PDA

View Full Version : Baga ochiul - revista presei



Pages : 1 [2] 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

herculis
15th January 2007, 18:08
In legatura cu articolul de mai sus, si mutarea stadioanelor in afara oraselor. Si in Atena se intimpla acelasi lucru, si trebuie sa recunosc ca reprezinta o idee buna. Asta pe de o parte. Pe de alta parte renunti la istorie, ca sa te muti in mahala si sa scoti un ban. Doar ca in cazul Progresului, clubul nu ar profita cu nimic.

Imaginati-va cite complexe rezidentiale se pot construi pe Stefan cel Mare, unde este Dinamo :-))))))

Bancaru
15th January 2007, 18:56
La noi nu trebuie sa iti imaginezi nimic. Duceti-va sa vedeti ce este in locul stadionului REPUBLICII. Garajurile subterane, beciuri le-as numi, precum si o parte din mareata constructie Casa Boborului. Imaginati-va, insa, pașuni pe locul stadionului Ghencea.

miril
16th January 2007, 14:52
O continuare firesca la interviul Nasului. Mi-a placut cum gandeste autorul articolului din Prosport:

Vorbeste Nașul Daniel Nanu

Intr-un interviu, Mircea Sandu sare calul si dezvaluie ca ar putea actiona precum o faceau pe vremuri grangurii de partid si de stat

Mircea Sandu da rar interviuri. Tocmai din acest motiv, chiar daca intervievatul se cenzureaza cât poate, dialogurile cu seful FRF sunt interesante. Ultimul dintre ele a aparut în Cotidianul de ieri, sub semnatura lui Ovidiu Dragan. Mircea Sandu lanseaza cluburilor o idee interesanta: sa dea stadioanele jos, sa vânda terenurile aferente arenelor si sa construiasca în zone periferice stadioane noi cu banii obtinuti din vânzarea terenurilor. Problema e însa alta: stadioanele nu-s ale cluburilor.

Din pacate, pe Mircea Sandu îl bântuie sindromul Ceausescu. Intrebat daca nu bate la ochi ca federatia are un sponsor legat de Timisoara, ca finala Cupei se va juca pe Bega si ca formatia lui Marian Iancu pare tot mai favorizata în ultimul timp, Nasul raspunde halucinant: "E normal sa sprijin un club care s-a nascut lânga Politehnica sa-si recapete palmaresul". Si noi, care credeam ca un litigiu de aceasta natura se rezolva în anumite instante, federale ori judecatoresti, instante care trebuie banuite de oaresce independenta! Mai mult, declaratia lui Mircea Sandu vine dupa ce Tribunalul de la Lausanne i-a dat cu flit lui Marian Iancu. E limpede ca pe Nas ori l-a luat gura pe dinainte, ori îi place sa se viseze un mic "geniu al Carpatilor"...

Alta stire interesanta în presa de ieri apartine Gardianului. Cica se pregateste debarcarea lui Cornel Dinu de la Dinamo, sefii clubului în care mai colcaie generalii fiind satui de filozofelile Procurorului si deranjati de salariul prea mare pe care Dinu l-ar avea în "Stefan cel Mare". Dupa ce din fata arenei a disparut Discobolul, asta ar mai lipsi: Dinamo sa se desparta de singura legenda veritabila care mai e în club. Desi, la cum se judeca în ziua de azi, s-ar putea gasi vreunul care sa creada ca simbolurile lui Dinamo sunt cele doua potai de pe emblema!

herculis
16th January 2007, 16:52
Dinu a cam inceput sa le piarda. Abuzul de alcool se pedepseste. Kosice ne-a arata ce bun antrenor este (el si Iorgulescu). Asa ca nu ar fi de mirare se o ia pe urmele discobolului.

Ca pina la urma, Borcea este cel mai reprezentativ. Un simbol in devenire.

Bancaru
16th January 2007, 17:05
Miril, eu cred ca si Nasul are probleme cu alcoolul, cele de care pomenea Herc, dar la alte persoane. Dar eu cred ca il paste sindromul Ceausescu postrevolutionar. Adica lumea deja il plange.

miril
16th January 2007, 17:29
Sa inteleg ca in curand sedinta FRF va fi prezidata de la muzeul Antipa(ticilor)?

Bancaru
16th January 2007, 17:34
Da. Maimuta aia de la intrare e cea mai potrivita primata.

miril
17th January 2007, 10:00
Cum ne recunoaste Europa diplomele Eugenia Mihalcea; Sorin Iordache Ev Z

Doar medicii si arhitectii pot munci pe baza unui certificat.

Romanii pot munci in orice tara din Uniunea Europeana si din Spatiul Economic European numai daca diplomele lor sunt recunoscute. Sistemul General al UE face sau nu recunoasterea, fiecare stat putand decide daca o calificare nereglementata este valida pe teritoriul sau.

O categorie aparte o reprezinta medicii si arhitectii, care pot candida pentru un job in UE fara prea mari batai de cap: diplomele lor sunt recunoscute pe baza unor certificate de conformitate.

Astfel, pentru cei care au terminat facultatea in Romania, dar vor sa plece la munca in afara sunt recunoscute in UE, automat, urmatoarele profesii: medici, medici-dentisti, farmacisti, veterinari, asistenti-medicali, moase, arhitecti.

Absolventii din aceste domenii care vor sa profeseze in alt stat membru al UE trebuie sa se adreseze, in functie de profesie, fie Ministerului Sanatatii - Serviciului de Recunoastere a Calificarilor Profesionale, fie Colegiului Arhitectilor, fie Colegiului Medicilor Veterinari.

Ministerul Sanatatii Publice (MSP) elibereaza, din 15 ianuarie, acte de studii medicale pentru medicii, asistentele sau farmacistii. Numai in prima zi s-au depus deja 60 de cereri, multe dintre ele de la cadre medicale care muncesc deja in spatiul comunitar.

"Cei plecati spera ca, dupa aderarea Romaniei la UE, datorita acestor certificate, li se va schimba statutul acolo unde muncesc", afirma secretarul de stat responsabil cu Integrarea din MSP, Vlad Iliescu.

Stagii si teste suplimentare

Pentru celelalte profesii, cand recunoasterea totala nu este posibila, se impun masuri compensatorii, cum ar fi efectuarea unui stagiu sau sustinerea unui test de aptitudini.

"In plus, absolventii facultatilor romanesti care vor sa profeseze in noul spatiu european trebuie sa stie ca nu le este necesara doar bucata de carton primita la terminarea studiilor. Lor li se cer si o multitudine de competente - deprinse pe perioada studiilor sau in timpul liber", atrage atentia Dan Constantinescu, director in Ministerul Educatiei si Cercetarii.

MEDIC IN UE

Ministerul Sanatatii elibereaza actele

Nu toate specializarile medicale din Romania sunt "echivalate" in tarile UE, insa in jur de 80a dintre ele beneficiaza de recunoastere in spatiul comunitar.

"Nu exista o procedura unitara de formare in toate tarile UE in specializari precum oncologie, diabet, neurologie infantila. Asa ca medicii care au aceste specializari in Romania trebuie sa mai dea niste diferente daca merg sa munceasca in statele membre", completeaza secretarul de stat in MSP, Vlad Iliescu.

Certificatele eliberate de MSP atesta formarea in profesiile de medic, asistent medical generalist sau moasa. Conditiile exacte in care se elibereaza aceste acte sunt afisate pe site-ul Ministerului Sanatatii (www.ms.ro).

Cererile pentru eliberarea certificatelor se pot depune la Registratura MSP, de luni pana vineri, sau se pot trimite prin posta, pe adresa: Ministerul Sanatatii Publice, str. Cristian Popisteanu, nr. 1-3, sector 1, cod 010024, Bucuresti. (Geta Roman)

SITUATIE


In Germania, fiecare land decide
Romanii care vor sa munceasca in Germania trebuie sa stie ca, in aceasta tara, institutiile de formare de la nivelul fiecarui land au competente pentru recunoasterea diplomelor si a calificarilor.

Cetatenii straini au la dispozitie un sistem informatizat cu privire la recunoasterea diplomelor de formare straine - ANABIN. De exemplu, recunoasterea calitatii de profesor se realizeaza fie prin Ministerul Cultelor, la nivel de land, fie printr-o autoritate subordonata.

In Spania, pentru echivalarea diplomelor universitare obtinute in Romania sunt necesare mai multe documente, printre care o cerere-tip, care se obtine de la Biroul Atasat Invatamant sau de pe internet, la adresa http://www.mec.es/mecd/titulos/files/Anexo9-2.doc.

Mai multe detalii se pot afla de la Birou Atasat invatamant - Ambasada Spaniei, Intrarea Bitolia, nr. 25, sector 1, Bucuresti, sau la telefon 021.2301772.

Cum iti continui studiile in UE

Examene de diferenta si teste de limba

Tinerii care vor sa plece la studii intr-un stat membru al UE trebuie sa-si echivaleze diplomele ca si pana acum la centrele nationale de recunoastere a diplomelor academice din statul unde pleaca sa invete, dupa cum precizeaza Sanda Badulescu, directorul Centrului National de Recunoastere si Echivalare a Diplomelor (CNRED).

Recunoasterea se va face cu ajutorul suplimentului la diploma, pe care Romania l-a introdus din anul 2005, al Sistemului European de Credite Transferabile (ECTS) care functioneaza deja, cu cele 60 de credite corespunzatoare unui an de studiu si sistemului de invatamant (trei ani de studiu pentru obtinerea licentei, doi pentru obtinerea masterului).

Supliment la diploma

Desi aproape toate universitatile romanesti au adoptat sistemul de credite transferabile, programele de studiu din statele UE nu sunt similare. Astfel, universitatile le pot solicita tinerilor sa sustina cateva examene de diferente. Acestea vizeaza limba oficiala sau istoria nationala. Acelasi lucru se intampla si cu studentii din alte state care vor sa-si completeze facultatea in Romania.

Cei care au absolvit facultatea in Romania primesc, pe langa diploma de licenta, un supliment la diploma, redactat in limba engleza, care este recunoscut la nivelul Uniunii. Tinerii care au nevoie pot solicita acest act si in franceza sau germana, dupa cum a precizat Sanda Badulescu.

"Suplimentul contine creditele transferabile care fac mai clara foaia matricola. Astfel, angajatorul afla ce materii a studiat solicitantul postului si isi poate da seama exact de cunostintele acestuia", explica directorul CNRED.

Conditii pentru generatiile mai vechi

Si romanii care au terminat scoala in urma cu mai multi ani, dar vor sa faca un masterat sau un doctorat in UE pot solicita de la universitatea pe care au absolvit-o suplimentul la diploma, dar si o alta diploma de absolvire, unde notele sa fie echivalate cu credite transferabile.

Toate universitatile, inclusiv cele particulare acreditate, sunt obligate sa ofere absolventilor aceste acte.
Centrele de informare si institutiile responsabile cu recunoasterea diplomelor se gasesc pe site-ul: www.enic-naric.net

CERINTE

Apostila de la Haga pentru elevi

Elevii din invatamantul preuniversitar isi pot viza diplomele pentru a-si continua scoala in orice stat UE, la inspectoratele scolare din orasul in care locuiesc.

De asemenea, pe actele de studii ei au nevoie de apostila de la Haga, pe care o pot obtine de la prefecturi. Tot ce trebuie sa faca mai departe este sa solicite inscrierea la scoala pe care doresc sa o urmeze.

Acolo este posibil sa li se solicite plata unei taxe, dar si sa sustina niste examene de limba sau de diferente, cum ar fi un test din care sa reiasa cunostintele pe care le au respectivii copii despre tara in care vor sa invete.

De exemplu, elevii romani care doresc sa studieze in Spania se pot inscrie in acelasi an scolar in care s-ar inscrie daca ar fi in Romania, cu aceleasi drepturi ca orice elev spaniol.

herculis
17th January 2007, 10:26
Calea cea mai sigura de a asigura un viitor copiilor este de a fi trimisi la studii in strainatate. in UK sau SUA. Nu stiu cum sunt privite diplomele romanesti in medicina, dar cele de economie sau drept sund privite ca un fel de bucata de hartie (de proasta calitate).

Bancaru
17th January 2007, 12:01
Da, cica s-au ieftinit taxele pentru romani, acum ca suntem si noi UE. Dar chiar si asa, cine isi permite sa dea taxe de ... 10 000 Euro pe an? Eu nu cred ca o sa am cum. Si pe langa astia trebuie sa ii mai dai si de metrou (tube) si un covrig pe zi. Ca sa nu mai pomenesc de o excursie (orgie (http://www.evz.ro/article.php?artid=287074)) cu clasa. When I visit centrul unyversitar Oxfors the taxa for un an de study was 14. 000 sterlines. Acuma, I guess, este much ieftin. Even so nu isi vor afford multi people, decat the ones care au money.

miril
18th January 2007, 15:21
RADIO SPORT TOTAL FM INTRA IN LINIE DREAPTA

Singurul post de radio dedicat in exclusivitate sportului se apropie de ziua lansarii. Iubitorii sportului si numerosii cititori care ne-au scris pentru a ne intreba despre viitorul SPT FM mai au foarte putin de asteptat. Grila e gata, echipa e gata, probele sint aproape gata. Din 22 ianuarie, Sport Total intra in faza finala de testari. Singurul post de radio care va trata regeste atit fotbalul, cit si celelalte sporturi, va putea fi ascultat pe 97,4 FM, dar si de pe site-ul www.spt.ro. Grila va cuprinde, printre altele, talk-showuri cu invitati cunoscuti, transmisiuni in direct, reactii la cald, muzica, dar mai ales, foarte multe stiri.

miril
19th January 2007, 10:21
Romania ingrijoreaza UE intr-un caz cu ecouri similare Yukos Ev Z

Pe fondul evolutiilor recente de la Bucuresti, provocate de aparitia biletului "roz sau galben", expediat de la Palatul Victoria cu destinatia Cotroceni, cotidianul american "Wall Street Journal" realizeaza, intr-un articol publicat ieri, o radiografie a afacerii Rompetrol, apreciind ca aceasta a atras atentia UE, "ridicand semne de intrebare asupra onestitatii demersului anticoruptie" initiat de Bucuresti. Redam, in continuare, integral materialul publicat de "Wall Street Journal", sub titlul "Romania ingrijoreaza UE intr-un caz cu ecouri similare Yukos".

Pe durata dificilei sale tranzitii de la comunism la capitalism, inceputa in anii 1990, Romania adesea a vandut active degradate aflate in proprietatea statului pentru sume infime. Astazi, se dezvolta o reactie ostila la aceasta situatie, pe masura ce investitorii, multi dintre ei occidentali, incaseaza profitul in urma acestor afaceri.

Un caz in mod particular - implicand fosta companie de stat Rompetrol - a divizat tara cu privire la rolul politicii in afaceri si sistemul juridic, si a ridicat semne de intrebare asupra onestitatii demersului anticoruptie al Guvernului.

A fost o schimbare neasteptata pentru doi tineri americani care in urma cu zece ani s-au alaturat unui important om de afaceri roman pentru a cumpara Rompetrol - si au tras lozul cel mare. Astazi, ei se confrunta cu un proces, pierderea noilor lor castiguri, si posibile acuzatii de divulgare de informatii privilegiate, coruptie, si frauda rezultand din achizitia si vanzarea partiala de actiuni ale rafinariei Rompetrol.

O problema a statului de drept

Uniunea Europeana monitorizeaza cazul indeaproape. Romania si Bulgaria vecina au intrat in UE la 1 ianuarie, intr-un moment in care avea loc o puternica dezbatere daca nu cumva blocul cuprinzand 25 de tari nu se repede prea tare spre est, imbratisand state cu institutii democratice si juridice slabe. Oficiali UE de rang inalt au atentionat ca Romania si Bulgaria ar putea fi tinute departe de luarea anumitor decizii daca nu isi rezolva problemele din interiorul sistemelor lor juridice.

In particular, oficialii UE sustin ca politicienii romani au fost lasati sa dirijeze cazul pentru motive personale si politice. "Suntem ingrijorati" de cazul impotriva directorilor firmei petroliere, care acum se numeste Rompetrol NV, a spus Timo Summa, director al departamentului pentru extindere pentru Romania si Bulgaria din cadrul Comisiei Europene. "Este o problema a statului de drept."

Romania spune ca pur si simplu raspunde cerintelor UE de a aborda problema coruptiei si de a promova transparenta in afaceri. Procurorii "doar isi fac treaba", a spus ministrul roman al Justitiei, Monica Macovei, care a primit aprecieri din partea UE pentru eforturile sale impotriva coruptiei.

Daca o instanta decide ca s-a dat mita in privatizarea principalului activ detinut de Rompetrol - o rafinarie de petrol - Guvernul spune ca ar putea declara vanzarea nula si ar putea revendica rafinaria.

Acuze similare au fost lansate in noiembrie la adresa bancherilor si a altor persoane implicate in privatizarea unei alte societati petroliere romanesti, Petrom, achizitionata in 2004 de catre OMV AG din Austria. Acel caz, de asemenea, poate duce la luarea inapoi de catre Stat, sau, mai degraba, renegocierea vanzarii unei rafinarii, conform unui consilier al presedintelui Romaniei, Traian Basescu.

Paralela cu Hodorkovski

Intreprinzatorul si politicianul Dinu Patriciu, care in prezent detine Rompetrol in proportie de 80%, crede ca Guvernul vrea sa ia inapoi rafinaria Rompetrol, dupa modelul cazului de evaziune fiscala a Guvernului rus impotriva patronului gigantului petrolier OAO Yukos, Mihail Hodorkovski, care a dus la confiscarea principalelor active ale societatii respective.

Cu zece ani in urma, cetatenii americani Colin Hart si Phil Stephenson au vazut in Romania, ca mediu aflat la frontiera estului salbatic, o interesanta oportunitate de afaceri. Stephenson, acum in varsta de 41 de ani, este fiul unui inginer petrolist din Houston si absolvent al Universitatii Harvard si a facultatii sale de drept. El a lucrat la Departamentul Trezoriei SUA pana in 1993, inainte de a infiinta International Equity Partners, un fond privat care a investit mai ales in India.

Hart este fiul agentului CIA Howard Hart, care a contribuit la dirijarea eforturilor secrete ale SUA impotriva Uniunii Sovietice in Afganistan in anii 1980, asa cum sunt acestea descrise in best-seller-ul "Ghost Wars", semnat de Steve Coll. Atunci cand Hart a fost recrutat de catre Stephenson, el lucra pentru fondul privat Carlyle Group din Arabia Saudita, cautand companii de tehnologie pentru a forma societati mixte cu Guvernul saudit. "Datorita copilariei mele, cunosteam riscurile pietelor in curs de dezvoltare", afirma Hart, acum in varsta de 39 de ani, care a crescut la Teheran si Islamabad.

Stephenson si Hart s-au asociat cu Patriciu, care deja isi castigase primele sale milioane de dolari din activitati imobiliare si urmarea obiective mai mari.

A lucrat ca arhitect in strainatate in perioada comunista, mai precis in anii '80. La un moment dat, a proiectat un aerostat care sa asigure umbra pe perioada unei parade militare in Dubai. "Pe atunci eram un primat socialist", a spus el, muscand dintr-un trabuc in biroul sau din Bucuresti.

Patriciu sustine ca a depus prima cerere de licenta din Romania pentru infiintarea unei afaceri private. A continuat investind in imobiliare si ziare. De asemenea, a devenit un actor politic important, contribuind la infiintarea Partidului National Liberal, acum principalul partid aflat la guvernare, si a obtinut un loc in Parlament.

Cei trei au adunat 20 de milioane de dolari de la investitori privati, inclusiv de la Banca Mondiala si Guvernul german, si au cumparat trei companii, printre care si Rompetrol, o fosta intreprindere petroliera de stat, cu un personal superdimensionat, vanzari anuale in valoare de sase milioane de dolari si careia ii lipsea planul de afaceri.

Rompetrol, o afacere de succes

Rompetrol era considerat drept coloana vertebrala a industriei petroliere de stat de odinioara, ale carei campuri petrolifere au constituit o sursa importanta de carburant pentru Germania nazista, in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Insa rezervele petroliere secau, iar vechii angajati au cumparat societatea in 1992 si au deposedat-o de activele sale, conform oficialilor Rompetrol si ai Guvernului roman.

Grupul lui Patriciu a platit 2,1 milioane de dolari pentru Rompetrol, in 1998. Stephenson a cumparat un procent de 20% in 2001, pe care inca il mai detine. Hart a negociat plata a 10 milioane de dolari in schimbul investitiei sale, atunci cand a parasit compania, in 2002.

Patriciu a reconstruit Rompetrol intr-o maniera agresiva, ajustand forta de munca si modernizand infrastructura perimata. Isi aminteste cum a remodelat singura statie de benzina detinuta de societate, impreuna cu sotia sa. De asemenea, a desenat un logo stralucitor, in culorile rosu si galben, care avea sa il afiseze in tara, pe masura ce achizitiona zeci de benzinarii.

Ulterior, in 2000, Rompetrol a cumparat cea mai mare rafinarie a Romaniei, Petromidia, in urma procesului de privatizare. Rompetrol a negociat pretul de 50,5 de milioane de dolari, preluand creante in valoare de peste 600 de milioane de dolari. Rompetrol avea nevoie de bani pentru a finaliza investitia. In registrele societatii, oficialii companiei au gasit un ordin de incasare de 85 de milioane de dolari - o promisiune de plata primita de Rompetrol in 1992, de la societatea petroliera spaniola Repsol YPF, in schimbul dreptului de a fora intr-un camp petrolifer libian. Stephenson s-a dus la sediul Repsol din Madrid si s-a intors cu o plata in valoare de 50 de milioane de dolari, dupa cum a afirmat, fonduri care au ajutat la cumpararea rafinariei.

In aprilie 2004, pe masura ce preturile titeiului urcau, compania a listat 8% din Petromedia pe Bursa de Valori Bucuresti, in schimbul a 5,5 milioane de dolari. Anul trecut, Rompetrol a raportat un profit de 164 de milioane de dolari la venituri totale de 2,4 miliarde de dolari, conform datelor companiei. Acum societatea detine 500 de benzinarii in 13 tari, produce 3% din produsul intern brut al Romaniei si asigura 7% din veniturile din impozite la bugetul de stat.

Pe masura ce compania crestea, ea a atras atentia oficialilor romani. Aranjamentul de 50 de milioane de dolari cu Repsol apartine statului, nu Rompetrol, au afirmat acestia. Purtatorul de cuvant al Repsol a refuzat sa comenteze aceasta.

Comanda lui Talpes

Oficialitatile au inceput, de asemenea, sa cerceteze daca nu cumva proprietarii Rompetrol au subevaluat actiunile Petromidia la oferta publica initiala, in asa fel incat ei si asociatii lor sa profite dupa aceea. Hart a spus ca a cumparat actiuni in valoare de 3 milioane de dolari, pe care le-a vandut un an mai tarziu, in schimbul a 10 milioane de dolari. El a negat existenta vreunei faradelegi. Oficialii Bursei de Valori Bucuresti au cercetat oferta publica a Rompetrol si nu au gasit nici o dovada privind folosirea de informatii privilegiate.

In 2004, Ioan Talpes, atunci ministru al Apararii (n.r. - Ministru de Stat pentru Coordonarea Activitatilor din Domeniile Apararii Nationale), a comandat un raport care pretindea existenta unor delicte financiare, inclusiv evaziune fiscala si frauda. Procurorii au spus ca nu au avut dovezi pentru a acuza oficialii Rompetrol si au renuntat la cercetari in octombrie 2004. Curand dupa aceea, Basescu a fost ales presedinte in baza unei platforme anticoruptie, si a ordonat redeschiderea cercetarii Rompetrol.

Presedintele Basescu, o fire directa, fost capitan de vas petrolier si primar al Bucurestiului, a refuzat sa fie intervievat. Un consilier la varf a afirmat ca hotararea de a redeschide cercetarile a fost o componenta a actiunii anticoruptie a presedintelui, insa a confirmat ca presedintele s-a suparat pe Patriciu pentru ca acesta a sustinut un candidat rival la alegerile pentru primaria Bucurestiului, in 2004.

Pana acum, procurorii au in vedere acuzatii formale impotriva a 14 oficiali Rompetrol pentru divulgarea de informatii privilegiate si frauda. Cercetarile continua pentru a stabili daca s-a dat mita in timpul privatizarii Petromidia. Procurorii implicati in caz au refuzat sa comenteze. Procesul lui Patriciu pentru frauda, evaziune fiscala, spalare de bani si divulgarea de informatii privilegiate continua; nu a fost stabilita nici o data pentru procesul celor doi americani. Cei trei neaga comiterea unor delicte.

"Intre 1990 si 2000, Romania a fost un teren de vanatoare pentru oameni ca Dinu Patriciu", a declarat Talpes intr-un interviu luat in apartamentul sau din Bucuresti, unde locuieste impreuna cu sotia sa si un caine bull mastiff, in valoare de 2000 de dolari, cumparat in timpul unei vizite recente in SUA. El a negat ca investigatia ar fi motivata politic. "Eu doar am strans informatii", a spus el.
John W. MILLER

miril
19th January 2007, 10:39
SOV, doi ani de inchisoare in dosarul BID Cristian Stanescu, Georgeta Ghidovat, Mirela Corlatan Cotidianul

Sorin Ovidiu Vintu a fost ieri condamnat la doi ani de inchisoare si la plata a 150.000 de lei in dosarul BID. Sentinta este cu apel in 10 zile.

Magistratii Judecatoriei Sectorului 1 l-au condamnat ieri, in dosarul constituirii Bancii de Investitii si Dezvoltare (BID), pe omul de afaceri Sorin Ovidiu Vintu, la doi ani de inchisoare, cu executare, si la plata sumei de 150.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare catre stat. Sentinta a fost pronuntata doar pentru acuzatia de uz de fals, pentru ca, in luna decembrie a anului trecut, instanta a renuntat la cea de fals in declaratii, dupa ce a constatat ca, dupa sapte ani si sase luni de la savirsirea faptei (1999), aceasta a fost prescrisa special.

Vintu e acuzat de procurori ca in declaratia referitoare la autorizarea BID ar fi consemnat cu date false originea celor 10 milioane de dolari folositi la participatia pe care a avut-o la constituirea capitalului social al bancii. O alta sustinere a procurorilor este aceea ca adeverinta eliberata de SOV Invest, prin care era atestata calitatea de investitor la FNI a lui Sorin Ovidiu Vintu, ar fi falsa. Atit SOV, cit si procurorii pot face apel la tribunal in termen de 10 zile.

Acuzatiile procurorilor

Concret, in dosarul BID, Vintu a fost acuzat ca, pentru a dobindi calitatea de actionar majoritar, in momentul constituirii bancii ar fi declarat in fals ca sumele aduse drept aport la capitalul social sint venituri personale si nu credit, contrar prevederilor Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancara. Potrivit anchetatorilor, Vintu ar fi declarat ca a contribuit cu banii lui la capitalul BID, dar ar fi folosit sume pe care i le-ar fi pus la dispozitie Nicolae Popa, acum fugit din tara.

In timpul audierilor, Vintu a declarat ca s-a preocupat foarte putin de modul in care a fost depusa documentatia pentru infiintarea BID. Omul de afaceri sustinea ca, pentru el, cele zece milioane de dolari investiti in BID reprezentau o suma mult prea mica, in contextul in care avea o cifra de afaceri de doua miliarde de dolari.

Tot in timpul audierilor, Ioana Maria Vlas, martor in dosar si fost administrator al SOV Invest, a declarat ca nu stie nimic despre infiintarea bancii, dar ca banii pentru constituirea BID au fost ai investitorilor FNI. Ea l-a acuzat pe Vintu ca a trimis ilegal cererile de rascumparare a banilor depusi la FNI pe carnetele lui Nicolae Popa, fostul director general al grupului de firme Gelsor, in conditiile in care omul de afaceri nu era titular al acestor acte.

Apararea cere continuarea procesului

Avocatul apararii, Viorel Ros, a afirmat ieri in instanta ca Vintu „a fost condamnat in pofida a ceea ce rezulta cu evidenta din probele de la dosar. El (Vintu - n.r.) a cerut continuarea procesului, pentru a-si dovedi nevinovatia. I se imputa ca banii pe care Popa (Nicolae Popa, fostul director general al grupului Gelsor - n.r.) ii minuia, nu i-ar apartine, ceea ce nu e adevarat“. Avocatul a explicat faptele incriminate: „Daca dau niste bani unui broker pentru a-i investi pe piata de capital si apoi fac declaratia ca am banii pe care i-am dat brokerului si sint ai mei, nu am savirsit nici un fals in declaratii, e un adevar“.

Acuzatia pentru care Vintu a fost ieri condamnat, de uz de fals, are termen de prescriptie la inceputul lunii februarie. In cazul foarte probabil in care avocatii lui Vintu vor face apel, procesul va continua la Tribunalul Bucuresti. Daca apararea va cere continuarea procesului fara a se tine cont de termenul de prescriptie si daca sentinta il va scoate pe Vintu vinovat, atunci instanta va judeca prescrierea faptei abia dupa pronuntarea sentintei.

Sorin Ovidiu Vintu a refuzat ieri sa faca orice declaratii catre presa.
Sentinta si licenta
Chestionat ieri in legatura cu sentinta data impotriva lui Sorin Ovidiu Vintu si cu licentele posturilor de televiziune pe care acesta le are, Ralu Filip, presedintele Consiliului National al Audiovizualului, a declarat ca, potrivit legii, persoanele condamnate penal nu au voie sa detina licente audiovizuale. „In cazul lui Sorin Ovidiu Vintu insa, sentinta nu este definitiva, iar el nu figureaza, la CNA, ca proprietar al postului Realitatea. In actele noastre, juridic vorbind, actionar majoritar este Vitalie Dobanda. Desi Sorin Ovidiu Vintu a declarat ca intre el si Vitalie Dobanda exista un contract de incredere, pina acum noi n-am primit un transfer de actiuni intre cei doi. Deci, juridic vorbind, proprietarul postului Realitatea TV este domnul Dobanda”, ne-a declarat Ralu Filip.

Cum s-a prescris falsul in declaratii
In minuta incheiata ieri de judecatori este explicat cum s-a prescris in luna decembrie a anului trecut prima acuzatie, cea de fals in declaratii. Conform legii, pedeapsa maxima pentru falsul in declaratii este de 2 ani. Conform articolului 122 din Codul penal, pentru o condamnare de 2 ani (cum ar fi fost cea a lui SOV pentru fals in declaratii), prescriptia obisnuita se ia in calcul la 5 ani de la savirsirea faptei. In cazul lui SOV, cei 5 ani se numara din anul 1999, cind au fost intocmite actele BID. Daca din momentul faptuirii a trecut termenul prescriptiei obisnuite (adica mai mult de 5 ani, in cazul de fata), se intra de la sine sub incidenta prescriptiei speciale si se inlatura raspunderea penala, oricite intreruperi ar interveni in proces. Prescriptia speciala se calculeaza adunindu-se la prescriptia obisnuita (5 ani) inca jumatate din termenul ei (2 ani si jumatate), in total 7 ani si 6 luni, termen implinit in decembrie anul trecut.

Istoria dosarului BID
* 1999 - a fost depusa documentatia pentru infiintarea BID.

* 2001 - deschiderea dosarului BID.

* 2002 - s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de Sorin Ovidiu Vintu, acuzatiile fiind de fals in declaratii. Concret, lui SOV i s-a imputat ca in anul 1999, cu ocazia depunerii documentatiei la BNR pentru infiintarea BID, a prezentat o adeverinta eliberata de SC SOV Invest SA Bucuresti. In ea era sti****t ca este detinator al carnetului de investitor FNI nr. 468 si a declarat ca detine participatie la fonduri deschise de investitii. La sfirsitul lunii martie 2002, lui Sorin Ovidiu Vintu i-a fost prezentat, de catre procurorul Remus Jurj, materialul de urmarire penala din Dosarul nr. 367/P/2001. Lui Vintu i s-a dat si interdictia de a parasi Bucurestiul.

* 2005 - in iunie, Sorin Ovidiu Vintu a fost condamnat la doi ani cu inchisoarea cu executare si la plata unor despagubiri, fiind gasit vinovat de fals in declaratii, tot de magistratii Judecatoriei Sectorului 1. Avocatii lui SOV au declarat apel la Tribunalul Bucuresti, iar dosarul a fost trimis la instanta initiala.

* 2006 - cauza a trecut pe la mai multe instante, inclusiv la Inalta Curte de Casatie si Justitie, din cauza invocarii unei exceptii de neconstitutionalitate ridicate de avocatii omului de afaceri.

Dosarele FNI-FNA, alte procese

In afara de dosarul BID, Sorin Ovidiu Vintu a mai aparut si in alte doua dosare grele. Este vorba despre cel privind prabusirea Fondului National de Investitii (FNI) si cel al Fondului National de Acumulare (FNA). La sfirsitul lui 2004, Parchetul General l-a scos pe Vintu de sub urmarirea penala in dosarul FNI si, in acelasi an, acesta a scapat si de dosarul FNA, in care era acuzat de instigare si participatie la abuz in serviciu. Partea ce cuprindea faptele sale a fost disjunsa din acest dosar si trimisa la Parchet. In procesul FNI, Curtea de Apel Bucuresti a admis anul trecut apelurile declarate de cei 13 inculpati si a casat sentinta prin care acestia fusesera condamnati la inchisoare. Ioana Maria Vlas, fostul presedinte al SOV Invest, primise o pedeapsa de 20 de ani cu inchisoarea pentru inselaciune si fals. Pedeapsa cea mai mare, 24 de ani de detentie, a primit-o fostul director al grupului de firme Gelsor, Nicolae Popa, care a fost dat in urmarire internationala, intrucit a fugit din Romania imediat dupa prabusirea FNI. Dosarul se rejudeca acum la Tribunalul Bucuresti.

be@
19th January 2007, 22:31
Jiji: Faceți pârtie!

Acum, după încheierea scandalului bilețului roz sau galben, care la televizor părea mai degrabă gri, toată lumea își imaginează că a câștigat. Autoarea transferului Norvegiei în EU și a abolirii monarhiei în aceeași țară, pentru că i-ar fi tras-o lui Tăriceanu, în vreme ce-i erau controlate contractele cu RAPPS. Președintele pentru că ar fi punctat din nou contra premierului, nu atât prin bilet, care nu are implicații juridice, cât prin tot ce-a spus, în prime time, despre "grupurile interese" acreditate pe lângă guvern. Ba chiar și premierul crede că va fi câștigat ceva, prin revelațiile - de altfel, multe făcute de ceva vreme în presă, singura noutate fiind că în unele cazuri a fost sesizat Parchetul - despre celelalte "grupuri de interese", de pe lângă Cotroceni și Primăria Capitalei. PSD crede că a câștigat și el ceva, prin șubrezirea concomitentă a guvernului și a instituției prezidențiale, strigă "încurcă-i, drace!", cere demisia tuturor, sperând că va urca în sondaje nefăcând practic nimic, dând doar din gură. PD-iștii se bucură în taină, nelovind convingător în premier, dar apărându-l cu ardoare pe șeful statului, dar în fapt și al partidului. Jurnaliștii, talk show-iștii, editorialiștii, comentatorii și analiștii se bucură și ei - și nu mă exclud cu totul din această postură! - că au avut aproape o săptămână făină spectaculoasă de măcinat pe ecrane, pe unde și în paginile ziarelor. PRM tratează situația, mai degrabă, cu umor, sigur de calitate îndoielnică, neîndoindu-se că din "titanica încleștare" nu are cum să nu iasă în câștig electoral.
Ei, bine, se înșeală cu toții, ne înșelăm cu toții! Dacă mai era nevoie de ceva pentru ca po****ția să conchidă că toate partidele și toți politicienii sunt o apă și-un pământ, exact de un scandal de acest tip era nevoie. Un asemenea spectacol mediatic era necesar. Și el a fost oferit cu nonșalanță de noi toți, politicieni și "interpreți". În 2004, președintele și Alianța D. A. au primit voturile electoratului dintr-un singur motiv. Po****ția era sătulă nu doar să vadă mutra d-lui Năstase toată ziua la televizor, ci și de corupția generalizată ce caracteriza regimul PSD. Dl. Băsescu și Alianța au primit voturile nu pentru că păreau mai deștepți decât antecesorii - pe care nimeni nu i-a acuzat de prostie, de altfel -, ci pentru că se declarau mai cinstiți și foarte deciși să declanșeze o luptă necruțătoare împotriva corupției. După doi ani de guvernare, această luptă n-a înregistrat vreun succes răsunător, legea DNA a trecut cu hopuri prin Parlament, iar cea referitoare la ANI a rămas blocată acolo. În schimb, prin vocile reunite ale președintelui și premierului, aceeași po****ție află că palatele Victoria și Cotroceni nu sunt principalele centre ale puterii politice executive din România, ci un fel de locuri de adunare ale mafiilor petroliste, din construcții și crâșme! Cât privește al treilea palat, cel al Parlamentului, oricum lăsa impresia unei adunături de pomanagii și bandiți, care se opun oricăror legi ale purificării juridice și morale. Poporul află, prin urmare, că "sistemul ticăloșit", denunțat în campania electorală, nu are culoare politică, nu cunoaște granițe între partide, nici între instituțiile puterii, mai mult, că pare etern, alegerile nefăcând altceva decât să schimbe găștile între ele. Găști care, de altfel, la nivelul Parlamentului, la votarea legilor sensibile, nici măcar nu mai pot fi distinse. Mișto imagine, aș spune, ca artist ce sunt, păcat că se referă exact la cei care ne conduc și de la care, cu toții, am fi așteptat altceva.
Cine câștigă, totuși, din această sarabandă de dezvăluiri, scandaluri, bilețele, telefoane, declarații politice incendiare și editoriale necruțătoare? După cum arată deja toate sondajele din ultima vreme, doar Jiji. Toate evenimentele de această natură nu mai aduc de mult voturi opoziției sistemice, deci PSD, nici măcar PRM, perceput deja ca partid sistemic, cu delegați la Parlamentul European, ci exclusiv lui Jiji și partidului său, care cresc în sondaje într-o zi cât alții într-o lună. Să nu mi se spună că asta se datorează doar "gigipomanagiilor", cum inspirat îi numea cineva pe profitorii "generozității" acestui Mihai Viteazul de la Pipera! Deși, cu fiecare pomană de curent ori case, cu fiecare "donație" lăsată prin parohiile patriei, la fiecare aterizare cu elicopterul la vreun loc de dezastru, numărul acesta e în creștere continuă, nu ei vor forma grosul electoratului penegist și jijist. Ne amintim că, în 2000, am mai avut parte de un vot de protest, când o parte din electoratul dezamăgit al Convenției și o mulțime din tinerii care votau prima oară au dat voturile "tribunului" și cloacei sale politice. Exact asta ne așteaptă în 2008, mai ales că nu sunt semne că bălăcăreala generală dintre politrucii sistemici are șanse să se oprească vreodată. Doar că, de data aceasta, PRM-ul fiind deja perceput ca aparținând sistemului, "ticăloșit" de bună samă, voturile o vor lua în această nouă direcție. Și atunci, președintele va regreta chefurile imprudente de după victoriile fotbalistice, peneliștii și pediștii războiul fratricid, pelediștii diversiunea reformei PNL prin spargerea acestuia, pesediștii leadershipul defectuos și comportamentul duplicitar, aidoma udemeriștilor de altfel, iar conservatorii nu vor regreta nimic, că vor fi dispărut între timp. Iar bandele de becalieni vor cânta, lovind în stânga și-n dreapta ca la meciurile Stelei ori la "Marșul toleranței", în vreme ce vor ataca Cotrocenii înainte de termen : faceți loc, faceți loc, Jiji e pe primul loc! Vă place acest tablou politic? Nici mie! Dar se vedea treaba că le place politrucilor noștri democratici, de vreme ce-și ridică non-stop poalele peste cap!

sursa: flacara iasului

Mi se pare corect ce zice omul asta. Singurul care are de castigat din tot circul asta penibil e ciobanul. :headbang: :headbang:

blaga
19th January 2007, 23:17
povestea stelei, spusa de ienei acum pe A3

herculis
20th January 2007, 11:01
Be@, din pacate autorul articolului postat de tine are dreptate. In acest ritm ne indreptam spre autodistrugerea partidelor cat-de-cat democratice, iar persoane ca Becali si CV Tudor au doar de profitat. Poate mai putin Tudor, care face constantat mari greseli in plan politic.

Singurul lucru care-l tine in loc pe Becali este ca o turma nu tine loc de personalitati care sa faca un partid sa functioneze cu adevarat, iar batutul cu pumnul in piept si pomenile televizate nu sunt program de guvernanare. Dar nici departe de ele, daca judecam dupa standardele dambovitene.

Eu am fost plecat citeva zile, si cind am citit acum ziarele sincer nu mi-a venit sa cred.Ma mir cum Basescu, care are capacitatea de a intui modul cum se misca opinia publica, a ales sa joace in piesa Elenei, din care si el a iesit sifonat serios.

Probabil ca ceea ce ii va cuminti pe cei trei actori ai scenetei PNL-PD-PLD este un scor cumulativ in sondaje de 30%, idem pentru Basescu. Pentru ca romanul, cind se afla pe cai mari, crede ca toata lumea este a lui si ca poate face ce vrea.

be@
20th January 2007, 12:15
povestea stelei, spusa de ienei acum pe A3

Si ce ne spui noua? Crezi ca ne intereseaza sau ce?

Bancaru
21st January 2007, 11:53
(Si-)a revenit Be@. Aveti grija!!!! Iar e toata lumea aici si adunam posturi. Ce imi place. Mai ramane sa scapam de retro. Herc e optimist.

Bancaru
21st January 2007, 12:00
20 Ianuarie 2007
EXARHU: Da-te, fa, ca ma reped la dumneavoastra!




Razvan Exarhu: "E normal sa fie mai multi idioti pe lume, pentru ca Mama Tampitilor e tot timpul gravida".







Blandetea ortodocsilor locali se manifesta cel mai bine prin sfatul pe care orice parinte il da mai departe copilului care pleaca in lume: Puiule, sa nu lasi pe nimeni sa-ti ocupe locul de parcare!

Asa, tatal i-a transmis copilului cumplitul mestesug al tampeniei, chiar cu pretul vietii, cum spune reclama la vin. Poate ca una din diferentele moderne dintre om si animal devine perfect vizibila numai in prezenta acestui filtru neindurator.

Cum se comporta individul fata in fata cu chestiunea locului de parcare? Urmarind huiduiala surda care a marcat niste retrocedari ce pareau sa ne priveasca pe toti, sanchi - si as pomeni aici numai de Peles si Bran, de care toti grobienii cu copii mici se simt foarte atasati - ai fi putut zice ca acesta este taramul altruismului fara prihana.

Ai putea jura ca acestia sunt oamenii care i-ar putea ridica la cer de bucurie si pe Hristos, si pe *******ul de Marx. Cei desprinsi de preocuparile personale si atenti numai la binele general, cei pentru care dreptatea, egalitatea si generozitatea trec inaintea painii si chiar a Ipod-ului.

Dar, vai, zic voua, generozitatea lor daruieste lumii mai degraba injuraturi si pumni in gura, suturi in fund si portiera, urlete si priviri care l-ar speria chiar si pe Beria.

Aceste reflexe de militian beat, de activist infierbantat de puterea sa de reprezentant al poporului se vad zi de zi, seara de seara pe intreg cuprinsul tarii, as they say la meteo.

Desi nimeni nu respecta proprietatea altuia, fiecare in parte se grabeste sa-si atribuie un coltisor din posesiunea intregului popor, domeniul public.

E ca si cum s-ar juca Scaunele faza pe tara, acel joc in care toti incearca sa se aseze, desi exista intotdeauna un loc in minus. La fel si cu aceasta lupta continua de cucerire a unui teritoriu care nu apartine nimanui, pentru ca este al Statului.

Mesaje de amenintare pe porti, garduri, trotuare, desene imprimate cu o precizie inspaimantatoare pe asfalt, obstacole metalice, paznici care ar umple de sange fara remuscare orice intrus pe domeniul celor care simt nevoia sa ridice garduri pe oriunde trec. Sa zicem ca e normal sa fie mai multi idioti pe lume pentru ca, se stie, Mama Tampitilor e tot timpul gravida.

Dar foarte urata este transformarea monstruoasa prin care trec niste fiinte umane care par ca stiu sa spuna buna ziua pe strada, nu mananca nici cu picioarele si nici nu umbla cu incaltari din pungi.

Poate ca e o stare aparte de barbatie, poate e un fior care te face sa traiesti mai intens pe care numai unii il percep, sa ridici stergatoarele, sa blochezi masini, sa spinteci sau sa dezumfli cauciucuri, sa rupi antene, sa zgarii portiere si sa agresezi niste oameni care au aceleasi drepturi ca tine.

Democratia face ca aceste probe de marlanie extrema sa para si mai dezgustatoare, cu cat sunt practicate cu aceeasi inversunare aproape si de barbati, si de femei, indiferent de educatie, rang social si, lucrul cel mai grav, varsta.

Ca vad urangutani batrani cretinizati de comunism sarind la harta din orice, incercand sa pedepseasca si sa faca morala cu oricine, nu ma mira.

Ma sperie oamenii tineri care sunt la fel de maimute ca si parintii lor, mai violenti, frustrati si absurzi decat un comandant de lagar. Sunt unii carora li se blocheaza creierul daca nu pot parca in fata casei, chiar daca nu platesc pentru asta si chiar daca legea spune ceva ce i-ar dezamagi pe toti acesti Robin Cruzi.

Si, dincolo de toate astea, ramane stupoarea in fata renuntarii generale la demnitate, onoare, barbatie de gentleman. Nu cred ca exista ceva mai jalnic decat un barbat care agreseaza macar verbal o femeie pentru un loc de parcare, sa zicem. Gentiletea, relaxarea, fair-play-ul, bunul simt elementar sunt specii amenintate de acesti mutanti, care merita sa aiba capitala tarii lor la Sinesti.

Nesimtirea ca mod de viata este noul trend primavara-iarna. Iar urmatorul efect al incalzirii globale va fi supraaglomerarea tribunalelor. De aceea, ii rog pe toti profetii anonimi in viata, care ofera solutii non-stop pe unde apuca si dau in fandaxie de la atata rafinament si bune intentii, sa-si rezolve problemele personale inainte de a parca si sa-si intepe regulat cauciucurile, ca sa scape de ispita.

Si daca nu merge nici asa, sa incerce sa-si sparga singuri fata pentru dreptate si adevar in fiecare dimineata. Si pentru ca speranta moare intotdeauna ultima, ii anunt ca in urmatorii ani se asteapta stabilirea in Romania a 100.000 de pensionari norvegieni, ceea ce inseamna cel putin 400.000 de cauciucuri in plus pentru popor si toti oamenii de bine, care si inchei.



Razvan Exarhu
www.evz.ro

herculis
21st January 2007, 14:48
(Si-)a revenit Be@. Aveti grija!!!! Iar e toata lumea aici si adunam posturi. Ce imi place. Mai ramane sa scapam de retro. Herc e optimist.

Ma declar optimist, vom scapa de retro!!!

miril
22nd January 2007, 09:50
Suspendarea presedinteluiHoratiu Pepine Cotidianul

Criza politica este evidenta si ireversibila, dar in ciuda acestui fapt partidele politice se complac intr-o coabitare sordida.

Sint prezente toate semnele crizei: discordie si dezorientare politica pe toate planurile. Primul-ministru il acuza pe presedinte ca reediteaza dictatura lui Lukasenko, iar PSD pretinde pentru sine dreptul de a prelua puterea in stat si de a rezolva diferendul din sinul majoritatii. Asistam la o evidenta carenta de autoritate. Pe de o parte, o data cu integrarea, s-a diminuat autoritatea exterioara a Uniunii Europene, care inducea aici la noi o anumita retinere si o atenuare a subiectivismelor, dar pe de alta parte, a slabit autoritatea interioara, aceea care vine, intr-o mistica democratica, de la poporul insusi.

Conduita PSD e moralmente scandaloasa, intrucit e ultimul partid care ar putea invoca acte de coruptie sau incalcarea separatiei puterilor in stat. Dar daca nimeni nu a fost condamnat pentru cazul Ciuvica, bunoara, si daca “stenogramele” au trecut in uitare, atunci desigur ca PSD isi ingaduie sa adopte un ton acuzator. Se vede acum ca toate neglijentele si amneziile se platesc.

In schimb, politic vorbind, e captivant ce se intimpla si in acelasi timp folositor. Razvratirea aceasta a tuturor impotriva tuturor arata sper mai limpede ca e nevoie de o intoarcere la sursele autoritatii, ca avem nevoie de o reconfirmare a puterii si o reinvestire a ei.

PSD, cu fatarnica inocenta, ne propune suspendarea presedintelui. Simt ca exista la noi o mare sete de a iesi din cadrele conformismului mereu timorat din epoca lui Iliescu si de a face tot ceea ce, in marea ei generozitate, ingaduie Constitutia. Or, Constitutia ingaduie multe inca neincercate si al caror gust a ramas necunoscut, cum ar fi dizolvarea Parlamentului, alegerile anticipate sau demiterea presedintelui. E adevarat ca nesatul acesta - existential l-as numi - a fost exprimat in primul rind de presedintele insusi, a carui indrazneala

s-a dovedit contagioasa. Atita numai ca ceea ce ne propune PSD nu este nici logic si nici judicios. Nimeni nu ignora ca nu exista nici un temei juridic pentru continuarea procedurii de suspendare care va fi, cel mai probabil, stopata de Curtea Constitutionala. Arbitrariul si absurdul initiativei sint insa simptome ale faptului ca politica romaneasca si-a pierdut reperele si ca din acest moment orice devine posibil. Marii corupti pozeaza in repere democratice, ticalosii ii condamna pe cei buni, impostura de toate felurile se intinde ca pecinginea de la lumea politica la presa si la asa-numita societate civila care, profitind de confuzia generalizata, joaca si ea o meschina partitura partizana.


In planul strict al politicii statului se manifesta intr-adevar o criza de autoritate, una al carei prim simptom a fost deriva ministrului liberal al Apararii pe tema Irakului. Sint mereu uimit cu cita usurinta s-a trecut peste acel episod, care, indiferent de opinia noastra cu privire la politica neoconservatoare americana, a subminat ordinea constitutionala in materie de politica externa si siguranta nationala. A fost pur si simplu vorba despre o nesocotire a autoritatii legitime in stat. Acum, PSD contesta frontal autoritatea presedintelui, amplificind mesajul partidului liberal si facind ca totul sa para relativ si subred.

A incepe insa actul de reconstituire democratica cu demiterea presedintelui inseamna insa o inversare a ordinii firesti. Imaginati-va ca, dupa epuizarea procedurilor, se ajunge la referendum si ca poporul va da presedintelui un vot de incredere. Lucrul acesta nu ar putea ramine fara consecinte importante, intrucit intreaga majoritate antiprezidentiala ar suferi o masiva delegitimare si, desi Constitutia nu prevede aceasta posibilitate, s-ar impune logic o autodizolvare a Parlamentului.

Dar poate ca stupoarea care s-a lasat peste lumea noastra politica dupa anuntul PSD contine si ceva bun, pentru ca arata cel mai convingator ca nimeni nu mai stie ce e cu adevarat de facut. PNL pare sa traiasca cel mai puternic aceasta deruta, intrucit, desi s-ar abandona cu voluptate urii sale antiprezidentiale, se teme de consecinte. Primul-ministru adopta, compulsiv, o retorica antiprezidentiala, dar nu adera formal la initiativa PSD. Nici PD nu sta bine, parind ca se complace in orice situatie si ca nu are vedere prea limpede.

Ce urmeaza? Ce ar fi bine sau mai avantajos sa se intimple? Si ceea ce este mai apasator este ca tocmai in aceste momente grele Poporul suveran este mut. S-a retras ca Dumnezeu din lume si ii lasa pe alesii sai sa se descurce pe cont propriu. Nici sondajele de opinie nu mai sint cu adevarat folositoare, intrucit indicatiile sale sint volatile si nesigure.

Nu mai exista de aceea alta cale rationala decit de a da, pur si simplu, natiunii putinta sa se exprime, de a organiza adica alegeri anticipate. E singurul mod de a relegitima puterea politica si de a reda suflul firesc al vietii de stat.

miril
22nd January 2007, 09:51
Criza actuala poate fi citita si in harta geopolitica Razboiul lumilor, varianta Basescu-Tariceanu Romania Libera

Se cearta doar de dragul puterii Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu? Se bat ei in oligarhii si-si risca functiile numai de dragul cercurilor de interese? Greu de crezut.
Mai este Romania o tara care-si permite sa ia decizii de una singura? Putin probabil. Agendele marilor puteri, negociate de cele mai multe ori in culise cu puterea de la Bucuresti, au si componente care nu se fac publice. Miscarile politice importante sunt strict secrete, iar scurgerile de informatii sunt rare. Cu toate acestea, nu-i greu de inteles ca interese geopolitice si economice divergente isi gasesc ecou in politica romaneasca. Cele doua mize cruciale sunt banii si independenta energetica. Nu suntem singurii. Si polonezii, alti prieteni de incredere ai SUA in Europa Centrala si de Est, au scandaluri similare, legate de privatizarile din domeniile petrolier si energetic. Interesele sunt legate de controlul asupra sectoarelor energetice: cine obtine suprematia acum va controla economia tarilor respective in viitor.


Conflictul prelungit dintre palatele Cotroceni si Victoria, pozitionarea partidelor de pe esichierul politic in acest conflict, comportamentul marilor trusturi media fata de actorii politici si fata de evenimente, toate ingredientele crizei politice de la Bucuresti au si alte resorturi decat lupta politica damboviteana. Romania a devenit o miza importanta pentru marile puteri, din punct de vedere geopolitic si strategic. In acest an incepe instalarea bazelor militare americane in Dobrogea, iar ele vor deveni operationale, probabil, in 2008. SUA au tot interesul ca influenta Rusiei in Romania sa fie minimizata in acest interval de timp. Cu siguranta, Putin doreste sa-si creasca influenta sau, macar, s-o mentina. Cand nu are interese proprii, Europa oscileaza intre interesele celor doua mari puteri. Prezenta activa a Rusiei in domeniile petrolier, energetic, dar si in alte sectoare ingrijoreaza in cel mai inalt grad administratia de la Washington. Coincidenta? Tocmai aceste domenii-cheie au inflamat viata politica romaneasca. In acelasi timp, in noua ordine energetica a lumii, aliantele americanilor cu investitori din Rusia si spatiul CSI sunt de notorietate. Din acest motiv, si identificarea intereselor din umbra si a persoanelor/companiilor care sprijina taberele autohtone este dificila.
Oricat ar fi greu, nu putem fi indiferenti daca oameni influenti cum ar fi de exemplu Dinu Patriciu sau Theodor Stolojan, aparati de prietenii lor politici de la palatele Victoria sau Cotroceni, netezesc drumul unor firme care ar putea monopoliza domenii strategice.

Batalia pentru Petrom

Prima mare privatizare de dupa admiterea in structurile nord-atlantice a fost cea a SNP Petrom. Se stie acum ca personajele implicate, de la politicieni pana la firme sau magnati romani, au ales, cu o singura exceptie, sa joace cartea europeana, in dauna celei americane.
Intors din SUA cu putin timp inainte de lansarea ofertei de privatizare a SNP Petrom, ministrul de atunci al Economiei, Dan Ioan Popescu, anticipa ca in competitie vor fi prezente cele mai mari companii petroliere pe plan mondial, in frunte cu colosii americani Chevron Texaco, BP Amoco, ExxonMobil si Halliburton. Si asta in conditiile in care ministrul roman declarase pe taram american ca nu agreeaza o privatizare cu compania ruseasca Lukoil. "Nu inteleg teama domnului Popescu de a vinde Petrom unei companii rusesti. In defintiv, statul rus mai detine doar 7% din Lukoil. Daca vrea, ii trimitem lista cu actionarii", afirma, in replica, Vagit Alekperov, presedintele Lukoil. Alekperov mai spunea cu acel prilej ca firma sa nu este interesata de zacamintele Petrom, pe care le aprecia ca fiind "intr-un stadiu final de exploatare", ci, dupa achizitionarea a doua rafinarii, in Bulgaria si Ucraina, de o extindere in Balcani (Petrom- Romania, Mol-Ungaria, Pancevo-Serbia), pentru a detine o cota importanta pe piata de desfacere a produselor petroliere in zona. Surse din MEC declarau presei la acea vreme ca intentia autoritatilor de a vinde Petrom unei companii americane ar fi provocat reactii negative la Moscova, rusii atragand atentia ca ar putea mari pretul gazelor naturale importate de Romania. Asta in conditiile in care Lukoil este al treilea furnizor de gaze naturale pentru Gazprom. In afara colosilor americani si rusi, interesate de Petrom s-au mai aratat a fi companii din Marea Britanie, Franta, Italia, Austria, Ungaria, Grecia, Arabia Saudita.
Interesele companiilor straine au fost intermediate, insa, de romani, chiar daca putini dintre ei au recunoscut acest lucru.

Esecul lui Tender (Talpes)

Singurul roman care a declarat oficial ca este interesat
de privatizarea Petrom a fost Ovidiu Tender. Tender, a carui experienta de afacerist este mult mai putin relevanta decat prietenia sa cu Ioan Talpes, miza initial pe un consortiu format din parteneri din tara (Corneliu Iacobov, Attila Kovacs, ambii de la Rafo), Willlem Matser (despre care spunea ca este "seful arhivelor NATO", interesat sa cumpere 45% din compania Tender SA), Regal Petroleum (firma romanului Frank Timis) si concernul american Halliburton, condus pana in 2000 de vicepresedintele Dick Chenney. S-a mai speculat ca Tender l-ar fi curtat fara succes si pe Dan Voiculescu. In martie 2003, Matser a fost arestat sub acuzatia de spalare de bani pe ruta Columbia-Romania, respectiv 300 milioane de dolari prin firma Tender SA. Aproape imediat dupa arestarea lui Matser, directorul general al Halliburton Company Germany Gmbh, Guenter Nolte, demisiona pe motive de sanatate. Peste doua zile, "bolnavul" Nolte era numit CEO la Regal Petroleum, firma lui Frank Timis, recunoscut partener de afaceri al lui Ovidiu Tender. Consortiul a trecut peste acest episod neplacut si s-a inscris in cursa privatizarii Petrom, dar n-a reusit sa treaca de criteriile MEC, motiv pentru care s-a retras cu coada intre picioare. Posibila prezenta a Regal Petroleum in consortiu cu Halliburton a starnit nemultumirea Gazprom, care acuzase anterior firma lui Timis (detinatoare a mai multor campuri petrolifere in Ucraina de unde extragea gaze naturale) ca, in intelegere cu guvernul de la Kiev, ar fura gaze naturale din conductele sale si le-ar exporta apoi in Romania. Ce-i drept, Regal Petroleum livra pentru fosta Conel (actuala Electrica), doua milioane metri cubi de gaze naturale pe zi, adica 14% din totalul cantitatii importate de statul roman. Trebuie adaugat ca tandemul Tender-Timis a sponsorizat o intalnire a sefilor de servicii secrete din statele NATO, a carei gazda a fost SIE, desfasurata la Sinaia si prezidata de Willem Matser, ca acelasi tandem s-a aflat in gratiile lui Ion Iliescu si ale lui Ioan Talpes, ex-seful SIE, sef al Administratiei Prezidentiale in perioada 2001-2004. Nu de prietenia lui Talpes aveau nevoie cei doi oameni de afaceri, cat de influenta si de oportunitatile oferite de relatia cu ex-seful SIE. Si este probabil ca relatia lui Tender cu Halliburton a fost construita si cu ajutorul lui Talpes.

Patriciu si Voiculescu, parteneri in negocieri multiple

Un al doilea grup de romani semnalat de media ca interesat sa gaseasca un investitor strain puternic pentru Petrom a fost tandemul Dinu Patriciu-Dan Voiculescu. Niciunul dintre ei nu a recunoscut aceasta colaborare, desi atunci au aparut pe piata si inregistrari ale unor convorbiri - telefonice, dar si la un restaurant - pe marginea acestei posibile tranzactii, fara a se sti si de cine anume au fost facute. Patriciu si Voiculescu au vorbit despre infiintarea unei firme in Cipru, care urma sa aiba sediu la Moscova sau la Viena, destinata preluarii Petrom alaturi de un investitor strategic. Ambii au recunoscut discutia, dar au spus ca firma in cauza nu avea legatura cu Petrom. Liviu Luca, seful Sindicatului Petrom, un apropiat al lui Sorin Ovidiu Vantu, a sustinut ca Patriciu i-a propus sa intre in aceasta firma, ca ar fi refuzat, insa Patriciu nu a confirmat oferta adresata lui Luca. La randul sau, Voiculescu a recunoscut ca, vreme de trei luni, a avut intalniri cu Dinu Patriciu, Ovidiu Tender si Sorin Ovidiu Vantu, ca a discutat despre Petrom, dar nu s-a aliat cu niciunul dintre acestia; Voiculescu a spus ca era interesat doar de comertul cu produse petroliere, nu si de privatizarea Petrom. Legaturile de afaceri cu Patriciu exista insa: potrivit presei, prin firmele sale, Voiculescu distribuia cam 25% din produsele Rompetrol.
Anterior, Dan Voiculescu si Sorin Ovidiu Vantu au intentionat sa cumpere Petrom, in 1999, intr-un consortiu format din Gelsor, Grivco si Tofan Group. Ce-i drept, pe atunci Patriciu nu era un jucator important pe piata petrolului.
Presa a speculat ca tandemul Patriciu-Voiculescu urma sa sprijine fie grupul OMV (care la data privatizarii detinea 25% din Rompetrol Rafinare), fie o firma din Arabia Saudita, fie familia cunoscutului magnat grec Latsis, cea care detine in Romania BancPost si 50% din actiunile Lukoil Europe Holdings. Interesant este ca familia magnatului grec Latsis impreuna cu Casa Regala a Emiratelor Arabe Unite au infiintat International Petroleum Invest Company (IPIC), un fond de investitii ce a cumparat 20% din actiunile OMV. Asadar, miliardarul grec John Latsis
detine un procent important de actiuni si la OMV-Petrom si la Lukoil Romania.

Vantu, fan Lukoil?

Al treilea grup semnalat de media ca ar fi promovat interesele concernului rusesc Lukoil este cel format din Sorin Ovidiu Vantu si Liviu Luca. Presa a scris despre o vizita de trei zile a lui SOV la Moscova, in ianuarie 2003, deplasarea fiind facuta cu un avion inchiriat de la compania Carpat Air, detinuta de fostul vicepresedinte Lukoil, Ralif Safin. Vantu a confirmat vizita, a spus ca a ales Carpat Air fiindca oferta sa era cea mai avantajoasa, insa a negat intalnirea cu seful Lukoil. Vantu a declarat ca scopul vizitei a fost "studiul oportunitatilor de pe piata de capital". Revista "Capital", care a scris despre culisele privatizarii Petrom, consemna in 2003 un episod extrem de interesant: in saptamana in care urmau sa se anunte oficial firmele interesate de cumpararea Petrom, la Viena, reprezentantii Lukoil si OMV negociau conditiile unui eventual partenariat pentru cumpararea Petrom. Sursele jurnalistilor de la "Capital" declarau ca Lukoil negocia separat si cu Gazprom. Dinu Patriciu, pe atunci partener cu OMV in Rompetrol, n-a participat la intalnirea de la Viena.

Americanii, trasi pe linie moarta?

Batalia pentru Petrom a fost castigata, dupa cum se stie, de firma OMV (care a mers pana la urma singura in competitie). Miliardarul grec Latsis, actionar important la OMV prin fondul de investitii IPIC, detine si 50% din Lukoil Europe.
Sunt suspiciuni, exprimate oficial de Traian Basescu, ca s-ar regasi multi actionari rusi prin puzderia de firme off-shore care detin fiecare procente mici din OMV, dar aceste mici procente, adunate, inseamna aproape 47% din compania austriaca.
Discutiile in CSAT despre Petrom au declansat, ca un tavalug, semne de intrebare peste toate privatizarile la care consultant a fost Credit Swiss First Boston, prin bulgarul Stanchev si rusul Vadim Benyatov. A explodat si dosarul de spionaj si tradare de tara prin care sunt cercetati consultantii straini, dar si oficiali romani, precum Codrut Seres, Zsolt Nagy, Dorinel Mucea, considerat mana dreapta a lui Dan Ioan Popescu. Va fi audiat curand si ministrul pesedist.
Prin desecretizarea privatizarii Petrom s-a aflat ca exista o clauza explicita anti-SUA, prin care Petrom nu poate fi listata la Bursa americana a petrolului, cea de la New York, iar companiile americane nu pot opera in Romania decat cu acordul OMV. Aceasta clauza n-ar fi fost aprobata niciodata de oficialii de la Banca Mondiala si FMI, care au monitorizat strict privatizarea, asa incat se ridica o intrebare legitima: ce varianta de contract au supervizat organismele internationale?

Conflictul Patriciu-Tender-Talpes

Dupa privatizare, Consiliul Concurentei a cerut OMV sa renunte la cele 25% din Rompetrol Rafinare. Patriciu acuza gruparea Tender-Iacobov ca a incercat sa forteze cumpararea actiunilor OMV peste capul lui, direct la Viena. Daca tentativa ar fi avut succes, Patriciu s-ar fi trezit cu Tender-Rafo actionar la Petromidia, adica cu dusmanul in pat. Austriecii n-au fost de acord cu propunerea Rafo si au vandut actiunile firmei-mama, Rompetrol. Patriciu sustine si ca asupra lui s-au facut presiuni pentru a accepta sa dea la schimb actiuni Petromidia pe actiuni Rafo, tranzactie pe care a refuzat-o. Pe acest fond, de razboi deschis intre proprietarii a doua dintre cele mai importante rafinarii din Romania (Rafo si Petromidia), mana dreapta a lui Ion Iliescu, Ioan Talpes, a redactat un memorandum, sesizand mai multe institutii ale statului ca ar exista numeroase ilegalitati in activitatea grupului Rompetrol. Patriciu crede ca procurorii si-au insusit ulterior concluziile memorandumului. Liberalul invoca in aparare si o scrisoare trimisa de fostul sef al Administratiei Prezidentiale iliesciene unui demnitar al Departamentului de Stat al SUA si fost ambasador in Germania, Richard Burt, in care ar exista indicii ca Talpes ar actiona in interesul grupului turc Akmaya, care ar dori rafinaria Petromidia, daca ea ar reveni la stat. La randul sau, Talpes a spus ca n-a inscenat nimic, ca memorandumul consemneaza adevarul: privatizarea Petromidiei cu Rompetrol a fost imorala, ilegala si fiecare trebuie sa raspunda in fata legii pentru faptele sale. Este cazul sa amintim ca in 1999 Akmaya a castigat licitatia pentru Petromidia, dar FPS a anulat privatizarea, iar rafinaria i-a revenit in 2001 lui Dinu Patriciu. Memorandumul lui Talpes s-a "scurs" in presa, fiind facut public de seful PRM, Corneliu Vadim Tudor. Parchetul s-a autosesizat imediat si
asa s-a nascut la PNA dosarul Rompetrol. In noiembrie 2004, el a fost inchis, fiind redeschis in primele luni din 2005, dupa ce Traian Basescu a castigat alegerile. Mai trebuie spus ca Traian Basescu a castigat alegerile cu un pronuntat discurs anticoruptie, in care studiul de caz preferat a fost jaful de la Rafo, fara referiri la Petromidia. Patriciu si liberalii din jurul sau nu au agreat candidatura lui Basescu la Presedintie si ar fi vrut un liberal. In campania electorala, pe ultima linie dreapta, Patriciu deja negocia o alianta postelectorala cu PSD si-i mai dadea omului politic Basescu doar doua saptamani de existenta. Basescu a castigat confruntarea cu Nastase si a detronat PSD, propulsand la guvernare Alianta D.A., cu solutia imorala Voiculescu cu tot. Probabil ca n-a uitat afrontul. Ajuns la Cotroceni, Basescu nu a mai suflat niciun cuvant despre Rafo. In schimb, dosarul Rompetrol a ajuns cap de afis in discursul prezidential.

Razboiul Basescu-Patriciu-Tariceanu

Stim ce s-a intamplat dupa 2005: au inceput anchetele in dosarele Rafo-Carom si Rompetrol. Iacobov, fratii Iancu si Tender au fost arestati, eliberati si sunt cercetati acum in stare de libertate. Patriciu a fost retinut pentru 24 de ore. Si dosarul sau a ajuns in instanta. Dosarul Rafo pare a se fi impotmolit, iar liberalii spun ca acest lucru se datoreaza lui Theodor Stolojan, al carui prieten administreaza Rafo pentru actualii proprietari. Care ar fi niste rusi. Cercetarea in cazul Rompetrol a starnit multa valva. Parchetul sustine ca, asa cum arata acuzatiile, potrivit uneia din clauze, contractul cu Petromidia ar putea fi reziliat, iar statul poate prelua rafinaria. Aparent fara nicio legatura, in plin scandal legat de biletel, Dinu Patriciu a declarat ca a avut o discutie cu Traian Basescu, in care i-a impartasit intentia de a extinde Rompetrol in spatiul CSI (Kazahstan) si Rusia, iar presedintele l-ar fi sfatuit sa nu faca asta, ca sa-i oblige pe rusi sa investeasca aici. In acest mod, in caz de conflict cu Rusia, investitiile ruse ar fi "ostatice" in Romania. Patriciu, desi a avut si are parteneri onorabili in SUA, prefera totusi interesele si afacerile europene, ceea ce a semanat neincredere in randul unor oficiali de la Washington.

Reteaua Patriciu

Teoretic, Patriciu ar trebui sa aiba si sprijin extern, deoarece cartile de vizita ale asociatilor sai americani sunt impresionante. Phil Stephenson a lucrat la departamentul Trezoreriei SUA, pana in 1993, cand a infiintat un fond privat de dezvoltare, care a investit in Rompetrol. Potrivit "Washington Post", Stephenson "a strans bani de la prieteni si asociati - inclusiv de la Edward Mathias, din cadrul grupului Carlyle, Ed Rogers, oficial al Casei Albe in timpul lui Bush senior, Richard Burt, fost ambasador SUA in Germania, actual subsecretar de stat (n. red. Ð cel caruia i-a scris Talpes scrisoarea invocata de Patriciu)". Potrivit ziarului american, Stephenson a adunat in total 20 milioane dolari pentru investitii in Romania si Moldova. Trei milioane le-a investit in Rompetrol, dupa care a renuntat la fondul de investitii, devenind asociat in compania lui Patriciu. Potrivit "The Wall Street Journal", un alt partener al liberalului de la Rompetrol, Colin Hart, adus in companie de Stephenson, este fiul unui oficial al CIA, Howard Hart, cel care a avut un rol important in criza ostaticilor din Iran si in actiunile impotriva URSS in timpul razboiului din Afganistan. Hart lucra pentru un alt fond privat, Carlyle Group, in Arabia Saudita. El si-a vandut actiunile la Rompetrol in 2002. Stephenson si Hart au fost la un pas de arestare, dar nu apar in rechizitoriul procurorilor, dosarul lor fiind disjuns; spre deosebire de Patriciu, ei n-au fost trimisi inca in judecata, iar in traditia romaneasca dosarele disjunse sunt ingropate definitiv. Prezenta lui Patriciu alaturi de cei doi (sau a celor doi langa Patriciu), ca si misterul eliminarii/retragerii companiei Halliburton (condusa pana in 2000 de vicepresedintele american Dick Chenney) ar putea fi cheile acestui dosar controversat.
Complementar, dar deloc neimportant, sustinerea de care liberalii se bucura peste Ocean a scazut dupa cererea de retragere a trupelor romanesti din Irak.
Este prematur sa tragem concluzii sau sa dam verdicte, insa cat de corect a jucat fiecare dintre cei implicati in privatizarile din domeniul energetic se va vedea in urmatorii ani. Oricum, SUA par dispuse sa refuze colaborarea cu partidele sau politicienii neloiali angajamentelor asumate.
Nicoleta Savin

miril
22nd January 2007, 09:53
Un frumos omagiu adus Mariei. Dumnezeu sa-o odihnesca!

ANDREI CRACIUN: Iarta-ne, Maria... Ev Z

N-am stiut sa tinem pasul cu o campioana.

A venit de departe. Unii spun ca dintr-un sat de la 100 de kilometri de Bistrita, Maieru. Ca alerga pe dealuri, singura, pentru ca oamenii sa n-o priveasca stramb. Caci, cine mai vazuse o fata care sa alerge singura, pe dealuri? Maria trebuia doar sa ajunga. Dincolo de linia de sosire, cu sudoarea pe frunte, cu talpile pline de rani. A fugit dupa o medalie olimpica, pe care a impartit-o, atat de generos, cu noi toti.

Atunci, in seara aceea, la Atena, a dat verdictul. A vorbit scurt: "Nu mi-e rusine de unde vin". Si-a tarat nefericirea ei, in opinci, si pentru fericirea noastra. Cum fac toti sportivii mari. "Nu se va intampla niciodata sa uit de unde am plecat. Niciodata", spunea, obsesiv, cu credinta omului care se roaga. Si apoi, lacrimi. Flori si lacrimi. Caci, banal, oamenii necajiti plang si cand sunt fericiti.

E ceva in cursa asta franta, absurd si nedrept, undeva, pe o sosea din Bulgaria, care spune mai mult despre viata decat toate tomurile lumii la un loc. Uneori, o dimineata de ianuarie poate fi ultima. Asa, pur si simplu, fara sa ai posibilitatea sa te opresti, sa-ti tragi sufletul, sa o iei de la capat.

A fost ziua cand iti aduci aminte si ca sportul este altceva. Altceva decat impostorii galagiosi care roiesc in jurul arenelor, capusand gloria altora. Decat rangile fotbalistilor, amante cu silicoane, bolizi si mult "glamour". Iarta-ne, Maria. Ne-am adus aminte de tine doar cand a fost prea tarziu. Uitasem de unde ai plecat.

Bancaru
22nd January 2007, 13:04
Politicianul Nastase a fost inventat intr-o toaleta



Cei care i l-au propus insistent lui Ion Iliescu, in 1990, sunt Dan Iosif si Silvian Ionescu („********ul de la PD”).



Dan Iosif, fost consilier prezidential al lui Ion Iliescu si emblema a revolutionarilor din 1989, se pregateste sa paraseasca politica. Actualul mandat de deputat PSD va fi si ultimul din cariera. In locuinta din Primaverii, pentru care se judeca cu RAAPPS, Iosif comenteaza scandalul biletelelor: "Ce e scris, ramane".

Iosif detine multe secrete, chiar daca nu toate scrise. In interviu, el isi atribuie paternitatea - impreuna cu Silvian Ionescu, fost ofiter de securitate (informatii externe) - pentru intrarea in politica mare a lui Adrian Nastase. Discutia incepe din anii ‘90, pentru a ajunge, in final, la aface-rile controversate in care a fost implicat Iosif.

Ieri puternic, azi doar un vot

EVZ: Ati fost de la inceput in preajma liderilor noii puteri.
Dan Iosif: Devenisem o legitimatie. La formarea CPUN-ului largit, prin 12-13 ianuarie 1990, era un miting foarte puternic al taranistilor, cu iures la guvern. Cert e ca m-am dus acolo, am avut o discutie, am linistit spiritele.

Mani****rea e o arta, iar Gustave Le Bon (psiholog, interesat de comportamentul maselor - n.r.) te invata cel mai repede si cel mai bine cum sa te folosesti de cuvinte. Avand ceva notiuni, am deturnat miscarea, am dus multimea inapoi la Universitate, un preot a spus "Tatal Nostru" si s-au calmat...

Era libertate de exprimare.
Romanii au avut un noroc dumnezeiesc si o nesansa la fel de mare. Practic, norocul a fost sa ne eliberam. Daca ar fi stiut romanul ce-nseamna libertatea, n-ar fi asistat la un Cod Rutier atat de idiot. In ‘89 am cerut stergerea punctelor din carnetele soferilor, in fata la Inter. Azi, sunt in parlament, votul meu e insignifiant, iar Codul a trecut.

Ati intrat usor in gratiile lui Iliescu?
Initial am fost reprezentantul FSN-ului in CPUN, ceea ce pe mine m-a luat prin surprindere. M-au chemat la sediul CFSN si mi-au spus: "Dom’le. Uite, e cu mitingul ala mare, e ca l-ati scos pe Militaru din functia de ministru...".

De fapt, am avut un rol major in numirea lui Stanculescu la Aparare. Pusesem mana pe o lista de guvern militar, cu prim-ministru generalul Militaru. Era in februarie. Pe 16, noaptea, i-am prezentat hartia lui Ion Iliescu si i-am zis: "Domnule presedinte, daca nu-l destituiti pe Militaru, maine dimineata-l impusc cand intra-n cladire, devin criminal, iar tara asta scapa de o dictatura militara!". Pe 17 februarie l-a destituit.

Va amintiti nume?
Nu... Pe unii i-am mai revazut, batrani rau de tot. Se mai duc la adunarile veteranilor de razboi. Imi pare rau ca n-am arhiva mea sa arat cat de revolutionar am fost, e dureros ca, dupa 17 ani, in parlament a fost o bataie de joc in decembrie 2006, nu o comemorare. Oficialii nu s-au mai inghesuit.

Aurul dacic

"Virgil Ardeleanu a zis sa-i salte"

Numele dv. apare in afacerea cu aurul dacic.
E cusuta cu ata alba. La Deva i-au arestat pe sefu’ DIICOT, pe cel al politiei. Se ajunsese departe, Ardeleanu (n.r. - Virgil Ardeleanu - fost sef al serviciului de informatii al MAI) nu avea ce mai face si a zis sa-i salte. Cine a tesut prostia asta, a dat dovada de multa prostie.

Dosarul

Numele lui Dan Iosif a aparut, alaturi de cel al lui Adrian Nastase, in dosarul "Aurul dacic". Un informator al politiei decla-ra ca ei ar fi primit bratari din aur descoperite la Sarmizegetusa de la o banda de hoti. Un reprezentant al Parchetului ICCJ declara, la inceputul acestui an, ca Nastase si Iosif raman in atentia anchetatorilor.

RAPORTUL "TISMANEANU"

"Basescu, colegul lui Silvian, e cel care a condamnat comunismul!"

Dar condamnarea comunismului? Nu e mai mult decat o comemorare?
Eu sunt Dan Iosif si-mi permit sa-i transmit domnului Traian Basescu urmatoarele lucruri: "Cum iti permiti, fost comunist notoriu, sa condamni comunismul?

Cum iti permiti - ca fost reprezentant al Navrom la Anvers - deci, ******** notoriu, coleg cu Silvian Ionescu, sa condamni comunismul? Ba, mai mult, tu esti presedinte de tara, iar ala nu poate fi prefect". ala macar, in ianuarie ‘90, cand a stiut unde si cand toti ********ii se ascundeau de frica, el s-a dus si si-a dat demisia.

Sa revenim la Raportul "Tismaneanu"...
E o facatura. Eu, daca eram in locul lui, ii spuneam lui Basescu: taticu’ nu pot sa fac parte din comisia asta pentru ca i-am mancat banii lu’ Iliescu cand am scris cartea.

Doi, nu ma pune pe mine sa zic ca-l condamn pe tata, sa zic ca tata a fost comunist si eu nu. Uita-te la cazul Olteanu (n.r. - Bogdan Olteanu, presedintele Camerei Deputatilor), urmasul lui Gizela Vass (fosta responsabila PCR), care era mult mai a dracu’ decat Ana Pauker. Pacat ca nu mai traieste Brucan...

Pe fostii "grei" i-ati cunoscut ?
Uite, pe Paul Niculescu-Mizil. Mi-a fost sef, la UJECOOP, dupa ce cazuse in asa-zisa dizgratie. Eu lucram la restaurantul central din comuna Domnesti. Si Gioni Popescu (fost general SRI, adjunct al directorului - n.r.) mi-a fost sef, alt creier de creier.

Dintre ei, insa, Dinca a fost cel mai demn nomenclaturist pe care l-am cunoscut. L-am arestat odata cu Postelnicu, la CC, si mi-a zis: "Imi recunosc greselile, dar sa fiu tratat ca prizonier de razboi". Demn, fara jelani.

"Iliescu, periculos si dupa moarte"

Si domnul Iliescu e mentionat in Raport.
Ion Iliescu va fi periculos si dupa moarte. E singurul om politic pe care l-a avut Romania dupa ‘89. Am stat langa el din ‘92 pana-n 2004. L-am cunoscut cand era si nervos, si binedispus, si ingandurat, si-n birou, si-n baia de multime.

I-am fost sef de Cabinet, intre ‘96 si 2000, cand puteam sa aleg. Dl. Constantinescu, cand a venit la putere, mi-a propus postul de consilier pe problemele revolutionarilor. M-am retras si l-a suprimat. Basescu, aceeasi atitudine, a suprimat postul.

Poveste de cartier

Iosif contra Tismaneanu

Iosif mai declara ca l-a cunoscut in copilarie pe Vladimir Tismaneanu, lucru negat de acesta din urma. Povestea de cartier a lui Iosif ni-l infatiseaza pe "Volodea" Tismaneanu "luand bataie" de la copiii lui Paul Niculescu-Mizil si de la Nicu Ceausescu.

"Nu am fost prieten cu "baietii lui Mizil" si nu am avut raporturi precum cele imaginate de Dan Iosif cu ei ori cu Nicu Ceausescu", raspunde Tismaneanu. El afirma doar ca, pentru scurt timp, a fost coleg cu Nicu Ceausescu la Liceul "Jean Monnet".

OPERATIUNEA "TOALETA"

"Adi a avut noroc cu Dan Iosif"

Cum va raportati acum la PSD?
Conform principiului democratiei: minoritatea se supune majoritatii. Am rezerve foarte mari fata de abordare. Bine ca si-au revenit pe ultima suta si, cel putin de fatada, au facut niste alegeri democratice. Cand disciplina se transforma in uneltiri si sfori trase pe la colturi, eu nu ma pot lipi de vreo tabara.

Cum e cu Adrian Nastase?
Se spune ca i-as fi vandut niste bratari dacice. E o gluma. Pe cuvantul meu de pionier, si afacerile le faci cu prieteni, dar nu e cazul. Eu cu Adrian Nastase nu aveam niciun fel de glume, il respectam ca un om politic. Eu din Adi nu l-am scos niciodata, rar
i-am zis "domnule".

A si recunoscut ca a avut noroc cu Dan Iosif. A ajuns purtator de cuvant al FSN-ului si ministru de externe, gratie mie si lui Silvian Ionescu. Am fost primii care i-am zis "Excelenta", iar el ma lua ca, "mai, Dane, nu e cazul".

Dar i-o taiam, zicandu-i ca tre’ sa se obisnuiasca, ca el va fi urmatorul ministru de externe. A fost o vreme cand legitimatia de care vorbeam imi permitea sa spun "asta-i pohta ce-am pohtit!".

Fiti mai explicit. Cum l-ati facut pe Nastase ministru de externe?Uite-asa a vrut muschii mei. E vorba de niste trairi..., voiam mai multi tineri in guvern. Ca am mana proasta, e altceva. Se pare ca locul in care a fost luata decizia era un WC din sediul FSN. Eram eu, Iliescu, in fine... Gata, nu mai zic.

Biroul de lucru

Silvian Ionescu: "Am stat patru ore in toaleta"

Fost ofiter de informatii externe si secretar general al FSN, Silvian Ionescu confirma episodul "Toaleta", la care face referire Dan Iosif.

El spune ca numirea lui Nastase in postul de ministru de externe venea ca o optiune logica pentru care a militat, fostul premier fiind atunci insarcinat cu relatiile externe ale FSN. "Cu o luna inainte de alegerile din mai ‘90, Ion Iliescu voia sa bage in guvern gerontocratia fostului sistem, gen Barladeanu, Brucan etc. Dan Iosif ameninta ca retrage revolutionarii, era nervos.

Atunci, am intrat in toaleta din sediul de pe Varsovia sa-l calmam si am ramas, de la 12.00 noaptea pana la 4.00 dimineata: Ion Iliescu, Dan Iosif si cu mine. Acolo am reusit, eu si Dan, sa-l "pacalim" pe lliescu si, o luna mai tarziu, pe 19 mai, ne prezenta o lista cu nume de tineri, printre care si Adrian Nastase".

Revolutionarii

"De cand sunt nou nomenclaturist, am sofer"

Dan Iosif spune ca revolutionarii s-au inmultit ca in proverbul "La placinte-nainte, la razboi inapoi, acesta fiind motivul pentru care notiunea de revolutionar a devenit desueta."

In ‘90, se striga sa ma dea afara din Senat pentru ca ma opun legii revolutionarilor. Pai, m-am opus Legii 42 pentru ca semana izbitor cu legea fostilor ilegalisti", afirma el.

"Gabriel Liiceanu, Stelian Tanase, Mircea Dinescu, Diaconu si sotia, revolutionari autentici, s-au intors in anonimat", adauga Iosif. El mai spune ca nu are carnet de revolutionar si beneficii. "De cand sunt emanat sau nou nomenclaturist, am sofer de serviciu si nu mai merg cu taxiul", concluzioneaza deputatul.

Ce a urmat

Adrian Nastase si treptele puterii

Dupa momentul "Toaleta", din 1990, cand a devenit ministru de externe, Nastase nu s-a oprit aici. A parcurs treptele puterii pentru a ajunge prim-ministru in perioada 2001-2004.

Insa, dupa pierderea alegerilor, cariera lui a coborat vertiginos. Acum, e cercetat in dosare de coruptie si nu mai ocupa nicio functie in PSD.

Spionul Ionescu

De la Priboi la Basescu

Atat Silvian Ionescu, cat si Dan Iosif au declarat ca nu il cunosteau pe Adrian Nastase. Cei trei s-au intalnit in momentele de dupa Revolutie.

Pana atunci, Silvian Ionescu a fost ofiter la Centrul de Informatii Externe al Securitatii. El a raspuns de spionajul din Belgia, Olanda si Luxemburg. Ulterior, raspunzand unor acuzatii, a declarat ca l-a cunoscut pe Traian Basescu in 1993. Stia doar ca, in perioada 1987-1989, la Anvers exista "un cetatean cu numele Traian Basescu", era seful Agentiei Navrom.

In decembrie 1989, Ionescu a intrat in grupurile de manifestanti, ceea ce i-a facilitat evolutia ulterioara in FSN. Totusi, trecutul l-a impiedicat ca, dupa alegerile din 2004, sa ocupe functia de prefect al Capitalei.

Acum, Ionescu e seful Garzii de Mediu, numit din partea Partidului Democrat. Pe vremuri, Ionescu a fost subordonatul lui Ristea Priboi, ofiter de Securitate care a devenit, ulterior, un apropiat al lui Adrian Nastase. In 1985, conform propriilor relatari, Ionescu a preluat serviciul care se ocupa de vestul Europei, iar Priboi s-a mutat la o alta divizie.

AFACEREA "RAFO"

"Baietii destepti" au intrat pe la Cotroceni

EVZ: La Cotroceni, pe vremuri, era un fond de ajutorare pentru cazuri sociale, finantat de VGB (n.r. - firma actionar la RAFO, controlata de fratii Iancu). Cum a inceput?
Dan Iosif: Era, da. A venit pe filiera Dan Iosif. Am avut niste bani si i-am bagat in afacerea VGB, paguboasa pentru mine, dar nu si pentru ei (fratii Iancu - n.r.). Erau sponsorizari de 4.000-4.500 de dolari pe an. Daca erau fonduri destule, nu apelam la nimeni.

De unde au aparut fratii Iancu?
Mi-au fost trimisi de cineva, prin ‘95, de un apropiat Cotroceniului. Tender a venit mai tarziu, in 2002. Mi-au fost recomandati ca-s baieti buni, de treaba.

Si, personajul misterios?
Nu, nu, n-are sens sa vorbim despre el.

Are vreo legatura cu domnul Talpes?
Niciuna. Eventual, Talpes poate si-a luat o spaga de acolo, o atentie. Poate
s-a bagat dupa 2003. Sa stii ca nea Ion e baiat, nu calca pe picioare, nu calca pe bataturi.

Deci, s-au rupt relatiile cu fratii Iancu si Tender.
Sunt nule inca din 2003.

Ce le-a racit?
Onoarea, niste discutii in care eu m-am considerat jignit.

Are legatura cu VGB?
Bine... Marian n-a stiut sa se comporte. Am avut o discutie penibila, penibila.

Oligarhul a facut "maradona"

Pe rusii care s-au perindat pe la RAFO ii cunoasteti?
Da, e unu’ Mahmudov (n.r. - Iskandar Mahmudov), foarte cunoscut in Ucraina. ala e om de baza. A facut o maradona identica cu cea de pe bulevard si Marian a furat-o rau.

Pe Mihail Cernoi (n.r. - oligarh ex-sovietic) l-ati cunoscut?
Nu, dar nu neg ca i-am facut lui Marian o legatura cu firma Vitol.

Cunosteati pe cineva de-acolo?
Nu trebuie sa cunosc eu direct...

Aveati prieteni care aveau prieteni?
Da. Apoi, s-au inteles. Odata ce era reluata furnizarea de petrol, RAFO era salvata. Acuma, sa nu-mi cereti sa va spun ca si Stolojan era amestecat printre ei, ca nu va spun.

Nici fiica dumneavoastra nu mai are legatura cu VGB?
Nici. Si-a cesionat actiunile, pe nimica, la VGB.

Sunteti in proces cu o firma a lui Ovidiu Tender.
O sa aiba mare surpriza, eu il astept. Am factura fiscala, chitanta. Uite, Tender a venit la mine, in 2002, si l-am introdus in circuit. Nu avea bani, dar avea hartii. In ‘96, fratii Iancu aveau un magazin de piese auto. In 2000 erau a 11-a firma din Romania. In 2002, a aparut in "Top 300" Marian. Dupa aia a aparut Tender si - cum a aparut - a intrat in "Top 300", anul urmator.

Personajele

Iskandar Mahmudov. Potrivit CRJI, nascut in Uzbekistan, este actionar principal al KRU Holding (firma din Austria). In 2005, aceasta din urma controla Calder A-International B.V., firma actionar acum la RAFO.

Mihai Cernoi. Oligarh din spatiul ex-sovietic, ai carui oameni sunt printre actionarii RAFO. In anii ‘90, acaparase piata aluminiului din fosta URSS. A fost cercetat in toata lumea pentru infractiuni economice.

Ovidiu Tender&Marian Iancu. Sunt judecati pentru fraude la compania RAFO.

www.evz.ro

miril
22nd January 2007, 13:19
Concluzia, niste sec...aturi, cu totii. Sa ne mai miram...!!!

Bancaru
22nd January 2007, 14:20
Toata clasa politica e bagata aici. Ma rog, o parte anume, cei cu gura mare. Exact ce spuneam: cum e posibil sa ai ditamai functia la Anvers si sa nu fi fost secu?! Sa fim serioasi... Pai de ce sta Basescu bot in bot cu serviciile? Si iata cum acest fost ******** inrait s-a "descurcat" in orice regim, acest Silvian, si vedeti cum l-a rasplatit Basescu, si nu numai el. Cica la revolutie "s-a amestecat in multime". Ce fler...

miril
22nd January 2007, 14:26
Ca sa nu mai pomenim si de acest maidanez al revolutiei, pre numele lui Dan Iosif. Un altul care "s-a amestecat in multime"! Si amestecat a ramas, dar in alt sens.

herculis
22nd January 2007, 14:54
Sper ca nu ma transform in avocatul diavolului: da, poate a fost ********, sau a raportat la Securitate tot ceea ce facea la Anvers. Nici el nu negat asta.

Dar, a facut politie politica? A turnat precum Musca ce spunea studentii straini la ore? A scris despre dusmanii poporului? Asta este mai greu de crezut.

Nu va frapeaza lipsa de logica: adica noi vorbim de Musca sau de Basescu, de la Anvers, dar nici in ... nu ne doare de tortionarii Romaniei, de cei care l-au ucis pe Ursu in bataie, de cei care te bagau la puscarie pentru ca ascultai Europa Libera sau pt ca spunea-i ca este frig in casa. De domnii aceia fosti generali de la Securitate care acum vorbesc molcom la TV.

Lucrurile sunt incurcate in mod voit de acestia si de reprezentantii lor in politica romaneasca, pentru a spune: nimeni nu este mai bun ca noi, asa ca ciocu' mic.

Ori asta imi spune ca totusi Basescu le-a afectat interesele, si asta nu poatre decat sa ma bucure.

miril
22nd January 2007, 16:07
Basesecu a fost activat rapid dupa Revolutie, el primind functii politice inca de prin 91, daca nu ma insel. El a facut, la timpul lui, ce a facut si Mona Musca, rapoarte, printre multe altele. Pe mine nu ma derajeaza, la modul absolut, asta, dar tot ce intreprinde el in ultima vreme ma duce cu gandul la despotul care se vrea in slujba poporului, ca sa folosesc o expresie liche..ntioasa, desi nu are in gand decat puterea in scop strict personal. Nu poti tu ca presedinte al tarii, in care prerogativele sunt de a veghea si armoniza activitatea politica, printre altele, sa te remarci prin contrariu si anume prin intretinerea unor conflicte nemotivate politic, de fapt si care contravin intereselor profunde ale unei Romanii deja macinate de lupte politice intestine, perpetue, dupa revolutie. In rest, de acord cu tine, Herculis, cine trebuia sa fie pus la index sunt cei care stau in fruntea mesei postrevolutionare si astazi. Ma tem ca Basecu are structura unor astfel de tovarasi de mare si de drum. Nu se deosebeste cu nimic de ei, el aparand doar interesele altui clan din oligarhia damboviteana.

Bancaru
22nd January 2007, 16:19
Poate nu a facut politie politica, dar nici nu i-a aparut macar dosarul de ofiter. Poate el a fost unul dintre putinii ********i buni, desi ma indoiesc. Basescu a stiut intotdeauna sa isi hraneasca potaile care ii stau alaturi. De ce naiba nu a aparut nimeni, din cei cu care a lucrat, sa zica macar, ba, Basescu m-a bagat in aia mamei, odata... ? Basescu o fi el smecher, dar ce a facut acum, faza cu biletelul, este o mare prostie. Sper sa se poata repara. Despre reconciliere pe bune nu se mai poate pune problema, dar macar de ochii lumii, a intregii lumi, sa o faca. Poate alegerile pentru Parlamenul Europei sa fie un bun prilej. Daca nu a reusit el sa il dea jos pe Tariceanu cu atatea lovituri de lungeac (sau cum ii zice) inseamna ca e tare Calin.
Inca un sfat: uitati-va in gura lui Gusa.

miril
22nd January 2007, 16:23
Este exact ce cred si eu ca ar trebui sa faca Basescu, adica ce spune Bancaru. Cat despre Gusa am constat ca are niste...amigdale. Probabil datorita...mizeriilor care-i trec des pe-acolo!

herculis
22nd January 2007, 16:53
Daca va uitati atent la amigdalele lui Gusa o sa vedeti ca ele contin putin poloniu, oferit de mentorii sai. Si ca improasca in anumite directii cantitati mici, doar doar si-o face efectul.

Si ca sa destindem atmosfera, iata o stire de pe CNN:

SYDNEY, Australia (AP) -- Sydney officials have paid private detectives thousands of dollars to have sex with prostitutes to gather evidence needed to shut down illegal brothels, a newspaper reported Sunday.

Nine local councils have paid private investigators a total of 25,000 Australian dollars (US$19,740) over the past three years to go undercover and root out the illicit trade, according to The Sunday Telegraph newspaper.

Nick Ebbeck, the mayor of Kuringai council, which has reportedly spent A$7,000 (US$5,520) in the past month employing detectives to have sex with prostitutes, said extreme measures were necessary.

"We have to employ private investigators to actually go through with the act and come up with reports that will suffice in a court process," he was quoted as saying.

"On numerous occasions over numerous days and times they had to fulfill the act."

He said the evidence given by the investigators was successful in closing two illegal brothels this month.

Licensed brothels are legal and relatively common in Sydney, but a number of unlicensed premises operate throughout the city. Some councilors have complained that the burden of proof for shutting down illegal brothels is too high.

Asta da meserie grea !!!!!!!!

miril
22nd January 2007, 17:11
Am citit-o si eu chiar in romaneste. Nu mai stiu unde. Normal ca detectivii nu au oferit piese de dosar. Ce erau fraieri sa-si piarda pasarica, pardon, painea calda. Piesa de rezistenta: "On numerous occasions over numerous days and times they had to fulfill the act". Actul, doamna Udrea, actul! Sa-l vedem si noi (pe viu).

herculis
22nd January 2007, 17:18
Pai cum sa nu indeplinesti asemenea misiuni cu dedicatie?

Pentru cei care nu au fost in Australia: acolo nu exista restrictii in acest domeniu, dar trebuie sa fii inregistrat legal.

Oare ce or fi constatat detectivii, ca nu le-a dat chitanta fiscala dupa, inclusiv VAT, sau ca nu au specificat serviciile in clar?? Sau ca mafia umfla preturile :-))))???

Bancaru
22nd January 2007, 18:26
Apropo de curve: zicea cineva de un sifilis netratat la Basescu, sau am eu halucinatii? Sau am discutat cu Kra****z despre asta, in termeni strict medicali?
Cred ca aia vor angaja romani.

herculis
22nd January 2007, 18:41
Poate Vadim Tudor are halucinatii din acestea.
Cind mergi la post pe nava esti verificat de tot felul de boli tropicale si contagioase cum s-or mai chema, darmite de sifilis. La fel cind esti trimis la post intr-o tara straina.
Oh nu, Vadim zicea ca are cancer in faza terminala, si ca nu mai are mult. Semnat Adevaratul Servici ROman de Informatii. Ma rog, asta cind il vedea cu procentul la 55% si pe el la 16%.

Bancaru
22nd January 2007, 18:48
Mda... Asta cu verificarea nu prea o cred chiar in proportie de 100%. Am prieteni care sunt pe mare si s-au umplut de bube. Furunculi la greu, dar d'aia de prin Nigeria. Uriasi. Sau alta faza: in port la Constanta in dana ancorat un vas cu echipaj asiatic (a fost si filmul, un echipaj pentru Singapore). La un moment dat a iesit una, romanca, a pleoscait plictisita si a zis: ba, care ma fute si pe mine, ca thailandezii astia cu aia mica..." ma rog, nu stiu ce nu i-au facut. Si poate crezi ca aia era cu analizele la zi? Si apoi sifilisul putea sa nu fie tratat acasa, nu pe mare. Acolo nu il controla nimeni. Eu nu cred, desi se zice ca afecteaza creierul. Pana la urma e o boala a geniilor, iar Basescu se vrea unul. Cioran a fost dezamagit cand a aflat ca nu are "scame in sange". Da-l in ma-sa si pe Basescu. Desi nu am nimic cu mama lui, e o femeie de treaba si face chiftele bune.

krapulax
22nd January 2007, 19:15
Apropo de curve: zicea cineva de un sifilis netratat la Basescu, sau am eu halucinatii? Sau am discutat cu Kra****z despre asta, in termeni strict medicali?

da, strict medical- lues. era ceva din romania mare.

miril
23rd January 2007, 09:57
Urmeza cateva variatiuni...anticipate pe o tema de...Udrea si nu numai:

Democrații s-au săturat să asculte de Elena Udrea de Marian Mircea Adevarul

PD nu pleacă de la guvernare și abandonează tema anticipatelor

Conducerea PD a votat, ieri, cu o majoritate zdrobitoare, să rămână la guvernare în alianță cu PNL.

Doar cinci dintre membrii Colegiului Director al PD - între care Elena Udrea, Liviu Negoiță, Ioan Oltean și Marius Marinescu – s-au abținut. „PD nu are motive să părăsească guvernarea azi, dar nu va rămâne la guvernare cu orice preț", a declarat președintele PD, Emil Boc, după ședința Colegiului Director. Boc a reluat afirmația potrivit căreia premierul Tăriceanu „a greșit" din punct de vedere politic, dar a insistat că răspunderea pentru această greșeală „este personală".

Liderul PD, Emil Boc, a mai declarat că, dacă PNL va vota o eventuală moțiune simplă împotriva ministrului justiției, atunci lucrurile s-ar despărți.

„Următoarele zile vor fi decisive pentru PD și PNL din perspectiva respectării protocolului și a angajamentelor pe care le avem", a avertizat Boc. Potrivit unor surse din PD, la ora actuală nu se mai pune problema alegerilor anticipate, iar acest partid va rămâne la guvernare până în 2008.

Udrea, acuzată că distruge PD

Președintele PD, Emil Boc, a spus că Udrea ar fi trebuit să informeze conducerea partidului înainte de a lansa scandalul bilețelului adresat șefului statului de premierul Tăriceanu. „Orice gest, fie și personal, are implicații asupra PD", a afirmat Boc. Udrea a vorbit în cadrul ședinței cu ușile închise a Colegiului Director și le-a spus colegilor ei că își asumă decizia de a declanșa scandalul bilețelului.

Unul dintre participanții la discuții a spus că jumătate din sală era pregătită să-i sară în cap Elenei Udrea. Neoficial, mai mulți lideri ai PD au acuzat-o pe Udrea că a provocat un scandal care afectează imaginea PD și ar putea favoriza PSD. „Ne-am săturat ca președintele să ne dea direcțiile de acțiune prin Elena Udrea", a spus un membru al Colegiului Director.

O parte din conducerea PD și-a exprimat însă teama că decizia de a nu ieși de la guvernare – deși Traian Băsescu a dorit acest lucru – va afecta relația cu șeful statului, îl va apropia pe acesta de PLD, iar Udrea va atrage parlamentari democrați în rândurile formațiunii conduse de Theodor Stolojan.

Liderii PD vor căuta, în următoarele zile, o soluție pentru a reface relația cu Băsescu, inclusiv printr-o întâlnire care va avea ca pretext discutarea strategiei postaderare.

PD nu are motive să părăsească guvernarea azi, dar nu va rămâne la guvernare cu orice preț
Emil Boc

Sondajele dau Alianța câștigătoare

Un sondaj din decembrie – care arăta că Alianța D.A. ar obține cu circa 8% mai multe voturi decât PD și PNL, dacă aceste partide ar candida separat – a redeschis, în PD, discuția despre posibilitatea depunerii unor liste comune la alegerile pentru Parlamentul European (PE). Liderii democrați se tem în special de posibilitatea ca PSD să fie formațiunea care să câștige aceste alegeri, dacă Alianța D.A. se va rupe în două, la acest scrutin. „Dacă PSD arată că a rămas cel mai puternic partid din România, ar putea avea pretenția de a ocupa postul de premier, chiar și în eventualitatea în care premierul este schimbat, fără să fi avut loc alegeri", a spus un membru al Colegiului Director. PD a comandat, deocamdată, încă un sondaj, după care va decide cum va participa la alegerile pentru PE. În perioada septembrie-decembrie 2006, imensa majoritate a democraților dorea să se separe, la alegerile pentru PE, de aliații liberali.

miril
23rd January 2007, 09:59
Unde dai si unde crapa Ioana Lupea Ev Z

Ioana Lupea: ”Perceptia presedintelui luptator cu mafiile este amenintata de aceea a presedintelui semanator de dezordine si dictator”.

Biletelul lui Tariceanu s-a intors impotriva lui Basescu. In numai o saptamana, centrul de greutate al dezbaterii publice s-a mutat pe necesitatea suspendarii sefului de stat periculos pentru democratie. Biletelul lui Tariceanu - degradat ca interes si de hotararea PD de a ramane la guvernare - este cel mult subiect de ironii, in niciun caz de motiuni sau de anchete.

Perceptia presedintelui luptator cu mafiile este amenintata de aceea a presedintelui semanator de dezordine si dictator. Deznodamant previzibil, evitabil doar prin pastrarea secretului asupra misivei premierului. Ceea ce ar fi frant cariera politica in floare a Elenei Udrea, aspiranta la conducerea suprema a Partidului Democrat si ar fi pus sub semnul intrebarii onestitatea presedintelui. Basescu se astepta probabil la o alta reactie din partea clasei politice, de sanctionare a gestului imoral al premierului.

O naivitate uimitoare pentru un animal politic, in conditiile in care majoritatea parlamentara, asa cum remarca si liberalul Paul Pacuraru intr-o emisiune TV, ii este ostila lui si nu premierului. PNL a invatat arta razboiului, si-a revenit uimitor de repede dupa dezvaluirea Elenei Udrea, a intors masinaria infernala impotriva lui Basescu si a castigat politic. Ca dovada, PD va continua guvernarea, pentru a-si proteja interesele si liderul simbolic de pericolul suspendarii.

Liberalilor le-a fost usor sa mobilizeze celelalte partide parlamentare intr-o campanie anti-Basescu. Este firesc ca PSD si PRM sa faca opozitie actorului politic recunoscut ca Putere. Iar PC si-a asumat deja rolul de baiat de mingi pentru PNL, mai eficient din afara guvernarii.

Faptul ca misiva premierului poate fi asimilata unei interventii in actul de justitie este secundar in fata interesului de a puncta electoral, inainte de alegerile parlamentare. Liberalii au reusit, cu ajutorul unor medii prietenoase, sa ridice galceava la nivel de stire, sa mature discret biletelul sub pres, aratand cu degetul spre cel consacrat drept prim-scandalagiu al tarii. Or, daca e ceva de care romanii s-au saturat, acesta este conflictul fara de sfarsit.

Comparatia incercata de seful liberalilor si al guvernului intre Basescu si Lukasenko nu este doar o scapare a premierului. Alaturarea intimideaza prin legitimarea publica a initiativei de suspendare a sefului statului, chiar daca PNL se disociaza oficial, si compromite imaginea „presedintelui jucator” prin insinuarea ca adevarata sa intentie este subordonarea institutiilor statului, sub pretextul luptei anticoruptie.

Amenintarea cu suspendarea din functie functioneaza, fie si numai pentru argumentul ca, indiferent de rezultat, referendumul poate fi periculos pentru raportul intre cele doua institutii, presedintia si parlamentul. Cand premierul unei tari, un tip subtire, civilizat, trage un asemenea semnal de alarma, tiuitul se aude pana la Bruxelles, iar lui Traian Basescu i se poate inchide iesirea la marea politica europeana. Asteptam cu interes primul sondaj de opinie.

miril
23rd January 2007, 10:00
Unde a gresit Traian Basescu Pavel Lucescu Cotidianul

Scopul lui Basescu n-a fost si nu e sa-si distruga adversarii, ci sa-si construiasca statuia pe slabiciunea lor. A facut-o insa cu unelte penale. La monumentul Basescu au fost puse sa sparga piatra doua personaje deja celebre prin ele insele.

Pentru fani si detractori in egala masura pare incredibil, dar e perfect adevarat. Traian Basescu e in corzi. Lumea afla acum, desi in presa s-a mai vorbit din cind in cind, ca atacurile sale repetate la adresa premierului si, prin extensie, impotriva „sistemului ticalosit“ ascund si interese mai putin morale. Afla ca si oamenii din jurul sau fac afaceri cu miros penal si ca diferenta dintre acestea si cele puse la index de Cotroceni tine mai mult de PR. Afla acum ceea ce era evident deja pentru cunoscatori, si anume faptul ca mai mult decit orice motoarele scandalurilor din ultimii doi sint banii si protectia lor politica. De ce abia acum? Pentru ca in aceste zile s-a intimplat ceva cu care Basescu nu ne obisnuise. Pentru prima data in cariera sa de sef de tara, Traian Basescu n-a mai pariat pe sine insusi. Nu stim cum arata scenariul initial, daca o fi fost vreunul, legat de afacerea biletelul premierului. Era sau nu momentul dezvaluirii planificat ca atare sau a facut-o Elena Udrea de capul ei, ramine de aflat. Ce a iesit insa ne-a aratat in premiera un presedinte stingher. In totala contradictie cu potentialul exploziv al continutului biletului trimis de Tariceanu, Traian Basescu s-a comportat de parca avea sa ceara scuze. La tribunalul acuzarii definitive a premierului, presedintele jucator a pledat ca un biet arbitru de tusa. Un virus fatal in economia simbolica a puterii prezidentiale. Sa nu-si fi dat seama de acest lucru cel mai intuitiv politician roman? Cursul evenimentelor pare sa ne dea mai degraba un raspuns negativ. Presedintele stia, dar degeaba. Raul fusese deja facut cindva, intr-un timp la care seful statului nu mai avea acces. Un rau care a incintat atita vreme, atita lume. Iata-l. In ciuda aparentelor contrare, Traian Basescu e un politician constructiv. Nici un scandal din toate cele cu care ne-a bucurat presedintele in ultimii doi ani si ceva de mandat n-a fost provocat cu dorinta expresa de a darima pe cineva. Basescu nu e genul de politician care sa se hraneasca din victime, ci din agonia lor. Victima trebuie sa ramina pe terenul de vinatoare, sa se tirasca, sa scinceasca, sa i se vada chinul pe chip, dar sa ramina libera. Libera pentru macar inca o bataie a pustii. Scopul lui Basescu n-a fost si nu e sa-si distruga adversarii, ci sa-si construiasca statuia pe slabiciunea lor. A facut-o insa cu unelte penale. La monumentul Basescu au fost puse sa sparga piatra doua personaje deja celebre prin ele insele. Elena Udrea si Gigi Becali. Primul pentru a-i scoate in evidenta virilitatea, calitate de prima mina in marea politica, al doilea pentru a-i sublinia autenticitatea. Nimic condamnabil, cu un singur amendament. Folosindu-se de cei doi interlopi ai politicii romanesti, Traian Basescu a creat un contrast orbitor si intolerabil de la un moment dat intre mijloace si scopuri. Momentul pare sa fi fost tocmai acest ultim scandal in care EU (doamna, nu organizatia) a dat cel putin impresia ca a incetat sa mai fie unealta. Si ca aceasta, unealta, e insasi presedintele. Pe acest teren fertil, contraacuzatiile ulterioare ale adversarilor lui Basescu legate de grupurile de interese care graviteaza in jurul Cotroceniului s-au dovedit perfect credibile. Ce avea sa faca PD in aceasta afacere? Nimic mai mult decit pina acum. Adica nimic.

