Baga ochiul - revista presei

[miril]

Flota si intratul la apa:

http://www.realitatea.net/sorin-rosca-stanescu--baiatul-lui-necolaiciuc-si-a-facut-firma-de-pescuit-in-vancouver-cu-nave-din-dosarul-flota_547412.html

http://www.realitatea.net/catalin-predoiu--extradarea-lui-mihai-necolaiciuc-poate-dura-chiar-si-doi-ani_546992.html

[krapulax]

iulian tanase, in catavencu

Nu am fost disident, dar nici nu am mîncat rahat (http://www.rus-sell.com/image_id21304w0h0__gr_Rahat_lakoum_and_nougat_from _Astrachan.jpg). De altfel, nici nu aş fi avut cînd să fac carieră în vreo parte sau alta, de vreme ce, la sfîrşitul lui ’89, aveam 16 ani. Cu Nicolae Ceauşescu am avut o relaţie mai degrabă neutră. Eu îi eram indiferent lui, asta e clar, dar nici Ceauşescu nu ar fi putut spune că mă omoram după el. Ştiam bine cine e, şi tipul mă lăsa rece. Eram în clasa întîi cînd tovarăşa învăţătoare, care era mătuşa mea, a venit la mine şi mi-a spus că vine Ceauşescu la Comăneşti, m-a întrebat dacă nu vreau să mă duc şi eu să îi dau nişte flori.
I-am spus că nu vreau să lipsesc de la şcoală ca să îl văd pe Ceauşescu. Plus că nu vedeam nici un motiv să îi dau flori. Pentru ce să îi dau flori? Mai tîrziu, în liceu, m-a umflat de multe ori rîsul cînd îmi venea rîndul să prezint, la orele de dirigenţie, cuvîntările lui Ceauşescu din Scînteia tineretului. Nu trebuia să fii Zoe Dumitrescu Buşulenga pentru a-ţi da seama că articolele alea sunau ca naiba. Cum să citeşti aşa ceva? Ceauşescu mînca, şi el, mult rahat, dar măcar era rahatul lui. Marele avantaj al lui Ceauşescu, pe lîngă multe altele, era că nu trebuia să se laude pe sine. Avea cine să se ocupe de asta.
Nicolae Ceauşescu iese bine din Antologia ruşinii după Virgil Ierunca, volum apărut recent la Humanitas. Nicolae Ceauşescu nu a făcut imprudenţa să semneze texte în care să se pupe singur în cur. La spatele lui era o coadă atît de lungă, alcătuită din scriitori, poeţi, ziarişti, teoctişti, tatulici, savanţi şi aşa mai departe, încît ar fi fost de-a dreptul indecent să se mai alăture şi el corului de lingăi (http://www.sharppillows.com/WebJPGs/CantHoldMyLicker.jpg). Ce rost avea să se apuce de contorsionism, cînd atîţia indivizi îi sorbeau curul din priviri, cu sufletul la gură?!
Figuranţii din Antologia ruşinii după Virgil Ierunca au fost, de fapt, actori principali în filmul propriului servilism. Au mîncat rahat de plăcere sau de nevoie; au mîncat rahat cu talent sau fără; au mîncat rahat din imprudenţă sau din culpă; au mîncat rahat dintr-un greţos interes sau dintr-o suspectă naivitate. Dintr-un motiv sau altul, ori din mai multe deodată, au mîncat, şi mîncaţi rămîn. Faptul că unii dintre aceştia, indexaţi de Virgil Ierunca, au o operă care rezistă intemperiilor caracterului nu face decît să îi pună într-o lumină şi mai ciudată. A-l despărţi pe poetul talentat de mîncătorul de rahat e ca şi cum ai face o operaţie estetică pe creier. Nu merge. Încă nu există blonde (http://www.umbc.edu/blogs/changingaging/blondes) care să-şi fi făcut implant de silicoane în emisferele cerebrale.
S-ar fi cuvenit ca mîncătorii de rahat să deschidă gura mai puţin după 1990. Să deschidă gura cît mai puţin, pentru că aromele acumulate în ani grei de alimentaţie dubioasă nu trec cu una, cu două. Nu s-a întîmplat aşa, dimpotrivă.
Însă rahat se mănîncă şi acum. Nu puţini dintre intelectualii care au avut şansa de a nu figura în Antologia ruşinii s-au aruncat cu gura deschisă în braţele lui Băsescu. Ce pleaşcă pe capul lor să nu fi mîncat rahat pe timpul lui Ceauşescu – şi unii cu totul nemeritat nu au mîncat. Şi ce pleaşcă pe capul lor că, acum, servilismul se numeşte convingere politică. La un moment dat, Antologia ruşinii va trebui revizuită şi substanţial adăugită.

[marianZ]

oameni buni , eu unul aproape nu mai am incredere in ziaristi . exemplul elocvent e ziaristul Traian Radu Ungureanu . un lingau de care m-i sa facut scarba , oare si inainte a facut la fel. in aceeasi categorie de lingai, dupa mine, m-ai fac parte secretarul de stat Hora, Roberta Anastasie, Udrea, Videanu, Boc si in special Boureanu. Fiecare presedinte care a fost la noi a avut lingaii lui.
Aceasta categorie de oameni au existat si vor exista permanent pt ca sunt persoane care nu pot sa se conduca singure in viata si nici nu se descurca fara ajutor.

[miril]

Iata un articol interesant care atinge ce spui tu, Marian:

http://www.adevarul.ro/articole/colabo.html

[Bancaru]

Eu cand il vad pe Boureanu ma infior. Mi se pare atat de slinos ca nu am cuvinte. Iar varianta feminina a lui Boureanu este Raluca Turcan. Ei sunt pionii lui Basescu, Basescu fiind regele. Indata ce Basescu este amenint astia imediat se arunca cu capul inainte. Imaginati-va ca acest sah mioritic are ca piese niste pioni ninja. Cand Shogunul este atacat de nebuni, ninja astia scot din buzunare tot soiul de arme neconventionale - fumigene, fasaietorare (asta e pluralul?), tiribombe, trag basini, se sacrifica ei, numai sa nu il atinga nechezatul pe Basescu, sau acuzele ca a facut rocada mica cu Mihaileanu si apoi rocada mare cu Cotroceniul. Asta este scopul lor acolo. In rest nu vad sa faca ceva anume. Acum daca tot sunt acolo mai ciupesc si ei de pe ici de pe colo cate ceva si asa se aranjeaza pe viata fara prea mare efort, dupa 2-3 mandate numai. In slujba tarii, normal.

[Jerome LeBanner]

Adica a propriilor familii, cum ar zice Venturiano: familia este patria cea mica

Fratele lui boureanu e directorul unei firme. imi zice odata secretara la telefon:stati sa vorbiti cu domnul manager general boureanu. cum? zic eu. boureanu (adica bai nesimtitule, cum adica n-ai auzit de boureanu?)

edit: Tudor Arghezi de 2 ori colabo... si a fost si legionar. era Arghezi cu Zaharia Stancu. Stancu stim cu ce se ocupa, dar fuma tigari americane. la care Arghezi: bine maestre, una zicem si alta fumam. La fel era si berthold brecht: critica capitalismul desantat dar conducea mercedes si fuma trabuce capitaliste

[Bancaru]

Bai, Jeroame, tu ai auzit de capitane nu fi trist garda merge inainte prin partidul comunist? Se pare ca parintele acestei zicale este J C Dragan. Si el cu curul in 2 luntrii.

[Jerome LeBanner]

Nu stiu cat este de adevarata. intamplarea a facut sa cunosc multi legionari. prin anii `90, la Facultatea de matematica, in amfiteatrul "Spiru Haret" erau tot felul de conferinte, la una din ele a venit Dr. Serban Milcoveanu (nici nu mai stiu daca traieste saracu`). am mai cunoscut si alte figuri marcante si parerea mea este ca legionarii "vero" ori au facut puscarie incepand cu Antonescu, ori au cazut pe front. dar desigur, fiecare padure are si uscaturi

[miril]

Unii au schimbat doar culoarea camasilor, in schimb.

[Jerome LeBanner]

Iar Dragan nici nu stiu ce functie a avut la legionari. stim insa cu totii cu ce se ocupa in exil, mai ales pe vremea lui Ceasca

[miril]

Poate ne spune vaduva din...Dr. Lister. Desi nu cred ca stie. Nu asta a fost interesul ei.

[Jerome LeBanner]

Tiii, Dragan locuia in Cotroceni, iar voi va milogeati de Gino si Iacob si mai aveati voi un conducator meserias!

[miril]

Pai in ultimii ani nici macar nu statea pe...teren d'apoi sa mai dea si in...balon. Cu...capul. In concluzie, nu-l interesa fenomenul, prefera alte...jocuri.

[marianZ]

platanule , dar ce zici de noul lingau Hora ? asta la toate emisiunile in care este invitat este fan base. , cum incerci sa spui ceva el sare de cur in sus . au trecut 20 de ani de cand nu am mai vazut atata slugarnicie [+ turcan ]

[miril]

Din serialul "Hotul, hotii":

http://www.antena3.ro/stiri/romania/traian-basescu-deranjat-de-reporteri-astia-s-mai-rau-decat-securitatea_74553.html

[miril]

Nu mai mergem pe "Progresul", mergem la mall:

http://www.businessmagazin.ro/analize/imobiliare/mall-uri-de-criza-galerie-foto-4590166

[Bancaru]

Da, exact. Daca ala e Cotroceni atunci si eu stau pe Primaverii. Cretinii naibii. Au demolat APACA, unde si-au inceput ucenicia fetele care faceau un ban cinstit la Crucea de piatra, si acum au denumit, concis, zona - COTROCENI. Ca sa nu mai pomenes de infrastructura nu ) (zero) ci minus 8. In mod normal, in zi de lucru, la ora de intors acasa, stai acolo atat cat sa iti poti intemeia o familie in mod cinstit. Acum ca au facut moll, poti sa si mori si sa te ingroape in pamantul de sub unghiile alora care se duc la mol. MUE MOL

[krapulax]

e pe locul fostului imeb, nu apaca. langa primul liceu al lui george

[Bancaru]

Ba si o parte din APACA. Unde era partea asta acum e o hala de miliarde de tone de beton, gri ca un gaoz de baba moarta. Ma rog, si IMEB si altele. IMEB din Cotroceni, sa ne intelegem.

[krapulax]

apaca, da.... am gresit, ma gandeam la tricodava. si ea e la pamant

[Bancaru]

Da, dar acolo nu e mol. Dar ce naiba e? Mai stii ceasul ala pe care l-ai pozat? Ne duceam la Steaua - Progresul. Nu se fura pe vremea aia ceasul pus afara.

[krapulax]

il stiu. uite-l:

[miril]

e pe locul fostului imeb, nu apaca. langa primul liceu al lui george

Ala da Cotroceni. Gigea! Nu-i si un cimitir prin apropiere? Nu de altceva dar pare a fi un mall...mortal.

[Bancaru]

Asa cum Bucurestiul mananca suburbiile de au ajuns taranii din Voluntari sa isi tarsaie slapii pe Corso asa si Cotroceniul se umfla ca un buboi. Ingite la cartiere vazand cu ochii. Zona APACA ... vorba aia, e mizilic, sa vezi cand o veni randul Ferentariului. O sa se vanda o garsoniera confort 4 inrautatit cu licitatie cu strigare: Auuuuuuu, nu mai da, dom'le ...!

[miril]

Victor Alistar: ANI a deraiat de la standardele statului de drept Romania Libera

Atacurile din ultima perioada la adresa Transparency International (TI) Romania arata ca aceasta isi face datoria, a sustinut directorul organizatiei, Victor Alistar, indicand Agentia Nationala de Integritate, despre care a spus ca "a deraiat de la standardele statului de drept".

Potrivit Mediafax, Alistar a afirmat ca modul critic in care organizatia Transparency International Romania a inteles sa traga semnale de alarma privind erori in gestiunea intereselor publice a
declansat "o adevarata campanie impotriva acestei organizatii si a reprezentantilor ei, care este fara precedent si nu poate fi comparata cu o alta anterioara, contra unei alte organizatii".

"Blocarea oricaror mijloace de control si sanctionare a criticilor de nelegalitate aduse conducerii Agentiei Nationale de Integritate, inca din luna februarie 2009, in mod public in sedinta Consiliului National de Integritate si, mai mult, tendinta de a transforma CNI, ca organism de supraveghere, intr-un organism docil la dispozitia ANI, care este supravegheata, arat cate de puternice sunt instrumentele de presiune", a sustinut Victor Alistar, directorul executiv al Transparency International Romania, care a emis certificate de avertizor pentru fosti angajati ANI, care au denuntat activitati ale agentiei, ajungandu-se pana la formularea de plangeri la Directia Nationala Anticoruptie.

Potrivit lui Alistar, situatia din Romania se inrautateste in ceea ce priveste standardele statului de drept, ale bunei administrari si principiile democratice. El a aratat, vineri, intr-o conferinta de presa, "cateva dintre principalele aspecte care sunt ingrijoratoare si pe care TI-Romania le-a mentionat". Seful TI Romania a indicat "modul netransparent si neparticipativ in care au fost promovate si adoptate codurile civil si penal, cu ignorarea completa a acelora carora urmeaza sa li se aplice, coduri construite in grupuri inchise de experti, care, desi au fost de buna-credinta, au permis grupurilor de interese sa interfereze si sa-si promoveze sau protejeze interesele financiare".

Totodata, directorul TI a afirmat ca Parlamentul este tratat ca "o simpla institutie de reflectie, fara un cuvant real si ultim pe legile adoptate in aceasta tara, demonstrata atat in cazul codurilor, cat si prin aparitia Ordonantei 61/2009" (pentru modificarea si completarea Legii 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative -n.r.).

Un aspect semnalat de TI este "lipsa de decizie si protectia acordata conducerii ANI, presedintelui si secretarului general, in conditiile in care aceasta institutie a deraiat de la standardele statului de drept, transformandu-se intr-o institutie de presiune, fara posibilitatea de a avea orice fel de rezultate (in conditiile in care Romania este stat membru al Consiliului Europei si al Uniunii Europene, niciun organ juridisctional administrativ nu poate sa aiba procedura administrativa de verificare secretizata si nu poate sa adopte decizii fara respectarea dreptului la aparare, justitia va respinge ab initio din motive de procedura rezultatele oricaror anchete realizate). Aceasta institutie a fost creata pentru a putea sa demonstreze pe fond, prin investigatii inatacabile, cazurile de imbogatire injusta, de conflict de interes sau de incompatibilitate la nivelul administratiei publice".

"Din pacate, din cauza managementului defectuos, este posibil ca persoane care cu adevarat si-au ascuns averile sau au exercitat atributiile functiei in conditii de incompatibilitate sau conflict de interese sa fie scapati chiar de ANI, prin investigatii viciate impotriva lor", a mai declarat Alistar.

De asemenea, directorul TI Romania a facut referire la politizarea excesiva a sistemului administratiei publice prin schimbarea in forta a inaltilor functionari publici, in special la nivelul prefecturilor cu persoane fara experienta in administratia publica sau numirea sefilor serviciilor deconcentrate ale ministerelor pe criterii politice, care releva, astfel, "lipsa de interes fata de corecta, independenta si eficienta functionare a administratiei publice, platite din banii publici".

In opinia lui Victor Alistar, ca raspuns la aceste puncte de vedere si la modul critic in care organizatia Transparency International Romania a inteles sa traga semne de alarma privind erori in gestiunea intereselor publice, "s-a declansat o adevarata campanie impotriva acestei organizatii si a reprezentantilor ei, care este fara precedent si nu poate fi comparata cu o alta anterioara, contra unei alte organizatii". Potrivit sursei citate de Mediafax, strategia acestei campanii a fost de a reduce impactul criticilor organizatiei in societate, folosindu-se mecanismul simplu "Uite cine vorbeste!".

Victor Alistar a subliniat faptul ca Transparency International Romania a avut "un rol deosebit de important in efortul de integrare al Romaniei prin asistenta tehnica acordata si activitatile de advocacy pentru design-ul politicilor in domeniul combaterii coruptiei". Acesta a adaugat ca TI Romania va continu sa-si indeplineasca misiunea organizationala, pastrandu-si independenta politica in spiritul valorilor miscarii Transparency International si respinge cu tarie orice atacuri la adresa organizatiei.

[miril]

Dragostea vine cu buletinul. Bancaru, vezi sa nu-ti fi expirat...un moment de fericire.

http://www.cotidianul.ro/basescu_va_iubesc_in_mod_egal_pe_toti_cei_care_ave ti_buletin_romanesc-89721.html

[krapulax]

din trampele de azi. catavencu

 Vineri, la matinalul PRO TV, era o chestie cu aniversarea lui Gigi Becali şi cu două domnişorici sexy, îmbrăcate într-un fel de uniformă de – vag – Poliţie, care îl încătuşau, în glumă, pe sărbătorit. La testul Rorschach, cînd psihiatrul arată cele zece planşe cu pete colorate, fiecare pacient vede în ele altceva, în funcţie de ce-i trece lui prin minte. Habar n-am ce au văzut editorii matinalului PRO TV în secvenţa cu Becali, de a apărut pe ecran titlul „Au pus cătuşe florilor“. Să-l vezi pe Gigi şi să te gîndeşti, automat, la nişte flori este semn că poate e nevoie de ceva mai mult decît un simplu test Rorschach…

[Bancaru]

Dragostea vine cu buletinul. Bancaru, vezi sa nu-ti fi expirat...un moment de fericire.

http://www.cotidianul.ro/basescu_va_iubesc_in_mod_egal_pe_toti_cei_care_ave ti_buletin_romanesc-89721.html

AI BELIT-O
de Mihai Eminescu

Pun pariu ca tu nu mai ai... Te-a scos tatuca de la suflet.

[miril]

Belit e...cuvantul. Stii ce mult sufar? Nu-ti dai seama. Fara Progresul ca fara Progresul dar si fara Tatuca?!?! Cu ce-am gresit?

[Bancaru]

Sunt alaturi de tine. Adica... as vrea eu. Macar de nu m-ar iubi, il reneg.

[miril]

Esti bine venit! Nu si Tatuca. Il re-neg.

[miril]

Un articol inteligent scris:

Megastar şi filozof Emil Hurezeanu EvZ

Dispariţia „pop iconului“ Michael Jackson, de imens, dar poate şi superficial succes emoţional, a pus în umbră, la sfârşitul lui iunie, plecarea dintre noi, cu discreţie şi certe pierderi morale, a marelui intelectual public Ralf Dahrendorf.

Hanseat şi liberal de stânga, Dahrendorf a fost unul dintre cei mai influenţi sociologi şi gânditori politici ai ultimului secol. Timp de şase ani a fost deputat local şi federal în Germania sfârşitului anilor ’60. După un stagiu de comisar european (numit de cancelarul Helmut Schmidt) a condus între 1974 şi 1984 London School of Economics. Alţi zece ani, între 1987 şi 1997, a fost prorectorul Universităţii Oxford şi decan la St. Anthony College. Regina Marii Britanii l-a înnobilat în 1993. Sir Ralf Baron of Clare Market in the City of Westminster a rămas până la moartea sa, la 80 de ani, membru al Camerei Lorzilor.

Viaţa acestui om s-a situat mereu între gândire şi acţiune. Publicitate

Cărţile sale pledează cu luciditate şi un imens aparat critic intelectual pentru modernizarea morală a societăţilor europene. Ultimul său articol apărut în revista germană „Cicero“ este un exemplu, cum se spune, foarte grăitor. Se numeşte „Revoluţia nu va avea loc“ şi încearcă să demonstreze că actuala criză nu va scoate lumea sărăcită şi nemulţumită pe străzi. Ea va provoca, în schimb, o repunere în termeni a relaţiei dintre ştiinţă, incertitudine şi libertate. Aşa cum scria şi în una dintre cărţile sale mai vechi, „Iluminismul aplicat“, intelectualul va trebui să-şi redescopere rolul în societatea debusolată prin clarificarea perseverentă a cunoaşterii cauzei lucrurilor. „Rerum cognoscere causas“, îşi reaminteşte mereu Dahrendorf, este deviza clasică a „dragii mele London School of Economics“.

Momentul ales sau întâmplat pentru scrierea acestui text, între izbucnirea unei crize terminale neaşteptate şi aşteptarea propriei morţi, învăluie argumentele autorului, pentru ultima oară, cu un aer de mister şi luminoasă răspundere. Aşa cum cutremurul din Aquila şi dărâmarea Zidului Berlinului în 1989 n-au putut fi prevăzute nici de geologi, nici de istorici sau de politologi, scrie Dahrendorf, la fel, falimentul de catastrofal augur al băncii Lehman Brothers i-a prins pe toţi oamenii instruiţi şi informaţi pe picior greşit.
Un eşec major al modernităţii recente rămâne aşadar omisiunea teoriei macrosociale a revoluţiei de a programa locul, proporţiile şi intensitatea forţelor unei explozii.

În această situaţie, autorul minunatei cărţi de acum trei ani, „Tentaţiile nonlibertăţii. Intelectualii în vremuri de încercare“, consideră că noile fenomene ale crizei mondiale readuc în discuţie obligaţia intelectualului public de a acţiona în aceeaşi măsură în care gândeşte. Dahrendorf îi împărţea pe intelectualii ultimului secol, născuţi între 1900 şi 1910, adică pe martorii nemijlociţi ai nazismului, comunismului şi ai celor două războaie mondiale, între erasmieni, erasmieni candidaţi şi antierasmieni. Erasmienii sunt cei care, după modelul lui Erasmus din Rotterdam, nu greşesc niciodată în alegerile lor morale şi intelectuale, împotriva tuturor tentaţiilor şi „evidenţelor“ realităţii. Printre ei: Raymond Aron, Karl Popper sau Isaiah Berlin. Printre candidaţii respinşi îl regăsim pe Jean-Paul Sartre, marele scriitor şi filozof care n-a vrut sau n-a putut să spună „nu“ comunismului de tip sovietic. O categorie posibilă, azi, în epoca pe care autorul o numeşte a „reînceputurilor istoriei“, care să nu repete precedentele cedări la tentaţiile nonlibertăţii, în epoca libertăţii fără riscuri şi în supraofertă, poate fi cea a intelectualilor periferici.

Ei sunt numiţi „straddle“, cuvântul englez pentru oamenii împinşi la graniţa dintre acţiune şi gândire. Ei nu sunt capabili să ofere instrucţiuni de utilizare a vieţii şi a morţii în timp de criză, dar pot să deseneze hărţi, cu multe pete albe, şi direcţii, cu date de orientare, exagerate sau greşite. Ei creează înţelegerea unui anumit context al acţiunii, dar şi al urmărilor unor decizii. Spre deosebire de economiştii care s-au lăsat seduşi de „excitaţia metodică a aparenţei preciziei“, hibrizii periferici care sunt intelectualii publici n-au susţinut nimic precis, n-au dat lecţii, n-au câştigat avuţii prin speculaţii financiare. Spre deosebire de politicieni, care n-au făcut nimic sau, când au făcut, ne-au spus că totul e bine în cea mai bună dintre lumi, „straddlerii“ n-au făcut decât să amenajeze treptat calea unei înţelegeri a posibilităţii sfârşitului lumii.

Acum nu există acea dinamică ce spulberă şi înlocuieşte statu-quoul, despre care vorbea Aristotel. În criza de-acum funcţionează o stare de neputinţă mânioasă, neînţelegere şi frică. Ici-colea vor fi explozii în momente şi locuri la care te aştepţi cel mai puţin. „Vom avea însă parte de un deceniu al sărăcirii mute a multor oameni, un deceniu în care înţelegerea contextului şi a direcţiei acţiunilor noastre va rămâne de primă importanţă.“

Poate că această concluzie a ultimului text semnat de Ralf Dahrendorf are ceva din dramatismul spectacular şi oarecum inutil al cerinţei celei de-a doua autopsii a lui Michael Jackson. Un bemol de raţionalitate în lumea dominată de „Thriller“ nu strică niciodată.

[miril]

Les...Nuteles pierzaniei?

http://www.cotidianul.ro/ce_s_a_ales_de_haremul_politic_al_lui_basescu-90663.html

http://www.adevarul.ro/articole/inceputul-sfarsitului-1.html

[miril]

Un articol de continut:

Neprezidenţiabilul Băsescu Rodica Ciobanu Gandul

Traian Băsescu dă semne că nu mai vrea să candideze la preşedinţie. N-am văzut vreun prezidenţiabil cu un comportament mai neelectoral ca al său şi niciun şef de stat mai neglijent cu propriu-i statut politic. Traian Băsescu se poartă ca şi cum nu-i pasă ce ar putea crede alegătorii despre el, trecând cu uşurinţă de la o ipostază la alta, în funcţie, parcă, de dispoziţiile de moment. Are simptomele neprezidenţiabilului, adică ale aceluia nepotrivit cu rolul de aspirant la şefia statului. Azi, conduce şedinţa de guvern, cu un aer grav, responsabil, mâine se înfurie, dacă i se cere părerea despre un ministru care şi-a bătut joc de banii publici. Acum, vorbeşte despre măsurile de depăşire a crizei economice, peste puţin timp aruncă vina pe Comisia Europeană pentru faptul că Executivul le întârzie cu bună ştiinţă. A reuşit să-şi îndepărteze intelectualii de dreapta, decretând nevoia de „tinichigii” şi dispensarea de „filosofi”, şi a plonjat în festivismul servil al serbărilor po****re, regizat de PD-L cu recuzită folclorică. Din când în când, îşi exercită autoritatea pe unul din puţinele şantiere ale patriei, ameninţându-i pe impasibilii „regi ai asfaltului” că îi va verifica săptămânal. Şi, ca degringolada să nu se oprească, numai în ultima lună a comis două greşeli elementare.

Prima dintre ele o reprezintă lipsa de reacţie adecvată în cazul Ridzi. Preşedintele care s-a grăbit să se pronunţe în situaţii de corupţie sau proastă gestionare a fondurilor mai puţin clare a evitat să o facă şi de această dată, enervându-se ori de câte ori a fost întrebat. Faptul că ministrul Tineretului şi Sporturilor se mai află încă în funcţie la o lună de la izbucnirea scandalului, că prim-ministrul Emil Boc şi PD-L îi sunt solidari chiar dacă, de fiecare dată când i se pronunţă public numele, Monica Iacob Ridzi mai găureşte o dată, cu tocul, imaginea guvernului şi partidului, îndreptăţeşte opinia că ea se află sub protecţie prezidenţială, ştiut fiind că demiterile şi numirile în actualul Cabinet se fac numai cu acordul prealabil al lui Traian Băsescu. Datorită atitudinii sale tolerante, cât şi datorită legăturilor dintre doamna Ridzi şi EBA, mezina europarlamentar a preşedintelui, Traian Băsescu se asociază, direct cu cazul, adică cu găurile negre care au înghiţit 600 000 de euro dintr-o sorbire. Rece ca sloiul, ministresa nu are nici cea mai mică apăsare, nu-i deranjează fardul nici o umbră de emoţie, fiind unul din personajele politice cele mai lipsite de jenă, văzute până acum. Fiecare zi în plus a acesteia, în guvern, va fi plătită electoral de prezidenţiabilul PD-L, ai cărui adversari vor da „refresh” scandalurilor politice, în campanie.

A doua eroare o reprezintă agresivitatea crescândă faţă de presă, pe care orice candidat cu intenţii serioase încearcă măcar să nu o obstrucţioneze, dacă nu şi-o ia drept aliat. Traian Băsescu procedează exact pe dos. Cinci ani de zile i-a insultat pe ziarişti, numindu-i „găozari”, „împuţiţi”, „tonomate”, „păsărici”, „securişti”, ajungând ca, recent, să-şi asmută gărzile de corp asupra lor („Ia-o pe fata asta şi du-o de aici!”, i-a zis, nervos, unui bodyguard, arătându-i o reporteriţă, care îl însoţea, la distanţă, cu microfonul deschis). Aici nu este vorba de lupta cu „mogulii” media, ci de aversiunea neînfrânată faţă de ziariştii de teren, aceia care trudesc ca să ofere publicului informaţii şi imagini despre demnitari, adeseori singura modalitate prin care cetăţenii pot să afle cine sunt, de fapt, aceia pe care i-au ales. Un minim simţ de conservare i-ar fi şoptit că telespectatorul va simpatiza, mai curând, cu tânărul reporter agresat că-şi face meseria, decât cu preşedintele atotputernic şi dispreţuitor, dar se pare că Traian Băsescu l-a pierdut şi pe acesta. În 2004, a câştigat având mare parte a presei de partea sa, astăzi, prin eforturi proprii, a pierdut-o. În luna iulie 2009, nu mai este candidatul nimănui, nici măcar al lui însuşi.

[Bancaru]

Eu am senzatia ca zilele astea poate sa apara papa Benedict al 14-lea cu dosarul de ******** al lui Basescu si tot ia 52% in turul 2. Eu m-am resemnat. Inca 5 ani de prostie, mizerie, mitocanie, umilinta si hotie. Plus multe altele. MOUYAE Basaesko.

[miril]

Partea cea mai interesanta, dupa mine, dintr-un interviu cu urmari, pardon, urmare:

http://www.gandul.info/interviurile-gandul/plesu-in-dialog-cu-ctp-presedintele-basescu-nu-poate-intra-in-rolul-institutiei-pe-care-o-reprezinta.html?14206;4625366

"Principalul reproş pe care-l fac eu preşedintelui este că el nu poate intra în rolul instituţiei pe care o reprezintă, fiindcă are o personalitate individuală mult prea puternică. Or, fie ai o personalitate atât de puternică încât poţi să ţi-o şi domini şi să te acomodezi circumstanţei în care te-ai pus, fie o ai insuficient de puternică, dar foarte conturată, şi atunci modifici toate lucrurile din jurul tău ca să se potrivească cu temperamentul şi opţiunile tale. Când eşti în situaţia de preşedinte, faci şi lucruri care nu-ţi plac prea mult, dar trebuie să le faci. Eu sunt sigur că dacă dl preşedinte ar avea de ales între un dialog cu un omolog al lui dintr-o ţară a Uniunii Europene şi o inspecţie inopinată la şantierul Giuleşti, fără să stea pe gânduri ar prefera şantierul. Acolo se simte el mai util, acolo se simte bine".

[Bancaru]

"Pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, românii aduşi mai mult sau mai puţin obligat reacţionau prin a-şi transcrie propriile texte cu „L mare” sau „l mic” în expresia „futu-l” pe respectivele buletine."
C.T.P.

[Luci@n333]

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/858445/Ziua-in-care-justitia-romana-nu-a-mai-existat/
Incredibil cum se rezolva litigiile salariale pentru astia... in ce secol suntem? ce continent e asta?

[miril]

CTP in urmarire, prin...urmare:

http://www.gandul.info/interviurile-gandul/plesu-in-dialog-cu-ctp-partea-a-ii-a-expresia-intelectualii-lui-basescu-e-la-fel-de-aiurea-ca-tonomatele.html?14206;4627891

http://www.gandul.info/opinii/o-fosila-vie-ridzicola.html?4237;4627991

A propos de articolul pus de Lucian cu ce se intampla cu greva celor din justitie si nu numai, lipseste o lege care sa hotaresca ingradirea grevelor prin reglementari stricte, in trepte, al celor care lucreaza direct cu po****tia, in justitie, sanatate, invatamant, spre ex.

[Bancaru]

@Lucian

Ieri spuneam, fara sa fi vazu articolul, dar am vazut la Realitatea ce au facut astia. Practic justitia este stat in stat. Nu ai ce sa le faci. Este urmare a aservirii in fata celui dintai jurist al tarii.

[Luci@n333]

@Lucian

Ieri spuneam, fara sa fi vazu articolul, dar am vazut la Realitatea ce au facut astia. Practic justitia este stat in stat. Nu ai ce sa le faci. Este urmare a aservirii in fata celui dintai jurist al tarii.

Am putea eventual sa fugim toti din tara, p%!a munca, rezulta o lipsa de bani din impozite/taxe, se dizolva statul si astfel ramane un loc mic si gol pe harta Europei care o sa se lipeasca de Moldova. :). Este si asta o posibilitate :-?

[miril]

...si uite asa vom face Transnistria mare :D. Sa ne lipim bine!

[miril]

HAI PROGRESUL!

http://www.cotidianul.ro/isarescu_misu_sau_tanasescu-91482.html

[miril]

Despre neajunsul de a fi nascut...roman.

http://www.cotidianul.ro/ionescu_tinicheaua_lui_ionesco-91633.html

[miril]

Muma si ciuma:

Simfonia tăcerii în Ridzi minor Liliana Ruse Gandul

Înţelege cineva autismul preşedintelui Traian Băsescu în scandalul Ridzi? „Nu mă duceţi în subiecte minore pentru mine. Ăsta este un subiect care ţine de Parlament, de partide, de premier. În ceea ce priveşte viaţa parlamentară, nu e treaba mea, este treaba altora“, le-a spus Băsescu, vineri, jurnaliştilor. E, ce-i drept, un pas înainte faţă de „e problema premierului”, deşi n-am înţeles dacă „subiectul minor” era scandalul sau suma de 700.000 de euro tocată de ministrul Ridzi.

Noua atitudine prezidenţială contrastează strident cu ieşirile şefului statului din timpul guvernării Tăriceanu. Ajutat de procurorii anticorupţie şi cu largul concurs al miniştrilor, Băsescu a decimat politic Executivul, făcând din aproape toţi oamenii lui Tăriceanu personificări ale corupţiei şi incompetenţei. Ministrul Justiţiei Tudor Chiuariu era „tânărul mafiot obraznic”. Ministrul Economiei Codruţ Şereş – omul „băieţilor deştepţi” din energie. Succesorul acestuia, Varujan Vosganian – armeanul incompetent căruia „îi duduia economia în cap”. Ministrul Educaţiei Cristian Adomniţei – „corigent la construcţii, singurul domeniu la care se pricepe”. Premierul însuşi – marioneta grupurilor de interese. Pe atunci, corupţia, rămasă în cele mai multe cazuri doar la nivel de acuzaţie, nu era pentru preşedinte un subiect minor. Acum, când guvernul a cărui paternitate şi-a asumat-o se confruntă cu primul caz clar de drenare a banilor publici în buzunare private, Traian Băsescu şi-a amintit că legea fundamentală îi limitează mandatul la pacea în Orientul Mijlociu, viaţa de şantier pe autostrada Bucureşti – Ploieşti şi tranzacţionarea recoltei la capul tarlalei.

Am auzit zilele acestea tot felul de explicaţii, multe contradictorii, pentru muţenia preşedintelui în cazul Ridzi: că nu mai candidează şi jocul politic nu mai are nicio miză pentru el; că, dimpotrivă, îşi pregăteşte candidatura ca independent şi scandalul este pretextul pentru desprinderea de coruptul Partid Democrat-Liberal; că face presiuni asupra DNA să treneze ancheta care ar duce către Elena Băsescu şi campania acesteia pentru euroalegeri; că a pierdut controlul asupra DNA şi că gruparea care îi manevrează pe procurori are tot interesul ca Parchetul să se mişte cât mai încet iar imaginea preşedintelui să iasă cât mai boţită. Europarlamentarul PD-L Cristian Preda spunea, săptămâna trecută, că partidul şi premierul Emil Boc trebuie să se descotorosească de Monica Iacob Ridzi. În caz contrar, ochii publici se vor îndrepta către Boc şi premierul va fi cel care va avea de suferit. Cred că dl. Preda se înşeală parţial. Nimeni nu va privi către Palatul Victoria, întrucât aşteptările publice faţă de premier sunt nule. De la Emil Boc nu poţi aştepta nici măcar să câştige concursul de cosit cu Grigore Cartianu. Ochii alegătorilor se vor îndrepta, dacă nu au făcut-o deja, tot către Traian Băsescu, omul care a creat şi girat guvernul. Cu cât preşedintele amână să se pronunţe în cazul ministrului Tineretului, cu atât tăcerea lui devine mai asurzitoare şi duce cu gândul, dacă nu la suspiciuni de complicitate, la lipsa de consideraţie pentru cei cărora le-a promis, timp de cinci ani, că nu va tolera corupţia, indiferent de culoarea ei politică.

