aud zeci de voci care sustin ca bautura lor e cea mai buna. Pentru ca nu stii pe care s-o alegi, le alegi pe toate.

A doua zi, te trezesti cu o durere de cap cumplita

www.evz.ro

miril

28th July 2007, 10:15

http://www.realitatea.net/playlive2.php?file=/media/video/video_001_00078465_1185557120_00.flv&titlulive=Traian%20Basescu%20a%20primit%20un%20avi on%20de%20hârtie%20de%20la%20pensionari

krapulax

28th July 2007, 11:33

Din ciclul „Salvaţi Vama Veche“, „Salvaţi Delta Dunării“ şi alte frumuseţi ale patriei face parte, mai nou, şi „Salvaţi Piaţa Obor“. Am primit un fluturaş în cutia poştală care mă anunţa pe un ton tragic că acolo este „teroare şi disperare“, deoarece primarul sectorului 2, Neculai Onţanu, a decis să demoleze piaţa, „obiectiv de interes naţional“, şi să construiască un mall. Cei care au lansat apelul către po****ţie fac parte din Asociaţia Frontului Negustoresc Obor (fondată în 1928). E drept că nu mă duc în piaţă din 1928 toamna, ca alţii, dar n-am observat pe-acolo nici un fel de bresle negustoreşti, ci doar şlapi turceşti, grătare cu mici, tarabe cu varză murată ce-ţi mută nasul din loc şi ţigănci cu ghiocul. Dacă ăsta e comerţul „istoric“ ce ar trebui salvat, prefer să ronţăi floricele într-un nou cinema multiplex.

din dilema.

miril

28th July 2007, 11:45

Concluzia, sa se construiasca un mall, primesc, dar sa se pastreze izul istoric, si anume prin...partile esentiale. Se stiu ele, care.

miril

29th July 2007, 08:32

Iti cunosti cainii?

Îţi cunoşti câinele? Raluca Grintescu JN

ANIMALELE - comunică pe aceeaşi "frecvenţă" cu noi

Asemeni oamenilor, câinii utilizează un sistem propriu de comunicare. Majoritatea mişcărilor şi a posturilor reprezintă o sursă de informaţii, adevărate barometre ce reflectă stările sufleteşti şi intenţiile prietenilor noştri, câinii.

Câinii, ca şi multe alte fiinţe umane, comunică prin anumite semne, iar mesajul este amplificat de expresia facială sau de mişcările corpului. Urmăreşte-i sprâncenele! De multe ori nu-i auzim "vorbind" pentru că suntem prea ocupaţi să le observăm mişcările. Când animalul de companie se uită insistent la tine, iar ochii încep să-i clipească dintr-odată, atunci el îţi spune că vrea ceva: "Hai să ne jucăm!", "vino după mine, vreau să-ţi arăt ceva", "vreau la pipi" – bineînţeles, fiecare câine cu personalitatea sa!

ÎNDRĂZNEALĂ. Câteodată, îţi aruncă o privire cu colţul ochiului, cască zgomotos şi se pune cu botul pe labe – un semn clar că este plictisit şi vrea să-i acorzi atenţie. Nu altcineva, ci tu! Limbajul semnelor este câteodată exteriorizat cu îndrăzneală. Unii câini îşi pun lăbuţa pe piciorul sau braţul tău, iar în cazul în care nu obţin ce vor apasă uşor. Trebuie doar să vezi în ce direcţie se uită ca să-ţi dai seama ce doresc: uşa, vasul gol de apă, cutia cu mâncare... Dacă totuşi insistă, atunci ei anunţă o urgenţă. Nu vă lăsaţi păcăliţi de mişcările cozii! În general, un câine dă din coadă când este bucuros, însă trebuie să fiţi atenţi la modul în care o fac. Când gestul este însoţit şi de mişcarea întregului corp, înseamnă că este fericit sau emoţionat. Când mişcările cozii sunt scurte şi rapide, este semn de agresiune, teamă sau o întâlnire cu un alt câine. Nu întotdeauna mesajele pe care doresc să ni le comunice câinii sunt lipsite de intenţii agresive... Spre exemplu, un câine care are labele uşor flexate, urechile lăsate înapoi, capul retras între umeri, ochii semi-închişi şi, eventual, pielea uşor încreţită pe frunte, ne transmite un mesaj la fel de clar: posibilitatea declanşării unui iminent atac.

SEMNALE. În funcţie de imaginaţia şi expresivitatea câinelui, la aceste semnale se pot adăuga şi gesturi extrem de convingătoare. Uneori putem vedea câinele cum ne aduce castronul de apă gol şi îl depune semnificativ la picioarele noastre. Dar, de cele mai multe ori, limbajul câinelui rămâne o enigmă pentru stăpân. În concluzie, toţi proprietarii de câini trebuie să-şi amintească de faptul că prietenii noştri necuvântători au ceva de spus şi doresc să se facă înţeleşi. Depinde numai de noi dacă vom încerca să comunicăm pe aceeaşi "frecvenţă" cu ei.

miril

29th July 2007, 08:37

Välkommen till Stockholm! Sunteti bine veniti!

Capitala Suediei, „Veneţia Nordului“ Nicolae Leahu Adevarul

Canalele se întretaie într-o reţea ... Oraşul Stockholm se întinde pe 14 insule legate între ele de nenumărate poduri

Când ajungi în Stockholm, pe lângă curăţenia şi luminozitatea oraşului, frumuseţea deloc exagerată a blondelor "originale" – care râd inocent la un simplu gest – te frapează politeţea locuitorilor. Şi splendoarea unui loc brăzdat de ape.

Canalele ce despart insulele – peste 20.000 la număr, din care doar 14 sunt locuite - formează adevărate bulevarde lacustre. Cu o apă atât de curată! Dincolo de ABBA, de Ingrid şi Ingmar Bergman, de Alfred Nobel, Stockholm este o splendoare a arhitecturii nordice, desăvârşită de natură. Aşezat pe coasta estică a Suediei, acolo unde apele lacului Malaren se îngemănează cu cele ale Mării Baltice, acoperă un imens arhipelag.

Legătura între cartierele-insule se face prin intermediul a nu mai puţin de 50 de poduri. „Oraşul dintre poduri" Insula Djurgarden era, încă din secolul al XVI-lea, o superbă grădină, parc rezervat numai membrilor familiei regale, ce oferă şi în prezent o oază de linişte pentru localnici şi turişti. În zonă se păstrează superba reşedinţă a celui care a fost fratele regelui Gustav al V-lea, prinţul Eugen, un talentat pictor peisagist din prima jumătate a veacului XX.

Una dintre atracţiile oraşului o reprezintă însă Vasa, corabia uriaşă. Gigantica carcasă a corabiei de război, cu acelaşi nume, construită în vremea regelui Gustav Adolf, dar eşuată în ziua lansării din anul 1628 şi ranfluată abia 333 de ani mai târziu, în 1961, a fost restaurată şi transformată într-un muzeu, ce cuprinde şi sutele de mărfuri descoperite în compartimentele sale.

Oriunde te îndrepţi, Stockholmul tentacular te surprinde cu noi şi noi canale străbătute de vaporaşe şi bărci. Toate construcţiile sunt legate de apa care dă esenţa unui oraş ideal. Palatul regal, Opera, „Grand Hotel", toate se reflectă în canalele întortocheate.

Pe un istm al Insulei Kungsholmen, pe malul Golfului Riddarfjarden, se află primăria oraşului, una dintre cele mai impunătoare clădiri ale capitalei suedeze şi locul unde se desfăşoară ceremoniile decernărilor premiilor Nobel. Partea vestică a oraşului este numită de către suedezi „oraşul dintre poduri".

Aici, pe cele trei insule (Stadsholmen, Riddarholmen şi Hegeandsholmen) se conservă nucleul oraşului medieval. În cartierul insulei Gamla Stan se află oraşul vechi, „ţesut" din zeci de străduţe vechi, case din secolul al XIII-lea şi piaţete, pline de magazine cu suvenire sau mici berării, cafenele şi taverne unde se mănâncă o delicatesă locală, peşti afumaţi cu dulceaţă de agrişe.

Palatul regal (Kungliga Slottet - cea mai mare reşedinţă regală din lume), Drottningholm – reşedinţa regală ce adăposteşte şi unul dintre cele mai bine conservate teatre ale secolului al XVIII-lea, Biserica Cavalerilor, Catedrala, Casa nobililor (Riddarhuset, sec. al XVII-lea), Parlamentul, Universitatea, Skansen – muzeu în aer liber, unde sunt expuse case suedeze vechi, Nordiska Museet - unde veţi găsi tradiţii şi obiceiuri ale poporului suedez – sau Turnul Kaknas TV, de 155 de metri înălţime, sunt doar câteva dintre punctele ce merită amintite pentru cei care vor să viziteze Stockholm.

Ponturi

-Pentru cumpărături, cel mai important este cartierul SoFo (South of Folkungagatan) de pe insula Sodermalm;

-Cea mai mare zonă comercială din oraş se întinde de la Hotorget până la Gamla Stan, via Drottninggatan, şi de la Hamngatan, Kungsgatan şi Biblioteksgatan. Orele de lucru sunt între 10:00 AM şi 06:00 PM
(luni – vineri), şi 10:00 AM-03:00 PM sâmbăta;

-Birourile de schimb valutar oferă, de obicei, un curs de schimb mult mai bun decât băncile sau hotelurile;

-În pizzerii, salatele sunt gratuite şi la alegere, iar împreună cu o bere costă aproximativ 10 euro.

miril

30th July 2007, 09:30

Daca am fi avut mai multi ca el Romania ar fi aratat astazi altfel:

Inchisoarea lui Steinhardt Florentina Ciuverca Ev Z

Dosarul de penitenciar arata ca temnita i-a scurtat viata. Ieri ar fi trecut de 95 de ani.

Fericirea pe care a cunoscut-o Nicolae Steinhardt in celula, descrisa in celebrul „Jurnalul fericirii”, pare cu atat mai paradoxala cu cat datele seci, medicale si consemnarile oficiale din inchisoare o contrazic.

Filele din dosarul sau de penitenciar, Fond Penal 336 A.C.N.S.A.S, studiat pentru prima data de cercetatoarea Ioana Diaconescu si consemnat intr-un numar al „Romaniei literare”, arata ca Steinhardt era silit sa lucreze aproape muribund. „Apuca 95 de ani daca nu ar fi capatat atatea boli in inchisoare si nu i s-ar fi agravat altele. Cea mai grava a fost tuberculoza intestinala, care l-a chinuit pe patul mortii, in 1989”, explica cercetatoarea.

De sapte ani, in memoria lui si in preajma zilei sale de nastere, la Manastirea Rohia au loc Zilele Culturale Nicolae Steinhardt, care se incheie astazi. Ieri, la mormantul scriitorului-monah de la Rohia s-a tinut o slujba de pomenire.

„Element dusmanos”

Pe 29 iulie 1912, viitorul „element dusmanos al tarii” se naste in Pantelimon intr-o familie evreiasca. Tatal, Oscar Steinhardt, inginer si arhitect, era directorul fabricii de mobila si cherestea din zona.

Dupa 24 de ani, in 1936, Steinhardt isi ia doctoratul in Drept constitutional si devine avocat, continuandu-si studiile la Londra si Paris. Regimul abia instaurat dupa razboi il elimina din barou si, in 1959, e adus ca martor in procesul lotului Noica-Pillat. Pentru ca refuza sa fie martor al acuzarii, este condamnat la 12 ani de munca silnica.

La 10 februarie 1960, procurorul militar il trimite in arest impreuna cu alti 22 de intelectuali, printre care Constantin Pillat, Constantin Noica, Vladimir Streinu si Alexandru Paleologu. Conform Dosarului 336/P, volumul 3, Steinhardt este acuzat, pe langa „uneltirea contra ordinii sociale”, ca a participat la „po****rizarea” scrierilor dusmanoase ale fugarilor Cioran Emil si Eliade Mircea”. E trimis doi ani la Jilava, apoi la Gherla, unde e intemnitat pana in 1964.

„Mi se pare incredibil ca a supravietuit”

Fisa medicala din penitenciar - fila 145, volumul 14, Dosar P/336 - indica o lunga lista de suferinte fizice, unele capatate inca din libertate, din cauza saraciei in care fusesera obligati sa traiasca intelectualii neagreati de regim: dizenterie, tuberculoza intestinala, congestie pulmonara, enterocolita cu distrofie, ameteli si lipotimie, reumatism cronic deformant.

Potrivit aceleiasi fise, detinutul avea 45 de kilograme in 1963, la o inaltime de 1,71 m. Desi fusese declarat inapt de munca, dosarul cuprinde o fisa de zile muncite, in primavara lui ‘64.

„Mi se pare incredibil ca a supravietuit, pentru ca ajunsese la 30-40 de kilograme. A fost umilit, batut, pus la munci aproape muribund, iar faptul ca el si-a gasit in toate astea fericirea dovedeste ca e un om absolut exceptional. Avea o gandire pur crestina”, adauga Ioana Diaconescu.

Dosarul mai include o adresa a Penitenciarului Jilava din februarie 1962 catre Procuratura Militara Bucuresti, in care se prezinta „declaratia de refuz de hrana” a lui Steinhardt: „Declara refuzul de hrana pentru faptul ca el sustine ca a fost bolnav de TBC, iar din alaturatul referat medical in urma controlului facut nu rezulta acest lucru”, arata documentul. Dupa o saptamana, detinutul a fost fortat sa renunte la protest.

Documente inedite

In ciuda mizeriei, umilintei si a bolilor, Steinhardt traieste in inchisoare fericirea suprema: ieromonahul basarabean Mina Dobzeu il boteaza in camera 18 de la Jilava, in martie 1960. Imediat dupa gratiere, isi desavarseste botezul la Biserica Schitul Darvari, iar din 1973 incepe pelerinajele la Manastirea Rohia, unde se calugareste sapte ani mai tarziu. Se stinge din viata pe 29 martie 1989, la varsta de 77 de ani, chinuit de tuberculoza intestinala.

Documente inedite despre viata lui Nicolae Steinhardt se regasesc inca printre miile de dosare ale CNSAS, spune cercetatoarea Ioana Diaconescu. „Orice intelectual care a facut inchisoare se regaseste si in dosarele celorlalti intelectuali. E atat de mult material despre el, incat e aproape o blasfemie sa spui ca ai gasit totul”.

IPOSTAZA

In Cismigiu, inainte de calugarire

Un instantaneu rar ni-l arata pe Nicolae Steinhardt in Parcul Cismigiu, in 1973, inainte de a se calugari. Este anul in care, refuzat de staretii celor mai multe manastiri, care se fereau de detinutii politici, incepe desele pelerinaje la Rohia, pana in 1980, cand se calugareste.

In acea perioada, reintrat in viata literara, colaboreaza cu reviste de cultura precum „Viata Romaneasca”, „Vatra”, „Orizont” sau „Opinia studenteasca”. Publica volume de eseuri si critica literara, printre care „Incertitudini literare” (1980), care primeste Marele Premiu al Criticii literare.

TESTAMENT

Lectia fericirii

„Era un om extrem de bland, de jovial, iti facea o placere enorma sa stai de vorba cu el. Nu vorbea niciodata de ororile prin care trecuse”, isi aminteste Ioana Diaconescu. Testamentul literar al lui Nicolae Steinhardt - autor a circa 30 de volume de eseuri si critica literara - este „Jurnalul fericirii”, o opera unica in literatura romana, in care descrie convertirea la crestinism si anii detentiei.

Scris la inceputul anilor ‘70, jurnalul este confiscat de Securitate in 1972 si restituit trei ani mai tarziu, dupa interventii pe langa Uniunea Scriitorilor. Intre timp insa, autorul termina a doua varianta, mai ampla, de 760 pagini, confiscata a doua oara, in 1984. Unele versiuni ajung la Monica Lovinescu, la Paris, care le citeste la Europa Libera. Cartea apare abia in 1991.

Bancaru

30th July 2007, 13:07

Dar cand se pisa cainele pe tine oare ce vrea sa zica? Intreb si eu asa... Ca Jimmy "mi-a tras-o". Eram cu el la plimbare si ma uitam pe pereti cand, mi s-a incalzit pulpa.

miril

30th July 2007, 13:11

Esti sigur ca era Jimmy? Filiatie...zoo, in faza de... incalzire. Fii atent! Nu te mai uita pe pereti!

Bancaru

30th July 2007, 14:28

Hahahahahaha... El era, cin' sa fie? Eu?! Nu sunt Prunea.

miril

30th July 2007, 14:45

Da, dar puteai sau, poti, nu-i asa?

Bancaru

30th July 2007, 15:54

Nu pe piciorul drept.

miril

30th July 2007, 16:10

Vorba cuiva, dar de ce? Ai ligamentele...incrucisate?

miril

31st July 2007, 09:26

Un articol bun despre unul dintre ce mai mari...all categories:

A murit Ingmar Bergman, unul dintre marii creatori ai secolului XX Gandul

Semnul infinitului
În 1997, la cea de a 50-a aniversare a Festivalului de la Cannes, 27 dintre deţinătorii trofeului suprem, rugaţi să-l numească pe cel căruia i s-ar cuveni La Palme des Palme d’Or, s-au gândit la acelaşi nume: Ingmar Bergman. Era, desigur, un omagiu, dar şi recunoaşterea uneia dintre nu puţinele erori de care nici un mare festival nu este scutit. Îmi amintesc că cineastul adăugase mesajului său de mulţumire încă un text, evocarea primei sale amintiri despre Cannes, din 1949: o dragoste fulgerătoare pentru o tânără cunoscută întâmplător.

„Astăzi sunt un om bătrân – scria atunci - retras pe o mică insulă, aruncată într-o mare neliniştită. Realitatea pe care, prin jocurile morţii şi ale vieţii din filmele mele am ocolit-o multă vreme, m-a ajuns din urmă, m-a cufundat în timiditate şi în tăcere. Numai dragostea mea pentru Maria Tereza a rămas aceeaşi.” Nu ştiu de ce, dar am înlocuit numele fetei şi a ieşit: „Numai dragostea mea pentru cinema a rămas aceeaşi”. În ciuda nenumăratelor sale declaraţii de despărţire, a refuzului de a mai călca pe un alt platou decât cel al televiziunii.

Astăzi, când odată cu plecarea lui Ingmar Bergman, la 89 de ani, dispare un artist fundamental al secolului XX, în ale cărui filme bântuie duhul lui Kierkegaard, Kafka, nu se poate să nu ne gândim că numai dragostea, oricât de chinuitoare a fost ea, i-a dat, în cele din urmă, fie şi nemărturisit, un răspuns obsesivei îndoieli: „Merită, oare, să-ţi legi viaţa de cinematograf”? Merită, atâta vreme cât arta poate fi o consolare pentru ceea ce îndurăm în viaţă. Creaţia lui Bergman (Noaptea saltimbancilor, A şaptea pecete, Fragii sălbatici, Izvorul fecioarei, Tăcerea, Persona, Ora lupului, Fanny şi Alexander, În prezenţa unui clovn) conduce către o astfel de idee. Mereu contrazis în aspiraţia sa spre puritate de contactul cu lumea, creaţie imperfectă, marcată de păcat, omul nu rămâne în afara oricărei speranţe tămăduitoare.

Universul marelui suedez este dominat de fiinţe în aparenţă fragile: femeile – paradoxal, mai puternice decât bărbaţii –, copiii care prin refugiul în imaginaţie deţin o forţă latentă, artiştii, fie ei şarlatani sau sfinţi, nebunii. Atâta timp cât Dumnezeu este mut (tăcerea Celui de Sus bântuie coşmarurile protestantului Bergman), cât nu răspunde interogărilor despre viaţă şi moarte, iar cunoaşterea de sine este iluzorie, ele sunt fiinţele alături de care pământul mai poate fi acceptat ca un purgatoriu.

Moartea, cea care de atâtea ori are chip cernit de femeie, în filmele lui Bergman, Moartea cu care cavalerul medieval, întors din Cruciadă, joacă şah (A şaptea pecete), este, în unul dintre ultimele sale filme, un graţios clovn îmbrăcat în alb, cu veştmintele numai broderii de perle, cu chipul nins, marcat doar de un zbenghi negru pe frunte, ce aduce cu semnul infinitului. Al infinitului care îşi pune pecetea şi pe opera de artă.

Bergman, elogiat de New York Times

„În cei peste 40 de ani de cinema, Bergman a făcut aproape 50 de filme, majoritatea pe două teme principale : relaţia dintre sexe şi relaţia dintre omenire şi Dumnezeu”, scrie New York Times în ediţia sa electronică, într-un amplu articol dedicat lui Ingmar Bergman. Suedezul nu a fost preocupat numai de cinema. Bergman a avut o carieră de succes şi ca regizor de teatru, iar la un moment dat a fost chiar directorul Teatrului Regal din Stockholm. Pentru filmele sale a alcătuit un fel de „companie de repertoriu”, adunând un grup de actori care au apărut în majoritatea filmelor sale. Printre aceştia: Max von Sydow, Gunnar Bjornstrand, Ingrid Thulin, Bibi Anderson, Erland Josephson şi Liv Ullman.

De altfel, Bergman a trecut prin multe căsnicii şi a avut multe legături amoroase cu actriţele din filmele sale. Cea mai cunoscută rămâne relaţia cu Liv Ullman, cu care a şi avut un copil. În filmele „poetului cu aparatul de filmat”, cum îl numeşte New York Times, apare deseori obsesia morţii. Regizorul însuşi a recunoscut că în tinereţe era foarte speriat de moarte, dar odată cu trecerea timpului această obsesie i-a trecut. „Acum cred că este un aranjament foarte inteligent. E ca o lumină care se stinge. Nimic de care să faci prea multă zarvă”, declara el într-un interviu. (R.B.)

krapulax

31st July 2007, 14:23

ciudat, dar tot ieri a murit michelangelo antonioni

miril

31st July 2007, 14:42

Ca sa facem o constatare la fata locului, bilant tragic pentru ieri: trei morti si unul in stare critica, la Fundeni.

A murit cineastul italian Michelangelo Antonioni Romania Libera

Cineastul italian Michelangelo Antonioni, in varsta de 94 de ani, a incetat din viata luni seara la domiciliul sau, a anuntat marti agentia italiana de presa Ansa, care citeaza anturajul sau familial, transmite din Roma AFP.