Bancaru
23rd January 2007, 12:01
Iata si parerea Mirunei Munteanu. Si ce draguta e doamna Munteanu (http://www.ziua.ro/pics/2006/05/23/1148326544.jpg)...

Basescu si "tradarea" PD
Miruna MUNTEANU


De ce nu iese PD-ul de la guvernare?
L-a tradat partidul prezidential pe Traian Basescu, asa cum se lamenta, ieri, editorialistul favorit al Cotrocenilor? Eu nu cred.

Basescu vrea anticipate, nu un guvern minoritar liberal capabil sa supravietuiasca pana la finalul mandatului. Or, in acest moment este limpede ca democratii nu pot forta alegeri inainte de termen. Si atunci de ce sa lase puterea? Ce-ar avea de castigat, cand sunt atat de versati in arta de a participa la guvernare cu aerul ca se afla in opozitie? Basescu stie lectia perfect, a exersat-o cu mare succes in perioada 1996-2000, din interiorul Conventiei Democrate. Din 2005, o aplica din nou, cu entuziasm, in Alianta DA.

Riposta liberalilor a fost extrem de slaba. Pana acum. Fiindca, paradoxal, presedintele le-a facut un mare serviciu declansand actiunea "biletelul". Le-a demonstrat ca Guvernul Tariceanu este mult mai solid decat si-ar fi imaginat cineva. Desigur, nu este meritul premierului, ci rezultatul algoritmului parlamentar. PNL-ul nu este nevoit sa incheie aliante nedemne cu PSD-ul pentru a supravietui la putere. Pur si simplu, social-democratii nu-si pot permite sa se prezinte prea curand la urne. Ar risca sa piarda jumatate din scaunele pe care le ocupa acum in Senat si in Camera Deputatilor. Asa ca, deocamdata, se vor feri de motiunile de cenzura ca dracul de tamaie. Indiferent ce-ar face Tariceanu. Declaratiile belicoase ale liderilor PSD sunt doar gargara. Mimeaza opozitia, dar vor sustine Guvernul. PD-ul face exact pe dos. S-ar putea, insa, ca democratilor lui Traian Boc sa nu le mai mearga ca pana acum.

Intelegand ca sunt (vorba lui Nastase) "condamnati la guvernare", liberalii au inceput sa contra-atace. Demiterea lui Sebastian Bodu din fruntea ANAF a fost un semnal clar ca jocul de-a opozitia nu va mai fi tolerat in sanul Executivului. PD-ul trebuie sa se decida in care tabara vrea sa stea. PNL-ul nu se mai teme de confruntare. Si are munitie destula. Basescu si-a tot consumat-o pe a lui.

Pentru prima data in doi ani, situatia s-a intors in favoarea liberalilor. Democratii sunt acum cei cu spatele la zid. Dupa ce au fost obligati sa infiereze tertipurile premierului, se vad nevoiti sa-si continue colaborarea cu cei pe care i-au acuzat de practici mafiote. Ceea ce, desigur, nu da bine la imaginea de arhangheli ai anticoruptiei. Dar nici sa renunte la atatea ministere-cheie (Justitie, Interne, Aparare etc.) parca nu le da mana. Cu siguranta, nici lui Basescu nu i-ar conveni sa ramana singur, doar cu serviciile secrete, in urmatorii doi ani. Iata de ce nu cred in "dezamagirea" presedintelui. PD-ul nu i-a inselat asteptarile. Dimpotriva.

Disciplinat ca intotdeauna, partidul lui Boc isi asuma postura ingrata de "tradator", pentru a-i permite liderului sau informal sa iasa cu fata curata. Iar Basescu pozeaza in luptator singuratic impotriva "sistemului ticalosit". Un rol care ii este familiar. L-a jucat cu brio la Primaria Capitalei.

Am mai vazut scenariul cu "am vrut, dar nu am fost lasat". Stim si ce urmeaza: "Dati-mi echipa!" I-am dat-o, in Bucuresti. Si ne-am trezit cu un zgarie-nori langa Catedrala Catolica, altele proiectate sa sufoce centrul istoric, cu asfaltari heirupiste in beneficiul clientelei de partid, cu hotia bordurilor si cu tot mai multi soferi obligati sa plateasca bir familiei Udrea-Cocos, pentru parcari inexistente. Prin grija Sulfinei Barbu, o alta PD-ista, provenind din Primaria Capitalei, acum se poate construi si in parcurile publice. Sa poata si Costel Constanda, improprietarit de Basescu, sa-si faca niste blocuri in parcul Bordei. Sa nu stie presedintele nimic despre toate astea? Ba bine ca nu.

www.ziua.ro

miril
23rd January 2007, 12:37
De acord! Mir...una, Miruna!!! Da, scrie bine. Si ieri era s-o...pun si acum cateva zile. Ma refer la articolele ei, ale Mir...unii!

Bancaru
23rd January 2007, 13:17
Ca emisiunea aia tembela de dupa revelion: DACA DORITI SA REVEDETI.
In cazul nostru sa (re)cititi. Atasat este documentul in care gasiti ce a discutat Basescu cu Rodica Culcer. Sau invers...

herculis
23rd January 2007, 14:14
este adevarat ca Basescu parea beat si se balbaia, sau asta este starea lui .. naturela, monser?

Bancaru
23rd January 2007, 17:35
Cred ca asa e el in general. Imi pare rau ca s-a ajuns aici, dar Basescu nu e la prima tentativa de nenorocire a unui fost partid mare, una dintre ele a reusit cu succes. A ajuns PNT-ul sa se gudure la Milut. Care si el cred ca a avut grade. In fine.
Sa trecem la altceva: de ce zice Sandu ca alegerea lui ar face bine fotbalului romanesc? El nu stie ca nu ii induioseaza pe aia cu texte de genul asta? Sau nu stie ca la romani facerea de bine e futere de mama? Adica Iacov, Craciunescu, etc, ciocu' mic pana cand au loc alegerile...

herculis
23rd January 2007, 17:44
Pai ar face bine numai daca in urma alegerii lui ar pleca cu totul la Lausanne sau unde au sediul, si ar lasa FRF pe maini mai bune.

Sper ca nu-si inchipuie ca de acolo va trage sfori in favoarea unora si a altora, ca nu va face multi purici pe acolo.

miril
23rd January 2007, 17:49
Cica nu sunt purici la Lausanne.

herculis
23rd January 2007, 18:00
Pai puricii ii aduce el, ca restul sunt gentlemeni, nu?
Desi mai curand se va simti in mediul lui, ca si alti membri UEFA sunt extrem de implicati in afaceri..... puricoase.

Bancaru
23rd January 2007, 18:29
Ramane dragomir sa se ocupe de destinul FRF. Asta daca il rugam frumos cu totii.

herculis
23rd January 2007, 18:45
Repetabila ..povara: Nicule (adica Sandule, Dragomireeee) sintem cu tine tovarase, pina la moarte. La care Iancu/Copos/Becali/Borcea in lacrimi va saruta mana lui Sandu cind se suie in avionul de Laussane.

(din piesa CC 20 decembrie + 22 decembrie)

be@
25th January 2007, 15:39
Patentul portocaliu cu care Traian Basescu juguleaza România nu e mînuit de întîiul cîrmaci al tarii. Nu. El e mult prea ocupat sa vada cum ochii adversarilor tîsnesc din orbite, pe masura ce o gasca de cucoane cu limbi lipicioase, ale caror dosare de Securitate sînt de negasit, strîng bine de gîtul adversarilor domniei sale.
Asa se face ca, la începutul anului, director la TVR1 a ajuns o doamna care, în ziua de Craciun i-a luat presedintelui un interviu în care îl numea, printr-un act demn de Popescu-Dumnezeu, ca fiind cea mai importanta personalitate a României. Ceea ce s-a întîmplat însa, pe banii nostri, la TVR luni seara este o grosolanie fara seaman din partea Rodicai Culcer. Aceasta doamna nu a avut nici o tresarire, de pilda, atunci cînd Basescu a invitat-o sa îi dea un exemplu de încalcare de catre el a ordinii constitutionale. Si asta desi, cu numai o saptamîna în urma, Basescu îsi recunoscuse greseala de a fi influentat decisiv alegerea presedintelui CSM în persoana magistratului care a mîlit dosarul Flota. Doamnei Culcer nu i-a tresarit însa nici un muschi. Nici apostila pe memoriul Alro nu o apasa pe doamna Culcer. O fi citit ea Constitutia si o fi gasit acolo ca amestecul în treburile economice este apanajul presedintelui.
La fel de impasibila a asistat ziarista si la afirmatiile lipsite de dovezi ale presedintelui care îl prezentau pe Mircea Geoana ca fiind mani****t de Ion Iliescu. Nici jignirile marinaresti adresate lui Ion Iliescu de catre presedintele statului nu au tulburat-o pe doamna Culcer. Nici macar cînd Traian Basescu a vorbit despre presupusul dosar al lui Ion Iliescu, doamna Culcer nu a încercat sa pronunte cele doua silabe magice: Flo-ta. Ajungea atît sa spuna. Dar n-a fost sa fie.
Climaxul interviului a fost însa atins cînd pretinsa moderatoare l-a privit cu ochi umezi pe Traian Basescu caruia îi scapase piciorusul si explica natiunii cum e el reperul moral si institutional al tarii. Fiindca, nu-i asa?, PNL e corupt, PSD e comunist, PC e imoral si numai el, seful statului, e pilonul care împiedica "normalitatea" iliesciana sa se naruie peste noi.
Cînd a venit vorba despre grupurile de interese, presedintele ne-a anuntat ca nu se mai duce la crîsma celebra a regilor asfaltului. Daca ar fi avut un ziarist în fata, poate ca ar fi trebuit sa explice si cum se face ca fiica domniei sale, ditamai notarul si nevasta de pop-star, sta într-o casa a carei istorie are mari legaturi cu "firma cu restaurantul". Probabil ca Rodica Culcer n-a fost pe faza si de aceea nu a întrebat.
Ei si ce-i cu asta? Pai e! Fiindca în România exista o lege a audio-vizualului, în virtutea careia au existat posturi de televiziune care au fost închise. Si acolo scrie clar ca e de datoria moderatorului sa ceara dovezi în sprijinul celor afirmate si, în general, sa se pozitioneze în asa fel încît invitatii sa nu lezeze demnitatea altor persoane. Dar ce-i pasa lui Traian Basescu de legi? L-a întrebat cineva daca a fost legal demersul sau de a declara ca i s-au furat alegerile? L-a deranjat cineva în justitie ca sa explice istoria aia cu autobuzul de votanti? Nu, fiindca nimic nu se schimba în România si aici Traian Basescu are dreptate. Neschimbata ramîne si obedienta incredibila a televiziunii publice fata de puterea politica a momentului. Ceea ce în cazul prestatiei Rodicai Culcer nu poate fi tradusa decît printr-o sudalma: Mama ei de meserie!


Evenimentul de Iasi

herculis
25th January 2007, 16:52
Acum eu nu zic sa-l ridicam in slavi pe Nea Traian, dar nici sa-l consideram susra tuturor relelor, precum in acest articol de mai sus.

Treaba cu flota a fost discutat de n-ori, de doua ori al alegeri pentru Bucuresti, in cele generale, Nastase a insistat pe procesul penal impotriva lui Basescu (da, acelasi Nastase care se da haitut astazi).
Treaba cu apostila pentru Also este subtire, iar partea cind ziaristul il apara pe Geoana si Iliescu este chiar aducatoare de lacrimi.

Iar in privinta dovezilor: poate ca mai intai ar trebui aduse dovezi ca baietii cu crisma au fost favorizati de Presedintie, si apoi sa vorbeasca. Asta ca sa pastram egalitatea.

Va spun ca rad si curcile de noi. Colegii mei ma intrebau azi ce se intimpla in Romania, de se cearta precum doi adolescenti presedintele si primul-ministru. Eu le-am spus ca poporul iubeste circul. Oare ma insel?

Bancaru
25th January 2007, 17:42
Eu zic asa: lumea e extremista. Ati vazut ce a scris TRU in Cotidianul? Pai nici ai anu e atitudine. Adica in loc sa ne ocupam de toti hotii ne luam de Traienel. Pai de ce ***a calului nu ne spune TRU ca defapt multi dintre hotii aia stau sub pulpana lui Traian cel Chior? Coana Macovei ce pazeste? De sub nasul ei pleaca madam Adela Hayssam. De sub mustatile Monicai pleaca si copiii. Fara ca ea sa vada iese Mucea din nas, pardon, din bulau. Odata cu el renumitul avocat al lui Stancev Stamen, am uitat acum cum il cheama, reuseste sa-i faca rost bulgaroiului de o sedere fara batai de cap la Bucale, probabil pentru perioada de reduceri, dupa care se pierde si ala ca limousinele in intunecata BĂlgarie. Rand pe rand toti ratatii astia ies de la puscarie si noi ne pupam cu Basescu in bot la hora unirii (union dance) la Iasi (Iashington). Ultima faza pe care am auzit-o: cica un "badigrad" al lui Basescu a spus iei la Iasi catre multimea dezlantuita "stati linistiti, ajunge la toata lumea" if you know what I mean.
Poate aflam cum e treaba cu RAFO (Iancu Brothers from VGA) afacerile "gazeta" in care este implicat Traian Boc si prea bunul manager Pazskany. Ori daca tot ne cautam la biletei de ce are voie Base sa scrie apostiluri pe rapoarte si Tariceanu nu? O fi Tariceanu motociclist, dar daca il da si pe el jos Base, unde o sa ne oprim? Sau, mai bine zis, cine o sa-l opreasca? Nu e nicio problema cu doamna Culcer. Am mai vazut si noi filme porno la TVR. Felatie la ora 19.30 mai rar. Acum se burzuluieste si mas cariciul Iliescu, sarac da' cinstitu' de el, ca vrea space in prime time. Pai Basescu te face sa iti fie simpatica Gabriela Vranceanu Firea (ptiu!).

herculis
25th January 2007, 18:09
Oricum, este interesanta transformarea lui Tariceanu. A devenit mult mai agresiv (incearca sa-si emuleze "idolul"?)

Stiti care este norocul acestor domni (Basescu, Tariceanu, Geaona, CVT, etc?). Ca ei profita de pe urma unei imbunatatiri a mediului economic la care ei nu au contribuit cu nimic. Cica somajul in Bucuresti este 2%, adica putin mai ridicat decit rata naturala a somajului de 1.5%.

Intr-o tara aflata in stagnare economica o astfel de cearta la inalt nivel ar putea conduce inclusiv la disolutia puterii.

Dar oare cine profita de toate aceste ciorovaieli? Probabil tot baietii cei veseli, care "nu stim cati suntem!!!!"

miril
26th January 2007, 12:03
CTP dupa cum bate...Vantu:

CTP s-a rupt de Realitatea de teama ca Vintu face politica Cosmin Popan Cotidianul

Directorul „Gandul“ a hotarit sa se desparta de Realitatea TV, pentru ca patronul postului, SOV, a facut ceea ce el, CTP, adora sa faca: sa-l critice pe Basescu.

Invitat permanent la emisiunea „Cap si Pajura“ de pe Realitatea TV, Cristian Tudor Popescu a considerat ca nu mai poate continua aceasta interventie televizata cit timp Vintu se implica politic. „E o decizie riguroasa. Vintu s-a implicat in forta, in mod clar si direct, in politica si a exprimat optiuni cit se poate de clare. Nu pot lasa o asemenea atitudine fara reactie“, isi motiveaza Cristian Tudor Popescu ruperea intelegerii cu postul de stiri. Reactia jurnalistului survine dupa ce ziarul „Bursa“ a publicat in editia din 22 ianuarie un interviu cu Sorin Ovidiu Vintu, in care acesta l-a criticat dur pe Traian Basescu. „Dau curs la ce am spus in primavara anului trecut, cind Vintu a declarat public ca este proprietarul postului. Am spus ca voi monitoriza postul din punct de vedere politic si profesional si voi conditiona de asta colaborarea mea. In acest moment, conditia politica nu mai este indeplinita“, mai spune fostul realizator al emisiunii „Cap si Pajura“. Redactorul-sef de la „Gandul“ considera posibila de acum inainte existenta unui „stres“ al jurnalistilor de la Realitatea TV in a scrie despre Traian Basescu. „Poate interveni autocenzura. Depinde de profesionistii postului daca vor reusi sa treaca peste problema“, a declarat Popescu. Directorul ziarului „Gandul“ declara ca relatia sa cu Realitatea TV va continua in aceleasi conditii: „Daca ma vor invita, voi veni, dar nu in regim contractual“. Contactat telefonic, Sorin Ovidiu Vintu s-a limitat sa declare cu referire la Cristian Tudor Popescu: „Mare om, mare caracter“.

Declaratii fara efect

Cei din breasla sint uimiti de decizia lui Popescu. „Mie mi se parea ca, dimpotriva, Realitatea era un post pro-basescian. Poate sa fie o decizie personala. Ce se ascunde in spate, nu am caderea sa comentez“, spune Ioana Avadani, directorul Centrului pentru Jurnalism Independent. Avadani nu crede ca declaratiile anti-Basescu ale lui Vintu vor avea si un efect asupra grupului de media pe care il detine: „Daca ar fi avut sa transmita ceva, ar fi facut-o direct, fara intermediere publica“.

„Isi ia masuri de precautie. A anticipat o situatie si nu a vrut sa fie asociat“, analizeaza cazul Razvan Martin, coordonator de programe la Agentia de Monitorizare a Presei.

Interviul care rupe

Acum trei zile, patronul Realitatea a acordat un interviu publicatiei „Bursa“, in care nu si-a ascuns antipatia fata de Basescu. „Nu-l plac deloc“, a declarat Vintu. „A spus ca va fi un presedinte-jucator. Am inteles prin asta ca se va duce cu proiecte la Bruxelles si ca va aduce bani. Pe mine ma intereseaza banii. Cind Basescu va aduce bani in tara, atunci il voi respecta“, adauga Vintu.

Bancaru
26th January 2007, 12:23
Nu cred ca Tariceanu incearca sa il copieze pe Basescu. Timp de 2 ani nu a zis nimic. Dar in ultima vreme s-au inmultit atacurile la adresa lui - Udrea (cine pu** mea e si asta de isi permite?), Basescu, Flutur, Stolojan, Boureanu (cine **la mea e si asta de isi permite?), Turcan (ma abtin...), Musca (bzzzzzzzzz...) Boc (ilar!!!) si altii. Pai sa ma ierte Dumnezeu dar am vazut-o ieri pe femeia comisar, Alina Mungiu Pipi Di cum spunea ca boborul simte nevoia sa se puna in spatele cuiva puternic care sa il apere si acela e Basescu care, ma scuzati acum.... imi storc o lacrima, e singur. Cum e?!!! Singur?!!! Pai ia sa vedem cine e in spatele lui Basescu. Apropo, poporul trebuie sa stea la rand ca sa ajunga in spatele lui. Serviciile secrete, sau nu, se afla in spatele lui domnul Goe (DIE, SIE, SRI si alte aginturi). Se mai afla coana Justitica, ca e dama buna, impreuna cu barbatul ei, Monica Macovei. Tot acolo pitulat il gasim pe Blaga, nu poetul ci ****nul, bratul lung al ... La dosul Basescului mai gasim Armata (nu e cu noi). Pai Frunzaverde ala de unde este? Transporturile nu sunt de partea lui? Cel mai bine reprezentat dintre partidele din DA nu e tot subordonat lui B? Traian Boc nu trage apa dupa B de fiecare data? Pai cum naiba e singur? Poate se referea aia ca nu are cine sa-l futa, ca altfel nu vad cum.
Eu nu il ridic in slavi pe Tariceanu, dar mi se pare o incercare periculoasa sa aplaud ce face Basescu. Pai daca il da jos pe Tariceanu ce ar putea, sau cine, sa ii mai stea in cale lui Basescu? Nimeni!
Vrem sa fim civilizati dar ne uitam cu mandrie exploziva cum presedintele unei tari europene se ridica din fata spritului sa bata cuba cu nimeni altul decat CARLOS!!!! NU Sacalul ci portarul. Portarul Stelei. Adica ma intelegi... Il vedem pe Basescu cum se distreaza in purul stil Eltsin, ala macar a avut bunul simt sa se inbolnaveasca de inima. Dar Basescu da cu palma in asfalt de dragul camerelor de luat vederi. La cat pesmeti a bagat in el de-a lungul croazierei, pardon, carierei, ce rau ar putea sa ii faca 3 sarmale intinse cu saracimea la capataiul Sfintei Parascheva? Sarmale scoase din buzunarul de la sacou de ofiterul de serviciu. De ce sa nu pupe o baba, si inca una, si inca una... ? Ce, el este mai frumos? Exemplele despre fatarnicia lui Basescu pot continua, dar ma opresc(u) aici.
Vreau sa vad macar un mare corupt arestat si vreau sa vad cati au fost la bulau si au iesit prin dos ca le-a dat Calin cheia. Pana una alta sper sa inteleg cum Stancev sau Mucea sunt liberi. CUM?!! De ce Seres se duce la Parchet iar Stancev isi cauta parchet si mobila? Pentru alta tara...

herculis
26th January 2007, 13:41
Da-mi voie sa te contrazic. Nu sa vedem arestati, ci sa vedem procese cu condamnari (sau achitari). Si cel putin un proces este pe rol (Rompetrol) care implica multiplii granguri din ROmania.

Si Nastase, care a fost capul mafiei guvernamentale, indiferent de ce rahat mananca acum pe la TV, si el are un proces pe rol.

De ce ar fi Stancev arestat? Constitutia si Codul Penal spun ca starea normala de cercetare este cea de libertate. Reprezinta el un grad de pericol anti-social asa de ridicat ca trebuie tinut in catuse, precum ursul la balci?

Noi romanii avem o mare placere in a face bascalie de toata lumea. Dar nu pot sa fac bascalie de Macovei, fara de care acum plangeam ca mai stam un an pe bara. Altii poate uita, eu nu pot.

Acum facem mare caz de vorbele spuse de unul sau altul in CSM. Dar pe vremea lui Nastase si Iliescu nici macar nu stiam ca exista acele sedinte, totul se facea in ascuns, si baietii profitau.

Unde vreau sa ajung? Conflictul Basescu Tariceanu este artificial intretinut de cei care nu doresc schimbarea in aceasta tara (inclusiv de cei aflati in randurile asa-zisei puteri), iar cei doi papagali, plini de ifose, se intrec in a-si da pumni, in loc de a vedea ceea ce ii uneste, in loc de ceea ce ii desparte.

Si doar atata va intreb: daca nu-i bun Basescu, pe cine vreti sa puneti in loc?

miril
26th January 2007, 14:39
Eu sunt in banca, pardon, barca cu...Bancaru si de aceea il inteleg foarte bine, cred eu. Eu am zis dintotdeauna ca Marinelul este un animal politic si o lichea simpatica care a venit...blitz de hac(-hac) PSD-ului, lucru pentru care i-am dat suport. Dar in ultima vreme mi-se pare doar animal si...ati ghicit. Sper sa inteleaga, desi nu-l cred capabil, ca ceea ce a intreprins, mai ales, in ultima vreme nu face bine nici tarii, nici lui, in schimb mai PRM-ite unor partide emante sa mai traga o gura de aer. Cu cat va contiuna sa dea in Tariceanu fara motiv credibil cu cat acesta imi va fi si mai simpatic, mai ales ca dintre cei doi motociclistul este mult mai benign, daca suportati comparatia. Pot sa indraznesc sa spun ca, de fapt, CT si-a facut treaba peste asteptari avand in vedere presiunea la care l-a supus... Comandantul. Cui serveste scandalul asta, ma intreb mai mult decat retoric? In niciun caz lui Basescu.

herculis
26th January 2007, 14:52
Indraznesc sa sugerez ca performanta destul de buna a premierului a fost inregistrata si datorita presiunii constante la care a fost supus de catre presedinte.

Altminteri, de cite ori Tariceanu nu a gafat, a fost lent in a lua o decizie sau a fost pur si simplu obraznic (vezi sceneta cu " da' ce vreti hotel?").

Asta ma mira si pe mine. Per ansamblu performanta Guvernului a fost destul de buna, si a Presedintelui la fel. Nimic nu justifica intr-atat desfasurarea de forte decat .... conflictul de orgolii. Unul a tot dat, al doilea a tot incasat, iar acum i-a venit si lui apa la moara.

Ca daca aveau interese subterane, nu se bateau ei in public chiar asa :-))))) Oricum, daca baietii continua asa agentiile de rating ne vor pune pe outlook negativ.

Bancaru
26th January 2007, 16:44
Romanilor le place sa il vada pe conducator in gumari si cu manecile suflecate oftand la unison cu cei care stau cu picioarele in apa si cu coatele pe tejghea.
Eu nu stiu ce pericol reprezinta Stancev, dar in felul asta nici unul nu reprezinta pericol. Hayssam tragea sa moara si, un miracol de la Allah, a facut sa ii treaca cancerul in faza finala si sa isi revina. Ce-i drept in alta tara. Mai vorbim noi in 30 zile. Sa vedem daca va mai fi in tarisoara noastra. Cand George Buhnici de la PROtv a facut repotaj cu tara in gat, sau ceafa, la bulgari l-au bagat la zdup si l-au tinut cat a vrut ... castraveciorul lor.
Eu vad ca Patriciu e hartuit non stop. As vrea chiar sa-l vad arestat daca ii pot dovedi vinovatia (BTW - de unde naiba a ajuns el, zic eu, cel mai bogat declarat din tara asta?). Dar de ce nu se ia Monicuta la tranta si cu JAFO Onesti? Pai cum sa faca treaba asta daca aia "e" cu Base? Nastase? Pai cu Nastase ni se scot ochii? Ma pis pe el. Nastase este ca un ac in curul lui Basescu. Basescu are ura pe Nastase, pentru ca Nastase a incercat sa il ingroape, fara succes, cu dosarul FLOTA. Poate ne aducem aminte lunga vara fierbinte 2004. Dar unde este Tender? Iskandarani? Iacubov? Hrebenciuc? Mischie? Sechelariu? Oprisan? (apropo de Oprisan, din cate imi aduc aminte coana Justitica l-a repus in drepturi pe baronul de Vrancea). Va dati seama ca lista poate continua. De ce nu e judecat Basescu cu aceasi moneda? Ce mare scula a facut Tariceanu cu biletul? Pai trafic de influenta, sa zicem. Pai sa vedem ce o sa zica Parchetul, ca a avut grija Talpes sa dea cu para acolo. Si bine a facut. Dar cine e Talpes, asta? Pai... prietenul lui Basescu. NU! Cine e el? A! ********. Pardon, fost ********. BRAVO! Nota 10!
Sa fim seriosi si sa privim adevarul gol golut - Basescu trebuia sa ii puna lui Stolojan pe tava postul de primi ministru. Asta pentru ca Theo s-a imbolnavit la un moment dat. Aferim!

miril
27th January 2007, 10:48
Aviz amatorilor! Gandul la cam ce se cere la concesionare:

Copos face presing la Berceanu ca sa-i concesioneze gratis stadionul Rapidului
Dan RADU, Stefan ETVES

Ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, a declarat ca ar fi de acord ca stadionul Giulesti sa fie concesionat catre FC Rapid SA, insa a afirmat ca pentru acest lucru clubul va trebui sa plateasca ministerului o suma aditionala de bani. Declaratia ministrului a venit dupa ce patronul Rapidului, George Copos, a cerut sa i se concesioneze stadionul timp de 49 de ani, angajandu-se sa aduca arena la standarde necesare gazduirii unei competitii precum Liga Campionilor. "Am numit o comisie de cinci persoane din minister si un secretar de stat care sa analizeze propunerea lui Copos. In zece zile, aceasta va da un raspuns.Noi cautam alte variante. Daca se va face concesionarea, aceasta va avea anumite clauze, printre care si plata unei sume de bani pe care noi o vom folosi pentru a ajuta celelalte sporturi de la CS Rapid", a spus Berceanu. Dar ideea de a plati in plus fata de costurile renovarii l-a infuriat pe Copos, care a afirmat ca mai degraba ar dori ca stadionul sa fie preluat de Ministerul Administratiei si Internelor, unul care, spre deosebire de cel al Transporturilor, investeste in fotbal. "O sa-l rog pe domnul Blaga sa preia dansul si stadionul Giulesti, pentru ca vad ca Ministerul de Interne poate sa ajute fotbalul. Daca la alte ministere se poate, cum e cazul stadionului Dinamo, cel mai bine ar fi ca si Giulestiul sa treaca in proprietatea Ministerului de Interne", a spus patronul Rapidului. Copos s-a aratat nemultumit si de faptul ca a investit deja cateva sute de mii de euro pentru refacerea gazonului unui stadion care apartine ministerului. "Daca va refuza sa ne concesioneze stadionul, o sa luam si noi gazonul, in care am investit cateva sute de mii de euro, si o sa-l mutam in fata Ministerului Transporturilor, ca sa vada Berceanu meciurile Rapidului de la balcon", a mai spus Copos. In 2004, Uniunea Fotbal Club Rapid a suportat costurile noului gazon si al unui sistem de drenaj, ministerul asigurand finantarea pentru restul constructiilor realizate la stadion. Planurile de renovare presupuneau pentru viitor consolidarea tribunei I si a peluzei Sud, actualmente inchise, insa, o data cu venirea lui Berceanu la Ministerul Transporturilor, banii au incetat sa mai vina. "In vara au venit la mine George Copos si Dinu Gheorghe (fostul presedinte rapidist - n.r.) sa imi ceara bani pentru refacerea stadionului. Eu i-am refuzat, spunandu-le ca nu mi se pare normal ca Rapidul sa beneficieze de banii publici pentru a juca pe un stadion frumos. Le-am propus varianta concesionarii, insa au declinat-o", a spus ministrul Berceanu.

In lupta sa cu Berceanu, Copos a antrenat si suporterii rapidisti, care pe site-ul www.frz.ro aduna deja semnaturi care vor fi atasate unei petitii adresate Ministerului Transporturilor in care se cere concesionarea stadionului. dan.radu@gandul.info, stefan.etves@gandul.info

miril
27th January 2007, 10:53
Un Sfant spre ceruri, Dumnezeu sa-l odihnesca! El si Nicolae Steinhard mi-au luminat sufletul.

Lecția unui "răzvrătit al Domnului" de Ovidiu Nahoi Adevarul

Rar se întâmplă în Franța ca un eveniment să provoace o asemenea emoție colectivă precum trecerea la cele veșnice a abatelui Pierre, la venerabila vârstă de aproape 95 de ani. Figură charismatică, respectat și temut în același timp de politicienii francezi, abatele și-a dedicat întreaga viață ajutorării celor năpăstuiți.

A luptat în Rezistență și a fost ales deputat în Adunarea Națională între 1945 și 1951. A părăsit această demnitate recunoscând că nu are niciun fel de competență pentru politică, iar adevărata sa lucrare a început în iarna grea a anului 1954, odată cu apelul său simplu, lansat la postul de radio RTL: "O femeie și un copil au murit de frig pe străzile din Paris". A chemat la o "insurecție a bunătății" și a cerut parlamentului să aloce de urgență un miliard de franci pentru ajutorarea oamenilor fără locuință. A fost inițial refuzat, dar, câteva săptămâni mai târziu, sub presiunea opiniei publice, același parlament a aprobat un fond nu de un miliard, ci de zece miliarde de franci pentru ridicarea a 12.000 de locuințe sociale.

Abatele Pierre a continuat apoi, timp de cinci decenii, să lucreze în favoarea săracilor, a persoanelor fără adăpost și a celor fără un loc de muncă. A fost desemnat de 17 ori drept personalitatea favorită a francezilor – în 2003 l-a surclasat pe fotbalistul Zinedine Zidane, într-un sondaj publicat de „Journal de Dimanche". A ieșit al treilea, după Charles de Gaulle și Marie Curie, în topul celor mai mari francezi din toate timpurile, realizat de France Television. S-a spus despre el că a fost un „răzvrătit al Domnului". A fost un susținător al reformării Bisericii Catolice. Dorea ca femeile să poată deveni preoți, iar preoții catolici să se poată căsători - a recunoscut de altfel că în tinerete a avut o relație sexuală cu o femeie. A susținut chiar legalizarea adopțiilor în cazul homosexualilor, intrând în conflict cu conservatorii.

Cel care a fost unul dintre cei mai respectați francezi ai ultimei jumătăți de secol trăia simplu, într-o garsonieră de la periferia Parisului. Ieri a primit un ultim omagiu din partea celor mai importante personalități ale Franței și a unei mulțimi impresionante adunate din fața catedralei Notre Dame.

A fost omagiul adus unui om care a dăruit totul celorlalți, care a lucrat întreaga viață pentru binele comun, fără a aștepta nimic în schimb și fără a nutri visuri de mărire. Noi, românii, care atât de des navigăm fără busolă și fără știința de a deosebi binele de rău și bunătatea de fățărnicie, avem multe de învățat din această viață exemplară.

miril
28th January 2007, 10:25
Nimeni nu ne cunoaste mai bine ca el. Daca ati uitat, iata un ultim rezumat:

Caragiale – Prorocul cel rau de Rodica Mandache JN

155 de ani de hohote. "Suntem cum am fost, si teama mi-e ca nu cumva tot asa sa si ramanem". Asta scria despre noi, romanii, Nenea Iancu acum un secol. Cine sa fi fost EL? Geniu? Produs de concepte al natiei noastre? Sau vrajitor demonic, care a ghicit ce va sa fim si peste 100 de ani. Ne vedem ca-ntr-o oglinda, ne plangem ca nu mai scapam de El. Ion nu mai scapa EL de noi. S-a nascut pe 30 ianuarie. Postul National de televiziune a programat "O scrisoare pierduta". Totul se improspateaza, continuam sa fim de-acolo. Si de-acolo ne priveste trist si continua sa rada de pacate si incheie cu: "Ei, zi-le oameni si da-le pace". Orice am citi din scrierile lui, totul se potriveste.

1 AdevArul – 12 Martie. "Nu vedem decat grija stomacului. In toate administratiile se fura. Zilnic sunt descoperiti inalti functionari care au prevaricat milioane. Mariti de-ndata cu talia noua a tarii, micii borfasi au pierit, spre a lasa locul marilor deturnatori. Dezorientarea morala e de speriat. S-a pierdut aproape notiunea lucrului moral si a celui imoral. Un mercantilism respingator, care a luat masca luptei legitime pentru trai, a gonit din societatea romaneasca «idealul». Rasfoiesc corespondenta. Uluitor, mereu ne spune cate ceva. Februarie 1906."

"Dragutilor, cu ce alta va pot multumi pentru delicata voastra atentiune decat cu urarea din toata inima?... sa va dea Dumnezeu numai bine si noroc. Sa traiti frumos nesocotind micile necazuri trecatoare si bucurandu-va cuminte de atatea daruri bune ale vietii. Fiti BRAVI. Nu uitati niciodata ca fericirea adevarata si-o gaseste OMUL mai degraba-n adancimea sufletului sau decat in vastitatea lumii. Acolo, in fundul sufletului, cand e sufletul intreg, se arata Dumnezeu mai luminos si mai atotputernic decat in toate celelalte ale sale minunate si nemarginite aratari. Arata-se voua acolo asa de generos cum doresc sa li se arate si copiilor mei! Fiti sanatosi si veseli si primiti calduroase imbratisari de la al vostru devotat ca un unchiu’ bun.
Al vostru Caragiale"

Si daca ne-am repezi si l-am intreba disperati: "Sa se piarda oare neamul romanesc?". Atunci, el ar raspunde cum a facut-o altadata intr-o epistola scrisa lui Al. Vlahuta. "Hai sa nu ne mai facem inima rea si spaima degeaba ca neamul romanesc e mai stricat decat altele. Nu e mai stricat e numai nefacut inca. Nu e pana acum dospit cum se cuvine. E inca nelimpezit de mizeriile seculare sub care a mocnit junghetura franta. Neamul nostru romanesc nu poate scoate din sanu-i un conducator. Inca nu stie de cine sa asculte. Fiindca nu crede in nimeni. Si fript cu lapte, sufla si-n branza. Iar daca la noi toti comanda si nimini n-asculta, cum nu s-a nascut nici cine stie asculta, nici cine stie comanda. Mergem si noi cum merg toate-n natura, adica sub imperiul necesitatii; cum o vrea cel de sus... Dumnezeu adica. Dar lasa ca o sa fie el bun si n-o sa ne duca de rapa. Cum sa se piarda neamul romanesc. Auzi dumneata. Fugi d-aci. Dar intoarca-se OLTUL si MURESUL de-a-ndaratelea si neamul romanesc tot neam romanesc ramane. Daa... astept cu rabdare sa vina vremea cand sa dea culturii si civilizatiei europene concursul lui specific; pe cat va fi fost inzestrat si el de Dumnezeu. Fie data-n omenire, parte cat mai frumoasa si neamului romanesc. Dumnezeu sa ne aiba in sfanta lui paza sanatosi si veseli. Caragiale."

Asta e! Intotdeauna, si ieri, si azi Nenea Iancu "ne-a iubit si ne-a inteles sufletul nostru slabit si dezordonat de atata zbucium de vreme", dar i-a placut mai mult sa ne puna-n scrierile lui RIDICOLUL si SCADERILE decat iluziile si sperantele, pentru ca – mai spune el – "m-au impresionat mai mult amagirile grabitei noastre civilizatii. VITIUL e mai degraba decat VIRTUTEA. VITIUL, cum gaseste el prilej in oarbele imprejurari". Suntem in 2007. Ce proroc rau ai fost, Nene Iancule!

Portrete. De la scriitori adunate (N. Stanescu, Geo Bogza, Slavici, Serban Cioculescu):
– Nenea Iancu. OM sucit. Plin de contradictii. Rau platnic. Foarte zgarcit si foarte risipitor. Ori bun sa-l pui la rana, ori mai rau decat un caine de stanca.
– Un produs de inceput al secolului nostru. Crud pana la neomenie! Slobod pana la ingratitudine! Nerusinat pana la cinism!
– Pe Nenea Iancu l-a nascut ma-sa cu aripi de cucuta. Orice lucru de aici, de ieri si de azi, il reflecta numai pe el. Limba otravita! Adevar cu forta!
– Asta e, mai copii, zambeste Nenea Iancu cu putina suferinta! "Trista noastra lume cu micimi si scaderi."

Bancaru
29th January 2007, 15:55
Criza brinzei romanesti: trei poteci de iesire

Mai bine de 40 la suta din piata brinzei sta sa explodeze. Mii de mici producatori orbecaiesc panicati catre mijlocul lunii iulie, cind severe norme sanitar-veterinare ii vor duce pe multi ori la faliment, ori la puscarie.

O spaima recenta a taiat tara in doua, cum ca oierii vor fi alungati din piete cu telemeaua lor cu tot. In spatiul consacrat al oieritului romanesc, in Marginimea Sibiului, vestea a scos pe strazi, intr-un protest in fata primariilor din cele doua celebre comune de oieri, Jina si Poiana Sibiului, sute de oameni. Primarii n-au stiut ce sa le zica, au chemat inginerii de la directiile de dezvoltare rurala si de la oficiile de consultanta agricola, dar nici acestia n-au risipit nedumeririle oamenilor. Sint anuntate saptaminile viitoare alte intilniri, caminele culturale se vor umple de tarani nervosi, ce nu vor sa auda de ideea de-a mulge oile altcumva decit cu mina. Revolutia ciobanimii a inceput. Fara stirea ciobanilor.

Ce i-a speriat pe oieri

Tavalugul a pornit imediat ce a intrat in vigoare, la 18 ianuarie 2007, un ordin al Autoritatii National Sanitar-Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA), Ordinul 301, care introduce conditii severe, copiate dupa normele UE, privind productia si vinzarea laptelui, a brinzei - dar si a altor produse animaliere si non-animaliere - de catre micii producatori. Dupa numai doua zile, ordinul a fost suspendat: ANSVSA a aminat cu sase luni aplicarea sa, in intentia de a le da producatorilor ragaz sa-si puna la stina gresie, utilaje din inox, apa curenta, camere igienizate perfect, fluxul tehnologic sa curga intr-un singur sens etc. Producatorii au inteles ca nu mai au voie sa vinda telemeaua mai departe de 30 de kilometri de locul in care o produc sau, pur si simplu, ca sint obligati sa predea laptele unui procesator. Or, daca lucrurile ar sta asa, oierii din Jina, comuna aflata la 45 de kilometri de municipiul Sibiu, ar trebui sa-si puna streangul de git. „Noua nu ne e suficienta nici piata Sibiului, care e suprasaturata de brinza, darmite sa fim obligati sa o vindem numai in comunele din jur“, striga cu minie acum citeva zile Dumitru Pamfiloiu, din comuna Jina, proprietarul a 600 de mioare, venit dupa explicatii in biroul primarului Iancu Beschiu. Primarul insusi le spunea, lui Pamfiloiu si altora ca el, ca „am citit si eu cite ceva din legile astea sanitar-veterinare, dar n-am inteles mare lucru“, nu stie care sa fie solutiile si le promitea ca va chema la caminul cultural „o echipa de specialisti“ sa-i lamureasca.

Cum arata viitorul

Micii producatori, iar prin mic producator se intelege acela care produce maximum 1.000 de litri de lapte pe saptamina, au trei drumuri pe care pot apuca. Ori sa-si inscrie produsul ca traditional, ori sa se asocieze si sa devina procesatori, adica sa-si faca propria fabrica de brinzeturi, ori sa vinda laptele unui procesator. Aceasta ultima varianta nu le convine, pentru ca profitul gros il obtin din vinzarea produsului finit. Primele doua necesita insa investitii. Pentru cine obtine atestatul de produs traditional, utilajele din inox nu sint obligatorii, ci doar recomandabile, dar trebuie sa indeplineasca rigori de igiena care sa treaca de testele sanitare. Ei ii isi pot vinde produsul si in afara tarii.

In celelalte doua variante, producatorii pot vinde doar intre granitele administrative ale judetului, nu pina la 30 de kilometri. Ceea ce e mai mult, dar totusi foarte putin, pentru oierii sibieni care vind de zeci de ani in pietele din Ploiesti si din Bucuresti. Chiar inspectorii sanitar-veterinari, la adapostul anonimatului, se mira de rostul acestei limitari geografice: „Daca tot isi fac o fabricuta, e de presupus ca vor respecta norme sanitare severe, iar daca le respecta, atunci ce rost are limitarea asta draconica?“, se intreaba unul dintre ei. Scenariul cel mai des vehiculat e ca aceasta ultima interdictie este efectul unui lobby al procesatorilor industriali de lapte, care n-au limitari geografice la vinzare. „Micii producatori ocupa 30-40 la suta din piata, iar in sezonul de virf depasesc 50 la suta, tocmai pentru mobilitatea lor la pret si la punctele de vinzare“, a estimat Stefan Talamba, director dezvoltare rurala in cadrul Directiei agricole Bacau.

„Unde-s doi, unu-i in plus!“

De 17 ani vinde Dochia Banciu, din Tilisca - Sibiu, telemea in piata de la Ploiesti. Fiul ei, Dumitru, zis „Tica a lui Dochia“, ingrijeste 1.700 de oi si are in pivnita peste 10 tone de telemea care asteapta sa fie vinduta. Precum majoritatea celor din Marginime, Tica a lui Dochia strimba din nas cind aude de binefacerile „asocierii“. „Umbla din batrini o vorba, unde-s doi, unu-i in plus!“ Tica e singurul din comuna care si-a pus faianta si gresie intr-una din camerele de la stina inca de acum doi ani, are si crinta de inox, lada unde pune laptele, fara sa astepte normele sanitare ale UE. El a optat pentru una dintre variante, va face cerere la Directia agricola pentru omologarea ca produs traditional a telemelei.

Treptele pina la „produs traditional“

Ce pasi trebuie urmati pentru a obtine atestatul de produs traditional ne-a explicat inginer Maria Ostrovat, de la Directia agricola Sibiu. Solicitantul, persoana juridica, trebuie sa vina la Directia agricola si sa opteze pentru asociatie familiala, daca lucreaza numai cu membrii familiei sale, ori sa-si faca o societate, daca are angajati. La locul de productie - stina - sa fie conditii clare de igiena. Sa declare la Registrul Comertului ca face un tip de brinza traditionala si unde vrea sa-l vinda, iar de la Registru primeste un certificat constatator. Sa se inregistreze la Directia sanitar-veterinara cu produsul traditional. Apoi sa intocmeasca un caiet de sarcini pentru atestarea produsului conform Ordinului ministrului Agriculturii nr. 690/2004.

Lectia strainilor

Daca solutia cea mai inteligenta pentru un oier hotarit pare sa fie inregistrarea produselor sale ca traditionale, din cei peste o mie de proprietari de oi din Marginimea Sibiului nici unul nu a cerut inca hirtiile trebuincioase de la Directia agricola. In judetul Sibiu functioneaza doua fabricute care au obtinut atestarea ca traditionale a unor tipuri de brinza, amindoua tinute de straini. Cea din comuna Tichindeal e a unui neamt, cealalta, din Micasasa, apartine unui italian. Si amindoua vind in Europa brinza traditionala facuta cu laptele predat de oierii sibieni, cei trufasi nevoie mare.

Polemici doctrinare in jurul cozii

Atributul „traditional“ nu exclude severele controale sanitar-veterinare, ci spune doar ca va fi permisa telemeaua facuta fara pasteurizare, etapa specifica produselor industriale. Mulgerea oilor e recomandabil sa se faca cu aparate de muls, nu cu mina, spun inspectorii sanitari, pentru ca laptele sa contina cit mai putini microbi. Dar ciobanii refuza sa lucreze cu aparate de muls mecanic. Spun ca vina apartine animalului, „tigaia noastra are titele prea mici pentru aparatele de muls“. Seful ANSVA, Marian Avram, le raspunde: „Ceilalti oieri, din Spania, Italia, Franta pot sa le mulga cu aparatele, doar ai nostri spun ca nu se poate. Dupa ani de capitalizare, poate a venit si timpul sa se doteze tehnic“.

Dar sugestia care i-a ingrozit cel mai mult pe ciobanii nostri, venita din partea medicilor veterinari, e ca ei sa urmeze exemplul celor australieni si sa taie coada oilor. Pentru a spori sansele de-a obtine un lapte curat, australienii taie coada oilor, cu autorul unor inele, scazind riscul ca in galeata in care se stringe laptele muls sa cada mizeria adunata in coada oii. Ciobanii nostrii refuza perspectiva ca pe un cosmar. Spun ori ca n-ar avea de ce sa mai apuce oaia in timpul mulgerii, ori apeleaza la consideratiuni estetice, strigind ca oaia fara coada nu mai e o oaie veritabila.

„Casele de sacrificiu“
Sute de abatoare au fost inchise, pentru ca nu respectau norme sanitare europene. In Sibiu mai functioneaza unul singur. Majoritatea oierilor taie animalele in spatele casei, iar ca sa poata vinde carnea la piata, „se descurca“ de o hirtie in care scrie ca au sacrificat animalele la unul dintre putinele abatoare omologate. Risca inchisoarea. Exista o initiativa parlamentara, ce propune infiintarea unor „case de sacrificare“, niste miniabatoare. Ele pot fi infiintate de primariile din fiecare comuna. „Aici vor fi taiate doar animalele pentru consum propriu, pentru familie, sub nici o forma cele destinate circuitului public“, a precizat seful Autoritatii Sanitar-Veterinare, Marian Avram.
www.cotidianul.ro

herculis
29th January 2007, 16:02
Nu stiu cum mai este acum, dar inainte sa plec din Romania imi aduc aminte ca pe la Obor aveai mari sanse sa gasesti branza care continea tot felul de "adaosuri".

Occidentalii nu sunt prosti cind insista pe calitatea produselor, dar producatorii nostrii au mult de munca si de investit sa ajunga la aceste standarde de calitate. Oricum, pofta buna :-))))))

miril
30th January 2007, 10:17
La...UE bien!

Un spaniol vrea sa stie daca suntem manelisti Oana Botezatu Ev Z

Student la Jurnalism, Marcel a venit din Castellon la Bucuresti ca sa vada cum sunt romanii de fapt.

S-a convins ca nu toti sunt superficiali.

Marcel. Marcel Gascon de Castellon. A venit la studii in Romania ca sa inteleaga mai bine tara celor care i-au ocupat orasul in proportie de 30a si sa vada daca toti romanii sunt saraci, manelisti si vorbesc vulgar, asa cum vede la el acasa, in Castellon.

Student Erasmus cu cinci luni vechime, Marcel a dat Jurnalismul de la Universitatea Complutense din Madrid pe noua luni de studiu la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea din Bucuresti.

Nu i-a fost greu sa ia bursa: putini au fost cei care s-au inghesuit sa invete carte in Romania. Va sta la Bucuresti pana pe 1 iunie, dar s-ar putea sa mai revina pentru studii de specializare.

Studentului de 22 de ani ii plac moldovencele, pentru ca acasa, in Castellon, a avut o prietena din Tecuci. Ii place, de asemenea, berea noastra pentru ca e mai ieftina decat in Spania si e innebunit dupa ardei umpluti.

160 de euro ca sa invete limba romana

Dupa un prim semestru si mult timp liber in Romania, Marcel s-a convins ca nu toti romanii sunt "banditi", cum se zice in Spania. "Stiu sa asculte si muzica buna, nu numai manele, au locuri de distractie moderne, ca la Madrid sau Barcelona, si foarte multi dintre ei conduc masini de lux", spune baiatul, intr-o romana aproape perfecta.

Limba a invatat-o acasa, in particular, cu o profesoara romanca. "10 euro pe ora, doua ore pe saptamana, timp de o luna. Am vrut sa vorbesc cu romanii in limba lor, nu in engleza, asa mi s-a parut corect", spune Marcel.

Postas de vara

Ca sa vina la Bucuresti cu Erasmus, a dat un test in engleza. "A fost foarte usor sa castig pentru ca nimeni nu a vrut Romania". Dupa ce a aflat ca va pleca, prin intermediul unui prieten de familie roman si-a facut rost si de cazare - o garsoniera decenta pe Magheru.

Si pentru ca stia ca nu-i vor ajunge cei aproximativ 1.400 de euro, cat i-a dat guvernul spaniol pentru noua luni, a muncit trei veri la rand, ca postas in Castellon. A castigat cate 1.000 de euro pe care i-a dat parintilor, ca sa aiba cu ce sa-l tina la Bucuresti.

Ii place la facultate, ii plac profesorii si colegii. "La voi se vorbeste mult. Eu nu am vorbit in trei ani in Spania cat vad ca vorbiti voi intr-un an. Acasa, pot sa nu ma duc cu zilele la facultate, sa nu particip la seminarii si tot imi iau licenta. Aici, nu cred ca e posibil. Cel putin nu la Jurnalism", spune studentul.

Duminica mananca romaneste

Timp liber are berechet de cand e in Romania. Si-l petrece cu prietenii - spanioli sau romani - la bere. Iar cand se plictiseste de batut Bucurestiul la picior, se urca in tren si pleaca la munte, la niste amici din Sinaia.

Duminica da o fuga la Snagov, la o prietena de familie romanca, daca are chef sa manance romaneste. Aici a avut onoarea sa se infrupte cu ardei umpluti si sarmale cu smantana, "carne de porc cu multa grasime" si fasole cu ciolan. Tot la Snagov a mancat prima data si mici, "dupa care se dau in vant romanii din Castellon".

Despre Vadim, in "El Pais"

Probleme in Capitala nu a avut pana acum. "Nu pot sa vin la voi in tara si sa zic ca nu-mi convine aia, aia. Ca student, eu nu am probleme cu traficul, de exemplu, pentru ca nu ma grabesc niciodata. Am ramas surprins sa vad ca aveti metrou si inca unul mult mai curat si mai sigur ca la Madrid", rade amatorul de pizza.

Ce ar schimba in tara noastra? Salariile. "Daca as fi roman, as avea familie si copii, nu as sta in Romania pentru 200 de euro pe luna. As pleca probabil in alta tara", spune studentul cu ochi albastri.

Accepta insa ca sunt "multe de facut si e greu sa le faci pe toate odata".

Cat priveste gazetaria, deocamdata si-o exerseaza la "Levante" - cotidian local din Castellon, la nationalul "El Pais" si pe kiliedro.com - revista de cultura contemporana.

"La "Levante" am scris despre Ziua Nationala, despre integrare si un reportaj din Targoviste, orasul natal al celor mai multi romani din Castellon", explica studentul. Iar pentru "El Pais" - despre condamnarea comunismului si show-ul lui Vadim Tudor. Nu castiga prea multi bani din asta, dar o face mai mult de dragul CV-ului.

Romanii au schimbat Castellonul

"Ca se zice in Spania de romani ca sunt hoti, fac prostitutie si nu sunt intotdeauna politicosi, e adevarat". Dar la fel de adevarat e ca romanii au schimbat Castellonul. "Zona era nedefinita, fara personalitate, pana sa veniti voi. Astazi, romanii sunt lucrul cel mai reprezentativ pentru Castellon", puncteaza Marcel.

Romanii au adus la Castellon energia, pofta de viata. "Noi suntem mai comozi, mai linistiti, voi nu. Daca te plimbi noaptea prin oras, dupa ora 10.00, vezi numai romani. Spaniolii sunt acasa, in pat, la televizor, romanii sunt in baruri", rade tanarul.

OPINIE DE SPANIOL

Lenta trezire romaneasca

Cand am ajuns in Romania, in luna octombrie, citisem deja destule despre tara aceasta sau cel putin mai mult decat majoritatea spaniolilor. Auzisem de Mihail Sebastian ("Accidentul si Jurnalul"), de Mircea Eliade, de cativa jurnalisti romani si aflasem de perioada comunista din cartea "Orizonturi Rosii" - scrisa de fostul general al lui Ceausescu, Ion Mihai Pacepa, dar si din marturisirea ziaristului spaniol specialist in Europa de Est, Hermann Tertsch.

Despre Romania prezenta, cunostintele mele se limitau la cativa romani din zona mea natala, unde cea mai mare parte a acestora provin din mediul rural, cu origini sociale si economice joase.

Inainte sa plec de acasa, stiam cu certitudine ca in Bucuresti nu voi gasi orasul burghez, cult si splendid din timpul "tinerei generatii", dar nici nu ma asteptam la Baraganul ceausist. Odata ajuns aici, am descoperit un oras cu multe discrepante sociale, dinamic, viu si modern, avangarda in lenta trezire romaneasca din lungul cosmar national-comunist.

Totul trebuie refacut, in propria capitala, dar mai ales in tara - la sat, saracia si intarzierea sunt mai pronuntate decat la Bucuresti.
Plimbandu-ma prin tara am aflat motivele pentru care romanii vin atat de masiv in Spania - mai ales din lipsa locurilor de munca bine platite. Am cunoscut oameni simpli, calzi si ingrijorati de soarta lor. Dar am privit si ochi plini de speranta.

De Ziua Nationala, am simtit in Capitala atmosfera care trebuie sa reprezinte noua Romanie: lume de toate varstele si conditiile sociale plimbandu-se cu steaguri romanesti si europene prin centrul Bucurestiului, cu orgoliu intelept, afirmat fara isteria nationalista complexata din vechile timpuri, cand a avea identitate, personalitate, era deseori un motiv de umilire si dispret.

Intrarea Romaniei in UE este un pas spre democratie si prosperitate. Drumul nu va fi usor, sunt multe vicii ale trecutului care trebuie eliminate.

Dar cred sincer ca, incet-incet, cu sfortarea si speranta cu care s-a obtinut intrarea in Uniune, Romania va putea oferi fiilor sai un viitor mai bun, demn de aceasta tara".

herculis
30th January 2007, 10:46
Raging Bull(s)

Razboiul purtat in transeele coalitiei si ale palatului prezidential, precum si numarul crescand al oponentilor Cotroceniului arunca o lumina edificatoare asupra conditiei politicii. Prima concluzie rezultata este cea a dominantei asa-numitelor grupuri de interese, ambitionate exclusiv de perspectiva a noi si noi castiguri financiare.

Traian Basescu este, cu mare probabilitate, dusmanit de persoane ca Dan Voiculescu sau Dinu Patriciu. Daca ar fi acceptat modelul iliescian de comportament prezidential - de presedinte eminamente locutor, insa determinat a nu schimba nimic -, animozitatile personale ar fi disparut, aproape sigur, de mult.

Dar prin sustinerea unui sistem juridic mai independent Basescu a indicat cat se poate de limpede ca rolul “scorpiei imblanzite” nici nu i se potriveste si nici nu il multumeste. Pentru un politician maturizat in perioada anilor ’90, cand motivele intrarii in politica rezidau de cele mai multe ori in tentatia acapararii bogatiei publice, Basescu a evoluat pana la urma intr-o directie neasteptata. Notoriul bilet trimis de Tariceanu presedintelui in 2005 denota ca liderul PNL se astepta ca vointa de reforma afisata de Basescu sa constituie, de fapt, doar uzuala strategie de imagine, considerand ca seful statului se va dovedi de aceeasi “incredere” atunci cand se pune problema salvarii unor persoane influente, aflate in impas legal.

Jargonul politic rus denumeste mogulii puterii drept “Siloviki”, termenul (de la sila, forta) referindu-se atat la cei influenti proveniti din randurile KGB-GRU, cat si la persoane ce-si desfasoara activitatea in ministerele considerate forte. A cam sosit vremea pentru ca inventivitatea romaneasca sa produca un termen autohton de desemnare a retelelor orientate spre deturnarea fondurilor de stat si, de-acum, europene, fara a se sinchisi in vreun fel de diferentele ideologice existente.

De curand, privilegiatii si-au aratat copitele si coarnele intr-o maniera fara precedent - taurii elitari s-au infuriat deoarece in prezentele vremuri ce s-ar fi vrut de consens, avand in vedere promitatorul venit national inzdravenit, Basescu n-a gasit nimic mai bun de facut decat sa puna public sub semnul intrebarii legitimitatea sistemului mogulilor. PSD s-a declarat pregatit a colabora cu PC in vederea suspendarii presedintelui, in pofida faptului ca unele dintre figurile cele mai proeminente ale social-democratilor au dezertat tocmai in tabara lui Voiculescu – aspect ce denota inca o data cat de triviale si lipsite de importanta devin diferentele de partid atunci cand buna functionare a sistemului este considerata in pericol.

Principala arma a acestor elite ramane Tariceanu. Domnia sa a indicat relativ deschis ca, daca presedintele nu se potoleste rapid, voturile liberale se pot dovedi decisive in cursul primei faze a procedurii de suspendare. Iar daca aluzia va fi fost insuficienta si Basescu tot nu va semnala ca bate in retragere, are toate sansele sa se vada confruntat curand cu o campanie media din ce in ce mai acerba. Într-o vreme – in 2005, cand intentia sa de inducere a anticipatelor parea sa aiba sanse de succes –, fusese numit “dictator” si “dement” de catre diversii purtatori de cuvant ai grupurilor de interese. PSD si PC se temeau si inca se tem de sanctionarea drastica, de catre electorat, a faptelor savarsite de reprezentantii formatiunilor lor, respectiv de respingerea valorilor profund alienate pe care le reprezinta.
Ambele partide sunt determinate sa probeze ca, de fapt, nu exista alternativa la domnia celor putini si privilegiati, fiind convinsi ca marea majoritate a cetatenilor se va obisnui cu o guvernare oligarhica atata timp cat conditiile generale de trai se vor imbunatati cat de cat.

Schimbarile survenite, din 2004, in randurile proprietarilor si conducerilor din mass-media inlesnesc, acum, orice tentativa a oligarhilor de demarare a noi ofensive impotriva lui Basescu. Anuntul lui C.V. Tudor de lansare a unui post TV pana la sfarsitul anului constituie un alt pas important facut in aceasta directie. Papusarii din spatele scenei vor avea, in curand, o sansa in plus spre a-l discredita pe Basescu, folosindu-se de Vadim Tudor din plin.

În concluzie, seful statului va trebui sa actioneze cu maxima prudenta daca doreste sa previna deteriorarea, in timp, a reputatiei sale. Strategia prezidentiala ar trebui sa prevada o partiala ajustare a comportamentului sau public, pentru a le oferi cat mai putine motive de atac dusmanilor, la care s-ar adauga o identificare clara a prietenilor si suporterilor – inclusiv din randurile PD, pentru a constata daca valorile pe care doreste a le reprezenta mai intrunesc suficienti sustinatori sau nu. Pentru ca, in final, o strategie de succes nu poate prevedea decat crearea unei coalitii reformatoare, ce transcende politicile de partid, implicand in schimb cetatenii marginalizati atata amar de vreme tocmai din cauza caracterului exclusivist si arbitrar al politicii.

Tom Gallagher, profesor
la Universitatea din Bradford, Marea Britanie

miril
30th January 2007, 11:45
Cum, am mai mentionat, nu demult, Basescu trebuie sa inteleaga, daca este capabil, ca atitudinea lui confruntativa de pana acum, mai ales cu presupusii aliati, este perdanta pe termen lung si ca este nevoit sa-si inmoaie...stilul, lucru de care nu-l vad capabil. Marinelul se bazeza prea mult pe "baia de multime" desi ar trebui sa se spele de pacatele dictatoriale in baia...Aliantei, aia care a mai ramas. Curat murdar, domnule Base(s)cu!

Bancaru
30th January 2007, 15:06
http://www.kiliedro.com/index.php?option=com_content&task=view&id=126

miril
30th January 2007, 15:33
Vad ca stie bine spaniola!!! Cred ca tot cei cu spiritul latin ne inteleg mai bine pe noi, parerea mea. Cu ei vom face, mai degraba...UE impreuna decat cu anglosaxonii.

Bancaru
30th January 2007, 19:23
De unde ai vazut ca stiu bine spaniola?! Nu stiu! Cred ca inteleg, normal, 78% atat cat are latin si romana in componenta. Dar in rest... Asta la vista!

miril
31st January 2007, 00:21
Nu de tine vorbeam! Ci de...dansul, cel din articolul tau si al meu.

miril
31st January 2007, 11:15
Secretomania loveste, cum altfel, Romania.

DNA secretizeaza transferurile Viorel Dobran Cotidianul

Structura anticoruptie din Parchet sustine ca ancheta legata de fotbal e secreta. Singurul caz in care s-au recuperat bani la buget din fotbal a pornit insa de la o dezvaluire de presa.

Regulamentele FIFA interzic ca un fotbalist sa se afle in proprietatea unei persoane fizice sau a unei firme, cluburile fiind singurele care pot sa detina drepturile federative asupra unui jucator. In Romania, impresarii au profitat de saracia existenta pentru a inventa o forma moderna de sclavie de unde au rezultat profituri uriase. Conform cotidianului „Gazeta Sporturilor“ de ieri, din transferul lui Florin Cernat la Dinamo Kiev, Dinamo nu a incasat decit 500.000 de dolari, restul intrind intr-o firma olandeza, cu actionari intr-o casuta postala. Mergind inapoi pe firul tranzactiei, s-a aflat ceea ce doar procurorii nu stiu inca, faptul ca jucatorul a ajuns la Dinamo dupa ce Giovanni Becali a platit circa 350.000 de dolari, jumatate din suma totala, celor de la Otelul Galati, pe atunci manageriati de MM Stoica. Cazul nu este singular in fotbalul romanesc, fostul presedinte al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF) Sebastian Bodu dezvaluind anul trecut ca doua milioane de dolari din transferul lui Ganea la VfB Stuttgart au ajuns tot in conturile unei firme din Olanda, Phoenix, si doar 600.000 de dolari au intrat in tara, in pusculita lui Jean Padureanu. Verificarile ulterioare ale lui Bodu, ca de altfel majoritatea actiunilor legate de fotbal, s-au infundat intr-o casuta postala, cazul raminind in suspensie. Acelasi Bodu a inceput verificari in cazul a 12 transferuri internationale, fiind infiintate comisii rogatorii pentru procurarea de documente incriminatoare din strainatate, dar nici un caz nu a ajuns in fata instantei, desi ancheta a inceput de un an. DNA a preluat investigatiile si cerceteaza deocamdata daca se poate vorbi de coruptie, fara sa fie nominalizat nici un posibil infractor.

60 de inculpati in Polonia

Ministrul Sporturilor din Polonia a demis conducerea federatiei pentru atitudinea pasiva in fata coruptiei din fotbal. Aici, peste 60 de persoane au fost inculpate in decursul anului trecut pentru deturnare de fonduri, dare si luare de mita si meciuri trucate. In Spania, proaspatul reales in Comitetul Executiv, Angel Maria Villar, risca sa ramina fara sediul federatiei dupa ce un control al fiscului spaniol a descoperit deturnari masive de fonduri. Uriasa ancheta din Italia este arhicunoscuta, in urma ei cluburi ca Juventus Torino ajungind in esalonul secund, in timp ce arbitri, presedinti de club si impresari isi asteapta rindul la gratii.

Peste 100 de transferuri realizate in perioada 1 ianuarie 2004 - 31 ianuarie 2006 in campionatul Angliei sint, de asemenea, dubioase si vor necesita o ancheta aprofundata, a anuntat cotidianul „The Times“. Aceste tranzactii reprezinta o parte dintre cele 362 de transferuri realizate de 26 de cluburi in cinci perioade intersezon, care fac obiectul unei anchete a Federatiei Engleze de Fotbal (FA), cercetare condusa de un fost responsabil al politiei londoneze, John Stevens. Anchete finalizate au existat inclusiv in Bulgaria, in timp ce DNA sustine ca toate verificarile sint secrete.

Comodul secret de serviciu

In Romania, procurorii isi ascund incompetenta in spatele secretului de serviciu, desi singura ancheta care s-a finalizat cu bani la buget a pornit de la o dezvaluire facuta de „Gazeta Sporturilor“. Ancheta Fiscului a pornit dupa ce scandalul legat de transferul lui Florin Bratu de la Rapid la Galatasaray Istanbul a luat o turnura internationala. In urma verificarilor s-a descoperit un prejudiciu de 1,4 milioane de lei noi, Gica Popescu achitind cash 400.000 de dolari pentru a evita o ancheta penala, in timp ce George Copos a ales calea justitiei.

Se cauta 25 de milioane de dolari
Diferenta estimata intre sumele incasate si cele declarate, pe baza informatiilor furnizate de presa straina, ar fi de circa 25 de milioane de dolari. Numai in cazul lui Adrian Mutu, transferat de la Dinamo la Inter, diferenta ar fi de 3,9 milioane de dolari, conform unei anchete a jurnalistilor de la „Gazzetta dello Sport” cu privire la afacerile presedintelui de la Milano. Diferente uriase mai apar in ceea ce priveste contingentul ucrainean, 2.000.000 de dolari in cazul lui Florin Cernat, 1.900.000 in cazul lui Flavius Stoican si aproape 5.000.000 in cazul lui Ciprian Marica. Suspiciuni au existat si in cazul lui Marius Niculae, plecat pentru 3.000.000 la Sporting Lisabona, conform clubului Dinamo, dar cumparat cu 7.000.000 de dolari, daca ar fi sa consemnam presa portugheza.

Bancaru
31st January 2007, 12:17
Eu cred ca si aici sunt anumite interese, pentru ca numai anumite transferuri sunt puse sub lupa.

miril
3rd February 2007, 11:58
Iata o opinie de luat in seama in lupta Palatelor:

Nu mai vrem sa fim dispretuiti! Doina Cornea Romania Libera

Cred ca in anul acesta si chiar in cei ce vor urma, prioritatile Romaniei sunt instituirea normelor europene si dezvoltarea proiectelor celor mai potrivite tarii noastre in procesul de compatibilizare cu standardele Uniunii. Toate acestea presupun ani de munca sustinuta, de calcule si studii riguroase, avand in vedere ca ei vor fi determinanti pentru profilul pe care vrem sa-l creionam, pe termen lung, Romaniei. De aceea, zi de zi, fiecare liniuta datatoare de directie conteaza in alcatuirea fizionomiei noastre de maine: educatie, cultura, sanatate, justitie, finante, economie. Protejarea micilor intreprinzatori rurali, inca neinitiati in lupta dura pentru a face fata concurentei externe, este si ea o necesitate. Desi beneficiara celor mai insemnate fonduri europene, agricultura risca sa piarda aceste fonduri din incapacitate de a le valorifica.
Tocmai din aceste motive, as adresa un indemn categoric institutiilor responsabile de soarta tarii - presedintie, guvern, parlament, factorii politici - sa lase deoparte disputele inutile, ridicole si meschine, la care se dedau tot mai frecvent. Apar biletele... Continutul lor nu poate fi dovedit ca act de coruptie sau ca trafic de influenta. Aceste biletele, roz sau galbene, - care, in viziunea “purtatoarei de cuvant” neoficiale a presedintelui Basescu, dna Elena Udrea, pomeneau numele lui Dinu Patriciu, dar acesta nemaifigurand in textul biletului real, decat abuziv, prin memoriul intocmit de Petromidia impotriva Parchetului - nu pot avea vreo relevanta juridica si judiciara decat doamna morala. Desigur, faptul ca premierul a incercat sa nege vehement existenta acestui bilet pana in clipa cand i-a fost pus in fata imi pare o greseala deloc neglijabila. Si nici termenii in care s-a aparat n-au prea fost convingatori.
Cu toate acestea, asa cum reiese din intreaga poveste, mai vinovat imi pare presedintele Basescu. Domnia sa a cazut de data aceasta in plasa propriei sale strategii care nu urmarea altceva decat demiterea dlui Calin Popescu Tariceanu si inlocuirea lui cu un premier de fatada. Era vorba de un plan de batalie premeditat, de la care au defectat PD-istii neiesind de la guvernare. De altfel scenariul este o reluare al unuia mai vechi, din 1997, cand a fost demis dl Ciorbea.
Rezultatul acestor repetate manevre este, din pacate, scaderea - atat in interior cat si in exterior - a prestigiului institutiilor fundamentale ale Romaniei prin trimiterea lor in derizoriu.
- Dle presedinte Basescu, de ce trebuie demisi guvernul si premierul? Intrebarea v-am pus-o sub alta forma si la Cotroceni, cu prilejul condamnarii comunismului. Atunci mi-ati raspuns in fuga: “pentru ca «lucreaza» prea incet”. Cu siguranta, zic eu, ar fi «lucrat» mai repede daca le-ati fi lasat pacea necesara, iar dumneavoastra v-ati fi ocupat doar de atributiile dumneavoastra de presedinte. Aveti doar atatea de facut pentru Romania - politica externa, politici energetice etc. -, incat nu mai e loc si pentru acapararea tuturor parghiilor de putere, interne. Faptul ca Romania a fost admisa in Uniune la termen, este o dovada ca guvernul si premierul au “lucrat” suficient de repede si o garantie totodata ca guvernul si premierul sunt suficient de competenti pentru a se ocupa, in continuare, de procesul integrarii. Cu conditia, desigur, sa puneti capat, tot dumneavoastra, sirului interminabil de sicane, care nu au nimic comun cu integrarea. Daca nu veti avea taria sa va calcati pe inima punand capat circului politic la care asistam de atata timp, Romania va cadea prada unor demagogi si profitori din galeria Partidului Social Democrat, de care tocmai am scapat - e adevarat, tot datorita talentului dumneavoastra politic. Dar ar putea cadea prada - chiar mai rau - in mainile unor politicieni lipsiti de orice scrupule si decenta, cum sunt domnii Vadim Tudor si Gigi Becali.
Mesajul meu catre guvern si presedinte este urmatorul: toata grija pentru a nu pierde fondurile europene, care permit transformarea Romaniei intr-o tara prospera si echilibrat dezvoltata. Nu rafuieli! Nu alegeri anticipate! Ci proiecte si iar proiecte vizand infrastructura, bogatiile tarii, protectia mediului natural, mediul de afaceri, dezvoltarea turismului, dar si modernizarea mediului rural, a infrastructurii lui, dar si prin organizarea unui proces sus-tinut de instruire a locuitorilor de la sate; anume, cum sa se asocieze, cum sa obtina credite pentru a incepe o afacere, cum sa faca un proiect in vederea prelucrarii si desfacerii produselor lor la standardele cerute. Organizare de caravane in toate judetele, antrenarea si cointeresarea primariilor in aceste actiuni; precum si a Televiziunii. Ministrul Agriculturii ar putea sa caute solutii satisfacatoare si in rezolvarea problemei oieritului. Ar fi pacat ca aceasta meserie, milenara pe teritoriul nostru, sa dispara, considerand-o eventual ca depasita...
Cand politica interna e scufundata in derizoriu, consecintele acestei realitati se rasfrang asupra politicii externe, dar si asupra felului cum e privita tara impreuna cu toti cetatenii ei. Nu dorim sa devenim obiecte de dispret ale lumii intregi!

georgemp
4th February 2007, 18:08
Am gasit prin presa cateva articole interesante despre,se pare,noul meu liceu.

Cladirea Grupului Scolar Apicol "Viaceslav Harnaj" - renovata si consolidata


Ieri, in prezenta ministrului Educatiei, Alexandru Athanasiu, a conducerii Inspectoratului Scolar al Capitalei si a reprezentantilor primariei sectorului 1, a avut loc inaugurarea sediului. Oficialul de la Educatie a taiat panglica de la intrarea in liceu, dupa care au fost vizitate salile de clasa. Tamplarie de aluminiu, geamuri termopan, gresie si faianta stralucitoare, pereti proaspat zugraviti, mobilier, calculatoare si table noi, jaluzele verticale bleu la geamuri, grupuri sanitare moderne - toate insumand 21 miliarde lei - ii asteapta pe cei peste 1000 de elevi ai liceului de la toamna. "Am vrut sa aratam ca se poate si asa cava, adica sa inauguram o scoala in mijlocul verii. S-a cheltuit mult, pentru ca aici cladirea a trebuit consolidata, din cauza ca exista riscul de prabusire", ne-a declarat primarul Gherasim, care a promis ca pana la inceputul noului an de invatamant vor mai fi deschise 20 de scoli si ca toate unitatile de invatamant preuniversitar din sectorul 1 "vor arata bine" la 15 septembrie. Oficialul de la Educatie a recunoscut ca nu toate scolile din Capitala arata bine, dar s-a angajat ca si unitatile de invatamant unde nu se vor face reparatii in acesta vara vor fi igienizate si vor oferi conditii civilizate elevilor. La plecarea de la Grupul Scolar Apicol "Viaceslav Harnaj", oaspetii au primit cadou din partea conducerii scolii cate un borcan cu miere, "rodul preocuparilor elevilor liceului".
Sursa: Adevarul


Primarul Vasile Gherasim a vizitat Liceul V. Harnaj


Primarul sectorului 1 Vasile Gherasim a participat azi, 13 mai 2004, la dezvelirea bustului profesorului Viaceslav Harnaj, cel care a pus bazele apiculturii românești moderne.

Evenimentul a avut loc la Grupul Școlar Apicol V. Harnaj situat în Bd. Ficusului nr. 18. „De la preluarea de către Primăria Sectorului 1, în anul 2001, la această unitate de învățământ s-au făcut investiții de aproape 28 miliarde lei. La această oră liceul beneficiază de centrală termică proprie și s-au efectuat lucrări de modernizare și consolidare la corpurile A, B și ferma didactică. Suma totală alocată de la bugetul local pentru învățământul preuniversitar din sectorul 1, în perioada 2001 – 2004, a fost de 750 miliarde lei.” a declarat primarul Vasile Gherasim.
Sursa: http://arhiva2004.informatia.ro/Article58990.phtml
Daca tot am adus vorba de liceu,iata cateva poze cu liceu,porfesorii,smd.
http://www.99poze.ro/hotlink/tn_5e18700671b6047affe9610a26a673f8.jpg (http://www.99poze.ro/Viaceslav_Harnaj/1/) http://www.99poze.ro/hotlink/tn_b14bde1a8217c154aa071adf53edc544.jpg (http://www.99poze.ro/Viaceslav_Harnaj/2/) http://www.99poze.ro/hotlink/tn_c02200e45ef6d6fe2a67576545f2ee8b.jpg (http://www.99poze.ro/Viaceslav_Harnaj/3/) http://www.99poze.ro/hotlink/tn_7e33d97c96ae96714df2750a15f0da71.jpg (http://www.99poze.ro/Viaceslav_Harnaj/4/) http://www.99poze.ro/hotlink/tn_a2b4e827dc27c4079b74c4448d0682a7.jpg (http://www.99poze.ro/Viaceslav_Harnaj/5/) http://www.99poze.ro/hotlink/tn_b091e3f7bda9a0b4c12a8dd639ae04f2.jpg (http://www.99poze.ro/Viaceslav_Harnaj/6/) http://www.99poze.ro/hotlink/tn_aaa68832babfb1fbc3133409c9411d56.jpg (http://www.99poze.ro/Viaceslav_Harnaj/7/) http://www.99poze.ro/hotlink/tn_8eac648b45f8f1193535f9f8add29583.jpg (http://www.99poze.ro/Viaceslav_Harnaj/8/)

Platanu
4th February 2007, 18:13
Frumos liceu,George!

miril
5th February 2007, 10:12
Somatie pentru Basescu de Gabriela Antoniu JURNALUL NATIONAL

SUBSTRAT. Premierul Tariceanu spune ca, prin criticile sale, seful statului a urmarit imbunatatirea imaginii anumitor actori politici

Premierul Calin Popescu Tariceanu a acordat in exclusivitate Jurnalului National un interviu in care lanseaza un atac fara precedent la adresa presedintelui Traian Basescu. El il someaza pe seful statului sa vorbeasca "despre politica mincinoasa", asa cum a amenintat recent. "Pana acum, singura politica mincinoasa a fost cea pe care acesta a practicat-o", spune seful Executivului despre presedintele Basescu.

Jurnalul National: Foarte multi observatori au semnalat ca in ultima vreme v-ati schimbat destul de mult. Ati raspuns foarte ferm in episodul cu biletelul, ati criticat decizia democratilor de a candida pe liste separate si chiar l-ati acuzat pe Traian Basescu de tendinte autoritariste. De ce tocmai acum?
Calin Popescu Tariceanu: Lucrurile au fost impinse mult prea departe... In primul rand, nu vreau sa lasam impresia ca PNL are ceva de ascuns sau ca se teme de o confruntare directa cu Traian Basescu. In al doilea rand, am sesizat cum timp de doi ani s-a incercat transformarea PNL intr-o tinta de carton. Cand procentele din sondaje ale unui politician, fost coleg de alianta, sau ale unui partid incepeau sa scada, se mai declansa un atac impotriva liberalilor. Manusa a fost aruncata de mai mult timp. Noi nu facem acum decat sa o ridicam.

Va referiti la Traian Basescu si la PD?
Inclusiv. Sa nu credeti ca a existat vreo diferenta de abordare intre Traian Basescu si Mircea Geoana. Sau intre PD si PSD. Dimpotriva. Scopul a fost acelasi, au folosit mijloace diferite. Ambele partide au incercat sa-si ascunda propriile probleme inventand probleme pentru PNL. Ca unii au facut-o prin motiuni de cenzura, iar altii prin atacuri in presa, asta este doar o diferenta de nuanta.

Dar si motiunile si semnalele politice lansate de seful statului sunt absolut normale intr-o democratie.
Eu nu spun ca este nedemocratic sa critici Guvernul. Dimpotriva. Este foarte bine, mai ales cand aceste critici sunt constructive. Problema sistemului politic democratic este ca fiecare actor politic are un rol bine determinat. Cum ar fi ca presedintele, premierul si primarul Capitalei sa se ocupe, la un loc, de economia Romaniei? Ar iesi un haos de nedescris. Rolul Guvernului este acela de a gestiona situatia tarii, din toate punctele de vedere, rolul Parlamentului este unul legislativ, inclusiv de sanctionare a actelor de guvernare prin motiuni de cenzura, iar cel al presedintelui este acela de moderator intre toate palierele sociale. V-am descris functionarea unui sistem democratic, nu o utopie. Presedintele Romaniei trebuie sa mentina echilibrul, nu sa critice dimineata, la pranz si searaGuvernul...

"Impostura morala"
Negati dreptul presedintelui Romaniei de a critica Guvernul?
Nu-l neg, dar il tratez ca pe un act exceptional, nu ca pe un fapt cotidian! Pentru ca nu-i mai plac ochii primului-ministru, trebuie sa forteze limitele constitutionale? Problema aparuta in ultimii doi ani vine din refuzul constant al presedintelui de a se conforma obligatiilor cuprinse in fisa postului. Amestecul in politica interna a partidelor, criticarea permanenta a Guvernului, tentativele de imixtiune in politica economica, presiunile asupra sistemului judecatoresc, subordonarea totala a serviciilor de informatii sunt rezultatele unui sistem de gandire. Am fost pusi in situatia de a reciti Constitutia si de a constata ca echilibrul puterilor in stat s-a depreciat. Spre deosebire de altii, nu am pretentia ca adevarul si eficienta sunt monopol personal sau de partid. Insa, in general, criticile venite din zona Presedintiei nu au vizat imbunatatirea unui proiect, ci imbunatatirea imaginii unor actori politici. Ca sa fiu si mai clar. Nu contest caracterul democratic al acestor demersuri, ci curatenia morala a celor care le-au lansat. Cand avem doi sau trei dirijori si doar o singura orchestra, nu se incalca nici o lege. Dar concertul este compromis.

Concret, la ce situatii va referiti?
La majoritatea atacurilor la care a fost supus PNL de catre Traian Basescu, Theodor Stolojan, Elena Udrea. Toti trei apartin administratiei prezidentiale! Sa o luam cronologic. Grupurile de interes. Este un act de impostura morala sa vorbesti despre astfel de grupuri, dar in acelasi timp sa ai ca subalterni oameni care au facut sau fac afaceri suspecte pe spinarea statului. Va mai dau un exemplu: colaborarea cu PSD. Trecand peste detaliul de bun-simt ca presedintele Romaniei nu ar trebui sa dea sfaturi despre cine si cum sa voteze, tin sa mentionez cateva episoade relevante pentru ipocrizia cu care este atacat acum PNL. Radu Timofte, Gheorghe Fulga si Ilie Botos, oamenii din sistemul ticalosit pe care il infiera Traian Basescu, au fost tinuti in functie de nimeni altul decat Traian Basescu. Iar asta in ciuda reprosurilor venite din partea PNL. Pe George Maior, tot Traian Basescu l-a uns sef la SRI, dupa consultari cu PSD si cu Mircea Geoana. Iar PD, care vorbeste acum despre social-democrati ca despre dusmanul de clasa, a facut, printre altele, acel troc politic pentru Avocatul Poporului. Tot cu PSD... Altfel spus, cei care incep sa strige "tradare" se fac ca uita propria istorie.

Dar de ce nu ati semnalat aceste lucruri pana acum?
Ca profesor i-am invatat tot timpul pe studenti sa se concentreze pe ceea ce au de facut imediat! Cand esti la un examen nu pierzi timpul certandu-te cu colegii... Termini intai de rezolvat problemele si abia apoi le ceri explicatii. PNL este in situatia de a cere lamuriri colegilor pentru ceea ce au facut pana acum. Incepand cu Traian Basescu si terminand cu Emil Boc.

"A vopsit semaforul in verde, ca sa poata trece si pe rosu"


VIITOR. Calin Popescu Tariceanu crede ca revigorarea Aliantei va fi posibila doar daca PD nu va mai accepta sa faca jocul sefului statului

Ce anume le reprosati?
Nu sunt in masura sa le reprosez. E prea mult spus... Le-as cere sa se gandeasca cat de bine a fost reprezentata Romania in plan international de seful statului. Eu nu vreau sa reprosez, ci vreau sa lamuresc lucruri. Adica vreau sa stiu ce interes a avut Traian Basescu sa saboteze constant guvernarea si PNL, vreau sa inteleg de ce PD accepta sa fie o unealta a sefului statului si, mai ales, vreau sa stiu cine si de ce a decis ca Alianta trebuie sa moara.

Dar de ce exista acum aceasta preocupare in PNL pentru viitorul Aliantei, mai ales ca multi dintre liberalii care acuza PD pentru sabotarea acestui proiect au fost initial adversari ai colaborarii cu democratii?
Lucrurile sunt foarte simple: daca moare Alianta, atunci renaste FSN. PD si PNL pot sa obtina o majoritate parlamentara la viitoarele alegeri doar daca raman impreuna. Daca PD se transforma in adversarul PNL, atunci nu poate fi gandita o formula de guvernare care sa excluda PSD. Iar cooptarea PSD la guvernare este raul cel mai mic. Pentru ca putem avea si scenarii de-a dreptul exotice cu PNG sau PRM la putere. Si, sincer sa fiu, nu vreau sa vina ziua in care Traian Basescu si Becali sa faca guvernul la Golden Blitz. Cat despre existenta unor adversari ai Aliantei din PNL, asta este o mostra de mani****re orchestrata tocmai de cei care vor sa-i indeparteze pe liberali de democrati.

"Theodor Stolojan vrea sa fure stafeta de la PNL"
La cine va referiti?
Cititi presa! Cine repeta intr-una acest refren? Theodor Stolojan si cativa purtatori de vorbe din PD. Si vreau sa fie foarte clar. Dar dupa votul din 2004, PNL a primit un mandat politic legat de mentinerea Aliantei, mandat pe care nici un liberal nu l-a pus sub semnul intrebarii. Am stiut de la inceput ca va fi un drum dificil. Dar daca am plecat pe un drum, mergem pana la capat. Theodor Stolojan, care a finalizat mai putine proiecte decat a inceput, ne cere sa procedam asa cum a facut domnia sa in intreaga cariera politica. Adica sa ne luam jucariile si sa plecam. Theodor Stolojan vrea sa fure stafeta de la PNL.

Se vorbeste mult despre colaborarea dintre PD si PLD. Credeti ca este posibila?
In Romania condusa de Traian Basescu, nimic nu este imposibil. Cand seful statului se joaca de-a despotul luminat si da sfaturi pretioase in stanga si in dreapta, nu m-ar mira sa-l auzim intr-o campanie electorala spunand cine trebuie sa ajunga la putere si cine nu.

Va asteptati la o interventie a sefului statului in campania pentru Parlamentul European?
De doi ani, Romania este intr-o permanenta campanie electorala. Si nu este cea pentru Parlamentul European, ci este cea pentru Traian Basescu. Spuneti-mi un singur lucru pe care l-a facut seful statului si care iese din logica electorala. Avem, de doi ani, toate simptomele unei campanii. De la bai de multime si proiecte marete, de tipul conflictului cu Rusia, si pana la mani****ri grosolane sau campanii negative cum sunt cele care i-au vizat pe Teodor Atanasiu si pe Varujan Vosganian.

Considerati ca toate acestea au fost opera lui Traian Basescu?
Rugati-l pe Traian Basescu sa va raspunda sincer la aceasta intrebare... Eu stiu raspunsul si va pot spune ca toate au un singur punct de plecare, iar acesta este Traian Basescu. As vrea insa sa vorbesc despre actiunile ostile care il au ca autor explicit pe Traian Basescu.

"Traian Basescu s-a erijat in autoritate morala"
Scandalul "Biletelul" intra in aceasta categorie?
Categoric! Traian Basescu s-a erijat in autoritate morala si s-a substituit autoritatii judecatoresti. Nu a fost nimic ilegal, iar asta a recunoscut-o chiar seful statului. Traian Basescu jongleaza constant cu jumatati de adevar si jumatati de minciuna, iar aici este esenta imposturii despre care vorbeam mai devreme. Traian Basescu a vopsit semaforul in verde, ca sa poata trece strada si cand este rosu. Asta nu inseamna ca respecta regulile de circulatie. Dar biletelul este doar un exemplu. L-am auzit recent amenintand ca va vorbi despre politica mincinoasa. Nu il rog, ci il somez sa o faca! Pana acum, singura politica mincinoasa a fost cea pe care a practicat-o.

Este o acuzatie destul de grava. Puteti sa o demonstrati?
Minciuna prin omisiune tot minciuna este, oricat balet logic s-ar face pe aceasta tema. Iar in momentul in care Traian Basescu omite sa spuna adevarurile supreme pe care zice ca le detine, omite sa prezinte dovezile pe care le invoca si omite sa treaca de la vorbe la fapte, nu face altceva decat sa persevereze in minciuna. Si sunt nevoit sa apelez iarasi la evenimente mai vechi si mai noi, relatate pe larg inclusiv de presa. Am auzit despre "grupurile ilegitime", "atentatul la interesul national", "telefoanele ascultate", "stenogramele sedintelor CSAT", "informarile de la SRI" doar in discursurile presedintelui. Nu este suficient! Ele trebuie sa ajunga la Parchet si, daca este cazul, in justitie. Daca Traian Basescu detine dovezi pentru acuzatii atat de grave, este obligat de lege sa le dea mai departe. Iar daca vorbeste fara dovezi, doar pentru a poza in primul justitiar al tarii, atunci avem de-a face cu noi manifestari ale unei campanii electorale care umfla procentele presedintelui, dar arunca in ridicol institutia prezidentiala.

Intentionati sa sprijiniti PSD in demersul de suspendare a sefului statului?
Nu. Daca am face acest lucru, am intra in aceeasi logica imatura politic in care se afla Traian Basescu. Ceea ce a facut pana acum seful statului este imoral si este la limita Constitutiei. Dar, deocamdata, este ales democratic. Daca barfa, meschinaria marunta si lipsa cronica a bunului-simt nu apar in Codul Penal, nu sunt motive legale pentru suspendarea presedintelui.

Cu toate acestea, PNL a votat in Comisia Juridica modificarile la Legea referendumului.
Sunt doua probleme cu totul si cu totul diferite. Nu stiu care au fost intentiile PSD, dar va pot demonstra ca PNL a urmarit doar repararea legii si respectarea principiului simetriei. Conform Constitutiei, in primul tur de scrutin, presedintele poate fi ales cu majoritatea voturilor celor inscrisi in listele electorale. In al doilea tur de scrutin insa, raportarea nu se mai face la numarul total al alegatorilor, ci la numarul celor care se prezinta efectiv la vot. Si experienta de pana acum arata ca la alegeri se prezinta aproximativ 60% din alegatori. Asta inseamna, de exemplu, ca un presedinte poate fi ales cu 31% din numarul total al celor inscrisi pe listele electorale. Ceea ce a sustinut PNL, si nu de ieri sau de azi, ci de ani buni, este sa ceara introducerea principiului simetriei juridice in Legea referendumului. Daca presedintele a fost ales cu 31% din numarul total al alegatorilor, atunci sa poata fi destituit in conditii simetrice, tot cu 31%, si nu cu 51% cum era in forma anterioara a legii.

Si atunci ce v-au reprosat colegii de Alianta?
Ca nu am pastrat o lege gandita pentru un om si ca nu am facut nici un efort pentru a-l cimenta pe Traian Basescu in functia de presedinte. PD este, din pacate, intr-o mare eroare. Considera ca interesele lui Traian Basescu sunt automat obiective de partid si ca prioritatile prezidentiale sunt mai importante decat prioritatile cetatenilor.

Pe langa discursul destul de dur din ultima vreme, ati lansat si o ofensiva politica propriu-zisa prin trimiterea proiectelor de lege privind siguranta nationala in Parlament. De ce ati optat pentru aceasta varianta?
Pentru ca cealalta varianta a fost blocata cu largul concurs al Presedintiei. Intentia noastra era sa trimitem aceste legi ca proiect asumat de Guvern, insa procedura a fost blocata sistematic de toate institutiile si persoanele care sunt in relatii stranse cu seful statului. Picatura care a umplut paharul a fost cand ni s-a cerut avizul de la SRI si SIE, adica tocmai de la institutiile a caror activitate urma sa fie reglementata de aceste legi, in sensul reducerii puterilor pe care le detin si al diminuarii bugetelor alocate.

"Romania nu incepe si nu se sfarseste cu Traian Basescu"
Sunt voci care sustin totusi ca PNL urmareste sa ii aplice o noua lovitura lui Traian Basescu prin aceste proiecte...
Cei care au astfel de opinii sunt tocmai cei care doresc sa foloseasca serviciile de informatii in interes personal sau de partid. Trebuie totusi sa ne obisnuim cu ideea ca Romania nu incepe si nu se termina cu Traian Basescu. Ca sunt institutii care trebuie sa functioneze si peste cinci ani, si peste 20... Ceea ce dorim prin aceste proiecte este sa aducem SRI si SIE in prezent si sa le indreptam cu fata spre viitor. Prin aceste proiecte urmarim un obiectiv esential: sa ne asiguram ca serviciile nu se vor transforma intr-un stat in stat. Iar episodul romanilor arestati pentru spionaj in Irak este elocvent pentru gradul de profesionalism al acestora.

Exista acest risc?
In forma in care au venit aceste proiecte de la Presedintie, da. Si sa va dau si cateva exemple: lipsa unui control strict parlamentar, supradimensionarea bugetelor si a structurilor si, nu in ultimul rand, portitele lasate pentru grave incalcari ale drepturilor constitutionale. Este o problema ce tine inclusiv de viziune. Si ca sa simplific si mai mult: proiectele prezidentiale porneau de la premisa ca oricine poate fi un agresor, in timp ce proiectele PNL pornesc de la premisa ca oricine poate deveni o victima.

PD a anuntat ca va candida pe liste proprii la alegerile pentru PE. De ce ati reactionat asa de dur si nu ati acceptat decizia democratilor?
Noi am acceptat decizia democratilor, dar i-am avertizat ca in aceasta situatie, Alianta isi pierde substanta. Alianta D.A. nu este o alianta doar de guvernare, ci este o alianta politica, adica o intelegere in jurul unui proiect comun, pe care PD si PNL s-au angajat sa il promoveze pe parcursul mai multor cicluri electorale. Acest lucru inseamna asumarea acestui proiect si in procesul electoral, nu doar in actul guvernarii. Ce nu au inteles colegii de la PD este ca suntem colegi de Alianta, nu doar colegi de guvernare.

PD a afirmat ca Traian Basescu nu a avut nici un cuvant de spus in decizia lor de a candida pe liste proprii. Considerati in continuare ca decizia democratilor a fost influentata de Traian Basescu?
Si ce ati fi vrut sa spuna, ca un presedinte pe care Constitutia il obliga sa nu se implice in politica de partid le-a ordonat sa denunte Alianta si sa candideze pe cont propriu? Normal ca nu. Daca liderii PD ar fi avut forta sa stea pe propriile picioare si sa sanctioneze unele porniri ale presedintelui, probabil ca acum ar fi luat singuri deciziile. Deocamdata insa nu pot spune altceva decat le sufla Traian Basescu din culise.

Dumneavoastra spuneti ca Traian Basescu detine butoanele de comanda ale PD si ca de aceea Alianta nu mai are viitor. Cei de la PD spun ca, din contra, Traian Basescu nu le dicteaza deciziile si ca sunt dispusi sa continue Alianta.
Repet, nu ma indoiesc ca liderii PD ar fi dispusi sa continue Alianta, problemele sunt insa doua. Prima, ma indoiesc ca Traian Basescu mai vrea acest lucru. A doua, nu ar fi cinstit fata de PNL ca PD sa continue sa ramana in Alianta ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Traian Basescu loveste sistematic Partidul National Liberal, iar Partidul Democrat tace malc. Traian Basescu acuza guvernarea din care fac si ei parte, iar Partidul Democrat aplica tactica strutului. Este normal sa ma intreb ce fel de Alianta este asta, in care un partener este atacat permanent, iar partenerii se fac ca ploua?

"E posibil ca Alianta sa iasa din coma"
In aceste conditii ar trebui sa vedem viitorul PD in afara Aliantei?
In acest moment, totul este posibil si doar un lucru este sigur: PNL va continua sa guverneze responsabil si sa isi respecte promisiunile facute romanilor in 2004. Am mai afirmat-o si in alte randuri, principalele noastre resurse se duc catre guvernare, nu catre manevre si artificii politice. Mai departe vom vedea ce ne va aduce viitorul. Tot ce pot spune este ca noi dorim sa pastram Alianta, dar o Alianta in care partenerii sunt onesti, au curajul sa isi apere colegii atunci cand sunt atacati pe nedrept si urmaresc interesele Aliantei, nu doar interesul propriu.

Marti ati sugerat ca PNL s-ar putea sa faca alte aliante politice?
Marti am criticat strategia politica a PD, aceea a pragmatismului cinic. Am criticat faptul ca PD pare dispus sa faca orice, inclusiv sa-si renege partenerii, pentru a-si maximiza sansele electorale. In acest context, nu am exclus varianta iesirii PD de la guvernare. Or, in acest context, trebuie ca PNL sa aiba o abordare la fel de pragmatica, pentru a mentine stabilitatea politica.

In aceste conditii, va mentineti pozitia de saptamana trecuta, ca Alianta a intrat in moarte clinica? Cand ar trebui sa ne asteptam sa apara certificatul de deces?
Da. Alianta este in moarte clinica si, mai mult, Traian Basescu tot incearca sa scoata aparatele din priza. Este insa posibil ca Alianta D.A. sa iasa din coma. PNL vrea ca Alianta sa supravietuiasca si sunt sigur ca multi din colegii nostri de la PD vor acelasi lucru.

Credeti ca este posibila o revigorare a proiectului Aliantei?
Doar in masura in care PD nu va mai accepta sa faca jocul lui Traian Basescu. † O serie de politicieni si analisti au interpretat replica PNL la anuntul PD ca pe o ofensiva menita sa ascunda frica unui scor slab la alegerile pentru Parlamentul European. Sunt sigur ca unii si-ar fi dorit ca PNL sa salute decizia PD. Sunt aceiasi care, dupa o luna de la formarea Guvernului, vorbeau despre necesitatea alegerilor anticipate, care au atacat la baioneta PNL cand am cerut retragerea trupelor sau care, mai recent, doresc ca serviciile secrete sa devina stat in stat. Pentru acesti oameni nu conteaza ce cred romanii. Lor le este indiferent ca majoritatea romanilor se pronunta pentru retragerea trupelor sau ca electoratul Aliantei doreste continuarea acestui proiect politic. In general, sunt oameni care, indiferent ce argument le-ai aduce, ei tot pe-a lor o tin. In aceste conditii, nu vad ce as putea comenta la niste idei care nu s-au intersectat in prealabil cu logica, ci doar cu interese obscure personale si de grup.

Zilele acestea, o parte din liderii PNL au vorbit despre posibila amanare a alegerilor pentru Parlamentul European. Vom mai avea alegeri la 13 mai?
Din punctul meu de vedere, PNL este pregatit pentru alegeri, oricand s-ar tine acestea. O parte din colegii mei au prezentat o serie de argumente pentru care alegerile ar trebui amanate pana in toamna si sunt argumente pertinente ce nu tin de situatia PNL, ci de situatia politica din Romania. Insa nu este o decizie pe care sa o ia PNL de unul singur. Vom vedea ce considera si liderii celorlalte partide. Oricum, o decizie se va lua doar daca exista un consens politic pe acest subiect.

In ultima vreme se aud din nou voci care vorbesc despre restructurare...
Voi prezenta in viitorul apropiat o propunere de restructurare si probabil ca pana atunci aceste voci se vor inmulti. Din pacate, restructurarea a devenit o tema pe care unii o folosesc pentru a-si face imagine.

Va referiti la un partid anume? Ce ministru va fi schimbat?
Ma refer la intregul spectru politic atat din zona puterii, cat si a opozitiei. Daca ar fi sa ma refer la cele venite din zona puterii, nu pot sa nu constat ca, atunci cand e vorba despre mesaje publice, o parte din colegii de coalitie sunt foarte viteji, dar cand e vorba despre fapte, tot acest curaj dispare. Vor restructurare, dar fara restructurati. Am mai spus... liberalii incep sa faca o politica pragmatica! Pot sa le promit un lucru: vor fi surprize mari! (...)

De ce l-ati demis pe ministrul Mihai Razvan Ungureanu?
I-am cerut sa-si asume responsabilitatea pentru neinformarea Guvernului. I-am cerut acest lucru din considerente de logica institutionala. Nu putem pretinde ca ne ocupam de treburile tarii, iar informatiile sa circule doar pe acolo unde le place unora. Nici acum nu mi-am dat seama daca a fost o proasta gestiune a situatiei sau incompetenta unor functionari.

La rea-vointa nu v-ati gandit?
In ce sens?

In sensul in care nu v-au fost furnizate toate informatiile pentru a va face de ras daca erati intrebat?
M-am gandit si la aceasta varianta, dar nu pot crede ca n-am fost informat despre soarta a doi romani arestati in Irak pentru ca presedintele Basescu a dat acest ordin. Ar fi o incalcare grava a separatiei puterilor in stat, mai mult un gest anticonstitutional. Nu cred ca ministrul de Externe ar fi facut acest lucru... e un profesionist! Mai mult, vreau sa spun public ca Mihai Razvan Ungureanu a reprezentat cu cinste Partidul National Liberal, este un om in care am incredere si a dat dovada de verticalitate morala, asumandu-si vina pentru greseala ministerului din subordine. O sa vedeti cum in perioada urmatoare Mihai Razvan Ungureanu isi va continua cariera politica. Ma gandesc sa-i propun o responsabilitate in cadrul partidului, aceea de a conduce lista PNL pentru alegerile pentru Parlamentul European. Deocamdata, e doar un gand al meu, pe care vreau sa-l discut cu

Circula o varianta printre ziaristi. Dumneavoastra i-ati cerut demisia domnului Mihai Razvan Ungureanu pentru ca Traian Basescu va acuzase de minciuna si va provocase sa-l demiteti, ca sa dovediti ca n-ati fost informat!
Asta-i inca o marsavie fabricata in laboratoarele de la Cotroceni! Pentru Traian Basescu nu mai exista nici macar reguli de bun-simt, daramite legi! In primul rand, daca e sa vorbim despre mincinosi, trebuie sa ne uitam la declaratiile lui halucinante. Vezi Doamne, s-a concentrat la un discurs si a uitat ca doi romani erau acuzati de spionaj in Irak. Ori nu este obisnuit sa citeasca mai mult de doua pagini si a fost epuizat dupa ce a vorbit zece minute in Parlamentul European ori minte... In al doilea rand, discutia mea cu ministrul de Externe a avut loc inainte de difuzarea stirii cu declaratia lui Basescu. Deci n-aveam cum

Am vazut ca exista o ofensiva la adresa SIE pe aceasta tema. Veti cere demisia lui Claudiu Saftoiu?
Serviciul de Informatii Externe este sub control parlamentar, iar parlamentarii nostri vor incerca sa afle cum de a fost posibil ca membrii Guvernului sa nu fie informati despre posibilitatea ca doi romani sa fie acuzati de spionaj in Irak. Pentru ca jumatate din vina apartine SIE. Ministerul de Externe avea obligatii consulare, dar SIE avea obligatii informative. De-abia dupa trei luni au venit cu un raspuns ametit, potrivit caruia au facut verificari si cei doi nu apartineau nici unui serviciu strain. Lucru pe care eu l-am aflat din presa inca o data!

Trebuie sa multumiti presei...
Bineinteles ca vreau sa le multumesc tuturor ziaristilor pentru modul in care si-au facut meseria in acest caz. Fara ei nu am fi realizat deficientele de comunicare ale unor institutii de stat, modul neglijent in care au fost tratati doi romani. Sper ca acum intelegeti ofensiva pe care am declansat-o la congresul PNL impotriva transformarii serviciilor romane de informatii in organisme aservite politic. Mentalitatea fostei Securitati trebuie sa dispara, daca vrem sa avem un stat modern european.

miril
5th February 2007, 10:14
Dezastrul se apropie Traian Ungureanu Cotidianul

Mazilirea lui Ungureanu e foarte departe de banalitatea logicii birocratice. In fond, primul-ministru a tolerat crize masive la Externe, fara sa schiteze un inceput de reactie.

Pare elementar, nu-i asa? Ministrul de Externe a aflat ceva important si nu si-a instiintat seful. Ca orice impiegat neglijent, ministrul de Externe trebuie sanctionat. Seful are toate motivele sa il pedepseasca. Mihai Razvan Ungureanu pare cel mai limpede caz de eroare sanctionata din istoria mazilirilor romanesti, de la Brancoveanu incoace.

Nu e deloc asa. Adevarul n-are obiceiul sa faca nudism in politica romaneasca. Primul-ministru nu a fortat demisia lui Ungureanu, fiindca ar fi mihnit de greseala slujbasului sau. Indepartarea lui Ungureanu nu e un caz precis de corectie administrativa, ci un proces care a inceput cu mult inainte de cazul Ungureanu si se va incheia o data cu masacrarea tuturor demnitarilor infideli grupului pe care Tariceanu il conduce din functia de administrator politic al grupului Patriciu. Mai intii, Baconsky, apoi Bodu, acum Ungureanu, se pregateste Macovei.

Imprejurarile spun tot in acest caz. De ce a ezitat ministrul de Externe sa alerge la primul-ministru cu informatia despre muncitorii romani din Irak? Dintr-un motiv cit se poate de grav. La acea ora, primul-ministru era deja un adversar declarat al prezentei armate romane in Irak, al angajamentelor fata de aliatii americani si, implicit, al liniei de politica extrena a statului roman. Ministrul de Externe trebuia sa fi banuit ce va face un prim-ministru antiamerican cu acest gen de informatii: asalt impotriva lui Basescu.

Mazilirea lui Ungureanu e foarte departe de banalitatea logicii birocratice. In fond, primul-ministru a tolerat crize masive la Externe, fara sa schiteze un inceput de reactie. Haosul de la Ambasada din Chisinau a afectat zeci de mii de persoane, nu doi zapaciti iesiti la pozat, linga o baza militara. Situatia de la Chisinau a fost insa sesizata si rezolvata rapid de Basescu, asa incit Tariceanu n-a mai decis ca trebuie sa sufere de dezamagire fata de ministrul de Externe. De altfel, intoleranta la lipsa de performanta e o mare noutate intre liberali. Partidul primului-ministru s-a opus indepartarii sefilor serviciilor de informatii, dupa erori care fac din Ungureanu un ageamiu emerit. Acum citeva zile, Norica Nicolai a decis cu mina ei scutirea de ancheta a demnitarilor comunisti. Tariceanu, liderul celui mai medaliat partid la proba de anticomunism de unica folosinta, nu s-a revoltat.

Pe de alta parte, demisia lui Ungureanu a devenit, intre timp, un act politic opus legilor tarii. Aceasta nuanta ar trebui sa-i intereseze pe pazitorii Constitutiei. Demisia ministrului de Externe e ilogica si aproape ilegala din momentul in care Curtea Constitutionala a suspendat prevederile care interzic migratia politica a alesilor locali si a legiferat, astfel, dreptul la insubordonare politica.

Demiterea si demisia lui Ungureanu nu sint doar proba vechiului obicei al adevarului politic romanesc de a se infatisa mai intii ca farsa. Mihai Razvan Ungureanu insusi e coautor al acestei inversiuni aberante. El a sugerat ca se accepta un martiriu menit sa inlacrimeze si sa sfinteasca moravurile intregii clase politice. E o naivitate vecina de casa si de iluzii cu nechibzuinta. Demisionind distins, palid si fara lupta, ministrul de Externe a cimentat cu propriul cadavru mersul pervers al sistemului politic. Romania nu e locul ascensiunii statului de drept, ci tara in care dreptul risca sa fie sufocat de imbratisarea televizata a oligarhiei. A face parada de bun-simt printre sisuri e o dovada de naivitate fatala. Onoarea invocata de Ungureanu are o singura consecinta: oamenii de valoare respecta principiile si ramin cu ele pe dinafara, smecherii ramin la putere. Adevarat, Ungureanu poate invoca ezitarile prezidentiale care l-au pus intr-o pozitie imposibila. Insa acest amanunt nefericit nu schimba cu nimic situatia de facto: Romania se apropie vertiginos de un punct catastrofic. O coalitie oligarhica e gata sa preia controlul total asupra institutiilor. Triumful acestei forte se apropie si, o data cu el, dezastrul Republicii create in 1989 devine iminent. Ungureanu a alunecat prea usor pe pirtia de europarlamentar pusa la dispozitie de Tariceanu. Locul lui va fi ocupat de un om supus

miril
5th February 2007, 10:22
Arestat de Basescu, eliberat de „niste amariti“ Pavel Lucescu Cotidianul

E vorba si de Mihai, dar Razvan e doar undeva in decor. Ungureanu e cel mult complice. Crima incepe demult, de cind Basescu s-a declarat sclav devotat subconstientului roman.

