Baga ochiul - revista presei

[miril]

Sa traiti bine! Va ordonez!

Băsescu va primi dreptul de a dizolva Parlamentul sau Guvernul Liliana Ruse Gandul

Raportul Comisiei prezidenţiale pentru modificarea Constituţiei va fi prezentat miercuri, pe 14 ianuarie, după ce, ieri, a fost trimis mai multor organizaţii nonguvernamentale.

Raportul, ţinut secret de Administraţia Prezidenţială, a fost finalizat în noiembrie, dar Traian Băsescu a susţinut că nu a vrut să-l facă public pentru a nu afecta campania electorală. Raportul se vrea un document tehnic, fără nuanţe politice, mai ales că el a fost redactat de o comisie formată din jurişti şi specialişti în domeniul dreptului constituţional, sub conducerea profesorului Ioan Stanomir.

La sfârşitul lui noiembrie 2008, Băsescu declara că a cerut în mod explicit comisiei să nu propună transformarea României în republică prezidenţială. El a susţinut că este nevoie însă de un mecanism pe care şeful statului să-l poată folosi pentru deblocarea crizelor: „Ori să dizolve Parlamentul, ori să dizolve Guvernul, una din două, nu trebuie mai mult“. Băsescu a afirmat că, într-o situaţie de criză, Legislativul şi Executivul nu trebuie să-şi „târască până la final mandatul“, iar cineva trebuie să-şi asume „riscul formidabil“ de a declanşa alegeri anticipate.

Conform unor surse, raportul va fi prezentat de profesorul Ion Stanomir, Băsescu mulţumindu-se să participe şi, eventual, să îndemne la dezbateri pe marginea lui.

[miril]

De citit:

http://www.romanialibera.ro/a143207/sloganul-vistieria-goala-pentru-adormirea-noastra.html

[miril]

Am mintit Natiunea cu televiziunea. Si nu numai.

Posturi noi în Executiv: Boc a luat cu o mână şi a dat cu două Monica Iordache JN

Măsura pompieristică de a bloca angajările în instituţiile publice, luată de premierul Emil Boc imediat după învestirea Cabinetului, nu se dovedeşte a fi decât praf în ochii alegătorilor. Au primit derogare de la această regulă toa­te instituţiile nou-înfiinţate, adică ma­jo­ritatea ministerelor, întrucât au apă­rut în schema guvernamentală cu denumiri noi. Pentru că au schimbat pălăria ministerială, membrii Cabinetului au liber la angajări şi înfiinţări de posturi.

La finalul primei şedinţe a Guvernului Boc, premierul a anunţat, cu o expresie care chiar demonstra că a mutat acul cataramei la gaura următoare, că administraţia centrală e prima care va strânge cureaua. Vor fi blocate timp de un an de zile toate angajările în cadrul instituţiilor publice, inclusiv pe posturile pe care procedura de ocupare a fost demarată, dar nu s-a încheiat. Adică 145.000 de posturi vacante. "Sperăm să realizăm o economie de aproape un mi­liard de euro", se lăuda Boc la 23 decembrie. Premierul a anunţat şi excepţiile: se pot face angajări, dar numai prin Hotărâre de Guvern, pe baza unui memorandum special şi precis justificat, pentru justiţie şi pentru celelalte domenii unde sunt angajamente europene.

EXCEPŢIE PENTRU TOATE MINISTERELE
O săptămână mai târziu, apărea în Monitorul Oficial actul aferent: Ordonanţa de Urgenţă privind unele măsuri de reducere a unor cheltuieli bugetare.
Articolul 1, alineatul 1 suspendă ocuparea locurilor vacante din instituţiile de stat. Articolul 3 dă, însă, lovitura de graţie economiei bugetare: Se exceptează de la prevederile art. 1 şi 2 structurile, autorităţile şi instituţiile publice nou-înfiinţate în luna decembrie 2008 şi în anul 2009.

Guvernul Emil Boc are în componenţă aproape numai ministere cu denumiri noi. Doar Ministerul Afacerilor Externe a rămas cu numele din vremea lui Tăricea­nu. Toate celelalte ministere şi-au schimbat denumirile şi este nevoie de emiterea unor Hotărâri de Guvern pentru reorganizarea lor. Spre exemplu, Ministerul Apă­rării a devenit Ministerul Apă­rării Naţionale, Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse a devenit Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Socia­le, Mi­nis­terul Sănătăţii Publice a de­venit Mi­nis­terul Sănătăţii, Ministerul Agri­cul­turii şi Dezvoltării Rurale a deve­nit Ministerul Agri­culturii, Pădurilor şi Dezvoltării Ru­rale. Diferenţe minime, care însă permit reorganizarea instituţiei şi refacerea or­ganigramei şi a schemei de personal. Nu mai vorbim de înfiinţarea a trei mi­nis­tere noi şi a unei structuri care să-l de­ser­vească pe viceprim-ministrul Dan Nica.

BOC ANGAJEAZĂ AL 304-LEA SUBALTERN, NICA ÎNCĂ 35
Ironia a făcut ca în acelaşi număr al Monitorului Oficial în care era publicat actul de suspendare a angajărilor să apa­ră alte două acte normative prin care se înfiin­ţau 36 de posturi noi în structura Guver­nu­lui. Primul – la Cancelaria lui Emil Boc. Noul premier a emis o decizie prin care mă­rea numărul de posturi din cadrul Can­celariei prim-ministrului de la 303 la 304. În acelaşi număr al Monitorului Oficial, apărea şi structura aparatului de lucru al viceprim-ministrului, conţi­nând 35 de posturi noi: un director de cabinet, 11 consilieri personali, trei asistenţi de cabinet, patru secretari personali, şapte consilieri de stat şi un secretar de stat, care are şi el un director de cabinet, doi consilieri personali şi un secretar perso­nal. La asta se adaugă trei consilieri pentru coordonarea autorităţilor de reglementare.

71 DE POSTURI NOI LA TURISM
Elena Udrea a preluat din fostul Minister al IMM-urilor un departament al Tu­rismului cu numai 139 de angajaţi. L-a transformat în minister şi a crescut numărul maxim de posturi la 210. La acestea se adaugă demnitarii şi posturile aferente cabinetului ministrului. La capitolul demnitari sunt incluşi doi secretari de stat, un secretar general şi un secretar general adjunct. În schimb, organigrama cabinetului ministrului Elena Udrea nu este definită, aceasta neavând nici o restricţie la angajări de secretare şi consilieri personali.

Noul Minister al IMM-urilor, văduvit de Turism şi condus de pesedistul Nicolae Niţă, nu are încă o organigramă. Abia azi Guvernul ar putea-o aproba, Niţă încer­când să-şi suplimenteze şi el numărul an­gajaţilor. În Cabinetul Tăriceanu, Minis­terul pentru IMM-uri avea un total de 566 de posturi. Pentru că Elena Udrea a "tras" 210 posturi, în loc de 139, Niţă încearcă şi el să obţină o compensaţie. "E vorba de posturi şi de bani. Vedem mâine (azi – n.n.) dacă Guvernul aprobă organigrama nouă", ne-a declarat o sursă din minister.

Nici Ministerul Tineretului şi Sportului nu are încă organigramă. "Se lucrează încă la organigramă. Deocamdată, mi­nistrul nu are decât doi oameni la birou", s-a plâns o consilieră a ministrului Monica Iacob Ritzi.

ÎNCĂ PATRU SECRETARI DE STAT LA ECONOMIE
Ministerul Economiei, şi el nou-înfiinţat, are în schemă 477 de posturi, la care se adaugă demnitarii şi personalul de la cabinetul ministrului. Adriean Videanu este ajutat de patru secretari de stat, un secretar general şi doi secretari generali adjuncţi şi un număr nelimitat de secretare şi consilieri. Videanu a rupt aceste posturi din cadrul fostului Minister al Economiei şi Finanţelor Publice, condus de Varujan Vosganian, care avea 2.247 de posturi. Ministerul-mamut al lui Vosganian avea patru secretari de stat, dar, prin ruperea în Ministerul Economiei şi cel al Finanţelor, posturile de secretar de stat cresc la cel puţin opt. Nici la Ministerul Finanţelor organigrama nu este definitivă, urmând a fi aprobată cel mai probabil azi.

[miril]

Grupul de la Roma si previziunile:

http://www.romanialibera.ro/a143267/criza-economica-prezisa-in-urma-cu-30-de-ani.html

[miril]

Atentie, se DA CeNzuraA!

Strunit politic - Mircea Badea: "Membrii CNA acţionează la comandă politică" JN

Într-un interviu acordat Jurnalului Naţional, Mircea Badea afirmă că membrii CNA acţionea­ză la comandă politică şi le transmite acestora că va depune plânge­re penală pentru abuz în serviciu împotriva lor.

În opinia sa, CNA a devenit un fel de Dumnezeu pe pământ, dar unul cu toane, care apli­­că legea după orgolii, antipatii personale sau la ordin politic. O lege, spune el, transformată în obsesie, CNA neratând nici o ocazie pentru a-l sancţiona. El consideră că nu este deloc întâmplătoare decizia CNA de amendare a Antenelor, după ce el a afirmat că preş­e­dintele Băsescu este pesedist sub aco­perire.

De altfel, aceste afir­ma­ţii sunt reluate şi în interviul acordat Jurnalului Naţional, mai mult, Mircea Badea afirmând despre şeful statului că este "mincinos, ipocrit, farsor". El este totodată revoltat că a fost amendat şi pentru o emisiune difuzată acum o lună. "De ce acum, şi nu atunci?", se întreabă realizatorul emisiunii "În gura presei", convins că îi deranjează foarte mult pe oamenii politici. De altfel, în perioada campaniei electorale, CNA a analizat nu mai puţin de cinci ediţii ale emisiunii lui Mircea Badea.

Jurnalul Naţional: Cum comentezi decizia CNA de joi, în care posturile Antena 1 şi 3 au fost amendate pentru emisiunea "În gura presei" pe care o realizezi?
Mircea Badea: Pot să înţeleg convenţia asta în care lucrăm. Adică CNA şi cu realizatorul tv. CNA are nişte norme, are o lege pe care trebuie să o aplice, realizatorul trebuie să facă rating. Deci până la un punct meseria lor este să ne amendeze, meseria noastră este să facem audienţă. Deci nu am o problemă pe fond cu această chestiune. Dar în momentul în care legea aceasta de funcţionare, de mişcare a noastră în ansamblu, se transformă în obsesia lor şi în aplicarea discreţionară, în funcţie de toanele fiecăruia, atunci încep să am o problemă. Iar ceea ce s-a întâmplat acum e un cap în gură pentru ceea ce spun. Adică nu am înţeles unde s-a aplicat legea, unde am încălcat eu legea. Nu cred că a fost o amendă sau o sancţiune conform unei legi sau aplicării unei legi. Cred că a fost o sancţiune aplicată în urma unor orgolii, a unor antipatii de ordin personal, a unor chestiuni de ordin subiectiv sau a unor ordine politice. Şi mă gândesc că e mult prea mare coincidenţa ca exact după emisiunea în care am vorbit despre Băsescu în postura lui de pesedist sub acoperire şi de prim pesedist al ţării, da? după ce a văzut o ţară întreagă că e antipesedist, ca după aia să facă guvern cu PSD, să mă amendeze oamenii ăştia atât de furibunzi. Şi pentru emisiunea de cu o seară înainte, ceea ce cred că e un caz unic sau un caz extrem de rar în analele CNA să te amendeze dimineaţa pentru o emisiune din seara trecută, deci cred că e unic cazul ăsta, şi, ca să nu bată la ochi, au luat şi o emisiune din urmă cu o lună. Pentru aia din urmă cu o lună nu putea să mă amendeze atunci, în urmă cu o lună, dacă aşa funcţionează mai nou CNA? Adică pentru emisiunea de ieri m-au sancţionat azi, da pentru emisiunea de acum o lună de ce nu m-au sancţionat atunci? Au băgat-o la pachet cu asta, ca să se scoată cumva. Sigur că am o problemă cu CNA. Îşi depăşeşte cu mult atribuţiile. Devine un fel de Dumnezeu pe pământ, dar unul cu toane, care nu are nici un fel de simţ al vreunei legi sau al unei echităţi sau al unei percepţii despre propria funcţionare, şi devine aşa discreţionar, plin de toane şi imprevizibil.
Declicul acestei situaţii au fost emisiunile în care eu m-am luat de Băsescu. Acum în noua lumină. Cred că aceasta îl deranjează: să fie etichetat drept pesedist, drept farsor şi drept mincinos, până la urmă… Că e mincinos.

Vei contesta aceste decizii?
Din păcate, eu personal nu prea am cum să le contest. Nu am fost eu personal amendat, ci postul la care lucrez. Dacă mă amendau pe mine, personal, eram, cum se spune în limbaj juridic, opozabil. A, eu îi dădeam în judecată de 1.000 de ori până acum pe aceşti domni şi pe aceste doamne de la CNA. Dar s-ar putea, iau în calcul această chestiune, dacă postul de televiziune… Mi-e greu să cred că postul îi va da în judecată. Ştiţi cum e, mai dăm în judecată pe ăştia, avem proces. Mai bine plătim amenda. Dar dacă, la un moment dat, mă voi simţi la capătul nervilor, ceea ce mai am doar puţin până acolo, am să le fac o plângere penală în nume personal.

Deci există şi varianta unei acţiuni separate de post?
Da. Aş putea să mă simt hărţuit de CNA. Sigur că nu m-a amendat pe mine, dar în legătură cu mine este. Cine apare în ziare pe pagina întâi sau în articole de câte o pagină cu poză mare, cum am încălcat eu nu ştiu ce legi deşi nu am încălcat nici o lege. Chiar şi legea CNA nu văd unde am încălcat-o. Şi atunci mă pot considera hărţuit. O să le fac plângere penală pentru abuz în serviciu membrilor CNA.

Este o decizie bătută în cuie sau vei mai reflecta în perioada următoare?
O să vorbesc puţin şi cu managementul Antenelor, să văd dacă domniile lor intenţionează să aibă o acţiune împotriva CNA. După părerea mea, o astfel de acţiune s-ar impune, pentru că s-a depăşit orice fel de limită, nu a legalităţii, a bunului-simţ până la urmă.

Există posibilitatea să iei o decizie definitivă după audierea domnului Sorin Oancea la CNA dacă dânsul va răspunde invitaţiei Consiliului?
Am citit declaraţia domnului Oancea în ziar, care a spus foarte clar că nu se va duce,şi eu îl înţeleg. Să piardă vremea pe la CAN… Ca să ce? Ca să ce? Să se ducă pentru ce? Că vor nişte domni şi nişte doamne care au primit nişte ordine politice sau care au nişte antipatii personale viscerale? De ce? Da’ cine sunt domnii ăştia de trebuie să te duci tu la ei că te cheamă ei, că vor ei aşa? Deci din câte am citi în ziar, din câte am înţeles, domnul Oancea nu se va duce. Nici eu dacă aş fi în locul domniei sale nu m-aş duce. Nu am ce să caut acolo, pentru ce să mă duc? Să-mi demonstreze CNA… Da’ cine e CNA? Au ei vreo autoritate profesională în faţa cuiva? Sunt ei vreo instanţă supremă a calităţii? Până una-alta, ei sunt nişte telespectatori ca orice telespectatori care au telecomandă care ar trebui să vegheze pur şi simplu la respectarea şi aplicarea unei legi. Atât. Consideraţiile alea de natură personală, în funcţie de gusturile personale ale fiecăruia dintre ei, după părerea mea sunt ridicule şi ieşite din legea de funcţionare a CNA. Nu mă interesează şi nu interesează pe nimeni din societatea românească opţiunile personale de telespectatori ale membrilor CNA. Să le aplice folosind telecomanda în calitatea lor de supraveghetori ai respectării unei legi

Totuşi emisunea ta este un pamflet. De unde atâta pornire?
Nu am stat să-mi definesc emisiunea. Nici nu vreau. Nu am timp. Nu mă interesează. Nu vreau să dau o definiţie. Este ceea ce este. E un program de tv, se uită cineva la el bine, dacă nu se uită e rău pentru mine. Nu stau să dau definiţii. E pamflet, e ecuaţie diferenţială, e o gogoaşă, e un scaun cu trei picioare, nu mă interesează. Dar n-am fost de acord să se pună chestia aia cu pamfletul. Dar, mă rog, e opţiunea postului. Am înţeles că Departamentul juridic are senazaţia că ar folosi la ceva chestia asta. Mi se pare penibilă. Eu aş scoate-o fără nici o problemă, dar…

În noiembrie anul trecut, CNA a analizat nu mai puţin de cinci emisiuni ale tale. Te simţi persecutat? Chiar s-a constatat în presă că n-ar fi şedinţă CNA în care să nu se discute de emisiunea ta.
Da. Pentru că emisiunea îi interesează pe foarte mulţi oameni politici, deci pe foarte mulţi nesimţiţi în momentul ăsta care sunt la putere şi care desigur au butoanele la care răspund băieţii ăştia de la CNA. Să nu uităm componenţa CAN. Este una politică. Eu n-am auzit de vreo emisiune în ultimul an care să fie în atenţia lor decât asta, şi înţeleg de ce. Pentru că este o emisiune care îi vizează pe nesimţiţii ăştia din politică. Âştia apasă pe butoanele respective, ăştia de la CNA reacţionează, pentru că ei sunt numiţi acolo politic. Nu este evident? Şi repet. Amenda asta de acum sau ce dracu’ e, amendă, prostia asta de acum vine după două emisiuni consecutive ale mele în care m-am referit la Băsescu în deloc măgulitoarea ipostază de a fi un ipocrit şi de a fi de fapt un pesedist sub acoperire. Eu n-am spus că, mă rog, calitatea de pesedist e jignitoare, dar în momentul în care pozezi în antipesedist opt ani de zile să te dovedeşti de fapt un pesedist convins înseamnă că eşti cel puţin ipocrit şi că ai minţit pe foarte mulţi oameni foarte mulţi ani. Ei, în momentul în care am spus asta în două emisiuni consecutive a venit instantaneu această amendă exact pe această temă completată, vezi Doamne, şi cu nişte motive de acum o lună. Înţeleg că nu le-a atras atenţia membrilor CNA acum o lună, ci acum când a fost vorba despre Băsescu.