[miril]

O abordare inteligenta, cu putere de generallizare, a unui subiect delicat:

Paradoxuri religioase Nicolae Manolescu Adevarul

Partizanii burqăi vorbesc, ei, uneori în numele aceleiaşi Revoluţii, invocând libertatea, egalitatea şi fraternitatea întru apărarea dreptului de a purta voalul islamic.

Nicolae Manolescu CRITIC LITERAR Tot mai des, în ţările noastre devenite peste noapte multietnice pot fi văzute femei de orice vârstă cu obrazul sau cu întreg corpul acoperit. Numit burqa, acest voal negru, asemănător cu chadriul afgan, prilejuieşte, în Franţa mai ales, dezbateri aprinse. Nu întâmplător. Nicio ţară nu face atâta caz de laicitatea pe care Franţa o datorează spiritului Revoluţiei de acum două secole şi mai bine.

Partizanii burqăi vorbesc, ei, uneori în numele aceleiaşi Revoluţii, invocând libertatea, egalitatea şi fraternitatea întru apărarea dreptului de a purta voalul islamic. Şi nu este diversitatea, cuvânt care a luat locul minorităţii de orice fel, aceea care face acceptabil portul unui veşmânt specific? Aici apar cel puţin trei paradoxuri.

Referinţa la egalitate este cât se poate de ciudată, într‑un context în care e vorba de o teribilă discriminare. A femeii. Care nu este, iată, stăpână pe propriul ei corp şi, în definitiv, pe propria persoană. Faptul că uneori femeia însăşi doreşte să se ascundă sub burqa n-are nicio importanţă.

O tânără musulmană îşi mărturisea o astfel de dorinţă, după ce găsise în religia ei leac pentru un suflet şi un trup lezate de mizeriile vieţii. Îi putem respecta dorinţa, dar nu putem face din ea lege. Ar fi ca şi cum am socoti normală maltratarea femeilor de către bărbaţii lor, fiindcă unele dintre ele se supun de bunăvoie, din dragoste, de frică sau din masochism, unui astfel de tratament umilitor.

Al doilea paradox se referă la fraternitate. Nu e absurd să reduci ideea profund umană, nu doar creştină, a solidarităţii dintre oameni de toate rasele, etniile sau religiile la o legătură exclusiv în interiorul unui grup anume de indivizi uniţi prin rasă, etnie sau religie? Să-i excluzi dintre fraţii tăi pe toţi ceilalţi? Şi, încă, marcând diferenţierea printr-un simbol clar de apartenenţă. Dintr-un principiu universal, fraternitatea se transformă într-unul de tip masonic. Umanitatea însă în întregul ei nu este o masonerie.

În sfârşit, există voci care cheamă, în cazul portului burqăi, la respectul cuvenit tradiţiei. De acord. Cu două precizări. Prima este că acest respect trebuie să fie liber consimţit de către fiecare şi, de ce nu, înţeles cu adevărat în natura lui. Devenit obligaţie colectivă şi nemeditată, îşi pierde valoarea, ca orice fanatism.

A doua precizare este că, dacă toate comunităţile umane îşi au tradiţiile, unele foarte vechi, respectarea lor este o problemă a conştiinţei individuale, şi nu o normă a comunităţii. Ar fi nefiresc ca omul contemporan cu computerul să observe nişte ritualuri tribale create de strămoşi ai lui, care îşi aduceau ofrandă zeilor propriii copii, fiindcă aşa le cerea religia lor.

[Bancaru]

Despre neajunsul de a fi nascut...roman.

http://www.cotidianul.ro/ionescu_tinicheaua_lui_ionesco-91633.html

Da. Interesant. De acum inainte eu voi fi Bancaro. Pot sa mai sugerez si Krapolax.

[miril]

...Mirillo? Sau Itko sau, si mai bine, Itku O?

[miril]

Bancaru, fiti atenti ce faceti cu democratia! Ce...placinta a cazut pe capul...Progresului. Penibil!

[krapulax]

placinta

reactzii din bloguri via cotidianul

istudor:
Reactia sa, cine i-a cerut-o?, in cazul Ridzi, ca e de vina Tolontan si e de vina politicianul, care politician? ala care a profitat de munza (sic!) ziaristului?, e o imboulire definitiva a presedintelui. Drum bun in campania prezidentiala! Pe mine,ieri mult, azi definitiv, m-ai dezamagit… sigur sint un vierme.

A, si fetita Ritzi cica vrea s-o ajute pe viitoarea ministeresa a Tineretului. Pe cine? Pe Placinta. Hahahahahaha. Astia vor doar sa ridem, nu ne mai lasa sa facem si noi o gluma, o mani****re, o minciuna.

costi rogozanu

A fost un discurs bun al lui Traian Basescu. Si-a executat scurt omul, pe Ridzi. Cam asta e motivul pentru care tipul e de neinvins la alegeri, pentru ca poate sa execute un locotenent cind acesta face un pas care sa-i pericliteze pozitia. Cred ca singurul lucru care a salvat-o pe Elena Basescu a fost certificatul de nastere.
Unde era Sarbu in enumerarea mogulilor? Cele mai scumpe interventii si cele mai de impact stiri in emisiuni si buletine de mare audienta cu Elena Basescu preelectorala au fost la ProTV. Realitatea si Antena3 sint acuzate de incasarile din campania electorala.
Nu sint convins ca Elena Basescu a fost smulsa din jocul periculos asa de repede cum a spus tatal sau. A profitat din plin din intelegerea murdara intre politicieni si presa, cum a spus domnia sa.
Asta cu banii negri platiti de politicieni televiziunilor trebuie probata cu nume: si de politicieni, si de jurnalisti. daca nu vrem sa facem democratie asa, in general.
Discurs beton, omisiuni interesate, schimbare de directie catre media. si-a salvat si fiica pentru moment. Si a facut si pe toata lumea sa uite ca a fost ziua lui Geoana azi…

cristian teodorescu:

Am pronosticat azi, în redacţie, că tot azi Monica Ridzi va demisiona. Nu credeam că o va face din proprie iniţiativă şi continuu să nu cred asta. Însă, dacă vă amintiţi, Traian Băsescu a spus cu cîteva zile în urmă, că nu vrea să discute despre subiecte minore, dar că va ţine miercuri o conferinţă de presă. N-a fost miercuri, a fost marţi. Traian Băsescu i-a făcut o concesie Monicăi Ridzi vorbind despre remanierea guvernului, ceea ce nu mi se pare că e cazul, decît dacă pentru Traian Băsescu schimbarea unui ministru demisionar e cît o remaniere. Apoi preşedintele s-a lansat împotriva trusturilor de presă care cumpără ştiri. Dar cînd ştirile sînt ambalate ca publicitate de Ziua Tineretului, televiziunile sînt de vină sau ministerul condus de Monica Ridzi? Dl Băsescu n-a rostit nici măcar o singură dată azi numele fiicei sale, beneficiara oalelor sparte de Monica Ridzi. Iar cazul minor de acum cîteva zile s-a agravat brusc pentru preşedintele României. Şi de vină nu e dna Ridzi, e presa? Iar fiica dlui Traian Băsescu e chiar o victimă în această afacere? Azi Traian Băsescu a încercat să mute atenţia de la Monica Ridzi asupra presei. Nu că mi se pare incorect, e chiar incorect.

[miril]

Discurs beton, da. Daca tara este pe masura. Cu placinte, inainte, vreau sa spun. Si uite cum se preia mumos spalarea banilor publici pentru o campanie electorala majora. Ridzicol, bre! Si multa prostie.

[Bancaru]

Acum vreo 3 luni fiica cea mare era tinta unui tir de intrebari (si retorice) de unde bre, nene, atat banet? si asa apare dilema (http://www.youtube.com/watch?v=8NH4uAtmNL4). Nu stiu cum a reusit, dar nu mai zice nimeni nimic de asta. L-a arestat pe Becali, adica. Acum, cand satenii au aprins capitele ca sa fac alumina in sat, pe problema Lenuta Basescu a Mica, o baga pe Rizdii la ***** ca sa nu se porneasca tavalugul. Plus cativa *****i prin presa care nu fac altceva decat sa ii sufle in popou. Si ce sa va mai zic eu? Votati linistit pe Basescu. Somn usor!

[krapulax]

e cald, capetanos a semnat, asa ca nu va retin decat cu finalul articolului lui dorulet bushcu:

Cât despre acel „Aveţi grijă ce faceţi cu democraţia!“ aruncat de Traian Băsescu în obrazul tuturor, eu zic că avem grijă, domnule preşedinte. După ce-i daţi dumneavoastră drumul, noi suntem gata să trecem asta cu vederea şi s-o luăm şi de nevastă. Chiar dacă, aşa cum bine puteţi vedea în oglindă, ne face mereu copii cu probleme

[Bancaru]

hahahahahahahahahahahaha... Complexul lui Oedip.

[miril]

A propos de articolul CTP-ului pus de mine si pe Politica, am remarcat un comentariu:

http://www.gandul.info/opinii/presedintele-saracilor-cu-duhul.html?4237;4643228

""articolele lipsite de echivoc , cum este acesta de mai sus , au un excelent caracter de testare .forumul dezvoltat de el are prilejul de a ne face sa intelegem de ce romania fara conspiratia de afara era si astazi alaturi de cuba si rpd coreea . aici se dezvolta acel sindrom al victimei care dezvolta o relatie bizara cu tortionarul .oameni a carora demnitate, inteligenta si bun simt sunt calcate in picioare, ignorate ,scuipate , de "felina politica" de la cotroceni , t.basescu isi declara imediat pe postarile de mai sus "dragostea eterna si neconditionata" .nu-i intereseaza nici un argument , nu-i afecteaza nici o furaciune ...ei vor un singur lucru : t.bassescu sa mai fie 5 ani presedinte ....exprimamnd fara nici o cauzalitate nevoia lor pentru aceasta forma de a fi siluiti, trebuie sa intelegem ca o buna parte a acestui popor s-a simtit chiar foarte bine in timpul comunismului cand un alt " bula" avea succes "cu poporul si pentru popor " . noi , atunci , credeam ca toata lumea intelege minciuna dar, iata ca ne inselam .urmasii celor ce-l admirau neconditionat pe ceasca au acum un nou obiect de adulare ! pentru unii si masturbarea este o placere""!

[krapulax]

„V-o puteţi închipui pe doamna Ridzi băşindu-se? (http://www.gandul.info/opinii/o-fosila-vie-ridzicola.html?4237;4627991)“, întreabă Cristian Tudor Popescu în editorialul lui de vineri din Gândul. O-ho-ho, cum să nu! Bineînţeles. Dar, pînă acolo, nu poţi să nu te întrebi dacă a scris vreodată CTP-ul cu tot atîta violenţă şi despre marii mastodonţi căcăcioşi şi diareici de-a binelea ai corupţiei. Cum oare îşi găseşte în acest şoricel corupt, în acest gîndăcel al corupţiei, motiv să-şi verse furii mai potrivite pentru un Năstase, pentru un Necolaiciuc, Mitrea, Nica? Răspunsul e simplu şi psihanalizabil: CTP-ul o place pe Ridzi. Din start, felul cum s-a exprimat CTP-ul te trimite la o erecţie (http://www.toonpool.com/user/589/files/erection_problems_353225.jpg).

Dintre toate exprimările posibile, CTP a ales una foarte senzuală. Cînd te gîndeşti la o tînără frumoasă, chiar dacă coruptă, că se băşeşte, e evident. Iar restul editorialului e doar o acoperire care nu reuşeşte să înlăture mirosul greu de sex care iese prin toţi porii din şliţul editorialistului.
Pe CTP, e clar, limbajul civilizat nu-l încape. Simte că vrea să dea în cap. Ar vrea o revoluţie, o răsturnare a regulilor, un care pe care în care el să fie de partea săracilor, a gloatei care va ataca palatul şi-şi va face dreptate. Cînd scrie „V-o puteţi închipui pe doamna Ridzi băşindu-se?“, deja vedem filmul cu el urcînd cu săbioiul de om sărac scara spre iatacul unde doamna Ridzi, îmbrăcată doar într-un generos decolteu îndesat cu sutele de mii de euro, trage pîrţuri de frică sub plapumă. Răsculatul e gata s-o omoare. Dar, înainte de a-i da în cap, o s-o violeze.

[miril]

CTP nu-mi place si in acel articol a facut o magarie fie ea si calculat voita, o tautologie necesara. In Catavencu...de mai sus, nu stiu ale cui sunt de fapt fanteziile. Oricum, in articolul de astazi a pleznit...bine. Altfel...niste burgheji:

http://www.money.ro/interviu/patriciu-as-cumpara-cladirea-guvernului-daca-statul-ar-fi-dispus-sa-vanda.html

[miril]

ICR si sss... Secret!

http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-07-18&id=33651

[miril]

Mi-a soptit o pasarea, nu spui de pe ce craca, despre cineva pe care l-am apelat candva...OT-reapa:

http://www.1801.ro/blog/florinchilian/jurnalul-2/tudor-octavian-antologia-rusinii-dupa-virgil-ierunca/

http://florinchilian.ro/

Daca ati uitat cumva...Nu uita Darie!


"Domnului Tudor Octavian

Sunt un suporter vechi al echipei Progresul/Fc National si articolul domnului Tudor Octavian, al doilea pe aceast subiect, in mai putin de un an, ma revolta si imi lasa un gust mai mult decat amar, nu numai in gura. Sunt scarbit, cu alte cuvinte, ca sa fiu sincer! Nu cunosc cauzele care au dus la scrierea acestui articol si nici motivul real al lui TO de a se repeta, la interval scurt, dar afirm din capul locului ca demersul jurnalistului si scriitorului, in acelasi timp, TO, este umilitor pentru cei care au suferit alaturi de echipa Progresul ani de zile, foarte nedrept in continut, analizand istoria acestui club de-a lungul timpului, si profund indoielnic, deontologic, avand in vedere ca menirea unui jurnalist de substanta nu este sa dea verdicte si sa condamne, ca in acest articol, ci sa investigheze si sa analizeze, daca este in stare, cauzele care au dus la o anumita stare de fapte, in acest caz, lipsa actuala de suporteri a unei echipe de traditie cum este Progresul/FC National.

Orice om de bun simt, apelativul nu-mi apartine, care cunoaste cat de cat istoria relativ recenta a fotbalului romanesc, stie ca echipa bancara a avut mult mai multi suporteri in tribune, in istoria sa zbuciumata, decat insinueaza domnul T. Octavian. Cine a avut bucuria sa vada, pe vremuri, cuplajele bucurestene, stie ca Progresul avea, in acele vremuri, in jur de 10 (zece) mii de suporteri fideli. Inainte de a se fi repezit sa arunce cu dezinformatii si verdicte absolute pe blogul GSP, domnul Octavian ar fi trebuit sa merga in arhive si sa scotocesca adevarul. Nu stiu de ce nu a facut-o, desi asta-i cere meseria, dar, indiferent de cauza, jurnalistul da dovada in acest articol, daca nu de rea intentie, in cel mai rau caz, de o superficialitate condamnabila, in cel mai bun caz, cu atat mai mult cu cat se exprima sigur si categoric asupra fenomenului FC National. Vreau sa-l informez pe jurnalist ca echipa, paradoxal numita bancara, a fost o echipa defavorizata sistematic pe vremea dictaturii ********ocomuniste a Odiosului. Buldozerele ceausiste au daramat Dealul Spirii, leaganul suporterilor progresisti, aceiasi calai, cei care si astazi inca activeaza in cadrul adevaratei Cooperative, etichetarea nu-mi apartine, au demontat bucata cu bucata stadionul Cotroceni spre a-l muta in parcul Dinamo, spre beneficiul echipei de trista amintire Dinamo Victoria, Parcul cu Platani fiind amenintat si el cu desfiintarea pentru linistea lichelelor cu epoleti din structurile MI si MApN, aceleasi lichele care au facut, la ordin, din echipele Dinamo si Steaua, echipele cele mai reprezentantive din istoria fotbalului romanesc, de atunci si de acum. Un jurnalist care si-ar fi facut cu adevarat meseria ar fi constatat, ca absurdul, nici de data acesta calificativul nu-mi apartine, fiinteaza in alta parte si in niciun caz nu este intrupat in destinul nemeritat al acestui club terfelit (si de Gino Iorgulescu et comp.) in numele Cooperativei ********ocomuniste, cooperativa care functioneaza bine merci si astazi, lucru cu adevarat curat…absurd si care, obesrv, nu-l nelinisteste nicidecum pe autorul articolului.

Domnul Tudor Octavian face apel la bun simt si este ingrijorat de absurdul existentei in liga 1 al unei echipe a carei retrogradare nu va fi plansa de nimeni, sau de putini, zice dansul care, mai rau ca Mafalda Mitica, se pare, le pre(a)zice pe toate. Trec repede peste modul cinic de a defini calitatea si dreptul la a regreta si (de)plange o anumita stare de lucruri, in opinia lui TO, si vreau sa-l confrunt cu fenomene cel putin la fel de absurde, anormale si paradoxale, existente in fotbalul autohton, de data recenta.

I se pare mai putin absurd domnului TO ca echipele cu palmares major si care ne reprezinta in Europa sunt, in continuare, echipele de sorginte ********ocomunista? Ii aduc aminte lui TO ca imediat dupa revolutie in ziarul Romania Libera, intr-un acces, de scurta durata, de a face dreptate, s-a propus desfiintarea acestor epifenomene comuniste si promovarea din divizia C in divizia A a unei echipe cu numele de Progresul Bucuresti. Desi minunea la romani a durat si mai putin decat cele sapte zile, faptul ramane ca si intrebarea, de ce (s-a dorit acest lucru)? Tot pe acest domn il intreb, ce este mai absurd, daca se poate folosi gradul de comparatie, sa ai 10-20 de suporteri fideli, care iubesc la o echipa traditia si istoria nedreapta sau sa sustii, din motive care tin daca nu de altceva, de localizare, o echipa nascuta peste noapte din ambitia de a hibridiza Bucurestiul cu Timisoara prin subventionari care tin, mai degraba, de sistemul de economie subterana decat de principiile economiei de piata, pe care vad ca TO, in aparent, le sustine. Si exemple asemanatoare, vezi si alte fuziuni pentru “incalzirea tribunelor pe principii…regionale”, sunt mult mai multe, dar ma voi opri aici.

In incheiere, vreau sa comentez putin si dreptul la regret si plans, pe care respectivul jurnalist il…aroga numai celor mai multi de…20. Nu fiti ingrijorat domnule Octavian, va asigur tovaraseste, ca retrogradarea si posibila desfiintare a Progresul nostru va fi regretata in ceruri si de marele Birlic si de Dem Radulescu, si de Dan Spataru sau Aurelian Andreescu, dar si de (adevarati) domnii Radulescu, Pavliu si alte mii de suflete progresiste aflate acolo sus, sau, in conceptia dumneavostra, sufletele din nefiinta nu conteaza? Cat despre pamanteni, simpatizantii Progresului sunt mult mai multi decat cei pe care cu obstinatie mai buna de alta cauza ii numarati dumneavostra prin tribune. Fiti fara grija, daca grija va preocupa, scarba de societatea unde dictatura celor puternici politicoeconomic manipuleaza dorintele celor multi…avizi de spectacol ieftin, de circ, ne tine deoparte de fenomen. Mai bine putini si “morti” vii decat multi si vii “morti”, domnule Tudor Octavian.

Si, in final, fiindca tot vorbiti de public si audienta, de data asta cititor, am inteles ca, daca as aplica criteriul dumneavostra de… masa, ar trebui sa propagam renuntarea la Dostoievski, GB Shaw, Faulkner, Monteverdi, Shostakovich, Gelu Naum sau……Tudor Octavian. Din nefericire pentru…dumneavostra, eu ma ghidez dupa alte principii si criterii decat cele facute public de dumneavostra, prin acest articol. Le-as pune sub acest dicton al unui mare ganditor…progresist si dramaturg, sunt sigur ca l-ati citit, poate: “The minority is sometimes right, the majority always wrong”.

Ah, am uitat inca ceva, va rog sa-mi faceti si mie cunoscut cand va va apare urmatoarea carte, nu de altceva, dar vreau sa va “trag personal de ureche” si vreau sa va cer, daca se poate, un autograf in nume personal, la prezentarea noii publicatii la viitorul targ de carti. Sa auzim si de bine si…HAI PROGRESUL! Cat s-o mai da!".


Cine doreste mai sa adauge ceva poate sa o faca pe blogul GSP, accesand, apasand pe unul din editorialistii cu blog, Blogsport-Rubricanzi (sic) GSP-Tudor Octavian.
Pentru Bancaru: Prietene, imi cer scuze pentru...copy-paste, de la sfarsitul articolului!

...la:

http://blogsport.gsp.ro/opinii/2007/04/21/o-echipa-dupa-care-nu-plinge-nimeni/

...si la:

Un raspuns Ot-ravit, Ot-repei:
Sper ca domnul...autor sa aiba rabdarea sa citeasca aceste randuri, pe care am fost fortat sa le scriu datorita continutului calomnios, neprovocat, al articolului respectivului, despre echipa preferata de mine si inca vreo SAPTE. Sper ca nici domnul de mai sus si nici cei care se ocupa de acest blog, ce cuvant, sa nu stearga randurile de mai joc. Poate ajuta, ce naivitate, pe cei care scriu fara sa gandesca, sa se abtina pe viitor, daca nu sunt in stare sa scrie in spiritul deontologic de care trebuie sa dea dovada orice jurnalist care se respecta. Sper sa ajute!
Stiam ca sunteti un scriitor mediocru, dar ca sunteti si o persoana mica la caracter si cu sufletul OT-ravit, asta am aflat anul trecut cand v-ati aratat pentru prima data, din plin, obsesia gratuita cu care va linistiti noptile triste, cum altfel, ale unei existente perifere (sic). Nu stiu ce v-a facut Progresul meu, obsesia dumneavostra perpetua, de va obositi neuronii chinuiti de propriul complex de inferioritate si rataciti de conexiuni perverse, ca sa vomitati acest articol stramb si neghiob ca autorul insusi. Chiar nu va este rusine, dl OT-reapa? Cu ce v-au gresit Maestrul Birlic, marele Dem Radulescu, simpaticul Ion Lucian, regretatii Dan Spatarul si Aurelian Andreescu, maestrul Corbeni, inimoasa Coca Andronescu, fratii Ursulescu, inteligentul Constantin Diplan sau frumosii anonimi care nu mai sunt printre noi, i-as pomeni printre multi altii pe Domnul Radulescu, Pavliu, Stirbu sau Popovici, unii plecati sus...acolo, altii plecati de mult, in pribegie, din cauza acelor ********ocomunisti care au facut din Steaua si Dinamo, echipele care au murdarit fotbalul romanesc dupa razboi, masluind tot ce se putea maslui in acesta tara uitata de Dumnezeu, dar plina de slugoi ca dumneavostra. Eu cred ca, de fapt, va pute constiinta, aia mica si schilodita de re-muscari (sic), ca nu sunteti in stare sa spuneti lucrurilor pe nume, adica ADEVARUL, printre altele si despre acesta echipa care, printre putinele, poate dovedi ca a fost nedreptatita de sistemul clientelar la care dumneavostra si multi colegi de breasla ca dumneavoastra faceti coada pentru temenele si atunci, inainte de revolutie, si acum, cand vi se scurg balele la toti, dupa un rating frumos. Unde erai domnule OT... cand noi progresistii eram in jur de vreo 10 (zece) mii pe Republici sau "23" ca sa ne bucuram de frumoasa si boema echipa din Doctor Staicovici, echipa nemuritorilor Mateianu, Ozon, Mandru, Soare, Caricas, Dinulescu sau Stirbei, printre altii, sau, cea de mai tarziu, pe care ne-au mancat-o hienele sistemului, cu Dudu, Beldeanu, Nastase, Dumitriu IV, Filipescu, Kassai, Tanasescu si Mircea Sandu, rezerva, printre altii? Unde erai scribentule bont cand Odiosul darama cu buldozerul paranoiei Dealul Spirii, leaganul progresistilor, lasand mii de oameni nevionovati fara acoperis si in pragul suicidului. Unde erai scriitor fara sira spinarii dar cu memorie de Korsakow cand tribunele stadionului Progresul erau desfacute bucata cu bucata, pentru a fi mutate in Groapa in numele Victoriei...socialismului? Unde te aflai tovarasul Octavian cand la doua luni de la revolutie, in putinele momente de luciditate si sinceritate, s-a propus desfiintarea adevaratelor hibride ale fotbalului dambovitean si promovarea din C in A a unei echipe pe care pohta dumitale de mancat...ce nu trebuie, ii terfeleste memoria si ii umileste, inca o data, pe cei care au rezistat pana la capat, in numelele... Progresului. Si atunci, cand am refuzat sa ni se dea ceva care ni se luase si acum cand tot felul de mediocrii juiseaza la retrogradarea ticluita de un Mitica si de o sleahta de lepre, printre care si unii care se intituleaza jurnalisti, sa le fie la ei acolo, noi progresistii, atatia cati am mai ramas vom da dovada de demintate si ne vom duce necazul si durerea cu fruntea sus si spatele neplecat caci stim ca iubirea pentru acesta echipa calcata in picioare de toti marlanii nu poate fi dictata de poticnirile marunte ale unui ziarist sau altul sau al unor demnitari fara scrupule precum Mitica Dragomir si rezerva Mircea Sandu. Sa-ti fie rusine, Octaviane, daca ai asa ceva! Mai bine putini si devotati decat multi si hibridizati. Nu mor caii cand vor...jigodiile! HAI PROGRESUL!

Acesta a fost un mesaj pentru batranul schizofrenic numit Tudor Octavian .

[miril]

Un marinar in tangaj:

Băsescu evaluează pagubele produse de scandalul “Ridzi” Constantin Toma Gardianul

Monica Iacob Ridzi a plecat, dar scandalul continuă. Aşteptată câteva săptămâni bune, reacţia preşedintelui Traian Băsescu a venit de-abia în seara zilei de marţi 14 iulie. Ca de obicei, şeful statului a pus paie pe foc, sau, după cum spun adversarii săi, a creat o nouă diversiune, pentru ca prin perdeaua de fum a acesteia să limiteze pagubele colaterale provocate de afacerea “2 Mai”.

Coaliţia dintre moguli şi politicieni
Preşedintele Traian Băsescu a aruncat o nouă fumigenă. Asta s-a-ntâmplat la Cotroceni în seara zilei de marţi 14 iulie. Şeful statului cuvânta la ceremonia de învestire a doamnei Luminiţa Plăcintă în funcţia de ministru al Tineretului şi Sportului. La acest eveniment, d-l Băsescu a arborat o figură severă. Se impune precizarea că Traian Băsescu, în ciuda faimei sale de bun “comunicator”, are puţine mijloace de expresie. Bunăoară, în apariţiile publice, preşedintele este ori glumeţ până aproape de limită şi hăhăit cât cuprinde, ori e crispat, tăios şi antipatic. Cale de mijloc nu există.
Marţi, Traian Băsescu a optat pentru mina războinică. După ce a făcut-o varză, fără să o numească, pe demisionara Monica Iacob Ridzi, el a aruncat grenade către presă. Preşedintele a deplâns cârdăşia dintre unii oameni politici şi “anumite trusturi media”. Astfel, nişte televiziuni “au luat decizia eroică” de a nu primi, oficial, plată pentru prestaţiile din ultima campanie electorală, urmând ca ulterior, partidele să vină la casierie cu bani “neînregistraţi”; în acest context, el a insistat pe faptul că fiica lui Elena a renunţat la difuzarea clipurilor sale electorale fix în ziua de 29 mai, când el, domnu’ Băsescu, a aflat de “monstruoasa coaliţie” dintre “moguli” şi politicieni. Şeful statului a uitat că pe 31 mai clipurile cu şi despre EBA se transmiteau într-o veselie…

Situaţii asemănătoare, abordări diferite
Negru de supărare, pentru că, nu-i aşa?, situaţia e destul de tulbure, Traian Băsescu a lăudat activitatea comisiei parlamentare care a anchetat cazul “Ridzi”. Dar, cum nimic nu e prea bun pentru domnu’ preşedinte, şefa comisiei cu pricina l-a scos din sărite pentru că s-a ante-pronunţat, adică s-a apucat să încadreze juridic faptele Monicăi Ridzi. Ei bine, Alina Gorghiu s-a comportat, zicea d-l Băsescu, exact ca Ana Pauker prin anii ’50.
La acest punct al discursului prezidenţial, ne-am amintit brusc de o altă apariţie a lui Traian Băsescu, în care zicea că nu vede nimic rău în faptul că Gabriel „Puiu” Popoviciu a investit un miliard de euro în mega-afacerea “Băneasa Rezidential”. Sigur că preşedintele poate, ca tot omul, să aibă opinii, numai că atunci, Traian Băsescu a emis o părere favorabilă lui Popoviciu, taman când respectivul era în plină anchetă judiciară. La vremea respectivă, contestatarii d-lui Băsescu au făcut tărăboi şi i-au reproşat că “organele” care îl anchetau pe Popoviciu au interpretat zicerea prezidenţială ca fiind un semnal şi s-au grăbit să pună batista pe ţambal. Dovadă că despre scandalul “Popoviciu” nimeni nu mai zice nimic.

“Test pentru oligofreni”
Bineînţeles, alocuţiunea de marţi seară a stârnit un val uriaş de comentarii. Unul dintre cele mai dure i-a aparţinut lui Cristian Tudor Popescu. Într-o intervenţie telefonică, el a declarat în emisiunea “Realitatea te priveşte” de marţi 14 iulie: “Este vorba despre un test pe care d-l preşedinte Traian Băsescu îl face în legătură cu po****ţia acestei ţări. Adică, mai exact, parcă ar vrea să afle câţi oligofreni există în România. E un sondaj pe care îl întreprinde d-l preşedinte. (…) Vreme de două-trei săptămâni, dumnealui nu a reacţionat în niciun fel în acest scandal. După aceea a apărut cu o declaraţie că povestea asta «e o chestiune minoră», că nu-l interesează şi că e treaba Parlamentului. Acum, în momentul demisiei d-nei Ridzi, nu mai este o chestiune minoră. Brusc, a devenit o conspiraţie (mondială, probabil) a mogulilor. Nici un cuvânt despre banii care lipsesc…”
În aceeaşi emisiune, şi Victor Ciutacu a avut o intervenţie interesantă. “Domnişoara Băsescu a intrat în seara zilei de 28 mai în direct la «Vorbe grele» vreme de un ceas. (…) O să-l dezamăgesc pe d-l Băsescu. Am refuzat orice târg financiar propus de echipa de campanie a domnişoarei Elena Băsescu. A existat o sugestie – ca să fiu foarte procedural – şi le-am spus că nu mă interesează nici un «deal», nici cu fata preşedintelui, nici cu preşedintele Băsescu, nici cu staff-ul de campanie al domniei sale. Oamenii au fost eleganţi, au priceput ceea ce era de priceput: «Ciutacu e un tâmpit, nu pune botu’, mergem gratis!»”

Singurătatea preşedintelui de cursă lungă
Analizând cuvântarea lui Traian Băsescu, Mugur Ciuvică a spus miercuri 15 iulie la “Sinteza zilei” că “preşedintele nu poate să-şi editeze frazele”. Din acest motiv, discursul prezidenţial a fost stupid. Or, ăsta este un semn de slăbiciune din partea lui Băsescu, pentru că el a ajuns preşedinte, între altele, şi prin calitatea discursului său politic. Intenţia lui Traian Băsescu a fost să facă din Monica Iacob Ridzi o victimă a presei.
Profesorul Bogdan Teodorescu a afirmat la rândul său că preşedintele a intuit că scandalul “Ridzi” tindea să devină subiectul verii. De aceea a dat semnalul retragerii Monicăi Ridzi. Acum, Traian Băsescu pare a se teme de ceva. S-ar putea ca el să intuiască apariţia unui alt subiect tare. Din acest motiv, “a aruncat nişte petarde pe care se aşteaptă ca o anumită presă să le ridice”. D-l Teodorescu a mai remarcat că lui Traian Băsescu îi lipsesc în acest moment purtătorii de mesaje. În urmă cu patru-cinci ani, fiecare afirmaţie a lui Băsescu era răspândită de o adevărată cavalerie. “Iată că acum mulţi băieţi s-au dat jos de pe cai.”

O cursă de anduranţă
Traian Băsescu rămâne, până una-alta, cel mai tare. Este cert însă că nu mai are cota de simpatie şi încredere din trecut. Şi-a irosit-o în războaie mici, fără miză. Marea problemă este, din păcate pentru şeful statului, că nici idei nu mai are. Merge pe acelaşi drum, mizează pe aceleaşi efecte. A devenit previzibil. Or, în condiţiile în care din sloganul “Să trăiţi bine!” s-a ales praful, iar românii o duc din ce în ce mai rău şi, ca urmare, sprijinul po****r scade, Traian Băsescu ar trebui să-şi găsească un alt adversar decât presa. Cum-necum, prin presă îşi face imaginea. Şi-o face, şi şi-o propagă.
Marele noroc al lui Traian Băsescu este, cel puţin deocamdată, că adversarii săi în cursa pentru Cotroceni cresc în sondaje mult mai puţin decât coboară el. Deocamdată, repet. Până la alegeri mai sunt cinci luni. Timp în care d-l Băsescu ar avea timp să schimbe ceva, dar nu poate, Crin Antonescu poate, dar nu ştie, în timp ce Mircea Geoană nici nu ştie, nici nu poate. Ce-o mai fi, om mai vedea.

[miril]

Curat murdar sau revista presei saptamanale la damboviteni:

http://www.adevarul.ro/articole/caldura-mare-curat-murdar.html

[miril]

Daca vorbele s-ar transforma in fapte...

http://www.gandul.info/news/avem-planul-pentru-rer-ul-bucurestean-ne-mai-trebuie-1-84-miliarde-de-euro-vezi-aici-daca-metroul-va-ajunge-si-in-comuna-ta.html?3927;4662127

[miril]

Mi-a placut interviul:

Alina Mungiu Pippidi: Ridzi a plecat. Cine urmează? Eugen Istodor Catavencu

Fraţilor, am zguduit-o rău. Alina Mungiu Pippidi ne arată pe ce lume trăim. Şi face zdrenţe fetele lui Băsescu din politică: Ridzi, EBA, Udrea. Ca de la analist la femeie. Citiţi, citiţi şi nu uitaţi!

Ridzi – servicii familiei Băsescu


Reporter: Ridzi e la pămînt. E asta răzbunarea pentru că a propus-o pe Elena Băsescu?
Alina Mungiu Pippidi: E o formă de plată. Dna Ridzi s-a gîndit să facă servicii familiei pe contul banilor publici, al bunului simţ, al expunerii la ridicol al tuturor susţinătorilor lui Băsescu care nu erau clienţi de partid sau familie, ci prieteni.
Publicitate


Dai tribut turcului din ograda ta, dacă vrei, dar nu din ograda publică, că noi, vecinii, nu mai plătim tribut, ne-am emancipat.