Cea de-a saptea arta ii datoreaza lui Antonioni filme precum: "Aventura", "Noaptea", "Eclipsa", "Desertul rosu", "Blowup".

S-a nascut la 29 septembrie 1912, in Ferrara, intr-o familie mic burgheza. La Bologna a studiat Economia si Comertul,

in timp ce picta si publica articole de critica intr-un ziar local. In 1939 s-a mutat la Roma, unde a lucrat pentru publicatia "Cinema" (editata de fiul lui Benito Mussolini) si a studiat regia la scoala de film.

Adept al neorealismului, filmele lui Antonioni ii reflecta radacinile burgheze, precum in pelicula sa de debut "Cronaca di un amore" (1950) sau in "La Signora senza camelie" (1953) sau "Le Amiche" (1955).

De un mare succes s-a bucurat trilogia "L' Avventura" (1960) - "La Notte" (1961) - "L'Eclisse" (1962), filmele aducandu-i numeroase premii, printre care Leul de Aur si Palme D'Or.

Succesul repurtat i-a permis cineastului sa lucreze in strainatate: in Anglia a turnat "Blowup" (1966), iar in Statele Unite , " Zabriskie Point" (1970).

Hotii i-au furat Oscarul primit pentru intreaga cariera, din apartamentul sau de la Roma, in perioada sarbatorilor de Craciun din 1996.

In 1985 a suferit un atac cerebral, in urma caruia a ramas partial paralizat si incapabil sa vorbeasca. Asta nu l-a impiedicat ca, in 1986, sa se casatoreasca a doua oara, cu Enrica. Abia zece ani mai tarziu a mai scos un film, "Al di là delle nuvole" (1995), regizat impreuna cu cineastul german Wim Wenders.

Bancaru

31st July 2007, 15:05

Ajungem la momentul in care ne vom mandri (daca mai putem) cu ziua in care te stingi din viata? Numai ieri au murit Bergman, Antonioni si Teoctist.

Herc_Reloaded

31st July 2007, 15:28

Da, nefericita zi......

miril

31st July 2007, 15:34

...iar Pitis e grav bolnav.

miril

31st July 2007, 15:42

A inceput sa-mi fie teama sa mai pronunt numele vreunui regizor si actor, de ieri.

Herc_Reloaded

31st July 2007, 15:45

CIne o sa-i ia locul lui Teoctist? Mitropolitul Moldovei, sau se organizeaza alegeri pe bune?

P.S. Uite un nume pe care poti sa-l rostesti fara teama: Paris Hilton.

miril

31st July 2007, 15:47

Asta inca...e pur si move! Va fi un al treilea, zic eu.

Herc_Reloaded

31st July 2007, 15:53

Ascultam pe bbc un interviu cu Mitropolitul Ardealului, care spunea ca trebuei ales un patriarh care sa fie respectat de catre toata lumea, indiferent de varsta. De aceea m-am gandit la Daniil sau cum il cheama, ca parca este mai tanar.

miril

31st July 2007, 16:19

Va fi unul mai tanar, nu va fi Corneanu si nu va fi din Moldova.

Bancaru

31st July 2007, 17:13

Evenimentul zilei spune ca sunt 2 favoriti - Daniil si mitropolitul Olteniei, nu stiu cum ii zice. Probabil ca dintre astia 2. Am vazut ca amandoi au invatat prin diverse zone cu aer curat si civilizatie ... civilizatie. Ala al Olteniei cica a fost crescut in spiritul continuarii muncii lui Teoctist, adica ar fi fost cel dorit a-i lua locul. Tot evz anunta ca deja au inceput luptele intestine. Nu ma intereseaza. Oricine ar veni oamenii au incredere in biserica. Sa ma ierte Dumnezeu dar ma intreb daca va aparea acum dosarul lui Teoctist si ma gandesc la cum a dus-o papa Ioan Paul al II-lea si cum a fost el. Eu cred ca papa a fost un adevarat om al lui Dumnezeu. Parerea mea despre Teoctist, si vorbesc despre el ca si preot, e ca nu a fost chiar atat de calin cum ar trebui. Eu ma ghidez de multa vreme dupa perceptul medieval fa ce zice papa si nu ce face papa (in cazul nostru preot). Imi pare rau de el ca om, dar ca slujitor al bisericii trebuia sa se fi retras dupa 1989 pentru ca erau suspiciuni care il incriminau. Ori ca om care ai rupt-o cu cele lumesti si te-ai dedicat spiritului si lui Dumnezeu trebuia sa stie sa renunte la o functie.
Chiar ca trebuie ca DUMNEZEU SA IL IERTE.
Cat despre Pittis... sper sa isi revina.
Hercule, mereu esti mucalit. Paris Hilton, ha?

miril

31st July 2007, 17:17

Vrea s-o...mostenesca ca sa faca planul ala maret, cu tine...puratator de cuvant. Sa-l ajute Dumnezeu! Nu m-am referit in privinta Paris-ului.

miril

1st August 2007, 09:23

Mostenirea lui Teoctist, partea intunecataDan Duca, Raul Balogh, Oana Iurascu Cotidianul

Dosarele preotilor de la Securitate, colaborarea cu regimul comunist si atitudinea fata de fostele proprietati ale greco-catolicilor sint principalele probleme lasate “nerezolvate” de fostul Patriarh.

Alegerea unui nou Patriarh in fruntea Bisericii Ortodoxe Romane (BOR) ar putea reprezenta momentul redeschiderii unor subiecte extrem de sensibile pentru clerul majoritar: dosarele de la Securitate si chestiunea lustratiei. Subiecte pe care Preafericitul Teoctist si actualul Sinod au cautat sa le evite de-a lungul timpului, iar atunci cind nu au reusit li s-au impotrivit pe fata.

Desi au trecut 17 ani de la caderea comunismului, multi dintre membrii

Sfintului Sinod n-au reusit sa se elibereze de trecut

Initiata de presedintele Traian Basescu, decizia de anul trecut a CSAT de a desecretiza dosarele preotilor - clasificate pina atunci din motive de siguranta nationala - si de a le trimite la CNSAS dezgropa un subiect evitat de BOR de-a lungul celor 17 ani de dupa revolutie. Cel al colaborarii preotilor cu Securitatea. Singurul inalt ierarh care avusese pina atunci curajul sa-si asume colaborarea cu fosta politie politica fusese, in 1990, mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu.

Imediat dupa decizia CSAT de anul trecut, trei nume sonore ale ortodoxiei romane au recunoscut fie ca au semnat un angajament de colaborare cu Securitatea, fie ca au dat mai multe note informative. Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, a prezentat angajamentul pe care l-a semnat cu Securitatea in anul 1987, declarind ca gestul sau a fost unul patriotic. Arhiepiscopul de Alba Iulia, Andrei Andreicut, facea aceeasi marturisire la o saptamina distanta. Tot atunci, parintele Iustin Marchis de la biserica Stavropoleos din Bucuresti recunostea ca a semnat “trei-patru, poate cinci-sase” note informative despre oaspetii straini care vizitau Manastirea Cheia.

BOR a reactionat imediat la decizia CSAT. “Inca din 1997, Sfintul Sinod si-a facut publica pozitia fata de acest subiect, precizind ca nu este impotriva deschiderii dosarelor clericilor din arhiva fostei Securitati, dar vrea ca acest proces sa se desfasoare in spiritul adevarului si al dreptatii“, declara preotul Constantin Stoica, purtatorul de cuvint al Patriarhiei. Citeva luni mai tirziu, in noiembrie 2006, BOR isi nuanta pozitia si propunea prin vocea aceluiasi parinte Stoica, mutarea dosarelor preotilor din ograda CNSAS in cea a BOR, in miinile unei comisii speciale. Aceasta urma sa prezinte un raport Sfintului Sinod care sa decida mai apoi ce face cu preotii colaboratori.

Activistul pentru drepturile omului Gabriel Andreescu se indoieste ca viitorul Patriarh va dori sau ca va reusi sa faca lumina in chestiunea colaborarii preotilor cu fosta Securitate. “Actualul Sinod e strins legat de regimul de pina in ’89. Actualii oameni din fruntea Bisericii apartin fostului regim, iar asta nu cred ca va face posibila o schimbare a atitudinii lor in chestiunea dosarelor. Nivelul de colaborare a fost urias. Toate datele spun ca, in general, mitropolitii de pina in 1989 erau ofiteri ai fostei Securitati. Cum credeti ca acesti oameni ar putea sa doreasca deconspirarea?”, se intreaba Gabriel Andreescu.

Nici istoricul Stejarel Olaru nu este mai optimist in privinta sanselor unei lustratii in sinul BOR. “Sansele sint minime. Printre candidatii despre care s-a vorbit in ultimii ani nu cred ca se va gasi cineva care va sustine un asemenea demers cu sinceritate”, spune Olaru. Acesta crede ca eliminarea preotilor care au colaborat se impune in continuare. „Ca in orice bransa profesionala, lustratia este absolut necesara si ea se impunea in momentul in care regimul totalitar se prabusea. In ceea ce priveste Biserica, lustratia a esuat complet. Au fost citeva incercari in 1990, dar sortite esecului. De ce? Pentru ca nu a existat un grup de reforma in interiorul Bisericii”, spune Olaru.

Din cele aproximativ 2.600 de locasuri de cult confiscate in 1948, Biserica Greco-Catolica (BGC) a reusit sa recupereze in ultimii 17 ani doar in jur de 200 de biserici. Pe subiectul retrocedarilor, dialogul intre BOR si BGC a fost intrerupt in 2004 cind BOR a conditionat continuarea negocierilor de renuntarea actiunilor de recuperare a bisericilor in instanta, conditie refuzata de greco-catolici. (Dan Duca, Raul Balogh)

Loiali regimului
Raportul Tismaneanu nu are deloc referinte magulitoare privitoare la colaborarea ultimilor patriarhi ai Romaniei. “Atit Iustin Moisescu, cit si Teoctist Arapasu, succesorii Patriarhului Iustinian, desi faceau parte din tabere ecleziale rivale, au ajuns in fruntea BOR datorita loialitatii dovedite fata de conducerea Partidului Comunist, primul avind si o proasta reputatie de politruc. Amindoi s-au remarcat drept sustinatori ai «luptei pentru pace»”, se arata in raportul prezidential.

Trecut legionar?
In sprijinul ipotezei ca PF Teoctist a avut un trecut legionar stau citeva documente descoperite in urma cu citiva ani in arhiva SRI. Este vorba de un document ce dateaza din 1950, intocmit de fosta Securitate, in care se spune ca Teoctist Arapasu a participat la rebeliunea legionara din ianuarie 1941, pe cind avea 26 de ani si era vicar si loctiitor de mitropolit la Iasi. El ar fi devastat, impreuna cu alti preoti, Sinagoga “Ronnetti-Roman”, de pe Strada Antim din Bucuresti. (M.C.)

Catedrala Mintuirii Neamului ramine „in aer“
Situatia terenului alocat Catedralei Mintuirii Neamului este in continuare incerta.

Presedintele Senatului, Nicolae Vacaroiu, spunea marti, la catafalcul Patriarhului Teoctist, ca ultima dorinta a inaltului ierarh, construirea Catedralei Mintuirii Neamului, ar trebui indeplinita.

Deocamdata, desi au fost realizate proiectul si planul de urbanism pentru zona dintre Palatul Parlamentului si Ministerul Apararii Nationale unde ar urma sa fie amplasata catedrala, desi alocarea unui teren si trecerea sa in administrarea Patriarhiei - 11.000 de metri patrati, in Calea 13 Septembrie, sector 5, dupa un amplasament initial in Parcul Carol - a fost legiferata printr-o serie de ordonante, hotariri de guvern si legi succesive (H.G. nr. 468 din 2003 si Legea nr. 261 din 5 octombrie 2005), situatia terenului nu este lamurita. Terenul alocat constructiei este revendicat de fostii proprietari, iar Primaria Capitalei a incercat inca din februarie, in cursul unor negocieri cu reprezentantii Guvernului, sa discute despre posibilitatea rascumpararii pamintului la valoarea de 60 de milioane de euro, suma urmind sa fie platita din bugetele ambelor institutii. Ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, considera ca doar Primaria Capitalei, care dispune de terenuri, ar putea debloca situatia terenului, negociind un schimb de teren, cu acordul Patriarhiei. O alta solutie ar fi ca statul sa isi asume rascumpararea terenului, considerind zona alocata constructiei de utilitate publica. In privinta acestei variante, el este sceptic: “Ma indoiesc ca este posibil”. Pentru deblocarea situatiei terenului au negociat in ultimii ani Ministerul Culturii, Patriarhia, Primaria Generala a Capitalei si a intervenit si presedintele Traian Basescu. (Oana Iurascu)

miril

1st August 2007, 09:25

Despre mori, numai de bine!

Patriarhul Teoctist - o persoana controversata Serban ORESCU Ziua

Intre numeroasele vorbe de bine cu privire la cel care a fost Patriarhul Teoctist - deunazi decedat - detoneaza, oarecum, declaratia mai curand ambigua a Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu: "mare pierdere pentru Biserica Ortodoxa Romana... regretam moartea lui... iertati-ma, dar atat va pot spune"; este ce a declarat inaltul prelat amintit agentiei NewsIn, in spiritul maximei romane "de mortui nihil nisi bene" (despre morti nimic, daca nu-i de bine).

In calitatea mea recenta de istoric al ceausismului nu pot trece insa peste urmatorul episod: Ceausescu intentiona sa darame si Patriarhia, in cadrul cunoscutei campanii de demolare (pe care unii prea repede au uitat-o, de buna seama) si obtinuse, in acest scop, consimtamantul Patriarhului Teoctist. Acesta il declarase, cu o luna in urma, pe Ceausescu "ganditor genial si om de stat exceptional"... Si sa nu ni se spuna ca nu avea alta alternativa... Avea alternativa de a demisiona, in semn de protest. Dar a optat pentru calea lasitatii. Este ceea ce i s-a reprosat, pe drept cuvant, de majoritatea romanilor, imediat dupa prabusirea comunismului. Daca s-a ales doar cu o suspendare de cateva luni, dupa care a revenit pe tronul patriarhal, in contextul cunoscut al revenirii "fostilor", trecuti la capitalism, este pentru ca stergerea cu buretele este o indeletnicire curenta la compatriotii nostri. E drept, dupa 1990, defunctul Patriarh a facut mult pentru a i se ierta trecutul comunist, dar istoricii au datoria sa spuna lucrurilor pe nume. "A ajuns in fruntea BOR datorita loialitatii dovedite fata de conducerea Partidului Comunist", sta scris in Raportul Comisiei Tismaneanu din decembrie 2006. E drept ca, in noiembrie 2006, intrebat cu privire la "nerealizarile" (ce eufemism!) celor 20 de ani de mandat patriarhal, Teoctist a raspuns, totusi, "daramarea bisericilor si ... multimile de preoti care au umplut inchisorile comuniste...". Dar nici pana azi nu s-a spus clar daca defunctul Patriarh a colaborat sau nu cu Securitatea, dupa ce in tinerete ar fi facut parte si din Miscarea Legionara de odioasa aducere aminte...

In certe limite, au dreptate insa si apologetii fostului Patriarh, cand spun ca a condus Biserica astfel ca aceasta "sa ramana sanatoasa si sa progreseze" (am citat din domnul Teodor Baconschi, consilier prezidential). Teoctist a avut un rol important si in vizita Papei in Romania. Dar a spune scurt - precum face domnul Theodor Stolojan - ca Patriarhul Teoctist a "pastorit cu intelepciune BOR in perioada ultimilor ani grei ai comunismului" este un cras neadevar. Intelegem, de aceea, mai bine rezerva Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu: "Doar atat va pot spune"...

Adevarul este indivizibil - caci, altminteri, ne facem de ras...

miril

1st August 2007, 09:27

Aparut in Ziua

Cei mai buni si mai stralucitori fanatici Taner EDIS

In Marea Britanie si Australia cativa medici si ingineri musulmani au fost arestati dupa o serie de atentate esuate. Arestarea acestor profesionisti bine-educati, alaturi de locul doi al lui al Zawahiri in ierarhia Al-Queda, ridica intrebari dincolo de nemultumirile dintre musulmani si consecintele greselilor Americii in Orientul Mijlociu.

Doctorii si inginerii sunt pana la urma niste profesionisti. Au o situatie materiala buna, sunt membri bine stabiliti ai societatii - nu doar figuri marginale de la care sa ne asteptam la acte de violenta disperate. Mai mult, au o baza stiintifica, iar stiinta nu este asociata cu zelul religios sau fanatismul politic. Bineinteles, doar o minoritate de musulmani zelosi sunt de acord cu violenta politica si doar o mica parte dintre ei declanseaza bombe. In orice caz, prezenta doctorilor si inginerilor in miscari fundamentaliste iese in evidenta.

Un motiv pentru acest fenomen este diferenta dintre cultura stiintelor fundamentale si cea a stiintelor aplicate. In intreaga lume, medicii si biologii tind sa fie mai sceptici si mai putin religiosi. Printre ingineri insa, inclinatiile conservatoare si chiar fundamentalist-religioase nu sunt neobisnuite. Acest fenomen nu se rezuma doar la Islam. In SUA, crestini cu studii de inginerie au condus multa vreme opozitia fata de teoria evolutionista a lui Darwin. In comparatie cu biologii, breasla doctorilor include o proportie mult mai mare de creationisti. In lumea musulmana, stiintele aplicate au chiar si mai mari implicatii religioase si politice. In efortul lor de depasire a secolelor de inapoiere militara si comerciala, musulmanii au cautat sa se industrializeze, sa rationalizeze administratia si sa adopte forme moderne de viata politica. Inginerii se bucura aici de un statut apropiat de cel al avocatilor si medicilor din Occident. Cei mai buni si cei mai stralucitori tineri musulmani se indreapta catre stiintele aplicate, in vreme ce stiintele fundamentale stagneaza.

O ingrijorare constanta a fost de a adopta aceste schimbari fara coruperea culturii musulmane - sa devina apti din punct de vedere tehnologic si totusi sa ramana musulmani devotati. Pentru a complica situatia, lumea islamica se afla intr-o perioada de experimentare religioasa. Doctrinele traditionale raman viguroase, insa structurile autoritatii religioase se schimba pentru a se potrivi cu o po****tie urbana. In mod traditional, oamenii de stiinta musulmani stapaneau cunostinte folositoare din punct de vedere social: legea islamica. Azi si stiintele aplicate sunt folositoare. Drept rezultat, intr-un mediu modernizator, doctorii si inginerii se pot gasi in pozitii de autoritate religioasa, conducand un grup de studiu al Coranului sau interpretand scriptura. (...)

Insa posibilitatea violentei nu ar trebui sa ne impiedice sa observam ca convingerile fundamentaliste motiveaza un activism politic pozitiv. Islamistii (ca cei din Hamas) castiga credibilitate in randurile po****tiei musulmane prin serviciile sociale si sprijinul comunitar pe care le organizeaza. Intr-adevar, profesionistii fundamentalisti adesea exceleaza in astfel de activitati. Stilul lor religios puritan stabileste un ideal moral cu reguli clare.

In vreme ce majoritatea islamistilor de azi au adoptat politici mai moderate, democratice, violenta politica de coloratura religioasa va atrage pe unii profesionisti. Mai mult, desi Islamul devine o forma de populism de dreapta, islamistii pot deveni o parte legitima a spectrului politic, cum sunt crestinii de dreapta din SUA.

Intr-adevar, o virtute a democratiei este abilitatea de a potoli tendintele violente. Insa, daca trebuie sa incurajam tendintele democratice in Islamul politic trebuie sa invatam sa ne gandim la islamisti ca la oponenti politici, iar nu ca la adversari violenti cu diplome universitare.

Copyright: Project Syndicate, 2007

Bancaru

1st August 2007, 11:18

Mai pun eu un titlu din Romania Libera:
O ieseanca si-a ucis un consatean pentru ca nu a vrut s-o ia cu caruta

Titlul nu este modificat. Nu inteleg cum vine aia "si-a ucis". Era al ei? "si-a..."

miril

1st August 2007, 11:19

L-am citit si eu. Betia ucide...Romania! Tot din zona foarte murdara a societatii (pun link sa citesca cine vrea):

http://www.jurnalul.ro/articole/98611/abuz-sexual-%e2%80%93-tati-meu-ia-ma-acasa

Bancaru

1st August 2007, 11:24

23 de ani...
Dar ca sa revenim la subiectul zilei eu am unele retineri in ceea ce il priveste, atat cat mai poate sa o faca, pe Teoctist. A fost un personaj controversat, ca functie. Ca grad nu ma bag. Nu e de datoria mea sa fac lumina desi as vrea. Let there be light (http://http://www.youtube.com/watch?v=9GOGW5tl1bQ) (by the way, speaking of... Saints)

Herc_Reloaded

1st August 2007, 12:12

Se pare ca analistii politici s-au trezit si au inceout sa curga articolele despre raposatul Patriarh.

Este el o persoana controversata? Cu siguranta. Faptul ca a fost conducator al Bisericii inainte de 1989 asigura controversa. Imaginea daramarii Bisericii Sfanta Vineri nu se poate sterge din mintea multor Bucuresteni, care au asistat cu lacrimi in ochi la acel masacru.. in fine.

Judecand la rece, acum lui serban Orascu ii este usor sa spuna ca Teoctist trebuia sa-si dea demisia in semn de protest. Asta poate o faceai la Europa Libera. Un astfel de gest in Romania comunista ar fi atras imediate represalii. Da, Teoctist nu a fost un erou, la fel ca marea majoritate.

Insa sa nu uitam ca Biserica a supravietuit, chiar a reusit sa contruiasca citeva biserici inainte de 1989 (fata de Rusia unde mai toate bisericile au fost transformate inhambare sau cinematografe). Asa ca, da. este o personalitate controversata. Trebuie sa ne rugam ca Dumnezeu sa-i ierte pacatele, si sa ne amintim ce a facut bine i.e. vizita Papei, o extraordinara deschidere in planecumenic.

Rivalitatile ininteriorul Bisericii sunt mari, si probabil ca imediat dupa slujba de vineri ele vor iesi la suprafata. Vad ca Mitropolitul Moldovei va asigura Locotenenta, dar are si dreptul sa candideze (deja a fost data o dispensa in acest sens). Probabil ca el este cel mai bun candidat.