Din acel moment, presedintele si-a asumat cea mai grea misie livrata de zei unui sef de stat. Aceea de a se bucura sau de a suferi plenar pentru soarta oricarui cetatean al tarii sale. N-a fost unul, au fost doi. Un timplar si un electrician, rataciti prin Irak dupa bani pe care acasa i-ar fi cistigat ceva mai greu. Acesti „niste amariti“, ca sa-l citam pe presedinte, devin peste noapte arestatii natiei. Ce reusesc ei fara macar sa le fi trecut prin cap? Sa dea jos un ministru de Externe. Dar sa nu exageram. Chestia dlui Basescu, aia cu subconstientul, a fost cu siguranta o gluma. Serios vorbind, cazul Mihai Razvan Ungureanu e de-a dreptul dramatic. De cind presedintele si-a pus in cap sa-l faca terci pe premier, nimic din ce-nseamna institutie a statului roman n-a mai fost menajata. Presedintele jucator a taiat pur si simplu tara in doua si a pus-o sa se bata. Pentru el sau cu celalalt. Pentru chibiti, chestia suna bine, cu o singura conditie. Ca Romania sa fi fost o turma, si nu un sistem de institutii. Dar cum nu poate fi decit astfel, meciul e de la un capat la altul un mare blat. Mihai Razvan Ungureanu n-ar fi fost astazi ex-ministru de Externe daca n-ar fi decis in prealabil ca, intre premier si presedinte, Basescu are sanse mai mari sa cistige baricada si sa-l serveasca doar pe acesta. „Avind in vedere riscul ca faptele celor doi cetateni sa fie interpretate ca actiuni potential ostile la adresa altor state, precum si faptul ca MAE nu are competente in gestionarea unei astfel de situatii, s-a decis informarea domnului Traian Basescu, presedintele Romaniei si presedinte al CSAT.“ Iata fraza emisa vineri, la cald, de catre MAE, care ne dezvaluie optiunea clara a lui Mihai Razvan Ungureanu pentru echipa Basescu, desi logica institutionala sau, pentru a-l cita chiar pe el, „rigorile de comunicare si de calitate“ i-ar fi dictat sa-l anunte despre „actiuni potential ostile la adresa altor state“ si pe seful sau direct si imediat, Calin Popescu Tariceanu. Ex-ministrul a decis, prin urmare, ca informatiile pe care le gestioneaza nu servesc tara, ci o anumita politica. In cazul de fata, politica lui Traian Basescu in chestiunea Irak.

De altfel, pozitionarea sa e de notorietate din momentul in care premierul Tariceanu a lansat campania pentru retragerea trupelor din Irak si cind, prin alt ex-ministru, Teodor Atanasiu, a comis acelasi gen de „crima“, subordonind Executivul unei optiuni de partid. Au platit pina la urma si unul, si altul, dar problema ramine. Si e mai grava decit ne inchipuim. Nu-i nici un secret ca marile decizii, cele care fac politica interesului national, stau pe o tona de informatii secrete. Pentru asta exista servicii specializate cu bugete enorme, cu legi sofisticate de organizare si functionare, cu puteri si imunitati exclusiviste. Dar si cu imperativul echidistantei politice si al neutralitatii ideologice. Serviciile si in general toate institutiile de stat care gestioneaza informatii servesc politicienii doar in calitatea lor de servitori ai natiei. Cazul Ungureanu ne demonstreaza ca in Romania, pina la cel mai inalt nivel, gestiunea informatiei esentiale pentru stabilitatea institutionala si logica interesului national sint profund pervertite. Daca seful unui serviciu e servitorul lui Traian Basescu, cel mai probabil, informatia e dirijata cu precadere sau exclusiv acestuia. Daca isi datoreaza destinul public premierului, acesta, si nu Basescu, va fi primul servit. Si, de regula, singurul. Intrebarea la care ar trebui sa primim un raspuns urgent nu priveste nici inlocuitorul lui Mihai Razvan Ungureanu, nici daca a pierdut sau nu Basescu din aceasta noua confruntare cu Tariceanu.

Important pentru noi e sa stim daca serviciile de informatii si institutiile pe care le servesc mai pot sau nu sa slujeasca Romania sau ramin la mina oricarui politician caruia i se-ntimpla sa se creada mare. Daca noi, cei doar guvernati, putem avea pina la urma un cuvint de spus inainte, si nu dupa ce un ministru, un presedinte sau un prim-ministru decide sa ne considere „niste amariti

Bancaru
5th February 2007, 12:18
Misterul Stradivarius



Gheorghe Apostol povesteste cum s-a decis cumpararea de catre stat a viorii "sechestrate" azi de Madalin Voicu, fiul maestrului Ion Voicu.



Vioara Stradivarius pe care statul incearca sa o recupereze de la Madalin Voicu, fiul lui Ion Voicu, a fost adusa in Romania in anii ‘50-’60, dupa ce marele violonist i-a cerut acest lucru demnitarului comunist Gheorghe Apostol.

Mana dreapta a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Apostol spune toata povestea intr-o scrisoare pe care i-a adresat-o ziaristului Dumitru Tinu, pe 27 februarie 1997, ziua inmormantarii lui Ion Voicu. EVZ publica azi fragmente din acest document, obtinut de la surse cu acces la arhiva lui Tinu.

Apostol arata ca vioara a fost cumparata de Ministerul Comertului Exterior, varianta care demonteaza spusele lui Madalin Voicu, cum ca pe actul de vanzare-cumparare apare numele tatalui sau.

"Sa cumparam o vioara buna"

Scrisoarea era menita "a face cunoscut (...) poporului roman istoria acestui Stradivarius pe care degetele si maiestria interpretativa a lui Ion Voicu au scos sunete de neuitat". Apostol ii scria lui Tinu ca Ion Voicu l-a rugat sa intervina pentru a fi cumparat un Stradivarius, in 1962, cu ocazia unei vizite a presedintelui Indoneziei, Ahmed Sukarno.

Insa ministrul culturii, Adrian Iorgulescu, si fiul celebrului violonist, Madalin Voicu, spun ca au acte care dovedesc ca instrumentul a fost cumparat in 1956. In acel an, oaspetele strain a fost vicepresedintele de atunci al Indiei, Sarvepalli Radhakrishnan.

Oricare ar fi fost vizitatorul, atunci a prins curaj violonistul Ion Voicu, deja celebru nu doar la noi in tara, sa ceara o vioara Stradivarius, dar nu pentru el, isi aminteste Apostol. Pentru Romania. Pe lista invitatilor la receptia data in cinstea vizitatorului strain a fost si Ion Voicu.

Seara tarziu, dupa plecarea oaspetelui, violonistul s-a apropiat de Gheorghe Apostol si i-a spus, dupa cum scrie acesta din urma in misiva: "As vrea sa va spun si o mare dorinta". "Care este?", a intrebat Apostol.

"Se spune ca sunt cel mai bun violonist al tarii. (...) dar nu am un instrument foarte bun. Poate ma ajutati sa cumparam si noi o vioara buna. Sa aiba si Romania un Stradivarius!" Ar fi promis Ion Voicu atunci ca va demonstra "ca a meritat cheltuiala".

"A plans ca un copil"

Considerand oarecum indreptatita dorinta artistului, Apostol i-a relatat lui Gheorghiu-Dej, seful guvernului si al Consiliului de Stat, discutia purtata cu Ion Voicu, iar raspunsul pe care spune ca l-a primit a fost: "Ia legatura cu ministrul comertului exterior si sa vada cum putem face sa cumparam pentru acest om talentat o vioara pe masura!".

Dupa doua luni, scrie Apostol, statul a cumparat un Stradivarius. "Statul l-a trimis pe Ion Voicu in Elvetia sa incerce vioara, apoi au fost livrati banii, prin Banca Nationala, direct catre reprezentanta economica a Romaniei la Berna. Avem acte care arata ca vioara Stradivarius a costat 80.000 de franci elvetieni, platiti de statul roman", spune astazi ministrul Iorgulescu.

Dupa ce instrumentul i-a fost inmanat artistului, a fost incheiat un contract de comodat intre Ministerul Culturii si Ion Voicu, prin care se preciza ca vioara ii este data in folosinta pe timpul vietii.

Momentul in care i-a dat artistului vioara il povesteste cu amanunte Apostol, in scrisoarea sa catre Tinu. L-a invitat el insusi pe Ion Voicu la Consiliul de Ministri: "A venit imediat si m-a intrebat: "Aveti vesti pentru mine?". M-am dus la un dulap, am luat cutia cu vioara si i-am spus: "Asta este vestea!". A ramas de piatra! A luat vioara in mana, a sarutat-o si a plans ca un copil!".

"I-am procurat un seif"

Tulburat, maestrul Voicu a avut totusi o urma de luciditate: mangaindu-si comoara, si-a dat seama ca valoarea ei ar putea atrage hotii si a intrebat cum sa o asigure. "I-am promis atunci ca vom aranja si acest lucru. I-am procurat un seif in care sa fie pastrata vioara", noteaza Apostol.

Si-a plecat marele artist, "plangand si aproape mut", cu visul la subrat, lasand in urma biroul celui care-l facuse fericit. Se spune ca violonistul ar fi fost vizitat la fiecare doua-trei luni de oameni ai Ministerului Culturii care doreau sa verifice prezenta si starea viorii.

Gheorghe Apostol s-a ingrijit de cel mai mare violonist roman al vremurilor sale chiar si dupa ce a fost trimis ca ambasador in Argentina, unde a reusit sa-l aduca in doua concerte la Teatrul Colon din Buenos Aires.

Turbarea Elenei Ceausescu

Si-a cantat Voicu la Stradivarius, pana cand Elenei Ceausescu i s-a innegurat privirea de turbare din cauza ca fiul celebrului violonist, Madalin Voicu, era printre prietenii buni ai lui Nicu Ceausescu. Prima fiica a tarii ii gasea pe acestia, inclusiv pe Madalin, vinovati de escapadele amoroase ale fiului ei, de aceea ar fi cautat sa-l pedepseasca pe marele artist.

Suzana Gadea, presedintele Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste, a primit ordin, in ‘85 sau ‘86, sa-i confiste lui Ion Voicu vioara Stradivarius si s-o duca la Muzeul National de Arta. Contractul de comodat a fost anulat atunci in mod oficial, spune ministrul Iorgulescu.


Ramas fara dragul sau Stradivarius, maestrul s-a simtit nenorocit, era ca si cum i-ar fi fost rapit copilul. Timp de mai bine de patru ani, marele artist a cantat la alte viori, iar cand a venit Revolutia a gasit ca e momentul sa-si ia inapoi visul pierdut.

Pe 5 ianuarie 1990 s-a dus la Muzeul National de Arta si, cu emotie si bucurie, a dat cu subsemnatul ca a preluat vioara Stradivarius, i-a multumit in gand ministrului de atunci al culturii, Andrei Plesu, si s-a intors acasa cu vioara.

Dupa ce scotea din arcus simfonii si concerte ale celor mai cunoscuti compozitori din lume, lasa instrumentul sa se odihneasca in seiful special procurat pentru asta.

Intr-o zi dinspre sfarsitul lui februarie 1997, vioara Stradivarius n-a mai fost scoasa din seif de mainile care-o cunosteau atat de bine. Marele maestru Ion Voicu incetase din viata.

Pe 27 februarie a fost condus pe ultimul drum de toti cei care l-au iubit si admirat, iar fostul lider comunist Gheorghe Apostol a facut un ultim gest pentru cel pe care l-a respectat si l-a ajutat de-a lungul timpului: a scris directorului de la "Adevarul" povestea viorii Stradivarius, "acest instrument care l-a ajutat pe violonistul roman sa aiba un nume de rasunet international".

Acum, vioara Stradivarius Elder Voicu, fabricata in 1702 de celebrul lutier italian Antonio Stradivarius si care valoreaza intre 1,5 si 3 milioane de euro, se afla in seiful Fundatiei "Ion Voicu", "sub cheie, pazita electronic si cu bodyguard", dupa spusele fiului violonistului, "la temperatura si umiditatea recomandate de lutierii din lume". Totusi, se pare ca i-au aparut cateva crapaturi, motiv pentru care, in 2005, vioara a fost dusa la Cluj-Napoca si reparata la renumitul lutier Pavel Onoaie.

DISPUTA VOICU-STAT

"Tata a platit vioara"

Ministrul culturii, Adrian Iorgulescu, s-a aratat dezamagit de faptul ca fiul celebrului violonist, Madalin Voicu, nu a predat vioara statului roman dupa moartea tatalui sau: "Vioara Stradivarius este a statului roman. A fost obtinuta in urma unei interventii la Gheorghiu-Dej, care a fost de acord ca statul sa-i cumpere lui Ion Voicu acest instrument".

Iorgulescu spune ca are inca o dovada: actul de comodat incheiat cu Ministerul Culturii de atunci, prin care lui Ion Voicu ii era permis sa foloseasca instrumentul pe durata vietii.

"Ma indoiesc ca Madalin Voicu are vreun act de donatie din partea statului sau unul de rascumparare a viorii", ne-a declarat Iorgulescu, precizand ca are un intreg dosar cu dovezi ca disputatul instrument a fost platit si apartine statului si a reafirmat ca, daca Madalin Voicu nu o va returna detinatorului de drept, il va da in judecata pentru a-l convinge.

Fostul deputat PSD Madalin Voicu sustine ca vioara a fost cumparata de insusi Ion Voicu din Elvetia, dar refuza sa faca public contractul de vanzare- cumparare care ar putea dovedi asta: "Am acte care dovedesc ca vioara e a tatalui meu. Pe actul emis de casa de lutieri "Verrault" scrie clar, in limba germana, "Vioara Stradivarius 1702 este vanduta lui Ion Voicu"".

El recunoaste ca vioara a fost platita de statul roman, dar sustine ca, prin taxele si impozitele pe care tatal sau le-a platit in timp, vioara Stradivarius a fost platita integral pana in anul 1975.

In ceea ce priveste actul de comodat, Madalin Voicu are o alta explicatie: "Toate proprietatile valoroase legate de arta le inventaria statul si erau trecute obligatoriu in patrimoniul national. Asa s-a intamplat si cu vioara tatalui meu".

AUTORUL SCRISORII

Trebuia sa fie in locul lui Ceausescu

Gheorghe Apostol a fost sindicalist, apoi un om politic foarte apropiat al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. In 1937, pentru activitate comunista, a stat 4 ani in puscarie si apoi in lagare.

Dupa razboi, a ocupat functii sindicale, a fost prim-vicepresedinte al Consiliului de Ministri si prim-secretar al CC al Partidului Muncitoresc Roman, viitorul PCR. Dej il desemnase drept succesor al sau, insa, la moartea acestuia, manevrele de culise declansate de Nicolae Ceausescu l-au impiedicat pe Apostol sa devina conducatorul Romaniei.

Intrat in conflict cu tendintele dictatoriale ale lui Ceausescu, a fost eliminat din CC al PCR in 1969, iar din 1975 a fost trimis ambasador in Argentina, Uruguay si Brazilia. In primavara lui ‘89 este initiatorul "Scrisorii celor sase", care critica politica lui Ceausescu. A fost arestat la domiciliu si anchetat timp de 8 luni. Revolutia din decembrie ‘89 l-a salvat, iar acum traieste izolat, la pensie.

www.evz.ro

Bancaru
5th February 2007, 12:55
Din razboiul acesta dintre premier si presedinte, fiecare cu aliatii lui in spate, noi nu putem decat sa stam si sa vedem care are dreptate. Care dintre noi, cei de pe margine. Eu m-am declarat sustinatorul lui Tariceanu in aceasta lupta. Retineti, in lupta cu Basescu. Mi se pare periculos ceea cee vrea sa faca Basescu. In fine. Ideea e ca eu ma pot face de ras si imi este, poate, usor sa zic: am gresit. Dar Traian Ungureanu ce va face? Ca se vrea ziarist echidistant. Sau nu conteaza?
Pana una alta mitocania o vad la Basescu si nu la Tariceanu. NU l-am vazut pe Tariceanu la carciuma cu manecile suflecate si cravata desfacuta si intoarsa, band cu mai stiu eu ce patron de club si sculandu-se in picioare sa dea mana cu fotbalistii.

alamar
5th February 2007, 15:57
Bancare, in meciul asta sunt si eu in jumatatea ta de teren.
Hai ai nostri, sa moara ai lor!

miril
5th February 2007, 16:07
3-0 pentru progresisti!

krapulax
5th February 2007, 17:00
4-0, da sa nu se joace la ma$a verde

be@
5th February 2007, 17:04
5-0. Eu trebuie sa precizez ca sunt anti D.A., nu-i pot suporta deloc, mai ales pe mariner,iar in disputa asta, bineinteles ca-i dau dreptate lui Tariceanu.

miril
5th February 2007, 17:09
Poate scapam asa de retrogradare!

Bancaru
5th February 2007, 21:59
6-0, ca Be@ combate cat 2 la un loc. Nu ca il vreau jos pe Basescu, cai pe el il vad solutia imorala, dar as prefera sa isi vada de chelia lui, asa cum sade bine unui presedinte apolitic.
Alamar, bine ca nu ai zis "in barca mea", ca tot vorbim marinareste.

miril
6th February 2007, 13:01
Tariceanu si PNL, altfel Cristian Patrasconiu Cotidianu

Liberalii sint in plin proces de rebranduire. Operatiunea - care se anunta a fi una spectaculoasa - este necesara pentru PNL. Insa, cel putin in egala masura, ea este si una riscanta.

Dupa congresul din prima parte a lunii ianuarie, liberalii si-au schimbat, in mod evident, strategia; in consecinta, s-a modificat atit discursul, cit si prezenta publica a acestora. Fara echivoc, metamorfoza din ultimele saptamini scoate in prim-plan un PNL mult mai agresiv. Radicalizarea acestui partid are resorturi interne si externe. Cu siguranta ca nu e o coincidenta faptul ca cele mai agresive voci liberale, Ludovic Orban si Crin Antonescu, sint plasate, de la ultimul congres liberal, „mai in fata“, inclusiv in ierarhia partidului. La fel, e inevitabil ca un partid care se tot scurge sa incerce sa isi faca vocea mai vizibila si mai clara daca vrea sa aiba sanse de a opri declinul. Pe de alta parte, nealinierea la doleantele democratilor si ale liderului spiritual al acestora, Traian Basescu, a provocat Partidul Democrat sa impinga PNL-ul pe un culoar unde agresivitatea si radicalizarea par sa fie singurele optiuni rezonabile. Ca lucrurile stau asa o doveste si ultimul interviu al numarului unu liberal (pe hirtie, cel putin!), Calin Popescu Tariceanu, din ,,Jurnalul National’’. Nu stiu daca e cel mai tare interviu al premierului, dar cu siguranta ca este unul dintre cele mai pline de singe pe care le-a dat acesta in intreaga sa cariera politica. Intrebare: ar fi putut vorbi, acum, altfel domnul Tariceanu? Teoretic, da, insa daca presedintele PNL ar fi ales sa fie avocatul pacii si al reconcilierii in conditiile in care retorica electorala este acum singura cu trecere pe piata, nu e greu de ghicit ca faima de om politic moliu i s-ar fi consolidat iremediabil.

Schimbarea la fata a PNL este usor de explicat; din ratiuni care tin de cultura organizationala a partidului, ea este si perfect justificata. De aici incolo insa lucrurile se complica pentru aceasta formatiune politica. Penelistii pot sa fie bucurosi pentru ca, de citeva saptamini, glasul lor se aude mai transant, insa ar face bine sa isi tina in friu satisfactia. Ii asteapta vremuri grele pentru ca, asa cum o spune insusi Calin Popescu Tariceanu, au ales sa faca o „politica pragmatica“ si sa aiba in fata „un evantai de optiuni“. Spus din scurt: ca urmare a noii repozitionari, PNL-istii evolueaza pe un culoar care le consuma, pina aproape de anulare, pretinsa „substanta“ liberala a atitudinii lor. Prin ceea ce face acum, PNL nu e cu mult diferit de PSD si se suprapune in destul de multe optiuni cu PRM si PC. Or, a sta alaturi de trei partide care s-au nascut din noroiul comunisto-******** si care probeaza des proaste obiceiuri si a vorbi precum vorbesc liderii lor este degradant si dizolvant pentru un partid care s-a impaunat in repetate rinduri ca e anticomunist, anti******** si ca morala in politica este un principiu nenegociabil. „Pragmatismul“ este o buna reteta pentru a face performanta in politica, dar este o strategie riscanta pentru un partid cum e PNL, care s-a jucat multa vreme cu idei inalte si cu principii care dau bine.

Asa incit daca liberalii nu vor avea inspiratia sa isi plaseze bine furia pe care o etaleaza acum cu aroganta, s-ar putea trezi in situatia de a fi agenti electorali in regim de voluntariat nu numai pentru PD (asa cum sint de vreo doi ani incoace), ci si pentru PSD. Ceea ce inseamna ca, pentru identitatea liberala (inca puternic clamata, dar foarte ascunsa, in fapt), asumarea faptului ca „PSD este raul cel mai mic“ este de-a dreptul sinucigasa. Mai exact: foarte pragmatica, dar sinucigasa. Pe de alta parte, oricare va fi turnura pe care o vor lua lucrurile in viitorul imediat, un fapt este greu de negat: PNL si-a depus cea mai serioasa candidatura pentru a cistiga pozitia de „loser“ suprem al acestui ciclu electoral.

miril
6th February 2007, 13:27
Despre „balci“ si „fericire“ Octavian Paler Cotidianu

Cer scuze pentru limbajul mai „liber“. Ma puteam multumi sa citez un vers care exprima exact ce se petrece azi la noi: „Totul merge bine. Situatia nefericirii prospera“. Dar cine mai vrea sa auda ce zic poetii?


Prin anii ’90, aparea la noi o publicatie, avand aceasta „cugetare“ pe frontispiciu: „O tara fara curve nu e fericita“. Cam tot pe atunci, m-am pomenit cu un gazetar francez care, dupa ce mi-a pus in fata publicatia respectiva, mi-a cerut sa ma pronunt despre „dragostea in Est“. Am incercat sa scap de el intr-un mod politicos, atragandu-i atentia ca si pe la noi, prin Est, poate fi valabila definitia data de domnisoara de Scudéry dragostei: „Dragostea e un nu stiu ce care vine de nu stiu unde si se sfarseste nu stiu cum“. Degeaba! Omul n-a dezarmat. Pe el il interesa problema „curvelor“. Asa ca l-am rugat sa caute alt interlocutor. Sau sa se duca la un politician.

Azi, i-as putea spune acelui gazetar ca motoul cu pricina e incorect. Romania nu e catusi de putin fericita, desi, daca dam termenului „fara“ o semnificatie mai larga, n-am putea zice ca exista la noi o penurie de „curve“. Ele se invart, cum stim, in cele mai inalte cercuri politice si in cele mai manoase „grupuri de interese“. Produc evenimente sau le influenteaza, fie ca persoane din categoria „clasica“, fie reprezentand sensul figurat, caracterial, al termenului.

Dar sa trec la lucruri serioase. Nu mi se potrivesc subiectele deocheate.

Mai bine sa recunosc ca n-am invatat mai nimic din experienta ultimilor saptesprezece ani, de vreme ce: inca nu pot accepta, in ciuda evidentelor, ca patriotismul e o vorba goala, cu esec garantat; si inca am dificultati in intelegerea cauzelor celor ce se intampla azi. Dovada ca mai am nedumeriri!

Stau de vreo saptamana cu mana pe telecomanda. Stiu, e cea mai stupida, cea mai imbecilizanta forma de a-ti umple cu ceva timpul. Dar am pretins eu vreodata ca am puterea sa ma detasez de mizeriile intre care traiesc? „Sa nu iubesti si sa nu urasti: iata jumatatea oricarei intelepciuni; sa nu spui nimic si sa nu crezi nimic: iata cealalta jumatate“, zicea un filosof (Schopenhauer). Cum sa atingi, insa, aceasta treapta? E adevarat ca nu ma uit la cele doua cupluri de interes national - Prigoana si Columbeanu - cu care isi desfata privitorii OTV si B1 TV. Ma uit „sa vaz cum mai merge tara“, vorba conului Leonida. Si, pe masura ce ma uit, simt ca devin din ce in ce mai bun crestin. Caci imi fac continuu cruce. Dupa care, imi pun tot felul de intrebari inutile. Nu cumva e o enorma prostie sa mizezi in Romania actuala pe idealuri, pe principii? Nu cumva e caraghios sa te mai referi azi la „valori“?

Orice ar spune cei de la Bruxelles care vad in Romania, ca dl Barroso, doar niste „turbulente“, eu cred ca am devenit, mai ales in aceste zile, o tara aparte: o tara de „spectatori“! O mai fi muncind, oare, cineva in Romania? Sau toata lumea e ocupata sa urmareasca balciul non-stop de la televizor?

Si apropo de „balci“. Nu v-a umflat rasul cand l-ati auzit pe Traian Basescu vorbind de „limitele decentei“? Si nu credeti ca PSD ar trebui sa-i ridice (la sediul sau, fireste, nu intr-o piata publica) un bust, deoarece, gratie lui, a putut iesi, in sfarsit, de la „reanimare“?

N-as vrea, totusi, sa las impresia ca pot doar sa ma mir. Decizia „democratilor“ de a merge singuri la euroalegeri mi s-a parut perfect logica din cel putin trei motive. 1) „Alianta portocalie“ e terminata. Ea a fost o escrocherie utila pentru inlaturarea caracatitei pesediste de la butoanele Puterii, dar, acum, gata! Locul zdrentelor e la gunoi. 2) „Democratii“ si liberalii tin de familii politice diferite; cum sa se duca de mana la Bruxelles? 3) In fine, PD trebuia sa fie fidel traditiei sale oportuniste. Candva a fost fesenist dimineata si „democrat“ seara (se chema FSN-PD, va amintiti?). Apoi, intr-o alta zi, a trecut fara probleme de la „stanga“ la „dreapta“!

La fel de logic mi se pare faptul ca Basescu si PD mint cand zic ca adversarul lor e PSD. Ce-ati vrea sa spuna? Ca Basescu uraste atit de tare PNL incat ar face absolut orice ca sa-i sape o groapa langa cea a taranistilor? Si ca ura aceasta i-a intunecat mintile?

E drept ca ultimul interviu al lui Traian Basescu, delirant si plin de injurii, nu mai permite nuante. In urma lui, nu mi se mai pare grav doar faptul ca dl presedinte se comporta ca un mitocan dezlantuit. In fond, asta e educatia lui! Inca si mai grav mi se pare faptul ca Traian Basescu se ia in serios in aceasta calitate, socotind ca-si poate permite sa transforme in maidan Palatul Cotroceni.

Desigur, nu neg nimanui dreptul de a fi de alta parere si de a zice, eventual, ca eu sunt obsedat de Basescu, de aceea imi mai fac o data cruce. Dar nu ne-am saturat, oare, de paranoici? Eu, unul, declar ca m-am saturat. Si, poate, n-ar strica sa se instituie un consult psihiatric pentru viitorii pretendenti la presedintie!

miril
6th February 2007, 14:07
Vine Apocalipsa. Sa petrecem! Costi Rogozanu Cotidianu

In timp ce barbatii puternici din politica romaneasca discuta despre nimicuri cu toata forta de care sint ei in stare, in jurul nostru chiar se petrec evenimente serioase. Adica ceva mai serioase decit fonfaielile apocaliptice generate de „lupta dintre palate“. E comic, dar, in timp ce sfirsitul lumii e anuntat ca fiind din cauza lui Traian Basescu, un eveniment aproximativ a fost facut public mult mai calm (si de savanti de incredere) saptamina trecuta la Paris. Ultimul raport al Comisiei interguvernamentale pentru schimbarea climatica anunta nu doar ca incalzirea globala continua, ci mai ales faptul ca nu mai poate fi facut nimic pentru ca situatia sa fie stopata. Evident, mai sint lucruri de facut pentru a incetini schimbarile mari de clima. Dar nu mai exista drum de intoarcere.

Situatia are in sine un comic irezistibil: sfirsitul lumii anuntat la Paris intr-o buna dupa-amiaza, suspect de calda in Bucuresti... Nu mai e vorba despre alarmisme ecologiste, despre fanatici aparatori ai ursilor polari sau ai elefantilor de mare, ci despre modificarea vietii pamintenilor umanoizi. In media s-a acordat atentia cuvenita, dar cu o ingrijorare exprimata rational, lucru care nu stiu cit atirna in mintile noastre mult prea educate sa functioneze tabloidal. Un amanunt important al acelui raport, semnalat de „Time“, este ca s-au contabilizat cele mai rationale si retinute avertismente ale savantilor in toata lumea, nu s-au luat in calcul speculatiile, ipotezele, ci doar rapoartele retinute. In ciuda acestei moderatii in culegerea datelor, rezultatele au iesit tot extrem de ingrijoratoare.

Sint momente in care pur si simplu trebuie sa mai scoatem capul din cosmelia politica dimboviteana, din demonstratiile de forta ale politicienilor romani si sa incercam sa luam in serios ceea ce suna grav. Sfirsitul unei ere (doar al unei ere, sa speram) a inceput deja. Nu cred ca e mai ridicol sa te ingrijorezi de dezechilibrul climatic mai mult decit de dezechilibrele premierului sau de turbulentele provocate de Presedintie. E adevarat ca turnirul politic pare rezervat arenei macho a jurnalistilor romani. Aici au loc demonstratiile de forta. Clima pare mai degraba o problema pentru hipioti nelinistiti si pentru alte minti mai putin „barbatesti“. Barbatii adevarati si verzi ai Romaniei se vor ingrijora doar cind vor vedea un eschimos plutind cu un miniaisberg pe lunca Siretului. Pina atunci e SF.

Un alt pericol al receptarii acestui raport este deja prezent: excesiva tabloidizare in care pot cadea expertii fascinati de camera de luat vederi. Se pare ca orgasmul anuntarii unei Apocalipse este mai mare decit frica de apocalipsa insasi. Am auzit speculatii savante livrate spre marele deliciu al presei legate de catastrofe care mai de care mai suculent redate. Sper sa nu apara o noua specie de profet, profetul meteorologic. Sau poate o noua specie de analist, cel meteorologic. Sfirsitul lumii se va fi produs deja cind C.T. Popescu si Cristoiu se vor incrunta la vreun nor negru de deasupra Palatului Victoria, trimis, evident, de Basescu, care va fi incalcat constitutia meteorologica a Romaniei.

Bancaru
6th February 2007, 16:23
Tot stau si ma intreb unde ne vom opri. Sau mai bine zis unde se vor opri politicienii. Nu pot sa fiu ipocrit si sa vorbesc despre ei ca despre niste porci, nu "e" toti porci, dar nici nu stim care sunt si care nu, dar ii privesc ca pe un rau necesar.
M-am uitat aseara, vrajit, la emisiunea lui Radu Moraru. Ma uitam si ma minunam cum s-a schimbat omul asta, nu ca ar fi fost bun vreodata, dar nici asa lingau nu parea. Ce naiba vrea si asta? Tot o dadea inainte ca cetateanul nu primeste argumente care sa il sature cu privire la presupusa suspendare a lui Basescu. E drept, asa este, nu ii poti explica prostului ce trebuie sa fac si ce nu. Sau mai bine zis ce nu se face sa ... faci. Dar macar ii poti explica: uite, Basescu nu e echidistant, Basescu se baga in stanga si in dreapta, Basescu traseaza directii de vot pentru unii si toate astea nu sunt constitutionale. Si daca nu e ceva ce lezeaza constitutia, macar explica de ce tot impunge Basescu legea cum vrea el. Se apucasera sa dea in PNL ca in sacul de fasole, desi nu era nimeni de la PNL sa le reprezinte imaginea si interesele, decat Aurelian Pavelescu de la ... PNT. L-au facut pe Tariceanu un soi de zmeul - zmeilor in camparatie cu Basescu, Ioviță Fat Frumos. Unul de la PD, Serban Marinescu, si el cu multe bube in cap, spune despre M. R. Ungureanu ca a facut o fapta de mare demnitate, ca si-a dat demisia, pe cand domnita Ralu Turcanu, atunci cand nu se isteriza la adresa lui Tariceanu, spunea ca acesta l-ar fi inpins, desi PLD si PD sunt frati de cruce. Ponta, si el invitat, statea la mijloc si ii mai impungea si ii mai intarata, ce ar putea sa faca PSD in aceasta situatie. Normal ca profita. Normal ca Geona nu o sa zica fara echivoc - nu m-am intalnit cu PNL ca sa discutam. De ce sa o faca? Nu e mai bine ca PD si PNL sa se tachineze cu PSD-ul unuii pe altii? NU e mai frumos sa ii dezbini? Peste toti s-a auzit la un moment dat un mitocanesc "ma lasi domnule sa vorbesc?" scos de o ziarista de la Romania Libera, Sabina Fati (nu stiu daca asa se scrie). Eu stiam ca la Romania Libera au fost niste doamne - Gilda Lazar, Tia Serbanescu si nu niste isterice gata sa moara de dragul marinarului. Eu stiu ca Romania Libera combatea pentru taranisti. Ca tinea cu Coposu, cu dreptatea. Stiam ca Romania Libera avea odata suplimentul ALDINE, despre si cu casa Regala a Romaniei. NU stiam ca au intrat si ei in aceasta hora a unirii pe care a incins-o Traian Basescu.
Probabil ca nu vom asista la sfarsitul luptei pana ce unul nu va pica lat. Ca asa e romanul, prost, pardon, cocos. Cine poate spune in situatia asta: CEL MAI DESTEPT CEDEAZA? Basescu nu e destept, e viclean, iar Tariceanu nu vrea sa cedeze. Poate nici el nu e destept, poate nu e cel mai potrivit, poate are si el partenerii lui pe care ii protejeaza (cine nu stia ca e prieten cu Patriciu? E vreo noutate? Nu au plecat ei trei din PNL in 92, parca, Patriciu, Tariceanu si Horia Rusu(+) sa formenze PNL aripa tanara? Cine se minuneaza?) dar daca pica si asta, cine ar mai sta in picioare in fata lui Basescu? Pai Stolojan? Nu cred. Basescu e un soi de Catavencu si chiar nu m-as mira sa fi actionat ca atare in cazul "bolii" lui Stolojan. Plange, e histrionic si se lamenteaza ca ramane tara nefu... corupta. Un lucru e clar. Basescu a crezut ca il poate determina pe Tariceanu sa plece din fruntea guvernului, iar in perioada cat el statea, pe STolojan l-a tinut in joc de glezne la Cotroceni. Timp in care nici Teo nu a stat de pomana, desi pomana e un termen bun, facandu-si poamana cu actiunile lui bagate te miri pe unde.
Gasiti si voi o solutie, cum naiba sa isi tina promisiunea Basecu, nu ca ar fi o chestie de onoare, dar si rabdarea lui Stolojan are o limita. Pai doar nu o sa stea toata ziua cu insectele alea Flutur, Musca si alte animale Boureanu si Tu(r)canu? Sau credeti ca el il vrea sef pe Basescu? Nu cred. Stolojan i-o coace si el, in spatele tejghelei. Basescu e cu banii in mana pe galantar gata sa primeasca savarina, iar Stolojan sta cu o mana pe facalet. Sa vedem. Le plang de mila, oricum, au si ei un ghimpe cu Tariceanu si asta, nesimtitu', nu pleaca.

Bancaru
6th February 2007, 16:30
Si iata ce zice doamna Fati. Pare impartiala, ca tot romanul. Va rog sa incercati sa gasiti ce nu va convine aici unde ii dati si unde nu ii dati dreptate.

Casa lui Basescu (SABINA FATI)


Traian Basescu nu a fost ales presedinte nici pentru moralitatea lui, nici pentru verticalitatea sa politica. Multi dintre cei care l-au ales isi aduc aminte ca a facut parte din guvernul care le-a permis minerilor mai multe incursiuni in Capitala, ca a ramas acolo si dupa debarcarea lui Petre Roman, ca la sfarsitul anului 1997 a provocat prima criza guvernamentala a coalitiei, ca in aceeasi perioada a avut discursuri publice impotriva restituirii proprietatilor. Traian Basescu are parte de un electorat educat, care cunoaste in mare biografia postdecembrista a presedintelui, din care nu lipsesc derapajele de ordin principial si democratic. Traian Basescu a beneficiat de un vot in cunostinta de cauza, multi dintre sustinatorii sai mizand pe capacitatea sa de a evolua si a invata din mers, pe sinceritatea sa dusa la extrem si pe discursul convingator de starpire a marii coruptii. Altii au votat pur si simplu impotriva lui Adrian Nastase, vazut ca o persoana ipocrita care vorbeste despre saracie, desi are multe case si bani sa-i intoarca cu lopata.
Incurcaturile imobiliare ale presedintelui, caruia i s-a distribuit o casa in vreme ce era primar general al Capitalei, ridica, dincolo de chestiunile juridice, o problema de principiu, aceea de a nu-ti folosi functia in propriul interes. Traian Basescu s-a lasat ispitit de chilipirul din Stefan Mihaileanu nr. 2, la care a fost gata sa renunte dupa primul scandal de presa, revenind apoi, probabil din dorinta de a demonstra ca nu a comis nici o ilegalitate.
Pare greu de inteles de ce seful statului, care are un instinct politic iesit din comun, nu si-a recunoscut greseala la scena deschisa. Daca Traian Basescu ar fi spus cu franchete ca s-a lasat prada ispitei, ca a gresit si de aceea renunta la apartamentul obtinut altminteri pe cai legale, scandalul ar fi avut alte dimensiuni. Sinceritatea a fost, in campania electorala, unul dintre atuurile actualului presedinte, care a iesit din multe clinciuri recunoscandu-si slabiciunile si aratandu-le oamenilor ca oricine poate gresi, dar ca nu toti cei care gresesc se pot indrepta. Aceasta filosofie, care poate reconstrui moralitatea politicii autohtone, n-ar trebui abandonata in favoarea ambiguitatii si a duplicitatii.
Traian Basescu a castigat increderea celor care mai spera ca in Romania se pot face transformari majore declansand mecanismele democratice de sus in jos. A celor care s-au saturat de trucaje, de cascadorii si de efecte de camuflaj menite sa ascunda adevarata fata a conducatorilor tarii. A celor care se asteapta ca noul presedinte sa se poata reinventa, pentru a fi exemplar in toate cele. Daca exigenta si prestigiul presedintelui vor fi puse la indoiala, legatura sociala creata in jurul sau se va deznoda.
Exista destule cercuri care proiecteaza aceasta deznodare. Chiar scoaterea la iveala a problemelor locative ale sefului statului pare sa fie un semn ca impotriva lui Traian Basescu s-a declansat dispozitivul distrugator. Pacatele sale mai vechi sau mai noi vor fi aduse la lumina zilei, iar alegatorii vor deveni spectatori ai trecutului sau ascuns, daca presedintele va pune in practica promisiunile de starpire a coruptiei, incepand chiar cu capii mafiei autohtone. Consensurile traditionale in legatura cu acest subiect, care devine tabu pentru orice guvernare, nu pot fi rupte unilateral de Traian Basescu fara riscuri majore.
Intrarea in normal, propusa de seful statului, prin amenintarea de decapitare a sistemului mafiot care tine in chingi nevazute politicul, justitia si administrativul, primeste replici din cele mai dure. In prima instanta, acestea sunt vazute in presa, care, ca la comanda, s-a aliniat si a facut front comun impotriva presedintelui Basescu. Infanteria grupurilor de interese mafiote este mass-media, aflate aproape integral in mainile acestora. Urmeaza apoi linia a doua, a politicienilor care preiau de la o guvernare la alta legaturile subterane cu acesti moguli permanenti ai puterii, si, in fine, nivelul cel mai de sus, care, de obicei, participa sau inchide ochii la coabitarea pe dedesubt a puterii alese cu cea perpetua si nevazuta. Traian Basescu incearca sa rupa aceasta traditie de colaborare, iar dezvaluirea incurcaturilor imobiliare si atacurile dure din ultimele saptamani sunt indicatori clari ai bataliei la care s-a angajat seful statului.
Revista 22
Multe afirmatii, putine explicatii. Din prima. De ce a fost ales Basescu preseidinte, daca nu pentru moralitate, ciuf, zambet, chelie, ochiul stramb, gâlgâitul ala care se cheama ras? Nu ne spune. De ce el are voie sa cada in ispita cu o casa in Primaverii? De ce nu a cazut cu una in zabrauti? Dar de ce sa cada in ispita? De ce e scuzabil? De cand "caderea asta in ispita" se spala cu recunoasterea in publi, chiar mea culpa si o lacrima? Care mai este electoratul lui Basescu? Ce optiuni vom avea ca electoratul cu educatie sa nu il aleaga pe Basescu. Cat vrea Basescu sa ajunga cu un candidat onorabil in turul doi si nu cu un badaran. Unul mai mare decat el, dar si mai prost?
Discursul lui este, poate, convingator, dar fapta lasa de dorit. Pana una alta singurii pe care chiar si doamna Fati i-a etalat sunt Nastase si, adaug eu, Patriciu, care ii sunt nu numai adversari politici, ci personali. Alceva? Cica lucrurile incep sa se miste? Zau?!
O fi castigat increderea celor care mai spera ca Romania... bla, bla, bla, bla, adica si a mea. Numai ca a si pierdut-o, mai repede si mai brutal decat ma asteptam.
Este o crima impotriva luptei impotriva coruptiei sa ii scoti la iveala pacatele din tinerete a lui Basescu, dar nu e nicio problema sa flenduri biletelul ala penibil (din toate punctele de veedere penibil) si sa ameninti cu el, ba mai mult, sa crezi ca asta este calcaiul lui Ahile al lui Tariceanu.
Cine dracu a facut front comun impotriva lui Basescu? Inafara de ZIUA, care este a lui Patriciu eu nu prea stiu ziare care sa dea in Basescu cum ar trebui. Presa ar trebui sa apere pe presedinte sau ar trebui sa caute sa pastreze un echilibru? Basescu e cel care da fara mila in Tariceanu, iar acum, cand asta la inceput a strigat AU!, dupa care a inceput si el sa injure ca un copil urecheat care a scapat din mana agresorului, se iau tot de premier. Cum de isi permite?
Pentru o femeie cam purie, asa cum e Sabina, ar trebui sa stie ca Basescu nu e usa de biserica. Ar trebui sa stie ca pe cand ea avea vreo 15 - 17 ani, Basescu era mare ******** la Anvers, pentru ca nu puteai sa ai functia aia fara sa fi fost si tu un Priboi ciripitor. Atat numai ca din ciripitor s-a facut vultur si a smuls dosarul de acolo de unde trebuia. Altceva incriminator despre el nu mai exista. Daca vine Iisus Cristos si imi spune ca BAsecu nu a turnat si nu a fost ******** atunci cred. Pana atunci astept sa vad marii corupti. Vreau sa vad ca Nastase nu se duce la Parchet numai ca sa se plimbe. Vreau sa vad ca tovarasul de pahar al lui Base nu se duce la Parchet numai ca sa dea autografe la procurori. Vreau sa il vad pe Patriciu dupa gratii, daca se dovedeste ca e vinovat. Dar daca e vinovat sa ii ia si averea si sa o bage in buget. Ca doar de ce altceva il pot gasi vinovat, daca nu de furt?
Al dreacu, Basescu!

miril
6th February 2007, 16:56
Basescu a semanat vant, sau cum se zice, si a cules furtuna. Restul sunt...texte si la propriu si figurat.

miril
7th February 2007, 10:14
Sa continuam variatiunile pe aceiasi tema. In Adevarul autorul sumeaza cam cum as fi spus si eu:

Dați-mi și guvernul, popor român! de Laurențiu Ciocăzanu Adevarul

Ce s-a întâmplat după venirea Alianței D.A. la guvernare se developează acum în toată splendoarea scandalurilor recente. Ele nu sunt altceva decât extensia vizibilă a multor meciuri pe sub masă, rămase multă vreme secrete din dragoste de putere. Numai că, atât timp cât Tăriceanu a vrut să înghită cu polonicul castane de la Băsescu, a fost liniște. Regii PSD ai asfaltului s-au transferat cameleonic în Divizia PNL-PD, băieții dăștepți au continuat să sugă zdravăn la țâța energiei ieftine de tip ALRO, grupul Golden Blitz și-a umflat conturile într-un an cât alții-n o sută, Nuți a visat candid la contractili cu viloaiele RAAPPS, șoferul Băsescu s-a putut urca liniștit cu șprițu-n nas, la volan, după cheful cu Gigi, Călin a semnat bilețele cu subînțeles.

Buba s-a spart însă când Tăriceanu n-a mai putut duce. Când a hotărât să răspundă la scandal cu scandal. Când a adoptat politica lui "ba p-a mătii!". Atunci s-a rupt totul, iar gunoiul a ieșit la iveală. Ce-a ieșit vedem azi. O nebunie tribală, în care fiecare luptă cu ce apucă. Băsescu o ține cu palavrele anticorupție fără să se uite în curtea sa penală, democrații nu știu pe unde s-o apuce – ba la ciolan, ba la mâna lui Traian -, liberalii joacă riscant pe cartea țanțoșă, noua generație becaliotă pune zoaiele pe masă, peremiștii vorbesc limbrici, conservatorii fac orice gălăgie posibilă pentru o dobândă mai bună la depozitul lor electoral precar. Iar PSD pune bomboana pe colivă cu suspendarea președintelui anticonstituțional.

Este un vacarm general cultivat cu obstinație de stilul bolovănos de a face politică al lui Traian Băsescu. Pentru prima oară însă se joacă riscant cu focul. Coaliția PSD-PRM-PC mai are nevoie doar de trei voturi pentru a-l trimite definitiv la Golden Blitz! Cine credea! Stilul lui Băsescu, la limita Constituției, de a-și călca propriul guvern în picioare, nu-i putea lăsa reci pe popândăii iliescieni înfometați. Băse a vrut guvern slab, a primit scandal mare. S-a crezut invincibil, atotputernic. La adăpostul "poporului". Un fel de Ceaușescu reîncărcat în haină fesenisto-po****ră. Era clar că prestația asta de geambaș se va întoarce la un moment dat împotriva lui. Rezultatul? Posibila sa debarcare de la Palatul Cotroceni, rușinoasă în raport cu așteptările electoratului din 2004, și propulsarea spre putere a triunghiului roșu PSD-PRM-PC. Cine e de vină? Nu mai contează. Poate că Băsescu însuși și-a dorit măcel. În fond, nu este el specialist în crize? "Dați-mi un Consiliu la primărie!"? Mai țineți minte, nu? Așa că, înapoi la electorat! La referendum! "Dați-mi și guvernul, românii mei! Vă iubesc, popor român! Trăim bine!"

miril
7th February 2007, 10:15
Traian Basescu l-a adus in PD pe agentul DIE de la Anvers Oana Dobre Ev Z

Petre Roman dezvaluie existenta unei legaturi secrete, stabilite in „era Anvers”, intre Traian Basescu si un ofiter de Securitate (Directia de Informatii Externe) care lucra sub acoperire in Belgia..AUDIO

Fostul lider democrat Petre Roman afirma, intr-un interviu acordat EVZ, ca, in anii ‘90 - cand el conducea PD, Traian Basescu i-a prezentat un fost ofiter de informatii externe al Securitatii drept fostul sau sef de la Anvers.

Petre Roman sustine ca personajul in cauza, Marin Antonescu (azi vicepresedinte al PD Dambovita), a incercat atunci sa se inscrie in partid, sustinut de Basescu, care i-l descria drept „un om serios si profesionist”. In 1993, rivalii de la PDSR il numisera pe Antonescu prefect de Dambovita, iar Basescu ii spunea lui Roman sa nu se ia dupa „aparente”, pentru ca Antonescu era „un om cu care se poate colabora” - ne-a povestit fostul prim-ministru.

Dezvaluirile lui Petre Roman au fost facute pentru EVZ intr-un interviu despre Raportul „Tismaneanu”, care il prezinta pe tatal sau, Walter Roman, drept unul dintre teoreticienii vechiului regim. Publicam astazi fragmentul referitor la Traian Basescu. Roman povesteste cum i-a facilitat lui Basescu ascensiunea in primul guvern postdecembrist, cand ocupa functia de prim-ministru, iar actualul presedinte avea sa ajunga ministrul transporturilor.

Numele lui Marin Antonescu a mai fost evocat de liderul PC Dan Voiculescu, care il enumera printre liderii PD legati de fosta Securitate, cu care Basescu ar fi avut anumite „relatii”. In Belgia, Antonescu a lucrat sub acoperire in Ambasada Romaniei, in perioada 1987-1990, in timp ce Traian Basescu era seful agentiei NAVROM la Anvers.

PETRE ROMAN:

„Ulterior, am aflat ca Antonescu lucra in Securitate”

EVZ: Cum l-ati cunoscut pe Traian Basescu?
Petre Roman: Despre Traian Basescu am primit de la SRI, cand eram prim-ministru, o informatie despre o operatiune pe care voia sa o faca, pe care eu o consideram necesara, dar cei de la SRI au considerat-o ca aducand mari prejudicii interesului national.

Ce operatiune?
Era vorba despre un vas care continea marfuri toxice si el, Basescu, a luat hotararea sa nu permitem sub nicio forma patrunderea acestei nave. SRI-ul spunea ca e o hotarare nebuneasca, pentru ca ar atrage amenzi de pana la 50 de milioane de dolari. Asta se intampla cand era seful inspectoratului (n.r. - Inspectoratul de Stat al Navigatiei Civile). Eu nu stiam ca fusese numit seful inspectoratului chiar in noiembrie 1989.

Asta mi-ar fi creat o problema, pentru ca cei care fusesera numiti in finalul regimului erau neaparat oameni legati de regim. Dar aceasta atitudine curajoasa si corecta a facut ca, in aprilie ‘90, cand nu aveam ministru al transporturilor, sa-mi propuna viceprim-ministrul de atunci, Anton Vatasescu: „Domnule prim-ministru, va aduceti aminte de Traian Basescu... Zic: „Da, aminteste-mi”. Aveam o greva salbatica la CFR condusa de un domn Siromascenko, care a disparut. De cine era mani****t acest domn nu pot sa va spun, dar am banuielile mele.

Vatasescu spune: „Haideti sa-l numim pe Basescu, uite are curaj, sa-l numim ministru la transporturi”. Aducandu-mi aminte de povestea cand s-a opus SRI (sau asa parea), am spus: Da, domnule, e o solutie. L-am chemat si i-am spus: „Uite domnule, te numesc ministrul transporturilor, prima misiune e sa stingi conflictul asta”. Mi-a spus: „Domnule prim-ministru, daca am sprijinul dumneavoastra, eu nu am nicio ezitare”.

Daca ati fi avut informatii despre numirea la inspectorat, l-ati mai fi desemnat ministru?
Le-as fi cerut, si lui, si lui Theodor Stolojan, pe care l-am numit la Finante fara sa stiu ca fusese seful Directiei Aport Valutar, sa-mi explice in ce context au facut lucrurile acelea si in ce context, ce fel de angajament au avut cu Securitatea. Stolojan spune acum ca n-a avut niciun angajament cu Securitatea si cam nimeni nu-l crede. Basescu spune ca n-a avut, adica nu ca politie politica, ci profesionale. Eu am aflat mult mai tarziu de povestea cu Anvers.

Cand ati aflat? Erati inca prim-ministru?
Nu. Am aflat in 1992, in toamna, cand el a intrat in Partidul Democrat. Bine, PDSR a numit in 1993 ca prefect de Dambovita pe un domn Antonescu, despre care Basescu mi-a spus: „Domn’e, nu va luati asa dupa aparente, Antonescu mi-a fost mie superiorul (accentueaza) meu cand eram eu la Anvers. Se poate colabora cu el”. Si atunci l-am intrebat ce facea el acolo. El a inceput sa-mi spuna ce lucruri extraordinare facea el acolo, ca sa poata sa asigure navele romanesti. „Si Antonescu ce era?” „Antonescu era superiorul meu pe linie profesionala”. Pentru ca mai apoi sa aflu ca Antonescu lucra in Securitate. Iar PDSR l-a pus prefect de Dambovita.

Antonescu si mai cum il chema?
Nu mai stiu. Tin minte ca, la un moment dat, a vrut sa intre in PD.

Cand?
Dupa ‘96, dupa ce am castigat noi alegerile.

Si voia sa-l aduca Basescu?
Da, spunea: „Domn’e, va asigur ca este un om cat se poate de bun, hotarat, profesionist, serios”. Dar dupa cate imi aduc eu aminte, nu s-a intamplat lucrul asta.

Interviu cu Petre Roman, in format audio [mp3]


Raspunsul presedintelui

Basescu: „Memoria ii joaca o festa lui Roman”

Presedintele Traian Basescu a negat informatia furnizata de Petre Roman, spunand ca acesta „nu-si aduce aminte bine discutia”. Prezentam raspunsul furnizat EVZ de Traian Basescu:

„Se pare ca Petre Roman nu-si aduce bine aminte discutia. Eu i-am spus ca Marin Antonescu a fost consul la Bruxelles in timp ce eu lucram la Anvers, ca il cunosc din acea perioada si ca apreciam faptul ca oricand apelam la serviciile consulare, zi si noapte, acest om venea la nava si facea prelungiri de pasapoarte sau acte de siguranta ale navei. Ca reprezentant al companiei NAVROM, colaborarea in folosul echipajului si navelor cu consulatul era esentiala, chiar si atunci cand se punea in discutie retinerea navelor romanesti din cauza starii tehnice si a lipsei echipamentului de siguranta la bordul navelor. Alta relatie nu am avut si se pare ca memoria ii joaca o festa lui Petre Roman”.

Relatia institutionala

Subordonat centralei NAVROM

Misiunea presedintelui Traian Basescu la Agentia economica a Romaniei la Anvers, in perioada 1987-1989, ramane o controversa, sub aspectul eventualelor legaturi cu Securitatea. Cert este insa ca semnatarul deciziei de numire in postul de la Anvers a fost insusi ministrul transporturilor din acea perioada, Pavel Aron. Pe de alta parte, biroul de la Anvers era subordonat direct oficiului NAVROM de la Constanta, institutie care superviza si tranzactiile financiare ale agentiei conduse de Traian Basescu. La acea data, NAVROM avea mai multe reprezentante in Occident.

Mihai Pacepa excludea, intr-un interviu, ipoteza relatiilor dintre NAVROM si ale Agentiei economice de la Anvers cu Securitatea. El mentioneaza insa existenta unor raporturi de subordonare fata de DIE si DIA, in baza unui decret din 1973. Documentul ar fi autorizat NAVROM sa transporte „curier diplomatic secret”, in speta, echipamente militare occidentale supuse embargoului. Aranjamentele ar fi fost facute chiar de sefii agentiilor NAVROM si capitanii de nave. (Laurentiu Mihu)

REPLICA. Fostul spion Marin Antonescu, deconspirat de CNSAS in 2005, recunoaste ca s-a imprietenit cu Basescu in Belgia, insa neaga ca ar fi avut vreo relatie sef - subordonat

Marin Antonescu este o celebritate locala in Targoviste. La consiliul judetean, portarii ne-au zambit instantaneu cand i-am intrebat de „nea Marin”, cum ii spun ei, si ne-au indrumat catre tribunal: „La consiliu vine numai la sedinte”.

Antonescu lipsea insa si de la tribunal, dar avocatii l-au identificat imediat ca pe „unul dintre cei mai buni de pe aici. Il gasiti usor dupa masina, are un Nissan rosu”. In cele din urma, pe Antonescu l-am gasit in biroul directoarei de la Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate. Este clienta sa intr-un proces: „O reprezint doar pe doamna, nu institutia, ca eu n-am avut niciodata afaceri cu statul”. Initial suspicios, dupa cateva intrebari s-a relaxat si si-a dezlegat limba, povestind varianta sa asupra relatiei de pe vremuri cu actualul presedinte Traian Basescu.

Acuzatii

Verdict CNSAS: politie politica

Relatia dintre Antonescu si fosta Securitate a fost deconspirata si de CNSAS, inca din decembrie 2005. Numele sau apare pe listele cu fosti ofiteri de securitate care au desfasurat activitati de politie politica, publicate de CNSAS in Monitorul Oficial. CNSAS nu mentioneaza activitatea lui Antonescu in Belgia, ci doar pe cea de locotenent major la Inspectoratul Judetean Dambovita (1981-1982) si de capitan la acelasi inspectorat (1985).

ANTONESCU. MARIN ANTONESCU:

„Basescu e baiat destept, cred ca banuia ca sunt sub acoperire”

EVZ: Ce grad aveati in DIE?
Marin Antonescu: Pai, daca lucram la DIE, aceste date nu-mi apartin. Lucram acolo. Faceam munca de informatii. Despre activitatea mea au vorbit si strainii. Eu am posibilitatea, conform legii, sa devoalez unele date. Unde legea ma opreste, tac. Eu vorbesc despre ce am facut. La alegeri, am dat o declaratie la CNSAS.

Ce spuneati in declaratie?
Ca am fost lucrator in Informatii.

Legea va cerea sa spuneti si daca ati facut activitati de politie politica.
Nu, asta nu am facut niciodata, pentru ca la modul cel mai comun nu poti sa faci politie politica in exterior.

De ce?
Pentru ca legea romana produce efecte in Romania si se refera la cetateni romani.

Atunci de ce CNSAS a decis ca ati facut politie politica?
Pentru ca eu am declarat si ei au considerat ca am facut politie politica. Pe mine nu ma intereseaza deloc subiectul. Eu am fost militar si mi-am servit tara. Ofiterii de securitate faceau parte in sensul larg din fortele armate ale Romaniei. Ca am dreptate o dovedeste ca la Revolutie serviciile de informatii au trecut in subordinea Armatei.

Iar dosarele au fost preluate de Armata?
Au fost sau n-au fost, nu stiu. Eu banuiesc ca aceste dosare nici n-au fost transferate CNSAS. Dosarele personale ale ofiterilor DIE n-au fost transferate. Ei n-au de unde sa stie ce activitate am desfasurat eu. Dar pot sa consulte la Ministerul Afacerilor Externe. Eu am avut acoperire de diplomat.

Ati fost consul la Bruxelles. Aceasta era acoperirea?
Da, si am fost si insarcinat cu afaceri.

In ce perioada?
1987-1990.

„N-avea cum sa ma recomande Basescu”

Petre Roman spune ca Basescu i-a vorbit despre dumneavoastra si v-a recomandat, afirmand ca i-ati fost superior la Anvers. Este adevarat?
Domnul Petre Roman uita un lucru: ca in momentul in care eu am fost numit prefect, in martie ‘93, eram in FDSN. N-avea cum sa ma recomande Traian Basescu.

Dar i-ati fost superior lui Basescu?
Nu, cu el am fost, ca sa zic asa, contemporan.

Va intalneati cu el in Belgia?
Ne intalneam frecvent. Si profesional, pe linie consulara, dar si ca si colegi, ca romani in Belgia.

Traian Basescu a recunoscut ca e o utopie sa fi lucrat ca sef NAVROM la Anvers si sa nu fi vazut la fata ofiteri de securitate. Sunteti unul dintre cei despre care vorbea?
Acum, hai sa ne intelegem. Mie imi place abordarea profana, usor poetica. Serviciile de informatii sunt o treaba serioasa, care lucreaza dupa niste reguli ale lor. Ele functioneaza in cadrul legii. Nu ne ducem acolo sa ne facem de cap, ca reprezentanti ai Romaniei, care si cum vrem. Am fost trimisi cu un mandat, cei din DIE, pe linie diplomatica, in ambasada.

Primeati informatii de la Traian Basescu?
Nu. N-aveam cum sa fiu superiorul lui, de vreme ce eu lucram la ambasada, iar el la NAVROM. Avea superiorii lui, pe linie de NAVROM.

Dar intr-o situatie ipotetica, in care si el ar fi fost sub acoperire la NAVROM, dar cu un grad mai mic decat dumneavoastra?
Un grad mai mic sau mai mare... M-ati intrebat mai inainte de grad. Diplomatii n-au grad.

Dar la dv. activitatea diplomatica era doar o acoperire.
Aceasta era treaba serviciilor de informatii.

Dar in situatia aceasta ipotetica, despre care vorbeam...
De ce nu ma intrebati direct, daca stiu sau nu stiu daca am avut relatii informativ-operative cu Basescu.

Pai, chiar asta va intreb.
N-am avut nicio relatie. N-am avut niciodata cunostinta, nici direct, nici indirect, prin colegii mei, care ar fi putut sa ma lase sa inteleg lucrul asta, ca Basescu a avut sarcini informativ-operative la Anvers.

„Ne-am dus pe vas,am mancat o friptura...”

Dar un om cu statutul lui Traian Basescu ce relatii avea cu DIE?
Eu nu va pot lamuri decat ce relatii avea acolo. L-am cunoscut cand am avut niste incidente legate de carnetele unor marinari, care plecau pe mare si pana la intoarcere le expira viza. Cel care le-a prelungit vizele, in calitate de consul, eram eu. A venit cu sacosa de carnete de marinari si cu tabelul aferent. Eu am spus ca vin eu la Anvers. Ne-am dus pe vas, am mancat o friptura, am pus vizele...

Asa v-ati imprietenit...
Nu m-am imprietenit numai eu. Cred ca se face referire la mine pentru ca eu am fost si consul, si insarcinat cu afaceri dupa aceea. Noi eram trei insi acolo. Datorita functiei consulare, el avea treaba cu noi. Daca nu avea treaba cu noi, cu carnetele de marinari sau cu incidente in care ar fi putut sa fie angajat juridic statul roman, am fi putut sa nu ne cunoastem.

Stia ca sunteti sub acoperire?
Cred ca banuia. E baiat destept si cred ca i-a trecut prin cap. Presupun ca se gandea ca toti suntem, ca eram trei. La data respectiva, nu prea mai era niciunul prin consulate sau ambasade care nu era. Dar daca el ar fi fost sub acoperire, eu as fi stiut. Daca o fi avut alta treaba pe care n-o stiu eu, treaba lui. Dar eu, din cate stiu, n-a avut.

Daca ar fi fost subordonatul dumneavoastra, ati fi recunoscut?
Probabil ca n-as fi recunoscut. Dar acum mi-e usor sa spun ca n-a fost.

In ‘90 ati revenit in Romania si ati intrat in politica.
Da, in ‘93, in martie. Eram la PDSR. Am venit la PD dupa ce a picat Roman.

Tot Roman povesteste ca, dupa 1996, Basescu v-a mai recomandat o data, pentru inscrierea in PD.
Ma obligati sa spun mai mult decat doresc.

Chiar va rog...
Nu m-am inscris in PD tocmai pentru ca era Roman presedinte. Cand n-a mai fost Roman presedinte, partidul a devenit compatibil cu mine. Despre domnul Roman am si eu motivele mele sa cred ca nu a fost strain de domeniul asta, al serviciilor, si preocuparea lui de acum imi confirma banuielile.

In ce sens nu a fost strain?
Mai mult nu pot sa spun.

Dupa ‘90, pana sa va inscrieti in PD, ati tinut legatura cu Basescu?
Nu. In ce sens?

Adica va mai intalneati?
Ne-am mai intalnit de doua ori. Aici, a venit o data pe la mine nu mai stiu sa va spun cand. Am fost o data la munte, la o cabana la Lespezi, si inca o data tot la munte, la o alta cabana, la Coroabele. Prima data doua zile si a doua oara o zi.

Si dupa ce a devenit presedinte?
Nu m-am mai intalnit si nici nu doresc sa ma intalnesc. Are treaba omul ca presedinte. Nu vreau sa-i intersectez programul.

Roman-Basescu

Parteneri si rivali

Relatia dintre Petre Roman si Traian Basescu a fost cea de parteneriat politic pana in mai 2001, cand actualul sef al statului avea sa castige presedintia PD, invingandu-l pe Roman. O parte dintre membrii PD au calificat candidatura lui Basescu impotriva lui Roman drept „o tradare”, argumentand ca, doar cu cateva luni inainte, in campania pentru prezidentiale, el il incuraja public pe seful sau de partid, cu celebra fraza „Petre, esti cel mai bun”.

De altfel, Traian Basescu a intrat in politica abia in 1992, odata cu spargerea FSN, el alegand gruparea Roman, aflata in conflict cu PDSR-ul lui Ion Iliescu. In 2006, actualul presedinte al Romaniei avansa numele lui Petre Roman ca posibila varianta de comisar european, varianta ramasa insa la stadiul de simpla declaratie politica.

Seful lui Basescu

Vanzatorul de sobe

Marin Antonescu traieste viata unui „burghez” de provincie: „supercasa” in Targoviste si apartament in Bucuresti, e „vice” la PD Dambovita, consilier judetean, avocat si afacerist. Firma sa, Ventrom International, produce... sobe. „Un prieten de-al meu, care a fost director la IMUT Moreni, a fost pus pe liber si mi-a zis sa facem firma asta”. Se mandreste cu faptul ca „tot orasul” stie ce a facut inainte de ‘89: „O sa vedeti ca lumea ma saluta. Nu parasesc orasul asta nici pentru functia de secretar general ONU”.

Despre viata sa de spion, incheiata in ‘90, e criptic: „Cine a facut spionaj moare cu el in gat”. Inainte de DIE a lucrat la Antiterorism.
La firma sa de avocatura are printre clienti familia tanarului impuscat in cap de presedintele AFAN, Alexandru Radulescu.

miril
7th February 2007, 10:17
Replica – Tariceanu: 'Basescu aduce PSD la putere' de Monica Iordache Apostol JN

Acuzat ca vrea sa aduca PSD la guvernare, premierul Calin Popescu Tariceanu redirectioneaza vina pentru o asemenea situatie: seful statului e autorul moral al ascensiunii PSD, pentru ca a dezbinat Alianta D.A.

Premierul Tariceanu a sustinut ieri ca, daca PSD ajunge la guvernare, va fi vina presedintelui Traian Basescu. Explicatia ar fi aceea ca seful statului este cel care a decredibilizat Alianta D.A. si a reusit sa o dezbine. Venit in vizita la nou-infiintatul Departament al Afacerilor Europene, acum parte a Ministerului Integrarii Europene, premierul s-a lansat si in declaratii politice, vizandu-l pe Traian Basescu. Intrebat in conferinta de presa cum raspunde solicitarii PD de a clarifica natura relatiei dintre PNL si PSD, Tariceanu a redirectionat "culpabilitatea" pentru o asemenea colaborare. "S-a spus despre o posibila colaborare a PSD cu PNL sau a PNL cu PSD. Datorita politicii pe care presedintele o duce de doi ani si care a vizat un singur lucru – distrugerea PNL, indepartarea primului-ministru si, pana la urma, distrugerea Aliantei – rezultatul este cel pe care il vom putea constata: ca PSD ridica pretentii, ca incepe sa se afirme dupa ce doi ani a fost practic inexistent si ca i se pregateste intrarea la guvernare", a sustinut premierul. "Este opera presedintelui! Deci, distrugerea Aliantei, sa fim bine intelesi, e o chestiune simpla, de logica. Distrugerea Aliantei va aduce PSD la guvernare. Nu stiu cu care dintre partide. La PNL nu exista vreo optiune in acest sens. A fost permanent intentia sa mentinem Alianta, iar decizia PD de a merge separat la alegerile europene nu este decat rezultatul eforturilor sustinute ale presedintelui. Sa fie foarte clar", a spus premierul.

RASPUNS. Tariceanu a facut declaratia la cateva ore dupa ce Traian Basescu atacase iar Guvernul, la sedinta de bilant a Departamentului National Anticoruptie. Basescu declarase ca actuala putere "se afla in pragul situatiei de a rata sansa uriasa de a da romanilor un stat modern". Surse din MIE au declarat pentru NewsIn ca seful DAE, liberalul Adrian Ciocanea, nu a informat-o si pe Anca Boagiu (PD), ministrul Integrarii, ca premierul urmeaza sa participe la prima sedinta a institutiei. Aceasta a aflat doar cu cateva ore inainte, spun aceleasi surse.

UNGUREANU, SEF LA ISL
Ministrul demisionar al Externelor, Mihai Razvan Ungureanu, a fost consolat de PNL pentru pierderea functiei cu sefia Institutului de Studii Liberale. El a acceptat ieri-seara postul, la propunerea Biroului Politic al partidului. Ungureanu a declarat ca prefera ca in locul sau la minister sa fie trimis "un om tanar, cu un trecut nepatat". Conducerea PNL nici macar nu a mai deschis, in sedinta de aseara, discutia despre succesorul lui Ungureanu, amanand problema pentru saptamana viitoare, mai ales ca nu a gasit persoana potrivita pentru acest post. Premierul Tariceanu nu agreeaza, se pare, nici una din variantele vehiculate: Teodor Melescanu sau Adrian Cioroianu. Un alt nume pronuntat in acest context a fost cel al lui Toader Paleologu, acum ambasador in Danemarca, fiul lui Alexandru Paleologu.

miril
7th February 2007, 10:19
Despre pericolul perpetuu care-l procupa si pe presedintele Basescu

Reconfigurarea lumii - varianta rusa George DAMIAN Ziua

Afirmatiile lui Putin la adresa avansului NATO, facute in conferinta de presa anuala acordata corespondentilor de presa de la Moscova, pot fi considerate adevarate declaratii de razboi

Moscova nu-si mai trimite cazacii calari, infanteristii fanatizati de vodca sau hoardele de T-34 pentru a invada Europa Occidentala. Nici macar rachetele intercontinentale nu mai sunt interesante pentru strategii de la Kremlin. Butonul rosu din valiza nucleara a decazut enorm in valoare. Eu, unul, in locul lui Putin as oferi gradul de general tehnicianului care invarte mansonul de la conducta de gaze sau cea de petrol - daca nu cumva deja are cel putin grad de colonel. Respectivul tehnician face intreaga Uniune Europeana sa tremure de frig sau frica - eventual de ambele.

Intreaga civilizatie occidentala actuala se bazeaza pe electricitate si pe hidrocarburi. Moscova stie in prezent sa speculeze eficient aceasta dependenta - rezervele de gaze naturale si petrol au devenit arma strategica in relatia UE-Rusia. Occidentalii au fost umiliti la inceputul acestei saptamani de abilul diplomat moscovit Serghei Lavrov, care le-a ras in nas: nu vrem sa intram in nici o Charta energetica, daca e asa buna Charta voastra energetica, atunci disciplinati-i cu ea pe cei care intrerup aprovizionarea cu hidrocarburi - adica Ucraina si Belarus. Lavrov a uitat sa spuna ca Minskul si Kievul au blocat conductele la impulsul Moscovei, care joaca pe mai multe planuri - fostele state sovietice care o iau razna catre UE se trezesc ca le cresc preturile la hidrocarburi.

Moscova a modificat jocul cand a devenit clar ca a devenit prea scumpa cursa de-a rachetele nucleare. Refacerea Imperiului a necesitat o perioada de criza controlata: jucati-va voi in Europa Centrala si de Est de-a democratia (cu fostii lideri de partid in cap sau coada de lista), pana reformam noi pe-aici, pe la Kremlin. Oligarhii intrati in conflict cu silovki (oamenii reformelor din serviciile secrete sovietice) s-au dus fie in Marea Britanie, fie la puscarie.

Uniunea Europeana ar trebui sa fie o pavaza pentru statele mici - insa nu este deloc asa: cei mari din Uniunea Europeana isi urmaresc propriile interese in continuare. In ritmul actual al evolutiilor politice, Uniunea Europeana va cadea in genunchi in fata Rusiei. Troica deplasata la Moscova la inceputul saptamanii nu a reusit sa obtina nici un fel de rezultat. Lavrov e cat se poate de calm: acordati voi independenta Kosovo si sa vedeti ce distractie incepe in Transnistria (distractia a inceput deja, Tiraspolul profaneaza ramasitele soldatilor romani din al Doilea Razboi Mondial). Vreti energie? - foarte bine, potoliti-i pe polonezi. Imi imaginez ca s-a ras cu pofta in Ministerul rus de Externe la solicitarea UE de a permite investitorilor europeni sa intre pe piata de energie a Rusiei: cum sa-ti dau pe degeaba ceva ce e al meu?!?!

Daca a existat vreo cancelarie care a ignorat pana mai ieri puterea Rusiei, are de ce sa se teama de acum incolo. Afirmatiile lui Putin la adresa avansului NATO, facute in conferinta de presa anuala acordata corespondentilor de presa de la Moscova, pot fi considerate adevarate declaratii de razboi: "raspunsul nostru va fi asimetric, insa extrem de eficient". Opririle brutale ale furnizarii de hidrocarburi sunt nimic pe langa ce pregateste actualul succesor al lui Petru cel Mare, viitorul sef al celui mai mare concern energetic mondial. Putin coace o super-alianta a statelor care detin rezerve de gaze naturale declarandu-se interesat de o simpla "coordonare". Si chiar coordonare va fi: toti consumatorii de gaze vor dansa coordonat la bagheta celui care va conduce acest concern. Nu-mi imaginez ca Putin se va retrage la o dacea oarecare sa se joace cu pisicutele, dupa cate a reusit la Kremlin il vad mai degraba conducand acest concern. Imi mai amintesc ca dupa ce a facut cadou cancelarului Schröder o conducta prin Baltica, Putin l-a angajat pe acelasi Schröder la Gazprom. De cate ori aud de prietenia ruso-germana mi se face frica pentru Romania...

miril
7th February 2007, 11:20
Editorial - Proba de discurs la asasinarea PNL Doru Buscu Cotidianul

O mina de batausi mascati, a caror identitate va fi dezvaluita pe parcurs, e pe cale sa curme zilele unui monument. Victima e trecuta binisor de centenar si poarta in ecoul numelui ei mai multa istorie decit poate cuprinde mintea infierbintata a agresorilor. Asistam la prabusirea in tarina a Partidului National Liberal, ultimul erou fosil din imaginarul nostru politic.

Criza de branduri nationale a inceput cu mult inainte ca natiunea sa-si fi capatat respectabilitatea de concept. Marile noastre rascruci s-au resemnat in provincie, iar eroii s-au luptat mai mult cu apatia unui popor uituc. A fost o ocazie lunga, pe care cliseele n-au ratat-o: trei generatii de pupincuristi ne-au umplut de simboluri discutabile ca de paduchi. Cum sa discerni, pastrind acelasi popor, intre marca ilicita si penuria generala de marci? N-ai cum. Trecutul masurabil sau blazonul cer minte si inima, niciodata stomac.

Partidul National Liberal e dovada darwinista ca existam politic. Istoria lui se confunda cu evolutia Romaniei neanderthaliene, cu viziunea bipeda asupra viitorului, cu inventarea rotitelor modernitatii. Povestea dezvoltarii politice, economice si sociale a tarii s-a derulat sub presiunea fortelor liberale, a ideilor incorporate de liberalism si a grupurilor lui de interese. Din 1867 si pina in 1937, cu mici intreruperi taraniste, liberalii au condus tara. Un stat coplesit de complexe balcanice s-a modernizat prin exercitiul neintrerupt al dominantelor liberale. Aproape ca nu exista act sau eveniment intemeietor la care liberalii, in orizontul lor contemporan, sa fi stat deoparte. Fara gesturile si gindirea liberala, cronologia politica a epocii moderne ar fi incaput pe o pagina. In subconstientul cultural si afectiv, PNL e ceva impozant si prietenos, o galerie de barbosi care vine dintr-un manual credibil. Rational, e un brand transistoric, supravietuitor prin actualitatea lui, cu atit mai valoros prin sansa de dainuire si continuitate. Dar un brand umplut de saptesprezece ani incoace cu oameni gresiti.

Bratianu, Rosetti, Kogalniceanu, Golescu, Cimpineanu, Sturdza, Vernescu, Protopopescu, Ghica. Nume care au devenit orase, piete, bulevarde si strazi. Dupa un secol avem altele - Cimpeanu, Patriciu, Tariceanu, Quintus, Orban, Musca, Melescanu, Stolojan - care, la scara, abia daca fac trotuarul. Intre liberalii arhaici si cei contemporani se afla vidul. E inutil sa cautam veriga lipsa, un alt grup de vietuitoare s-a instalat sub numele speciei. Disproportia e deprimanta. Sintem in plin Jonathan Swift: piticii s-au cocotat pe sigla colosului si nu rateaza nici o fotografie. Acestia sint - urma sa ii aflam pe parcurs - o parte dintre complicii-agresori. Fara autorizatie istorica si profesionala, liberalii tranzitiei au bagat incet-incet partidul in spital. Azi, ranitul are perfuzii si zilele numarate. E culcat cind pe dreapta, cind pe stinga, si priveste pe monitor pilpiirea procentului. In salon se gesticuleaza, se zbiara, i se fac sondaje de temperatura. Se inregistreaza o cadere dramatica de calciu si de po****ritate. Tratamentul e isteric, rudele incapatinate. Analizele vorbesc despre o afectiune interna grava. Si asta nu e tot.

Pe linga boala din organism, PNL mai are socuri si din exterior. Traian Basescu, reinventatorul guvernarii liberale in 2004, e celalalt pol de violenta. Insensibil la barbile stramosilor intemeietori, surd la argumentul istoriei de muzeu si dedicat doar propriei agende, Basescu pune, de doi ani, o presiune formidabila pe fostul partener. Bataia regulata e orizont politic si demonstratia unei teoreme: conflictul nu creeaza probleme de gindire. Orbit de urgentele lui fara comentarii, presedintele Romaniei isi loveste zilnic aliatul la figura, fara sa auda ca se vaita si Bratienii. Din proiectul lui de reamenajare liberala ramin doar furia personala si interesele PD.

Agonia PNL e, in mod clar, o rezultanta a conflictului politic. Lipsa organului istoric si slabele provizii umane au condamnat la moarte acest mit linistitor si necesar. Dar - pot fi consultati si meteorologii - cauza nu-i doar politica, ci si putin climaterica.

Am data exacta: incalzirea globala a Romaniei a inceput pe 21 decembrie 1989. Cele 14,5 grade Celsius care au permis demonstrantilor sa ramina pe strazi se incadreaza perfect in media periculoasa a iernii toride. De atunci, amintiti-va, fauna politica din Interbelic a inceput sa dispara definitiv. Incet-incet, partidele istorice si batrinii lor eliberati din temnita s-au aliniat pe drumul extinctiei. Din uitare si puscarii, in ingratitudine si ridicol, spre mitocanie si neant. PNT-ul lui Coposu si PSDR-ul lui Cunescu s-au dus. Impinse de ignoranta, graba si progres, au disparut intr-o directie nerecuperabila. Iar PNL vine tare din urma.

Bun, si cu vinovatii ce facem: ii mai votam o data sau chemam efectul de sera la tribunal?

miril
7th February 2007, 11:30
Despre dificultatea de a fi liberal Cristian Pirvulescu Cotidianul

Astazi, in Romania, ceea ce ii diferentiaza pe cei ce se revendica de la liberalism este pozitia fata de Traian Basescu, nu diferentele ideologice. Si, daca ar fi pentru prima data in istoria lor, am putea vorbi despre un accident.

Scandalul ucide dezbaterea. Iar lipsa acesteia creeaza monstri. Acestia populeaza nu doar imaginarul colectiv, ci si viciata noastra scena politica. Fara orizonturi intelectuale sau valorice, ceea ce cu greu se poate numi discursul politic romanesc a promovat taraboiul ca substitut al ideologiei. Pragmaticii cu ceva scrupule intelectuale sustin ca nu exista cerere, ca poporul, tot poporul, mereu poporul, este sursa acestei situatii. Politica realista, adevarata, fara ifose, nu se face cu referinte abstracte. Si astfel, confundind galeria cu natiunea si telenovela cu existenta efectiva, partidele si-au creat alibiuri serioase. Si, nu-i asa, telenovelele nu fac rau nimanui. Faptul ca Hugo Chavez sau Evo Morales, Lulla sau Rafael Correa, altfel spus ca neopopulismul ce se revendica de la stinga a aparut tocmai pe tarimul de vis al telenovelei e o pura intimplare. De fapt, partidele romanesti dau masura neputintei lor. Pur si simplu nu pot fi ideologice. Atunci cind a fost fondata noua Romanie, postcomunismul nonideologic a fost regula. Fesenisto-fedesenisto-pedeseristilor ideologia le repugna. Era pacatul originar. Nationalismul era doar un instrument util, iar stinga un loc gol pe care nu il puteau insa ocoli. Iar ceilalti s-au asezat comod pe umerii inaintasilor, revendicarea acestora ca intemeietori mitici tinind loc de declaratii de credinta. Si astazi, confruntati cu vidul valoric, ne intrebam: cit de socialisti mai sint socialistii romani cind fug de teme traditionale ale familiilor lor politice, precum laicitatea? Cit de crestin-democrati sint pedistii si cum se raporteaza ei la subsidiaritate si federalism? Dar mai ales cit de liberali ne mai sint liberalii?

Ca antiliberalismul e la moda e o evidenta. In alegerile prezidentiale din Franta de anul acesta, comunistii au sunat adunarea stingii antiliberale. Ca nu au reusit, e deja alta poveste. Forumurile sociale de la Porto Alegre incoace reunesc alterglobalistii care gasesc in antiliberalism unul dintre punctele de convergenta. America Latina a devenit un fel de sanctuar politic al noului cult antiliberal. Si asta pentru ca, incet, liberalismul a devenit sinonim cu capitalismul salbatic si nedrept. Ca si liberalii devin antiliberali, e insa si mai interesant. Caci antiliberalismul nu se revendica doar de la ceea ce stereotip se numeste stinga, ci si din partea opusa. Cita vreme liberalismul apare ca un ansamblu de curente de gindire ce afirma primatul individului si al libertatii sale asupra tuturor formelor de organizare politica, sociala sau economica lucrurile sint relativ simple. Dar cind cuvintul liberalism este folosit in sensuri diferite, ba chiar contradictorii, situatia se complica. Cine mai sint liberalii?

Astazi, in Romania, ceea ce ii diferentiaza pe cei ce se revendica de la liberalism este pozitia fata de Traian Basescu, nu diferentele ideologice. Si, daca ar fi pentru prima data in istoria lor, am putea vorbi despre un accident. Hora politica in jurul sefului statului e un obicei liberal mai vechi: in ianuarie 1934, dupa asasinarea lui I. G. Duca, „tinerii liberali“ erau procarlisti, iar batrinii - anti. In ce priveste puritatea liber-schimbismului, atit de ironizat de Caragiale, marele renovator al liberalismului romanesc, Ionel Bratianu, nu a ezitat sa aduca in partid un puternic contingent socialist imediat dupa „tradarea generosilor“ din 1899 pentru a intari dimensiunea sociala a curentului neoliberal. Astazi, cind liberalii puri si duri se revendica de la conservatorism, aceasta intimplare de acum un secol pare sa jeneze. Si penelistii, si peledistii sint mefienti in fata oricarei abordari sociale structurate, ignorind nu doar avatarurile liberalismului occidental, ci si traditia celui romanesc. Or, intregul liberalism social de la John Stuart Mill sau Herbert Spencer la Leonard Hobhouse sau John Keynes pina la Norberto Bobbio si Karl Popper la Ralf Dahrendorf se revendica de la antiautoritarismul originar. Raportindu-se la economie ca la singurul reper stabil, folosind vulgata neoconservatoare ca pe o noua tabla a lui Moise, „liberalii“ romani postcomunisti uita tocmai aceste origini. Iar cind si le reamintesc este numai pentru a le opune lui Basescu, ca in disputa de putere agrementata cu elemente de nuanta ideologica privind legile securitatii.

Ideea ca liberalismul a fost permanent asociat capitalismului este falsa. Liberalismul economic este doar o directie, si nu neaparat cea care a dat esenta curentului. Apararea libertatilor impotriva celor ce abuzeaza de putere a ramas piatra unghiulara a constructiei liberale. Cind aceasta este neglijata, liberalismul se transforma in opusul sau. Sau, ca sa il citam pe istoricul Zeev Sternhell, „libertatea de a te culca sub poduri nu e o libertate“. Si, apropo de dilemele liberalilor de astazi, prin 1884, unul dintre intemeietorii neoliberalismuluii, Herbert Spencer, credea ca „asa cum in trecut adevaratul liberalism s-a opus autoritatii nelimitate a monarhiei, tot asa adevaratul liberalism actual trebuie sa se opuna dezvoltarii unei autoritati parlamentare nelimitate“.

be@
7th February 2007, 22:53
Un articol interesant. Poate l-ati citit, poate nu...



'Daca ramanea Hagi, ne retrograda!'

Usor jenat de surplusul de greutate, altfel jovial si politicos, Emil Rosianu, mana dreapta a bosului Marian Iancu, pare ca traieste de-o viata la Montecatini. Statiune balneoclimaterica de lux, mica asezare toscana constituie, prin delicatetea climei si a peisajului, un refugiu ideal pentru elevii lui Artimon. La Poli nu se mai conteaza, de ceva timp, pe vedete ca Hagi sau Olaroiu. Nici pe zgarciobi precum Cartu. S-au risipit destui bani. La putere sunt acum modestia si munca, tusele perfecte ale unei panze desenate cu migala de un novice in antrenorat: Alin Artimon.

“Alin (n.r. - Artimon) este un baiat simplu, destept, muncitor. Suficient pentru a antrena Poli Timisoara. Deocamdata. Nu mai avem nevoie de nume mari care, prin potenta lor financiara sau prin propria personalitate, ameteau jucatorii. Alin n-are bani sa-si imprumute elevii (n.r. - cum face Razvan Lucescu la Rapid), sta chiar prost la capitolul acesta. Deci, la el nu exista diferentieri. Intra cine merita“, suna primele explicatii ale vicepresedintelui de pe Bega. De unde si pana unde aceste concluzii? “Pai sa va spun de ce au fost inlaturati de la Timisoara Olaroiu si Hagi. Va fi suficient pentru a intelege oamenii de ce am schimbat placa. Despre Oli se spunea ca este apropiat de fotbalisti - doar adusese o armata intreaga de la FC National - dar el era, de fapt, tata doar pentru unii.

Erau senatorii de drept: Ovidiu Petre, Gigel Coman, Popa, Canu, Olah, Caramarin, McKain. Toti intrau titulari.

"Oli facuse bisericute puternice"

Normal c-au aparut nemultumiri. Era o bisericuta prea puternica. Oli le facuse salarii imense si tot timpul s-a discutat pe tema asta. Deci, in realitate, Oli nu comunica asa cum ar fi trebuit cu vestiarul. Mai bine ca a plecat.

Pastram legatura, ar fi fost culmea sa nu mai vorbim la cati bani a luat de la Poli”, dezvaluie Emil Rosianu.

Urmeaza “Regele”. Aici este si mai transant: “Hagi n-a stiut niciodata sa comunice cu elevii sai. N-a fost in stare. De aici s-a rupt totul. Poate ca Gica n-o sa poata antrena vreodata la un nivel inalt in Romania tocmai din aceasta cauza. Ar fi mai bine pentru el afara. Asta-i parerea mea. A adus la Timisoara jucatori care n-au confirmat nici in somn. Simek s-a accidentat fara sa faca mare branza, Gluscevici s-a stins imediat, Adrian Ilie se chinuie sa plece la Iasi si asa mai departe. N-a fost sa fie”, continua Rosianu, care-l crucifica pe Hagi printr-o ultima afirmatie: “Hagi a plecat pentru ca, altfel, riscam ca Poli sa retrogradeze. N-ati vazut ca mai aveam putin si ne dadeam duhul? De-asta nu l-am mai tinut. De teama retrogradarii”, vine concluzia socanta a oficialului.

Este stelist de mic

Daca dragostea patronului Marian Iancu pentru Rapid este cunoscuta de toata lumea, de remarcat ar fi simpatia vicepresedintelui Emil Rosianu pentru culorile ros-albastre ale Stelei. “Sunt stelist de mic, dar asta nu inseamna ca nu pun suflet la Poli”, ne-a dezvaluit “vicele” de pe Bega.

Are ceas de 50.000 de euro

Hartuit la Montecatini de o ceata de oameni de culoare, negustori ambulanti, care-i ofereau diverse tipuri de ceasuri, la un moment dat, cedand nervos, Rosianu le-a aratat amaratilor vanzatori de chilipiruri bijuteria de 50.000 de euro incolacita pe mana stanga. “Ce ceas sa iau ma de la voi? Nu vedeti ce port eu?”, a venit raspunsul romanului la asalturile negrilor care cereau intre 5 si 20 de euro pentru un ceas contrafacut.

Hagi avea salariu de 150.000 $

Dupa ce s-a vorbit ca Gica Hagi a avut un salariu enorm in perioada in care a antrenat la Poli Timisoara, de 400.000 de euro, Rosianu a pus punct speculatiilor. “Acum, sa lamurim si problema cu banii pe care ii castiga Hagi la Poli. Nu avea un salariu exorbitant. Primea cam cat are Olaroiu acum la Steaua (n.r. - 150.000 $), dar mai lua vreo 400.000 $ din drepturile de imagine. Era meritul sau. Credeti ca acum a filmat pe degeaba pentru compania aceea de telefonie mobila?

"Sorin Cartu, disperat dupa bani"

In vizor e luat si Sorin Cartu, antrenorul care i-a predat, ulterior, stafeta lui Artimon.

“La Cartu e simplu. El era disperat dupa bani. Nici nu semnase contractul cu noi si ne tot batea la cap cu banii. Cat mai multi bani. De parca fusese vreodata vorba la Poli de neseriozitate in aceasta privinta! Oamenii care sustin financiar Poli sunt convinsi ca anul acesta vor da lovitura: “Ramane Artimon pe banca. Nu vine nici un Razvan Lucescu la vara. Vrem continuitate si rezultate. Daca nu le obtinem, il schimbam si pe Alin. Anul acesta vrem Cupa, pentru a ajunge sigur in UEFA. Apoi, ne batem la locul doi cu Steaua si Rapid. CFR Cluj va termina pe locurile 6-7. N-au fata de podium”, sustine cu seninatate Emil Rosianu.

Mircea Lucescu va veni de placere la Poli

“Cat de curand, Poli Timisoara va deveni o formatie dorita de orice antrenor. In cazul lui Mircea Lucescu nu se va pune problema banilor. Acum nu este momentul potrivit sa vina aici. Dar va spun un lucru: cand va veni, o va face de placere”, crede vicepresedintele Rosianu.

"Craciunescu nu era in stare sa conduca un club"

Pornind de la intrebarea “De ce l-ati dat afara pe Osei?”, Rosianu a ajuns sa-l desfiinteze pur si simplu pe fostul presedinte al lui Poli, Ion Craciunescu.

“Pe Osei l-a dat afara Craciunescu pentru ca nu l-a mai vrut Hagi. Era considerat de Gica un fel de mascarici care strica atmosfera la echipa. De unde? Osei facea glume cu toata lumea in incercarea de a se integra si el in grup. Dar ce stia Craciunescu? El era o fire mai libertina, nu prea avea habar de ce se intampla la club si, pentru a demonstra sefilor cat de mult pune el osul, ii pica pe cate unul si nu-l lasa pana nu-l termina. In fine, Ion Craciunescu nu era in stare sa conduca un club. Am gresit noi ca l-am luat. Era moda aia ca, daca-ti pui un fost arbitru in fruntea clubului, nu te mai fura astia cu fluierul. Prostii. Ne-au furat unii si altii, ne-au atacat toti si Craciunescu - nimic. L-am lasat o data, de doua ori, apoi gata. La revedere!”.

S-a rasturnat cu masina

Rosianu are mania vitezei si asta poate fi observat daca-i privesti bolidul, un Audi croit parca in alta galaxie.

“Imi place viteza, recunosc, si-mi cultiv aceasta placere. Cel mai mult am mers cu 270 de km la ora! Dar, in mod normal, circul cu 170-180. Am avut un accident pe la Filiasi. Eram obosit, intrasem pe linie dreapta si am zis sa inchid cateva secunde ochii sa ma odihnesc. Am adormit si m-am rasturnat cu masina. Am distrus vreo trei podete la trei case diferite. Cand am iesit din masina am observat ca in dreptul imobilului unde se oprise masina era in desfasurare un parastas. Oamenii de acolo ne trecusera deja, pe mine si pe omul din dreapta mea, la capitolul racituri. Au inlemnit cand am iesit din masina rasturnata“, povesteste amuzat Rosianu. Ciclul “Viteza fara limita“ se incheie cu un record personal: “Intre Timisoara si Bucuresti am facut o data trei ore jumatate, in loc de 7-8 ore. Cand s-au dat jos din masina oamenii care mersesera cu mine, le tremurau picioarele si nu mai puteau sa vorbeasca. De fapt, n-aveau ce comenta prea mult, pentru ca erau angajatii mei”.

miril
7th February 2007, 23:34
Raspunsul PM ii...Tari:

Tariceanu a cerut amanarea suspendarii presedintelui Ziare.com

Prim ministrul Calin Popescu Tariceanu a facut apel, in cadrul unei conferinte de presa sustinute miercuri la Palatul Victoria, la toata clasa politica sa renunte la demersurile de suspendarea presedintelui pana dupa alegerile pentru Parlamentul European.

Premierul considera ca situatia actuala nu este doar un schimb de argumente si contrargumente, care nu au o finalitate bine definita. "Ca prim ministru am toate motivele de a ma intreba daca acest demers este in interesul Romaniei", a declarat Tariceanu.

Premierul este de parere ca dezbaterile pe marginea demersului de suspendare a presedintelui Basescu nu inseamna nimic pentru cetateanul obisnuit, care are nevoie, in acest moment, sa afle cat mai multe lucruri despre alegerile pentru parlamentul european "si sa inteleaga ca votul lor conteaza".

Tariceanu sustine ca in urma acestei situatii, care amana alegerile, singura parte care va avea de suferit va fi Romania, care nu va reutsi sa pastreze respectul dobandit in fata membrilor UE.

"Europei nu-i va pasa de romani, daca politicienii romani vor arata ca nu le pasa de Europa. Iar aici intervine nu doar responsabilitatea, ci obligatia pe care o avem ca reprezentanti ai partidelor politice, de a informa, de a educa si de a pregati temeinic Romania pentru prima experienta electorala europeana. Din acest motiv, fac un apel public catre toate partidelor politice sa nu se abata de la prioritatile si obiectivele majore ale Romaniei. Fac un apel catre Presedintele Romaniei sa inceteze atacurile la adresa institutiilor statului, sa respecte independenta justitiei, sa respecte Constitutia Romaniei si legile tarii", a declarat Tariceanu.

"Propun tuturor formatiunilor politice si tuturor liderilor politici sa amane pana dupa alegerile pentru Parlamentul European discutiile privitoare la suspendarea sefului statului. Propun initierea unor consultari politice cu toate partidele pentru a realiza acest lucru printr-un consens la nivel national. Romania are nevoie de liniste pentru a-si desemna reprezentantii in Parlamentul european", a concluzionat premierul.

Mircea Geoana: Alegerile europarlamentare nu sunt prioritare

Presedintele Partidului Social Democrat, Mircea Geoana, a reactionat imediat la cererea prim ministrului spunand ca: "De fapt ni se cere sa prelungim aceasta criza in care ne aflam." El a facut referire la acuzele reciproce pe care si le fac seful Executivului si presedintele statului.

"Nu este important cand facem alegerile europene, important este cand incepe sa functioneze Guvernul Romaniei. (...) Domnul prim ministru incearca sa scape de responsabilitatea de a prezenta modul in care Guvernul pe care il conduce intelege iesirea din aceasta criza. Domnul prim ministru nu a povestit nimic despre restructurarea Guvernului...", a mai declara Geoana, precizand ca asteapta solutii de la Tariceanu.

"Opinia Partidului Social Democrat este ca, in acest moment, prima prioritate este rezolvarea crizei politice care paralizeaza Romania". El a mai precizat ca alegerile europene pot fi organizate oricand, in 2007, conform cu obligatiile europene, precizand ca "vreau sa confirm, inca o data, determinarea partidului nostru pentru initierea actiunii de suspendare a presedintelui Romaniei".

Liderul PSD a spus ca formatiunea sa politica este deschisa discutiilor cu partidele parlamentare pentru iesirea din criza politica, pe care el o vede, si, in acelasi timp, pentru a stabili o data pentru alegerile europene.

miril
8th February 2007, 10:08
O interesanta analiza a cauzei conflictului dintre P si PM.

Criza de sistem Horia-Roman Patapievici Ev Z

Horia-Roman Patapievici: "Conflictul dintre presedinte si premier nu e nici accidental si nici evitabil, ci recurent si endemic."

Din cauza spectacolului dizgratios si, prin escaladare, periculos, disputa personala dintre presedintele Romaniei si primul-ministru a reusit sa puna in umbra mecanismul real al conflictului, care se trage dintr-un defect al Constitutiei. Redus la esenta lui, conflictul care opune cele doua palate se trage din faptul ca ocupantii lor ajung la putere dupa un tip de logica si sunt apoi obligati sa functioneze dupa un altul, care ii invrajbeste. Acest conflict nu este (la origine) personal, ci institutional.

De aceea nu e nici accidental si nici evitabil, ci recurent si endemic. Iata argumentele. Ca presedinte, Ion Iliescu nu a putut scapa de premierul sau Petre Roman, cu care avusese relatii personale excelente inainte de functionarea lor ca presedinte si premier, decat printr-o mineriada. In opozitie si in timpul campaniei electorale, viitorul presedinte Emil Constantinescu a avut relatii normale cu viitorii sai premieri, Victor Ciorbea si Radu Vasile. Ca presedinte, a intrat imediat in conflict cu ei.

Amandurora, la un moment dat, le-a cerut demisia: a avut mari dificultati sa o obtina, ultimului trebuind sa i-o impuna cu artificii care au parut sa incalce Constitutia, fapt care a starnit protestele presei. Sa ne amintim, rapid, si de degradarea pana la ruptura a relatiilor dintre Ion Iliescu si Adrian Nastase, atunci cand, din colegi de partid si amici de idei, au ajuns sa functioneze primul ca presedinte, al doilea ca premier.

Acest tablou sugereaza indeajuns ca anume raporturile institutionale, si nu relatiile personale proaste, sunt cele care ajung sa-i opuna in chip radical pe ocupantii celor doua palate. Nu oamenii, ci functionarea lor este cauza. Si, pentru ca functionarea lor intr-un dispozitiv institutional dat este legata de modul in care a fost gandita Constitutia, e plauzibil sa cautam viciul care naste in mod sistematic conflict intre cele doua palate anume in Constitutie si in felul in care sunt recrutati ocupantii celor doua palate.

Din acest motiv, ideea care mi se pare ca poate explica cel mai bine razboiul palatelor este aceea ca logica recrutarii viitorilor presedinti si premieri intra in contradictie fatala cu logica functionarii lor, ca presedinti si premieri, odata alesi.

Daca ne uitam din aceasta perspectiva la recentul conflict, vom observa imediat ca, in cazul lui, regimul celor doua logici a functionat implacabil. In timpul alegerilor, armonia dintre viitorul presedinte si viitorul premier era perfecta, deoarece impartaseau aceeasi logica, a castigarii alegerilor. La scurt timp dupa terminarea lor, presedintia si guvernul au inceput sa functioneze dupa logici diferite, din doua motive.

Primul este ca presedintele are legitimitate democratica po****ra (pentru ca e ales in mod direct, de cel mai mare numar de votanti), in timp ce premierul are numai o legitimitate democratica de negociere (deoarece e numit de presedinte): daca presedintele nu castiga alegerile si nu il vrea, premierul nu exista. Cu toate acestea, desi presedintele castiga alegerile, numai guvernul le poate fructifica - iar acesta este al doilea motiv al conflictului institutional. Intr-adevar, presedintele candideaza pe un program care excede masiv prerogativele sale constitutionale, care, in esenta, sunt numai simbolice si de reprezentare.

De ce o face? Nu pentru ca ar incerca sa induca in eroare electoratul, ci pentru ca el este constrans de logica Constitutiei sa caute sa castige voturile intregului electorat. Or, pozitia presedintelui a fost gandita contradictoriu de cei care au scris Constitutia Romaniei: constitutional vorbind, presedintele are prerogative de presedinte slab, dupa alegeri, dar se supune unei recrutari tipice presedintilor tari, in timpul alegerilor. El castiga alegerile cu un program de care isi leaga soarta in ochii electoratului, dar pe care nu il poate realiza, dupa alegeri, decat guvernul.

Daca guvernul este obedient, atunci presedintele asuma, peste constitutie, functia unui presedinte executiv. Daca guvernul nu este obedient, si e in logica administrarii puterii ca el sa nu fie, atunci presedintele, care doreste sa nu se descalifice in ochii electoratului, va intra cu necesitate in conflict cu guvernul, incercand sa guverneze in nume propriu.

Altfel spus, in timp ce logica dinainte de alegeri este aceeasi pentru viitorul presedinte si pentru viitorul premier, ea este cu necesitate opusa, dupa alegeri, cand premierul numit de presedinte asuma in nume propriu actele de guvernare promise in campania electorala de presedinte in numele lui si pe care acesta, acum, nu le mai poate decat chibita. Iar cand programul cu care presedintele a castigat alegerile difera de cel cu care premierul guverneaza, conflictul nu poate fi decat sangeros. Aceasta este contradictia constitutionala in care ne gasim.

Bancaru
8th February 2007, 13:06
La articolul lui Patapievici eu as zice: Asa, si... ? Ce ar trebui sa inteleg eu si dupa ce el a semnat scrisoarea aia? Ca e constitutia proasta si ca trebuie scimbata? Sau ce solutie da el in aceasta lupta? In continuare cred ca ar fi trebuit ca ei sa se delimiteze mai bine - dau in cei care vor suspendarea lui Basescu, dau numai in PSD sau in cine dau? Chiar numai Basescu este garantul luptei anticoruptie?
Vreau sa va cer si eu o parere, in masura in care vreti sa o impartasiti, caci am mai cerut cateva si degeaba: nu ar fi mai bine ca presedintele sa nu mai demisoneze din partidul din care provine, dupa ce ajunge presedinte? Eu cred ca in felul asta s-ar elimina multe suspiciuni si multe acuze. E clar ca Basescu e seful PD. Era clar ca Iliescu va reveni ca presedinte al PSD. Si atunci de ce naiba mascarada asta? Bush nu trebuie sa ii reprezinte pe toti americanii, desi este si cu acte si in convingeri republican?

miril
8th February 2007, 13:16
Eu zic ca ar trebui sa se faca altceva. Daca presedintele nu s-a dezis de partidul de origine, nu faceti glume pe...origine, prin comportament subiectiv, discretionar, bagandu-se unde nu-i fierbe oala, cam cum a facut Basescu, atunci se impun sanctiuni, inclusiv demiterea lui in cele din urma, deaorece Presedintele este presedintele tuturor romanilor si nu al PD-ului, Aliantei, samd.
S-a zis bine ca lui Basescu i se potrivea temperamental mai degraba mantia de PM decat sceptrul de Presedinte, de aici si consecintele.

miril
8th February 2007, 14:40
Autostrada spre Europa mai asteapta sapte ani Doru Cireasa Cotidianul

De la ministru la ministru, termenul de realizare a autostrazii de pe Coridorul IV se lungeste. Cel al ministrului Berceanu este 2014, cu cinci ani peste cel avansat de Miron Mitrea.

Ultimele promisiuni facute de actuala conducere a Ministerului Transporturilor arata ca definitivarea completa a Coridorului IV de transport rutier paneuropean, pe directia Constanta-Bucuresti- Sibiu- Lugoj, apoi prin Timisoara si Arad, spre Nadlac, nu va avea loc mai devreme de 2012, mai probabil in 2014-2015. Termenul avansat de Radu Berceanu si de conducerea Companiei de Autostrazi difera cu cel putin trei ani de cel dat ca sigur de fostul ministru Miron Mitrea, in ultimul an de mandat al acestuia la Transporturi, si cu doi ani de cel al lui Gheorghe Dobre, predecesorul sau la Transporturi.

De la bani la asfalt trec zece ani

O analiza a calendarelor prezentate de cei trei ministri, pe toate fazele de construire a unei autostrazi, respectiv studii de fezabilitate, obtinere a finantarii, proiectare, consultanta, de construire arata ca in Romania se scurg nu mai putin de zece ani intre prima si ultima faza a proiectului. La finele anului 2004, potrivit declaratiilor facute la acel moment de Miron Mitrea, erau angajate sau in curs de negociere finantari pentru mai toate tronsoanele de pe Coridorul IV. „Am lasat multe contracte negociate si nesemnate tocmai pentru ca i-am vazut (Alianta D.A. - n.red.) in campanie ca nu inteleg ce inseamna contracte cu finantare internationala. Atunci cind Traian Basescu a declarat ca actualul Guvern finanteaza cu prioritate Coridorul IV, poate nu a stiut, dar finantarea a fost deja facuta. Ce finanteaza Romania cu prioritate pe Coridorul IV si nu a fost semnat de mine?“, se lauda Miron Mitrea.

De fapt, actuala conducere a Ministerului Transporturilor a renuntat la citeva finantari derulate de Miron Mitrea si aceasta este una dintre explicatiile intirzierilor din prezent. Astfel, s-a renuntat la finantarea oferita de banca japoneza Nexia pentru Lugoj-Deva, la parteneriatul public privat pentru Orastie-Sibiu, acestea urmind sa fie inlocuite de mult asteptatele fonduri de coeziune care ne vor veni de la UE si completate de buget. De mentionat ca orice schimbare a finantatorului presupune reluarea procedurilor, prin urmare intirzieri. Daca se mai schimba si proiectul, cazul variantei de ocolire a municipiului Sibiu, iar constructorul nu se mobilizeaza, dupa cum acuza Ministerul Transporturilor, intirzierile sint ca sigure. Cert este ca, la acest moment, se lucreaza efectiv doar la centura Sibiu (realizata in proportie de 70%), la cea a Pitestiului si la tronsonul Drajna-Fetesti. Cu exceptia portiunilor Bucuresti-Drajna si Fetesti-Cernavoda, aproximativ definitivate, si a tronsonului Arad-Timisoara, caz in care se va alege constructorul in primavara acestui an, pentru restul portiunilor se lucreaza la licitatia prin care va fi ales proiectantul, de abia apoi urmind alegerea constructorului si lucrarea propriu-zisa.

„20 km de autostrada nu ii poti face mai repede de 2,5-3 ani, cit de bun ai fi, caci este un proces tehnologic care trebuie respectat“, spune Dorina Tiron, director general al Companiei de Autostrazi.

Vina e la altii

Intirzierile in realizarea coridorului, nerecunoscute de actuala conducere a Companiei de Autostrazi, sint puse pe seama procedurilor greoaie practicate de finantatori. Dorina Tiron spune ca cel mai probabil coridorul va fi terminat in 2014 si spera ca, odata intrati in UE, institutiile financiare vor lasa garda jos si vor simplifica procedurile solicitate. Alta ar fi fost situatia „daca am fi avut banii nostri“, spune aceasta. „Daca te duci la banca sa te imprumuti, iti cer asistenta tehnica nu stiu de care, cer verificarea proiectului intr-un anumit fel, documentatia de licitatie sau orice miscare trebuie sa primeasca un OK de la aceasta, prin care se zice, ati respectat regula“, se plinge directorul general. De aceea, Tiron doreste ca in viitor licitatiile presupuse de construirea unui tronson (proiectare si executie) sa fie organizate impreuna, iar finantatorul sa-si dea acordul o singura data pentru amindoua.

Pe de alta parte, intirzierile sint cauzate si de termenele prevazute legal pentru fiecare etapa a achizitiilor publice, adauga aceasta.

Tariceanu vrea termene scurte
Premierul Calin Popescu Tariceanu a discutat ieri cu Radu Berceanu asupra termenelor prea lungi de realizare a autostrazilor. Primul-ministru spune ca se are in vedere simplificarea procedurilor administrative. „Sintem obligati la niste calendare foarte lungi intre momentul luarii deciziei si executarea lucrarii, chiar ani de zile“, a spus Tariceanu. In sedinta de guvern nu s-a discutat nimic inca, dar premierul a precizat ca va avea o discutie cu Radu Berceanu pe marginea proiectelor de infrastructura. (Mihaela RADU)

Bancaru
8th February 2007, 15:54
O sa facem o p**a lunga si groasa, asta o sa facem. Si asa am reusit in timp record sa ne facem de ras intre statele europene. Suntem de rahat.

krapulax
9th February 2007, 11:41
mi-o placut ce zisă liviu antonesei in cotidianul

De ce nu semnez Apelul
(fragmente)

Desigur, s-ar pune problema sa-l semnez daca m-as socoti intelectual, or eu sint doar scriitor si jurnalist. Daca „colegii mei, intelectualii“, m-ar fi adoptat si m-ar fi invitat sa-l semnez, nu as fi facut-o, desi ii respect pe cei mai multi de pe lista. Din mai multe motive. Cel mai important este ca, dupa ce am trecut prin politichia romaneasca, in afara unui diabet, m-am ales totusi si cu vindecarea de maniheism. Nu ma mai poate nimeni convinge ca, intr-o parte, sint cei buni si frumosi, in cealalta, raii si uritii moral. Din acest motiv, nu cred ca toti prietenii politici ai presedintelui sint imaculati, nici toti adversarii, ticalosi iremediabili

In al doilea rind, in Apel, dl Basescu este separat de intregul context politic, nascut ca Afrodita din spuma marii, de parca n-ar fi ajuns la putere in urma unei competitii politice, propulsat de o Alianta aflata acum in pragul divortului si din pricina D-sale. Dl Basescu a fost lider de partid - lider spiritual a si ramas! - , in respectiva calitate s-a dovedit nemilos cu adversarii, de la Ciorbea si PNT-CD la Petre Roman, caruia ii datoreaza cariera politica. L-am votat pe dl Basescu in 2004, ca sa nu plec in Congo, nu din vreun sentiment pozitiv. I-am apreciat, si aici, reusitele pentru tara, de la condamnarea comunismului si relansarea procesului de deconspirare a Securitatii la avintul relativ luat de lupta contra coruptiei. Doar ca mi-ar fi pe plac ca D-sa sa vada si coruptii ce roiesc in jurul dumisale.

In sfirsit, nu cred ca e logic ca intelectualii sa atace, in fapt, opozitia, cind pentru un intelectual „adversarul“ este puterea, oricare ar fi aceasta. Doar ca jumatate din intelectualii de pe lista fie sint membri PLD*, fie datoreaza pozitii publice presedintelui**, fie, in calitate de comentatori***, nu i-au facut cea mai mica observatie, cind a avut, ca tot omul politic, erorile sale


__________________________________________________ _
* nu stiu cine
** patapievici? tismaneanu?
*** traian ungureanu?

miril
9th February 2007, 12:38
Se mai baga cineva?