Rep.: A fost o conspiraţie contra ei?
A.M.P.: A fost o coincidenţă, pe de o parte, de vederi între presa independentă şi societatea civilă, pe de alta, cu interesele presei mogulilor, care a dus practic la unanimitate contra ei. Ideea că „familia” poate apăra pe cineva care a acţionat atît de la vedere şi de prosteşte s-a dovedit a fi o prostie, deşi dna Ridzi a crezut în ea, a crezut că va fi susţinută pentru că prin căderea ei ar ajunge alţii la rînd. Să fie învăţătură de minte şi altora. Şi soldatul credincios, şi liderul necredincios trebuie să fie limitaţi de anumite reguli. Le calci, loialitatea nu te mai poate apăra.


Udrea. Elena.

Rep.: Cine urmează?
A.M.P.: Cine a mai făcut ca ea. Chiar ea s-a apărat arătînd la Elena Udrea, care şi ea face favoruri presei, deşi ministerul ei nici nu ar trebui să existe. Dar nu numai asta. Într-o ţară normală se făcea o anchetă privitoare la dezvăluirile de la Hotnews cu zece voturi pe secţie pentru „independenta” Elena Băsescu. Asta e o formă de fraudă electorală.

Rep.: Elena Băsescu a cîştigat?
A.M.P.: Cum cîştigă întotdeauna beizadelele, cu cost mare. Prietenii zac prin pulbere şi praf, aliaţii sînt discreditaţi de nu pot scoate capul din casă, dar s-a dovedit că familia e invicibilă. Mă rog, aşa cred ei. Preţul de imagine externă şi internă e enorm.


S-a făcut de rîs tată-său

Rep.: Fapt e că nu aţi reuşit să o opriţi.
A.M.P.: Nu, deşi acesta era scopul meu de bază. Poate pentru că laşitatea a fost aşa de mare la ceilalţi, care au tăcut mîlc? A fost o serie neagră, ca să o scuze pe ea, s-a făcut de rîs tată-său, partidul, pentru că nu o voia a trebuit să îşi facă mea culpa şi să facă lucruri mult mai rele decît să o fi pus pe listă cum era vorba iniţial, au trebuit să transfere voturi şi după cum se vede şi bani de publicitate din fonduri publice. A ieşit PSD-ul primul la europarlamentare, iar Băsescu e obiect doar de bancuri pe afară. E greu de crezut că ambiţiile unei fetişcare a cărei lipsă de cultură se vede şi după cum arată pot ruina atîtea lucruri, dar iată că se poate.

Rep.: Băsescu zice însă că presa e de vină.
A.M.P.: Băsescu e părăsit de inspiraţie. Mare noroc are cu contracandidaţii lui, care spun pe faţă că se vor amesteca în justiţie şi astfel se fac de nevotat. Chiar şi aşa, discursul ăsta cu copiii care nu mă ascultă deşi eu le spun, sau că toată lumea e de vină, numai familia nu, e penibil. Familia nu are ce căuta în politică, după cum am spus de la început, e doar sursă de slăbiciuni şi scuze permanente. Băsescu s-a încăpăţînat, vrea să ne transmită că vrea un al doilea mandat fără condiţii, unul în care face ce vor muşchii lui. Or, acesta e un semnal greşit, exact un asemenea mandat devine indezirabil. Cu linia asta a lui îi face pe foştii lui susţinători să stea acasă în ziua votului.


Ce i-a spus Alina lui Băse

Rep.: O s-o lase pe dna Udrea să pice?
A.M.P.: Data trecută cînd dna Udrea a demisionat, nu a fost de bunăvoie. Eu cînd i-am spus preşedintelui că ea nu are ce căuta în viaţa politică – trebuie să avem separarări clare între public şi privat, e un test al modernităţii – m-am trezit că a doua zi mă caută intermediari din partea ei, să ne vedem, să ne cunoaştem. Dna Udrea e, ca toate fetele astea, o creatură care nu gîndeşte decît în termeni de interes personal şi nu poate concepe că în societate există şi etaje superioare, unde oamenii au altfel de motivaţii. Dacă ne întîlneam, despre ce am fi vorbit oare? Îi făceam un desen? Din păcate, nici problema asta nu s-a putut rezolva în privat, cum nu s-a rezolvat nici cealaltă. O să avem alt circ costisitor. E alegerea lor, vor aşa, aşa o să fie. Că altfel primul ministru restructura urgentissim ministerele astea redundante, plus vreo două la fel de redundante de la PSD, şi stăteam toţi liniştiţi. Aşa cum Băsescu dă vina pe oricine, dar nu pe copila lui prost crescută, Boc restructurează demnitarii dînd afară nişte şoferi. Care nu au fost încă nici măcar identificaţi, totul ca să salvăm miniştri de nivel damă de companie; sîntem în plin „Senatorul melcilor”.

Rep.: Udrea a zis că aveţi ceva personal cu ea. Invidie?
A.M.P.: Exact, atîta o duce capul, ea nu are orizont dincolo de persoane. Da, visul meu e să conduc Ministerului Turismului, a cărui desfiinţare am pus-o din anul 1996 în programul CDR.


Am diplomă de instalator

Rep.: Tinichigii sau filozofi?
A.M.P.: Eu am pe undeva o diplomă de instalator. Dar altfel, în politica publică e greu să le separi. Orice ai face, eşti impregat de o anumită filozofie despre stat, despre cum se comportă oamenii, nimeni nu e un expert sută la sută liber de ideologie, deşi eu predau pragmatismul la studenţii mei, anything which works! Desigur, discuţia asta e de la un anumit nivel în sus, care e probabil mai puţin frecvent la noi. Că, din nou, dacă eroii politicii publice sînt de nivel Ridzi sau Udrea discuţia devine comică şi distincţia inoperantă. Mare parte din cei promovaţi pe canale de partid nu sînt nici una, nici alta. Întreabă o lipitoare care trăieşte să sugă sîngele altora dacă asta e tehnologie sau ideologie.


Androneasca

Rep.: Şi atunci, doamna Andronescu o să răstoarne munţii?
A.M.P.: Mă îndoiesc că vrea. Dar mă îndoiesc şi că Băsescu poate face ceva. Comisiile astea şi multele lor legi sînt destul de redundante. Oamenii contează, şi dacă preţuieşti educaţia aşa de mult încît o Udrea îţi poate fi şefă de cabinet nu mai are nici o importanţă ce spui, lumea se uită la ce faci. Soluţia pentru educaţia românească nu vine din noi reforme, cînd astea cu Bologna au fost oricum nedigerate şi negîndite, un fel de hai să facem mai mult pe resurse mai puţine. De ani de zile se schimbă miniştrii şi ministerul e la fel. Miclea, care era reformator, se închidea cu sfătuitorii lui într-o debara şi ieşeau de acolo cu proclamaţii pe care nu le implementa nimeni. Alţi miniştri, care nu aveau intenţiile lui bune, lăsau de la început totul pe mîna mafiei, ce rost are să te prefaci că faci? Hai să nu mai reformăm educaţia vreun an, asta e sugestia mea, şi în acest timp să reformăm doar Ministerul Educaţiei. Poate găsim vreo cîţiva români care au fost profesori titulari în ţări cu sisteme performante (Scandinavia, USA, Olanda) şi să îi importăm, le dăm mînă liberă să reorganizeze MEC. Restul va veni de la sine. Cum s-a văzut din clasamentul nostru cu universităţi curate, omul face locul. Aceeaşi lege peste tot, dar unii au patru stele, alţii au zero stele, pînă la legi noi să copie ăia de zero stele ce fac cei de patru şi o să avem imediat o creştere a calităţii. Pînă la urmă politica e doar un gest de discernămînt, iar leadershipul e sută la sută discernămînt. Nu trebuie să le ştii pe toate, dar trebuie să găseşti pe cei care ştiu şi să îi pui în situaţia să facă.


Clientelism

Rep.: Oricine ar fi ei?
A.M.P.: Oricine, sau totul e clientelism dacă îi alegi doar pe relaţia cu tine. Partidele noastre sînt încă în acel stadiu primitiv de început de democraţie, eu le compar cu armatele dinainte de profesionalizarea modernă. Tătarul nu avea soldă, el trăia prin jaf. Şi cum sînt tătari mulţi, şi obiectul jafului trebuie să fie mare, rezultă multe funcţii publice (deci coborînd nivelul politizării pănă la directori de şcoală) şi multe cheltuieli publice (care se distribuie prin reţeaua de patronaj). Obiectul guvernării nu e problema de politică publică, pe care trebuie să o rezolvi (criza, energia etc.), ci reţeaua clientelară, pe care trebuie să o satisfaci, ea e problema ta de bază. Aici e tensiunea dintre partide şi societatea noastră.


Geoană, Crin, Duda

Rep.: Sînt adversarii lui Băsescu capabili să schimbe asta?
A.M.P.: Nu cred. Geoană dă impresia că e orientat mai tehnocratic, are cunoştinţe, citeşte, dar pe urmă apare cu Năstase la braţ şi strică tot. Crin Antonescu e uimitor, are aerul că nu s-a prins nimic de el în atîţia ani de politică, mă întreb dacă ar trece un test de cunoştinţe elementare, dacă ştie care sînt instituţiile de la Bretton Woods sau din cine e format boardul Băncii Europene Centrale. Radu Duda e mai presus de orice comentariu, pentru el viaţa e un cenaclu.

Rep.: Intelectualii pro-Băsescieni?
A.M.P.: Categorie în curs de dispariţie, la cei dezinteresaţi. Restul, să nu ne luăm de ei, că vor fi pedepsiţi pe unde au păcătuit, TRU a ajuns în aceeaşi comisie cu copila, de exemplu. Cel mai bine o duc cei care nu au fost niciodată fani, îl folosesc cu sînge rece pe Băsescu ca să ajungă undeva, prin ambasade cu jacuzzi, PE, sau oriunde se poate, în străinătate să fie. Intelectualul e din punctul ăsta de vedere sub nivelul tinichigiului, şi ca să trăiască afară tot statul român trebuie să-i plătească drumul şi să-l ţină; om fi devenit noi europeni, dar curajul pieţei nu îl avem, că unde nu e valoare nu e nici curaj. Noroc cu tinerii intelectuali, ei umplu doctoratele şi mai nou şi slujbele pe afară. Ferească Dumnezeu să vrem să ne întoarcem în ţară însă, atunci să vezi testul deschiderii universităţilor.


Societatea civilă

Rep.: Mai există societate civilă?
A.M.P.: Absolut. Gazeta Sporturilor a fost vîrful ei recent şi noi toţi ne-am solidarizat cu ei. Şi chiar există; oamenii care ies în stradă să apere Sf. Iosif, oamenii care scriu pe www.romaniacurată.ro ca să denunţe pe corupţi sînt în creştere. Sîntem însă sufocaţi de pseudosocietatea civilă, de organizaţii contra corupţiei sponsorizate de corupţi, de ciuvici şi alistari, e o perdea de fum din care nu totdeauna vezi că pădurea nu a ars, mai sînt copaci destui în picioare.

[krapulax]

si mie!

[krapulax]

dar sa-l ascultam si pe jack cristoiu, intervievat in adevarul de ion ionitza si ovidiu naho'i

I.M.I.: Aţi surprins pe multă lume când aţi lăudat-o pe Elena Băsescu.
Eu rămân fascinat de ea. E greu de explicat de ce. Eu am mers la emisiunea cu ea convins fiind că va fi o catastrofă. Precum emisiunea cu soţia lui Călin Popescu Tăriceanu, unde am avut 40 de întrebări pe care le-am epuizat la jumătatea emisiunii, fiindcă ea răspundea cu DA sau NU.
Dar Elena Băsescu este altfel. Seamănă perfect cu tatăl. Are o francheţe, jucată sau nu, care te lasă fără replică. De cum m-a văzut, mai-mai să mă îmbrăţişeze. Pe mine, care nu o văzusem niciodată şi îl înjurasem pe taică-său! Ce puteai să-i faci?

O.N.: Credeţi că v-a mani****t!
Da! Că mai era şi firească în ce spunea.

O.N.: Dar cum vă explicaţi? Ea pare stângace în gesturi şi în exprimare.
Aşa aveam şi eu impresia. Dar e altceva decât pare. De exemplu, la ea m-a cucerit autoironia. Ştiţi, este studioul acela cu cărţile şi când a intrat a spus: „Aoleu, eu şi cărţile...“ Apoi, am văzut că e o foarte bună cunoscătoare a vieţii de partid. Şi apoi, puneţi-vă în locul lui Băsescu. Să presupunem că eu am o fată care vrea să facă gazetărie. Şi eu aş fi convins că e bună, iar voi aţi scrie că e o toantă. Eu cred că m-aş enerva. Aşa şi el. El ştie un lucru pe care l-am descoperit şi eu: că nu e toantă.

[Bancaru]

Dar de unde si pana unde schimbarea asta de atitudine la Alinuta Sadica? Ati chema-o sa va stranga obertimer-ul?

[krapulax]

nu. nici pe jack.

[Bancaru]

Pai Jack nu se stie daca are diploma (a se citi ca in engleza) de instalator. Asa ca e chiar indicat sa nu il chemi. Ma uimeste Cristoiu. Cine naiba sa il mai inteleaga? Eu nu mai cistesc ce scrie, decat foarte rar, nu il mai urmaresc, nici nu stiu daca mai apare la A3. In scurt timp o sa renunt si la Realitatea. La Discovery am renuntat de ceva vreme pentru ca emisiuni cu masini cu sunt pe placul meu. Ma reprofilez pe Teleshoping. Este atat de linistitor sa te uiti la razatoarea germana V Slicer... adorm in 3 minute. Nici nu apuc salata de castraveti.

[miril]

Dar de unde si pana unde schimbarea asta de atitudine la Alinuta Sadica? Ati chema-o sa va stranga obertimer-ul?

Jack cu vrejul lui... Cu tot. Ori amenintari, ori promisiuni, ori, cel mai probabil, si una si alta.

[miril]

Il cunosti, Sorine, pardon, Platanu?

http://www.gandul.info/reportaj/cum-arata-un-geniu-17-ani-125-de-premii-doua-clase-in-una.html?3931;4667127

[miril]

Care o fi Basescu dintre ei?

http://www.adevarul.ro/articole/un-ministru-cativa-prosti-si-multe-lichele.html

[miril]

Despre sursa sitemului de...irigatii a...tunsului oilor. Si nu numai.

Ploaie de euro peste grădina lui Zeus de la Cotroceni Nesemnat (sic) Cotidianul

Administraţia Prezidenţială a alocat peste două miliarde şi jumătate de lei vechi pentru executarea unui sistem de irigaţii necesar sau nu grădinii Palatului Cotroceni. Bugetul instituţiei preşedintelui României a fost majorat, faţă de anul trecut, cu 75 la sută, pentru capitolul „bunuri şi servicii”.

Palatul Cotroceni a anunţat, prin e-licitatie, că va cheltui suma de 256.302 lei, adică aproximativ 60.000 de euro sau peste două miliarde şi jumătate de lei vechi, pentru „execuţia unui sistem de irigare”. Data-limită de depunere a ofertelor a fost marţi, în aceeaşi zi fiind deschise şi ofertele. Urmează şi o etapă de licitaţie electronică, în urma căreia va fi decisă firma care va executa sistemul de irigaţii.

Criteriile de acordare a contractului de achiziţii publice pentru sistemul de irigaţii îl reprezintă, conform anunţului oficial, „preţul cel mai scăzut”. Cotrocenii vor să asigure irigarea grădinilor interioare, după cum a declarat pentru Cotidianul Marius Bălan, salariat în cadrul Biroului Achiziţii din Departamentul Managementul Resurselor al Administraţiei Prezidenţiale.

În prezent, irigarea spaţiilor verzi ale sediului Administraţiei Prezidenţiale se face cu ajutorul unor aspersoare sau prin „priză directă” cu furtunul de către grădinari. Publicitate

În mai multe parcuri bucureştene a fost introdus un sistem subteran de reţele alimentare cu apă şi de aspersoare care asigură o irigare uniformă.

Instituţia preşedintelui României a fost răsfăţata bugetului de stat pe anul 2009, deşi efectele crizei economice lovesc din plin. De obicei, achiziţii de genul celei a sistemului de irigare se încadrează la capitolul materiale (bunuri) şi prestări de servicii.

Guvernul PNL al lui Călin Popescu Tăriceanu decisese să aloce Palatului Cotroceni, în 2009, pentru capitolul „Materiale şi prestări de servicii cu caracter funcţional”, doar 1.450.000 de lei. Guvernul Emil Boc a majorat această sumă la nu mai puţin de 6.500.000 de lei. Per total, Administraţiei Prezidenţiale i-a fost suplimentat bugetul de la 9.000.000 de euro cât acordase guvernul PNL la peste 12.000.000 de euro cât a oferit guvernul Emil Boc.

Preşedintele României a mai primit, totodată, de la guvernul condus de liderul democrat-liberal, Emil Boc, o suplimentare a bugetului pentru deplasări peste hotare, cu 50 la sută în 2009 faţă de anul 2008, ceea ce reprezintă echivalentul a un milion de euro. În total, pentru deplasările externe, şeful statului are la dispozţie 2.325.000 de euro, în comparaţie cu milionul de euro cât alocase guvernul Tăriceanu. „Evenimentul zilei” scria, în februarie, că preşedintele României are alocată pentru deplasări o sumă mai mare decât cea pentru cei aproape 500 de parlamentari români.

Pentru deplasările în ţară, şeful statului are suplimentat bugetul de la 700.000 la 1.000.000 de lei. Cotrocenilor le-a crescut bugetul cu 50 la sută şi la capitolul cheltuieli de protocol. Pentru chiria reşedinţei oficiale prezidenţiale contribuabilii plătesc o chirie de peste 7.000 de euro lunar, după ce anul trecut a fost de numai 6.000 de euro.

Sistemul de irigaţii nu este singura extravaganţă, pe care şi-o permit instituţiile statului român, în condiţii de criză economică. Administraţia Prezidenţială a decis alocarea a 50.000 de euro doar pentru câteva sfeşnice şi candele necesare bisericii din incinta Palatului Cotroceni. Pentru iconostas nu s-a precizat încă o sumă, dar asemenea piese sunt destul de rare şi au, de regulă, un preţ pe măsură.

La rândul său, Serviciul de Protecţie şi Pază a achiziţionat o şalupă rapidă cu 25.000 de euro pentru a-l supraveghea şi pe Traian Băsescu atunci când se află în vacanţă la reşedinţa oficială de la Neptun.

Cereri deosebite au avut şi o serie de miniştri care şi-au dorit autovehicule de serviciu de la SPP cu dotări speciale: wireless, televizor, Internet etc.

[miril]

Si altceva:

La moartea lui Leszek Kołakowski H-R Patapievici EvZ

Horia-Roman Patapievici: "Deşi cumva în ordinea firii (era în vârstă şi avea o sănătate precară), moartea lui Leszek Kołakowski m-a descumpănit".

Era alături de noi de atâta timp, fusese prezent în atâtea din dezbaterile cruciale ale secolului XX, devenise de atâtea ori purtătorul de cuvânt spontan al binelui şi al adevărului, încât mi se părea că Leszek Kołakowski este etern şi avea să fie cu noi pentru totdeauna, aşa cum sunt adevărul şi binele.

Cumva, mi se părea improbabil să nu ne supravieţuiască, tuturor. Întrucât mă priveşte, prin opera şi viaţa sa, el făcea parte, în panteonul meu personal, dintre acei oameni care, prin simpla lor existenţă, fac ca lumea, în ciuda tuturor nedreptăţilor, să nu fie o doar o vale a plângerii. Iar acum, în 17 iulie (o vineri), a murit.

A murit unul dintre cei mai extraordinari şi mai minunaţi oameni ai celui mai întunecat secol din istorie. Sfinţii sunt solul pe care se ridică bisericile. Eroii sunt pământul pe care se delimitează, între ele, statele. Patrioţii sunt rădăcinile neamurilor lor. Iar oamenii de caracter sunt coloana vertebrală a fiecărei istorii naţionale. Fără sfinţi nu există biserici, fără eroi nu există state, fără patrioţi nu există popoare, iar fără oameni de caracter nu există istorie.

Există o legitimitate a lumii, care ţine de valoarea oamenilor care au dat un sens lucrurilor bune din ea. Doar cu Nero, Roma ar fi intolerabilă: cu Marcus Aurelius, ea devine ceva demn de respect. Prin oameni ca bunul nostru Marc, faptul de a fi roman (civis romanus sum!) a devenit unul din numele date, în istorie, demnităţii umane.

Cum ar fi fost lumea noastră fără bunătatea lui Buddha, rectitudinea lui Confucius, monoteismul lui Akhnaton ori predica de pe Muntele Măslinilor? În fond, în afara lui Dumnezeu, istoria nu are altă justificare în afara existenţei acestor drepţi, ai tuturor popoarelor. Ei sunt martorii esenţiali, ei sunt sarea pământului. Fără ei, nici unul dintre noi nu ar putea rezista, atunci când totul, semenii, ţara, familia, îl abandonează.

Cine stătea lângă Corneliu Coposu, când semenii săi îl aruncaseră în temniţă şi îi interziseseră lumina soarelui? Cine stătea lângă Elisabeta Rizea, când semenii săi o spânzurau de păr? Cine stătea alături de Doina Cornea, când toţi apropiaţii o abandonaseră în mâinile persecutorilor săi? Cine era îndurerat, lângă el, atunci când Gheorghe Brătianu era asasinat la Sighet? În fiecare din cazuri, răspunsul este diferit, iar natura celor care se află cu noi este şi ea diferită.

Cu noi, dincolo de conştiinţa noastră, se află mereu Hristos. Dar în interiorul conştiinţei noastre şi prin intermediul ei, în ajutorul nostru şi cu noi se află cei care ilustrează ce e mai bun în om şi în umanitate: aceştia sunt drepţii tuturor popoarelor. Când suntem în mâinile călăilor, nu ne dezicem de om datorită prezenţei în sufletul nostru a acestor drepţi. Ei bine, un astfel de om a fost pentru mine Leszek Kołakowski.

Asemenea lui Karl Popper, asemenea lui Ludwig von Mises, asemenea lui Pierre Duhem (între moderni), Leszek Kołakowski a fost unul dintre drepţii la gândirea şi argumentele cărora recurg ori de câte ori mă găsesc în cumpănă. Exemplul lor, când disper, mă întăreşte. Realizările lor, când mă dezgust de ale mele, mă stimulează. Raţionamentele lor riguroase, când mă rătăcesc în lipsa de onestitate a raţionamentelor altora, mă repune pe calea cea dreaptă. Onestitatea lor indefectibilă, prin contrast cu dezmăţul moral al contemporanilor, mă reconfortează.

Cât timp au existat oameni ca ei şi continuă să existe, nimic nu este cu adevărat pierdut, nici pentru indivizi, nici pentru popoare, nici pentru civilizaţie! Norocul culturilor este apariţia continuă şi existenţa unor astfel de oameni. E drept că, prin moartea lor, toţi oamenii care cred în idealuri şi standarde intelectuale şi morale înalte (şi inalterabile) pierd enorm. Dar prezenţa lor în lume nu se încheie prin moartea lor. Prin operele lor intelectuale şi prin exemplul lor moral, se câştigă, pentru urmaşi, posibilitatea unui viitor al umanităţii după chipul şi asemănarea lor.

Evul Mediu nu va mai putea fi niciodată ignorat şi răstălmăcit, în ştiinţe, după Pierre Duhem. După Ludwig von Mises, socialismul economic nu îşi va mai putea niciodată clama cu neruşinare soluţiile, cum a făcut-o până la critica sa devastatoare, ci o va face după el numai în mod mascat, pretinzând că este altceva decât este şi susţinând că face altceva decât face (vezi evoluţia termenului „liberalism” în Statele Unite).

Pretenţiile de profunzime ale trăncănelii filosofice (în special germane) nu vor mai îndrăzni niciodată să se afirme cu neruşinarea cu care s-au afirmat înainte de critica făcută de Karl Popper „filosofiei oraculare”. În fine, marxismul şi marxismele (imaginare ori ba) nu vor mai fi niciodată ce au fost înainte ca Leszek Kołakowski să fi scris şi publicat capodopera sa absolută, Principalele curente ale marxismului (3 volume: primul a apărut deja, la Editura Curtea Veche; următorul va apărea la sfârşitul acestui an, iar ultimul, niciodată apărut în Franţa - de ruşine – , va apărea la noi în 2010).

Contribuind la restabilirea adevărului, drepţii popoarelor fac posibilă în continuare căutarea lui dezinteresată şi ne inspiră nouă, tuturor, curajul de a-l rosti întreg, în ciuda dorinţei puternicilor zilei de a-l avea la dispoziţie pe bucăţele şi numai în folosul lor. Deşi nici unul dintre noi nu poate atinge geniul realizărilor lor, existenţa lor este o încurajare că viaţa merită trăită, că viaţa în istorie nu este întotdeauna un infern, că istoria poate avea un sens, că binele nu este condamnat să dispară, iar omul care vrea să facă binele nu este nici prost, nici fraier, nici cu adevărat singur.

Omul care vrea să facă binele îi are de partea lui pe Larii şi Penaţii bunătăţii pe lumea aceasta - pe drepţii tuturor popoarelor. Între ei, pe Leszek Kołakowski, despre care Tony Judt (un alt drept care se pregăteşte să moară) spunea: „Opera lui rămâne o dovadă a cuprinderii intelectuale şi a angajamentului moral de neatins, la care ajunsese intelighenţia central-europeană a secolului al XX-lea. Kołakowski este ultimul din specia sa; nu vom mai vedea prea curând unul ca el”.

Cuvinte definitive, la care nu mai este nimic de adăugat. Decât poate acest lucru: dacă este o dezonoare pentru Rusia că unul dintre tiranii cei mai sângeroşi pe care i-a cunoscut istoria vorbea ruseşte, este o onoare pentru Polonia că antidotul intelectual la beţia marxistă a fost găsit şi rostit în limba poloneză.

Când s-a născut Leszek Kołakowski, în 1927, Stalin era deja la putere de 5 ani. Era prea ignar ca să fi aflat vreodată de această frază împotriva lui Napoleon, scrisă de Chateaubriand într-un articol din 1807: „Zadarnic huzureşte Nero, Tacit s-a născut în imperiu”. I se potriveşte de minune. Degeaba huzurea criminalul: istoricul capabil să înfrângă intelectual teoriile în numele cărora el se pregătea să ucidă zeci de milioane de oameni tocmai se năştea în Polonia, la Radom. Tacit-ul modern se născuse: memoria Nero-ului modern era deja condamnată.

[miril]

Ne parasesc valorile. Dumnezeu sa-l odihnesca!

http://teodorescu.blog.cotidianul.ro/2009/07/24/s-a-stins-dan-setlacec/

[miril]

O canalie perfecta:

http://www.romanialibera.ro/a160589/basescu-lanseaza-un-contrascandal.html

http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-07-24&id=256154

[Bancaru]

Setlacec a operat-o pe bunica mea. Bun chirurg iar bunica-mea a tinut mult la el. I-a ramas in minte si in suflet. Dumnezeu sa-l ierte.

[Bancaru]

Ca sa nu pomenesc de canalie la un loc cu sfintii fac un alt mesaj. Am scris pe politica ce cred eu despre atacurile lui Basescu. Este un magar si este un presedinte injust. Este razbunator si incapatanat pana la paroxism. Are un fix cu Nastase. Si il are pentru ca si Nastase are unul cu el. Nu se deosebesc prea mult. Nastase e mai educat. De la pozitia lui sa se coboare pana la a face aprecieri de genul "sef la bostanarie' e putin cam mult. Si sa spui de Mazare ca e prost ca a facut ce a facut cand in mod normal si moral nu ar trebui sa existe diferente in discriminare, pentru ca aia se cheama ... discriminare. Nu poti sa spui ca evreii sunt mai indreptatiti decat tiganii sa beneficieze de indulgenta si tratament "political correct". Ala s-a imbracat din teribilism (aici ii dau dreptate lui Basescu, dar nu are dreptul sa o zica el, tocmai el), nefiind manat de vreo actiune sovina. Iar el a facut-o pe aia tiganca imputita ca nu ii placea ca ii pune intrebari. Este presedinte, mai da-l in **** mea. Normal ca i se pun intrebari. El de ce nu plateste pentru greselile de idiot incepator pe care le face? Iar dupa ce a fost sanctionat de catre aia cu discriminarea, tot a avut de comentat.

[miril]

Sa nu uitam de armenii...buni si rai.

[miril]

De stiut. Si, de ce nu, de citit, desi...

http://www.romanialibera.ro/a160528/top-10-carti-care-au-schimbat-lumea.html

[miril]

Pro si contra:

Brancardierul român Andrei Plesu Dilema veche

Cînd intri într-un spital occidental, intri într-o maşinărie. Iar cînd ieşi, mort sau viu, porţi toate însemnele procedurilor standard prin care ai trecut. Nici o surpriză, nici o aproximaţie, nici un mister. Cînd intri într-un spital românesc, intri într-o pagină de literatură. Lucrurile se desfăşoară imprevizibil, ezită între moţăială şi perplexitate, între precipitări palpitante şi lentori turceşti, între reguli aspre şi relativism balcanic. Ai parte şi de duioşii materne (capeţi pastiluţe şi păpică, eşti invitat să ridici mînuţele şi să-ţi scoţi pijămăluţa), dar şi de bruftuluială pedagogică sau de plictisite răceli funcţionale. E aventuros, e omeneşte, e „plin de viaţă“. Precaritatea stimulează imaginaţia. Toţi, medici, infirmiere şi pacienţi, caută soluţii ingenioase pentru probleme care, în mod normal, se rezolvă rutinier. Bunăvoinţa alternează cu exasperarea, organizarea lasă mereu spaţiu de joc pentru manevre arbitrare, ghinioane sau noroace. E aventuros. E provocator. Nu te plictiseşti. Adică e ca şi în afara zidurilor spitalului. Nu eşti în altă lume: eşti acasă! Şi fiecare se descurcă cum poate.

În ultima vreme, am avut parte şi de eficienţa apuseană şi de lirica proză autohtonă. Am amintiri de neşters. De pildă întîlnirea cu un brancardier din cutare spital (local), unde trebuia să fiu cercetat cardiologic. Cercetarea cu pricina implica, după încheierea ei, mai multe ore de imobilitate. În banalele spitale capitaliste, eşti dus la locul faptei cu patul (pe rotile) din salon şi eşti adus înapoi cu acelaşi pat. La noi, patul din salon e un pat stabil, matrimonial, greu de mutat din loc. Aşa că te duci pe jos şi te întorci pe o targă ambulantă. Problema e că trebuie să ajungi de pe targă în pat fără să te mişti. Problema e şi că targa nu încape în rezerva în care se află patul. E momentul în care intră în scenă brancardierul: un băiat mărunţel şi binevoitor, obligat să rezolve lucrurile prin mijloace proprii. „Trebuie să vă pun în pat“, mă anunţă, tehnic, amicul. „Şi cum facem?“, întreb eu, oarecum încurcat. „Vă iau în braţe!“ „Matale nu ştii ce spui!“ – zic, surîzînd zburdalnic. „Am peste o sută de kile!“ „Nu-i nimic, sînt obişnuit!“, răspunde bonom preopinentul, aducînd un candid omagiu bunăstării dîmboviţene, cu efectele ei radicale asupra siluetei. Pînă să fac o listă de argumente descurajante, omul se pune pe treabă.


Scoate dintr-o geantă un brîu de piele, o chingă, o cingătoare din cele pe care şi le pun hamalii de mobile şi piane, ca să ridice greutatea mai uşor, fără risc de hernie. Se înhămează rapid, cu mişcări experte şi, pînă să perorez compătimitor, mă ia în braţe, ca pe un prunc hipertrofic, lovit de dambla. Mă pomenesc cu nasul în gîtlejul lui şi văd o mică apocalipsă organică: vene care se dilată, gata să pocnească, şi o parcelă de piele care se învineţeşte ameninţător. Brancardierul e, poate, salvarea mea, dar eu sînt, cu siguranţă, apoplexia lui. Am ajuns în pat cu o conştiinţă vinovată şi cu un durabil amor frăţesc pentru binefăcătorul meu. Aşa ceva nu poţi trăi într-un „stabilament“ civilizat. Orice contact uman, orice emoţie, orice frison psihanalitic sînt excluse. Şi, în vreme ce spitalul apusean e un loc fără memorie, spitalul nostru strămoşesc e o interminabilă sursă de amintiri, ca aceea pe care tocmai am povestit-o. Apropo: există şcoli care să formeze brancardieri? Sau trebuie să umplem spitalele cu filozofi reciclaţi, capabili să ia în braţe, prin puterea gîndului, pacienţi de mare tonaj? Dar asta e o problemă de reformă a învăţămîntului, pe care guvernul şi preşedinţia o vor tranşa ferm, dacă nu acum, măcar în mandatul următor.

VS

Intelectualul român Petre Barbu Adevarul

Nu este vremea anecdotelor frivole pe seama unui sistem sanitar inuman.

O mare tristeţe m-a încercat când am citit articolul domnului Andrei Pleşu, „Brancardierul român“ („Dilema veche“ din 12 iulie). Dacă autorul ar fi petrecut măcar o jumătate de oră la uşa secţiei de tratament ambulatoriu a Institutului Oncologic Bucureşti, cu siguranţă n-ar mai fi avut inspiraţia să scrie această glumiţă: în urma unui consult la un cardiolog, pentru că trebuia să stea nemişcat, a fost luat în braţe de un brancardier şi pus în patul de spital. Un pretext ca domnul Pleşu să mediteze pe seama condiţiei spitalului românesc.

La grozăviile şi umilinţele prin care trece zilnic pacientul român, „brancardierul lui Pleşu“ nu este doar o anecdotă indecentă, ci o cosmetizare scandaloasă a realităţilor din spitalele noastre. Chiar este indecent să scrii astfel de „mofturi” când oamenii mor cu zile în spitalele româneşti. Nu este vremea anecdotelor simpatice şi frivole pe seama unui sistem sanitar inuman. Dacă nu scria, filozof rămânea domnul Pleşu.

„Brancardierul domnului Pleşu“ îmi confirmă încă o dată cât de superficial este „intelectualul român“ (lideri de opinie, moralişti, aşa-numitele spirite mari ale naţiunii). Intelectualul român este pudibond, nu coboară în stradă să vadă cu ochii săi ce se întâmplă, să afle de la sursă ce spun oamenii, să cunoască realitatea (poftim, mare cuvânt, realitatea!) sau să protesteze, legându-se cu lanţuri de… acel ceva care umileşte, scandalizează sau distruge comunitatea. Priveşte (şi comentează) lumea din turnul său de fildeş.

De acolo poate să emită idei, în linişte, pentru că intelectualul român este un generator de idei, ce altceva se poate considera? (Hai să căutăm câte idei au furnizat intelectualii pentru societatea românească în ultimii 20 de ani!) Dacă ar coborî în stradă, ar trebui să pună osul la treabă, să muncească. Dar în „turn“ poate să mai ciupească o bursă, o sinecură, o funcţie, o chiftea. Este uşor de cumpărat. (Uitaţi-vă la tăcerea lui Traian Ungureanu faţă de cazul Iacob-Ridzi!) Îi place să trăiască în gaşcă, în uniuni, în triburi. Aşa îi este mai uşor să câştige glorie (mă rog, câtă glorie poate să existe în România!). Preferă cu voluptate bârfa mică şi aruncatul cu pietre în cei care (chipurile!) îl împiedică să urce pe soclu.

Se plânge că societatea l-a marginalizat. Comică lamentaţie! Somatizează profund orice referinţă critică asupra creaţiilor sale. Nu ştie să vorbească decât privindu-se în oglindă: uite ce frumos scriu!, uite ce talentat sunt!, aplaudaţi-mă! De aceea, nu este înţeles, nu are priză la popor şi este lipsit de credibilitate. Cum să crezi „Brancardierul lui Pleşu“, când mii de români sunt călcaţi în picioare şi desfiguraţi psihic de la primul pas pe care îl fac în spitalele româneşti?