Multumita lui Basescu, dosarele preotilor sunt acum la CNSAS. Oricare ar fi candidatii, ei ar trebui verificati in privinta colaborarii cu Securitatea. Asta ar reprezenta o minima masura de intarire a increderii in reprezentantii bisericii.

Bancaru

1st August 2007, 13:13

Herc, faci ce faci si te intorci la Chel de sus. Mai da-l in ma-sa de petrecaret. Nu are ce cauta aici.
In alta ordine de idei eu cred ca Teoctist ar fi trebuit sa isi dea demisia din maimulte motive, normal motivele impart demisia in etape, adica de mai multe ori avea ocazia.
Pentru ce a blagoslovit inainte de 89 putea sa isi dea demisia dupa 89. Sub patriarhatul lui biserica a devenit, cel putin asa cred eu, asemeni templului din Ierusalim cand a intrat Christos acolo si a daramat tarabele - se vinde orice in biserici, asteptam biletelel de iertare a pacatelor. (asteptam provincia). Se vand posturi iar preotii isi smulg sutanele pentru nu stiu care parohie.
A pune vizita papei pe seama lui, adica meritul lui, mi se pare superficial. E ca si cum ai zice ca vizita lui Bush la Bucuresti se datoreaza lui Iliescu. Nu cunosc sa fi avut vreo pozitie transanta in cazul dosarelor, daca tot vorbim de Basesecu si dosarele lui (vorba vine ale lui... ale lui s-au dus la cele sfinte, nu mai sunt, au murit). Au fost nenumarate mitinguri pe la inceputul anilor 90 cand se striga Teoctist ********. De ce? Asupra lui au planat banuieli ca ar fi fost homosexual. Si nu putem sa negam ca acest flagel batuie BOR. Preotii sunt si ei oameni dar multi nu vor sa recunoasca acest comportament. Au fost nu stiu cate dezbateri pe tema sodomiei intre preoti dar mereu s-a pus batista pe tambal. Au fost preoti care au aparut si au dat o gramada de fapte in vileag. Au avut aceeasi soarta cu Ibrahim Dossey cand a spus ca le un meci a facut blat.
Personal ii contest calitatea de conducator spiritual. Iar daca mai sunt si alte acuzatii care il incrimineaza (de exemplu aceea de antisemit) mi se pare si mai grav. Repet, prea multe acuze ca sa nu imi pun macar un semn de intrebare.
Asa cum se spune despre dragomir ca este singurul care poate conduce liga, asa se zice acum si despre el, ca a dus o politica de echilibru. Cand faci asta nu vrei sa superi pe nimeni. De ce? Sau nu vrei sa te supere nimeni. De ceeee?
Faptul ca o multime de istorici se indoiesc cu privire la reformarea castei preotimii e un alt semn ca lucrurile nu sunt tocmai asa de serafice cum le descriu ei.

miril

1st August 2007, 13:25

Subscriu si eu la primul rand, fara banca, dar si la restul.

Herc_Reloaded

1st August 2007, 14:02

Ma intorc la una din singurele realizari (partiale) ale chelului, cum duios il numesti. Fara aceata masura nu am fi aflat poate niciodata ca Bartolomeu a turnat l-a Secu, la fel cel de la Tomis, sau parintele MArchis aka Calugarul Vasile.

Insa nu asta conteaza. Teoctist a fost de la inceput (1945) pro comunist, si multi comunsiti frecventi de atunci fusesera legionari cu 4-5 ani inainte. Asa erau vremurile atunci. A colaborat cu oricine l-a ajutat sa progreseze, deoarece nimeni nu credea ca sistemul comunist va cadea vreodata. Asa ca li se parea normal sa supravietuiasca, un instinct primar la urma urmei.

IPS Daniel este cea mai buna optiune acum, fiind un spirit deschis si oarecum modernizator (adica in parametrii bisericii).

Biserica Ortodoxa este acum po****ra datorita saraciei oamenilor, nu datorita unei credinte reale. Putini oameni merg la biserica, si si mai putini aplica in viata invataturile bisericii (incluzand aici si multi preoti). Multi se roaga pentru bani, masini etc, etc.

Pe masura ce nivelul de trai va creste, oamenii se vor indeparta de biserica, uitand perioada cand le era greu si se rugau in biserica sa fie ajutati. Daca Biserica ortodoxa isi va dezvolta latura sociala, si de ce nu educational-morala, atunci se vor crea premizele unei prezente pe termen lung in viata sociala. Altfel, va avea in 20 de ani soarta bisericii catolice in Europa de West.

Si o ultima observatie: Patriarhul nu poate demisiona. Este uns pe viata, la fel precum papa. El se poate retrage sa mediteze intr-o chilie si sa se pocaiasca. Nu exista institutia demisiei. Asta a constatat Sfantul Sinod in 1990.

Bancaru

1st August 2007, 17:18

Herc, am citit prima jumatate a mesajului si ma vad nevoit sa iti raspund - pai cu instincte primare te faci calauzitor spiritual al unui popor care cea mai mare incredere o acorda bisericii? Ce ne facem cu instinctul asta cand ne vine a... fute, sa zicem?
Iar daca nu e singurul asta e o scuza? Din contra, as zice eu.
Chel de sus are si el meritele lui. Eu recunosc. Dar nu trebuie sa il bagam in discutie, asta zic. Pentru ca ce stim noi despre preotime si colaborarea cu organele este 0,00001%. Cam asa. Daca vreti puteti sa mai puneti niste zerouri inaintea lui 1.
Acum ca am terminat si restul "articolului" tau ma pronunt si asupra demisiei - daca el nu isi da demisia sa se faca de asa fel sa nu fie ales pe viata. Nu mi se pare normal. Omul sfinteste locul. Poate este in coma si sta in coma ca in filmul lui Almodovar, ani de zile. Ce ne facem, ca nici mort nu poti sa zici ca e? Ajungem ca la evrei. Apropo, mai traieste presedintele (fostul), cel aflat in coma?

Herc_Reloaded

1st August 2007, 18:45

Te referi la fostul prim-ministru Sharon. Da, mai este, intr-un fel. La fel cum este viu patrunjelul in ghiveci. Ce inseamna soarta!

Si nu, nu este o scuza. Ai dreptate.
Cu alegerea pe viata.. de astea sunt canoanele bisericesti. Si eu le-as da mandate de 4-5 ani :-)))

Bancaru

1st August 2007, 20:11

Herc, tu nu mai si dormi?

miril

1st August 2007, 20:18

Se gandeste cum ar fi cu Tariceanu PM pe viata si...

Platanu

1st August 2007, 20:20

...Base prezident pe viata.

miril

1st August 2007, 20:22

Am inteles, vrei sa ma stii treaz, tot timpul.

Herc_Reloaded

2nd August 2007, 08:14

Sigur ca dorm :-) Dormi linistit, baietii au grija de tine ......

Un articol lung dar edificator, din Romania Libera.

* Cel mai secret si mai intunecat episod din viata Intai Statatorului Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhul Teoctist – perioada cat a parasit Scaunul Patriarhal in decembrie 1989, in plina revolutie – este scos la lumina de marturisirea zguduitoare a unui monah de la Manastirea Regala "Sfanta Treime" din Sinaia. Acesta dezvaluie ca Patriarhul Teoctist a batut la usa chiliei sale aproape de miezul noptii de 22 spre 23 decembrie 1989, la 12 ore de la fuga sotilor Ceausescu. Vreme de doua saptamani, nici staretia manastirii nu a stiut de prezenta inaltului ierarh ortodox. Doar patru persoane din Romania erau informate despre ascunzisul de la Sinaia, recomandat Patriarhului de catre Gelu Voican Voiculescu. De altfel, acesta a fost singurul oficial al statului care l-a si vizitat de cateva ori. Nici o fata bisericeasca nu a trecut pragul chiliei din Sinaia, ceea ce l-a facut pe ierarh sa creada ca a fost parasit de Dumnezeu.

La 18 decembrie 1989, Sfantul Sinod s-a reunit in sedinta, o sesiune extrem de tensionata din cauza evenimentelor de la Timisoara. Patriarhul Teoctist a anuntat atunci ca este de acord cu decizia politica de reprimare a miscarii din orasul de pe Bega, pe care o percepea ca "provocata de agenturi straine" si in care vedea pericolul destramarii statului, cu reflexie imediata in destramarea Bisericii. Nici unul dintre membrii Sinodului nu l-a contrazis. Nici pe fata, nici pe la colturi. Nimeni nu va sti vreodata ce a fost in sufletul Intai Statatorului Bisericii Ortodoxe Romane cinci zile mai tarziu, cand fuga Ceausestilor a scos in strada sute de mii de romani.
Potrivit monahului care avea sa-l gazduiasca pe Teoctist in urmatoarele 112 zile, intr-o umila chilie, decizia de a parasi in cel mai mare secret Palatul Patriarhal si de a se ascunde la Manastirea Regala "Sfanta Treime" din Sinaia (considerata si astazi vila patriarhala) i-a fost sugerata de Gelu Voican Voiculescu, ale carui rang si rol in Revolutie nu au fost niciodata complet elucidate. Cert este ca Voiculescu, cel care avea sa devina dupa executia Ceausestilor prim-viceprim-ministru al Romaniei, i-a indicat locatia. Probabil si numele monahului cu care urma sa imparta chilia.

"Oare ma vei vinde pentru un blid de linte, precum Esav pe Iacov?"
Teoctist a plecat spre Sinaia pe seara, cu masina Patriarhiei, condusa de soferul sau personal. Monahul care l-a gazduit sustine ca doar Gelu Voican Voiculescu, scriitorul Artur Silvestri, poate cel mai bun prieten al PreaFericitului, si soferul au stiut de acest ascunzis.
Cu o ora inainte de miezul noptii de 22 spre 23 decembrie, Patriarhul a batut umil la usa unei chilii a manastirii mici, vechi, construita de Spatarul Mihail Cantacuzino. L-a primit acelasi monah care a consimtit astazi sa se destainuie "Romaniei libere". "A aparut seara, nu a mancat nimic, nu a participat la liturghie, a stat inchis in chilie, ca un prizonier. I-am adus a doua zi mancare de la trapeza ("cantina" calugarilor – n.r.). Abia dupa cateva zile am inceput sa fiu banuit de obste ca ceva se intampla, ca duc cuiva mancare pe ascuns", isi aminteste monahul. Cam in a treia zi, i-a dus un blid cu linte si atunci Patriarhul s-a deschis spre confesiune si i-a spus: "Oare ma vei vinde, preacuvioase, pentru un blid de linte, cum l-a vandut Esav pe fratele sau, Iacov? Sigur, nu". Dupa care a povestit monahului cum tot un blid de linte mancase la 14 ani, acasa, in comuna natala, cand a plecat cu oile la pascut si nu s-a mai intors, luand drumul manastirii. Tatal sau ii strigase cu cateva zile inainte: "Doar nu te-oi face popa, sa te dau la scoala!".

"Se dadea in vant
dupa Busuioaca"
"Ii placea foarte mult crapul cu mamaliga si mujdei, asa ca am rugat un prieten al obstii noastre sa aduca tot a doua, a treia zi cate un crap de la pescaria Pestera Ialomicioarei, de peste munte", isi aminteste gazda. Painea era din cea cu cartofi si era adusa special de la Brasov, de la un brutar ce deservea manastirea. Dimineata, Teoctist manca paine cu cartofi, insotita totdeauna de ceaiul de rododendron. Planta era culeasa de gazda in aceeasi luna a fiecarui an de la Cota 1400.
Tot monahul ii prepara siropul de con de brad cu care indulcea cate un pahar de "Busuioaca de Bohotin". Patriarhului ii placeau doar vinurile dulci si foarte dulci. "Prea Fericirea Sa imi spunea dupa cateva pahare de vin: «Bohotina, Bohotina, cu aroma ta divina!». Se dadea in vant dupa afinata amestecata cu tuica ardeleana, careia ii spunea «puterea ursului», se imbujora si ii placea sa asculte romanta «Asa bea mitropolitul», fredonata de mine", rememoreaza monahul.

"Parca avea o lesa foarte lunga, al carei capat nu il vedeam"
Vreme de doua saptamani, restul obstii monahale n-a stiut ce oaspete important adaposteste. Cand au aflat calugarii, si-au vazut de ale lor, fara sa incerce sa inteleaga un posibil substrat.
In tot acest rastimp, a venit de cateva ori in vizita Gelu Voican Voiculescu. "Vreau sa vad ce face ilustrul dumneavoastra oaspete, Intai Statatorul", spunea Voican, ceea ce l-a facut pe monah sa intrevada unele comenzi politice de care era dependent Prea Fericirea Sa: "Parca avea o lesa foarte lunga, al carei capat nu il vedeam".
Seara, stateau mai mult timp "la povesti", intre 9 si 12 noaptea, pana la slujba miazanoptica: "Ce sa fac, preacuvioase? Asa merg lucrurile. Sigur, preacuvioase, a trebuit sa fac influenta, ce mai, frate cu dracul pana treceam puntea. Inca nu stiu daca am trecut-o". Teoctist a pomenit cum, pe cand a fost episcop la Oradea, "a fost contactat de mai multi ofiteri de Securitate", isi aminteste calugarul. Astfel se explica, poate, de ce dupa 1990 rectorul Universitatii Oradea, controversatul Teodor Maghiar, i-a acordat Patriarhului titlul de Doctor Honoris Causa al universitatii bihorene.

"Sunt parasit de Dumnezeu"
La 18 ianuarie 1990, Patriarhia Romana anunta printr-un comunicat de presa faptul ca Patriarhul Teoctist s-a retras din Scaunul Patriarhal, fara a spune si din ce cauze.
Ulterior, intr-un alt comunicat se invocau "motive de sanatate". Pe Patriarh nu l-a intrebat nimeni, nu l-au anuntat, si asta l-a marcat foarte mult. Pana atunci se linistise cat de cat, iar anuntul Patriarhiei l-a luat prin surprindere. "Vezi ca, la un moment dat, ramai fara prieteni", i-a spus atunci, trist, PreaFericitul gazdei sale. Doua-trei zile a umblat ca nauc, spunand ca e "parasit de Dumnezeu". "Incet, l-am ajutat cu totii sa uite. Ii placea sa primeasca daruri si se bucura de ele. Staretul nostru, Clement, si cel ce avea sa-i urmeze, Macarie, ii faceau cadouri", mai spune monahul.
Ii placea sa se plimbe descult, dimineata, prin iarba cu roua, obicei deprins in tinerete, la Cernica. Privea ades la picturile lui Parvu Mutu Zugravu, cele cinci de la Manastirea Sinaia. Sau la desenele facute in carbune de Regina Elisabeta pe peretii interiori ai muzeului manastirii. Dar n-a intrat niciodata in cavoul lui Take Ionescu, liderul taranist inmormantat in paraclisul manastirii.

Lovirea cu urzici, un tratament-penitenta
Gazda a avut privilegiul sa-i vada trupul lui Teoctist cand, in primavara extrem de timpurie a lui ‘90, "prizonierul" i-a cerut un tratament cu urzici. Monahul a cules primele urzici verzi aparute pe coastele Pelesului si, in chilie, i le punea pe corp de la brau in sus si cu cele mai lungi il batea usor. "Patriarhul zicea: «Ma simt mai ager, ma simt mai ager!». Procedeul parea a aduce si a penitenta, si dura pana la o jumatate de ora. Avea mare grija de corpul sau. Se dadea dimineata de dupa tratamentul cu urzici cu esenta de nard, un cumul de parfumuri orientale pe care il folosea din abundenta", spune monahul. "Putini muritori au avut sansa sa vada trupul Patriarhului, dar eu ma simteam cu totul natural in preajma lui. In fond, ingrijeam un om. Procedura devenise obicei", adauga el.

"Biserica noastra a avut si o istorie paralela, care se impletea cu crima"
Intr-o seara, prin martie, gazda si-a iscodit inaltul oaspete. L-a intrebat, timid, cum vede lucrurile, "cum de comunistii s-au pus pe daramat biserici?". "Mai bine sa cada cladiri decat sa piara vieti", a spus Teoctist, dupa care a povestit despre vietile distruse de care avea cunostinta. "Biserica noastra a avut si o istorie paralela, care se impletea cu crima", a spus Teoctist, dupa care a dat cateva exemple pe care monahul nu le-a uitat.
A povestit de mitropolitul Bucovinei, Tit Simedrea, care a compus rugaciuni contra comunistilor. L-a pomenit pe episcopul Visarion Puiu, condamnat ca si criminal de comunisti, dar care a reusit sa fuga in Apus. A mai povestit de episcopul Emilian Antal, nepotul Patriarhului Miron Cristea, care s-a opus vehement impuscarii sefului PNT din Bucovina. A relatat cum comunistii l-au pus pe calugarul care-l servea pe episcop la masa sa-l otraveasca, iar acesta a baut singur otrava, zicand "mai bine mor eu decat sa ucid un episcop!".
N-a uitat nici de staretul manastirii "Sfantul Ioan" (din zona Campulung, Moldova), aruncat de ********i sub rotile trenului. Tot de crima era vorba si in cazul mitropolitului Sebastian Rusan, "sinucis" prin otravire dupa ce fusese declarat de autoritati "debil mintal".
"Cum sa nu te marcheze toate astea, si cate trebuie sa mai fi stiut Prea Fericirea Sa?", se intreaba astazi monahul.

Elena Ceausescu ii pusese gand rau
"A recunoscut in fata umilei mele persoane, in nopti de discutii cutremuratoare, fragmente ascunse dintr-o istorie de care eu atunci nu stiam", spune monahul. "Mi-a mai spus cum, intr-o zi, Postelnicu l-a instiintat ca la o sedinta Elena Ceausescu ar fi zis: "Dar mai terminati-l odata si pe asta!". Patriarhul s-ar fi aratat mirat fiindca, in aparenta, "se intelegea bine cu sotia lui Ceausescu".
Obiceiul monahului de la Sinaia de a trimite rododendron Patriarhului a continuat ani de zile dupa 1990. Din pachetul lunar nu lipsea sticla de sirop de con de brad, cu care se indulcea Busuioaca de Bohotin. Patriarhul il chema, uneori, la Patriarhie, sa repete tratamentul de primavara cu urzicute. Dupa ‘94, gazda de la Sinaia ii trimitea "urzicutele timpurii pentru tratamentul aducerii aminte". Dupa 1996, intre cei doi a intervenit o schisma si nu s-au mai vazut.
Monahul are si azi iconita de aur in filigran daruita de Patriarh in zilele de restriste din 1990. Cand o priveste, are o anumita stralucire in ochi, precum oamenii care inteleg cum merg lucrurile.

» Penitenta si cainta In ortodoxie

Penitenta – poenitentia, in latina; metanoia, in greaca – inseamna "venire in sine si cunostinta despre cele savarsite, o suferinta de bunavoie pentru pacatele savarsite si o hotarare de a nu mai pacatui in viitor si a se corecta in fapte bune. Penitenta e un fel de pedeapsa, fiindca se pedepseste pe sine omul, intristandu-se si suferind ca a facut rau pacatuind" (Pr. Constantin Erbiceanu, "Penitenta", 1923).
Pietatea si cainta nu sunt sinonime, cainta fiind "un regret profund al sufletului si o renuntare la pacatul prin care am dispretuit poruncile lui Dumnezeu".
Exemplu relevant: "Atunci vazand Iuda, cel ce l-a vandut pe El, ca s-a osandit la moarte, caindu-se, a intors cei 30 de arginti arhiereilor si batranilor zicand: «Gresit-am ca am vandut sange nevinovat»" (Matei, 27.3.5).

» Serviciile secrete l-au ascuns, mitropolitul Daniel l-a rechemat
Puterea suprema din BOR a fost, oficial, in mainile unei locotenente in perioada 18 ianuarie - 4 aprilie 1990. Interimatul a fost asigurat de cinci episcopi.
Doua evenimente se desfasurau in paralel. Primul privea plecarea Patriarhului din Patriarhie in mod secret, in zilele revolutiei, plecare de care stiau foarte putini oameni. In volumul "Vremea Seniorilor" (Carpathia Press, 2005), Artur Silvestri nota in capitolul "O pagina inlacrimata de iarna": "Numai Prea Fericirea Sa Teoctist, straniul ezoterist Gelu Voican Voiculescu si eu insumi cred ca stim pe acest pamant ce s-a petrecut cu adevarat in acele zile in Biserica Ortodoxa Romana". Pe de alta parte, parca sub aceeasi bagheta magica, tot la 18 ianuarie 1990 lua fiinta "Grupul de reflectie si de innoire in Biserica Ortodoxa Romana", grupand personalitati precum Bartolomeu Anania, parintele Galeriu, arhimandritul Ilie Cleopa, parintele Staniloaie etc. In prima instanta, Grupul l-a dorit pe arhimandritul Ilie Cleopa drept Patriarh, iar statutul de organizare al BOR permitea aceasta optiune: "Clerul superior se alege dintre licentiati sau doctori in teologie, mitropoliti, episcopi, arhierei, monahi sau preoti din categoria a I-a vaduvi prin deces" (Art. 129). Un precedent exista: Patriarhul Iustin a fost propulsat de la catedra de profesor de teologie direct in Scaunul mitropolitan, pe acelasi temei. Grupul a inceput o procedura de rupere de comunism in emulatia imediat post-revolutionara, iar Bartolomeu Anania scria in 4 februarie 1990 in ziarul "Romania libera" despre "pacatele comise si omisive de BOR in timpul comunismului". Eforturile grupului au fost modificate insa, iar sub presiunea externa episcopul vicar de Timisoara, Daniel Lugojanul – Mitropolitul de azi al Moldovei – i-a facut rechemarea in functia de Patriarh.