Primaria infiinteaza clubul Capitalei
Bucurestiul vrea sa bata Dinamo si Steaua
Un articol de Bogdan Costea Romania Libera

Primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, a aprobat un proiect de hotarare privind infiintarea “Clubului Sportiv Muncipal Bucuresti”, o institutie publica cu personalitate juridica ce ar urma sa fie in subordinea Consiliului General al Muncipiului Bucuresti. Toate avizele exista pentru infiintarea acestui club, mai putin cel al Consiliului General, care tergiverseaza introducerea pe ordinea de zi a acestui proiect. Cum insa raportul de specialitate al Directiei de Invatamant exista, iar primarul Videanu e de acord, inaintand propunerea, inseamna ca e vorba numai de timp pentru a avea si avizul final.

Handbalul va fi deschizator de drumuri

Handbalul va fi prima sectie a acestui club la care apoi s-ar putea alipi si alte discipline, al doilea pe lista fiind rugby-ul.
Cristian Gatu, presedintele FR Handbal, ne-a spus ieri ca stie de aceasta propunere, ba, mai mult, ca este unul dintre initiatorii proiectului. “Initiativa exista de aproape un an si noi stim de ea. La nivelul Bucurestiului, sunt numai trei echipe de handbal la un nivel invidiat, doua la baieti (n.r. - Dinamo si Steaua) si una la fete (n.r. - Rapid). Dar noi avem cinci cluburi sportive scolare cu echipe de fete si sase cu echipe de baieti, iar cei care le termina nu mai au ce sa faca, unde sa mearga sa joace. Pentru ei se deschid doua posibilitati: ori se rup de casa si merg sa faca handbal la Baia Mare sau Galati ori mai stiu eu unde, ori se lasa de handbal, si nu e bine”, ne-a spus Gatu.

Bazele sportive nu lipsesc

Foarte important pentru noul club sportiv este faptul ca va beneficia de o baza sportiva impresionanta. Arena Bucurestilor si Stadionul National vor fi administrate de primarie, asa ca vor putea fi folosite de CSM Bucuresti. E drept, in momentul de fata nici una dintre cele doua baze nu este ridicata, dar speram ca lucrurile sa evolueze rapid, asa cum a promis primarul Videanu.
Arena Bucurestilor ar trebui sa fie gata pana la finalul anului 2008. “Este un proiect important, care va fi organizat in Parcul Tineretului, am identificat terenul respectiv, care a fost aprobat de Comisia Tehnica de Urbanism a Consiliului General al Municipiului Bucuresti. Proiectul va fi realizat in parteneriat public-privat. Aceasta sala de circa 16.000 de locuri va gazdui si alte evenimente pentru Capitala, in afara de cele sportive, pentru ca Bucurestiul trebuie sa intre in arena organizatorilor de evenimente, neavand pana in momentul actual o locatie care sa permita acest lucru”, a declarat primarul Videanu.
La fel de important este si noul stadion National. Batranul “23 August” a trait miercuri seara, la amicalul Romania-Moldova, ultima sa reprezentatie, el urmand a fi demolat. Doar suprafata de joc va ramane intacta, in rest totul va fi schimbat. Va fi o arena numai pentru fotbal si rugby, urmand ca atletismul sa primeasca si el un stadion, tot in cadrul Complexului National. Valoarea totala a investitiei este estimata la 501.536.129 RON, finantarea urmand a fi asigurata din bugetul CGMB si din sume alocate de Guvern. Terenul central va avea 54.800 de locuri, iar stadionul de atletism, 15.000 de locuri.
Cum aceste arene vor fi in administrarea Consiliului General, e de la sine inteles faptul ca principalul beneficiar poate fi Clubul Sportiv Municipal Bucuresti. Totul e ca acest club sa se infiinteze, in sfarsit, pentru ca lucrurile sa se miste.

Bancaru
9th February 2007, 12:50
Exact asta ne lipsea, aparitia unui nou club, ca toate celelalte care exista sunt toate infloritoare. Cel putin 2 cluburi de traditie din Bucuresti si fara sustinere de la comunisti, Sportul si Progresul, trag sa moara, in schimb facem un nou club. Sa fie primit si sa aiba viata lunga.

Bancaru
9th February 2007, 12:53
Aia cu Antonesei e buna. Am citit, ma pregateam sa va arat, dar mi-a suflat Krap subiectul. Iata altul, tot de la Cotidianul citire:

Scrisoarea de sustinere a presedintelui Basescu genereaza controverse in rindul intelectualilor. Andrei Plesu crede ca „textul este mai degraba de natura sa intretina o tensiune“.

Reactionind la scrisoarea semnata la inceputul saptaminii de saizeci de membri ai societatii civile, alte figuri importante ale scenei intelectuale din Romania isi exprima dezacordul si explica, pentru „Cotidianul“, de ce nu s-au alaturat demersului. Publicat in editia de miercuri a ziarului nostru, textul scrisorii deschise critica in termeni duri initiativa de suspendare a presedintelui Basescu si reprezenta, in acelasi timp, o declaratie de sustinere a sefului statului, considerat un garant al reformei morale de care societatea romaneasca ar avea nevoie, in opinia semnatarilor.

Basescu, eroul moral al semnatarilor

„Criza politica pe care o traim astazi isi are de fapt originea in teama celor care se simt dintr-o data amenintati de trei initiative mai importante ale actualului presedinte al Romaniei: faptul de a fi declarat razboi coruptiei, cererea de desecretizare a tuturor arhivelor Securitatii si condamnarea recenta, printr-un discurs exemplar, a comunismului si a ravagiilor facute de el in Romania“, sustin cei care semneaza apelul, printre care se numara figuri marcante ale lumii culturale, precum Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici, Mircea Cartarescu sau Dan C. Mihailescu. „«Scandalurile» pe care actualul presedinte le creeaza provin din zgindarirea focarelor de infectie, ignorate pina acum, ale societatii noastre. Din ideea ca societatea romaneasca nu se poate redresa continuind sa accepte si sa bage sub covorul istoriei gunoiul politic acumulat in anii tranzitiei“, considera partida pro-prezidentiala a societatii civile.

Plesu: „Scrisoarea intretine o tensiune“

Mai multe dintre figurile care se regasesc de obicei printre initiatorii si semnatarii de apeluri si scrisori deschise in apararea valorilor democratice si europene nu sint de aceasta data pe lista. Cea mai notabila absenta este cea a lui Andrei Plesu, care, contactat de noi, a declarat ca, desi nu are obiectii majore la text, a decis sa nu il semneze fara anumite adaugari si reformulari. „As fi facut o mutare de accent, subliniind ideea unei necesare reconcilieri, singura viabila in momentul de fata. In forma actuala, scrisoarea este mai degraba de natura sa intretina o tensiune, in loc sa o aplaneze.“

„Nu vad inca lupta impotriva coruptiei“

„Cele trei puncte principale evocate in text nu mi se par convingatoare“, ne-a declarat, la rindul sau, politologul Daniel Barbu, profesor la Facultatea de Stiinte Politice. „Nu vad inca lupta impotriva coruptiei, in privinta desecretizarii arhivelor ramine de vazut daca vom avea sau nu acces, iar condamnarea comunismului o facuse deja presedintele Constantinescu. Deocamdata, nu vad motivul pentru care patria ar trebui sa fie recunoscatoare“, a explicat Barbu, adaugind in acelasi timp ca nu a fost convins nici de argumentele pentru suspendarea presedintelui.

Mircea Toma: „Avem pareri diverse“

Mircea Toma, de la Agentia de Monitorizare a Presei, se declara „deranjat“ de faptul ca, in presa, societatea civila este tratata in bloc. „Nu toti sintem de acord, avem pareri foarte diverse. Coalitia pentru un Parlament Curat functioneaza cu o metodologie clara, asupra careia cu totii am fost de acord. Noi am refuzat sa semnam un text care sprijina explicit un om politic. Ne-am compromite impartialitatea care ne da credibilitate“, a afirmat Toma.

Apartenenta la Coalitia pentru un Parlament Curat este si unul dintre motivele pentru care Alina Mungiu-Pippidi, presedintele Societatii Academice din Romania, nu a semnat nici ea textul, cu toate ca nu are obiectii de principiu. „Nu exista motive pentru suspendare, actul parlamentarilor este o pura ipocrizie. Totusi, nu vrem sa tratam clasa politica in bloc, asa cum se face in scrisoare. Speram ca nu toti politicienii sint la fel“, a precizat Mungiu, adaugind ca un alt motiv pentru care a avut ezitari este legat de apropiatele alegeri europene.

„Totul se va termina cu «Pupat Piata Endependenti»“
Analistul politic Stelian Tanase a aratat, la rindul sau, ca i s-a propus sa semneze, insa nu a facut-o, pentru ca are „alta analiza“ asupra situatiei politice actuale. „Romania nu este in fata unei lovituri de stat, cum s-a spus, nu se poate vorbi despre o refacere a Pietei Universitatii. Nu e cazul sa mobilizam lumea si sa introducem un element de tensiune in plus, cind rostul intelectualilor este sa contribuie la calmul dezbaterii. Patria nu e in primejdie. Suspendarea si biletelul nu sint decit niste dramolete pe care politicienii le joaca pentru ca noi sa ne uitam la ei. Totul se va termina cu «Pupat Piata Endependenti»“, apreciaza Tanase.

Felix: „Si eu sint intelectual“

Presedintele PC, Dan Voiculescu, a criticat ieri, virulent, initiativa unui grup de intelectuali de a solicita renuntarea la procedura de suspendare a presedintelui Traian Basescu. „Cine le da dreptul sa vorbeasca in numele intelectualitatii romanesti? Ei nu reprezinta intelectualitatea. Si eu sint intelectual, si colegii mei de aici (parlamentari PC participanti la conferinta de presa a partidului - n.a.), si ei nu ne reprezinta, nu pot vorbi in numele a sute de mii de intelectuali. Vreau sa-i mai intreb ceva pe stimatii intelectuali care se adreseaza cu disperare poporului: ce au facut ei pentru poporul roman? Cite locuri de munca ati creat, domnilor intelectuali, de cind sinteti pe lume?“, s-a intrebat retoric Dan Voiculescu.

www.cotidianul.ro

Bancaru
9th February 2007, 13:18
Destul de interesant, mai ales in unele parti.

"Basescu a fost un presedinte slab"


Presedintele Partidului Initiativa Nationala (PIN), Cozmin Gusa, sustine, intr-un interviu acordat Rompres, ca initiativa PSD de a-l suspenda pe presedintele Traian Basescu reprezinta un exercitiu extrem de util pentru societatea romaneasca, in conditiile in care, in opinia sa, seful statului "a avut un parcurs total in afara proiectului politic pe care l-a prezentat po****tiei Romaniei in 2004". Cozmin Gusa considera ca opinia publica si-a schimbat perceptia asupra lui Traian Basescu fata de momentul 2004. Liderul PIN critica politica promovata de autoritatile de la Bucuresti pe relatia cu Rusia, afirmand ca Romania nu-si exploateaza, la acest moment, marile avantaje de care dispune. Prezentam fragmente relevante din interviu.


Credeti ca presedintele Traian Basescu va trece testul unei consultari po****re, daca se va ajunge pana aici?

Acest exercitiu al suspendarii, care a intrat in functiune la initiativa PSD - cel mai important partid din opozitie, este extrem de util pentru societatea romaneasca si acesta este si punctul de vedere al Partidului Initiativa Nationala. De vreo doi ani de zile am atras atentia constant si regulat despre excesele pe care Traian Basescu le face, despre modalitatea in care desconsidera nu numai Constitutia, ci si cutumele bine stabilite la nivel politic si social in Romania. Pentru Traian Basescu este un moment de bilant pe care, daca il va trata cu multa luciditate si sinceritate interioara, o sa-si dea seama ca a avut un parcurs total in afara proiectului politic pe care el l-a prezentat po****tiei Romaniei in 2004. Spun asta in cunostinta de cauza si in calitatea mea de om care l-a sprijinit sa ajunga la putere. Sprijinindu-l sa ajunga la putere aveam un obiectiv clar: impiedicarea ajungerii pe scaunul de presedinte al Romaniei a lui Adrian Nastase, care ar fi instituit in mod clar o dictatura a camarilei sale personale, dar niciodata nu visam ca ajungerea lui Traian Basescu pe scaunul de presedinte al Romaniei poate sa dea o culoare de dictatura personala actului prezidential de la Cotroceni. Daca va trece sau daca nu va trece acest test este o mare intrebare.

Practic, presedintele va merge la referendumul de destituire in aceleasi conditii in care a intrat in turul doi: jumatate plus unu din cei care se prezinta la vot. Atunci, a castigat. De ce ar fi o problema acum pentru el aceasta jumatate plus unu dintre cei care se prezinta la urne?

Pentru ca intre timp Traian Basescu a fost un presedinte slab.

Si credeti ca romanii si-au schimbat optiunea?

Cred ca romanii, fiind foarte atenti la ceea ce se va discuta despre Traian Basescu, il vor reconsidera. In 2004, Traian Basescu era presedintele-erou. Era omul mic care rastoarna caruta PSD-ului, valul portocaliu de democratie, luptatorul impotriva structurilor comuniste, totalitare. Astazi, el este un om care face parte, asa cum spuneam eu in ianuarie 2005, din a doua fratie a securitatii, un om inconjurat de oameni din fostul sistem. Si aici vreau sa amendez foarte tare o afirmatie pe care a facut-o cu foarte multa suficienta. Citez: "Ei au pierdut alegerile, acesti domni, (Alianta D.A., n.r.) si eu i-am adus la guvernare". Ii amintesc fostului meu partener Traian Basescu ca am pierdut impreuna alegerile in turul I, el in calitate de co-presedinte al Aliantei si eu in calitate de sef de campanie. El a castigat alegerile doar in turul doi, dupa episodul fraudarii. Acest lucru a schimbat tenta electoratului, frauda dovedita si nejudecata de catre justitia din subordinea domnului Traian Basescu, cu largul sau concurs in nejudecarea acestui fapt.

Avea datoria morala ca faptul principal care l-a adus la putere in fata lui Adrian Nastase sa fie judecat post 2004 si nu a facut acest lucru. Afirmatia lui este total gresita si dovedeste, asa cum spuneam, un mare grad de suficienta. Cred ca electoratul din Romania, parte din el puternic imbecalizat in ultima perioada, cu largul concurs al presedintelui Traian Basescu, va avea parte de numeroase dovezi facute publice, care vor zdruncina foarte puternic acest fundament al increderii. Si mai vreau sa spun un lucru: Traian Basescu a castigat Presedintia Romaniei intrand in cursa cu doua luni inainte de verdictul final, cotat ca fiind fara sanse in acel moment. Acum, la inceputul cursei pentru suspendare, daca pot sa ma exprim asa, este cotat cu sanse mari sa nu fie suspendat, la fel cum era cotat si Adrian Nastase sa ajunga presedinte. Oricand poate sa fie un efect in oglinda.

Seful statului are foarte multe interese

Credeti ca fraudarea unui test electoral mai poate fi de actualitate in Romania?

Atat timp cat nu s-a judecat fraudarea in Romania si justitia nu a facut eforturi pentru a administra toate probele legate de fraudare, pe care inclusiv eu le-am prezentat in 2004 si in 2005, oricand este posibila o noua fraudare, pentru ca schemele sunt aceleasi, personajele sunt aceleasi. Daca Traian Basescu va supravietui votului in Parlament, prima data, si apoi votului po****r legat de suspendare, inseamna ca aceasta este vointa romanilor. Nu inseamna ca Traian Basescu nu este un presedinte vinovat. Inseamna ca Traian Basescu nu a fost perceput de catre romani ca fiind un presedinte vinovat. Dar el este un presedinte vinovat.

Cum comentati relatia dintre presedinte si premier? Exista un razboi intre cei doi, exista grupuri de interese de ambele parti, grupuri de interese in jurul Cotroceniului si un alt grup de interese la Palatul Victoria? Si-au aruncat acuze reciproce, mai ales in povestea cu biletelul. Practic, ce este de impartit? Sau totul e doar un joc politic?

Calin Popescu Tariceanu a facut o mare greseala ca nu i-a raspuns mai energic lui Traian Basescu inca din 2005. Daca i-ar fi raspuns la fel de energic cum o face in ultima perioada si excesele presedintelui ar fi fost mai mici. Daca cineva crede ca lupta presedintelui e pentru democratie sau pentru deconspirarea unor grupuri de presiune - nu de interese cum gresit se exprima Traian Basescu - se inseala. Traian Basescu are favoritii lui. Traian Basescu are grupul de la Golden Blitz care castiga licitatie dupa licitatie si care, sub primaria condusa de el intre 2001 si 2004, si-a dezvoltat afacerile in mod accelerat; presedintele are grupul semnificat de catre Elena Udrea; presedintele are oameni de la PD care au fost dovediti intre timp ca avand puternice interese economice la ministerele pe care PD nu le coordoneaza. Deci, presedintele are foarte multe interese. Asa ca toata actiunile lui - ba de alegeri anticipate, ba de distrugere a PNL-ului, ba de distrugere a acestui Guvern, bataia zilnica pe care i-a administrat-o timp de doi ani de zile lui Calin Popescu Tariceanu - nu avea in spate decat un singur interes: instaurarea autoritatii sale si peste Guvern, nimic altceva.

Daca se poate vorbi despre o posibila pace in acest moment ea nu poate sa fie decat una institutionala, in care daca presedintele isi vede de treaba lui, conform prerogativelor constitutionale, amendand public unele posibile excese, la randul lui primul-ministru facandu-si treaba, de asemenea, in limitele legii, Romania poate sa mearga foarte bine inainte. Dar atentie, nici in contestarile lui Traian Basescu si nici in contestarile celor de la PLD, care reprezinta grupul de presiune al lui Traian Basescu, n-am observat lucruri concrete legate de activitatea Guvernului, de frictiuni majore care puteau sa fie, sa spunem, prezentate public. Am vazut doar argumente politicianiste. Domnul Basescu, suparat ca nu e si prim-ministru, arata biletele personale, care nu inseamna nimic. Sigur, din punct de vedere informal, ne arata o anumita intentie de a solicita o atentie sporita pentru un prieten al premierului si atat. Juridic nu se incadreaza niciunde. La domnul Stolojan nu vad decat un mare regret ca nu este presedintele PNL-ului, ca sa poata sa redevina prim-ministru dupa ce intr-un mod cu totul rusinos, si o spun in calitatea mea de fost conducator al campaniei, ne-a lasat balta vorbind despre o boala incurabila, credeam ca e pe moarte, si intorcandu-se cu foarte multa fatarnicie dupa cateva luni, ca fiind apt combatant consilier economic la Traian Basescu. Asemenea personaje nu pot sa aiba credibilitate in fata opiniei publice si asemenea personaje eu le detest.

Romania ar avea de castigat prin parteneriatul cu Rusia

Au sanse demersurile autoritatilor romane de apropiere a Republicii Moldova de Uniunea Europeana, prin intermediul Romaniei?

Apropierea de UE prin intermediul Romaniei este un proiect realist, dar care, din pacate, merge foarte prost. Traian Basescu se preface ca nu stie ca orice decizie pe care ar lua-o Uniunea Europeana, nu mai vorbesc de Romania, legata de viitorul Republicii Moldova trebuie negociata subteran cu Rusia. Altfel, vorbim degeaba, pentru ca tutelarea politica, administrativa si economica a Moldovei se realizeaza de la Moscova. Daca noi tot vorbim de proiecte care privesc Moldova fara sa negociem aceste lucruri cu diplomatia ruseasca sau fara ca Uniunea sa-si puna aceasta problema, gresim. Dar eu cred ca acest proiect al lui Traian Basescu nu este decat un proiect populist. El doreste sa defileze in Romania cu acest proiect de uniune fara sa stie insa care sunt sculele potrivite pentru a realiza acest proiect de uniune.

Mai este posibil acum un parteneriat Romania-Rusia?

Este posibil in orice moment. Relatia economica si administrativa a Romaniei cu Rusia este la fel de inghetata ca si inainte. Faptul ca Traian Basescu nu incearca s-o imbunatateasca este greseala lui. Cand el este sfatuit, probabil, de unii oameni de pe langa George Soros sa-l injure pe Vladimir Putin in speranta ca acesta o sa-i raspunda si o sa-l faca foarte mare, este o problema secundara. Ce ramane aici, ramane ideea de baza ca Romania, pe cel putin trei plafoane - politic, economic si intr-un plan al influentei in zona - ar avea de castigat prin parteneriatul cu Rusia. Reamintesc inca o data ca singurul proiect geopolitic desenat concret din partea principalului nostru partener in acest moment, Statele Unite, a avut loc in finalul anului 2002, cand George Bush a venit si a sugerat Romaniei o legatura privilegiata cu Moscova, un pod privilegiat din punct de vedere politic, care sa aduca avantaje atat NATO, cat mai ales Statelor Unite in calitate de partener al Romaniei. A veni acum si a contrazice fara argumente acest proiect politic, singurul concret desenat de catre partenerul nostru principal, e o mare aberatie.

Ce este aici mai important, un parteneriat politic sau unul economic pe partea cu Rusia?
Romania trebuie, in relatia cu Rusia, sa-si joace marile avantaje. Un avantaj puternic este acest statut de granicer al Uniunii Europene pe partea estica. Altul este colaborarea la Marea Neagra in care Rusia este interesata, dar, sigur, Romania trebuie sa negocieze. Al treilea este statutul de piata importanta de desfacere pentru Uniunea Europeana, lucru de care rusii ar putea profita, asa cum profita chinezii, care au proiecte foarte mari de investitii si de infrastructura in Romania. Toate aceste lucruri pot fi discutate, dar daca noi stam sa judecam democratia din Rusia in loc sa ne preocupam de avantajele pe care Romania le-ar putea obtine, facem o mare greseala. Si eu sunt un om politic care nu m-as simti bine intr-o democratie ca cea din Rusia. Dar nu e treaba mea, daca rusii se simt bine in Rusia le doresc succes si prosperitate, atat noua, cat si lor.

Legat de Kosovo, este posibila aplicarea unui model similar in Transnistria?

Transnistria nu are o legatura directa cu Romania. Transnistria nu a fost niciodata pamant romanesc. Transnistria are legatura intr-adevar cu Republica Moldova intr-o forma a acestei tari independente care, potrivit unor rapoarte OSCE, nu are posibilitatea sa se dezvolte unitar si independent. Si atunci Transnistria, unde s-au inghesuit foarte multe investitii din partea Moscovei, este un teritoriu care, in acest moment, avand in vedere relatia proasta intre Bucuresti si Moscova, nu poate sa fie negociat de catre noi. Transnistria este un loc unde UE, la un moment dat, va avea o implicare politica majora intr-o negociere cu Moscova, care inseamna cedari si acceptari in beneficiul reciproc. Transnistria nu este un loc unde Romania poate sa negocieze in acest moment.

Fel de fel de lucruri din culisele politicului vor fi scoase la lumina

Candidati la Presedintie in 2009?

N-am ascuns-o niciodata. E un lucru pe care-l iau in calcul foarte serios. Este un element pe care-l construiesc cu migala si la momentul potrivit o sa reusesc sa prezint public si forma sustinerii institutionale pe care pot sa o am in calitate de candidat.

Ne mai asteapta alte biletele?

Din pacate, da. Cred ca va fi o perioada urmatoare in care fel de fel de lucruri din culisele politicului vor fi scoase la lumina din dorinta unora de a-i santaja pe altii la modul direct, sau pentru a capata avantaje mediatice. S-ar putea sa nu fie un lucru rau acest fapt si, din punctul meu de vedere, toate aceste lucruri scoase la iveala pot fi de natura sa discrediteze acei politicieni care nu merita sa stea pe prima scena intr-o Romanie europeana.


Serviciile fac agenda presei

"Desconsider acea parte din mass-media romaneasca care este parte la procesul de imbecalizare pus in scena cu foarte multa pricepere de catre serviciile secrete din Romania. Agentii acoperiti din presa ai serviciilor secrete sunt in masura sa coordoneze parte din agenda mass-media din Romania. Au mai spus-o si altii, eu nu fac decat sa repet si cred acest lucru. Intrebati-l pe dl Saftoiu, pe dl Maior. Dl Saftoiu a si recunoscut existenta unor agenti acoperiti in presa. Acest lucru ar trebui sa-i puna pe ganduri pe patronii de presa, care trebuie sa faca ordine si curatenie in institutiile pe care le conduc".

PD, urmatoarea victima

"Urmatoarea victima a lui Traian Basescu de data asta va fi una extrem de consistenta si ea se numeste Partidul Democrat. Am spus, in urma cu un an de zile, ca PD, din nefericire, si o spun cu regret, pentru ca am acolo oameni la care inca tin, fosti colegi, va deveni PNTCD guvernarii 2005-2008, in sensul ca va avea o mare problema. Traian Basescu vrea sa subordoneze PD intereselor lui personale de a se perpetua la putere cu orice pret, nelasandu-l sa se concentreze asupra actului guvernarii, obligandu-l sa mearga ca un fel de anexa care sustine presedintele in orice conditii, intr-o lupta cu partenerul politic al PD-ului, si aici ma refer la PNL. (...) O alta problema, pe care am mai mentionat-o, va fi aceasta lipire, aceasta alipire a PLD la proiectele PD, care va crea probleme pe doua directii. Prima directie - asocierea PD cu unele nume legate doar de trecut, de fosta Securitate, precum Theodor Stolojan, sau de informatori dovediti ai Securitatii, precum Mona Musca, fel de fel de oameni cu interese ciudate in afacerile cu energie, gen primarul de la Piatra Neamt, celebrul <<Pinalti>>. A doua problema pentru PD, insa, va fi predominanta la nivelul viitoarei aliante a liderilor PLD, care in toate sondajele de opinie sunt situati peste liderii PD, ceea ce va insemna mai mult sau mai putin o coordonare politica de la nivelul PLD pentru viitoarea constructie comuna cu sustinerea lui Traian Basescu".

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=215644&data=2007-02-09

alamar
9th February 2007, 15:34
Spitalul amorului
de Mircea Dinescu

Aducîndu-și aminte pe ultima sută de metri că trăiesc în patria doctorului Ciomu, frații siamezi ai Alianței D.A. au fugit de pe masa de operație taman în clipa cînd, sub privirile languroase ale asistentei blonde, marele chirurg de la Cotroceni își pregătea ustensilele, adică bisturiul, penseta, securea de război, drujba de tăiat lemne, spirtul medicinal și castraveciorul acru.
Era evident că nici membrii Partidului Democrat, nici liberalii nu aveau cum să iasă împiciorongiți după o asemenea intervenție chirurgicală, cu atît mai mult cu cît se știe că în curtea blocului operator a oricărui spital românesc o droaie de maidanezi așteaptă pofticioși rezultatul.
Iar cînd dulăii de pază ai democrației mioritice capătă înfățișarea lătrăului național C.V. Tudor, mecla crocodiloasă a lui Dan Voiculescu sau cea de terier bătrîn fără de mame și fără de tată, atunci chiar că-ți vine să sari gardul stabilimentului și să ceri azil politic în Bulgaria. Sau, aplicînd metoda pacientului profesionist Tăriceanu, sculat din morți a nu știu cîta oară, îți iei patul în spinare și umbli, dar cu foarte mare grijă, că toți se vor repezi să te muște de cur.

miril
10th February 2007, 12:21
A propos de...bagat, sa auzim numai de bine!

N.C. Munteanu isi marturiseste homosexualitatea Cotidianul

Neculai C. Munteanu si-a facut „coming out-ul“ in cadrul propriei sale emisiuni de la Europa Libera.

Veteranul realizator de radio si cunoscut disident anticomunist Neculai C. Munteanu a admis in emisiunea lui, „Eu si ciinele meu, Securitatea“, de la radio Europa Libera, ca este homosexual. „Trebuia sa spun si acest lucru, pentru ca in lunga infruntare cu regimul comunist, cu bratul lui lung si cu mintile lui timpe, homosexualitatea mea i-a obsedat permanent pe baietii tovarasilor Merce, Plesita si pe urmasii lor“, a afirmat Munteanu.

„Trebuia sa spun asta pentru ca e adevarat si pentru ca acum pot sa spun unor oameni toleranti, dintr-o tara europeana, care au invatat ca aproapele tau poate fi si altfel decit tine, dar om totusi“, si-a motivat disidentul decizia. El a confirmat existenta unei campanii de denigrare desfasurate la adresa sa de persoane din Securitate, precum si faptul ca a avut relatii cu aceasta „de mic copil, contra naturii lui“, facind aluzie la faptul ca cel care l-a turnat a fost chiar tatal lui adoptiv.

Munteanu isi considera orientarea sexuala o chestiune de viata privata, despre care nu stie daca a ales-o sau daca ea l-a ales pe el. Munteanu afirma si ca nu si-a adus vreodata homosexualitatea in viata profesionala. El relateaza si despre modul in care a fost persecutat de Securitate si turnat de tatal adoptiv, adica de fratele bunicului sau patern, dar si despre modul in care a fost „facut“ turnator cind de fapt nu era. De altfel, Securitatea lansase zvonuri despre homosexualitatea lui Munteanu pe cind acesta lucra la Europa Libera, diseminind, pe de alta parte, si stiri potrivit carora ar fi fost omul regimului comunist infiltrat in secret la postul de radio. (A.O.)

miril
10th February 2007, 12:42
Gardianu-i cu ochii pe el:

Iacov se cearta cu cine apuca. Acum are &#171;meciuri&#187; pe o balta cu oltenii

Actionarul principal al „bancarilor“ poarta razboaie nu numai la nivel de Capitala, ci si prin tara. Sprijinit si pe plan politic de o anumita parte a opozitiei, Constantin Iacov se dueleaza indirect cu Antonie Solomon, primarul Craiovei, ambii intrând într-un conflict ce dureaza de câtiva ani pentru un domeniu piscicol de aproximativ 70 de hectare.

Înainte de a deveni principalul finantator al echipei de fotbal FC National Bucuresti, de Constantin Iacov nu auzise nimeni. O data cu preluarea frâielor puterii la gruparea din Parcul cu Platani, el s-a evidentiat numai prin scandaluri, cel mai mediatizat si dur purtându-l cu Dumitru Dragomir. Ceea ce, însa, foarte putina lume stie este faptul ca actionarul principal al „bancarilor“ poarta razboaie nu numai la nivel de Capitala, ci si de tara. Sprijinit si pe plan politic, Constantin Iacov se dueleaza cu Antonie Solomon, primarul Craiovei, de câtiva ani, pentru un domeniu piscicol de aproximativ 70 de hectare. Conform actelor, lacul din satul Cornu, comuna Orodel, a intrat în proprietatea Consiliului Local al localitatii doljene în anul 1994, iar la începutul lui 2004 a fost concesionat firmei apartinând patronului „bancar“, SC Terra Partner Group SRL. O data schimbata conducerea în cadrul Primariei Orodel, în fruntea careia în momentul de fata se afla Jean Vîlcomeanu, printr-o hotarâre a consilierilor locali din toamna aceluiasi an, 2004, balta cu pricina a intrat în administrarea SC Rocoma Exim SRL, firma care apartine lui Constantin Rosu, nimeni altul decât cel mai bun prieten al lui Antonie Solomon. „Imediat dupa ce m-am înteles cu cei de la Orodel, am stat de vorba cu Iacov. Acesta mi-a zis ca nu este nici cea mai mica problema, ca si asa dorea sa scape de o grija. Nu stiu ce a patit, pentru ca, apoi, a spus ca s-a razgândit, fiindca dreptatea este de partea lui“, a afirmat Constantin Rosu, unul dintre chiriasii baltii de drept ai luciului de apa din comuna doljeana.

Justitia trebuie sa îsi spuna cuvântul
Asa cum era de asteptat, pentru a vedea cine are dreptate, Iacov si Rosu se afla în proces, finantatorul lui FC National asteptând cu nerabdare sa vada care va fi decizia judecatorilor. „De-abia astept sa vad cine va avea câstig de cauza. Normal ar trebui sa am eu dreptate, pentru ca primul concesionar al luciului de apa de la Cornu am fost eu, si nu acest Rosu. Mi se pare anormal ceea ce au facut cei din Primaria Orodel, pentru ca nu trebuia ca balta sa mai fie data în administrare atât timp cât eu aveam încheiat un contract cu ei. Însa, eu ma astept ca justitia sa-mi dea dreptate. Am încredere în judecatorii din România“, a afirmat Constantin Iacov.

Primaria Orodel vinde tot
Desi, deocamdata, nu exista o sentinta definitiva si irevocabila în acest caz controversat, la initiativa primarului Jean Vîlcomeanu, va fi scoasa la vânzare statia de pompare existenta pe cele aproape 70 de hectare ale baltii. Licitatia va avea loc pe data de 21 februarie, ora 13.00, la sediul Primariei Orodel, însa Constantin Iacov nu este de acord cu acest lucru atât timp cât judecatorii nu au luat o decizie. „Este treaba lor daca vor face asa ceva, însa îi sfatuiesc sa se abtina. Daca voi avea timp, poate chiar ma voi duce la licitatia respectiva, sa vedem pe unde o sa scoata camasa cei de acolo. Nu mi se pare corect, pentru ca nu s-a luat o decizie definitiva si irevocabila“, a mai declarat Iacov.
Silviu Ghita (Craiova)

miril
10th February 2007, 12:44
Curentul de ieri inca mai bate si astazi.

Tăriceanu - passo doble! Curentul

Mă uitam ieri la ultima declarație a premierului Tăriceanu. Apelul pentru amânarea referendumului pentru suspendarea Președintelui până după alegerile europene. Reacțiile liderilor politici au fost interesante. Conservatorii și România Mare erau indignați de "trădarea" lui Tăriceanu. Poate ar fi dorit ca liberalii să facă front comun pentru dărâmarea lui Băsescu. Pediștii erau de acord cu jumătate din declarație, iar udemeriștii, politicoși, raționali și rafinați o salutau în totalitate. Geoană anunța, precum taximetrista Angela: "Mergem mai departe!".

Toți citeau ce le convenea din declarația premierului. Unii se uitau la avertismentul dat lui Băsescu, alții la partea adresată Opoziției, iar unii analiști intuiau oferirea unei ieșiri elegante din situația politică ce apărea în cazul unui referendum câștigat de Băsescu. Toată lumea are dreptate, ar fi spus un bătrân rabin. Puțini analizau din perspectiva liberalilor. Declarația politică a premierului oferă posibilitatea PSD de a spune că nu renunță la referendum și de a transforma suspendarea președintelui Băsescu în principala temă de campanie electorală. Liberalii preiau, de ieri seară, inițiativa în fața electoratului Alianței, iar Tăriceanu oferă o mostră de politician responsabil. Contrastul cu Băsescu este evident. În acest context a fost cel puțin inabilă reacția scrâșnită a lui Stolojan, care atunci când n-are un text scris în față spune numai platitudini.

Căutam un exemplu cât mai plastic pentru a ilustra manevra premierului Tăriceanu. Mi-am adus aminte de "passo doble", și căutând pe internet am găsit una din cele mai frumoase definiții ale situației generată de mișcarea liberalilor. Passo Doble - "Oare numele spune totul? Dans de dragoste, dar un alt fel de dragoste decât cea prezentă în rumba, cu pași puternici și sărituri și totuși în deplasare rapidă. Este asociat cu coridele spaniole, originar din Franța și surprinzător singurul dans latino-american de competiție al cărui ritm nu își are rădăcinile în Africa. Partenerul nu este altul decât toreadorul, partenera sa e capa, iar împreună nu sunt decât învingători. Vrei să fii un învingător?"

Nu simțiți că uneori politica poate fi frumoasă?

Dan Andronic

be@
10th February 2007, 15:42
Mai bine Spt

Semn ca lucrurile se misca mai repede decit ne-am fi asteptat in televiziune, iata ca TVR a ramas fara fotbalul din Liga I. Ar trebui sa fie un cistig pentru telespectatori si o provocare pe termen lung pentru concurenta. Vom ajunge intr-o zi si la calitate.

Pentru Romania europeana, faptul ca televiziunea publica a pierdut drepturile de difuzare a meciurilor de campionat e un pas inainte. Din mai multe motive.

1.TVR transmitea prost meciurile. Vorbesc aici in primul rind de imagine. Telespectatorul era in permanenta chinuit de incetineala operatorilor, de lipsa lor de reactie, de absenta evidenta a claritatii. Un ofsaid devenea o problema insurmontabila. Sute de meciuri au ramas in coada de peste ca urmare a jalnicei organizari din spatele camerei. Ultimul exemplu de amatorism e jocul nationalei cu Moldova. Nici o reluare nu ne-a demonstrat daca a fost sau nu ofsaid la golul lui Mutu. Mi se pare revoltator. E greu de crezut ca Dogan le-ar putea difuza si mai prost.

2.TVR n-a facut niciodata un spectacol dintr-un meci de Liga 1. De cele mai multe ori se intra in direct cu 30 de secunde inainte de startul jocului. Au fost si cazuri celebre cind primul gol s-a pierdut printre reclame. Nici o alta televiziune europeana detinatoare de drepturi de imagine nu si-ar permite sa-si batjocoreasca in asemenea hal telespectatorii. In Franta sau Germania, transmisia unui meci incepe uneori cu 45 de minute inainte de ora oficiala.

3.Varianta prezentata de Tudor Giurgiu, cum ca e nevoie de audienta nationala pentru un meci de fotbal din campionatul intern, e cel mai usor demontabila. In Occident, fotbalul nu e pe nicaieri gratis la televizor, telespectatorul isi face abonament "a la carte", iar calitatea transmisiei e foarte importanta. Dincolo de asta, ce ignora presedintele TVR e ca televiziunea din ziua de azi chiar ajunge in orice catun. E suficient sa te abonezi la o platforma digitala, destul de ieftina si care ofera, de regula, o imagine superioara cablului ori antenei clasice. Romanii pot rata meciurile tari din Liga 1 doar daca nu-si doresc sa le vada.

miril
10th February 2007, 21:31
Steinhardt si Eliade pierduti in magazia Humanitas Ziua

Doua din cele trei editii ale "Jurnalului fericirii" au disparut de la editura condusade Gabriel Liiceanu, dezvaluie Cristian Badilita, intr-un interviu acordat ziarului ZIUA * 110 pagini inedite din <<Jurnalul>> lui Eliade, trimise din 1997 aceleiasi edituri, n-au vazut nici pana acum lumina tiparului

Daca Nicolae Steinhardt s-ar fi convertit la catolicism, ar figura acum printre sfintii secolului XX, imi spunea Cristian Badilita in urma cu vreo trei ani, cand, impreuna cu patru colaboratori, pregatea o Serie dedicata celui devenit monahul Nicolae Delarohia. De atunci, au fost tiparite "Cuvinte de credinta", "Eseuri despre iudaism", "Primejdia marturisirii" si urmeaza "Articole burgheze". Cristian Badilita este doctor in istoria crestinismului timpuriu al Universitatii Paris IV-Sorbona, bursier al "Istituto trentino di cultura" si autorul a zeci de carti, studii si articole. Tot el este si coordonatorul transpunerii in romaneste a Septuagintei.

De ce era nevoie de o noua Serie dedicata celui care nu a fost "jidan fricos" si a devenit dupa botezul din inchisoare "monahul Nicolae De la Rohia"?

Proiectul unei Serii stiintifice N. Steinhardt s-a conturat in mintea mea la inceputul anului 2004, cand, la propunerea unui editor francez, aveam de gand sa ma apuc de o monografie spirituala a monahului de la Rohia, in genul monografiilor scrise de Berdiaev. Am recitit cat si cum se publicase pana atunci din Steinhardt si, foarte repede, am realizat ca o asemenea intreprindere era din start sortita esecului, intrucat volumele care impanzisera piata romaneasca dupa 1990 nu puteau fi folosite. Steinhardt a fost publicat cu bune intentii, fireste, dar fara prea multa rigoare stiintifica. Cele mai mari probleme le prezinta tocmai best seller-urile, incluse si in programele scolare, "Daruind vei dobandi" si celebrul "Jurnal al fericirii".

Ca sa nu ma repet, iata ce scriam in proiectul pe care l-am redactat in iulie 2004, cand deja luasem decizia publicarii acestei Serii la Humanitas: "Prima versiune a Jurnalului fericirii, nedefinitivata, a fost confiscata in 1972. Trei ani mai tarziu, la interventia presedintelui Uniunii Scriitorilor, Securitatea ii returneaza autorului manuscrisul. Steinhardt se angajeaza sa nu-l difuzeze nici in tara, nici in strainatate. In a doua jumatate a anilor '80 insa, in ciuda respectarii conventiei, Securitatea reconfisca Jurnalul, singura copie existenta (JF1). Disperat, Steinhardt redacteaza din memorie o a doua versiune, mai lunga decat prima cu aprox. 160 pagini (JF2). Dupa cativa ani, Securitatea ii returneaza JF1. Steinhardt insa nu doreste sa renunte la niciuna din cele doua versiuni, pe care le considera "versiuni-surori". In plus, el trimite o a treia versiune, usor diferita, la Paris, lui Virgil Ierunca, pentru a fi citita la Europa libera (JF3). Intrucat nu difera prea mult de JF1, e mai corect sa vorbim de recensiune. Cert este ca autorul i-a incredintat lui Virgil Ciomos doua plicuri sigilate continand, primul, versiunea JF1, al doilea, versiunea JF2, cu rugamintea "de a le publica pe amandoua atunci cand se va putea". La ora actuala, Jurnalul fericirii circula si este studiat in licee si universitati numai in versiunea JF1, slab editata si aceasta (fara note suficiente si fara indici, fara explicarea strategiei de publicare etc.). Corect si necesar este sa se publice ambele versiuni, acceptate ca opere depline de autor.

Daruind vei dobindi: cartea pregatita de Steinhardt pentru tipar se numeste, in realitate, Cuvinte de credinta, intrucat contine o serie de predici rostite la Manastirea Rohia. Cartea a aparut imediat dupa 1989 cu sumarul complet schimbat si sub un alt titlu, la Oradea. Ioan Pintea a republicat ulterior volumul netinand cont de dactilograma increditata de Steinhardt si adaugand texte care nu au nimic de-a face cu volumul initial."

Coordonezi o echipa printre ai carei membri se numara si ucenicul lui Steinhardt. Cum v-ati impartit munca?

Inainte de a alcatui echipa de lucru am discutat proiectul cu episcopul Argesului si Muscelului, Calinic. A fost entuziasmat si mi-a promis imediat sprijin financiar, cum s-a si intamplat. Apoi l-am contactat pe Ioan Pintea, posesorul dactilogramelor si al catorva manuscrise, care mi-a raspuns la fel de entuziast. Am venit special de la Rouen la Bucuresti pentru a avea o discutie cu intregul grup, in care am cooptat-o ulterior si pe Viorica Niscov, pe care am rugat-o sa caute in colectiile Bibliotecii Academiei toate textele publicate de Steinhardt in presa interbelica. Viorica Niscov a lucrat cu spor, impecabil, alcatuind un volum de trei sute de pagini. Am numit acest volum Articole burgheze, dat fiind ca multe din texte au aparut in efemera, dar suculenta, Revista burgheza. In fine, cu Virgil Ciomos am avut o lunga si foarte utila conversatie despre soarta Jurnalului fericirii, dat fiind ca lui i s-au incredintat cele doua versiuni ale acestei capodopere. Cu el am hotarat sa refacem editia Jurnalului... in mod stiintific, plecand de la versiunile intocmite de Steinhardt.

Ai publicat la Polirom, la Curtea veche... De ce ai propus seria Editurii Humanitas?

Din masochism, dar si din ratiuni de coerenta culturala. Aceasta editura pentru mine personal inseamna aroganta, vanitate si putin profesionalism. Dar m-am sfatuit cu Alexandru Paleologu, fara indoiala cel mai bun prieten al lui Steinhardt, si am ajuns la concluzia ca locul Scrierilor acestuia se afla alaturi de Seriile Noica, Eliade, Cioran, asadar la Humanitas. Am avut o intalnire in biroul lui Gabriel Liiceanu, unde i-am invitat pe toti colaboratorii mei, alaturi de patronul proiectului, episcopul Calinic. Treaba noastra stiintifica a mers ca pe roate. Eu am alcatuit si trimis un dosar cu toate chestiunile de editare, am fixat personal grila fiecarui volum si am revazut pagina de pagina, am cautat prefatatori, am stabilit titlurile. Primejdia marturisirii era o capodopera ratata. Cred ca acum, in noua versiune, e o capodopera implinita. Nu regret ca mi-am petrecut doua saptamani retusand, reformuland sau eliminand. Ioan Pintea s-a aratat un colaborator asiduu si foarte "ascultator".

Mi-a placut frumoasa prefata a lui Toader Paleologu la "Studiile despre iudaism"...

Volumul "Studii despre iudaism" a fost gandit in editie bilingva. Steinhardt si Neumann scrisesera textele direct in franceza. De aceea i-am si cerut lui Toader Paleologu Prefata in franceza. Editura a fortat nota, din "ratiuni economice", si a scos deocamdata doar traducerea romaneasca. Sper sa iasa si volumul original, in franceza, altfel ramanem la stadiul de erzat. Au fost discutii care mie mi-au mancat timpul si in legatura cu volumul de predici Cuvinte de credinta, aparut pana acum sub titlul, inventat de Ioan Pintea, Daruind vei dobandi. In dosarele pastrate de Ioan Pintea am gasit multe schite preliminare ale predicilor, o mana cereasca pentru un editor. Dar Humanitas n-a priceput si a refuzat sa publice acest dosar in integralitate, invocand costul prea mare al tiparului. Intelegeam un asemenea argument daca venea din partea unui editor simplu bisnitar, dar Humanitas are pretentii de elitism cultural, vezi Doamne!

Sa inteleg ca ai avut ceva piedici...

Numai piedici. Trebuie s-o spun pe sleau (a cata oara?). Romania e tara pierderii timpului, a enervarilor permanente, pentru ca nu se lucreaza decat cu neprofesionisti. Ne place, nu ne place, asta-i adevarul. E ca un blestem: nimic nu poate iesi bine din prima sau civilizat. Piedicile au venit mai intai din partea atotstiutorilor de la Rohia, apoi din partea "usturoi nemancatilor" de la Humanitas. Volumele trebuiau sa apara inca din primavara lui 2005. Liiceanu e previzibil. Dupa ce am muncit luni de zile pe branci la acest proiect (pentru care personal am refuzat sa fiu platit de episcopul Calinic) "instanta morala a natiei" de la Humanitas si l-a apropriat fara scrupule. Pe coperta a IV-a a Seriei trebuia sa apara numele finantatorului si al coordonatorilor: eu, Pintea si episcopul Calinic. Numele respective apar undeva, la rubrica Multumiri ("au fost si ei pe-acolo"!). E ca si cum Editura Polirom ar publica Septuaginta cu numele Franciscai Baltaceanu, al Monicai Brosteanu si al meu, coordonatorii editiei, la rubrica Multumiri, din coada Introducerilor. Asta, dupa mesajele "de amor" pe care Liiceanu mi le trimisese in 2004, pentru a-i ceda lui editia si nu altei edituri. Bine, Romania musteste de uzurpatori neobrazati, voi scrie la un moment dat o brosura despre subiect, care mi se pare esential pentru definirea speciei "roman".

De ce ti-ai dat acordul pentru publicare in aceste conditii?

Mi-am dat in extremis acordul pentru publicarea editiei mele din doua motive: din iubirea fara margini pe care i-o port fratelui Nicolae si ca sa nu batjocoresc munca grupului pe care l-am alcatuit cu truda si consum de timp. Nu-mi puteam inchipui totusi ca numele noastre, ale actorilor principali, vor disparea de pe coperta si ca nu mi se va respecta editia. Nici acum nu pot sa cred ca e adevarat. Ei bine, este. Halal culturnici! In fond, o merit, ar fi trebuit sa dau proiectul altei edituri, civilizate.

De unde au pornit neintelegerile?

Nu sunt la prima aventura urata cu Liiceanu. In 1996 am descoperit 110 pagini semiinedite din Jurnalul lui Mircea Eliade. De ce spun "semiinedite"? Eliade, cum se stie, scria literatura si jurnal in romaneste. Paginile respective au fost traduse in anii '80 in franceza, publicate in franceza, dar originalul romanesc disparuse. Eliade insusi il credea pierdut si se resemnase. Cand doamna Eliade si-a vandut apartamentul din Charles Dullin, de la Paris, eu si sotia mea am primit mare parte din lucrurile de acolo. Intrand in apartament, batranul care se ocupa de operatiunea vinderii acestui apartament m-a rugat sa duc la ghena doi saci de plastic umpluti cu hartii. Mi-a spus, inocent, ca nu contin decat dactilograme ale cartilor publicate deja de Eliade, fara nici un interes. Incomodau trecerea prin hol si trebuiau sa dispara la gunoi. Fireste, n-as fi aruncat la gunoi nici un muc de tigara care ar fi atins buzele lui Eliade, asa ca, enervat, dar fericit ca m-am aflat acolo in acel moment, am pus sacii in masina. Apoi, clasand continutul, am descoperit cele o suta zece pagini "pierdute" din Jurnal, pe care domnul Mircea Handoca fusese obligat sa le traduca, pentru editia de la Humanitas, din... franceza. Un filolog stie ce inseamna o asemenea descoperire. Am trimis editurii Humanitas, inca din 1997 (sic!) dactilograma respectiva, care nici pana acum n-a publicat-o. Ba mai mult, acum un an, a aparut o noua editie a Jurnalului Eliade, ingrijita de dl Handoca, fara ca aceste 110 pagini sa apara undeva. Probabil dl Handoca nici nu stie de existenta lor, altfel si-ar fi facut datoria. La apelurile mele repetate catre directoarele Humanitas mi s-au dat raspunsuri de genul: "nu stim unde se afla dactilograma"; "s-au schimbat directorii literari si s-o fi ratacit prin depozit" etc etc. Cand ai o suta zece pagini inedite din Eliade si nu-ti amintesti unde le pui e grav. Inseamna ca putin iti pasa de cultura. Mi-e jena ca am putut conta pe o asemenea pseudoeditura in cazul Eliade. Acum opt ani Joaquin Garrigos, stralucit traducator de literatura romaneasca in spaniola, a capatat o fotocopie a paginilor respective de la Editura Humanitas pentru traducerea spaniola a Jurnalului. Garrigos povesteste in prefata acestei editii spaniole ce s-a intamplat cu dactilograma si cum a avut norocul sa profite de pe urma descoperirii ei. Asadar spaniolii beneficiaza de o traducere facuta dupa o editie romaneasca fiabila, in vreme ce romanii, din cauza Editurii Humanitas, asteapta si acum, in 2006, editia respectiva.

Permite-mi sa spun ca, trecand peste avatarurile pe care mi le-ai povestit, integrala este o reparatie postuma adusa lui Steinhardt si o mare bucurie pentru cititorii romani.

Da, ai perfecta dreptate, cu acest gand am si pornit. Daca nu eram absolut convins de necesitatea Seriei nu-mi abandonam patristica pentru o vreme. Ma simt insa sfasiat intre admiratia pentru Steinhardt si sila fata de domnul Goe redivivus. Ce vom face cu Jurnalul fericirii, marea capodopera editata pe jumatate, poate nici macar? Putina lume stie ca, in 1990, Jurnalul fericirii a fost intai propus spre publicare editurii Humanitas. Dar Liiceanu l-a lasat sa zaca vreo cateva luni de zile, pretinzand ca nimeni nu-l va cumpara si ca e "prea gros". Intre timp, Jurnalul a aparut la Dacia, cu succesul enorm pe care-l stim cu totii. Dar versiunea de la Humanitas, pretinde acelasi Liiceanu, nu mai exista. Directorul editurii are "o gaura neagra in memorie", ca sa-i citez propria declaratie. Virgil Ciomos n-a recuperat dactilograma nici pana azi. E foarte grav si foarte important, pentru ca versiunea respectiva era diferita de versiunea aparuta la Cluj. Daca exemplarul e definitiv pierdut e o pierdere cu consecinte teribile. Ce n-au putut face ********ii a reusit, iata, din indolenta, Liiceanu. Mai mult decat atat. Virgil Ierunca i-a predat aceluiasi Liiceanu o alta versiune a Jurnalului fericirii, versiunea 3, sa o numim asa, care fusese citita pe vremurile ceausiste la "Europa libera". Nici aceasta versiune, "Ierunca" nu se mai gaseste. Ierunca mi-a spus clar, acum doi ani, confirmat si de Monica Lovinescu: el n-a recuperat nimic de la Humanitas, in vreme ce Liiceanu ridica din umeri amnezic. Vorbim aici despre Eliade, despre Steinhardt, adica despre doi clasici ai literaturii noastre, nu despre doi debutanti oarecare! Asemenea comportamente sunt inadmisibile si, intr-o cultura normala, ar scoate definitiv din circuit o editura. Nu e si cazul culturii romane. Probabil multi dintre fanii directorului de la Humanitas (sa nu uitam, editura capatata plocon de la Stat), in loc sa fie revoltati de trista figura a idolului lor se vor arata revoltati de punerea mea la punct. Personal nu ma mai mir de nimic. Nu am de dat socoteala decat lui Dumnezeu si oamenilor cinstiti si destepti din Romania. Doar acestia ma fac sa ma mai simt util in propria mea tara si cultura. Restul e plevusca trecatoare.

Interviu realizat de Margarita GEICA

Bancaru
10th February 2007, 21:41
Asta pentru ca Liiceanu a semnat scrisorica?

miril
10th February 2007, 21:42
Liiceanu-i Liiceanu dar...se mai intampla, sunt sigur!

miril
11th February 2007, 10:03
"Lectia" lui Ionesco s-a predat in tara Simona Chitan, Diana Antonescu Ev Z

Spectacolul de teatru montat la Londra dupa piesa lui Eugen Ionesco a fost interpretat de Alina Cojocaru, prim-balerina la Covent Garden, pe scena Nationalului.

Prim-balerina la Covent Garden, Alina Cojocaru pare sa nu uite de publicul romanesc, asa ca, in ultimii ani, este o prezenta constanta pe scenele bucurestene.

In cadrul Galei "Alina Cojocaru" 23-24 ianuarie, organizatorii, printre care balerina insasi, au reusit sa aduca pe scena Teatrului National trei perechi ale Operei Regale Britanice si o parte dintre cei mai talentati elevi ai Liceului de coregrafie "Florian Capsali" din Bucuresti.

Prin gratia si expresivitatea interpretativa, cea mai titrata balerina din Romania, in varsta de 25 de ani, a adus pe scena Teatrului National o parte din numerele cu care pe marile scene ale lumii a avut un rasunator succes. Printre partenerii de dans se numara si partenerul sau de viata, Johan Kobborg, alaturi de care a evoluat in "Lectia", de Eugen Ionesco.

Programul a cuprins in prima parte atat numere celebre ale baletului clasic, in special pe muzica lui P.I. Ceaikovski ("Frumoasa din padurea adormita", "Lacul lebedelor"), cat si momente in care dansul contemporan a excelat (pe muzica lui Claudio Monteverdi sau White Stripes), libertatea de exprimare a balerinilor fiind aplaudata indelung la scena deschisa.

Alina a dansat la Teatrul National alaturi de Deirdre Chapman, Zenaida Yanowsky sau Steven McRae, iar programul a inclus si "Valsul Florilor", "Festivalul Florilor", "Chroma" (solo) sau "Afsked".

De la Covent Garden la Teatrul National

A doua parte a spectacolului a inclus o montare dupa piesa "Lectia", a celebrului Eugen Ionesco. Muzica apartine compozitorului Georges Delerue, care a intuit perfect subiectul expresionist al baletului, realizand pentru acesta un fond sonor cum nu se poate mai potrivit pentru teatrul absurd.

Aceasta a doua parte nu a fost numai un simplu balet, ci o combinatie intre decoruri, muzica, fragmente de balet clasic, dans contemporan si mimica. Personajele pe care Alina Cojocaru (eleva), Johan Kobborg (profesorul) si Deirdre Chapman (pianista) le interpreteaza sunt elementare si mecanice, iar tragicul si comicul coexista, fara cuvinte, numai din gestica.

Alina, imbracata in galben, este in rol ca o fetita naiva, danseaza cu candoare si isi joaca trairile cu ingenuitate, impresionand prin expresivitatea mimicii si gesticii.

Coregrafia baletelui este semnata de danezul Flemming Flindt si a avut prima auditie in 2005, intr-un teatru londonez. Ca in orice balet contemporan, subiectul si muzica le ofera interpretilor o mare libertare de exprimare scenica, fapt care a fost exploatat la maximum de cei trei balerini.

"Am vrut foarte mult sa aduc "Lectia" acasa si m-am luptat foarte mult sa aducem aici decorurile in care am jucat si la Londra. Este un spectacol nemaipomenit", spune Alina Cojocaru.

"Johan a facut ceva foarte special in rolul sau. El a avut o problema la un tendon, care l-a tinut departe de scena sase luni. A fost o placere sa fiu din nou alaturi de el la aceasta gala. A iesit asa de bine! Iar Johan era cu adevarat fericit. El a jucat "Lectia" si la el in Danemarca."

Amprenta scolii ruse

Alina cu Johan s-au intalnit in urma cu patru ani la Londra. "Trebuia sa dansam impreuna in "Romeo si Julieta". A fost dragoste la prima vedere. De atunci nu ne-am mai despartit. Noi ne gandim la rolurile noastre si in afara scenei. Simtim arta la fel, de aceea ne completam atat de bine", povesteste ea.

"Sunt foarte mandru de Alina. Eu sunt danez, ea e romanca, acasa pentru noi ramane Londra, dar suntem fericiti sa dansam in Romania", completeaza Johan.

Alina Cojocaru a plecat la varsta de 10 ani din Romania pentru a urma cursurile Scolii de Balet din Kiev. "La inceput mi-a fost greu, nu cunosteam limba rusa si resimteam lipsa familiei. A fost greu pentru ca eram doar un copil", spune Alina.

In urma castigarii unui Premiu Lausanne, balerina a primit in 1997 o bursa de studiu la Royal Ballet School din Londra, unde a avut sansa de a lucra tot cu profesori rusi.

"Modul de viata londonez m-a uimit, pentru ca oamenii sunt calmi chiar si in momente foarte grave. Am invatat de la londonezi ca trebuie sa ma controlez in orice imprejurare", povesteste tanara.

La scoala de balet din Londra se pune accent pe miscarea larga a mainilor si pe pasii mici, in timp ce scoala rusa de balet implica tot corpul in miscarea coregrafica.

"Am incercat sa combin stilurile, dar scoala rusa si-a pus amprenta asupra mea", crede ea. "Acum stilurile s-au rupt.

Totusi, scoala rusa le determina pe toate celelalte. Balerinii rusi au un fel al lor de a se misca, ii recunosti oricum. Baletul rusesc ramane incofundabil", explica Alina.

Tot sufletul pe scena

Spectacolul de la Bucuresti ne-a infatisat-o pe Alina Cojocaru vizibil emotionata de reactia publicului si a tinerilor balerini veniti "cu clasa" la balet, care nu au mai contenit cu aplauzele si "bravourile". In ambele seri, sala mare a Teatrului National s-a dovedit a fi neincapatoare, o parte a publicului fiind nevoita sa-si rezerve un loc chiar pe scara.

"Ideea mea a fost sa arat varietatea si diversitatea dansului. Dansul modern e o provocare, se dezvolta in fiecare zi. Exista multe trupe de dans modern, dans contemporan si dans clasic. Am incercat sa aduc la Bucuresti nume si coregrafi din baletul clasic de un nivel maxim", spune artista.

"In dansul modern parca nu ar exista nicio limita. Este o libertate in miscare extraordinara, incerc, ca si in dansul clasic, sa am aceeasi libertate. Totusi, imi place foarte mult dansul clasic.

Rolul meu de suflet ramane "Giselle". Ma transpun total si dau tot ce-i mai bun in mine pe scena. E o bucurie sa revin acasa", marturiseste Alina.

Talent si sensibilitate

A patra oara in Romania, tara de origine

> Alina Cojocaru s-a nascut pe 27 mai 1981, in Bucuresti, a studiat la Kiev timp de sapte ani si s-a perfectionat din 1997 la Scoala Regala de Balet din Londra.

> A debutat la Kiev in "Don Quijote". A revenit la Londra in 1999, ca prim-balerina.

> In 2002 a interpretat pentru prima oara rolul titular din "Giselle". Danezul Johan Kobborg, partenerul ei, este la fel ca si ea, prim-balerin la Royal Opera House.

> In acelasi an, a aparut pentru prima oara pe o scena romaneasca, interpretand, alaturi de ansamblul Operei Nationale din Bucuresti, rolul titular din "Giselle".

> A revenit in 2003 pentru a dansa, alaturi de Johan Kobborg, in cadrul Galei de balet din Festivalul "George Enescu".

> La a treia venire, in 2005, Alina a dansat tot cu Kobborg si cu Baletul ONB in "Don Quijote".

> Presedintele Romaniei Ion Iliescu (2002) i-a conferit Ordinul National de Merit in grad de Cavaler.

miril
11th February 2007, 10:41
Lui Iacov i se da o sansa sa respire mai...linistit:

Tărăniștii doljeni vor să demareze procedura de suspendare a primarului Craiovei

Tărăniștii doljeni vor să demareze procedura de suspendare din funcție a primarului Craiovei, Antonie Solomon. PNȚCD Dolj consideră că Solomon îi sfidează pe craioveni pentru că intenționează să-și cumpere o mașină de 60.000 de euro, proiect avizat de Consiliul Local.

Asta după ce, la conferința de presă de acum două zile, țărăniștii au apărut cu măști pe față, protestând împotriva mirosurilor urâte din oraș. Antonie Solomon consideră însă că orice primar de municipiu are dreptul la o mașină sigură, care să-l protejeze și consideră că un jeep i-ar da prestanță.

Inițial, nici consilierii liberali nu au fost de acord cu suma alocată pentru achiziționarea mașinii, dar până la urmă au alocat fondurile necesare. Modelul jeep-ului va fi hotărât în urma unei licitații publice.
Sursa: Realitatea TV

miril
12th February 2007, 13:58
Mai avem...putin si noul razboi rece-i gata. De vina-i fenomenul de...sera:

Putin vede baze NATO in Romania Claudia Ciobanu Cotidianul

Presedintele rus a confundat, in repetate rinduri, NATO cu Statele Unite, in cursul unui discurs rostit la München.

Cu ocazia unui summit anual despre securitate petrecut la München, Putin a facut referire la bazele militare americane din Romania si Bulgaria, pe care le-a numit baze NATO, si a comentat ca acestea ajuta organizatia nord-atlantica sa isi intinda influenta pina la granitele rusesti. Continuind in aceeasi confuzie, intentionata sau nu, Putin a acuzat NATO ca ameninta Moscova, prin planurile de a construi un scut antiracheta in Europa.

Prezent si el la reuniune, secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, l-a corectat pe Putin si a precizat ca proiectele de construire a scuturilor sint rezultatele unor negocieri bilaterale ale Statelor Unite cu Polonia si Cehia si ca bazele militare din Romania si Bulgaria nu sint ale NATO, ci tin de comandamentul militar american din Europa. Scheffer a fost nemultumit si de modul in care Putin a vorbit despre „expansiunea“ organizatiei. Explicind ca exista o diferenta intre termenii „expansiune“ si „extindere“, Jaap de Hoop Scheffer a precizat: „NATO nu se extinde pe seama nimanui. Tarile care vor sa fie membre ale clubului democratiilor adera de bunavoie.“ Nu se poate vorbi despre „expansiunea“ NATO, ci numai de „extinderea“ organizatiei, a adaugat el.

be@
12th February 2007, 16:33
Marian Iancu: "Zambon sa-mi suga p..a!"


Presedintele Politehnicii Timisoara, Marian Iancu, se razboieste incontinuu cu italianul Claudio Zambon. Derulat la televizor, in ziare sau prin tribunale, conflictul dintre cei doi patroni de cluburi a escaladat duminica, 11 februarie. "Sa-mi suga p..a Zambon! E un escroc, un individ care a fost declarat persona non grata de FRF. In loc sa dea bani jucatorilor, le spunea sa-si scoata femeile la produs. Sunt declaratii de la fotbalisti in acest sens. Intrebati-l pe Prunea! El nici nu s-a judecat cu noi, s-a judecat cu Poli care era a lui Dobos. Este un escroc ca vrea sa-mi vanda ce nu are. El nu putea sa se judece cu noi la TAS, pentru ca inca nu s-au terminat toate caile legale in tara. Noi avem hotarari de la judecatorie si nici o instanta fotbalistica nu le poate schimba”, a tunat Iancu, ca raspuns la declaratia italianului, care a spus ca echipa banateana risca depunctarea, iar FRF, excluderea de la FIFA.

miril
13th February 2007, 13:19
Euromiorita Rupert Wolfe Murray Cotidianul

Propunerea de interzicere a transhumantei contravine valorilor Uniunii Europene.

Desi transhumanta ar putea sa contravina unor reguli ale UE privind sanatatea publica, in tarile Uniunii Europene exista o tendinta puternica de a sprijini obiceiurile traditionale si de a incuraja diversitatea. Transhumanta este un obicei stravechi, care ofera un venit locuitorilor din mediul rural, unde slujbele sint rare, iar emigratia ridicata. In plus insa, ea poate deveni o practica sprijinita de cei interesati de stiluri de viata care nu dauneaza mediului inconjurator.

De multa vreme, consultantii care lucreaza la proiecte cu finantare europeana stiu ca Romania a acceptat pur si simplu toate conditiile care au decurs din statutul de membru al UE. Mai multi consultanti internationali au aratat ca alte state membre studiau fiecare prevedere a UE, incercind sa estimeze impactul adoptarii ei, iar mai apoi o negociau. Un exemplu in acest sens este Polonia, care a refuzat norma europeana privind impunerea de vize cetatenilor ucraineni. Romania insa si-a deteriorat relatia cu Serbia (ca sa nu mai vorbim despre cea cu Moldova), aplicind regulile UE privind introducerea vizelor pentru cetatenii acestui stat.

Scandalul transhumantei este un alt capitol din aceasta practica a acceptarii oarbe a regulilor UE. Ironia este ca tocmai Bruxelles-ul ar fi putut da dovada de mai multa intelegere fata de ciobanul roman decit Bucurestiul. Faptul ca peste 40% dintre romani traiesc la tara nu pare sa constituie un motiv de ingrijorare pentru cei care fac politica la Bucuresti. Ce se intimpla daca modul lor de trai devine ilegal si daca le va fi imposibil, din punct de vedere economic, sa supravietuiasca in mediul rural? Ce s-ar intimpla daca milioane de tarani s-ar muta la oras, asteptind sa primeasca slujbe pentru care nu s-ar putea califica, solicitind asistenta sociala si casa? Intrebat de un expert britanic despre masurile privind fermele de subzistenta, raspunsul unui oficial al Ministerului Agriculturii a fost „nu va faceti griji, po****tia rurala e saraca si imbatrinita. In curind n-o sa mai fie“.

In statele membre ale UE, unde zonele rurale au devenit depo****te, autoritatile sint ingrijorate de acest fenomen si investesc resurse financiare considerabile pentru a dezvolta tot felul de surse alternative de venit. Desi Franta a avut cel mai mare succes in acest sens, exista exemple si in alte state membre, demonstrind ca practicile traditionale au fost sprijinite si integrate in viata moderna. In Scotia, in nord, existau zone aproape parasite. Cu sprijinul fondurilor europene, guvernul britanic a investit in linii de telecomunicatii, Internet si in centre de afaceri la tara. In ultimii ani, nordul Scotiei a devenit un loc din ce in ce mai cautat; multi londonezi si locuitori ai altor orase s-au mutat la tara, in Highlands - o regiune care aproape ca a devenit „la moda“.

In Marea Britanie insa doar 2% din po****tie locuieste la tara. Multi regreta faptul ca s-a pierdut o buna parte din traditii ca urmare a urbanizarii. Acum, cind chestiuni cum ar fi incalzirea globala si protectia mediului capata tot mai multa importanta, oamenii au inceput sa reanalizeze modul de viata din mediul rural. In Marea Britanie insa nu mai are cine sa practice vechile mestesuguri si obiceiuri traditionale. Putem sa aflam despre traiul rural doar din carti si din muzee. Britanicii care vin in Romania sint incintati de satele romanesti, in vreme ce romanii sint uluiti sa afle ca noi apreciem acest mod de viata. Este un mod de viata care, odata pierdut, nu va mai putea fi recreat cu subventii de la stat.

Rupert Wolfe Murray, cetatean britanic, este in prezent consultant PR si producator de filme documentare.

miril
13th February 2007, 13:25
PSD: Basescu e rau si cind vorbeste, si cind tace Cristian Sutu, Lucian Gheorghiu Cotidianul

PSD i-a declarat razboi lui Traian Basescu. In mod oficial.

Documentul prin care PSD a declansat ieri suspendarea pre-sedintelui contine atit lucruri serioase, cit si acuzatii hazlii.

31 de capete de acuzare, grupate pe sase capitole si insirate pe 25 de pagini. Asa arata documentul depus ieri de PSD la Parlament si pe baza caruia solicita suspendarea presedintelui Traian Basescu. Redactat intr-un stil catastrofic, actul inventariaza fapte, dar mai ales vorbe de-ale presedintelui, de la cele care par a ridica reale probleme constitutionale – cum ar fi neconsultarea partidelor parlamentare in momentul desemnarii premierului – la altele mai degraba derizorii – infiintarea celulei de criza dupa rapirea jurnalistilor in Irak. Daca in cea mai mare parte a documentului presedintele e acuzat ca a vorbit prea mult, in final i se reproseaza si ca a tacut in loc sa stinga diverse conflicte.

Primul pas pentru demiterea din functie a presedintelui Traian Basescu a fost facut. Ieri, PSD a depus la Parlament documentul prin care solicita suspendarea din functie a sefului statului. 25 de pagini de argumente juridice si politice. 6 capitole. 31 de capete de acuzare. Semnatari: 182 de parlamentari de la PSD si PRM.

Mult asteptatul document a fost facut public si pe pagina de Internet a PSD, la scurt timp dupa ce Mircea Geoana l-a prezentat intr-o conferinta de presa. Toate acuzatiile pe care i le aduce PSD sefului statului converg catre o singura idee: dictatura. Liderul pesedist foloseste in mod explicit aceasta notiune: „Votul pe care Parlamentul il va da impotriva lui Basescu va fi un vot pentru salvarea democratiei. Votul pe care poporul il va da impotriva lui Basescu va bloca nasterea unui nou dictator in Romania“.

Liderul PSD a folosit si expresii care dau bine la popor, spunind despre Basescu ca este un „presedinte jucator, bautor si dansator“. Geoana a admis faptul ca „Traian Basescu este, intr-o oarecare masura, un politician po****r“, dar a facut apel la Parlament si la po****tie sa aleaga intre „o republica de inspiratie europeana sau o republica de inspiratie sovietica, despotica si antidemocratica“.

Principalele acuzatii

1. Incalcarea principiilor statului de drept, a principiului democratiei si pluralismului politic, nesocotirea rolului Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului roman si incalcarea dispozitiilor Constitutiei. (Cazuri concrete: nominalizarea premierului Tariceanu fara consultarea partidelor; solicitarea privind revocarea presedintilor Camerei Deputatilor si Senatului; aprobarea demisiilor SRI si SIE etc.).

2. Incalcarea textelor constitutionale referitoare la rolul presedintelui in raporturile sale cu Guvernul si celelalte organe ale administratiei. (Cazuri concrete: infiintarea CNI, interventiile pe linga ministrul Economiei etc.).

3. Incalcarea principiului separatiei puterilor prevazut de art. 1 alin. 4 din Constitutie si a textelor care reglementeaza raporturile presedintelui cu autoritatea judecatoreasca, precum si a prevederilor Constitutiei, referitoare la Curtea Constitutionala. (Cazuri concrete: anuntarea viitorului sef al CSM inainte de vot; a sugerat Curtii Constitutionale sa-si revizuiasca pozitia etc.).

4. Incalcarea prevederilor constitutionale referitoare la obligativitatea generala a respectarii legilor si la apararea drepturilor fundamentale ale cetatenilor. (Cazuri concrete: interceptarea telefoanelor ministrilor; refuzul de a prezenta in Parlament strategia nationala de aparare etc.).

Ce a fost scos din document

Ultimele retusuri pe document le-a facut ieri chiar Mircea Geoana, care, potrivit unor surse din PSD, a simtit nevoia sa elimine urmatoarele fapte „anticonstitutionale“: presedintele a condus masina in stare de ebrietate, a baut sampanie de Revelion si a aruncat sticla in multime.

Puteti descarca documentul de aici.

Pericol mare
Potrivit ultimelor calcule, opozitia mai are nevoie de sase voturi pentru suspendare. Celor 229 de parlamentari PSD, PRM si PC li se adauga doi independenti si doi minoritari. PD, PNL, UDMR, PLD au declarat ca nu voteaza.

Demiterea, pas cu pas
* Primul pas: propunerea de suspendare se depune la cele doua Camere.

* Pasul doi: in sedinta comuna se prezinta propunerea de suspendare si se asculta explicatiile presedintelui. Se voteaza daca propunerea de suspendare se trimite la Curtea Constitutionala sau daca se constituie o comisie de ancheta. Daca nu se obtin voturile necesare, procedura nu se mai continua.

* Pasul trei: se trimite la Curtea Constitutionala propunerea de suspendare sau, dupa caz, raportul comisiei de ancheta.

* Pasul patru: Curtea Constitutionala dezbate.

* Pasul cinci: in sedinta comuna se dezbate suspendarea, presedintele putind interveni oricind doreste. Numar necesar de voturi - 235. Toate aceste proceduri dureaza circa o luna si jumatate.

* Pasul sase: in 30 de zile se organizeaza referendumul de demitere.

Parlamentul a aminat cu o zi discursul presedintelui
Cu 21 de voturi pentru si 3 contra (PD), Birourile Permanente ale Parlamentului au stabilit ca presedintele Basescu sa-si sustina mesajul miercuri dimineata, si nu marti cum solicitase seful statului.

Pentru prima oara in perioada postdecembrista, Parlamentul se opune solicitarii presedintelui Romaniei si nu accepta data propusa de acesta pentru a-si prezenta mesajul catre Legislativ. Motivul oficial invocat si ridicat de PSD in sedinta Birourilor Permanente a fost acela ca pentru ziua de marti ordinea de zi era deja stabilita.

Tot la propunerea PSD, prin senatorul Ilie Sarbu, s-a decis de principiu ca Traian Basescu sa-si prezinte mesajul miercuri, la ora 9.00. In cele din urma, dupa consultari intre Presedintie si sefii celor doua Camere, s-a decis ca Basescu sa prezinte mesajul miercuri, la ora 17.00.

Fara „deosebita consideratie“

Vicepresedintele PD Ioan Oltean ne-a declarat, dupa votul din Birourile Permanente, ca „nu existau motive pentru aminare“. El a combatut teza ca discursul prezidential ar fi putut sa dea peste cap dezbaterile motiunii simple initiate in Senat impotriva ministrului Justitiei, Monica Macovei. „Motiunea de la Senat este programata pentru ora 15.30, iar pina atunci presedintele isi putea prezenta mesajul, pentru ca a solicitat sa vorbeasca la 14.30“, a precizat Ioan Oltean.

Reprezentantii celorlalte partide din conducerea Parlamentului nu sustin aceasta opinie, mai mult, s-au aratat deranjati de faptul ca presedintele nu a trimis in adresa oficiala si tema mesajului. Cel mai tare i-a deranjat insa un aspect aparent minor: „Fata de precedentele doua adrese ale presedintelui, acum a disparut si fraza protocolara din final &#171;cu deosebita consideratie&#187;“, a subliniat Crin Antonescu (foto).

Cu sau fara dezbateri pe marginea discursului

La propunerea PNL, tot cu 21 de voturi la 3 s-a decis ca, in functie de continutul mesajului, in plenul Parlamentului sa se propuna, dupa discursul presedintelui, dezbateri pe tema prezentata. PD a protestat, sustinind ca uzantele nu prevad asa ceva, dar alin. 2 al art. 7 mentioneaza ca, „dupa primirea mesajului, Parlamentul poate hotari dezbaterea acestuia“.

„Daca se va considera ca sint necesare dezbateri si se va vota in acest sens, ele vor avea loc si in cazul in care seful statului va parasi plenul“, ne-a declarat Crin Antonescu.

Vadim vine cu camasa de forta
Se pare ca PRM se pregateste sa faca din nou scandal in timpul prezentarii mesajului presedintelui, asa cum a procedat si in sedinta in care Traian Basescu a citit documentul de condamnare a comunismului. Declaratia de ieri a lui Vadim este sugestiva: „Scandalul va fi la cub fata de ce a fost in 18 decembrie 2006 si eu ii promit ca ii aduc o camasa de forta si o seringa mare cu care il vom calma. Daca nu e zdravan la cap, sa se duca la Balaceanca“.

miril
13th February 2007, 18:01
Europarlamentarii consideră referendumul neconstructiv

Referendumul pentru autonomie organizat de Consiliul Național Secuiesc este neconstituțional și neconstructiv. Aceasta este opinia liderilor principalelor grupuri politice din Parlamentul European.

Președintele partidului po****r European, Joseph Daul, a spus că grupul său, cel mai mare din Parlamentul European, nu sprijină nicio inițiativă care este în afara legii, în afara Constituției țării respective.

"Astfel de acțiuni nu sunt uzuale în Uniunea Europeană. Încercăm să construim Europa pe baza principiului unității și nu pe baza principiului de separatism", a spus Daul.

Socialiștii europeni pun și ei sub semnul întrebării legalitatea referendumului și maniera în care acest vot a fost organizat. Ei insistă că Europa este bazată pe unitate și orice inițiativă de secesiune este contrară spiritului european.

Liderul liberalilor europeni, Graham Watson, a spus că votul privind autonomia este un fel de sondaj de opinie, dar nu un referendum, căci este contrar Constituției României. Watson a spus că România a făcut progrese remarcabile în privința drepturilor minorităților și că noi reforme nu pot fi făcute și noi drepturi nu pot fi acordate prea repede.

Liderul liberal a spus că este de competența României și a Guvernului României să hotărască dacă mai multă autonomie va fi acordată unor regiuni sau comunități.

Sursa: Realitatea TV

miril
14th February 2007, 10:10
Presedintele Ungariei considera ca autonomia teritoriala a maghiarilor nu e anticonstitutionala Adrian POPESCU, Eva GALAMBOS Gandul

Presedintele Ungariei reproseaza politicienilor romani ca "se joaca foarte usor cu calificativele" atunci cand discuta despre autonomia minoritatii maghiare din Romania. "Daca ceva este anticonstitutional sau constitutional, aceasta nu este o categorie de calificare politica, ci are niste baze juridice foarte intemeiate. Iar cu asemenea calificative nu este cazul sa ne jucam foarte usor", a declarat presedintele Laszlo Solyom, intr-o conferinta de presa sustinuta la finalul vizitei de cateva ore, facuta ieri la Targu Mures.

Seful statului ungar nu si-a ascuns divergenta de opinii cu presedintele Basescu in privinta acestei probleme: "Presedintele Basescu a spus parerea dansului, iar eu am spus parerea mea. Eu consider ca minoritatea maghiara din Romania este parte a natiunii culturale ungare, asa cum romanii care traiesc in Ungaria sunt parte a natiunii romane. Autonomia culturala e un drept unanim recunoscut in Europa de astazi, ca si celelalte forme ale autonomiei unei minoritati, si daca comunitatea respectiva o doreste, atunci e posibila si autonomia teritoriala, iar Ungaria sustine toate aceste demersuri constitutionale". De asemenea, seful statului ungar a insistat ca i-a cerut presedintelui Basescu sa fie adoptata cat mai repede Legea minoritatilor, adaugand ca "nu mi-am ascuns ingrijorarea provocata de anumite voci din Parlamentul Romaniei in legatura cu aceasta lege". Intrebat ce parere are despre prezenta a doi deputati din partea FIDESZ-ului din Parlamentul de la Budapesta, veniti ca observatori la referendumul pentru autonomia teritorial-etnica a asa-zisului "Tinut Secuiesc", presedintele Ungariei a replicat: "Nu am ce sa comentez, pentru ca am aflat de la presedintele Basescu ca cei doi parlamentari au venit in Romania in calitate de turisti". Pe parcursul celor 5 ore petrecute la Targu Mures in prima parte a zilei de ieri, seful statului ungar a avut o intalnire cu prefectul judetului Mures, Ciprian Dobre, si cu primarul din Targu Mures, Dorin Florea, i-a facut o vizita privata presedintelui UDMR Marko Bela, la biroul sau de la sediul UDMR, a vizitat Universitatea "Sapientia" si s-a intalnit cu un grup "reprezentativ" de intelectuali mureseni, accesul presei fiind interzis la toate aceste intalniri. La plecare, Laszlo Solyom a promis ca, la viitoarea sa vizita in Romania, va ajunge "cu siguranta" si in Secuime, care nu a fost inclusa in programul acestei prime vizite "din ratiuni de protocol".

Presa ungara de ieri comenteaza din greu vizita presedintelui Laszlo Solyom la Bucuresti. "Atmosfera cordiala s-a risipit intr-o clipa, la conferinta de presa comuna a celor doi sefi de stat, gazda, Traian Basescu, avand o iesire deosebit de dura impotriva tendintelor autonomiste din Tinutul Secuiesc", scrie Nepszbadsag, care a precizat ca aceasta izbucnire a fost declansata de o intrebare prost tradusa, pusa de un ziarist de la acest cotidian. "In fata colegului sau Laszlo Solyom, Basescu i-a amenintat pe cei care se ocupa in judetele Harghita, Covasna si Mures de culegerea unor opinii ca, in cazul in care ar dori sa valorifice rezultatele &#171;testului&#187; lor in scopuri politice si sa organizeze un referendum, vor incalca legea si Constitutia. Atunci, statul roman va lua masuri dintre cele mai severe pentru apararea integritatii sale teritoriale... Probabil de furie, Basescu a renuntat la interviul promis postului de televiziune &#171;Duna&#187;, in schimb iesirea sa i-a stimulat si pe alti politicieni romani sa faca declaratii. Emil Boc, presedintele PD si primarul Clujului, a fost gata-gata sa califice testul din Tinutul Secuiesc o instigare etnica", arata cotidianul citat.

Publicatiile Nepszabadsag, Magyar Nemzet, Nepszava si Magyar Hirlap subliniaza deosebirile de abordare a celor doi presedinti in problema minoritatilor. Astfel, spre deosebire de Basescu, Laszlo Solyom a numit autonomia culturala un lucru firesc, iar cea teritoriala, un fapt posibil. El a mentionat ca in Ungaria se aplica autonomia culturala. Vorbind despre conceptul de natiune culturala, pe care l-a abordat si la Targu Mures, presedintele Ungariei a afirmat ca, in sens cultural, romanii din Ungaria sunt parte a natiunii romane. In acest context, Solyom "nu s-a referit la minoritatea maghiara transilvana, ci la partea natiunii ungare care traieste in Romania". In prelegerea tinuta la Universitatea Sapienta din Targu Mures, el a aratat ca in cele doua zile, nu a vorbit niciodata de minoritatea maghiara ci de comunitatea maghiara din Romania. Societatea maghiara poate sa supravietuiasca si sa se integreze fara sa fie asimilata numai daca va dispune de o infrastructura, de institutiile culturale necesare, a mai aratat presedintele, potrivit Magyar Nemzet... Domnia-sa a propus un dialog vizand clarificarea conceptului de autonomie teritoriala caruia i se opun opinia publica si elita politica din Romania si a carei forma initiala poate fi considerata asocierea administratiilor locale din Tinutul Secuiesc", a relatat Nepszabadsag.

Statul national omogen - o eroare

In toastul rostit la dineul oferit de presedintele Basescu, presedintele Ungariei a apreciat ca "atat pentru poporul maghiar, cat si pentru poporul roman au produs multe prejudicii acele staruinte care tindeau spre intemeierea unui stat national omogen. Integritatea de stat si natiunea formatoare de comunitate culturala nu sunt notiuni care s-ar exclude reciproc.? Inainte de vizita mea oficiala de stat, am colindat acele zone ale Ungariei, in care traieste majoritatea po****tiei romanesti. Este o comunitate pe care de altfel Constitutia Ungariei o considera ca factor constitutiv al statului... dar pe care o consider ca parte a natiunii romane". "Romania, a mai spus presedintele Ungariei, este caminul unei comunitati de maghiari, care numara un milion si jumatate de suflete. In timp ce ei sunt cetateni ai Romaniei, pe baza identitatii, a constiintei istorice, a limbii si culturii lor, ei sunt legati cu fire puternice de Ungaria si de maghiarimea din intregul Bazin Carpatic. Baza existentei lor inseamna apartenenta la natiunea maghiara". La incheierea toastului, Lᳺl��lyom a cerut aprobarea Legii minoritatilor.

miril
14th February 2007, 10:11
N. C. Munteanu: 'Mai bine homosexual decat comunist' JN

Soc media. Cunoscutul jurnalist Neculai Constantin Munteanu face, dupa ani de zile, afirmatii socante despre activitatea pe care a avut-o cu fosta Securitate. Surprinzator este ca Munteanu recunoaste totul, in direct, intr-o emisiune a postului la care le-a vorbit romanilor mereu despre libertate, Europa Libera.
Inregistrarea audio a emisiunii o gasiti pe blogul lui Iulian Comanescu comanescu.hotnews.ro
Transcriptul acestei emisiunuii il puteti gasi pe blogul lui Dragos Bucurenci bucurenci.blogspot.com/

Eu si cainele meu, securitatea.
fragmente din emisiune

"Da, am avut relatii cu Securitatea. Multe si contra naturii. A naturii mele. Din frageda copilarie. Copil fiind, eu n-am cutreierat paduri, dar m-am jucat cu Securitatea. Insa, prima oara pe mana Securitatii, m-a dat tata. Ati auzit bine. Tata. Un tata adoptiv, dar tata, si fratele bunicului patern. "
(...)

"Aici ar fi nevoie si de ceva ticalosie. Avem. M-am jucat cu Securitatea, normal era sa devin si ********. Nu, am devenit ceva si mai rau. Am devenit turnator. Am devenit nu inseamna ca am si fost. M-au facut altii. "
(...)

"Gratie unor frustrati de-aici si a unor ticalosi de acolo, impartasesc aceeasi soarta cu alti patru colegi de la Europa Libera. Faptul ca nu sunt singurul acuzat ca as fi fost un ******** plasat la Europa Libera nu ma-ncalzeste cu nimic. Nici pe prietenii si pe colegii mei."
(...)

"Ar mai ceva de spus? Ar mai fi. Sunt homosexual.
Aici ar trebui o pauza, pentru cei care nu stiu si pentru cei sufocati de indignare. “Cum, domnule, si asta?” sau “Trebuia sa ne spuna si asta?”. Trebuia. Pentru ca e adevarat. "
(...)

"Niciodata n-am amestecat homosexualitatea cu locul de munca. Iar de muncit am muncit ca orice om normal. Iar la Europa Libera am fost angajat pentru calitatile mele profesionale si pentru ce aveam in cap. Si ce aveam in cap am spus seara de seara alaturi de colegii mei, cu care am alcatuit echipa vocilor noptii, care au adus in casele d-voastra o informatie, o atitudine, o geana de speranta in intunecata epoca /inaudibil/".
(...)

"Sunt si lucruri mai rele ca homosexualitatea. De pilda, sa fii un ticalos. Sau un comunist. Chiar asa! Mai bine homosexual decat comunist."

miril
15th February 2007, 10:02
Despre brand si alte...branduri:

Interviu Wally Olins: Romania devine brand fara stirea ei Cosmin Popan Cotidianul

Wally Olins, omul din spatele unor identitati celebre precum Orange, Renault sau Volkswagen, vorbeste la o masa rotunda cu jurnalisti romani despre potentialul de brand al Romaniei, dar si despre Logan, Casa Poporului sau despre Sibiu.

Ati fost in Romania acum trei ani, cind a inceput sa se discute despre brandingul de natie. Am facut ceva intre timp?

Romania se schimba, nu insa si perceptia despre aceasta tara. Mai degraba s-a facut ceva pentru voi decit sa faceti voi ceva anume. Poti avea un brand national, iar Logan, de exemplu, este o bucata buna din acesta. Exista foarte putine tari din estul Europei care au branduri cu o prestanta la fel de buna. Conteaza la fel de mult ca sinteti in UE. Ca natie nu ati facut insa nimic, poate doar sa discutati o gramada de lucruri, dar asta se face peste tot. Trebuie sa profitati de aceasta oportunitate, altfel veti fi depasiti. E nevoie de vointa, de un guvern care sa lucreze impreuna, de cineva din cadrul lui care sa se ocupe special de acest branding. Sectorul de stat trebuie sa lucreze cu cel privat. Cultura, sportul (apropo, aveti gimnaste superbe) trebuie implicate intr-un program consistent pe termen lung. Nu vad insa pe nimeni cu vointa sa faca asta, dar poate ca ma insel. Trebuie ca autoritatile sa vorbeasca cu oameni care au mai facut asa ceva, care inteleg procesul si care stiu ce sa faca. Sint patru sau cinci oameni de acest fel in intreaga lume, iar eu sint unul dintre ei.

Imagine de un milion

S-a zvonit ca vi s-a propus sa faceti branding pentru Romania. Este adevarat?

Nu am auzit de asa ceva. As accepta, in anumite circumstante: sa mi se spuna clar cui trebuie sa dau seama, sa nu se sisteze colaborarea daca se schimba guvernul si daca s-ar intelege ca realizarea proiectului necesita timp. As cere un milion de euro pe an. Am nevoie de o echipa, formata inclusiv din romani, trebuie sa vorbesc cu oameni din interiorul si din exteriorul tarii, educati, tineri, dar si in virsta. Trebuie sa stii si cui te adresezi, nu o poti face pentru toata lumea.

Exista un termen anume pentru a construi un brand de tara?

Nu. Lucrurile se vor intimpla pentru Romania, indiferent daca se face sau nu ceva. Daca totul se produce insa in mod coerent, va functiona mai bine si mai repede. Spania a reusit intr-un mod superb, cu asistenta, e drept, dar in ciuda unor probleme serioase precum Tara Bascilor, Catalania sau Galitia.

Cum ati reusit sa faceti branding pentru Polonia, avind in vedere ca acolo s-a schimbat guvernul?

A fost si este foarte greu. Dam raportul Camerei de comert si industrie, care e in strinsa legatura cu o gramada de ministere din cadrul guvernului polonez.

Ce punem pe raft

Ce branduri valabile mai are Romania?

Dacia este unul, chiar daca reinventat. E un brand care nu era in mod necesar foarte bine privit, pe care il reinventezi si deodata toata lumea il place. Daca faci totul corect, lucrul acesta nu are cum sa nu se intimple. Si orasele pot fi branduri, iar Sibiu, capitala culturala europeana in 2007, este unul. Dai peste oameni zicind „de cind am devenit capitala culturala, am gasit investitori care sa bage aici trei milioane de euro“ si asta pentru ca orasul este un brand. Casa Poporului reprezinta si ea un brand. Este acolo, exista, nu poti si nici nu trebuie sa o distrugi. Palatul Culturii din Varsovia nu e la fel de mare, dar e la fel de dezagreabil. E acolo, e parte din istorie, trebuie sa traiti cu ea, trebuie sa o folositi. Cu timpul, chiar daca e greu de crezut, poate fi pretuita si iubita. E parte din ceea ce sinteti. Sa o evitati si sa o radeti de pe suprafata pamintului nu ajuta cu nimic. Trebuie doar sa va folositi imaginatia. Romania este o tara extraordinara, cu cele mai remarcabile diferente geografice si etnice. Daca folositi efectiv aceste atuuri, aceste mosteniri bizantine, maghiare sau germane, veti crea ceva cu adevarat interesant.

Casa Poporului = Romania

In ce fel „vorbeste“ un brand?

Un brand se exprima prin produs, prin mediul in care este amplasat, prin comunicare sau prin comportament. Un Audi te domina ca produs in sine. Casa Poporului din Bucuresti, in schimb, domina mediul in care se afla. Daca spun oamenilor ca merg la Bucuresti, 20% dintre ei cred ca merg in Ungaria, alti 20% ma intreaba ce caut acolo, iar alti 15% ma intreaba daca o sa vad palatul lui Ceausescu. Coca-Cola este un brand ce domina prin comunicare. E acea bautura maro care nu se distinge prin nimic anume, dar care este consumata in cantitati mai mari in SUA decit banala apa. Iar asta deoarece Coca-Cola este „the real thing“, pe cind apa este un substitut inferior. Alte branduri domina prin comportament, iar aici e cazul unei linii aeriene, al unui serviciu de politie sau al unui spital. Comportamentul celui mai putin important angajat reprezinta aici ideea brandului.

E Uniunea Europeana un brand?

UE trece printr-o perioada foarte dificila. Brandul sau este foarte ineficient. UE nu stie ce este, a refuzat constitutia, e un grup de tari care lucreaza greu una cu cealalta, fiecare dintre aceste tari cu un specific national foarte puternic. Pozitia Romaniei nu e cu nimic diferita fata de a celorlalte state din jur. Fiind insa un membru foarte recent, modul in care se comporta va fi mult mai atent privit.

O carte-raspuns la alta carte

Care au fost motivele pentru care ati scris cartea „Despre brand“?

In special pentru ca eram iritat de ceea ce scrisese Naomi Klein in „No Logo“. E o carte bine scrisa, insa mi s-a parut un gunoi complet de la un capat la celalalt. Nu puteam sa o las sa scape in felul acesta. Argumentele sale esentiale se reduc la „brandurile sint rele. Brandurile ne fac copiii grasi, fumatori, brandurile sint complet seducatoare si mani****toare, te fac sa cumperi lucruri pe care nu le vrei, creeaza o sumedenie de probleme pentru locuitorii din lumea a treia“. Fiecare dintre noi iubim insa brandurile. Daca nu ne-ar placea, nu le-am cumpara si in consecinta nici n-ar mai exista. E adevarat si e stupid totodata sa negam ca brandurile au de-a face cu mani****rea si seductia, insa asta e natura conditiei umane.

Puterea blazonului de pe haine si posete

De ce cumparam branduri?
Pentru ca incearca sa te seduca, spunindu-ti „Iubeste-ma mai mult, sint mai frumos. Daca mi te alaturi, daca ma cumperi, lumea ta va fi mai buna“. E seductie, chiar daca nu ne place sa o numim asa in mediul afacerilor si ii spunem, in schimb, marketing. In cazul unor branduri, functionalitatea este mai puternica decit emotia, in alte cazuri este invers. Puterea unui brand este atunci cind se creeaza un amestec perfect intre cele doua. O femeie isi cumpara o geanta Louis Vuitton nu pentru a cara lucruri in ea. Pentru asta s-ar duce direct la Metro sau la Lidl si si-ar cumpara o plasa de plastic. Cu o geanta Louis Vuitton face o declaratie despre propriul ei statut, despre banii pe care ii are, despre emotionalitatea ei, despre sexualitatea ei. Asa se identifica.

Wally Olins
* Unul dintre cei mai experimentati practicieni in domeniul identitatii corporatiste si al brandingului.

* A creat branduri si identitati pentru Orange, Guinness, Renault, Volkswagen sau British Telecom.

* In sectorul public a prestat pentru guvernul Portugaliei si pentru Politia Metropolitana londoneza.

* Este partener fondator si presedinte al agentiei Saffron Brand Consultants.

* Tine cursuri si seminarii la numeroase facultati de management din Europa, printre care si Sa&#239;d Business School de la Oxford University.

miril
18th February 2007, 10:10
Sa fie o solutie, macabra, ce-i drept, pentru...gasca aia cu...gusa si nu numai?

Solutie de pesimist - Un pamflet amar sau sinistru? JN

Rautatea lui Jonathan Swift
Volumul Publicistica de I.L. Caragiale, scos de Academie in cadrul campaniei de publicare a marilor scriitori romani in editii complete, absolut necesare dupa 1989, cand libertatea de expresie da posibilitatea tiparii si a textelor anterior cenzurate, reproduce sub titlul "Un pamflet clasic", traducerea unui pamflet scris de Jonathan Swift in 1729, cand in Irlanda bantuia cea mai crunta mizerie. Noteaza Caragiale in prefata textului, reprodus in Epoca literara, 27 mai 1896:

"In 1729, Irlanda era bintuita de o ingrozitoare foamete, care aruncase po****tiunea saraca in cea din urma neagra mizerie. Adinc afectat de aceasta calamitate si indignat de nepasarea cruda a claselor bogate, celebrul Jonathan Swift, autorul lui &#171;Gulliver&#187;, scrise urmatorul pamflet amar, care facu la vremea lui mare senzatie si care, pe drept, e considerat in literatura europeana o capo-dopera de acest gen".

"RETETA". Marele nostru satiric spune ca pamfletul e "amar". Citindu-l, eu as spune ca-i sinistru. Pesimistul numarul unu al lumii propune drept solutie pentru reducerea numarului de copii cersetori, "suparind pe fiecare calator ca sa le dea mila", introducerea lor in circuitul alimentar. Raceala scriiturii descumpaneste cititorul, care ghiceste, totusi, dincolo de rautatea inimaginabila, disperarea amaraciunii: "Un american, pe care l-am cunoscut in Londra, barbat foarte capabil, m-a asigurat ca un copil sanatos, bine hranit, este la virsta de un an o hrana foarte delicioasa, substantiala si sanatoasa, fript sau fiert, cu stufat sau la cuptor, si nu ma indoiesc ca poate folosi tot asa de bine prajit sau iahnie. De aceea, rog umilit publicul sa se gindeasca ca, din acesti o suta douazeci de mii de copii, douazeci de mii, s-ar putea pastra pentru reproducerea spetei, dintre cari un sfert sa fie barbati, iar ceilalti o suta de mii ar putea, la virsta de un an, sa fie vinduti persoanelor de calitate si avute din tot regatul, muma fiind instiintata sa-i lase sa suga bine in luna din urma, spre a-i face grasi si carnosi pentru mesele bune. Dintr-un copil s-ar face doua feluri de bucate la un ospat de amici; cind familia cineaza singura, partea dinainte sau dinapoi ar face un fel de bucate foarte cum se cuvine. Am facut socoteala ca, in medie, un copil, atirnind 12 livre la nastere, poate, dupa un an, de va fi bine hranit, sa ajunga pina la 28 livre". Si tot asa, in acest stil de macelar dupa ce-a primit o cantitate apreciabila de vitei, Swift se deda la calcule sinistre despre cum s-ar putea pregati o masa imbelsugata si ieftina dintr-un copil pus la ingrasat. Potrivit scriitorului, la o adica, sint de folosit nu numai carnea, ci si accesoriile: "Cei care sunt mai economi – si marturisesc ca timpurile ne cer sa fim economi – vor putea sa jupoaie un copil, si din pielea lui, argasita cum se cade, sa faca manusi admirabile pentru dame si cizme de vara pentru gentlemanii eleganti".

SUBSTRAT. Siretlicul literar e lesne de dibuit. O realitate gingasa, subiect de sentimentalisme cuconesti, e tratata cu instrumentele dintr-un alt registru, cel al taierii porcilor. Pentru a iesi o capodopera, totul e sa ramii consecvent pina la capat ipotezei initiale. E ceea ce face Swift, care incheie magistral textul sau crunt: "Declar in curatia inimei mele ca nu am cel mai mic interes personal pentru indeplinirea acestei salutare opere, fiindca n-am alt motiv decit binele tarii mele. N-am nici un copil de la care as trage nadejde sa pot cistiga un ban, caci copilul meu cel mai mic e trecut de noua ani si nevasta-mea a incetat de citva timp a mai raminea insarcinata". Lesne de confundat cu parodia, finalul pecetluieste impresia de luat in serios. Autorul nu joaca teatru. El chiar crede ca punerea la ingrasat si halirea copiilor e o solutie pentru rezolvarea excedentului de copii saraci. Dovada? Socoteste ca trebuie sa preintimpine posibilele obiectii potrivit carora presupunerea sa ascunde interesul de a cistiga un ban de pe urma prajirii sau fierberii copilului sau! Pipaind trucul, a carui folosire cere doar consecventa in ipoteza absurda, realizez ca el si-a gasit maxima eficienta in "Calatoriile lui Gulliver".

Bancaru
21st February 2007, 13:42
De cealalta parte a presei

Miruna MUNTEANU



In epoca de glorie a FSN-ului, despre ziaristii incomozi se zicea ca sunt "platiti" de Coposu, de Regele Mihai sau de agenturile straine. Astazi, ei sunt in solda "mogulilor" grupurilor de interese.

Am primit si eu un bilet semnat de Traian Basescu. Si de Calin Popescu Tariceanu. Era in noiembrie 2004, intre cele doua tururi ale alegerilor prezidentiale. Cateva vorbe, imprimate pe o bucatica de carton. Cei doi lideri ai Aliantei DA imi multumeau personal pentru comentariile politice obiective, intr-o perioada neagra pentru libertatea presei. Lucram si atunci tot la ziarul ZIUA. Evident, si alti colegi de breasla primisera mesaje similare. Asta nu m-a impiedicat sa ma simt flatata. Era un semn ca imi faceam bine treaba. Din partea puterii, oricare a fost ea, nu am primit niciodata felicitari. Slava Domnului, fiindca ele m-ar fi pus serios pe ganduri.

Primul lucru pe care l-am invatat cand am intrat in presa, la inceputul anilor '90, a fost ca misiunea unui jurnalist este sa semnaleze prompt greselile puterii. Stiti, chestia cu "cainele de paza al democratiei"... In 1996, am avut chiar un moment de panica: m-am temut o clipa ca nu voi reusi sa fiu suficient de critica fata de Conventia Democrata, a carei victorie o asteptasem ca pe o izbavire. In naivitatea mea, imi imaginam ca noii puteri nu i se va putea reprosa mare lucru si ca voi fi obligata sa ma reprofilez pe subiecte de fapt divers. In 2004, nu mai aveam asemenea iluzii. Nu-mi trecea, totusi, prin minte ca, doi ani mai tarziu, ma voi trezi din nou incadrata intr-o "anumita parte a presei", ca pe vremea lui Ion Iliescu, "presedintele pentru linistea noastra".

In epoca de glorie a FSN-ului, despre ziaristii incomozi se zicea ca sunt "platiti" de Coposu, de Regele Mihai sau de agenturile straine. Astazi, ei sunt in solda "mogulilor" grupurilor de interese. Reteta e aceeasi, simpla si eficienta. Se numeste demonizarea adversarului. Din pacate, Traian Basescu vede in presa un adversar. A declarat, luni, ca este victima unui "razboi mediatic". Ce explicatie facila pentru bubele din capul presedintelui! Vezi Doamne, toate sunt numai nascociri ale unor ziaristi vanduti. Asa ziceau, pe vremuri, si Iliescu si Nastase.

Ca presedintelui ii plac numai jurnalistii care ii impartasesc parerile e normal si omenesc. Inacceptabil e faptul ca incearca sa-i discrediteze, in bloc, pe toti ceilalti. Pe termen lung, demersul sau e sortit esecului. Deocamdata, insa, efectul este o nefasta polarizare si radicalizare a presei. Ghidandu-se dupa sloganul "cine nu-i cu mine e impotriva mea", Traian Basescu obliga la reactii extreme. A adus discursul hormonal nu doar pe scena politica, ci si in paginile ziarelor. Echilibrul si moderatia nu par sa poata supravietui in preajma sa. Atmosfera isterica a contaminat si redactiile.

Dezolant mi se pare faptul ca jurnalistii au inceput sa-si faca unul altuia procese de intentie. Oameni care, in timpul guvernarii PSD, au fost de aceeasi parte a baricadei nu-si mai acorda acum prezumptia de nevinovatie daca au opinii diferite despre Basescu. Desi in putine cazuri reaua-credinta este evidenta. Eu una nu am nici un motiv sa pun la indoiala sinceritatea admiratiei lui Traian Ungureanu sau Sever Voinescu fata de presedinte. Le respect opiniile, chiar daca nu le impartasesc. Propunerea celor doi pentru cate un post de ambasador nu este nicidecum o dovada ca ei ar fi scris la comanda Cotroceniului. Interesant este faptul ca ambii si-au publicat productiile in paginile unui cotidian controlat de "mogulul" Sorin Ovidiu Vantu. Fostul lor coleg de redactie, Mircea Mihaies, stia, insa, perfect acest lucru cand il acuza pe moderatorul unei televiziuni din acelasi trust ca a blocat o discutie care i-ar fi putut "provoca insomnii stapanului din mana caruia-si primeste farfuria cu linte". E adevarat, in presa sunt si lichele.
www.ziua.ro

miril
21st February 2007, 13:58
Si eu am vrut sa (i-)o pun.

miril
21st February 2007, 14:23
Jurnalistii lui Basescu Doru Buscu Cotidianul

Linguseala traieste azi intre muzica si gastronomie, adica intre oda si pupincurism. Ca intotdeauna, e la moda hirtia. Si nu intimplator: scrisul contine principiul onaniei solitare, prima circumstanta agravanta a elogiului.

Jurnalismul functioneaza pe o logica simpla: critici puterea, esti credibil; o lauzi, esti pierdut. In semantica bogata a cuvintului „critica“ incap zeci de specii, agresive sau ierbivore, de la atac si injuratura pina la simpla constatare. Ba mai mult, in aceasta rezervatie infinita de nuante au aparut si s-au inmultit primele exemplare de analist. Analistul e un produs rezultat din incrucisarea aspiratiei de status cu limita de incompetenta. El a proliferat pe dinamica grabita a meseriilor de ocazie si, pentru fauna totala a presei, e un fel de regele animalelor. Jurnalismul include, asadar, in primul rind ragetele meseriei, apoi un amestec echilibrat de impostura si romantism. Avem aici de-a face cu slujba universala a romanului. Opinia este, alaturi de fotbal, ocupatia simbolica a bijbiielii nationale, lucrul la care toata lumea care nu se pricepe, se pricepe. La baza acestei maladii sociale stau prostia si somajul, iar in virf abia de se mai zareste buchetul initial de elanuri. In afara definitiilor timpe cu ciinele de paza, jurnalistul e un palavragiu statistic potcovit cu norma scrisa, refugiat in aceasta specialitate a tuturor si a nimanui, salarizat cu iluzia celebritatii si recompensat cu propria vanitate. Dar nu despre jurnalismul piticilor vom vorbi acum, caci, in aceasta meserie exista, desigur, si talentul, exista si caracterul; observatorii atenti ai junglei sustin ca le-au zarit. Dar, asemeni marilor feline, ele evita intilnirea.

Cazul „Traian Basescu si vocile lui“ e povestea unei seductii in grup si prilejul unor amare reflectii. Oameni normali au luat-o razna si, ca sub puterea unei hipnoze, si-au pus reputatia sa faca trotuarul. Tipi inteligenti si-au abandonat castitatea in miinile unui discurs de investire. Jurnalisti sobri, care pina ieri au refuzat cu raceala toate farmecele politicii, au cedat la o piscatura de fund. Si pentru ca vin dintr-o lume a ratiunii, pina mai ieri neinfierbintata, jurnalistii lui Basescu joaca, in manualul de patologie publica, cel mai dramatic episod autist. Nu sint multi, dar citiva sint dezamagiri notorii.

Modelul exemplar insa, liderul absolut al categoriei, este Traian Ungureanu, cel mai inspirat stilou al momentului si cea mai scurta idee de ambasador la Londra. Pentru contemporanii sai din presa scrisa, talentul lui Traian trebuie sa fie desenul final si de neatins al meseriei. Nu cred ca exista in breasla extinsa a momentului o minte mai acomodata cu dificultatile gindirii rapide, un mai bun furnizor de metafora curenta sau un depozit de informatie urgenta mai accesibil. Chiar acum, cind fac efortul sa-l laud, simt ca mi-ar prinde bine inspiratia si tehnica lui din articolele-imn. Caci, ei bine, acesta e dezastrul: cea mai stralucita minte a paginilor noastre a ajuns sa-i sarute papucii lui Basescu. Sarutul e aproape real si are, din afara, toata dizgratia unui gest homosexual la lumina zilei. Atractia e brutala ca gravitatia si compulsiva ca amorul fizic, iar lipsa regretului e proba criminalistica. Contrastul dintre ceea ce, de azi inainte, voi numi „incredibila slugarnicie a lui Traian Ungureanu“ si statura impozanta a omului-intelect masoara cea mai periculoasa curbura de coloana din istoria recenta a demnitatii.

Sa punem, asadar, intrebarea, caci i-a venit ceasul. Care-i atunci sursa fascinatiei: ideea sau omul? Altfel zis, cine-l prosteste pe Traian Ungureanu: pachetul teoretic de vointa si elanuri numit Traian Basescu sau Traian Basescu insusi, instalat irezistibil in felul sau de-a fi? Eu as alege raspunsul B. Basescu cel ideal, adica numele oportunist alocat unor principii, n-are nici o sansa. Pentru Ungureanu, aceasta prezentare e doar un mecanism usor demontabil. E ca si cum i-ai vinde ceasornicarului elvetian un desteptator Pobeda. Insa Basescu omul, nonconformistul cu replici tari si ocheade smecheresti, hotarit sa rearticuleze gravitatea si totusi pus pe gluma, coborit de pe scara lui Darwin inainte ca antropologia sa se fi incheiat, electrizind masele si ciupind femeile de fund, marinarul cu sufletul tatuat pe antebrat si fostul comunist cu biografia ratacita prin porturi, batausul care a relansat farmecul disputei publice si studentul cu nume conspirativ ratacit prin arhive, monarhul primei dinastii a tupeului si melteanul care a umplut de sens visul romanesc al norocului, ei bine, da, asta putea sa fascineze iremediabil un ochelarist ca Traian Ungureanu.