Intelectualii au eşuat în societatea românească. Pentru că se luptă cu fantezii, cu orgolii şi cu… brancardieri.

[miril]

Despre noi. Noi, suedezii:

http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=283&cmd=articol&id=11053

[miril]

Cum se face liniste in ciuda tacanitului.

http://www.antena3.ro/stiri/justitie/document-diicot-omar-hayssam-suspect-de-trafic-international-cu-armament_76587.html

[miril]

Parca l-as fi scris eu:

http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-08-03&id=256549

[Bancaru]

CHiar asa ai si spus - prin comparatie cu Zeus mogulii PSD devin simpatici.

[miril]

Din pacate aici am ajuns. Daca ma intrebai acum cinci ani daca am vreo simpatie pentru acest aprtid ti-as fi raspuns ca nu sunt nebun. Uita ca...

[Bancaru]

Dar tot prin comparatie. Asta e ca replica de film american - niciodata sa nu spui niciodata.

[miril]

Daca pana si Tom. Pe care l-avea la...degetul cel mic. Ce-o fi zicand Herc de asta?

http://www.romanialibera.ro/a161330/lectia-bostangiilor.html

[miril]

Ziua nu-i ca noaptea.

Am remarcat ce a zis un...ratacit, la comentariile de la...subsol: "Daca Basescu face un viol in direct si la ora de varf, va fi ales cu siguranta din primul tur". Unde am mai vazut eu scris ceva semanator?

ZIUA Anti-Basescu Mihai PALSU Ziua

Fidel ideii de transparenta fata de cititori.Avand in vedere cererea publica facuta de presedintele Traian Basescu, in urma cu cateva zile, ca mijloacele media sa spuna deschis cum vor aborda campania pentru prezidentiale din acest an.Cotidianul ZIUA precizeaza ca nu va sustine un anumit candidat, dar va milita impotriva realegerii presedintelui Traian Basescu, din urmatoarele motive:

* Dispretul fata de banii publici aratat de cand este presedinte si utilizarea acestora in scopuri personale, campanie electorala mascata, cheltuieli exagerate

* Promovarea unor oameni de afaceri ce fac parte din grupuri de interese nelegitime

* Incercarea sistematica de a-si subordona Justitia si Parlamentul

* Folosirea dosariadei ca instrument de santajare a adversarilor de orice fel

* Aservirea Executivului, prin plantarea de marionete in Guvernul Boc si in structurile de securitate

* Prioritatea acordata intereselor personale, in defavoarea celor nationale

* Tradarea si eliminarea politica si sociala a celor care l-au sustinut in cariera

* Promovarea nepotismului pana la Bruxelles

* Refuzul de a justifica modul in care membrii familiei sale si-au construit averile uriase

* Lupta aberanta dusa impotriva presei

* Nu numai ca nu a rectificat negativ bugetul institutiei prezidentiale, in urma dublarii din 2004, ci a continuat marirea acestuia in plina criza economica

* Contraperformantele sale ca ministru al Transporturilor,ca primar general si ca presedinte au adus grave prejudicii economiei nationale

* Grave gafe in planul politicii externe, cum ar fi umilirea Romaniei in plan extern si in relatia cu Republica Moldova. Conform propriilor declaratii, si-a folosit autoritatea, in secret, pentru a influenta alegerea lui Voronin, in 2005, ca presedinte al Republicii Moldova. Din cauza motivelor enumerate mai sus, prin acest manifest politic ZIUA va spune NU VOTATI BASESCU! Incepand de astazi,prin intermediul articolelor, al anchetelor jurnalistice, al editorialelor, ZIUA va va oferi argumente serioase impotriva politicianului care mai vrea o tura la Cotroceni.

[miril]

De acord cu CTP:

http://blog.prosport.ro/ctp/praful-nu-inseamna-pulbere/

[miril]

Asta-i muzica ce-mi place. Muzica...veche, de Tescani, anno 1989.

Note, stări, zile 8 iulie 1989, Tescani Andrei Plesu Dilema veche

Muzica e necenzurabilă. Pentru că nu exprimă nimic univoc. A spune despre o melodie că e injurioasă, calomnioasă, servilă etc. e a face simple metafore. În realitate, melodia dă numai fundalul unei teze posibile, niciodată teza însăşi. În afara cîtorva coordonate generice (vesel-trist, lent-rapid, armonic-dizarmonic, senin-furtunos), muzica lasă totul pe seama ascultătorului. Ea solicită imaginaţia mai mult decît oricare altă artă. Imaginaţia compozitorului mai întîi: în vreme ce un text, odată scris, e deplin încheiat (fie că cineva îl „interpretează“ sau nu), după cum şi un tablou e deplin încheiat odată ce a fost pictat, un text muzical, o partitură, e doar o treaptă către lucrul deplin. O partitură e numai posibilul muzicii, nu muzica însăşi. Pentru a ajunge la public, ea trebuie cîntată. Iar ceea ce ajunge la public ca sunet e distinct de ceea ce se vede pe portativ ca semn. Cititorul unui text literar ţine în mînă – ca şi privitorul unei imagini – nu o partitură, ci execuţia ei nemijlocită. Ascultătorul unei piese muzicale are nevoie de un mediator. Emoţia muzicală e de negîndit în afara unei operaţii de mediere.

Compozitorul trebuie să-şi imagineze, să „audă“ mereu sunetul obţinut, pe baza semnelor sale, de o orchestră absentă, iar ascultătorul trebuie să-şi imagineze mereu conţinutul probabil, sau posibil, al unui afect difuz. De ambele părţi se tatonează şi asta, în mod paradoxal, pornind de la o materie organizată matematic!

Ce concluzii sînt de tras? Că între rigoare extremă şi sentiment există o secretă afinitate? Că emoţia are o structură infinit mai complexă decît conceptul? Că rigoarea unui enunţ logic e naivă faţă de aceea a unui fragment orchestrat? Sau, poate, mai ales, că rigoarea e mai imprecisă în efectul ei ultim, decît mişcarea aproximativă a gîndirii libere. Delirezi speculativ şi obţii un „sistem“, o alcătuire ţeapănă. Construieşti riguros – ca muzicienii – şi obţii o nebuloasă.

26 aprilie 1989, Tescani

Dintr-o monografie a lui Landau-Aldanof despre Lenin, apărută în 1919 (!): „era un profund cunoscător al maselor şi nu ştia nimic despre om“.

13 ianuarie 1976, Bonn

Psihanaliştii trebuie trimişi cu toţii la bordel. Vor realiza că deşarja strict fizică nu dezleagă sufletul, ci îl încarcă. Altfel spus, drumul de la plăcere la nevroză e, uneori, mai scurt decît cel de la frustrare la nevroză.

Două categorii de femei sînt inutilizabile: cele care te lasă să faci tu totul şi cele care nu te lasă să faci nimic.

Decembrie 1975, Alte Pinakothek, München

Nemţii din prima jumătate a secolului 16 (Jörg Breu d. A., Hans Burgkmair, Melchior Feselen) – atraşi de scenografiile ample ale unor bătălii celebre. Singur Altdorfer realizează însă capodopera, renunţînd la anecdotică şi fiziognomie, pentru a descrie impersonalitatea oştirii şi a istoriei. Dürer, pe de altă parte, îngropîndu-l pe Sf. Gheorge într-o siluetă de soldăţoi.
Albrecht Bouts şi mai ales Rogier van der Weyden, încă necontaminaţi de clarobscururi abuzive. Are dreptate Ruskin: faţă de fastul şi acurateţea contrastului de ton, clarobscurul e plicticos.
Rubens şi Fellini. Rembrandt şi Bergman. Vigoarea asfixiantă, vechi-testamentară, a celui dintîi, tăcerea simfonică a celuilalt. Ale lumii două feţe...

[miril]

Cazul Nistorescu, intors pe fetele (vazute). Nu-l suport pe respectivul, pe de alta parte Cotidianul, in ultima vreme, devenise un ziar de partid, ma rog, unic, compartiv cu ce se scria acum vreo trei-patru ani, cand era cel mai bun cotidian.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/862294/Nistorescu-scandalul-condus-de-serviciile-secrete-si-de-Cotroceni/

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/862227/Vintu-catre-Nistorescu-Angajam-un-redactor-sef-si-acesta-executa-ordinele-prin-telefon/

[Urmuz]

Care este partidul caruia i se inchina Cotidianul? Spune-mi, Mirile! Stiu raspunsul, nu-i nevoie sa-mi mai raspunzi. Oricum, am remarcat lipsa de logica a primelor texte scrise de Nistorescu. Interviul din Cotidianul mi se pare a fi demn de Andrei Badin si Iosif Buble in zilele lor proaste, nu de un ziarist care a scris candva Cantare Americii.

Inca ceva: insiruirea de motive anti/Basescu din Ziua mi se pare plina de sofisme si de idei rasuflate.

[miril]

Partidul unic-era vorba de Basescu si protejatii, aflati aproape exclusiv in PD-L. Mie nu, criteriile ziarului Ziua. Nu avem aceleasi criterii de a judeca IMPOSTURA.

[miril]

Un nou interviu excelent cu Plesu:

http://www.adevarul.ro/articole/andrei-plesu-n-am-sa-mai-apuc-un-alt-chip-al-acestei-tari.html

Una din chestiile de bun simt care mi-a placut din articol este asta, vis a vis de Dan Puric. Nu ca era vorba de el ci de talcul din spatele spuselor:

"Eu îl admir pe Dan Puric ca actor. E un artist de top. Din păcate, se întâmplă şi cu el ce se întâmplă cu mulţi alţii. Ca să fiu pedant, aş spune că avem de a face cu o problemă de logică a autorităţii. Există un câmp de competenţă pentru fiecare, şi cine iese din acest câmp îşi pierde şi competenţa şi autoritatea.

Dacă te duci la Einstein, care e o autoritate, şi îl întrebi cum trebuie să fie femeia ideală, rişti să auzi o tâmpenie, sau o platitudine. Nu înseamnă că, dacă eşti un matematician sau un fizician genial, te pricepi la orice altceva. Dacă îl întrebi pe Kant despre căsătorie, s-ar putea să-ţi dea un răspuns idiot, sau să nu ştie ce să spună. Domnul Dan Puric a ieşit din sfera unde este cu adevărat competent, înalt competent. A făcut un sindrom de guru".

[Tyler Durden]

Dan Puric a luat-o rau pe aratura, are un discurs protocronism de-a dreptul scârbavnic.

[miril]

Asta mi-a placut cel mai mult: "Există un câmp de competenţă pentru fiecare, şi cine iese din acest câmp îşi pierde şi competenţa şi autoritatea". Pe Puric l-am auzit o singura data. Fara comentarii. Plesu este cel mai echilibrat dintre "oamenii Presedintelui", in acelasi timp orice articol de-al lui are consistenta, ramai cu ceva, zic eu, chiar daca mai bate apa-n piua, uneori. Asa l-am perceput si pe Patapievici, multa vreme, pana la... Cat despre Liiceanu, nu stiu, nu am nicio parere, indiferent de...directie.

[Tyler Durden]

Plesu ramane un boier, dar nu un ''boier al mintii'' asa cum sugereaza o stanga nivelatoare si lovita de cecitate, ci un om cu stil, şarm si inteligenta de calitate superior.

[miril]

Deja vu, deja vecu! Si...QED. Daca mai era nevoie.

http://www.cotidianul.ro/junii_politici_impostori-94758.html

[miril]

Gheata la mal:

Scufundarea Flotei Razvan Savaliuc Ziua

Procurorul Daniel Morar - numit de Basescu in fruntea DNA - a pus cruce dosarului Flota cu o expertiza dubioasa * Pe langa Basescu au scapat toti cei 79 de inculpati pentru instrainarea a 16 mineraliere

Traian Basescu a oferit natiunii cel mai negativ exemplu de imixtiune a politicului in Justitie, prin modul in care si-a rezolvat problema penala din "Dosarul Flota" in care a fost trimis in judecata de fostul PNA, pentru abuz in serviciu constand in instrainarea a 16 nave comerciale, cu un prejudiciu adus statului de peste 324 milioane de dolari.Procurorul Daniel Marius Morar - unealta prin care "Dosarul Flota" a fost tras pe linie moarta - a fost selectat din "pepiniera" de cadre de la Cluj, taman de ex-ministrul Justitiei, Monica Macovei, cea impusa in functia de ministru de insasi Traian Basescu. Apoi, Macovei l-a propus pre­sedintelui pe Morar pentru numirea in functia de sef al DNA, iar Basescu i-a semnat imediat numirea. Aceeasi metoda eficace a fost folosita si pentru numirea sefilor de sectii de la DNA, dar si a sefilor din Parchetul General si de la DIICOT. Morar - omul de incredere al presedintelui a raspuns de atunci la multe dintre sugestiile publice ale sefului statului, si a deschis nu­me­roase dosare unor adversari politici. De departe insa, cel mai mare serviciu intors de Daniel Morar celui care l-a "caftanit", a fost cel de musa­malizare a "Dosarului Flota", intr-o maniera care a determinat opinia publica sa creada ca marile parchete ale caror sefi sunt numiti de Traian Basescu au devenit o armata de procurori politici in slujba acestuia.

Un rechizitoriu blindat

Prin Rechizitoriul PNA nr. 20/P/2002, efectuat de procurorii Vasile Draghici si Ioan Otel si confirmat pentru procurorul general al PNA Ioan Amarie de adjunctul de atunci al acestuia - Gheorghe Suhan, au fost trimisi in judecata, la data de 09.08.2004, cei 80 de inculpati din "Dosarul Flota", in frunte cu Traian Basescu. Din actele dosarului, bazate pe numeroase rapoarte de control ale Curtii de Conturi, ale Ministerului Finantelor, precum si a unei expertize administrate in cauza, s-a stabilit un prejudiciu de peste 324 milioane de dolari, ca rezultat al unei asocieri ilegale dintre CNM Petromin SA si firma norvegiana "Torvald Klavenes Group" - Oslo. Asocierea a dus la instrainarea ilegala a 16 mineraliere de mare tonaj ale Romaniei, vandute pe nimica toata, gratie unui plan initiat de Traian Basescu in 1991, pe cand era ministru la Ministerul Transporturilor.Printre cele mai socante descoperiri ale procurorilor PNA - despre care presa nu a scris mai mult de cateva notite - a fost un document si un act de control al Ministerului Finantelor care demonstrau ca ex-ministrul Traian Basescu s-a numit pe el insusi in 1991 in consiliul de administratie al unei firme mixte din Bahamas - "Petroklav Shiping" - in care erau actionari Petromin SA si o firma norvegiana din grupul Klavenes. Din contul firmei din Bahamas, deschis la City Bank Londra, prin care s-au rulat milioane de dolari, fara acordul BNR cerut de lege, procurorii au retinut disparitia in 1992 a sumei de 500.000 de dolari, care a fost urmata de demisia lui Traian Basescu din toate functiile detinute la respectiva firma. De asemenea, procu­rorii si actele de control au retinut ca navele romanesti au fost vandute pe simple facturi unor firme liberiene, pe ridicola suma de un dolar fiecare, pentru ca ulterior, sa fie revandute pe sume cu mult mai mici decat valoarea lor de piata unor firme private din Romania si alte state.

Epurarea PNA

Procurorii care au lucrat in dosar au fost intimidati de Basescu la audieri, care i-a numit "maimutoi", "slugi" si i-a acuzat de "comanda politica", anchetatorii care i-au inregistrat vorbele fiind la un pas sa-i deschida un nou dosar penal pentru infractiunea de ultraj.Ulterior, dupa ce Basescu a devenit seful statului intreaga conducere a DNA, inclusiv procurorii de caz, au fost debarcati sau siliti sa plece, dupa o actiune de epurare, fara precedent, condusa de Monica Macovei.

Returnarea de la Suprema

Inalta Curte de Casatie si Justitie a judecat la 27.04.2005 "Dosarul Flota" (dosar nr. 4539/2004). Completul penal format din judecatorii Cornel Iacob, Sanda Huiduc si Gheorghe Rotar au pus in discutie din oficiu imunitatea lui Basescu si au recunoscut ca textele de lege care vor­besc de imunitatea preziden­tiala sunt neclare si inter­pretabile. Totusi, magistratii nu s-au pronuntat pe acest aspect, ci pe o exceptie invocata de zeci de inculpati, potrivit careia rechizitoriul nu a fost semnat de Ioan Amarie, procurorul general de atunci al PNA (care se afla in concediu), ci de adjunctul acestuia, Gheorghe Suhan. Chiar daca DNA a depus la dosar un ordin al lui Amarie, care isi dele­gase competentele adjunctului sau pe perioada concediului de odihna, judecatorii Inaltei Curti au apreciat ca o asemenea competenta nu putea fi delegata, si au dispus prin sentinta nr. 293 din 27.04.2005: "Restituie cauza privind pe inculpatii ... Parchetului National Anticoruptie, avand in vedere neregularitatea actului de sesizare a instantei".Rechizitoriul "Flota" nu a fost niciodata infirmat - dupa cum a recunoscut negru pe alb DNA ziarului nostru, prin adresa 112/VIII/2 din 05.03.2007. Conform sentintei Inaltei Curti, Daniel Morar ar fi trebuit sa infirme rechizitoriul (daca nu era de acord cu el) sau sa-l confirme prin semnarea calitatea de sef al DNA si sa-l returneze instantei, pentru continuarea judecatii. Morar nu a facut nimic din acestea, ci a repartizat dosarul unui simplu procuror, care s-a apucat sa adminis­treze o noua expertiza pentru care DNA a platit 40.000 de euro. Nimeni nu a vazut aceasta expertiza. Niciun ziarist nu a putut sa afle ceva despre soarta acestui dosar din 2005 si pana in februarie 2008 cand, la sedinta de bilant a DNA, Daniel Morar a afirmat ca datorita faptului ca noua expertiza a stabilit ca nu exista niciun prejudiciu, s-a dat scoatere de sub urmarire penala pentru 79 de inculpati din "Flota", mai putin pentru Traian Basescu despre care a spus ca "are imunitate", desi Constitutia prevede ca "nimeni nu e mai presus de lege". Epilog: in septem­brie 2007, faptele de care a fost acuzat Traian Basescu, abuz in serviciu cu consecinte deosebit de grave, cu termen de implinire de 15 ani - s-au prescris. Asa s-a omorat "Dosarul Flota". Anii de munca a unei armate de procurori si specialisti in control de la Curtea de Conturi si Finante au fost anulati cu o simpla expertiza. Pentru cele 16 nave vandute pe nimica toata nu a raspuns nimeni, cum nu a raspuns nici pentru disparitia intregii flote comerciale a Romaniei. De retinut, ca in pofida imensului interes public prezentat de acest dosar, DNA nu a emis niciun comunicat referitor la solutia de SUP din "Dosarul Flota", vestea fiind data verbal de Daniel Morar la bilantul din februarie 2008. Anul acesta, Morar a fost reconfirmat de Basescu pentru un nou mandat de trei ani in fruntea DNA.

[miril]

Deja vu, deja vecu! Si...QED. Daca mai era nevoie.

http://www.cotidianul.ro/junii_politici_impostori-94758.html

Episodul doi:

http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-08-12&id=35889

[krapulax]

cristian ghinea in dilema.

Fiecare popor are foştii pe care îi merită

E sîmbătă la prînz într-una dintre cele mai calde zile ale anului. Bucureştiul (http://www.bucurestiinoisivechi.blogspot.com/) se topeşte şi doar aerul condiţionat care duduie îţi alungă din creier poezia (http://www.imaginelife.ro/poezii/poezii-de-dragoste/george_bacovia_-_cuptor/) aceea a lui Bacovia, unde nişte cadavre, sînii iubitei şi oraşul se descompun de-a valma. Cum e vară şi e week-end, televizorul e un obiect aproape inutil. Televiziunile de ştiri dau acelaşi reportaj cu turiştii de la mare care stau la soare şi mă întreb de ce nu economisesc bani dînd imaginile de anul trecut (sau poate fac deja asta, oricum nu mi-aş da seama). La prînz e şi mai trist. Pe caniculă e deprimant de-a dreptul. Dau pe Realitatea TV şi urmează şocul: e sîmbătă, e prînz, e caniculă, Emil Constantinescu e în studio. El însuşi. În direct. Fostul preşedinte al României comentează sîmbătă la prînz, pe caniculă, declaraţiile lui Liviu Dragnea privitoare la coaliţia de guvernare. Cum o fi ajuns acolo? Alo, domnule preşedinte Emil Constantinescu? Primul preşedinte democratic al României? Omul care ne-a aruncat pe orbita Occidentului? Preşedintele care a întrerupt domnia partidului-stat al nomenclaturiştilor? Deci, chiar el, da? Dom’le, vreţi să veniţi la noi în studio să comentaţi ce zice Dragnea? Nu ştiţi cine e Dragnea?! Ei, e tot un fel de lider regional şi el, doar că în regiunea Teleorman (http://hartateleorman.ro/imagini/harti/harta_j_Teleorman.jpg). Deci, veniţi? Da, sîmbătă la prînz. Da, pe caniculă. Vă aşteptăm. Hai, pa!

OK, sînt sigur că nu acesta a fost dialogul, sînt răutăcios şi nedrept. Totuşi, ce o fi căutînd Emil Constantinescu la acea oră moartă, într-un studio de televiziune? Şi cum a ajuns acest om atît de irelevant? Îmi aduc aminte cînd m-a lovit aproape dureros imaginea irelevanţei sale. Era prin 2003, cînd Adrian Năstase se juca de-a păpuşarul cu presa (http://www.ziua.net/display.php?data=2001-09-22&id=72416). GDS a făcut atunci o dezbatere despre libertatea presei. Oamenii vorbeau despre ce se poate face, cîţiva ziarişti erau agitaţi, se simţea nevoia de solidarizare. Constantinescu era şi el în sală: ia cuvîntul, oamenii îl ascultă politicos, deşi vorbeşte mult, fără noimă. Vorbeşte, de fapt, despre ofurile sale vechi, îl denunţă pe Petre Mihai Băcanu că scria nedrept despre el cînd era preşedinte. O ţine cîteva minute cu Băcanu. Lumea în jur îşi dă ochii peste cap. Constantinescu era total inadecvat. Cum poţi să întrerupi un fost preşedinte care bate cîmpii? Nu poţi. A fost lăsat să termine. După asta, oamenii au vorbit ca şi cum nu l-ar fi auzit, ca şi cum nu era acolo, ca şi cum, de fapt, nu ar fi existat. Foştii preşedinţi americani îşi ţin rangul şi sînt ajutaţi de presă să o facă.

Prezenţa sa la Realitatea TV într-un context atît de meschin m-a pus pe gînduri. Ce fel de foşti avem? Şi de ce nu sînt foştii noştri nişte instituţii? Îmi place acea tradiţie a americanilor prin care foştii preşedinţi îşi fac cîte o bibliotecă/centru de cercetare, de obicei în oraşul natal. Memoria foştilor, chiar în viaţă fiind, e o chestiune de interes public. Foştii preşedinţi americani îşi ţin rangul şi sînt ajutaţi de presă să o facă. Inviţi un fost doar în contexte cu totul speciale. Cînd un fost vorbeşte, este ascultat pentru că vorbeşte o întreagă experienţă prin el. Această aură trebuie menţinută chiar şi cînd fostul nu îţi este pe plac. Am auzit un moderator de radio conservator zicînd „e revoltător ce spune Carter despre Israel, dar omul e un fost preşedinte, aşa că mai multe nu spun“.

Noi nu avem instituţia fostului. Nu îi ajutăm deloc. Dar nici ei nu îşi ţin rangul. Haideţi să ne uităm la foştii premieri. Oamenii care au condus guvernele României. Petre Roman – nimic mai mult decît un făcător de ştiri mondene. Nicolae Văcăroiu – un mic şpăgar de stat, a eşuat în a-i face o bancă lui Sorin Ovidiu Vîntu cu banii de la FNI, zicînd că nu ştia de unde veneau banii, apoi a tot primit diverse sinecuri, acum e şef la Curtea de Conturi, recompensă pentru perspicacitate. Vă amintiţi să fi contat vreodată fostul premier în calitate de expert economic? Doar asta e meseria lui. Spuneţi-mi o idee economică a omului care a condus România patru ani. Victor Ciorbea – şi mai trist decît Emil Constantinescu, acum e toată ziua la Realitatea TV despicînd firul în patru, fiind la fel de irelevant (ultima dată cînd l-am văzut vorbea despre Raportul Comisiei Europene zicînd că un cod civil există în Europa încă de la Napoleon – ochii celor din studio priveau tavanul). Radu Vasile – mai trăieşte? Mugur Isărescu nu se calculează ca fost, el e etern. Adrian Năstase – el însuşi, fostul şef al guvernului Adrian Năstase condus de domnul Adrian Năstase. Acum un penibil corupt care se ascunde după fustele Parlamentului. Omul avea ambiţii academice în relaţii internaţionale, dar nu i-a ieşit nimic – nu poţi să pozezi în Kissinger cînd îţi scriu alţii cărţile. A înzestrat diverse fundaţii cu nume pompoase şi sedii somptuoase. Fundaţiile mai există pe hîrtie, omul e asociat acum cu toaletele importate din China şi plicuri cu valută, demonstrate de procurori în rechizitoriu. Călin Popescu-Tăriceanu – încă nu ştim ce va face în calitate de fost, poate va fi un Radu Vasile, ar fi de preferat aşa decît ca Victor Ciorbea.

E un tablou jalnic. Ei au condus România? Ce se întîmplă cu ei? Cum de nu avem un fost care să conteze măcar un pic pe plan internaţional?! Polonezii au trimis un fost să conducă Parlamentul European. Despuiaţi de funcţii, fără încărcătura simbolică a puterii, rămîn goi, rămîn banali şi irelevanţi. Există oameni care nu au nevoie de funcţii pentru a însemna ceva. Corneliu Coposu, de pildă. Şi există oameni care nu înseamnă nimic cînd îi despoi de funcţii. Pentru că ei ca atare, ei ca fiinţe umane nu înseamnă nimic. Nu au contur, nu au personalitate, nu există în afara funcţiei.

Ştiu că am uitat pe cineva. Ion Iliescu. Mi se pare mie sau doar Ion Iliescu îşi poartă rangul de fost? Apare foarte rar. Pe la partid trece cînd vrea şi atunci face valuri. Lui Băsescu îi răspunde cînd şi cînd şi atunci contează, face ştiri. Acum lucrează la un proiect al Academiei, o idee de a reface Enciclopedia României, care nu s-a mai actualizat de pe vremea lui Carol al II-lea, o prostie grandomană şi inutilă în epoca Internetului, dar măcar pare ceva demn de un fost, nu intră în categoria „să comentăm ce zice Dragnea despre Boc“. Da, douăzeci de ani de foşti produşi de democraţie şi singurul „fost“ veritabil se numeşte Ion Iliescu. El, nomenclaturistul. El, încremenitul în proiect. E atît de trist pentru noi.

[miril]

Din pacate, asa este. Iliescu, cum am mai zis, nu descreste, prin compatie, cu trecerea timpului, desi locul lui este, de fapt, in beciul istoriei Romaniei.

[Bancaru]

Eu ma bucur ca nu ii mai pomenim si pe fostii. Sunt satul de actualii. La Roman nu e vina lui ca e fauritor de stiri moderne. Omul a vrut sa divorteze si asta este. E treaba cuiva? Nu are voie sa fute prospaturi? Radu Vasile a tot fost invitat la Realitatea. Ca si Ciorbea. Ciorbea e penibil, saracul. Nastese... lui nu ii duce nimeni dorul. El insusi. CPT ce ar trebui sa faca? Sa mai faca un accident?
Ce sa facem cu astia? NU e suficient ca fostilor presedinti le da staul casa in Cotroceni? Noi ne-am pisat pe familia regala, am aruncat 50 de ani cu ***** in ei, am mintit ca ne-au furat si ca ne-au supt, si acum vrem respect pentru niste mujici? Din pacate nu e cazul sa ni-i aducem aminte. Cand va mai fi unul de talia lui IC Bratianu sau Maniu atunci se vor mai face statui cu oameni politici. Pana atunci sa se duca la groapa de gunoi.
Nenea asta de ce nu facea ceva mai util sau de ce nu era si el la mare la ora aia? Daca dau drumul la televizor sambata la ora ai, ma uit la Discovery. De obicei este emisiunea Myth Busters sau era Brainiac. Iar putin mai tarziu Stelian Tanse e chiar interesant.
Punem pariu ca daca Iliescu isi anunta candidatura Basescu pierde din primul tur?

[krapulax]

pierde cu iliutza, ok. nu punem pariu.

[miril]

Asa e! Cu mine pierde din start.

[Bancaru]

Pai atunci nenea ala mananca rahan ca nu ne aducem aminte de fosti. Eu, de exemplu, mereu il pomenesc pe Iliescu. Ma rog, pe el si pe toti mortii si ranitii.

[Lordliv]

mirile,a aparut un numar nou...

http://www.exploziv-news.ro/audio-exploziv/183-spionajul-iezuito-masonic.html

http://www.exploziv-news.ro/

[Tyler Durden]

Lordliv, tu chiar crezi scenariile astea cu masonii...:(

[miril]

Asta l-am intrebat si eu, indirect. Intre timp, din pacate, greata mi se transforma in voma si mi se pune si...Pata:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/863406/SENATUL-EVZ-Cultura-democratica-si-consensul-urii/

[miril]

Episodul trei:

http://www.adevarul.ro/articole/sobolanii-de-net.html

[miril]

Raspunsul este NU:

http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/buna-guvernare-517703.html

[krapulax]

ducu hancu, asta om de dreapta, nu cantaretii de opereta radu mazare si tericeanu. il stim dela catavencu, de prin 1990
http://www.happyfish.ro/lumea_lui_hancu/legea_lui_80_/
si asta (http://www.happyfish.ro/lumea_lui_hancu/incomodarea_adevarului_incomod/), ultima, ca tocmai am citit ceva pe tema asta, despre o carte (http://www.amazon.fr/Planete-Bleue-QuEst-Ce-Danger-AujourdHui/dp/2357970006) a lui vaclav klaus

[miril]

Un englez la Bucuresti. Pentru Herc si nu numai:

http://www.cotidianul.ro/un_englez_apara_tara_de_c_nistorescu-95195.html

[miril]

Catarama despre pretenii (sic) la...catarama. Cam controversate declaratiile:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/863778/Catarama-Imi-pare-rau-ca-m-am-certat-cu-Patriciu/

[miril]

Cel mai important eveniment, in opinia mea, din istoria muzicii rock:

Inapoi in timp, la miticul Woodstock Romania Libera

» In urma cu exact 40 de ani, intre 15 si 18 august 1969, o ferma din decrepitul orasel Bethel a devenit neincapatoare pentru 400.000 de tineri adunati in fata unei scene montate in aer liber, de pe care a rasunat imnul SUA in interpretarea lui Jimmy Hendrix.

» Concertul programat anul acesta in septembrie a fost anulat din cauza lipsei de fonduri, organizarea evenimentului costand aproximativ 10 milioane de dolari, insa o serie de evenimente din aceste zile marcheaza aniversarea.

Chiar daca demersul sau

de a aniversa Woodstock cu un concert nu se va concretiza, Michael Lang, unul dintre cei patru fondatori ai legendarului festival, ramane ocupat cu alte evenimente de aniversare. A lansat o carte, "The road to Woodstock", organizeaza proiectii cu filme tematice peste tot in lume si prezinta un festival tribut. Dar ce a mai ramas din crezul pacifist al tinerilor cu plete dupa 40 de ani?

"Cel mai faimos moment al istoriei rock-ului"
Woodstock a fost "cel mai faimos moment al istoriei rock-ului", dupa cum il numea Rolling Stones, o emblema a anilor ‘60, in care muzica era semnul unei noi ere, prin vocea artistilor nonconformisti, mesageri ai unui crez pacifist. La 40 de ani de la evenimentul supranumit "summer of love", aceste idealuri s-au estompat sau sunt depasite.
Povestea a inceput in 1968, cand Lang l-a intalnit pe Artie Kornfeld, de la Capitol Records A&R. Li s-au alaturat John Roberts si Joel Rosenman, care detineau studiourile Media Sound din New York, iar in februarie 1969, cei patru pun bazele lui Woodstock Ventures Inc. Dupa saptamani de munca si tensiune, nu li s-a acordat permisiunea de a produce festivalul in New York, dar, miraculos, au aflat de ferma laptarului Max Yasgur, situata la 69 de km sud-vest de Woodstock. Trei saptamani mai tarziu, mii de oameni din toata tara au venit la ceea ce a ramas un reper pentru istoria rock-ului.


Cantaretul country Richie Havens a deschis festivalul, cu melodia "Freedom", iar Joan Baez a incheiat prima seara cu "We Shall Overcome." In cea de-a doua zi, au urcat pe scena Santana, necunoscut pe atunci, Sly Family Stone, The Who, Grateful Dead, Creedence Clearwater Revival si Janis Joplin. A treia zi, Joe Cocker si The Grease Band’s au intonat melodia celor de la Beatles, "A Little Help From My Friends".
Legendarul Jimi Hendrix a inchis festivalul cu o magnifica improvizatie a "The Star Spangled Banner", imnul national al SUA, dupa versurile poemului "Defence of Fort McHenry", de Francis Scott Key.


"Astazi, hipiotii au devenit republicani si, in loc sa consume LSD, iau Viagra si-si pierd parul"
Filmul celor cinci zile de la Woodstock, regizat de Michael Wadleigh si editat de Thelma Schoonmaker si Martin Scorsese, a fost lansat in martie 1970, purtand in toata lumea mesajul pacifist al miscarii flower-power. Warner Brothers a platit 100.000 de dolari pentru aceasta productie.
Pentru cei care au fost la Woodstock in 1969, concertele rock de la ferma Bethel erau promisiunea unei noi ere. Rich Hanley, profesor de jurnalism la Universitatea din Quinnipiac, spune, la 40 de ani distanta, ca festivalul, departe de a anunta o lume noua, a fost in realitate ultimul suflu al revolutiei culturale din anii ‘60. "Astazi, hipiotii au devenit republicani si, in loc sa consume LSD, iau Viagra si-si pierd parul", adauga ironic acesta, intr-o declaratie pentru "Nouvel Observateur".


In decembrie 1969, la patru luni dupa festivalul mitic, un concert similar a avut loc la Altamont Speedway, in California, dar nu a avut succesul de la Woodstock. In pofida manifestatiilor anti-razboi, trupele americane nu au parasit Vietnamul inainte de 1973, iar un an mai tarziu, Richard Nixon abandona presedintia americana, dupa scandalul Watergate. "Cred ca oamenii si-au pierdut iluziile", spune Wade Lawrence, director al muzeului Woodstock din Bethel.
Epoca "peace and love", adauga acesta, este putin depasita. Mare parte dintre legendele de la Woodstock, naturismul, marijuana sau apelul la pace, par ridicole astazi, intr-o societate mult mai putin inocenta. Cativa artisti au ramas insa atasati idealurilor hippie. Ultimul concert aniversar a avut loc in 1999, dar atunci sloganul "Make love, not war" nu a mai functionat, manifestarea degenerand in violente atunci cand cei de la Red Hot Chili Peppers si Limp Bizkit au urcat pe scena.

[Tyler Durden]

E ca ciorba ...reîncalzita. Un astfel de eveniment este irepetabil!
Un amendament totusi, marijuana nu e deloc ridicola, nici macar desueta. :D

[Bancaru]

Ciorbă reîncălzită... mmmmm... dupa 40 de ani. Acum pe dicovery unul mananca viermi. Mai buna ciorba.