Având în vedere aceste presiuni despre care ai vorbit te aştepţi la mai rău, să se ajungă inclusiv la suspendarea emisiunii?
Eu nu le-aş recomanda să meargă până acolo, ei au senzaţia că sunt Dumnezeu pe pământ, dar nu sunt. Sunt nişte oameni ca şi alţi oameni şi, mai mult decât atât, sunt plătiţi din bani publici ca să vegheze la interesul publicului, nu ca să-i facă pe plac lui Băsescu sau oricărui alt personaj politic. Deci eu le-aş recomanda, că şi ei fac recomandări nu?... Recomandarea mea în calitate de plătitor de taxe în această ţară ­ că şi eu trebuie să fiu respectat de CNA în calitatea mea de cetăţean, că ei sunt instituţie publică şi apoi să mă respecte da. Recomandarea mea respectuoasă de cetăţean este să nu meargă până într-acolo. Păi atunci clar le voi face la toţi plângere penală pentru abuz în serviciu, voi face miting de protest şi voi face tot ce voi considera eu necesar şi poate multe alte lucruri pe care nu le pot spune în ziar.

Crezi că vei avea mulţi susţinători? Blogul tău ocupă locul întâi la accesări...
Sunt două motive pentru care mi-am facut blog: o dată că să am o alternativă la emisiune, pentru că nu am o foarte mare siguranţă că aceasta va mai exista din varii motive şi să am posibilitatea de a mă exprima. Şi doi am vrut să le dau peste bot unor nesimtiţi care de-a lungul timpului au făcut tot fel de măgării dându-se pricepuţi. Am vrut să le arăt că nu sunt mai breji. Ceea ce am reuşit nu aş dori să fie preocuparea mea principală. Deci am vrut să am un loc unde să spun nişte lucruri, să spun ceva, să le dau peste nas infatuaţilor. Nu e scopul meu în viaţă să mă fac blogger,internaut, n-am timp şi sper să nu am timp. Dar o să-l ţin şi o să mă ocup în continuare.

Ai reuşit să le stabileşti profilul celor cu care te războieşti pe blog?
Din punctul meu de vedere e doar o mică demonstraţie. I-am umilit. Nu-i chiar un război. Am rezolvat cazul. Nici ei nu sunt aşa deştepţi, şi nici noi care lucrăm în televiziuni nu suntem atât de proşti.

Dar cum ai făcut de ţi-ai şters blogul? Din greşeală?
Nu greşesc. Am şters nişte însemnări. Nu pot mare preţ pe e le. Sunt efemeride nu literatură care să se predea la şcoală. Am şters ce am scris. Şi ce? Astăzi scriu altceva. Am făcut nişte experimente, am butonat să văd ce se întâmplă. Şi am şters ce am scris. Asta s-a întâmplat .

[miril]

Articole care merita citite:

http://www.adevarul.ro/articole/suflete-mici-mici-foarte-mici.html

http://www.adevarul.ro/articole/curbe-de-sacrificiu.html

[miril]

Opinia acesta la un articol din Ziua despre ordonanta lui Boc, o impartasesc si eu:

"Nu ar fi trebuit sa se nasca disputa între generatii, între generatia tânara si generatia vârstnica. Toate aceste asa numite reglementari divizeaza profund societatea româneasca. Si unii si altii au dreptate, însa modul specific de solutionare a acestei probleme si mai ales argumentatia, este pe cât de arbitrara pe atât de lipsita de logica. Un pensionar a câstigat un drept legitim, numit pensie, drept respectat de toate tarile civilizate. Daca el are o pensie mica, este dreptul lui absolut legitim ca prin munca sa câstige o suma de bani si sa scape de povara zilei de mâine, pe lânga poverile vârstei.

Un pensionar cu pensie mica TREBUIE prin lege ( si prin Constitutie ) sa aibe dreptul la munca. Înteleg ca o pensie cumulata cu un salariu care nu ar depasi TREI SALARII MEDII pe economie ( în jur de 3600 lei ) ar fi o limita rezonabila pentru ca pensionarul sa poata duce un trai decent. Consider ca este legal si constitutional ca acesti pensionari cu pensii mici sa-si poata îmbunatati viata prin munca. Se argumenteaza de cei din guvern ca sunt unii pensionari integrati în "sistem" care profita de pozitia lor si încaseaza prin cumul ( pensie+salariu ) sume care s-ar putea califica ca "nesimtite". Absolut de acord. Solutia aferita de guvern pentru unele categorii de salariati ( actori, profesori ) de a fi platiti prin conventii civile ( plata cu ora, sau plata prevazuta în conventie ) este o spoliere mascata practicata si în regimul comunist. Se introduce în acest fel o discriminare care încalca principiul "la munca egala, retributie egala".

În concluzie remarc ca deficientele privind integrarea tinerilor în sistem sunt specifice fiecarui minister, iar pentru abuzuri nu sunt vinovati pensionarii ci sistemul împreuna cu clientela politica. La nivelul fiecarui minister sunt grave nereguli, iar anumiti pensionari "agatati de sistem" cu pensii+salarii astronomice ar trebui urgent trimisi acasa si sa-i lase pe cei tineri sa le ia locul. Deci daca un pensionar nu are pensia mare, ar trebui prin lege sa aibe dreptul sa primeasca un salariu, iar suma cumulata sa nu fie mai mare de trei salarii medii pe economie.

PS Suma limita de trei salarii medii pe economie este discutabila. Ea ar putea fi mai mica sau mai mare, în functie de rezervele bugetare si de situatia economica la momentul respectiv. Sa nu-mi argumentati ca un pensionar cu 500 lei pe luna nu are dreptul sa aibe si un salariu. Este absurd si neconstitutianal".

[krapulax]

orban, despre diverse chestii. ma tem ca'mi devine sympatic antiprogresistul asta

- Ştiu că aţi fost partizanul unei colaborări la guvernare cu PDL, deşi aţi fost una dintre vocile critice la adresa acestui partid şi a lui Traian Băsescu.
- Am fost una dintre vocile care au propus o accedere la guvernare cu PDL şi UDMR. De ce? Răspunsul este simplu. Cu excepţia elementelor populiste ale PDL, programul lor era cel mai apropiat de al nostru şi nu trebuie uitat, aceasta a fost voinţa electoratului

- Enumeraţi, pe scurt, trei măsuri pozitive şi trei măsuri negative ale actualului Guvern.
- La capitolul măsuri pozitive nu există nimic. La capitolul măsuri negative, pot aminti: 1. nerespectarea promisiunilor electorale; 2. inducerea în eroare a po****ţiei - mă refer la excrocheria cu anunţul privind blocarea celor 143.000 de posturi vacante din administraţie, dar prin schimbarea denumirii instituţiilor, practic se fac angajări pe bandă rulantă şi se ocupă majoritatea posturilor; incapacitatea de a elabora proiectul de buget pe 2009, deşi premierul Boc a anunţat că în prima şedinţă de guvern din 2009 bugetul va fi gata.


etc etc. din cotidianul

[Bancaru]

Credeam ca incepe sa iti fie simpatic Mircea Badea.

[krapulax]

nu, mai are ceva de tras

[miril]

Acest articol mi-a adus aminte de copilarie si de cartile dragi mie, la varsta abcedarului, printre ele nastrusnicul Habarnam al lui Nosov, cele doua volume aparute in romana, din trei facand parte din mica mea biblioteca de atunci. Din pacate cartile apartin acum...mineralului descompus, lucru pe care-l regret foarte mult. Deh, se pare ca dau semne de... Am uitat ce am vrut sa spun.

http://www.adevarul.ro/articole/ce-citesc-pustii-de-astazi.html

[miril]

Fara cuvinte:

Zodia vulpilor Ovidiu Nahoi Adevarul

În fruntea serviciului secret al MAI, chestorul Ardelean va gestiona informaţii preţioase. Nimeni nu poate şti precis cui vor folosi.

Ce ar trebui să ne surprindă mai mult? Faptul că Mircea Geoană a dat – în sfârşit! - un semn de viaţă de acolo, din America, anunţându-ne că Gabriel Oprea l-a numit fără acordul PSD pe chestorul Ardelean la cârma serviciului secret din MAI? Sau, mai curând, că premierul Emil Boc s-a grăbit să aprobe numirea Vulpii?

E ceva în neregulă aici: curajosul, imaculatul, ardeleanul venit în fruntea Executivului ca să înnoiască România şi să se lupte cu sistemul ticăloşit, reformatorul ce-i înfierează cu mânie sfântă pe bătrânii care nu-i lasă pe tineri să promoveze în structuri înghite cu seninătate înscăunarea cui? A unui poliţai din vechea gardă, al cărui nume este legat de unele dintre dosarele cele mai urât mirositoare ale ultimilor ani - de la informaţiile eronate date autorităţilor în timpul mineriadei lui Cozma din 1999 şi până la misterioasa dispariţie din ţară a lui Omar Hayssam.

Dar, oare, cine îşi imaginează că Emil Boc ar fi acceptat numirea lui Ardelean, pe la spatele lui Mircea Geoană, fără lumina verde dinspre Cotroceni? Probabil, foarte puţini, chiar şi dintre partizanii cei mai înflăcăraţi ai PDL. Şi atunci, ce joc face Gabriel Oprea, atâta timp cât a fost atacat chiar de preşedintele propriului partid? În mod ciudat, numirea lui Virgil Ardelean agită apele în PSD, în timp ce PDL, partidul reformei şi al curăţirii structurilor, tace mâlc.

În fruntea serviciului secret al MAI, chestorul Ardelean va gestiona informaţii preţioase, multe din ele obţinute prin filaj, interceptări şi alte mijloace specifice. Nimeni nu poate şti precis cui vor folosi acestea, câtă vreme o astfel de structură scapă, practic, oricărui control din partea instituţiilor democratice. Din punctul de vedere al controlului civil, activitatea serviciului secret din MAI se dovedeşte cu mult mai puţin transparentă decât cea a SRI sau SIE, de exemplu.

Intervenţia lui Mircea Geoană ne spune multe. Liderul PSD a fost de negăsit zilele acestea. Nu s-a pronunţat în legătură cu bugetul, cu criza gazelor sau cu ordonanţa pensiilor. A sărit doar atunci când a fost vorba de serviciul secret al MAI. Semn că ştie ceva. Semn că în politica românească se va juca urât, se va juca după reguli ********e, cu copoi manevraţi de vulpi. Că se vor aplica metode consacrate mai curând la Moscova şi Minsk decât la Paris sau la Berlin. Iar aceia care le vor folosi vor semăna cu Putin şi Lukaşenko, nicidecum cu Sarkozy sau Merkel. Ceea ce se întâmplă în aceste zile poate marca începutul unei involuţii periculoase a democraţiei din România.

Dea Domnul să ne înşelăm!

[miril]

Mie imi spui!

O comedie proastă Mircea Dinescu Cotidianul

Cine îşi închipuie că poate scoate homunculii din eprubetă ca să-i îmbrace în halate de savanţi aruncând bătrânii la gunoi ori a fost pălit în cap cu Palia de la Orăştie de domnul învăţător, când era mic, ori a căzut în cap într-un studio de televiziune când s-a făcut băiat mare.

Micuţul vampir din fruntea Guvernului ne-a anunţat oficial că are poftă de „sânge proaspăt în sistem“, drept care a deschis sezonul călcării pensionarilor pe trecerea de pietoni în zilele lucrătoare, cu speranţa că nici unul nu va mai avea curajul să iasă din casă. Condamnarea la nemuncă silnică până la moarte a unor mari profesionişti, care cu sângele lor vechi au ţinut în viaţă institute de cultură, de sănătate şi de învăţământ, binemeritând cu toţii, pe lângă ruşinosul tichet de pensionar român, un salariu pe care o mulţime de mediocri cu sânge proaspăt nu l-ar merita, dezvăluie aritmetica ceauşistă şi uşor fascistoidă după care buchiseş te domnul Boc. Publicitate

Cine îşi închipuie că poate scoate homunculii din eprubetă ca să-i îmbrace în halate de savanţi aruncând bătrânii la gunoi ori a fost pălit în cap cu Palia de la Orăştie de domnul învăţător, când era mic, ori a căzut în cap într-un studio de televiziune când s-a făcut băiat mare.

Că reprezentanţii noştri la Bruxelles au fost sfătuiţi să descopere mersul pe jos, blatul în tramvai şi dormitul într-un picior, ca barza, în sălile de aşteptare, mai treacă-meargă, că nu degeaba ne tragem noi din cracul iţarilor lui badea Cârţan. Dar să-ţi închipui că sporeşti averea poporului român buzunărindu-l pe Victor Rebengiuc chiar în faţa Teatrului Bulandra, asta e o măgărie de neiertat, din pricina căreia actoraşul politic Emil Boc, ce joacă într-o comedie proastă scrisă de Traian Băsescu şi regizată de doamna Cocoş, va fi ciuruit cu ouă stricate înainte de lăsarea cortinei.

[miril]

Sica mi-e simaptic dar aici nu ii dau dreptate ca sa nu zic ca este in eroare, in opinia mea. Pe de alta parte am gasit si motivul...obiectiv, in articol, de ce, subiectiv il simpatizez. Poate incerca cineva sa ghicesca. Cele mai mari sanse le are unul care-si zice Itku.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/835159/ORBAN-Tariceanu-nu-mai-poate/

[krapulax]

aventurile lui habarnam:

http://habarnam.ro/


le-am prins si eu, deja cartea era ruptacita

[miril]

De ce sa ne fie teama ca nu mai are ursul coada. Realitatea mai tare ca povestea, aici:

Vulpea s-a intors la locul faptei Razvan SAVALIUC, Doru DRAGOMIR Ziua

Lovitura de teatru in lumea serviciilor secrete: ministrul Gabriel Oprea il readuce pe contestatul Virgil Ardelean in fruntea DGIPI

Ministrul Gabriel Oprea a surprins opinia publica prin readucerea in functia de sef al serviciului secret al Administratiei si Internelor a chestorului de politie Virgil Ardelean, zis Vulpea. Ardelean a fost numit ieri in functia de director al DGIPI (Directia Generala de Informatii si Protectie Informativa din MIRA) pe care a mai detinut-o vreme de noua ani (1998 - 2007), sub mandatele a numerosi ministri de Interne.Vulpea este cel mai longeviv sef al unui serviciu secret din perioada post-decembrista. El a devenit faimos datorita celebrelor sale valize cu documente cu care era zarit intrand la ministrii Internelor sau la Presedintie, ori de cate ori fotoliul sau era pus in discutie. Valizele nu l-au mai ajutat in 2007 cand, dupa fuga sirianului Omar Haisam, a fost nevoit sa demisioneze, "la pachet" cu Procurorul General si seful SIE. Dupa demisie a fost recuperat pe un post de sef de directie, sub mandatul ex-ministrului Cristian David.Valizele sale i-au folosit din plin mai cu seama in urma dezvaluirilor ZIUA din 2005, cand au iesit la iveala tentativele sale de a obtine mandate de interceptare pentru sapte telefoane fixe ale agentiilor Mediafax si AM PRESS. Conform documen­telor, in toamna lui 2003, Vulpea ceruse aprobare de ascultare sefului de atunci al Sectiei I a PNA, tesand justificari alambicate. Culmea, initial cererea i-a fost aprobata, insa sefii PNA au infirmat aprobarea, astfel ca Vulpea a trebuit sa se limiteze la vestitele sale geamantane cu tehnica de ascultare a telefoanelor mobile. Dupa dezvaluirile ZIUA, Virgil Ardelean a fost chemat in fata Comisiilor parlamentare si a fost la un pas de debarcare. A scapat insa, motivandu-se ca a actionat legal.
Instigator la revoltaDupa ce in 2007 Vulpea a fost silit sa demisioneze, ca un facut, in urma sa sute de agenti ai DIGIPI s-au revoltat. 468 de agenti ai DGIPI s-au deconspirat in bloc, dintr-o imensa prostie, atunci cand au chemat in judecata, in calitate de parati, atat DGIPI, cat si MIRA si Ministerul Finantelor, pentru obligarea la plata primelor de vacanta. Gestul lor a facut ca pe usile Curtii de Apel Bucuresti (dosar 3566/2/2007) la termenele de judecata sa apara listele cu 468 de reclamanti - toti agenti ai DGIPI. A fost cea mai mare actiune de deconspirare voluntara din istoria serviciilor secrete romanesti, ceea ce demonstreaza "stilul de lucru" mostenit de agentii lui Ardelean in cei aproape zece ani cat acesta i-a pastorit.Caritas, Sintofarm, Tradarea generalilorDe-a lungul timpului, numele lui Ardelean a fost frecvent vehiculat in presa. Legat de jocul piramidal "Caritas", care s-a prabusit in 1994 in perioada cand Ardelean era seful Politiei Cluj, s-a zvonit ca Vulpea a pus mana pe dischetele cu "listele castigatorilor" si ca de aici a pornit ametitoarea sa ascensiune profesionala. Numele lui Ardelean a aparut si in episodul mineriadei din 1999, cand o serie de generali din Interne au fugit din fata minerilor lui Cozma. Ardelean a iesit in final nesifonat din ancheta "Tradarea generalilor MI". Fostul sef al Corpului de Control al Guvernului, Ovidiu Grecea, l-a acuzat pe Ardelean in scandalul "Generalul Heroina", afirmand ca a ascuns informatii pentru a-si pastra postul. In raportul lui Grecea se arata: "Virgil Ardelean il are la mana pe secretarul de stat Toma Zaharia privind afacerea SINTOFARM".Petre Toba este noul sef al PolitieiChestorul de politie Petre Toba a fost numit in functia de sef al Politiei Romane, a anuntat, ieri, ministrul Administratiei si Internelor, Gabriel Oprea. Oprea a anuntat si alte inlocuiri (secretari de stat, departament Schengen, secretari generali ai MAI) facute in structurile de conducere ale ministerului. In functia de adjunct al sefului Departamentului de Ordine si Siguranta Publica a fost imputernicit comisarul-sef de politie Toma Vasile Rus. Oprea a anuntat eliberarea din functia de inspectori generali adjuncti ai Politiei Romane a comisarilor-sefi de politie Gheorghi Plai si Gheorghe Dragomiroiu. Noii inspectori generali adjuncti ai IGPR sunt chestorul de politie Dumitru Parvu, comi­sarul-sef de politie Florin Trosca si comisarul-sef de politie Constantin Bolbosa­nu. Procurorul Marcel Sampetru si chestorul de politie Eugen Corciu au fost eliberati din functiile de adjuncti ai sefului DGIPI din MAI, pentru una din aceste functii fiind imputernicit comisarul-sef de politie Ilie Cornel Serban.