Pentru jurnalistii lui Basescu, e limpede: obiectul patimei sta intr-o lumina fundamental lirica. Obedienta afectiva face astfel posibila pupatura. Sau, cine stie? Poate ca, la supliment, isi doresc cu disperare sa ajunga ambasadori.

Bancaru
21st February 2007, 14:44
Eu nu am luat Catavencu, dar sunt convins ca il are Krap. Il rog pe aceasta cale sa faca o poza la editorialul lui Mircea Toma. As vrea sa il citesc.

miril
22nd February 2007, 11:11
Tariceanu: Refuz sa intru in "jocul murdar al presedintelui" Romania Libera

Premierul Calin Popescu-Tariceanu a declarat ca refuza sa intre in "jocul murdar si destructive" al presedintelui Basescu. Liderul PNL l-a acuzat pe presedinte ca "este dependent de politicianismul de mahala, de politica exclusiva a interesului electoral propriu".
"Vreau sa il informez pe dl. Traian Basescu ca refuz sa joc dupa tactica sa distructiva. Oricat de mult ar incerca sa ma convinga sa ii raspund cu aceeasi moneda, nu va reusi. Voi ignora atacurile sale murdare, convins fiind ca cel mai bun arbitru este poporul roman, intre ale carui aspiratii europene nu incape stilul cripto-comunist de a face politica, prin recurs la scandal ieftin si minciuna", precizeaza Tariceanu, intr-un comunicat de presa.
In opinia premierului, Traian Basescu a aratat, marti seara, "in fata romanilor care au urmarit emisiunea, (...) ce sens are pentru domnia sa sintagma 'presedinte-jucator': un jucator care triseaza si faulteaza nu doar adversarii politici, ci si coechipierii, indiferent de costurile pe care le suporta poporul roman".
Calin Popescu-Tariceanu avertizeaza ca Romania "are nevoie de un presedinte responsabil, dedicat nevoilor reale ale cetatenilor, nu de un presedinte dispus sa incalce orice norma legala sau de bun-simt pentru a castiga capital politic".
Presedintele PNL isi exprima speranta ca, prin refuzul de a intra in jocul lui Traian Basescu, va putea sa evite 'razboiul politic total pe care seful statului vrea sa il provoace'.
"Atat timp cat acest razboi va fi evitat, Romania are sansa de a pasi cu dreptul in Uniunea Europeana si romanii au sansa de a valorifica toate oportunitatile pe care Europa ni le ofera, in planul democratiei si al prosperitatii", se arata in incheierea comunicatului semnat de liderul PNL.

miril
23rd February 2007, 12:07
Fotbalistii ne-au mancat 60 de milioane de euro Bogdan Costea Romania Libera

Steaua se afla in topul ingineriilor fiscale. Gigi Becali este acuzat ca a provocat insolvabilitatea AFC Steaua.
"Baieti destepti" exista peste tot, inclusiv in fotbal, iar in acest moment peste 60 milioane de euro se afla in buzunarele acestora in loc sa stea in bugetul statului. Cluburile de fotbal par a fi unele dintre cele mai inventive entitati economice din Romania in ceea ce priveste evitarea platirii impozitelor la bugetul de stat. Doua sunt "liniile" pe care se petrece aceasta evaziune fiscala: la contractele de transfer al fotbalistilor din tara in strainatate si la contractele individuale pe care le au fotbalistii cu cluburile, salariile propriu-zise ale acestora. "Prime la punga", donatii, transferuri intr-un "paradis fiscal", plati in produse, comisioane grase pentru impresari sau infiintarea de firme pe banda rulanta sunt tot atatea metode prin care bugetul statului este prejudiciat de actiunile oamenilor de fotbal. Steaua se afla in topul "ingineriilor" fiscale. Gigi Becali este acuzat ca prin actiunile sale a provocat insolvabilitatea AFC Steaua, care este datoare statului cu peste 12 milioane de euro. De asemenea, faptul ca multe dintre primele acordate jucatorilor sunt "de la punga" provoaca mari prejudicii.

Cluburile de fotbal par a fi unele dintre cele mai inventive entitati economice din Romania in ceea ce priveste evitarea platirii impozitelor la bugetul de stat. Una peste alta, daca ar fi sa adunam si sa tragem linia sub afacerile cunoscute de "fentare" a Fiscului, am ajunge la circa 60 de milioane de euro care, in loc sa stea in buzunarele statului, se afla in cele ale oamenilor de fotbal. Doua sunt "liniile" pe care se petrece aceasta evaziune fiscala: la contractele de transfer ale fotbalistilor din tara in strainatate si la contractele individuale pe care le au fotbalistii cu cluburile, salariile propriu-zise ale acestora.

Dupa cum veti vedea, inventivitatea nu are margini. De la metode simple la unele complicate, oamenii de fotbal se prevaleaza de tot felul de subterfugii pentru a evita plata impozitelor catre stat. Din zecile de cazuri care fac obiectul unor anchete, unul singur a fost dus pana acum la bun sfarsit: cel al transferului lui Florin Bratu de la Rapid la Galatasaray, impresarul Gica Popescu fiind obligat sa vireze la bugetul de stat 400.000 de euro ca impozit la tranzactie.
Cazul transferului lui Florin Bratu de la Rapid la Galatasaray poate sa fi deschis o adevarata "cutie a Pandorei" din care risca sa iasa la lumina multe secrete bine ascunse de ani de zile. Pornind de la dubiosul transfer al lui Ilie Dumitrescu de la Steaua la Tottenham si terminand cu mult discutata trecere a lui Bratu in Turcia, sunt zeci de tranzactii care nu miros cum trebuie, iar daca stai si aduni ajungi la sume ametitoare, diferente inregistrate intre ce au declarat cluburile romanesti si impresarii lor si ce figureaza in strainatate! Transferurile lui Daniel Pancu, Bogdan Lobont, Florin Cernat, Adrian Mutu, Tibi Ghioane, Cristi Dulca, Adrian Iencsi, Ciprian Marica si multe altele au fiecare, in parte, probleme.
Pe de alta parte, milioane de euro se scurg printre degetele statului din cauza declararii la Fisc a altor contracte ale jucatorilor fata de cele cunoscute de toata lumea. "Radoi are 500.000 de euro pe an la Steaua!", anunta oficialii campioanei, dar cei de la Fisc gasesc in acte cu totul alte sume sau alte clauze si, normal, impozitul este mult mai mic.

Steaua se afla in topul "ingineriilor" fiscale. Gigi Becali este acuzat ca prin actiunile sale a provocat insolvabilitatea AFC Steaua, care este datoare statului peste 12 milioane de euro. De asemenea, prin faptul ca multe dintre primele primite de jucatori sunt "de la punga" provoaca mari prejudicii, ca si faptul ca, la un moment dat, salariile jucatorilor de la echipa campioana erau de 5 milioane de lei pe luna, restul banilor (pana la sutele de mii de euro...) fiind donatii sau imprumuturi.

10 metode prin care dispar banii pe drum

1. "Punga". Cea mai simpla. Jucatorii si antrenorii sunt recompensati dupa o victorie, de exemplu, cu prime care sunt date direct din buzunarul patronului. Nu exista acte, nu se platesc impozite. Metoda se practica pe scara larga, de la echipele din Liga I pana la ultimele esaloane.
2. "DonaTii". Patronii isi platesc jucatorii oficial, dar prin acte de donatie. Avantajul este ca la donatii nu se plateste impozit... deci iar sunt milioane de euro care nu ajung unde trebuie.
3. "AsociaTia". O metoda mai noua. Mai multi jucatori se strang si fac o asociatie, iar patronii le vireaza banii din contracte pe asociatie. Avantajele sunt multiple, dar nu pentru stat: nu se plateste impozit pe venit, iar pe asociatie sunt permise tot felul de operatiuni, cum ar fi cumpararea de masini, de case sau terenuri.
4. "Paradis fiscal". Un exemplu in acest sens este cel al transferului lui Ionel Ganea de la Gloria Bistrita la VfB Stuttgart. Gloria a primit in urma tranzactiei 600.000 de euro, iar alte doua milioane de euro au ajuns in contul unei firme din Olanda. Pentru cei 600.000 de euro s-a platit impozit, iar acum se asteapta un raspuns de la autoritatile fiscale din Olanda pentru a afla daca firma implicata nu este cumva a unui cetatean roman. In Olanda taxa de transfer este de 2%.
5. "Furt la moneda". O alta metoda utilizata mai ales la transferurile in strainatate, dar cunoscuta chiar si la alcatuirea contractelor fotbalistilor. Un exemplu bun este cel al transferului lui Ilie Dumitrescu de la Steaua la Tottenham. Pe ruta Bucuresti-Londra, s-au volatilizat aproape doua milioane de dolari, si asta intr-o maniera extrem de simpla: in Romania s-a spus ca transferul s-a efectuat pentru 2,6 milioane de dolari, in Anglia suma era insa in... lire sterline! Iar diferenta de curs valutar, la data respectiva, o bagatela de circa 1,8 milioane de dolari!
6. "Plata In produse". Este una dintre metodele folosite de cluburile mai mici. Primele de obiectiv nu se platesc in bani, ci in produse. Este deja celebru cazul clubului Sportul Studentesc, unde la promovarea echipei pe prima scena jucatorii au primit... paltoane, telefoane mobile, produse alimentare. Normal, fara a fi inregistrate in vistieria clubului, pentru ele nu s-a platit nici un impozit.
7. "Comisioane pentru impresari". Suma anuntata in Romania este una extrem de mica, mult diferita fata de cea inregistrata in strainatate. Diferenta vine din... comisioanele pe care le primesc unii impresari, comisioane inregistrate sub alte forme, care evita impozitarea. Un exemplu este cel al transferului lui Cristi Dulca in Coreea de Sud. Rapid a anuntat ca l-a vandut la Pohang Steelers pentru 120.000 de dolari, dar la federatia sud-coreeana transferul a fost de... 600.000 de dolari, diferenta fiind considerata "comision"!
8. "Cu sau fara salariu". La unele contracte apar diferente mari de bani, tot in defavoarea statului, care are de impozitat o suma mult mai mica. Cel mai bun exemplu este cel al tranzactiei de la transferul lui Mutu de la Dinamo la Inter Milano. La noi, oficial, s-a declarat si impozitat suma de 2,1 milioane de dolari. In Italia insa in dreptul lui Mutu a fost trecuta suma de 6 milioane de euro, adica peste 7 milioane de dolari! Explicatia oficiala a fost ca italienii ar fi publicat nu numai suma tranzactiei, ci si... salariul lui Mutu pe nu se stie cati ani.
9. "Firme pe banda rulanta". Un alt procedeu simplu, utilizat cu mare succes in trecut. Se fac datorii pe o anumita firma, raman restante mari la platile impozitelor catre stat, iar apoi firma este... abandonata! Cel mai bun exemplu este cel al AFC Steaua - firma care a derulat afacerile gruparii din Ghencea ani de zile a ajuns la datorii de peste 12 milioane de euro catre stat, iar acum este a nimanui! Nici FC National nu se poate "rusina" cu cele 4-5 firme care in trecut au gestionat echipa si care acum zac, doar ca acte si cu milioane de euro datorii.
10. "Imprumuturile". Metoda favorita a patronilor recunoscuti de toata lumea, dar care nu au statut de patroni si in acte. Cazul lui Vasile Siman este elocvent, despre el toata lumea stiind ca este patronul Sportului Studentesc, cand, de fapt, acesta doar finanteaza clubul prin.. imprumuturi. Avantajul sau este ca pana acum Fiscul nu a gasit "portita" de a-l face sa raspunda pentru datoriile imense ale echipei si, implicit, de a plati statului banii ce i se cuvin.

miril
26th February 2007, 10:07
Articol inegal, concluzii superficiale. Comentariile unora vis a vis de articol vorbesc de impulsul romanului pentru capitalismul salbatic:

"Modelul suedez" risca falimentul la el acasa Oana Dobre Ev Z

Dupa ce au votat-o timp de sapte decenii, scandinavii si-au luat adio de la celebra "solutie minune" social-democrata.

Cine sunt romanii care au reusit sa-si construiasca o cariera in UE inca dinainte de aderarea tarii noastre? Cum au reusit sa sparga barierele culturale si sa se impuna intr-o lume straina si, de multe ori, reticenta fata de ei? Care a fost pretul pe care l-au platit pentru a ajunge din niste emigranti anonimi personalitati recunoscute in tarile-gazda?

Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile la care "Evenimentul zilei" incearca sa raspunda prin campania "Descopera Europa", pe care o demaram astazi. Primul episod - Suedia.

"Mediocritatea confortabila", acceptata timp de 70 de ani

O tara sofisticata, oarecum abstracta din cauza distantei si a culturii diferite. Totusi, statul scandinav gazduieste deja peste 20.000 de romani, veniti in valuri succesive. Ei au avut ocazia sa experimenteze pe pielea lor celebrul "model suedez", pe care Ion Iliescu il prezenta drept solutia-minune pentru Romania inca din 1990.

Descris in cartile de economie ca o teorie in centrul careia se afla "statul bunastarii", modelul suedez se traduce, in principal, printr-un model centralist, concentrat pe o protectie sociala asidua, care insa nu stimuleaza initiativa privata si evolutia financiara: sistemul de impozitare este progresiv, plecand de la o taxa de baza de 30a, la care se adauga o taxa aditionala de 25a, atunci cand venitul anual brut depaseste 300.000 de coroane suedeze (aproximativ 28.000 de euro).

Acest model este sustinut de social-democratii care au dominat guvernarile inca din 1932 - coalitiile de dreapta reusind sa castige doar alegerile din 1976, 1979 si 1991. Anul 2006 a dovedit insa ca suedezii au devenit exasperati de doctrina stangista - scrutinul a fost castigat de o alianta de centru-dreapta.

"Nu mori de foame, dar statul iti spune ce sa faci"

Unul dintre romanii cu cariera solida descoperiti de EVZ in Suedia, Agatha Murgoci, doctorand in finante la Universitatea din Stockholm, ne-a descris felul in care "modelul suedez" influenteaza viata de zi cu zi: "Nu mi se pare ca e modelul cel mai fericit. Totul e foarte centralizat. N-ai grija ca mori de foame. Ai o suma maxima pe care o platesti pe medicamente si la doctor. Ce e mai mult de atat e subventionat de stat. Dar exista monopol pe farmacii, exista monopol pe cumparat alcool, statul iti spune intotdeauna ce trebuie sa faci".
Agatha Murgoci crede ca statul suedez, construit pe principiile social-democrate, "e un stat centralist, care e prea protector. Am colegi harnici, dar am si colegi lenesi, care stiu ca nu trebuie sa se chinuiasca prea mult pentru ca statul nu-i va lasa se chinuiasca prea mult".
Doctorandul roman ne-a prezentat si o fateta suprinzatoare pentru un sistem care se mandreste cu toleranta fata de coruptie: "Procedura socialista stimuleaza grupurile de interese. Exemplul cel mai clar este piata imobiliara. Exista un numar foarte mare de apartamente care sunt in posesia statului si le inchiriaza la un pret foarte mic. Cand cumperi dreptul de inchiriat, il cumperi pe 20 sau pe 50 de ani. Numai ca trebuie sa stai la coada 20-30 de ani. Cand un copil se naste, parintii il pun la coada, pentru ca atunci cand are 20 de ani sa aiba unde sa se mute. Apartamentele pe care le poti cumpara fara sa stai la coada sunt mult, mult mai scumpe sau sunt afara din oras. Bineinteles ca in zona cu chirii controlate de stat stau foarte multi stabi, exista si probleme de felul asta".

Mica "spaga suedeza"

Anul trecut, un incident a demonstrat ca nici Suedia nu este imuna la coruptie: 18 sefi ai intreprinderii de stat ce detine monopolul distributiei alcoolului, Systembolaget, au fost gasiti vinovati de luare de mita: 20.000 de euro, primiti de la girantul importatorului Vin-Tradgaart si de la secretarul acestuia - condamnati si ei in proces.

Acest proces a fost primul dintr-o serie de sase, considerate in presa suedeza cel mai mare scandal de coruptie din ultimii ani. In total, 77 de responsabili de magazine de bauturi alcoolice au fost acuzati ca au acceptat calatorii luxoase, degustari in cadru privat si alte cadouri, pentru a promova preferential anumite produse.

N-ai grija ca mori de foame. Ai o suma maxima pe care o platesti pe medicamente si la doctor. Ce e mai mult de atat e subventionat de stat. Dar exista monopol pe farmacii, exista monopol pe cumparat alcool, statul iti spune intotdeauna ce trebuie sa faci.

Agatha Murgoci doctorand in finante la Universitatea din Stockholm

Esential

Radiografie de tara

> Denumirea oficiala: Regatul Suediei

> Forma de organizare: monarhie constitutionala, sustinuta de democratie parlamentara

> Regele: Carl Gustaf al XVI-lea

> Prim-ministru: John Fredrik Reinfeldt (Partidul Moderat)

> Data aderarii la UE: 1 ianuarie 1995

> Moneda oficiala: coroana suedeza

> Produsul intern brut in 2006: 285 de miliarde de dolari

> Venitul brut mediu pe cap de locuitor in 2006: 31.600 de dolari

> Po****tia estimata la recensamantul din 2006: 9.110.972 locuitori

> Numarul de emigranti romani, potrivit estimarilor oficiale: peste 20.000

> Principalele orase: Stockholm (capitala), Goteborg, Malmo, Uppsala

> Principalele domenii de activitate economica: industria forestiera, energetica si metalurgica

> Forta sindicala: printre cele mai ridicate din Europa, 80a dintre angajati sunt membri in uniuni sindicale

> Branduri reprezentative: Volvo, Ikea, Scania, H&M, Ericsson, Electrolux

> Preturi reprezentative pentru viata de zi cu zi: tarif taxi - 5 euro/km; o paine - 2,5 euro; o camera la hotel - incepand de la 70 de euro

> Personalitati de referinta in cultura: Alfred Nobel (inventatorul dinamitei), August Strindberg (scriitor si pictor), Selma Lagerlof (scriitoare), Anders Celsius (astronom), Ingmar Bergman (regizor), Greta Garbo, Ingrid Bergman (actrite), ABBA (muzicieni).

Performanta

Narti - prima romanca din Parlamentul Suediei

Suedia este tara in care o romanca a reusit o adevarata performanta politica: in 1999, Ana Maria Narti a devenit primul emigrant plecat din tara noastra care a obtinut un mandat parlamentar intr-o tara UE.

Membra a Legislativului de la Stockholm pana in 2006, pe listele Partidului Liberal, Narti, in varsta de 70 de ani, a plecat din Romania in 1970. De profesie critic de teatru si film, ea a denuntat ororile regimului ceausist dupa ce a ajuns in Suedia.

"Nu mai puteam sa-mi tin gura despre tot ce se intampla in tara, iar in Suedia nu se stia nimic despre crimele si incalcarile drepturilor omului din Romania", a declarat Ana Maria Narti, pentru un post de radio din diaspora. Dupa ce in Romania publicase articole in "Contemporanul", ea nu a renuntat la jurnalism nici in tara de adoptie.

Ea a invatat limba suedeza si a scris timp de 20 de ani comentarii in cel mai mare cotidian din Stockholm, "Dagens Nyheter". "Am ajuns in politica pentru ca am incercat sa ma opun unor fenomene distructive, bineinteles dictaturii lui Ceausescu, dar, in afara de aceasta, am avut un dusman foarte puternic in mentalitatea de stanga occidentala (care inca este foarte puternica)", si-a explicat Narti optiunea de a schimba jurnalismul cu politica, intr-un interviu pentru publicatia "Curierul Atenei".

miril
26th February 2007, 10:09
Daca si pana Romania Libera...:

Mugur Ciuvica revine cu acuzatiile la adresa fostei consiliere a presedintelui Basescu
Elena de NIRO Ondine Ghergut, Costel Oprea Romania Libera

Elena Udrea, fostul consilier al presedintelui Traian Basescu, este acuzata ca ar fi veriga de legatura dintre afacerile holdingului "NIRO", protejate de serviciile secrete, si un grup de interese de la Palatul Cotroceni. Argumentul forte este dat de faptul ca multi dintre directorii de la "NIRO" sunt fosti ofiteri de Securitate ori de Militie, sau care au activat si in serviciile secrete de dupa 1990. Acuzatia a fost lansata de Mugur Ciuvica, presedintele Grupului de Investigatii Politice, ca o continuare a dezvaluirilor despre grupul de interese din jurul Elenei Udrea. Atat Elena Udrea, cat si Dumitru Nicolae, patronul holdingului "NIRO", au negat acuzatiile. In plus, intr-un interviu acordat "Romaniei libere", Nicolae Dumitru recunoaste ca a angajat mai mult de 20 de fosti ********i si povesteste cum s-a asociat in afaceri, la un moment dat, cu Nicu Gheara si Elena Udrea.

Ca argument pentru noua acuzatie, de afaceri acoperite de serviciile secrete, Mugur Ciuvica a invocat faptul ca grupul de firme "NIRO", cu care ar fi fost asociata si Elena Udrea, este condus de fosti sefi din Securitate, Militie si din serviciile secrete postdecembriste. Printre cei "deconspirati" de Ciuvica figureaza ofiterii in rezerva Dan Gheorghe, Octavian Cornateanu, Mugur Preda, Ilie Suba, Mihai Neacsu si Ion Badea. Rezervistii l-au dat deja in judecata pe Mugur Ciuvica pentru acuzatiile lansate in urma cu circa trei luni, acuzatii potrivit carora fostii ofiteri, ca sefi in cadrul holdingului "NIRO", ar fi avut legaturi cu grupuri infractionale de tip mafiot. Atunci, Mugur Ciuvica a sustinut ca Elena Udrea s-a asociat cu Nicolae Dumitru, patronul grupului de firme "NIRO", care ar avea legaturi cu grupuri infractionale de tip mafiot, deoarece este finul si protejatul fratilor Camataru,
Nicolae Dumitru (stanga) recunoaste ca a angajat 20 de fosti ********i, specialisti in pastrarea legalitatii in societatile sale
lideri ai lumii interlope, aflati in arest. De asemenea, Ciuvica a sustinut ca Nicolae Dumitru a fost asociatul controversatului om de afaceri Nicu Gheara.

********i pentru siguranta afacerilor

Potrivit lui Mugur Ciuvica, in iunie 2006, cuplul Elena Udrea - Dorin Cocos a infiintat firma "New Global Investments" SRL impreuna cu Nicolae Dumitru, patronul societatii "NIRO ‘95 Impex" SA. Societatea cu care s-a asociat Elena Udrea ar fi firma-mama in jurul careia s-a dezvoltat grupul de firme "NIRO". Ciuvica sustine ca patronul holdingului "NIRO", Nicolae Dumitru, ar fi angajat mai multi fosti ofiteri de Securitate si Militie pentru a-si dezvolta si proteja afacerile. Mai mult chiar, Ciuvica sugereaza ca afacerile grupului "NIRO" ar fi afacerile acoperite ale serviciilor secrete.

Rezervistii, directori la "NIRO"

Mugur Ciuvica a facut publice biografiile ofiterilor "deconspirati", precum si fotocopii ale cartilor de munca, de unde rezulta actualele lor functii in cadrul holdingului "NIRO".

• Generalul (r) Dan Gheorghe este din 2005 directorul general al SC NIRO ’95 Impex SA. Pana in decembrie 1989, Dan Gheorghe a fost ofiter de Securitate. In martie 1990 a fost numit sef al unei brigazi antitero a SRI, in 1992 a trecut la Serviciul de Informatii Externe, fiind inaltat la gradul de general. Dupa un an, Gheorghe a ajuns seful UM 0215, serviciul secret al MI, acuzat de implicare in mari scandaluri de coruptie. In 1997, Gheorghe a fost trecut in rezerva, pentru ca in 2001 sa fie reactivat in SRI. Dupa un stagiu in functia de sef al departamentului de securitate al aeroportului Otopeni, a trecut in fruntea SIPA - Serviciul Secret al Ministerului Justitiei, de unde a fost inlaturat in
Mugur Ciuvica trage cu mapa de documente in Elena Udrea
martie 2005. Numele generalului Gheorghe a fost vehiculat in numeroase scandaluri financiare, precum "Afacerea Jimbolia" si "Devalizarea Bancorex".
• Rezervistul Octavian Cornateanu este directorul administrativ al SC NIRO ’93 Impex SA. Pana in decembrie 1989, a condus diverse servicii ale Militiei. Dupa 1990, a lucrat in cadrul UM 0215 al MI ca sef al sectorului "Crima Organizata". Cornateanu a intrat in grupul "NIRO", in anul 2001, ca director al SC OVERLAND GUARD SRL, firma de protectie si paza din cadrul holdingului "NIRO".
• Colonelul (r) Mugur Preda a infiintat SC NIRO Distribution Group SA impreuna cu Nicolae Dumitru. Inainte de 1989, Mugur Preda a fost ofiter de Securitate. Dupa 1990, a activat in cadrul UM 0215.
• Colonelul (r) Ion Badea este purtatorul de cuvant al grupului "NIRO" si director de imagine. A fost ofiter de Militie si apoi de Politie si a trecut in rezerva in 2005, pe cand era purtator de cuvant al DNA.
• Ilie Suba este directorul general al SC DRAGONUL ROSU SA, firma din cadrul grupului "NIRO", iar in prezent se ocupa de constructia cartierului chinezesc de la marginea Capitalei. Pana in decembrie 1989, Suba a fost ofiter de Securitate, iar apoi ofiter SRI, cu pauze in care s-a ocupat de cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, ca expert parlamentar. De asemenea, a fost expert guvernamental pe probleme de siguranta nationala (Guvernul Vacaroiu), iar in perioada 2001-2002 a fost director de departament la World Trade Center Bucuresti.
• Mihai Neacsu este director de investitii in cadrul NIRO ’95 Impex SA. Potrivit lui Ciuvica, Neacsu a lucrat 34 de ani in Securitate si a fost trecut in rezerva de catre SRI in 1996.

miril
27th February 2007, 10:02
Radiografie taioasa a situatiei republicii de peste Prut Basarabia, intre Rusia si Romania Romania Libera

Basarabia este arena unde se bat doua idei: ideea ruseasca si ideea romaneasca, scrie publicatia "Timpul" din Republica Moldova. Ideea ruseasca are in spatele ei capital, imperii mediatice, armata regulata si o "coloana a cincea" puternica, din care face parte presa mafiotizata, favorabila lui Voronin, ce onoreaza punctual sarcina pusa de rusi: sa nimiceasca ideea romaneasca. Vechea Europa cocheteaza cu Kremlinul. Crezand ca si-a rezolvat problemele, ea si-a tras frontiera pe Prut, transformand Basarabia intr-un teatru al absurdului geopolitic, in "bastardul noii Europe, copilul din flori al perestroikai lui Gorbaciov". Pe Prut, o noua cortina de fier, pe Nistru - tancurile rusesti, conchide publicatia de la Chisinau. Prezentam mai jos, textul integral aparut in ziarul "Timpul".


"1 Anormalul ca normal. Intr-o societate unde scara valorilor a fost inversata, exista pericolul de a te obisnui cu nefirescul si anormalul, de a lua nefirescul drept firesc si anormalul drept normal, de a-l declara nebun pe cel sanatos, iar pe cel sanatos dement. Un proverb oriental spune ca, daca unui om ii vei spune zece zile la rand ca-i magar, in a unsprezecea zi va cere paie. Asta se intampla si la noi: daca zilnic, de la toate posturile de radio si televiziune, ni se spune ca traim bine, ca avem salarii mari, ca Voronin e patriot, ca Tarlev stie gramatica pana la clasa a patra, ca RM vrea in Europa, ca romanii sunt dusmanii de secole ai moldovenilor, ca rusii ne sunt frati pentru ca "ne dau gaze" s.a.m.d., noi incepem a crede ca chiar asa si este.
Aici se ascunde pericolul: nici nu observi cand incepi a vorbi cu gura altuia si a gandi cu capul altuia. Si atunci se intampla ceea ce spuneam mai sus: luam nefirescul drept firesc, anormalul drept normal si invers. Astfel, a te considera roman inseamna a fi antimoldovean si antistatalist, a sti mai multa gramatica decat Tarlev inseamna a discredita guvernul, a protesta impotriva ocupatiei rusesti inseamna a fi xenofob, a pune la indoiala patriotismul lui Voronin inseamna a chema la rasturnarea ordinii constitutionale. Actualul regim, aplicand aceasta "logica", a reusit sa reduca societatea la tacere, s-o inhibe si s-o lipseasca de capacitatea de a gandi critic. Nu e un lucru nou in istorie. Regimurile fasciste si comuniste din secolul trecut ne stau drept marturie vie in acest sens. Asadar, nu va fi nimic "anormal" daca maine vom incepe sa cerem paie de la Voronin.


2 Teatrul absurdului geopolitic. De aproape doua secole, Basarabia este arena unde se bat doua idei: ideea ruseasca si ideea romaneasca. Rusii au trait din plin cateva secole de glorie imperiala, cand sub ochii si sub cizmele armatelor lor s-au topit doua imperii care nu-i lasau sa treaca Dunarea: Imperiul Otoman si cel Austro-Ungar. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, visul de aur al tuturor tarilor rusi s-a implinit: soldatii rusi cantau "Kalinka" in centrul Europei. S-a intamplat insa ceea ce nu se putea sa nu se intample: un imperiu care parea vesnic si care se latise pe doua continente s-a prabusit.
Orgoliul imperial al rusilor a fost ranit, rana sangereaza si acum. Dupa un deceniu de relativa libertate, in fruntea Rusiei vine podpolkovnikul KGB Putin. Nostalgiile dupa maretia Rusiei au renascut din cenusa ca pasarea din mit. Setea de revansa tulbura mintile aristocratiei militare rusesti, revenita in capul mesei. Naiva, vechea Europa cocheteaza (a cata oara!) cu Kremlinul. Crezand ca si-a rezolvat problemele, ea si-a tras frontiera


Traian Basescu si Vladimir Voronin, sau lupta dintre ideea romaneasca si cea ruseasca
pe Prut, transformand Basarabia intr-un teatru al absurdului geopolitic. Pe Prut - o noua cortina de fier, pe Nistru - tancurile rusesti. Intre Prut si Nistru - bastardul noii Europe, copilul din flori al perestroikai lui Gorbaciov, "tara" care furnizeaza Europei *******i cu diplome de doctori in stiinte…
Nici un stat aparut pe ruinele URSS nu are problemele pe care le are R. Moldova. Toate nedreptatile si erorile istoriei s-au adunat, concentrate, aici. Si, ca un blestem al sortii, pe deasupra - o guvernare ticalosita, crescuta, educata si instalata de rusi. Omul care asigura interesul rusesc in Basarabia se numeste Voronin, iar armata sa de ocupatie se numeste Partidul Comunistilor. Voronin isi onoreaza punctual sarcina pusa de rusi: sa nimiceasca ideea romaneasca din Basarabia. Ideea ruseasca are in spatele ei capital, imperii mediatice, armata regulata si o puternica "coloana a cincea" din care face parte si presa mafiotizata care-i lustruieste cizmele generalului sovietic Voronin, autorul din umbra al manualelor antiromanesti de "istorie integrata".


3 Apropo de "stiinta istorica integrata". Manualele de "istorie integrata" sunt opera lui Voronin. El, ayatollahul de pe Bac, a fluierat startul tuturor campaniilor antiromanesti din Basarabia. Partenerii politici ai lui Voronin (deci si ai rusilor!) incearca sa-l scoata basma curata si sa-l inocentizeze, scotand in scena tapi ispasitori de calibrul lui Stepaniuc. Stepaniuc si toti ceilalti sunt simpli osteni care executa ordinele generalului. Simpli osteni sunt si "istoricii", autori ai cursurilor de "istorie integrata". In marea batalie dintre ideea romaneasca si ideea ruseasca, acestor manuale li se rezerva un rol decisiv. Ele au menirea sa creasca generatii de basarabeni ostili propriei identitati. Ca sa obtina o noua generatie de mutanti, "istoricii" falsifica totul. De exemplu, "adevarul" despre razboiul de pe Nistru copiii il afla prin gura generalului Voronin din "Istoria contemporana (1914-2004)" - manual experimental pentru clasa a Xll-a, autori - Sergiu Nazaria, Alexandru Roman, Ludmila Barbus, Alexandru Buruian s.a. (Sa retinem: L. Barbus si Al. Buruian au fost alesi de Parlament membri ai Consiliului de Observatori ai Audiovizualului care au menirea sa reformeze si sa democratizeze aceasta institutie strategica…)
Iata cum explica V. Voronin elevilor cauzele conflictului transnistrean: "Este evident ca conflictul din Transnistria constituie doar o consecinta a inconsistentei clasei politice de la inceputul anilor ‘90, o consecinta a zapacelii acesteia, o consecinta a lipsei de profesionalism a acesteia si a refuzului de a statornici un adevarat stat independent". Observati, nici un cuvant de rau despre Rusia! Cuvantul Rusia nici nu e pomenit macar. Toata vina e aruncata pe clasa politica "inconsistenta", "zapacita" si "lipsita de profesionalism"! Intr-un cuvant - vinovati sunt moldovenii prosti veniti la putere la inceputul anilor ‘90! Nici un cuvant despre aceea ca actualul Partid Comunist de guvernamant era atunci alaturi de Smirnov si cazacii lui, ca, in timp ce "zapacitii" din conducerea de atunci a Moldovei incercau sa reziste in fata agresiunii rusesti, generalul Voronin s-a retras la Moscova, de unde se dirija razboiul impotriva Moldovei.
Acest om a fost parasutat in fruntea Moldovei ca sa coordoneze distrugerea din interior a Basarabiei romanesti. Sub acoperirea retoricii proeuropene si a lozincilor patriotice moldovenesti, el distruge elitele intelectuale si politice nationale. Unde prin atacuri frontale, unde mai "discret". El a adus societatea moldoveana acolo unde a adus-o; nefirescul a devenit firesc, anormalul - normal, Iuda urca pe amvon, alaturi de mitropolit, rusii ni-s frati, romanii - dusmani, plopul face pere, iar rachita micsunele.
Mai arunca-ne un brat de paie, domnule presedinte!"

miril
27th February 2007, 10:04
Fabulos – 'Asa-i romanul' de Luiza Lupu JN

Intelectualii de la MAE au zis ca sa identifice romanitatea cu ceva si atunci s-au gandit ce s-au gandit si asa au ajuns la concluzia ca trebuie s-o identifice cu spiritul.
Ca romani vorbind acuma, asta chiar ne flateaza, pe cuvantul nostru. Ca au zis asa: ca daca germanul este "inginerul" Europei si britanicul – "conservatorul", noi... cum sa fim, cum sa fim... ah, da: ca cica ia, noi sa fim "spirituali", gata.

Sugestie de afis pentru campania de trei milioane de euro initiata de MAE: o fotografie (care, de altfel circula pe net) cu politisti care vaneaza masini sa-i amendeze pe soferii incorecti pentru ca semaforul nu e reglat bine pe culoarea rosu. Sunt, sa zicem, cinci politisti. Cate un politist sta proptit de cate o masina, avand o mimica serioasa; in spatele mimicii se gineste, insa, chinul de nascut idei pentru dat amenda. Bineinteles, travaliul de idei nu face decat sa argumenteze fabuloSpiritul politistului si uite-asa. Alta sugestie de facut afis la campanie: de umblat prin scarile blocurilor si vanat afisele puse la intrare de catre administratori.

EXEMPLIFICAREA NR. 1 DE FABULOSPIRIT: "Intretinerea Ianoarie 2004. ATENTIE: sa pus lista origina a intretineri si nu mai este? Ce poate face cu ea cel ce a luoato? Sa ne face rau cei ce vin in bloc si se drogheaza pe scarii. Ultima zi de plata a intretineri este 26.02.2004. Conform (datei) scadentei la factura lipita de geam". Exemplificarea nr. 2 de fabuloSpirit: "Stimati locatari, in acest bloc salasluieste un criminal!!! Ce nu merita sa umble ziua printre noi!!!" ... bla-bla... "Cetateni!!! Maine, joi, 21 mai 2000, noi, asociatia locatarilor din strada... sector 2, Bucuresti, vom solicita organul de ordine si disciplina sa traga l-a raspundere pe acest criminal!!! Doamne, ce oameni mai traiesc printre noi!!!". Exemplificarea nr 3 (si ultima) a fabuloSpiritului romanesc: "Stimati locatari (ap. 1) aveti grija cum faceti dragoste, caci se aud tipate si geamate pana la etaj II (sunt batrani si copii in casa)".

O alta sugestie pentru argumentarea fabuloSpiritului romanesc se revendica din zona aceasta a numelor persoanelor conlocuitoare, cum ar fi de pilda, domnul Pit Bred, fiul lui Constantin si al Corneliei, el chiar existand de-adevaratelea, fiind nascut in anul 1974, in ianuarie (identificabil dupa privirea putin suie din fotografia de buletin).

MAE limiteaza la doua ("fabulos" si "spiritual") calitatile romanului, ignorand, ce bleg!, multe alte epitete pe care le-ar putea baga pe toboganul subconstientului european. Fabulos si spiritual, asta e clar ca e romanul, dar, sincer vorbind, daca tot facem campania asta de imagine, noi propunem sa impuscam mai multi iepuri dintr-o data (aceasta, iar, poate fi, in sine, o calitate de sine statatoare a romanului).

De exemplu, stiu cei de la MAE ca, pe langa faptul ca e spiritual si fabulos, romanul nici macar nu are pretentii? Folosim urmatorul argument pentru proba in instanta morala care este stapana noastra, UE: "bruneta, 19 ani, primesc si bonuri de masa". Spiritual, fabulos si fara pretentii, asta am stabilit. Intreprinzator, am stabilit? Deci inca nu, dar stabilim acum, daca e sa luam in considerare urmatoarele: "Medicina generala, ecografie, cardiologie, bar de zi, masaj, terasa vara, pompe funebre".

Bun, deci asa. Spiritual, fabulos, fara pretentii si intreprinzator – asta am stabilit. Faptul ca "e nascut poet", asta e de la sine inteles si aceasta calitate se circumscrie ab initio calitatii de "spiritual".

UITUC DAR FABULOS. Dar poate ca cea mai percutanta calitate a romanului este inclinatia naturala de a placea Puterii, mai cunoscuta si sub denumirea de: pupincurism, servilism, slugarnicie, obedienta s.a. Sa nu fim insa malitiosi. Calitatea de a uita a romanului e mai percutanta decat multe altele. El aluneca martial intre eticheta de "hot", pusa de europeni, si cea de "fabulos in spirit" pe care incearca sa i-o traga MAE, initiind acest proiect bezmetic. Pentru romanul spiritual si fabulos, pentru cel care n-are bani de medicamente sau care inca se mai spala in lighean, care sta in spitale gata sa se darame sau care, deceptionat de criteriile societatii in care traieste, alege sa-si vanda inteligenta in alte tari, fabulatia MAE nu e decat o fandoseala, o risipa de bani. FabuloSpirit – o gaselnita geniala. Daca n-ar fi mediocra de-a dreptul.

miril
27th February 2007, 10:06
Nimeni nu scapa la romani:

Liicheanu Victor RONCEA Ziua

traducerea textului lui Heidegger (JPG, 113 kB) Descarca &#187;

textul lui Heidegger (JPG, 151 kB) Descarca &#187;

textul lui Liiceanu (JPG, 99 kB) Descarca &#187;


-- Autorul "Apelului catre lichele" este acuzat ca a furat din Heidegger, si-a inventat disidenta, si-a cosmetizat opera ante-decembrista si, in general, are mari probleme de morala

Ziaristul si scriitorul Ion Spanu, director al revistei "Cartel", il acuza pe Gabriel Liiceanu ca a plagiat din Martin Heidegger. Spanu face o trecere in revista a momentelor pe care Liiceanu incearca sa le ascunda: plagiatul, trecutul marxist, denigrarea lui Constantin Noica. Scriitorul Constantin Barbu, membru al grupului de la Paltinis, declara pentru ZIUA ca "Liiceanu pare a suferi de o boala secreta si grea, care se numeste plagiocefalie, caci se pare ca nu numai Heidegger <<a patit-o>> sub pana autocrata a patronului de la Humanitas".

Gabriel Liiceanu nu este nici pe departe asa de pur cum vrea sa para in repetatele sale Apeluri nationale. El a plagiat in cartile sale din operele altora, si-a antedatat texte pentru a-si justifica o disidenta imaginara - intr-un cuvant defineste prin comportament exact tipul pe care il condamna: licheaua.

Cand a publicat, in 1989, "Apelul catre lichele", Gabriel Liiceanu exprima o adevarata platforma intelectuala a Revolutiei anticomuniste, motiv pentru care cu totii am aderat la continutul acestui text. Parea sa fie o reconciliere prin penitenta, recunoasterea unor vinovatii menite sa purifice societatea abia iesita de sub dictatura. Am crezut atunci ca Liiceanu da un exemplu personal de iertare prin asumarea propriului trecut, insa abia astazi intelegem ca, de fapt, dumnealui n-a facut altceva atunci decat sa treaca in cealalta barca, printr-un soi de oportunism ce merita sa fie studiat.

Ca filosof, cum se pretinde, Gabriel Liiceanu ar trebui sa fuga ca dracul de tamaie de cuvantul lichea si asta pentru ca, semantic, chiar numele domniei sale s-ar putea sa-si afle originea pe acolo. Etimologic, lichea vine fie din turcescul leke, care inseamna om de nimic, netrebnic, secatura, fie din macedoromanul liche, neogrecul lekès, albanezul likje sau bulgarul lekè, care inseamna pungas, ticalos sau smecher (v. "Dictionarul enciclopedic", vol. IV, ed. Enciclopedica, 2001, p. 104 si Alexandru Cioranescu - "Dictionarul etimologic al limbii romane", ed. Saeculum I.O., 2002, p. 467). Ne vom detasa de semnificatiile dure ale cuvantului lichea, desi, ca moralist al natiei, Gabriel Liiceanu ar trebui sa tina cont de lucrurile din viata sa care nu-i fac cinste, dar pe care singur le-a aruncat pe piata (abandonarea propriului copil inainte ca acesta sa se nasca, etc.) intr-un alt jurnal al sau, "Usa interzisa", unde se autointuleaza "un impostor de anvergura" (p. 85). Grav este ca impostura lui Gabriel Liiceanu se extinde si in sfera prestatiei sale publice ca intelectual, elitismul sau fiind mai degraba un soi de lichelism pur. Sa exemplificam.

De ce a scos paginile despre Marx?

In toata literatura romana stiam pana de curand un singur exemplu de autor, proletcultistul A. Toma, care, la schimbarea regimului politic, si-a modificat un volum de versuri publicat anterior, inlocuindu-l pe Iisus Cristos cu Lenin! Gabriel Liiceanu il urmeaza in netrebnicie. Prima sa carte, "Tragicul. O fenomenologie a limitei si depasirii", a aparut in 1975 la Univers si a fost republicata la Humanitas in 1993. In nota editiei a doua, autorul scrie: "Am lasat deoparte sectiunea a treia a acelei editii si am pastrat doar sectiunile care se inscriau nemijlocit in tematica volumului..." Daca citim paginile scoase la reeditare observam ca anticomunistul de azi incearca de fapt sa-l faca uitat pe comunistul de ieri! In prima editie, intre pag. 203-209, Liiceanu il citeaza pe Marx de 12 ori, insusindu-si bine tezele acestuia. Evident, dupa Revolutie, deci dupa publicarea "Apelului catre lichele", paginile respective nu mai dadeau bine la dosar si au fost rase. Sa le scoatem insa la iveala. La pagina 204, Liiceanu scria: "Desfiintarea proprietatii private devine astfel terapia locala in vederea unei realizari totale: cand uzul lucrului isi pierde natura egoista si cand simtul posedarii dispare, omul isi dobandeste integritatea senzoriala. <<Fiinta a trebuit sa fie redusa la aceasta saracie absoluta, ca sa dea nastere din sine bogatiei sale launtrice>> (Marx, 1968, 53). De-abia acum omul este liber sa-si insuseasca <<esenta sa omnilaterala intr-un mod omnilateral, deci ca om total>> (Ibid., 579)." Fan al marxismului pe atunci, anticomunistul de azi scria la pagina 208: "Pentru a ajunge la o intelegere marxista a fenomenului tragic trebuie efectuat un dublu demers: pe de o parte filosofia marxista trebuie receptata in rigoarea literei si a spiritului ei, purgata deci de intelegerile deopotriva schematice, vulgarizate si idilizante". Pentru demonstratie, Gabriel Liiceanu il citeaza pe Marx: "Comunismul este forma necesara si principiul dinamic al viitorului apropiat"! Evident, paginile din care am citat mai sus au fost scoase din editia postrevolutionara. Desigur, e dreptul intelectualului Liiceanu sa creada in ce valori vrea, dar schimbarea de macaz in functie de regimul politic nu este o fata a lichelismului pe care se preface a-l condamna? Cum poti sa-ti masacrezi propriile carti si, in acelasi timp, sa arati obrazul altora ca nu se ridica la "inaltimea" moralei tale?

Liiceanu - plagiator

Cea mai grava infractiune pe care o poate comite un autor este, fara indoiala, aceea de a fura textele altora, adica sa plagieze. Nu ne referim aici la acuzatia adusa pe vremuri cum ca ar fi plagiat din Noica pentru ca intre timp aceasta a fost trecuta de Liiceanu intre actele sale dizidente (v. "Usa interzisa"). Vom scoate insa la iveala o hotie mult mai grava.

Martin Heidegger este unul dintre cei mai mari filosofi ai lumii, autor a peste 100 de lucrari de metafizica, avand discipoli in intreaga lume. Cartile sale sunt traduse azi in aproape toate limbile lumii. Lucrarea sa fundamentala, "Sein und Zeit", aparuta in 1927, sta alaturi de cele mai mari creatii de metafizica: "Republica" lui Platon, "Critica ratiunii pure" a lui Kant sau "Fenomenologia spiritului" a lui Hegel. Gabriel Liiceanu a facut asadar, impreuna cu Thomas Kleininger, un lucru remarcabil prin traducerea in romana a lui Heidegger, "Originea operei de arta" bucurandu-se, pe buna dreptate, de un imens succes. Se pare insa ca textele lui Heidegger i-au placut lui Liiceanu atat de mult incat uneori le-a preluat ca si cum ar fi fost ale sale.

In vol. Martin Heidegger - "Repere pe drumul gandirii" (Ed. Politica, 1988), Gabriel Liiceanu are, la inceputul fiecarui text tradus, cate o "Nota introductiva" in care explica muritorilor de rand ce vrea sa spuna marele filosof german. Iata ce scrie, de pilda, in introducerea la "Despre esenta temeiului": "Utilizat in chip factic, "a-fi-in..." presupune un raport spatial de continere: ceva se afla, este continut in altceva: apa in pahar, haina in dulap, bancile in sala de curs... Extinzand un asemenea tip de raport spatial, putem spune ca bancile sunt in sala de curs, sala de curs, in cladirea Universitatii, aceasta, in orasul Marburg, in landul Hesse, in Germania, in Europa, pe Pamant, intr-un sistem solar, in spatiul cosmic, in lume"(p. 58). Nici un citat, nici o trimitere. Asadar, am putea crede ca este gandirea lui Liiceanu despre heideggerianul In-der-Welt-sein. Nu e asa! Textul este pur si simplu furat chiar din... Heidegger! Mai exact din lucrarea fundamentala a acestuia, "Sein und Zeit", tradusa in romaneste abia in 2003 de catre Catalin Cioaba si... Gabriel Liiceanu! Sa comparam "interpretarea" lui Liiceanu cu textul lui Heidegger: "Cu acest termen numim felul de a fi al unei fiintari care este intr-o alta, precum este apa in pahar si haina in dulap... Aceasta relatie de fiinta poate fi amplificata. De pilda: banca in sala de curs, sala de curs in Universitate, Universitatea in oras si asa mai departe pana la banca in univers" ("Fiinta si Timp", p. 72). Ca sa nu fie nici un dubiu, iata si textul in germana: "Mit diesem Terminus wird die Seinsart eines Seienden genannt, das <<in>> einem anderen ist wie das Wasser <<im>> Glas, das Kleid <<im>> Schrank... Dieses Seinsverhältnis läŸt sich erweitern, z. B.: Die Bank im Hörsaal, der Hörsaal in der Universität, die Universität in der Stadt usw. Bis zu: Die Bank <<im Weltraum>>" (M. Heidegger - "Sein und Zeit", Max Niemayer Verlag Tübingen, 1979, p. 53). Ca si in cazul de mai sus, Liiceanu incearca sa-si ascunda ticalosia. In loc sa puna banalele ghilimele si sa indice sursa, el prefera sa impopotoneze textul limpede al lui Heidegger cu lucruri minore: orasul Marburg, landul Hesse, Germania, Europa, nefacand altceva decat sa-si tradeze hotia. Ca sa vada lumea ce destepti suntem!

Disidentul post-revolutionar

O alta forma de lichelism o putem descoperi rasfoind chiar "Apelul catre lichele", volum aparut in 1992. Cu o singura exceptie, cartea lui Liiceanu cuprinde o selectie de texte publicate dupa Revolutie in presa, indicandu-se la sfarsitul fiecaruia data si publicatia care l-a gazduit. Exceptia este textul "Meditatie despre activist" care nu a aparut nicaieri! Cu toate acestea, la sfarsitul lui ramanem stupefiati cand vedem ca este ante-datat: august 1989. Adica pe vremea comunismului! Ne-am putea intreba: avea nevoie Liiceanu de acest truc ieftin? Avea, caci textul ar fi trebuit sa fie singurul semn al dizidentei lui Liiceanu si doar nu era ca unicatul acesta sa fie datat post-revolutie! Gabriel Liiceanu a simtit imperios nevoia de a gasi in propria sa biografie un gest cat de mic de dizidenta pentru a-si legitima aerul acesta nou de anticomunist. Si daca n-a gasit unul real, a inventat acest text, pe care l-a antedatat, despre "tovarasa Olivia Clocotici" care nu i-ar mai fi aprobat a treia plecare la bursa in strainatate in Occident! Gabriel Liiceanu isi tradeaza sentimentul de frustrare in fata adevaratilor dizidenti in "Usa interzisa", unde scrie extrem de dur impotriva lui Mircea Dinescu, pe care-l acuza ca "este simbolul si purtatorul de sens ala mahalalei contemporane la romani. El reprezinta in viata de zi cu zi, dar deopotriva o hraneste si o potenteaza la televizor sau in revista porno politica <<Plai cu boi>>, nascuta din aceasta mahala si intretinand-o, la randul ei, cu fast, abjectie si talent" ("Usa interzisa", p. 209). De fapt, Liiceanu nu nu are nimic impotriva icrelor si tuicii cu care Mircea Dinescu isi serveste invitatii la Cetate. Ceea ce-l roade pe Liiceanu este ca, sub pretextul ca-si pierde postul, a ratat ocazia, inainte de '89, sa semneze alaturi de Andrei Plesu, Octavian Paler si alti intelectuali protestul in favoarea lui Mircea Dinescu, cand acesta fusese arestat la domiciliu, gest care, daca ar fi fost facut, ar fi cantarit mult mai mult decat glumita antedatata despre "tovarasa Clocotici". Altfel cum ar fi putut sa-l acuze pe Dinescu despre felul in care-si trateaza invitatii la masa tocmai acela care se lauda ca a gatit unor prieteni "limba cu sos de maioneza, smantana si andive, piept de pui cu gutui, prune si mere la cuptor" (Ibid, p.246) sau Monicai Lovinescu "un snitel aurit"? Sau asa se defineste mai nou aristocratia, in functie de bucatarul cui esti?

Maestrul e fascist?

Poate ca l-am fi lasat pe Gabriel Liiceanu sa-si consume in tihna destinul de disident post-revolutionar, care i-a adus destule beneficii, daca, in goana dupa aceste avantaje, nu l-ar fi tradat pe Constantin Noica, cel care i-a fost maestru spiritual. Aproape ca nu este aparitie publica in care Liiceanu sa nu se legitimeze ca filosof din faptul ca a fost elevul lui Noica. El si, in parte, Andrei Plesu. In rest, ceilalti intelectuali care au lucrat ani de zile cu Noica, trecand pe sub ochiul vigilent al Securitatii, n-ar fi fost, dupa Liiceanu, decat niste vizitatori la Paltinis! Sorin Vieru, Andrei Cornea, Constantin Barbu, Francisca Baltaceanu, Marius Ghica, Marta Gutu, Serban Nicolau, Andrei Cornea, Rodica Croitoru sunt doar cativa dintre intelectualii tineri care, alaturi de Gabriel Liiceanu si Andrei Plesu, s-au adapat din acel izvor nesecat de cultura care a fost inteleptul de la Paltinis. Din acest impact spiritual, cultura romana s-a imbogatit cu traduceri fundamentale din Platon, Aristotel, Kant, Heidegger, Derrida, textele germane ale lui Eminescu sau carti de referinta despre marile culturi ale lumii. Dintre toti elevii sai, Noica a fost tradat de unul singur: Gabriel Liiceanu. La editura Humanitas, pe care o conduce, Liiceanu a gasit de cuviinta sa publice, din interese pe care multi dintre noi le stim bine, cartea Alexandrei Lavastine, "Paradoxul Noica", in care, pe sute de pagini, autoarea vrea sa demonstreze ca Noica a fost... ideologul Garzii de Fier si al fascismului! Culmea impertinentei, pe care Liiceanu s-a facut ca n-o observa, este ca madame Lavastine isi bazeaza teoria pe textele scrise de Zigu Ornea, despre care documentele de la CNSAS, publicate anul trecut de "Observatorul cultural", spun clar ca este cel care l-a turnat pe Noica la Securitate in legatura cu manuscrisul "Povestiri despre om", de unde a inceput procesul lotului Noica, in care au fost arestati si condamnati multi intelectuali romani. Iata un exemplu: "Extremismul discursului si slabiciunea argumentarii desfid in asemenea masura analiza, ca pana si un istoric riguros si inspirat ca Zigu Ornea, care a consacrat anilor 30 din Romania o lucrare de aproape 500 de pagini, se va lasa pagubas calificand drept <<delirant>> ansamblul scrierilor legionare ale lui Noica" (p. 251). Un subcapitol al cartii publicate de Humanitas-ul lui Liiceanu se intituleaza chiar "Tanarul Noica si tentatia fascista", in care citim: "Fascismul tanarului Noica trebuie resituat in contextul audientei crescande pe care miscarea legionara sau Garda de Fier a castigat-o in mediile intelectuale... Personalitatile cele mai proeminente ale Tinerei Generatii anticonformiste ce se afirma incepand cu 1927 - Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcanescu, Constantin Noica - nu scapa acestei contaminari" (p. 55). Comentand un articol al lui Noica, Lavastine scrie: "Acest text - care, dupa nivelul sau intelectual, pare opera unui sub-ideolog de provincie - continua cu o fraza ce ar putea fi regasita in orice brosura de vulgarizare legionara" (p. 251). Nu comentam aici tezele Alexandrei Lavastine, dar ne intrebam cat de mare lichea este acela care, cand este convenabil, defileaza in public cu Noica, iar cand este profitabil finanteaza o carte care-l pune pe tatal sau spiritual la zid? Nu poti, pe de o parte, sa preiei toate drepturile de editare a operei lui Noica si, pe de alta parte, sa-i finantezi denigratorii!

Du-te la Nucsoara, Liiceanu!

Prezentandu-si cartea "Apel catre lichele", Gabriel Liiceanu isi face si o autopsie pe viu: "Aceasta carte nu este insa un portret al lichelei universale, ci spectacolul intruparii ei in perioada numita comunism. Licheaua care a facut cu putinta comunismul are desigur o multime din trasaturile lichelei eterne" (p. 149). Cuvintele acestea suna la Liiceanu ca un veritabil autoportret. In cartea aceasta exista un text din 1992, "Porcul nostru de serviciu", in care ziaristul Mihai Tatulici este facut praf pentru ca l-a invitat intr-o emisiune pe poetul Adrian Paunescu: "Este dreptul lui Tatulici sa se recunoasca in fratele lui, porcul-Paunescu. Dar atunci este si obligatia lui sa se retraga o vreme din public, sa faca un pelerinaj la casa Elisabetei Rizea". Textul se incheie apoteotic: "Du-te la Nucsoara, Tatulici!" Anii au trecut si, ca un oportunist de profesie, il vedem pe Gabriel Liiceanu cum primeste premiul pentru cel mai mare scriitor roman chiar din mana lui Mihai Tatulici, alaturi de care este vazut mereu in dezbateri publice. Ca Tatulici a uitat cuvintele scrise despre el in 1992, il priveste. Cum ramane insa cu Elisabeta Rizea "care, inaintea fiecarei anchete a Securitatii, isi facea cruce cu limba pentru a primi in ea forta de a nu trada"? Ar fi cazul sa i se raspunda teoreticianului lichelei cu propriile sale cuvinte: Du-te la Nucsoara, Liiceanu!

Aceasta scurta radiografie a celui care pozeaza public in instanta morala a poporului roman vrea doar sa demaste acest tip de discurs colectivist care, prin apeluri ipocrite, tinde sa impiedice exercitiul democratic al dezbaterilor publice, fie ele si acelea care-l vizeaza pe presedintele tarii. De altfel, o simpla trecere in revista a prestatiei publice a lui Gabriel Liiceanu tradeaza vocatia sa de procuror, de inchizitor, de om care nu exprima o opinie, ci de autoritate care pronunta sentinte. Apelurile lui Liiceanu, contrasemnate de grupuri mari de cetateni seamana prea mult cu adeziunile de care, dupa 1989, credeam ca am scapat, prin care licheaua articula cuvinte pe care nu le-a rostit niciodata. Cand esti plagiator, ipocrit, netrebnic si mincinos e de ajuns sa arunci o privire in oglinda pentru a te purifica. Vorba disidentului post-revolutionar: "daca veti da curs acestei chemari... va vom iubi"! (Ion SPANU)

Intelectualii "rosii" manipuleaza Romania

Sase asociatii neguvernamentale organizeaza, astazi, un miting in Piata Universitatii pentru "sustinerea luptei anticoruptie si a celor care poarta efectiv aceasta lupta, in special a ministrului Justitiei Monica Macovei", dupa cum suna anuntul acestora. Grupul pentru Dialog Social (GDS), Societatea Academica din Romania (SAR), APADOR-CH (n. red. - a carei presedinte a fost actualul ministru Macovei), Grupul "Offensive", Academia de Advocacy si Freedom House au lansat o "Chemare la miting", la care sunt asteptati si membri ai Partidului Democrat si ai organizatiei Miscarea de Integrare Spirituala in Absolut (MISA). Manifestarea de strada este intitulata, ridicol, "Martisor Anticoruptie". Respectivele organizatii care devin practic pe fata din "ne-guvernamentale" in "pro-guvernamentale" au beneficiat si beneficiaza de fonduri si sprijin guvernamental, dupa cum a demonstrat ieri ziarul ZIUA. Mai grav este insa faptul ca una - Freedom House - este de origine americana iar filiala din Romania compromite prin actiunea de azi statutul organizatiei-mama, dupa cum este prezentat pe site-ul sau oficial: "Freedom House este o organizatie independenta ne-guvernamentala; o organizatie non-profit si ne-partizana".

Cine sunt sustinatorii

Cine sunt insa intelectualii care sustin un (singur) ministru si un (singur) partid politic? Printre ei, aceiasi care au lansat celebrul de acum "Apel al intelectualilor". Gabriel Liiceanu care dirijeaza "corul intelectualilor" a primit cea mai dotata editura a PCR, Editura Politica, - practic pe gratis - de la Ion Iliescu, cel caruia i-a cerut spasit scuze zilele trecute pentru o afirmatie facuta la TVR.

Moda listelor nu este noua in Romania post-decembrista: nu intamplator, semnatari de pe ultimul Apel pot fi regasiti, la inceputul anilor '90, pe "lista intelectualilor" care cereau eliberarea odiosului "Gogu" Radulescu, fostul membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR din inchisoare, pe motive "umanitare". Apoi, in anul 2000, aceiasi "intelectuali" semnau pentru "salvarea democratiei" cerand "poporului" sa voteze cu Ion Iliescu, fostul secretar de partid al PCR, acuzat atat pentru crimele din 1989 cat si pentru cele din iunie 1990. Nu putem sa nu observam, in cazul recent, cateva aspecte: din lista initiala a celor 50-60 de semnatari, cel putin sase sunt fosti nomenclaturisti comunisti (10%), altii sunt beneficiari sau fac parte din Reteaua Soros (20-30%) iar altii sunt infiltrati in Presedintia Romaniei sau viitori paraziti ai statului, ocupanti de noi functii in diplomatie si administratie, aiuritori de cap ai presedintelui.

Macovei si Basescu, sustinuti de intelectuali nomenclaturisti

Vladimir Tismaneanu, Horia Roman Patapievici, Alexandru Zub, Andrei Pippidi, Armand Gosu, Ruxandra Cesereanu, pe langa faptul ca sunt apropiati sau membri ai GDS, au fost si sunt platiti de Administratia Prezidentiala pentru asa-zisul "Raport Final" plin de mistificari asupra comunismului. Apoi, Magda Carneci, Mircea Mihaies si Horia Roman Patapievici sunt in conducerea Institutului Cultural Roman, aflat sub autoritatea presedintelui Romaniei, care este si presedinte de onoare al ICR. Intr-un editorial confuz publicat in presa zilei de ieri, cu titlul "Memoria incetosata" un reprezentant de seama al "societatii civile" aprecia ca "tentativa nomenclaturistilor si informatorilor de a reveni in forta l-a ajutat pe Basescu sa se replieze". Sa se fi referit oare la colegul sau, Horia Roman Patapievici? Iata ce scria acesta intr-un editorial din Evenimentul Zilei: "Tatal meu a fost un refugiat din Cernauti. Venirea sovieticilor l-a facut sa se refugieze: nu in ce mai ramasese din tara, despre care credea ca va fi si ea in curand invadata, ci in Polonia. Toata viata lui, tata a ramas ingrozit de rusi". Probabil ca Patapievici chiar are "memoria incetosata", pentru ca adevarul este cu totul altul.

Adevarul despre Patapievici

Si anume: Dionis Patapievici- nomenclaturist comunist - a fost un om cu puternice convingeri prosovietice, inca de dinainte de 1940, dupa cum singur a sustinut. Dupa 1944, a lucrat ca translator de limba rusa pentru trupele Armatei Rosii la o sectie de militie din Viena. A fost membru activ al Partidului Comunist Austriac, de unde a fost transferat in cadrul Partidului Muncitoresc Roman, in luna august 1948. "In aceasta perioada am activat in cadrul organizatiei de masa Austria-URSS, in perioada de pregatire a examenelor de licenta, la elaborarea lucrarii de diploma <<Sistemul bancar in URSS>> - lucrarea amintita si-a propus drept scop demascarea calomniilor antisovietice, aratandu-se superioritatea sistemului economic socialist", dupa cum afirma acesta in autobiografia sa. In tara, dupa ce a lucrat la Institutul de Studii Economice a RPR, din 1950 a fost angajat la Directia Operatiunilor Banesti din Banca de Stat. Vladimir Tismaneanu povesteste cum se juca in copilarie cu Horia Roman Patapievici pe strazile Cartierului Rosu - Primaverii.

Turnatorul Marchis, stalp al Cancelariei Ordinelor prezidentiale

Mai mult: fostul profesor de fizica este cercetat penal pentru actiunea de reconspirare a unor turnatori ai Securitatii pe timpul cand a ocupat o functie calduta in Colegiul CNSAS. Concret, conform declaratiilor sale, in anul 2002, Patapievici a avut cunostinta de colaborarea cu Securitatea a lui Sorin Antohi, membru de baza al GDS, dar nu l-a deconspirat. De altfel, este de observat ca majoritatea celor deconspirati sau chemati la CNSAS pana acum fac parte atat din grupul sustinatorilor Monicai Macovei cat si al Grupului pentru Dialog Social, infiintat cu aportul direct al ex-comisarului ideologic sovietic Silviu Brucan: Sorin Antohi, Smaranda Enache, Dan Oprescu, Mihnea Berindei, Iustin Marchis, etc. Pacatosul parinte Marchis, dupa deconspirarea sa de catre Civic Media si ZIUA, s-a retras din GDS, "pentru a nu dauna imaginii Grupului". Dar, (culmea!) si-a permis sa faca parte in continuare din Cancelaria Ordinelor aflata sub Administratia Prezidentiala a Romaniei. Astfel, el este membru al Consiliului de onoare care acorda cea mai inalta distinctie a tarii - Ordinului national "Steaua Romaniei".

Alaturi de SAR-ul Alinei Mungiu, care a propus o solutie ruseasca pentru Basarabia - federalizarea dupa "modelul Cipru" care transforma Tiraspolul separatist in subiect egal cu Chisinaul - GDS-ul si Grupul Soros sunt colportorii si sustinatorii conceptului de "moldovenism" care face azi ravagii si in Moldova si in Romania. In studiul semnat de Renate Weber, Gabriel Andreescu si Valentin Stat, "Relatia Romaniei cu Republica Moldova" prezentat in 1995 in Est si Vest se impune distinctia etnica dintre "romani" si "moldoveni" , in beneficiul kominternistilor de la Chisinau. Mircea Mihaies denunta ieri, revoltat, in EvZ, "vechii activisti", "obedienti, lacomi si lipsiti de caracter" care se pun in slujba "oligarhilor-moguli" impotriva democratiei, uitand sa se uite mai bine in jurul sau, al intelectualilor dilematici. Profesorul Nae Georgescu ii radiografieaza sintetic: "Aceste miscari intelectualiste au avut totdeauna scopul pe care-l au si astazi: sa atraga intelectualul catre politica. Odata scopul atins, nu mai e loc de mistificari, e ca si cand ai spune ca nea cutare e imbracat in portocaliu - cand se vede de la doua poste ca e rosu ca racul intre castraveti".

miril
27th February 2007, 14:08
Si pentru cine(-o) vrea pe Udrea, na la tata!

Gainusa Udrea si cucul lui Felix Grigore Cartianu Ev Z

Grigore Cartianu: "Viitor de aur politica romaneasca are! Tinere vlastare precum Elena Udrea si Codrut Seres se manifesta de parca ar fi lovite de ciuma bubonica."

Elena Udrea e o pacoste pentru oricine se inhaiteaza cu ea. Sotia domnului Cocos cotcodaceste cam des si prea zgomotos. Dar cel care o tradeaza e trecutul sau.

A crescut la sanul cald al PNL, dar a supt vartos si de la tata PSD. La un moment dat, gasca ei pusese mana pe RAAPPS, insa o alta banda, de sorginte liberala, a decuplat-o de la ugerul generos al protocolului de stat. Nu, nu din spirit justitiar, ci pentru a-si hrani propriile rapitoare. Dar sa-i lasam pe liberali cu pacatele lor si sa revenim la Elena Udrea. Pe zi ce trece, ies la iveala tot mai multe combinatii in care este implicata aceasta. Ambitioasa si rapace, nu s-a sfiit sa intre in paienjenisul ********o-interlop ce roieste in jurul unei firme de centura.

Data fiind inclinatia doamnei Udrea spre sandviciuri politico-financiare, e greu de crezut ca, odata ajunsa la Cotroceni, s-a transformat intr-o sfanta. De aceea, presedintia are obligatia sa prezinte situatia memoriilor inregistrate in mandatul Elenei Udrea. Cate au ajuns la Palat? Cate la Cancelarie? Cate la Traian Basescu? Nimic nu ne poate opri sa banuim ca blonda lu’ Cocos avea prostul obicei de a tria memoriile in functie de interesul ei decoltat!

O vreme a cultivat-o insusi Traian Basescu. Acum a preluat-o PD-ul, care i-a dat si o functie de conducere. Proasta decizie! Se vor lamuri si domnii Boc, Videanu sau Blaga ca si l-au bagat pe dracu-n casa. Nu are PD-ul atatea procente cat e in stare Elena Udrea sa pulverizeze, prin combinatiile ei dubioase! In ceea ce-l priveste pe Basescu, nu e nici prima, nici ultima sa alegere proasta. V-o mai amintiti pe doamna consilier prezidential Stana Anghelescu? Brrr... fumatul dauneaza grav sanatatii! Dar pe „blonda de la Integrare”? Dar pe Mircea Cuzino Stanescu, pe care insusi Popeye Marinarul l-a bagat in parlament?

Sigur, a fost tributul pe care fostul lider PD l-a platit rechinului Sorin Rosca Stanescu, tatal micutului Cuzino. Intre timp, atat rechinul, cat si beizadeaua sa (trecuta la PSD) au intors armele impotriva lui Basescu. Este o rasplata binemeritata pentru un politician capabil sa se ia la tranta cu dracul, insa abia dupa ce a pus tara la cale cu acelasi uciga-l toaca. Acum sa nu se planga ca-l impunge impielitatul pe la spate, ca nu eu l-am scarpinat atata vreme intre coarne!

Despre Codrut Seres, doar atat: jalnic personaj! Il stiti de la conferintele de presa ale „conservatorilor”, unde - plasat in dreapta lui Voiculescu-Felix - sta ca un pitpalac, dar cuvanta ca un cuc. Deschide pliscul la semnalul lui Felix, cand se excita televiziunile lui Felix: cu-cu, cu-cu! Si spune prostii monumentale. De exemplu, recent a glasuit despre cele 4 milioane de dolari care - „se vorbeste in piata energiei” - ar fi ajuns de la Alro la Cotroceni. Ulterior „a deconspirat” si sursa informatiei: un ziarist care l-ar fi intrebat „Stiti ceva despre o sacosa cu 4 milioane de dolari...?”. Din pacate, nu-si mai aminteste cine era acel ziarist... In schimb, arunca „bomba” pe piata. Asta da sursa! Asta da documentare! E tare scoala de raspandaci a lui Felix!

Bancaru
27th February 2007, 14:18
Nu mi se pare cinstit articolul. Nu ma intereseaza continutul si nu asta comentez. Sincer sa fiu nu am ajuns la un stadiu intelectual atat de ridicat incat sa ma gandesc daca Liiceanu a plagiat pe Heidegger sau mai stiu eu pe cine. Si nici nu o sa ajung. Ziua e un ziar partinic, unu ca apartine lui Patriciu, si aici fac mare diferenta intre Patriciu si Tariceanu, pentru ca Patriciu nu mai este in politica si e treaba lui ce face. Ce face Patriciu poate e scuzabil, dar ce face ziarul... lasa de dorit. Asa se comporta si EVZ. Doua ziare cu care nici la cur nu te poti sterge; din punctul de vedere al continutului articolelor politice. NU imi place genul asta de "șo pă ei!" Asta nu stia ca a plagiat inainte sa semneze Liiceanu? NU se stia ca mamaia lui Patapievici sau cine e aia/ala au fost cu comunistii? Ce ma intereseaza ce a facut a nu stiu cata spita din familia lui Patapievici? Vorbim despre el, daca e ceva de zis, nu de strabunici, mame, sau .... Asa si cu Bogdan Olteanu, au zis ca ma-sa mare a fost comunista. La mine in liceu mai este si acum director Svetlana Bodnaras, fata lui Emil. E o femeie de treaba. Ce puteam sa ii fac eu in calitate de monarhist? Sa o violez? Sa o scuip?

miril
27th February 2007, 14:26
Am postat pentru ca este un articol...controversat prin tema ridicata. Adevarul este ca comunismul a introdus la roman lichelismul ca stare de normalitate. Oricum ar sta adevarul, valoarea lui Liiceanu este de necontestat, restul...ca mai sus.

Bancaru
28th February 2007, 14:03
Basescu, intelectualii si poporul

Bedros HORASANGIAN

Starea conflictuala din sanul societatii romanesti se acutizeaza. Din nefericire, din pacate.


Conflictul deschis dintre presedinte si premier, dintre presedinte si Parlament, dintre partile componente ale Aliantei DA, dintre segmente ale societatii civile cu alte segmente ale ei, dar si brusca resuscitare a miscarilor sindicale, pe fondul unor mai vechi nemultumiri salariale - si lista diverselor incontrari intre individualitati sau grupuri, mai mult sau mai putin de interese, se poate prelungi - intretine o atmosfera belicoasa ce nu va duce nicaieri. Deja palierul polemicii de idei a fost mult depasit, deja stacheta dezbaterii civilizate a unor grave situatii din societatea noastra a fost mult coborata. Polemica iscata in jurul suspendarii presedintelui a incins spiritele partidelor din opozitie, vanzoleala din preajma votului de neincredere in actualul ministru al Justitiei, dna Monica Macovei, a polarizat parte din intelectualitea romana. O scrisoare-mesaj de sustinere a presedintelui Basescu a pus pe jar societatea civila, un miting anticoruptie organizat de sase ONG-uri a inflamat atat presa, cat si televiziunile, alimentand polarizarile partizane. Partizanat exclusivist ce obnubileaza spiritul critic, excese nu doar retorice ducand la un fel de "Totaleskrieg"/ razboi total, intre fiecare cu ceilalti, si restul cu cine sta deoparte si nu intra in acest joc al acuzelor si incriminarilor/dezincriminarilor reciproce.

Dezavuam cu titlu personal materialele publicate in ZIUA, atat cele semnate de membri ai redactiei, cat si cele ale colaboratorilor, mai vechi polemici si idiosincrazii din sanul breslei intelectuale rabufnind la modul urat in prim planul actualitatii. Frecventarea lui Constantin Noica, la Paltinis sau Bucuresti, nu duce neaparat la un certificat de calitate intelectuala. Destinul dramatic si drumul singular ales de Noica, de mantuire prin cultura, dupa dramatice experiente politice si carcerale, a fost o acceptare individuala. "Paltinisanismul", ca experienta individuala, a fost trait si asumat in variate feluri de fiecare dintre cei care l-au frecventat pe marele carturar. De la Liiceanu si Plesu, cei mai cunoscuti dintre membrii grupului, pana la Sorin Vieru, Andrei Cornea sau Vasile Dem. Zamfirescu, care si-a netezit propriul drum in psihanaliza, parasind "Holzwegge"a filozofiei. Chiar daca la randul nostru consideram mitingul/demonstratie al ONG-urilor o inadecvata si neinspirata iesire in agora, nu putem accepta, in nici un chip, atacurile si acuzele dlui Constantin Barbu si ale dlui Ion Spanu la adresa lui Liiceanu si a intelectualitatii romanesti, din zona cea mai prestigioasa a ei. Ca ne este simpatica sau nu, ca avem si alte preferinte sau admiratii. Ideologice, politice, culturale. Limbajul utilizat de un ziarist precum Victor Roncea la adresa unor intelectuali, dar si a Parintelui Justin Marchis, pe care-l apreciem in mod deosebit si a carui devotiune pentru ortodoxia romaneasca este de toata lauda, ni se pare de neacceptat. Fara paranteze, glose, comentarii, grave incriminari. Ura nu poate duce nicaieri.

Basescu si Tariceanu sunt obligati sa se intalneasca intre patru ochi si sa puna "tara la cale", nu la televizor. S-au inmultit nepermis cei care pun paie pe focul dusmanelilor, in loc de a se gasi cai de reconciliere si avansa programe/strategii pentru viitorul imediat. Este cu totul regretabil ca s-a ajuns aici, dar credem ca se pot gasi solutii de compromis ca institutiile statului sa functioneze corect si eficient. Nu doar in regim de avarie. Iar galceava intelectualilor ar putea fi retrasa din strada in cazarmile revistelor de cultura. Am avea de castigat cu totii. Inclusiv presedintele si premierul.

www.ziua.ro
De bun simt...

Bancaru
28th February 2007, 14:04
In sfarsit o veste buna. Nu va ingramaditi. Inca...

Prostitutia va fi legalizata
Ministrul Administratiei si Internelor, Vasile Blaga, a afirmat aseara, la emisiunea 100%, ca in atentia ministerului exista un proiect de lege privind legalizarea prostitutiei.


Blaga spune ca legea ce va reglementa cea mai veche meserie din lume ar putea intra in dezbatere publica foarte curind, in maxim o luna de zile.

www.cotidianul.ro

miril
28th February 2007, 14:21
Acuzat de plagiat si mistificari autobiografice, directorul editurii Humanitas raspunde

Liiceanu: "Simularea unei executii in piata publica" Sabina Fati Romania Libera

Un cotidian central l-a acuzat in editia de ieri pe Gabriel Liiceanu ca ar fi "un plagiator", cu argumentul ca un pasaj din introducerea cartii sale "Martin Heidegger - Repere pe drumul gandirii" nu ar fi fost pus intre ghilimele; ca ar fi "un dizident post-revolutionar" cu explicatia ca unul dintre textele volumului "Apelul catre lichele" aparut in 1992 ar fi fost datat august 1989; ca ar fi "un fan al marxismului" pe motiv ca in 1975 l-a citat de mai multe ori pe Marx in lucrarea "Tragicul. O fenomenologie a limitei depasirii", iar mai apoi, cand cartea a fost reeditata in 1993, a renuntat la referintele respective. Societatea Romana de Fenomenologie "a luat nota cu indignare de acuzatia absurda de plagiat adusa profesorului Gabriel Liiceanu aparuta in ziarul Ziua din 27 februarie 2007", precizand ca "cele cateva fraze puse fata in fata, in germana si in traducere romaneasca, nu au aparut intr-un text de sine statator semnat Gabriel Liiceanu, ci chiar intr-un volum al carui autor este Martin Heidegger, unde notele introductive ale traducatorilor aduc lamuriri de continut ale textelor filosofului german folosind, in chip firesc, propriile sale ilustrari. Nu poate fi plagiat Heidegger intr-un volum Heidegger".

– Sunteti acuzat de plagiat, de mistificare a biografiei si de alte imoralitati. Astfel, de pilda, vi se reproseaza ca in volumul "Martin Heidegger - Repere pe drumul gandirii" - ati fi plagiat un scurt fragment chiar din filosoful german de care va ocupati. Este o scapare?
– Nu ma faceti sa contrazic ceea ce am spus in micul comunicat pe care l-am dat pentru presa. Pe de alta parte, nu ma pot abtine sa nu va marturisesc - nu stiu daca o sa ma credeti - ca am citit cele doua pagini din Ziua cu un ochi amuzat. Cand lucrurile devin prea enorme, efectul comic este garantat. Incepand, de pilda, chiar cu titlul. Jocul facil pe "Liiceanu - Liicheanu" ii asaza de la inceput pe autorii acestei mici marsavii in adevarata lor lumina. In loc sa ma denunte pe mine, se denunta pe ei, tocmai prin acest truc grosolan. Iarasi, sa te apuci sa strangi in jurul frumosului meu nume (sunt foarte mandru de el!), care vine de la satul Liiceni din Romanati, etimologii turcesti, macedonene, grecesti, albaneze etc. etc., creeaza o disproportie si o inadecvare care prin ele insele sunt comice. Cum tot comic este sa afirmi despre un om care a tradus pentru cultura romana cam doua mii de pagini din Heidegger ca de fapt a plagiat trei randuri, si asta chiar intr-o carte a lui Heidegger! Comic este sa spui ca mi-am abandonat "propriul copil" (si nu pe al altuia!), cand toata lumea, ca sa zic asa, stie ca de el ma leaga una dintre cele mai frumoase iubiri paterne.



– Mai sunteti acuzat ca in 1993 cand ati republicat volumul "Tragicul. O fenomenologie a limitei depasirii", aparut initial in 1975, ati omis un capitol care nu v-ar face acum onoare si in care il citati masiv pe Marx, inclusiv in chestiuni de principiu cum ar fi proprietatea privata.
– Comic e sa-mi ceri socoteala de felul in care hotarasc ca trebuie sa arate forma finala a propriilor mele carti. Din prima editie a Tragicului am scos nu numai cateva pagini despre Marx - pe care le pot semna cu fruntea sus oricand (celor de la Ziua le dau voie sa le publice integral), - ci peste o suta, printre care si o sectiune intreaga despre Nietzsche. Si am facut-o, repet, nu pentru ca aveam ceva de ascuns (nu am publicat niciodata vreun rand de care sa-mi fie rusine), ci pentru a focaliza mai bine cartea pe tema cercetata. Comic este, in sfarsit, sa spui ca a lasa sa se auda inauntrul unei edituri diversitatea glasurilor in marginea unui autor (Noica, in speta) inseamna a-ti denigra maestrul. Nu stiu cati oameni de cultura s-au bucurat pe lumea asta de atata afectiune de cata s-a bucurat Noica din partea mea, si asta mai ales postum, cand a trebuit "sa faca fata" in atatea randuri denigratorilor lui de profesie.
Pe scurt: m-am amuzat copios citind paginile din Ziua. Nu mie mi-au facut rau, ci in primul rand imaginii ziarului si cititorilor pe care i-a otravit prin reaua-credinta pusa in joc.



– De ce credeti ca astfel de acuzatii au aparut exact acum?
– Ce sta in spatele acestui atac? Evident ca nu am devenit "important" peste noapte pentru ca am scris 10-11 volume si pentru ca am tradus Heidegger si Platon in romana. "Of"-ul sta in alta parte. Cand un orb vrea sa se bata cu tine, ne spunea Noica, te trage in pivnita. Oameni ca mine, care incearca sa pastreze un dram de lumina in ei, trebuie trasi de catre cei ce vor sa-i maculeze in intunericul lor. Nimic nu trebuie sa ramana curat in tara asta. Toti trebuie sa fim murdari, ca sa cautionam murdariile altora. Iar daca nu suntem, trebuie sa fim murdariti.
Prin ceea ce am facut de-a lungul anilor - atat inainte de 1990, cat si dupa - am incercat sa ma las cat mai putin contaminat de mizeria istoriei noastre. Dar nu am facut-o ca sa devin reper pentru cineva. Nu mi-am revendicat niciodata acest rol. Am facut-o doar pentru mine. Nu am scris niciodata vreun apel ca sa pozez pe scena lumii, ci pentru ca am simtit de fiecare data ca un anumit lucru trebuie spus. Inainte de 1990, m-am exprimat cum am putut eu atunci: fie refuzand sa intru in Partidul Comunist, fie spunand sau scriind lucruri pentru care eram tavalit in sedinte sau dat afara din institutul in care lucram. Dupa 1990, posibilitatea de a spune ce crezi despre lumea in care traiesti a devenit cu mult mai mare. Intr-un fel, astazi avem cu totii si posibilitatea si dreptul si, as spune, si obligatia de a spune cu glas tare ceea ce credem. Evident ca de la "exercitarea" acestui drept mi s-a tras.

Faptul ca am semnat un Apel in care ii dadeam presedintelui Basescu un gir pentru politica lui de pana acum, faptul ca am spus sus si tare ca o mare parte a clasei politice de la noi functioneaza impotriva intereselor tarii, faptul ca am crezut ca e necesara o reforma de tip european a justitiei romanesti - toate acestea se pare ca sunt echivalente cu un delict. Trebuia, evident, sa fiu sanctionat.
Nimic nu trebuie sa ramana curat in tara asta. Toti trebuie sa fim murdari, ca sa cautionam murdariile altora. Iar daca nu suntem, trebuie sa fim murdariti.


Comunicat
In 1990, m-am aflat in fruntea unei liste publice de intelectuali care trebuiau impuscati pe stadioane. Dupa 17 ani, textul aparut in editia de astazi a ziarului Ziua reprezinta simularea unei astfel de executii in piata publica. Niciodata cineva nu s-a obosit sa stranga laolalta atatea infamii in jurul persoanei mele. Imi sunt batjocorite numele, familia, onestitatea profesionala, relatia cu maestrul meu, imaginea publica. A raspunde acestor batjocuri ar insemna sa intru in dialog cu o publicatie de teapa Romaniei Mari. Nu o voi face. Dialogul meu cu autorul articolului si cu ziarul va fi purtat prin intermediul justitiei.
Ramane, desigur, intrebarea - la care fiecare isi poate raspunde cum crede - de ce simplul fapt de a fi semnat un Apel a starnit impotriva mea atata vehementa. In rest, cred ca maturitatea unei societati depinde si de felul in care ea stie sa se indigneze atunci cind abjectia, tolerata, ia forme care sfarsesc prin a ne murdari pe toti. (Gabriel Liiceanu)

Bancaru
28th February 2007, 14:31
Exact ceea ce spuneam. Aruncare cu ***** nu produce decat un rever pe masura si un lung de linie.
Atat asteapta Sabina Fati, mai da-o in ***** ma-sii. Pardon. Femeile care musca lantul arata nasol.
Este treaba lui Liiceanu ce a facut si nu e normal sa apara in Ziua ca articol de fond. E clar de ce a fost pus. Aceste pareri nu fac altceva decat sa produca un clivaj in cadrul intelectualitatii de la noi. Atacandu-se pe plan intelectual intre ei nu fac altceva decat sa se impinga in tabere politice unde, unu ca nu au ce cauta, si doi nici nu cred ca in mod normal ar fi intrat.

miril
28th February 2007, 14:36
Concluzia, Baietii cu ochi albastri (te) lucreaza...non-stop.

miril
28th February 2007, 18:12
Tot am incercat de dimineata sa pun acest articol, in sfarsit se pare ca nu mai sunt deranjat de...intelectuali:

Diabolizarea intelectualilor Ioana Lupea Ev Z

Ioana Lupea: "Atacul la persoana este cea mai facila, cea mai josnica, dar si cea mai eficienta manevra pentru a distorsiona mesajele si macula ideile".

Inapoi in anii ‘90: de pe frontispiciul unui cotidian central lipsea ieri doar sloganul „moarte intelectualilor” pentru a fi din 15 iunie 1990, si nu din 27 februarie 2007. Celor mai cunoscuti semnatari ai „apelului intelectualilor” le sunt terfelite credibilitatea profesionala si biografiile personale in maniera FSN si in bine-cunoscuta traditie stalinista, pe care o credeam claustrata in paginile revistei „Romania Mare”.

Ceea ce urmaresc detractorii „Apelului intelectualilor” prin agresarea mediatica a lui Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Alexandru Zub, Radu Filipescu etc. este sa dovedeasca faptul ca ei nu au nicio competenta morala pentru a vorbi despre decomunizare si stat de drept. Atacul la persoana este cea mai facila, cea mai josnica, dar si cea mai eficienta manevra pentru a distorsiona mesajele si a macula ideile.

In acest caz, pentru a arunca in derizoriu pericolul ca Romania poate ajunge un stat captiv unor grupuri economico-politice. Metoda se aplica si lui Traian Basescu, in locul caruia putea sa se afle foarte bine Calin Popescu-Tariceanu, daca ar fi aparat aceleasi valori. Cum ridiculizezi campania anticoruptie daca nu afirmand ca Basescu este corupt si mincinos; Liiceanu, plagiator; Patapievici, fiu de nomenclaturist; Traian Ungureanu, vanator de functii.

Campania impotriva intelectualilor tinteste si majoritatea - prin resuscitarea sentimentelor anti-elitare insamantate de comunism -, si elita, prin asemuirea lor, subtila si mani****toare, marilor ganditori sedusi de tirani. Liiceanu este acuzat nu numai ca l-a plagiat pe filosoful german Martin Heidegger - o invinuire caraghioasa si pentru un necititor de filosofie - dar implicit si ca este un fel de Heidegger al dictatorului Basescu. Pentru majoritatea poate inca sceptica fata de utilitatea intelectualului in societate exista stereotipiile „n-a creat locuri de munca”, „fluiera de pe margine”, „este vandut unor interese”. Imaginea intelectualului parazit, dusman al poporului, nu-i convinge pe ceilalti intelectuali, neimplicati, ezitanti sau pur si simplu moderati.

Lor li se livreaza nocivitatea angajarii ganditorului in politica, a fascinatiei pentru personaje de pe alte coordonate istorice, pledoaria pentru scepticism si sange rece. Daca intr-un caz sunt apelate emotii, in celalalt se face abuziv aluzie la istorie: Basescu nu este dictator, ci un presedinte supus votului, afirmarea statului de drept nu inseamna societatea fara clase, iar episodul Heidegger a fost explicat de alti ganditori (Habermas) tocmai ca o consecinta a neimplicarii intelectualilor germani in politica, in secolul al XIX-lea.

O frauda sentimentala si una intelectuala comise cu scopul de a trezi resentimentele impotriva intelectualilor activi in spatiul public, precum si de a-i stigmatiza in interiorul elitei ca fascinati de puterea lui Basescu. Dezonorarea in piata a intelectualilor contine si o amenintare implicita, sperie si separa: cine face ca ei ca ei va pati, va fi tarat in mocirla; un fel de minieriada psihologica.

miril
1st March 2007, 09:57
Pyrrhus, modelul politicii romanesti Horia-Roman Patapievici Ev Z

Horia Roman Patapivici: "Cine pierde? Pierd protagonistii interminabilei certe, impreuna. Cine castiga? Castiga cine ar fi trebuit sa piarda".

Oricine se lanseaza intr-o afacere isi calculeaza dinainte riscurile si isi estimeaza cu grija prezumtivele castiguri. Costurile afacerii nu se stabilesc numai in termeni de cheltuieli, ci si in termeni de pierderi, iar pierderile nu sunt intotdeauna doar materiale, fapt retinut de istorie sub vorba, atribuita lui Pyrrhus, regele Epirului, cu ocazia unei victorii impotriva romanilor (pentru care a fost felicitat): „Inca o victorie ca asta si suntem terminati”.

Lectia este ca victoriile care te desfiinteaza ori razboaiele pe care le poti castiga numai pierzand pacea trebuie evitate. De regula, desi razboaiele sunt angajate in vederea victoriei, purtarea lor se face in vederea pacii: aceasta este si sursa moralitatii lor, caci teama de a fi nimicit modereaza apetitul de a nimici, mai mult decat legile internationale ori prescriptiile morale (omul fiind ceea ce este). Rele cum sunt, razboaiele nu ar trebui incepute, daca tot sunt pornite, decat cu gandul de a le incheia cat mai avantajos, caci razboaiele care nu se poarta in vederea pacii, adica a compromisului, sunt de exterminare, iar acesta este raul cel mai mare.

Politica, fiind lupta pentru putere, este si ea un razboi si, ca atare, i se aplica cele spuse mai sus. Rationalitatea politicii este obtinerea compromisului rezonabil; irationalitatea ei este infruntarea fara scop plauzibil si impingerea luptei pana la exterminare, in conditiile in care nici una din parti nu are puterea sa o extermine pe cealalta.

Razboiul politic dintre premier si presedinte si-a atins deja irationalitatea perfecta. Oricare ar fi fost scopurile celor doua parti si oricat de rationale, la inceput (si luate separat), ele si-au pierdut de-acum plauzibilitatea, deoarece este evident ca nici una din parti nu isi poate atinge scopurile, daca acestea ar fi in interesul societatii, fara sprijinul celeilalte (isi pot atinge fara concurs mutual numai scopurile indiferente sau contrare binelui comun).

Pe de alta parte, daca scopurile proclamate de cele doua parti ar fi atinse, felul in care e dusa lupta le-ar vaduvi de toata valoarea lor, iar prin modul in care sunt revendicate ca justificare a atacurilor le este rapita si legitimitatea pe care o aveau initial. In plus, lupta politica dintre premier si presedinte a incetat sa mai fie un duel in vederea promovarii unor scopuri cu care eventual societatea s-ar fi putut identifica: a devenit un razboi de exterminare.

Or, a impinge lupta spre exterminare este de doua ori irational: atat pentru ca deformeaza totul inca inainte ca totul sa fi fost deja pustiit, cat si pentru ca, nefiind integral posibila, muta sah-matul pe toata tabla de sah, blocand indefinit jocul politic. Daca deformarea datelor jocului politic altereaza deciziile actorilor, ducand la ratarea guvernarii si la neputinta parlamentului, blocarea jocului politic prin amanarea sine die a exterminarii nu va intarzia sa starneasca indignarea electoratului, pentru ca nicio politica nu poate avea decat justificarea binelui comun, iar binele comun e compromis prin logica sterila a exterminarii.

Cine pierde? Pierd protagonistii interminabilei certe: pierd impreuna, pentru ca nu pot castiga separat. In acelasi timp, pierd scopurile bune, deopotriva pentru ca se devalorizeaza intentiile prin care fiecare dintre ei ne explica gafele pe care nu pot sa nu le faca si deoarece principiile prin care isi justifica atacurile sunt contrazise de virulenta lor distructiva. Pierde societatea, intrucat toate sperantele legate de „revolutia portocalie”, care au facut din alegerile din 2004 o sarbatoare nationala, tind sa se transforme de la o zi la alta in dezamagirea care a pecetluit definitiv soarta CDR. Pe scurt, pierde cine ar fi trebuit sa castige.

Cine castiga? Castiga PSD, pentru ca i s-a oferit ocazia sa reinvie din cenusa care, pana la acest prilej nesperat, se identificase cu namolul in care il zvarlise judecata electoratului, la alegeri. Castiga PRM, pentru ca sprijinul sau, in ciuda huliganismului parlamentarilor si a extremismului sefilor sai, a devenit indispensabil in parlament atat planurilor PSD de a-l suspenda pe presedinte si de a face ordine abuziva in guvern, cat si duplicitatii PNL, in lupta sa cu presedintele.

Castiga Dan Voiculescu, care, din subsolul abisalei sale mediocritati, a ajuns sa faca si sa desfaca agenda publica, cu o nerusinare careia nici lipsa de legitimitate parlamentara, nici trecutul necurat, nici verdictul de informator, nici ampla mani****re prin presa la care se deda nu ii pun vreun bemol. Pe scurt, castiga cine ar fi trebuit sa piarda. Daca nu va invinge nimeni, acest sah-mat continuu ne va ruina. Iar daca va invinge cineva, oricare din victorii ne va ruina pe toti. Oricine va primi felicitarile, infrangerea va fi a tuturor.

Bancaru
1st March 2007, 11:58
Eu as propune sa incetam o vreme sa punem asemenea articole. Sunt penibile si unele si altele. Ca o concluzie: ce Prunea mea de valori apara Basescu?

Bancaru
1st March 2007, 12:01
Fotograful „facator“ de scriitori

Celebrul fotograf de scriitori Ion Cucu a lansat volumul „O istorie literara a privirii“, un album ce urmareste scriitorii din anii ’60 pina in prezent, de la plenare pina la baute.

„Daca nu te pozeaza Cucu, nu intri-n istoria literaturii“, spuneau scriitorii in anii ’80. Dinescu, adolescent razvratit, Nichita traversind Bulevardul Magheru recitind versuri, Ion Alexandru infruntind fericit ninsoarea, serafica Ana Blandiana in rochii vaporoase, sedinte la Uniunea Scriitorilor, portrete, instantanee, o istorie a literaturii romane contemporane in imagini ce au supravietuit timpului si cenzurii.

Bautele si amorlicul de-altadata Criticul Dan C. Mihailescu a sesizat ca albumul lui Ion Cucu are prea mult negru: „Poate unde am copilarit eu prin preajma Cimitirului Bellu, dar mi se pare ca acest album are in el ceva de cavou de high life. Daca in cimitirele de la sat pasc mieii, dind mortii un caracter ludic, cimitirele de oras sint solemne si usor ridicole. Te indeamna la birfa. Asa si albumul asta. Desteapta in mine o tristete savuroasa“. Trecind la „birfa“, Dan C. Mihailescu a rememorat „bautele si amorlicul“ de mai an. „Ce amoruri erau cindva! Ce cupluri! Bietii poeti de azi nici nu mai au de cine sa se indragosteasca. Nu mai sint nici poeziile si nici muzele de pe vremuri. Azi nu mai gasesti poete frumoase ca Ana Blandiana sau ca Ioana Craciunescu. Din amor si din placerea bauturii iesea pe atunci humusul fecund al poeziei.“

Tratat al bauturii

Trecind si mai adinc pe partea lumeasca, criticul considera albumul lui Cucu un excelent tratat al bauturii: „Privind fotografiile lui Cucu poti observa cum evolueaza peste ani fata votcarilor, a bautorilor de bere sau a bautorilor de vin“. Analizind albumul, Dan C. Mihailescu a fost de parere ca femeile nu ar fi indicat sa il priveasca: „Barbatii au pus pe ei burti, au ramas fara par, dar in general tot cu tigara-n gura si cu privirea in pahar sint. Pentru o femeie trebuie sa fie insa dramatic sa-si priveasca chipul din anii ’70 comparativ cu cel de acum“.

Serios si solemn ca un ministru, Varujan Vosganian, contemporan cu citeva dintre fotografiile din album, a declarat: „Fotografiile repre-zinta o cale de supravietuire. Invingatorii istoriei nu sint puternicii zilei, ci supravietuitorii. Dupa genocidul din Armenia, supravietuitorii aveau obsesia fotografiilor. Se fotografiau parca pentru a se convinge ca sint vii. In pozele lui Cucu, toti scriitorii sint inca vii. Fotografiile sint cea de-a o mie doua poveste din cele 1001 de nopti“.

Autorul a zeci de mii de fotografii cu scriitorii romani, Ion Cucu a explicat care a fost motivul pentru care a vrut sa adune citeva dintre fotografiile sale in acest album: „Am copilarit citindu-le opera, i-am cunoscut, am calatorit cu ei, am crescut cu ei, sint un produs al lor. Iubesc atit de mult scriitorii, incit nu vreau ca vreunul dintre ei sa dispara“.

Pe linga poze, Cucu mai are si peste 100 de filme, printre ele cel al primirii tinarului Andrei Plesu in Uniunea Scriitorilor. Intr-un al doilea volum al istorie sale literare, Cucu vrea sa adune fotografii ale scriitorilor la debut, cum aratau la intrarea lor in USR.

Conchizind miezos, Dan C. Mihailescu a trasat principalul merit al acestui album: „Oameni au murit, cupluri s-au despartit, dar fotografiile lui Ion Cucu ne pastreaza pe toti tineri. Intr-o breasla ca a noastra, in care cantitatea de ura, birfa si invidie este uriasa, Ion Cucu a reusit sa ne surprinda in rarele ocazii in care eram uniti“.

Explicatii foto:

1. Marin Preda in vizita de documentare pentru Morometii 2.

2. Geo Dumitrescu si Dinescu, proprietarul de poduri.

3. Doi juni eseisti: Plesu si Mihaies.

4. Noica intr-una din rarele sale aparitii la Uniunea Scriitorilor.

5. Irina Mavrodin si Mircea Cartarescu in asteptarea premiilor.

6. Dan C. Mihailescu cind era doar cercetator literar.


www.cotidianul.ro
Din pacate nu am mai stat sa pun si fotografiile. Las explicatiile de la ilustratii poate asa trezesc un interes si mai mare. Iata link-ul pentru cine vrea sa si vada:
http://www.cotidianul.ro/index.php?id=9550&art=25256&cHash=012e5d5319o

Bancaru
1st March 2007, 13:48
Iacata 2 chestii hazlii. Doua imagini, ambele penibile. Una veche dintr-un ziar recent, alta noua, din acelasi ziar recent. Ziarul nu lipseste de la niciun EVENIMENT din viata lui Basescu.

Bancaru
2nd March 2007, 14:31
Sa vedem ce zice doamna Zetre Poe despre subiectul pe care l-am mai "lipit" noi aici si despre care am si dezbatut putin. Mi se pare de bun simt.

Stapanii adevarului

Zoe PETRE

Nu e prima data cand exprim dezacordul meu explicit fata de denigrarea unor personalitati intelectuale si civice. Am protestat fata de invectivele calomnioase la adresa lui Andrei Plesu, Vladimir Tismaneanu, Andrei Pippidi, Smaranda Enache, Renate Weber, Gabriel Liiceanu.

Protestez din nou fata de atacul la care este supusa, prin intermediul lui G. Liiceanu, intreaga intelectualitate care a avut ghinionul de a trai in "epoca de aur" si bucuria de a-i supravietui. Protestez insa si impotriva degradarii care e astfel impusa ziarului, candva o tribuna libera si " datorita mai ales maestrului Ion Barbu" adesea vesela a schimbului de opinii, si care e tot mai frecvent invadata de un ton inchizitorial-incrancenat. Cand, in acelasi numar in care este "demascat" dl Liiceanu, aflu in ce fel Ceausescu nu era, cum am simtit-o direct, nationalist, ci internationalist deghizat, ingrijorarea mea fata de deriva anti-intelectualista la care asist sporeste exponential.

Pentru a nu lasa loc de speculatii, adaug ca nu Editura "Humanitas" mi-a tiparit cartile. Nu stiu ca dl Liiceanu (sau oricare dintre tintele articolelor la care ma refer cu atata neplacere) sa ma fi aparat vreodata de calomniile care nu au lipsit de cand opinia publica a aflat ca exist. Nu ma numar nici printre apologetii dlui Basescu, chiar dimpotriva. Nu ma amagesc cu iluzia ca, spunand asta, imaginatia fertila si frustrata a celor ce au vocatia demascarii nu-mi va gasi vreo oblica si impura complicitate cu cineva, cumva. Ma incumet totusi sa spun ca orice dezbatere trebuie sa respecte cateva reguli elementare de logica si de civilitate, si sa-mi exprim regretul atunci cand ziarul "Ziua" deroga de la aceste reguli.

Alcatuirea din fragmente rau interpretate de realitate a unor sumbre rechizitorii e cu mult prea departe de spiritul originar al ziarului si mult prea aproape de cel al delatiunii. Falsul intelectual care asimileaza explicarea unui text cu plagierea lui vadeste o semidocta rea-credinta care ma intristeaza. Perseverenta cu care oricine a avut parte de o clipa de indulgenta sau de nebagare de seama a "organelor" e mintenas denuntat ca exponent al acestora vadeste nu numai ignoranta, pana la urma scuzabila la cei tineri, cu privire la modul in care sistemul functiona - in realitate, nu in imaginarul manicheist al unora dintre ei; vadeste insa si un exercitiu mult prea bine asimilat al practicilor inchizitoriale comuniste, pentru care nimic nu era intamplator si totul era suspect. Ca dovada sta faptul ca, atunci cand denunta "poporului" societatea civila, dl. Iliescu foloseste aceleasi teme si acelasi vocabular.

Nu cred ca avem dreptul sa scormonim dosare de cadre ca sa inventam culpe ale fiilor sau nepotilor pe temeiul biografiei inaintasilor: asta era o practica generala a regimului comunist, si nu are legatura cu responsabilitatea persoanei, ci cu "lichidarea burgheziei ca (sic!) clasa". Nu cred ca, inlocuind sintagma "intelectualitate burgheza" cu "intelectualitate rosie", progresam in intelegerea raului din care pretindem ca vrem sa evadam. Infierarea nu are azi nici valoare de cunoastere, nici valoare etica, cum nu a avut nici in vremea dictaturii proletariatului.

Fiindca, de fapt, despre asta e vorba: despre o dictatura cu alt semn, dar cu aceleasi mijloace, unica depozitara a adevarului absolut. Nu mi-a placut cand dl Liiceanu a clamat ca nu are timp de nuante, nu-mi place nici cand i se refuza dlui Liiceanu sau oricui altcuiva - dreptul la un rationament nuantat.

www.ziua.ro

Cu acest articol, parerea mea, ZIUA incearca sa isi mai spele imaginea. Inca nu a reusit si mai are de carat tone de obiectivitate. In schimb celalat combatatnt, EVZ, nu face decat sa se umple de ***** din ce in ce mai mult. In momentul in care inventati precum Cartianu nu vor mai behaii aiurea poate presa va deveni mai credibile, cel putin pentru mine. Ma intreb de ce a plecat Nahoi de acolo. Ma intreb unde este Razvan Exarhu. De ce a ajuns Cartianu sa il trasga de urechi pe Paler pentru ca nu il place pe Basescu? De rahat...

miril
2nd March 2007, 14:49
Subiectul este foarte serios si grav si ne indeamna la a fluiera (l)a... paguba.

Drama banala a femeilor Costi Rogozanu Cotidianul

Hartuirea sexuala e deja o banalitate in Romania. In acest context, am o propunere pentru complet ineficientul si deja penibilul ministru al Invatamintului.

O femeie frumoasa si tinara se angajeaza la o mare companie. Printre barbati se da vestea ca a venit o „prospatura“. De aici incepe o drama cotidiana de care, de prea multe ori, nu-si dau seama nici victimele, nici agresorii, totul se desfasoara intr-o cordiala jena si veselie. Dupa ce masculii obosesc sa incerce discutii, apropouri, propuneri mai mult sau mai putin indraznete, atentia se muta catre alta tinta. Victima rasufla usurata sau, dimpotriva, mai inchide o mica trauma in sertar.

Intr-un studiu dat publicitatii zilele trecute de Centrul Parteneriat pentru Egalitate, concluziile sint mai fioroase decit a lasat presa sa se vada. Foarte multi dintre cei care au raspuns la sondaj apropie hartuirea sexuala de viol. Aceasta ar fi cea mai ingrijoratoare perceptie. Or, hartuirea e cu totul altceva. E atac prin limbaj, gesturi, atitudine. Poti, ca barbat influent intr-o companie, sa arunci foarte usor suspiciune asupra unei subordonate femei. E de ajuns o glumita pe hol sau intr-o sedinta pentru ca o eticheta dureroasa sa fie aplicata de ceilalti asupra victimei. Cum poti reactiona? Datul in judecata nu e asa usor precum pare. La fiecare riposta, comunitatea macho (care, atentie, poate fi alcatuita si din femei) te judeca drept isterica sau „necivilizata“.

In Romania, este infioratoare lipsa de educatie in ce priveste relatia dintre sexe - si nu ma refer la lectii de sexologie. Multi si mari intelectuali de pe la noi taxeaza repede orice incercare de atragere a atentiei asupra machismului romanesc drept „corectitudine politica“, invocind grabnic citeva cazuri aberante din SUA. Femeile tinere sint educate cu grija de rude sau de anturaj sa isi accepte statutul de posibil „vinat“. Pina acum, cel mai eficient mijloc de a contracara astfel de atacuri a fost ironia, raspunsul spontan plin de spirit etc. Numai ca nu e normal sa fii tot timpul in garda doar pentru ca esti de sex feminin.

Rapoartele despre hartuirea sexuala se termina de obicei cu indemnuri la „dare in judecata“, adica la solutia extrema, care foarte rar are un rezultat pozitiv pentru victima. O masura cu adevarat eficienta poate lua doar Ministerul Educatiei. Eu cred ca discutiile pe texte feministe inteligente sau pe teme de comportament in clasa cu elevii pot avea rezultate spectaculoase. Un baiat nascut si crescut in vreun cartier sarac se simte aproape obligat sa fluiere dupa femei. Nimeni nu-i spune clar ca ceea ce face e grav. Nu politia trebuie sa i-o spuna, ci acea bruma de scoala pe care o face. In loc sa se joace de-a bacalaureatul toata ziua-buna ziua, acel minister cu al sau Hardau chiar ar putea lupta eficient pentru relatia corecta dintre sexele patriei.

Bancaru
2nd March 2007, 15:48
Eu cred ca tine si de bunul simt elementar.

Hartuirea sexuala se regaseste in frustrarile pe care le traiesti. In greata care te apuca atunci cand ajungi acasa si bucuria care te copleseste cand te duci in delegatie.
Eram in liceu si am surpins o discutie, la 'șto, intre femeia de serviciu si fochistul mecanic (aveam asa ceva, fiind liceu cu internat, cantina, centrala proprie).
Fochistul: Piz dai tu seama?
Femeia serviciu: Sper ma crezi...