Teoctist in 1990: "Nicidecum nu a fost vorba de o demisie"

Evenimentul a fost relatat, sumar, de insusi Patriarhul Teoctist in interviul acordat in aprilie 1990 ziaristului britanic Alec Russell de la The Daily Telegraph:
» In traditia regulamentului ortodox este posibil ca un Patriarh sa-si dea demisia?
— Conform canoanelor si legiuirilor noastre bisericesti ortodoxe, un Patriarh se poate retrage temporar numai din motive de sanatate. Acest lucru s-a intamplat si in cazul meu. Nicidecum nu a fost vorba de o demisie, care ar fi fost anticanonica. De aceea, la chemarea Sfantului Sinod, dupa insanatosire, am revenit la slujirea de Intai Statator al BOR...
» Daca nu este posibil, cum va explicati retragerea din 18 ianuarie?
— Aveti raspunsul in cel pentru prima intrebare...

miril

2nd August 2007, 09:21

In Centrul Istoric, firmele trag obloanele Adrian Barbulescu Romania Libera

Zeci de magazine, cafenele, restaurante care-si desfasoara activitatea in Centrul Istoric al Bucurestilor isi reduc pe zi ce trece incasarile, in conditiile in care zona a devenit o adevarata reduta strabatuta de transee. Dupa interzicerea circulatiei rutiere pe 54 de strazi, in urma cu doi ani, in primavara a intervenit o alta problema majora, si anume lucrarile de reabilitare a infrastructurii, care avanseaza in ritm de melc.

In ultima perioada, tot mai multe magazine si-au tras obloanele, din lipsa de musterii. Pe de alta

parte, si unele firme care-si aveau sediile aici au decis sa se relocheze din pricina lipsei locurilor de parcare. O renumita cafenea se pregateste sa puna lacatul, aceeasi intentie avand-o si patronii unei cunoscute firme de comunicatii. In luna martie a acestui an, cu surle si trambite, dupa ce fusese anuntata de mai multe ori, au inceput lucrarile de reabilitare a strazilor din perimetrul Centrului Istoric.

Razboiul nervilor
In cazul strazii Smardan, una dintre cele mai importante artere din zona, termenul de finalizare a lucrarilor fusese anuntat pentru 1 septembrie. Dupa cum se prezinta insa situatia de la fata locului, sunt slabe sperante ca ele sa fie gata macar in primavara viitoare. Mai ales ca, o data cu inceperea sapaturilor, aici au fost descoperite niste vestigii arheologice.
"Primaria da vina pe constructor, constructorul pe arheologi, iar acestia din urma pe insuficienta fondurilor. In tot acest razboi al nervilor, noi vedem cum ni se subtiaza afacerile", spune presedintele Asociatiei Investitorilor din Centrul Istoric (AICI), Victor Iancu. El a adaugat ca, de cand au aparut aceste probleme, cifrele de afaceri ale comerciantilor din zona au scazut la jumatate.

Proiecte cu probleme
In opinia lui Iancu, totul se inscrie intr-un tertip al unor afaceristi "cu relatii sus-puse" de a pune mana la preturi de nimic pe spatiile comerciale din centru, prin falimentarea actualilor ocupanti. Aceasta, in conditiile in care aici s-au facut investitii serioase, suma minima pentru deschiderea unei cafenele fiind de 50.000 de euro.

Alte proiecte isi vad din ce in ce mai reduse sansele de materializare. Este cazul proiectului de deschidere a unui hotel de 12 camere pe strada Smardan, unde din imobilul respectiv nu pot fi evacuati chiriasii, carora Legislativul le-a prelungit perioada maxima de sedere. Unde mai pui ca nu exista acces auto.
In Centrul Istoric mai exista si o alta problema legata de chiriasi, mai exact de ocupantii abuzivi, de etnie roma, ai multor cladiri. "Cu cateva zile in urma, in cladirea de vizazi s-au mutat peste 30 de romi, bineinteles fara acte. Politistii au ridicat din umeri, spunand ca nu au ce le face, in timp ce potentialii clienti ai cafenelelor ocolesc zona", spune Iancu. El este de parere ca aspectul Centrului Istoric nu se va modifica prea curand, chiar si dupa terminarea lucrarilor la infrastructura. Multe cladiri au statutul juridic neclar, iar pentru celelalte sunt necesare avize stufoase in vederea renovarii. "Nu cred ca vom avea un Centru Istoric asa cum ne dorim cu totii mai devreme de zece ani de zile", a concluzionat presedintele AICI.

Bancaru

2nd August 2007, 16:57

Am citit din articolul pus de Herc si parca citeam numele trandafirului, sau ceva cu muschetari si cardinali.
Parvu Mutu Zugravu nu era cumva pictorul de pe vremea lui Brancoveanu?

miril

2nd August 2007, 17:00

Numele trandafirului, ca sa nu uiti! Rose!

Bancaru

2nd August 2007, 17:03

Sa inteleg ca Herc ne da dreptate? Adica Teoctist stia el ceva... Saracu'. Dumnezeu sa il ierte!

Universal

2nd August 2007, 17:39

Numele trandafirului, ca sa nu uiti! Rose!

Umberto Eco :) frumos roman..dar nu e singurul lui .

Herc_Reloaded

3rd August 2007, 09:21

Am citit din articolul pus de Herc si parca citeam numele trandafirului, sau ceva cu muschetari si cardinali.
Parvu Mutu Zugravu nu era cumva pictorul de pe vremea lui Brancoveanu?

Cu certitudine povestea este romantata. Insa aspectele esentiale sunt ca el a fost "retras" si apoi reactivat de baietii veseli, dupa cum le-a picat mai bine.

Acum, un alt articol, scris de Mircea Cartarescu, care pune punctul pe i, si cu care sunt de acord 98%, cu exceptia concluziei finale. Altfel, parca este scris de mine :-)))) Sublinierile imi apartin
__________________________________________________ ________
Mircea Cartarescu: "Imensa porcarie din politica romaneasca actuala isi are originea in nerezolvarea la vreme a doua probleme esentiale aparute dupa caderea regimului comunist, una de esenta juridic-morala si alta de natura economica."

Cele doua s-au impletit si despletit in varii feluri de-a lungul celor aproape doua decenii de „tranzitie” si ne explodeaza astazi in fata la fel de catastrofal ca si in prima clipa de libertate.

Prima tine de pactul facut de noii guvernanti ai tarii de dupa decembrie 1989 cu puterile trecutului: hidra ramificata a partidului comunist si a Securitatii. Stapanilor de ieri li s-a permis sa supravietuiasca, sa intre in politica si-n afaceri, fara nicio opreliste de natura juridica sau morala.

Nimeni n-a condamnat oficial comunismul si pe promotorii lui, nimeni nu s-a grabit sa traga la raspundere ofiterii de Securitate responsabili de teroarea din perioada comunista. Iliescu n-a vrut, Constantinescu, apoi, n-a putut, cunoasteti refrenul.

„Apelul catre lichele” al lui Gabriel Liiceanu - nu intamplator vanat pana azi de ********ii convertiti in capitalisti si opinion makers - a fost singura incercare din epoca de a face ceva, macar simbolic, pentru curatarea morala a climatului vietii nationale. Doar ca lichelele n-ar mai fi fost lichele dac-ar fi facut pasul inapoi, caci esenta lichelismului consta in dispretul cinic fata de semeni.

De fapt, nu de o condamnare morala era nevoie atunci, ci de legi clare si ferme care sa blocheze accesul la putere, politica si economica, al fostilor servitori ai regimului ceausist. Legea lustratiei ar fi rezolvat in buna parte problema daca ar fi fost promulgata in primii ani de dupa Revolutie, sau macar in timpul guvernarii Constantinescu, si nu azi, cand fostii comunisti si ********i au devenit miliardari, senatori, directori de ziare si televiziuni, dispunand, deci, de arme puternice si hotarati sa-si apere scump pielea.

Incercarea recenta de a-l elimina pe presedintele tarii este consecinta directa a relei vointe si a neputintei din anii ‘90: pentru ca nimeni n-a curatat-o la timp, neghina a crescut si inabusa astazi graul in viata noastra politica. Presedintele Basescu a condamnat comunismul ca regim criminal ca urmare a raportului comisiei „Tismaneanu” si a cerut o lege a lustratiei care, alaturi de votul uninominal, sa elimine ticalosia si mizeria morala din Parlamentul Romaniei.

In ultimii ani, CNSAS si justitia au avut la randul lor cateva succese in deconspirarea fostilor colaboratori ai Securitatii si in aducerea in fata instantei a catorva personaje politice implicate in Revolutie si mineriade. Iata ce a provocat unificarea fara precedent, sub conducerea unor oameni ca Iliescu si Vadim Tudor, a fortelor politice reactionare, culminand cu coalitia rosie si cu incercarea de debarcare a presedintelui.

Oamenii fostului regim si ai Securitatii, concentrati in partidele Social Democrat, Romania Mare si Conservator au simtit din plin amenintarea si au organizat o lovitura de stat camuflata impotriva presedintelui Basescu, dejucata insa de electorat.

Ce cauta insa intre ei liberalii, pana acum cei mai ilustri reprezentanti ai opozitiei democratice anticomuniste? Cum a fost posibila monstruozitatea aliantei dintre Vadim si Tariceanu? E imposibil de raspuns la aceasta adevarata cimilitura politica daca nu luam in seama si a doua latura a „chestiunii nationale” de dupa 1989, si anume coruptia economica.

In 2007 am asistat la alianta pe baza de interese private, daunatoare natiunii, dintre vechile structuri ********o-comuniste si noul mediu de afaceri dezvoltat in haosul legislativ al anilor ‘90. In ultimele luni, ticalosia si-a dat mana cu coruptia construind patrulaterul rosu impotriva interesului national.

Caci al doilea lucru de care am fi avut nevoie imediat dupa 1989 ar fi fost eradicarea coruptiei in afaceri si crearea unei economii curate. Nici acest lucru nu s-a reusit. De vidul legislativ de dupa 1990 au profitat in primul rand vechea nomenclatura, reconvertita in clasa economica, dar si ciocoi de tip nou, capabili sa fure closca de pe oua.

Atunci, in anii ‘90, s-au pus bazele complicitatii dintre sistemul politic si cel economic, ducand la „sistemul ticalosit” de azi. Imbogatitii peste noapte, fie ei „fosti” sau „noi”, si-au creat imperii politico-economico-mediatice capabile sa infrunte si, la o adica, sa invinga institutiile statului. Presedintele Basescu a devenit, in scurta vreme, si un adversar al acestora.

De cativa ani, el militeaza pentru eliminarea influentelor economice din viata politica si din functionarea justitiei. Cativa moguli ai mediului de afaceri, ca Dinu Patriciu, au procese pe rol, si pentru ei este vital sa fie capabila clasa politica sa blocheze justitia. Exista suspiciuni ca guvernul Tariceanu este o prelungire a imperiului financiar al sus-zisului potentat, care ar fi profitat de pe urma sa si economic, si juridic intr-o cardasie de interese ilegale si neconstitutionala.

Iata secretul prezentei in tabara rosie a unui ingredient atat de exotic ca partidul liberal. Iata cheia monstruoasei aliante dintre liberali si pesedisti, dintre liberali si extremistii Romaniei Mari, dintre liberali si conservatori, adica dintre liberali si fostii lor mari dusmani. Caci pielea e mai aproape decat camasa, iar politicul e apa de trandafiri cand interesul economic si rigorile legii incep sa te arda in spinare.

Nu Iliescu, nu Vadim, nu Voiculescu sunt marii vinovati pentru nebunia politca a acestui an, ci Calin Popescu-Tariceanu, cel care a transformat partidul liberal intr-o ancilla economica si politica, aservita deopotriva lui Patriciu si lui Geoana, ceea ce e un pic prea mult chiar si intr-o tara interesanta ca a noastra.

miril

3rd August 2007, 09:59

Herc, imi pare rau, dar Cartarescu este atat de basescian incat trebuie sa citez niste oameni de buni simt care si-au dat cu parere acolo. Am crezut ca o lasi si tu balta cu dovezile aduse de niste intelectuali care sunt intr-un flagrant offside politic si deontologic, adica se vand puterii, pardon Putorii cu Chelie, un Prersedinte care umbla dupa gunoaele...altora. Sacarbos si mani****tiv! Este ultima oara cand mai comentez pseudoarticolele de comanda, in slujba Celui Mai Iubit Dintre Gunoieri! Chiar nu realizezi?

BASESCU A CONDAMNAT COMUNISMUL?
YON Y. OR (s.....s@yahoo.com), 2007-08-02 21:50:30
Poate ca nu stiti inca si parerea regretatului Paller, nonagenarului neaservit puterii, venerabilul Neagu Juvara sau altei figuri de frunte a disidentei anticomunisto-********e, Eugen Frunza, despre condamnarea asta "cacialma' a comunismului cum zicea dizidentul anticomunist mort de curand in Suedia. Basescu, cu voia sau fara voia dv un agent ceausist notoriu, apare in ochii dv&co(aripa basista a elitei) ca un anticomunist si mai inversunat decat Maniu, Codreanu, Ratiu sau Seniorul Coposu! Ma uimiti stimate dle Cartarescu!

M-am lamurit despre ce este vorba aici
ZZ TOP (), 2007-08-02 21:53:24
Unde-ai vazut domnule intelectual cu ecuson de la Liiceanu "alianta" intre Tariceanu si Vadim ? Nicaieri,iti spun eu, dar ai extras-o din "tezele" nepretuite ale multpreaiubitului de azi...Da,comunismul trebuia condamnat dar nu de catre un beneficiar al regimului,putea foarte bine sa o faca de la aceasi tribuna un simplu detinut politic,o vaduva a unui batran taranist sau liberal de exemplu,atunci n-ar mai fi fost acel spectacol jalnic cu Vadim pentru ca nu partitura a fost huiduita ci interpretul.Oricum,ti-ai facut intrarea in forta,felicitari...vrei sa recuperezi din terenul pierdut in ale obedientei pupinbasesciste...Trage tare maestre mai ai timp sa-ti ajungi confratii din Senatul EvZ !

si dumnea domnule Cartarescu,
buna-vestire (i.....n@gmail.com), 2007-08-02 23:46:44
Puteam sa jur ,ca nu te vad in postura asta niciodata !Doamne apara si pazeste cum e posibil ca un om cu asemenea opera sa aduca elogii unui asemenea ins Sincer aparitiile literare semnate Cartarescu sint un prilej de sarbatoare ,dar inregimentarea politica nu este benefica pentru dumneata .Un ins ca mircea mihaies,nu surprinde pentru ca el scrie la comanda orice ,de fapt nu scrie ,el se screme ,latra sa vada seful ca-i activ ,ca-n bancurile proaste de pe vremea lui CeascaAproape exact diagnosticul privind societatea romaneasca ,numai ca unul din artizanii "porcariei "citez din atricol este unul cu nume Basescu ,participant activ in aproape toate guvernele postdecembriste ,dar omul este curat ca o fecioara ,nu vreau sa enumar dintre operele comune in care si basescu a fost implicat Am retinut spre final de articol ca Tariceanu,nefericitul este marele vinovat de implicarea oligarhilor in viata politica,saracul de el de cita condescendenta se bucura, el si acarul Paun Clasa politica din Romania este asa cum sintem noi toti,nu putem fi dupa chipul si asemanare lui Basescu (Doamne fereste)Rog sa nu fiu interpretat gresit ,dar pe un asemenea val de sprijin po****r au venit la putere si alti lideri in Europa ,ce au provocat dezastre Acordarea sprijinului neconditionat unui om cu multe obsesii,dintre care razbunarea ,denigrarea adversarilor politici ,mentinerea unui climat politic tensionat,nu cred ca este de natura a ne linisti Domnule Cartarescu ,aproape toata activitate politica a lui base voda a fost un circ ieftin pentru chivute (vizitele in locurile 'fierbinti"podul de la Maracineni,recuperarea ziaristilor din Iraq,agapele de la Golden,Blitz,darimarea guvernului Ciorbea combaterea coruptiei etc,etc.)Stiu ca se vor supara pe mine multi 'FORUMISTI "cu stele al caror produs este basescu,dar poate ca Romania merita mai mult ,un presedinte ,care sa nu fie crescut si educat in perioada comunista ,pe care tot el o condamna cu atita "minie proletara"E posibil,e posibil,da-i pacat,ca la viitoarele alegeri electoratul" sa puna botul" si sa-i de marinarului un guvern P.D. si atunci sa vezi minunea Domnule ,va doresc mult succes !

Si mai sunt si altele. Cel putin ultimele doua pun punctul pe I

Herc_Reloaded

3rd August 2007, 10:47

Miril. Aceste comentarii nu se refera la substanta articolului, ci, prin referirea la detalii colaterale, eludeaza adevarul.

Se face o afirmatie: un agent ceausist notoriu, care sa minimizeze realitatea: a condamnat comunismul, pe baza unui raport scris de o comisie de o probitate morala indubitabila. Si chiar daca ar fi ceva adevarat, nu am intereseaza ce a facut acum 20 de ani. Ma intereseaza ce face acum. Degeaba am avut PNTCD cu batrani trecuti prin inchisoare, cand aflati la putere nu au facut nimic (decat sa-si promoveze nepotii precum Dl Diaconescu)

Unde este Alianta dintre cei doi? Cand Basescu condamna comunismul, si Vadim facea circ in Parlamanet, Tariceanu radea subtire si spunea ca are treburi mai importante.

Al treilea comentariu: da, se refera la unele tare de comportament ale presedintelui, care nu pot fi negate. Dar articolul lui Cartarescu se refera la elemente cruciale, si consider ca are dreptate. Prin repetarea acestor asa-zise deficiente comportamentale, se escamoteaza realitatea: ca acesti mogului de presa, + Patriciu, Vantu, Tiriac (care este un om cu un caracter infect ... sper ca stiti cum se faceau recrutarile la Metro Brasov prin anii 90, cu Tiriac pe post de stapan de sclavi, sau mai curand peste) conduc Romania ca pe mosia lor personala.

Da, Romania merita un presedinte SI MAI bun. Aratati-mi-l. si il voi vota.

Ma opresc din comentarii aici. Pur si simplu Cartarescu, care este um om de o probitate morala deasemenea indubitabila (doar daca a fi pro basescu este un pacat si o tara cimportamentala) spune lucrurilor pe nume. Daca nu vedem padurea de cativa copaci, asta este o alta problema.

Bancaru

3rd August 2007, 12:01

Herc, nu ajunge doar sa ti-l aratam. Mai trebuie sa fie si lasat(a) sa candideze. Sau sa catindeze, cum este corect.
Acum cateva saptamani vorbeam de isteria marketingului literar. Asta este si cu Cartarescu. Este si el beneficiarul unei promovari in exces in medii cu tinte bine alese.
Faza cu nepotii lui Diaconescu este genul de stire din Liberatatea. Nu cred ca el s-a dus si a batut cu proteza in masa in judetul Arges ci, probabil, ei, romani verzi, au profitat de pozitia batranului. Uite-te la Diaconescu cum arata, ca imi vine su rusine sa ma duc sa ii cumpar un pulovar.
Daca si Cartarescu a inceput sa aiba angoase cu Patriciu m-am lamurit. Patriciu must die! Asa cum dupa 46 marele rau era ... marele urs, vecinul de la rasarit, acum Patriciu ne aduce la sapa de lemn. Imi pare rau pentru Cartarescu (vorba vine, ma doare in cur, sincer) dar a devenit latraul lui Basescu. Toata "multimea" asta de intelectuali nu fac altceva decat sa justifice faptele lui Basescu. Sa ma ierte Dumenzeu daca gresesc, dar asta este purul adevar - asta fac, il pupa in cur. De unde putem trage concluzia ca pupatul in cur nu e un apanaj al celor ingusti la minte, iar limba poate fi si ascutita, ca aceea unui scriitor sau ziarist.
Nu am vrut sa scriu treaba asta, pentru ca as vrea sa fi terminat subiectele pe marginea betivului, dar se zice prin targ ca Humanitas va primi pleasca publicarea raportului Tismaneanu. Aferim!

Herc_Reloaded

3rd August 2007, 12:08

Hihhihih. SI eu tocmai vroiam sa va spun ca o persoana, pe care as vota-o la Presedintie in locul betivanului chior si chel, este Gabriel Liiceanu.

Bancaru

3rd August 2007, 12:22

Mai degraba Plesu. Asa gandesc eu. Liiceanu are un soi de aroganta. Normal ca e destept, dar nu trebuie sa ne aminteasca el asta mereu. Plesu e mai balcanic, mai mancau.
Fiti atenti, apropo:

Putin si Clinton le-au mincat din palma

Nici cele mai frumoase si scumpe la vedere ingrediente, imperecheate dupa regulile celor mai rafinate gastronomii si oferite celor mai bogati oameni in cele mai exclusiviste restaurante din lume, nu pot da satisfactie chef-ilor de lux.

Viata de star bucatar are sens doar daca admiratia clientilor curge in valuri, au criticii revistei-guru „Michelin“ ca niste ca paparazzi pe urmele lor si calatoresc o data pe an sa-si slefuiasca vizionarismul gastronomic.

Paul Kopij, chef (n.r. - bucatar-sef) si coproprietar al restaurantului La Mandragora din Bucuresti, are in CV partea lui de paradis, consumata acum doi ani in palatul-hotel de patru miliarde de dolari al unor seici din Abu Dhabi. „Emirates Palace are 7 stele, lucrezi cu absolut cele mai bune ingrediente, cu cei mai buni bucatari, iar clientii sint cei mai putred de bogati din lumea intreaga: ii ai pe Abramovici, Schröder, Putin sau regalitatile Arabiei Saudite. Dar dupa ce ajungi acolo incepi sa vezi si sa te intrebi“, isi deschide Paul Kopij cartea de calatorie la capitolul povestii din desert. Aici a fost executive chef al celui mai mare restaurant dintre cele 22 ale palatului, cel frantuzesc, Vendôme. Sint mii de oameni care vor slujba asta, spune el, iar salariul unui chef e de 20.000 de euro pe luna. „Eu ca executive chef aveam ceva mai putin. Palatul se intinde pe 16 kilometri patrati, in bucatarie te miscai doar cu electrocars. Iar cind calatoresti de la o bucatarie la alta, mergi vreo doi kilometri. Farfuriile si tacimurile sint de aur, o farfurie costa 500 de euro. Cind paraseai palatul, erai scanat de doua ori, ca la aeroport, sa nu fi plecat cu vreo lingurita.“

Dar slujba lui de vis a inceput sa ia proportii de fata morgana la scurt timp de la sosirea in desert. „Oamenii nu observau cu adevarat ce faceam noi acolo. La restaurantul frantuzesc faceam in fiecare zi mincare pentru 200 de persoane si poate veneau doar 20 de persoane, restul, la revedere, in gunoi! Caci, cine stie, poate chiar in ziua aia veneau regalitati si trebuia sa fim pregatiti. Sau iti cer parerea, dar parerea ta ca european nu e importanta“, spune Paul Kopij.