[miril]

Merci, Krap, pentru intentie! L-am pus si eu la...Favorite, mergand pe Google. Toate comentariile sunt unanime, o carte pentru copiii acelor vremuri. Ale mele sunt rupte dincolo de atomi de...inante de... Regret acum, asa cum regret si disparitia unei alte carti a copilariei mele, primita cu dedicatie, in Ajunul Craciunului, de la o...moase generoasa, "Minunata calatorie a lui Nils Holgersson prin Suedia" Am citit-o pe nerasuflate in trei zile, anno 1965. Stia ea moasa ceva. O fii fost vreo ursitoare, mai stii!?

[miril]

Bine scris!

Profesioniştii prostiei CTP Gandul

Spuneam luni seara, la Realitatea TV, că am avut o întâlnire cu d. Virgil Ardelean Vulpea pe vremea guvernării Năstase. D-sa a venit la redacţie ca să-mi explice de ce a ordonat, în calitate de şef la „2 şi un sfert“, ascultarea telefoanelor de serviciu ale agenţiei de ştiri Mediafax. Adică, de ce a încercat, pe banii cetăţenilor, să pescuiască în ploaie cu un ciomag fără gută. După zece minute de monolog punctat de palpări ale cravatei, de parcă d. general îşi declanşa vorbele trăgând de gâtlegău, ca la păpuşile cu buton, m-a luat o ameţeală intensă, cu pâclă pe creier: tot ce spunea d. general Vulpea era dincolo de agramatism – era asemantic: o tocană de nonsensuri şi bombasme. Fiind mult de atunci, îmi lipsea un exemplu de bombasm: iată-l. „Adevărul e atât de simplu şi doar amalgamările partizane pot fi puse în slujba binelui sau răului.“ Asta a declarat ieri d. Vulpea. Spaţiul şi timpul nu-mi permit să decojesc sensurile acestei cugetări, faceţi-o dvs., stimaţi cititori, dacă puteţi.

Acesta e personajul pentru al cărui „profesionalism“ s-a jertfit dârzul general imobiliar Gabriel Oprea. Pentru care au ieşit la o manifestaţie ilegală gecile roşii din Ilfov, în cap cu militantul Neţoiu, care în 2004 erau gecile albastre, cadou de la Omar Hayssam, bulucite agresiv în faţa TVR pe maşina candidatului Traian Băsescu. Pentru care s-a zguduit PSD, s-a clătinat alianţa de guvernare. De trei zile încoace, poporului român i se transmite că nu oamenii care îşi pierd locurile de muncă la Celuloză Brăila, Mittal Galaţi, Dacia Piteşti, Oltchim Rm. Vâlcea, nu leul dat peste cap de euro, nu salariile şi pensiile, nu preţurile şi dobânzile la credite, nu posibilitatea ca România să ceară sprijin financiar FMI, nici măcar gazul stopat în Ucraina sunt problemele urgente de care trebuie să se ocupe guvernul acestei ţări, ci alde Oprea şi Vulpea.

Iar eu ar trebui acum, ca analist politic, să calculez cât câştigă şi cât pierd din toată foşgăiala asta Geoană şi Vanghelie, Mitrea şi Oprişan, Hrebenciuc, grupul de la Cluj şi mai ştiu eu cine, cât şi cum au fost băgaţi Băsescu şi Boc, să fac speculaţii, scenarii, preziceri. Mi se pare inutil până la stupiditate. Singura pierdere certă e a României: ţară condusă de un guvern supermajoritar în care ministrul de Interne este schimbat la nici o lună de la învestire – acesta e mesajul de stabilitate şi seriozitate în plan economico-financiar intern şi internaţional.

În locul analizei, nu pot să comunic decât o mirare: guvernul PSD–PD-L dă dovadă de când s-a născut de un tembelism senin, o izbeşte de gard cu sentimentul impunităţii, siguri că n-are cine să-i tragă la răspundere şi să-i pedepsească. Dacă se bazează pe majoritatea de 70% pe care o au în Parlament, atunci trebuie să revin la problema cu care am început acest text: prostia omenească. Fără încrederea simplilor cetăţeni, praful se va alege în acest an dur de guvernul Boc cu cele 70 de procente cu tot. Din păcate, nu numai de el.

[miril]

„Am chef de artă acolo unde alţii s-au plictisit” Nicoleta Zaharia Adevarul

Artistul Dan Perjovschi spune că, dacă ţara ta nu te vrea sau te vrea prost, mai bine te faci cunoscut unde poţi: „La Londra, la Berlin sau mai bine la Paris decât în Micul Paris”. Desenele lui Dan Perjovschi se găsesc până la 1 februarie pe pereţii şi scările muzeului Tate Liverpool, în cadrul expoziţiei colective “The Fifth Floor: Ideas Taking Space”.

Cum face Dan Perjovschi să se managerieze atât de bine şi să i se deschidă atât de multe uşi? Astăzi sunteţi la Praga, mâine la Liverpool, poimâine la New York...

Dan Perjovschi: Îmi place să călătoresc, nu fac nazuri, întotdeauna lucrez la limita mea de sus, indiferent unde expun: la Chişinău, într-un subsol de bloc sau la Ludwig Museum Aachen, în faţa lui Jeff Koons.

Fiecare proiect al meu e unic, n-am nevoie decât de o scară, sunt binedispus, nu mă îmbăt, vorbesc câteva limbi internaţionale, particip la mese rotunde, accept interviuri, am experienţă, vin dintr-o lume reală (Est) şi dintr-un vis urât (Ceauşescu), am chef de viaţă şi de artă acolo unde alţii s-au plictisit de amândouă.

Cu mine nu se tratează prin galerie, ci direct. Nu mor de ciudă dacă primesc un loc de căcat (casa scării, peretele de lângă lift, pasajul de trecere, holul sau subsolul muzeului). Mă organizez milimetric şi aranjez expoziţiile, workshopurile şi prezentările publice la secundă.

Şi cu toate astea, o mai rasolesc şi eu. Odată, pur şi simplu am uitat de o expoziţie. Eram la Geneva şi mă sună pe celular curatorul de la muzeul de artă din Regensburg, Germania, şi mă întreabă: „Dan, mâine avem vernisaj. Tu când vii?” Mama mia! Uitasem complet.

Aşa că am luat pe loc trenul şi am mers vreo zece ore. Am ajuns dimineaţa, în ziua vernisajului, şi am desenat pe pereţi încontinuu până când curatorul a terminat prezentarea expoziţiei la microfon. La şampanie, eram gata.

Un perete negru şi câteva bucăţi de cretă

Care este rolul dvs. în cadrul expoziţiei colective “The Fifth Floor: Ideas Taking Space” de la Muzeul Tate Liverpool?

Tate Liverpool are patru etaje. „Fifht Floor” e o metaforă despre etajul inexistent, dar posibil, unde publicul şi artiştii creează împreună un spaţiu colaborativ...Toţi artiştii din expoziţie au lucrat cu grupuri sau comunităţi din Liverpool. Eu, de pildă, am creat accesul publicului în lucrare.

Pentru prima dată, am lăsat intenţionat publicul să deseneze peste desenul meu. Am făcut peretele negru şi am desenat, mai cu seamă în partea de sus, marcând cumva subiectele care mă interesează... Peretele negru e ca o tablă de şcoală, iar desenele mele erau subiectele în discuţie (social, politic, cultural).

La un moment dat, când spaţiile se cam umpluseră, oamenii au avut de ales să fie: a) modeşti, adică să deseneze în micile spaţii lăsate goale sau b) căcănari, adică să şteargă desenele altora sau să deseneze peste ele. Unii au ales a), alţii b).

După ce s-a umplut tot, unii au întins creta, care astfel a devenit mai transparentă şi au desenat cu alb pe alb, alţii au început să scrie cu litere mari peste toate desenele, ocupând abulic şi arogant cât mai mult spaţiu. Alţii, inventivi, au zgâriat în albul cretei întinse, readucând negrul tablei la suprafaţă. Mişto şi inventiv.

Oamenii îşi creează acum singuri spaţii (unii sar în sus, alţii se ţin şi se ridică unii pe alţii în braţe), alţii găsesc tehnici noi. E un text scris invers, jos, la muchia zidului, care zice: „This Side Up”, ca şi cum ar trebui întors tot peretele. Cineva a desenat o uşă în mărime naturală ca şi cum ai avea o cale de intrat în zid etc.

Cum aţi ajuns în expoziţie?

Curatorul evenimentului, Peter Gorschlüter, a vizitat expoziţia mea „White Chalk, Dark Issues” de la Kokerei Zollverein, Essen, din 2003. Pe atunci, lucra ca şi curator la Kunsthalle Dusseldorf. După aceea, ne-am mai văzut la Istanbul Biennale, în 2005, şi la Venice Biennale, în 2007. Ei, uite că în 2008 mi-a găsit un loc în proiectul lui la Liverpool, unde este acum şeful curatorilor. Cam aşa se întâmplă. Este o perioadă de gestaţie între momentul în care te remarci şi în cel în care eşti distribuit.

„Mă plimb pe meridiane desenând”

Se tot vorbeşte de criza aceasta financiară. Cum a afectat ea lumea artelor?

Criza economică afectează artele contemporane mondiale în mod evident şi brutal. Bugetele expoziţiilor se micşorează, sponsorii se retrag, vânzările scad. Eu încă nu am fost atins, pentru că nu sunt atât de comercial şi proiectele mele au bugete mici, de 5.000-10.000 de euro (drum, cazare, producţie, diurnă, închiriat schela sau liftul, invitaţie etc). S-ar putea chiar să fiu solicitat mai des. Criza de credit, băncile în genunchi şi capitalismul căzut la stânga sunt subiecte interesante pentru desenele mele, aşa că profit.

Cum se simte Dan Perjovschi să fie în centrul atenţiei peste tot în lume?

Acum sunt la Praga, muncesc la un proiect care se va deschide în septembrie, anul ăsta. Muncesc pe bucăţi. Acum e etapa a doua şi mai am încă cel puţin una. Dar să revin. Nu sunt în centrul atenţiei (nu mă pot compara ca real show-man cu Hirst sau cu Olafur Eliasson, care atrag sute de milioane de euro şi atenţia media aferentă.

Deci, formula este că sunt şi eu pe-acolo. Sunt ca şi trupele pop în turneu mondial să-mi promovez ultimul album. Sau, mai bine zis, sunt la serviciu. Acesta este job-ul meu. Mă plimb pe meridiane desenând.

Cine e de vină că mulţi artişti români sunt prea puţin cunoscuţi în ţara lor, dar celebri în afară?

Pe de o parte, lipsa de viziune culturală a statului (exceptând Institutul Cultural Român) şi a patronatului din România, desconsiderarea crasă a rolului artistului în societate, lenevia intelectuală şi accentul pus pe milionari. Pe de altă parte, unii artişti sunt deja prea celebri după a doua expoziţie. Eroi locali.

Realitatea este simplă şi crudă. Bucureştiul nu are o galerie decentă a oraşului (viziune, dimensiune, buget, schemă de angajaţi), nu oferă burse de creaţie sau cercetare, ateliere sau granturi culturale. În toată România, nu există un singur white-cube decent. Păi dacă ţara ta nu te vrea (sau vorba cântecului: te vrea prost), prost să fii să stai să aştepţi. Te faci şi tu cunoscut unde poţi, la Londra, la Berlin... Mai bine la Paris decât în Micul Paris.

„Am mâzgălit pereţii cu obrăznicii”

Ce impact au desenele dvs. în străinătate?

În 20 de ani, mi-am făcut loc şi am ocupat spaţiul internaţional care era fix pentru mine (un zid, un geam, o podea, un trotuar). Câteodată, sunt tras de urechi că asta nu este artă critică din moment ce sunt răsfăţat prin bienale, altădată mi se reproşează că sunt prea alandala conceptual. Îmi sunt admirate, pe lângă temporaritate (nu am piaţă secundară), minimalismul şi esenţa la obiect.

Sunt receptat bine din moment ce invitaţiile curg gârlă. Supraveghetorilor de la MoMA aşa de tare le-au plăcut desenele mele că râdeau cu gura până la urechi încât le-a făcut şeful lor observaţie că nu-s acolo să se hlizească la artă, ci s-o păzească… Adevărul e că sunt mereu pe marginea depresiei.

Ce drept am eu să fac din două linii ceva complex, precum aşa-zisul război împotriva terorii. Şi dacă am, or fi acelea liniile potrivite? Mă trezesc câteodată uitându-mă la instalaţia mea şi... Mamă! Realizez că, în fapt, am mâzgălit pereţii cu obrăznicii. Ştii ce mă salvează? Empatia. Eu nu desenez să distrug, eu nu fac caricaturi cu Mahomed. Eu desenez să înţeleg. Şi asta se simte. De aceea, am succes.

Cum reacţionează oamenii la ceea ce faceţi cu markerul sau cu creta pe pereţi? Ce au desenat ei pe peretele acela negru de la Tate Liverpool?

Prima dată, nu le vine să creadă că aşa ceva se întâmplă în muzeu. Pe urmă, intră în joc. Au desenat de toate, purceluşi, flori, dar şi despre bombe şi şomaj. Un gagiu de la tehnic mi-a adus cartea lui de cartoons, un asistent de la educaţie m-a invitat într-o expoziţie pentru că, de fapt, era artist şi directorul unei asociaţii non-profit, o doamnă scoţiană şi-a răcorit nervii etnici cu creta în mână, nişte copii m-au întrebat dacă e a mea lucrarea şi când am zis că da, am crescut brusc în ochii lor.

Am tot discutat cu Peter, curatorul, ce facem când se umple zidul (şi s-a umplut în patru zile, incredibil cât public au ăştia la Tate) şi am avut tot soiul de variante, dar la sfârşit am renunţat impresionaţi de inventivitatea oamenilor care şterg cu palma, înmoaie degetul în gură ca să facă puncte-puncte etc.

Pentru că nu am un atelier gigantic (şi îl pierd şi pe ăsta pe care îl am acum), experimentez direct în muzeu. Risc şi, de cele mai multe ori, câştig. Sunt mulţumit cum a ieşit la Liverpool aşa că, pe viitor, o să mai las lumea să-şi facă tribună liberă pe zidul muzeului… Aviz muzeelor din România! Ce fac eu acum pune mari probleme unei instituţii, care, nu-i aşa, curtează publicul ca să-şi justifice bugetul.

Dacă apar pe perete mesaje porcoase sau extremiste, ce face? Îşi cenzurează instituţia publicul? Până unde este libertatea artei, cât este faţadă? Cât joc şi câtă nebunie? Cine are responsabilitatea la o lucrare cvasicolectivă? Interesant, nu? Aşa e cu arta contemporană. Numai bătăi de cap.

Pe unde desenează anul acesta

Dan Perjovschi are agenda plină pentru 2009. Se pregăteşte de expoziţii la Michel Rein Gallery Paris, la Muzeul de Artă Contemporană din Marsilia, la Muzeul Kiasma din Helsinki, Taubman Museum of Art Virginia, Mumok Viena. Va participa şi la expoziţii de grup la Smoca Phoenix Arizona, Kunsthalle Wiesbaden, NBK Berlin, Lille 3000.

Pentru toamna acestui an, are în pregătire un alt proiect important: itinerarea expoziţiei „Chestii tipărite” - deschisă în prezent la galeria Posibilă din Bucureşti - la Muzeul de Artă din Cluj şi la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea. În primăvara lui 2010, are în plan o expoziţie personală la Muzeul de Artă Contemporană din Ontario, Canada.

Unde-şi beau cafeaua Bjork şi Madonna

La Londra, Berlin sau Veneţia. Dan Perjovschi s-a născut în 1961, la Sibiu. A urmat cursurile Liceului de Artă din Sibiu şi ale Academiei de Artă din Iaşi. A câştigat numeroase burse şi granturi pentru artă. Are expoziţii peste tot în străinătate.

Desenează cu marker sau cu cretă pe pereţii instituţiilor de artă din întreaga lume. Creaţiile lui Perjovschi, cu un puternic mesaj social şi politic, au putut fi văzute pe pereţii şi tavanele de la Tate Modern, Londra (2006), Muzeul Ludwig din Köln (2005) sau la Bienala de la Veneţia (2007).

Liber la mâzgălirea pereţilor muzeelor. „Am expus în 2006 la Tate Londra, când am desenat pereţi şi ferestre. Pentru expoziţia mea, în premieră, la Tate, s-a permis accesul oricui în spaţiul Members room (un lounge-cafenea cu terasă şi vedere splendidă spre Tamisa şi St. Paul, unde-şi beau cafeaua Bjork şi Madonna).