Nici unul nu hartuia mai tare sau mai incet.

miril
2nd March 2007, 15:51
"''sto' iubi!".

alamar
2nd March 2007, 21:02
Oratori&Lăutari
de George Stanca

Spectacol Vanghelie. Virtuozitate, abilitate, charismă pentru ig noranți. A vorbit clar, gramatical, limpede, a avut velocitate, elocvență și elocință. Repet, pentru ignoranții fascinați. Mai era prin Piața Universității ’90 un astfel de orator, Dincă. Persuasiv, cataractal. De aceeași culoare. Politică. Lăutari, urechiști de geniu. Marean Talent! Demostene, Licurg, Isocrate s-ar cere în exil față de elocvența vanghelisticească. Numai că ascultătorii lor aveau rafinament. Nu erau o masă de pițiflenderi. Proști, dar gălăgioși. Proști, dar „golani". Proști, dar agresivi. Plasteline blege. Manevrați de interese, ciubucăreli, politicianisme de Piața Matache.
Nu l-am văzut pe Iliescu niciodată atât de violent cu ai săi. Criză. Delirium spumant. Ce încordare nervoasă, câtă energie? Dle Iliescu, asta a crescut partidul pe care l-ați ctitorit; ăsta e produsul finit; ăsta e somnul rațiunii pesediste: Marean și ai lui. Augustanii, aplaudacii, maneliștii și mareaniștii. Generația pedeseriștilor fără scrupule, educație, manieră, cultură, idealuri, dumnezeire. O generație politică pierdută în foamea să conducă masele. Ce lăsați în urmă, dle Iliescu? O haită de șacali. Asociali și agramați. Asta doreați când ați cumpărat, de la odiosul Athanasiu, brendul, pedigriul P.S.D.? Asta pui în locul lui Nădejde, Flueraș, Morțun, Jumanca, Gherea, Frimu, Moscovici, Petrescu, stimate cumpărător de partid? Niște „voiteci" vulgari și nefinisați? Ce imagine! Bucureșteană. Românească. Așa să fie poporul român, m-aș întreba ca un străin. Și, aici, ardeleanul, bănățeanul, moldoveanul, olteanul lasă ochii în jos de rușine; nu, noi, românii, nu suntem așa, România nu arată așa, ca o mahala turcească din vremea fanarioților, ca o groapă de gunoi, ca o latrină publică ad hoc.
În viziunea eminamente pesedistoidă, Capitala României a fost miercuri o șatră țigănească, și, pe alocuri, este, cu ursari ca Marean, cu cocalari politici și șuți scrofuloși și sluți. O lume pe care un mare bucureștean, Eugen Barbu, o punea, în „Princepele", sub semnul fluturelui cap de mort, o lume a unui cerșetorlider, un lumpen jegos: Malamos Bozagiul și cloaca lui de la „Curtea arsă". Și, în toată această mișcare larvară, ascuns ca un ghiocel ieșit de sub mantia zăpezii, ca o panseluță peste maidanul cu bălegar - retras și chircit, ca o bulibașă smochinită, jenat și umilit, o fostă mare speranță a diplomației române – Excelența Sa Mircea Geoană.
Aferim!

miril
2nd March 2007, 22:09
Euro-romanesti Vintila Mihailescu, Dilema veche, Nr. 155, 26 ianuarie – 1 februarie 2007

“In timp ce Mircea Vasilescu scria un articol intreg despre brinza, iar Mircea Dinescu ii dedica o poezea, o prietena belgianca imi povestea in Italia urmatoarea intimplare cu un cioban roman si brinza sa:

Inainte de 1 ianuarie 2007, inainte de scandalul brinzei, un cioban care avea clientela sa bine stabilita de ani de zile, a aflat ca nu mai are (nu va mai avea) voie sa-si vinda produsele sale pe piata, deoarece nu corespund normelor de siguranta alimentara. Ciobanul a mormait ceva si si-a vazut de treaba. Data urmatoare cind s-a dus sa-si vinda marfa la piata, pe taraba sa statea scris cu litere mari BRINZA PENTRU CIINI. Clientii sai vechi au ris si au continuat sa cumpere brinza, asa cum faceau de ani de zile.

Prietena mea belgianca era ingrijorata pentru soarta taranilor romani odata integrati in Europa, dar era si in admiratia inventivitatii de ceasul din urma a ciobanului nostru. Intrebase chiar un avocat la Bruxelles ce ar putea pati acesta. Cam perplex, avocatul nu a gasit nici un articol de lege care sa-l incrimineze pe cioban. Poate doar vreo societate de protectie a animalelor... – a mai biiguit acesta.”

Bancaru
2nd March 2007, 22:26
Asta e ca fazele alea pe care le povesteam cand eram mici, ca am facut noi nu stiu ce, dar defapt facuse altul. In plus, mai si infloream. Eu am auzit de faza asta ca s-a petrecut in Polonia. Ceea ce cam tot aia e.

miril
3rd March 2007, 10:33
Hobby-ul nostru cel de toate zilele:

Cifre fierbinti - Planeta face sex Magda Marincovici JN

Aflati ca, in aceasta clipa, pe planeta noastra fac dragoste 84.000 de persoane. Totusi, comportamentele lor in aceste momente sunt diferite.

Peste 120 de milioane de raporturi sexuale au loc zilnic pe planeta noastra. In top se plaseaza americanii. Astfel, un american intre 16 si 45 de ani "presteaza" anual, in medie, 130 de raporturi sexuale, cu o durata medie de o jumatate de ora fiecare. La polul opus se plaseaza thailandezii, cu mai putin de 100 de raporturi anual, cu o durata medie de 10 minute fiecare. Seductia imbraca forme diferite pe glob. In Marea Britanie, un sfert din femeile active sexual considera omoplatii barbatilor partea corpului cea mai atragatoare, ceea ce i-a stimulat pe fabricantii de tee-shirts mulate intr-o paleta cromatica ce te duce cu gandul la peisajele exotice. In Germania, subsuoara este cea mai excitanta. Adulterul este o practica inegal raspandita pe glob. In Rusia, trei sferturi din barbati si jumatate din femei si-au recunoscut infidelitatea. Intr-un clasament al infidelitatii, s-ar plasa englezii si germanii, urmati de francezi, italieni si spanioli. Pentru trei sferturi din femeile din Statele Unite infidelitatea este pacatul cel mai mare si o femeie inselata din patru sustine ca niciodata n-ar putea sa ierte adulterul.

PRECOCITATE. Un studiu realizat in 15 tari indica o scadere vizibila a varstei primului contact sexual. Pentru generatia care are intre 40 si 45 de ani, acest eveniment a avut loc, in medie, la varsta de 18 ani. In prezent, tinerii fac acest pas la aproximativ 16 ani. Totusi, studii recente duc la concluzia ca in ultimi anii exista tendinta de a mentine aceasta varsta ca debut sexual. Astfel , in Statele Unite, 57% dintre liceeni erau activi sexual in 1991, pentru ca in 1999 din aceeasi categorie de varsta sa faca parte doar 49%.

PROTEJAT
Limbajul corpului este universal. Si, totusi, el este diferit de la tara la tara, de la generatie la generatie. In ultimii ani, numeroase studii au ca scop sexualitatea, iar, in acest context, un loc esential il ocupa metodele cele mai eficiente de a face sex protejat. "Pericolul bolilor cu transmitere sexuala este in crestere, chlamydia inregistrand un varf la ora actuala, avertizeaza conf. dr. Daniel Popescu.

miril
3rd March 2007, 10:35
Sexismul...continua:

Sexismul bărbatului român. Probabil, am făcut o prostie de Costi Rogozanu Cotidianul

În Cotidianul de azi am scris o părere sinceră despre drama banală a femeilor românce. Spun “sinceră” nu pentru că mi-aș fi făcut vreo schimbare de sex între timp, ci pentru că am sintetizat sute de povești spuse de prietenele mele despre hărțuirea sexuală în cele mai variate forme: la slujbă, la volan, la școală etc. Am avut și pretextul jurnalistic - un studiu asupra hărțuirii sexuale apărut acum vreo două zile.

Pînă la urmă am avut impresia că am făcut o prostie. Comentariile legate de articol au fost dominate de cîțiva bizoni care consideră că un decolteu înseamnă invitație la viol. M-a băgat în depresie prostia bărbătească, m-au scos din depresie cîteva replici bune pe același forum. Ca de obicei însă, bădăranii au gura mai mare și mai mult timp liber la dispoziție ca să-și expectoreze filozofiile.

Rămîn la părerea fermă că sexismul e în România sport național. Am auzit mame acuzîndu-și fiicele că s-au lăsat agresate. Am o prietenă care s-a “refugiat” în Vest și din motivul foarte simplu că nu se mai putea certa în fiecare zi cu *******i libidinoși din metrou. Pînă la urmă, cred că ar fi îndreptățite să-și ceară azil politic într-o țară dominată de bărbați care nu-și dau seama că sînt violenți sau care cred că e un semn de gentilețe să taxezi fiecare corp frumos cu o ejaculare măcar verbală.

miril
5th March 2007, 20:15
Sta scris in...gene:

Intelegerea raselor da din gene Alexandra Olivotto Cotidianul

In ultima vreme, geneticienii au demontat notiunea de rasa, au obtinut prima dovada ca oamenii si-au alterat genele in functie de selectia naturala, iar acum cauta cauzele pentru care unii indivizi sint predispusi la consumul de droguri.

„Aceasta cercetare demonstreaza ca po****tiile au mai multe similitudini decit diferente cind vine vorba de expresia genelor“, afirma John Storey, profesor de genetica si de biostatistica, plus coordonator, alaturi de colegul Joshua Akey, al unui nou studiu realizat la University of Washington. Dupa ce cercetatorii au examinat mii de gene provenind de la 16 persoane de origini europene si africane si au inregistrat variatiile, concluzia lor a fost ca nu diferim doar in termenii codului genetic, ci si la nivelul la care acele gene ne sint activate in corp. Iar aceasta este prima cercetare care ia la puricat variatiile in activitatea genetica dintre indivizi si po****tii.

Rasa mai pierde un punct

„Diferenta dintre informatia genetica si expresia genelor este ca aceea dintre hardware, adica genele insele, si software, care ii spune computerului ce sa faca pe hardware“, clarifica Storey. Or, cercetatorii au descoperit ca aproximativ 17% dintre diferentele de la nivelul expresiei genelor tineau de distinctia dintre po****tii. Restul erau exclusiv pe baza individuala. „Acesta este tocmai motivul pentru care dezvoltarea unor noi medicamente este atit de dificila, dar si pentru care e atit de greu sa gasesti cauza exacta a unei anumite boli“, sustine Joshua Akey. „Avem nevoie sa intelegem genetica umana si variatiile expresiei genelor pentru a putea trata maladii complexe“, adauga el.

Laptele, o revelatie recenta

Tot recent, omul de stiinta Mark Thomas, de la University College din Londra, sustine ca a descoperit „prima dovada directa ca fiintele umane s-au schimbat reactionind la selectia naturala“. Thomas si echipa coordonata de el s-au ales cu acest rezultat dupa analiza a 55 de oase apartinind unor europeni nordici din neolitic. Dupa extractia de ADN din scheletele fosilizate, datate 5.840-5.000 i.Chr., s-a constatat ca respectivii indivizi erau incapabili sa digere laptele, capacitate posedata la ora actuala de peste 90% din po****tia acelorasi meleaguri. La ora actuala, aceasta majoritate detine o varianta a genei lactazei, care ramine activa pe toata durata vietii. Thomas explica importanta acestei mutatii: consumul de lapte era un avantaj pentru respectiva po****tie, in termenii evolutiei. Acest lichid era necontaminat de paraziti, deci mult mai sanatos decit apa pe care o aveau la dispozitie, plus ca era disponibil tot anul. Omul de stiinta sustine ca schimbarea genei care permitea digestia laptelui a aparut spontan in Europa acum 7.000 de ani si a devenit predominanta prin intermediul selectiei naturale.

Stresul se mosteneste

O interactiune dintre mediu si bagajul genetic ar putea fi cauza timiditatii copiilor, se sustine intr-o cercetare realizata la Laboratorul pentru dezvoltarea copilului de la University of Maryland si supervizata de profesorul si directorul institutiei, Nathan Fox. Juniorii devin retrasi daca, pe linga faptul ca sint crescuti de parinti stresati, poseda o varianta a unei gene legate de producerea de serotonina, sensibila la stres. Doar minorii care o detineau au demonstrat un comportament timid consecvent, odata expusi la stresul mamelor. „Nu intelegem cum mediul afecteaza direct gena, dar stim ca ea are legaturi extrem de puternice cu comportamentul in anumite medii“, explica Fox. Iar consecintele genei in cauza nu se opresc aici, avertizeaza omul de stiinta. „Daca esti crescut intr-un mediu imbibat de stres si mostenesti aceasta gena, sansele sa fii temator, anxios sau deprimat cresc“, evalueaza efectele pe termen lung directorul Laboratorului.

Dependenta la nivel inalt. Acela al creierului
Tot cu genetica vor avea de-a face si oamenii de stiinta britanici care studiaza dependenta de droguri. O echipa de cercetatori de la Cambridge, coordonata de dr. Jeff Dalley, a publicat de curind in revista „Science“ un studiu, efectuat pe sobolani, care demonstreaza ca unii indivizi sint predispusi la consumul de droguri. Acestia s-ar putea recunoaste dupa lipsa receptorilor pentru dopamina (o molecula care ajuta la eliberarea in singe a endorfinelor) din creier. „Urmatorul pas este sa identificam gena sau genele care sint cauza acestor resurse diminuate de receptori“, crede Dalley. Concluziile acestei cercetari reprezinta o premiera pentru comunitatea stiintifica, deoarece datele anterioare despre dependentii de cocaina aratau prezenta in numar mic a receptorilor pentru dopamina, dar era imposibil de determinat daca aceasta lipsa exista dinaintea consumului de droguri sau era cauzata de el. De altfel, receptorul din creier de acest fel a fost legat de trasaturi ale personalitatii - de exemplu, apatia, extrovertirea si impulsivitatea - si de studii anterioare. Daca cercetarile sint duse la bun sfirsit, e posibil ca in viitor un simplu test de singe sa indice daca un copil are o astfel de inclinatie catre dependenta de droguri.

miril
5th March 2007, 20:22
Inca o stire proasta pentru Bancaru:

Omenirea se opreste din crescut Victor Borza Cotidianul

Dupa ce ultimul secol a inaltat oamenii cu 14 centimetri, genele spun „Stop!“ trendului pozitiv.

In ultimii 100 de ani, omenirea s-a inaltat cu 14 centimetri, afirma antropologul german Hans Jürgen, citat de cotidianul „Die Welt“. Conform specialistului, ritmul de crestere cel mai puternic s-a inregistrat in anii ’80, iar oamenii din nord se dezvolta mai iute decit in sud. Specialistii au emis o serie de ipoteze pentru a explica aceste diferente, dar si spectaculosul ritm de crestere. „Unele teorii vorbesc despre influenta hranei si a luminii, altele despre consecintele undelor acustice asupra cresterii corporale. La fel, s-a observat ca parintii care provin din regiuni aflate la distante mari dau nastere unor copii mai inalti decit cuplurile ce se trag din aceeasi zona“, explica antropologul german. O alta cauza a modificarii in inaltime ar putea fi lamurita prin teoria „socului urbanizarii“, spune Hans Jürgen. Practic, bombardarea copilului cu un flux din ce in ce mai mare de informatii senzoriale conduce la o activare sporita a sistemului nervos vegetativ, dar si la procese cerebrale mai numeroase, toate acestea punindu-si amprenta asupra maturizarii precoce.

In ciuda acestor factori, cresterea are limitele sale naturale. „Posibilitatile genetice se epuizeaza la un moment dat. In Japonia, Norvegia si in SUA nu mai exista aceasta dezvoltare pozitiva. Copiii nu mai au tendinta de a depasi inaltimea parintilor“, explica Holle Greil, profesoara de biologie la universitatea din Potsdam.

Bancaru
5th March 2007, 21:44
Intr-un fel si eu sper ca fiica mea sa nu ma depaseasca IN INALTIME si nici in/ la ceea ce reprezinta rau si prost la mine. In rest... sa ma depaseasca la ce vrea ea.
Chiar ma gandeam zilele trecute cum ar fi ca eu sa fiu mic, pipernicit iar Nora ditamai paluga.

miril
6th March 2007, 10:06
Sa ne apropiem de frumos a la francaise. Bancaru, ce zici?

Frumoasa si filosoful
6 Martie 2007
Cristina Hermeziu, Paris

Actrita Arielle Dombasle si filosoful Bernard Henri Levy - unul dintre cele mai savuroase cupluri din viata mondena a Parisului.

22956

Reprezentatiile cu casa inchisa la Crazy Horse din capitala Frantei au starnit apetitul publicului pentru senzualitatea cantaretei Arielle Dombasle, sotia filosofului Bernard Henri Levy, cu care formeaza unul dintre cele mai savuroase cupluri din viata mondena a Parisului.
Spectacolul divei la unul dintre celebrele cabarete ale capitalei franceze a fost prelungit cu sase editii, cate doua pe seara.

Crazy Horse e, din 1951, un loc mitic pentru viata de noapte a Parisului. Pe scena lui intima si-a inceput cariera Charles Aznavour. Reteta de succes e aceeasi de la inceputuri: douazeci de dansatoare sustin un spectacol erotic sofisticat si misterios, punctat de numerele unei celebritati artistice. Pentru a evolua aproape nud pe scena torida a cabaretului Crazy Horse, Arielle a intrat in pielea personajului Dolores Sugar Rose.

"Lectia de erotism"

In fata ochilor defileaza tablouri languroase, lenjerii din lumini si umbre, trupuri sculptate intr-un fildes cald, viu. Biletul costa 115 euro, cu paharul de sampanie inclus.

Douasprezece fete apar mai intai in uniforme napoleoniene, abil decupate pentru scena unui nocturn cabaret parizian. Artistele poarta aceeasi masca perfecta, obraji de portelan, gene prelungi si negre, buze de foc: 12 papusi identice. Una e blonda, alta bruneta, cea zvelta e Lola, cea voluptuoasa e Nenuphar... Le descoperi rand pe rand, fiecare executand un tablou, o tema: "lectia de erotism", "gustul acidulat de sampanie"...

Sotia cunoscutului filosof Bernard Henri Levy si-a asumat aparitia in acest show indraznet ca pe expresia unei libertati interioare. Spectacolul ei atinge de altfel zone tulburatoare, intr-un tablou misterios in care artista ingemaneaza doua valori, doua simboluri profund umane: eros si thanatos, iubirea si moartea.

Este si ceea ce diferentiaza tablourile ei de ale celorlalte dansatoare de la Crazy Horse, imbibate de erotism pur: o intentie de interpretare a feminitatii, a iubirii. Fara sa o salveze poate de impresia de a se oferi un pic cam mult, chiar daca o face, paradoxal, cu destula candoare.

Cuplu "glamour"

Dandismul, filosofia succesului mediatic

In 1993, diva Arielle Dombasle isi agata la rever o bijuterie rara: se casatoreste cu filosoful Bernard Henri Levy, aflat la al doilea mariaj.
De 14 ani de la nunta de vis din oraselul feudal Saint Paul de Vence, de pe Coasta de Azur, cuplul lor continua sa contrariaze si sa uimeasca deopotriva. Ea - fiinta sofisticata, rafinata, provocatoare. El - intelectual de rasa, rational, speculativ.

Ca si cum s-ar contamina reciproc, ea devine, langa el, si mai consistenta, el, un intelectual si mai seducator (curtat, se spune, si de Sharon Stone). Indrazneala frumoasei sotii adauga o picatura in plus de "glamour" unui cuplu care reuseste discretia in fata unui public care-l devoreaza.

Arielle s-a nascut in Conneticut, iar copilaria si-a petrecut-o in Mexic, unde bunicul ei era ambasador al Frantei. Disparitia mamei i-a asezat o intensa melancolie in vocea slefuita in scoli speciale la Paris. In anii ‘70-’80 e actrita-fetis a lui Rhomer, iar albumele ei (printre care "Extase", "Amor, Amor") se vand in sute de mii de exemplare.

Henry Bernard Levy e atat de cunoscut incat presa franceza il iubeste sau il uraste cu patima in interventii in care nici nu i se mai pronunta numele intreg. Prima rampa de lansare a fost studioul lui Bernard Pivot si emisiunea Apostrof, tribuna in anii ‘70 a "noilor filosofi". B.H.L., fost discipol al lui Sartre, se indeparteaza de ideologia de stanga si ia pozitie impotriva totalitarismelor. Autor al mai multor carti de succes ("Barbaria cu fata umana" a fost publicata si in Romania), filosoful semneaza in 2006 "American Vertigo".

In timp ce o parte a presei ii reproseaza dandismul si o inconsistenta filosofie de studio, viziunea sa asupra Americii de astazi, scrisa dupa un parcurs de cateva luni pe urmele lui Tocqueville in SUA, s-a vandut in sute de mii de exemplare peste Ocean.

INTALMIRE LA UN CEAI

"Am gasit cea mai exigenta privire a iubirii"

Intr-o goana, Arielle Dombasle a aparut la intalnirea pentru interviu, carand parca dupa ea Parisul drept trena. In tunici negre, ca niste calugari de la biserica vecina de zid, baietii de la barul Hotelului Montalambert ii cunosc obiceiul. Arielle serveste intotdeauna aceeasi licoare: Cheng Nung, "ceaiul tigrului" din care bea cantitati mari, secretul ei de frumusete.

Cativa clienti japonezi se intorc dupa silueta in minijup, cu ochi imensi, stralucitori. Arielle zambeste larg, iar in jurul ochilor apare ceea ce nu se vede niciodata la televizor sau in pictorialele din "Paris Match". Ridurile arata adevarul: la ora banala a unui ceai de dupa-amiaza, faimoasa actrita cu trup de sirena nu este altceva decat o "lady".

EVZ: In multimea de adoratori, cum de v-ati gasit, in persoana filosofului Bernard Henry Levy, "printul fermecat"?

Arielle Dombasle: N-am fost inconjurata numai de adoratori. Ci si de critici si de persoane atat de stralucitoare incat ma striveau cu stralucirea lor. A trebuit sa-mi gasesc tonalitatea care sa mi se potriveasca si n-a fost deloc usor. E adevarat ca mi-am gasit marea iubire. De fapt, am gasit cea mai exigenta privire pe care o poate avea persoana iubita.

Bernard v-a incurajat sa realizati acest ultim spectacol indraznet?

Nu. El nu ma incurajeaza niciodata. Eu sunt cea care vrea sa-l surprinda. El ma iubeste si nici macar nu stiu pentru ce ma iubeste... Nu cred ca ma iubeste pentru ca fac sau nu fac anumite lucruri...

A fost surprins? Ce v-a spus dupa ce a vazut spectacolul?

Cred ca i-a fost frica pentru mine. Dar cred ca totusi a fost emotionat. Spectacolul l-a gasit destul de extravagant, dar sensibil si frumos.

Sunteti o persoana cu care se poate trai usor?

Da. Pentru ca sunt o femeie vesela si pentru ca nu las greutatea melancoliei mele pe umerii celor din anturaj. Incerc sa le arat o fata care zambeste chiar si atunci cand nu-mi vine sa rad.

Dar filosoful Bernard Henri Levy? E un barbat cu care se traieste usor zi de zi?

As spune ca nu e usor. Dar cred ca nici nu mi-ar fi placut sa fie un barbat cu care se poata convietui usor.

Ce va sperie pe dv.?

Totul. Nu s-ar spune, dar mi-e teama cand cineva poate sa se loveasca, mi-e teama chiar si ca o batrana ar putea sa scape autobuzul.

Va e teama de batranete?

Nu. De batranete nu. Dar mi-e teama, bineinteles, de boala. Dar nu de aparenta imbatranirii. Nimeni nu scapa de acest lucru.

Sunteti actrita, cantareata, ati fost manechin. Merita sacrificiul infometarii pentru o silueta perfecta pe scena modei?

E o polemica stupida. Nu e o meserie periculoasa. Pericolele lumii sunt altele: oamenii care mor de foame in Africa; regimurile totalitare precum cel din Coreea; razboaiele in care un frate isi ucide alt frate, in Africa sau in Darfour. Astea sunt tragediile lumii, nu cine stie ce manechin care e un pic cam prea slab... Asta nu are nicio importanta.

Ce stiti despre Romania?

Am fost in Romania! Dar era pe vremea lui Ceausescu. Mi s-a parut o tara frumoasa, dar nu in oras, ci la tara! Stiu ca exista multi poeti, oameni de cultura, ca se vorbeste bine limba franceza. L-am insotit pe Henri la o intalnire cu scriitorii. Era teribil cum oamenii n-aveau voie sa intre in hotelul unde stateam.

Ce nu stie publicul despre dv.?

O parte a publicului nu poate banui ca sunt, de fapt, o persoana extrem de simpla.

Lista lui Arielle

22957

"C’est si bon"

Pe ultimul album, care se intituleaza "C’est si bon", Arielle canta melodii celebre de Marilyne Monroe, Marlene Dietrich sau Dean Martin.

- C’est si bon sa te trezesti dimineata langa barbatul pe care il iubesti...
- C’est si bon sa faci in fiecare zi o baie imbalsamata cu picaturi de esenta de lotus, de eucalipt sau de tuberoze.
- C’est si bon sa mananci un sufleu de branza.
- C’est si bon sa degusti, langa cafea, un ecler.
- C’est si bon sa intalnesti oameni noi.
- C’est si bon sa inoti.
- C’est si bon sa mergi pur si simplu pe strada.
- C’est si bon sa-ti placa pastele "Arrabiata". C’est si bon sa privesti cerul.

Bancaru
6th March 2007, 14:44
Am vazut si eu articolul. Numai... Ce as vrea ca mainile mele sa joace un rol cu țâ... doamna din imagini.
Am vazut un film ani in urma cu o faza de genul asta - ce ai vrea sa fii. Una super tare ii ia cravata unuia si incepe sa si-o frece (cravata) pe fund in miscari de "striptiz". Doi privitori pe margine: unu zice "ce as vrea sa fiu in locul tipului aluia". La care celalalt "eu as vrea sa fiu cravata...". Si eu as vrea sa fiu manusile.

miril
7th March 2007, 15:29
Ce sa intelegem din asta?

Controalele din fotbal, sistate legal Cotidianul

DGFP Bucuresti explica suspendarea inspectiilor la cluburi prin necesitatea unor clarificari de la Ministerul Finantelor privind aplicarea unor dispozitii legale.

Intr-un drept la replica trimis la redactie, Directia Generala a Finantelor Publice Bucuresti precizeaza ca „in prezent, inspectiile fiscale declansate de inspectorii DGFP-MB sint suspendate, conform dispozitiilor Codului de procedura fiscala, deoarece au fost solicitate puncte de vedere ale directiilor de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice (MFP) pe aspecte ce tin de interpretarea si aplicarea anumitor dispozitii legale“.

Pentru a nu se face legatura cu declaratiile purtatorului de cuvint al ANAF, cu privire la datorii, DGFP Bucuresti precizeaza ca suspendarea inspectiilor nu are insa nici o legatura cu publicarea sau nepublicarea datoriilor pe care le-au acumulat asociatiile non-profit care au administrat fotbalul de-a lungul timpului, acest lucru fiind reglementat prin Legea nr. 161/2003, completind ca „Ministrul Finantelor Publice, domnul Sebastian Vladescu, nu a intervenit in nici un fel in buna desfasurare a inspectiei fiscale la nici o societate, in general, si la cluburile de fotbal, in special, intreaga procedura fiind desfasurata in stricta concordanta cu dispozitiile Codului de procedura fiscala de organele de inspectie fiscala ale DGFP-MB“.

miril
10th March 2007, 11:02
Despre...limfomanie sau Natural (Lymfo)Born Killers!

Limfocitele si sexul - Relatia de cuplu cu femeia sanatoasa se tine Magda Marincovici JN

Cercetatorii italieni sustin ca femeile care au probleme in mentinerea unei relatii de cuplu au un sistem imunitar fragil.

Doctorul Angelo Picardi si colaboratorii sai de la Institutul National al Sanatatii din Roma au selectat fara un criteriu anume peste 60 de infirmiere cu varste pana in 60 de ani, cu o stare de sanatate fizica si psihica corespunzatoare. Cercetatorii au evaluat pentru fiecare dintre infirmierele selectate, pe baza unui chestionar special, atasamentul fata de unele persoane. Potrivit coordonatorului studiului, prof. dr. Angelo Picardi, aceasta tendinta se contureaza inca din copilarie. Ea se bazeaza pe relatiile pe care copilul le are cu parintii, dar si pe relatiile dezvoltate pe parcursul vietii cu alte persoane.

UCIGASII NATURALI. Cercetatorii italieni au supus subiectii unor analize speciale ale sangelui care ofera informatii asupra celulelor sistemului imunitar. Rezultatul: cu cat o femeie are dificultati mai mari in a se atasa de un barbat, cu atat activitatea celulelor-cheie ale sistemului ei imunitar este mai redusa. Aceste celule speciale sunt limfocitele, numite si "ucigasi naturali", care au misiunea de a proteja organismul de agentii infectiosi.

Evident, specialistii s-au intrebat daca nu cumva aceste rezultate ar putea sa semnifice faptul ca femeile care au relatii instabile se imbolnavesc mai usor. Prof. dr. Angelo Picardi nici nu exclude, dar nici nu e foarte convins ca asa stau lucrurile. In schimb, rezultatele lui sunt in concordanta cu cele ale unor studii de data recenta, realizate in Statele Unite privind efectele nocive ale stresului asupra sistemului imunitar.

HORMONI
Conf. dr. Daniel Popescu precizeaza ca sistemul imunitar permite protejarea corpului de actiunea agentilor patogeni. Imunitatea este naturala sau provocata prin vaccinare. Cercetatorii americani au ajuns la concluzia, pe baza unei serii de studii, ca activitatea sexuala constanta asigura, in cazul barbatilor, un nivel superior de testosteron, iar in cazul femeilor creste secretia de estrogeni, substante cunoscute si sub numele de "hormonii fericirii". Ele contribuie la indepartarea starilor depresive, intarirea sistemului imunitar, a sistemului osos si la reducerea nivelului colesterolului la ambele sexe.

miril
13th March 2007, 09:38
Iata si vesti mai...altfel:

O romanca a batut Harvardul Eugenia Mihalcea Ev Z

La un concurs international de drept comunitar, pledoaria Georgianei Ianus, studenta la Drept, a fost mai convingatoare decat cea a unui tanar de la celebra institutie americana.

Georgiana Ianus, studenta a Facultatii de Drept din cadrul Universitatii Bucuresti (UB), i-a convins pe judecatorii de la Maastricht (Olanda) ca poate pleda mai bine decat tinerii de la Harvard.

Intr-o competitie internationala de drept comunitar, care a avut loc luna trecuta, ea a ocupat locul I, surclasandu-l pe concurentul de la celebra universitate americana. Echipa Romaniei s-a clasat pe locul III, dupa SUA (Harvard) si Suedia (Stockholm).

Patru fete si o speta

Alina Ontanu, Ioana Dobrin, Ana Maria Pielmus, Irina Coman-Kund, Ovidiu Balaceanu si Georgiana Ianus sunt toti studenti in anul IV la Facultatea de Drept din Bucuresti. Antrenorii lor au fost Augustina Dumitrascu si Alexandra Dumitrescu, asistenti universitari.

Concursul la care au participat este bilingv, adica se vorbeste in engleza si in franceza, iar judecatorii pun intrebari incrucisate tocmai pentru a-i intimida pe concurenti. Pentru aceasta competitie, ei au invatat atat drept comunitar, cat si cum sa-si corecteze ticurile verbale.
"Anul acesta au fost prezente 93 de universitati. Juriul nu stie din ce tara esti decat in momentul premierii", spune Augustina Dumitrascu.
Pentru echipa din Romania, concursul a fost o dubla provocare, tinand cont ca patru fete si un singur baiat au fost nevoiti sa gaseasca raspunsurile corecte pentru o speta care viza o problema de drept comunitar al afacerilor, legata de regulamentul FIFA. "Cazul este inspirat din realitate, ceea ce este foarte important, pentru ca, practic, rezolvi un caz real", spune Ana Maria.

Avocatii care nu invata sa pledeze

In timpul pregatirii, tinerii au fost filmati pentru a vedea ce ticuri au, pentru a invata sa vorbeasca in fata unui grup de judecatori. Asta, din cauza ca in cadrul facultatii se face prea putina practica in acest sens.

"Principala problema este ca noi nu avem cursuri speciale pentru pledoarii", spune Irina. "Cand pledezi, ai 15 minute la dispozitie, dar esti intrerupt destul de des, asa ca este dificil", adauga Augustina.

Cu toate acestea, Georgiana Ianus a castigat la Maastricht si, pe 16 martie, va participa la marea finala: "La Luxemburg vor fi 27 de judecatori, reprezentand fiecare stat membru al Uniunii Europene".

La competitie, tinerii au mers pe banii unor firme de avocatura din tara, care au tot interesul sa isi sponsorizeze viitorii angajati, dupa cum spune Augustina Dumitrascu. De altfel, studentii care au urcat pe podium la Maastricht au deja angajamente fata de mari firme de avocatura din Romania.

European Law Moot Court Competition (ELMC) este un renumit concurs de procese simulate in domeniul dreptului comunitar, organizat sub patronajul Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene.

Fotbalul in UE

Cazul pe care l-au avut de rezolvat tinerii romani a fost: Kwame, Kofi Eko si F.C. Tomalona versus FIFA, UEFA si altii. Este vorba despre o speta cunoscuta in lumea fotbalului, a unui tanar ghanez care a ales sa joace la o echipa din UE.

Una dintre problemele ridicate in timpul procesului a fost legata de regulile impuse clubului, care trebuie sa se supuna reglementarilor UEFA si sa fie compatibile cu politicile privind libera circulatie in UE.

SFATUL INVINGATOAREI

Justitia trebuie sa scape de "mortii vii"

Vorbeste fluent patru limbi straine, plus romana si aromana, care ii sunt limbi materne. A participat inca de la varsta de 13 ani la organizarea de tabere pentru copiii defavorizati. Este membra a Grupului de Dans si Cantec Aroman "Pilisterlu". Georgiana Ianus este studenta de la Drept care a surclasat un tanar de la prestigioasa Universitate Harvard la un concurs international de drept comunitar.

Tanara de la Universitatea Bucuresti a obtinut pentru prima data, pentru echipa Romaniei, locul I la Finala Regionala a concursului international de drept comunitar European Law Moot Court Competition - ELMC, care a avut loc la Maastricht. Georgiana crede ca justitia din Romania are nevoie de o reforma de la radacini, iar pana cand se va intampla acest lucru, ea isi continua studiile in strainatate, aplaudand-o pe Monica Macovei.

EVZ: Cum a fost competitia de la Maastricht pentru tine ?

Georgiana Ianus: Cel mai greu a fost in prima zi, pentru ca nu stiam nivelul celorlalti, nu stiam ce fel de intrebari vor veni si cat de buna este pledoaria mea in mod real.

A doua zi, potrivit regulamentului concursului, trebuia sa pledez o singura data, insa pentru ca judecatorii nu s-au putut decide intre mine si un student american, ne-au invitat pe amandoi sa pledam in ultima runda a regionalelor. In finala a fost, in mod paradoxal, cel mai usor. Desi pledam in fata tuturor judecatorilor, am reusit sa ma concentrez si sa raspund la toate intrebarile.

In echipa ai fost Avocat General. De ce ai ales acest rol ?

Cred ca m-a influentat mult experienta de anul trecut, cand am participat la acelasi concurs in calitate de rezerva. Am inteles atunci rolul Avocatului General la Curtea de Justitie a Comunitatilor. Neavand niciun interes in solutionarea cazului, asa cum au avocatii partilor, Avocatul General este chemat sa ofere judecatorilor opinia sa obiectiva cu privire la caz.

Desigur, aceasta trebuie sa fie foarte bine fundamentata, tinand cont atat de jurisprudenta, cat si de doctrina, insa ii este permis sa interpreteze dreptul comunitar foarte larg, mergand poate chiar mult mai departe decat s-au gandit cei care au scris tratatul acum 50 de ani. Mi s-a parut rolul care mi se potrivea, pentru faza orala, cel mai bine.

Ce crezi despre sistemul de justitie din Romania ?

Cred ca justitia din Romania are nevoie de o reforma de la radacina. Pentru ca acest lucru sa fie posibil trebuie sa scapam de "mortii vii", asa cum i-a numit Gabriel Liiceanu pe cei care au fost crescuti, educati si care inca traiesc in mentalitatea comunista. Sigur ca nu se va putea face acest lucru intr-un timp asa scurt si sigur ca este cu atat mai trist cu cat acesti "morti vii" vor sa elimine oameni ca Monica Macovei.

Ce studiezi acum?

Tocmai am terminat stagiul ERASMUS de un semestru la Facultatea de Drept, Universitatea Konstanz, Germania. Sunt studenta in anul IV la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti si, in paralel, urmez un master I la Colegiul Juridic de Studii Europene (Paris I Pantheon Sorbonne) in domeniul dreptului european al afacerilor.

Ce vei face dupa ce termini facultatea?

Pe termen scurt planuiesc un master in Germania sau Olanda, iar dupa mi-as dori sa ma intorc in tara, unde probabil ca voi lucra la BPV Grigorescu, biroul de avocatura unde am facut practica si care a sponsorizat echipa. (Eugenia Mihalcea)

TOPUL MODELELOR DE COPIAT

"Servitele" si sistemul hands-free ii ajuta pe studenti la examene

Sistemul hands-free, "servitele" si copiutele sunt cele mai cunoscute metode de a-i pacali pe profesori la examene, arata Uniunea Nationala a Studentilor din Romania (UNSR), care a intocmit un clasament al modalitatilor cel mai des folosite de studenti.

"Zgariata", o alta metoda des utilizata, presupune munca laborioasa si consta in imprimarea unui text pe hartie cu un pix fara pasta. In coada topului se afla pixul cu ultraviolete, metoda care presupune si o pereche de ochelari ce permit observarea scrisului.
Cei ce vor doar sa-si aminteasca anumite date din curs folosesc metoda "mersul la baie", unde consulta anumite surse.

Copiatul este una dintre abaterile de la etica universitara, insa aceasta practica se perpetueaza pentru ca este tolerata de profesori, arata un comunicat al asociatiei. UNSR le cere stu-dentilor si profesorilor sa renunte la acest "viciu", pentru ca altfel invatamantul nu va capata "o imagine europeana". (Cristina Olivia Moldovan)

Bancaru
13th March 2007, 17:04
Cine ne-a facut de râs în fata Europei


Alegerile europarlamentare au fost amânate. Dezastru! Nenorocire! Ce ne facem?!

Ne-am facut de râs în fata Europei pentru ca am fixat o data a alegerilor - 13 mai - si nu am respectat-o. Nu ne blameaza nimeni pentru asta, n-am încalcat nici un termen, dar ne-am facut de râs. Nu ne facem de râs atunci când presedintele României nu respecta Constitutia, chiar daca în tarile Uniunii Europene asa ceva este de neconceput. Nu ne facem de râs atunci când presedintele României îl acuza pe primul ministru ca face afaceri cu „baietii destepti“ din Energie si se dovedeste ca, de fapt, fratele lui câstiga bani din asta. Nici când presedintele hotaraste un referendum inutil, pe care îl fixeaza exact în timpul alegerilor pentru Parlamentul European; si mai si anunta ca are de gând sa-l sustina în teritoriu printr-o campanie personala, care sa se suprapuna peste cea a partidelor angajate în alegeri. Când presedintele intervine pentru ca ALRO sa ia energie ieftina de la stat, avem de-a face cu o interventie legitima. Când Tariceanu îi cere sa vada daca nu cumva procurorii fac abuzuri la cercetarea Rompetrol si a lui Patriciu, e imixtiune clara în justitie. Când însa presedintele intervine, direct la procurorul general, pentru urmaritul penal Arpad Paszkany de la Cluj, bagat într-o încrengatura de afaceri dubioase cu oameni de la PD si de la PLD, nu mai e imixtiune în justitie.

Nu ne facem de râs nici când presedintele se pronunta public împotriva primului-ministru, desi recunoaste ca e seful celui mai performant guvern postdecembrist; nici când e împotriva partidului aliat, caruia îi întinde capcane, îi respinge ministrii, propunerea de comisar european si-l baga în tot felul de situatii din care poate, Doamne ajuta, sa piarda electorat; nici când consilierul sau de la Cotroceni face un partid menit sa mai ia din parlamentarii partenerului de la guvernare. Nici când presedintele îsi bate joc de Parlament nu ne facem de râs. Dar, daca premierul amâna alegerile, da. Daca Tariceanu se razgândeste în privinta euroalegerilor, e Moliceanu, e Razgândeanu. Daca Basescu se razgândeste în privinta primului-ministru pe care tot el l-a numit, e super-Base.

Daca presedintele se razgândeste si amâna referendumul (tocmai pentru ca a amânat premierul euroalegerile si nu mai cad la aceeasi data), e tot super-Base, oricum nu este Razgândeanu.

Politica si politicianism absolut
Politica înseamna sa constitui o majoritate parlamentara si asta a facut Basescu în 2004, când a început istoria acestei guvernari. Sa te situezi, ca presedinte al tarii si ca partid de guvernare, pe pozitii contrare primului-ministru - fara un motiv extrem de serios, cum ar fi daca ar aduce atingere sigurantei nationale sau intereselor majore ale tarii -, numai din motive electorale, pentru a aduna voturi în vederea alegerilor viitoare, e politicianism. Toate partidele si toti liderii politici au la urma urmei aceasta meteahna. Dar o mai amesteca si cu interesul national, se mai gândesc din când în când si la cetatean, si la nevoile lui. Politicianismul absolut nu are însa timp sa se gândeasca decât la imagine. Daca votul uninominal e po****r, îl sustine indiferent daca acest lucru e sau nu benefic României. În clipa în care nu mai este po****r, îl abandoneaza imediat. Daca po****tia vrea democratie, îi acuza pe adversarii politici de atacuri la democratie. Daca po****tia vrea lupta împotriva coruptiei, îi da cât cuprinde, la nivel declarativ. Dar nu face absolut nimic pentru a schimba situatia. Dimpotriva! Afaceri pentru prietenii politici si Golden Blitzuri, încalcând, daca se poate, toate regulile jocului, Constitutia, orice. Ce stie poporul despre Constitutie! Nu poti sa faci imagine pe textul Constitutiei. Pentru politicianistul pursânge, imaginea e totul. În rest, Dumnezeu cu mila. Nu te poate controla po****tia daca te-ai tinut de cuvânt. Si daca încearca sa te traga cineva la raspundere, îi dai cu declaratiile, mai apasate, mai convingatoare. Astfel, pentru politicianistii pursânge de Dâmbovita euroalegerile sunt tot un joc politic.

Un joc cu miza foarte mare
Partidul care va câstiga euroalegerile va face probabil legea în viitor si va câstiga, foarte probabil, si alegerile pentru Parlamentul României. Grupul parlamentar român cel mai numeros din Parlamentul European va avea un impact de multe ori mai mare decât celelalte. Si va fi sustinut, de asemenea, puternic de parlamentarii europeni de acelasi „sânge“ politic, atât în campania electorala de anul viitor, cât si ulterior. De data asta, cel care face majoritatea parlamentara este Tariceanu. El este cel care face acum politica. O politica la care a fost împins, din pacate, de politicianism si deci nu este cea mai buna, ci cea mai putin rea. Problema cu politicianismul este ca nu pune niciodata în loc. Critica în stânga si în dreapta, împroasca cu noroi, pâna când ajunge la putere. Dupa aceea, în loc sa guverneze, continua sa faca tot ceea ce stie. De la un timp, „criticile“ pertinente, „revoltele“, „campaniile“, „luptele împotriva“ încep sa fie „citite“ de po****tie. Si abia atunci, când nu mai poate sa însele lumea, „sa-si faca imagine“, când nu mai are cu ce sa-si drapeze neputintele, se vede cu adevarat câte parale face cel care practica politicianismul absolut.

Gabriel Klimowicz
www.gardianul.ro

ATHC
13th March 2007, 19:01
Bag si eu un articol, poate aveti rabdare sa-l cititi pana la capat, e interesant..



http://www.romaniapolitica.ro/online/index.php?option=com_content&task=view&id=2433&Itemid=41



Nu stiu voi, dar eu unul mi-am petrecut ultimele saptamani incercand sa ma familiarizez cu noile “tendinte” in teatrul contemporan de prin Bucuresti. Asa ca am vazut, revazut si re-revazut diverse spectacole de teatru sport (improvizatie), fie in studioul Casandra, apartinand ATF Bucuresti, fie mai nou duminica in El Comandante sau deja consacratul spectacol din fiecare joi, in Orange Concept Store.
Si ca sa nu am o singura dimensiune a ceea ce se intampla prin capitala, am vizionat de asemenea avanpremiera piesei “Viata mea sexuala” la sala atelier a TNB si premiera unui colaj dupa Caragiale (“Incepem/Conu’ Leonida fata cu Reactiunea”), ultimul sustinut de studentii anului 4, actorie, ATF Bucuresti.

Ce sa va zic, am vazut spectacole bune, spectacole proaste, deopotriva public minunat si public trivial, mi-am reinnoit parerea cum ca marele Caragiale a fost pur si simplu genial si, peste toate, am remarcat o tendinta cel putin suparatoare si paguboasa in toate spectacolele de mai sus: o superficialitate in abordare si un refugiu intr-un limbaj de cartier si umor a la Vacanta Mare, totul in speranta de a castiga simpatia unui public dotat parca cu prea putina educatie ca sa isi doreasca mai mult.

Adevarul ca nici un spectacol nu a fost dezastruos, dar parca absolut toate se adresau unui public simplu, usor de satisfacut intelectual, si pentru care emisunea preferata de al tv este una dintre cele cu Tociu si Palade, Vacanta Mare, La bloc, etc etc ( you get my point). Limbajul este peste tot unul trivial, se folosesc injuraturi sau imitatii dupa personaje mondene consacrate, vezi Gigi Becali, iar partea dureroasa este ca succesul este aproape garantat! “Pai nu?!??”

Sa fac o mica paranteza: teatrul romanesc a luat o noua directite atunci cand, nu cu multi ani in urma, s-a metamorfozat intr-o miscare underground, in cluburi si teatre private, vezi aici Green Hours sau Teatrul Act. Dorindu-se ceva altfel, bazandu-se pe participarea unor tineri actori talentati, scapati din ATF si astfel aflandu-se in fata posibilatii de a se reinventa, de a nu mai juca rolurile stereotip la care academia de teatru si film din Bucuresti, inca blocata in scurt-metraj si filmele lui Sergiu Nicolaescu si Elizabeta Bostan, ii obliga sa presteze, miscarea a luat avant bazandu-se pe piese de Samuel Beckett si cu Sex, Drugs and Rock & Roll-ul lui Piersic Jr. Tinerii patriei, si mai ales tinerii capitalei, au aderat imediat si azi teatrul underground are o oferta mult mai generoasa decat toate teatrele de stat al un loc. Toate bune si frumoase, cu o singura observatie: calitatea spectacolelor in teatru, fie ele de stat sau undeground nu a crescut cu mult, pe alocuri mai defel. Miscarea a reusit, teatrul a capatat o noua dimensiune si multi tineri actori si-au gasit modul de a demonstra ca avem multi tineri talentati, ca actoria si cinematografia romaneasca pot sa iasa din staza ultimelor decade. Numai ca multi poate nu au inteles cum...

“Sex, Drugs and Rock & Roll” a deschis drumul spre piese de teatru scrise special pentru cluburi si teatre mici, in care se incerca transpunerea pe scena a unei realitati dure, crude cu care unii dintre noi ne putem lovi zi de zi si pe care tinerii scenaristi se simteau obligati sa ne-o prezinte. Publicul roman tanar reactioneaza placut la injuraturi. Injuraturile amuza, injuraturile par sa atraga mai mult publicul decat sa il alunge, comicul absurdului descrierilor, becalizarea dailogurilor poate aduce succesul unei piese de teatru. Cu cat vorbim mai mult despre oameni care se drogheaza, beau, au disfunctii sexuale si scaderi de libido, explozii verbale si accese de violenta, cu atat lucrurile par a merge mai bine.

Ca sa incerc sa va explic pe indelete: nu sunt un tanar trecut deja de 25 ani, am citit si eu Boris Vian, Houellebecq, Tournier, Henry Miller, Leonard Cohen si multi alti scriitori care foloseau limbajul trivial si trimiterile explicite la sexualitate si perversiuni sexuale ca mijloace de exprimare, dar mereu sensul era metaforic, iar daca frumusetea faptelor descrise este aceea ca lucrurile in cauza chiar s-au intamplat, ele au avut loc intr-un cu totul alt context decat cel cultural din Romania moderna. Romania nu a avut orgiile sexuale ale hippiotilor tarzii din cartile lui Houellebecq asa cum SUA ori Franta le-a avut - fenomenul Vama Veche de la noi a fost unul pasnic si chiar fecund din punct de vedere cultural. Romania a strabatut 45 de ani de comunism, asa ca nu a cunoscut atat de bine depravarea sociala din suburbiile metropolelor americane. Romania nu are inca si nu a avut niciodata problema drogurilor la fel ca in Vest, nu a resimtit SIDA sau bolile cu transmisie sexuala ca in afara si in nici un caz, intr-o tara in care biserica e institutia cea mai credibla si a fost refugiu in timpul comunistilor, nu putem vorbi despre libertinaj sexual si toleranta la acest capitol ca in Germania, Olanda sau Danemarca, de exemplu. Insasi industria porno in Romania a inceput de curand! Si atunci, de unde si pana unde???!?

Poate ar fi cazul sa incepem sa credem ca noi, publicul, suntem de vina. Daca nu ne place, nu ar trebui sa revenim pentru mai mult. Nu ar trebui sa mergem la spectacole de “teatru alternativ” doar pentru ca ofera ceva diferit, atat timp cat diferit nu inseamna si ceva plin de substanta, ceva cu mesaj. Am putea spune: “OK, am vazut cum personajele s-au injurat o ora jumatate, dar de ce la final personajul principal trebuie sa isi omoare fratele dupa ce l-a pus sa-i suga p***??????” (scuze, dar nu inventez nimic, chiar am vazut o piesa in care se intampla asa ceva!! cu destul success la public I might add). Poate toti ar trebui sa “grow up”, sa intelegem ca toate lucrurile au o masura, sa intelegem ca nu ne putem bate joc de un instrument cultural atat de influent. Pe de alta parte, stau sa va intreb, ca un test, intr-un Bucuresti in care Teatrul National, odata etalon, loveste sistematic publicul cu piese invechite, unele dintre ele mult spus mediocre, unde emisiuni gen Din Dragoste au cel mai mare rating si lumea se grabeste acasa sa vada Megastar, cati dintre dumneavoastra sau dintre cunoscutii vostrii recunosc umorul fin fraza “Mai venea si Ivan Alexandrovici Poltoratki, presedintele corporatiei regizorilor, un om bine ras, cu un profil de roman din perioada decaderii imperiului si cu buza de jos iesite emfatic in afara…” (Roman Teatral al irepetabilului Mihail Bulgakov, editura Humanitas, 2004)? Raspunsul s-ar putea sa va doara…

Poate ca romanul se lasa batut prea usor. Sau se complace sau ca echipa nationala, nu isi doreste mai niciodata suficient de mult victoria. Sau poate nu poate mai mult desi eu sper ca da. Sper sa poata mult mai mult numai ca, asa cum se prezinta lucrurile in ziua de azi, romanul, ca mentalitate si cultura, e la pamant. In primul rand mentalitatea “inainte nu aveam, acum ca avem lasa sa fie cat mai multe” nu va aduce niciodata ceva bun. Trebuie sa muncesti pentru excelenta, trebuie sa iti doresti excelenta si trebui sa stii sa educi pe cei din jur si sa te autoeduci in acelasi timp ca sa atingi excelenta. Si asta ne trimite la partea legata de cultura. Noua generatie nu imi pare a detine filtrele necesare pentru a decida singura ceea ce e cu adevarat de calitate. Teatrele de stat, incepand cu Teatrul National, s-au mediocrizat, maneaua e pretutindeni, mai mult, pare a fi o reteta de succes financiar garantat, si Romania incearca sa se reconstruiasca intr-un stat capitalist, in care banul primeaza. Si ratingul. Si fotbalul (mult, si fara valoare deocamdata). Ma gandesc ca e momentul ca sistemul de invatamant sa se opreasca din lunga si tumultoasa sa transformare inceputa dupa 1989; ar trebui sa incepem sa ne invatam tanara generatie ce este calitatea, din punct de vedere moral si cultural, sa-i lasam libertatea propriei alegeri dar sa-i furnizam toate informatiile pentru o decizie buna.

Poate ca e momentul sa nu mai facem numai filme despre revolutie pentru ca ea a trecut de ceva vreme si s-ar putea sa ne trezim curand ca nu vom mai avea despre ce face filme, cand lumea va obosi de acest subiect si in acelasi timp e momentul sa vorbim despre adevarata realitate din Romania. Scoala romaneasca de teatru si film ar trebui sa invete sa nu te mai eticheteze si sa te trateze ca un obiect, sa se alinieze la standardele scolilor de arta dramatica si cinematografie de afara. Acum ca ne-am integrat, de ce nu am pasi in Europa si pe plan intelectual, educational, moral? Mintea separa omul de animale, ar fi momentul sa ne gandim la calitatea noastra ca oameni moderni macar la fel de mult cat ne gandim la bunastare sau la scandalurile lui Mutu. Cine stie, poate, conform cantecului, “Things can only get better!” (Lucrurile pot deveni doar mai bune)…





Si in final tin sa va anunt (si) pe acest forum, ca s-a relansat site-ul oficial al grupului Fans, la noua si vechea adresa www.fansfcn.tk !
(Scuze de offtopic)

Bancaru
13th March 2007, 21:48
Eu am fost la o piesa la Green Hours. Dragut, dar cu mult prea mult fum de tutun, chiar si pentru un fumator cu vechime care eram eu. Se fuma in timpul spectacolului. La Act nu am ajuns decat la niste repetitii. Era acolo Iures. Am inteles ca e teatrul lui. Primesc pe mail, saptamanal, programul. Poate o sa ma invrednicesc sa il pun aici. Eu nu cred ca o sa ma duc prea curand. Timpul...

ATHC
14th March 2007, 12:22
Mai jos postez un articol scris de un ultras al unei echipe din Italia catre webmasterul site-ului altei echipe, nu conteaza care.
Sper sa fie potrivit pentru rubrica asta, pt ca desi are legatura cu fotbalul , e o tema care poate da de gandit...







Salut, Lorenzo! Sunt un ultras. Sunt unul dintre cei pe care statul a decis sa-i elimine. Nu sunt un delincvent, tinand cont ca felul meu de a fi ultras se ghideaza dupa un cod nescris, in care nimic nu e la intamplare si nimic nu e gratuit. Dar statul nu e interesat de asa ceva, fiindca, daca ar fi vrut sa deosebeasca interlopii de ultrasi, ar fi analizat si cercetat diferentele dintre ei.

Eu sunt unul dintre aceia care nu au facut vreodata o afacere din pasiune, din contra, am pierdut multi bani pentru a o intretine, sunt unul dintre cei care fac sacrificii enorme pentru a-si putea trai pasiunea intr-un mod sanatos, sunt unul dintre cei care - pentru a nu incalca acel cod -, atunci cand vede un camarad din peluza gresind, nu il toarna dusmanilor nostri comuni, ci il urecheaza pentru a-l face sa nu mai repete greseala. Sunt unul dintre cei care au macinat, realmente, atatia mii de kilometri, in acesti ani de peluza, incat nu pot sa spuna exact despre cati este vorba. Sunt unul dintre cei care au petrecut nopti si zile la pregatirea mesajelor si coregrafiilor, pe care multi le apreciaza.

Multi ani de deplasari mi-au oferit ocazia sa vad totul, din Paradis pana in Iad. Am avut de-a face cu unele calatorii fara bilet, dar fara a-i stresa pe cetatenii obisnuiti, am vazut trenuri vechi (din lumea a treia), sefi de tren suparati, dar si oameni de treaba care au inteles ca nu suntem animale.

Am vazut intruniri la nivel national in care se adunau rivali la un singur loc, pentru o confruntare de idei si gasirea unor linii comune, ce, normal, erau date uitarii si incalcate. Am vazut abuzuri de putere: privarea de propriile drepturi fundamentale, precum cel de a cumpara mancare si bautura (sunt din Sud si aproape mereu, in ultimii 10 ani, am jucat in Serie A, deci mai toate calatoriile erau mai lungi de 10 ore), si era vai de noi daca incercam sa ne folosim de aceste drepturi.

Sa fii sechestrat ore intregi intr-un autobuz in diverse statii, din cauza (dez)organizarii celor care gestioneaza ordinea publica. Nu mi-am camuflat niciodata fatza, iar atunci cand am facut lucruri "ilegale" motivul era ca aveam convingerea ca e bine ce fac si nu simteam nevoia sa ma ascund.

Am folosit torte, fumigene si petarde fara a rani pe cineva, pentru ca singura mea intentie era sa colorez peluza. Astazi, indiferent daca esti sau nu un derbedeu, statului putin ii pasa. Eu si cei ca mine suntem persoane incomode unui sistem stricat in interior, in care echipele "mici" (ca a mea) sunt sacrificate in fiecare an pe altarul celor puternici, ce au nevoie de sange proaspat pentru afacerile lor. Pentru infractiunile acestora plateste doar cine e slab, pentru ale mele platesc inainte de a le comite (sunt clarvazatori).

Si acum, te vei intreba, probabil, pentru ce motiv iti rapesc timpul, dar iti raspund repede. Eu mi-as da viata pentru acest fenomen, insa pentru acel fenonem pe care eu il cred potrivit, nu pentru cel pe care ni-l impune sistemul.

Imi sangereaza inima, dar, dupa multi ani de peluza si deplasari, la sfarsitul anului ma voi retrage, pentru ca nu cred ca e cazul sa le fiu complice. Lasand sectoarele noastre goale si stadioanele in liniste, insa, mai ales, buzunarele lor goale, vei vedea, Lorenzo, ca vor intelege ca nu pot sa se descurce fara noi.

Totusi, trebuie sa renuntam la anumite ipocrizii existente in lumea noastra. Cine distruge un tren si este interzis nu poate avea solidaritatea mea, deoarece nu este unul care crede in idealurile noastre, cine injunghie nu trebuie sa acuze represiunea, cine infrunta familiile galeriilor adverse sau ataca in numar disproportionat (50 contra 10, spre exemplu) este un infam si nu imi merita solidaritatea. Cine face pagube doar pentru placerea de a o face nu este ca noi. Dar aceste lucruri nu scuza faptul ca, in peste 10 ani de decrete, aceste lucruri nu au fost luate niciodata in seama.

Sper ca intr-o zi, cand voi avea un fiu, sa-l pot aduce in peluza si sa-i pot vorbi despre ultrasi, nu asa cum o facem in cazul disparitiei dinozaurilor. As avea multe de povestit, la fel de multe ca ochii pe care i-am intersectat in acesti ani de peluza, dar va fi mult prea mult. Ciao, Lorenzo, si scuze...

Un ultras privat de pasiunea sa, dar nu si de idealurile si visurile sale.
_________________

miril
14th March 2007, 12:30
ATHC, esti bine venit aici cu ce articole doresti tu sa contribui. Discutam pe acest topic (si) "prin articole" despre orice subiect care ni se pare noua personal interesant.

ATHC
18th March 2007, 11:07
http://www.romaniapolitica.ro/online/index.php?option=com_content&task=view&id=2221&Itemid=41


Despre FITZE si alti “DEMONI”…

Scris de Luca-Dan Ciceu
04 Ianuarie 2007

Acest articol a aparut ca o completare sau o critica, cum vreti sa o luati, a celui pe aceeasi tema, aparut nu cu mult timp în urma, „Despre fitze de tot soiul”.

Fite (DEX 98 – online): a face fite = a se arata mofturos; a se lasa rugat

Pretextul acestui articol, ca si al multor altor evenimente din viata fiecaruia, este definirea intelesului si contextului in abordarea comportamentului “tip FITZE”. Nu vorbesc despre terasa din Herastrau, ci despre expresia, din ce in ce mai des folosita, “de FITZE (cu TZ pentru mai multe efect dramatic)”,.
Inainte de toate este necesar un preambul : cuvantul “fite” nu e un cuvant nou sau nu e o expresie nou folosita in limba romana. Fite aveau personajele lui Caragiale; potrivit standardelor actuale, boierimea romana din secolele trecute era fitoasa, iar cuvintul fitos era inteles ca un sinonim al cuvantului mofturos. O prietena suspecteaza ca “acest cuvant este gresit folosit, ca si expresia lume buna”. Foarte adevarat, numai ca problema incepe cand constatam ca pentru tanarul roman monden, nascut si crescut in oras, expresia FITZE a intrat in vocabularul de baza si nu cu sensul din dictionar. N-ar fi pentru prima oara cand mentalul colectiv daruieste unui cuvant sau unei expresii un sens simbolic, care acapareaza sensul real pana la a-l sufoca si-l trimite in uitare, numai ca expresia fite pare sa fi intrat in cercul select al celor 100 de cuvinte cele mai folosite! Si asta doar in cei aproape 18 ani de la revolutie! Astfel uzitat, cuvantul fite pare a exprima mai degraba un comportament deviant, o exacerbare dusa la extreme a unor norme de mult stabilite, considerate ca etalon.
Dar mai bine sa analizam exemplele de fite, de care ne lovim frecvent, adevarat unii mai mult ca altii, dar cert ca aceste realitati exista.

Primul exemplu: expresia, des folosita de tanarul roman monden, “club de fitze”. Aici ar intra Bamboo, Bonsai, Office, etc., ce ne duce direct la concluzia ca o prima semnificatie a expresiei fite este legata direct de bani, de multi bani, de bani “cu carul”. Romania a trecut extrem de repede de la cei 45 de ani de comunism, in care diferentele materiale nu erau atit de evidente si in care daca erai bogat insemna fie ca esti mare in partid, fie ca nu mai locuiesti in Romania, la o Romanie capitalista, cu bogati si saraci. Revolutia a adus un Boom! economic iar economia s-a dinamizat pana la a ajunge sa suporte dosarul Romaniei pentru integrarea europeeana. Insa Romania a devenit brusc dupa revolutie un loc unde se puteau face bani usor. Uzind de relatii si in lipsa unei legislatii care sa reflecte o economie reala si sa reglementeze economia de piata concurentiala, romanul, descurcaret din fire, a gasit metode diverse de a face bani. Multi bani. Societatea romaneasca s-a trezit cu o mare de imbogatiti peste noapte, din afaceri mai mult sau mai putin ilicite. . Aparitia oamenilor cu bani a generat o noua problema: acum sunt bani, ce facem cu ei? Drept raspuns au aparut cluburile, unde poti sa iti spargi banii, au luat avant cazinourile si Romania a fost invadata de masini straine de lux. Cluburile de fite sunt deci locuri unde poti sa iti spargi banii, sa iti etalezi noua masina exagerat de scumpa si unde ceilalti o pot admira pe domnisoara cu decolteu generos de la bratul tau. Problema acestor cluburi nu este ca oameni isi lasa banii acolo, ci calitatea celor care frecventeaza aceste locante. Romanul a descoperit ca are bani dar “degeaba ai bani daca lumea nu stie de tine”, cum a zis celebrul Fizz, Asadar lumea vine sa arate ce are…. ce tip de masina, ce hainele de firma, ce partenere, ce iti permiti sa consumi.
Gandindu-te ca salariul minim pe economie e 320 RON si ca in acest gen de cluburi o bere la 33cl e minim 12 RON, incepem sa intelegem discrepantele si sa intrezarim mesajul: realitatea asta nu e pentru oricine! Nu mesajul deranjeaza, pentru ca el poate fi ignorat, ci agresivitatea cu care pare a ti se impune, nu a ti se transmite. Opulenta nu mai e ceea ce a fost in secolele trecute, acum ea este similara cu manelistul cu Mercedes si lant de aur la gat peste tricoul negru, sau cu copiii de bani gata, care traiesc sa sparga banii lui tata, pana cand vor mosteni afacerea familiei. Atunci cand nu te lovesti de realitatea ca banul cinstit se face greu, cand esti obisnuit de mic sa ai tot ce vrei si uiti sau nu ai stiut niciodata cum era pe vremea cand se statea la coada pentru un kg de carne, cand cei 7 ani de acasa nu au existat, riscul este sa tratezi totul cu superficialitate si snobism, cu opulenta generata de nesimtire. Pe scurt, daca “nu esti in cluburile de fite, la petrecerile mondene, nu existi!”.

Un alt exemplu: “fitze “de cartier”, evident o calitate inferioara “de fitze”. Expresia “baiat de cartier” a fost introdusa in vocabularul romanesc de “artistii” romani de hip-hop si rap si a fost imbratisata cu mandrie si voracitate de un larg numar de tineri. Fitzele de cartier presupun legitimizarea unei forme de cultura suburbana, cu tot cu moda, vocabularul si aria ei de influenta. Romani au adoptat hip-hopul si rapul fara sa isi insuseasca si backgroundul: acest gen de muzica a fost folosit ca manifest al comunitatilor de culoare din Statele Unite, in lupta lor pentru drepuri egale. Muzica a generat un stil de viata, s-a metamorfozat in vocea comunitatilor din cartierele in care nivelul de trai era mult sub nivelul mediu. Hip-hopul descria o realitate care se dorea a fi schimbata, nu era un indemn la a o urma. Aici e punctul in care “baietii de cartier” s-au blocat : mesajul muzici de peste ocean s-a transfomat in “noi ne facem singuri legea”, daca nu esti pregatit sa dai in cap chiar si fratelui tau, nu vei face fata in cartier (sincer nu am fost convins , nici dupa ce am vizitat Harlem, Queens si alte cartiere rau-vorbite din State, in cautarea realitatii din muzica americana, ca la noi e asa de groaznic “in cartier”). Salajan, Pantelimon, Rahova, Ferentari, etc au aparut peste noapte ca zone ale “baietilor de cartier”, adevarate bastioane ale unei mode (pantaloni largi, cu turul aproape pana al genunchi, tricouri largi, mai toate albe; haine de “firma”,ECKO ar fi un exemplu) si a unui stil de viata nou si de neconceput poate pina mai ieri. “Baiatul de cartier” realizat, care si-a facut un nume, este un anti-erou, certat in permanenta cu legea, care intelege realitatea “cruda” din strada, de “dupa blocuri”. Drogurile, prostitutia, violenta sunt intradevar o realitate, dar este o realitate intretinuta insasi de acesti “baieti de cartier”, pentru ca sunt modurile prin care poti face bani intr-o lumea saraca, unde esti domn daca ai dat cu pumnul si ai ajuns “pe propriile puteri” in varf. Pentru o sub-cultura care blameaza pe toi ceilalti ca nu o intelege, lumea de cartier este paradoxal de reticenta la cea ce e diferit. Nu porti hainele potrivite, nu ai orientarea sexuala potrivita, nu esti suporter al aceleasi echipe de fotbal sau nu esti din aceeasi gasca, atunci mai bine te muti din cartier (apropo, numai la sate nu sunt cartiere, asa ca daca esti, la fel ca jumatate din po****tia Romaniei , locuitor al vreunui oras, esti pe viata condamnat sa stai intr-un cartier, obisnuieste-te cu asta, cumpara-ti macar o pereche de pantaloni largi si un tricoul alb xxl) pentru ca deznodamantul pare a fi nefericit.

Poate la pol opus, sunt “fitze intelectuale”. Reprezentantii acestei categorii sunt niste asa-zisi elitisti intelectuali, auto-proclamati profeti ai realitatii de zi cu zi, daruiti in viziunea lor cu capacitatile intelectuale dar si cu modestia unui geniu: ei “stiu mai bine”si simt nevoia de a-ti explica cum sta realitatea, printr-un sistem ideatic, aparent foarte bine pus la punct. Acest fenomen este singurul care nu este nou. Falsul elitism intelectual a existat de cand lumea, transformandu-se si supravietuind fiecarei societati, metamorfozat in diverse forme. La noi, principalul exponent este studentul la filosofie - pentru ca “aceasta este vocatia lui”, care isi petrece timpul in Laptarie, Club A, Fire, ascultand muzica veche, imbracat modest si fiind fin observator al moravurilor diverse din societate, gata oricand sa iti explice punctul lui de vedere (daca esti fata cu atat mai bine!). Condamnat la mediocritate fara a-si da seama, intelectualul de bodega este victima inconsecventei unui sistem educational ce se lupta sa se etaleze cu cel european dar care isi pierde din vedere scopul undeva, pe drum. Sistemul de invatamant comunist incarca elevul, studentul, cu un flux de informatii menit sa faca din el o fiinta multilateral dezvoltata, ca tara glorioasa in care traia. Revolutia a adus schimbarea in Romania si cu schimbarea generala s-a ajuns la concluzia ca sistemul de invatamant , gandit de Spiru Haret pentru inceputul de secol si nu pentru sfarsitul lui, trebuie schimbat si el. Diversele guvernari au incercat aducere sistemului educational la forma europeana, la fel cum au incercat si cu economia si legislatia: cu pasi nesiguri si modeland incet -incet pentru a ajunge la o forma adecvata, uitand de pericolul expresiei “forme fara fond”. Schimbarile s-au facut din mers, au aparut manuale alternative, programa scolara s-a transformat incontinuu, bacalureatul a trecut prin multiple experimente, insasi universitatile au inceput sa isi schimbe denumirea cursurilor, pentu a suna mai aproape de denumirea cursurilor de “afara”. Aceptarea Procesului Bologna a schimbat decisiv sistemul de invatamant intr-unul cu cicluri si Romania pare a intelege, intr-un final, ca invatatura e un privilegiu si ca procesul cunoasterii are un cost ce trebuie platit. Paradoxal, schimbarile ultimilor 18 ani nu au facut din studentul roman un student mai “bun”. Sacrificand cantitatea si diversitatea informatiei in favoarea specializarii, produsul invatamantului romanesc modern e profund diferit de cel dinainte de revolutie. Exigenta sitemului comunist a fost inlocuita de o lejeritate venita din libertatea nou castigata dupa ’89 , din grija de a nu se “incarca” copilul cu prea multe cunostiinte . Nu se mai pune accentul pe o cultura generala vasta, pe diversitatea informatiei transmise catre elev ci pe o specializare inca de mici ai viitorilor “working class heroes”. Surprinzator, tocmai lucrul pe care ne-am straduit sa il schimbam in invatamant facea diferenta, in comparatia dintre un adolescent american, de exemplu, si unul roman. Tanjind pentru libertatea individuala, romanul a ajuns in punctual in care sta sa distruga complet ceea ce poate constituia singurul lui punct forte fata de “the outside world” - aria larga de cunostiinte .
Schimbarile postdecembriste au contribuit la schimbarea mentalului colectiv. Societatea romaneasca pare ca a pierdut pe drum un bun foarte de pret, iar aceasta actiunea a generat o unda de soc care abia acum incepe sa isi arate proportia: familia ca institutie si-a pierdut capaciatatea moralizatoare. Bunul simt se invata de acasa, bunul gust vine odata cu cultura si toate aceste lucruri incep in familie si se continua in scoala. Produsul acestor schimbari, ce par firesti “in the bigger picture” daca te gandesti la eforturile facute de societatea romaneasca sa tina pasul cu occidental, este tanarul frustrat, boemul ratat, ce isi gaseste scaparea intr-o falsa eruditie intelectuala. Tanarul roman, provenit dintr-o familie cu venituri mai modeste, se transforma intr-un orator neobosit, folosind expresii cliseu pentru a demonstra celor din jur adevarata dimensiune, in ochii lui, a realitatii. Fin obervator al opulentei celor cu bani facuti parca din nimic, refractar fata de “baietii de cartier”, el si gaseste refugiul, cu prietenii, in Vama Veche, in Club A , in Fire, transformandu-se intr-un revolutionar modern si un partizan al unui trecut recent, in care muzica era inca “buna” si in care literatura nu insemna Sandra Brown. Intelectualul de bodega este o miscare de raspuns la celelalte fite din societate, dar spre deosebire de celelalte doua exemple de mai sus, in mod fundamental el este un produs, nu un personaj self made. Agresivitatea mesajului este naucitoare, si atinge aproape orice dimensiune a societatii de consum din jur: tanarul boem condamna orice gen de muzica diferit de rock sau muzica anilor 60-70-80, uraste copii de bani gata, are o antipatie neegalata fata de manelisti si un conflict etern cu baietii de cartier, reflecteaza mereu contra ”sistemului”, oricare ar fi el si e mai mereu beat, din bautura ieftina. Daca nu arati ca si cum ai avut o moarte in familie de curand, daca tricoul tau e alb si nu negru si scrie pe el cu albastru CHOSE LIFE, daca ai altceva decat bocanci si nu esti strain ( si automat de doua ori mai interesant), esti respins cu o lipsa de toleranta ce aduce cu atitudinea sudista din SUA fata de negrii de pe plantatiile de bumbac. Te imbraci colorat, iti face placere sa mergi sa iti cumperi o haina eleganta, sa mergi ocazional la restaurant, esti un snob si esti etichetat imediat si permanent. Superficialitatea socheaza, venind din partea unui exponent ce se vrea logic si pur intelectual. Faptul ca porti alte haine decat eticheta nu neaga faptul ca ai fost crescut cu Pink Floyd, Queen, Led Zepellin, te face diferit doar la exterior si vei fi prins cu garda jos in crezul tau ca ceea ce ai in cap conteaza. Parerea ta nu va fi ascultata, modelul tau NU POATE sa fie bun, pentru ca “he knows better”. Mesajul iti va fi transmis obligatoriu, nu ti se prezinta o stare a lucrurilor, ci ti se impune un sistem de valori, o revolutie contra sistemului, un 1984 (sa fiu sigur ca ne intelegem, 1984 cartea, nu anul). Preocupat sa isi ascunda temerile, frustrarile, constiinta faptului ca viata lui nu este asa cum si-o imagina in copilarie, intelectualul de bodega uita un adevar esential in comunicare: lumea nu trebuie convinsa cu forta ca un lucru este bun, ci trebuie sa i se prezinte lucrurile astfel incat sa realizeze singura, cu mijloacele proprii, ca ceea ce ii arati este drumul de urmat. Isaac Asimov spunea ca “Violenta e ultimul refugiu al incompetentilor”. Ei bine, si agresivitatea intelectuala e tot violenta…

Ultimul, dar nu neaparat cel din urma, este urbanul, vazut ca o deviatie a boemului ratat. Categorie formata din tineri si tinere al caror aspect exterior este marcat de un profund izomorfism sexual, “urbanii” par a avea ca idol imaginea a ceea ce revistele de moda, dupa 2000-2001, au denumit “metrosexualul”- David Beckam. Baieti efeminati, fete imbracate in haine tipatoare, care le ascund formele, inunda cluburile si barurile de noapte ale marilor orase. Sunt multi care sunt de parere ca Andy Warhol a introdus Kitchul ca arta de masa, prin legendarele printuri… o fata, o sticla de bere - imagine intilnita de n ori, pe tricouri cu printuri si fraze gen ‘Shit happens!!” Poate multi nu realizeaza ca aceste lucruri au facilitat aparitia unui noi mode, caracterizata prin accentuarea excesiva a individualitatii pana la punctul in care toti sunt la fel pentru ca toti se vor a fi diferiti. Bretoane asimetrice, pantaloni stramti pe picior, tricouri peste camasi, fuste peste pantaloni, jambiere peste pantaloni, culori tipatoare in cele mai neobisnuite combinatii, tenisi Converse cu sireturi colorate si foarte lungi, baieti machiati si fete ce se straduie sa arata cat mai baieteste sunt primele lucruri de care te lovesti la nivel vizual cand intri in contact cu aceasta “nisa”. Urbanii isi doresc slujbe in publicitate (eventual copywritteri, indiferent ce ar insemna asta ) sau designeri vestimentari si, va rog frumos, STILISTI (nu coafori, frizeri sau orice altceva). Fashion victims ( o alta expresie introdusa de revistele de moda si “lifestyle”, fie ele feminine sau masculine), conectati mereu cu tehnologia, ei sunt fanii muzicii noului secol, muzica electronica, fie ca se numeste house, trip-hop, electro-pop, grounge, garage, etc Ii vei vedea mereu, la concertele marilor Dj, la evenimentele mondene gen THE MISSION sau la piese de teatru alternativ, sunt mereu pe “bloguri” si au mereu in mana o cutie de Red Bull (sau orice alt energizant).
Drama urbanului este criza de identitate a unei generatii. Scapati de obligativitatea de a arata la fel, de a fi la fel, tinerii zilelor noastre au ramas fixati pe dorinta de a fi pur si simplu diferiti. Atat. Pentru ca mai departe de tipatul “baga-ma in seama, uite, sunt diferit!” din pacate nu exista mare lucru si aceasta este adevarul dureros. In societatea moderna, tanarul “urban” tipa „BAGA-MA IN SEAMA!!!” In cautarea iubirii, sufletului pereche sau pur si simplu a unei persoane cu care sa poti fi TU, iti pierzi pe drum identitatea, propria persoana.

Sa fie Fitzele noul Kitch urban? Cred ca adevarul e mai complicat si mai dureros. Societatea romaneasca este inca in plin proces de modernizare, intr-un galop pentru a atinge standardele occidentale, fara sa fi avut timp de aprofundare, intelegere, asumare si adaptare . Romanii au tras in piept portia de libertate, si au expirat-o fara sa inteleaga responsabilitatile pe care le-a adus. Venind dupa 45 de ani de izolare, frica si colectivizare, proaspat eliberat, romanul s-a grabit sa experimenteze tot ce a nu a putut face in comunism.. A facut bani, fie ca a furat, fie a ca a muncit pentru ei. Cu banii si-a cumparat masini, haine, case si cand toate acestea au fost facute a cumparat alte case, masini si haine. Si-a trimis copiii sa invete afara, poate din snobism dar si cu speranta ca odrasla va avea sanse mai mari in viata, cu o diploma “de afara”. Apoi a ajuns intr-un impas : ce fac acum, unde mai ma duc? Cum sa arat lumii cine sunt?.

Dar lumea se schimba. Romania se schimba. In timp, mentalitatea romanului “lasa pe maine ce poti face azi” si “daca nu eu atunci cine” se va schimba si locurile de fite nu se vor mai numi de fite, diferentele intre paturile sociale nu vor mai fi atit de mari si viata “din cartier”nu va mai fi o cu totul alta dimensiune.

Fitze, produse de fitze, comportamente de fitze… asa cum le-am descris mai sus, exista dar conceptia majoritatii despre ele cred ca este falsa. Sa nu facem greseala de a interpreta superficial un fenomen acut din viata de zi cu zi a societatii romanesti. Fitele, ceea ce vedem in jur si ne deranjeaza, nu sunt decat ecourile zgomotului facut de pasii pe care Romania s-a straduit sa ii faca dupa ’89. Trebuie facuta diferenta intre o abordare la nivel conceptual si o abordare pur sociologica, descriptiva. Exista actiune si reactiune si asa zisele anomalii comportamentale pe care unii le numsc fitze sunt urmarea unor evenimente reale, sunt efectele secundare ale unei miscari fortate . Sunt reprezentarile demonilor din fiecare dintre noi, expresia nesigurantelor si dorintelor reprimate din fiecare, tipatul dupa atentie din oricare dintre noi.
Eterna cautare a unei identitati a societati roamanesti post-decembrie 1989 se va opri . Dar cand?

Singur in fata oglinzii, cu parul mai lung pe o jumatate a capului decat pe cealalta, imbracat in haine din Mall si cu tenisi in picioare, inainte sa pleci din casa catre cel mai nou club, te opresti sa te intrebi: cine sunt eu de fapt??? Si ce imi doresc CU ADEVARAT? Si daca eu nu pot sa imi dau seama cum poate altcineva sa faca acest lucru pentru mine?

Mai mult sau mai putin, ca adolescent, te gasesti intr-una dn categoriile de mai sus si iti pui in mod firesc intrebarea: cum pot cu adevarat lucrurile sa fie mai bune? Poate ca raspunsuri exista, poate ca nu, dar cred ca ceea ce ne lipseste, mai presus de toate, este experienta acestor manifestari, pana cand ne vom da seama singuri, ca societate, ca aceste lucruri trebuiesc indreptate. Constiinta greselii este primul semn al maturitatii si e o lectie pe care trebuie sa o inveti singur, fie ca te numesti individ sau societate.

ATHC
22nd March 2007, 17:47
Strategia sistemului pentru mani****rea societatii si a opiniei publice

1)Strategia diversiunii

Strategia diversiunii este un element primordial pentru controlarea societatii si consta in deturnarea atentiei publicului de la adevaratele probleme si de la schimbarile hotarate de catre " elitele " politice si economice.Pentru aceasta se ofera ditractii continue si valuri de informatii insignifiante.
Strategia diversiunii este indispensabila pentru impiedicarea publicului care incearca sa faca apel la cunostintele esentiale ,sa se intereseze de anumite domenii (domeniul stiintific, domeniul economic,psihologic,cibernetic etc.).
" Atentia publicului trebuie distrasa de la adevaratele probleme sociale.Publicul este impins catre subiecte fara o importanta reala.
Publicul trebuie tinut ocupat,ocupat,ocupat si nu trebuie sa aiba timp sa gandeasca.Este de fapt o intoarcere la ferma printre celelalte animale. (citat din " Arme tacute pentru razboaie linistite ")
2)Crearea problemelor pentru oferirea solutiilor
Aceasta metoda este numita si " problema-reactie-solutie " .Se creaza mai intai o problema ,o situatie susceptibila de a produce o anumita reactie in randul publicului,astfel incat publicul sa ceara chiar el masurile pe care sistemul doreste sa le impuna.
De exemplu : se lasa sa se dezvolte foarte mult violenta urbana sau se organizeaza atentate sangeroase ,astfel incat publicul sa ceara chiar el legi securitare in detrimentul libertatii.
Sau : crearea unei crize economice pentru a face mai usoara acceptarea reculului drepturilor sociale.
3)Strategia graduala
Pentru ca o masura inacceptabila sa fie acceptata este suficient sa o aplici gradual, progresiv pe o durata de 10 ani.In acest mod au fost impuse in anii 1980 si 1990 noile conditii socio economice.Somajul masiv,saracia,flexibilitatea,delocalizarile,salari ile mici ce nu asigura un venit decent.Toate acestea ar fi provocat in mod cert multe revolte daca erau aplicate direct,brutal.
O alta modalitate de a face ca o decizie care nu este prea poulara este prezentarea ei ca " dureroasa dar necesara ",obtinand acordul publicului in prezent pentru o aplicare viitoare.Este intodeauna mai usor sa accepti un sacrificiu viitor decat unul imediat.
Intai de toate pentru ca efortul nu trebuie depus imediat si mai apoi pentru ca publicul are tendinta de a spera in mod naiv ca " maine va fi mai bine ".Acest " viitor " lasa timpul necesar publicului sa se obisnuiasca cu ideea si sa o accepte cu resemnare la momentul oportun.
Exemplu recent : trecerea la moneda unica euro si pierderea suveranitatii monetare si economice au fost acceptate de catre tarile din ue in 1994 ,iar aplicarea acestor schimbari s-a produs abia in 2001.
5)Trebuie sa te adresezi publicului ca unui copil de 12 ani
Cele mai multe campanii publicitare destinate publicului larg, folosesc un discurs, argumente ,personaje si un ton extrem de infantil, uneori aproape cretin ca si cum cei din public ar fi copii de 12 ani sau handicapati mintali.
Cu cat vom incerca sa pacalim publicul cu atat tonul trebuie sa fie mai infantil.De ce ?
" Daca ne adresam unei persoane ca si cum ar avea 12 ani, atunci foarte probabil reactiile acelei persoane vor fi lipsite de orice simt critic,vor fi reactiile unui copil de 12 ani ".( " Arme tacute pentru razboaie linistite ").
6)Mai degraba trebuie apelat la emotii decat la ratiune
Apelarea la registrul emotional este o tehnica clasica pentru a scurt circuita analizarea rationala si deci si simturile critice ale indivizilor.Utilizarea registrului emotional permite deschiderea portilor de acces catre subconstient ,putandu-se astfel implanta idei, dorinte,temeri si chiar comportamente.
7)Mentinerea publicului in ignoranta si prostie

Aceasta tehnica trebuie aplicata asfel incat publicul sa fie incapabil sa priceapa metodele utilizate pentru a-l controla si a-l inrobi. " Calitatea educatiei claselor inferioare trebuie sa fie cat mai slaba posibil astfel incat prapastia de ignoranta sa fie cat mai mare ". ( " Arme tacute pentru razboaie linistite ")
8)Incurajarea publicului pentru a se complace in mediocritate
Se incurajeaza publicul astfel incat prostia ,vulgaritatea si incultura sa fie " cool "
9)Inlocuirea revoltei cu sentimentul de vinovatie
Individul trebuie creada ca este singurul responsabil de problemele cu care se confrunta, se se invinovateasca ca nu este destul de inteligent,ca este limitat si ca nu poate mai mult.
Astfel in loc sa se revolte impotriva sistemului economic ,individul se auto descalifica,se culpabilizeaza ceea ce ii provoaca stari depresive al caror principal efect este inhibarea capacitatii de actiune.Si fara actiune …nu avem nici REVOLUTIE !
10)Cunoasterea indivizilor mai bine decat se cunosc ei insisi

Pe parcursul ultimilor 50 de ani progresele stiintifice au creat o prapastie intre cunostintele detinute de catre publicul larg si cele detinute de catre " elitele " conducatoare.Gratie biologiei,neurobiologiei si a psihologiei aplicate , " sistemul " a ajuns la o cunoastere avansata a omului.Astfel s-a ajuns la situatia in care individul de nivel mediu este cunoscut mai bine de catre cei din sistem, decat se cunoaste individul mediu pe sine.

Bancaru
22nd March 2007, 21:37
Traiesc...

miril
23rd March 2007, 15:28
Armata invizibila (din) Ziua

Pacepa dezvaluie adevarul despre DIE: Reteaua care umplea conturile lui Ceausescu, alcatuita din mii de ofiteri acoperiti, a ramas aproape intacta si a inceput sa-si imbogateasca propriii membrii.

Acum cateva zile guvernul polonez a adoptat o lege care interzice tuturor celor ce au colaborat cu politia politica comunista sa detina functii in aparatul de stat, partide politice, presa si institutii academice, sau sa ocupe pozitii executive in companii private. Potrivit acestei legi, persoanele nascute dupa 1972 care se afla in asemenea pozitii (cca. 300.000), trebuie sa declare in scris, sub prestare de juramant, daca au fost sau nu ofiteri, informatori ori colaboratori ai serviciilor secrete comuniste. Aceste declaratii vor fi verificate de o institutie special creata, iar persoanele care se dovedesc ca au facut declaratii false vor pierde drepturile cetatenesti pe o perioada de zece ani.

Jefuirea emigrantilor

Cand nu a mai fost nimic de furat in interiorul tarii, dictatorul comunist a insarcinat serviciul sau de spionaj sa mute furtul in afara hotarelor. Toate serviciile de spionaj fura, pentru ca informatiile politice si militare de care au nevoie nu se gasesc pe strada. Dictatorii comunisti erau insa atotstiutori si nu aveau nevoie de informatii. Ei au transformat serviciul lor de spionaj intr-un mecanism menit sa rezolve problemele de nerezolvat ale comunismului - de la salvarea economiei falimentare pana la obtinerea de bani reali, convertibili, pe care sistemul lor politic nu i-a putut produce.

In 1955, cand am devenit ofiter DIE, jecmanirea emigrantilor era deja o arta. Acestia erau ademeniti sau santajati de DIE sa-si lase parte din avere rudelor din tara, reale sau inventate, care n-au primit niciodata nimic. Un bilant retrospectiv prezentat lui Ceausescu in 1976 arata ca in ultimii zece ani DIE extorcase peste 18 milioane de dolari de la emigranti. Suma nu este uriasa pentru standardul de azi, dar a fost semnificativa pentru contul lui Ceausescu. La mijlocul anilor 1960, vanzarea de evrei, germani si romani a devenit o alta specialitate a DIE. In 1978, cand m-am rupt de Ceausescu, acest targ de sclavi adaugase peste 400 milioane de dolari la tezaurul tiranului. In acelasi an, Comitetul Politic Executiv al PCR a analizat activitatea de spionaj industrial a DIE din ultimii cinci ani, si a concluzionat ca ea a ajutat Romania sa economiseasca 600 - 800 milioane de dolari furand din Occident tehnologiile pe care Romania ar fi trebuit sa le cumpere.

Prestigiousul ziar american The New York Times a informat ca Guvernul polonez a extins aceasta masura si la ofiterii deplin conspirati ai fostului serviciu de spionaj comunist, a caror identitate a fost pana acum tabu, si si-a exprimat speranta ca exemplul Poloniei va fi urmat de alte foste tari socialiste. Recenta condamnare a comunismului roman da sperante celor ce au luat calea exilului ca activitatea DIE/CIE, care i-a terorizat in anii lui Ceausescu, va fi in sfarsit, dezvaluita public. Aceasta deconspirare va avea dubla semnificatie: va expune erezia conceptului de spionaj comunist, si va identifica membrii armatei secrete care a jefuit Occidentul ca sa-l imbogateasca pe Ceausescu si pe unii membri ai guvernelor ce i-au succedat.

Dictatorii comunisti, si apoi fostul presedinte Ion Iliescu, au facut tot ce le-a stat in puteri ca sa convinga Romania ca nu exista deosebiri fundamentale intre serviciile de spionaj comuniste si cele occidentale. Lozinca "ei spioneaza, noi spionam" este unanim acceptata de opinia publica romana. Nimic nu este mai neadevarat. Serviciile occidentale au sarcina de a obtine informatii menite sa protejeze tara impotriva agresiunilor externe. Serviciile comuniste sunt politii politice externe ale dictatorului, precum si mecanisme pentru furt de proprietate straina sub protectia imunitatii diplomatice.

Democratia si economia de piata se bazeaza pe proprietate privata. Comunismul si economia centralizata se bazeaza pe proprietate furata. Constitutia Romaniei comuniste a sti****t ca bogatiile tarii - naturale, industriale, agricole, financiare - apartin guvernului si Partidului. Cu alte cuvinte, comunismul a transformat furtul intr-o politica nationala inscrisa in legea fundamentala a tarii. Partidul si guvernul comunist au nationalizat apoi mosiile, industria si bancile, iar politia lor politica a trimis in inchisori si lagare de munca o buna parte a proprietarilor acestora. In 1950 comunistii si-au indreptat furtul catre patura cea mai saraca a tarii. Fortand taranii sa intre in colhozuri, ei le-au furat pamantul, animalele si uneltele de productie.

In mai putin de zece ani de la "eliberarea" Romaniei de catre Armata Rosie, economia tarii se baza aproape integral pe proprietate furata. Si, cum pofta vine mancand, furtul s-a indreptat apoi impotriva institutiilor care l-au constitutionalizat: partidul si statul comunist. Dupa o scurta perioada de conducere colectiva exercitata de Comitetul Central si mai tarziu de elita sa, Biroul Politic, Gheorghiu-Dej a furat puterea politica, ideologica si organizatorica a partidului. Apoi Ceausescu si-a insusit si functiile supreme ale statului, transformand Romania intr-o sinistra oranduire feudala la mijlocul secolului XX.

Notitele generalului Sarbu

La mijlocul anilor 1990, D-l Petre Mihai Bacanu, atunci editor sef la Romania Libera, mi-a dat trei agende de lucru ale generalului Teodor Sarbu, pentru care ii adresez din nou multumiri.

Generalul Sarbu a fost unul din cei mai apropiati subalterni ai mei in DIE. Curand dupa ce am primit azil politic, el a murit intr-un accident care pare a fi fost inscenat de Securitate. Agendele sale se refera la anii 1973, 1976, 1977, si au 1008 pagini numerotate ce contin notitele generalului. In ziua de 23 iunie 1973, el consemna:

"Sedinta la tov. ministru Doicaru. Decret privind organizarea si functionarea D.I.E. 363/23.06.73.

1. DIE - se org. si functioneaza in M.I.

2. DIE - subord. nemijlocit comandantului suprem".

Asta e tot ce a scris generalul Sarbu in legatura cu acel document de importanta cardinala pentru mafia spionajului lui Ceausescu. Asta a fost de fapt esenta a ceea ce Doicaru si subsemnatul au spus despre decret in acea memorabila sedinta. Si asta a fost, in fond, ceea ce Ceausescu vroia ca ofiterii DIE sa stie in legatura cu Decretul 363, care a fost - si a ramas - unul din cele mai secrete documente din istoria Romaniei comuniste.

Nume fictiv - Mihai Podeanu

Vazuta prin perspectiva istoriei, DIE a fost un fel de mafie externa a dictatorului comunist. Ca in orice mafie, cadrele DIE au fost invaluite in deplin secret. In 1978, cand am cerut azil politic in SUA, lumea stia ca eram secretar de stat in guvernul roman, dar nimeni - nici macar sotia si fata mea - nu cunostea ca eram de fapt seful armatei de spioni industriali a Romaniei.

In 1955, cand am devenit ofiter DIE, am fost incadrat sub numele Mihai Podeanu, si Podeanu am ramas toti cei 23 de ani cat am lucrat acolo. Pana si salariul meu lunar a fost platit tot lui Mihai Podeanu, care a primit un set complet de documente de identitate, civile si militare, inclusiv buletin de po****tie, legitimatie de ofiter si carnet de membru UTC (apoi PMR) pe numele Mihai Podeanu.

Pentru restul lumii insa, inclusiv pentru fostii mei colegi din Securitatea interna, eu fusesem trecut in rezerva si transferat la Secretariatul General al Consiliului de Ministri. Ca atare, DIE mi-a confectionat un alt buletin de identitate si o carte de munca ce atestau ca Ion Mihai Pacepa era salariat civil al Consiliului de Ministri, si in decursul anilor mi-a eliberat numeroase adeverinte (pentru plata chiriei, inscrierea fetei la scoala etc.) care atestau acelasi lucru. Aceasta legenda si-a pierdut din eficienta dupa 1972, cand am devenit secretar de stat la MAI, dar apartenenta mea la DIE a continuat sa ramana secreta.

Majoritatea ofiterilor operativi ai DIE au avut dubla identitate. Confectionarea de catre DIE a documentelor fictive necesare legalizarii acestor identitati contravenea insa legilor in vigoare, potrivit carora buletinele de identitate trebuiau emise de Militie, cartile de munca de Ministerul Muncii, si carnetele de partid de organe PCR. Aceasta ilegalitate a fost eliminata in 1973, cand instructiunile de functionare si organizare ale DIE au fost inlocuite de Decretul 363, care i-a dat dreptul, printre altele, sa aiba ofiteri deplin conspirati, sa creeze duble identitati si sa confectioneze acte de identitate fictive.

De ce tinea Ceausescu decretul la secret

In 1975, Doicaru s-a dus la primul-ministru Manea Manescu cu proiectul unei Hotarari a Consiliului de Ministri pentru reglementarea curierului diplomatic, pe care Decretul 363 il subordonase DIE.

"Ca sa semnez HCM-ul trebuie sa vad Decretul 363," a conditionat Manescu. Doicaru, care ii detesta ingamfarea si voia sa-i plateasca polite vechi, i-a sugerat sa ceara aprobarea lui Ceausescu. Eram langa Doicaru si l-am auzit pe Ceausescu tipand ca apucat prin telefonul scurt: "C-Cat iti da CIA ca sa-i spui ce e in Decret?" Manescu a semnat imediat HCM-ul, fara a mai intreba nimic.

De ce aceasta grija excesiva pentru a pastra secretul Decretului 363? La mijlocul anilor 1990 am prezentat pe larg acest decret intr-un serial de articole publicat tot in acest ziar. Aici voi spune doar ca Ceausescu nu voia sa se afle ca Decretul 363 a transformat spionajul Romaniei intr-o armata personala, invizibila restului conducerii de partid si de stat, ale carei sarcini principale au fost exportarea cultului sau in Occident si furtul de valuta necesara infaptuirii planurilor sale megalomaniace.

Ceausescu nu voia, de asemenea, sa se stie ca Decretul 363 a imputernicit DIE sa dea grad militar oricarui salariat, indiferent de functie, din sistemul Ministerului de Externe si al Comertului Exterior, din Ministerul Turismului si ONT, din Ministerul Constructiilor si Arcom, din Departamentul Cultelor, Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie, precum si din orice alta institutie de stat sau cooperatista ce desfasura activitati in strainatate.

Ceausescu nu voia sa se stie nici ca Decretul dadea dreptul DIE sa plateasca acestor ofiteri deplin conspirati salarii secrete, in lei si valuta, peste cele primite oficial de la institutia in care lucrau, si sa ii foloseasca atat in interiorul tarii, cat si in strainatate.

Comandantul Suprem semneaza intrarea DIE in legalitate

Decretul 363 a fost semnat de Ceausescu la 23 iunie 1973. Imi aduc aminte de acea zi ca si cum ar fi fost ieri. Ceasul de pe biroul meu arata cateva minute dupa ora 9, cand a sunat telefonul scurt. "Tovarasul va invita la dansul impreuna cu tov. Doicaru!" Era vocea melodioasa a lui Costica Manea, seful de cabinet al lui Ceausescu. "Aici e senin si soare" a adaugat el conspiratorial, informandu-ma astfel ca Ceausescu era bine dispus. Doicaru ma astepta la capul scarii.

"E totul asa cum am discutat?", ne-a intrebat Ceausescu.

"Cuvant cu cuvant", a raspuns Doicaru, ingrosandu-si vocea de bariton.

"Ati pus aici tot ce va trebuie ca DIE sa devina legal?", a intrebat din nou Ceausescu, continuand sa rasfoiasca decretul.

"Tot, tovarase Comandant Suprem", am confirmat.

"Inclusiv dreptul de a confectiona identitati si acte fictive?"

"Inclusiv, tovarase Comandant Suprem".

Ceausescu a pus pe birou decretul deschis la ultima pagina si l-a batut de cateva ori cu palma ca sa-l tina deschis. "Cine are copie dupa el?"

"Copie?", a intrebat Doicaru stupefiat. "Nici Dumnezeu n-o sa vada decretul asta, tovarase Comandant Suprem!"

Un minut mai tarziu Ceausescu a semnat decretul cu Mont Blancul lui gros cat un carnat, dupa care l-a sunat pe Manea. "Da-mi un numar da decret," i-a cerut Ceausescu. "Si scrie doar <<DIE>> in registru".

Ironiile lui Maurer

Curand, ofiterii deplin conspirati ai DIE au impanzit toate esaloanele ministerului de Externe. Primul adjunct al ministrului, Cornel Pacoste, era colonel deplin conspirat al DIE pe care Ceausescu voia sa-l faca prim-ministru (in 1989 devenise deja vice-premier). Adjunctul ministrului Petre Burlacu era, de asemenea, colonel deplin conspirat. Seful directiei consulare, Dumitru Badescu, seful serviciului curieri diplomatici, Anghel Ionescu, si adjunctul sau, Petre Sandulescu, erau alti trei colonei deplin conspirati. Multi din sefii directiilor de spatii geografice devenisera de asemenea ofiteri deplini conspirati. Tot asa au fost majoritatea ambasadorilor din principalele tari NATO. La doar cateva zile dupa ce am primit azil politic in SUA, presa occidentala a anuntat ca Ceausescu a inlocuit 22 de ambasadori - ale caror state de salarii ca ofiteri deplin conspirati erau semnate de mine.

Cu riscul de a ma repeta, dau cuvantul lui Ion Gheorghe Maurer, care nu s-a sfiit sa ironizeze, in stilul sau, aceasta armata invizibila a lui Ceausescu. "Stiti ce-o sa se intample daca puneti ***** pe umerii fiecarui ofiter conspirat pe care-l aveti in cladirea asta?", m-a intrebat Maurer in timpul unei convocari a salariatilor din sistemul comertului exterior care a avut loc in ianuarie 1974 la sediul ministerului. "Pana si acoperisul sandramalei o sa miroasa a latrina!"

Maurer a avut dreptate. In 1974, DIE avea deja 560 de ofiteri deplin conspirati. In sistemul comertului exterior (minister si intreprinderi de import-export). Colonel Nicolae Nicolae, ministru secretar de stat, colonel Constantin Stanciu, ministru adjunct, colonel Constantin Olcescu, directorul general al vamilor, si general Nicolae Raceu, directorul de personal al MCE, sunt doar cateva nume din aceasta armata conspirata a DIE.

Celelalte ministere economice majore, Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie, Camera de Comert si Departamentul Cultelor erau, de asemenea, pline ochi cu ofiteri deplin conspirati ai DIE.

Aceasta armata de ofiteri deplin conspirati era remunerata de DIE cu dolari cash, cu salarii suplimentare in lei depuse pe CEC-uri secrete, cu posturi in tari vestice si cu promovari in functii. Era natural si omenesc ca membrii ei sa acorde prioritate sarcinilor primite de la DIE. Iar sarcina DIE-ului era furtul. Toti furau pentru DIE, deoarece numai asa isi puteau mentine posturile privilegiate si salariile suplimentare. In putinele cazuri cand asemenea functionari au neglijat intentionat sarcinile primite de la DIE, ei au fost schimbati din posturi. Erau destui romani care abia asteptau sa aiba privilegiul de a lucra in occident sau de a face macar calatorii periodice in strainatate.

Mii de ofiteri acoperiti

In iulie 1978, cand am facut ruptura cu DIE, aceasta avea 2780 de ofiteri conspirati si 500 deplin conspirati. Cu alte cuvinte, unul din fiecare 7000 de cetateni ai Romaniei era ofiter acoperit al DIE. In acelasi timp CIA, care apara intreaga lume libera impotriva comunismului si a uriasului sau arsenal nuclear, avea doar un salariat pentru fiecare 13.000 de cetateni. De ce aceasta enorma diferenta? Pentru ca DIE devenise factotum in activitatea de politica externa, economica si tehnico-stiintifica a Romaniei, dupa cum Securitatea era factotum in viata ei interna.

In ultimii saptesprezece ani, Romania a demolat majoritatea barierelor ridicate de comunisti intre ea si restul lumii, precum si intre romani, si o noua generatie se straduie sa dea tarii o noua identitate nationala. Din pacate insa armata invizibila a lui Ceausescu a ramas aproape intacta si a inceput sa-si imbogateasca propriii membri. O buna parte a celor 3280 ofiteri conspirati ai DIE au devenit nouveaux riches si au reusit sa-si ascunda apartenenta la spionajul lui Ceausescu deoarece acesta i-a dotat cu carti de munca, livrete militare, buletine de identitate si alte acte fictive ce atesta ca ar fi lucrat in institutii civile. Aceasta face ca Romania si Rusia sa fie singurele tari din fostul bloc sovietic in care identitatea spionilor comunisti ce au instrumentat Razboiul Rece continua sa fie invaluita in secret.

Legea deconspirarii ofiterilor politiei politice interna si externa a Poloniei comuniste adoptata de guvernul din Varsovia zilele trecute s-ar putea sa aduca insa aer proaspat si in Romania.

D.I.

miril
24th March 2007, 10:29
O stire de mare importanta pentru publicul...larg:

Sexul lui Terente a intrat in reparatie capitalaRazvan Mihai Vintilescu, George Lacatus Cotidianul

O legenda a Institutului de Medicina Legala, organul sexual al haiducului Terente, s-a degradat dupa cei 80 de ani petrecuti in formol. Specialistii institutului l-au reconditionat si l-au pus iar la conservat intr-o solutie pe baza de glicerina. Dar pentru a i se asigura nemurirea, e nevoie de tehnologie moderna: implantul cu silicon.


Cel mai faimos exponat

de la Muzeul IML.

Dupa exact 80 de ani de cind a fost despartit de corp, organul sexual al faimosului haiduc Terente s-a degradat sever din cauza formolului in care a fost conservat, iar pielea ramasa a ajuns atit de subtire, incit este aproape transparenta.
Specialistii de la IML au realizat o solutie noua in care sa conserve penisul, bazata pe glicerina, si au cusut tegumentul cu un fir lat, de rafie, ca sa nu se sfisie. Operatia a durat exact o zi, dar cei care au efectuat-o nu sint pe deplini multumiti de rezultate. „Din pacate, lipsesc bucati de piele. Orice exponat se deterioreaza in timp“, spune medicul George Cristian Curca, directorul adjunct al IML.

Umplut cu vata

Operatia de reconditionare le-a adus medicilor legisti si o surpriza. „Atunci am descoperit ca, in borcan, nu era organul intreg, ci doar pielea penisului, umpluta cu vata“, spune medicul Curca. Motivele care au stat la baza acestei metode de conservare pot fi doar intuite. „La data conservarii lui, nu existau mijloacele tehnice pentru conservarea intregului organ. De aceea, probabil, profesorul Mina Minovici a preferat sa recolteze doar pielea, pe care a umplut-o cu vata“, spune dr. Curca.

Penisul lui Terente masoara 22 de centimetri si e conservat in stare de erectie. „Valoarea exponatului e data si de tatuajul de pe el“, explica medicul. Textul tatuajului este, in orice caz, nerecomandat minorilor: „Fut bine si apasat la cioc“.

Metode moderne de conservare

Totusi, viitorul celui mai celebru penis din Romania sta in tehnologia moderna. „Mi-as dori sa incercam o metoda de conservare cu silicon. Este cea mai buna. Dar pentru ca nu mai exista sistemul circulator al penisului, prin care sa fie injectat silicon, trebuie facut mai intii un fel de suport pe care sa stea pielea, iar, apoi, intreaga piesa sa fie cufundata in silicon“, explica doctorul Curca. „Problema trebuie studiata foarte atent, pentru ca nu ne putem asuma riscuri cind vine vorba de un asemenea exponat celebru. Daca nu se va putea face in tara, vom cauta in strainatate. Cel mai probabil in Germania“, incheie Cristian Curca.

Rasputin e mai tare
In 2004, cu ocazia inaugurarii Muzeului Erotic din Sankt Petersburg, a fost expus un alt penis celebru: cel al lui Grigori Rasputin, misteriosul sfetnic al ultimului tar rus. Daca „arma“ lui Terente are 22 de centimetri, cea a rusului are 28.

Viata lui Terente
Vasali Stefan al lui Terente s-a nascut in 1895, in satul Carcaliu, aproape de Braila, intr-o familie numeroasa de pescari saraci. In 1916, a facut armata la marina si a luptat in Primul Razboi Mondial. Apoi, a lucrat pe la diversi mestesugari din Braila. Dupa numeroase jafuri si rapirea, in 1924, a doua tinere virgine pe care le-a dus in birlogul sau din baltile Brailei si le-a siluit, Terente devenise deopotriva bandit celebru si amorez feroce. Autoritatile pusesera un premiu-record, de 200.000 de lei, pentru a fi prins viu sau mort. In prinderea lui Terente s-a implicat insusi seful Marelui Stat Major al Armatei. El a venit cu sute de soldati care au luat la puricat toate baltile Brailei. Imensa desfasurare de forta a costat 1.620.000 de lei. Terente a fost prins abia in 1927, de catre un jandarm, care l-a impuscat.

miril
24th March 2007, 10:30
Eu sunt cu...americanii:

Console - Japonezu’ PS contra Americanu’ XBOX de Lucian Mandruta PLAYSTATION 3 VERSUS XBOX 360 JN

PS3 si XBOX 360 reediteaza in magazinele romanesti batalia de la Pearl Harbour. Sau Midway, daca preferati.

Sa zicem ca ajungi pe o insula din Pacific, po****ta de un trib de indieni care n-au auzit niciodata de automobile. Din fericire pentru ei, tocmai ai esuat acolo cu un cargou incarcat cu masini. Le dai jos ca sa le arati indigenilor si tocmai atunci realizezi doua probleme grave: tu ai in stoc doar limuzine, iar pe insula nu sunt nici un fel de sosele. Si, daca vine vorba, nici benzinarii. Ce inteleg salbaticii? Ca masinile sunt niste obiecte mari si grele de metal, cu piele inantru, in care te poti odihni foarte bine.

Cam asta e si situatia cu consolele de ultima generatie, XBOX 360 si PlayStation3. Ambele sunt culmea experientei cinematografice: jocuri in care lumea arata ca in filme sau chiar ca in viata reala. Pe avioane se pot vedea suruburile, iar in ciocnirile dintre masini sar mii de scantei si bucati de metal. Ambele sunt disponibile in Romania, la cativa retaileri. Nici unul nu m-a platit, ca sa stiti de la inceput.

Prima observatie: ambele merita banii. Ca sa te poti juca la un asemenea nivel de realism vizual (rezolutie maxima de 1080 p, pentru cunoscatori), iti trebuie un PC de cel putin 2.000 de euro. Or, nici una dintre ele nu e mai scumpa de 600.

Insa nici la XBOX, nici la PS3, pe cutie nu scrie esentialul: investitia de-abia acum incepe. Daca vreti sa vedeti ce pot, va trebuie un televizor sau proiector HD (High Definition). Dupa care va trebuie expertiza de arheolog sa descoperiti, in raftul cu sute de jocuri de PC, cele cinci-sase titluri cu care consolele au pornit la drum pe piata romaneasca (din cateva zeci la PS3, respective, sute la XBOX disponibile in Europa).

XBOX 360: MERGE DIN PRIMA. Baietii de la Microsoft au auzit de prea multe ori vorba aia cu "PC-ul nu merge niciodata cand il scoti din cutie". Asa ca au pus pe versiunea premium hard-disc de 20 GB (versus 60 la PS3), si cablu pe componente. Fara nici o bataie de cap, consola se leaga la televizor in rezolutia de 1080 i. Intre jocuri, Blazing Angels si Burnout Revenge sunt cele mai frumoase ca interpretare grafica. Experienta nu e inca foto-realista, dar are dulceata unui film din anii ’30, tras putin neclar. Grafica cea mai puternica (la nivel de detaliu) o gasiti in jocuri precum Project Gotham Racing sau Virtual Tennis. Unde chiar si oameni din tribune sunt animati separat… Consola poate fi ingenuncheata si incetinita de detaliile grafice, la fel cum se intampla si cu PC-ul. Insa am intalnit fenomenul doar intr-un joc-doua (ambele simulatoare aeriene), asa ca nu stiu daca nu cumva are legatura cu motorul lor.

Dar cel mai remarcabil lucru la XBOX e serviciul Live, de fapt un server la care consola se logheaza si unde gasesti zeci de jocuri demo, ceva continut video (spoturi, filmulete) in inalta rezolutie si posibilitatea de a juca online. Configurarea a fost foarte simpla, insa a trebuit sa ma pretind englez: pentru Romania, serviciul nu e disponibil!