[miril]

"Oricine ar fi un preşedinte mai bun decât Traian Băsescu"!

http://www.adevarul.ro/articole/dinu-patriciu-leul-n-are-legatura-cu-economia-reala.html

[Luci@n333]

"Oricine ar fi un preşedinte mai bun decât Traian Băsescu"!

http://www.adevarul.ro/articole/dinu-patriciu-leul-n-are-legatura-cu-economia-reala.html

Eu am evidentiat altceva din ,,promovarea ideilor lui Patriciu"...

,,Românii încă nu sunt conştienţi că prosperitatea tuturor şi a fiecăruia în parte depinde în mod direct de numărul de capre aflate în vecini. Cheltuiesc o imensă energie pentru a omorî sau a fura capra vecinului. Unii mai agresivi plănuiesc chiar să omoare vecinul sau rămân la visul despre cum ar fi să aibă o capră. Turma creşte astăzi prin creativitate, prin inventivitate, punându-ţi mintea la contribuţie. Capitalismul presupune să accepţi ideea că vecinul posesor de capre trebuie preţuit.

...

Scăderea impozitării, atât a celei directe, cât şi a celei indirecte, reducerea cotei unice la 10%. Am justificat de multe ori această măsură. Singurul criteriu pe care poţi să-l ai în fixarea unei cote de impozitare este competiţia în care orice stat se află cu vecinii săi. Statele naţionale se află astăzi în competiţie. Nu poţi să-ţi permiţi să fii mai puţin atrăgător, în competiţia pentru capital şi noi contribuabili, mai puţin deschis decât cei cu care te afli în competiţie directă. Acesta e principalul argument pentru care cota unică trebuie scăzută la 10%. Experienţa ne învaţă că veniturile vor creşte şi vor deveni mai certe, iar colectarea va fi mai bună cu cât cota e mai scăzută.

...

Nu vreau să fac acum o listă de soluţii. Totuşi, pot să vă spun că există, chiar în plină criză, capitaluri disponibile pentru afaceri profitabile. Am afirmat mereu că birocraţia ar putea sta cu chirie. Prin sistemul de „sale and lease back” ar putea fi valorificate clădirile administrative, începând cu Guvernul şi terminând cu primăria din Ghimpaţi. Ele constituie cele mai sigure plasamente pentru investitorii imobiliari. Pentru astfel de operaţiuni există bani în toată lumea. Trebuie doar să existe voinţă politică. În loc să te împrumuţi la FMI, aduci astfel câteva zeci de miliarde."

"Am înţeles că lichidităţile vor avea o cu totul altă valoare în perioada imediat următoare, că priorităţile vor începe să fie altele şi că aş putea dezvolta afaceri mult mai spectaculoase decât Rompetrol-ul, dacă voi folosi oportunităţile crizei."

Toti bogatii vor cat mai multi bani

,,Ce vă îngrijorează cel mai mult în România?

De la începutul interviului vă tot spun: birocraţia şi dezvoltarea acestui cancer indiferent de cine s-ar afla la putere". ... pai si cum ramane cu PNL-ul? Deci, de cat mai multi bani in portofelul lui este vorba.

[miril]

Am pus declaratia care a sarit cel mai mult in ochi. Patriciu, indiferent de orientarea lui politica, este un om de afaceri care vrea ca mediul de afaceri sa fie permisiv ceea ce implica si ca veniturile personale sa cresca, in conditii de succes economic, un principiu normal, intr-o societate bazata pe capitalism, iar prosperitatea lui este si cea a angajatilor lui, un principiu liberal, de altfel. Eu zic ca propunerile lui de vitalizare a economiei roamnesti sunt rationale, oricum mult mai rationale decat ale guvernului actual si ele ar putea pune tara pe picioare scotand-o din criza, cu conditia ca fie acceptate si implementate la nivel general, al societatii. Tragic este ca in Romania este nevoie de forta de munca masiva si ca nimeni nu ar trebui sa fie somer, iar tara ar trebui sa fie intr-o efervescenta activitate de dezvoltare, daca nu ar fi acest blocaj permanent datorat politicenilor corupti care sunt pusi pe imbogatirea personala, fara sa-i intereseze soarta celor care i-au pus sa conduca tara. Spre deosebire de ei, Patriciu are solutii si pentru prosperitatea lui dar si a altora, asa vad eu lucrurile. Ma rog, el este pentru modelul american de capitalism, eu sunt mai degraba pentru cel european, cel din UE.

[Luci@n333]

Am pus declaratia care a sarit cel mai mult in ochi. Patriciu, indiferent de orientarea lui politica, este un om de afaceri care vrea ca mediul de afaceri sa fie permisiv ceea ce implica si ca veniturile personale sa cresca, in conditii de succes economic, un principiu normal, intr-o societate bazata pe capitalism, iar prosperitatea lui este si cea a angajatilor lui, un principiu liberal, de altfel. Eu zic ca propunerile lui de vitalizare a economiei roamnesti sunt rationale, oricum mult mai rationale decat ale guvernului actual si ele ar putea pune tara pe picioare scotand-o din criza, cu conditia ca fie acceptate si implementate la nivel general, al societatii. Tragic este ca in Romania este nevoie de forta de munca masiva si ca nimeni nu ar trebui sa fie somer, iar tara ar trebui sa fie intr-o efervescenta activitate de dezvoltare, daca nu ar fi acest blocaj permanent datorat politicenilor corupti care sunt pusi pe imbogatirea personala, fara sa-i intereseze soarta celor care i-au pus sa conduca tara. Spre deosebire de ei, Patriciu are solutii si pentru prosperitatea lui dar si a altora, asa vad eu lucrurile. Ma rog, el este pentru modelul american de capitalism, eu sunt mai degraba pentru cel european, cel din UE.

Principiile liberale si cele comuniste/socialiste pot scoate o tara din criza... banuiesc ca de comunism nu mai poate fi vorba dar nici liberalii nu mai sunt ce au fost odata. Toti o apa si-un pamant. Vai capu' lor. Acum sa vedem cine reuseste la prezidentiale. Ce-o fi si cu pricipele asta ?1?

[miril]

Bineinteles ca nu se poate compara Bratianu cu Antonescu. Dar decat Boc si Vanghelie, sub controlul permanent al lui Basescu... Varianta cu sa nu votam cu nimeni nu este nici ea valabila caci toti depindem de deciziile politice, macar asa ne-am facut datoria si nu putem da vina pe...aia vecinului.

[Bancaru]

Eu l-as vota pe Patriciu presedinte, desi el a renuntat la "calitatea" de deputat pentru afaceri, iar la ora aia nu avea atatia bani de administrat. Marimea sumei pe masura fonctiei.

[krapulax]

mircea mihaes e foarte transant in romania literara de acum 2 saptamani (abia acum a aparut pe net, dar numai un fragmentel infim). o sa-l supere pe tyler cu asta:

Care e cea mai proastă carte românească?
Mă gândesc, desigur, la cărţile de oarecare notorietate, şi nu la infatigabila producţie de celuloză pusă la dispoziţie cotidian de editurile din ţară. Am în minte cărţile de care a auzit toată lumea, cele studiate în şcoli, în universităţi, beneficiare de studii, articole, licenţe şi teze de doctorat. E vorba de titlurile preamărite în simpozioane, de cele care ocupă un loc proeminent în panteonul literelor naţionale. Trecând în revistă operele "canonice", n-am nici o ezitare să-mi afirm profunda antipatie faţă de Craii de Curtea Veche. Multă vreme, am preluat pe nemestecare judecăţile ce făceau din producţia mateină o carte tabu. Cum să pui, licean fără lecturi, sub semnul dubiului analizele lui Vianu? Cum să te fi îndoit, ulterior, de judecata ...

[krapulax]

direct din ocservatorul cultural, ovidiu simonca ne vorbeste despre Domnul Basescu& ura

Preşedintele Traian Băsescu va avea de dat seamă în faţa istoriei pentru modul în care societatea românească s-a antagonizat. Discuţiile, dezbaterile, injuriile, opiniile mai bine sau mai prost formulate se poartă, în covîrşitoare măsură, doar la cele două extreme: a fi cu Băsescu sau a fi anti-Băsescu. Dihotomia nu poate fi depăşită cu nici un chip. Cei acuzaţi că sînt „intelectualii preşedintelui“ nu fac un simplu pas spre echilibru, desprinzîndu-se de această trenă nefastă. Dimpotrivă, vieţile lor, purtările lor, articolele lor par a avea drept scop primordial pe acela de a-i acuza pe ceilalţi că nu înţeleg ce mare personalitate e preşedintele Băsescu. Dacă nu înţelegi că preşedintele Băsescu e o lumină unică în istoria României, gata, eşti terminat, ţi se pune ştampila: ai ajuns să fii comunist, ţii cu mogulii, faci jocuri dubioase şi, ceea ce e mai grav, eşti orbit de ură.

Am citit săptămîna trecută, în Evenimentul zilei, un text năucitor al lui Horia-Roman Patapievici, intitulat „Cultura democratică şi consensul urii“. Trecem peste faptul că Horia-Roman Patapievici, funcţionar al Statului român în serviciul României, ar trebui să se abţină de la comentarii politice partizane. Să acceptăm, totuşi, că domnia sa simte nevoia să se exprime civic. (Apropo: de ce domnul Patapievici, dacă are aşa un apetit civic, n-a semnat comunicatul prin care se cerea trecerea în legalitate a Universităţii „Spiru Haret“. Să se fi simţit jenat de modul în care angajata sa, Adriana Popescu, de la ICR Berlin, s-a ploconit în faţa lui Aurelian Bondrea – a se vedea Observator cultural, nr. 485, din 30 iulie 2009, în care am reprodus declaraţia linguşitoare a Adrianei Popescu, dată, în numele ICR-ului, în faţa lui Aurelian Bondrea, cu care doamna Popescu dorea deja să colaboreze pe „scena“ ICR-ului).
Dar să consideri, cum face domnul Patapievici, că toţi cei care nu-l mai vor preşedinte pe Traian Băsescu, sau îl critică, sînt atinşi de ură e prea mult. Să găseşti similitudini între „ura“ faţă de Traian Băsescu şi ura „din mediile antisemite, în Germania anilor ’20“, e deja hiperdimensionat. Societatea românească este compusă şi din oameni care s-au săturat de Traian Băsescu şi nu-l mai vor preşedinte. Unii dintre aceşti oameni se exprimă în ziare şi reviste, dar nu toţi o fac precum la Antena 3, la „Sinteza zilei“, unde deja e un laitmotiv obsesiv atacarea lui Traian Băsescu – s-or fi săturat şi bieţii telespectatori de asemenea atacuri, unele imunde. Asta nu înseamnă că toţi cei împotriva lui Traian Băsescu iau ca reper Antena 3.
Numai că Horia-Roman Patapievici nu dă exemple, ci generalizează nepermis. Şi în paginile revistei Observator cultural au fost articole care îl criticau pe preşedintele Băsescu. Să fim şi noi orbiţi de ură? Sîntem de părere că preşedintele Băsescu nu e un personaj infailibil, că e necesar să sancţionezi greşelile, gafele şi prostiile preşedintelui României. Sîntem de părere că preşedintele a îndepărtat foarte mulţi oameni valoroşi din jurul domniei sale (Andrei Pleşu, Renate Weber, Adriana Săftoiu etc.), rămînînd cu Elena Udrea, care se prezintă ca substitut al preşedintelui şi pentru care toate energiile din PDL şi de la Cotroceni sînt folosite, să o protejeze. Într-o ţară în care subiectul „Elena Udrea“ a devenit primordial, deja avem o problemă. Într-o ţară în care Elena Udrea nu respectă un criteriu fundamental de funcţionare a democraţiei – audierea într-o comisie a Parlamentului –, deja e foarte grav. Dacă domnul Patapievici se consideră un om echilibrat, care nu-i ţine partea preşedintelui, aş vrea să ne spună cum se cheamă în limbaj politologic acest caz al Elenei Udrea? De ce un ministru nu se prezintă în faţa Parlamentului pentru a explica cheltuirea banului public? În ce fel de ţară trăim, dacă apropiaţii preşedintelui o protejează pe Elena Udrea, iar duşmanii ei devin şi duşmanii preşedintelui? Chiar vă place, domnule Patapievici, modul în care a ajuns ţara asta, unde nu poţi să faci o anchetă parlamentară, pentru că Elena Udrea e protejata preşedintelui şi nu trebuie deranjată?


În opinia noastră, un comentator la ziar, cum ar trebui să fie domnia sa, are nuanţe, are subtilităţi, vede şi ce e bine, şi ce e prost la preşedintele Băsescu, vede şi cum Guvernul României se sufocă într-o criză, bîjbîie fără soluţii (guvern pe care preşedintele l-a visat ca pe o soluţie miraculoasă pentru ţară). Eu aşa cred, cu umila mea părere, că ar trebui să fie un comentator la ziar: atent la problemele oamenilor, la cititori. (De cînd, oare, nu s-a mai plimbat domnul Patapievici, pe jos, de la sediul ICR pînă în Piaţa Universităţii, să afle ce probleme au oamenii? Îl invit, împreună cu Carmen Muşat, să facem o plimbare prin Bucureşti; îl puteţi lua şi pe Mircea – berea, sucul şi cafelele le dăm noi, cei orbiţi de ură.)
Să-ţi foloseşti rubrica de la ziar ca să teoretizezi ura este una dintre inadecvările unui publicist. Domnule Patapievici, cititorii vă aşteaptă să vă plecaţi urechea şi să vă folosiţi inteligenţa la desluşirea unei Românii reale.


Tipul acesta de discurs disperat – dacă nu te prosternezi în faţa preşedintelui Băsescu, gata, dai ţara pe mîna mogulilor – are ceva inexplicabil. Şi dacă nu mai este reales preşedintele Băsescu ce se schimbă în viaţa noastră? Viaţa noastră, în termeni de înfrîngere şi de victorie, de chibzuinţă, de rost, ţine de (re)alegerea unui preşedinte? Chiar atît de mărginiţi sîntem, să ne punem toate speranţele şi ţelurile doar intr-un preşedinte? Atunci, ne anulăm individualitatea şi spiritul critic. Şi trăim doar pentru Traian Băsescu.

kanti ne atrage atentia aspura unui comentariu la acest articol, cel semnat 'cineva' (http://www.fanclub.ro/showpost.php?p=526691&postcount=24)

[Bancaru]

Mie nu imi place articolul lui Cineva. Cred ca se inseala in ceea ce il priveste pe domnul, daca vrea el, Vali Vijelie. Eu stiu ca Vijelie a jurat stramb ca sa ascunda un criminal. Cica a fost cu el la o pranghelie cu nunta, cum zice Cineva. Chiar daca Val Vij este o parabola.
Am si eu o intrebare si chiar astept sa mi se raspunda: de ce oamenii precum Patapievici sau Liiceanu, sau Plesu, ca sa nu fiu banuit ca intreb de oamenii lui Bssc, de ce folosesc niste cuvinte si niste fraze asa de alambicate, indiferent ce ar avea a spune? Eu cred ca e si un fel de impaunare, de genul EU STIU CUVINTELE ASTEA. Ce ziceti?

[krapulax]

iata si articolul amintit mai sus, integral

Care e cea mai proastă carte românească? de Mircea Mihăieş
Mă gândesc, desigur, la cărţile de oarecare notorietate, şi nu la infatigabila producţie de celuloză pusă la dispoziţie cotidian de editurile din ţară. Am în minte cărţile de care a auzit toată lumea, cele studiate în şcoli, în universităţi, beneficiare de studii, articole, licenţe şi teze de doctorat. E vorba de titlurile preamărite în simpozioane, de cele care ocupă un loc proeminent în panteonul literelor naţionale. Trecând în revistă operele "canonice", n-am nici o ezitare să-mi afirm profunda antipatie faţă de Craii de Curtea Veche. Multă vreme, am preluat pe nemestecare judecăţile ce făceau din producţia mateină o carte tabu. Cum să pui, licean fără lecturi, sub semnul dubiului analizele lui Vianu? Cum să te fi îndoit, ulterior, de judecata de gust a unor Alexandru George, Ion Vartic sau, mai recent, Matei Călinescu? Am scris cândva despre personajul Mateiu Caragiale şi am parcurs mare parte din bibliografia critică a operei sale. L-am recitit şi nu-mi venea să-mi cred ochilor: cartea mi s-a părut o catastrofă. O lectură de maturitate m-a pus în situaţia unui auto knock-out: citeam pagină după pagină şi eram şocat de cât de prost scrisă se dovedea "capodopera" lăudată la unison tocmai pentru presupusa ei calofilie!

Nu mă deranjează nici tema, nici structura (de fapt, absenţa oricărei structuri originale), nici ideologia cărţii (de va fi existând vreuna: eu, personal, n-o văd). Nu mă deranjează nici zgomotosul cult născut în jurul ei, nici exclamaţiile cvasi-sexuale scoase de cei mai diverşi admiratori, de la inşi al căror prestigiu s-a născut din neantul rafinamentului autoproclamat, precum Radu Albala, ori urmaşii întru snobism ai lui Ion Barbu, până la cea mai proaspătă absolventă de la Litere.

Ştiu că înot contra curentului şi că valurile admirative ieşite din pana unor Ovidiu Cotruş sau Matei Călinescu pot fi ignorate cu greu. Despre "cenacliştii" ce se entuziasmau la o "bericică" de identificarea câte unui aşa-zis "alexandrin", despre contabilii culturali frustraţi ce juisau la citirea aventurilor erotice ale personajelor, în fond, de carton nu e nimic de zis. Mă uimeşte, în cel mai bun caz, că un critic de gust, precum I. Negoiţescu, cade în capcana de a vedea sensuri acolo unde nu există şi de a admira o construcţie pe care o poţi numi astfel doar dacă, la rândul tău, nu ai mai fi citit vreodată o carte cu adevărat bună. Ceea ce nu e, fireşte, cazul lui Negoiţescu. Afirmaţiile sale rămân însă lipsite de conţinut, simple scamatorii prin care criticul încearcă să dea consistenţă vidului: "La data publicării, Craii de Curtea Veche au şsic!ţ apărut ca o operă bizară, fascinantă, rău construită. Azi, Ťreaua construcţieť ni s-ar părea ca atare modernă, dacă n-am descoperi în roman ascunsa lui construcţie şi desigur, tocmai fiindcă îşi admiră secreta arhitectură a operei, Mateiu Caragiale se consideră pe sine un magnific autor."

Că Mateiu se va fi considerând "magnific", e treaba lui. S-a considerat el şi "conte", şi a fost nevoie de intervenţia paternă pentru a-i aduce aminte că în calea aspiraţiilor nobiliare stă teşitura din creştet provocată de tăvile cărate de strămoşii săi greci. Dar asta nu mă ajută să înţeleg unde e "structura secretă." Sau o fi atât de secretă încât e sortită să ne rămână inaccesibilă în perpetuitate (şi asta după ce l-am citit, cu noduri, şi pe elucubrantul Vasile Lovinescu!). Negoiţescu, bărbat al fineţurilor ultime, nu consideră necesar să-şi argumenteze afirmaţiile. Spirit plebeu, mă resemnez cu gândul că există lucruri la care nu am acces. Între ele, "structura secretă" a Crailor!

Pe de altă parte, nu ştiu cum ar putea deveni "modernă", prin simpla trecere a anilor, o construcţie care încă din momentul naşterii era binişor datată. N-are rost să-l comparăm pe Mateiu cu Barbey d'Aurévilly şi nici cu Villiers de l'Isle Adam, pentru că ne-am face de râs. E suficient să parcurgem prozele lui Eminescu (şi nici măcar pe cele mai bune; mă rezum la Cezara) pentru a-l reduce pe cel abuziv numit "prim şi ultim Caragiale" la dimensiunea nefericită de epigon. Or fi cele patru episoade vag legate între ele, fără crescendo dramatic, fără dimensiune psihologică notabilă şi fără consecuţie logică "structura secretă" mult lăudată? O operă valoroasă nu poate trăi doar prin ţipetele emise spre desfătarea galeriei. Or, rareori am citit o carte mai lipsită de idei, de stil şi de substanţă.

Ce mă irită cu adevărat e nivelul deplorabil al scriiturii. Nu există pasaj în care să nu dau peste construcţii care să mă zgârie prin inepţia formulării şi prin lipsa de supleţe a narării. Autorul sare de la o stare la alta, dintr-un timp verbal în altul precum un ţânţar urmărit cu pompa de insecticid: "Trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Nu iscălii. Mormăii numai să fiu lăsat în pace. Aţipii iarăşi. Dar pentru scurtă vreme. Sărăcia de epistolă se înfiinţa din nou, însoţită de cruda lumină a unei lămpi. Mişelul de postaş găsise de cuviinţă să mă iscălească cu mâna lui. Nu-i fusei recunoscător."

Rareori poţi găsi, fie şi sub pana unui ageamiu, o mai deprimantă însăilare de cuvinte, timpuri verbale, descrieri de-o deconcertantă naivitate şi artificialitate a trăirii. Lexicul aspirantului la nobleţurile ultime ale spiritului e cam de această factură: "În halul în care mă găseam mi-ar fi fost peste putinţă să pornesc pe orice fel de cale. Nici în pat nu mă puteam mişca. Deşurubat de la încheieturi, cu şalele frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. În mintea mea aburită miji frica să nu mă fi lovit damblaua." "O luasem numai cam repede", continuă magistralul stilist, într-o românească de balamuc, pentru a ne informa doct: "Dar deodată mă pomenii cu mine şsic!ţ în mijlocul odăii. ş...ţ Ce noroc că mă deşteptase; mare noroc! Privii acum cu recunoştinţă scrisoarea părintească; fără ea scăpam întâlnirea cu cel mai scump prieten."

Rareori poţi găsi într-o singură pagină mai multe inepţii cu ambiţii de literatură decât în acest debut al cărţii care de câteva decenii fascinează coconetul cu pretenţii şi rafinaţii de bodegă. Zidul admirativ ridicat în jurul acestei prostioare cu pampon e atât de înalt, încât nici spirite în general lucide nu s-au încumetat să arate goliciunea dizgraţioasă a împăratului. Nicolae Manolescu însuşi, în Istoria critică, îl plasează în categoria "mari scriitori", deşi analiza propriu-zisă a operei mateine modulează... în jos generoasa înscriere în loja de onoare.

Într-adevăr, cum poate fi socotit "mare scriitor" cineva căruia nu-i tremură pana când aşterne pe hârtie astfel de rânduri: "Viaţa lui, din istoria căreia i se întâmpla rar să dezvăluie ceva, fusese o crâncenă luptă începută de timpuriu. Ieşise din oameni cu vază şi stare, fusese oropsit de la naştere, crescut pe mâini străine, surghiunit apoi în străinătate la învăţătură. Întors acasă, se văzuse jefuit de ai săi, înlăturat, hărţuit, prigonit şi trădat de toată lumea. Ce nu se uneltise împotriva lui? Cu ce strigătoare nedreptate îi fuseseră întâmpinate lucrările, truda de zi şi noapte a jertfirii sale de tot soiul, cum se învoiseră cu toţii să-l îngroape sub tăcere!"

Romantismul sentimentaloid al acestor descrieri, psihologia ce aminteşte frapant de calamităţile în serie ale celor Două orfeline arată nivelul deplorabil la care evoluează Mateiu Caragiale. Ca profunzime şi credibilitate, Craii reprezintă varianta pentru un public năuc a filmelor lui Bernard Borderie, un fel de Angelica, marchiza esteţilor. La orice pagină ai deschide, dai peste construcţii gramaticale şi situaţii naratoriale care n-au de-a face nici măcar cu strategiile romanului po****r (Nicoale Manolescu încearcă să acrediteze o atare perspectivă). Ele sunt deprimantele semne ale totalei lipse de talent.

Înafara celor câteva replici ale lui Pirgu (singurul personaj credibil al cărţii), romanul pare născut din ambiţia fără măsură a unui peltic de a-şi declama în piaţa publică sonatinele nu doar lipsite de gust, ci şi golite de cea mai plăpândă energie vitală. Nu-mi pun neapărat problema să "învăţ" ceva din literatură - deşi literatura bună te învaţă totul. M-aş fi aşteptat măcar la o măruntă încântare de natură estetică - fie şi una semănând rebusismului practicat de vânătorii de sonorităţi exotice presărate ici-colo în roman. Nimic din toate acestea. Absolut nimic. Doar un alfabet căznit al viciilor ridicate la rang de ideologie existenţială, doar vorbele bolovănoase ale unor fantoşe ce se fac ecoul adevăraţilor "perverşi" din romanul negru francez al veacului al nouăsprezecelea.

Aş putea înmulţi la nesfârşit citatele care să demonstreze absenţa totală de stil a celui lăudat tocmai pentru valenţele "stilistice" ale prozei sale. Dar nu văd nici un rost să-mi plictisesc cititorul, iar pe cei deja înlănţuiţi de "farmecul", "misterul", "rafinamentul" mateine oricum n-am să-i clintesc din orbirea lor încăpăţânată. Dar tocmai astfel de orbiri arată de ce n-am fost capabili să ieşim pe piaţa internaţională cu opere viabile. Orice editor străin cu gust ţi-ar râde în nas dacă i-ai propune un astfel de text pe post de "capodoperă." Mult-lăudata valoare "documentară", supraevaluatele fragmente de "psihologie socială şi morală" sunt biete accesorii eseistice fie şi prin comparaţie cu ultrabanalul Sfârşit de veac în Bucureşti al lui Ion Marin Sadoveanu. Fără să aibă pretenţia vreunei "structuri secrete", acurateţea reconstituirii şi varietatea tipologiei îl fac pe I. M. Sadoveanu măcar lizibil, dacă nu delectabil. Pe când fandoselile jenante ale lui Mateiu I. Caragiale reuşesc, în cel mai bun caz, să furnizeze explicaţii despre mentalitatea profund reacţionară a cititorului român profesionist. Pentru că despre lectura "de plăcere" a acestui roman nu am auzit în viaţa mea pe nimeni vorbind!

Ca să nu termin într-o notă vehementă, afirm că partea de oarecare rezistenţă a creaţiei lui Mateiu Caragiale ar putea fi găsită în corespondenţa cu Nicolae A. Boicescu şi în poemele din Pajere. Cantabile, acceptabile din punctul de vedere al tehnicii, spectaculoase imaginar ele constituie, eventual, un pansament pe mintea înfierbântată a celor care şi-au făcut din kitsch-ul cu pretenţii numit Craii de Curtea Veche un fel de Mekka de celuloză căreia i se închină de li se zdrelesc genunchii.

Ah, şi ar mai fi ceva: viaţa autorului însuşi. Aici, da, găsim semnele capodoperei. Fantasmele bolnăvicioase, ura viscerală faţă de tată, aspiraţiile nobiliare, vânarea înfrigurat-maniacală a oricărui semn de recunoaştere publică, dandysmul spectacular, înhăitarea primejdioasă cu câteva din cele mai dubioase personaje ale vremii, lăcomia cvasi-animalică a vânătorului de zestre ar putea constitui suficiente argumente pentru scrierea unui roman extraordinar. Cu o condiţie: să nu fie scris de Mateiu însuşi!

[miril]

Un eveniment exceptional, de vazut si auzit, daca se poate:

Festivalul Enescu 2009: ce nu trebuie să ratăm Diana POPESCU Gandul

La Ateneul Român sau în piaţa din faţa edificiului, pe scena Operei Naţionale Bucureşti melomanii vor fi răsfăţaţi, până pe 26 septembrie, cu zeci de concerte, spectacole şi evenimente conexe

Ediţia de anul acesta a debutat ieri seară cu spectacolul de operă „Oedipe”, o coproducţie Theatre du Capitole din Toulouse - Opera Naţională Bucureşti. Cei interesaţi de fenomenul muzical au de ales. În săptămânile următoare, între numeroase evenimente culturale (la Bucureşti, Cluj, Sibiu, Iaşi, Braşov, Sinaia) concerte simfonice, camerale, recitaluri, reprezentaţii de operă şi balet, simpozioane de muzicologie, expoziţii de artă plastică.

Până pe 4 septembrie, pretendenţii la glorie îşi vor încerca puterile la Concursul „George Enescu”, la secţiunile Pian şi Vioară. Candidaţii se înfruntă nu doar pentru a-şi adjudeca laurii, ci şi premiile, valorând între 5.000 şi 15.000 de euro. Şi compozitorii vor avea propria întrecere, în cadrul căreia au şansa să câştige un premiu de 7.000 (pentru muzică de cameră) şi unul de 10.000 de euro (pentru creaţie simfonică).

În Bucureşti, în vreme ce pe scenele consacrate vor urca muzicieni renumiţi, în „Piaţa Festivalului” vor fi promovaţi artişti aflaţi la începutul carierei artistice.

Marile ansambluri şi solişti vor face parte din distribuţia ediţiei 2009 a Festivalului Enescu: ansamblul Saint Martin in the Fields, avându-l drept solist şi dirijor pe Murray Perahia; Basel Chamber Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra London, sub bagheta lui Charles Dutoit, într-un concert cu participarea faimoasei pianiste Marta Argerich; Orchestra del Maggio Musicale Fiorentino, Sankt Petersburg Philharmonic Orchestra, Orchestre de Chambre de Lausanne, dirijată de Christian Zacharias, un vech prieten al festivalului; Philarmonia Orchestra, sub bagheta lui Vladimir Ashkenazy.

Lista celebrităţilor care dau savoare festivalului îi mai include pe „veteranii” Maria Joao Pires, Misha Maisky, Yo-Yo Ma, Elisabeth Leonskaja, Dan Grigore, cărora li se alătură vedetele generaţiilor mai noi: Hélene Grimaud, Cédric Tiberghien, Renaud Capuçon, Maxim Vengerov (de data aceasta în postura de dirijor), Joshua Bell, Isabelle Faust, Alexander Melnikov, Serghei Nakariakov, Leif Ove Andsnes. Două reprezentaţii ale spectacolului „La Belle”, produs de Baletul din Monte Carlo, vor fi oferite publicului român sub titulatura „Întâlnirile JTI”.

Programul Operei Naţionale din Bucureşti cuprinde producţiile “Macbeth”, “Manon Lescaut”, “Lacul lebedelor”, premiera “Celan”, dirijată de compozitorul Peter Ruzicka.

Melomanii şi-au rezervat biletele cu luni de zile în avans Anul acesta, Festivalul „George Enescu” a fost promovat prinr-un turneu european, care a inclus escale la Bruxelles, Paris, Londra, Berlin, Roma şi Viena. Chiar şi în lipsa unei promovări externe suplimentare, devenise o tradiţie ca biletele la concertele marilor orchestre şi solişti să se epuizeze rapid. Cu atât mai mult, în 2009 cererea de bilete a fost promptă şi numeroasă: melomanii au rezervat tichete cu luni înainte de începerea evenimentului şi au cumpărat abonamente valabile pentru întreaga durata a festivalului.

Aşa stând lucrurile, biletele pentru concertele de la Ateneul Român şi cele pentru spectacolul Baletului din Monte Carlo s-au epuizat deja. Pentru celelalte spectacole se mai găsesc la casele de bilete ale sălilor care vor găzdui reprezentaţiile. Mai multe detalii, precum şi programul întregului festival, găsiţi pe www.festivalenescu.ro.

[miril]

Portretul robot, perfect, facut unei canalii:

http://www.cotidianul.ro/emil_constantinescu_scrisoare_deschisa_catre_socie tatea_civila-96635.html

[miril]

O continuare a...portretului sau cheia marilor succesuri:

http://www.ziua.net/display.php?data=2009-08-31&id=257762

[krapulax]

În 2009 avem ocazia să alegem binele
hai s-o dam in concrete. care e binele? geoana, candidatul lui mazare, hrebenciuc, vanghelie, nastase, iliescu& co? ametitul de antonescu? doctorul?
eu sper ca emil (♥♥♥♥♥♥♥) are in vedere un candidat surpriza, care inca nu s-a anuntat. sa am si eu pe cine vota, dragii mei!

[miril]

Din nefericire s-a ajuns, din nou, la situatia de a alege raul mult mai mic (sic).

[krapulax]

răul mai şic?

[marianZ]

eu cred ca ma votez pe mine ca este mai bine

[Urmuz]

Articolul lui Mihaies trebuie citit "cu grija". Daca il iei ad-literam, risti sa nu pricepi sensul exact al criticii: este limpede ca Mihaies intreprinde prima critica a actiunii de mitificare a lui Mateiu Caragiale, iar demesul sau este binevenit. Tinta reala a lui MM nu este opera lui Mateiu Caragiale, ci industria critica creata in jurul sau&operei sale si care l-a transformat in Zeul Lar al literaturii romane in ultimii zece ani.

[krapulax]

in ultimii 40 de ani, chiar

[Bancaru]

Cititi, legat de asta, introducerea din Craii de Curtea Veche, cred ca e a lui Nicki, la editia Jurnalului National. Mie versurile imi plac tare mult, desi aici vorbim despre roman. Si romanul mi-a placut.

[Lordliv]

MEDIOCRITATEA, CALEA SIGURĂ SPRE SUCCES

Aceşti proşti care ne conduc

http://www.jurnalul.ro/stire-special/acesti-prosti-care-ne-conduc-519888.html

no comment!

[Bancaru]

Asta e pentru diseara, eu nu am vreme acum. Ma duc sa il injur putin pe Marker.