Si neplacerea nu-si aratase inca toate fetele. „Stiu 500 de feluri de sushi, 26 de bucatari din opt tari lucrau pentru mine, dar pentru arabi conteaza doar orezul si mielul, copt patru ore cu condimente. E foarte bun, nimic de zis, dar numai asta maninca. Natura lor e sa manince cu degetele si clefaie. Nu le pasa de nimeni si nimic. Din celelalte bucatarii nu apreciaza nici zece la suta, maninca numai ce stiu. Ai cele mai bune si rare produse din lume, dar nimeni nu le apreciaza, le faci doar pentru tine si ceilalti chef-i.“ Nici pentru europenii bogati care poposeau la palatul din Emirate nu era mai putin frustrant sa gatesti, spune Paul Kopij, dar miliardarii mamei Rusii l-au facut sa jure ca nu-i va trece niciodata granita. „Rusii sint superaroganti, dar habar nu au de nimic. Pentru ei era ceva de genul: fa-mi cel mai scump fel de mincare, dar nu apreciaza ce maninca, vor doar sa fie cel mai scump lucru cu care sa-si impresioneze femeile. Era ca-n filme, nu platesc cu carte de credit, ci scot teancul de 20.000 de dolari din buzunar!“.
Epilogul povestii fiecarui chef in paradisul din desert seamana ca doua picaturi de apa aproape intotdeauna cu celelalte. „Toti merg acolo pentru CV si bani, dar dupa expirarea contractului 98% pleaca, pentru ca nu se simt acceptati. Ei te folosesc pe tine, pentru a avea cei mai buni bucatari ai lumii, tu ii folosesti pe ei, dar nu se face nimic cu placere.“ Nici el nu a mai vrut sa ramina, desi i s-a propus, si a primit invitatia de a deschide un restaurant la Bucuresti. La un an de la inaugurare, a aflat ca l-au calcat criticii de la celebra revista de gastronomie „Gault Millau“, concurenta „Michelin“: „In lume, revistele de gastronomie care conteaza sint «Michelin» si «Gault Millau». «Michelin» acorda stele restaurantelor, «Gault Millau» puncte, pina in 20. Noi am luat 15 puncte. Pentru Bucuresti, asta e un vis. In estul Europei, doar doua restaurante au cite o stea Michelin“. Sa faca bucatarie de clasa in Romania n-a fost tocmai cel mai usor lucru pentru Paul Kopij. Batalia de zi cu zi nu o da cu propriul talent sau cu perioadele de black out cind nu-i iese fir de inspiratie pe nari, oricit s-ar stradui - ci cu furnizorul roman. „Oamenii nu sint seriosi. Intirzie saptamini, iti aduc altceva, isi tin telefoanele inchise. Zic carne de vita proaspata din Brazilia, cind o vad, e congelata! Si-mi zice omul: «E proaspata, a stat doar in masina mea la frigider!»“, nu-i vine sa creada ce-si aude urechilor Paul Kopij.

Inainte de a deschide La Mandragora a facut turul restaurantelor din Bucuresti sa vada ce are mai bun concurenta. A gatit in Spania, Anglia, Germania, Austria si Elvetia pentru restaurante de 2 sau 3 stele Michelin, dar preturile restaurantelor romanesti l-au luat prin surprindere. „Sint foarte mari si primesti chestii de nemincat, in foarte multe locuri“, spune Paul Kopij.

Chef-ul La Mandragorei a trebuit sa-si traduca mincarurile pentru limba romanului. „Cind am o comanda, vitel, rata si mi se spune «Te rog, Paul, il vrea bine facut», stiu ca e vorba de un roman. De asemenea, aici oamenilor le place usturoiul, mai mult iute, sare si piper. Iar la desert romanii vor ciocolata, ciocolata, ciocolata. Si alune si miere, asa vezi influenta turceasca, romanii maninca mult mai dulce. Atunci le fac si eu mai dulci.“ Bucataria romaneasca e foarte buna pentru vreme rece, pentru celelalte sezoane nu manifesta insa aptitudini deosebite, crede Paul Kopij.

In zilele noastre e greu sa spui ca ai creat ceva. Putem crede ca creat ceva, dar stii ce se intimpla la New York

Chef de calibru care sa nu calatoreasca nu exista. Trebuie sa descopere in Americi, Asia sau chiar in batrinul continent ultimele tehnici din arta gastronomica, cu care sa poata da apoi cep inspiratiei si sa-si cistige stelele Michelin. „Cind revii dintr-o tara, esti de obicei foarte inspirat“, spune si proaspatul chef francez al restaurantului Heritage din Bucuresti, David Contant. La rindul sau, a lucrat in restaurante de 2 sau 3 stele Michelin si pentru acestea se straduieste aici si acum. Prima chestiune spinoasa pe care a trebuit s-o rezolve la personalul roman e zimbetul. Se poarta cu el precum cu o comoara, nu-l arata oricui.

Francezul crede ca Romania este poate ultima tara din Europa in care mai poti fi considerat vizionar. „Dar in cinci ani, cind materia prima nu va mai fi o problema, cum e acum - nu gasesti mazare sau fasole verde proaspata -, nivelul gastronomic al Romaniei se va putea apropia de cel al Frantei. In zilele noastre e greu sa spui ca ai creat ceva, pentru ca sursele de inspiratie sint foarte numeroase. Putem crede ca am creat ceva, dar nu stii ce se intimpla la New York.“ Si David Contant a calatorit mult, a lucrat in Germania, Franta, Hong Kong, Bahrain sau Elvetia inainte de a afla care e diferenta dintre Budapesta si Bucuresti si a se hotari sa conduca restaurantul Heritage. „Nu e mereu usor sa lucrezi in Romania din cauza mentalitatii. Oamenii nu sint deschisi, sint blocati. Exista produse pe care le aducem din Franta si pe care cei de aici nu vor sa le guste. Cum pot fi asa inchisi in 2007?“, se lasa chef-ul francez sa izbucneasca, caci altfel e mai retinut decit un neamt. Mai devreme de un an de la deschiderea restaurantului, David Contant spera sa nu-l critice cei de la „Michelin“. „In Romania nu exista inca un restaurant demn de vizita unor critici Michelin. Nu se stie cind vin, trebuie doar sa fii perfect in fiecare zi, dar sper ca nu prea devreme, caci trebuie sa mai formam personalul. Sint ca niste clienti normali, anonimi, privesc tot, locul, mincarea, vinurile, toaleta, nota, totul. Noteaza 60% bucataria si 40% restul. Daca un restaurant primeste stele Michelin si-i pleaca chef-ul, restaurantul isi pierde stelele.“ David Contant a trecut in revista restaurantele concurente cind a inceput sa lucreze pentru Heritage si a vazut ca in restaurante bune notele de plata sint umflate: „Bacsisul ti-l da omul daca il meriti, nu ti-l pastrezi tu“. Daca pina in urma cu citiva ani trendul in gastronomia mondiala punea accentul pe prezentarea mincarii in farfurie, acum importanta se da savoarei. „Se merge pe trei-patru ingrediente, nu mai mult, ca sa nu genereze confuzie“, spune chef-ul francez. Pentru el e mai interesant sa gatesti pentru un anonim, care se intereseaza de mincare si de bucatarie, decit pentru cineva faimos: „Am avut mese, de exemplu in Elvetia pentru cele mai bogate 20 de persoane din lume, oameni cu posibilitati practic nelimitate, dar nu trebuie sa lucrezi doar cu materie nobila ca sa faci bucatarie de mare clasa. Si cu materii simple poti face acelasi lucru, nu doar cu caviar si foie gras. Atentia trebuie sa fie aceeasi pentru oricine, fie ca e Bush sau un om oarecare, asta e onestitatea fata de client“. Mina sa dreapta de la Heritage, Marilena, spune ca, desi a mai lucrat in restaurante mari, la David Contant a vazut pentru prima data arta culinara si a invatat ce important e split shift-ul: „Daca in bucatarie se lucreaza in doua ture, e absolut imposibil ca aceeasi mincare sa aiba acelasi gust la prinz si seara, caci sint doi oameni diferiti care au facut-o, chiar daca reteta e aceeasi. Si atunci, ca un fel sa aiba acelasi gust mereu, se lucreaza intr-o singura tura, split shift“.

Joseph Hadad, chef-ul israelian cu temperament de italian de la restaurantul Casa Vernescu, tocmai s-a intors dintr-o calatorie de studii gastronomice pe care a facut-o la un boutique hotel de 3 stele Michelin din Franta, L’Auberge de l’Ill. „Avi Steinitz, care mi-a luat locul de chef la King David, cel mai mare hotel din Ierusalim, cind eu am plecat in Romania, l-a rugat pe proprietarul hotelului sa ma primeasca“, taie Joseph Hadad aerul cu voce tare si gesturi infierbintate. „Eu tot timpul am pofta sa invat, cum am pofta sa maninc, si de aia la opt-noua luni ies din tara. In gastronomie poti sa schimbi orice, ce nu poti sa schimbi e Biblia“, zimbeste in pilde Joseph Hadad. La L’Auberge de l’Ill, unde o masa de 10 persoane costa 15.000 de euro, a vazut ce-a vrut, numai reteta foie gras-ului nu. „Hotelul e afacere de familie, iar proprietarul face foie gras-ul la 6 dimineata, pina sa vina personalul. Numai pe viitorul sau ginere il lasa sa asiste“, spune chef-ul de la Casa Vernescu. Nu are liniste sa stea doar in restaurantul lui, desi are mina formata in bucatarii cu reputatie internationala.

A invatat la Ritz Carlton Hotel din Boston, Kapinsky Hotel din Germania, Savoy Hotel din Londra sau in restaurantele Michelin in Paris si a gatit pentru oamenii sub ale caror semnaturi s-a schimbat soarta pamintului, precum Clinton, Gorbaciov sau regele Hussein al Iordaniei. „La King David, care e steagul hotelurilor din Israel, nu trec doua saptamini fara sa se inchida circulatia imprejur si sa survoleze elicopterele, ca e in vizita un sef de stat. Oamenii hotelului aproape intra in soc, asa de mare e tensiunea“, isi aduce aminte Joseph Hadad de zilele la King David ca de niste zile de razboi. Cind a venit Bill Clinton, ii tremurau picioarele de emotie, nu pentru ca gatea pentru el, ci din cauza celor cu care gatea impreuna. Bodyguarzi cit congelatorul, care patrulau cu cite doi ciini pe linga el in timp ce-i pregatea masa numarului 1 mondial. „Lista cu ingredientele de care ai nevoie trebuie s-o dai cu o zi inainte, iar daca a doua zi vezi ca ai uitat ceva, faci fara el.“ S-a lasat convins sa vina in Romania la Casa Vernescu numai pentru ca e la doar doua-trei ore de casa, caci el si-ar fi dorit sa plece in Australia. „Aici a fost foarte greu sa ridic standardul, ca oamenii cu care lucrezi gasesc imediat o smecherie. Sau in loc sa stea sa invete, pleaca de la tine la altul pentru 100 de euro in plus la salariu. Nu se gindesc ca ce invata aici le va aduce bani multi in citiva ani. Asa, pina sa ajunga Romania la standarde internationale, mai trec 60-70 de ani.“ Un singur regret ii pune sare pe o rana veche lui Joseph Hadad, ca nu a calatorit mai mult. „Dupa cinci ani la King David trebuia sa plec mai departe in Europa. Bine, King David e cel mai bun, bine, a mincat Clinton din mina mea. Dar sa-i faci somon pe abur cu salata verde nu e mare lucru!“

*
Chef-ul si banii

Salariul unui chef in strainatate e de 4.000 de euro la start pina la 10.000 de euro, cu varianta de plus un procent de pina la 20% din vinzare. 200.000 de euro pe an cistiga doar vedetele gastronomiei mondiale si asta in marile hoteluri. Media pe chef cautat e de 140-160.000 de euro pe an.

In Romania, media e de 2.000 de euro pe luna, doar marile hoteluri isi platesc chef-ii cu 5-6.000 de euro pe luna.

www.cotidianul.ro

Bancaru

3rd August 2007, 12:24

Si inca o treaba. Se pare ca ... dar nu zic nimic de poporul ales. Ba zic! Au dreptate, domnule! Si doamna si Eminovici. Doamna dupa tata, Condurachi.

Epitaf

Zoe PETRE

"Si abia pleca batranul... Ce mai freamat, ce mai zbucium!" am putea exclama odata cu Poetul. Nu vreau sa particip la acest zbucium tamaiat din belsug, ci doar sa relev un aspect care mi-a atras atentia in mod deosebit, anume capacitatea cu totul extraordinara de (auto-) mistificare de care au mai dat dovada inca o data cei mai multi dintre cei care s-au inscris cu zel si incredibila energie, in vreme de canicula, in acest bocet colectiv.

Traditia eulogiilor funebre e veche de cand lumea, dar, spre intristarea mea de clasicist, trebuie sa spun ca funeraliile publice sunt o inventie a democratiei ateniene. Aceasta a produs, pe langa Propilee, Partenon si tragedii, o retorica a intristarii civice pe care inca Platon o ironiza fara crutare: "aceste elogii vorbesc, intr-un chip ales, si despre cate a facut fiecare, si despre cate nu a facut, autorii lor infrumusetand totul si vrajindu-ne sufletele prin vorbe mestesugite", spune Socrate in dialogul "Menexenos", deslusindu-ne si rostul acestui adevarat descantec: "de fiecare data cand i-am ascultat, pe data am simtit ca am devenit mai mare, mai nobil si mai bun. Starea asta ma tine mai bine de trei zile, si abia in a patra sau a cincea imi revin si-mi dau seama unde ma aflu!".

Asemeni lui Socrate, ma simt si eu in aceste zile transportata intr-un taram minunat si cu totul misterios, unde adevarurile convenabile se infratesc cu minciuna pioasa. Stiu, despre morti numai de bine, dar capacitatea de a travesti pacatul in virtute apartine celor vii, si e un fel de prima pe care nu vad de ce ar trebui sa o cultivam atat de asiduu. Una e sa spui, cu mai multa sau mai putina admiratie, dupa cum iti e felesagul, ca ilustrul defunct a practicat cu talent, poate si cu buna intentie, arta compromisului, si alta e sa-l transformi intr-un model de intransigenta. Sub inaltul sau indemn s-a pictat in anticamera apartamentelor patriarhale o fresca in centrul careia un preot in odajdii de ceremonie se opune cu darzenie demolarii bisericilor. Oare se cade sa autentificam si noi aceasta imagine?

Nu se cuvenea probabil sa amintim tocmai acum ca raposatul Patriarh a fost intransigent mai degraba cu fratii greco-catolici, decat cu statul ateu, si ca, in sala Sf. Sinod, troneaza si azi imaginea Bisericii Ortodoxe triumfand asupra papistasilor, dar chiar sa-l transformam subit intr-un inaintemergator al ecumenismului? E adevarat, Papa nu ar fi venit in Romania daca nu l-ar fi invitat Preafericitul, dar, din 1997 pana in 1999, aceasta invitatie nu s-a indurat sa plece spre Vatican, in ciuda rugamintilor repetate ale oficialilor laici, ceea ce ar trebui sa mai toarne ceva apa in vinul mult prea tare al elogiilor.

Socrate spunea ca e mult prea usor sa aluneci dincolo de fapte cand aduci laude celor care te asculta, dezvaluind astfel marea taina a elogiilor funebre, care ii lauda de fapt pe auditorii vii in mult mai mare masura decat pe destinatarii trecuti dincolo. Nu atat capacitatea de negociere a celui chemat la vesnicie a facut obiectul recentelor elogii, cat imensa capacitate de compromis a celor vii, care se recunosc si se pretuiesc in mult mai mare masura decat le convine s-o marturiseasca in meandrele acestei lungi si serpuite cariere. Tot Poetul ne dumireste: "Iar deasupra tuturora va vorbi vr'un mititel,/Nu slavindu-te pe tine . . . lustruindu-se pe el/Sub a numelui tau umbra".
www.ziua.ro

Herc_Reloaded

3rd August 2007, 12:28

Si neplacerea nu-si aratase inca toate fetele. „Stiu 500 de feluri de sushi, 26 de bucatari din opt tari lucrau pentru mine, dar pentru arabi conteaza doar orezul si mielul, copt patru ore cu condimente. E foarte bun, nimic de zis, dar numai asta maninca. Natura lor e sa manince cu degetele si clefaie. Nu le pasa de nimeni si nimic.

Chestie de mentalitate: sushi este foarte po****r in Japonia, sau in tarile Golfului... daca este "naked sushi". Aviz amatorilor si astept confirmarea cunoscatorilor :-)))))
Normal ca asa ceva se mananca cu degetele.. ca sa pipai... manca-le-as....

miril

3rd August 2007, 12:29

Dintre ei, tot Plesu este cel mai indicat, inclusiv si pentru faptul ca si-a luat concediu medical cand a trebuit. A se citi, ca l-a citit, dar, deh, nu poate sa-si dezica prietenii de...o...cam...data. L-a citi pe Gunoierul Sef! Auzi ce-l aia grija pe asta, sa controleze gunoaiele vizitate de PM. E-ngust, ce mai si din pacate o face de pe un post cu implicatii profunde pentru tara.

Dintre altii, Isarescu este bun pentru ca respecta preoragativele, are ochi pentru economic si finante, cum altfel, lucru esential pentru evolutia noastra in EU, si, de ce nu, va lasa liber locul pentru (o vreme) unui guvernator cu, sper eu, mai mult apetit pentru sport si Progres-ul.

Herc_Reloaded

3rd August 2007, 12:33

Eu ii astept pe amandoi (PM si Pres) sa viziteze si locatiile ADP si sa verifice maturoaiele tigancilor, dar si calitatea intretinerii retelei de canalizare.
Jocul aceste populist a luat-o pe o panta tare vesela (daca nu ar fi in realitate extrem de trista). Sincer ma bucur ca Tariceanu urca in sondaje. Trebuei sa existe un echilibru de forte, mai ales intr-o (semi)democratie ca a noastra.

Pofta buna la sushi!

miril

3rd August 2007, 12:40

Sa-i trimitem la Vanghelie, adica in Ferentari si Rahova si dupa aceea mai vorbim.

Herc_Reloaded

3rd August 2007, 12:45

Glian asta nu stiu unde vine exact. In schimb va pot spune ca anul treecut, venind cu un IC de la Brasov, am vazut pe la Chitila MUNTI de gunoaie. Plus un fel de case cum nu gasesti decat in slum-urile din Manila sau in Nigeria.

Altii (precum japonezii) nu stiu cum sa-si gestioneze fiecare mp liber. Noi nu numai ca risipim terenul cu nonsalanta, dar mai si poluam la greu. Se cunoaste ca nu exista un partid ecologist in Romania (vreau sa zic unul adevarat ecologist, nu facaturi de stanga sau organizatii extremiste gen Greenpeace)

Bancaru

3rd August 2007, 12:49

Eu nu am mancat niciodata sushi. Stiu ca sunt niste alge umplute cu ceva, asemanatoare sarmailor, dar cu capetele retezate. Imi cer iertare pentru ignoranta, dar nu sunt un asemenea ahtiat dupa sushi incat sa ma duc in Bucale sa imi las juma de salariu si sa ragai in autobuz cu aroma de sushi.
Am intrebat si eu oameni mai umblati decat mine ce este cu acest restaurant La Mandragora si am auzit ca in clasamentul lui Peter Imre (era sa zic Imre Nagy, saracul...) care se stie ca are bani ca face afaceri cu iarba dracului, este pe locul unu. Cica este cel mai de fite restaurant din Micul Bucuresti. Zicea persoana care mi-a zis cum sta treaba ca (glumea, normal; sau nu?!!) ca numai intrarea e 150 lei, adica vreo 50 Euroi. Lasand gluma (sau nu) deoparte, eu nu imi permit asa ceva. Dar promit ca o sa ma interesez cum se fac sushi si imi fac eu acasa. Imi iau patura d'aia de alge ca au la magazin si ... ce ***** se mai pune. Herc, zici ca trebuie sa le iau cu mana?

Herc_Reloaded

3rd August 2007, 12:58

Ne citesc si copii pe aici? Hmmmm.
Sushi este un fel de peste crud. Este bun la gust, insa nu mi se pare exceptional. Este o specialitate japoneza, si s-a extins in State la greu.

In Japonia se lucreaza la greu. Si in America. Asa ca acolo sushi se serveste, seara, nu pe farfurii, ci direct pe corpul mai mult decat semi-nud al unor domnisoare care stau intinse pe mase. Asa ca se mananca cu mana :-) Asta se cheama naked sushi. Nu este legal in Europa, si este tolerat in USA

Exista numeroase romance, moldovence si chiar albaneze (!) care lucreaza in astfel de baruri in toata Japonia. Valoarea mancarii difera in functie de farfuria de convenienta. Detalii pe PM, pt ca unii mai au (ferice de ei) inca 14 ani.

P.S. Oricm, in Romania sushi este un moft, iar daca nu este proaspat este chiar periculos. Prefer o costitza de porc la gratar.

Bancaru

3rd August 2007, 13:46

Pe langa "sarma" mai iei cu mana si "piersica"? O moi in sos? Imi bag piciorul, dar nu ma incanta genul asta de prezentare, desi atat mancatul cat si se considera distractie. Am vazut si eu eu prin reviste sau mai stiu eu pe unde genul asta de a servi mancarea. Nu erau reviste de specialitate, nici de arta culinara nici de arta ... col (uter)in ara. Rusii se pare ca prefera genul asta de platouri.
Si zici ca e peste? Iz no gut. Am mancat zilele astea de 2 ori peste, file pane, si mi-a ajuns pentru inca jumate de an. Din pacate singurul fel care il pot manca fara rezerve legate de gust este tonul bucati in conserva, imi fac salata. Sa u uit, mi-am luat somon afumat si o sa imi fac niste sandviciuri cu smantana si la mu, pardon, lamaie.

miril

3rd August 2007, 13:59

Daca vrei sa-ti faci o imagine mai...vie, vezi capodopera lui Peter Greenaway "The Cook the Thief His Wife & Her Lover". Nu-i sushi, da-i naked, pe meniuri. Mofturi, sunt peste tot. Ma refer la sushi. Nu ma excita! Culinar, sa se inteleaga.