La Tate Liverpool, am făcut la fel. Am creat accesul oamenilor pe perete. Ştii că în muzee nu te lasă să atingi lucrările, sunt cordoane, lasere, sirene şi chestii care să te oprească, să te strângă de gât ca şi vizitator... Ori eu dau şansa să se mâzgălească pereţii muzeului!!! Urah! Oameni în vârstă sau copii de 6 ani, toţi s-au bucurat de ocazie şi s-au înălţat pe vârfuri ori s-au întins pe burtă ca să lase un desen sau un mesaj acolo...”

Criza economică în desenele lui Dan Perjovschi

"Unul dintre desenele mele arată ultimul director de bancă, sinucigându-se sărind pe fereastră de la ultimul etaj al băncii şi, ghinion... Cade drept în capul ultimului client..."

[Bancaru]

Dan Perjovschi. He could be any guy. No mention about the origin country.
http://www.tate.org.uk/liverpool/exhibitions/thefifthfloor/default.shtm

Tot e bine. Mult succes, Perjo !

http://galerie.liternet.ro/view_photo.php?set_albumName=perjovschi&id=perjovski7, voi ce intelegeti de aici, ca ne da UE ****?

[miril]

Mai bine nu...ma prezint. Il Comandante!

http://digital.jurnalul.ro/articole/118252/

[miril]

Adevarul cu mai multe fete:

http://www.adevarul.ro/articole/unde-s-au-topit-3-7-miliarde-de-euro.html

http://www.cotidianul.ro/sfarsitul_lui_2008_catastrofal_pentru_economia_eur opeana-70500.html

[miril]

Despre niste mistreti dar mai ales... Rinoceri.

Şeful statului la masă Florin Negrutiu Gandul

Nu ştiu pe câtă lume mai interesează că Traian Băsescu s-a dus, în noaptea de sâmbătă spre duminică, la cheful PD-L, ţinut la restaurantul Mioriţa. Nu e locul lui acolo, printre cuţite şi pahare? Nu este el preşedintele lor şi premierul nostru? Să te scandalizezi acum că nu se face ca un şef al statului să se transforme într-un şef al statului la masă înseamnă că nu eşti altceva decât un intelectual şovăielnic, care nu înţelege că, în vremurile astea de criză, toate forţele responsabile ale ţării trebuie să stea la aceeaşi masă.

Povestea Mioriţei, varianta Balc: alte mese, alte fese. Fese de lupi grăsuţi aşezate pe blănuri de oaie. Sună deja patetic, nu? Să te apuci acum să scrii cu mânie proletară despre baia ritualică de sânge pe care grupul Ţiriac o face în fiecare an înseamnă că nu înţelegi nimic din universul atât de complex al business-ului mondial. Căci killerii de azi sunt investitorii de mâine, care ne vor scoate din criză şi vor pune România pe hartă, imediat ce o vor găsi.

Forţând alăturarea, cele două evenimente de la sfârşitul săptămânii – atât de diferite între ele - au un punct comun: ele spun cum lucrurile strâmbe devin normale. Ni se va părea din ce în ce mai firesc să-l vedem pe Traian Băsescu la şpriţ cu pedeleii, la fel cum ni se va părea perfect normal ca paraleii cu ciuboţele încălzite electric să măcelărească sute de mistreţi într-un ţarc. Cele două episoade vorbesc de un lucru mult mai grav: banalizarea aberaţiei în România.

Aberaţia, nefirescul, ideea schiloadă devin regulă prin repetare.

Şi ce dacă mă afişez la chef cu pedeliştii, trebuie să-şi fi zis dl. Băsescu, înainte de a intra în locantă, ziariştii ăia de la uşă o să latre puţin şi o să le treacă. În decembrie, când s-a întâlnit cu PD-L la Clubul diplomaţilor, dl. preşedinte ne-a râs: „Ce faceţi, măi copii, aici în ploaie?” La începutul anului, când a petrecut puţin în Foişor „cu nevestele demnitarilor”, dl. preşedinte ne-a oferit spre admiraţie lanţul său gros de aur. De data aceasta, nimic. A plecat val-vârtej, lăsându-i pe convivi să vorbească în locul său: „E dreptul lui să vină aici. După o zi grea, cu discuţii furtunoase, avem şi noi dreptul să ne relaxăm“ (Valeriu Tabără) sau „Nu am avut niciun fel de discuţii, decât de natură privată - la fel ca la orice altă întâlnire, ne-am spus amintiri” (Mircea Toader).

Şi asta-i doar istoria recentă. Am în minte un lung şir de momente în care dl. Băsescu a fost persoană privată, membru de partid, dansator din buric sau înghiţitor de flăcări, orice, numai preşedinte echidistant de ţară nu. Şi dacă mă întorc în timp şi mai mult, îl găsesc şi pe Ion Iliescu făcând campanie pentru PSD, e drept, ceva mai cu fereală, pentru a păstra aparenţele, căci, în vremea aceea, îi păsa de ce va zice lumea. Între timp, lumea nu mai consideră scandalos ca „preşedintele tuturor românilor” să fie preşedintele unui grup de interese restrâns, s-a obişnuit cu astfel de imagini, sunt banale.

Când simţul critic al societăţii doarme sau este timorat de băşcălia generalizată, de gâlgâitul gros de râs, România devine un ţarc în care arbitrariul ţine loc de regulă şi lege. În atari condiţii, dl. Băsescu n-are de ce să mai modifice Constituţia, pentru a deveni, şi în scripte, superjucătorul care se doreşte. Poate să petreacă liniştit, cu partidul şi cu statul, n-o să-l deranjeze nimeni. Totul este ca, din când în când, să ridice un pic perdeaua, să vadă şi mistreţii ce se mai întâmplă la masă

[Bancaru]

Astia care astazi formeaza guvernul sunt niste diletanti. Sunt dezastruosi. Chior sa fii si rauvoitor si sa nu vezi asta. Nu au nicio viziune. Iar Boc... acest catelus de plus al lui Basescu e un bou fara pereche. Cand il vad imi aduc aminte de un cantec (http://www.youtube.com/watch?v=2AkLE4X-bbU)al lui Patti Page.

[Bancaru]

Vedeti si stirea asta, nu o cititi, cel putin pe site-ul Realitatii, pentru ca in articol nu e redat intocmai ce a spus Tariceanu despre Boc. Daca nu e o analiza pertinenta a modului in care Boc se comporta politic puteti sa ma injurati cum vreti. Se aude, Gabri3le sau Marker sau alti aplaudaci.
http://www.realitatea.net/video_611732_tariceanu--emil-boc-se-comporta-ca-un-contabil-sef-de-la-cap_439837.html

[Bancaru]

Va rog eu frumos uitati-va la filmuletul cu Tariceanu. Mai ales ultimele 3 minute sunt incredibile. E o referire si la muncitorii de la Dacia care au facut greva acum cateva zile. Printre alte chestii cereau pastrarea taxei de prima de poluare. Hopaaaaaaaaaaa, Domnu' Marker...

[miril]

Pentru Lolek, Bo(le)k & Friends:

http://www.financiarul.com/articol_20159/prabusirea-contributiilor-la-buget:-textile--80-energie-si-auto--40.html

[miril]

Despre un uni...presedinte:

http://www.jurnalul.ro/articole/142643/presedintele-ne-spune-ce-a-visat-cand-a-ticluit-alianta-pd-l-psd-(i)

http://www.adevarul.ro/articole/cine-e-presedintele-romaniei.html

[krapulax]

din catavencu
interviu al lui istodor cu cativa membri ai sindicatului taurinelor.
sunt oameni.
anume dl caraş din ilfov graieste aci:

Rep.: Vacii nu i-aţi spus că e criză?
C.: Criza asta e un fel de bau-bau care mereu e scos, cînd trebuie să faci ceva acum, bagi criza în faţă.

[miril]

D'ale derapajului:

http://www.gardianul.ro/Partidul-lui-Becali-va-fi-«inghitit»-de-PD-L-s128050.html

http://www.gardianul.ro/Saftoiu-Basescu-primea-informatii-din-discutiile-private-ale-adversarilor-politici-s128077.html

http://www.gardianul.ro/Prefectul-nominalizat-de-PD-L-este-un-vechi-client-al-DNA-s128029.html

[miril]

Sa traiti bine! Va ordon!

ANDREI POSTELNICU: Amăgiţi şi vulnerabili EvZ

Un studiu recent al valorilor românilor a scos la iveală rezultate mai mult sau mai puţin previzibile: suntem un popor muncitor, care pune preţ pe muncă şi familie.

Un popor obedient, bisericos şi tradiţional. Sau aşa ne place să credem. Pe de altă parte însă, sunt indicii că suntem şi un popor vulnerabil la abuzuri de încredere, un popor superficial, care se amăgeşte pe sine.

Studiul „Valorile românilor“, realizat de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, a analizat atitudinea românilor faţă de o serie de subiecte şi valori morale şi socio-politice. El arată că 75 la sută dintre români nu privesc avortul cu ochi buni, în timp ce aproape două treimi dintre noi (63 la sută) se pronunţă împotriva divorţului. Alături de cifra de 86 la sută - numărul românilor pentru care familia este foarte importantă -, aceste date schiţează portretul unei naţii clădite în jurul nucleului familiei tradiţionale.

Problema este că alte date „refuză“ să completeze echilibrul acestui tablou idilic. Pe de o parte, România a deţinut un loc fruntaş în Europa în ceea ce priveşte numărul de avorturi, în ciuda scăderii în ultimii ani a acestui indicator. Pe de altă parte, incidentele de violenţă casnică, în care un membru al familiei îşi impune punctul de vedere cu palma sau cu pumnul, pe spinarea copiilor sau a tovarăşului de viaţă, nu par să scadă. Nu puţine sunt studiile care arată că prea mulţi părinţi români nu se sfiesc să-şi crească copiii cu frică, potrivit zicalei „eu te-am făcut, eu te omor“.

De asemenea, nivelul relativ stabil şi constant al divorţurilor, cu mult sub numărul căsătoriilor, nu reflectă efectul emigraţiei asupra familiilor din România. Ar fi o iluzie să credem că absenţa cu lunile a unuia dintre soţi nu afectează integritatea multor cupluri. Nu în ultimul rând, cutremurătoarele incidente în care copiii îşi pun capăt zilelor de dorul părinţilor ştirbesc şi mai mult imaginea României ca ţară a familiei tradiţionale. Simplu spus, degeaba avem divorţuri puţine dacă avem o incidenţă sporită a căsătoriilor marcate de violenţă sau marcate de absenţele prelungite ale unuia dintre membri şi de infidelitate.

Astfel, dacă plasăm datele din studiul despre „Valorile românilor“ în context, vedem cât de mult ne amăgim când descriem trăsăturile care ne definesc. Nici alte date din studiu nu oferă motive de optimism: în timp ce numai 16 la sută dintre români au încredere în oameni, aproape trei sferturi dintre ei (73 la sută) şi-ar încredinţa soarta pe mâinile unui conducător puternic, fiind dispuşi să renunţe la mecanismele de siguranţă ale alegerilor şi parlamentului.

Aceste date trebuie plasate în contextul cifrelor despre importanţa foarte mare a religiei şi gradul extrem de scăzut al implicării în voluntariat şi activităţii care urmăresc altceva decât interesul personal. Astfel, ele sugerează un popor de oameni creduli, vulnerabili la abuzuri de încredere. În acelaşi timp, ei sunt egoişti şi rupţi de restul societăţii în care trăiesc.

În contextul unei crize care ne va cere tot ce avem mai bun în noi, studii ca „Valorile românilor“ oferă indicii despre şansele noastre de reuşită chiar şi în acel caz utopic în care am avea lideri politici la înălţimea momentului. Încă o dată, motivele de optimism sunt firave, dacă există.

[miril]

De acord cu CTP:

http://www.gandul.info/puterea-gandului/watergate-si-water-closet.html?4237;3782055

[krapulax]

de pe blogul lui tolontan

Liviu Dragnea a cărat banii lui Gigi Becali pentru un jucător

Noul ministru de interne a luat, în 2005, 100.000 de dolari din partea lui Gigi Becali şi i-a dat fotbalistului Vali Bădoi. Avansul a fost, desigur, înregistrat la Fisc. Liviu Dragnea fusese prefect de Teleorman şi cunoştea legea. Şi tot aşa, bla, bla.
Aiurea! O geantă cu bani, varianta redusă a celei care a făcut carieră la Cluj, s-a plimbat prin Alexandria, iar curierul a ajuns azi şeful poliţiei române.
Gazeta a cerut oficial ieri comentariul lui Liviu Dragnea. Biroul de presă nu a oferit nici o reacţie. Zi aglomerată de buget. Nici o ironie. Cu siguranţă, ministrul este ocupat.
Cum se numesc sumele cash folosite pentru o plată şi neînregistrate în contabilitate? Bani negri! Desigur, cei implicaţi vor spune că a fost un împrumut de la Becali către Bădoi, ca şi cum finanţatorul Stelei l-ar fi transferat în curtea sa pe fotbalist şi nu la club.
De altfel, un angajat din Ghencea i-a înmînat banii lui Dragnea, asta dacă ministrul îşi aminteşte momentul. Iar apoi, după ce Bădoi a refuzat Steaua, geanta a ajuns înapoi la Becali, tot prin solul de lux. Prin 2007, cu relaxarea stăpînului, Becali a recunoscut el însuşi episodul.

Ca ministru de interne, Liviu Dragnea a promis să asigure siguranţa cetăţenilor. Nu trebuie uitaţi nici cei care merg cu 100.000 de dolari în sacoşă. Mai ales aceştia merită apăraţi.

http://www.onlinesport.ro/forum/images/smilies/no.gif

[miril]

Cine-o fi dom'le Patriciu asta? Iata-l!

http://www.adevarul.ro/articole/din-cinci-birocrati-patru-afara.html

[miril]

20%...haos:

http://www.gardianul.ro/Guvernul-vrea-noi-reduceri.-România-are-cei-mai-putini-functionari-din-UE-raportat-la-po****tie-s128194.html

[Bancaru]

Caraion catre politia politica: Marin Preda facea sex cu N.C. direct pe dusumea

Atunci când notele informative catre Securitate erau scrise de oameni cu talent literar, precum poetul Ion Caraion, efectul putea fi nimicitor. Chiar daca cel urmarit se numea Marin Preda. Datorita lui Caraion, pâna si cele mai intime aspecte ale vietii lui Preda au fost cunoscute de politia politica. Culmea, unii dintre ofiterii care il aveau in vizor pe romancier erau uneori atât de bulversati de cele citite in notele lui Caraion, incât isi sfatuiau subalternii sa mai potoleasca informatorul care punea pe hârtie aspecte deocheate. Daca Ion Caraion ar fi dat primele note informative despre Marin Preda câtiva ani mai devreme, cel din urma avea toate sansele sa ajunga la Canal. Pentru ca, la sfârsitul anilor ’50, Securitatea il supraveghea foarte atent pe tânarul scriitor si astepta doar un semn de la partid pentru a-l interna intr-o unitate de munca.

„Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”

Marin Preda si Ion Caraion au fost prieteni timp de aproape 40 de ani, iar romancierul l-a sustinut pe poet atât pe tarâm literar, cât si material, mai bine de doua decenii. Din pacate, proverbul „Pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti” se verifica in acest caz. Caraion i-a fost ostil lui Preda inca de când cei doi erau foarte tineri, dar nu i-a aratat niciodata cât il uraste, ba dimpotriva. Informatiile pe care poetul le dadea Securitatii sunt relevante in acest sens. Culmea ipocriziei, dupa moartea scriitorului, Ion Caraion, aflat in Elvetia, scria ca Preda a fost omorât de Securitate si ca, in realitate, notele sale informative despre diversi scriitori români, din tara ori strainatate, ar fi fost file din manuscrise pe care el le-a incredintat romancierului.

Marin Preda «arata ca un strigoi»

La 11 ianuarie 1966, Ion Caraion, racolat inca din 1964 de Securitate, a dat prima nota informativa legata de Marin Preda, sub numele de cod NICOLAE ANATOL, maiorului Mircea Albescu. In opinia poetului, amicul sau era un obsedat sexual si un grobian, care a avut succes literar doar datorita unor imprejurari. Agentul incepe delatiunea sa cu anii in care Preda era corector la ziarul Timpul. Conform lui Anatol, pe atunci, tânarul Marin Preda era vesnic nemâncat si in ultimul hal de oboseala, motiv pentru care adormea in timp ce corecta spaltul. De câte ori era trezit brusc, il informa poetul pe maiorul Mircea Albescu, Preda „izbucnea intr-un râs hlizit, silnic, spunând (pentru el, pentru seful corector, pentru corectorii ceilalti sau, pur si simplu, pentru nimeni) cuvintele urmatoare: „Scoate p… sa ti-o tai”. Cu adevarat cutremurator este si un alt pasaj. Informatorul scria ca, in 1945, dupa ce Preda a venit din armata, “arata ca un strigoi”, asa ca l-a dus la fotograf. „Am mers cu el si l-am fotografiat”, scria Caraion, parca savurând cu sadism aceasta izbânda.