[krapulax]

alina mungiu pune un pic lucrurile la punct:
http://www.romanialibera.ro/a163985/ce-au-in-comun-udrea-si-nastase.html

fragmente:
Ce au in comun Elena Udrea si Adrian Nastase, aceasta neverosimila pereche care ii pune sesiunii parlamentare de toamna obstacolul cel mai greu de sarit, imunitatea in cadrul propriului partid? De ce cand ma uit la ei imi vine in minte vechiul vers al lui Sorescu: "Oaia ce-a mancat-o lupul a format cu el un cuplu"? Pentru ca, la patru ani dupa ce Nastase devenise odios pentru ca se lafaia pe toate canalele datorita publicitatii generoase de stat, aceeasi practica a adus proeminenta doamnei Udrea, ca si contrareactia aferenta.
Ca sa iti pastrezi locul in mijlocul retelei, trebuie sa tii toate nodurile strans, sa dai fiecaruia ceva, sa functioneze distributia, si de la parcuri industriale la statiuni de schi amandoi au aratat inventivitate si capacitatea de a genera resurse nesfarsite dintr-o economie, ai zice altfel, modesta. Nastase, sa recunoastem, a avut ajutor, desi ajutoarele lui s-au dovedit cam rudimentare si l-au compromis: Micky Bacsis si seful sau de cabinet, care a ajuns pe mana procuraturii. Udrea, mai la inceput de cariera, e in stadiul promisiunilor individuale si, de la brokeri la hotelieri, nimeni nu a ramas fara vreuna de la ea. Daca pica, multe sperante si business planuri se vor duce pe apa sambetei.
Nastase si Udrea sunt amandoi niste visatori. El a incercat sa faca din Casa Poporului – acest gunoi al arhitecturii ceausiste cu trepte de marmura puse direct pe noroiul de umplutura din Dealul Arsenalului (de asta crapa) – un fel de spa, cu teren de tenis, biliard si piscina. Ea vrea sa ne scape de buncarele si epava din Costinesti si sa transforme in statiuni de schi minele din Valea Jiului. Nici o cheltuiala nu e prea mica pentru asemenea aspiratii si nu ne indoim ca vor aparea repede si cronicarii unor asemenea realizari. Nastase il avea pe Alin Teodorescu, dar l-a pierdut pe undeva. Nu am nici o indoiala ca Udrea il va pune si ea la scris, tuns si pozat realitatea pe unul dintre multii ei fani, gen Ion Cristoiu, sigur disponibil, sau poate Bogdan Chirieac. Abundam de talente care stiu sa recunoasca talentul atunci cand il vad.
Udrea si Nastase nu au doar aspiratii colective, ci sunt si niste campioni ai modei la nivel personal. Nastase doarme sub trei randuri de icoane scumpe (si grele), fereasca Dumnezeu de cutremur, si armele lui (cu care trage in medii strict supravegheate, in care fiara nu are nici o sansa) sunt etalate in toata casa. si-a pus colectia de harti si manuscrise, care singura dovedeste ca ANI ar trebui sa il viziteze, depasind cu mult veniturile lui plauzibile, intr-un muzeu public si s-a apucat de golf. Udrea vine mai din urma, snobismul ei e de nivel coafor de cartier, nu stie ca e cool sa ai valiza veche de la Vuitton (cumparata la licitatie daca nu are cine sa ti-o lase mostenire), nu geanta noua, nici pana la ora asta nu s-a prins care sunt firmele care imbraca doamnele si din ce serii fata de cele care imbraca alte femei, iar cand vrea sa incalece, ca sa nu fie mai prejos de doamna Basescu, se opinteste de se vede ca nu a incalecat nici o bicicleta. E personificarea femeii care completeaza chestionarele din reviste glossy cu titlul "Zece intrebari ca sa stii daca el e acela" sau "Descopera propriul tau stil!". si ea a scapat de vizita ANI, desi presa a publicat prompt afacerile turistice ale familiei ei. Altfel, Nastase, gusturi muzicale avansate, vrea sa scape de trupa IRIS din programul de aniversare al partidului si sa aduca in schimb ceva jazz. Udrea e la nivel Voltaj, fata din popor sau, mai degraba, din mahala, poporul sper ca e mai etno.
Ce i-a adus asa de sus si ce ii face odiosi, intr-o lume in care exista si Vanghelie, si Mazare, si Basescu, si Orban, este natura lor tomripleyana, talentul mimarii unei identitati de imprumut. Ceilalti sunt cum sunt, dar nu pozeaza. Sunt mai autentici, chiar daca asta nu inseamna buni. A sprijini pe Udrea sau Nastase este, dincolo de imoralitate sau prostie, si o enorma dovada de prost gust.
Cum o fi ajuns viata politica romaneasca o alegere intre Udrea si Nastase? Cand?:headbang:

[Bancaru]

Dar avem si pe altii. Votul este uninominal. Ii putem evita. Iar daca noi ii evitam dar nu ii evita Basescu sau altul... nu il mai votam pe Basescu. Daca nu ma insel, Kra****x, doamna Udrea a iesit deputat la matale in vecinatate. Daca te duci prin piata mai inavta-i cate ceva pe oamenii aia. Implica-te!

[krapulax]

da, langa parohia mea a iesit.

avem si pe altii? da, la categoria 'sub 7%'

[Bancaru]

Pai iata raspunsul cum de am ajuns sa alegem intre astia doi, ei fiind niste personaje generice. Ei sunt esenta omului politic de la noi. Ar mai fi si Vanghelie. "Calitatile" lor se pot si intrepatrunde.
Iar daca Udrea nu iese deputat dar Basescu o vrea ministru nu mai conteaza ce vrei tu, cetateanul turmentat de oferta politica.

[Bancaru]

E miercuri - e Catavencu de la Kra****x?

[krapulax]

da, este. cu iulian tanase, care e poet. cica: Să muriţi bine!

Nu sînt foarte mulţi, dar sînt proşti. Sînt proşti pentru că nu sînt decît inteligenţi. Inteligenţi şi-atît. Un inteligent care nu este decît inteligent are slabe şanse de a nu fi prost. Marian Vanghelie, de exemplu, este un tip inteligent, dar de o prostie crasă. Celebritatea l-a prins nepregătit pe Vanghelie. A început să fie pe la toate televiziunile înainte de a şti să conjuge verbul a fi. A învăţat (cît de cît) limba română pe măsură ce dădea interviuri la televiziuni. Bacalaureatul şi l-a luat după a renovat cîteva şcoli din sectorul 5. Vanghelie ar avea stofă de incult simpatic, dar mitocănia şi proastele maniere îl trag în jos, ceea ce, la înăţimea lui, poate fi fatal. Orice carte ar citi, Vanghelie o abandonează imediat ce a ajuns la pagina 2 (şi-un sfert).
Nici preşedintele Traian Băsescu nu se poate spune că n-ar fi inteligent. Preşedintele Băsescu este chiar foarte inteligent, dar are o inteligenţă necultivată, nemanierată, needucată. O inteligenţă acră şi conflictuală, situată la polul opus al deşteptăciunii senine şi surîzătoare. Una dintre nu multele deosebiri care îl despart pe Băsescu de Vanghelie este că primul şi-a luat bacalaureatul la timp. În 2004, Traian Băsescu nu auzise, de exemplu, de Mircea Cărtărescu. A fost nevoie să candideze la cea mai înaltă funcţie în stat, pentru a afla de existenţa unui mare prozator român. Dacă nu ar fi intrat în politică, probabil că Traian Băsescu nu l-ar fi citit niciodată pe Mircea Cărtărescu. Cum să citeşti pe cineva de care n-ai auzit şi despre care nici nu se obişnuieşte să se vorbească în cercurile pe unde te învîrţi tu, nu? În 2006, preşedintele Băsescu a simţit să compenseze fragila cultură din dotare: l-a decorat pe Mircea Cărtărescu cu Ordinul „Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer“. Autorul trilogiei Orbitor a acceptat ordinul cu plăcere pentru că – motiva atunci – „mi se pare că preşedintele Băsescu încă nu şi-a pierdut credibilitatea“.
Între timp, Traian Băsescu şi-a pierdut credibilitatea în faţa scriitorului, dar Cărtărescu nu şi-a pierdut meritul cultural în faţa lui Băsescu. Că doar nu era să îl înapoieze – l-ar fi jignit pe cel care, oricum ar fi, i-a făcut o imensă publicitate. Eu, însă, da, vreau să îl jignesc pe autorul volumelor Băutor. Aripa stîngă, Băutor. Aripa dreaptă şi Băutor. Corpul, apărute la Editura Polirrom, în colecţia „La ţigănci împuţite“. Vreau să îl jignesc pe preşedintele României, pentru că l-am votat. Şi nu l-am votat ca să o văd pe semi-inculta Elena Băsescu europarlamentar, nu l-am votat să o văd pe tupeista Elena Udrea ministru al Turismului. Inteligenta prostie a lui Băsescu, pentru că ea există şi se manifestă, înseamnă lipsă de educaţie plus apetenţă pentru conflict şi scandal plus protectorat acordat unor nulităţi plus multe alte minusuri.
Băsescu, Geoană, Vanghelie, Udrea, Oprescu, Videanu, Boc, Berceanu şi tot neamul lor adormit pe scena politică şi prin diverse studiouri de televiziune sînt absolut jalnici. Prostia lor nici măcar nu are haz – Mircea Geoană îl citeşte pe Dimitrie Gust, Vanghelie declară că încă n-a apucat să-i facă nimic Elenei Udrea, dar nu e timpul pierdut, iar nişte tineri pesedişti, spălaţi deja pe creier, rîd la această mîrlănie ca de o glumă bună. În lumea acestor personaje, cine nu înjură este condamnat la anonimat. Cine nu îşi jigneşte adversarii politici riscă să rămînă, la următoarele alegeri, în afara listelor. Cine nu e prost îşi trădează partidul din care face parte.
Sper ca, nu foarte tîrziu, aceşti oameni penibili să dispară. Sper să îşi piardă viaţa politică într-un grav accident de civilizaţie, pe un drum european! Să muriţi bine, inteligenţilor, îngîmfaţilor, inculţilor, proştilor!

[Bancaru]

D. Gust Ibus

[Bancaru]

Daca ne uitam la cum arata Dorin Cocos, poate "marlania" lui Vanghelie nu mai e chiar asa grosolana. De ce nu? Poata asa incepe unificarea stangii romanesti. Dreapta e ocupata. Isi face Vanghelie ceva Elenei. Ea nu stie.

[Bancaru]

Noră pentru mă-sa

viorel gaita - cotidianul.ro

Pentru cei care n-au urmărit nici un sezon din „Noră pentru mama“ trebuie să vă anunţ că producătorii de la Kanal D au ajuns deja la sezonul cu numărul 4. Am făcut o documentare pe YouTube şi vă prezint în cele ce urmează câteva fragmente din sezonul 3, ca nu cumva să fiţi tentaţi să vă uitaţi la sezonul 4. Mai întâi, ce-am înţeles eu din această emisiune: băieţii vin cu mamele şi trebuie să se cupleze cu fetele din casă. Perechea care rezistă până la sfârşit, indiferent de bârfele care se vor spune pe seama ei, face nuntă şi câştigă premiul cel mare (100.000 de euro). Emisiunea se cheamă „Noră pentru mama“ pentru că fata aleasă de băiat trebuie să fie musai pe placul viitoarei soacre. În loc de mamă, unul dintre concurenţi a venit însă cu o mătuşă. Pe bune. Şi nu era mătuşa Tamara. Aşa că sezonul 3 ar fi putut foarte bine să se cheme „Noră pentru mătuşa“. Cum e moda şi pe la alte emisiuni de „reality show“, există şi-o psiholoagă de serviciu, Mirela Zivari, supranumită „căţeluş cu păru-ntins“ pentru modul în care este coafată. Ea are menirea de a explica din punct de vedere psihologic de ce locatarii din casă fac anumite fapte. De exemplu, una dintre mame (doamna Ioana) le-a pus într-o noapte pastă de dinţi pe picioare altor două mame (Stela şi Ildiko). Pentru a putea să interpreteze fapta din punct de vedere psihanalitic, psiholoaga a analizat cu mare atenţie caseta video şi a fost foarte atentă la dialog. Doamna Stela (una dintre mamele „săpunite“ cu pastă): „Ildiko, ia vezi, fă, că ne-a pus Ioana pastă de dinţi pe picioare“. Nici o mişcare. „Ildiko, fă, da’ eşti moartă?“ Doamna Ildiko (o femeie cu părul alb, la vreo 65 ani) se trezeşte cu greu (era ora 5 dimineaţa): „Lasă, fă, că nu mă speli tu“. Apoi, după ce constată în ce hal i-au fost mânjite picioarele, explodează şi face o declaraţie demnă de luptătorul de K1 Gică Moroşanu, supranumit şi „Moartea din Carpaţi“: „Să se cace toţi câinii Bucureştiului în gura mea. Ascultă ce spun eu. Chiar dacă mă descalifică din concurs, îi dau lu’ Ioana până-i sună apa-n cap. Şi-apoi când i-oi da una, o şi pun cu curu-n sus“. Fiind obişnuită să recepţioneze numai mesaje de dragoste şi pace, inima doamnei Ioana nu mai rezistă. Femeia se chinuieşte în pragul preinfarctului. Pe burtieră scrie acum „Ioanei, una dintre posibilele soacre, îi este rău“. Apare şi Gabriela Cristea, prezentatoarea emisiunii, îmbrăcată într-un costum de curcă, se uită la bolnavă ca curca-n lemne şi întreabă: „Doamna Ioana, vă este rău?“. Dovadă clară că nu citise ce scria pe burtieră sau făcea pur şi simplu pe proasta, în speranţa că doamna Ioana o să moară în direct, iar ei îi va creşte audienţa. Ca fond muzical, cu totul întâmplător, se aude Recviemul lui Mozart. Graţiana e şi ea de faţă şi priveşte înmărmurită, cu un licăr de extaz în ochii mari şi tâmpi, întreaga scenă. Graţiana are 24 de ani, e vânzătoare la un raion de pantofi dintr-un mall bucureştean şi face parte dintre norocoşii telespectatori care au câştigat o săptămână de neuitat în casa „Noră pentru mama“, alături de idolii lor. Urmează apoi voturile concurenţilor, care vor duce la eliminarea unor persoane din casă. Pe căi mai mult sau mai puţin ortodoxe se încearcă mani****rea „electoratului“. Andreea către Alina: “Gândeşte-te bine pe cine votezi, că dacă faci vreo mişcare greşită te bag cu capu-n veceu şi trag apa după tine“. Gabriela Cristea: „Alina, care sunt jignirile pe care ţi le-a adus Andreea?“. Alina: „Nu pot să reproduc jignirile pentru că sunt prea jignitoare“. Am uitat să vă mai spun ceva. Casa asta în care sunt filmaţi concurenţii 24 de ore din 24 se mai numeşte şi Cetatea Dragostei. Eu unul nu mi-am dat seama de ce.

[miril]

Ai site de carte, ai parte!

TOP 10 Site-uri literare romanesti Adrian Schiop Romania Libera

» Dintre site-urile selectate de RL, sase au profil de cenaclu, aceasta formula presupunand o interactivitate mai mare.

» Proliferarea comunicarii online s-a vazut in special in privinta literaturii noi, cenaclurile literare clasice migrand spre spatiul virtual.

Literatura si democratia nu se impaca foarte bine; asadar, mai important decat traficul efectiv inregistrat de un site a fost, printre criterii, abilitatea de a impune personalitati, opinii si tendinte.

Fenomenul online prinde

mai ales publicul tanar – de pilda una dintre consecintele expansiunii virtualului o constituie migrarea cenaclurilor literare din spatiul lumii reale in mediul virtual: din site-urile selectate de noi, sase au profil (sau macar o extensiune) de cenaclu literar in care se posteaza si se comenteaza texte. In afara cenaclurilor, topul nostru mai ia in discutie retele de socializare pentru literati (cum e Reteaua literara a lui Gelu Vlasin, care aduna in special scriitori din Diaspora), directoare de bloguri (proiectul de relansare a cenaclului online Hyperliteratura are o astfel de aplicatie) si revistele literare exclusiv online, cum e LiterNet (dar nu si Noua Literatura – care, desi multi o citesc pe net, nu a putut fi prinsa in topul nostru pentru ca apare si pe print).

Clubliterar.com (www.clubliterar.com)
1. Formatul este de cenaclu literar online, cu regim inchis (trebuie sa devii membru pentru a putea posta). Foarte influent pe segmetul literaturii noi - aici sunt membri cativa dintre mai cunoscuti tineri scriitori din Romania (Dan Sociu, Ionut Chiva, Catalin Lazurca, Ruxandra Novac, Claudiu Komartin, Andrei Gamart), aici au fost postate inainte de a fi publicate fragmente din carti care ulterior au facut valuri (Silviu Gherman- "Cele mai frumoase creiere", Dan Sociu- "Cantece eXcesive", Claudiu Komartin- "Un anotimp in Berceni", Vlad Moldovan- "Blank") - si tot aici aspira sa intre destui tineri, calitatea de membru clubliterar fiind valorizata si ca un fel de legitimare literara. In literatura noua, clubliterar functioneaza ca un fel de trendsetter.


Liternet (www.liternet.ro)
2. Site cu profil amestecat, de revista literara, editura, blogging, biblioteca de carti virtuale. Cel mai select site literar, concurand revistele de cultura importante si adunand nume prestigioase. Pozitie foarte buna pe trafic.ro. Comparat cu revistele literare pe print, are un aer nou; altfel, destul de clasic.

Tiuk! (www.tiuk.reea.net)
3. Revista online facuta de fratii Vakulovski (Mihai si Alexandru) si girata de ilustratiile lui Dan Perjovschi. Respira aerul insurgent al "Fracturilor" lui Marius Ianus, cu atitudine sociala si aer cool (interviuri cu staruri rock, cronici de albume muzicale). Altminteri, e revista care mediaza un dialog intre scriitorii tineri din Romania si cei din Moldova.

Rocultura (www.rocultura.ro)
4. Cat timp a fost gestionat de Andrei Ruse, site-ul a crescut in vizibilitate si influenta, adunand scriitorii tineri ai momentului. A contat pentru ca, pe langa activitatea de cenaclu literar, a postat si clipuri, articole din aria altor arte (arhitectura de pilda), fotografie, experimente intre arte.

Hyperliteratura (www.hyperliteratura.reea.net)
5. Foarte activ cat timp a fost gestionat de Marius Ianus, fiind alternativa mai radicala si mai democratica a clubliterar – dupa care a intrat in stand by. Da semne de revenire, de cand a fost preluat de Andrei Ruse (care vrea sa atraga trafic transformandu-l intr-un director al blogurilor literare).

Roliteratura (www.roliteratura.ro)
6. A fost acuzat ca e copiat dupa poezie.ro - ca incearca sa fure utilizatorii de acolo, propunandu-le un format asemanator si momindu-i, in plus, cu premii (mai nou, ele au disparut). Oricum, medie generala mai buna decat poezie.ro, comunitatea fiind mai restransa, mai selectata.

Reteaua literara (www.reteaualiterara.ning.com)
7. Site de socializare pentru oamenii de Litere, important pentru ca aduna in special personalitati din diaspora (Spania, Israel, Canada, SUA etc). Activa mai ales in Spania, unde locuieste poetul Gelu Vlasin, cel care gestioneaza reteaua – si unde se organizeaza intalniri si seri culturale romanesti.

Agonia (www.poezie.ro)
8. Se numeste Agonia, dar toata lumea il stie de poezie.ro. E dovada vie ca romanul s-a nascut poet – are peste 50.000 de scriitori si comentatori de poezie, avand un trafic de invidiat. Din pacate, cantitatea nu lucreaza in favoarea site-ului, neexistand criterii de cernere a valorilor.

Egophobia (www.egophobia.ro)
9. Revista de nisa, specializata pe literatura de filosofie, cu aparitie lunara. In ce tine de Litere, publica literatura tanara produsa de scriitorii de pe clubliterar.com si hyperliteratura, in ce tine de filosofie – eseuri cam studentesti, cu aer de referate. Aer mai teapan, mai "universitar".

Bocancul Literar (www.bocancul-literar.ro)
10. Excesiv de politicos si de prietenos – genul care te incurajeaza sa scrii chiar daca nu ai vreo conexiune cu literatura. Ca gen de literatura, promoveaza o literatura mai kitsch, "mainstream" sa zicem – literatura "clasica". Organizeaza intalniri la care se citesc texte si se canta folk.

[miril]

In amintirea unei mici discutii...esentiale cu Tyler. Ca si Progresul, apreciati... Saracii!

Compozitorii români, apreciaţi, dar săraci Anca Nicoleanu Cotidianul

Compozitorii contemporani de muzică clasică „se vând la export“ mai greu decât la începutul anilor ’90, deşi „muzica românească de azi e considerată foarte interesantă datorită sonorităţii ca atare“. Cum drepturile de autor sunt simbolice, compozitorii supravieţuiesc cu cel de-al doilea job.

„În Occident, în special în Germania şi în Franţa, există numai câteva nume care circulă: Ştefan Niculescu, Aurel Stroe, Doina Rotaru, Liviu Dănceanu, subsemnatul şi dintre compozitorii români care locuiesc în străinătate, Costin Miereanu, Horia Surianu... Muzica acestora se mai cântă şi în America, Spania şi puţin în Italia“, ne spune compozitorul Dan Dediu, rectorul Academiei Naţionale de Muzică.

Există uneori comenzi, dar foarte rare şi ocazionale, adaugă compozitorul Nicolae Brânduş, pentru că această „muzică contemporană clasică e mai degrabă promoţională, nu comercială, şi se cântă doar la festivaluri, în concerte speciale“. Cu toate astea, „muzica românească de azi e considerată foarte interesantă datorită sonorităţii ca atare“, ţine să precizeze compozitorul Sorin Lerescu, preşedintele secţiunii naţionale române a Societăţii Internaţionale de Muzică Contemporană.

Compozitorul de muzică clasică nu are un statut fix, sigur, stabil, pe care să se poată baza.

Într-un an poate avea mai multe contracte în ţară şi în străinătate, dar se poate aştepta şi la o criză, chiar şi psihologică, în care acestea să dispară şi să se confrunte cu situaţii penibile. „Mă refer la lipsa de respect cu care este tratat artistul în astfel de momente, în care cultura nu este importantă“, e de părere tânăra compozitoare Irinel Anghel, care visează la statutul artistului din Japonia, unde orice om de cultură „este un împărat şi tratat ca atare, cu tot respectul cuvenit“.

La începutul anilor ’90, muzica clasică contemporană românească se cânta mai mult în străinătate decât în România. „Acum se cântă în ţară, la festivaluri, la Filarmonică, dar nu atât de mult cât ar trebui“, spune Dan Dediu. De 20 de ani, muzica originală contemporană nu mai există în programele ordinare de concert şi acesta e un mare deserviciu făcut capacităţii creatoare a compozitorilor români, se plânge Nicolae Brânduş. „În programele obişnuite nu sunt decât clasici. E o problemă de management şi într-un fel de laşitate a dirijorilor români care, când pleacă în străinătate, tot cu Rapsodiile lui Enescu se duc. Ştiu opere care ar prinde foarte bine dacă ar fi bine puse în scenă. S-a spus: nu ar veni lumea. Ba ar veni, dacă ar fi bine puse în scenă“, continuă acesta. L-am rugat să ne dea un exemplu de o operă care „ar prinde“: „În primul rând, opera mea, scrisă acum 20 de ani după «La ţigănci» a lui Mircea Eliade“.

Un compozitor nu primeşte onorarii, ci comenzi, care sunt lansate de diferite radiodifuziuni sau de fundaţii şi, „în general, preţul e destul de mititel, mai mult simbolic. Iar drepturile de autor (n.n. - care ar trebui să vină trimestrial, după numărul de concerte sau de difuzări) nu sunt mai mari de câteva milioane de lei vechi“, adaugă Dan Dediu. În România, această muzică se difuzează de Societatea Română de Radiodifuziune, la Radio România Muzical şi Radio România Cultural şi de TVR Cultural, dar şi aici cu sincope.

Cei mai mulţi dintre compozitorii români sunt şi membri ai unor societăţi de gestionare a drepturilor de autor din străinătate. „Eu sunt şi membră SACEM pentru cântările în străinătate. ADA (Asociaţia Drepturilor de Autor) mă protejează strict pe teritoriul României şi constat diferenţa. În străinătate există multe modalităţi de protecţie a creaţiei contemporane, există premii pentru prime audiţii, sume de bani care se acordă pentru apariţii pe discuri şi sunt sume importante, de ordinul miilor de euro, pe care România nu le poate oferi“, continuă Irinel Anghel. De partea cealaltă, Dan Dediu, la rându-i membru SACEM, spune că din Franţa de multe ori nu primeşte nimic.

În 2009 îţi trebuie foarte mult curaj şi credinţă în ceea ce faci ca să nu renunţi. „Cunosc mulţi prieteni care au renunţat la artă şi au intrat în business, s-au recalificat pe alte domenii pentru a supravieţui“, adaugă Irinel Anghel. Cei mai mulţi compozitori autohtoni şi-au găsit încă un loc de muncă. „Majoritatea sunt profesori la facultăţi de muzică, la radio ori la televiziune, la Ministerul Culturii, la Filarmonică, la Operă“, spune Sorin Lerescu.

[miril]

Baga...urechea si asculta! Interesant, interesant, de doua ori interesant.

http://www.adevarul.ro/articole/theodor-stolojan-am-ajuns-datori-70-de-miliarde-de-euro-si-n-am-facut-nimic.html

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-6211266-audio-video-dinu-patriciu-ataca-valuri-traian-basescu-reproseaza-cel-mai-bogat-din-romania-sefului-statului.htm

[miril]

Eu l-as vota. Mai rau ca acum nu se poate:

http://www.adevarul.ro/articole/constantin-iacov-il-voi-dobori-pe-mircea-sandu-e-un-om-fara-suflet.html

[miril]

A fost si idolul meu:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/869683/Povestea-lui-Cornel-Chiriac-a-luat-Cupa-Mondiala-la-radio/

[Bancaru]

E frumos cu Iacov pe hartie. Apoi... cine naiba sa il aleaga? Greu de tot.

[krapulax]

da, din pacate zero sanse. si nu stiu de ce crede el ca din functia de presedinte poate demola sistemul ticalosit. a uitat de emil? ca sa nu mai zic de saracul tr.b.

[miril]

Exact, saracul T Bc, era sa zic. Si chiar am zis-o.

[Bancaru]

Asta l-a facut praf.

[krapulax]

ce? pe cine?

[miril]

Starduinta de a incerca in a fi obiectiv:

http://www.romanialibera.ro/a166278/322-de-posturi-vacante.html

[miril]

Cateva perle inteligente, cum vad eu lucrurile, la un articol din EvZ:

Coalitie! Eu te-am facut, eu te omor!
de Garfield, motanu, miercuri, 30 septembrie 2009 - 20:34
Balbaielile, intrigile, spaimele, angoasele, disperarea lui Basescu au adus tara in stadiul de neguvernare. Unii numesc asta « instinct politic »! Eu o numesc iresponsabilitate, lipsa de discernamant si de bun simt, cinism. Nu se poate, e inadmisibil ca o [Citeste] singura persoana sa creeze o astfel de debandada! Cum poate fi sustinut un astfel de om pt un nou mandat de cinci ani? Daca pe el il inteleg ca e sarit de pe fix, voi ceilalti, ce boala aveti? Vreau sa zic, in afara de « boala spinarii de cauciuc » Un nou mandat pt Basescu ar fi cea mai mare greseala de la alegerea lui Iliescu in 90! Prostimea hahaita si mani****ta de catre specilistii basisti ii va nenoroci si pe ceilalti. Deja medicii, intelectualitatea tehnica, specialistii parasesc tara in masa. Va semnati singuri condamnarea la disparitie! Hm! Garfield, motanu (dezastrosu de pe acoperis)

George
de Garfield, motanu, miercuri, 30 septembrie 2009 - 21:40
Ca esti pedelici, parca ti-am mai spus. Ca Basescu a fost agent secu sub acoperire, nu pare sa te deranjeze, iar potlogariile lui s-ar zice ca-ti miros a primavara. Din cei doi fii de generali de securitate, Geoana si Oprescu, [Citeste] numai primul te deranjeaza, al doilea nu, fiindca e iepurele lui Base. Ca Talpes, fost sef de serviciu secret si Becali, fost informator al militiei, nici atat ca trag tot pt Base. Ca tot parlamentul e plin de securei mascati si informatori travestiti, te face sa ai digestie buna. Pana aici te inteleg. Ce nu pot sa inteleg: DE CE N-AI, DLE, LOC DE MOTAN PE FORUM? hehehe! Garfield, motanu (securiciu travestit de pe acoperis)

Serios?
de Alina Proca(Vizitator), miercuri, 30 septembrie 2009 - 23:11
Hai sa analizam la rece cativa ministrii PDL din actualul cabinet. Adriean Videanu - afacerist cu marmura - inbogatit prin preluarea pe sub tejghea a societatii de stat Marmosim - asadar un Patriciu al PDL-eului, plus bubele penale de la [Citeste] Primaria Capitalei. Ajunge ministrul Economiei. Studii in domeniu ? Nimic. Gheorge Pogea - inginer chimist - fost contabil al Marmosim. Ajunge minstru de finante. Sudii/experienta in domeniu macroeconomic/financiar? Nimic. Elena Udrea - avocat - nu a avut niciodata un client privat - clientii casei sal;e de avocatura au fost exclusiv Statul. Ajunge ministrul Turismului. Studii/experienta in domeniu? Nimic. Emil Boc - academic specializat in drepot constitutional. Ajunge prim-ministru. 15 ordonante guvernamentale sunt declarate NECONSTITUTIONALE de catre Curtea Constitutionala. Care este cuvantul de ordine deci? INCOMPETENTA SI HOTIE. Nici unul dintre astia nu ar trebui sa calce intr-un guvern serios.

Basescu rade,canta si pozeaza(boteaza)
de Clara Warner(Vizitator), joi, 1 octombrie 2009 - 00:37
Romanika pe ultimele locuri la sanatate,combaterea coruptiei a infractionalitatii a avut un presedinte jucator. Traian Basescu a reusit performanta ca dintr-un ******** de nadejde al regimului comunist sa devina cel care a condamnat comunismul,si sa acorde kokoratii postmortem Monicai Lovinescu in [Citeste] vreme ce generalul Ion Dinca Te leaga a fost inmormantat cu salve de pusca,iar tortionarul Plesita a murit linistit intr-un sanatoriu SRI. Castigarea unui al doilea mandat de catre Traian Basescu are si o parte buna:revolta po****ra care-l va trimite direct la Targoviste.

[Bancaru]

Eu nu stiam ca a murit Plesita. Credeam ca e bine mersi in Primaverii.

[miril]

Vorba cuiva: "A murit? Sa fie sanatos!"

[miril]

Iacov Presedinte!

http://www.adevarul.ro/articole/mitica-de-la-liga-noul-sef-de-cadre-la-gsp-tv.html

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/870017/SCANDAL-LA-GSP-TV-Sandu-si-Dragomir-au-facut-presiuni/

http://www.gsp.ro/gsp-special/media/final-de-contraatac-157717.html

[miril]

BAE-sescu si militarii. De stiut bine!

http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-10-02&id=259483

http://www.cotidianul.ro/afacerea_munitia_explodeaza_in_comisia_de_aparare-99749.html

http://www.portsmouth.co.uk/newshome/BAE-Systems-to-face-legal.5695868.jp

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/864711/Secretul-firmei-lui-Mircea-Basescu/

http://www.ziaruldeiasi.ro/national-extern/aurel-cazacu-explica-motivul-implicarii-lui-mircea-basescu-in-afacerea-desintco~ni5pd9

[miril]

...in timp ce ministrul Culturii...:

http://www.romanialibera.ro/a166685/cum-a-ratat-romania-un-moment-de-glorie.html

[miril]

Greuceanu printre noi:

http://www.adevarul.ro/articole/premiu-nobel-pentru-tineretea-vesnica.html

[miril]

Da, am avut ocazia sa-l cunosc, un adevarat OM.

http://www.adevarul.ro/articole/inteligenta-profesorului-cajal.html

[Urmuz]

Un articol scris de unul dintre cei mai inteligenti umanisti romani, domnul Andrei Cornea:
http://www.revista22.ro/articol-6651.html

[Bancaru]

Urmuz, nu a spus nimeni ca de ce si de ce acum. E o mare diferenta. Daca iti aduci tu aminte, asa este, cei 322 care au votat atunci au urmat legea care le permitea asa ceva. Dar Basescu a reactionat ca un om normal? Invectivele pe care le-a adresat parlamentarilor si indemnul la ura politica ti s-au parut pe masura unui om demn? Zoaie e normal sa zici? "Sa-i zvarlim peste balcon"? Da' cine este el? Vreun reformator?
Eu inteleg ca e normal sa intrebi prostimea, dar nu dupa ce o prelucrezi ca la carte.
A impus Băsescu agenda, plasându-şi inamicii pe terenul său? Desigur. Dar în plin război politic avea tot dreptul să o facă şi e o ipocrizie a-i reproşa-o. Sa inteleg din asta ca Basescu are voie iar altii nu.
Urmuz, ma uimesti ca pana acum nu ai observat cat de bine stie basescu sa fandeze si sa eschiveze cand ceva nu ii convine.
Si mai termina cu unul dintre cei mai inteligenti. Stiu ca eu iti sunt cel mai simpatic forumist, dar nu toti ma conssidera asa. Asa ca... totul e relativ.

[Urmuz]

Tu si "nebunul" de Tylerica imi sunteti cei mai simpatici.
Cartile domnului Cornea sunt confirmari ale inteligentei pe care o poseda acesta, nu spusele unui forumist banal.

[miril]

Si eu vreau inlocuirea unui Presedinte care incalca Constitutia in fiecare zi cu un altul care o respecta. Ah, ca nu sunt Cornea asta-i altceva, de fapt faptul ca este inteligent nu este echivalent ca are si dreptate. Culmea este ca daca cei 322 s-au cam grabit acum doi ani, intr-un demers profund demcratic, cerand inlocuirea lui Basescu prematur, nu pe lucruri in totalitate fondate, iata ca acum ar avea toate motivele sa o faca. Sa lasi tara pe mana unui singure persoane este mult mai periculos decat pe mana a "322" caci democratia nu se face in graba, prin usa din dos a Parlamentului prin asumari...minoritare pe masuri structurale cu impact mare, social, ci in trepte, in timp, iar pentru Romania, o republica Parlamentara bicamerala, in jur de 250-350 de parlamentari, este solutia cea mai buna, avand in vedere istoria nostra recenta si nu numai, prin tendinta evidenta spre dictatura.

P.S. Cacialmaua nu consta ca isi doreste un referendum ci ca si-l doreste, cu orice pret, in aceeasi zi cu alegerile prezidentiale, modalitate anuntata cu un termen prea scurt pana la data dorita sa fie efectuat, ca sa nu mai adaug ca, pe termen lung, referendumul nu poate fi invocat, fara riscul de abuz, la fiecare intrebare pe care si-o doreste un demnitar pe post de Presedinte. Pentru asa ceva avem Parlament, altfel facem inutila acesta Institutie respectata in marile democratii dar nu si pe Dambovita lui Basescu.

[Bancaru]

Eu nu am spus ca nu e inteligent, o fi, nu cunosc. Recunosc. Dar nu mai am incredere in simtul politic al intelectualilor prea inteligenti. Multi au fost dezamagitor de naivi. Din punctul meu de vedere. Istoria imi cam da dreptate.

[miril]

Patapievici chiar s-a facut de ras prin subiectivismul fara vertebre, pardon, rezerve, nu si Plesu, in schimb.

[Bancaru]

Liiceanu cred ca se dorea un soi de consilier, papusar. Nu ii tine cu Basescu.

[Urmuz]

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-6255206-vantu-sindicalistii-respectul.htm

[miril]

Da, am citit si prin EvZ, parca. De Croitoru iti mai aduci aminte? Grevistii, oricum, au dreptul la greva, si cu mani****re si fara, de vina fiind politicenii care una zic, 50% marirea salariilor, si alta fac, se vede cu ochiul liber. Respect...mai jos, indiferent de continut. Cine are dreptate are, indiferent de...culoare, era sa zic.

http://www.romanialibera.ro/a166909/daianu-pierde-la-olteanu-si-bnr.html

http://www.romanialibera.ro/a166887/nebraska-moliile-si-referendumul.html

[Urmuz]

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/scriitorii-au-ales-cuvintele-potrivite-basescu-bluto-oprescu-tambalist-crin-cocker-geoana-ciorap-7299.html

[Urmuz]

Am citit articolul doamnei Mungiu si pot afirma ca textul mi se pare plin de invective, invidie si argumente slabe.

[miril]

Da, avem opinii total diferite, Urmuz.

[Bancaru]

Urmuz, Tapalaga e si el parte din orchestra de trompete si trombon a lui Basescu. Canta trompetele dupa care ne tromboneste. L-am vazut de baiat la Nasul si da-mi voie sa prefer Realitatea. Nasul e mai gretos decat emisiunea aluia de la Antena 3. Mingi la fileu, facut sluj, limbi in cur, periat, curatat matreata, stat capra si facut pres. Mai ai si alti autori? L-ai omis pe ala...Adamescu, sau cum ii zice? Asteptam si pe Cristoiu mai nou.
Doamna Mugiu era buna pana sa se ia de EBa. Macar atat ai fi trebuit sa admonestezi, faptul sa isi impune copilul in viata politica, desi se vede clar ca fetei ii ade mai bine in aia pulitica. Apropo, a vorbit, iar, in PE. De data asta nu despre moldoveni ci despre un alt suubiect drag lui ta'su - Na o buca. Pardon, Nabucco. Daca tot nu il chama nimeni, macar il asculta astia cu vocea aia tremurata a fiicei sale. Deci are heralzi si pe acolo.