Bancaru

3rd August 2007, 15:14

De unde sa il vad? Nu am mai fost la film... Noi nu avem cu cine sa o lasam pe Nora. Cu ea la film exclus sa mergem, asa ca... In plus gasesc ca preturile la noi la film sunt mai mari decat in Anglia.

miril

3rd August 2007, 16:04

Nu, asta-i un film mai vechi, unde totul se servea in...nature and naked. Un fel de Marea crapelnita, filmul, vecina cu canibalismul est...tetic prezentat. Cu Helen Mirren, actrita mea preferata.

miril

5th August 2007, 09:38

Un articol pertinent despre romani si activitatea sportiva:

http://www.prosport.ro/index.php?section=articole&screen=index&id=52364

miril

6th August 2007, 10:00

Articole despre disparitia lui Motu. Dumnezeu sa-l odihnesca!

http://www.cotidianul.ro/index.php?id=12908&art=33494&cHash=355f562d07

http://www.evz.ro/article.php?artid=317100

miril

6th August 2007, 10:07

Prostia pe intelesul oricui Dragos Bucurenci Ev Z

Dragos Bucurenci: "Primul britanic care m-a scos din sarite avea sange albastru".

Nu pentru atata lucru asta m-a scos din sarite, ci pentru ca parea sa creada ca noua ne curge apa chioara prin vene. Noua, adica romanilor.

Cand a vazut o bancnota de 10 lei m-a intrebat daca asta i-ar ajunge ca sa cumpere tot guvernul roman si daca ar primi si ceva rest. Am zambit si i-am spus ca ar investi mai bine bancnota intr-un titlu nobiliar oferit pe sub mana de fostul cabinet Tony Blair.

Al doilea individ care era sa-mi strice ziua nici macar nu era britanic. Era un american de 21 de ani, vanzator de fructe si legume la el acasa. Dupa ce s-a interesat de paritatea monedei noastre nationale cu lira sterlina, a dedus, printr-un rationament care continua sa-mi scape, ca Romania e o tara bananiera condusa de o elita de imbuibati din tata-n fiu si m-a intrebat daca parintii mei sunt „like… very rich” de-si permit sa ma trimita la Londra.

Am ramas perplex, iar el n-a mai stiut ce sa creada cand i-am spus ca poti sa faci un drum in strainatate pe an chiar si daca nu castigi decat un salariu mediu in Romania si fara sa fie nevoie ca intreaga familie sa faca economii.

„Credeam ca Romania e din lumea a treia”, mi-a explicat el. A spus-o cu atata candoare ca nu te puteai supara pe el. Am incercat sa-i pun geografia economica in ordine: „Nu chiar, suntem o tara in dezvoltare. Nu mai suntem inca acolo, nici n-am ajuns deja aici.”.

In fine, al treilea personaj care chiar mi-a stricat cheful era grafician. M-a mirat ca se ocupa cu asa ceva pentru ca nimic nu-l descria ca un tip creativ: se imbraca, vorbea si gandea cat se poate de burghez. A fost foarte incantat sa afle ca sunt roman, pentru ca avea o fata in casa, in regim au pair, si s-a gandit ca am putea iesi impreuna, ceea ce ar linisti-o pe sotia lui, care e convinsa ca ii face avansuri fetei. Prietenul lui, tot profesor, a intrebat ce sens mai are sa tii o fata ca au pair, daca nu te poti da la ea.

Toata lumea de la masa a ras, eu insa am hotarat ca tipul a mers prea departe cu gluma si n-am ras. Cineva mi-a dat un ghiont discret si a incercat sa ma inveseleasca, asa ca am spus cu voce tare ca nu mi se pare amuzant.

Si aici s-a petrecut micul miracol. Civilizatia britanica s-a pus in functiune si n-a fost nevoie sa-i spun graficianului ca probabil lucreaza si castiga destul de prost din moment ce are nevoie de o fata au pair. N-a fost nevoie nici sa-i spun ca toata povestea asta cu fetele care vin sa le creasca copiii pe gratis pute a sclavaj modern. si n-a fost nici macar nevoie sa-i spun ca gandeste ca un fascist de ultima speta. Pentru ca britanicul a cedat in fata evidentei si a spus cat se poate de sobru: „Ai dreptate, nu e amuzant.”. Toata lumea a tacut un moment si cu asta povestea a luat sfarsit.

N-am povestit lucrurile astea ca sa ma plang ca am fost discriminat in Marea Britanie. Dimpotriva, gasesc ca am invatat o gramada de lucruri aflandu-ma pentru o data de cealalta parte a baricadei discriminarii. Cata vreme nu devine contondenta, recomand experienta oricui.

A fost util si revelator sa ma simt la Londra asa cum se simt probabil tiganii, homosexualii sau arabii in Romania. Cu diferenta ca la Londra, rasismul si xenofobia pot fi blamate fara drept de apel chiar si la o discutie de cafenea. La noi, din pacate, inca dau inca bine. Sa fii putin fascist e chiar chic. Se poarta…

Bancaru

6th August 2007, 12:22

Liiceanca vorbeste pe limba ta.
Dumnezeu sa-l odihneasca pe Pittis!

miril

6th August 2007, 12:53

O fi (de) bine?

Bancaru

6th August 2007, 15:55

Ce sa fie bine?

Herc_Reloaded

6th August 2007, 16:00

Prostia pe intelesul oricui Dragos Bucurenci Ev Z

Dragos Bucurenci: "Primul britanic care m-a scos din sarite avea sange albastru".

Un articol exagerat, tras de par si chinuit prin metrou. Hai sa fim seriosi! Bucurenci asta ce a cautat la Londra, vindea seminte in Picaddilly Square? Ma enerveaza oamenii astia cu aere de vedete de voedevil nebagate in seama.
Iar americanii nu stiu bine care este capitala statului Florida, daramite unde este ROmanai si la ce stadiu de dezvoltare suntem. Articol de vara, in lipsa de subiecte.

Bancaru

6th August 2007, 17:30

Bucurenci este comunist. Si in mare parte sa stii ca are dreptate. Stiu si ei sa sunt ignoranti si nu ii poti condamna pentru asta. Dar daca esti ignorant dar iti si bati joc... Stii care e problema lor? a inainte de 89 primeau cu bratele deschise negri si pakistany iar acum ii cauta si in cur sa nu le iasa vreo focoasa si sa o detoneze. Cred ca tu ai fost prin alte cercuri la Londra sau Oxford. Nu o zic cu rautate, sa nu ma intelegi gresit. Dar tu te-ai lovit de oameni cu mai mult bun simt si mai educati care poate stiau sa isi tina anumite pareri inchise, nu ca nu gandeau asa.

miril

6th August 2007, 18:56

Herc, din pacate autorul are dreptate, dar trebuie sa citesti, totusi, concluzia lui. Acolo-i cheia articolului.

Cand zici ca:

Liiceanca vorbeste pe limba ta.

miril

7th August 2007, 11:12

Capital politic din banul public Gh. CERCELESCU Gandul

"O maşină se conduce cu piciorul nu numai pe acceleraţie, ci şi pe frână”, declara cu ceva timp în urmă guvernatorul Băncii Naţionale, Mugur Isărescu, care voia să sugereze astfel că o creştere prea rapidă a economiei româneşti poate avea şi efecte nedorite. O comparaţie asemănătoare face şi prestigioasa revistă „The Economist”, care îşi îndemna cititorii, zilele trecute, să-şi imagineze o maşină condusă de nişte tipi bine dispuşi, ce îşi închipuie că drumul pe care merg este ca-n palmă, iar vremea e mereu frumoasă. Analiştii revistei britanice consideră că aceasta este imaginea pe care o prezintă majoritatea ţărilor est-europene, inclusiv România, unde nimeni nu se gândeşte că, dacă drumul va deveni umed sau va apărea un obstacol neprevăzut, imprudenta cursă ar putea avea un deznodământ dramatic. Guvernatorul BNR apreciază că expansiunea economiei româneşti trebuie stimulată, dar nu prin creşterea consumului, ci a productivităţii muncii. De aceeaşi părere sunt şi economiştii britanici, care cred că soluţia la problemele de creştere din estul Europei nu este să pui mai multă benzină, ci să faci rost de „o maşină mai bună”, care să consume mai puţin.

România se dovedeşte „alarmant” de dornică să facă cheltuieli bugetare din raţiuni politice, scrie „The Economist”. Publicaţia britanică a fost, probabil, alertată de noua lege a pensiilor, ce presupune fonduri considerabile, pe care Guvernul nu le are, dar, pentru a câştiga capital politic, le poate obţine prin nişte trucuri: fie va căsca deficitul public peste nivelul maxim admis de Tratatul de la Maastricht, fie va tăia din alte cheltuieli bugetare. În primul caz, ţinta de inflaţie pentru 2008, când începe creşterea excesivă a pensiilor, ar fi serios afectată. În cel de-al doilea, ar fi întârziată crearea infrastructurii, în absenţa căreia nu poţi avea o dezvoltare durabilă.

Politica salarială este o altă sursă de îngrijorare. În prima jumătate a anului 2007, salariile, practic, au explodat, îndeosebi din cauza creşterii foarte rapide în sectorul public.

un salt de 20%, în timp ce productivitatea muncii a progresat cu cel mult 10%. Cei mai greu loviţi sunt exportatorii, ale căror produse fac faţă competiţiei nu atât prin tehnicitate sau calitate, cât prin costul redus cu mâna de lucru. Dacă la o creştere a salariilor cu 10% peste productivitatea muncii adăugăm aprecierea nominală a leului cu 8%, realizăm mai bine de ce exportatorii ţipă ca din gură de şarpe. Profiturile lor, oricât de mari ar fi fost, nu mai există, fapt ce explică falimentele în lanţ din ultima vreme.

Cererea de consum, pe care se bazează creşterea economică, este stimulată nu numai de cheltuielile publice sau de politica salarială, ci şi de excesul de lichiditate existent pe pieţele internaţionale. Foarte mulţi bani în căutare de câştiguri mari au intrat şi în România, îndeosebi în comerţul cu amănuntul şi în intermedierea financiară. Cei aflaţi la putere trag speranţa că balonul pe care tot îl umflă excesul de lichiditate se va sparge după alegerile parlamentare din 2008. Ce se va întâmpla însă dacă evenimentul se va produce până atunci? Răspunsul guvernanţilor noştri motorizaţi, cărora le place să alerge cu 200 de km la oră, indiferent de condiţiile de drum, nu este greu de anticipat: „Noi am condus bine, dar ne-a sărit un cerb în faţă”. Astfel de „ghinioane” vor tot avea politicienii români cât timp nu vor fi capabili să facă rost de „o maşină mai bună”. Or, dacă până în 2007 se mai făceau reforme structurale în economie, după aderarea României la Uniunea Europeană ele au fost complet sistate.

miril

7th August 2007, 11:13

MARIUS DRAGHICI: Misoginismul vinde bine Marius Draghici Ev Z

Marius Draghici: "Manual de utilizare a femeii ca obiect sexual".

Prima data cand am auzit „N-ar fi cool sa ai o prietena cu zero planuri de viitor?”, nu m-am prins. Un instinct feminin revoltat, care-mi statea in coasta, a izbucnit: „Misoginii!”, „Adica, de ce?!”, m-am intrebat.

Traiasca mintea cea de pe urma! Numarul mare al barbatilor pentru care femeia este un obiect sexual temporar a capatat valoare de piata. Coca Cola gadila astfel orgoliul masculilor cu aceasta mentalitate cu un clip in care femeia este un obiect de entertainment, potential sexual. Va intreb: nu cumva sunteti tratate cu zero respect?

Oooo, dar acest videoclip e de-a dreptul politicos comparativ cu cel pentru noul Ford de pe net! Stati calme si imaginati-va: o tanara super-model, pozata in umbra incitant si provocator.

I se vad - va rog, retineti - doar picioarele, coapsele si sanii, gazduiti de un decolteu apetisant. Poza incita la o aventura sexuala, insa femeii nu i se vede fata! Textul ne atentioneaza: „Noua ta menajera”.

Adica a noastra, a barbatilor. Baietii cu bani, orgoliu si doar cai-putere in cap si-au gasit deja accesoriul pentru noua super-masina: un obiect sexual, dispensabil si intersanjabil, eventual odata cu revizia, cu care sa te dai mare la prieteni.

Bere, bere, bere. Capitolul asta galgaie de misoginisme. Va mai amintiti de „fetele cu pisoiasi” de la Bergenbier? Cand imaginea „umbla” pe sanii fetei in timp ce barbatii adevarati beau o bere rece? Ca sa nu mai amintesc de reclama noua, cum „luptati” voi, blondele, „impotriva incalzirii globale”.

Dar de fundul dezgolit al zidaritelor, fluierate de cativa handralai de pe terasa hotelului, care saliveaza langa o sticla de Carlsberg, ce credeti? Sau fanteziile sexuale ale bautorului de Skol, intins ca un bastard pe sofa, cum vi se par?

Cele mai agresive misoginisme le gasesc insa in promo-urile „glumete” de la posturile de radio Kiss FM si 21. „Uite-asa se bate fata / Cand pe stanga, cand pe dreapta!”. Pe cele de la 21 nu le pot reproduce in ziar ca mi le taie corectura.

Va intreb acum: va maguleste acest tratament publicitar? Va simtiti mai implinite, mai respectate, mai iubite in compania unor astfel de proiectii sociale si comerciale?

Companiile au un singur scop: sa faca bani. Goana pentru bani se face insa prin mijloace legale, civilizate, neofensatoare si cu responsabilitate sociala. Consider inacceptabila si revoltatoare promovarea imaginii femeii-obiect sexual. Per a contrario, campania „Dove” cu femei normale este o dovada de decenta si de responsabilitate.

Avem institutii care se uita la televizior degeaba, pe banii nostri. Pana prind si ei de veste, voi bea o bere rece, fara alcool si nemisogina. Iar voi, dragelor, daca gasiti pe internet reclame misogine, dati-mi de veste. Gasim o forma sa adunam misoginismele intr-o groapa de gunoi, la vedere, sa le batem obrazul.

miril

7th August 2007, 11:15

Bucurestiul kitsch Sorin Ionita Ev Z

Sorin Ionita: "Cand am luat noi, cetatenii, decizia democratica sa transformam Bucurestiul intr-un Las Vegas pakistanez, lucru evident la o plimbare de seara pe marile bulevarde?"

Am si eu o intrebare pentru edilii Capitalei, atat cei de la centru, cat si pentru hiper-agitatii de la sectoare:cand am luat noi, cetatenii, decizia democratica sa transformam Bucurestiul intr-un Las Vegas pakistanez, lucru evident la o plimbare de seara pe marile bulevarde? Ca eu nu retin sa fi votat asa ceva.

Dimpotriva, imi amintesc ca acum trei ani era vorba despre un program cu parcari subterane, sa se mai elibereze trotuarele, niste pietonale, cu mese si scaune scoase in strada, flori si pomisori, piste de biciclisti - adica ceea ce vezi in toate orasele europene incepand de la Szeged incolo. In zonele respective, un management inteligent al activitatii comerciale si de loisir, cu functiuni urbane atent alese, cu orar care sa esaloneze traficul si promenada etc.

In loc de asta, ce sa vezi? Centrul Bucurestiului este umplut seara de luminile orbitoare si multicolore a nenumarate cazinouri - in fapt niste tripouri arabesti cu sala de jocuri mecanice - care au puit peste tot si par singurul lucru care functioneaza dupa ora 20.00.

In jurul lor, pe o raza de 100 de metri, prolifereaza fauna naturala a acestor stabilimente: suti, lumpeni care spala masini, pesti in uniforma de bodyguarzi care stau la palavre amicale cu jandarmii. Si, desigur, autoturisme parcate otova, sub atenta indrumare a indivizilor, carora autoritatea publica pare ca le-a delegat gestionarea vietii de noapte in Bucuresti.

Toata aceasta atmosfera kitsch n-are nimic de-a face cu UE, ci cu Tirana, Chisinau, Dnepropetrovsk, ca sa ma refer doar la zona noastra. Treceam deunazi cu un prieten strain prin centru, tocmai intorsi amandoi de la Budapesta, si n-am stiut cum sa-l alerg mai repede pe partea cealalta a strazii, evitand cu grija si cloaca numita pasajul subteran Universitate, refugiindu-ne in holul unui hotel, pentru a mai salva ceva din onoarea Capitalei.

Stiu ca efortul primariilor s-a concentrat in ultimii ani pe marea infrastructura, unde restantele Bucurestiului sunt enorme. Pana nu se termina refacerea strazilor si a retelelor de apa-canal, nu te poti ocupa de fineturi, precum innoirea mobilierului urban, desi politic ele ar fi atractive: cetateanul pe astea le vede, nu tevile ingropate sau statia de tratare a apei.

Totusi, nu pricep de ce, in domenii care nu costa, lucrurile merg spre rau, nu spre bine. Ca sa revin la cazinouri: doar in Piata Universitatii am ochit trei, dupa care m-am plictisit sa le numar pe cele de pe Magheru si Calea Victoriei.

La Hotelul Bucuresti bag de seama ca se mai face unul: inalt pe toata fatada, atent pozitionat ca sa domine perspectiva strazii de la distanta. In principiu, eu sunt pentru libertatea initiativei si comertului, chiar si a acelor activitati fata de care am un dispret usor amuzat, cum ar fi jocurile de noroc si cluburile de noapte. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, si zaruri se poate juca cu un pic de stil, oameni buni!

Mai ales un lucru nu pricep. Imi povestea un prieten dentist, care si-a deschis cabinet, ce reguli draconice a avut de respectat pentru afisaj: placuta de o anumita dimensiune, din material care imita metalul, sa aiba un anume format, care chiar urmarea un anume bun-gust.

La fel, un amic si-a schimbat usa si ferestrele de la strada, la o casa non-monument, dar asa e el mai original din fire si a vrut sa aiba autorizatie de constructie. Nu va spun ce a urmat: nu fa aia, nu fa ailalta, dupa tot felul de norme obscure, dar care aveau pana la urma o noima, anume sa fereasca un pic orasul de vandalizare.

Dar daca-i asa, si pentru o placuta de doua palme insurubata langa usa blocului de cartier made in 1970 primaria se tine batoasa, cum e posibil ca vizavi de Sala Dalles, pe zeci de metri patrati, sa se zbenguie seara de seara o orgie de beculete de un prost-gust ametitor?

Cum se poate ca langa statuia lui Mihai Viteazul, acoperind luminile de ambient platite de primarie, singurele lucruri vizibile sa fie sclipiciul miscator al tripourilor, unul functionand chiar intr-o cladire istorica aflata in proprietatea RAAPPS? (Ca tot acolo stau PSD Bucuresti si ce a ramas din Alianta D.A., treaba lor, are aerul ca le prieste.)

Pentru ce mai avem servicii de urbanism si arhitecti platiti de contribuabil, care reflecteaza diafan la workshopuri asupra hermeneuticii spatiului, daca oricum se dau autorizatii pentru toate ororile? La ce o mai aburim atata cu brandul de tara, daca in Capitala ajunge sa-ti fie jena sa iesi seara pe strada? Adica, dupa atata administratie si hartoage, chiar nu se gaseste o solutie pentru ca Bucurestiul sa nu se transforme incet-incet intr-o mare tiganie cu neoane colorate?

miril

7th August 2007, 11:16

Masoneria, bau-baul suprem si ultim Miruna MUNTEANU Ziua

Toata presa romaneasca se intrece zilele acestea in a-i aduce un ultim omagiu exceptionalului om si artist care a fost Florian Pittis. Nimic mai firesc. Bizar este insa faptul ca aproape nimeni nu pomeneste un "detaliu" bine cunoscut din biografia lui: apartenenta la masonerie.

Cu toate ca Pittis nu l-a ascuns niciodata. Dimpotriva, si-a asumat cu curaj aceasta alegere, sfidand prejudecatile - asa cum a facut toata viata. A acceptat chiar sa devina purtatorul de cuvant al Marii Loje Nationale din Romania - interfata intre organizatie si lumea "profana". Vocea sa inconfundabila a fost, pana duminica, vocea oficiala a masoneriei romanesti.

Cum se face, deci, ca, luni, toate ziarele s-au grabit sa consemneze condoleantele transmise de Clubul Rapid, dar nimeni nu i-a invitat sa vorbeasca despre disparut si pe cei carora Pittis le zicea "frati"? Raspunsul este simplu. Zilele acestea, presa romaneasca scrie mult despre masonerie, dar nu de bine. Dimpotriva, asistam la o subtila campanie de demonizare, construita din insinuari, mistificari si argumente teologice rasuflate. Sunt scoase de la naftalina anateme bisericesti din anii '30, prilej pentru titluri senzationaliste de tipul "Masoneria, dusman al lui Dumnezeu".

Contextul (si miza) acestei campanii: batalia pentru succesiunea Patriarhului Teoctist. O batalie crancena, nu lipsita de lovituri sub centura. O batalie in care a fost invocat si supremul argument conspirationist: unul dintre candidati ar fi sprijinit de masonerie - ceea ce, chipurile, l-ar descalifica din start. Ironic este faptul ca "dezvaluirea" a fost lansata de Cosmin Gusa - cel care, in urma cu trei luni, il ridiculiza (pe buna dreptate) pe Traian Basescu pentru o iesire la rampa absolut similara. In luna mai, presedintele Romaniei sugera ca masoneria rusa s-ar fi aflat in spatele suspendarii sale, prin Alexandr Kondyakov, un amic al liderului PIN. Astazi, Cosmin Gusa denunta "jocurile de influenta la nivelul masoneriei in favoarea lui Traian Basescu". Doi politicieni rivali isi dau in cap folosind acelasi truc. "Oculta" e, invariabil, in tabara inamica.