Caraion, generosul prieten al familiei Preda

Din aceeasi nota informativa reiese clar ca Ion Caraion il invidia pe Preda. Din acest motiv, incerca sa-l convinga pe ofiterul de legatura ca, in tinerete, romancierul era complexat si necivilizat. De pilda, pentru a arata cât de necioplit ii era prietenul, Caraion descrie, cu lux de amanunte, cum Preda, invitat in garsoniera poetului Miron Radu Paraschivescu, a preferat sa se duca pe maidanul de lânga bloc ca sa se usureze decât sa foloseasca baia. Pentru ca, i-ar fi spus Preda, la toaleta erau vase de „marmura asa de curate”. Aproape incredibil, dar asa scrie in respectiva nota. Caraion arata ofiterului de legatura ca totusi era „generos” fata de scriitor, cel din urma având doar defecte. Asa ca arata cum, prin anii ’50, l-a ajutat pe Preda, dar si pe sotia acestuia, sa se trateze, gratis, de… blenoragie, intervenind pe lânga un medic de la „Parhon”. Notei trebuia sa nu-i lipseasca nimic, asa ca urmeaza o scena fierbinte. Protagonisti, Marin Preda si N.C., „o femeie rafinata care stia si frantuzeste”, dupa cum i-ar fi marturisit chiar romancierul. Apoi, poetul descrie ironic cum Preda si N.C. faceau sex intr-unul din „birourile fostului Minister al Artelor, aflat atunci in blocul Ambasador”, iar „pat le era dusumeaua”. Femeia la care se referea Ion Caraion in nota incredintata maiorului Albescu era poeta Nina Cassian. Documentul, inregistrat la 20 ianuarie 1966 si catalogat „Strict Secret”, abunda de consideratii care scot in evidenta defectele lui Preda. Pe scurt, era vorba despre lipsa de instruire a romancierului, despre faptul ca in tinerete a plagiat dintr-un autor ungur ori aspecte legate de viata conjugala. Ulterior, notele informative ale lui Caraion legate de Preda ori alti scriitori au fost semnate cu numele de cod ARTUR.

„Agentului nu-i este rusine de nota?”

E greu de spus totusi daca intr-adevar asa s-au petrecut lucrurile. Nici macar sefii mari din Securitate nu pareau interesati de informatii, adevarate ori nu, legate de viata sexuala a lui Preda. Probabil ca acesta a fost motivul pentru care un ofiter superior a pus pe nota informativa a lui Ion Caraion urmatoarea rezolutie: „La ce va ajuta aceste detalii psihologico-literare? Agentului nu-i este rusine de nota?”. Uite ca nici chiar ********ilor nu le-a scapat talentul literar al agentului lor. Cum nu le-a scapat nici rautatea cu care poetul asternea pe hârtie informatiile pe care le furniza politiei politice.
Este de inteles faptul ca Ion Caraion a colaborat cu Securitatea dupa ce a fost racolat in puscarie, insa e greu de explicat ce demon il mâna sa scrie asemenea delatiuni.

«A reluat singur legatura cu noi»

Ion Caraion – pe numele sau real Stelian Diaconescu - nu este singurul scriitor de talent care a fost constrâns sa colaboreze cu Securitatea. Au facut-o si altii. Nume celebre. Insa in dosarele multora dintre ei ofiterii au fost nevoiti sa consemneze ori lipsa de sinceritate, ori refuzul de a colabora. Asta mai ales când agentii racolati ofereau politiei politice informatii total nesemnificative, care nu-l afectau in nici un fel pe cel urmarit. Sunt zeci de cazuri in acest sens. Caraion a avut o insa o inclinatie spre delatiune care arata ca, de fapt, isi dorea pactul cu diavolul. Se simtea puternic atunci când spiona. Iar asta reiese clar dintr-o nota secreta a Securitatii, datata 24 aprilie 1968, in care scrie: „Colaboreaza (Ion Caraion - n.n.) din anul 1964. Pâna in vara anului 1967 a furnizat informatii foarte bune. Din vara anului 1967, a refuzat sa mai colaboreze. In luna martie 1968 a reluat singur legatura cu noi. La inceput nu a furnizat nimic interesant, apoi, in ziua de 23 aprilie 1968, a furnizat date interesante despre Dumitru Tepeneag”. Asadar, nici macar un an n-a putut poetul sa se rupa de Securitate. S-a intors de bunavoie.

Caraion se foloseste de moartea lui Preda

Caraion a atins culmea ipocriziei la Lausanne, in Elvetia, pretinzând a fi disident. Pentru cei mai putin avizati amintesc faptul ca el a parasit România in 1981, cerând azil politic in tara cantoanelor. Securitatea a incercat sa-l foloseasca in continuare ca agent, insa el a refuzat. Nu a cedat, dar nici nu s-a spovedit. Se saturase sau poate ca nu mai rezista jocului dublu. Refuzul poetului s-a soldat cu o reactie energica a Securitatii, care a incercat sa-l santajeze, apoi l-a compromis. Dar sa revenim. In 1982, despre cine credeti ca scria Caraion in Elvetia? Pai despre bunul sau prieten Marin Preda, „considerat - zicea atunci poetul - cel mai de seama prozator de dupa al Doilea Razboi Mondial” pe care, scria tot Caraion, l-ar fi ucis Securitatea. In realitate, Caraion se folosea de moartea lui Preda. A incercat sa induca ideea ca paginile scrise de el si incredintate romancierului, publicate deja in revista Saptamâna - care nu prea-i faceau onoare si pentru ca aratau adevarata sa fata celor care-l considerau prieten -, au fost sustrase de catre ********i dupa „uciderea” lui Preda din seiful acestuia si apoi falsificate. Numai ca lucrurile stateau exact ca intr-un banc sovietic: „Nu era haina de vizon, ci pufoaica. Nu era Mercedes, ci bicicleta”.

Securitatea l-a urmarit pâna la moarte

Multe dintre paginile pe care Ion Caraion sustinea ca i le incredintase lui Preda erau de fapt notele informative ale poetului pe care Securitatea le-a publicat ca sa se razbune. Cert e ca Ion Caraion a rezistat pâna la capat presiunilor Securitatii, care ii cerea in continuare sa colaboreze. Chiar incearca sa se elibereze de trecut, denuntând sistemul totalitar din România, pe care-l numeste “comunism cu fata fascista”, insa nu reuseste sa fie credibil. Postul de radio Europa Libera ii refuza angajarea. Se banuia deja ca file din „Jurnalul” sau, publicat de revista Saptamâna, erau de fapt note informative. Ofiterii de la Bucuresti au folosit cele mai perfide metode impotriva poetului, unele de-a dreptul teroriste. De la telefoane nocturne si scrisori de amenintare pâna la urmarirea unei foste amante a lui Caraion, stabilita in Occident, pentru a o folosi impotriva poetului. N-a mai fost nevoie. Omul s-a imbolnavit si a murit in 1986. Demna de dispret a fost colaborarea poetului cu politia politica. Insa actiunea Securitatii impotriva sa, atunci când a refuzat sa mai colaboreze, a fost de-a dreptul criminala.

www.gardianul.ro - Emil BERDELI

[miril]

Din cauza...dusumelei? A aparut acum vreo tei zile. M-am gandit atunci, sa-l pun, sa nu-l pun? Pana la urma, l-ai pus.

[miril]

Revista "Pif", omorata de criza financiara Ziua

Devenita fenomen de masa in anii '70-'80, revista Pif (n.r. care a incantat si copilaria multor romani) a intrat, pe 15 ianuarie, in lichidare financiara, dupa ce, in martie 2007, se afla intr-o forma judiciara de recuperare financiara, potrivit AFP. Revista are datorii care se ridica la patru milioane de euro. Sunt multi cei care isi aduc aminte ca, inainte de 1990, Pif, alaturi de Rahan, era alternativa la anostele Cutezatorii si Soimii Patriei.Pif Gadget a fost lansat pe piata in februarie 1969. Potrivit Le Monde, citat de Hotnews, la acel moment, revista aparea saptamanal si se dorea continuarea "Journal de Vaillant". Aventurile catelului Pif, creat de Jose Cabrero Arnal (C. Arnal), un republican spaniol refugiat in Franta, au fost publicate inca din 1948 de cotidianul comunist L'Humanite. De asemenea, scrie NewsIn, Pif Gadget, avandu-l ca erou pe catelul cu acelasi nume, a fost relansata in 2004, cu sase angajati si cu un tiraj in medie de 100.000 de exemplare, dupa ce disparuse de pe piata in 1993, de la un tiraj de 500.000 de exemplare.

[miril]

Un minister responsabil. Ca mai tot...Guvernul:

http://www.mediafax.ro/social/colegiul-medicilor-sesizeaza-organismele-internationale-despre-ancheta-de-la-spitalul-slatina.html?1688;3800581

[krapulax]

da, asta vedeam si eu la tv adineauri

cred ca arafat e viitorul presedinte al romaniei. si balzac vice presedinte!


aualeu, si ce bine prinde la po****tie. ce mai comentarii acolo, mi-e frica sa ma mai ridic din pat maine

[Bancaru]

Eu nu pot sa ma ridic... 39.2

[krapulax]

uuuu, sanatate multa iti dorim!

[miril]

Sanatate multa! Iti trimitem...doctoru daca este nevoie dar speram sa nu fie nevoie.

[miril]

Un articol intelöigent:

Creaţionismul, la modă Nicolae Manolescu Adevarul

Publicitate Vă amintiţi de filmul cu Spencer Tracy în rolul unui apărător al teoriei darwiniene a evoluţiei? Procesul maimuţelor se baza pe două procese reale de la Curtea Supremă de Justiţie a SUA. La nici patru ani după ce Darwin publicase Originea speciilor, avusese loc cea dintâi dezbatere publică pe tema naşterii omului din maimuţă. În Anglia, la Oxford.

Multă vreme după ce evoluţionismul a câştigat bătălia cu creaţionismul, astfel de procese sau dezbateri au părut să rămână apanajul SUA. Europa ade­rase la darwinism mai repede şi mai hotărât. Iată însă că în anii din urmă, creaţionismul a reînviat nu doar în SUA, sub numele de „proiect divin”, dar s-a răspândit în lume, mai ales în aceea islamică.

La două sute de ani de la naşterea lui Darwin, contestarea evoluţionismului atinge cote inimaginabile. Contracandidatul lui Obama la preşedinţia SUA solicita, în campanie, introducerea în manuale a creaţionismului în paralel cu evoluţionismul.

Cel puţin două argumente se pot aduce împotriva creaţionismului. Primul derivă din pretenţia lui de a oferi o explicaţie ştiinţifică a evoluţiei vieţii. Însă toţi savanţii ştiu, pe baza unor dovezi care nu pot fi respinse, că lumea n-a fost creată din nimic acum şase mii de ani. Toate cunoştinţele noastre pledează pentru evoluţie. Genetica a venit în sprijinul darwinismului. Faptul că genomul uman şi genomul altor fiinţe sunt asemănătoare în proporţie de 98% constituie o dovadă.

Acestea fiind zise, a vedea în creaţionism o ştiinţă înseamnă nu doar a ignora criteriile conform cărora o disciplină poate fi considerată ştiinţifică, dar şi a răpi creaţionismului minima credibilitate. Numai admiţând că felul în care Biblia ori Coranul înfăţişează apariţia omului nu este ştiinţific, ci simbolic şi literar, această credibilitate poate fi salvată. În antichitatea târzie sau în zorii epocii moderne, ştiinţa se exprima cel mai adesea prin parabole sau poveşti. Oricât ar exista în acestea un sâmbure de adevăr, ele nu constituie probe istorice. Ştiinţa nu era încă ştiinţă, ci în mare măsură religie.

Al doilea argument priveşte metoda. Creaţioniştii îşi întemeiază teza pe lectura ad litteram a Bibliei, res­pectiv a Coranului. Dacă ele poartă cuvântul lui Dumnezeu, transmis oamenilor prin Iisus, respectiv prin Mahomed, nici Biblia, nici Coranul n-ar trebui interpretate, deoarece cuvântul lui Dumnezeu nu e interpretabil. Până şi titlul, „A gândi Coranul“, al unei recente cărţi datorate unor specialişti francezi de origine egipteană reprezintă pentru creaţionişti o erezie. În islamism, lectura literală a Coranului este o dogmă foarte veche, care a luat naştere imediat după moartea profetului.

În creştinism, din contră, Biblia a fost de la început interpretată. Hermeneutica este de altfel metoda care, la origine, a constat tocmai în interpretarea Bibliei. Iată însă că, în secolul 21, lectura Bibliei şi, respectiv, a Coranului redevine literală. Şi ea se află la temelia fundamentalismelor religioase de astăzi.

[miril]

(In)Jura...mantul lui Bazan:

http://www.jurnalul.ro/articole/143173/campania-stalinista-impotriva-medicilor

[miril]

De citit:

http://www.romanialibera.ro/a144746/arborele-evolutiei-un-tufis-genetic.html

[Bancaru]

(In)Jura...mantul lui Bazan:

http://www.jurnalul.ro/articole/143173/campania-stalinista-impotriva-medicilor

Am si eu o intrebare pentru cei la fel de nedumeriti ca si mine, sau nu:
Partidul Conservator, sau Umanist, nu stiu, nu se afla la guvernare? Daca sunt la guvernare de ce abordeaza acest ton mereu, ton asa zis critic la adresa puterii? In cazul in care incepe harabaia sa puta iar ies de la guvernare cu fruntea sus? Futu-i in gura de ... imorali.

[krapulax]

bun articolul lui cristoiu, excelent.
neplacut ca tocmai el l-a scris si tocmai in jurnalul national a aparut. oricum, eu am sa scot realitatea tv de pe telecomanda, e inadmisibil ce se intampla, iar consecintele le vad zilnic, din pacate

[Bancaru]

Eu zic sa nu scoti. Ca poate zic ceva si nu stii cum sa reactionezi. Poate ar fi bine sa nu...

[krapulax]

pai ce sa mai zica? n-au zis deja destule?
nu ma mai uit la tv decat la questions pour un champion. c'est a dire, pour jumulica

[Bancaru]

In tara asta totul e aiurea. Nu fac proces nimanui. Este posibil ca eu insumi sa fiu victima dezinformarilor in anumite domenii, asa cum toti putem fi daca nu ne pricepem. Eu nu zic ca ma pricep dar am vazut azi o stire, si as vrea tare sa o dezminta cineva, ca la nu stiu ce spital din Iasi probele pentru laborator erau duse de la spital la laborator de un om infectat cu HIV. Este stire? Este adevarat? Daca e adevarat e grav?
In alte tari ce se intampla in cazuri de malpraxis, sau cum Dumnezeu se cheama? Nu cred ca se porneste urgia la CNN si nici nu cred ca se duce colegiul medicilor sa se puna cu curul scut. Cu tot respectul pentru Kra****x care este unul dintre medicii atipici din tara asta, exista multa nesimtire. Nu stiu daca nesimtitii sunt mai multi. E o combinatie nasoala de rauvoitori, pacientii care acum profita de aceasta stare si fac haos in spitale si de multi doctori pe care ii doare in cur. Ca peste tot gasesti si asa si asa, si buni si rai, si prosti si destepti. Este firesc sa nu o arati la teve pe coana mare care sa spuna m-a facut ala bine, sa ii dea Dumnezeu sanatate, eram pe moarte. Traim in tara manelelor si a marinarilor nefututi. Iar oamenii sunt amarati.
Ce ii se poate spune unui om caruia i-a murit o ruda din cauza nesimtirii?
Cum sa lucreze un medic urolog cu 4 tigani la usa care au mainile rupte de la bataie intre ei si vor sa se interneze ca e mai cald decat in cort?

Nu va mai minunati de ce vedeti. In cateva zile o sa vina randul cainilor vagabonzi care nu stiu ce au mai facut, apoi spargatorii de case de schimb valutar, apoi alte fete se vor apuca de futut pe bani, o sa dispara iar Magda Ciumac, .... subiectele sunt ciclice.
Eu v-am zis ca traim intr-o tara de *****.

[Jerome LeBanner]

Haide, Bancaru, nu mai fiasa dur. nam chef de patetisme acum, dar e tara unde traiesc ai tai cei dragi, e tara unde joaca Progresul si echipa lui Chitu:D.
Intradevar, uneori tara asta pacatuieste prin faptul ca e po****ta, dar, zau asa, nu e mai bine sa schimbi canalul cand vezi stiri dastea? Shalom

[miril]

Aici este o chestiune de procedura, Bancaru, evenualele abateri ale medicilor, in toate tarile civilizate, sunt investigate de Colegiul Medicilor si nu, spre exemplu, de un ministru care-ti pune reflectorul in ochi la miezul noptii pentru a arata cat este el de potent. Tagma medicilor este si ea supusa acelorasi mecanisme de spert si coruptie care guverneaza in Romania, din pacate, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa respectam procedura corecta. Din pacate pana ne civilzam, se pierd vieti omenesti si aici idignarea ta are mai mult decat substrat.