[miril]

A condamnat comunismul prin scris si nu numai:

http://www.romanialibera.ro/a167044/interviu-cu-herta-muller-2007-traiesc-in-limbi-imprumutate.html

http://www.gandul.info/news/este-nobelul-hertei-m-ller-si-al-romaniei-cum-raspund-manolescu-goma-plesu-ctp-si-cartarescu-4972220

"Ati simtit ceva special cand comunismul a fost condamnat oficial?

Mi se pare un gest simbolic fara sens, ba chiar deplasat. Eu am si refuzat sa particip la sedinta oficiala pentru ca mi-am zis nu-mi place si nu mi se pare democratic sa duci un teanc de hartii (Raportul Tismaneanu - n. red.) la un domnitor , Basescu, si el sa condamne ceva pe baza chestiei aleia. De ce, de ce el si cine e el? Noi, daca vrem sa fim o democratie, avem de luptat cu mentalitati, trebuie sa cream o justitie care-si face treaba si cum sa condamni comunismul, cand dosarele sunt inchise, eu nici nu stiu ce scrie in dosarele alea, in dosarul meu, de exemplu. Comunismul a facut crime grave despre care nu mai putem sti nimic. Cati oameni au murit la granita? Nu se stie, la asta ar trebui sa raspunda armata, granicerii si mai sunt atatea domenii, medicina a fost implicata Sunt domenii foarte extinse ce trebuie discutate si asta trebuie sa faca societatea civila in tara asta. Nu Basescu este cel care poate sa condamne comunismul. I s-a dat un morman de hartii si el a declarat comunismul un regim criminal. Asta nu el a stiut, asta eu am stiut. Acum, sa incepem cu gesturi simbolice dupa 15-20 ani mi se pare inutil si nu vad sensul acestui act teatral".

[miril]

Interesant, merita citit:

http://www.adevarul.ro/articole/florin-iaru-romania-nu-i-normala-la-cap.html

[krapulax]

l-am vazut ieri la tv pe ctp, banuiam ca editorialul lui de az va contine aceleasi idei. iata-le:
http://www.gandul.info/opinii/mai-tari-decat-partidul-comunist-4973391

[krapulax]

de la simona take aflam ca:

* Botezatu și-a scos dihorul la restaurant (http://www.libertatea.ro/stire/si-a-scos-dihorul-in-lume-259436.html)
* Daniela Gyorfi: “Nu am o relaţie cu George Tal! Doar fac sex cu el din când în când!” (http://www.libertatea.ro/stire/daniela-gyorfi-nu-am-o-relatie-cu-george-tal-doar-fac-sex-cu-el-din-cand-in-cand-259358.html)
* Irinel Columbeanu: “Nu înţeleg de ce trebuie să ma încalece toate, ca pe un catâr” (http://www.libertatea.ro/stire/iri-nu-inteleg-de-ce-trebuie-sa-ma-incalece-toate-ca-pe-un-catar-259424.html)
* Un homosexual a încercat să otrăvească două lesbience, după ce acestea l-au acuzat de furtul pisicii lor cu 3 picioare (http://www.ziua.ro/news.php?id=40921&data=2009-10-08)
* Oana Oprea: «Sânii mei are doo chile» (http://www.click.ro/vedete/romanesti/doua-mei-au-2-sanii-Oana-kg_0_825517577.html)
* Mort de beat, n-a simțit când cineva i-a tatuat o p..enis pe picior (http://ziua.net/news.php?data=2009-10-09&id=40893)

asta-i tara, ce sa fac

[krapulax]

radu cosasu, in dilema:
Pentru a scăpa de derbedei şi huligani (cine şi-a mai numit aşa contestatarii?), patronul Stelei a hotărît să nu se mai vîndă abonamente decît elevilor şi studenţilor harnici, precum şi persoanelor cu studii superioare. Adicătelea ca să-ţi cumperi un abonament în Ghencea te vei prezenta cu carnetul de note şi diploma de la facultate!? Ferească Dumnezeu de crizele intelectualiste ale unui incult.

[miril]

Si mie mi se pare o greseala majora, ca sa nu zic altfel, promovarea lui Olteanu pe post de viceguvernator BNR. PNL, voit sau...nevoit, era sa zic, si-a tras un glont...undeva, exact cand nu trebuia. Si, totusi, un mesaj interesant, cu un punct de vedere mai...altfel, mi-a atras atentia, vis a vis de cele spuse de CTP. Iata-l, in parte:

"De data asta parlamentul a facut o treba normala. Imi pare rau ca trebuie sa-l contrazic categoric pe CTP si pe altii care considera ca in CA al BNR trebuia ca PARTIDELE sa-si desemneze "meseriasi". Aceasta idee fixa este o eroare. Partidele trebuiau sa-si desemneze (asa cum bine a facut PNL-ul) un reprezentant POLITIC! Meseriasiii sunt la BNR sau ar trebui sa fie. Bancherii si finantistii au facut enorme prostii in ultimii ani, ei fiind cei care au PROVOCAT actuala criza. Tarile au fost scoase din criza de oamenii politici pentru ca s-au luat decizii politice care nu au avut nimic de a face cu regulile finantelor capitaliste. Eu nu sunt foarte convins ca Isarescu nu face prostii! Am cheltuit 1,1 miliarde euro numai in luna septembrie pentru a mentine cursul. Oare e bine? Ne indatoram pentru ca bancile sa poata prospera. Nu stiu daca e bine. Poate trebuia ca m a s u r i l e pe care le ia BNR sa fi fost dublate si cu masuri politice".

[krapulax]

da, isarescu asta e sacrosant si nu stie nimeni de ce.

tarile au fost scoase din criza de oameni politici? poate, dar nu de alde olteanu, boc, vidreanu si vangelis

[miril]

Corect!

[Bancaru]

Toate partidele au reprezentanti in CA al BNR. Si UDMR are unul. De ce e numai Bogdan Olteanu al mai nepriceput? Doar ca e mai notoriu?

[krapulax]

un posibil raspuns (http://www.ziare.com/actual/politica/10-09-2009/patriciu-despre-olteanu-labil-psihic-si-de-o-inteligenta-mediocra-913166), dat de (cineva care semnează) dinu patriciu

[miril]

Ar fi bine si cu o...revolta:

http://www.cotidianul.ro/romania_da_startul_in_revolutia_fizicii_si_a_medic inei_in_lume_laserul_anticancer_langa_bucuresti-100404.html

[Bancaru]

Mie nu mi se pare ca Olteanu ar fi labil. Poate ne spune mai multe cine se pricepe. CIne se pricepe? E putin rau Patriciu. Olteanu nu e in tabara lui. As zice ca Udrea e labila, la ca labii are.

[miril]

Nu era momentul, Bank. Nu ma refer la labii.

[krapulax]

da. pentru labii e totdeauna momentul.

andrei manolescu, in dilema:

Varşovia e capitala unei ţări care a avut, de-a lungul istoriei, multe în comun cu România şi ne-a fost deseori termen de comparaţie. Numele de Varşovia vine, spune legenda, de la un pescar care s-ar fi aşezat pe malurile Vistulei prin secolul al XIII-lea şi pe care-l chema Vars. Al nostru fondator avea o ocupaţie la fel de tradiţională, era cioban, şi-l chema Bucur. După o formulă asociată adeseori ţărilor mai provinciale, aeroportul Varşoviei poartă numele unuia dintre cei mai cunoscuţi polonezi din istorie: Frédéric Chopin (http://www.youtube.com/watch?v=2WpDH5zbhIk). E ceva mai mare decît aeroportul principal al Bucureştiului, al cărui nume e însă mai potrivit, pentru că am avut norocul ca în istoria noastră să existe personalitatea potrivită: Henri Coandă.
Zlotul e aproape echivalent cu leul nostru românesc, iar la casa de schimb de la aeroport cursul e la fel de dezavantajos ca la Otopeni. Anunţurile în engleză, din avion sau de la aeroport, sună ca şi cum ar fi în polonă şi uneori sînt greu de înţeles.
Bulevardul larg care duce spre centrul oraşului, cu blocurile rare care-l flanchează, cu spaţiul verde care separă sensurile şi asfaltul destul de ondulat, seamănă cu bulevardele de intrare din mai toate marile oraşe peste care a trecut comunismul. Coloanele de maşini care se adună la stopuri sînt şi ele destul de familiare. Nu lipsesc nici cearşafurile cu reclame întinse pe clădiri (e drept, mai rare decît în Bucureşti). Pînă şi înaltul palmier dintr-o mare intersecţie aminteşte de obiceiurile exotice ale autohtonilor primari bucureşteni (dar Varşovia e mult mai la nord şi mai răcoroasă decît Bucureştiul).
Recepţionerii de la un hotel de cinci stele îţi cer să le dai cardul „doar pentru a-l înregistra, în cazul în care consumi ceva din frigiderul din cameră“. Se asigură, cu alte cuvinte, pentru cazul în care au de-a face cu un hoţ. Pe oglinda liftului găseşti cărţi de vizită colorate pe care scrie „girl escort“. La restaurante, chelnerii au obiceiul să-şi însuşească restul pe care îl consideră, cu de la sine putere, a li se cuveni, pe post de bacşiş. Magazinele cu mari pretenţii şi preţuri exagerate alternează cu prăvălii aproape mizere, în care găseşti lucruri amestecate. Comerţul pare instabil şi încă marcat de chinurile tranziţiei, foarte asemănător cu al nostru. În sfîrşit, oamenii pe stradă sînt îmbrăcaţi cam la fel ca bucureştenii, deşi parcă procentul figurilor neurbane e ceva mai redus.
Comparaţiile nu pot merge însă mai departe. Varşovia e mult mai curată decît Bucureştiul şi nici pe departe atît de prăfuită. Nu auzi aproape niciodată claxoane sau înjurături între şoferi, deşi – aşa cum spuneam – ambuteiajele sînt la ordinea zilei. Şoferii de taxi sînt de obicei corecţi şi civilizaţi, chiar şi atunci cînd te duc la aeroport.
Varşovia a fost distrusă în proporţie de peste 80%, în timpul războiului. Aproape că nu mai rămăsese piatră pe piatră din cauza bombardamentelor germane şi a luptelor de stradă din timpul revoltei evreieşti şi a insurecţiei armate (ambele înăbuşite în băi de sînge). Varşovia de astăzi e un oraş complet reconstruit. Chiar sub regimul comunist a fost refăcut întreg centrul istoric (ceva mai mare decît centrul Sibiului nostru), casă cu casă, încăpăre cu încăpere. Nimic nu a fost modificat (în afară de proprietate), iar astăzi te poţi plimba cu trăsura prin pieţele pline de pictori, artişti şi saltimbanci. S-au reconstruit şi alte bulevarde şi clădiri importante (precum Opera, Primăria, Palatul Regal, Universitatea). Sub acelaşi regim comunist, împotriva căruia polonezii au luptat mai constant şi mai organizat decît noi, s-au reconstruit şi nenumărate biserici şi mari catedrale (şi cea prăbuşită de bombardamente peste pianul lui Frédéric Chopin, pe care-l adăpostea). Pe locul unde a fost cea mai frumoasă sinagogă din oraş, distrusă şi ea în război, s-a construit însă mai recent un bloc înalt de sticlă, subiect de mari controverse.
Una peste alta totuşi, ceea ce în Bucureşti s-a demolat în comunism pe timp de pace şi continuă a se dărîma astăzi în deplină libertate, în Varşovia a fost distrus în vremuri de război şi reconstruit chiar sub regimul comunist, cu o încăpăţînare civică demnă de o cauză aşa importantă. Nu sîntem chiar la fel...

[Bancaru]

Adevarul e ca in fiecare tara comunismul s-a desfasurat diferit. Varsovia a fost in cea mai mare proportie rasa de pe fata pamantului si atunci ce mai e in picioare din ce era vechi a fost conservat cu grija. La noi au ramas multe dupa razboi s putine dupa 89.

[miril]

Bine adusa din condei, concluzia ta. Din nefericire.

[Luci@n333]

http://www.rezistenta.net/2009/09/1944-bombardamente-in-bucuresti-1.html

+

http://www.rezistenta.net/2009/09/1944-bombardamente-in-bucuresti-2.html

Documentatia :)


+ http://www.muzeuldefotografie.ro/

[miril]

Da, foarte interesanta...Documentatia. O parte importanta din istoria (bombardata) a Bucurestiului.

[miril]

Chiar daca nu-i pe stilul meu, scrie bine CTP, care mi se pare cel care incerca cel mai mult sa fie cat mai obiectiv, mai neutru.

Carasul d-lui Băsescu Cristian Tudor POPESCU Gandul

"Se poate ajunge la desthrămahrea hRumâniei!" hârâia N. Ceauşescu ca ultim argument al menţinerii sale la putere, după ce tunase şi fulgerase împotriva "huliganilor de la Timişoara", şi "agenturilor străine". Înaintea turului doi al alegerilor prezidenţiale din 1996, I. Iliescu răcnea: "Aveţi grijă ce faceţi! Vin ungurii! Vin moşierii!" Nu pot să alătur decât aceste imagini zicerii lui T. Băsescu de la pupitrul Cotrocenilor către români: "Dacă nu acceptaţi premierul pus de mine, FMI nu ne mai dă bani de salarii şi pensii!" Când a emis-o, dl. Băsescu a înghiţit în sec şi s-a schimbat la faţă: ştia foarte bine cu ce foc se joacă şi totuşi a jucat, cu sângele rece pe care i-l ştim. Să ameninţi, să şantajezi o întreagă naţiune, numai dl. Băsescu e în stare de aşa ceva. A mizat pe faptul că po****ţia, auzind că nu-i mai vin banii de la stat, se va speria de moarte şi va trece la alegeri de partea marelui şef. Că oamenii nu vor gândi următoarele: că situaţia neplăţii salariilor şi pensiilor a fost creată de guvernul Boc pus de dl. Băsescu, nu de duhul sfânt. Că această situaţie nu e de azi, de ieri, că datează cel puţin din august, când s-a discutat prima dată cu FMI despre asta. Că dl. Băsescu n-a suflat o vorbă până acum, adică până când opoziţia adunată într-o majoritate l-a propus ca premier pe dl. Klaus Iohannis. Încă o dată dl. preşedinte dovedeşte că vrea votul săracilor cu duhul şi slabilor de înger din ţara asta.

Acum ştim şi opţiunea sa pentru postul de premier. A sa şi numai a sa, pentru că PD-L şi-a dorit un candidat politic, din rândurile sale, propunându-l înainte de a fi "lămurit" de dl. Băsescu într-un limbaj la care nu vreţi să vă gândiţi, pe dl. Emil Boc. Argumentul suprem al d-lui preşedinte este: "Îl cunosc eu pe dom' Mitică", adică pe dl. Lucian Croitoru. Cine este dl. Croitoru? O păpuşă de cârpă care poate fi mani****tă de politicieni după bunul plac: un tehnocrat, după definiţia dată cu scârbă, cu 24 de ore înainte de dl. Băsescu. A, acum înţeleg! tehnocraţii sunt cârpe când sunt manevraţi de ceilalţi, dacă îi manevrez eu sunt minunaţi.

Dl. Croitoru îndeplineşte cerinţele de ultimă oră ale d-lui Băsescu: pregătire economico-financiară, experienţă în relaţiile cu FMI. Premierul Boc, pus de dl. Băsescu a funcţionat aproape un an de zile fără să se apropie nici pe departe de aceste cerinţe: este profesor de drept, nu negociase nimic cu FMI. Dar măcar era primarul Clujului şi preşedinte de partid, deci conducea oameni. Pentru funcţia de premier, prima calitate este să ai experienţă în conducerea de colective. Dl. Croitoru n-a condus nimic, niciodată până la vârsta de 52 de ani: a fost consilier la MF şi BNR şi expert financiar internaţional. O altă calitate primordială a unui premier: să aibă capacitatea şi experienţa de a lua decizii. Consilierii şi experţii, ca dl. Croitoru, nu iau decizii, ei oferă doar consultanţă, opinii profesionale. Dl. Iohannis, candidatul opoziţiei, îndeplinea aceste două cerinţe: de 10 ani administrează un oraş şi ia decizii, nu întâmplător bune. Dl. Băsescu nici nu l-a invitat la Cotroceni pentru o discuţie pe dl. Iohannis, pe care, de altfel, zice că-l apreciază. Aşa mi s-ar fi părut firesc, după discuţie, dl. preşedinte ieşea şi ne argumenta de ce nu îl acceptă pe dl. Iohannis. Nu ne anunţa că defectul lui este că e profesor, ca şi dl. Boc. Cum, de asemenea, majoritatea PSD-PNL-UDMR nu trebuia să refuze din start opţiunea la care preşedintele are dreptul: sesizarea Curţii Constituţionale mi se pare o eroare, CC nu poate decât s-o respingă. Liberalii l-au vârât pe politrucul tupeist B. Olteanu în conducerea BNR, dl. Băsescu îl extrage pe dl. Croitoru de acolo pentru a se folosi de el în pokerul său politic. Ăsta e nivelul actual al civilizaţiei politice în România.

Însă dincolo de politicăreala sinistră care animă ambele părţi aflate în conflict, nu pot să nu observ că PSD-PNL-UMDR oferă o soluţie colectivă, majoritară şi, până acum, consecventă. Dl. Băsescu oferă o soluţie strict personală, autoritară, prea puţin justificată şi contradictorie. Dl. preşedinte încearcă performanţa remarcabilă de a câştiga voturi susţinând simultan şi alba, şi neagra. Toţi politicienii îi iau pe alegători drept proşti, dar dl. Băsescu merge chiar mai departe: poporul este pentru d-sa aidoma carasului auriu. Acesta înoată în acvariu şi se loveşte cu botul de peretele de sticlă. Îl doare şi înoată în partea cealaltă. Până când se loveşte cu botul de geamul opus şi îl doare din nou, trec trei secunde. Memoria carasului auriu e mai scurtă de trei secunde. El nu face legătura între cele două senzaţii de durere şi are impresia că trăieşte în ocean.

Aşa încât, după 20 de ani de viaţă în libertate, poporul român va avea de ales peste câteva săptămâni, în mod crud şi primitiv, între o dictatură personală şi o democraţie coruptibilă şi coruptă, complicată, scumpă şi enervantă. Vai de capul nostru.

[miril]

Sa stim pe ce discutam:

Constituţia lui Băsescu JN

Deşi Constituţia nu prevede sub nici o formă că un partid este îndreptăţit să nominalizeze premierul deoarece deţine cele mai multe mandate în Parlament, preşedintele Traian Băsescu insistă că PD-L are acest drept.

"Vreau să mai precizez faptul că astăzi PD-L, renunţând la candidatura pentru funcţia de prim-ministru anunţată ieri în consultări, a făcut solicitarea să poată să transmită şi el o propu­nere pentru funcţia de prim-ministru la Preşedinţie, plecând de la premisa că este partidul cu cel mai mare număr de parlamentari, aşa cum a rezultat din alegeri. V-aş aduce aminte că, pe durata întregului mandat de preşedinte, întotdeauna am făcut desemnarea primului-ministru de la partidul sau alianţa înregistrată juridic care a dobândit la alegeri cel mai mare număr de parlamentari. În mandatul 2004-2008, am desemnat prim-ministru de la Alianţa D.A. pentru că avea un parlamentar mai mult decât PSD, care nu a fost într-o alianţă înregistrată juridic cu PC. În acest exerciţiu legislativ, 2008-2012, am încredinţat mandatul de prim-ministru Partidului Democrat-Liberal, care a obţinut cu trei parlamentari mai mult decât Alianţa PSD-PC", a declarat miercuri Traian Băsescu.

Ieri la Cotroceni, şeful statului a reluat ideea. "Dacă acest Guvern nu trece prin Parlament, mă obligă Constituţia să nu stau să văd ce s-o întâmpla, trebuie să încerc şi o altă variantă, dar sper să rezolvăm stabilitatea politică cu acest Guvern." Întrebat dacă a doua nominalizare va fi din partea PD-L, Băsescu a răspuns că "va fi din partea partidului cu cele mai multe locuri în Parlament, aşa cum a decis electoratul la alegerile din noiembrie 2008".


Ceea ce afirmă el însă nu are nici o susţinere în Constituţie. Articolul 103 din Legea fundamentală prevede la alineatul 1 că "preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament". Conform DEX, majoritate absolută = număr de voturi egal cu cel puţin jumătate plus unu din total. Cu alte cuvinte, ca PD-L să poată desemna premierul trebuie să aibă 236 de mandate de parlamentar, adică jumătate plus unu din numărul total de mandate din Parlament. Or, PD-L are 170 de mandate şi cu toate racolările ar putea să ajungă la 176.


AMENINŢĂ CĂ VA DIZOLVA PARLAMENTUL
Şeful statului a mai declarat ieri la RRA că, dacă Parlamentul nu va valida şi o eventuală a doua pro­punere de Guvern până la alegerile prezidenţiale, ar putea semna decretul de dizolvare a Parlamentului a doua zi după cel de-al doilea tur al alegerilor prezidenţiale, respectiv la 7 decembrie, în eventuala calitate a sa de preşedinte în exerciţiu. Nici în acest caz Constituţia nu-i dă dreptate.


LEGEA FUNDAMENTALĂ ÎL CONTRAZICE
Constituţia prevede la art. 89 că Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele şase luni ale mandatului. Or, 7 decembrie este în interiorul mandatului actual al lui Traian Băsescu pe care şi-l exercită, potrivit art. 83, până la depunerea jurământului de preşedintele nou-ales. Astfel, la articolul 89, Legea fundamentală prevede că, "după consultarea preşedinţilor celor două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, preşedintele României poate să dizolve Parlamentul dacă acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură". Alineatul 3 al aceluiaşi articol menţionează însă că "Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele şase luni ale mandatului preşedintelui României şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă". Mai departe, articolul 83 prevede că "mandatul preşedintelui României este de cinci ani şi se exercită de la data depunerii jurământului".


LĂZĂROIU ÎNCEARCĂ SĂ DREAGĂ BUSUIOCUL
Consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu precizează că, prin declaraţia privind dizolvarea Le­gislativului, preşedintele Traian Băsescu a vrut "să atragă atenţia Parlamentului asupra unei evoluţii periculoase generată de iresponsabilitatea unor lideri de partide".
"Prin declaraţia privind di­zolvarea Legislativului, preşedintele Traian Băsescu a vrut să atragă atenţia Parlamentului asupra unei evoluţii periculoase generată de ires­ponsabilitatea unor lideri de partide. Şeful statului are convingerea că România are nevoie de un Guvern legitim şi cât mai puţine momente electorale în această perioadă dificilă. Preşedintele a arătat că poate face compromisuri şi a acceptat varianta PNL-PSD-UDMR de a numi un premier independent. Preşedintele speră că Parlamentul va da dovadă de responsabilitate şi nu va bloca formarea unui Guvern legitim", se arată într-o declaraţie a lui Sebastian Lăzăroiu, consilier prezidenţial, şeful Departamentului Planificare şi Analiză Politică.

[miril]

Avem si altfel de stiri:

Un eveniment care are loc “o dată la trei secole” Doinel Tronaru Cotidianu

Concertul în care pianistul Lucian Ban reinterpretează în cheie jazz muzica lui George Enescu, alături, printre alţii, de un fost prieten al lui Yoko Ono, este elogiat de presa americană.

Prestigioasa Merkin Concert Hall din Manhattan, New York, a găzduit marţi seară de la ora locală 20.00 premiera americană a unui experiment muzical care îşi propune să modifice radical modul în care marele muzician român George Enescu este receptat în peisajul muzical contemporan. Proiectul “ENESCU Re-Imagined” tratează opera compozitorului român în cheia jazzului contemporan şi a fost iniţiat de pianistul român Lucian Ban, stabilit de mai mulţi ani în Statele Unite, împreună cu un renumit contrabasist de jazz american, John Hebert. Cei doi muzicieni şi-au asociat, pentru acest proiect inedit, încă şase nume grele ale jazzului internaţional: Mat Maneri (violă), Tony Malaby (saxofon tenor), Joyce Hammann (vioară), Taylor Ho Bynum (trompetă), Gerald Cleaver (tobe) şi Badal Roy (tobe indiene) - legendar colaborator al lui Miles Davis, John McLaughlin şi Yoko Ono.

Lucrarea rezultată din colaborarea celor opt muzicieni a avut premiera la Bucureşti acum o lună, în cadrul Festivalului Internaţional “George Enescu”. Publicitate


Evenimentul newyorkez de aseară a fost făcut posibil de Institutul Cultural Român de la New York, care a mai colaborat cu Lucian Ban, acum doi ani, pentru o Suită de Jazz Româno-Americană de mare succes, iar Merkin Concert Hall este una dintre cele mai prestigioase săli de concert din Manhattan, repertoriul său fiind urmărit de 60.000 de spectatori anual.

Lucian Ban spune că a descoperit cu adevărat muzica lui George Enescu de-abia când a ajuns în America şi a avut ideea acestei reinterpretări originale pornind de la revelaţia că “George Enescu nu e deloc departe de jazz”.

Legătura dintre George Enescu şi Statele Unite a fost una foarte strânsă, iar faptul că l-a avut drept elev pe tânărul, pe-atunci, Yehudi Menuhin, devenit unul dintre cei mai importanţi violonişti ai secolului trecut, a sporit cota americană a lui Enescu. Lordul Menuhin a lansat, de-a lungul vieţii, numeroase elogii la adresa fostului său profesor: “Enescu e cel mai mare muzician pe care l-am cunoscut vreodată”, repeta violonistul evreu. Menuhin a mai spus că “Enescu n-a fost încă descoperit în întregime”, lansând şi stupefianta profeţie: “Secolul XXI va fi secolul Enescu”.

Reacţiile de dinaintea concertului ale presei newyorkeze au fost de-a dreptul elogioase: “Credeţi-ne pe cuvânt: un astfel de eveniment are loc o dată la trei secole!”, îşi încheie cronica de întâmpinare săptămânalul newyorkez “Village Voice”, recomandând premiera de la Merkin Concert Hall, iar revista “Time Out New York” plasează concertul în top 5 al evenimentelor muzicale de neratat în această săptămână.

[miril]

Si iapa?

Despre inraire Andrei Plesu Adevarul

Nu se poate trăi, clipă de clipă, din frecventarea pustiului intelectual şi sufletesc al arenei politice.

Andrei Pleşu publicist Lord Acton spune, într-o notă, că „oamenii nu pot fi făcuţi buni de către stat, dar ei pot fi cu uşurinţă înrăiţi”. Ar trebui ca actualele instituţii ale statului să se simtă vizate. Dincolo de nereuşitele lor economice sau politice, ele pot fi acuzate de ceva mai grav: e vorba de un efect toxic asupra societăţii româneşti în ansamblul ei. Lumea s-a înrăit. Guvernul (demisionar) şi opoziţia (incluzând, o vreme, şi partenerii de guvernare) şi-au adus neîncetat acuzaţii dure şi au creat, astfel, o atmosferă de lucru otrăvită. Partidele politice s-au vânat şi se vânează reciproc pentru a ieşi mereu în avantaj (electoral).

Presa a cultivat şi cultivă, cu un zel demn de o cauză mai bună, atacul, injuria, calomnia, scandalul. Ore întregi, la diferite posturi de televiziune, se distribuie acuzaţii, se încurajează batjocura, limbajul de stadion înfierbântat, furia. La Realitatea, se face o ipocrită campanie pentru „respect” pe fundalul unor emisiuni la care sunt invitaţi tot soiul de ipochimeni fără onoare şi fără minime reguli de conduită. Societatea e polarizată isteric: pro-băsescieni obsesivi şi anti-băsescieni grobieni. Forum-urile sunt pline de dejecţii. Ne îndreptăm spre un soi de stupoare electorală: nu mai vrem să votăm pe nimeni, pentru că îi dispreţuim pe toţi.

Înrăirea generală este şi efectul unor conjuncturi exterioare. Scăderea nivelului de trai nu e de natură să bine-dispună. Sărăcia te înrăieşte, tot astfel cum bogăţia scăpată de sub control tinde să te prostească. Săracul e nervos, resentimentar, înclinat spre acreală şi violenţă. Sentimentul insecurităţii te înrăieşte de asemenea. Trăieşti îngrijorat, fără proiecte de durată, fără garanţia că eşti protejat de legi şi instituţii. Politicienii joacă pe altă scenă decât scena pe care trăiesc cetăţenii ţării. Spiritul de competiţie, negrădinărit de reguli precise, de fair-play şi de principii echitabile duce şi el la înrăire. Suntem contaminaţi de o sălbăticie a carierei şi a câştigului care ne desfigurează.

Ritmul vieţii zilnice nu menajează, nici el, pacea interioară. N-avem timp, n-avem răgazuri de reîmprospătare, ne-am pierdut singurătatea, adică şansa confruntării raţionale cu sine şi cu ambianţa în care ne mişcăm. Reflecţia e înlocuită tot mai des de emotivitate barbară şi instinct de conservare. Nu ne mai definim prin ceea ce suntem, ci prin ceea ce respingem. Portretul nostru e suma insatisfacţiilor şi a balastului de ură pe care l-am acumulat. Lovim pentru a trăi şi ne confecţionăm fericirea din fragmente de bombăneală şi deriziune.

Ajungi să te întrebi, contemplând lumea românească de azi, dacă mai există detenta bucuriei, dacă oamenii se mai îndrăgostesc, dacă mai există plăceri depline şi colocvialităţi inocente. Dacă se mai gândeşte cineva la arta conversaţiei, dacă mai răsfoieşte cineva pe Epictet, sau pe Montaigne. Nu se poate trăi, clipă de clipă, din frecventarea pustiului intelectual şi sufletesc al arenei politice. Nu se poate trăi din amărăciune, recriminare şi sudalmă. Nici Geoană, nici Antonescu, nici Băsescu nu pot fi un conţinut de viaţă, o preocupare febrilă, o realitate consistentă. Valorile, problemele adevărate, viaţa sunt de căutat în cu totul altă direcţie. Până la urmă, Lord Acton nu are dreptate întrutotul. Desigur, nu e treaba statului să-i facă pe oameni mai buni. Şi totuşi el îi poate face mai buni, dacă reuşeşte măcar să nu-i facă mai răi decât sunt.

[miril]

Absolut de citit:

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/daniel-barbu-unii-intelectuali-s-au-aliat-cu-traian-basescu-din-insensibilitate-democratica-detesta-democratia-se-poate-ca-ei-sa-fie-de-partea-viitorului-9881.html

[krapulax]

in catavencu de azi

[Bancaru]

Eu am senzatia ca tu votezi cu Basescu.

[krapulax]

daca votez cu basescu, basescu e de vina

[Luci@n333]

daca votez cu basescu, basescu e de vina

Acum ca tot s-a ajuns la ,,eu cu cine votez, hac?!?" Intre Basescu si Geoana in turul doi... sa nu fim sinucigasi iar cu PDSR-ul.

[Bancaru]

Eu as zice ca aici e una dintre putinele chestii de care el nu se face vinovat. Ba mai mult, ii dai posibilitatea sa se faca vinovat de multe altele. Nici maca daca nu votezi nu o sa fie suficient. Ca privim doar la cum se infige asta ca o lipitoare.
@Lucian, eu nu am fost niciodata sinucigas cu PSD, dar prefer asa, decat sa mai iasa Basescu iar. Prefer sa regret alegerea peste cinci ani decat sa traiesc intr-o dictatura. Peste cinci ani, cu Geoana, voi avea posibilitatea sa schimb ceva prin vot. Cu Basescu nu sunt asa convins de treaba asta.

[Luci@n333]

Eu as zice ca aici e una dintre putinele chestii de care el nu se face vinovat. Ba mai mult, ii dai posibilitatea sa se faca vinovat de multe altele. Nici maca daca nu votezi nu o sa fie suficient. Ca privim doar la cum se infige asta ca o lipitoare.
@Lucian, eu nu am fost niciodata sinucigas cu PSD, dar prefer asa, decat sa mai iasa Basescu iar. Prefer sa regret alegerea peste cinci ani decat sa traiesc intr-o dictatura. Peste cinci ani, cu Geoana, voi avea posibilitatea sa schimb ceva prin vot. Cu Basescu nu sunt asa convins de treaba asta.

Ma gandesc acum la imaginea care mi-a ramas cand ieri la BEC era Geoana cu Iliescu in stanga lui, si tovarasul cu zambetul caracteristic i-a transmis prostanacului ca el este noua generatie si ca-i paseasca ce-o vrea sa-i paseze (ca asta nu am retinut), dar ideea era ca-i paseaza ceva si asta venind de la un tovaras nu miroase deloc bine.

Acum fiecare are propria parere asupra elitei politice dar la cum ii percep eu pe toti , macar cu marinarul stim la ce sa ne asteptam.

[miril]

Luci, de la Basescu ne asteptam doar la dictatura, de acum incolo. Are asta o pohta sa popeasca... Geoana-i...care-i porecla lui? Asta nu-i toxic ca Basescu si politruc ca Iliescu care la ora asta nu mai reprezinta nici pericol si nici model de urmat nu este. Este mult mai usor de data jos, Mirciulica, decat au fost, sper eu, respectivii. Eu, si nu sunt singurul, merg pe Antonescu nu pentru ca reprezinta neaparat idealurile liberale dar este neprobat si mai este, la ora actuala, raul cel mai mic, in opinia mea.

[krapulax]

se consuma formidabile energii pentru a se dovedi superioritatea sau inferioritatea lui basescu fata de geoana. fratilor, sunt eu, kra****x, ma stiti de la meciuri. eu cred ca putem folosi energiile astea altfel. caci in definitiv, avem de ales intre doua camarile. ambele sinistre. videanu+udrea+sida+becali+bahmuteanu, pe de cealalta parte vanghelie+mazare+hrebenciuc+becali+zavoranu. chiar asa rau a ajuns poporul asta, sa fie nevoit sa aleaga intre doua camarile?
better the devil you know, zic unii. better the devil you don't, zic altii. mie ce-mi ramane sa spun?
cei 2 probabili finalisti la prezidentiale, geoana si basescu. pantoful lui basescu si pantoful lui geoana. goold ol' shoe (http://www.youtube.com/watch?v=1v4ZLwevXAI) versus new shoes (http://www.youtube.com/watch?v=15IvsNf3CmE). 2 filme frumoase, 2 candidati uraciosi. cu ce ma pot ei cuceri pe mine? tine vreunul din ei cu progresul? nu! depaseste nivelul cultural al vreunuia etajul 'pistruiatul'? nu! si mai ales: au mancat ei salam cu soia? va las sa raspundeti singuri la aceasta intrebare, deoarece deja am depasit cu mult cea mai lunga postare pe care o facusem pana acum pe ols.

[miril]

Raspunsul se afla si in articolul cu link pus de mine, ieri, cred. Ma rog, nu vreau sa zic ca ala are dreptate ci ca...cam asta-i logica in astfel de tip de evenimente. Cu alte cuvinte, daca nu esti multumit cu unul, il incerci pe celalalt chiar daca nu pare mai altfel, samd...pana vine ala care tine si cu Progresul, era sa zic. Glumeam, bineinteles. Desi tare mi-ar place, fie el si un dictator. De plus, de preferat.

[krapulax]

pai l-am incercat si pe celalalt! ma rog, am fost nevoit sa-l incerc, ca nu eu i-am votat. it's the same old psd, same old fsn, same old bullshit.

[miril]

NU-i vorba de PSD, ci de alta persoana drept presedinte. Krap, parerea mea de..., nu vreau sa scriu specialist ca nu sunt, stiti voi, este ca, pe langa faptul ca PSD nu mai este ce a fost, Geoana este (mai) normal si...prostanac, a se citi, neconflictual, caracterial vorbind, deci, implicit, mai usor de inlocuit daca se arata a fi o catastrofa. In opinia mea, nu vreau sa..., ca mai sus, Basescu nu este o catastrofa pentru tara ci o tragedie, antica, adica de trimis la antichitati pana nu va pune stapanire pe tot, inclusiv Cotroceni. Nu palatul prezidential.