Masoneria continua sa ramana "suspectul de serviciu" al tuturor conspiratiilor. Petarda ieftina, dar cu efect garantat, pentru inflamat multimea. Din partea politicienilor, asemenea de stratageme nu sunt o surpriza. E regretabil, insa, faptul ca si inalti ierarhi ai Bisericii se preteaza la astfel de metode. Ca, orbiti de lupta pentru putere, sunt gata sa adopte un discurs anacronic si primejdios. Trecand deliberat sub tacere un amanunt semnificativ: Patriarhul Miron Cristea, cel sub care masoneria a fost afurisita in 1937, era el insusi mason. Si atunci ca si acum, demonizarea "ocultei" facea parte dintr-un joc politic mult mai amplu. Si trebuie analizata in contextul ei istoric. Vechea si controversata decizie a Sfantului Sinod pare azi complet desueta. Unele pasaje sunt pur si simplu inacceptabile pentru societatea contemporana (cum ar fi cel care cere preotilor sa "invete poporul" sa nu-i voteze pe candidatii neagreati de Biserica, sau cel care recomanda "izolarea" intelectualilor care decid sa ramana in loji). Dezgroparea acestui text dezvaluie o ingrijoratoare lipsa de scrupule. Chiar si fata de reputatia BOR, a carei inconsecventa devine flagranta. In plina campanie de demonizare a masoneriei, nu e de mirare ca jurnalistii au ezitat sa pomeneasca despre activitatea initiatica a lui Florian Pittis, de parca ar fi fost vorba despre un episod rusinos din biografia regretatului artist. Numai ca Pittis nu l-a considerat asa. Ferm si consecvent in alegerile lui, si le-a asumat pana la capat, fara ipocrizie. Ar fi timpul ca Biserica Ortodoxa Romana sa procedeze la fel. Daca, intr-adevar, anatema din 1937 mai este inca in vigoare, purtatorul de cuvant al MLNR nu ar avea dreptul la o inmormantare crestineasca. Odata pentru totdeauna, BOR trebuie sa se pronunte. Fara ambiguitati.

miril

7th August 2007, 11:17

Cadoul lui Pittis pentru PaunescuCristian Teodorescu Cotidianul

Aparatorul lui A. Paunescu sau omul care a ramas fidel unui mod de gindire si unor prietenii, indiferent de cele intimplate mai tirziu?

Daca Florian Pittis ar fi fost actorul unor mari roluri principale, cu siguranta ca nici unul dintre cei care il contesta postum pe forumuri nu si-ar permite sa-l inghesuie cu intrebari incomode. Pittis nu s-a priceput sa-si gestioneze imaginea, cum se spune, si nici n-a fost un actor care sa astepte incruntat osanale din partea criticii. Marele sau defect a fost ca si-a inchipuit ca daca daruieste tot timpul cite ceva altora, asta e suficient. Un al doilea defect a fost ca nu s-a batut - sau poate nu stiu eu - pentru roluri principale. S-a multumit, la noi, cu roluri secundare, interpretate sclipitor, uitind ca in Romania a facut ravagii modelul secretarului general al PCR, presedinte al tarii. Ca multi oameni generosi, nu s-a intrebat niciodata ce primeste in schimb. Se simtea bine in rolul de Motu, rasfatat de prieteni si, fara sa-si dea seama, folosit pe scena chiar de prietenii sai? Sau chiar ii placea sa dea replica pentru succesul altora?

A fost unul dintre actorii in care Liviu Ciulei credea fara rest. Si totusi Ciulei nu i-a gasit rolul principal cu care sa-l impuna. Asta poate ca s-a intimplat, nu numai in ceea ce-l priveste pe Ciulei, fiindca Pittis isi alesese un anumit stil si un anumit personaj, la care nu parea dornic sa renunte. Acela de rocker al anilor ’60. Par lung, blugi, prizonier al Woodstock-ului si urmas al lui Cornel Chiriac, dupa plecarea acestuia din tara. Spre deosebire de Cornel Chiriac, cel care si-a transplantat emisiunea Metronom, cu un extraordinar succes la Europa Libera, Pittis n-a fost niciodata un militant. Credea, dar nu avea forta de a impune ceva, ci doar de a se declara de partea unei anumite directii. Asta cred ca e explicatia ca, dupa ce s-a vazut interzis la Bulandra cu spectacolele de muzica si poezie pe care le facea, a acceptat sa se mute cu arme si bagaje la Cenaclul lui Adrian Paunescu, cel care i-a preluat ideea. De dragul supravietuirii proiectului, el a devenit unul dintre personajele spectacolelor conduse de bardul in devenire. Dupa 1990, Pittis, care ar fi putut sa-l faca de doi bani pe Paunescu fiindca i-a furat ideea, sare in apararea acestuia si il prezinta ca pe omul datorita caruia lucrurile au mers inainte. Acest om inteligent si talentat n-a avut nici atunci puterea de a incerca sa-si recapete rolul de personaj principal, ci i l-a cedat inca o data, definitiv, lui Paunescu.

Herc_Reloaded

7th August 2007, 11:47

Intr-o tara paranoida, nu este de mirare ca subiecte de mult fumate precum masoneria fac atata valva. Au fost traduse in Romania aceel carti in care se afirma ca Turnurile Gemene au fost daramate de Bush, cu ajutorul CIA? Sunt convins ca sunt un hit!

Asa ca articolul Mirunei este la obiect.

Nici eu nu am inteles graba de a-l decora pe Teoctist.

miril

7th August 2007, 12:44

Mmmmiruna-i numai una. Si buna.

Bancaru

7th August 2007, 12:49

Mie asta mi-a placut in ZIUA:

O sfintenie sau despre morti numai de bine

Am auzit de la un taximetrist cum ca raposatul patriarh Teoctist da deja semne de sfintenie. Era cu o zi-doua inainte de inmormantare si pare-se ca unul dintre semne era faptul ca, neimbalsamat cum ziceau reprezentantii Bisericii ca e, Teoctist arata in sicriu ca viu, la peste 30 de grade si sub sarutarile a mii de oameni (spre deosebire de Zosima al lui Dostoievski, un sfant pe timpul vietii, dar cu trup nemernic dupa moarte).
Cu regret trebuie s-o spun, cu fiecare trecere pe lumea cealalta a unei personalitati publice, natiunea romana da semne din ce in ce mai grave de fatarnicie. Ba chiar ar fi bine dac-ar fi vorba de ipocrizie - daca, adica, oamenii macar si-ar da seama ca mint ori se prefac -, dar s-ar putea sa fie chiar mai grav, de extirparea genetica a memoriei. Nici macar nu te mai poti uimi vazand cum turnatoriile, bisericile daramate si scrisoare de sustinere a lui Ceausescu, semnata de Inalt Prea Sfintitul Teoctist dupa Congresul PCR din noiembrie 1989, au disparut in neantul uitarii, cand, daca citeste cineva, acum, necroloagele publicate dupa decesul lui Silviu Brucan, si despre el ar putea spune ca da semne de sfintenie - in ordine laica, ce-i drept. Iar daca despre morti e asa de simplu sa vorbesti numai de bine, de aici si pana la luarea in posesie simbolica a trupului mort nu mai e decat un pas.

Greu de decis care moment e mai ultragiant - sa vezi cetateni romani in toata firea, parinti (dar mai ales bunici), aducand la catafalc, sa vada un om mort, fie el si Patriarhul BOR, copii care nici n-au invatat bine sa mearga, sau ceremonia in care i-a fost acordat lui Teoctist Ordinul Steaua Romaniei in gradul cel mai inalt (echivalentul sfinteniei in statul nostru secular), ditirambii in care nu ca i se iertau toate pacatele cunoscute (ceea ce biserica spune ca numai Dumnezeu poate face), dar erau sterse cu totul din toate catastifele, sau felul in care disparitia patriarhului a dus la reactivarea, pe un ton tare aproape de santajul sentimental, a temei Catedralei Mantuirii Neamului. Greu sa te hotarasti ce e mai penibil - sa auzi, pe postul public de televiziune, vehicularea ideii ca istoria Romaniei se confunda cu cea a Bisericii ei Ortodoxe (si deci ar trebui studiate impreuna) sau sa vezi, la aceeasi televiziune (la toate televiziunile, sa fim drepti) infratirea intru durere a politicienilor de toate orientarile si practicile religioase -, si la ce sa te crucesti mai tare - ca intai-statatorul unei Biserici majoritare e urcat pe masa de operatie si anesteziat total, la 92 de ani, fara nici un fel de pregatire sau ca el nici nu s-a racit bine si mitropolitii si incep sa se sape reciproc in pregatirea succesiunii (prima grija a lui Bartolomeu Anania fiind sa declare, dupa regretele eterne, ca nu vrea sa candideze). Mortii cu mortii, iara viii cu viii, cum zice poporul ortodox roman, si informatiile confidentiale despre trecutul tulbure al principalilor candidati la scaunul patriarhal, pazite pana acum prin comun acord, au si inceput sa apara. Informatii confidentiale puse sub pecete prin eforturile aceluiasi Preafericit Teoctist, despre care degeaba va mai dovedi cineva ca, inainte de a deveni un sustinator al ecumenismului si de a se intalni cu Papa Ioan Paul II, in ceea ce e unanim considerat ca un moment istoric, a fost "trimisul" Partidului Comunist pe langa prelatii greco-catolici inchisi, pe care a incercat sa-i converteasca la ortodoxie.

Iar daca moartea si inmormantarea lui Teoctist s-au transformat intr-un circ cu multe animale exotice, sa vedem ce va deveni alegerea noului patriarh. S-ar putea ca invingator sa iasa cel care va reusi sa-si canonizeze predecesorul.

Iulia POPOVICI
Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=224912&data=2007-08-07

Bancaru

7th August 2007, 12:50

Sau:

La judecata zilei

Constantin BALACEANU-STOLNICI (LAURENTIU)

Recent, guvernantii nostri au transformat jalnica problema a gunoaielor din spatiile publice intr-un subiect electoral. Ea este, insa, o problema culturala. Nici unui elvetian nu i-ar trece prin minte sa arunce un bilet de autobuz pe trotuar; in schimb romanii au un impuls sa azvarle gunoaiele in rigole, la coltul stazilor si pe locurile virane. Este o problema de educatie ce ar trebui facuta serios inca de la gradinita de copii. In fine, este si o problema de legislatie, caci ar trebui pedepse severe aplicate riguros, cum am vazut la Singapore. In societatea moderna orice cetatean este un mare generator de gunoaie si deseuri, iar gestionarea lor nu este numai sarcina primariilor dar si a fiecaruia dintre noi.

www.ziua.ro

miril

7th August 2007, 12:51

Buna! Si asta.

Bancaru

7th August 2007, 13:03

Spuneti-mi, va rog, ce parere aveti de femeia asta. Are si o melodie arhicunoascuta - You're so vain. Ea este Carly Simon. Muaaaaaaaaaaamaaaaaaaaaaaaaaa...
http://travelvideo.tv/news/images/uploads/CarlySimon.jpg

Bancaru

7th August 2007, 13:06

Hauuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
http://cover.m2y.siemens.ch/cover/00000000000003842491-1000x1000_72dpi_RGB_80Q.jpg

miril

7th August 2007, 13:09

Eh si tu acum, umbli la nostalgii (sau la vanitati?). Vrei sa plang? Dupa ochii...ei:

http://www.youtube.com/watch?v=_-RdAzkKlXY

Herc_Reloaded

7th August 2007, 15:31

Pe site-ul Antenei 3, sub titlul doliu in masoneria romaneasca, apare o poza cu Virgil Iantu cu mana pe inima? Pai si Iantu este mason? Ma intreb daca florareasa de la mine pe pe strada (de acum 10 ani) a devenit intre timp maestru/companion sau numai ucenic in ale masoneriei.
Cum glumea cineva (amar!) despre noi progresistii: am ramas asa de putini, putem infiinta o organizatie secreta. Masonii astia, ein schimb, in curand se vor intruni pe stadioane.

Herc_Reloaded

7th August 2007, 15:39

IErtati-mi aceasta postare, articolul este mizerabil, dar lamureste un aspect:

Sexy-impresara: Mă mărit cu Reghecampf!

"Ana-Maria Prodan este cu siguranţă trup şi suflet pentru fotbal! Pe lângă faptul că este impresară, dând peste cap şi ameninţând din ce în ce mai serios supremaţia fraţilor Becali, blondina trăieşte o poveste de dragoste cu un practicant al sportului cu balonul rotund.

Aflată în plin proces de divorţ cu actualul ei soţ, fostul baschetbalist Tibi Dumitrescu, bărbat cu care are şi două fetiţe, cea mai sexy prezenţă de pe prima scenă a fotbalului românesc se iubeşte cu Laurenţiu Reghecampf, fostul jucător al Stelei. Mai mult chiar, după terminarea procesului, femeia intenţionează să se mărite cu iubitul ei.

„Ne dorim foarte mult să fim împreună. După divorţ, mă mărit cu Laurenţiu!”, a anunţat Ana-Maria Prodan, în cadrul unui talk-show. Există însă două mari probleme. Prima dintre ele - atât ea, cât şi Reghecampf, sunt căsătoriţi şi, ce este mai grav, fotbalistul încă nu a depus actele de divorţ. Cu toate acestea, sexy-impresara speră din tot sufletul ca iubitul să grăbească lucrurile şi să fie doar al ei: „Suntem persoane mature. Am decis să divorţăm amândoi şi partenerii ne-au înţeles. Nu poţi să mai stai într-o căsnicie dacă nu mai merge”.

Cea de-a doua problemă este însă mult mai gravă! În caz că Ana-Maria şi Laurenţiu îşi vor recăpăta „libertatea” şi îşi vor putea uni destinele, distanţa va reprezenta un impediment deloc de nebăgat în seamă în ceea ce priveşte fericirea lor conjugală. Asta pentru că femeia îşi desfăşoară activitatea în România, fiind şi prezentatoare TV a unui matinal, în timp ce fotbalistul câştigă o pâine pe pământ german, fiind legitimat la clubul Alemania Aachen. „E adevărat că el joacă în Germania, iar eu trebuie să mă ocup de afacerile mele de aici, dar asta nu contează atunci când dragostea e mare. În fiecare weekend voi pleca în Germania pentru a fi alături de el”, a încercat să se încurajeze Ana-Maria. Să dea oare lovitura sexy-impresara şi în Bundesliga?! Nu de alta, dar „tentaculele” fraţilor Becali nu au ajuns până acolo... "

Mda. Asa se explica "oferta" Alemaniei pentru Herea. Pacat ca nu mai are vreun "iubit" si la AC Como din Liga a 4-a italiana, ca poat mai salta pretul cu 5,000.

miril

7th August 2007, 16:15

Threesome...thing? Aaach...en! Nu merge la nemti asa ceva. Nu ma refer la menaj, caci e din...contre.

krapulax

7th August 2007, 16:39

Dupa 1990, Pittis, care ar fi putut sa-l faca de doi bani pe Paunescu fiindca i-a furat ideea, sare in apararea acestuia si il prezinta ca pe omul datorita caruia lucrurile au mers inainte.
imi amintesc de emisiunea lui tatulici de prin vara lui 90 in care l-a avut ca invitat pe ad. paun., cu scopul de-ai spala imaginea. pittis a avut o interventie in acea emisiune si regret sa o spun, total in favoarea grasului. rapidisti, deh. daca nu ma insel, liiceanu a scris atunci un frumos articol, 'porcul dvs de serviciu' sau ceva de genul asta, cred ca a aparut si in volumul 'apel catre lichele'

miril

7th August 2007, 16:44

Pittis a fost un boem perpetuu, nu cred ca putea spune ceva rau despre cineva, iar Grasul, in afara ca a facut servicii Rapidului, irelevant, aici, era un om care indatora pe multi, in vremuri tulburi. Nu cred ca Motu a realizat, atunci, ce face si nici dupa...aceea.

krapulax

7th August 2007, 16:46

ainsi soit-il!

Bancaru

7th August 2007, 17:42

Adica?

krapulax

7th August 2007, 17:48

adica, despre mo(r)ţi numa de bine. iar despre iacov, numa de foarte bine. hai rapidu, titişoare!

Bancaru

7th August 2007, 20:24

Teaşcă?

miril

8th August 2007, 09:26

Curat murdar. Gunoiul!

Regii gunoaielor şi asfaltului, chemaţi de Băsescu pentru mulţumiri la Palat Gandul

Regii gunoaielor şi ai asfaltului, care la rugămintea preşedintelui Băsescu au ras pe gratis muntele de gunoi de la Glina, au fost chemaţi la Cotroceni. Silviu Prigoană, Dorinel Umbrărescu, Costel Căşuneanu, adică oamenii care, la un cuvânt al şefului statului, au scos din buzunar sute de mii de euro, s-au prezentat, ieri, la Palat pentru a primi mulţumirile preşedintelui. „Am dat mâna cu preşedintele. A sunat cineva de la cabinet şi ne-a invitat la Cotroceni. Ne-a stat inima.

„Am crezut că suntem din nou chemaţi la vreo muncă voluntară”, ne-a declarat Silviu Prigoană, patronul firmei de salubrizare Rosal, imediat după întâlnirea cu şeful statului. „Am crezut că o să vorbim mai mult. Ne-a servit cu o cafea şi o apă minerală şi, după zece minute, s-a scuzat şi a plecat”, a povestit patronul de la Rosal. Potrivit acestuia, la întâlnirea cu preşedintele au participat peste 20 de persoane, patroni de firme de construcţii şi de salubrizare. „Mie oamenii aceştia, care în mai puţin de două zile au reuşit să evacueze sute de tone de gunoaie, mi se par nişte genii. Dacă eram chemaţi, şi munceam cu linguriţa, podul de la Otopeni era gata de doi ani de zile”, a mai spus Silviu Prigoană, care a estimat costurile voluntariatului de la sfârşitul săptămânii trecute la aproape 30 de miliarde de lei vechi.

„Am făcut un calcul împreună cu primarul de la Popeşti – Leordeni şi ne-a ieşit aproape un milion de euro. Constructorii şi-au diminuat puţin profitul, dar a meritat. Am dovedit că se pot sponsoriza şi alte activităţi în afară de fotbal. Se pot curăţa locuri de joacă pentru copii, parcuri de care să se bucure toată lumea”, ne-a mai spus Silviu Prigoană. Totuşi, patronul de la Rosal a lăsat să se înţeleagă că, în viitor, nu ar mai fi dispus să mai participe la o astfel de activitate voluntară. „Să nu exagerăm. Una pe mandat ajunge. Sper ca voluntariatul să fie din ce în ce mai rar. La două acţiuni de genul ăsta se simte, că de două ori câte 50.000 de euro îl simte orice firmă mare”, a mai spus Prigoană. Dan Besciu, unul din patronii „Euroconstruct” şi „Golden Blitz”, nu a putut onora invitaţia de ieri a preşedintelui Băsescu.

„Sunt în concediu de două săptămâni”, ne-a spus omul de afaceri. Dorinel Umbrărescu şi Costel Căşuneanu, patronii altor două firme de construcţii care au răspuns chemării preşedintelui Băsescu, nu au putut fi contactaţi. Se pare totuşi că acţiunea de la sfârşitul săptămânii trecute, când mai multe firme de salubrizare şi de construcţii au curăţat pe gratis malul Dâmboviţei, nu a rămas nerecompensată. Potrivit Mediafax, doi consilieri PC de la Primăria Generală susţin că unele firme implicate în acţiunea de strângere a gunoiului la apelul preşedintelui Traian Băsescu şi care au lucrări contractate cu municipalitatea vor primi suplimentări de milioane de euro. Într-o conferinţă de presă organizată ieri, consilierii conservatori Octavian Petrovici şi Victor Adîr au declarat că pentru următoarea şedinţă a Consiliului General al Capitalei se pregătesc proiecte de hotărâri prin care se majorează sumele alocate pentru unele din aceste lucrări. (I.C.)

miril

8th August 2007, 09:29

Sa vina si-n Cotroceni dar nu doar in vizita.

Canary Wharf, proiectat si construit de George Iacobescu Romanul care are cheile de la bancile lumii Romania Libera

George Iacobescu a parasit Romania in urma cu 32 de ani. Astazi, el este directorul general al celui de-al doilea centru financiar al LondreiPetre Badica, Gabriel Bejan

Canary Wharf din Londra, al doilea centru financiar european, este proiectat, construit si condus de romanul George Iacobescu, un inginer care a plecat din lagarul comunist in urma cu 32 de ani. Povestea lui Iacobescu, pe care o puteti citi in exclusivitate in Romania libera, incepe intr-o modesta scoala din Tunari, in anii dictaturii lui Ceausescu, si ajunge pana in zilele noastre, in buricul financiar al Europei. Bucuresteanul, care a avut o evolutie profesionala impresionanta, este chiar directorul general al Canary Wharf, unde isi au

sediul cele mai importante banci din lume, printre care Citigroup, Credit Suisse, Bank of America si altele.
Cu o suprafata construita de peste un milion de metri patrati, format din 34 de cladiri, printre care si cele mai inalte din Anglia, Canary Wharf este un oras intr-un oras. Zilnic, aici lucreaza aproape 100 de mii de oameni, iar alti 500 de mii vin in fiecare week-end sa-si petreaca timpul liber in mall-urile, teatrele sau cinematografele centrului.

Cele mai importante banci ale lumii, companii multinationale, organizatii transfrontaliere si publicatii de prestigiu au sediu la Canary Wharf, centru de afaceri proiectat, construit si condus de romanul George Iacobescu.
In acest complex imobiliar format din 34 de blocuri de diverse dimensiuni muncesc 100.000 de oameni, cam cat po****tia oraselor Deva sau Targu Jiu.
Iacobescu a emigrat din Romania in urma cu 32 de ani, dupa ce un om de afaceri britanic a platit, in schimbul lui, cinci mii de dolari.
cu o suprafata de peste un milion de metri patrati construiti, Canary Wharf din Londra este un oras intr-un oras. Cele mai importante banci din lume – Citigroup, Credit Suisse, Hong-Kong Shangai Bank, Lehman Brothers, Morgan Stanley, Bank of America, Barclays, unele institutii media precum Reuters sau Daily Mirror au sediul la Canary Wharf. Peste 500 de mii de oameni vin la fiecare sfarsit de saptamana sa-si petreaca aici timpul liber. Considerat al doilea centru financiar al Europei, valoarea lui este estimata la 16 miliarde de dolari. Putini stiu ca omul care a construit acest complex imobiliar de exceptie si care acum vegheaza la buna lui functionare este romanul George Iacobescu, directorul general al Canary Wharf. El ne-a povestit in exclusivitate cum a evoluat de la pozitia de inginer angrenat in economia socialista la statutul actual.
— Romania libera: Ce amintiri aveti legate de Romania?
— George Iacobescu: M-am nascut in Bucuresti in 1945. Mai pastrez legaturi de familie si am o multime de prieteni. Am urmat scoala primara in Tunari si liceul la Cantemir. Am ramas foarte legat de fostii mei colegi, pe care vin sa ii revad la fiecare cinci ani. Am urmat Facultatea de Constructii Civile, Agricole si Industriale, care a fost una dintre cele mai frumoase perioade ale vietii mele. Din pacate, amintirile politice sunt mult mai putin placute si asta e motivul pentru care sunt aici si nu sunt acolo.