AFP PHOTO MEDIAFAX
GRAFICA. PlayStation 3 are o putere de procesare ceva mai mare

PS3: DE PUS IN VITRINA. Daca pe XBOX 360 l-am cumparat de la magazin, PS3 s-a cerut singur la testare. Adica a fost trimis la redactie exact in scopul asta de unul dintre retaileri. Cand desfaci consola din cutie, ai senzatia c-ai pus mana pe bijuteriile coroanei. La nivel de design, intre XBOX si PS3 e diferenta dintre masina de spalat si un sistem Bang&Olufsen. Din pacate, frumusetea e de suprafata: interfata grafica la PS3 e trista rau, chiar daca functionala. Iar cea mai mare problema e conectica: consola vine doar cu un cablu AV cu care in nici un caz nu poti obtine pe televizor imaginea pe care o lauda fabricantul pe cutie. Ca atare, pentru incepatorul (citeste figurantul) care si-o ia pentru ca e la moda si nu stie ce poate, imaginea nu va fi cu mult mai buna decat cea de la PS2. Diferenta o vor face baietii de la vanzari: ei ar trebui sa-ti spuna ce mai ai nevoie inainte sa te lase sa pleci acasa cu ea.

Cat priveste performanta, de la inceput trebuie spus ca exista o diferenta intre procesoare. XBOX foloseste o baterie de trei procesoare Power PC de la IBM, in vreme ce PS3 se lauda cu tehnologia Cell (sapte miezuri etc.), de generatie mai noua. Placa graphica e dedicata, ATI pe XBOX si Nvidia pe PS3. Pe net gasiti destule comparatii, insa consensul pare sa favorizeze PS3 in materie de putere – potentiala, atentie. Pana la urma insa conteaza si modul in care jocul profita de ce poate face masina. Gasesti jocuri slabe din punct de vedere grafic pentru ambele console. Si inca nu foarte multe care sa forteze pana la capat capabilitatile fiecareia.

Am testat PS3 la rezolutie PAL din nefericire, cu un singur joc: Ridge Racer. E o experienta mai bogata in detalii vizuale in comparatie cu predecesoarea PS2. Insa am vazut consola la lucru, la rezolutie maxima in alta parte, si pot spune ca unele detalii grafice par un pic mai bine rezolvate decat la XBOX 360.

SI, TOTUSI, PE CARE S-O IEI? Recomandarea mea: daca aveti un televizor mai vechi un pic (cu intrari pe componente si nu HDMI), XBOX e si mai ieftina, la fel de spectaculoasa grafic si mai buna decat PS3 in ce priveste jocurile disponibile gratis in retea. Daca vreti experienta maxima a calitatii video HDMI si un player Blu-Ray pe deasupra, mergeti pe PS3.

miril
24th March 2007, 10:35
Un articol pe gustul...progresistilor:

La restaurant cu Cioran si Pandrea Ziua

Pe vremuri, poarta cea mai larga prin care se putea intra in gazetarie era postul de corector. Corectorul apartinea insa corpului tehnic al unei redactii, legat fiind de o tipografie. De aceea, postul de corector constituia mai mult un paliativ decat o profesie pentru tanarul - de obicei, student - aspirant la o cariera literara sau de ziarist.

Un post de corector, mai ales corector de noapte, era usor de gasit. Existau, pe langa atatea cotidiane, numeroase saptamanale si reviste lunare in epoca interbelica. Postul era modest retribuit, dar nu solicita mult timp, iar tanarul patrundea astfel in boema gazetareasca, care interfera cu cea literara. Era dus de vreun redactor in localuri cu mancare ieftina - daca lucra in tura de noapte -, la "Tunelul norvegian" de la subsolul restaurantului "Carul cu bere", sau in cafenelele consacrate ale breslei: "Corso", "Capsa", "Cafe de la Paix", "Grand", toate pe Calea Victoriei.

In aceste cafenele isi faceau veacul anumiti ziaristi (si scriitori), altii veneau si plecau la o ora fixa si tot aici se intalneau reporteri si samsari de stiri. Oameni care culegeau o stire, o verificau, dar nu stiau sa scrie, asa incat ea trebuia prelucrata de un om competent. Tot in cafenele unii gazetari isi dadeau intalnire pentru a consemna un interviu cu un intelectual, literat sau om de teatru, destinat paginii culturale a cotidianului la care lucra.

Existau apoi ziaristi acreditati pe langa varii institutii - primarie, ministere, Palatul de Justitie -, care, in functie de abilitatea lor, aduceau stiri. Cea mai inalta acreditare era la Camera, aceasta insemnand ca redactorul respectiv avea acces la dezbaterile parlamentare, putea umbla liber pe culoarele cladirii din Dealul Mitropoliei si putea sa frecventeze bufetul, unde facea cunostinta cu deputati si lega eventual unele prietenii, in mediul respectiv.

Intre Capsa si Athenee Palace

Lumea gazetareasca forfotea in perimetrul dintre Capsa si Athenee Palace (cafeneaua "Corso" era in imediata sa apropiere), intrucat redactiile importante si mai putin importante se aflau pe Strada Sarindar, pe Brezoianu sau pe domnita Anastasia ("Cuvantul"), sau chiar pe Calea Victoriei ("Curentul"). Corectorii, colaboratorii, gazetarii incepatori, scriitorii tineri se hraneau frugal in anii '30 la noile automate americane cu sandvisuri sau la "Herdan", un birt economic cu doua feluri de mancare gatita, aflate si ele pe Calea Victoriei. La subsolul Cercului Militar, unde exista azi o galerie de arta, langa fostul cinematograf "Central", functiona de asemenea un restaurant potrivit cu buzunarele lor.

Redactiile din Sarindar, dar si acelea in care isi aveau sediul publicatii ca "Reporter" sau "Rampa" - legate de mediile artistice - erau locuri de sueta. Directorul sau prim-redactorul primeau in cabinetele lor destul de modeste dive si actori doritori sa isi intretina publicitatea. De altfel, ziaristii erau nelipsiti de la mesele date dupa incheierea unei premiere teatrale. (Cotidianele aveau propriii cronicari dramatici). Aceste supeuri se desfasurau la restaurante din acelasi perimetru central al Bucurestiului, cu predilectie la Elysee, unde dramaturgul Victor Eftimiu, sensibil fata de greutatile tinerilor colegi, avea in anii '30 o boxa rezervata. Eftimiu era un scriitor prolific si un publicist care castiga mult. "Toti scriitorii - povesteste N. Carandino - care ii erau prieteni si care nu aveau cu ce sa-si plateasca masa erau din oficiu invitatii lui Victor Eftimiu. Aveau o singura obligatie: sa iscaleasca un bon. La sfarsitul lunii, el facea plata generala. Multi confrati uitau sa iscaleasca bonurile, grabiti sa treaca strada la <<Cuvantul>>, sa-l injure..."

Gazetarii cu venit si renume ca Petre Pandrea nu ocoleau restaurantul "Bufet" de la Sosea, rebotezat de comunisti in "Doina", unde l-a invitat pe Brancusi la o masa prelungita, cand sculptorul a sosit pentru ultima oara in tara, in 1937, sau un local retras de pe malul Lacului Herastrau. Pandrea l-a avut acolo, intre altii, invitat pe Emil Cioan, care in zorii noptii de chef prelungit, s-a aruncat in apa racoroasa a baltii. A fost recuperat de chelneri, uscat, frectionat si invelit in niste fete de masa - ca sa nu raceasca - in care, infasat astfel, a si adormit.

In amintirile sale, Petre Pandrea defineste ca nimeni altul farmecul, atmosfera greu de prins in cuvinte a bodegilor si locandelor Capitalei interbelice: "Vraja isi are sediul in periferia bucuresteana, in micul restaurant si in gradinile de vara incarcate cu parfumuri grele de tei, salcam, liliac si trandafiri, cu mirosuri condimentate cu mititei si cimbru, in voluptatea animalica a femeilor fardate si luxos invesmantate..."

Sosit in 1927 in vizita in Romania, Hermann von Keyserling (foto), filosoful balt care infiintase o Scoala de intelepciune la Darmstadt si care spusese ca "drumul cel mai scurt catre tine insuti este o calatorie in jurul lumii", dupa ce o intreprinsese, a ramas impresionat tocmai de acest specific al Bucurestilor, de tuica si de lautarii sai, constatand ca numai din Romania ar putea renaste Bizantul. Intors acasa, ne-a consacrat pagini pline de simpatie in "Analiza spectrala a Europei". Vizita lui Keyserling la Bucuresti a bucurat cercurile intelectuale si mondene ale orasului si a fost pe larg consemnata in presa. Poate pentru ca fusese oaspetele lui Nichifor Crainic, sub aparenta unui "laudatio", Nae Ionescu a scris atunci, sub titlul "Keyserling", un pamflet subtire, rautacios, mestesugit. Oricum, nemeritat.

Epoca interbelica a cunoscut intre altele o initiativa eficienta, inspirata poate din Apus: Serviciul de Presa. Prin intermediul acestuia, o persoana sau o institutie, contra unei taxe lunare, putea afla ce se scrie despre ea in oricare din publicatiile romanesti. Intrucat pe atunci nu existau copiatoare, abonatul Serviciului de Presa primea in plic, cu promptitudine, orice mentiune care il privea, decupata si lipita pe hartie, cu specificarea datei si a ziarului sau revistei in care aparuse.

Dan CIACHIR

krapulax
24th March 2007, 11:00
fac urmatoarele precizari:
~ am dat 2 ture prin muzeul i.m.l. si nu am zarit celebrul exponat, desi stiam ca trebuie sa fie acolo. oare sunt eu mai greu impresionabil?
~ mi-ar fi placut sa citesc si despre restaurantul 'stadion' de pe dr staicovici si despre celebrul sau client, petre tutea.

miril
24th March 2007, 19:18
Un articol mai vechi care ne priveste un pic, colateral, mai ales ca astazi postul si-a reinceput transmisia:

Sport Total FM versus Total Sport FM BUSINESS Magazin RO, Mediafax și C.N.A.


Nișa radioului sportiv - care abia a făcut ochi, odată cu lansarea Total Sport FM anul trecut - pare să se fi închis înainte de a prinde aripi. Sunt însă numai aparente, dau de inteles investitorii: un nou post e anuntat sa emita din toamna, iar cel deja existent - sa o ia de la capat.
Ca niciodata duminica in timpul verii, drumul de la mare spre Bucuresti a fost neasteptat de lejer in seara de 9 iulie 2006. O explicatie ar putea fi aceea ca oamenii plecasera mai devreme decat de obicei, pentru a prinde la TV finala Cupei Mondiale de Fotbal dintre Franta si Italia. Adrian si Nina B. - care petrecusera un week-end la Vama Veche - nu isi facusera insa probleme: meciul putea fi urmarit si la radio (postul national), in masina, in drum spre casa. Ceea ce au si facut. Acum, insa, daca nationala de fotbal a Romaniei ar disputa un meci si cei doi tineri ar vrea sa repete miscarea din iulie, sansele lor de reusita ar fi minime, teoretic vorbind. Motivul? Decizia din iarna a F.R.F. de a ceda drepturile de radiodifuzare (anterior detinute de Radiodifuziunea Romana) catre Total Sport FM, un post de nisa infiintat in urma cu un an pe infrastructura fostului Activ FM (contractul fiind valabil pana la sfarsitul lui 2007 si avand o valoare declarata de 60.000 de euro pe an). Nici la Total Sport FM nu ar putea cei doi urmari ipoteticul meci adus in discutie, intrucat postul in cauza are ca arie de acoperire doar Bucurestiul si imprejurimile, dar mai ales pentru ca nici macar nu mai emite de ceva vreme. Singura portita ar fi tot postul national de radio, catre care Total Sport FM ar fi cesionat drepturile respective de la F.R.F., „in afara unui contract insa, deocamdata“, sustin oficiali ai postului. Se pune problema unui contract? Cat ar trebui sa scoata din buzunar Radiodifuziunea Romana pentru acest lucru? Maria Toghina, presedintele radioului public, nu a fost disponibila pana la inchiderea editiei pentru un eventual comentariu. De ce nu mai emite Total Sport FM? Raspunsul poate avea legatura cu o stire Mediafax de acum aproximativ o luna, conform careia Consiliul National al Audiovizualului (C.N.A.) a decis sa retraga „decizia de autorizare a postului, pentru ca, in urma unei inspectii a C.N.A., s-a constatat ca postul nu are studio, nici angajati, ci doar un calculator care emite muzica non-stop“.
Tot Mediafax relata atunci ca retragerea deciziei de autorizare echivaleaza cu interdictia de a mai emite, intrarea in emisie presupunand primirea unei alte decizii de autorizare. „In cele din urma, C.N.A. a ajuns la concluzia ca, din august 2005 (cand s-a infiintat, n.r.) si pana acum, postul - sub denumirea de Total Sport FM - a emis ilegal, el fiind exploatat de o alta companie decat Euro-Sens Suport (titulara licentei de emisie, n.r.) si emitand din alt amplasament decat cel scris pe licenta. Prin urmare, C.N.A. a decis sa retraga licenta de emisie a postului, solicitandu-i sa intre in legalitate in termen de 45 de zile“, mai scria Mediafax.
Ar rezulta, asadar, ca Total Sport FM mai are circa doua saptamani pentru a-si face temele in vederea unei decizii favorabile din partea organismului de reglementare. Razvan Franculescu, director in cadrul C.N.A., confirma acest lucru, specificand ca undeva intre 7 si 9 septembrie Consiliul va dezbate din nou situatia postului si va lua o decizie in functie de documentatia prezentata. Ce planuri are Total Sport FM? Desi noul proprietar al postului, Vlad Soare - fost viceguvernator al B.N.R. si cunoscut ca apropiat al controversatului om de afaceri Sorin Ovidiu Vantu - a declarat pentru BUSINESS Magazin ca „nu are probleme cu C.N.A.-ul“, demersurile pe care le face postul in aceste saptamani arata totusi faptul ca Total Sport FM vrea sa primeasca o nota buna de la C.N.A. la inceputul lui septembrie. Si ca, mai mult decat atat, „are planuri mari de extindere, despre care nu poate vorbi insa acum“, dupa cum a spus Liviu Wolf, administrator al postului de radio si partener de afaceri al lui Vlad Soare, intr-un interviu pentru BUSINESS Magazin.
Despre ce demersuri este vorba? Primul ar fi insasi schimbarea recenta in actionariatul companiei care detine Total Sport FM - Total Sport Media SRL. Respectiv, daca pana acum circa o luna compania avea patru proprietari persoane fizice - printre care si Vlad Soare -, acum compania il are doar pe acesta drept unic proprietar, conform datelor Registrului Comertului (R.C.). De notat ca data ultimei inregistrari a Total Sport Media la R.C. a fost 20 iulie 2006, adica cu circa o saptamana inainte ca C.N.A. sa-i solicite sa inceteze emisia. Schimbarea proprietarului are o legatura directa cu planurile de extindere ale statiei, explica Wolf. „La inceput de drum, contributiile proprietarilor au fost egale. In timp, unii dintre actionari nu au mai vrut sa investeasca, astfel ca postul nu s-a dezvoltat (este vorba, in principal, despre extinderea postului in tara, n.r.). Astfel, alternativele au devenit urmatoarele: fie inchizi postul, iar banii investiti ii treci la pierderi, fie gasesti parteneri si mergi mai departe - si riscul se dubleaza“, a spus administratorul Total Sport FM. Astfel, cum planul de dezvoltare a postului a ramas in picioare, Vlad Soare a hotarat sa cumpere pachetele de actiuni de la ceilalti trei coproprietari persoane fizice si sa duca proiectul mai departe. De unde interesul lui Soare pentru nisa sportiva? Este o chestiune sentimentala in primul rand, explica Liviu Wolf, in numele prietenului si partenerului sau de afaceri. Wolf aminteste de vechile legaturi ale lui Soare cu lumea sportului, inca de pe vremea cand acesta era viceguvernator la B.N.R.. „Daca nu ar fi fost el, Arena Progresul nu s-ar fi facut“, spune Wolf. In al doilea rand, „Soare este genul de om care in clipa in care intra intr-un business, il continua“, a mai spus acesta. Si, nu in ultimul rand, interesul este pur de business, conchide Wolf: piata de radio este aglomerata, dar potentialul posturilor de nisa - si de sport in particular - este foarte ridicat. „In cinci ani de zile, un post de sport poate avea un pret de vanzare foarte bun si, de ce nu, poate fi cotat la bursa“. De notat ca, in prezent, valoarea unui post de radio mediu este mult sub valoarea unui cotidian generalist de top spre exemplu, acesta din urma putand avea o valoare de vanzare de milioane bune de euro sau chiar de zeci de milioane.
In cele circa doua saptamani ramase pana la expirarea termenului de la C.N.A, postul trebuie sa clarifice si situatia invocata de Consiliu, conform careia ar apartine altei companii - Total Sport Media (Vlad Soare) decat titularului licentei de emisie - Euro-Sens Suport, detinuta de sotia si copiii lui Paul Opris, decedat acum cateva luni (Opris a fost unul dintre fondatorii postului Tele7 abc si s-a numarat printre apropiatii fostului premier Adrian Nastase). Ca o paranteza, de notat ca numele lui Opris a mai fost vehiculat recent si in cadrul tranzactiei anuntate luna trecuta intre S.B.S. Broadcasting si TV K Lumea, licenta pentru acesta apartinand, conform C.N.A., societatii Ateliere Culturale S.R.L.. Aceasta societate este controlata direct sau indirect de Paul Opris / urmasii acestuia, inclusiv prin intermediul Euro-Sens Suport, detinatoarea licentei Total Sport FM.
Revenind, cele doua saptamani par destul de aglomerate pentru Total Sport FM, Liviu Wolf admitand ca postul se afla in plin proces de reorganizare si ca de la 1 septembrie se va creiona o noua echipa a postului. In paralel, Wolf spune ca lucreaza la documentatia pentru C.N.A. si la planul de dezvoltare a postului, care va incepe sa emita din nou de la anul. Numai ca echipa lui Soare nu este singura care are de lucru in acest sfarsit de vara. Si echipa omului de afaceri si politicianului Nicolae Bara - cel care detine ziarul Sport Total, lansat in primavara anului trecut - este ocupata, pentru un proiect similar: un post de radio cu profil sportiv. „Este vorba despre Sport Total FM, care va incepe sa emita pe Internet intr-o prima faza, peste doua saptamani“, spune Bara. El a adaugat ca postul pe care il pregateste va incepe sa emita din toamna, pe frecventa 103,7 FM, precizand ca documentatia a fost deja depusa la C.N.A.. Comentand informatia, Vlad Soare exclude insa aparitia unui nume similar celui deja existent - Total Sport FM -, invocand normele in vigoare pentru eliminarea confuziei. Dar, indiferent de ce nume va avea noul post anuntat - detinut de Nicolae Bara -sau de ce va face mai departe radioul lui Vlad Soare, cert este ca traditionala batalie din presa sportiva incepe sa faca pasi din zona printului si TV si catre undele radio. Iar noile media - Internetul sau telefonia mobila - cu siguranta nu stau cu mainile in san.

miril
26th March 2007, 09:56
Cine mai are nevoie de cultură?! Cornelia Popescu Curentul

Zilele trecute am fost la teatru. Ei și ce, veți spune. Da chiar, că nu este mare lucru, însă am avut ocazia să văd doi monștri sacri ai teatrului și o tanără actriță cu valențe actoricești. Toată acțiunea se petrecea într-un sanatoriu geriatric, unde își împărțeau camera doi bătrani, care ar mai fi vrut să vrea și care își trăiau împreună ultimele anotimpuri. Toate astea, într-o cascadă de jonglerii verbale ce te fac să razi cu lacrimi și să plangi. Chiar, asta m-a impresionat cel mai tare. La finalul celor două ore, o doamnă distinsă ce stătea în stanga mea plangea, și plangea fără a se jena. Mare lucru, mi-am spus, și atunci, în mod natural, mi-am aruncat privirea în sală să văd publicul care îmi era partener în acea seară. Majoritatea părea obosit și parcă și plictisit, dar se deosebea totuși și o parte a acelui public avid după teatru și tot ceea ce ar putea echivala cu cultura. În aceeași seară, am avut ocazia să mă revăd cu un mare actor al scenei romanești și, după fireasca introducere pentru o discuție convențională între două persoane care nu prea se întalnesc des, am ajuns împreună la o singură concluzie amară. Romanii nu mai merg la teatru. Nu cunosc actorii, dar nici prețul unui bilet. Asta în ciuda eforturilor pe care unii angajați ai instituțiilor de cultură le fac pentru a satisface cerințele publicului. În viziunea multora, teatrul reprezintă mai întai cultură și îmbogățire de cunoștințe, apoi relaxare și divertisment, apartenență sau... pierdere de timp, pur și simplu. Amară, foarte amară concluzie.


Astăzi, dacă am vorbi despre starea culturii, fie ar trebui să păstrăm tăcerea, fie ar trebui să ne exprimăm doar în cateva cuvinte: "nu se întamplă nimic". Scriu acest articol din punctul de vedere al celei care nu merge foarte des la teatru, însă, atat de des încat să își formeze o părere concretă despre ceea ce se întamplă la ora actuală cu "scena". Văd peste tot aceleași postere fără nici un design deosebit. Nimic nou, nimic care să te atragă. Și atunci cand se întamplă acest lucru, te gandești la alternative. În ultimii ani, odată cu noile generații de regizori și actori, parcă au început să apară și alte afișe. Bine, atunci cand apar alternative, apar alternative atat de calitate, cat și de proastă calitate. Dar tare aș vrea să vorbesc astăzi despre lucruri pozitive. Dacă ar fi să pomenesc despre lucrurile bune care se întamplă în teatrul romanesc, nu pot să nu vă spun iarăși că zilele trecute am fost la "Alex și Morris". Ce am văzut? O piesă cu un potențial extraordinar care merită jucată oriunde. "Alex și Morris" devine astfel o oglindă a dorințelor și sentimentelor fiecăruia dintre noi. La finalul celor două ore și ceva de teatru autentic am înțeles că, în esență, orice piesă de teatru este o meditație asupra situării omului pe această planetă. Este în fond o căutare permanentă, în care se merge pe principiul "o întrebare naște altă întrebare, iar o idee trezește altă idee". Care a fost mejasul piesei? Unii spun că nu s-ar putea exprima un mesaj general, căci tocmai în asta constă farmecul celor trei protagoniști ai piesei - Ștefan Iordache, Mitică Popescu și tanăra Dana Dembinschi. Pe măsură ce te identifici cu unul dintre personaje, percepi mesajul diferit, poate chiar într-un contrast absolut cu cel al spectatorului de langă tine. Dacă ar fi să revin la motivul pentru care am ajuns să vorbesc despre aceste lucruri, ar trebui să vă spun că, dintr-un motiv sau altul, de ceva vreme mă tot întreb: "mai are nevoie romanul de teatru și de cultură?".


Suntem o nație incultă?


Din păcate, cultura nu este promovată la nivel național. Tinerii au multe probleme pe cap și nu le mai arde de cultură. Toți vor să ajungă cat mai repede pe picioarele lor, iar cultura trece pe un plan secundar. O altă cauză pentru această situație este și lipsa banilor. Un spectacol bun costă destul de mult, iar pentru un student cu bursă socială, de exemplu, este un efort prea mare. Pe de altă parte, dacă ar fi să mă iau după sălile arhipline și cererea "nebună" de bilete, aș zice cu mana pe inimă și sufletul împăcat că "Da, merge lumea la teatru!". Păcat că aceste fenomene care ne încantă spiritul se manifestă doar pentru anumite piese, mai mult sau mai puțin cunoscute, sau pentru piese cu o distribuție cu rang (de cate ori nu am auzit afirmații de tipul "dacă joacă Radu Beligan, Iordache, Seciu, Olga Tudorache, Tamara Buciuceanu merg acolo"). Statisticile sunt îngrijorătoare și nu pot să le ignor. Îngrijorătoare sunt și datele puse la dispoziție de Centrul de Studii și Cercetări în Domeniul Culturii: 73% din po****ție nu merge deloc la cinematograf, 88% din po****ție nu merge deloc la operă, doar 2% din orășeni se duc la teatru săptămanal, unu din zece romani nu are nici o carte în casă, iar unu din trei au mai puțin de 20 de cărți. 60% din orășeni nu au folosit niciodată un computer, pe langă cei 90% din mediul rural, care nu lucrează pe calculator. Ce ar rezulta de aici? Că suntem o nație incultă, în care există, la varf, o elită cultivată, iar la bază situația este cum nu se poate mai neclară și mai apăsătoare. Oamenii preferă să se distreze sau să se emoționeze plonjand în manelele atat de răspandite pe tot cuprinsul patriei. În fapt, consumatorul, lipsit de oferte, s-a calat pe ceea ce a fost mai ușor de asimilat. Unde s-a greșit, dacă a fost vorba de greșeală sau de o nepăsare?


Ce se spune și ce nu se spune


Adrian Iorgulescu, ministrul culturii și cultelor, a zambit cand i-am adresat întrebarea firească: "mai are nevoie romanul de cultură?". "Este ca atunci cand m-ați întreba dacă mai avem nevoie să ne hrănim, să respirăm și să credem în Dumnezeu. Pentru mine cultura nu este un moft, este o stare de spirit și o stare a ființei. În afară de cultură nu suntem nimic. Tot ceea ce face omul de la începutul zilei și pană la sfarșit este un fapt de cultură. Cum se îmbracă, cum vorbește, cum ia legătura cu media și invers, cum și ce mănancă, toate informațiile pe care le captează sunt fapte de cultură".

Ducu Darie, regizor și director al Teatrului "Bulandra" (foto), optimist din fire, îmi spunea că "artiștii romani sunt bine primiți peste tot, în țară și străinătate, pentru că își fac treaba cu pasiune și dăruire". Fără falsă modestie, Ducu spunea că 16 minute de aplauze neîntrerupte reprezintă, fără îndoială, un succes emoționant, asta însemnand că unii trăiesc din cultură și pentru ea.


Horațiu Mălăele, proaspăt întors dintr-un turneu în Spania, îmi spunea că uneori este frustrant ca într-o țară străină să înregistrezi un succes mult mai mare ca în țara ta. El crede că succesul pe care l-a avut cu "Măscăriciul" (foto) se datorează faptului că părerile exprimate de critici în mass-media influențează spectatorul și îl cheamă sau nu la teatru. În opinia Laurei Stroe, licențiată în istorie - artă medievală musulmană - și absolventă de Drept Canonic și Instituții Europene, majoritatea politicienilor cand vorbesc despre cultură au ochii înlăcrimați, lacrimi ce nu sunt reflectate în buget, măcar simbolic. "O problemă majoră actuală, din punct de vedere cultural, este că în Romania există multă incultură, deficiența aflandu-se la consumator, la cerere, mai puțin la ofertă". Nu întamplător am lăsat la sfarșit opinia scenografului Octavian Neculai (foto), care a concluzionat simplu: "acei spectatori din străinătate sunt mai drepți. Sinceritatea lor este totală atunci cand plang și rad cu tine. Este nevoie de teatru și de cultură, atata vreme cat trăim și simțim".

miril
2nd April 2007, 10:03
Nici o ancheta legata de transferurile in strainatate nu a fost finalizata la aproape un an de la marea lupta anticoruptie in acest sport Cotidanul

Seful Directiei Nationale Anticoruptie, Daniel Morar, a anuntat la bilantul de acum trei saptamini ca s-au primit raspunsuri complete doar la patru dintre cele 23 de comisii rogatorii trimise in tari din Europa si Asia in cadrul anchetei privind transferurile de fotbalisti in perioada 1996-2006, faptele fiind prescrise inainte de aceasta data. Potrivit lui Morar, in lipsa acestor informatii, procurorii anticoruptie nu pot inca sa stabileasca daca sumele trecute in contractele de transfer ale fotbalistilor, asa cum au fost inregistrate la federatii sau la cluburi, sint aceleasi cu cele notate la cluburile straine. „Nu exista nici o noutate in dosarul privind transferurile de fotbalisti, iar in aceasta faza a anchetei nu se pot face nici un fel de precizari“, ne-a declarat Lidia Saplacan, purtator de cuvint al DNA.

Bratu a dezmortit procurorii

Presa din Romania a scris in repetate rinduri despre diferentele de sume inregistrate in Romania si cele relatate de media internationale, insa a fost nevoie de un caz care sa ajunga pe masa FIFA pentru a se da startul unei anchete, care a intrat in prelungirile prelungirilor, fara ca arbitrul sa fluiere inculpatii. Agentia Nationala de Administrare Fiscala (ANAF) a constatat ca statul roman a fost prejudiciat cu 1,65 milioane de dolari in cazul transferului lui Florin Bratu de la Rapid la Galatasaray. Gica Popescu a evitat o ancheta penala platind impozite in valoare de 400.000 de dolari cash, restul de paguba fiind repartizata clubului Rapid, contractul de transfer fiind semnat de George Copos, si impresarului Ioan Becali. Concluziile anchetei efectuate de Garda Financiara au fost pasate la DNA, dar, in ciuda evidentelor, cauza a ramas suspendata. A fost doar scinteia care a declansat dosariada din fotbal, DNA solicitind documente pentru toate transferurile efectuate in ultimii zece ani.

Off-shore-ul meu

Descoperind ca injuraturile in direct cu Gigi Becali aduc mai multa notorietate decit returnarile de TVA, fostul sef al ANAF Sebastian Bodu a continuat presingul la transferurile dubioase, descoperind ca din transferul lui Ionel Ganea de la Bistrita, via Rapid, la VfB Stuttgart, doua milioane de dolari s-au pierdut intr-un off-shore din Olanda, Phoenix. „Acum asteptam de la autoritatile fiscale din Olanda sa ne spuna daca firma respectiva nu este cumva controlata de un cetatean roman care s-a dus in paradisurile fiscale pentru a scapa de taxe“, a declarat Bodu, dar a fost demis inainte de a primi raspunsuri, iar ancheta nu a mai avansat.

Goluri de zeci de milioane de dolari

Conform unei dezvaluiri a „Gazetei Sporturilor“, sume importante din transferul lui Florin Cernat de la Dinamo Bucuresti la Dinamo Kiev au ajuns tot in conturile Phoenix, insa ancheta a ramas tot la stadiul investigatiilor de presa. ANAF a ajuns si in paradisurile fiscale din Cipru, dupa ce un off-shore de aici a incasat peste doua milioane de la Poli Timisoara lui Iancu in contul achizitionarii a cinci jucatori de la FC National, fapt pentru care Gino Iorgulescu a fost audiat saptamina trecuta la Parchetul General. Si aici au fost demarate verificari, ramase insa fara finalitate. Conform estimarilor, diferenta dintre sumele declarate in Romania si cele incasate in realitate ar depasi 25 de milioane de dolari, numai in cazurile Mutu si Marica suspiciunile fiind ca s-au fraudat aproape noua milioane de dolari.

Pauza si la Fisc
Chiar daca gruparile din Liga I se numara printre cele mai mari datornice din evidentele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala (ANAF), datoriile cluburilor de fotbal sint practic imposibil de recuperat. In prezent, inspectiile la echipele din Capitala sint sistate intrucit Ministerul de Finante nu a raspuns unor solicitari ale Directiei Generale a Finantelor Publice Bucuresti. Pina in acest moment, Fiscul a recuperat doar sume nesemnificative si a pus sechestru pe tabele de marcaj nefunctionale, pe televizoare, imprimante, masini de spalat sau masini care ar intra in programul de reinnoire a parcului auto. (F.D.)

Masa plina la DNA si la Parchetul General

Adrian Mutu - de la FC Dinamo la Internazionale Milano
Tiberiu Ghioane - de la Tractorul Brasov la Dinamo Kiev
Ciprian Marica - de la FC Dinamo la Sahtior Donetk
Cristi Chivu – de la Univ. Craiova la Ajax Amsterdam
Bogdan Lobont – de la Rapid la Ajax Amsterdam
Daniel Pancu - de la UFC Rapid la Besiktas
Marius Niculae - de la FC Dinamo la Sporting Lisabona
Florin Bratu - de la UFC Rapid la Galatasaray
Ianis Zicu - de la FC Dinamo la Inter Milano
Cosmin Contra - de la FC Dinamo la Deportivo Alaves
Claudiu Niculescu - de la FC Dinamo la Genoa
Florin Cernat - de la FC Dinamo la Dinamo Kiev
Adrian Mihalcea - de la FC Dinamo la Genoa
Adrian Neaga – de la Steaua la Chunnam Dragons.
Gabriel Caramarin, Gigel Coman, Gabriel Cinu, Adrian Olah si Jon McKain de la FC National la Poli Timisoara

Bancaru
2nd April 2007, 12:10
Sa ma lamureasca si pe mine cineva de ce nu apare si Marius Popa printre cei care au pus bazele noii echipe din Timisoara.
Apropo de asta: ma uitam ieri printre sforaituri la meciul CFR - Timisoara. Ziceau comentatorii de Iancu care a bagat peste 10 milioane de dolari in jucatori. Ma gandeam in ce hal e Timisoara cu echipa aia de jucatori de peste 10 milioane de dolari... Ce inseamna sa nu te pricepi la fotbal. Iancu e "habarnist". Daca il lua si pe Gino acolo ii facea ala echipa. Bine, il si gaurea la buzunar, dar lua si echipa un titlul, asta daca nu il pierdea in ultima etapa. Are Gino o carca de pacate, dar stie fotbal.

ATHC
3rd April 2007, 20:42
Fanii vasluieni acuză jandarmii




INCIDENT Imediat dupa terminarea partidei de sâmbata seara, dintre Dinamo si FC Vaslui, sustinatorii echipei moldave au avut probleme cu fortele de ordine.

Problemele au început imediat dupa terminarea partidei, atunci când dispozitivul de jandarmi prezent la partida dintre Dinamo si FC Vaslui a vrut sa retina persoanele care au aprins doua torte pe durata partidei.
Doi dintre suporterii galben-verzilor au fost opriti abuziv, conform declaratiilor fanilor, sa urce în autocar, moment în care a început scandalul.

Camarazii celor opriti de jandarmi au sarit în ajutorul colegilor pentru a cere explicatii fortelor de ordine. Unul dintre suporterii Vasluiului a înregistrat întreaga scena cu o camera de filmat, care ulterior i-a fost confiscata de catre fortele de ordine. “Filmam abuzurile fortelor de ordine, dar patru jandarmi au venit spre mine si mi-au spus sa opresc camera si sa le arat ca sterg filmarea. Am refuzat, motiv pentru care au început sa ma loveasca, si cu toata opozitia mea mi-au smuls din mâna camera de filmat, dupa care s-au pierdut în multime”.

Fanul agresat a declarat pentru ProSport ca dupa producerea incidentului jandarmii au dorit sa musamalizeze cazul, încercând sa faca uitat aparatul video. “Am sunat la mai multe posturi de televiziune care nu au dorit sa vina la stadion sa ne ajute. Oricum nu ne vom lasa si vom continua pâna ce adevarul va iesi la iveala. Am protestat pâna în jurul orelor patru dimineata, dar vazând ca nu suntem bagati în seama am parasit Bucurestiul”.

Conform purtatorului de cuvânt al Directiei Generale a Jandarmeriei Române, locotenentul Stoica Cornel, în urma incidentelor au fost sanctionate contraventional doua persoane, uneia dintre ele întocmindu-i-se actele premergatoare începerii urmaririi penale. “Suporterii sanctionati acuza pe nedrept furtul unei camere video, dar fapta nu a fost confirmata în urma cercetarilor efectuate la fata locului”.

sursa: http://www.prosport.ro/index.php?section=articole&screen=index&id=34457

si video:
http://www.prosport.ro/index.php?section=articole&screen=index&id=34459











nu stiam unde sa pun asta, asa ca o sa pun aici. e povestea unui baiat din vaslui, student in bucuresti.

"Dragi suporteri din toata Romania!! Sambata dupa meciul Dinamo- Vaslui s-a intamplat una din cele mai cumplite lucruri ce le putea face jandarmeria romana. Sunt suporter vasluian si povestea mea este urmatoarea:

Cu aproximativ juatate de ora dupa incheiea partidei din Stefan cel Mare, asigurandu-se ca nici un oficial al presei nu mai este prin preajma, jandarmiii s-au hotarat sa ne scoata din stadion. De fapt ei vroiau sa ne pedepseasca pentru ca ne-am permis sa aprindem 2 torte amarate la meciul cu cainii rosii. Vazand ca nu reusesc sa dea de faptasi , la iesirea din stadion au luat la intamplare 2 vasluieni printre care si fratele meu Marius.

Eu am iesit mai tarziu de la tribuna si vazandu-mi fratele in bratele jandarmilor am vrut sa ma duc la el. EI nu m-au lasat si m-au imbrancit. Atunci am zis:"Marius hai acasa ca ne asteapta mama! Hai acasa frate ca a sunat mama dupa noi!". El a vrut sa vina dar o mana rea intentionata l-a oprit. Atunci am facut un pas in fata si un protector al linistii m-a impins de am simtit ca ma duc in cap nu alta.

De atunci a inceput totul. Vazand ce se intampla, ceilalti suporteri vasluieni au incercat sa ajute pe colegii nostri sa ii ia acasa si sa ne suim cu totii in autobuz dar in zadar pentru ca jandarmii au inceput sa imparta pumni si picioare in tot ce misca si tre sa zic ca alaturi de noi erau si vreo 20 de fete care pur si simplu fiind la facultate la Bucuresti au venit si ele ca tot omu sa asiste la meci. Pumniii si picioarele vineau dintr-o singura directie : "JANDARMI---> VASLUIENI". Tot ce faceam noi era sa spunem: "Stati mah oamenilor linistiti ca nu vrem decat sa plecam cu totii sanatosi acasa". Dar nimic. Setea de a lovi a jandarmilor , niste oameni priviti mai inferior (cum eram noi , moldoveni) era nemarginita. Imparteau pumni cu plumb , picioare si bastoane "fara numar" si nu conta in cine dadeau.

Tot ce imi amintesc este ca fiind la marginea din dreapta a iesirii principale din stadion din stadion, am ramas putin mai in urma culegand steagurile ce cadeau in loc de sange la copii loviti cu bestialitate de jandarmii nemilosi. O fractine de secunda si pe retina mi-a fost dat sa vad imagini de cosmar. Un vasluian , nu-l cunosc , nu mai avea pe unde sa iasa pe la scari si s-a hotarat sa treaca pe sub barele de fier de sus de la stadion (barele de la capatul scarilor). Atunci un idiot de jandarm l-a lovit fara mila la sale dupa care un baston in cap i-a fost de ajuns ca tanarul sa intre in stare de lesin. Incredibil era faptul ca jandarmmii ziceau ca se preface si il loveau in continuare cu piciorele ca sa se ridice de jos. Nemai putind indura aceste scene, m-am dus si am incercat sa il ridic. Fiind singur nu reuseam pentru ca pretenul meu era ca o carpa moarte de 90 de kg iar stimabilii jandarmi ma impingeau cu bastoanele de la spate.

Nemaigasing vlaga in mine am asezat usor capul baiatului pe asfalt. M-am asezat in genunghi in fata lui si i-am protejat capul cu spatele meu cand am simtit doua bastoane care m-au facut sa urlu in cura mare :"Omorati baiatulll , moare baiatul chemati mah ambulanta ca mor cu el in brate . Mah sunteti nebuni nu mai dati si chemati ambulanta ca mor cu baiatul in brate". In tot acest timp o lacrima si-a facut loc in ochii mei si cu o privire plina de furie am zis la un jandarm la vreo 20 de ani: "Nu sta mah ca prostu ia si cheama salvarea ca moare baiatul aici langa tine!" Atunci o sticla cu apa mi-a fost aruncata cu sila nu stiu de unde. Am turnat apa in gura la baiat dar acesta nu dadea nici un seamn de viata. Poate ca cele 2 palme si faptul ca l-am spalat pe fata cu apa rece l-a readus la reanimat pe tanarul care dupa cele suferite s-a ridicat si a aratat cu mana stanga jandarmul care il lovise si i-a strigat: "TU AI VRUT SA MA OMORI !"

A urmat inca o serie de pumni, bastoane si picioare care au fost surprinse pe camera foto al uni coleg de al nostru insa o mana rauvoita a fost in stare sa FURE singura dovada pe care o aveam impotriva unor batausi aparati de lege. Intr-un final gazele lacrimogene ne-au fugarit ca pe niste animale din locul s-a peterecut toata isprava. Eu fiind cu steagurile recuperate in mana am incercat sa le dau ila colegii din autocar moment in care doi Jandarmi m-au lua de umeri si m-au "zvarlit" inafara stadionului, stiind in prealabil ca eu eram student la Bucuresti.

Cu frica in inima ca sa nu fiu cotonogit si de suporterii suparati ai lui Dinamo, am pleacat cu capul in pamant si cu stagurile galeriei intr-o sacosa de plastica alba. Am uracat frant si obosit intr-un 182 care parea ca ajunsese la statia Perla ca o mangaiere trimisa de undeva de sus. Cu gandul la pretenii mei ramasi inca , captivi, in incinta stadionului m-am dus spre caminul studentesc din Lacul Tei."

sursa: http://www.tiforomania.lx.ro/viewtopic.php?t=27&start=90

be@
4th April 2007, 15:01
Vad ca frustratul asta de Tudor Octavian nu ne slabeste deloc. Eu cred ca are o problema. Acuma am ajuns si hibrizi...



CFR Cluj si FC Vaslui


pe coadă. Deși ocupă poziții diferite în clasament, cele două formații împlinesc în sfîrșit niște nădejdi, pe care fotbalul provinciei ni le promitea exagerat în urmă cu doi-trei ani, prin Poli Timișoara și Universitatea Craiova. Lucrul care le aseamănă e independența totală, în relația cu mai marii din București. Porumboiu și Paszkany, Hizo și Bergodi n-au motive să-și cenzureze ambițiile, declarațiile și ideile, în funcție de ambițiile, investițiile și interesele cluburilor Dinamo, Steaua și Rapid. Își fac cursa de regularitate mizînd numai pe realitatea din teren.

E pentru prima oară, de foarte mulți ani încoace, cînd Dinamo, Steaua și Rapid nu au nici o putere, de nici un fel în Cluj și-n Vaslui. CFR Cluj și FC Vaslui joacă numai ce știu și numai ce pot, de parcă ar fi două echipe căzute din lună într-un campionat colcăind, în ciuda voioșiei oficiale a lui Dumitru Dragomir, de aranjamente. Clujul țintește foarte sus, iar Vasluiul n-are nici un motiv să se lase călcat pe coadă. Clasamentul, în configurația lui actuală, e și o chestiune de insubordonare. Odată și odată, trebuia să se întîmple și asta, să înceapă revoluția și-n sport. ‘89 a fost doar semnalul de declanșare a revoluțiilor pe felii. Fotbalul a trăit și mai trăiește în democratură, într-un climat judiciar care începe propagandistic o mulțime de anchete, dar nu duce nici un proces pînă la sentință.

Un meci de 2 la 1 trucat nu-i mai cinstit ca unul, la fel de mincinos, dar de 5 la 1. Un campionat, cînd nu-i cinstit de tot, nu-i mai cinstit ca acelea din anii trecuți. Despre un hoț nu poți să spui că e pe drumul cel bun, doar fiindcă a furat mai rar ca în urmă cu un an. Cluburile din București nu mai pot să danseze pe ce melodie poftesc ele, ca anul trecut și ca acum doi ani, dar încă mai plătesc lăutarii. N-o să-l mai vedem pe Gigi Becali alergînd cu teancul de euroi după autobuzele unor echipe ce pot arbitra clasamentul.

La Cluj, însă, și la Vaslui, Paszkany și Porumboiu sînt prea bine așezați economic pe picioarele lor, ca să poată fi deranjați cum sînt deranjate din cînd în cînd hibridurile Jiul și FC Național. Paszkany și Porumboiu și-au rezervat plăcerea de a le rîde în nas ambasadorilor din București, dar și celorlalți vechi cooperatori. Situația CFR-ului și a Vasluiului se motivează și tehnic. Bergodi vine dintr-un fotbal de meseriași, străinii lui n-au nume, ca străinii lui Dinamo și ciudații Stelei, dar sînt sănătoși la cap și la oase și-și fac treaba cinstit. Iar Porumboiu și Hizo chiar știu fotbal. Cunosc la perfecție jocul, dar și lumea fotbalului.

http://blogsport.ro/opinii/2007/04/03/cfr-cluj-si-fc-vaslui/

miril
4th April 2007, 20:50
Stralucire prin...lipsa:

Alte 9 stadioane ar putea fi acreditate la categoria a 3-a Prosport

Directorul departamenului de licențiere din cadrul FRF, Viorel Duru, a declarat, agenției MEDIAFAX, că alte nouă stadioane din România pot fi acreditate de UEFA la categoria a 3-a dacă acestea vor fi modernizate.

"În afara stadionului Steaua, care este acreditat pentru categori a 3-a, toate celelalte sunt de categorii inferioare. Ar putea să primească categoria a 3-a în urma unei inspecții UEFA, dacă vor fi modernizate, stadioanele Ceahlăul, Giulești, Dan Păltinișanu, Dinamo, așa cum speră conducerea de acolo, Lia Manoliu, în cazul în care nu va fi dărâmat, Ion Oblemenco, Farul Constanța, pot spune chiar și cel din Iași sau Galați. Dar cele mai mari șanse cred eu că le au primele patru", a declarat Duru.

krapulax
4th April 2007, 22:09
noi suntem in categoria intai, de aia lipsim din acea enumerare

miril
5th April 2007, 10:24
Eu zic ca suntem in afara de orice categorie, hors, ca in Tour de France.

miril
5th April 2007, 14:06
Pentru salvarea Bucurestiului Gabriel ANDREESCU Ziua

Acest titlu patetic deschidea invitatia Grupului Civic Bucuresti la o actiune de protest impotriva a ceea ce se intampla cu Capitala. Marsul de sambata 31 martie a.c., cu traseul Catedrala Sf. Iosif-Piata Revolutiei-Primaria Municipiului Bucuresti, nu poate sa sugereze intreaga energie cheltuita de grupul de tineri care-si doreste o Capitala unde, citez, "istoria si cultura sa fie pretuite".

Ei cer pastrarea Pietei Revolutiei ca zona istorica protejata; renuntarea la planurile de construire a unui bloc in fata Ateneului Roman si a unui MALL subteran sub Piata Revolutiei; oprirea constructiei blocului de langa Catedrala Sf. Iosif, ca si a celui de 13 etaje planificat pe locul fostului Teatru Excelsior. O alta cerinta este sa se renunte la demolarea Policlinicii Coltea. Faptul ca Policlinica se afla in interiorul perimetrului protejat prin lege a "Centrului Istoric" nu i-a intimidat pana acum pe edili. Din lista revendicarilor nu putea sa lipseasca oprirea distrugerii parcurilor si a spatiilor verzi. Bucurestenii au la dispozitie o patrime din suprafata verde considerata minimul acceptabil.

Grupul Civic Bucuresti a fost initiat acum mai multe luni, cand Cristian Savu, stabilit in Canada, s-a adresat unor persoane cu notorietate publica sa ia pozitie fata de distrugerea Bucurestiului. Unii dintre cei solicitanti au raspuns, altii au preferat sa se ocupe mai departe de ei insisi. Cert este ca o scrisoare deschisa adresata Parlamentului si Ministerului Culturii si Cultelor continand lista de cereri reprodusa mai sus si prezentata pe site-ul www. romaniamea.ro a fost semnata de cateva zeci de mii de bucuresteni.

Desi recent infiintat, Grupul Civic Bucuresti are la activ conferinte de presa, mitinguri, un alt mars de protest in 2006. A initiat emisiuni si dezbateri televizate. A planat si asupra sa pericolul paseismului si inadecvarii, caci destinul unei urbe ridica chestiuni practice si foarte tehnice. Grupul a stiut insa sa dea Cezarului ce-i al Cezarului, asociindu-si profesionistii din domeniu. Scrisoarea deschisa adresata autoritatilor fusese semnata de Mircea Ochinciuc, presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania-filiala Bucuresti, Peter Derer, presedintele Uniunii Arhitectilor din Romania, Alexandru Sandu, presedintele Registrului Urbanistilor din Romania. Inimosul arhitect Gheorghe Leahu, membru de onoare al Uniunii Nationale a Restauratorilor de Monumente Istorice, si nu un paseist inadaptat, califica la conferinta de presa a Grupului Civic, cu privire la ce se intampla in Bucuresti, un "macel" al istoriei.

Capitala a devenit un mic infern in care zgomotul, poluarea, dificultatea deplasarii dintr-un punct in altul macina viata de zi cu zi a locuitorilor. Chinuie si viata celor care o antipatizeaza, si a celor care o iubesc asa cum este, cu toate aberatiile si ranile ei. Practic, de 17 ani, reconfigurarea urbana se desfasoara in beneficiul afacerilor, facandu-se abstractie ca orasul este mai intai de toate spatiul de viata al locuitorilor sai. Pana acum, bucurestenii nu au reusit sa impuna alesilor promovarea intereselor comunitatii. Se poate ca noua generatie activa civic sa schimbe lucrurile. Tinerii folosesc yahoogroup-urile, site-urile si blogurile. Comunica usor si au imaginatie. Au, desigur, si nume: Cristian Savu, Mariana Duma, Nicusor Dan, Catalina Radulescu, Mariana Arseni, Madalina Puiu, Emanuela Neamtu, Anda Celenic, Razvan Voinea, Bogdan Mandru, Tina Timus si multi altii.

krapulax
8th April 2007, 00:05
22- dan perjovschi

Telerevolutie
Un om si-a dat foc. Niste oameni au fost impuscati, cadavrele arse si cenusa aruncata la canal. Dupa aia, alti oameni au facut greva foamei pentru dreptul de-a avea televiziuni independente.

Luati remote controlul si zappati: acestea sunt.

Hristos a inviat!

miril
10th April 2007, 11:50
Bucurestiul vazut de Peter Bishop, arhitectul-sef al Londrei:
"Nu sunteti in competitie cu Parisul, ci cu Sofia sau Budapesta"
Peter Bishop, arhitectul sef al Londrei, a fost pentru cateva zile la Bucuresti la invitatia Consiliului Britanic Stefan Iancu Romania Libera

&#187; Cum vi s-a parut Bucurestiul si cum credeti ca ar trebui sa se dezvolte in viitor?
— Bucuresti este un oras frumos care a fost distrus si mutilat. si este un oras care isi arata istoria. Acesta este un lucru foarte interesant pentru mine, ca arhitect, sa pot vedea istoria si distrugerea din cursul secolului XX. Dar au ramas inca foarte multe lucruri frumoase. si cred ca ceea ce trebuie

facut este sa pastrati ce aveti, sa directionati investitiile catre zone care le pot suporta si sa construiti un sistem de transport in comun care sa permita orasului sa functioneze. Bucurestiul are potentialul de a deveni o capitala regionala in estul Uniunii Europene.

&#187; In comparatie cu orase cu mai multa istorie in spate si chiar cu orase mai apropiate precum Praga sau Budapesta, credeti ca avem ceva de oferit?
— Un oras trebuie sa-si puna in valoare punctele tari. Iar Bucurestiul are mai multe puncte tari. Uitati-va la orasele care, dupa o perioada de colaps economic, s-au intors catre patrimoniul lor istoric si au vazut ca au inca un centru frumos, iar apoi au reconstruit orasul in jurul turismului, in jurul ideii ca pot deveni din nou o capitala regionala, daca investesc in zonele publice pentru a avea din nou un oras frumos.
Voi aveti o mostenire minunata de arhitectura de secol XIX si XX si aveti spatii frumoase si bulevarde largi. Nu sunteti in competitie cu Parisul, dar sunteti in competitie contra Sofiei sau Budapestei. Cred ca ar trebui sa va ganditi la oras cu ambitia de a fi o capitala a estului unde oamenii vor sa vina sa traiasca si sa lucreze pentru ca e un loc distractiv si incitant. Ceea ce presupune sa prezervati patrimoniul, sa fiti atenti in privinta controlului si directionarii investitiilor, sa rezolvati problema cu masinile si problema cu zgomotul si problema cu poluarea… Lucrul care conteaza cel mai mult acum este calitatea vietii in orasele mari. Orasele care vor avea succes in secolul XXI vor fi cele care pot convinge oamenii care sunt mobili sa vina sa traiasca si sa lucreze aici. Bucuresti este un oras extraordinar, iar acum exista posibilitatea de a aduce aici bani europeni. Sfatul meu este sa folositi acesti bani pentru a construi un sistem bun de transport in comun. Acest lucru este foarte urgent.

&#187; De ce credeti ca, dupa cum ati spus, experienta de a fi intr≠un loc in oras trebuie sa fie una umana, nu doar o experienta de trafic sau de shopping?
— E vorba de placere, de placerea de a fi cetatean. Trebuie sa poti sa mergi, sa stai, sa te bucuri de spatiu si de o intreaga gama de experiente artistice, de shopping, de joaca si de petrecere a timpului liber. Este vorba si de a vrea sa fii aici, iar aceasta este adevarata provocare pentru Bucuresti: de ce vor vrea oamenii sa vina sa viziteze, sa traiasca si sa locuiasca aici, ce ii convinge pe ei ca e bine sa fie aici, mai degraba decat in Sofia.

&#187; Ce aduc cultura tanara si cultura alternativa in plus pentru oras, spre exemplu in comparatie cu zonele de afaceri? De ce sunt acestea importante?
— Aduc o identitate culturala. Cultura tinerilor joaca un rol foarte important in formarea acesteia. Daca vreti un exemplu britanic, ganditi-va la un loc precum Manchester. Acesta a fost mutilat in urma declinului industrial al orasului, iar apoi a devenit centrul culturii alternative si al noii industrii britanice de muzica; si a renascut. Intr-o perioada in care oamenii calatoresc atat de mult in interiorul Uniunii Europene, exista o gramada de bani care pot fi cheltuiti aici in Bucuresti de cei care vin sa se bucure de muzica, de artele, de cluburile si petrecerile de aici. Uitati-va ce s-a intamplat cu numarul mare de oameni care acum calatoresc pana la Talin sau Liubliana in week-end-uri. Ii puteti aduce pe acesti oameni aici si atunci veti avea cu adevarat o atmosfera cosmopolita in oras. Aveti multe puncte tari, construiti pornind de la ele si ganditi-va mereu ce este Romania, ce va face pe voi si cultura voastra unici.

&#187; Cunoscutul arhitect a participat la lansarea proiectului
de regenerare urbana a zonei Uranus-Rahova – "Va urma".

Bancaru
10th April 2007, 20:20
Am vrut si eu sa pun un articol-interviu cu omul asta. Dar cine naiba sa il mai asculte si pe el? Zicea cineva ca daca se iau dupa ideile lui se baga peste planurile patronilor din asfaltari. Cum adica sa faci piste pentru biciclete si sa dezvolti circulatia rutiera pe 2 roti? Hahahahahahahaha... ce cretin! Haideti sa asfaltam sa luam banii la prosti.

ATHC
11th April 2007, 00:51
Europeni, dar nu români…

Categoria: Opinii — Mihnea Blidariu @ 5:08 pm

Devine din ce in ce mai clar ca nu aveam ce cauta in Uniunea Europeana; cel putin, nu in 2007. Dupa ce 45 de ani identitatea nationala a fost transformata in propaganda totalitara, si istoria romanilor a fost confiscata si prefacuta in istoria Partidului Comunist si a cuplului Ceausescu, aceasta identitate nu a putut fi recuperata in cei 17 ani trecuti de la evenimentele din decembrie ’89.

Incercarile reprezentate de campaniile „Mari romani“ sau „10 pentru Romania“ au aratat neputinta unui popor de a-si identifica personalitatile, cultura si evenimentele istorice (trecute sau prezente) ce alcatuiesc, impreuna, ansamblul motivelor pentru care, teoretic, ar trebui sa fii mindru ca esti roman.

Intrarea in UE semnifica, printre multe altele, si esuarea oricarei tentative de a ne regasi identitatea nationala. Sforaitoarele demagogii PRM-iste sau agramaticalele peroratii ale lui Becali despre Dumnezeu si natiune nu fac altceva decit sa ne indeparteze si mai mult de sensul acestei identitati. Europa ne va absorbi usor, cu salariile ei mai mari, cu traiul infinit mai decent, cu cultura ei mult mai sofisticata si creativa. Asa cum basarabenii trec granita, in cautarea unui trai mai bun – material si spiritual –, tot astfel si romanii vor trece granita (deja inexistenta) spre Occident. Insa, in timp ce multi dintre basarabeni vin aici si in cautarea unei identitati nationale, mult mai vitregite de soarta in trecut, romanii trec dincolo cu speranta, secreta, de a deveni cit mai repede „europeni“. Dincolo, a fi roman e mai mult o rusine decit o mindrie, lucru datorat din plin atit clasei politice, cit si acelora dintre noi care au confundat Romania cu haiducii si Europa, cu boierul bogat ce trebuie musai jefuit.

Identitatea nationala n-o reprezinta nici micii, nici salamul de Sibiu, nici Hagi sau Nadia Comaneci. Adica specificele gastronomice si performantele sportive. Ne bucuram si de unele si de altele, insa identitatea nationala tine de un resort interior obiectiv care te face sa privesti, lucid, la bunele si la relele acestui popor. E o ofensiva constructiva a ceea ce este sanatos in mintea unui popor, nu o defensiva galagioasa in care „si la ei se fura“ sau „contextul istoric a fost nefavorabil“. In aceeasi masura, este puterea de a constientiza ingredientul secret cu care contribui la o noua creatie politica, nu nerabdarea de a te disipa in aceasta creatie.

Cearta clasei politice romanesti ne descalifica in fata Europei. Insa, in aceeasi masura ne descalifica si lehamitea si lipsa de initiativa civica a poporului roman. E interesant ca si unele si altele provin din aceeasi aplecare exclusiva pe interesul personal. in Europa n-a intrat Romania, ci 20 de milioane de persoane fizice. Vedem zilnic la televizor „pilde“ ale unor romani care au „reusit“ afara. Or, identitatea nationala nu se construieste pe succesul afacerii lui Tiriac sau pe un gol de-al lui Adrian Mutu in campionatul italian. Acestea sint reusite personale, cu care ne batem in piept pina nu mai putem, dar ele tot reusite personale vor ramine.

In timp ce media vineaza exemple de „romani de succes“, restul natiunii se drogheaza cu aceste exemple si-si duce, in continuare, amortita, existenta. In lipsa unei constiinte civice si a unei identitati nationale, romanii inghit repede orice pastila li se da. Dupa ce l-a confiscat pe Dumnezeu, Becali il preda romanilor pe post de discurs politic, din postura de nou Mesia al natiunii. Dincolo de derizoriul situatiei sta realitatea trista a unor oportunisti care fac trafic de influenta cu istoria nationala. In loc sa ne identificam locul nostru pe acest continent, preferam sa trimitem clovnii politici in locuri si mai caldute, de unde sa ne priveasca si mai arogant si mai indiferent cum ne exercitam dreptul la uitare. E si vina noastra, in aceeasi masura…

Mihnea Blidariu


http://www.curaj.net/?p=2147

PS: Ca fapt divers, Mihnea Blidariu canta in formatia "Luna Amara" din Cluj Napoca, rock alternativ.

Bancaru
11th April 2007, 13:42
Ce parere aveti de patania reporterului de la TVR?

miril
11th April 2007, 13:47
Eu zic ca este un fapt grav, chiar daca massmedia are alte posibilitati sa-si apere grupul decat cetateanul de rand, pentru ca este un atentat la institutiile menite sa documenteze buna desfasurare a manifestarilor publice.

Bancaru
11th April 2007, 14:35
Eu cred ca este momentul unui exemplu care trebuie dat. Asa cum au fost momente in care trebuia sa se ia o masura impotriva jandarmilor, acum ar trebui ca noul ministru de interne sa faca o miscare interesanta. Nu se mai poate ca fotbalul sa se desfasoare sub incidentul acestor imbecili. Ma uitam la tv si ma minunam cum pot sa actioneze ca niste animale. Spiritul de haita este cel care ii caracterizeaza. Nici unul dintre ei probabil ca nu ar mai fi asa de viteaz singur. Ce se alege dintre acesti tipi de 20 de ani cu porniri violente? Ma intreb... De unde am plecat? Ne duceam la meci... Daca asta e cel care este descris in ziare, de bani gata si, as zice eu, si prost rau, e foarte grav. Cine isi permite sa il corecteze, orice ar insemna "a corecta"?

miril
11th April 2007, 14:52
Bank, asta am gandit si eu. S-ar putea sa se statueze un exemplu caci a sosit timpul, asa nu mai mege, astia devenind un pericol public evident. Un semn ar fi ca fortele de ordine si-au schimbat ieri punctul de vedere si au promis demararea unei investigatii interne dupa ce cu o zi inainte si-au aparat subalternii. Vom trai si vom vedea!

Bancaru
11th April 2007, 15:48
Ei au gasit de cuviinta sa cerceteze numai 6 insi. Pai numai eu am numarat vreo 10. O fi asa greu sa iei masurile legale care se impun? Ajungi sa fii la cheremul ifoselor si toanelor unui gaozar de 20 de ani scapat de sub control inca de la varsta primelor erectii? Un tip caruia parintii nu i-au acordat atentia cuvenita dar i-au acordat sumele necuvenite refuleaza la televizor. Acest circ a fost facut si pentru ca se stiau filmati, in sensul ca stiau ca vor fi dati pe post.
Vina televiziunilor aici este ca nu boicoteaza in corpore genul asta de manifestari "sportive" adica aceste derby-uri de tot rahatul. Recunoasc ca a fost un meci frumos cum nu am mai vazut demult, dar pretul este mult prea mare. Cu ce a gresit omul ala trimis acolo sa isi faca meseria? In viteza cu care vaneaza subiecte de tot *****ul televiziunile s-ar manji si cu ... halva pe bot numai sa capete inca 5-6 *******i care sa se uite la transmisiunile lor.
Ce este si mai nasol e a nu e prima data cand un cameraman/ reporter este batut. Numai Gigi Becali a batut unul in vazul tuturor celorlalte televiziuni.

miril
12th April 2007, 11:28
Război cu "Tweety" de Ovidiu Nahoi Adevarul

L-au identificat pe „Tweety", tânărul acuzat că ar fi lovit cu lanțul un cameraman, înainte de meciul Steaua - Dinamo. Ei, și? Îngrijorarea își are loc de-abia de aici înainte.

Violența vine din societate. Există violență în fotbalul din România în primul rând pentru că România însăși este o țară nebună. O țară în care câștigă întotdeauna cei agresivi în limbaj și gesturi. O țară în care notorietatea și extravaganța țin loc și de competență, și de bun-simț. O țară în care, orice ai face, nu te poți compromite. Stadioanele doar găzduiesc violența, cu maximum de amabilitate. Îi oferă motivație și câmp de manifestare, contribuie la minimizarea riscurilor. Organizat și condus de astfel de oameni, fotbalul românesc este un magnet pentru scursurile societății. Atâta tot.

Îi dai unuia cu ceva în cap pe stradă? Înfunzi pușcăria. Scoți vorbe deocheate în public? Comiți acte de discriminare? Riști să fii amendat. Lovești un jucător sau un arbitru, din tribună, cu o piatră sau cu o petardă? Răcnești măscări și sloganuri rasiste, împreună cu alte câteva mii de indivizi? Nu riști nimic - cel mult echipa organizatoare se alege cu suspendarea terenului. Este trimisă să joace la 150 de kilometri distanță. Spectatorii civilizați sunt astfel pedepsiți să rămână acasă. Cele câteva zeci – cel mult sute – de huligani vor merge oriunde ca să comită alte nelegiuiri.

Fotbalul românesc nu are soluții împotriva violenței din simplul motiv că șefii lui reprezintă și cultivă ei înșiși violența. Ei sunt cei care l-au atras la stadion pe „Tweety" și, în același timp, au alungat sute și sute de mii de iubitori ai jocului, onești și civilizați.

"Comportamentul anumitor jucători și conducători face rușine sportului nostru. Violența, invectivele și insultele gratuite au devenit pâinea cotidiană a fotbalului. Aceste manifestări trebuie să înceteze", se spune în scrisoarea, trimisă recent de președintele UEFA, Michel Platini, federațiilor naționale.

Degeaba l-au identificat pe „Tweety". Sute și mii de alți „Tweety" se ridică chiar azi de după blocuri și vor invada stadioanele, cât timp oameni ca Mitică Dragomir și Mircea Sandu vor conduce fotbalul. Sau cât timp șefi de cluburi care au bătut suporteri mai sunt lăsați să activeze în această industrie.

Războiul cu „Tweety" trebuie să înceapă cu operațiunea „Picioare curate", prin care mânuitorii de bani negri să fie băgați în pușcării. Și să continue cu operațiunea „Creiere limpezi", menită să-i scoată în afara fenomenului pe cei violenți cu fapta sau cu vorba.

Bancaru
12th April 2007, 12:27
Mda...
Mi se pare ca apelativul Tweety deja creaza un curent de simpatie din partea presei. Asta nu este Sam Giancana ca sa ii zici Momo si nici Capone ca sa ii zici The Scarface. Este Ionascu Catalin, sau cum il cheama. Il strigi cu nume si prenume ca la politie.
Poate Miril ne explica mai mult ce inseamana folosirea poreclei de catre ziaristi, adica ce presupune in plan psihologic. Tweety e un canar dragut si delicat iar singurul rau pe care il face pe lumea asta e ca il rablageste pe Felix, the Putty Cat. Dar sa nu uitam ca si Felix vrea sa il manance. Tweety e in legitima aparare.

georgemp
12th April 2007, 12:58
Ce parere aveti de patania reporterului de la TVR?
Depinde si cum se comporta reporterul.
Daca a fost recalcitrant, e si vina lui...Vorbesc din proprie "experienta"...

miril
12th April 2007, 13:05
Si eu am perceput la fel, porecla facuta cunoscuta in acest caz nu-l deserveste pe respectivul ci mai degraba ni-l face mai...aviar, pardon mai uman. Corecta observatia, Bank.

Bancaru
12th April 2007, 16:20
George, impartaseste-ne si noua experienta ta.
Miril, pasarica aia galbena mi se pare cea mai delicata fiinta necuvantatoare. Cum poti sa numesti asa pe unul care isi plimba cainele si uita lantul in buzunar? Sunt curios ce caine are. Pun pariu ca e o rasa agresiva sau foarte mare si agresiva. Am si eu caine. Sta la curte, dar il mai scot la plimbare. Coralul ala e o povara pentru mine. E greu, se agata, e incomod. Cand ma duc la meci ma gandesc ce sa nu am cu mine ca sa ma puna ala la intrare sa las. Nu de alta, dar nu cred ca ala se duce odata la 3 ani. Nu pare genul. La un astfel de meci iti opresc si brichetele.

georgemp
12th April 2007, 18:58
In vara,dupa prezentare,reporterii i-au luat un interviu lui Iacov.
Eu eram cu Evelyn ,Mirel si Novac( un vecin care joaca la National,la juniori ),si am zis sa stam sa auzim si noi ce zice.
Ne-am dus in spatele lui Iacov si am auzit interviul,comentand incet intre noi.
La sfarsit ne-a injurat un reporter,cred ca National TV,dar nu sunt sigur.Dar injura urat...Ca,ce am cautat noi in spate acolo...A si meritat,ca seara ne-am vazut la TV in spatele lui Iacov.
Asa ca,daca i-a injurat si pe aia,logic ca si-a luat bataie.Sper sa fi fost acelasi reporter...:happy

miril
13th April 2007, 10:33
O vrânceancă a devenit un internaut împătimit Ștefan Ionescu Adevarul

Vasilica Puiu a învățat să comunice pe internet pentru a putea vorbi cu fiii săi, plecați la muncă peste graniță. Femeia lucrează acum cu tehnică de ultimă generație

Tastă multimedia, mouse wirless, calculator cu Windows XP și o conexiune dial-up destul de performantă, cameră web și căști stereo cu microfon încorporat, cam așa arată PC-ul Vasilicăi Puiu din comuna Biliești, Vrancea. În această localitate, cu 2.000 de locuitori, doar un elev de liceu mai are conectat calculatorul la internet.

Fostă croitoreasă, acum pensionată, Vasilica Puiu este o femeie obișnuită, de la țară. Se ocupă cu grădinăritul și are mare grijă de păsările din curte. Femeia spune că a învățat să lucreze pe PC și că apoi și-a conectat calculatorul la internet de dorul copiilor care nu au mai venit în România de trei ani. Când nu vorbește pe internet cu fiii săi, femeia acoperă PC-ul cu un pled alb.

Își sună copiii să se conecteze pe Yahoo Messenger

Pentru că a rămas văduvă, singura ei alinare, după cum ne mărturisește, sunt copiii, aflați însă la mii de kilometri depărtare. Atunci când termină de hrănit animalele și de muncit în grădina de legume, oricât de obosită ar fi, deschide PC-ul, îi sună pe copii să se conecteze și ei pe Yahoo Messenger și stau la discuții. "E mai ieftin decât să vorbesc la telefon și, cel mai important, pot să îi și văd cu camera web", ne explică încântată aceasta. Atunci când are probleme cu calculatorul, îl împachetează, îl urcă în "rată" și merge la Focșani „la niște prieteni", să-l repare.

„Acum închid calculatorul direct din taste"

Femeia recunoaște că i-a fost destul de greu să învețe să opereze pe calculator, dar copiii au ajutat-o să se familiarizeze cu noua tehnică. "Ei m-au învățat să lucrez și tot ei mi-au adus tasta asta performantă. Acum nu mai închid calculatorul din meniu, ci direct din taste. A fost greu la început, că nici cu mouse-ul nu știam să lucrez și nici programele nu le înțelegeam. Acum vreau să fac și cursuri de specialitate la Focșani, să am diplomă de operare", ne spune aceasta. Vasilica ne mărturisește totuși că pentru nimic în lume nu ar da mașina de cusut la care a lucrat 25 de ani în schimbul calculatorului care o ajută să vorbească cu fiii ei. "Mașina de cusut mă ajută să câștig bani, calculatorul e mai mult un moft", ne spune aceasta.

E mai ieftin decât să vorbesc la telefon și, cel mai important, pot să îi și văd cu camera web
Vasilica Puiu

Bancaru
13th April 2007, 11:53
Bagati adanc ochiul aici:

Amnezia de primavara

Profesionist al memoriei, nu va inceta sa ma uimeasca extraordinara capacitate a semenilor mei in a-si reconstitui permanent memoria.

Cantitatea de informatie de care se leapada ei cotidian pentru a face loc altor informatii, adesea de semn contrar, ma face sa-mi inchipui ca exista undeva in mintea omului o functie permanenta "overtype" din care scapa doar fragmente disparate, mici povesti fara sens si cateva prejudecati mai tenace decat altele.

Sa va dau cateva exemple: acum cativa ani, stiam cu totii ca, atunci cand, in mai 2001, il inlocuia pe Petre Roman la conducerea PD, dl. Basescu promitea relansarea partidului, inclusiv printr-o politica activa de fuziuni, iar in iulie PD chiar a si fuzionat cu PNR-ul dlui Virgil Magureanu (pricopsindu-se si cu grupul de interese aferent acestui partid); azi, aceasta informatie pare sa fi disparut aproape complet din memoria colectiva (iar pagina de web a PD, www.pd.ro, nu poate fi accesata, este probabil in curs de refacere: "overtype" in actiune, ca sa spun asa).

Sau: in 1996, "Romania Libera" tiparea zilnic in chenar definitia unitatii de masura a coruptiei, care era pe atunci hrebenciucul. Mai e putin pana ce ziarele pro-prezidentiale vor relua acest refren, inlocuind insa numele incriminat candva - si care pare sa o duca excelent in plina campanie anti-coruptie - cu favoritul dnilor Talpes si Basescu (in aceasta ordine) - patriciul. Caz clasic de overtyping, si inca de mare succes. La intrebarea "cine sunt oligarhii care domina Guvernul Tariceanu", ca si la intrebarea "cine sunt coruptii cu care se lupta presedintele Romaniei", sau "ce grupuri de interese slujeste PNL", sau orice alta intrebare pe aceeasi tema, raspunsul este unul si acelasi, ca in bancul lui Mircea Crisan cu castravetele, fruct dicotiledonat de culoare verde: nu RAFO, nu ALRO, nu Concord, nu Luxten. Nu vreau sa spun cu asta ca ar trebui sa toleram traficul de influenta, mita sau alte forme de coruptie. Vreau doar sa spun ca intoleranta nu trebuie sa fie selectiva si amnezica.

Am aflat in ultima luna pana la saturatie (stramosii romani aveau o vorba pentru asta, "ad nauseam") ca PNL comploteaza marsav cu PSD. Ne-a spus-o presedintele Basescu, ne-a repetat-o dl. Boc, au recitat-o solo si in cor toti cei noua notabili ai PLD si cu sergentul zece, trei gazete nationale si vreo 10 locale si-au construit editie dupa editie pe aceasta tema. Intai, PSD intra in guvern si, de ce se lepada mai avan dl. Geoana de acest zvon, de ce tot acest popor ales al dlui Basescu o sustinea mai convins. La votul in Parlament, noul guvern - fara PSD, dar ce-are a face - a fost aratat cu degetul, pus la colt si coplesit de acuze fiindca a fost votat si de PSD. Acum, ni se sopteste cu o frecventa ingrijoratoare ba ca Vosganian va renunta la cota unica la care declara pe toate posturile ca nu renunta, ba ca PNL si-a calcat in picioare principiile acceptand (partial) o lege in favoarea chiriasilor nevoiasi, ba ca noul ministru de Externe a devenit brusc unealta Raului fiindca vrea sa reinfiinteze un consiliu consultativ din fosti demnitari ai statului roman.

Faptul insa ca presedintele Basescu s-a putut desparti pana si de un colaborator fidel, onest si priceput ca dna Saftoiu, dar nu se poate desparti de consilierii mosteniti de la dl. Iliescu nici macar atunci cand au facut, ca dl. Ion Pascu, obiect de scandal international, nu mira pe nimeni. Pe mine continua sa ma mire; nu insa mai mult decat ma stupefiaza amnezia selectiva cu care prea multa lume buna intra in primavara.

Zoe PETRE

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=218985&data=2007-04-13

Bancaru
13th April 2007, 11:58
George, patania ta nu are nimic in comun ce a facut ala. Putea sa ii si injure, sa zicem, asta nu iti da dreptul si nu ai dreptate, daca il lovesti pana la schilodire. Ca atunci nu se mai cheama ca traiesti in societate. Este un cerc vicios. Nu cred ca ala a provocat in alt fel decat prin simpla lui prezenta. Iar in locul lui putea sa fie oricine. Pentru acesti fatalai care nu ataca decat in haita este suficient un impuls. Daca unu iti spune ca nu ii place de mutra ta, si te si imbranceste, apar alti "tovaras" de-ai lui, chiar daca nu se cunosc, se intovarasesc in simtiri, si te imbrancesc si ei iar urmatorii te iau la pumni, pentru ca ultimii sa te bata de nu te vezi. Crede-ma ca am avut coleg de facultate, stelist infocat, batut de stelisti pana la desfigurare completa. In autobuz!!! Stii ce au spus oamenii din masina? Ca ce i-a trebuit sa se duc ala meci. Asa au zis si despre ala multi prosti: ce i-a trebuit sa filmeze? Dar ce p**a mea ne trebuie sa traim? Vine unu' si ma omoara ca de ce sunt acolo.

georgemp
13th April 2007, 12:40
Da,in cazul asta merita arestati si tinuti multi ani la inchisoare,nu numai el ci si gasca lui.
Sunt unii oameni care nu stii ce au in minte...ratati.

miril
14th April 2007, 09:57
Martorul acuzarii demonteaza scenariul antiprezidential Radu Furnica: Nu sunt asul din maneca lui Voiculescu Interviu realizat de Sabina Fati Romania Libera

Radu Furnica, 50 de ani, fost capitan in marina comerciala pana in 1989, cand a cerut azil politic in Olanda, a facut in perioada ulterioara cariera in domeniul consultantei privind recrutarea managerilor de top. Recent, un cotidian central sustinea ca Radu Furnica ar fi "asul din maneca lui Voiculescu" si ca prin depozitiile sale ar putea demonstra ca Traian Basescu ar fi facut politie politica
in perioada cand era seful Agentiei Navrom din Anvers.

&#187; Cand l-ati cunoscut pe Traian Basescu?
– Cand

eram student la Institutul de Marina, eu eram in primul an, iar el absolvea. Nu l-am mai vazut apoi pana in 1989, dar i-am urmarit cariera, fiindca era foarte cunoscut in Navrom.
&#187; De ce era atat de cunoscut?
– Era unul dintre cei mai buni comandanti si noi, tinerii ofiteri, il invidiam pentru ca Basescu a ajuns sa conduca cel mai mare vapor din flota romaneasca.
&#187; A fost promovat pe criterii profesionale?
– In cea mai mare parte, cred ca da. Daca e sa fim onesti, trebuie sa spunem insa ca, daca n-ar fi fost membru de partid, nu cred ca ar fi fost promovat. Cred ca la vremea respectiva dl Basescu a avut un simt politic mult mai dezvoltat decat noi ceilalti.
&#187; Un cotidian central mentiona recent ca ati depus sau, in orice caz, ati fi dispus oricand sa depuneti marturie impotriva lui Traian Basescu pe motiv ca actualul presedinte ar fi facut politie politica pe vremea cand era sef al Agentiei Navrom la Anvers.
– A fost folosita tehnica amestecului de mici bucatele de adevar cu minciuni grosolane.
&#187; Aveti date pentru a-l incrimina pe seful statului?
– Nu.
&#187; Un cotidian central sustinea acum cateva zile ca depozitia dvs. ar putea fi "asul din maneca lui Voiculescu". Il cunoasteti pe liderul Partidului Conservator?
– Nu.
&#187; V-ati intalnit vreodata?
– Nu si nici nu cred ca Dan Voiculescu s-ar afla in spatele celor care au lansat zvonul ca eu as avea ceva de spus impotriva presedintelui. E prea amatoristic facut.
&#187; Cu toate acestea, v-ati incrucisat cu Traian Basescu inainte de 1989, pe vremea cand era la Anvers.
– Actualul presedinte era seful agentiei de la Anvers pe vremea cand eram capitan secund pe nava Caransebes si a venit la bordul vaporului la inceputul anului 1989, dupa ce am acostat la Rotterdam, pentru a-si indeplini obligatiile oficiale.
&#187; Vizita fiecare nava sub pavilion romanesc care acosta in zona?
– Nu, dar era obligatia lui sa se asigure ca vapoarele romanesti respecta regulile maritime internationale.
&#187; Dupa ce v-ati terminat treaba la Rotterdam, ati abandonat vaporul si ati cerut azil politic. Le-ati spus oamenilor ca nu va mai intoarceti?
– M-ar fi legat daca s-ar fi aflat. E o alta minciuna ca Traian Basescu ar fi stiut dinainte ca raman in Olanda. Doar sotia mea stia.
&#187; Ce s-a intamplat mai departe?
– Am mers la Politia Fluviala, care era autoritatea de frontiera din zona, si am cerut azil politic.
&#187; Ca sef al Agentiei Navrom din Anvers in zona careia ati abandonat vasul, Basescu a incercat sa va caute sau sa ceara autoritatilor olandeze sa va predea sub pretextul ca ati facut ilegalitati?
– Nu. Nici cel mai incompetent comandant n-ar fi facut asa ceva. Dupa aceea s-a barfit ca ar fi facut astfel de lucruri, dar nu exista nici un fel dovezi in acest sens
&#187; Care erau atributiile sefului unei agentii Navrom din afara tarii?
– Se ocupa mai mult de probleme tehnice, facea legatura cu institutiile locale, santierele navale din zona, cu celelalte companii navale.
&#187; In ce conditii putea ajunge cineva in fruntea unei astfel de agentii in Occident in perioada ceausista?
– Existau trei-patru astfel de pozitii: la Avers, la Londra si in Orientul Indepartat. Inainte, prin anii ‘70 stiam cu totii ca cei care erau promovati erau ofiteri de securitate sub acoperire, dar, pe masura ce flota autohtona a devenit una dintre cele mai mari pe plan mondial, s-a ajuns la concluzia ca numai un profesionist, un om cu experienta, un comandant de nava poate sa fie un reprezentant eficace. Pentru Traian Basescu a fost o promovare, dar, dupa ce ai condus cel mai mare tanc din flota romaneasca, functia de la Anvers cred ca era floare la ureche.
&#187; Traian Basescu s-ar fi putut angaja atunci la orice mare companie din vestul Europei?
– Categoric.
&#187; Va ocupati de multa vreme de recrutarea oamenilor inteligenti si foarte bine pregatiti pe care ii plasati la mari corporatii. Ipotetic vorbind, ce politicieni romani ati putea plasa acum?
– Fac o delimitare intre cei care au un trecut profesional si cei care au doar un trecut politic. Majoritatea politicienilor romani din ziua de azi nu au facut mai nimic in viata lor, in afara de politcia asa cum o vedem cu totii... Pentru a lua decizii cu efecte economice fundamentale trebuie sa ai pregatire profesionala in economia de piata. si cred ca sunt putini care au experienta reala printre politicieni.
&#187; Deci oamenii care provin din sistemul politic sau administrativ nu sunt interesanti pentru marile companii?
– Nu, pentru ca aceste companii nu doresc sa puna pile. Este o idee invechita, potrivit careia daca ai fost mare politician poti sa rezolvi repede lucrurile. Companiile merg pe calea legalitatii. Angajeaza avocati foarte buni ca sa nu ajunga in situatia sa aiba nevoie de pile.
&#187; De pilda, un fost sef de serviciu secret din Romania ar putea fi interesant pentru o mare companie?
– Un fost sef de serviciu secret ar fi un cutit cu doua taisuri pentru ca nici unei companii nu-i place sa ajunga intr-o controversa publica. Ea are ca obiectiv profitul, nu sa se implice in viata politica.
&#187; Un fost director al unui serviciu de informatii ar aduce insa si avantaje unei companii.
– Probabil ca da. Dar le-as vedea ca fiind mult mai mici decat riscurile. Daca vorbim de o banca sau un grup financiar, un astfel de om ar fi foarte valoros pentru ca la nivelul cel mai de sus e nevoie de persoane care pot intelege mai usor conexiunile de toate felurile ce se fac intre diferite piete.
&#187; Ati promovat oameni veniti din zona aceasta?
– Nu cred ca ar fi fezabil.
&#187; Ati fi tentat?
– Nu. Din cauza controverselor, dar si din pricina ca ei se autoelimina, neavand experienta si limbajul marilor companii. Am intalnit fosti ministri sau secretari de stat, oameni care au vrut sa iasa din politica si nu am reusit sa le redirectionez cariera.
&#187; Cati au venit la dumneavoastra sa-i plasati si pentru cati ati gasit de lucru?
– Nu am reusit sa ii gasesc nici unuia dintre ei un rol de top manager. Legaturile lor cu sistemul politic sunt prea puternice si greu de dezlegat. Trebuie sa aiba o cariera dovedita de succes pentru a fi acceptati de marile corporatii. Eventualele rezultate politice nu le inlocuiesc pe cele efective. z

60 DE SECUNDE

"Liderul nu trebuie sa fie un dezbinator"
&#187; Daca Basescu n-ar mai castiga cursa electorala in 2009 si s-ar decide sa iasa din politica, l-ati putea promova?
– Depinde de cat de sifonat iese din aceasta experienta, dar eu cred ca tot el va fi urmatorul presedinte al tarii, fiindca dintre toti potentialii competitori este singurul carismatic si cu viziune.
&#187; S-ar descurca intr-o mare companie?
– Nu sunt convins. Depinde de companie, dar dupa ce ai fost sef de stat e greu de crezut ca mai vrei sa te angajezi undeva.
&#187; A avut rezultate interesante cand era ministrul Transporturilor.
– Sa nu amestecam viata de business cu administratia publica! De exemplu, iesirile excentrice nu sunt bine percepute in lumea business-ului; l-am auzit pe presedinte adresandu-se primului ministru intr-o maniera inacceptabila, de parca vorbea cu un marinar necalificat de la bordul navei sale. Trucul adevaratului lider nu e sa le stie el pe toate, sa controleze totul si sa valideze toate deciziile. Principala calitate a liderului este sa se inconjoare de oameni mai destepti decat el. Liderul nu trebuie sa fie un dezbinator.
&#187; Daca Traian Basescu ar fi avut altfel de consilieri si ar fi ocolit greselile pe care le-a facut, ar fi evitat escaladarea conflictului?
– Probabil. Calitatea consilierului se vede in calitatea sfatului pe care il da. Alegerea unor oameni de calitate, a unui rol potrivit lor in functie de calitatile lor este foarte importanta.
&#187; Care sunt punctele vulnerabile ale presedintelui?
– Este prea emotional, dar carisma presedintelui se erodeaza in scandaluri nesfarsite. Apoi in ultima perioada pare sa fi pus pe planul doi legatura cu omul de rand.
&#187; Traian Basescu are calitati de lider?
– Liderul trebuie sa fie vizionar, sa vada mult mai departe decat organizatia pe care o conduce, sa stie in ce directie sa mearga. Un manager trebuie sa faca lucrurile foarte bine. Un lider trebuie sa stie ce lucruri trebuie facute. Basescu a demonstrat ca are calitati de lider, fiindca a dat cateva directii Romaniei: efortul anticoruptie, condamnarea comunismului si chiar infiintarea Aliantei.
&#187; Nu ati simtit prezenta consilierilor la Basescu. Dar la Tariceanu?
– Mi-a placut stabilitatea cu care a condus primul guvern pe care l-a format, dar calitatea prestatiei consilierilor sai nu e inca vizibila pentru mine. Mi-a placut ca a fost lider-servitor si a stiut sa-si faca bine treaba.

Bancaru
14th April 2007, 23:21
Sabina Fati e una dintre femeila care ar face dragoste cu penisul lui Basescu, dupa decesul marinarului, in cazul in care vreun amator de suveniruri ar ramane singur cu Basescu la priveghi, singur cu cutitul lui, ca in fuckin' Nam (Vietnam).
Imi aduc aminte de o emisiune Iosif Sava raposatul - Ilici Ion cel Rozaliu, dupa care Dinescu l-a acuzat pe sarmanul Iosif ca a fost preș. Pai madam Fati ce poti sa zici ca e? Zewa Softis cu 3 straturi si parfum de "camomile".

Bancaru
18th April 2007, 13:34
Opt luni de puscarie in Rusia

Jurnalistul independent Walter Hedwig Ghidibaca (foto) a sosit in tara, in noaptea de luni spre marti, cu o aeronava ce efectua cursa Budapesta- Cluj Napoca.

Rezervat in declaratii, Walter Ghidibaca a gasit, totusi, de cuviinta sa ofere o explicatie pentru gestul facut pe aeroportul Seremetievo II din Moscova, in data de 11 august 2006, acela de a anunta, in gluma, ca detine o bomba in rucsac. Teribilismul lui Ghidibaca l-a costat opt luni de lipsire de libertate intr-o colonie de munca.

"A fost o gluma neinspirata intr-un loc neinspirat si intr-un moment neinspirat. M-am obisnuit si eu foarte greu cu ideea de inchisoare (...) Multumesc celor care m-au sustinut, prietenilor si familiei, restul maine", a spus Walter Ghidibaca la intoarcerea in tara, pe aeroportul din Cluj Napoca. La inchisoare a fost "normal", a mai declarat Walter Ghidibaca, folosind limba rusa pentru adjectivul "normal". In luna august anul trecut, Ghidibaca a fost retinut pe aeroportul Seremetievo fiind acuzat de "raspandire cu buna stiinta de informatii false privind acte teroriste si tulburarea ordinii si linistii publice"(potrivit articolului 2007 din Codul Penal rusesc), dupa ce a declarat ca are o bomba in bagaje, la intoarcerea dintr-o calatorie de peste 14.000 de kilometri. Jurnalistul, impreuna cu un cameraman, realizasera un traseu Cluj-Napoca-Siberia (Vladivostok), la bordul unei Dacii vechi, in urma caruia realizasera un film (Hello Siberia).

Glumele dauneaza libertatii

Judecarea pe fond a procesului penal in cazul Walter Hedwig Ghidibaca a avut loc la 28 noiembrie, iar instanta a decis executarea a opt luni de munca in colonia din Vladimir. In 8 februarie, Ghidibaca a fost transferat din arestul Ministerului rus de Interne (Moscova), din cele opt luni scazandu-se perioada petrecuta in inchisoare. La 10 aprilie, Walter Ghidibaca a fost eliberat, fiind preluat de la colonia de munca din Vladimir de catre consului Ambasadei Romaniei la Moscova, iar in 12 aprilie Ghidibaca a solicitat viza de iesire din Rusia. Ulterior, Ghidibaca a incercat sa explice gestul de pe aeroportul Seremetievo. Ghidibaca a declarat, citat de presa locala, ca se afla sub influenta bauturilor alcoolice, la intoarcerea din calatorie imprietenindu-se cu un cetatean rus cu care a consumat bere. Astfel ca, la punctul de control al aeroportului moscovit, a declarat "in gluma" ca ar avea o bomba in rucsac. Autoritatile de pe aeroportul Seremetievo au sanctionat bravada imediat, trimitandu-l pe jurnalist in fata instantei. Precizam ca MAE a atras atentia in repetate randuri cetatenilor romani care doresc sa calatoreasca in strainatate sa se informeze asupra legislatiei din tarile de destinatie si sa respecte intocmai reglementarile existente. (T.B.)

Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=219215&data=2007-04-18

Cand a fost arestat George Buhnici in Bulgaria imediat si-au aratat astiai muschii si penisurile incordate catre sudul Dunarii. Acum ce naiba sa arate? Buzele? Ca oricum rusii le arata curul ca sa ii pupe acolo.

Bancaru
19th April 2007, 13:41
Topul tortionarilor comunisti
Mirela Corlatan

Alexandru Nicolschi, Vasile Ciolpan si Liviu Borcea. Cei mai mari tortionari comunisti, in opinia Luciei Hossu Longin, realizatoarea „Memorialului Durerii“, lansat ieri in volum si pe DVD.
Unul dintre primii sefi ai Securitatii, subdirector la infiintarea acesteia, in 1948, Alexandru Nicolschi (alias Boris Grunberg) a fost cel mai dur dintre tortionarii comunisti, spune Lucia Hossu Longin. Interviul pe care aceasta a reusit sa i-l ia in 1993 a devenit emblematic pentru documentarul cu 150 de episoade intitulat „Memorialul Durerii“.

„Nicolschi a urlat la mine“

Plasarea lui Nicolschi in fruntea unui astfel de top se datoreaza in primul rind marturiilor despre el inregistrate sau doar citite de-a lungul timpului de catre realizatoare, dar si experientei personale pe care aceasta a trait-o in timpul interviului. „Efectiv nu am fost om citeva zile din cauza acestui interviu. De la prudenta pe care a avut-o la inceput, treptat a ajuns sa urle la mine si imi imaginam atunci cum se comporta cu victimele sale“, spune Lucia Hossu Longin. „Toate relicvele limbajului au revenit in interviu, astfel ca Nicolschi, ca si altii, a redevenit in fata camerelor führerul, comandantul de odinioara“, mai completeaza aceasta. Una dintre victimele lui Nicolschi a fost jurnalista Adriana Georgescu, care a povestit cum acesta „o batea cu o vina de cauciuc“ in arestul Ministerului de Interne. O alta victima a fost profesorul Nicolae Margineanu, tatal regizorului cu acelasi nume, psiholog de exceptie, care a scris despre implicarea lui Nicolschi in arestarea si anchetarea sa.

Proletari peste elite

Cel de-al doilea in topul tortionarilor prezentati in „Memorialul Durerii“ este Vasile Ciolpan, un fost muncitor forestier care a ajuns in pozitia de comandant al inchisorii de la Sighet si pe care l-a gasit acasa jucind table cu sotia.

„I-am pus intrebarile pe care trebuia sa i le pun ca reporter, insa in sufletul meu ramasesem cu sentimentul ca acesta nu era in fond decit un biet taran cu citeva clase. Documentele pe care le-am descoperit ulterior in arhiva de la Jilava mi-au aratat insa o cu totul alta fata. Pe mina lui au incaput elitele tarii si la Sighet au murit 50 de demnitari, dintre care trei s-au sinucis“, spune Lucia Hossu Longin. Dupa ce i-a gasit fisa de cadre a lui Ciolpan, realizatoarea si-a dat seama ca fostul taran reusise „sa depaseasca insasi crima Ministerului de Interne: ca sa-si faca acasa scaune si mese lua lemnul din care ar fi trebuit sa faca sicrie detinutilor“, iar pe acestia ii arunca in gropi comune. Asta dupa ce „putrezeau in inchisoare“, asa cum s-a intimplat cu Iuliu Maniu. In fata camerelor, Ciolpan nu a recunoscut ca a lucrat pentru Securitate, insa chiar intre documentele pe care i le-a aratat Luciei Hossu exista ordinul de avansare de la locotenent la locotenent-major.

„Jur sa urasc din adincul fiintei“

Liviu Borcea, care a condus unul dintre lagarele de la Canalul Dunare-Marea Neagra, linga Midia, este cel de-al treilea tortionar in topul facut de realizatoarea „Memorialului Durerii“. „El era cel care dadea detinutilor sa manince serpi. Iar seara, dupa o zi de munca, il intreba pe gardian: &#171;Azi citi morti mi-ai adus?&#187;. Asta era refrenul lui“, povesteste Lucia Hossu Longin. De asemenea, Liviu Borcea si-a „cistigat“ locul in top si datorita practicii sale incredibile de a trimite detinutii bolnavi si muribunzi direct la morga, fara a mai astepta ca acestia sa-si dea sfirsitul. La data acordarii interviului, Borcea era singur, parasit de copii, care-i aflasera trecutul. „L-am intrebat de unde vine acest zel feroce. Mi-a aratat un portret de pe perete cu sotia, in care era tinar, imbracat in uniforma. Am inteles mult mai tirziu ce voia sa spuna, cind am gasit la Jilava juramintul pe care il depusese: &#171;Jur sa urasc din adincul fiintei mele pe toti dusmanii tarii noastre si ai clasei muncitoare&#187;“, isi aminteste Lucia Hossu Longin.

Tortionarul care nu apare in „Memorial“

Cel de-al patrulea in topul tortionarilor ar putea fi, in opinia Luciei Hossu Longin, ofiterul anchetator Gheorghe Enoiu. E printre putinii cu care nu a reusit sa vorbeasca. Nu i-a dat de urma, insa acum stie ca traieste, dupa ce a aparut in documentarul „Marele Jaf Comunist“, realizat de Alexandru Solomon. Acolo insa a dat marturie despre jaful asupra Bancii Nationale a Romaniei din 1959, nu despre calitatea sa de tortionar. „Apare in multe dosare, in diferite perioade de timp. Apare, de exemplu, in dosare de pina in ’60, in dosare privind evenimentele din 1956, dar si in cazul Paul Goma, in 1977“, explica realizatoarea, concluzionind ca „Securitatea avea un esalon de fiare, pe care le trimitea in diverse locuri, in functie de necesitati“. Printre cei cu care nu a reusit sa vorbeasca, cel putin deocamdata, Lucia Hossu Longin se numara si fostul ministru de Externe Stefan Andrei, care a refuzat sa fie intervievat in cadrul documentarului.

Profesiunea noastra, tortura

* Alexandru Nicolschi, pe numele sau real Boris Grunberg, s-a nascut pe 2 iunie 1915, in Chisinau, intr-o familie foarte modesta. A terminat opt clase, dupa care, in 1937, a facut armata la Iasi. Din 1932 a activat in extrema stinga locala, astfel ca in 1940 a fost recrutat in RAZVDEKA, directie din NKVD care se ocupa de spionaj. Prima sa misiune a fost in Romania si, pentru ca a fost prins si a vrut sa-si conspire identitatea, si-a schimbat numele in Nicolschi. A fost condamnat la munca silnica pe viata pentru spionaj la Aiud. Imediat dupa eliberare a avut o ascensiune fulminanta: de la Formatiunile de Lupta Patriotica a ajuns la Directia Generala a Politiei, iar in 1947 a devenit inspector general al Politiei de Siguranta. Din 1948 pina in 1953 a ocupat functia de subdirector al Securitatii, pozitie din care, cum s-a dovedit mai tirziu, pusese microfoane pina si in casa lui Dej. In 1953 a fost promovat, devenind secretar general al MAI. Datorita afirmarii national-comunismului, in 1961, pe 31 ianuarie, a fost trecut in rezerva cu gradul de general-locotenent cu drept de a purta uniforma. Pe 16 aprilie 1991, cu o zi inaintea termenului de prezentare la Procuratura, unde i se deschisese un dosar, a murit in somn.

* Vasile Ciolpan a fost primul comandant al penitenciarului Sighet (intre anii 1950-1955). Fost lemnar si luptator in divizia „Tudor Vladimirescu“ (trecut la vatra ca soldat, facut peste noapte plutonier-major si apoi locotenent). A fost trecut in rezerva prin 1958, dupa care a devenit director al cinematografului din Sighet, functionar al primariei, iar spre final a administrat un stand de tir sportiv, plasat in centrul orasului. Ca pensionar, a fost ridicat in grad dupa 1989 (in 1991 capitan, iar in 1995 maior). In 1997 a fost decorat de presedintele Emil Constantinescu, intr-o imensa gafa, ce a strinit un scandal national. A beneficiat de pensie de veteran de razboi, fost ofiter de militie si fost angajat civil.

* Liviu Borcea a fost locotenent-major de Securitate, comandant la Capul Midia, lagarul cel mai temut de pe traseul Canalului. Intrucit numarul de decese din colonia adminsitrata de el depasea cifrele recomandate de conducerea Securitatii, s-a declansat o ancheta urmata de un proces. Fosti detinuti politici au povestit ca acesta a incercat sa se sinucida otravindu-se, dar n-a murit. A fost arestat la 1 decembrie 1954 si condamnat la 25 de ani de munca silnica, intr-un proces din 1955. A fost gratiat in toamna anului 1957, impreuna cu alti aproximativ 50 de fosti tortionari. La gratiere, Liviu Borcea si-a primit inapoi gradele si a fost numit ajutor al comandantului inchisorii din Cluj, la sectia minori. Provenea din vechea Siguranta si, inainte de a deveni director la Capu Midia, lucrase in Securitate, la Turda.
www.cotidianul.ro

miril
20th April 2007, 11:15
„Romanii sint ca irlandezii, niste poeti nebuni“ Gabriela Lupu Cotidianul

Celebrul violonist il pune la punct pe Greenaway. E incintat de colaborarea cu Ada Milea si iubeste entuziasmul si lipsa de intelepciune ale romanilor.

Desi locuieste in Anglia, in Balanescu,
radacinile romanesti striga din ce
in ce mai puternic.

Ati compus muzica filmului „Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii“, un film despre perioada comunista. Ce amintiri aveti dvs. din acele vremuri?
Amintirile mele sint extrem de puternice pentru ca am fost practic format in acea perioada. Asa ca am putut sa ma identific cu privirea lui Catalin Mitulescu asupra acelor vremuri. Filmul este unul foarte profund, nu e doar politica, atinge foarte multe aspecte ale vietii tinerilor: prima dragoste, scoala, relatiile cu parintii, raportarea lor la tara, dorinta lor de libertate, intrebari la care, pentru ca am trait acea perioada, am avut si eu raspunsurile mele.

Amintiri din „epoca de aur“

Cum percepeati dvs. pe atunci situatia politica din tara?

Parintii mei erau niste intelectuali care nu se conformau deloc la linia partidului. Viata noastra era nesigura, dar au fost si momente extraordinare in copilaria mea. In special, prieteniile erau foarte strinse pe atunci. Din pricina nesigurantei vietii, cine iti era prieten iti era cu adevarat. Imi amintesc ca viata culturala in care am crescut era foarte speciala. Mi-am dat seama mai tirziu de acest lucru. Si sper ca si in Romania de azi tinerii sa aiba in continuare acea sete de literatura, de muzica, de teatru si de film cum aveam noi pe vremuri.

Cum era copilul si adolescentul Balanescu?

Eram un rebel si de aceea aveam mereu probleme la scoala. Imi aduc aminte ca aveam o cravata care nu era chiar de pionier, era din matase portocalie si, din pricina acelei cravate, am fost exmatriculat de la Scoala de muzica numarul 1. M-am mutat la Scoala numarul 2, unde am rezistat doar doua saptamini. Am reusit sa-mi continuu educatia muzicala doar pentru ca eram foarte talentat. Aveam note mari la muzica si la alte obiecte, dar primeam numai note mici la purtare.

„Vioara e sclavia pe care o iubesc“

Cum ati inceput sa faceti muzica?

Eram foarte atras de arte plastice, dar pentru ca fratele meu apucase deja acest drum, parintii mei s-au gindit ca ar fi bine sa fac altceva. Cind aveam sase ani, tata s-a intors de la o conferinta din strainatate cu o vioara mica. M-a atras din prima clipa. Si asa a inceput sclavia mea. Sclavia pe care o iubesc.

Ada Milea spunea despre colaborarea cu dvs. ceva de genul „am prins un geniu si nu i-am mai dat drumul“. Ce a reprezentat pentru dvs. intilnirea cu ea?

Familia mea a parasit Romania in 1969. Am scapat, din fericire, de perioada cea mai dura a regimului Ceausescu. M-am intors in ’92 dupa o absenta foarte lunga. Si am venit cu o sete de a cunoaste si de a lucra cu artisti romani. Dupa aceea am cautat diverse motive sa ma apropii de Romania si de viata ei culturala. Atunci a aparut Ada, pe care mi-au prezentat-o niste prieteni. E o mare artista si ii sint recunoscator ca a avut curajul de a lucra cu mine.

„In Romania gasesc un entuziasm contagios“

Cit din muzica dvs. are origini romanesti?

Toata. Cu cit imbatrinesc, radacinile striga in mine din ce in ce mai tare. Eroii mei sint Bartók si Enescu, care au absolvit scoala limbajului muzical po****r. Dupa vizita din ’92, am scris muzica pentru un disc, „Luminita“, in care am facut in mod mai constient prelucrari dupa folclor. Mi-am amintit apoi cit de mult ma impresionase muzica Mariei Tanase in copilarie si am creat discul si spectacolul „Maria T“, inspirate din muzica ei. Din pacate, tinerii romani nu apreciaza cum se cuvine folclorul. Poate si pentru ca in perioada comunista se promova o muzica po****ra oficiala pe care oamenii o urau. Dar acela nu era folclor autentic. In Ungaria, de pilda, tinerii fac muzica electronica prelucrind piese po****re. Si asta e foarte bine. Folclorul trebuie promovat si asta am incercat sa fac si eu, pentru ca spiritualitatea romaneasca traieste prin folclor.

Intre o vizita si alta simtiti ca au loc schimbari in Romania?

Da. Lucrurile se schimba si chiar foarte repede. In Anglia, unde traiesc eu, totul e deja impartit, aranjat, e foarte greu sa faci ceva nou. Aici totul se face parca foarte usor. Se fac si multe greseli, dar in Romania gasesc de fiecare data un entuziasm de-a dreptul contagios.

Va intereseaza politica din Romania?

Da, foarte mult. Sigur ca democratia are si ea primejdiile ei. Nici macar in tarile cu traditie democratica lucrurile nu stau prea bine. Iata, in Anglia, in urma cu citiva ani, doua milioane de oameni au iesit in strada sa protesteze impotriva razboiului. Si a doua zi, Tony Blair a iesit la televiziune si a anuntat intrarea in razboiul din Irak. Nici nu i-a pasat de vointa a milioane de oameni. Asa ca ce pretentii sa avem in Romania, unde comunismul a distrus viata in toate aspectele ei: social, economic, politic, relatii interumane. In Romania mai e mult de construit, dar intrarea in UE ne va da un sut inainte, vrind-nevrind.

„Mi se potriveste spiritul romanesc“

Veniti din timp in timp in tara. Ce va atrage aici?

Nu vin din timp in timp, ci vin din ce in ce mai des. Ma atrag oamenii. Mi se potriveste perfect spiritul romanesc: pasiunea si aceasta lipsa de intelepciune. Pentru mine, romanii sint ca irlandezii, niste poeti nebuni.

Colaboratorul dvs., regizorul Peter Greenaway, spunea ca sintem un popor invizibil. L-ati certat pentru asta?

Asa a zis Peter? N-am stiut. Trebuie sa stiti ca pe englezi nu-i intereseaza decit cultura de limba engleza. Nici macar culturile franceza, italiana sau spaniola nu-si gasesc admiratori in Anglia. Filmele romanesti nu sint distribuite pe piata engleza. Probabil de asta a zis Peter ce-a zis. Pentru ca el nu avea unde sa vada filme romanesti. Desi „Moartea domnului Lazarescu“ a facut destul de multa vilva pina si acolo.

„Muzica e apropiata de matematica“

Ce e muzica pentru dvs.?

Muzica atinge esenta. E foarte apropiata de matematica pentru ca e foarte abstracta, dar si foarte concreta. E un fenomen ciudat. Muzica nu e nici in partitura, nici in concert. Mult dupa ce s-a terminat concertul, muzica ramine in noi. In memorie, dar si in corpul nostru. O poti asculta din nou si din nou si este de fiecare data alta. E un fenomen spiritual, dar si unul fizic. Muzica e legata de dans, de miscare si insoteste toate momentele esentiale ale vietii: nasterea, nunta, moartea. Aici intervine folclorul cu functia lui spirituala. Noi, chiar la oras fiind, in mod inconstient, refacem intr-un fel folclorul, chiar daca sub forma unui folclor urban.

Concertul extraordinar de la Teatrul National din Bucuresti
Ce veti prezenta, in concert, pe 23 aprilie?

Va fi un concert extraordinar. Asa scrie pe afis: concert extraordinar. Dar pentru mine este cu adevarat asa. Voi concerta alaturi de Evelina Petrova si de Arthur Balogh, un trio intim, muzica din „Cum mi-am petrecut sfirsitul lumii“, alte bucati care nu au mai intrat in film, cite ceva din muzica mea si a Evelinei. Ca mai toate spectacolele mele, va fi unul multimedia, insotit de proiectii si de alte surprize. Veti vedea.

Alexander Balanescu
Nascut in Romania, violonistul si-a facut studiile la renumite scoli de muzica din Ierusalim, New York si Londra, oras in care s-a si stabilit.
In anii ’80 a lucrat alaturi de cele mai importante grupuri de muzica ale momentului, in 1979 devenind membru al formatiei Michael Nyman, cu care a concertat in intreaga lume.
A inregistrat si a cintat alaturi de Pet Shop Boys, a facut parte din Arditti Quartet si a infiintat Balanescu Quartet, faimos peste tot in lume.

miril
21st April 2007, 10:34
Elevii din Franța, mirați de paza din școlile Capitalei Diana Opriță Adevarul

Printr-un schimb de experiență, între un colegiu parizian și un liceu bucureștean, un grup de elevi francezi și-a petrecut Paștele în România

Impresiile copiilor francezi au scos la iveală realitățile instituțiilor școlare de la noi. Cei 20 de elevi ai Colegiului „La Nacelle" din Corbeil-Essonnes, o suburbie a Parisului, care au plecat joi în Franța, au fost uimiți de măsurile restrictive impuse încă în liceele bucureștene. Sinceri și deschiși, francezii au povestit că le-ar fi teamă să învețe „într-o școală unde sunt atâtea camere de supraveghere". Ca o concluzie, după două săptămâni de vacanță în orașul de pe Dâmbovița, copiii spun că „Bucureștiul este un oraș trist, dar cu oameni primitori".

Invitații de la Colegiul „La Nacelle" au trăit pe pielea lor cum e să fii licean în cartierul bucureștean Giulești, la Liceul „Marin Preda". Au locuit la familiile copiilor români care, la rândul lor, la vară, vor petrece două săptămâni în casele francezilor. Profesorul care a inițiat acest proiect, denumit „Europa copiilor europeni", spune că, prin vizite anuale, a încercat să schimbe percepția francezilor asupra României. „De multe ori când am mers acolo, s-a strigat după noi: &#171;hoții&#187;, dar copiii noștri știu două-trei limbi străine, sunt civilizați și isteți", a spus profesorul Ioan Zaporojanu. Cu toate acestea, musafirii au observat și minusurile românilor atât într-un spațiu socio-educațional, așa cum este instituția de învățământ, cât și pe stradă.

Securitatea în școli, înfricoșătoare pentru străini

Cartierele vechi, comuniste, construite pentru muncitorii fabricilor din Capitală i-au posomorât până și pe cei mai veseli elevi francezi. „Este trist. Nu ne plac culorile blocurilor, nici câinii abandonați pe care îi vezi peste tot. În Franța, este mai multă vegetație în oraș, parcurile sunt foarte frumoase, dar așa este și aici", au concluzionat Anais (14 ani), Salima (13 ani) și Asmad (13 ani), luându-i prin surprindere, cu impresiile lor, pe profesorii români.

Un alt mit desființat de către adolescenții de lângă Paris este cel al „școlii serioase, cu ore multe, care se fac numai în România". „Orele noastre sunt mai grele", cred elevii francezi. Directorul liceului-gazdă „Marin Preda", Costel Barbălată, îi contrazice imediat: „Profesorii de la colegiul francez consideră că nu sunt diferențe majore în ceea ce privește nivelul de pregătire, dar nu sunt de acord. Cred că sunt ușor sub noi. La ei în școală este o amestecătură, sunt și probleme de adaptare pentru că elevii sunt de nații diferite. Nu există o înclinație către profesii care necesită o pregătire susținută, ci mai degrabă către pragmatism". Dar cea mai mare problemă pentru elevii de la „La Nacelle" sunt bodyguarzii și camerele de supraveghere din liceu. „Ne-ar fi frică să învățăm zi de zi într-o școală ca asta. Sunt camere peste tot și pază!", a mai spus Anais.