[Bancaru]

Votul se mai da si in functie de conjunctura, nu numai din simpatie. Din simpatie o sa votez in primul tur. Apoi nu. Iliescu era acolo pentru ca, din pacate, si asta e o chestie stiuta, sunt destui care l-ar vota pe Iliescu chiar si maine. A fost adus pentru a-i induiosa pe aia. Geoana merge pe mana unor specialisti de imagine, nu e ceva ce face de capul lui. Stie, si a si strecurat-o, ca daca va iesi va iesi pe baza votului negativ dat lui Basescu. Ca de altfel oricare dintre ceilalti, pentru ca, asa cum am mai pus undeva, in turul 2 Basescu pare sa fie constant la 48% iar ceilalti, indifernt care, 52%. Asta spune multe.
Tocmai pentru ca te cunosc te rog sa nu judeci cu sufletul ci sa judeci cu mintea. La Basescu nu va mai fi vorba numai de camarila. Oricine vine la putere isi aduce aliatii in posturi cheie. Toti, asa e construit poporul asta. Numai ca pe langa astia, din cand in cand tara mai băşeşte si cate un dictator. Ma indeamna pe mine vreo fapta de pana acum de-a lui Basescu sa ma gandesc la ceva bun? Imi tine de cald (la figurat) ca a condamnat comunismul? Mai mult decat vorba a facut ceva? A spus ca a fost comunist "dar acum nu mai e". Pueril pana si in exprimare. In rest este un geniu, recunosc, al raului si al strambelor bagate.
Daca amandoi vor aduce camarila la putere, in cazul in care se vad in turul 2, il votez pe Geoana cu o convingere de fier, pentru ca Geoana este civilizat. Geoana nu are 5 ani de presedintie in spate ca sa poata sa isi descarce totate bagajele lui imputite.

[miril]

Corecta observatia lui Bank, cu circumstanta si cu Iliescu, ca sa vada lumea ca insusi tovarasul Iliescu e cu Gioana, adica, toata lumea-i cu Gioana. Altfel, sa fie la ei, acolo.

[Bancaru]

Toti care vin, vin pusi pe capatuiala. Basescu e pus sa dea si cu biciul. Cu ce e Nastase mai rau decat Basescu, considerandu-l pe Nastase etalon de sperietoare politica? Ce a facut el mai rau decat Basescu? Vreau sa aud ceva concret si nu raspunsuri de genul date de unii pe forum sau de Sever Voinescu la televizor "daca intrebi de Iliescu sau Nastase ne-am lamurit". Si-a facut case? Cine nu are case acum? Basescu nu are? Ca nu a tinut pentru el e ceva ce tine de necesitatile copiilor. Cred ca si Nastase a mai dat din ele pentru ca acum baiatul mare are masina, il prinde radarul si trebuie sa fute si el. El nu fute cum faceam noi, pe la Costinesti sau asteptam sa plece paritnii in concediu. El are hogeac. In 2004/2005 mare scandal cu termopane. Acum nu mai impresioneaza pe nimeni acest gen de materiale de constructii. Fata lui Basescu are vila pe pamanturile lui Pogoniciu, sau cum ii zice, si nu se mai isterizeaza nimeni. Vreti sa ii vedeti in poze pe prietenii de Golden Blitz ai lui Basescu - Casuneanu si Umbrarescu? Pe Cocos l-ati vazut? Nu pe al vostru si pe al lui Udrea. Cu ce e mai prejos asta decat Mazare? Ma rog, Mazare e doctor pe langa asta. Si daca nu ma insel este mai bogat Coco.
Raspunsul firesc ar fi nu votez. Dar daca nu votez ramane Basescu. Si ajung iar de unde am plecat cu explicatiile.

[Luci@n333]

Toti care vin, vin pusi pe capatuiala. Basescu e pus sa dea si cu biciul. Cu ce e Nastase mai rau decat Basescu, considerandu-l pe Nastase etalon de sperietoare politica? Ce a facut el mai rau decat Basescu? Vreau sa aud ceva concret si nu raspunsuri de genul date de unii pe forum sau de Sever Voinescu la televizor "daca intrebi de Iliescu sau Nastase ne-am lamurit". Si-a facut case? Cine nu are case acum? Basescu nu are? Ca nu a tinut pentru el e ceva ce tine de necesitatile copiilor. Cred ca si Nastase a mai dat din ele pentru ca acum baiatul mare are masina, il prinde radarul si trebuie sa fute si el. El nu fute cum faceam noi, pe la Costinesti sau asteptam sa plece paritnii in concediu. El are hogeac. In 2004/2005 mare scandal cu termopane. Acum nu mai impresioneaza pe nimeni acest gen de materiale de constructii. Fata lui Basescu are vila pe pamanturile lui Pogoniciu, sau cum ii zice, si nu se mai isterizeaza nimeni. Vreti sa ii vedeti in poze pe prietenii de Golden Blitz ai lui Basescu - Casuneanu si Umbrarescu? Pe Cocos l-ati vazut? Nu pe al vostru si pe al lui Udrea. Cu ce e mai prejos asta decat Mazare? Ma rog, Mazare e doctor pe langa asta. Si daca nu ma insel este mai bogat Coco.
Raspunsul firesc ar fi nu votez. Dar daca nu votez ramane Basescu. Si ajung iar de unde am plecat cu explicatiile.

Dupa principiul ce a facut X mai rau ca Basescu ajungem sa votam cu Vadim ca tot e el primul cu 29%.

Banuiesc ca plecam din start cu ideea ca suntem nevoiti sa alegem ,,raul cel mai putin rau" si incercam sa vedem dincolo de simpatii, pentru a putea privi obiectiv asupra persoanei care ar putea sa ne,,conduca" mai bine pe noi astia amarati de soarta, care nu avem bmw-uri, vile la baneasa si nici pensii speciale care sa ne astepte.

Eu daca dau toate simpatiile si antipatiile la o parte vad un prostanac care zice ca el o sa faca PENSIILE MARI, INVATAMANT DE CALITATE si... si DOAR ATAT. Pai eu ca cetatean tanar si dornic de o casa, de o masa, de loc de munca stabil, de concediu de 40 de zile pe an, de ajutor pentru un IMM, de multe alte chestii normale intr-o Republica Prezidentiala ce promisiuni primesc ca sa ma deranjez pana la vot sa pun stampila pe unii care au vandut toata tara pe o lada de vodca si cateva termopane?

Mai vad un reprezentant al liberalilor care e doar putin mai tanar si mai chipes decat ,,betivul" care conduce acum tara, care are ca singur argument solid ca noi cetatenii trebuie sa votam schimbarea care O SA SCOATA TARA DIN CRIZA. Pai cu ce sa o scota din criza ca daca-mi aduc aminte bine nu au depasit 17-18% in parlament si sigurii lideri politici reprezentativi care au ramas sunt Organ, Tarliceanu (mai traieste?!?) si noul presedinte al partidului pus sa dea bine la poze, unul care nici nu stie cu ce se mananca o majoritate parlamentara si nu o sa stie niciodata. In contextul in care Crin iese presedinte ce partid din astea 2 ceva mai mari o sa-l sustina?!? UDMR-ul?

Si in ultima instanta vad un marinar betiv, stramb, populist care macar stiu ce urmareste. Vrea omul majoritate parlamentara , vrea sa futa o blonda cand e plecat prin delegatie, vrea sa mai bea un sprit cand nu se filmeaza si vroia sa aiba un lingau ca prim-ministru ca sa dorma linistit seara dar acum ar merge si un guvern de tehnocrati. Eu sincer nu-l privesc ca dictator cum poate il priviti voi, eu il vad ca un presedinte mediocru, atacat acum de niste fomisti care nu au mai primit niciun ciolan si care s-au prins ca mai e ceva de supt din tara. Macar ,,betivu" , ,,marinaru", ,,dictatoru" spune ca nu are de unde sa dea pensii, nu are de unde sa dea salarii mari profesorilor, spune ca suntem in *****, in schimb restul viseaza ca detin formula iesirii din criza. Sa fim realisti, o sa iesim din criza cand o sa iasa toata Europa, indiferent de ce petarda/marioneta de presedinte o sa avem. Ajung si eu la concluzia lui Bancaru... mai bine dorm si eu bine in doua duminici.

[Bancaru]

Eu am spus care ar fi raspunsul firesc, dar nu am spus ca nu votez. Vadim? Vadim ti se pare a fi raul cel mai mic? Poate Vadim cu forumul.
Faptul ca Basescu stie(?) ce vrea nu mi se pare concludent. Ce vrea el nu e pe gustul meu si nici pe principiile unei democratii normale (pentru ca mai sunt si anormale, cum avem noi acum, originale, etc).
Ce lideri ai vrea la liberali? Cati vrei? Nu e suficient ca PD este un partid de lideri care tac ca boii in fata lui Basescu? Bratieni nu o sa mai descoperim in veci. Intelectualii se pare ca nu sunt croiti pentru politica, intelectuali fiind cei cu mecle de Humanitas, Revista 22 sau Dilema Veche. Pe cine as putea sa nominalizez eu ca lideri se va spune ca sunt nu stiu cum. Drept exemplu il numesc pe Patriciu. Probabil ca a facut si afaceri cu care nu vrea sa se laude, dar este un om care stie ce spune, are habar de politica, de economie, este cumpatat, nu apare la cumetrii, nu da cu palma de pamant, si nu cununa gaste in comunele patriei.
Organ, cum ii zici tu, mi s-a parut un tip cat se poate de bine pregatit legislativ si, cel mai important, lucru pe care il trecem cu vederea usor, a incercat sa impuna la alegerile locale in capitala o linie de bun simt. Imagineza-ti ca in turul 2 era el si cu Diaconescu de la PSD. Cred ca era o campanie mai normala si din care aveam si noi de castigat. Nu l-a vazut nimeni pe Orban balacarindu-se ca la gura cortului. Asta este, astea sunt virtutile in politica in ziua de azi. Saftoiu. Ai ceva sa ii reprosezi? Ma refer ca lider, caci altfel sunt destui care ar putea sa spuna vrute si nevrute. Niciodata nu o sa poti multumi pe toata lumea. Dar fa o comparatie cu ce se prezinta altii. Ca ne place sau nu asta este cel mai bun sistem pana acum - DEMOCRATIA cu tot ce presupune ea. Eu compar din ce am de ales. Decat Udrea, Blaga, Videanu, Boureanu, Turcanu, Stolojan, Nastase, Mazare, Vanghelie sau Oprescu si Cozmanca ii prefer pe liberali. Tariceanu? Tariceanu e cel mai abil om politic de la noi, mai bun decat Basescu, pentru ca reuseste sa fie abil elegant si nu la stilul marlanesc. Sa nu uitam ca a tinut un partid la guvernare cu 22%. Afla ca si asta e democratic daca gasesti sprijin. El nu a avut alianta cu PSD cum au avut-o PD dar toti il aratau cu degetul.
Iar daca nu sunt liberalii in momentul asta eu cred ca PSD este raul mai mic, PSD cu toti reprezentantii lui. Sa raman incotopenit in ce a reprezentat FSN pe vremea lui Iliescu mi se pare aiurea. Ar insemna sa ma uit in gura alora care spun ca PNT a tras in po****tie la 1907. PSD se schimba. Foarte greu, dar incearca. PD regreseaza. Se indreapta catre vremea in care Nastase era factotum in PSD. Eu nu vad opozitie in PD. Nu vad unul singur sa il contrazica pe Basescu. Asa o fi bine. In PSD au mai aparut personaje care ma si gandesc. De exemplu Banicioiu. Ponta nu e prost, e arogant, dar Boureanu e doar arogant. Ti se pare Anastase o somitate? Pai in comparatie cu draguta asta Daciana Sarbu pare Marie Curie. Aia, Anca "Ciocu mic bideu" Constantinescu nici nu mai intra in discutie. Iar Raluca Turcanu... imi pare rau de ea, are un copil, dar pentru ea as vota legalizarea prostitutiei. As vota-o oricum.
Peste 5 ani de Geoana presedinte o sa pot vota cu altcineva. Peste alti 5 ani cu Basescu s-ar putea sa nu mai pot.

[Luci@n333]

Eu am spus care ar fi raspunsul firesc, dar nu am spus ca nu votez. Vadim? Vadim ti se pare a fi raul cel mai mic? Poate Vadim cu forumul.
Faptul ca Basescu stie(?) ce vrea nu mi se pare concludent. Ce vrea el nu e pe gustul meu si nici pe principiile unei democratii normale (pentru ca mai sunt si anormale, cum avem noi acum, originale, etc).
Ce lideri ai vrea la liberali? Cati vrei? Nu e suficient ca PD este un partid de lideri care tac ca boii in fata lui Basescu? Bratieni nu o sa mai descoperim in veci. Intelectualii se pare ca nu sunt croiti pentru politica, intelectuali fiind cei cu mecle de Humanitas, Revista 22 sau Dilema Veche. Pe cine as putea sa nominalizez eu ca lideri se va spune ca sunt nu stiu cum. Drept exemplu il numesc pe Patriciu. Probabil ca a facut si afaceri cu care nu vrea sa se laude, dar este un om care stie ce spune, are habar de politica, de economie, este cumpatat, nu apare la cumetrii, nu da cu palma de pamant, si nu cununa gaste in comunele patriei.
Organ, cum ii zici tu, mi s-a parut un tip cat se poate de bine pregatit legislativ si, cel mai important, lucru pe care il trecem cu vederea usor, a incercat sa impuna la alegerile locale in capitala o linie de bun simt. Imagineza-ti ca in turul 2 era el si cu Diaconescu de la PSD. Cred ca era o campanie mai normala si din care aveam si noi de castigat. Nu l-a vazut nimeni pe Orban balacarindu-se ca la gura cortului. Asta este, astea sunt virtutile in politica in ziua de azi. Saftoiu. Ai ceva sa ii reprosezi? Ma refer ca lider, caci altfel sunt destui care ar putea sa spuna vrute si nevrute. Niciodata nu o sa poti multumi pe toata lumea. Dar fa o comparatie cu ce se prezinta altii. Ca ne place sau nu asta este cel mai bun sistem pana acum - DEMOCRATIA cu tot ce presupune ea. Eu compar din ce am de ales. Decat Udrea, Blaga, Videanu, Boureanu, Turcanu, Stolojan, Nastase, Mazare, Vanghelie sau Oprescu si Cozmanca ii prefer pe liberali. Tariceanu? Tariceanu e cel mai abil om politic de la noi, mai bun decat Basescu, pentru ca reuseste sa fie abil elegant si nu la stilul marlanesc. Sa nu uitam ca a tinut un partid la guvernare cu 22%. Afla ca si asta e democratic daca gasesti sprijin. El nu a avut alianta cu PSD cum au avut-o PD dar toti il aratau cu degetul.
Iar daca nu sunt liberalii in momentul asta eu cred ca PSD este raul mai mic, PSD cu toti reprezentantii lui. Sa raman incotopenit in ce a reprezentat FSN pe vremea lui Iliescu mi se pare aiurea. Ar insemna sa ma uit in gura alora care spun ca PNT a tras in po****tie la 1907. PSD se schimba. Foarte greu, dar incearca. PD regreseaza. Se indreapta catre vremea in care Nastase era factotum in PSD. Eu nu vad opozitie in PD. Nu vad unul singur sa il contrazica pe Basescu. Asa o fi bine. In PSD au mai aparut personaje care ma si gandesc. De exemplu Banicioiu. Ponta nu e prost, e arogant, dar Boureanu e doar arogant. Ti se pare Anastase o somitate? Pai in comparatie cu draguta asta Daciana Sarbu pare Marie Curie. Aia, Anca "Ciocu mic bideu" Constantinescu nici nu mai intra in discutie. Iar Raluca Turcanu... imi pare rau de ea, are un copil, dar pentru ea as vota legalizarea prostitutiei. As vota-o oricum.
Peste 5 ani de Geoana presedinte o sa pot vota cu altcineva. Peste alti 5 ani cu Basescu s-ar putea sa nu mai pot.

Mi-a placut ultima idee, desi exagerata :).
Posibil sa fie asa si sa fie necesara o schimbare a lui Basescu... dar nu au fost atatea? Cand a fost Iliescu in 3-4 mandate sau cate a avut, lumea a ales intre el si tapu, apoi intre el si tribunul. In 1996 si in 2000 po****tia a fost nevoita sa aleaga intre un tovaras si un tap sau intre acelasi tovaras si un nebun. Prima oara a iesit tapul ca se saturase lumea de comunist si apoi au ales comunistul in schimbul nebunului. In '04 au ales intre pd si psd, s-a votat schimbarea. Mari oferte nu au fost, si nici acum nu sunt dar e penibil ca lumea sa voteze iar schimbarea in gandirea mea. Nu cred ca e asa prapastios Basescu astfel incat sa ajungem sa votam schimbarea pentru a treia oara, sa ne aruncam iar inainte cu capul, fara sa stim ce le poate astorlalti pielea si daca se transforma in dictator si o sa ne mearga noua progresistilor asa de rau, ca e Basescu presedinte, promit ca inchiriez o salupa pentru toti progresistii care au ramas si dau eu la vasle pe Dunare pana ajungem la Budapesta.

Acum eu raman la parerea ca Basescu e cel pe care l-am vazut in plina ,,desfasurare" si mai rau de atat nu are ce sa faca. Celor 2 eventuali adversari (asta daca nu sunt cumva prieteni de pahar toti si noua ne presteaza reprezentatia) nu le cunosc interesele, (nu ca m-as duce la vot dar ziceam si eu ca totusi daca m-as duce) intre cei 3 care de fapt sunt 2, prefer stabilitatea sau urasc socialistii (a se lua orice varianta).

[miril]

Luciane, dreptul tau sa alegi cum vrei tu, dar tocmai pentru ca l-ai vazut in desfasurare ar trebui sa te ingrijoreze, iar Antonescu n-o fi el liberalul din istorie dar nici pe departe nu este socialist, desi stiu ca te-ai referit la Geoana. Cat despre stabilitate... Eu nu o prea vad. HAI PROGRESUL!

[Bancaru]

Eu ma duc la vot. Din fericire bag seama ca in turul 2, orice ar fi, nu va trebui sa il votez pe Oprescu.
Este interesant cum, din vorbe numai, Basescu s-a transformat din ******** si comunist (self proclaimed) in om de dreapta. Nu mai conteaza internationala socialista, sau nu mai tii minte, Luciene? PD era in internationala socialista. Si e rupt din coasta lui Iliescu, din emanatia FSN. Tocmai de aia o sa il votez pe Geoana in T2, caci dintre 2 comunisti il prefer pe ala mai putin rau.
Iar actiunile lui Basescu nu fac decat sa ma ingrijoreze. E inflexibil si rigid. Singura varianta in care l-as alege pe Basescu ar fi sa ajunga in turul 2 cu Vadim Tudor (Becali). Atat. In rest... si Iliescu e mai bun.

[Luci@n333]

Luciane, dreptul tau sa alegi cum vrei tu, dar tocmai pentru ca l-ai vazut in desfasurare ar trebui sa te ingrijoreze, iar Antonescu n-o fi el liberalul din istorie dar nici pe departe nu este socialist, desi stiu ca te-ai referit la Geoana. Cat despre stabilitate... Eu nu o prea vad. HAI PROGRESUL!

Eu din pacate prefer principiile liberale care au stat la baza formarii liberalismului politic dar referitor la Romania, s-a vazut ce mica branza a facut Tariceanu si m-am convins de potentialul celor care stau sub numele de liberali romani actuali. Oamenii care reprezinta partidele politice din Romania nu au nici cea mai mica legatura cu principiile care stau la baza partidelor conduse. Toti sunt niste populisti prefacuti care nu au coerenta in gandire, drept rezultat, actuala situatie politica. Daca imi garanteaza cineva ca PSDul, PDul, UDMRul sau PNLul pot propune un om competent care sa aiba solutii si sa conduca ireprosabil o tara, ma duc personal si fac frauda electorala in toata tara, cumpar 25 de milioane de chinezi si le fac viza de flotant pe apartamentul meu, doar ca sa stiu ca iese ala sigur. Din pacate nimeni nu poate cunoste rezultatul numirii lui Geoana sau Antonescu, dar macar stiu cum decurg lucrurile cu Basescu (Timpul trece, leafa merge) Cu unul dintre cei doi s-ar putea sa nu mai am nici timp, nici leafa (cum au ramas atatia la vremea privatizarilor si acum pe vremea crizei), la asta ma refeream si prin stabilitate. Normal ca lucrurile merg prost, chiar foarte prost si nu ezit sa spun ca la situatii de criza, lucrurile se conduc cel mai bine sub regim totalitarist. In Romania problema nu este presedintele, problema este parlamentul. Daca erau 51% psdisti sau pnlisti altfel discutam in vreme de criza, dar asa cum sunt toti niste fatalai si prefera opozitia pentru ca le ofera o imagine mai buna de victima abuzata de un presedinte ,,betiv", ne meritam alesii. Daca avea un partid 51% le aratau si curu celorlalti, ca tot nu aveau ce sa mai faca, dar asa cum psd+pnl= love s-au gandit sa puna ei un premier care se jura ca e curat si cinstit cand si asta are o gramada de afaceri dubioase care inca nu au apucat sa fie disecate. Cum acum cativa ani pd + pnl = love, acum un an pd-l + psd = love, acum psd + pnl = love, ciclul s-a terminat si cum probabil istoria se repeta, o sa fie ales Geoana ca sa repetam pd-l + pnl= love. Concluzia: nicio concluzie. Nu conteaza cine voteaza, conteaza cine numara voturile si de aici si disperarea coalitiei pentru un premier de-al lor. Din partea mea, sa puna 3 presedinti ca toti sunt din acelasi aluat.

[Bancaru]

E, daca stii la ce sa te astepti dar il votezi eu m-am linistit. Nu de alta, dar tocmai si-a bagat ****-n el de parlament. Au revoir.
Sa nu uit - si Basescu a fost tovaras (si camarad, si mai rau).

[miril]

Nu mai avem stadion, dar avem mall. In Cotroceni.

http://www.adevarul.ro/articole/bucuresti-cel-mai-mare-cinema-3d-la-mallul-cotroceni.html

[Luci@n333]

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/872938/DEZBATERE-EVZ-Romania-monarhie-sau-republica/#

Foarte reusit articolul, parerea mea.

[miril]

De acord cu tine. Normal ar fi fost ca in Romania sa se faca un singur referendum, pana acum, cel care are in vedere reinstaurarea monarhiei sau nu. Perioada favorabila referendumului a fost, in opinia mea, 1992-2000.

[Luci@n333]

De acord cu tine. Normal ar fi fost ca in Romania sa se faca un singur referendum, pana acum, cel care are in vedere reinstaurarea monarhiei sau nu. Perioada favorabila referendumului a fost, in opinia mea, 1992-2000.
Eu as spune ca mai favorabila era perioada imediat de dupa revolutie sau in 2004 la alegeri.

[miril]

In sfarsit o veste care ma bucura.

Crin Antonescu a anunţat semnarea unui protocol de colaborare cu PNŢCD REALITATEA.NET

Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a încheiat, astăzi, un protocol de colaborare cu PNŢCD, destinat unei "acţiuni prezente şi viitoare convergente celor două partide", printre ale căror obiective comune se numără finalizarea procesului de restituire a proprietăţii.

"Împreună cu preşedintele PNŢCD, Radu Sârbu, am semnat un protocol de colaborare între cele două partide, destinat unei acţiuni prezente şi viitoare convergente celor două partide, singurele partide autentice de centru-dreapta din peisajul politic românesc", a anunţat Crin Antonescu.

Potrivit liderului PNL, principalele obiective comune asupra cărora cele două partide au convenit sunt respectarea valorilor morale creştine, finalizarea procesului de restituire a proprietăţii, reconcilierea societăţii româneşti prin lustraţie, "lucruri, idei, proiecte pentru care ambele partide au activat încă din 1990, de la reluarea activităţii lor".

În ceea ce priveşte angajamentelor PNL, spune Antonescu, "cel mai important este acela că vom încheia, după 6 decembrie, o alianţă electorală pentru alegerile locale şi parlamentare pentru 2012".

Astfel, în momentul în care PNL va reveni la guvernare, va lua în calcul, pentru numirile cu caracter politic, şi specialişti propuşi de PNŢCD, a asigurat liberalul.

"Dorim să acţionăm împreună într-un moment dificil pentru România, în calitatea noastră de partide pe care istoria şi acţiunile de după 1990 le legitimează în faţa electoratului ca singurele partide autentice de centru-dreapta", a încheiat preşdintele PNL.

[miril]

Si cum se scrie si se dezbate prea putin despre prostul...gust...:

http://www.jurnalul.ro/stire-special/serge-fauchereau-un-apel-la-revolta-contra-tiraniei-prostului-gust-525593.html

[miril]

In continuare, stiri din Cotroceni. Park.

http://www.zf.ro/companii/al-zecelea-mall-din-capitala-ascute-si-mai-mult-lupta-pentru-banii-bucurestenilor-5065886/

http://www.zf.ro/companii/cine-sunt-cei-mai-mari-chiriasi-ai-mallului-cotroceni-park-5022155/

http://www.zf.ro/companii/ce-impact-va-avea-inaugurarea-cotroceni-park-asupra-celorlalte-malluri-din-bucuresti-5012773/

[Bancaru]

Ala e Cotroceni asa cum eu locuiesc langa Arcul de Triumf - Aviatorilor Trebuia sa ii zica UMEB parc. In rest ramane cum zic ei. Adica pe mine nu ma intereseaza decat ca, desi au spus ca nu mai e voie sa faci asa ceva in oras, ei au facut. Si unde? In Cotroceni....
Cand eram mic imi spunea tata despre concurenta. Sa nu inteleaga cineva ca era un priceput in ale afacerilor, dar macar imi povestea. Nimeni in familia mea nu a fost intreprinzator. Si spunea ca daca sunt ami multi se creeaza consurenta si scad preturile, bla, bla, ... Acum sunt din ce in ce mai multi si preturile din ce in ce mai mari, iar puterea de cumparare din ce in ce mai mica. Lumea incepe sa il regrete pe Ceausescu in proportii covarsitoare. Cred ca daca vine asta din Cuba sau Argentina, pe unde o fi cu Elvis in vacanta, il bate si pe Basescu si pe Iliescu cu cele 2 mame ale lui. Oamenii prefera sa nu fie bunuri, decat sa fie si doar sa se uite la ele.
batranii se bucura ca au aparut molurile. La vara se duc si stau la aer conditionat si se gandesc la Ceausescu. Ce bine daca ne dadea si Ceausescu AC.

[krapulax]

am fost ieri la umeb parc
puteau sa mai astepte cu deschiderea


azi ma duc iar, la hypermarcheul real de data asta. o sa incerc niste retete cu peste a la jaime oliver, ceea ce va doresc si dvs

[Bancaru]

Mie mi-a fost groaza cand am vazut magaoaia aia. E ceva de Stanley Kubrick.

[Luci@n333]

am fost ieri la umeb parc
puteau sa mai astepte cu deschiderea


azi ma duc iar, la hypermarcheul real de data asta. o sa incerc niste retete cu peste a la jaime oliver, ceea ce va doresc si dvs

Am luat eu un file de peste de la astia (ceva cu p)... la 6.90 RON pe kg parca. Are un nume ciudat si e congelat tun. L-am pus la prajit in tigaie fara ulei sau alte smecherii, in 3-5 minute din 500 de gr de peste am ramas cu 150 de grame dar gustul e foarte bun si merita in loc de traditionalul pui.

[Luci@n333]

Am uitat ... constructia in sine iti taie respiratia, nu de la combinatia fatala de oameni la costum amestecati cu indieni de rahova ci prin prizma spatiului interior. Pare ca un oras intr-un oras. Ieri inca nu angajasera femeile de serviciu si te simteai ca si cum trebuia sa pui tu mana pe matura sa-ti faci loc prin moloz. Ca orice lucru romanesc, a avut o data stabilita pentru deschidere care nu s-a respectat si inca se dadea cu pensula cand pe acolo treceau oamenii gatiti ca de sambata seara, veniti sa admire ,,minunea". Ca fapt divers este imposibil sa nu te dezorientezi in hala aia, drept dovada doar aseara erau 2 copii care strigau ,,mama" disperati ca ,,panarama" s-a infipt in primul magazin pe care l-a vazut si a uitat de progenituri.

[Bancaru]

Pangasius?
Eu nu mai vreau beton. Si acolo a intrat la beton...

[Luci@n333]

Pangasius?

Asta era ...

[Luci@n333]

Eu nu mai vreau beton. Si acolo a intrat la beton...
Au scos mai mult beton de acolo fata de ala care l-au bagat la loc. Locul in sine era blestemat sa fie transformat intr-un centru comercial pentru ca doar astfel de investitii mai au succes in Romania. Real ala este o idee foarte buna pentru zona aia a capitalei, este non stop, are preturi mai scazute ca in piata Drumul Taberi si o varietate mult mai larga de produse decat intr-o piata obisnuita. Mallul in sine a adus 5000 de locurie de munca ceea ce nu este rau pe vremurile astea dar o sa duca la disparitia pietei Orizont zic eu (oricum era pe duca). IMaxul sa-si faca banii ca hypermarketul ii face.

[miril]

A bon entendeur, salut!

Cum am devenit liberal Nicolae Manolescu Adevarul

Am încă proaspete în minte două amintiri din tot mai îndepărtata mea copilărie. Amândouă sunt legate de alegeri. Şi nu, nicidecum, numeroasele alegeri din această toamnă, la Preşedinţie, la UNESCO, la Uniunea Scriitorilor, mi le-au readus în memorie.

Nicolae Manolescu CRITIC LITERAR De fapt, habar n-am de unde au răsărit. E vorba de alegerile din 1946. Aveam şapte ani şi, fireşte, nu votam. Nu mai e cazul să precizez că nici politică nu făceam.

Cea dintâi amintire, am legat-o foarte târziu de alegerile din prima toamnă de după război. Jucam în acei ani şah cu bunicul meu matern, care era un jucător destul de bun. În ciuda vârstei, nici eu nu eram unul prost. Primele noţiuni, le-am deprins pe la trei-patru ani. Nepotul, care era în clasa întâi primară, îşi bătea din când în când bunicul pensionar. Care avea două vorbe preferate: „Nu e ca când n-ar fi!”, asta, de câte ori făceam câte o mutare mai ca lumea, laudă care mă împingea să greşesc nesmintit mutarea următoare, şi: „Fă ce pofteşti, numai să nu alegi!”.

A doua nu îmi era la fel de clară ca prima, deşi simţeam vag ironia. Ani buni după aceea, când am votat prima oară, l-am întrebat pe bunicul cu cine crede că e potrivit să votez. Nutream încă, se vede, iluzia că urmează să aleg cu adevărat. Bunicul mi-a răspuns aproape cu vorbele pe care nu le mai auzisem din copilărie: „Votează cu cine pofteşti, dar să nu alegi.”

La mirarea mea, bunicul mi-a lămurit scepticismul lui electoral ca fiind urmarea fraudei, originare, cum o numea avocatul din el, din noiembrie 1946. Tocmai îi relatasem despre felul în care prezenta evenimentele Zaharia Stancu în „Rădăcinile sunt amare” şi bunicul mi-o tăiase scurt: „Şarlatan bătrân!”. Mi-am amintit brusc de partidele noastre de şah din copilărie şi am înţeles mesajul care rămăsese criptic atâta vreme.

A doua amintire e legată nemijlocit de alegerile din 1946. Am mai evocat-o în timpul unei campanii electorale, în anii ’90, de nu mă înşel, chiar la Rm. Vâlcea, oraşul meu natal şi pe care bunicul nu-l mai părăsise din 1908, când se căsătorise, şi până la moarte, în 1968, şi în cimitirul căruia este înmormântat. Mă aflam cu tatăl meu pe o stradă din Sibiu, unde părinţii mei îşi aveau catedrele de profesori, şi încercam să citesc afişele lipite pe ziduri şi pe stâlpi. În 1946, campania electorală era mai puţin costisitoare decât astăzi. Afişele erau nişte biete foi de hârtie tipărite grosolan. Ne recomandau să votăm Soarele, Ochiul şi Fântâna.

Erau simbolurile respective ale Blocului Partidelor Democratice (comuniştii, tătărăscienii şi alţii), ale PNŢ şi ale PNL. Pe neaşteptate, dintr-un mic avion cu elice, zburând foarte jos, au fost aruncate mii de afişe minuscule imprimate cu Soarele comunist. Am cules câteva. Văzând că nu urmează nici Ochiul, nici Fântâna, m-am întors întrebător spre tata. Profesor de filosofie, şi ardelean pe deasupra, tata îşi cântărea cu grijă cuvintele. A stat o clipă pe gânduri, apoi mi-a spus: „Ăştia sunt statul, măi băiete”. Pe moment, n-am înţeles nimic. Nici măcar ce era statul nu ştiam. Aşa că am fost obligat să deduc din context: vasăzică statul sunt ăştia care îţi aruncă ceva în cap. Am dus deducţia mai departe. Nu oricine are avioane din care pot fi aruncate afişe electorale, de exemplu, ăia cu Ochiul şi cu Fântâna n-au.

Concluzia m-a revoltat. Am intuit, prima oară în viaţa mea, ce înseamnă discriminarea. Dar alta a fost lecţia principală pe care am învăţat-o şi pe care am ţinut-o minte până azi: că statul sunt ăştia de sus care ne aruncă în cap ce vor ei, fără să se întrebe de ce avem noi nevoie. Aşa am devenit liberal.

[miril]

Cine are urechi sa auda!

http://www.gandul.info/news/cristian-tudor-popescu-despre-frauda-hayssam-si-frecatul-cu-multimea-5066209

[krapulax]

eu am urechi, dar n-aud. nu merge linkul. e de la ei. adica de la domniile-lor

[krapulax]

gata, s-0 reparat. da ce lung e...

hoho, nosferatu râzăreţ

[miril]

Medic...suplinitor?

http://prezidentiale.evz.ro/emain/articolul/874079/Antonescu-vrea-sa-negocieze-retragerea-lui-Oprescu

[Luci@n333]

Medic...suplinitor?

http://prezidentiale.evz.ro/emain/articolul/874079/Antonescu-vrea-sa-negocieze-retragerea-lui-Oprescu

Oprescu este principalul sau candidat si spera astfel sa mai castige 4-5 procente :)
Base 30%, Geoana 28%, Crin 15%, Oprescu 7%, Vadim 6%, Unguru 5%, Becali 3% si restu de 6%. Cam asa vad eu procentele impartite. Nu am mai vazut un sondaj de anu trecut dar lucrurile sigur nu s-au schimbat.

[krapulax]

adrian georgescu, pe blog:

http://www.adriangeorgescu.ro/2009/10/30/trei-secvente/

[miril]

Imi plac sotii.

[miril]

De ce ti-e frica pasarica... Nu scapi.

http://www.realitatea.net/site-ul-de-campanie-al-lui-basescu-a-fost-clonat--de-ce-ti-e-frica--pasarica_654357.html

[miril]

Frumoasa si Bestia:

http://www.jurnalul.ro/stire-special/istoria-relatiei-elena-udrea-traian-basescu-526070.html

[miril]

Un interviu mai mult decat reusit, zic eu:

http://prezidentiale.evz.ro/emain/articolul/874421/Vintu-si-Voiculescu-isi-folosesc-trusturile-pentru-a-influenta-politica