Vandut de comunisti pentru un pumn de dolari
— De ce ati ales sa deveniti inginer?
— Regimul comunist a avut o influenta importanta in alegerea carierei. Bunicul meu, care mi-a fost un far calauzitor, a fost avocat si ziarist la Adevarul. A trait in mizerie multi ani, pana cand unul dintre fostii sai studenti, ajuns ministru, i-a dat o pensie. Tatal meu a fost medic hematolog si unul dintre inventatorii trombinei. Inainte de a muri, la 56 de ani, din averea agonisita reusise sa isi cumpere o Dacie. Cand au realizat ca aceste doua meserii nu au viitor in comunism, au incercat sa ma indeparteze de ele. Teoria lor a fost ca in lume se va construi mereu si va fi nevoie de ingineri constructori.
— Cum ati parasit Romania?
— Prin anii ‘70 exista un sistem prin care oamenii erau vanduti. Daca ar fi sa ma exprim mai elegant, as spune ca li se oferea posibilitatea sa emigreze in schimbul unei sume de bani. Un om de afaceri britanic facea comert cu Romania. Te inscriai pe o lista de asteptare si ii dadeai o suma de bani. Atunci cand incheia o afacere, cu o parte din banii datorati de statul comunist cumpara libertatea unor romani care doreau sa emigreze. Ulterior, acestia puteau sa paraseasca tara.
O matusa din Canada a strans 5.000 de dolari, bani care nu au fost insa suficienti pentru a plati si libertatea logodnicei mele. Dupa patru ani de asteptare pe acea lista, in 1975 am parasit Romania.

Greva foamei la Natiunile Unite
— Ati facut demersuri pentru a va "elibera" logodnica?
— Le-am scris unor premieri din statele occidentale. I-am trimis o scrisoare lui Jimmy Carter, care era presedintele SUA. M-am intors de cateva ori in Romania si am incercat sa ma casatoresc cu logodnica mea. Un colonel de securitate daduse un memo in care preciza ca cetatenii romani din strainatate nu se pot casatori cu romani care traiesc in Romania. Am vorbit cu secretara lui Ceausescu. Degeaba. Nimeni nu m-a putut ajuta.
Prin interventia unui congresman - seful comitetului care acorda Romaniei clauza natiunii celei mai favorizate - acest memorandum a fost suspendat pentru trei zile. M-am invoit de la munca si am zburat in tara, unde m-am casatorit pe 30 decembrie 1975. Dupa casatorie, autoritatile au spus ca mi s-a acordat doar dreptul de a ma casatori, dar asta nu inseamna ca sotia mea are voie sa plece din tara. Abia dupa un an – timp in care am facut greva foamei in fata birourilor Natiunilor Unite ca forma de protest – sotia mea a putut parasi Romania.
— Care a fost prima slujba in Occident?
— M-am angajat la o firma canadiana din Montreal. Ei aveau nevoie de un inginer care sa refaca doua blocuri care arsesera de curand. Am lucrat doi ani pentru aceasta companie.
Intr-o seara, la un dineu, am intalnit un domn care, aveam sa aflu mai tarziu, era vicepresedintele celui mai mare dezvoltator de proiecte imobiliare din America – Olympia&York. Am stat putin de vorba si peste cateva zile mi-a trimis oferta de a deveni asistentul lui. In urmatorii cinci ani, am construit prima fabrica moderna de granit din America de Nord, la Toronto, apoi un bloc de 64 de etaje la Chicago. Am mai lucrat la cateva proiecte mari in Dallas, Boston, Huston. Intr-o seara cand m-am intors acasa, fetita mea care avea trei ani jumatate se uita la mine straniu. Mi-am dat seama ca nu ma mai recunoaste. Astfel ca, atunci cand firma a fost angajata sa construiasca "World Financial Center", m-am stabilit la New York, devenind si vicepresedintele companiei care s-a ocupat de finalizarea acestui proiect.

Incurajati de Margaret Thatcher
— Cum ati ajuns la Londra?
— In 1987, premierul Thatcher a anuntat ca vrea sa demareze un proiect de reconversie si reabilitare a fostei zone a docurilor londoneze. Proiectul "Canary Wharf" a fost incredintat firmei pentru care lucram.
Am fost numit responsabil cu realizarea bugetelor, cu proiectarea si construirea a jumatate din Canary Wharf. Am devenit unul dintre cei doi responsabili cu constructia viitorului centru financiar. Necesitatea construirii acestui centru de afaceri a aparut dupa decizia premierului Margaret Thatcher de a liberaliza toate serviciile financiare, decizie importanta, la vremea respectiva, care a schimbat hotarator sistemul bancar londonez.
— Cum ati descrie Canary Wharf pentru cei care nu l-au vazut?
— Canary Wharf este al doilea centru financiar din capitala Marii Britanii. Dupa cum se stie, Londra are un centru financiar istoric care se cheama "City" si care "a crescut" de-a lungul a 500 de ani. In timp ce ei l-au dezvoltat in jumatate de mileniu, noi nu am avut la dispozitie decat 20 de ani. Ca volum al tranzactiilor financiare, Canary Wharf a ajuns la o treime din cel derulat in City, dar suntem peste Frankfurt.
— Dezvoltati afaceri in Romania?
— Nu. Am avut unele discutii cu o companie care dorea sa dezvolte un proiect numit "Esplanada" si care, probabil, va avea 450-500 de mii de metri patrati de constructie in centrul Bucurestiului. Dar nu s-a materializat nimic pana acum.

"As lucra in Romania, dar nu pentru bani"
— Ziarul "The Guardian" v-a mentionat printre managerii cel mai bine platiti…
— Asta e o intrebare pe care ar fost bine daca nu mi-ai fi adresat-o. stii ce se intampla? Fara indoiala ca sunt bine platit pentru ca ar fi stupid sa nu platesti sefii de companii. Salariile trebuie legate de realizari. Practic, ti se spune: atata vei primi daca, de exemplu, valoarea actiunilor se dubleaza. Pentru ca tu ai creat valoare pentru actionari. Blocurile astea nu sunt goale, sunt inchiriate, se fac contracte cu companii mari si noi le construim. Este vorba de o afacere si sunt platit in functie de competitivitatea ei.
— Care este timpul dumneavoastra liber?
— Cel in care am posibilitatea sa ascult jazz, cand reusesc sa fug in Italia. Nu stiu de ce aceasta tara… Cred ca respir mai bine in Italia.
— Sunteti o persoana mondena?
— Nu am decat o singura masina. Nu sunt monden deloc. Viata e o chestie foarte serioasa. In general, fiind in pozitia asta, trebuie sa am de-a face cu institutii financiare, cu organizatii internationale, cu Guvernul. Aici, la Londra, poti fi nevoit sa iti petreci viata mergand de la un dineu la altul, timp de 300 de zile pe an. Eu incerc sa reduc foarte mult asta.
— Cum ar trebui sa sune o oferta de lucru din Romania care sa va atraga?
— Nu poate sa fie decat ceva care sa ma intereseze din punctul de vedere de a realiza ceva bun pentru Romania. Poate daca mi s-ar propune ceva provocator, foarte interesant, dar nu din punct de vedere financiar… Ceva care sa imi stimuleze spiritul, inteligenta, sa fie un proiect creativ.

"Recordurile" Canary Wharf
Canary Wharf este unul dintre cele mai faimoase districte din Londra, construit pe o peninsula, pe locul vechilor docuri ale capitalei Marii Britanii. Centrul financiar, al doilea ca importanta din Europa, este recunoscut pentru faptul ca aici isi au sediul cele mai mari banci din lume. In cifre seci, Canary Wharf este format din 34 de cladiri, printre care sunt si primele trei dintre cele mai inalte blocuri zgarie-nori din Anglia. Cel mai inalt dintre acestea este One Canada Square, care are 244 de metri inaltime si nu este deschis publicului, fiind sediul unor firme. In Canary Wharf sunt 24 de imobile de birouri, cinci mall-uri, un magazin universal, doua centre de conferinte, teatre, cinematografe, cluburi de intretinere si sport etc. Constructia acestui veritabil "Wall Street" londonez a inceput la sfarsitul anilor ‘80, iar primii chiriasi s-au mutat in anul 1991. Acum aproape 100 de mii de oameni muncesc in fosta "Insula a Cainilor", dupa cum era cunoscut districtul in secolul al XVI-lea.

Bancaru

8th August 2007, 12:31

Omagiu unui patriarh comunist

De mortuis nil nisi bene. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca pe robul lui Dumnezeu Teoctist Arapasu. Nu m-as fi apucat sa scriu acest text daca nu m-as fi simtit agresat de valul mediatic starnit de moartea ultimului patriarh comunist al BOR. Nici Sinodul, nici clerul, nici credinciosii ortodocsi nu au de ce sa fie blamati. Unele stridente tamaioase ale acestora din urma au diferite explicatii: respectul pavlovian acordat functiei, mancarea din acelasi blid crestino-bolsevic decenii indelungate, recunostinta pentru diverse ridicari in grad bisericesc sau pur si simplu zelul lingusirii, atat de natural pravoslavnicei fapturi romanesti.

Nimeni nu le poate reprosa acestora atasamentul, chiar daca nu-l agreem. Dar nu ei au regizat intoxicarea mediatica. De ce i s-a acordat atata importanta, pompandu-se adrenalina artificiala, acestui eveniment care, intr-o tara cu bun simt, n-ar fi trebuit sa fie un eveniment: iata misterul care ne intriga? Sfarsitul domniei unui Patriarh de calibrul lui Teoctist (ceva intre carul cu boi si Trabant) impuneau discretie si tacere, sobrietate, neutralitate seaca si nimic mai mult.

Ca om Teoctist merita un omagiu crestinesc cuviincios. Ca patriarh merita cel mult o "criza de amnezie" pe durata celor trei zile scurse intre deces si inmormantare. Inscaunat de Ceausescu, i-a fost acestuia perfecta copie xerox: gradul sau de cultura starnea jena; despre induhovnicire, nu avem a ne pronunta decat dupa roade: a lasat in urma o biserica dominata de megalomanie revansarda, ranchiuna si spirit urat sectar (cu insulite abia vizibile, si oricum marginalizate, de normalitate), o "opera" pastorala perfect ceausista si un pseudomit, acela al apropierii de Biserica Catolica sora. Orice roman trebuie sa stie ca invitarea Papei Ioan Paul al II-lea in Romania i s-a datorat exclusiv primului ministru al vremii, Radu Vasile, care a trecut cu o indarjire vrednica de toata pretuirea, peste "nietul" obstinat al lui Teoctist. Acesta din urma n-a mai avut de ales, dandu-si consimtamantul in extremis in urma invitatiei personale si, in context, riscante, a primului-ministru. Ioan Paul al II-lea, prin venirea sa la Bucuresti, l-a pus pe Teoctist pe orbita istoriei, a adevaratei istorii europene.

Pandant, pe linie bisericeasca, al lui Iliescu, in contrast total cu adevarata Biserica ortodoxa martira, fostul patriarh nu are aproape nimic in comun nici cu predecesorii sai: Miron Cristea, carturar de rasa, autor, printre altele, al unei monografii, in maghiara, despre Eminescu si artizan al unei traduceri-etalon a Bibliei; Nicodim Munteanu, un intelept patriot si un martir; Iustinian Marina, diplomat inteligent, mani****tor pe ici pe colo al lui Dej, cu benefice compromisuri; Iustin Moisescu, un excelent biblist si patrolog, poliglot, initiator al celebrei colectii de Parinti si Scriitori Bisericesti, ctitor si restaurator de monumente istorice nepretuite. Din aceasta perspectiva, comparativ-diacronica, a te abtine sa faci bilantul "epocii Teoctist" e un indirect omagiu. Pe care i-l aduc cojudeteanului meu pentru care am rosit vreme de peste douazeci de ani. Bunul simt sa-i ghideze pe cei care ne vor alege peste cateva saptamani noul patriarh, prin rugaciunile blandului Iosif si ale clarvazatorului profet Daniel.

Cristian BAdiliTA

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=224968&data=2007-08-08

Bancaru

8th August 2007, 12:32

De ce nu se spala romanii

Suntem pe ultimul loc in Europa la consumul de sapun, detergent si pasta de dinti, ne spalam pe dinti rar, avem carii si cateodata raie si paduchi, dar recuperam "handicapul" cu parfum.

Bucuresti, ora 9.00, intr-o garnitura de metrou moderna. Din reclama la un deodorant, zambeste o tanara ireal de frumoasa. La subrat i se citeste un porc - semn ca a uitat sa foloseasca stickul de dimineata.

Asudand real, un barbat slinos isi lafaie transpiratia pe un scaun si jumatate, sub afisul cu domnisoara. E descheiat la camasa pana la brau si-si arata sexos, la tot vagonul, bicepsii parosi, dominati de o burta sanatoasa, de bere. Lipsa de ventilatie din vagon si de educatie a individului iti seteaza automat respiratia pe minimum, catre sufocare.

Orice calatorie cu mijloacele de transport in comun, fie iarna, fie vara, dar cu acutizare pe canicula, e o ilustrare olfactiva a statisticilor ce spun ca romanul consuma anual numai patru bucati de sapun, doua paste de dinti si putin peste patru kilograme de detergent.

Reprezentanti din industria produselor cosmetice sustin insa ca piata se dezvolta accelerat, dar nu pe segmentul de igiena, ci pe cel de produse premium - parfumuri, deodorante, farduri - care pana in 2010 va creste cifra de afaceri a producatorilor la un miliard de euro, fata de 600 de milioane in prezent. Altfel spus, romanii nu dau multi bani pe sapun si detergent, dar arunca cu salariul in parfumuri, confirmand perfect zicala po****ra cu izul de „rahat” care razbate chiar si dintre brazi.

„Saptamana igienei la sate”

Se intampla zilnic, indiferent de ora, in Bucuresti, sa nimeresti un loc in care pute a transpiratie. Asta in cel mai important oras al tarii, unde se presupune ca sapunul si apa ar fi la indemana oricui, daca nu se zgarceste la consum din cauza apometrelor. La Harsova, un oras cu multi asistati social si opriri dese de apa din cauza neplatii facturilor, primarul le-a recomandat saracilor sa viziteze, cel putin la doua saptamani, viitoarea baie publica.

Faptul ca locuitorii nu au apa calda, cateodata nici rece ramane o realitate ce contribuie la mirosurile prea intime din multe locuri publice.
Traiul in Romania se simte dupa miros, de cateva secole. Constantin Barbulescu si Vlad Popovici, doi antropologi clujeni, au analizat modernizarea lumii rurale din Romania anilor

1850-1920. Ei au descoperit ca igiena la romani in secolul XIX era cunoscuta si de medici, care confirmau pentru cronicile vremii: „Baie calda generala niciodata nu fac nici femeile, nici barbatii, si acestia nici pe cap nu se spala decat exceptional si unii dintre ei. Se intelege lesne in ce stare e pielea taranului. Un strat de murdarie sta intotdeauna pe dansa”. Din aceeasi sursa aflam ca taranii interbelici erau alergati de jandarmi, in cadrul unor campanii propagandistice de folosire a sapunului, care se numeau „Saptamana igienei la sate

Mihaela, batistuta si unghiutele

Daca unii spun ca taranul roman se spala de doua ori in viata, la nastere si la inmormantare, Constantin Barbulescu ii gaseste scuze pentru lipsa de igiena, in legatura lui cu sacrul: „Cele doua momente tari ale igienei gospodariei corespund cu cele doua mari sarbatori crestine: Pastele si Craciunul, iar baia de sambata se face mai ales in vederea participarii la slujba religioasa de a doua zi”, explica antropologul.

Pentru nesimtirea orasenilor de azi, scuza e gasita de medicul Aurelia Cordeanu, de la Institutul de Sanatate Publica (ISP). Ea spune ca de vina ar fi lipsa educatiei facute obligatoriu, in alte tari, inca de la gradinita: „Se pedaleaza azi mult pe educatie sexuala, prevenirea SIDA, dar astora mici nimeni nu le spune: copii, trebuie sa va spalati pe maini, pe dinti”.

Inainte de 1989, la prima ora, dupa intonarea Imnului, tovarasa ne controla la batistuta, unghiute, iar cand mergeam la toaleta, elevul de serviciu ne stropea mainile cu bromocet. Aflam ca trebuie sa ne spalam pe dinti si de la Mihaela, personajul de desen animat alimentat cu sfaturi tot de specialistii ISP, care au avut fonduri speciale pentru asta, pana in 1985.

Spalatul nu imbolnaveste

Educatia se dovedeste insa insuficienta, atat timp cat poporul e ghidat inca de rationamente precum „daca ma spal prea des pe cap imi cade parul” sau „imi frec dintii din cand in cand cu sare, pentru ca spalatul dauneaza”, iar perceptia generala e bine cunoscuta: „merge si asa”.

Aurelia Cordeanu spune ca in sistemul sanitar nu prea se fac raportari ale bolilor generate de nespalare, insa recunoaste ca la inceputul fiecarui an scolar, la controlul medical sunt gasiti copii cu raie si paduchi, chiar daca cifrele sunt in scadere in ultimii ani.

Medicul dermatolog Sorin Tiplica, vicepresedinte al Societatii Romane de Dermatologie, e ingrijorat de cazurile cu care se confrunta la Spitalul Colentina si e pe cale sa convinga autoritatile sanitare sa demareze o campanie de educatie prin media, pentru a-i convinge pe romani sa se spele.

„Ca medic sunt nemultumit ca nu fac mai mult pentru educatia oamenilor. La spital vad pacienti din toate zonele si toate paturile sociale si pot sa afirm ca e nevoie de educatie ca sa inveti oamenii sa se spele. Producatorii sunt si ei disperati ca nu au clienti. Un producator cunoscut de sapun si-a desfiintat fabrica din Romania si produce in Turcia deoarece aici nu avea suficiente vanzari. In Romania secolului XXI avem multi pacienti cu raie, ceea ce inseamna ca ei nu se spala, dar nici hainele nu si le spala”, spune medicul care crede ca de vina sunt si cei sapte ani de acasa, dar se mira ca educatia ulterioara, anii de scoala si anturajul nu le schimba, unora, deloc mentalitatile retrograde.

In urma Europei

Tot de dragul educatiei si pentru a convinge romanii sa se spele, Consiliul National al Audiovizualului (CNA) a acceptat anul acesta o derogare de la Codul de reglementare a continutului audiovizual, pentru produsele considerate de stricta igiena intima - sapunul, pasta de dinti.

„La cererea producatorilor, membrii CNA au constientizat importanta educatiei in acest domeniu si au permis introducerea in spoturile publicitare a sfatului medicului/farmacistului”, admite Ileana Danalache, responsabila cu comunicarea la CNA.

De altfel, specialistii in publicitate recunosc ca reclamele cu continut educativ, care sa indemne la spalat sau alte obiceiuri normale de viata, dar „no name” (in care nu se implica cu numele vreo firma producatoare sau un produs) s-au facut in Europa in anii ‘60, in timp ce la noi abia acum se recurge la ele, ca la un ultim instrument de civilizare. Desi apa calda s-a inventat demult, romanii inca mai au nevoie de indemnuri ca s-o foloseasca.

Medicul Aurelia Cordeanu crede ca educatia trebuie facuta constant, pentru ca fiecare generatie are nevoie de sfaturi, mai ales daca educatia maturilor are carente in domeniu: „Daca nu vad acasa ca mama si tata se spala, copiii trebuie sa invete macar la scoala asta”.

JEG SAU CUMPATARE?

Ne spalam pe dinti de sase ori mai putin decat trebuie

Producatorii sunt obisnuiti, de ani intregi, cu stilul „relaxat” de consum al romanilor. „Consumul estimat de pasta de dinti in Romania e de 175 ml/persoana/an, ceva mai putin de doua tuburi de 100 ml, in timp ce in Polonia e de 280 ml/persoana/an, in Rusia de 290 ml, in Germania de 350 ml”, se arata intr-un comunicat al firmei Procter&Gamble.

Medicii stomatologi spun ca, pentru o persoana care se spala de doua ori pe dinti zilnic, consumul de pasta ar trebui sa ajunga la 12 tuburi pe an. Aceeasi companie afirma ca piata pastelor si periutelor de dinti inregistreaza o crestere modesta din 2004 pana azi, consumul romanesc continuand sa fie mult sub nivelul tarilor din UE. In privinta periutelor, romanii le schimba si la cativa ani, nu la cateva luni cum o fac alti europeni, iar vizita anuala, de control, la medic e respectata de foarte putini.

Tiberiu Mercurian, de la firma Henkel, spune ca in 2005 un roman consuma aproximativ 3 kg de detergent pe an, in 2006 „punga” marindu-se la 4,93 kg, ceea ce inseamna 32,8 spalari/an/locuitor.

Comparativ, un sloven consuma inca din 2005 9,9 kg de detergent, un ungur - 8,5 kg, un polonez - 4,9 kg si un ceh - 6,4 kg. Mercurian spune ca piata de detergenti a crescut influentata si de explozia numarului de masini de spalat automate, deoarece in urma cu 3-4 ani piata detergentilor era dominata de variantele manuale.

Totusi, numai jumatate din po****tia Romaniei traieste la oras si beneficiaza de utilitati, in timp ce mare parte din po****tia de la tara continua sa foloseasca sapunul de casa ca unic mijloc de degresare a jegului. Asa se ajunge probabil la cele patru bucati de sapun de toaleta din statistici, consumate de un roman pe an.

DE BAZA

Spalarile dese, cheia marilor succese

Medicii recomanda:

> pentru par sunt suficiente doua spalari pe saptamana, daca simtiti nevoia mai des, o puteti face cu apa, fara sampon

> un dus dimineata si unul seara sunt, de regula, de-ajuns pentru oricine

> dintii trebuie periati cel putin de doua ori pe zi sau de cate ori situatia o impune, iar periuta schimbata la intervale de maximum cateva luni

> spalatul mainilor e recomandat de cate ori folositi toaleta si mai ales inainte de a manca

> vizitele preventive la medicul de familie si la stomatolog trebuie facute macar o data pe an

www.evz.ro