[Bancaru]

Eu am spus de ani de zile ca sistemul este basinos. Sunt foarte multi care s-au facut medici numai ca se castiga bine. De ce sa nu spunem asta? Asa s-au facut si preoti sau alte meserii la un moment dat banoase - de exemplu sa fii profesor era o chestie buna pe vremea lui Ceausescu. Iar daca erai si din cel cu materii la care puteai sa dai meditatii, erai boier. Cu medidatiile asa este si acum.
Sa va dau un exemplu care este posibil sa va supere si imi cer scuze pentru asta. Luati-l doar ca exemplu si sa nu intelegeti cumva ca fac o comparatie - la doctor ar trebui sa te duci ca peste tot unde intri sigur pe tine pentru faptul ca esti in regula si ai platit. Ma refer atunci cand te duci in calitate de pacient asigurat. Ma duc la teatru, am biletul platit, am locul meu si, eventual, am si un program in banii biletului. Nu trebuie sa ii dau nimic femeii de la intrare care imi verifica biletul.
Sistemul a facut de asa natura ca pacientii in marea lor majoritate sa fie jenati la fel si multi doctori. Sunt convins ca foarte multi pornesc in cariera dorind sa faca bine de dragul meseriei pe care o fac. Cati nu se integreaza in sistem? Nu ma refer neaparat la bacsis. Nu. Ma refer la atitudine. Ajungi sa fii tratat asa cum tratezi si tu pe altii. Este posibil ca dintre astia nesimtiti sa se aleaga cei mai buni meseriasi, nu stiu. Dar doctorul trebuie sa fie si sufleteste aproape de tine. Personal nu pot spune ca am avut treaba, slava Domnului, prin spitale. Dar ce am vazut cu ochii mei sunt lucruri care m-au mahnit. De ce trebuie sa te duci la doctor dermatolog, sau ce naiba e ala cu boli venerice, si sa iti zica: ce ma, te doare ****? Sau femeie sa se duca la chiuretaj si sa i se spuna sa daca ii place sa se futa... Dar cui nu ii place. Iar atata timp cat e legal sa faci un avort care e problema aleia? De ce trebuie sa jignesti. Asa este, 95% poate nu stim deloc sa facem ce fac ei. Cei mai multi au un dar, har. Dar fii respectuos. Omul nu are valoare indiferent ce face. Asta e Romania. Eu am fost la doctori care mi-au vorbit cu dumneavoastra si am fost la doctori care m-au tutuit asa, de parca eram un pusti gaozar. Se sesizeaza din tonalitate ce vrea sa spuna. Dar nu ii poti spune, tataie, eu ti-am vorbit frumos, ca nu te mai face bine.
Normal ca ce se intampla la Realitatea acum este stupid. Dar de ce se intampla? Cum a ajuns aia, si de ce a ajuns, sa cheme presa acolo? Eu nu dau verdicte, intreb numai. Daca femeia aia de la ambulanta, nu medic, dar cadru medical, l-a adus pe ala acolo stia unde trebuie dus. De ce nu l-au primit? Daca vine unul de pe strada, montat de Andreea Cretulescu de la Realitatea, si il doare maseaua care e si cu puroi, dar el vrea sa se interneze la ortopedie iar doctorii de acolo ii spun frate, du-te la dentist, atunci e altceva. Dar eu observ ca mandria doctorilor este hotaratoare la unele cazuri.
Am prieteni doctori, dintre care unii cei mai buni prieteni ai mei, si imi este teama sa spun unele lucruri ca sa nu jignesc, pentru ca stiu ce fel de oameni sunt si stiu ca sufera pentru magariile pe care unii le fac iar in felul asta anatema e aruncata asupra tuturor. Din pacate toti suntem obligati sa traim in cloaca asata si sa incercam sa ne facem viata usoara. Va spun eu ca daca s-ar introduce o serie de masuri normale dintre cei care sunt mari critici ar deveni si mai mari pentru ca nu le-ar mai conveni. Cea mai simpla - sa se respecte un program de vizite si sa se intre intr-un spital numai pana la o anumitsa limita adimisa unuia de pe strada cu galosii plini de *****.
Jeroame, ma lasi?

[miril]

In lupta pentru supravietuirea lui Greuceanu:

http://www.romanialibera.ro/a144805/turritopsis-singura-fiinta-nemuritoare-din-lume.html

http://www.romanialibera.ro/a144821/a-fost-creat-primul-vaccin-din-lume-impotriva-cancerului-colorectal.html

[miril]

Hha-ha-ha-HA-ha!!!

Ciocănitoarea Woodrea, între Taifunul Băs şi Cocoş Anel JN Andrei Paunescu

A fost odată ca întotdeauna o ciocănitoare, Woodrea, pe numele ei de păsărică. La măritiş, păsăruica a declarat în faţa papagalului credul de la primărie că se va da pe corpul ei rubensian numai cu Cocoş Anel, până ce moartea licenţelor îi va despărţi.

Dar codobatura neastâmpărată a sărit din cuib şi s-a depărtat atât de mult de parcarea conjugală, până şi-a pierdut busola şi a luat-o, când pe sus, când pe jos, Taifunul Băs, s-o scape din vrie. Acesta e riscul în sporturile extreme, practicate fără licenţă şi fără echipamentul obligatoriu din prospect (chiloţei cu ţepi, sutien cu şmirglu, strugurel antiderapant, jartele cu piton etc): dacă eşti fată cuminte, eşti luată drept o cârnăcioară blondină fraieră de Pleşcoa, pe când, dacă eşti fată rea, eşti luată de copan şi dată de-a dura pe scările guvernului, boc-boc!, până îţi apare în prag ministerul turizdelor platinate, ecumenice din cap până-n picioare cu drept-credincioşii şi mai ales cu ateii, fie ei marineri sau ba.

Dar Ciocănitoarea Woodrea nu a îmbrăţişat această carieră (impregnată pe veci de inconfundabilul Taifun Băs) numai din talent, numai cu ce a primit de la natură. Zburătoarea a ciocănit mult până şi-a desăvârşit studiile, dormind sub pernă cu maxima care spune că reuşita înseamnă 10 % inspiraţie şi 90 % transpiraţie. Şi dă-i şi transpiră, şi pune-te pe tocit! Dreptul a învăţat-o că nu e bine să te pui rău cu piratul din poveste, că durul odată te trimite pe şoseaua de centură, ca pe Lavinia Tandru, de nu mai pupi demnitate publică. Stângul a învăţat-o că, dacă eşti o Miss cuminte şi stai cu Roburta pe carte, ajungi la ce cameră vor sfincterele matale fermecate. Ba chiar poţi ajunge pe podiumul marilor funcţii endocrine din stat. Păsăroaia noastră a mai studiat cazuistica ministerială şi, precaută, dând foarte rar cu stângul în dreptul, a băgat la cap că, şi dacă eşti cam boangiu, dar ştii să nu faci mutre de mică la arătat chiloţeii lui nenea căpitanul, prinzi de nu te vezi executivul gros, din ce parte îţi place mai mult. Sau mai tare.

Aşa i-a venit Ciocănitoarei Woodrea ideea că, din moment ce există precedentul cu Ancuţa Boagiuţa, care s-a aşezat pe jilţul încă fierbinte, abia eliberat de Băs la Transporturi, dânsa de ce nu ar putea fi prima fomeie româncă şefă de stat, în orice poziţie, numai cotroceană să fie? Istoria României are dreptul la mai mult decât la succesurile limitate ale celor câteva Elene, care nu au cutezat mai sus decât umilitorul cabinet 2. Tradiţia misogină, care nici sub Cuza, nici sub Ceauşescu, nu a fost pusă cu botul pe labe, trebuie oprită! Argumentul suprem abia acum ni se relevă, din informaţia şic, venită pe surse, cum că niciuna dintre fostele Lenuţe nu a ştiut cu ce să-şi îngrijească fizicul. Ciocănitoarea Woodrea, însă, a descoperit gama fabuloasă, unde raportul preţ-calitate este fără concurenţă: „Oral B”. Cine n-a citit prospectul, să afle de la noi – prin bunăvoinţa păsăruicii politicii noastre de azi - că etimologia acestui brand minune este simplă şi eficace: „B” vine direct de la Taifunul Băs! Aplauze!

[Bancaru]

Cati nu au ajuns la imaturitate sexuala dupa ce au ajuns la maturitate... ? Hă, hăăăăăăăăă.... Eu pe Boc il banuiesc de asa ceva. Ati vazut ca a cazut in cap si nu a patit nimic.
Sa nu uit, in alta ordine de idei sunt convins ca nu se gaseste in Romania. Noi am reusi ce nu a reusit natura si/sau nu a vrut Dumnezeu sa se intample.

[miril]

De la Bacanu, cu...miez si pana la Conu Patriciu, fata-n fata cu reactiune. Nu spui care.

http://www.romanialibera.ro/a144959/solidaritate-fara-incredere.html

http://www.adevarul.ro/articole/criza-este-o-oportunitate-pentru-tari-destepte.html

[miril]

Cine nu e cu NOI...

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/837758/Tinerii-magistrati-l-au-enervat-pe-Basescu/

[miril]

Un articol de bun simt care merita sa fie postat aici:

http://www.gsp.ro/gsp-special/superreportaje/hagi-e-un-om-bun-intr-o-lume-cameleonica-121367.html

[miril]

Pacat ca asa cum este el nu sunt mai multi printre intelectuali si nu numai:

Scrisoare deschisă Nicolae Manolescu Adevarul

Meseria mea, aceea de profesor, critic şi istoric literar, pe care o practic de aproape cincizeci de ani, m-a învăţat că lucrul cel mai important când îi judecăm pe alţii este onestitatea judecăţii.

Stimaţi membri ai Academiei Române,

Mă simt moralmente obligat să vă adresez această scrisoare, ca urmare a ­nesfârşitelor comentarii din presă legate de respingerea de către majoritatea ­domniilor voastre a titularizării mele, în Adunarea generală din ianuarie. Vă mărturisesc că mă simt stingherit de vâlva pe care a stârnit-o un vot ca oricare altul, absolut normal. Nu vă ascund că rezultatul lui nu m-a bucurat. Dar nu pentru că l-aş fi pus la îndoială, ci, din contră, datorită respectului pe care-l port Academiei Române şi domniilor voastre, membri titulari. Nu mă număr printre cei care consideră că Academia Română nu este la înălţimea cuvenită celei mai venerabile instituţii culturale şi ştiinţifice din ţară.

Dacă aş fi gândit ca denigratorii ei, n-aş fi candidat în 1997 la corespondenţă şi nici în 2008 la titularizare. Sunt de acord cu aceia dintre domniile voastre care au constatat că recenta Adunarea Generală s-a comportat mai responsabil decât oricare din trecut. Criteriile de titularizare şi de primire trebuie să fie severe. Le mulţumesc acelora dintre domniile voastre care au exprimat despre persoana mea aprecieri generoase şi aş vrea să mă pot convinge că le merit. Nu port nicio pică acelora care nu m-au votat şi care au socotit apoi că votul de respingere era îndreptăţit.

Meseria mea, aceea de profesor, critic şi istoric literar, pe care o practic de aproape cincizeci de ani, m-a învăţat că lucrul cel mai important când îi judecăm pe alţii este onestitatea judecăţii. Unei laude ipocrite i-am preferat dintotdeauna o judecată negativă. Regretul de a nu avea şansa de a mă afla printre domniile voastre, membri titulari ai Academiei Române, nu mă opreşte de a mă considera onorat de prezenţa mea printre membrii corespondenţi, personalităţi deopotrivă de remarcabile, pe care cel mai adesea doar vârsta ori mai puţina experienţă culturală şi ştiinţifică le ţin pe o treaptă, nu mai jos, dar cea dintâi a consacrării academice.

Sper ca aceste rânduri să reuşească a pune punct discuţiilor din jurul persoanei mele. Le mulţumesc ziariştilor pentru preţuirea pe care, implicit, mi-au arătat-o prin anchetele şi articolele lor. Aş dori să înţeleagă însă că un vot se cuvine respectat, şi nu numai pentru că el este esenţial în orice democraţie, dar şi pentru că reprezintă opinia celor mai de seamă personalităţi ale intelectualităţii româneşti de la acest început de mileniu.

Al domniilor voastre,Nicolae Manolescu,membru-corespondent al Academiei Române 29 ianuarie 2009

Le mulţumesc acelora dintre domniile voastre care au exprimat despre persoana mea aprecieri generoase şi aş vrea să mă pot convinge că le merit

[miril]

Impozit pe salarii: +36,2%, incasari din TVA: +8,7% Financiarul

Guvernarea dupa ureche: in proiectul de buget pe 2009 cifrele se bat cap in cap
Proiectul de buget pe 2009 elaborat de Guvern prezinta o serie de neconcordante flagrante intre realitatea economica si planurile Cabinetului Boc. Un prim exemplu este discrepanta dintre incasarile din impozitul pe salarii si cele din TVA. Desi Executivul mizeaza pe venituri mai mari din partea po****tiei, acestea nu au fost prevazute si in consum.

Proiectul bugetului, prezentat de Executiv partenerilor sociali, a nemultumit atat sindicatele, cat si patronatele. Practic, acestea acuza Guvernul ca a intocmit un buget nerealist, bazat pe calcule eronate, totul pentru a rezulta un deficit de 2% din PIB. De exemplu, Guvernul mizeaza pe incasari din TVA de 44,42 miliarde lei, in crestere cu 8,7% fata de executia preliminara din 2008. Cifra ar putea fi realista, daca se tine cont de o crestere economica de 1%-2% si de o inflatie de 5%-6%. Pe de alta parte, Executivul spera si la venituri din impozitul pe salarii de 21,22 miliarde lei, adica o majorare cu 36,2% fata de 2008. O astfel de crestere poate fi obtinuta ori printr-o supraimpozitare, ceea ce (inca) nu s-a anuntat, ori prin majorari ale veniturilor - putin probabile in actualul context economic. Mai mult, sporurile salariale nu se regasesc in consum, prin TVA. Totodata, nici ipoteza prin care cresterea veniturilor s-ar reflecta in economisire, prin depozitele bancilor, nu sta in picioare. Asta pentru ca in proiectul de buget cresterea profiturilor din sistemul bancar este estimata la doar 7%. Ori orientarea po****tiei catre economisire ar fi un avantaj net pentru banci.
O alta cifra surprinzatoare avansata de Guvern este la capitolul microintreprinderi. Incasarile din impozitul pe veniturile acestor firme sunt estimate la 694 milioane de lei, cu 84,8% mai mult. De altfel, BNS a anuntat ca proiectul de buget este unul eronat si incomplet. In plus, patronatele au precizat ca masurile anticriza anuntate nu vor avea in niciun caz un efect de relansare a economiei, ci dimpotriva.

Functionarii Publici ameninta cu greva generala din 27 februarie, Federatia Pensionarilor anunta ca va da in judecata Guvernul, daca nu vor fi aplicate majorarile de pensii promise, iar reprezentantii patronatelor spun ca Executivul nu sprijina firmele romanesti, ci dimpotriva.

Executivul a renuntat sa mai avanseze un termen concret referitor la data la care va aproba proiectul Bugetului de stat pe 2009. Dupa ce in ultimele doua saptamani premierul Emil Boc a schimbat de la o zi la alta termenul pana la care proiectul de buget va fi finalizat, ieri trebuiau finalizate negocierile cu partenerii sociali. Inaintea intalnirii programate la Palatul Victoria, Blocul National Sindical a cerut Guvernului sa nu trimita inca la Parlament proiectul de buget, intrucat, „in forma actuala, arunca in aer toate masurile anticriza discutate pana acum“. In plus, reprezentantii BNS au apreciat ca va mai fi nevoie de cateva zile de negocieri. O opinie similara au avut si reprezentantii SANITAS si cei din invatamant. „Nu stim exact ce a retinut Guvernul din negocierile pe care le-am avut pana in prezent. Nu avem certitudinea ca Guvernul va transpune in practica masurile anticriza convenite cu sindicatele“, a declarat liderul SANITAS, Marius Petcu. „Din proiectul de buget pe care l-am primit zilele acestea, nu reiese clar cu cat vor fi majorate salariile“, a exemplificat Petcu. La randul sau, Aurel Cornea, reprezentantul Federatiei Sindicatelor Libere din Invatamant, a declarat inaintea intalnirii cu premierul Emil Boc ca are mandat din partea tuturor sindicatelor din invatamant sa nu renunte la majorarea de 50% a salariilor profesorilor. „Trebuie respectata legea“, a spus Cornea, adaugand ca spera ca „aceasta sa nu fie ultima runda de negocieri“. Vicepremierul Dan Nica s-a aratat insa extrem de optimist. El a anuntat ca, cel mai probabil proiectul va trece de Guvern in aceasta saptamana. „Nu cred ca ar putea sa apara situatii deosebite care sa ne impiedice“, a precizat el.

Functionarii Publici si pensionarii ameninta cu iesiri in strada

Sindicatul National al Functionarilor Publici este nemultumit de solutiile gasite de Executiv. SNFP a anuntat ca va declansa greva generala din 27 februarie, daca nu le va fi aprobata majorarea salariilor cu 50 la suta. De asemenea, sindicalistii cer alocarea sumelor aferente drepturilor salariale ale functionarilor publici si personalului contractual din Administratia publica, plata orelor suplimentare efectuate din dispozitiile conducatorilor institutiilor, precum si plata sporurilor aferente conditiilor vatamatoare sau specifice, informeaza un comunicat al SNFP. Nemultumiri sunt si din partea pensionarilor. Federatia Nationala a Sindicatelor Pensionarilor cere Executivului sa aplice retroactiv, de la 1 ianuarie, majorarea punctului de pensie la 45 la suta din salariul mediu brut si sa se aplice Legea privind grupele I si II de munca. „Daca nu respecta legile in vigoare, vom da in judecata Guvernul“, a declarat presedintele FNSP, Preda Nedelcu. „Suntem pregatiti sa iesim in strada. Am avertizat reprezentantii Guvernului ca, daca nu vor respecta toate promisiunile facute in campanie, vom relua protestele“, a adaugat acesta. Declaratiile vin ca reactie dupa ce Executivul a decis, saptamana trecuta, ca salariile in sectorul bugetar vor fi majorate in acest an cu 5%, in doua etape, cu 3% in luna aprilie si 2% in luna octombrie, iar pensia sociala minima de 350 lei va fi acordata tot in doua transe, de la 1 mai, cu plata in luna iunie, si de la 1 octombrie, cu plata din luna noiembrie.

UGIR: Masurile Guvernului penalizeaza activitatea economica

Din partea patronatelor, cei mai critici au fost reprezentantii UGIR-1903. Potrivit acestora, masurile menite sa sprijine firmele romanesti, incluse in bugetul pe 2009, au impact minor sau chiar penalizeaza activitatea economica in detrimentul unor masuri sociale directe. „Peste tot in Europa guvernele reduc taxele, subventioneaza creditarea, accepta amanarea platii unor datorii. In schimb, in Romania, contributiile sociale (CAS) cresc cu 3,3%, dobanzile creditelor pentru productie au trecut de 25%“, a afirmat Coraci.