„În Franța, avem doar ouă de ciocolată"

Ultima zi petrecută în România a fost prea scurtă pentru copii. Liceul-gazdă a organizat un meci de fotbal și o mică petrecere de rămas bun. Băieții francezi, plini de energie, au intrat imediat în joc. Fetele s-au pregătit de galerie. „Ne-a plăcut foarte mult în România! Eu sunt aici pentru a treia oară și voi mai veni, cu siguranță", a spus Anais.

„Ne-a plăcut mult la familiile care ne-au găzduit. Am mers chiar la bunici, în parc, ne-am distrat de minune!", a completat Salima. Copiii au petrecut Paștele în stil românesc, au mers la biserică, au ciocnit ouă roșii și au gustat din bucatele tradiționale. „În Franța, avem doar ouă de ciocolată. Nu putem să le ciocnim pe acelea! E mai bine aici, e atât de diferit!", a mai spus Anais. Printre lucrurile impresionante din România, copiii au enumerat Palatul Parlamentului care este „uriaș, nu am văzut ceva mai mare", castelul Peleș „făcut pentru prințese", muntele și parcurile, dar și faptul că s-au întâlnit cu primarul sectorului 6, Cristian Poteraș. „A dat mâna cu fiecare dintre noi. În Franța, nu l-am văzut niciodată pe primarul nostru, cu atât mai puțin pe cel al Parisului!", au spus entuziasmate Anais, Asmad, Juliette și Samantha (14 ani).

La nivelul Capitalei, există cele mai multe proiecte europene între instituțiile școlare. Potrivit inspectorului școlar general adjunct, din cadrul Inspectoratului Școlar al Municipiului București, Mihaela Florescu, în București se derulează 40 de astfel de proiecte bilaterale.

miril
25th April 2007, 14:20
Am pus acest articol pe topic mai mult pentru ideea dezvoltata in articol decat despre persoana despre care este vorba.

Balaceanu-Stolnici, la judecata zilei Pavel Lucescu Cotidianul

Propunem un criteriu care, din punctul nostru de vedere, odata acceptat, poate conduce la un relativ compromis al judecatilor. Criteriul decentei. Nu al vinovatiei ca atare, ci al distantei dintre ce ai facut si cit te caiesti.

Problema deconspirarii fostilor membri si colaboratori ai fostei Securitati se complica din nou. Ca si cum nu era suficienta confuzia creata in mintile noastre de cazul Mona Musca, iata, ne-am pricopsit, in urma dezvaluirilor ziarului nostru, cu un dosar si mai complicat. Academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici, o personalitate de o greutate rar intilnita, admite, intr-un final, dupa un ciudat puseu de amnezie, ca a colaborat cu fosta politie politica, in forma calificata. Chiar daca, se pare, nu a semnat si un angajament scris (pina la eventuala proba contrara sa dam credit celor spuse de seniorul liberal), colaborarea sa a fost plenara. Informari verbale si scrise, nume de cod, servicii contra-cost. Fruntasul PNL, retras de citiva ani din politica activa, inchide practic o lista. Cazurile deconspirate, autodeconspirate sau pur si simplu oficiale se constituie deja intr-un soi de esantion reprezentativ. Cum ii aranjam insa? Exista un criteriu de judecata a tuturor dosarelor pe care scrie „politism politic“ asupra caruia sa putem cadea majoritar de acord. Pe un fragment de esantion, cel al fostilor tartori ai sistemului, lucrurile par putin mai clare. Pe Plesita si pe Ilie Merce, spre exemplu, pare sa-i desparta doar functia pe care au detinut-o. Chiar si numai prin ea poti cuantifica oarecum gradul de vinovatie a celor doi, iar din acest punct de vedere, primul e cu siguranta lider. Dar cum ii compari, la celalalt capat, pe o Mona Musca cu Constantin Balaceanu-Stolnici sau pe un Carol Sebastian cu Sorin Antohi? De la dezvinovatire totala pina la condamnare fara apel suma nuantelor e impresionanta. Argumentele pro sau contra, sa ne amintim numai cazul Mona Musca, au mers de la invocarea in aparare a unei adevarate conspiratii a oamenilor vechiului sistem pina la a-l pune pe impricinat, impotriva sa, in galeria indistincta a tuturor celor care au avut de-a face cu respectivul sistem. Aceasta diversitate halucinanta si contradictorie vine cu siguranta din lipsa unui criteriu rezonabil. S-a judecat fie prin prisma simpatiilor personale, fie a gravitatii efective a faptelor deconspirate, fie prin cheie ideologica sau de partizanat politic, fie tinind cont de realizarile considerate pozitive de dupa caderea comunismului, fie pe baza unor valori morale. Fie din diverse combinatii ale acestora. Mona Musca a fost condamnata vehement de unii pentru ipocrizie sau minciuna si aparata cu argumentul faptelor de dupa. Modelul a functionat in mare masura si in cazul jurnalistului Carol Sebastian sau al istoricului Sorin Antohi. Pe Alexandru Paleologu, cei mai multi l-au scuzat pe criteriul moral al sinceritatii si promptitudinii cu care si-a recunoscut trecutul patat, pe cel al suferintelor indurate sau al anvergurii intelectuale, dar n-a fost iertat de altii pe motiv de apartenenta politica. La fel cum pe Mircea Ionescu Quintus unii l-au iertat pentru ca, dupa 1989, s-a pozitionat „corect“ pe scena politica, dar altii l-au judecat si-l judeca aspru pentru lipsa de sinceritate. In ce-l priveste pe Constantin Balaceanu-Stolnici, il poti condamna pentru ca si-a ascuns atita vreme colaborarea, dar multi, probabil, il dezvinovatesc deja pentru ceea ce a fost si este din punct de vedere profesional si din perspectiva staturii sale intelectuale. Deruta e la ea acasa, iar insasi deconspirarea pare sa nu-si mai atinga scopul major, acela de a scoate Romania din minciuna propriului ei trecut si de a o face respirabila moral. Propunem de aceea un criteriu care, din punctul nostru de vedere, odata acceptat poate conduce la un relativ compromis al judecatilor. Criteriul decentei. Nu al vinovatiei ca atare, ci al distantei dintre ce ai facut si cit te caiesti. Sa admitem ca e mai putin condamnabil cel ce a facut raul, dar si-a asumat mai apoi conditia unei discretii penitente, decit un colaborationist de mina a doua, conjunctural, dar concret, care-si ascunde trecutul, dar isi exhiba in schimb intransigenta morala cind vine vorba despre ceilalti. Sau, mai grav, cind nici macar nu admite ca ar fi produs un rau. Unde s-ar afla Constantin Balaceanu-Stolnici intr-un top al decentei ramine sa judecam fiecare. Dar mai ales domnia sa.

miril
30th April 2007, 10:09
Desi este un articol din seria anti-Liiceanu, din Ziua, il postez pentru ca apare o declaratie interesanta a Doinei Cornea, pe care o consider ca pe un om cu o inalta inteligenta emotionala, a se citi intelepciune, la care multi romani ar trebui sa isi destupe urechile si sa deschida ochii. Respect, Domana Cornea!

Intre Doina Cornea si Liiceanu Octavian HOANDRA Ziua

"Nu avem nevoie de un singur conducator in democratie, eu sunt indreptatita sa spun astfel, m-am saturat de un singur conducator. Un singur conducator poate duce tara la prapastie."

Primul dintre pelerinii care au batut la poarta presedintelui suspendat, la sediul acestuia de campanie, spune presa, a fost filosoful Gabriel Liiceanu. De altfel, nu e o noutate in faptul ca una din cele mai "grele" figuri intelectuale a Romaniei post-decembriste s-a autodeclarat ca unul din cei mai mari admiratori ai d-lui Traian Basescu. Si cum acest lucru se inscrie, in lumea in care traim, ca un fapt normal, un "exercitiu de admiratie", cum ar fi spus Eugen Ionescu, fata de o personalitate "fauritoare de istorie", cum este presedintele suspendat, nu ar fi atras, cred, atentia oamenilor bucurosi ca macar pentru un timp nu vor mai fi martorii imenselor scandaluri politice generate de acesta. Dar, in timp ce d-l Liiceanu abia termina sedinta foto electorala impreuna cu presedintele, in "Romania Libera" se putea citi un interviu al d-nei Doina Cornea, aceasta adevarata constiinta a poporului roman, pe aceeasi tema, a problematicii politice pe care a creat-o d-l Basescu. Distinsa Doamna, spre deosebire de filosof, are cu totul alta parere: nu e de acord cu populismul pe care d-sa il practica. "D-l Basescu ar fi putut fi un presedinte bun (...), daca ar fi trecut peste scaderile dansului de ambitie, peste setea de putere". "Nu avem nevoie de un singur conducator in democratie, eu sunt indreptatita sa spun astfel, m-am saturat de un singur conducator. Un singur conducator poate duce tara la prapastie. Cum a facut Ceausescu. Ceausescu nu a inteles pentru ca era un om simplu, dar d-l Basescu trebuie sa inteleaga si sa nu ne striveasca constiintele". Grele cuvinte! Atat pentru cei care il iubesc pe D-l Basescu, cat si pentru cei ce-l iubesc pe d-l Liiceanu... Personal il stimez pe scriitorul si filosoful Liiceanu, insa in cuvintele Doinei Cornea cred! Si asta inca de pe vremea in care o auzeam printre bruiaje la "Europa Libera" si stiam ca este arestata la domiciliu si supusa interogatoriilor Securitatii. De pe vremea in care altii traiau linistiti si isi scriau cartile, sau erau la burse de studii in Vest, prea ocupati pentru a face disidenta, iar Doina Cornea salva, intre doua interogatorii, ce mai era de salvat din onoarea unui popor amutit de frica si lasitate. In cuvantul inainte semnat de d-l Liiceanu la cartea Doinei Cornea, "Puterea fragilitatii", filosoful spune: "Si azi, Doina Cornea continua sa spuna, in extrem de rarele momente cand i se cere parerea, ce crede despre lumea in care traim. Este libertatea ei, dintotdeauna". Tocmai de aceea, cred mai mult in ce spune Doina Cornea, decat in ce spun d-l Liiceanu, Cartianu, Baconski, Alina Mungiu, Sever Voinescu, Traian Ungureanu, dupa cum ii pretuiesc mai mult pe d-nii Paleologu, Amedeo Lazarescu, Balaceanu-Stolnici, si toti ceilalti, cazuri triste si dureroase, pe care in urma unui act parca programatic, sunt pusi, in mod rusinos, la index. Fiindca nu mi se pare o intamplare ca tocmai "seniorii" liberali, si, in general toate mintile luminate, care nu sustin ceea ce ne-am obisnuit ca sustine o mai vocala parte a societatii civile inregimentate politic, ajung, tocmai acum, pe masa de disectie publica... Cred in acesti oameni care au preferat puscariile comuniste in locul burselor, in acesti "batrani" care n-au scris niciodata vreun rand "paunescian" privind cu un ochi la pagina scrisa si cu celalalt postul de ambasador. Sunt multi care cred in adevarul Doinei Cornea. Dar si in cel al "compromisilor" enumerati mai sus. Pentru ca acestia au facut, pe verificate, ceva pentru aceasta tara. Au fost chiar istoria suferintei ei. Si nu ma indoiesc ca au iubit-o, cu siguranta, la fel de mult ca d-l Liiceanu.

miril
30th April 2007, 10:13
Un articol mai altfel, din sfera parapsihologicului:

Gura de Rai I. GOLEA Ziua

In muntii Bucegi exista o zona de un kilometru patrat in care organismul nu oboseste, iar functiile fizico-chimice se revigoreaza brusc * Specialistii spun ca avem de-a face cu legendarul loc dintre cer si pamant

In 1999, un institut de cercetari particular din Bucuresti, angajat de o firma straina pentru a studia subteranul unei zone din Bucegi, a gasit ceva care poate fi asimilat cu legendara "Gura de Rai". E vorba despre o panta cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, unde se manifesta o anomalie magnetica atipica, dupa cum o definesc specialistii, zona care are efecte benefice uluitoare asupra organismului uman. Este, foarte probabil, cea mai ciudata descoperire facuta vreodata in Romania.

In traditia po****ra romaneasca, Gura de Rai este un mediu intre cer si pamant cu un caracter sacru, un drum spre Rai, un loc benefic. Ca pozitionare geografica, Gura de Rai este situata pe un picior de munte si se deschide intr-o pajiste inalta sau un gol de munte. Conform "Mitologiei Romane", cartea lui Romulus Vulcanescu, Gura de Rai este sinonima cu "plaiul", iar autorul considera ca acestor zone mirifice li se releva caracterul sacru si prin titulatura mitropolitilor romani, denumiti "exarhi ai plaiurilor". Romulus Vulcanescu subliniaza ca in zona Gurilor de Rai s-au incuibat cu timpul Nedeiele, sarbatori po****re si institutii complexe etnoculturale satesti cu implicatii mitologice.

Sabina Ispas, cercetator la Institutul de Etnografie si Folclor, considera ca termenul de "Gura de Rai" exprima o realitate simbolica a sacrului si una metaforica, in poezia po****ra, ca imagine artistica a atingerii armoniei absolute. Cu alte cuvinte este vorba doar despre o traditie po****ra, fara o baza in realitatea concreta, palpabila.

Locul in care organismul nu oboseste

Acestor date li s-a adaugat insa si o imagine fizica, concreta, a unei "Guri de Rai", un loc cu o suprafata de aproximativ un kilometru patrat, care are efecte terapeutice exceptionale asupra organismului uman. In 1999, Institutul particular de cercetare "Terra" a fost angajat de o firma romano-franceza sa studieze o zona din Bucegi, situata in apropierea Pesterii Ialomicioara. Societatea era interesata de stabilirea detaliilor din subsolul acestei zone si a oportunitatii de a construi un complex hotelier. La studiu au participat specialisti din mai multe domenii, in special fizicieni si geofizicieni. Cercetarile s-au facut cu aparatura de geodetectie.

Dupa mai multe zile de urcat si coborat pe acele coclauri pentru sondaje, geofizicianul Dumitru Stanica, unul dintre membrii echipei, a descoperit ceva senzational in preajma varfului Doamnei: ajuns intr-un anume loc, i-a disparut oboseala. "Ne-am speriat cand ne-a strigat alertat, nu stiam ce s-a intamplat. Evident ca am privit cu neincredere fenomenul, la inceput. In timp insa am constatat, pe propria noastra piele, ca el este real. Abia apoi am demarat investigatiile asupra acestui loc", spune Vasile Rudan, coordonatorul echipei.

Primul stadiu al investigatiilor a constat in verificarea tuturor versantilor din zona. "Am constatat ca oricat ai urca, oricat de obosit ai fi dupa mers, in momentul in care ai ajuns in zona respectiva dispare oboseala, lucru care nu se manifesta pe alti versanti. Este vorba de o revigorare a functiilor fizico-chimice cu o rapiditate iesita din comun", declara Dumitru Stanica.

O anomalie geomagnetica atipica

A doua faza a constat in testarea medicala. A fost adus un medic, care a verificat tensiunea fiecarui subiect care urca panta cu "ciudatenii". Testele medicale au fost reluate si pe o alta culme din apropiere, cu o inaltime aproximativ similara. Rezultatele au condus catre o singura concluzie: in zona cu pricina, exclusiv, se intampla ceva deosebit. Nu numai ca ritmul cardiac isi revine uluitor de repede, desi urcusul se face pe o panta abrupta, dar oamenii in varsta care au fost supusi testelor au declarat o stare de bine general cand stau in acel loc.

S-a trecut apoi la testarea zonei prin magnetometrie diferentiala, respectiv radiografierea subsolului cu aparate de tip Partington, care pot masura, printre altele, magnetismul Pamantului. Asa a fost depistata o anomalie magnetica atipica, pe o suprafata de aproximativ un kilometru patrat. "Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialistii din domeniu apar in rupturile de falii, in reflexii ale scoartei terestre sau in alte asemenea fenomene geologice care se inregistreaza intr-o forma atipica pe diagrame. Aici e vorba insa despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stanica, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a stiut sa-l interpreteze. In acel moment am facut legatura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp si care se manifesta printr-o emisie de radiatii patogene, inca ramase cu o origine necunoscuta", ne-a spus Vasile Rudan.

De la coltii dragonului la retelele malefice Hartmann

Problema zonelor geopatogene - sau a anomaliilor magnetice atipice malefice - a fost ridicata de Institutul "Terra" cu mai multi ani in urma. Un nod geopatogen inseamna un loc in care se manifesta fenomene de natura necunoscuta care sunt ostile vietii.

Trebuie mentionat insa ca existenta acestor zone "rele" este cunoscuta de societatea omeneasca de foarte mult timp.

In China antica, spre exemplu, nimeni nu avea voie sa construiasca o locuinta pana ce zona nu era testata de specialistii imperiali, oameni inzestrati cu capacitati paranormale, pentru a vedea daca subsolul are sau nu are "coltii dragonului". Daca acesti "colti" subpamanteni erau detectati de functionarii imperiali, locul respectiv era etichetat malefic, pe el nu se putea construi nici o casa.

Pornind de la aceeasi idee, in perioada interbelica, o serie de experiente dintr-un orasel din Elvetia au condus la teoria "Retelelor Hartmann". Doctorul Ernst Hartmann a observat ca soarecii aflati intr-o anumita incapere stateau grupati dupa directia liniilor si nodurilor unei retele invizibile. Aceiasi soareci se comportau insa normal intr-o incapere diferita. Acest tip de reactie al animalelor i-a dat de gandit si astfel a inceput sa studieze fenomenul si sa traga concluzii interesante. Conform teoriei Hartmann, interiorul scoartei terestre ascunde retele longitudinale si latitudinale malefice. Fenomenul se manifesta insa ca atare doar in nodurile de la intretaierea acestor retele.

Armata este interesata de subiect

"Descoperirea absolut intamplatoare a zonei benefice din Bucegi, "Gura de Rai" in traditie po****ra, vine sa rotunjeasca ceea ce stiam pana acum despre anomaliile magnetice atipice. In primul rand ne intareste ideea ca nimic din ceea ce avem lasat ca memorie colectiva prin folclor nu este gratuit, are cel putin un sambure de adevar", declara Vasile Rudan.

"Ceea ce am gasit noi in Bucegi are o dispozitie geografica identica cu cea descrisa in folclor. In al doilea rand, stim acum ce si cum sa cautam. Pe diagrame, harti ale subsolului, profilele micromagnetice ale zonelor malefice, despre care avem mai multe date, sunt ascutite, pe cand cele ale zonei benefice sunt liniare, aproape drepte. Timp de mai multi ani am fost ocupati cu alte proiecte de cercetare si am suspendat investigatiile din Bucegi, dar intentionam sa reluam cercetarile si sa facem chiar o demonstratie publica. Apoi vom largi zona investigatiilor, deoarece avem semnale ca asemenea locuri deosebite se mai gasesc, cel putin in zona Masivului Retezat. Interesant este faptul ca din informatiile de pana acum rezulta ca fiecarei zone malefice trebuie sa ii corespunda, undeva in apropiere, o zona benefica, la o distanta de cel mult cateva sute de metri. Deocamdata nu vom divulga locatia exacta", spune Rudan.

Acesta mai sustine ca, pe tema cercetarii anomaliilor magnetice atipice din Romania, bune sau rele, urmeaza sa apara o carte si ca Ministerul Apararii se arata foarte interesat de acest domeniu. Cercetatorii de la Institutul "Terra" spera sa se realizeze, cu concursul Armatei, o harta a Romaniei care sa puna in evidenta aceste zone iesite din comun.

Proiectul Constiintei Globale

In ideea existentei unor legaturi de natura spirituala foarte putin cunoscuta intre om si Pamant se inscrie si proiectul Constiintei Globale. Proiectul Constiintei Globale a luat fiinta in anul 1998, fiind instalate, cu o dispersie mondiala, echipamente electronice interconectate in retea, cu centrul la Princeton, SUA. Reteaua de generatoare aleatorii arata aparitia unor anomalii in functionare in timpul unor evenimente ce afecteaza milioane de persoane. In general, aceasta constiinta globala a omenirii comunica cu Terra. Planeta anunta din timp orice catastrofa care urmeaza sa se produca. Acest comportament nu poate fi atribuit fizicii clasice. Pana in prezent, au fost amplasate 65 de generatoare numerice aleatoare in intreaga lume.

Anticiparea evenimentelor

Cercetatorii au observat ca in timpul unor evenimente la nivel global, diagramele sunt deviate de la pozitia normala, iar schimbarile apar uneori chiar inainte de producerea evenimentelor. In cazul cutremurului si valurilor uriase din Asia, in 2005, deviatiile au fost anticipate cu peste 20 de ore inaintea producerii tragicului eveniment. "Initiatorii proiectului spun ca este prematur sa se discute despre o aplicatie practica a acestui fenomen. Chiar daca se stie ca ceva grav se va intampla, nu se stie ce anume se va intampla, unde si cand. Probabil ca dupa ce vor fi instalate mai multe sisteme, in jur de 100, se va putea identifica si zona expusa. Vom analiza toate inregistrarile, pentru a vedea cum s-a propagat unda emotionala", a spus Adrian Patrut, cel care supravegheaza singura unitate de acest fel din Romania.

Potrivit cercetatorului clujean, acest fenomen este recunoscut de peste 40 de ani, dar acum s-a incercat verificarea acestei teorii la o scara mai mare, cu mai multe persoane. Ideea a fost verificata pe teritoriul SUA, iar din 1998, prin proiectul psihologului Roger Nelson, s-a trecut la montarea de echipamente pe toate continentele. In prezent, proiectul este coordonat la Centrul PCG, desprins din Universitatea din Princeton. "Este clar ca lumea fizicii si cea a spiritului uman sunt legate, aceste experimente o dovedesc, dar inca nu putem sti cum se intampla aceasta", a mai spus Adrain Patrut.

Zonele geopatogene genereaza cancer

In Romania, aceste lucruri se studiaza inca de la sfarsitul anilor '80, adica de peste 20 de ani. Experientele romanesti au condus catre ideea ca zonele geopatogene sunt reale, focarele geopatogene emit radiatii de alta natura decat cele cunoscute, daunatoare organismelor vii, dar ca aceste focare nu sunt constituite in nodurile retelelor Hartmann, adica nu au o dispunere geometrica, regulata in structura scoartei. In urma experientelor din Romania, s-a tras concluzia ca un om care locuieste intr-o asemenea zona timp de zece luni este predispus, in faza incipienta, la insomnie, apoi apare starea de greata, cefaleea, disfunctii ale muschilor inimii, puls aritmic, fibrilatie, contractii musculare dese si intense. In ultima faza apare cancerul. Chirurgul Nicolae Constantinescu a identificat chiar familii intregi bolnave de cancer, ale caror locuinte au fost construite pe asemenea locuri geopatogene.

Bancaru
30th April 2007, 11:38
Ala cu Doina Cornea era si pe lista mea. Ne da oare de gandit? Adica LE da?

miril
30th April 2007, 13:11
Ca de obicei s-ar lasa cu injuraturile la adresa ei. LE pute, la majoritatea. Probabil ca ar acuza-o ca are o relatie cu Tariceanu, una...patriciana. In opinia mea, Doina Cornea este printre putinele persoane libere, cu adevarat, din Romania.

Herc_Reloaded
30th April 2007, 14:38
Si eu am simpatii apropiate de cele ale Dlui Liiceanu. Nu este cazul aici sa explic de ce. Insa in acelasi timp, chiar daca nu sunt de acord cu tot ceea ce spune D-na Cornea, nici nu inseamna ca trebuie sa o injur. Dimpotriva, o voce lucida este oricand binevenita.

Insa, ceea ce D-na Cornea nu ne arata, este cum gasim o solutie mai buna. De acord, actualul presedinte a facut greseli. Dar nu a incalcat Constitutia, si asta ne este clar. Presedintii nu se suspenda pe motive politice (caci asta s-a intimplat), ci pe motive de incalcare grava a Constitutiei.

Imi este rusine cand il vad pe Dl Vacaroiu mimand rolul de presedinte. Nu se poate ca o astfel de nulitate se ajunga pe cea mai inalta pozitie in stat, iar guvernul sa aplaude "colaborarea". Voua nu va este scarba??

Si eu ma pot declara nemultumit de stilul D-lui Basescu, dar sub acest stil, declaratii bombastice si chefuri la restaurant, se ascund o serie de actiuni pe care alti filfizoni (gen Constantinescu) nici nu au avut curajul sa le faca.. vezi condamnarea oficiala a comunismului. Sau mutarea dosarelor la CNSAS. Sau sprijinirea reformei in justitie, cu un ministru care a contribui cu cca. 66% la aderarea Romaniei, si apoi a fost expediat cu un sut in fund cand nu au mai vut nevoie de PR.

Si atunci, pe ce baricada ne aflam noi? Pe cea a D-lui Patriciu, care sustine ca politicienii ar trebui sa fie servitorii marilor corporatii, pt ca ele platesc taxe? Pe cea a Dlui Geoana, care nu se opreste din a cadea si mai jos pe o scara ridicolului? A lui Boc, care nu poate emite o parere personala si isi schimba declaratiile de la o ora la alta? Sau poate a lui Tariceanu, cel care deschide gura la o zi dupa orice eveniment, deoarece asteapta opinia analistului american....

Calitatea clasei politice lasa mutl de dorit. Dar in aceasta mocirla, Dl Basescu arata ca incearca ceva, pe cand ceilalti nu stiu cum sa se afunde mai tare.

Dna Cornea sta in turnul de fildes al intelectualului, si ne da lectii (unele foarte corecte). Problema este, cine coboara din turn sa faca ceva treaba pe teren??

P.S. Am constat cu uimire ca Dl Paler vorbea despre actualul suspendat ca avand un discurs "fascist"? Oare o avea legatura cu mentionare domniei sale ca fost membru al protipendadei comuniste?

Bancaru
30th April 2007, 15:05
Herc, tu faci o mare confuziune. Il pui pe Basescu deoparte si pe ceilalti politicieni in alta parte. In mare este asa, nu toti sunt la fel de mitocani cum este Basescu. Eu iti spun din surse mai mult decat sigure, pe care bunul simt ma indeamna sa nu le dezvalui, ca omul este machiavelic 100%. Nu are niciun scrupul. Sa nu uitam ca trecutul lui, atat ante cat si post '89, nu ne indeamna sa credem ca vorbim despre un mielusel. Basescu este uns cu toate alifiile si are pe multi la mana. A stiut unde sa loveasca imediat ce si-a asezat basescu la Cotroceni. Sa nu uitam ca atunci cand a facut un pact cu PSD pentru instalarea lui Maior la SRI nu s-a mai ofuscat nimeni. Sunt de acord ca si de partea lui exista o serie de intelectuali rasati asa cum ii gasim si pe cei care nu il aproba. Nu cred ca cei care il simpatizeaza sunt mai buni decat ceilalti. Este Liiceanu la el, este Zoe Petre dincolo. Patapievici? Paler in partea cealalta, lasand deoparte discursul fascist, sau cum o fi, Paler este un tip desptept. Renate Weber nici ea nu mai e de partea lui, desi a spus-o voalat.
Ceea ce ii input eu lui Basescu este faptul ca este consecvent promisiunilor facute. Ma refer la cele facute printre lacrimi lui Stolojan. Oare conflictul lui cu Tariceanu nu se putea rezolva in cadru privat? S-a facut tam-tam ca a zis asta ca isi da demisia si nu si-a mai dat-o. Iata ca e valabil si la nea Basescu. Acum nu mai e moale? Normal ca Vacaroiu e o pata urata, dar sa vedem cine i-a impins pe unii sa il prefere pe Vacaroiu? PSD se zbatea la 18-20% pana sa inceapa scandalul. Cine a inceput scandalul?
Cate despre Monica Macovei... sa ma ierte Dumnezeu, dar nu ea ne-a adus in UE si tu ar trebui sa stii asta mai bine decat noi, pentru ca ei au bevoie de noi si se ingrijoreaza ca nu mai e sigur mediul la care au ravnit. Daca era sa o luam pe aia dreapta ce s-a intamplat asa spectaculos? Spuneti-mi un mare corupt bagat la bulau? Eu stiu ca unu care a furat spectaculos a iesit de la parnaie - Bivolaru, si mai stiu ca un procuror care a hotarat eliberarea lui Hayssam a luat mustrare si 15% din salariu pe 3 luni. Desi eram cu niste colegi cand am auzit stirea nu m-am putut abtine sa ma pis pe mine si pe tot mediul inconjurator de parca ala traia din salariu. Auzi la coana justitica - mustrare !!! Ca sa nu mai pomenesc ca Hayssam e implicat activ n lupta impotriva americanilor, cei care sunt aliatii lui Basescu. La cat de bou este dabal iu bush... Sa vedem cum vor reactiona dupa ce democratii vor avea si presedinte la DC.
Marii corupti sunt inca liberi, respira, TRAIESC BINE, ca asa le-a zis Basescu.
Una peste alta, sper sa revina la postul lui favorit si sa ii vina mintea la cap. Sa isi termine mandatul pe care il are, ca altul nu mai pupa. Nu vreau anticipate, pentru ca nu mai vreau experiente pe pielea mea. Nu fac un act de bravura si nici nu ma victimizez, precum nici nu vreau sa sune a gabdire proletara, dar eu traiesc aici. Pentru voi, cei de afara, lucrurile se vad altfel. Exista si o optiune, alta, macar in subconstient. REPET nu acuz, nu ma victimizez. Este alegerea mea, dar vreau sa o pot influenta in bine. Am mai putin curaj, mai putine cunostinte poate, mai putine multe, dar asta ma lasa sa pot ava optiune: MODIFICAREA CONSTITUTIEI dup acum urmeaza:
- MONARHIE (in cel mai fericit caz)
- Republica de un fel, bine definit, parlamentara sau prezidentila (as prefera parlamentara cu alegerea presedintelui de catre Parlament; vezi ce urmeaza)
- ridicarea pragului electoral
- eradicarea traseismului politic
- vot uninominal
- LEGEA LUSTRATIEI si cu prevederi in codul penal, cine minte a belit-o...
In acest mod se poate crea un cadru beton in care multe suspiciuni se pot elimina precum si multe batai de cap. Daca am incredere in parlamentari si le-am acordat votul meu ca sa imi faca un cadru legal propice in care eu sa ma dezvolt, inseamna ca alegerea presedintelui e o bagatela. Nici nu as vrea sa stiu cine e presedinte. Prim ministru si Parlament. Cam asa arata EUROPA. Nu ne putem compara cu francezii care au cate un cocos in cur si le ies penele din dos si nici cu americanii. Mai avem mult pana acolo. In Europa civilizata seful statului are un rol decorativ sau unul foarte redus si bine definit.
Nu vreau sa intre Becali in parlament cu Basescu de mana. In alta mana va tine sabia, cu alta o cristelnita, cu una ne va arata ****, ca asta stie el, iar una va fi libera ca poate da si el un pumn.

miril
30th April 2007, 15:42
Rolul Doinei Cornea este sa aibe opinii, foarte de bun simt, in majoritatea cazurilor, de altfel. In rest, ca Bancaru, 99%, ca sa nu zic...99,9%. Herc, Vaca...roiu este astazi...unde este datorita exclusiv lui Basescu, care l-a interesat, din pacate, un singur lucru, sa bage batul prin gard, ignorand consecintele, ignorand poporul, pentru care, in afara de imbratisari nu i-a oferit mai nimc, pardon, i-a oferit scandal perpetuu. Sa fim cu iertare, un ******** din tabara larga a FSN-ului se ia de alti FSN-isti, la fel de ********i ca si el. I-am suportat mitocaniile, pe care le-a facut de fata si cu CNN pentru singurul motiv ca l-am crezut capabil sa se lase de vechile metehne ********e si sa omoare balaurul PSD. Pe PSD era pe cale sa-i dea jos, dar scopul lui nu s-a limitat aici ci a mers mai de parte, intr-o directie numai de el stiuta, incercand sa convinga poporul ca nu exista de cat doua lucruri democratice in Romania PD(+PLD) si Monica Macovei, adica dorea instaurarea dictaturii...intelept-dastepte a lui vladica Traian. A fost preocupat numai de scopul personal, de putere...prezidentiala cvasidictatoriala, avand raspuns la toate solutiile, cu conditia sa dispara...Patriciu. Ei, uite ca n-a disparut, Moliceanu a fost mai...Tariceanu decat si-a inchipuit si a reusit pana la urma sa redea tara PSD-ului, parlamentar vorbind, ca asta a facut. Personal, daca as vota, tot pe el l-as vota, din singurul motiv ca nu exista alternativa si cu minima speranta de 0,0001% ca va intelege ceva din greselile enorme pe care le-a facut. Mi-e teama ca Liiceanu si ceilati intelectuali o tin intr-una cu Basescu pentru a nu se vedea ca au fost lasati in offside de presedintele-jucator, lucru care nu va fi posibil niciodata cu Doinea Cornea pentru simplu motiv ca este o constiinta libera de orice...joc politic si nu numai.

Bancaru
30th April 2007, 17:07
Eu cred ca au facut o mare greseala intelectualii semnatari. Daca Basescu da gres, si nu pare ca va fi el salvatorul pe care il asteptam, parerea lor nu va mai reprezenta nimic. ZERO in materie de bun simt politic. E o vorba care zice ca DACA TACEAI FILOSOF RAMANEAI.
Liiceanu are un fel ideal de a privi lucrurile: omul trebuie sa participe activ la viata cetatii si la "trebile" tarii. Da, asa e, numai ca ar trebui sa avem alte preocupari cultural artistice, altele decat ce mancam maine, cu ce ne imbracam, cand, cum si cu ce ne platim rata la "plasma", masina spalat, aragaz cu video, diviix, dividi, sa avem grija sa nu mai murim pe la birou, sa avem asigurare medicala ca lumea, ca doar platim, sa nu ne mai ascudem cariile, sa nu mai miroasa a "barbat" in autobuz si sa incercam sa depasim odata faza cu manelele. Atunci o sa mai iesim pe la un miting, o sa dam o **itza in mod organizat, civilizat, o sa strigam jos guvernul. Pana atunci... fug ca mai am ceva treaba si apoi ma duc acasa sa vad ce naiba mancam in seara asta. Vinete, mi se transmite in casca. Bogdaproste!

miril
30th April 2007, 19:28
Georgie, auzi ca Vine...tu! Pofta mare! Sa va fie rusine, in timp ce eu sunt... vinet, de la...distanta si casc(a) de... pohta, pe voi va pre(a)ocupa mirosul de "barbat" si de...vanata, fireste. Preocupari dŽastea...

Bancaru
1st May 2007, 11:56
Ne ametesti cu calambururile astea. Eu nu zic ca nu e buna o vinetica, dar eu ma pot considera un caz fericit. Ca tot e un forum sportiv in mare parte sa nu trecem de ziua de azi fara sa remarcam sportul national - iesitul lagratar.

miril
1st May 2007, 13:22
Fericitule! A propos de gratar si ceva miti...ci de " 'Ntaiul Mai, muncitoresc":

PARASCHIVESCU: Romaneaua EvZ

O tara unde locuitorii isi ordoneaza zilele libere in jurul mititeilor poate fi explicata doar manelistic.

Un spatiu po****t de insi cu bere in loc de sange ingaduie fara impotrivire versificatii tampe si lalaieli plangarete. Cu vocea ondulata in functie de conjuncturi, manelistul compune singura analiza coerenta a acestui taram pe care Realitatea TV l-a numit alaltaieri, inspirat si trist, „Romania la gratar”.

O Romanie greu de observat sub mormanele de sticle si printre defileurile de oase. O Romanie rumena ca fleica sfaraind nervos si inconstienta ca o potaie pocnita peste scafarlie de hingheri.

O Romanie a mistoului abraziv si a complicitatilor urat mirositoare, o Romanie care isi largeste tenace mormantul pretextand ca sapa transee, o Romanie unde parca nimic nu mai are sens daca nu sta sub semnul persiflarii, zeflemelei si excesului. O tara unde maneaua a devenit instrumentul de studiere a politicii, a fotbalului si a tuturor domeniilor in care avem intotdeauna certitudini
si niciodata indoieli.

Antena 3 si Pro TV ni l-au adus zilele trecute in case pe agentul electoral Florin Baboi, autorul unei compozitii cum natia romana nu a mai auzit de anul trecut, cand un alt maestru al genului, Jean de la Craiova, ne incercase timpanele cu un cantec ivit dintr-o ingrijorare medicala.

Daca in 2006 am degustat maneaua prezidentiala de convalescenta („Stima noastra si mandria, / Bine ca s-a dus hernia, / Te asteapta Romania, / Te asteapta-ntreg poporul / Ca sa ne conduci vaporul”), iata ca acum ni se propune altceva. Un text combativ, de campanie. In antiteza cu expectativa languroasa a lui Jean de la Craiova, Florin Baboi abordeaza urgentele politice pe un ton raspicat si neechivoc.

El schiteaza portretul din doua versuri al premierului (dupa o idee suflata de cei care i-au solicitat serviciile), avand grija ca rima sa fie data de cuvintele fara de care orice manea isi rateaza scopul: „Cred ca l-au cam orbit banii / si s-a vandut cu dusmanii”. Nici anturajul premierului nu scapa de sageti. Informat la timp, Baboi vitupereaza antioligarhic: „Au avut ganduri perverse / si grupuri de interese. / Cu multa perversitate / Ei l-au lovit (pe presedinte, evident) pe la spate”.

Stam bine, nimic de zis. Manelistii fac analiza politica, in timp ce tara motaie apatic, cu burta plina (de mici si bere) si mintea goala. Dar oare chiar e de mirare? Nu prea. In fond, si Imnul national a cunoscut varianta tanguita a lui Peste, Salam, Bursuc si a celorlalti atleti ai tremoloului cu ghiul.

De ce ne-ar surprinde ca vedem la televizor asemenea lucruri, cata vreme totul bate spre circ, bodega si pupatura umeda? Sa nu-i biciuim pe manelisti cu verbul nostru pur si inalt. Mai bine sa observam ca aparitia lor e rodul disparitiei noastre. Cand pe scena publica nu se ivesc oameni care au ceva de spus, spatiul respectiv poate fi cotropit de gnomi, paiate, apologeti ai kitsch-ului si toape isterice.

Pana una-alta, manelistii ataca zonele in care parerile noastre au fost timide sau insuficiente. Din cate tin minte, nici CNSAS-ul n-a scapat de examenul critic organizat de cartelul briantinei. Un mare spirit al tranzitiei avertiza sonor cu niscai luni in urma: „Fratioare, fratioare, / Vor sa umble la dosare, / Iar acuma politicu’ / Se cam ia de legea Ticu”.

Vreti crede poate ca, pus in umbra de Baboi, Jean de la Craiova s-a retras. As! Manelistul herniei s-a orientat spre un alt domeniu privilegiat al limbutiei nationale: fotbalul. Inspirat de un refren lasat posteritatii de Adrian Copilul Minune - „Unicat ca Eminescu / E antrenorul Lucescu” -, Jean de la Craiova s-a pus recent in slujba galeriei lui Dinamo, la fel cum in trecutul apropiat Adi de la Valcea pasise in sfera de influenta fotbalistica a lui George Becali.

Pro TV a avut grija si a po****rizat aceasta noua creatie jeancraiovina a carei strofa centrala suna astfel: „Vine, vine Borcea si spartanii / Fuge toti miliardarii. / Vine, vine Borcea sa ia Cupa / Sa distruga Europa”.

La final, versul fosneste eminescian si anunta ca distinsul domn Borcea „mai are acum un singur dor: / Liga Campionilor”. Marius Tuca i-a spus acestei tari „Romaneaua”, iar Andrei Oisteanu a vorbit despre „tara Mesterului Manele”. Mare dreptate au avut.

miril
2nd May 2007, 10:26
Vor urma si alte stadioane?

Stadioanele dispărute ale vechilor București de Marius Popeangă Adevarul

Patru arene pe care s-a scris istoria timpurie a fotbalului bucureștean au dispărut. Nici Giuleștiul - ultimul supraviețuitor al acelor vremuri - nu se simte prea bine în prezent. Construcția se află într-o stare deplorabilă

Istoria nu a fost prea blândă cu fotbalul bucureștean. Patru stadioane celebre au dispărut în ultimii 70 de ani, locul lor putând fi astăzi de-abia ghicit. Doi dintre cei trei „granzi" ai Bucureștiului interbelic (Venus și Unirea Tricolor) au dispărut în anii comunismului, cu tot cu stadioanele pe care jucau. Doar Rapid a supraviețuit, însă arena sa se află în stadiu avansat de degradare.

Stadionul Romcomit (abreviere a Băncii Comerciale Româno-Italiană) a fost inaugurat în 1923, fiind considerat la acea vreme ca unul foarte modern. Era stadionul echipei cu același nume, condusă de Ettore Brunelli, dar, la cumpăna anilor 1924 și 1925, Romcomit a fuzionat cu Triumf, rezultând Juventus București, care avea să devină noul deținător al stadionului. Aici au avut loc primele meciuri în nocturnă din România, la 13 și 14 septembrie 1933: amicalele susținute de celebra, pe atunci, Ujpesti Budapesta cu CFR și Venus. Instalația de nocturnă, așa cum o descria Ioan Chirilă în cărțile sale, era una rudimentară și consta în niște becuri prinse pe câteva rânduri de fire intinse deasupra terenului. Astfel că, la degajările mai înalte, mingea „se pierdea" în întuneric sau se întâmpla să lovească unul din becuri. În acest caz, jocul se întrerupea până când un angajat al stadionului, dotat cu o scară, monta un bec nou.

Arena Juventus, sacrificată de Carol al II-lea

Pe „cocheta Arenă Romcomit", cum era denumită în presa vremii, s-au jucat și două meciuri amicale ale naționalei, în 1925, cu Turcia (scor 1-2) și cu Bulgaria (scor 6-1). La începutul lui 1934, stadionul a fost dărâmat, chiar în sezonul în care Juventus promovase în „A", pentru că regele Carol al II-lea a dorit să construiască pe locul său „Cetatea Universitară", complexul studențesc de astăzi, de lângă Facultatea de Drept.

Stadionul Venus, distrus de comuniști

Arena Venus a fost inaugurată în 1928, ca un teren dedicat doar fotbalului. Unul dintre cei mai longevivi și fideli conducători ai clubului, avocatul Alexandru Eladescu, și-a vândut o pădure, proprietate personală, pentru a obține banii nece-sari amenajării arenei. Venus, care juca în tricouri negre, reprezenta protipendada bucureșteană a vremii. În perioada interbelică, era echipa cea mai titrată din capitala României (opt titluri de campioană, între 1920 și 1940). Arena Venus a găzduit, la 22 septembrie 1935, primul „cuplaj" din Divizia A, Unirea Tricolor – AMEFA și CFR București – Crișana Oradea, iar la 18 mai 1939 aici s-a jucat și un meci al naționalei, amicalul cu Letonia (scor 4-0). Între 1937 și 1939 s-au desfășurat pe Venus majoritatea meciurilor echipelor românești din Cupa Europei Centrale, însă pe zgură, nu pe gazon, dar și cinci finale ale Cupei României. Odată cu instaurarea comunismului și „lichidarea burgeziei", echipa a fost trecută în ligile inferioare și, în cele din urmă, a dispărut. În 1948, zona de la intersecția dintre Splaiul Dâmboviței și Podul Eroilor (care se numea chiar Podul Venus) a fost inclusă într-o arie militară. Aproape toate construcțiile de acolo au fost dărâmate, inclusiv Arena Venus.

Miliția stalinistă a desființat Unirea

Stadionul Unirea, aparținând clubului bucureștean omonim, a fost inaugurat în octombrie 1924. Stadionul era situat în vecinătatea Gării de Est. Pe 1 iunie 1926, Unirea a fuzionat cu Tricolorul București, rezultând o echipă care avea să devină celebră, Unirea Tricolor, echipa cartierului Obor. Arena a găzduit primul meci al campionatului în sistem divizionar (valabil și astăzi), pe 4 septembrie 1932, dintre Unirea Tricolor și AMEFA. În 1948, po****rul club a fost „înghițit" de Ministerul Afacerilor Interne, iar numele i-a fost radiat pentru a fi botezat Dinamo „B" București (în timp ce Dinamo „A", actualul Dinamo, luase locul Ciocanului București, fosta Maccabi). Lăsat în paragină, stadionul a fost dărâmat și pe locul lui s-au ridicat blocuri de locuințe.

Stadionul Republicii, demolat de Ceaușescu

La 9 mai 1926 avea loc inaugurarea stadionul ONEF, care ceva mai târziu avea să își schimbe numele în ANEF (după Agenția Națională de Educație Fizică). Era considerat primul stadion modern din România, fiind dotat cu cel dintâi gazon cu drenaj de la noi. În timpul războiului însă a ars din cauza unui incendiu, dar avea să fie recondiționat și redat în folosință sub numele de „Republicii", la 3 septembrie 1948, cu ocazia primei ediții a Campionatelor Internaționale de Atletism ale Republicii Po****re Române. De altfel, foarte mult timp, atletismul și fotbalul au coexistat pe acest stadion, care era cel mai mare din țară, având 28.026 locuri. Declinul avea să înceapă după apariția Stadionului „23 August" (azi, Stadionul Național din Complexul „Lia Manoliu"), inaugurat în 1953, cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului.

Pe ONEF a jucat de 42 de ori naționala

Istoria stadionului „Republicii" este bogată însă: a găzduit 42 de meciuri ale echipei naționale, unul al echipei olimpice, 15 jocuri din cupele europene, 22 de finale ale Cupei României și alte nenumărate meciuri de campionat, cupă, juniori etc. Dar, în a doua jumătate a anilor 80, stadionul a avut ghinionul să se situeze mult prea aproape de nou construita Casă a Poporului. Ceaușeștii au hotărât să transforme arena în elicodrom. Chiar dacă dorința lor n-a devenit realitate până în decembrie 1989, distrugerile suferite de Stadionul Republicii s-au dovedit iremediabile. Astăzi mai pot fi văzute doar zidurile cărămizii ale fostelor tribune, iar în interior se află garajul Camerei Deputaților.

miril
2nd May 2007, 10:29
Despre Republica patriciana:

Republica lui Patriciu Corina Dragotescu Cotidianul

Politicienii trebuie sa slujeasca grupurile de interese. Aceasta este convingerea lui Dinu Patriciu, cel care vorbeste in interviul pentru „Cotidianul“ despre mai multe teme si subiecte fierbinti ale momentului.

Intr-un interviu acordat ziarului „Cotidianul“, liderul liberal continua celebra sa rafuiala cu Traian Basescu.

Omul de afaceri spune ca vrea liniste, pledeaza pentru consensul „care nu te compromite“ si este hotarit sa mearga pina la capat cu procesul in care e inculpat, pentru a-si dovedi nevinovatia. Afirma ca politicienii trebuie sa fie in slujba tuturor contribuabililor, deci si in aceea a grupurilor de interese. Considera ca lupta impotriva coruptiei este o tema incar-cata de mult populism si crede ca vom ajunge, peste o generatie-doua, sa avem o justitie privata, cu mult mai evoluata decit cea din SUA. Dinu Patriciu spune ca, din punctul lui de vedere, prin dezvoltarea propriilor afaceri va fi cel mai util Romaniei. E mindru de tot ce a facut in aceasta tara si considera ca nu are nimic sa isi reproseze.

PNL cu PSD este ceea ce dvs. ati intuit la un moment dat. Este aceasta coalitie ceea ce ati sperat?

Eu nu fac comentarii politice, dar daca e vorba despre ce am sperat intotdeauna este ca mediul politic romanesc sa intre intr-o stare de normalitate, sa iesim din diversele isterii care ne domina, de ani multi deja, si, in liniste, politica sa lase mediul de afaceri sa aduca prosperitate in aceasta tara. Asta mi-am dorit intotdeauna. Da, intotdeauna am crezut ca este nevoie, inainte si dupa intrarea in Uniunea Europeana, de o mare coalitie in care partidele sa fie capabile sa stea de vorba, sa discute, sa-si rezolve problemele jocului politic, intr-un climat de stabilitate. Din pacate, era evident ca, daca o larga coalitie nu se va realiza, vom trece printr-o perioada de tulburare, care va scoate la suprafata populisme, isterii demagogice, ca acelea legate in primul rind de lupta impotriva coruptiei.

Este ceea ce s-a vorbit pina acum - lupta impotriva coruptiei - un populism?

Categoric da, pentru ca abordarea acestui fenomen a fost facuta de pe pozitii politice. Dati-mi voie sa va spun ca stiu despre ce vorbesc.

Despre lupta impotriva coruptiei

Coruptia este in politica...

Evident ca exista, dar lupta impotriva coruptiei nu se da in piata publica. Si nu se da in politica, ci cu mijloacele statului de drept, cu o justitie capabila sa scoata adevarul la iveala. Nu cu articole de presa, nu cu dezvaluiri in ziare, din dosare, mai mult sau mai putin profesionist facute de procurori, la comanda politica. Nu cu tepe in piata publica, ci cu respect pentru adevar.

Sinteti suparat pe Justitie pentru ca sinteti implicat intr-un dosar?

Nu sint suparat in nici un fel pe Justitie. Am avut foarte multe probleme, si pe nedrept le-am avut, legate de avocatii statului, de procurori. Nu de Justitie. Dimpotriva, de fiecare data cind m-am prezentat in fata justitiei, din fericire, mi s-a dat dreptate, pentru ca aveam.

Revenind la zona politicii, spuneati ca sinteti impotriva populismului. Credeti ca PSD este, in momentul de fata, un partid care promoveaza populismul?

Nu vreau sa fac comentarii despre partide. Exista doua mari tipuri de gindire politica, in Romania, ca pretutindeni. Cel legat de statul providential si cel legat de statul-arbitru, statul minimal, care se margineste la a fi element de echilibrare, de moderare a jocului economic si nimic altceva. In momentul in care se negociaza intre aceste doua pozitii politice, evident ca apar puncte de vedere pe care o parte sau alta le concesioneaza celeilalte.

Sinteti un liberal prin educatie si formatie; asadar, ca liberal, va convine faptul ca, in momentul de fata, PNL este la remorca PSD? Este o situatie buna pentru PNL?

Este, din fericire, prima guvernare liberala pe care tara asta o are dupa 17 ani si ea s-a instalat abia de doua saptamini. Aveti rabdare sa vedeti care este capacitatea de negociere a celor doua parti. Eu atit pot sa spun.

Credeti ca isi vor duce mandatul pina la capat?

Sint absolut convins. Repet, este prima guvernare liberala si este spre binele si prosperitatea acestei tari.

De ce nu va place Traian Basescu? De unde a pornit conflictul?

In ceea ce ma priveste, n-am nici un conflict cu Traian Basescu, dar evident nu pot sa-i accept comportamentul autoritarist, dictatorial, identic in discurs cu cel al lui Chavez sau Lukasenko, si cred ca este o frina in calea progresului acestei tari.

Basescu si PSD

L-ati sustinut in campanie...

In campanie, desi am fost impotriva Aliantei D.A. inca de la inceput, pentru ca am stiut ce se va intimpla, mi-am pastrat cu mare decenta neutralitatea, n-am scos o vorba si am lasat lucrurile sa se desfasoare, neavind nici un aport. Poate cel mult faptul ca si eu, si familia mea l-am votat pe Basescu. Evident ca din prima clipa m-a dezamagit.

Ati avut vreo discutie cu Traian Basescu?

Da, am avut mai multe discutii cu Traian Basescu. In ultima, la un an de la alegeri, a recunoscut ca singura solutie politica era o mare coalitie, PSD cu Alianta D.A.

Cind a fost discutia?

In 2005, toamna tirziu.

Traian Basescu a recunoscut ca era nevoie de o coalitie Alianta D.A.-PSD?

Sigur ca da.

Pledoarie pentru liniste

Care a fost discutia care v-a pus pe pozitii ostile cu Traian Basescu?

Am avut mai multe discutii de-a lungul timpului. Discutia care m-a pus pe ginduri a fost cea legata de acuzatia de fraudare a alegerilor, intre cele doua tururi, cea care ne punea pe o pozitie extrem de asemanatoare cu Ucraina. Ne-a adus mari deservicii in acel moment. Eu cred ca exista o limita in care jocul politic se poate manifesta si anume cea in care interesul national este afectat. Cu atit mai mult cu cit istoria a dovedit ca atunci a fost o minciuna electorala.

Se poate spune ca PNL s-a folosit de Traian Basescu sa ajunga la putere, sa aiba aceasta guvernare?

Nu. Se poate spune invers: Traian Basescu s-a folosit de PNL pentru a ajunge la putere, dupa care a devenit cu totul alt om.

In ce sens?

In sensul ca adevarata sa natura a iesit la iveala.

Credeti ca mai are viitor politic?

Nu.

Credeti ca la referendum va fi repus in functie de po****tie?

Nu cred ca mai are viitor politic si ma opresc cu comentariul aici.

In ce masura actuala coalitie PNL-PSD are un viitor si dupa eventuale alegeri?

De la inceputul interviului m-ati atras in politica, iar eu de fapt am cu totul si cu totul alte preocupari. Nu ma intereseaza in politica decit linistea si stabilitatea, pe care politicienii aflati in slujba acestei natiuni, si nu fiind stapinitorii ei, trebuie sa le asigure oamenilor, contribuabililor si mediului de afaceri.

Furati?

Nu.

Traian Basescu a spus ca cei care doresc liniste profita de ea ca sa fure.

Mi se pare o afirmatie cel putin hazardata.

Care trebuie sa fie legatura dintre politica si afaceri?

La noi, aceasta discutie a luat accente aproape isterice. Este condamnata orice fel de comunicare intre oamenii de afaceri si politicieni. Chiar si in legislatie am reusit sa punem ziduri chinezesti intre diversele compartimente ale societatii romanesti. Atunci cind te uiti cu atentie la sistemele politice democratice, care functioneaza in lumea libera, observi ca exista o legatura extrem de naturala intre mediul de afaceri si mediul politic, cind corporatiile sint respectate si acceptate pentru ceea ce sint, anume motoarele vietii sociale si economice. Oamenii de afaceri sint respectati pentru implinirile lor. Pe de alta parte, politicienii se afla in competitie pentru a deveni servitori ai natiunii. Servitori ai contribuabililor. Oameni aflati in slujba tuturor contribuabililor. Evident ca acest tip de societate nu ne este inca noua comun. Din pacate, noi intelegem capitalismul ca o jungla a conflictelor, a necesarelor opozitii intre interesele angajatorilor si ale angajatilor, intre corporatii si stat, pornind de la ipoteza ca statul este atotstapinitor. Este o ipoteza gresita, care n-are nimic comun cu lumea si capitalismul globalizant de astazi. Astazi, corporatiile sint cele care aduc bunastare, progres, iar politicienii sint cei care administreaza doar bunurile si serviciile ce nu pot fi procurate prin piata. Justitie... Nici macar aceea, pentru ca si justitia ar putea fi privata.

Politicieni si grupuri de interese

Justitie privata?

Da. Libertarienii sustin aceasta ipoteza.

Vorbim mai incolo de aceasta teorie...

Da. Revin la ce spuneam. Aparare, externe, acestea sint serviciile de care statul trebuie sa se ocupe. Restul, invatamint, sanatate, sint toate servicii care pot fi procurate prin piata. Nu trebuie sa se ocupe statul de ele. Asta duce de fapt la coruptie.

Spuneti ca politicienii trebuie sa fie servitorii grupurilor de interese? Nu spun asta in sens peiorativ.

Da, grupurile de interese reprezinta o realitate a lumii capitaliste care nu numai ca trebuie acceptata, trebuie incurajata. Interesele corporatiilor nu sint divergente de cele ale celorlalti membri ai societatii. O corporatie are interesul sa-si creasca clientii, sa contribuie la ridicarea nivelului lor de viata, pentru a avea cui oferi bunurile si serviciile. Politicienii trebuie sa contribuie la desavirsirea cadrului legal in care se desfasoara jocul social. E teoria liberalismului economic si politic.

Aceasta este si teoria PNL. Veti incerca sa influentati colegii dvs. sa adopte reglementari in sensul in care spuneti?

Nu. In ceea ce ma priveste, cred ca sint mai util tarii acesteia dezvoltindu-mi afacerile proprii. In aceasta incrincenare intre doua filosofii diferite, prefer sa-mi vad de afaceri. Cu prezenta in 12 tari a unor subsidiare Rompetrol, cu 7,5 miliarde de dolari cifra de afaceri in acest an, cu peste 8.000 de oameni angajati direct, numai in Romania, cu peste 800 de milioane de dolari dati la buget in fiecare an, echivalentul unui milion de pensii anuale, cred ca fac destul pentru tara mea, fara sa ma amestec in politica. Dezbaterea politica de astazi este lipsita de obiect. Ea a fost provocata de o iesire in decor, spre populism, spre isterie, spre demagogie. Sintem in afara istoriei contemporane.

Dezbaterea este exact cea de care vorbeam. De legatura dintre politic si economic.

Da, intre politic si economic trebuie sa existe o legatura naturala. Statul este dator sa ne satisfaca interesele, noua, tuturor contribuabililor. Este in interesul lui sa o faca.

Disputa are la baza o discutie teoretica...

Nu, este trecerea de la comunism la capitalism.

Si credeti ca in momentul de fata nu sintem pe drumul cel bun?

Nu, este o criza a pubertatii prin care trece politicul. Eu sper sa se maturizeze foarte repede.

De ce credeti ca se va merge in directia pe care o doriti dvs.?

Pentru ca este in interesul cetatenilor romani daca vrem sa avem un ritm de crestere comparabil cu cel al celor mai dinamice tari din lume, India sau China, nu sa ne limitam la un ritm de 6-7%. Ucraina si tarile baltice, daca ne uitam mai aproape, au un ritm de crestere mai mare decit cel al Romaniei. Astazi, statele se afla intr-o competitie pentru atragerea contribuabililor. Asta tine de sistemul fiscal, de stabilitatea politica si de cit de primitor este mediul economic. Avem interesul de a profita de delocalizarea care se petrece astazi in Europa de Vest, cu businessuri care se indreapta spre tari mai prietenoase. Romania ar putea fi mai prietenoasa daca mediul politic s-ar linisti.

Basescu: factor perturbator

Ce anume nu va convine la actualul sistem legislativ din zona economica?

Din fericire, avem un sistem fiscal bine pus la punct de Guvern, dupa alegeri. Avem insa o legislatie economica mult prea stufoasa. S-au adaugat multe straturi in timp. E o legislatie provenita si dintr-un mimetism al legislatiei vest-europene. Mai avem si reminiscente din timpul comunismului. De exemplu, Codul penal este cel din 1969.

A fost modificat.

Atita vreme cit in Codul penal apar infractiuni cum ar fi subminarea economiei nationale, formulare lipsita de sens, sau tradare, sau spionaj, sau mai stiu eu ce alte dracii care apar pe prima pagina a ziarelor, sintem inca la inceputul tranzitiei.

Credeti ca Guvernul nu putea sa rezolve in formula politica precedenta aceste lucruri?

Atita vreme cit in pozitia cea mai inalta in stat exista un factor perturbator, incapabil sa inteleaga ca viata, in aceasta societate moderna, democratica, nu este conflictuala, ci consensuala, nu se putea.

L-ati numit „maimuta“, „gorila“ pe Traian Basescu.

Am spus mai multe si pot sa mai spun, dar nu cred ca de formulari metaforice avem nevoie, ci de liniste.

Este aceasta o formulare care a descris felul in care s-a purtat presedintele suspendat?

Mie mi se pare ca s-a purtat irational, a actionat chiar impotriva propriului sau interes. Din fericire, romanul a inceput sa inteleaga ca nu de conflicte avem nevoie, ci de consens. De un compromis care nu te compromite.

Credeti ca Rompetrol a fost sabotat?

Da, categoric.

De ce?

Nu numai in aceasta perioada, ci incepind din 2003. Era un fel de animal ciudat, care aparuse in peisajul economic romanesc, prima si cea mai mare dintre societatile extrem de occidentalizate. Ca si cultura de corporatie, ca guvernare corporatista, ca intelegere a rolului social al corporatiei si, evident, transparenta.

Finantarea echidistanta a partidelor

In 2003 era PSD, pe care l-ati si finantat dupa aceea.

Eu n-am finantat nici un fel de partid. Fiind liberal, finantez persoane, nu organizatii. Din acest punct de vedere, sint liberal pina la capat. Aveam de ales intre un primar care timp de patru ani nu facuse nimic... Se razboise cu buticarii, cu ciinii si cu balcoanele oamenilor. Atit. In rest, nu stiu sa fi facut ceva.

Proiectele astea pe care le duce Videanu acum la capat, Pasajul Basarab...

Nu, astea le-a facut chiar Videanu. Pe vremea aia, erau doar vorbe...De altfel, si pe Videanu l-am ajutat in campania electorala. Nu numai pe Geoana impotriva lui Basescu. La acel moment, PNL nu avea un candidat propriu.

Revenind la PSD. Spuneati ca problemele au inceput in 2003. Credeti ca acest dosar pe care il aveti este o forma de a va haitui?

Da, intii a fost vorba de o haituiala cu motivatii economice, iar apoi un foarte bun model pentru Basescu, cu scopul de a arata cit de integru e Domnia sa.

Acum inseamna ca veti fi lasat in pace?

Nu cred, pentru ca acum vreau eu sa merg pina la capat. Poate haituirea va inceta. Dar vreau sa se mearga cu procesul pina la capat pentru a-mi dovedi totala nevinovatie. Sint mindru de tot ce am facut in aceasta tara. Nu am sa-mi reprosez nimic.

Veti trece prin acest proces mai usor stiind ca nu veti mai fi haituit?

Sint absolut convins ca in justitie o sa mi se dea dreptate.

Dupa ce Basescu va reveni la Cotroceni

Chiar daca Traian Basescu se va intoarce la Cotroceni?

Cu siguranta. N-are nici o legatura justitia cu Traian Basescu. Cu el au legatura procurorii si serviciile secrete. In masura in care acest Guvern si sustinerea sa parlamentara vor avea forta de a curata legislatia, de a o face simpla, inteligibila, neinterpretabila si stimulativa pentru intreprindere...

Sperati la niste modificari legislative care sa vina sa schimbe procedurile?

Nu ma refer la proces aici. Ma refer la economie si apoi la sistemul judiciar.

Eu v-am intrebat daca veti trece mai usor prin acest proces, dat fiind faptul ca Traian Basescu nu mai este la Cotroceni, in conditiile in care dvs. ati spus ca procurorii erau legati de el. Cum credeti ca vor evolua procurorii?

Sper, in directia profesionalizarii si a unui alt tip de abordare, care, evident, trebuie sa se bazeze si pe un alt tip de legislatie, nu coercitiva, ci permisiva.

V-ati gindit ca ati putea fi condamnat?

Sub nici o forma, pentru ca stiu ca am dreptate.

De ce doriti o justitie privata?

Nu doresc o justitie privata, v-am spus ca exista si un astfel de model.

Teoria si practica justitiei private

Ce inseamna justitie privata?

Judecatori alesi, care sint platiti nu de catre stat, ci din veniturile rezultate din ceea ce judeca.

Un fel de „Judecatorul srl“?

Nu, un judecator ales, ale carui venituri provin din taxele judiciare platite de justitiabili.

Un liber-profesionist?

Sigur ca da.

Ma grabeam sa spun ca este modelul american, dar nu este.

E mai avansat chiar decit modelul american.

Si nu s-ar putea cumpara judecatorii in conditiile astea?

Nu. Si-ar pierde credibilitatea si impricinatii s-ar prezenta unui alt judecator. Eu v-am dat exemplul teoriei libertariene. Este adevarat. Societatea omeneasca evolueaza. Vom ajunge si acolo.

La justitia privata de care vorbeati?

Da, sigur ca da. Poate nu miine, dar intr-o generatie, doua. In masura in care statele nationale isi pierd importanta si corporatiile cistiga in importanta, vor aparea forme de justitie transnationala, in fata carora te vei prezenta prin propria vointa a partilor si care vor face dreptate. Intram in lumea globalizata care va avea cu totul alta infatisare decit cea de astazi.

Veti merge la referendum de Sfintul Patriciu si insotitorii sai?

O sa merg, cu familia, pentru ca sper sa se faca cvorumul care sa permita trecerea, in liniste, catre o republica parlamentara sau poate catre o monarhie.

Herc_Reloaded
2nd May 2007, 11:39
Daca se da 100,000 spaga pentru un loc de deputat, oare la cat o ajunge plata pentru un loc de judecator?

Dl Patriciu distorsioneaza realitatea dupa cum doreste. Cand facea donatii catre PSD si PNL in acelasi timp, spunea ca acorda sanse egale. Un roman ar zice ca mergea la doua capete.

Imaginati-va ca judecatorii vor fi platiti din taxele de judecata. Rompetrol are zeci de procese pe rol, ca urmare plateste taxe mari la judecatorie. Ce va spune Dl Patriciu? Judecatorii trebuei sa fie servitorii celor care platesc taxe :drak:

In toata aceasta afacere trebuei sa intelegem ca se afla in joc toata averea D-lui Patriciu = Rompetrol, care a fost dobandui-a printr-o metoda care aduce aminte a privatizari a la Eltin (sa-i fie tarana usoara)

Cat priveste referinta finala la monarhie, este culmea tupeului ca un finantator constant al PSD sa aduca in discutie monarhia.:rosu:

miril
2nd May 2007, 13:00
Cam asa au facut toti, nu numai Patriciu, cearta actuala fiind intre cele doua tabere ale oligarhiei romaneliste, una cu un lider la vedere, Basescu, alta cu unul din liderii din umbra, Patriciu. Vai de Noi!

Herc_Reloaded
2nd May 2007, 14:29
Perfect de acord. Dar privind in retrospectiva, cine din taberele implicate a facut totusi ceva? Si cine si-a batut cu adevarat joc de Constitutie, votand suspendarea fara a exista o baza legala?

Cei care se bucura de asa-zisa suspendare nici nu isi dau seama cat rau a fost produs prin fortarea Constitutiei, doar pentru a produce un rezult dorit. Instrumentul suspendarii presedintelui a fost demonetizat, ajungand acum de rasul curcilor si a manelistilor.

Din pacate Romania a ajuns intr-o noua infundatura (politica), iar situatia nu va fi clarificata prea curand. Oricum, alegerile de la anul vor fi poate cele mai dure (citeste: murdare) din ultimii 17-18 ani.

Si sa speram ca in 2009, la alegerle prezidentiale, vom avea ce sa alegem. Desi nu vad de unde...

Bancaru
3rd May 2007, 13:24
Hercules, gresesti. Patriciu nu a spus ca a dat bani la PSD ci ca a dat bani lui Geoana. E o mica diferenta, ce e drept, dar nu se poate spune ca a finantat tot partidul. Iar daca Geoana ar fi cel mai corupt din PSD as fi chiar multumit de acest partid. Nu imi explic ce fel de presedinte este Geoana si cum a ajuns acolo. Mi se pare ca nu are nicio putere in partidul ala. Sunt cativa tipi de treaba acolo dar care nu se pot afirma decat la teve, nu si in interiorul partidului. Pentru mine e uimitor cum unul ca Ghiorghi Prisacaru a ajuns consilier la Cotroceni. Vacaroiu si cu toti ratatii lui, pe de-o parte, iar pe alta Basescu. Astia sunt. Nu e bine sa il comparam pe Basescu cu Vacaroiu. De ce de fiecare data trebuie sa ne multumim cu raul cel mic? Vacaroiu si Basescu dovedesc ca nu avem si cealalta polaritate. Ca nu avem de unde sa alegem. Ca nu avem clasa politica credibila.
Ca si in fotbal, unul care nu este patat este catalogat drept unul fara experienta. De exemplu Cioroianu. Se face tot posibilul ca el sa nu reuseasca. Ce inseamana ca nu are experienta?! Ca nu are sustinere din partea SECURITATII. Asta este adevarul in viziunea mea. untem condusi in continuare de ********i. Si Vacaroiu, si Basescu, si colegul lui Vaca - Stolojan.
Am vazut un sondaj de opinie:
32% PD
17% PSD
15% PNL
Mai intrau PNG,PRM si UDMR
Ma bucur tare mult pentru PNL si constat ca in ciuda faptului ca e un partid care guverneaza are un procent bun. Sa nu uitam ca a trecut mai bine de jumatete de mandat. Vinovatul este tot Basescu. Basescu se face vinovat pentru tot. Si pentru ca e acum Vacaroiu, si pentru ca PSD are 17 % si nu 10% si pentru ca, desi a vrut sa ii termine, a reusit sa ii ridice pe cei din PNL.
Sa admitem ca maine se voteaza. Sa imi spuna si mie cineva cum va arata coalitia din parlament. Cine va face guvernul? Cine?!! Nu exista un singur partid. Asta a facut Basescu. A DEZBINAT. Poate nici nu vrea, saracul, dar asa poate el. Cred ca in mod normal trebuie ridicat pragul electoral la 10 %. Cum mai intra ungurii in parlament? Cum intra si ceilalti - pe baza reprezentativitatii la nivelul po****tiei. Mai sunt ei asa de multi? De la 7-8% in mod sigur au ajuns la 5 spre 4. Pai... Nu am nimic cu ei, dar si ei sunt romani. Sa se supuna regulilor. Vor avea reprezentanti in parlament in functie de cati sunt, in cadrul minoritatilor. Avem in parlament: armeni, italieni, tatari, evrei, tigani, polonezi, bulgari. O sa intre alaturi de ei si ungurri. Ei nu au doctrina, asa ca tot una e. Si in felul asta, ridicand pragul, scapam de multi nepoftiti si silesti electoratul (privit ca public consumator pe care il momesti) sa se orienteze catre o formatiune sau alta. In mod normal PD ar trebui sa se uneasca cu PSD iar PNL sa inghita cumva "memoria" PNT. Becali va disparea, asa cum o face Vadim acum. Si in felul asta vom avea 2 formatiuni puternice plus una care trebuie neaparat sa apara: VERZII. Ne trebuie un partid ecologist puternic. In rest... la ****. Scurt.
Dar vor ei sa nu mai intre in parlament? Greu, monser...

Herc_Reloaded
3rd May 2007, 17:35
Eu nu ma refeream la ce declara Patriciu. Eu ma refeream la ce a fost publiucat oficial dupa alegerile din 2004, cind Rompetrol apare ca sponsor al PSD. Donatiile nu se fac in cont personal, ci unei organizatii, fundatii. al PSD. Credeti-ma pe cuvant, ca am facut si eu destule la viata mea.

Nici mie nu imi place ca trebuie sa ne multumim cu raul cel mai mic, dar asta este situatia, in viata se intimpla asta de multe ori. Si eu as dori sa avem un Havel sa votam, dar uite ca nu prea avem.

Procentele pe care tu le enumeri acolo nu sunt incurajatoare pentru PNL. Guvernul PNL - PD a avut o guvernare destul de buna in cei 2 ani, iar cota PNl nu a crescut deloc. Sincer, si fara ipocrizie va spun ca imi este teama ca dupa colaborarea actuala cu PSD, in cca 1 an de acum incolo PNL nu va trece de 5%.

Ideea de la care a plecat conflictul a fost: unirea PNL cu PD (stiu, o strutzo-camila), o forta unica a "dreptei" - cu ghilimelele de rigoare, si fortarea alegerilro anticipate care ar fi adus la putere noul guvern cu 40 si ceva la suta, plus vestitii udemerei.

Rind pe rand aceste planuri au cazut. De ce? Se pot gasi multe motive, explicatii, justificari, insinuari. Diferente de doctrina, samd, samd. Atacurile presedintelui impotriva PNl au inceput cu tarie dupa ce intelegerea initiala a esuat (dupa vestita intalnire a lui Tariceanu cu Patriciu si Stanescu, cind Tariceanu a refuzat sa demisioneze)

PD nu se va uni cu PSD. Asa cum nici PNL nu se va uni cu PD. Dragostea se transforma in ura. Adaugati la asta orgoliul nemasurat al politicienilor romani, si ajungem la situatia de astazi.

Cred ca la viitoarele alegeri PD si PSD vor avea un scor apropiat, de cca 25-30% fiecare. PRM si PNG vor avea in jur de 9-10% fiecare. UDMR va intra in parlament cu chiu cu vai. in masura in care Uniunea Civica, miscarea maghiara pro-Basescu nu va incurca planurile. PNTCD nu va intra in Parlament (din pacate) si asta va consfinti sfarsitul acestui partid. V-am mai spus PNTCD = Progresul + Love.

Eu un singur lucru stiu: decit un presedinte de tip Iliescu sau Vacaroiu, care asigura linistea, prefer unul care sa scoata rahat...l la suprafata. Macar partial. Ca prea le tremura fundurile la multi. Nu mai intru acum in detalii.

Asta imi spune ca Basescu si ceilalti din gasca lui chiar au facut ceva. Poate partial, si poate in favoarea lor. Dar este oricum de 100 de ori mai mult decat a facut Iliescu in 4 mandate (sau cate a avut)

Gata mi-am varsat offul. Unde o fi Iacov sa-i dau vreo 2 palme si lui :-)))???

Bancaru
4th May 2007, 13:43
Normal ca Patriciu nu i-a dat bani lui Geoana in mana sau sa ii fi bagat o bancnota in san. Dar nu a dat pentru PSD chiar daca poate a bagat suma intr-un ONG fidel. Eu ma refer si la intentie.
Nu avem un Havel, dar nici nu poti spune ca nu ai pe cine. Daca apare unul similar apare un altul, gen Basescu, care spune ca nu ne trebuie asa ceva. Sa fim seriosi ca sunt oameni. Cativa, dar sunt. Clasa noastra politica este saraca in personalitati, dar cred ca puteam sa alegem pe cineva. De exemplu mie imi place Plesu, desi sunt 99% convins ca nu s-ar baga. Este un fin diplomat, un om caruia ii place si paharul putin, mancarea mai mult si un intelectual rafinat. Cine ar fi pentru? Asta e un exemplu.
PD cred ca a devenit prea repede partid de dreapta. Eu inteleg ca omul sfinteste locul, dar Basescu nu a fost fatat la stufaris la Canal. Are si el un trecut anterevolutionar rosiatic si unul roz postrevolutinar. Eu stiu ca tu nu esti de ani de zile in tara si, asa cum am zis, imaginea din afara poate fi denaturata din motive de inteles, dar ce a facut Basescu ca si primar? Eu traiesc in acelasi oras murdar si de *****. Citeam un articol in National Geografic despre exploatarile de petrol din Nigeria. Erau poze ucigatoare cu oamenii care isi trag viata din mizeria aia. In Nigeria. Eu eram in tren. Intram in Bucuresti. Prin Chitila. Am ridicat ochii pe geam si am vazut cocioabele din revista pe viu. Mi-a venit sa mor. De ciuda. De... **** mea. Ca nu mai am cuvinte. Imi pare rau, dar am cedat nervos. Suntem in 2007. Citesc din ce in ce mai des in ziare ca in cativa ani o sa ne calcam pe bombeu pe planeta. Ca ne vom hacui intre noi pentru resurse. Ati vazut Mad Max. Si noi avem cocioabele fetide de la inceputul secolului 19. Dupa mine Basescu vorbeste mult si face putin. Vrea sa para ceea ce nu e.
Eu vreau sa subliniez ca orice s-ar intampla la referendum trebuie schimbat ceva major. Alegerile anticipate rezolva nimic. Nici macar alea ne anticipate. O sa avem jdemii de partide si traseistii politici eterni si fascinanti. Votul uninominal va rezolva problema celor care intra in parlament cu un partid si mai trec pe la alte 4 in timpul mandatului? Ma tem ca nu. Aici trebuie facut ceva. Dar la buba asta nu vor sa umble. Aici sunt toti frati.
Sper, sincer, intr-o reunire intre cei doi si PSD sa scape de Vacaroi, Iliesti, Hrebenciuci si alti magaroi. Sper ca Basescu sa moara politic si sa apara alticneva si in PD. Deocamdata nu stiu cine. Poate Cezar Preda. In rest nu prea au oameni.
De Videanu, actualul primar general nu mai zic nimic. M-a dezamagit cumplit. Si eu ieseam primar daca alergam pe langa Vanghelie.

Bancaru
4th May 2007, 14:38
Pentru pornirile lui Hercules

Cimitirul gladiatorilor

Ave Caesar! Cei care care vor muri te saluta!
Oamenii de stiinta au gasit, in premiera mondiala, un cimitir al gladiatorilor, care i-a ajutat pe oamenii de stiinta sa aiba o noua perspectiva asupra vietii acestora.

Ramasitele au fost descoperite la Efes, in Turcia, un oras foarte important in anticul Imperiu Roman. Gladiatorii erau luptatorii eroi ai Antichitatii. Dovezi ale luptelor lor au fost imortalizate in mozaic sau desene care au trecut proba timpului.

Gladiatorii erau reprezentati pe cel putin o treime din vasele de lut descoperite de catre arheologii care au studiat vestigiile Imperiului Roman.

Insa cat risc isi asumau oare acesti luptatori in arena? Aveau oare vreo sansa sa scape cu viata?

Descoperirea primului cimitir al gladiatorilor, autentificat de catre oamenii de stiinta, a dat cercetatorilor ocazia sa afle mult mai multe despre acesti luptatori.

Reguli stricte

Mormintele din Efes, care contin mii de oseminte, au fost descoperite alaturi de trei pietre funerare care confirma, fara nici o indoiala, ca este vorba despre gladiatori.

Doi patologi de la Universitatea Medicala din Viena, profesorii Karl Grossschmidt si Fabian Kanz, au studiat timp de cinci ani ramasitele, pe care le-au catalogat si analizat. Cei doi cercetatori au analizat fiecare os, au studiat ranile si cauza decesului persoanei respective.

Astfel, ei au descoperit osemintele a cel putin 67 de indivizi, toti cu varste cuprinse intre 20 si 30 de ani. Interesant este ca majoritatea aveau, in momentul inmormantarii, si o serie de rani mai vechi, vindecate. Potrivit lui Kanz si Grossschmidt, aceste dovezi sugereaza ca gladiatorii erau foarte pretuiti, si ca erau tratati cu foarte mare grija dupa batalii. Mai mult decat atat, au descoperit si un schelet care prezenta urmele unei amputari chirurgicale. Faptul ca ramasitele nu prezentau rani care sa sugereze patologilor ca gladiatorii ar fi fost implicati in incaierari haotice, de grup. Se pare ca existau reguli stricte de lupta, iar atacurile erau perfect organizate.

Exista insa si dovezi care indica faptul ca gladiatorii mureau luptand. Marturiile scrise vorbesc despre faptul ca daca gladiatorul nu stapanea indeajuns arta luptei sau se dovedea las, publicul din arena cerea sa fie sacrificat si striga "iugula!" (ucideti-l!). Gladiatorul condamnat trebuia sa moara ca un barbat si astfel sa astepte lovitura mortala cu demnitate.

Patologii au descoperit de asemenea la nivelul oaselor si numeroase rani fatale care arata ca acestia ar fi murit in urma unor executii. Si aceste executii au fost imortalizate de catre gravuri si basoreliefuri, cum ar fi, de exemplu, cel in care este reprezentat un barbat in genunchi care este strapuns de o sabie in inima. O metoda foarte rapida de executie.

Exista numeroase rani similare descoperite in cimitirul gladiatorilor care sprijina aceasta teorie. De asemenea, au mai fost descoperite la mai multe cranii rani ciudate, in numar de trei, care sugereaza ca gladiatorii foloseau tot soiul de arme, cum ar fi tridentul.

"Ranile de la nivelul oaselor - in special cele la nivelul craniilor - nu sunt rani obisnuite, sunt foarte, foarte ciudate, si sugereaza ca ar fi fost produse de arme elaborate, speciale pentru lupta", a declarat patologul Karl Grossschmidt.

Insa nu toate craniile prezentau astfel de rani, ci s-au descoperit si lovituri de forma rectangulara, care nu ar fi putut fi produse de nici o arma cunoscuta a gladiatorilor, ci mai degraba de un baros.

"O posibila explicatie ar fi ca in arena mai exista un barbat, un <<asistent>>, care avea ca sarcina sa dea muribunzilor lovitura de gratie. Era vorba despre gladiatori foarte grav raniti, care au luptat din greu, si nu fusesera condamnati la moarte nici de catre public, nici de organizator, dar care nici nu mai putea supravietui din cauza ranilor", a declarat Kanz.

Daca un gladiator supravietuia timp trei ani luptelor din arena, el isi castiga libertatea. Cei care reuseau deveneau, de obicei, maestri la scolile de gladiatori; acest fapt este confirmat de un schelet descoperit in cimitirul din Efes, care a apartinut unui fost luptator, si care ajunsese la o varsta venerabila. Dupa ce si-a castigat libertatea, el a trait suficient cat sa se vindece complet in urma sangeroaselor lupte si a murit din cauze naturale. Dovezile istorice sugereaza insa faptul ca un gladiator avea sanse reduse sa ajunga un om liber.




Camelia CIOBANU, Monica BICA Articol disponibil la adresa http://www.ziua.net/display.php?id=220014&data=2007-05-04

miril
7th May 2007, 12:03
Zona Metropolitana Bucuresti va fi gata peste 10 ani Camelia Popa, Rodica Daniciuc Romania Libera

Pana la transpunerea proiectului in practica vor fi consultate si persoanele din localitatile vizate
&#187; Investitorii ar trebui sa se implice in proiecte ample de infrastructura, alaturi de autoritati.

&#187; Exista riscul ca dezvoltarea imobiliara din comunele limitrofe Bucurestiului sa scape de sub control.

&#187; Legislatia Bucurestiului mare exista, dar lipseste vointa politica pentru a
o aplica.

Crearea zonei metropolitane Bucuresti (ZMB) s-a amanat din nou. Premierul Tariceanu a recunoscut necesitatea extinderii Capitalei, dar a subliniat ca proiectul metropolei nu poate fi pus in practica

printr-o decizie administrativa, in lipsa unei consultari a persoanelor din localitatile vizate. La randul sau, primarul general al Capitalei, Adriean Videanu, a estimat ca Bucurestiul ar putea deveni zona metropolitana abia peste 10 ani. Potrivit unuia dintre proiectele ZMB, aceasta ar urma sa cuprinda sase orase (printre care Giurgiu, Oltenita, Otopeni) si 87 de comune din judetele Ilfov, Giurgiu si Calarasi. La nord, metropola s-ar invecina cu judetul Prahova, iar la sud cu Bulgaria. Astfel, ZMB s-ar intinde pe 5.046,1 kilometri patrati, o arie de 20 de ori mai mare decat actualul Bucuresti.
Expertii imobiliari apreciaza ca proiectul viitoarei metropole poate avea sanse de reusita – si impact pozitiv asupra sectorului constructiilor – doar in conditiile in care el se va baza pe o infrastructura adecvata (inclusiv pe o autostrada de centura), iar investitorii privati vor fi incurajati sa creeze parteneriate cu primarile.

Cadrul legislativ exista
Conditiile pentru infiintarea zonelor metropolitane au fost deja create de catre Ministerul Administratiei si Internelor, care a elaborat un pachet de sapte legi. Acestea sunt: Legea nr. 286/2006 pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 (publicata in Monitorul Oficial nr. 621 din 18 iulie 2006); Legea serviciilor comunale de utilitati publice nr. 51/2006 (MO nr. 254 din 21 martie 2006); Legea serviciilor de alimentare cu apa si de canalizare nr. 241/2006 (MO nr. 563 din 29 iunie 2006); Legea serviciilor de salubrizare a localitatilor nr. 101/2006 (MO nr. 393 din 8 mai 2006); Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007 (MO nr. 262 din 19 aprilie 2007); Legea serviciilor de iluminat public nr. 230/2006 (MO nr. 517 din 15 iunie 2006); Legea energiei termice nr. 325/2006 (MO nr. 651 din 27 iulie 2006). Toate aceste legi permit atat atragerea capitalului privat in finantarea utilitatilor publice si a infrastructurii localitatilor, cat si promovarea parteneriatului public-privat. De pilda, serviciile de transport public ar urma sa fie realizate prin intermediul unor agenti economici publici, privati sau cu capital mixt (denumiti operatori, furnizori sau prestatori), care sa actioneze sub controlul si coordonarea autoritatilor locale.

Facilitati pentru investitori
Piata imobiliara din localitatile limitrofe Capitalei se va dezvolta doar in conditiile realizarii ZMB, administrarii in mod optim a proiectelor de infrastructura si acordarii de facilitati investitorilor, apreciaza specialistii agentiei imobiliare Regatta. In opinia lor, proiectele de infrastructura pentru transporturi si comunicatii ar trebui administrate in mod unitar. "Am putea spune ca unul dintre motivele initierii proiectului ZMB il reprezinta tocmai dezvoltarea localitatilor din jurul Bucurestiului, mai ales in sectorul rezidential, dar si in cel comercial-industrial, intr-un mod foarte alert. Aceasta dezvoltare a fost initiata si sustinuta financiar mai ales de catre persoane juridice si fizice din Capitala", a declarat Alexandru Nitescu, director al Departamentului de Investitii si Terenuri al Regatta. Specialistii DTZ Echinox sustin insa ca la aceasta ora "legislatia romaneasca nu numai ca nu ofera facilitati prin taxe ca in alte tari europene developerilor care investesc in infrastructura, dar chiar le interzice acestora sa intervina pe domeniul public pentru a imbunatati infrastructura". In plus, in baza aceleiasi legislatii, investitorii in domeniul imobiliar au obligatia de a configura retelele de infrastructura conform planurilor urbanistice zonale pe terenurile proprietate privata, pe costul lor, dupa care sunt obligati sa le doneze "interesului public", respectiv primariilor.

Preturile terenurilor, dictate de piata
"Principalul avantaj al constituirii ZMB este realizarea cresterii economice durabile si sustenabile in cadrul comunitatilor componente, coroborata cu o dezvoltare urbanistica armonioasa, coerenta si integratoare. Aspectele negative asupra pietei imobiliare sunt determinate de cresterea tranzactiilor speculative, cresterea artificiala a preturilor terenurilor si locuintelor, majorarea taxelor si impozitelor, posibilitatea aparitiei unei limitari temporare a ofertei de terenuri", a declarat Catalin Maruntelu, de la Departamentul de Research al CB Richard Ellis Romania. El a spus ca infiintarea ZMB poate conduce si la dezvoltarea retelelor de infrastructura si utilitati, la descongestionarea urbana a Bucurestiului, la atenuarea disparitatilor intraregionale (prin cresterea potentialului economic al comunitatilor care nu se afla pe axa de dezvoltare nordica) si la sporirea valorii economice a terenurilor. Reprezentantul CB, Richard Ellis, a aratat ca preturile terenurilor construibile din zonele limitrofe Bucurestiului pot varia in functie de: distanta fata de Capitala, proiectele de infrastructura si utilitati existente (sau propuse spre finalizare in urmatorii ani), proximitatea fata de proiectele imobiliare existente/propuse, suprafetele de teren oferite pietei. "Deocamdata, ipotetica implementare a proiectului ZMB nu influenteaza pretul terenurilor, care este dictat doar de conditiile actuale ale pietei imobiliare", a subliniat Maruntelu. El a oferit si cateva exemple de preturi practicate pentru zonele rezidentiale din afara Bucurestiului: Otopeni 200-300 euro/mp, Pipera 600-700 euro/mp, Chitila 100-200 euro/mp, Popesti-Leordeni 100-150 euro/mp, Magurele 30-40 euro/mp, Pantelimon 80-120 euro/mp, Afumati 70-150 euro/mp.

Autostrada de centura
"Un proiect esential pentru buna functionare a orasului, care ar fi influentat in mod direct si piata imobiliara, ar fi fost realizarea unei noi autostrazi de centura, care sa cuprinda localitatile situate imediat dupa actuala sosea de centura. Aceasta masura ar fi, in opinia noastra, suficienta pentru a crea o &#171;zona metropolitana&#187; unitara din punct de vedere functional, inclusiv al dezvoltarii imobiliare", a declarat Mihai Plaesu, consultant senior in cadrul Departamentului Investitii al DTZ Echinox. El considera ca ZMB este un proiect cu importanta politica si administrativa, al carui impact asupra pietei imobiliare poate fi aproape nul daca nu se pun in practica proiecte majore pentru infrastructura. "Experienta ultimilor 17 ani a dus la un nivel scazut de incredere in proiectele de dezvoltare conduse de autoritati, fie ca este vorba de primarii sau de Guvern. Developerii, care opereaza cu capital privat, nu-si pot permite sa astepte ani de zile pana cand proiectele care arata bine pe hartie se vor realiza si in fapt. Pentru a se afirma ca realizarea ZMB in ultima forma propusa ar influenta piata imobiliara ar trebui sa se poata prognoza o oarecare cerere, de exemplu, pentru spatii de birouri in Oltenita si de complexe rezidentiale la Peris sau Fundulea, ceea ce, evident, este absurd", a spus Plaesu. El a adaugat ca "autoritatile locale si centrale s-au dovedit pana acum incapabile sa rezolve problema infraxtinderea Capitalei printr-o Zona Metropolitana nu ne face sa credem ca situatia din acest punct de vedere se va imbunatati". Numai extinderea si configurarea corecta a retelelor de infrastructura (rutiere, ale transportului in comun, electrice si de gaze, canalizare etc.) pot produce o dezvoltare imobiliara coerenta in raport cu noua ZMB, a concluzionat specialistul.

Vile in suburbii
Expertii imobiliari apreciaza ca infiintarea ZMB ar accelera constructiile de vile in suburbiile din proximitatea Capitalei. "Este de asteptat ca segmentul de lux sa ramana concentrat in nordul orasului si in centru", a aratat reprezentantul DTZ Echinox.
In ceea ce-i priveste pe cetatenii din clasa de mijloc, acestia se vor orienta catre suburbii daca isi vor dori case. "Este putin probabil ca un numar semnificativ sa se indrepte catre locatii situate la mai mult de 5 km in afara extremitatii Bucurestiului, intrucat in asemenea locatii singurul mijloc de transport catre locul de munca ramane automobilul propriu, in absenta oricaror mijloace de transport public la un nivel decent", a spus Mihai Plaesu. In opinia sa, pentru clasele mai putin favorizate nu se preconizeaza solutii imobiliare moderne in afara dezvoltarilor Agentiei Nationale pentru Locuinte, "care au fost de multe ori subiect de scandaluri in presa".
Expertii mai sustin ca principalul risc al amanarii proiectului ZMB este acela ca "dezvoltarea imobiliara din comunele limitrofe Bucurestiului sa scape de sub control, avand in vedere ca si in prezent acestea cunosc deja o dezvoltare accelerata pe segmentul rezidential, guvernata mai degraba de bunul plac decat de o gandire coerenta din partea primariilor".

Locatii favorabile
Compania DTZ Echinox estimeaza ca zonele de extindere a pietei birourilor vor fi nordul (DN1 - Baneasa si Pipera) si vestul. Spatiile de retail si retail-parcurile se vor plasa fie pe marile artere de circulatie din oras, fie in zonele periferice, pe soselele principale de iesire din oras, in apropierea liniei de centura. Pentru dezvoltarile industriale (logistice, de productie si depozitare) va conta apropierea de autostrazile existente sau de cele care urmeaza sa fie realizate (inclusiv viitoarea autostrada de centura a Bucurestiului, daca aceasta se va realiza vreodata). In fine, marii operatori de hoteluri vor alege centrul orasului (pentru structuri de cazare de 3-5 stele), drumul care porneste din centru si ajunge la aeroport (pentru hoteluri de 2-4 stele), soseaua de centura si autostrazile (pentru hoteluri de 2 si de 3 stele).

AVANTAJE
&#187; Descongestionarea oraselor
&#187; Satisfacerea cererii de locuinte a po****tiei
&#187; Fonduri bugetare mai mari pentru localitatile cu venituri mici
&#187; Beneficii economice derivate din cresterea atractivitatii zonelor pentru investitori
&#187; Imbunatatirea infrastructurii tehnico-edilitare si de transport
&#187; Extinderea retelelor de utilitati
&#187; Crearea de locuri de munca
&#187; Cresterea nivelului de trai al po****tiei
&#187; Dezvoltarea regionala
&#187; Accesarea fondurilor structurale

DEZAVANTAJE
&#187; Speculatiile imobiliare care determina scumpirea terenurilor
&#187; Dificultatile de administrare
&#187; Cresterea taxelor locale pentru unele localitati din Ilfov, Ialomita, Dambovita si Calarasi
&#187; Degradarea mediului, prin aglomerarea de locuinte

Bancaru
7th May 2007, 12:34
Nu prea inteleg eu cum vine asta cu "inghitirea" zonelor inconjuratoare. Daca lucrezi in Pantelimon si ti se da locuinta la Giurgiu, se cheama ca ai rezolvat o problema. Halal...

georgemp
7th May 2007, 17:24
Farse celebre de pe internet


http://www.compact.info.ro/usr/imagini/261-12927-pisica.jpg
Fie ca este vorba de o fotografie comica ce ilustreaza o pisica gigantica, fie un anunt umanitar, cu totii ne lovim in inbox de e-mailurile trimise in lant. Revista "PC World" a intocmit un top al celor mai po****re mesaje de acest gen care au facut inconjurul lumii prin internet.
PACALELI - Mesajele de tipul "Trimite mai departe daca ai suflet" sau "Daca nu forwardezi acest mesaj, ceva rau ti se va intampla maine" au devenit demult o obisnuinta pentru utilizatorii de internet. Daca unii internauti mai experimentati depisteaza imediat o "e-pacaleala", multi au cazut in plasa de-a lungul timpului.
Cea mai po****ra farsa a fost decretata poza turistului aflat pe acoperisul unuia dintre turnurile World Trade Center spre care se indreapta unul dintre avioanele deturnate de teroristi pe 11 septembrie 2001. Imaginea a circulat mult timp pe diverse site-uri si prin inboxuri, multi luand-o in serios. Insa un ochi format ar fi depistat imediat ca este vorba de o poza prelucrata in Photoshop.
Nu putine sunt mesajele care indeamna destinatarii sa ajute un copil bolnav, trimitand e-mailul mai departe, tuturor cunoscutilor. Cea mai recenta este povestea unei fetite care ar fi suferit arsuri grave intr-un incendiu la Wal-Mart.
O alta imagine care a facut furori pe internet este cea cu pisica gigantica. O fotografie ce ilustreaza o pisica cat un vitel, care, chipurile, ar fi fost subiectul unor experimente nucleare. Proprietarul pisicii a recunoscut intr-un final ca a trucat poza si ca nu se astepta ca cineva sa creada reala poza.
"PC World" aminteste printre altele si de celebrul e-mail care anunta preluarea Firefox de catre Microsoft! O alta pacaleala, printre cele mai bune, este site-ul care pretinde ca poate localiza un telefon mobil prin GPS si Google Maps. Nu incercati sa aflati pe unde umbla iubitul sau iubita ca nu veti reusi decat sa fiti subiectul unei farse.
Sursa: Compact (http://www.compact.info.ro).

Bancaru
7th May 2007, 18:07
As bea o bere Radegast.

miril
8th May 2007, 11:28
Ultimul lui articol. Dumnezeu sa-l odihneasca!

Un pericol ignorat Exprim aici nu o certitudine, ci o teama. Ne asteapta surprize urite? Cotidianul

Julien Green se referea la Germania nazista cind a remarcat in „Jurnalul“ sau: „Nimic nu-i mai plicticos decit o dictatura. Toata lumea in uniforma si in cadenta!“ Dar nici dictatura comunista n-a fost mai „distractiva“. Aceleasi ipocrizii, aceleasi lasitati, aceleasi potemkiniade si, mai ales, aceeasi frica, baza psihilogica a oricarei dictaturi. Cei mai in virsta pot confirma, insa, ca a existat si ceva care se impotrivea „plictiselii“: convingerea ca, sub ea, exista o presimtire a unei solidaritati negative, datorita careia nu eram, de fapt, singuri nici cind eram singuri.
„Democratia“ dubioasa de azi (cu autoritatea tuturor institutiilor compromisa!) nu e deloc plicticoasa. Produce scandaluri zilnic si, uneori, chiar de mai multe ori pe zi, cu ajutorul televiziunilor, interesate doar de rating. In schimb, despre ce solidaritate mai putem vorbi? Despre ce ideal comun? Despre ce asteptare a tuturor? Am vazut batrini ofiliti de mizerie, inghesuindu-se sa-l „atinga“ pe Basescu. Ce-i facea sa fie atit de sensibili la demagogie? Sa fie la noi lehamitea atit de aproape de nevoia de mesianism? Am vazut tineri pentru care a fi cineva „cool“ tine loc de ideal national. Si cum sa-mi explic usurinta cu care flecarim pe teme grave? Oare nu ne putem ridica nici in momentele de cumpana deasupra defectului de a nu lua aproape nimic in serios? Chiar nu ne dam seama ce poate iesi din „razboiul civil psihologic“care sfisie azi Romania?

Pe unii precum Boc sau pe unul precum Stolojan ii inteleg. Fara Basescu, ar fi, politiceste, niste nimeni. Ii inteleg si pe cei care joaca acum cartea anti-Basescu. Se tem pentru carierele lor. Dar noi care sustinem ca am vrea sa traim intr-o Romanie normala, ce scuza avem?

Nu sint nici eu deloc incintat de cum arata actualul Parlament care include, pe linga oameni onorabili, nu putine nulitati si persoane banuite de coruptie sau disponibile. E aiuritor, totusi, sa-l auzi pe pedistul Radu Berceanu facind insistent la televizor, pentru a-i trage o limba lui Basescu, teoria ca „nu orice majoritate are dreptate“. Sigur, si eu stiu ca Hitler a ajuns la putere prin vointa suverana a poporului german. In plus, cred ca pasul facut de Parlament prin suspendarea lui Basescu a fost pripit. Dar daca „majoritatea nu are intotdeauna dreptate“, ce autoritate mai au legile votate in Parlament? Si, de vreme ce sint invitat de un personaj (care ar fi vrut sa ajunga presedintele Senatului!) sa nu tin cont de „autoritatea majoritatii“, nu sint inivitat, implicit, sa ma indrept spre anarhie? In fond, ce ar vrea garda pretoriana a lui Basescu batind moneda pe ceea ce ea numeste „despotismul“ Parlamentului? Ar vrea sa ne intoarcem in 1938, cind Carol al II-lea a abolit regimul parlamentar?

Iata, deci, care e teama mea. Retorica de care face uz acum Basescu: acuzarea intregii clase politice, „mesianizarea“ sa, cu un tot mai pronuntat iz fascistoid, aminteste de cea care a dus la ascensiunea extremei drepte in Romania interbelica. Las la o parte ridicolul pretentiei lui Basescu, ca el ar fi altfel decit ceilalti politicieni, ca el ar fi, vezi Doamne, un misionar al anticoruptiei si ca el n-ar proveni, in linie directa (cum provine!) din „sistemul ticalosit“. Ma marginesc sa spun doar atit: ca inflamarea demagogiei populiste intr-o atmosfera plina de materii inflamabile e un joc, iresponsabil, cu focul. Ea poate activa, din cauza mizeriei, derutelor, frustrarilor si exasperarilor, riscuri grave. Incit, daca va mai invirti flasneta populismului, Traian Basescu ameninta sa devina un pericol mult mai mare decit a fost pina acum.

A murit Octavian Paler

Scriitorul si jurnalistul Octavian Paler a incetat din viata aseara, in jurul orei 19, in urma unui atac de cord. Era acasa, dupa ce, in urma cu citeva zile, fusese internat la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti.

Octavian Paler avea 80 de ani. S-a nascut la 2 iulie 1926, in comuna Lisa, judetul Brasov. A fost licentiat in Filosofie si Drept. A fost redactor, sef de sectie, corespondent special, redactor-sef adjunct la Radio-TV, corespondent Agerpres la Roma, director general al TVR (1965-1970), redactor-sef al ziarului „Romania libera“ in perioada 1971-1983, iar dupa evenimentele din decembrie 1989, director onorific al aceluiasi cotidian. A debutat ca scriitor in 1958, cu volumul de versuri „Umbra cuvintelor“, continuind cu note de calatorie - „Drumuri prin memorie“, critica de arta - „Un muzeu in labirint“, eseuri - „Mitologii subiective“ si proza - „Viata ca o corida“. A fost membru al Uniunii Scriitorilor, precum si deputat in Marea Adunare Nationala.

Dupa 1989, a fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social si al Aliantei Civice. Cele mai importante carti ale sale sint ”Viata pe un peron”, „Scrisori imaginare”, „Apararea lui Galilei”, „Mitologii subiective”, „Caminante”, „Autoportret intr-o oglinda sparta”, „Un muzeu in labirint”, „Eul detestabil”, „Vremea intrebarilor“, „Rugati-va sa nu va creasca aripi”, „Don Quijote in est”, „Polemici cordiale”. In numarul de miine, Cotidianul va dedica un amplu material memoriei lui Octavian Paler. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Redactia

Paler: Scepticul agresiv si cumsecade , un comentariu de Cristian Teodorescu

Neclatinatul sceptic din ultimii ani si marele formator de opinie din anii nouazeci a iesit din scena brusc, aproape agresiv, fara sa dea nici un semn ca ar fi avut de gind sa se retraga. O iesire demna de fiul de taran din Lisa, care si-a bruscat soarta de nenumarate ori, in incercarea de a fi el insusi, aflat intr-o agresiva cautare de sine insusi, pina si-a descoperit vocatia de scriitor.....

Citeste din arhiva Cotidianul:

Opt decenii de Paler
un interviu de Eugen Istodor

80 de ani povestiti chiar de Octavian Paler. De la opincile unui Paler in afara istoriei, la taxiul lui Paler, cu care a intrat in istorie, si sila fata de istoria de azi.

Locuiti in apropierea unui McDonald’s. Paler a mincat vreodata un hamburger?

Nu am mincat niciodata un hamburger.

Dar poate hamburgerul este fericirea.

Pentru mine, nu. Fara sa fiu un antiamerican, nu sint dintre cei care cred ca orice vine din America e bun, imi vine in minte mcdonaldizarea.

Dar cit de frumos este ambalajul american!

E adevarat! Ma rog, eu imi dau seama ca la virsta mea, dubla decit a dumneavoastra, nu pot gindi la fel ca tinerii. E natural conflictul dintre generatii. Dar acum e ceva mult mai grav. Tinerii de azi ii urasc pe cei batrini. Un tinar nu are voie sa fie modest. In mod logic, el trebuie sa creada ca va face gaura in univers. Azi, in Romania, sentimentul meu este ca batrinii sint uriti....

Herc_Reloaded
8th May 2007, 11:55
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Acum, din ciclul: " sa schimbam schimbarea":

Ministrul Justitiei a cerut revocarea adjunctului lui Daniel Morar

Ministrul Justitiei, Tudor Chiuariu, a cerut revocarea sefului sectiei II a DNA, Florin Tulus, au confirmat pentru HotNews.ro surse din cadrul DNA. Adjunctul Sectiei a II-a DNA se ocupa de dosarele mai multor politicieni, printre care si cel al liderului PC, Dan Voiculescu.

Consiliul Superior al Magistraturii se intalneste marti, la ora 11.00 pentru a lua in discutie revocarea adjunctului lui Daniel Morar. Acesta a declarat pentru HotNews.ro ca "decizia a fost luata peste capul lui si ca a aflat in acesta dimineata". Seful DNA, Daniel Morar va participa la sedinta CSM, in care se discuta revocarea lui Florin Tulus.

Printre dosarele instrumentate de Florin Tulus unele s-au finalizat cu trimiterea in judecata a unor parlamentari:

# Deputatul PSD Ion Dumitru, cercetat pentru abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave

# Deputatul PSD Mihail Sireteanu, vizat in cadrul unei anchete privind modul in care a obtinut actiuni la fabrica de armament din Mizil.

# Ioan STAN, deputat PSD, trimitere in judecata, 13 decembrie 2006, pentru folosirea influentei detinute in calitate de persoane cu functii de conducere intr-un partid in scopul obtinerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite

# MIRZA Gavril - presedintele Consiliului Judetean Suceava si presedinte al Organizatiei Judetene Suceava a Partidului Social Democrat

# Vicepremierul George Copos, urmarit penal de DNA pentru evaziune fiscala;

# In sectia aII-a DNA, condusa de adjunctul lui Daniel Morar mai sunt in lucru dosarele lui Dan Voiculescu, Ilie Morega, Cristian Anghel si a doi deputati UDMR.

_________________

Sunt curios sa stiu care sunt motivele revocarii. Ca nu a finalizat mai repede dosarul lui Voiculescu, sau ca s-a apucat de el.

Poate am devenit si eu paranoic, dar acum le dau dreptate celor care sustin ca suspendarea lui Basescu s-a facut doar ca baietii veseli sa-si aranjeze ploile in SRI, SIE, justitie, la TVR, etc etc. Legile se schimba in voie, toata lumea zambeste, etc etc. si este LINISTE....mult dorita liniste.

miril
8th May 2007, 12:26
Bineinteles ca despre asa ceva este vorba. Din pacate, repet, Basescu si-a provocat durerile de cap singur, dandu-le respectivilor posibilitatea de a-l supune tacerii...politice, daca va pierde referendumul. sau a-i micsora campul de actiune prerogativ, cel mai probabil, daca il va castiga.

Bancaru
8th May 2007, 12:36
Demult nu am mai citit un articol atat de... cum vrea fiecare.

Romania nu-i ca Franta

Bogdan CHIRIEAC | 08 mai 2007

"Gandul meu se indreapta spre dna Royal. Vreau sa-i spun ca o respect pe ea si ideile sale, in care s-au recunoscut atatia francezi. Respectand-o pe dna Royal, inseamna sa respect milioanele de francezi care au votat pentru ea" -

si-a inceput Nicolas Sarkozy, duminica seara, in Place de la Concorde din Paris, discursul victoriei. La randul ei, doamna Royal si-a recunoscut deschis infrangerea, indemnand la unitate. Nici un moment, dna Sego nu a pretins ca s-au fraudat alegerile, ca in Ucraina... Lumea a aflat ca, prin Sarkozy, dupa Mitterand si Chirac, Franta va avea in continuare un mare conducator. Francezii si-au regasit in cuvintele sale doctrina politica a viitorilor ani: inapoi la munca, fiindca economia de piata nu iarta.
Click here to find out more!
Europenii au gasit, la randul lor, un sprijin mult asteptat "Toata viata mea am fost european. In aceasta seara, Franta se intoarce in Europa, dar eu ii conjur pe partenerii nostri europeni sa asculte vocea popoarelor care vor sa fie protejate". Statele Unite au primit si ele un semnal. Adre�sandu-li-se americanilor, el i-a asigurat ca "Franta le va fi intotdeauna alaturi cand vor avea nevoie de ea". In acelasi timp, Sarkozy a si tras un semnal de alarma: "o mare natiune ca SUA are datoria sa nu ridice obstacole in calea incalzirii climatice". Un lider incontestabil de dreapta care nu s-a sfiit sa-i numeasca "ordures" pe maghrebienii din suburbiile Parisului care se revoltasera in 2005 a avut un discurs integrator, de presedinte al tuturor cetatenilor tarii sale. Tot duminica seara, la Constanta, presedintele suspendat Traian Basescu, cel care explicase altadata, plin de intelepciune, ca "iarna nu-i ca vara", vorbea multimii: "In toamna 2008, sa-i aruncam peste balustrada Parlamentului pe cei 322". Judecand dupa atitudinea celor doi lideri, intre Franta si sora sa mai mica, Romania, distanta nu este de doua ore si jumatate de zbor cu avionul, ci si de doua-trei sute de ani de civilizatie. La Bucuresti, unele ziare vorbeau despre Sarkozy ca despre "Basescu al Frantei". Ridicolul unor asemenea comparatii nu poate fi comentat. Liderii de la Bucuresti, ocupati cu propriile campanii, au trimis mesaje conventionale de felicitare lui Sarkozy.

Cel care ar trebui felicitat, insa, in mod special, de presedintele suspendat, de cel interimar si de toti ex-presedintii Romaniei este fostul presedinte Jacques Chirac, caruia i se datoreaza integrarea Romaniei in NATO si UE. Batranul vulpoi a vazut in Romania continuarea axei latine din Europa, de la Mediterana la Marea Neagra, intr-un moment in care Romania avea de-a face cu zona gri si cu postcomunismul. Chirac a fost acela care, in 1997, la summitul NATO de la Madrid, a cerut cu atata incrancenare aderarea Romaniei la Alianta, incat, pentru moment, s-a pus in pericol extinderea NATO cu cei trei alesi atunci de SUA: Ungaria, Polonia si Cehia. Chirac a acceptat, atunci, sa fie infrant, dar Romania a castigat, ajungand sus pe tabelul viitoarei extinderi a NATO. In 1999, la inceperea negocierilor de aderare a Romaniei la UE, la Helsinki, Chirac a stat alaturi de Tony Blair, aducand Romania la masa europeana. Tot Chirac s-a suparat pe guvernul Nastase in 2003, cand cu sprijinul Romaniei pentru invadarea Irakului de catre SUA, rostind fraza simbol: "Romania a pierdut o buna ocazie sa taca". In acelasi timp, tot el a sprijinit incheierea negocierilor de aderare ale Bucurestiului cu UE, in decembrie 2004, si a ignorat politica externa bizara promovata de presedintele Basescu in 2005 si 2006, ce risca sa puna in pericol aderarea Romaniei la UE la 1 ianuarie 2007. Francezii vor hotari cat de mare presedinte a fost pentru ei Chirac. In istoria Romaniei insa, Chirac a fost un mare presedinte. Campania electorala din Franta, personalitatile lui Sarkozy si Royal ar trebui sa-i faca si pe liderii de la Bucuresti sa reflecteze macar o clipa. Cum este posibil, latini fiind si francofoni fiind si europeni fiind, sa fim atat de diferiti?
www.gandul.info