[krapulax]

cartarescu, despre o carte pe care am citit-o si noi

Se vorbea astăzi, înainte să vii, că te-ai apucat să scrii un roman de moravuri bucureştene şi m-am ţinut să nu pufnesc în râs. Ba nu, zău; dumneata şi moravuri bucureştene! Chinezeşti poate, pentru că în chestia asta eşti chinez...“. Aşa-l dojeneşte Gorică Pirgu pe un tânăr cu veleităţi de scriitor în romanul „Craii de Curtea-Veche“. Gore nu ştia din cărţi despre mizeria şi turpitudinea lumii româneşti de-atunci, ci din „viaţa care se vieţuieşte“, şi care e mai inventivă în metamorfozele nesfârşite ale răului decât orice operă de imaginaţie.

M-am simţit şi eu, de curând, copleşit şi umilit de o carte desprinsă nu din alte cărţi, ci din decenii de experienţă directă într-una dintre cele mai sinistre lumi cu putinţă: lumea comunistă românească. M-am născut în acea lume, am trăit în ea timp de treizeci şi trei de ani, am citit apoi mai tot ce s-a scris despre ea, memorii, documente şi cărţi de literatură. Credeam că o cunosc ca pe mine însumi. Şi iată că vin „Confesiunile unui cafegiu“ ale lui Gheorghe Florescu, ca să-mi demonstreze că am fost „chinez“ în materie de moravuri româneşti, că habar n-am avut pe ce lume-am trăit.
Ştiam, fireşte, că lumea românească a fost mai totdeauna, dar mai ales în comunism, o lume coruptă, dar nu mi-am închipuit proporţiile corupţiei. Cartea lui Gheorghe Florescu s-ar fi putut tot atât de bine numi „Sodoma şi Gomora“. Amoralismul total al profitorilor comunismului, goana după satisfacţiile cele mai josnice, cinismul înfruptării din toate plăcerile lumii în climatul unei sărăcii şi nefericiri generale sunt primele lucruri care sar în ochi când citeşti această deprimantă, teribilă mărturie. Din micul său magazin de cafea, comerciantul Florescu, depozitar al unei fabuloase, joyceene memorii colective, nu-ncetează să descrie monştrii produşi de somnul moralităţii şi raţiunii într-o ţară blestemată. În cei mai negri ani ai comunismului „multilateral dezvoltat“, când se murea de foame şi de frig, învârtiţii sistemului aveau de toate. Nu le lipseau nicio zi whiskyul vechi de 25 de ani, ţigările fine, cafeaua de cea mai bună calitate. Securiştii, activiştii de partid, dar şi actorii şi scriitorii notorii ai vremii aveau debuşee fabuloase graţie şpăgii, traficului de influenţă, hoţiei şi escrocheriilor cotidiene ale celor din comerţ. Miliţienii vindeau hoţilor ponturi pentru spargerea locuinţelor din sectorul lor. Casele conspirative ale Securităţii erau de fapt folosite ca bordeluri şi „deservite“ de o armată de fete tinere recrutate special. Schimbul subteran de mărfuri care lipseau de pe piaţă între măcelari, şefi de depozite, aprozarişti, practic între oricine şi oricine care avea ceva de oferit, era în floare. Mita, plocoanele, „tainul“ datorat celor mai neînsemnaţi şefuleţi, umplerea sacoşelor, gratuit, tuturor factorilor de decizie şi control sunt practicile curente ale unei lumi nu doar total în afara legii, ci în afara civilizaţiei, a omeniei, a decenţei, o lume de păianjeni, nu de oameni.
Ştiam că ofiţerii de securitate aveau o putere colosală în România lui Ceauşescu, dar n-am avut habar pân-acum că ei nu erau preponderent organe de represiune şi control al gândirii, ci abjecţi profitori hedonişti, a căror deviză era „deasupra noastră e doar cerul“. Habar n-avusesem că ei erau prezenţi oriunde era rost de chiverniseală. Tot comerţul era în mâinile lor, de la vulgarele aprozare până la marile agenţii de import-export. Oriunde ocupau un post, deveneau stăpâni absoluţi, care se susţineau unii pe alţii în stil pur mafiot. Şi de la învestire încolo începeau jaful sistematic, curăţarea până la capăt a tot ce putea fi furat din „avutul obştesc“. În afara magazinelor erau cozi uriaşe de oameni înfometaţi, dar prin spate ieşeau mărfuri de lux destinate celor care se considerau „supraoameni“: cei care, în casele conspirative, ungeau fetele goale cu ciocolata cea mai fină, cei care beau aceeaşi cafea ca şi Elena Ceauşescu, dar care otrăveau po****ţia cu carnea mucegăită din import, cu ghinda din „nechezol“ sau cu şunca „Muntenia“ în care găseai cârpe şi sârmuliţe. Nimeni n-a descris, până azi, Securitatea română (cu numeroase date şi nume concrete) ca Gheorghe Florescu, un „insider“ care ştia multe.

Cartea descrie, cu suflu de epopee, mărirea şi decăderea unui comerciant de vocaţie într-un „Bizanţ după Bizanţ“ sufocant, crud, fanariot, dominat de satrapi locali atotputernici. Aceiaşi, de altfel, care domină şi azi politica şi economia românească. Victimă colaterală a luptei dintre bandele rivale (securiştii kaghebişti şi cei ceauşişti), cafegiul se vede arestat, interogat, bătut sălbatic şi ţinut în puşcărie în condiţii animalice tocmai de cei pe care-i servise, umplându-le sacoşele până la refuz, în perioada sa de prosperitate.

Citind „Confesiunile unui cafegiu“, rechizitoriu al unei lumi cangrenate până la os, înţelegi de ce nu există nici 1 speranţă pentru România.

[Bancaru]

Voi poate, dar eu nu.

[krapulax]

de prin catavencu

Invitat la Antena 3, Radu Vasile făcea o analiză enonomică a situaţiei de la noi, că ce naiba să faci altceva vineri, la ora 11,30, cînd nu se uită nici dracu' la televizor? Problema lui Radu Vasile era că, nefiind prea des chemat să-şi dea cu părerea, omul n-a avut cînd să-şi updateze vocabularul. Astfel, în loc de PSD, omul îi tot dădea cu PDSR. Mă gîndesc că ar trebui să-i spună cineva lui Radu Vasile şi că Băsescu nu mai e la Transporturi. Şi să nu-l mai sune nici pe Lis pentru loc de parcare.

Şi-acum, pentru cei pasionaţi de limba de lemn fotbalistică, venim cu o declaraţie auzită la Realitatea TV în care Argăseală, preşedinte sau director la Steaua, habar n-am, a încercat să explice înfrîngerea echipei într-un meci amical cu următoarele vorbe: „Noi am fost obosiţi, iar ei au fost mai buni“. Auzind gogomănia, am stat puţin pe gînduri şi cred că am descoperit formula perfectă de justificare a unui oficial român după un meci pierdut. Iat-o: „Cred că, dacă îi băteam, rezultatul partidei ar fi fost cu totul altul“.


Vitas (http://www.youtube.com/watch?v=r3yfFOq_CFQ) e un solist rus celebru pentru vocea de contratenor, despre care s-a scris sîmbătă, pe ecran, la Prima, că ar avea cinci octave (corect: că ar avea un ambitus al registrului de piept de cinci octave – n.r.). Cică, în curînd, va cînta la noi, cu Gheorghe Zamfir; cred că, dacă a urmărit şi el jurnalul Focus de sîmbătă, s-a jurat să nu mai calce prin România. Asta după ce Gheorghe Zamfir a declarat că „Vitas constituie un fel de Farinelli al zilelor noastre“. Mie nu mi-ar conveni să fiu comparat cu Farinelli (1705-1782, Carlo Maria Broschi pe numele adevărat): omul avea voce, dar n-avea altceva! Era ceea ce se cheamă „castrato“ (http://www.moonbattery.com/Goodbye_Testicles.jpg), dacă înţelegeţi. Dacă îţi lipsesc tocmai cele două octave de bază, nu ştiu cum poţi să te mai pretinzi contratenor.

[Bancaru]

Primarul oraşului Tâmpitopole
de Cristian Tudor POPESCU

Într-o cronică fantastică, scri­să la sfârşitul secolului XIX, Caragiale denumeşte Bucureştii anului 3874, Tâmpitopole. Cum am mai spus, poporul nu poate greşi în alegerile politice. Poporul este un foarte prost decident în materie de muzică simfonică, critică literară sau matematici superioare, dar când e vorba de supravieţuire şi conservarea lui însuşi, instinctul naţional po****r nu dă greş. Un oraş însă, un oraş, fie el şi Capitală, poate greşi? Răspuns: da. Exemplu: Tâmpitopole.

Fiecare oraş are o personalitate a lui, mai mult sau mai puţin accentuată, care, în alegerile generale, se topeşte statistic în votul naţional, dar la locale iese nesmintit în evidenţă. Tâmpitopole l-a ales pe d. Sorin Oprescu. Asta după Crin Halaicu, Victor Ciorbea, Viorel Lis, Traian Băsescu, Adriean Videanu, o garnitură de hoţomani şi gargaragii mai mult sau mai puţin talentaţi, între care doi s-au cărat în funcţii politice mai înalte la câteva luni după după învestitură.

În aproape 9 luni de mandat, cât să faci un copil, primarul ales Oprescu s-a dovedit a fi un personaj al realismului magic sud-american, dintr-un roman pe care n-au apucat să-l scrie Marquez sau Bioy Casares. De astă vară şi până azi, nu s-a bătut nici un ţăruş la Autostrada Suspendată care urma să sară peste Capitală de-a curmezişul. Înţeleaptă mişcare, căci astfel d. Oprescu a putut să efectueze o schimbare strategică de proporţii: a mutat acum marea Autostradă din curmeziş împregiurul Tâmpitopolelui.

Primarul a precizat că ea va fi realizată de arhitecţi chinezi (la Caragiale, Tâmpitopole este locuit de Sinecorzi, un trib de Chinezi) pe principiul constructiv enunţat de dânsul: „O visez noaptea şi va fi“. O singură problemă ar mai fi, discriminarea maidanezilor din Capitală în raport cu cei din mahalale, căci cei dintâi nu vor mai beneficia de stâlpi suplimentari pe care să se pişe, dar d. Oprescu, democrat cum e, va găsi cu siguranţă o soluţie.

Om cu viziune, d. Oprescu nu se mulţumeşte a face din Bucureşti un oraş european – el vrea un Tâmpitopole mondial. De aceea, 3.939 de Moşi Crăciuni au răzbit de sărbători în Piaţa Unirii, spulberând vechiul record mondial al Taipeiului din Guinness Book. Oprescu vrea mai mult, vrea să şteargă amintirea recordurilor URSS din anii ’50, unde se găseau cele mai mari lucruri, inclusiv cel mai mare pitic din lume, şi pentru asta n-a precupeţit 281 kg de tort şi un piton colosal de 392 m cârnat afumat, toate înghiţite de tâmpitopolitani.

Viziunile d. Oprescu nu se limitează la spaţiul planetar, ele survolează timpul sub specia eternităţii. Dacă I. L. Caragiale nu bătea cu fantezia sa anticipativă decât până în anul 3874, d. Oprescu se gândeşte deja la Apocalipsă şi la Judecata de Apoi.

„Trăiesc cu grija cutremurului din 2009“ a declarat edilul, privit cu ochii holbaţi de specialiştii înguşti de la Fizica Pământului. (Surse bine informate vorbesc de o întâlnire istorică la restaurantul Pescăruş, între d. primar şi cutremuriciul în sacou şi adidaşi Vergil Hâncu.) Ei, şi când vine Judecata de Apoi, cine îşi imaginează că nu vor fi şi atunci alegeri în Bucureşti nu-i cunoaşte pe Dumnezeu şi pe bucureşteni. Morţii ce vor ieşi din morminte or să voteze şi ei – pe cine? Pe Acela care a vrut să le dea apă, canalizare, electricitate, televiziune şi vegetaţie cu forme geometrice în cimitire. Unde, de altfel, urmează să fie înmormântată şi Primăria Capitalei, potrivit declaraţiei consilierului Rose Marie Olănescu, dată odată cu demisia: „Nu s-a pus pe masă ceva ca să venim să lucrăm. Singura care funcţionează este partea de imagine. Primăria Capitalei parcă este îngheţată. Totul este mort.“ Păi, dacă nu s-a aprobat fântâna cântătoare de 9 milioane de euro propusă de d. Oprescu, fireşte că atmosfera e de priveghi.

Primarii Bucureştiului, în cap cu d. Oprescu, nu s-au dovedit a fi bucureşteni decât cu buletinul. Dar ce înseamnă a fi bucureştean? Există o asemenea făptură? Cred că în mai mică măsură decât există râmniceni săraţi. Bucureştiul înseamnă, statistic vorbind, o adunătură de inşi fără conştiinţa urbei, care locuiesc în acest oraş ca într-o cameră cu chirie pe care un ipotetic proprietar urmează s-o despută, să repare chiuveta, closetul şi mobila jupuită, să rânească fecalele de pe covor.

Aşa se explică faptul că, în atâţia ani de libertate, nici măcar o dată, noi, aşa-zişii bucureşteni, n-am ales un om serios, cinstit, capabil, un gospodar dedicat binelui obştesc. Tot Caragiale e cel care ne dă deviza sub care au candidat şi au câştigat primarii generali ai Tâmpitopolelui: „În oraşul acesta de gogomani, în care eu sunt cel dintâi!“

www.gandul.info

[miril]

Un articol ca si facut pentru George:

http://www.cotidianul.ro/ce_spune_telefonul_mobil_despre_tine-73132.html

[miril]

Niste articole interesante:

http://www.gardianul.ro/Bogdan-Teodorescu,-despre-motivele-atacurilor-prezidentiale-Realitatea-cruda-prezentata-de-presa-ii-aduce-deservicii-electorale-lui-Basescu-s129569.html

http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-02-13&id=21056

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/839627/EDITORIALUL-EVZ-Urmeaza-demisia-guvernului-Boc/

[Bancaru]

Ai idei preconcepute, esti ********, ai cosmaruri cu Basescu, te bagi unde nu cunosti, esti antibasescian notoriu, prietenul tau e Moliceanu si altele. Ce ai bre, cu Basescu?

[Jerome LeBanner]

Ceai de Golden Blitz, nu te sfatuiesc sal gusti

[Bancaru]

S-a pisat Basescu-n chesea?

[miril]

Micul Cel Mic, mic, mic. "Heil!"

http://www.realitatea.net/61-de-angajati-ai-corpului-de-control-al-guvernului-au-fost-concediati_460692.html

[krapulax]

tot din catavencu:

Ce înseamnă că „avertizarea cod galben de viscol şi ninsoare expiră la ora 9,00“, după cum scria pe ecran în week-end? Înseamnă că la 08,59 e viscol, jale şi pericol, iar după un minut ciripesc păsărelele prin văzduh şi fulgii se topesc brusc, în aer? O fi ca la armistiţiul din 11 noiembrie 1918, adică la 10,59 era război mondial, iar la 11,01 nu mai era? Şi de ce e galben codul de ninsoare? Eu n-am văzut zăpadă galbenă decît lîngă un gard!

Vineri seară, la Realitatea, se transmitea în direct de la acel sediu de bancă din Cluj proaspăt prădat; la un moment dat a intervenit prin telefon şeful serviciului de ambulanţă, dr. Horia Sima (aşa scria pe ecran). Am aşteptat în zadar să apară prima maşină de Salvare, din care să coboare Paraipan, cu Chirvase şi ceilalţi.

Sîmbătă s-a băgat la PRO TV Liceenii. Nu rock’n’roll, nu în alertă, nu cu gagici goale: Liceenii primul, ăla cu melodia „Ani de liceu“ (http://www.youtube.com/watch?v=fcokoGjTpCQ) (căutaţi pe YouTube „Michèle Torr – Lui (http://www.youtube.com/watch?v=n60knPVnpLk)“: pare originalul!) şi cu buna clasei, care, în loc să se laude cu Vuitton-ul, era cea mai tare la şah! E o fază cu juniorul Bănică în salopetă, cu bască de meşter, căruia tovarăşul maistru îi spune că a făcut o piesă proastă; tînărul Ştefan se întoarce noaptea la strung şi face o piesă bună. Cred că, dacă îi spui azi lui Ştefan Bănică Jr. că a compus o piesă proastă, te pocneşte!

[krapulax]

Un dialog memorabil între două personaje istorice ale anului 1989, redat zilei de azi de suplimentul Scînteia al Jurnalului naţional de luni, 9 februarie 2009. „Nicolae Ceauşescu: La porcine stăm bine. Elena Ceauşescu: Stăm prea bine.“

În timp ce tatăl handbalistului ucis plîngea lîngă lumînări, un jurnalist de la Antena 3 s-a apropiat şi l-a întrebat aşa: „Cum vă simţiţi în acest moment? Simţiţi durere?“. Rareş Cosma este numele acestui jurnalist care-şi este sieşi cea mai potrivită invectivă.

Criza economică îi afectează şi pe lucrătorii de la REBU. Un reportaj la televizor descrie angoasa gunoierilor care se plîng că nu mai au atît de mult gunoi de strîns de pe străzi, probabil – spuneau ei – din cauza crizei financiare. Adică oamenii nu mai au bani, adică nu mai cumpără, adică nu mai aruncă. Adică mai logic decît să ne închipuim că am fost loviţi peste noapte de bunul simţ moral şi civic.

[Bancaru]

Nu seamana LUI cu melodia (http://www.youtube.com/watch?v=VPWbCUwX2Tk)lui Florin Bogardo. Dar Stefan Jr cred ca iti da o smetie daca te iei de el cu muzica.

[miril]

Farse politice si fapte crestinesti Petre Mihai Bacanu Romania Libera

Tainele se risipesc dupa ce PDL s-a luat cu PSD. Mai intai, Basescu a pacalit electoratul trecand din Internationala Socialista la Po****ri. Acum se reface traseul invers. Timp de zece ani Basescu s-a razboit cu pesedistii, de ziceai ca vrea sa-i arunce in mare pe toti baronii, baronetii, coruptii, oligarhii, comunistii, neocomunistii, ********ii, baietii destepti. Nu este omul care sa arunce peste bord si imaginea pe care si-a cladit-o fara sa aiba pe maneca o mutare spectaculoasa vis-à-vis de concubinajul PSD-PDL. Romanii care-i faceau galerie lui Basescu la suspendarea sa de catre "322" greu pricep si accepta "compromisul". Ambele partide si-au tradat mandatele date de alegatori. Presedintele a lansat formula "compromis care nu compromite" pentru a trece puntea. Acum a uitat-o. Lasam la o parte sudalmele de pana acum, care compromit cu varf si indesat, dar au si inceput sa apara maretele fapte pesedisto-pedeliste care discrediteaza. Ni s-a tot spus ca presedintele PDL trebuia sa devina premier. De ce nu inainte de semnarea protocolului? De ce nu si-a asumat presedintele partidului acest rol inainte de campanie? Daca trebuia sa fie Boc premier, de ce nu acum un an? Desemnarea lui Stolojan a fost o farsa perfecta, pentru ca acesta stia la ce se inhama cand a acceptat nominalizarea. Sigur stiau fecioarele Basescu, Stolojan si Boc. Sistemul de luare a deciziilor (care a fost invocat) putea fi eficient, coerent si responsabil daca lui Stolojan ii venea ideea ca Boc sa fie premier inainte de semnarea parteneriatului. Cum de n-a realizat toate acestea cand era plimbat pe post de moaste electorale, in rol de viitor prim-mi-nistru? Decizia "normala si onesta" putea s-o ia inainte. Daca Boc trebuia sa devina premier, de ce Stolojan s-a mai angajat in campania electorala? Trebuia sa se gandeasca de la bun inceput, numai ca lansarea lui Boc in cursa pentru Palatul Victoria ar fi dus la un potop de sudalme de la alegatori, mai ales din partea celor din Cluj, pentru ca le promisese ca nu va parasi primaria. Stolojan trebuia sa se gandeasca la Emil Boc exact in momentul in care presedintele PDL i-a anuntat nominalizarea. A stiut, la nominalizare, ca PDL si PSD au negociat si inainte de alegeri, si dupa.

Daca tot se contura ideea ca seful guvernului trebuie sa fie si sef de partid, daca Draga Stolo era cea mai buna locomotiva pu-tea pretinde sefia partidului, mai ales ca lui Boc ii era greu sa conduca de la Cluj un partid asa de mare si puternic. Boc putea sa indeplineasca in continuare functiile goarnei. Cum justifica Stolojan milioanele de scrisori trimise alegatorilor din postura de premier nominalizat? Daca a decis sa mearga mai departe in guvernarea cu PSD, "cu buna-credinta", atunci de ce a renuntat subit? Cel mai tare pasaj din scrisoarea lui Stolo a fost recunoasterea "sistemului piramidal". Guvernarea au hotarat-o Basescu-Geoana-Stolojan (de fapt, Basescu si Geoana, pentru ca Boc si Stolojan sunt umbrele lui Basescu).

Nu se face nimic peste vointa lui Basescu. Povestea cu indezirabilii din PDL care s-ar fi dus la Cotroceni sa-i bata cu pumnul in masa sa-i lase la guvernare a fost un zvon bine ticluit, sa se lase impresia ca nici macar Basescu nu face orice in partidul prezidential. Au aparut imediat comentariile – ca Basescu ii arunca peste bord pe "batrani", pe "uzati", pe care i-a avertizat la Clubul Diplomatilor sa nu mai dea buzna in Palatul Victoria. N-au cazut in nici o dizgratie, tot "locotenenti" au ramas si parca o sa-i vedem iesind bine dispusi de la o carciuma, Basescu lasand impresia ca s-a sacrificat.

In doar cateva luni Basescu, chiar daca a facut apel la "parteneri" sa uite conflictele, va gasi vinovati la pesedisti pentru ceea ce nu merge. Atunci cand Basescu va interveni in favoarea PDL, criza va fi convenabila si iarasi vor fi invocate pretexte: PSD este incremenit in proiect, a trimis in Guvern incompetenti si corupti, care pun in pericol stabilitatea politica. O sa inceapa sa critice voalat Guvernul, dupa care se va napusti asupra ministrilor pesedisti. Se iluzioneaza Geoana ca va participa si el la luarea deciziilor guvernamentale. PDL este net in avantaj. Ne induiosam degeaba si ca Basescu va inceta galceava cu guvernarea. Nu va renunta la excesele populiste.

Cine analizeaza atent declaratiile lui Basescu poate deduce pornirile sale dictatoriale dupa o vorba – "puteam". De unde si implicarea sa neconstitutionala in formarea aliantelor: "Puteam sa-mi scot ochii cu PSD sau…", "Puteam sa ma duc cu PDL cu guvern minoritar…", "Puteam sa ma duc cu PDL si sa mai adaug 7 procente ale UDMR…". E bine, ne-am trezit cu un guvern "reformist", cum a decretat presedintele, cu ministri despre care tot presedintele zicea ca faceau parte din "mafia personala" a lui Nastase. Degeaba a dat vina pe liberali, Basescu a premeditat guvernul "reformist".

Parteneriatele vor fi instabile din cauza neintelegerilor dintre lideri. Ii mai tine o perioada clientelismul, dezvoltat in urma compromisului dintre baronii din PSD si baronetii din PDL. Simptomatic, Basescu nu mai pomeneste nimic de lupta anticoruptie si sistemul ticalosit. Ceva opozitie ar putea sa vina chiar din sanul "324", adica dinspre PSD, acuzat adesea ca si-a luat sef nou. Pentru ca nu va inceta lupta pentru suprematie in sanul coalitiei. "Partenerii" se vor incaiera mai abitir ca in vremea in care incercau sa se anihileze unul pe altul. Deocamdata, au gasit piatra filozofala pentru alegerile din acest an: marirea salariilor preotilor. Parlamentarii PSD si PDL au primit si ei in secret cate 70.000 euro pentru fapte crestinesti.

In rest, astept ca dl presedinte sa ne anunte ca a predat Guvernului mult promisul caiet ce contine portofoliul cu problemele depistate prin fabrici si uzine, dupa vizitele electorale in favoarea PDL si dupa ce a dat deja indicatii societatilor vizitate. si sa-l mai vedem si in Dacia.

[Bancaru]

Petre Mihai Bacanu. Este de aceeasi parte a baricadei ca si noi. Imi place ce scrie dar nu stiu cat mai prinde la oameni. Alegatorii sunt prostiti de acest oribil care ne conduce, iata, de 5 ani. Parca ieri eram in Piata Universitatii, culmea, chiar sub celebrul balcon, si behaiam ca un bou de bucurie. Asa s-a intamplat si in 1996, numai ca eram mai spre fantana. Cu toate astea pe Milica nu l-am urat. Pe Basescu il urasc. Stiu c anu am dreptate, dar il consider suma tututror relelor care se intampla la noi. Si daca imi opresc gazele tot pe el il injur. Asa faceam pe vremea lui Ceausescu. Oare de ce fac asa?
Cum spun femeile ca iubesc, ca simt ceva in stomac, asa il urasc eu pe Basescu.

[miril]

Si mie imi place Bacanu care sepre deosebire de alti...corifei, a ales sa stea deoparte si sa vada lucrurile cu distanta. Nu cred ca gresesti, Bancaru, vis a vis de un anume personaj. Ce simti tu in stomac este resentimentul pe care ti-l provoca persoana prin comportamentul, repetat, nedemocratic. In termeni psihologici acest lucru se cheama projection indentification, caracteristica, printre altele, psihopatilor.

http://en.wikipedia.org/wiki/Projective_identification

[miril]

Tăriceanu a blocat operaţiunea „Bani pentru liberali” EvZ

Guvernul a oferit parlamentarilor PNL câte 50.000 de euro ca să nu mai lungească dezbaterile la buget.

Premierul Emil Boc şi ministrul finanţelor, Gheorghe Pogea, au pus ieri pe masa liberalilor 4,5 milioane euro pentru a scurta dezbaterile pe buget. Iniţial, oferta a fost acceptată, dar liberalii au fost întorşi din drum de Tăriceanu.

Exasperaţi de sutele de amendamente ale PNL care ţin deja de două zile parlamentul în ședinţă continuă, liderii PSD şi PDL au căutat să-i momească cu bani pe liberali pentru a renunţa la dezbaterile pe buget.

„Soluţia” a venit de la Viorel Hrebenciuc, care i-a adus la masa negocierilor pe reprezentanţii guvernului şi pe cei ai PNL. Premierul Boc şi Gheorghe Pogea le-au prezentat liberalilor Relu Fenechiu şi Dan Radu Ruşanu următorul târg: fiecare parlamentar liberal primeşte pentru lucrări în colegiul său aproximativ 50.000 de euro, în schimb PNL renunţă la restul amendamentelor. Cum liberalii au 93 de parlamentari, în total ar fi primit aproape 4,5 milioane de euro. Asta în condițiile în care Finanțele suplimentaseră deja bugetul cu 23 de milioane de euro pentru a acoperi amendamentele PDL-iștilor şi PSD-iștilor, fiecare dintre ei primind 70.000 de euro.

Mulţumiţi de ofertă, Fenechiu şi Ruşanu s-au dus bucuroşi la colegii lor. „După-amiază terminăm cu bugetul”, a comentat Viorel Hrebenciuc cu un aer victorios la ieşirea de la negocieri. „Până la ora 5 pm aprobăm bugetul”, a spus şi premierul Boc, plecând să lucreze la discursul de încheiere. Oficial, nimeni nu voia să comenteze detaliile târgului. „Ce bani să le dăm liberalilor?! Să vină cu proiecte şi le dăm. Sunt 10 miliarde de euro pentru investiţii prevăzuţi în buget”, a spus relaxat ministrul Gheorghe Pogea.

Fenechiu şi Ruşanu, gata pentru blat

Reuniţi în şedinţă de grup, liberalii au stricat planurile. Preşedintele PNL, Călin Popescu-Tăriceanu, s-a opus târgului. „Din moment ce noi i-am criticat pe parlamentarii PSD şi PDL că îşi vând voturile pentru bani, ar fi culmea să facem acelaşi lucru. Nu facem niciun fel de înţelegere, de troc”, şi-a argumentat opoziţia Tăriceanu. El i-a criticat pe cei doi negociatori că se vând „pe câţiva arginţi”, fiind susținut de Ludovic Orban. „Negociatorul” Relu Fenechiu a avertizat că liberalii vor fi criticaţi dacă se vor duce cu mâna goală în teritoriu.

Deşi nemulţumiţi de situaţie, parlamentarii PNL s-au întors la şedinţă aşteptând să vină o ofertă mai serioasă. „În primăvară vor face o rectificare bugetară în minus şi primele colegii afectate vor fi ale noastre. Ne cer voturi concrete în schimbul unor bani virtuali”, a comentat secretarul general al PNL, Dan Motreanu.

"Din moment ce noi i-am criticat pe parlamentarii PSD şi PDL că îşi vând voturile pentru bani, ar fi culmea să facem acelaşi lucru.",

[Bancaru]

Ce canalie, dom'le. Tariceanu asta e cel mai mare dusman. Dusmanul lui Marker, fireste. Si cand ma gandesc ca taxa auto acum e dubla imi vine sa o platesc si eu de vreo 4 ori, asa, ca sa fie.



Nu cred ca gresesti, Bancaru, vis a vis de un anume personaj. Ce simti tu in stomac este resentimentul pe care ti-l provoca persoana prin comportamentul, repetat, nedemocratic. In termeni psihologici acest lucru se cheama projection indentification, caracteristica, printre altele, psihopatilor.

http://en.wikipedia.org/wiki/Projective_identification

Nu inteleg. Ce simt eu e caracteristic psihopatilor? Asa rau am ajuns?

[miril]

Asta arata capacitatea lor de mani****re implantand sentimente negative dar si fals pozitive interlocutorului. Tu esti doar un mediu, el este cel care simte chiar daca tu esti cel care se manifesta. Citeste putin exemplul final, a propos de adulare, etc.

[Urmuz]

Cat de patimas esti, Bancarule! Cata ura si dragoste pulseaza in venele tale, esti un barbat verde!
De ce il urasti pe Basescu? L-ai manca de viu? Cu ce te-a suparat?

[Tyler Durden]

Pai cum de ce-l uraste, nu vezi semnatura?!:D

[miril]

Urmuz, intrebare se poate pune si invers, ce ti se pare pozitiv la el? Bine...v-a adus la procente...greucene. Presupun ca s-a intamplat asta pentru ca doctrina partidului care va sa zica nu este. Doar traim in Romanika, nu?

[Urmuz]

Trebuie sa ma repet: dintre toti politicienii romani activi in prezent, Basescu mi se pare cel mai curajos, este posesorul unui mesaj coerent si direct, este singurul care a descris mecanismul puterii (cum alege o decizie, cum actioneaza, etc), si-a apropiat oameni valorosi ( a si pierdut unii), nu a intervenit in justitie pentru niciun apropiat de-al sau (primarii PD-l de Arad si Ramnicu-Valcea sunt anchetati de DNA...chiar au inceput procesele lor), a condamnat regimul comunist, a infiintat comisii prezidentiale pentru evaluarea situatiei din educatie, sanatate, mediu si a creat comisia prezidentiala pt reforma constitutionala. Cred ca sunt masuri bune.
Despre lipsuri nu vorbesc, deoarece m-ai intrebat care sunt partile bune ale activitatii sale.

[miril]

Bun, atunci iti recomand sa citestesti ultimul rand din definitia acelui mecanism psihologic si urmatorul articol:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/840468/DAN-C-MIHAILESCU-Ceauescu-fura-piese-la-ah/

"Si-a apropiat oameni valorosi". Comisia prezidentiala pt. reforma constitutionala.... A propos, a cerut-o cineva? Era neaparat necesara acum, in plina criza? Si cine ar beneficia de reforma acesta pusa la cale de el si expertii alesi cu grija de el? Mesaj coerent, nu a intervenit in justitie" Si...alte inadvertente. Daca tu crezi in asta, nu mai pot comenta.

[Bancaru]

@Urmuz, apreciez faptul ca ma urmaresti de cand ai auzit de dragoste, dar eu am pomenit cuvantul iubire asociat cu femeia. In plus eu faceam o comparatie si nu ma refeream la altceva.
Pur si simplu, asta simt eu pentru Basescu. Il urasc pentru ca mi-am pus sperantele in el, dar si in D.A. si m-au dezamagit. Basescu mai mult decat PD sau PNL. Ceea ce la PD e scuzabil la Basescu nu. Din ambitii personale nu a facut altceva decat sa distruga ceea ce cu greu s-a cladit si s-a consolidat - increderea. A reusit sa dezbine societatea ingrozitor. Daca iti aduci aminte numia in 90 si 91 a mai fost asa, oameni care erau pe punctul sa se bata pe convingeri politice, s-au stricat prietenii si chiar casnicii. Erau cei care nu isi vindeau tara si tradatorii din partidele istorice. Femeile erau ori gospodine muncitoare ori curve. Barbatii ori lucrau la IMGB si faceau ordine (sau erau mineri) ori se drogou si falsificau bani. Cam in stadiul asta ne-a adus Basescu, dar putin mai complicat, dupa firea si asemenarea lui. Inainte stiai ca Patapievici era de dreapta. Sau Liiceanu. Acum a ajuns Dinescu, prietenul bun al lui Plesu, sa il injure pe Liiceanu (si invers) si el prieten bun al lui Plesu. Pricepi?
In rest nu e loc de limbi in gura si mai stiu eu ce iti inchipui tu.
Si inca ceva - multe din chestiile pe care le spui acolo ca fiind pozitive, unele nu sunt asa pozitive, aia ca nu se baga in justitie, nu se baga pentru prieteni, dar o face pentru dusmani. NU se baga in justitie... Asta e o gluma, nu? Iar alte prerogative nu sunt in atributiile lui. Daca era PM mai ziceam, dar el este presedinte. Nici Iliescu nu se baga asa pe fata. Si iti mai zic un aspect pozitiv la Iliescu si Nastase, poate singurul, nu se placeau si fiecare era cu ochii pe celalalt. Ceea ce era bine.

[miril]

Nastase asteapta la cotitura! Dupa oua cu Basescu.

http://www.jurnalul.ro/articole/144837/turism-pascal-supravegheat-de-udrea-Şi-basescugheorghe-flutur-se-oua-de-guiness-book

[miril]

De acord cu concluziile de mai jos:

Cum se pierde un timp preţios Ion Cristoiu JN

STUPIDA BĂTĂLIE DIN PNL ● N-avem nici măcar o schiţă de politică menită a atrage în partid noi personalităţi sau de întărire a unor structuri din te­ritoriu. Să nu-şi dea seama liderii PNL că timpul n-aşteaptă?!

Atât Ludovic Orban, cât şi Crin Antonescu şi-au declarat deja platforma de pe care vor să-l răs­toar­ne pe Călin Popescu Tă­riceanu. Am o pă­rere bună despre aceşti doi fruntaşi PNL. Îmi pare rău s-o spun, dar domniile lor nu aduc ni­mic nou faţă de platforma fostului şef al guvernului. Traian Băsescu e identificat în conti­nuare drept principalul adversar al partidului.

Va lupta mai bine PNL împotriva tendinţelor autoritariste ale lui Traian Băsescu decât a fă­cut-o până acum, sub conducerea lui Călin Po­pescu Tăriceanu? Am serioase îndoieli.

Putem presupune şi că nu există nici un motiv temei­nic al contestării lui Călin Popescu Tăriceanu ca şef al PNL. Putem presupune că liderii PNL, scă­paţi de pericolul Traian Băsescu (în chip iluzoriu, desigur), îşi îngăduie să se joace niţel de-a bătălia pentru putere. Şi aceasta e o mare pros­tie. Din următoarele motive:

a) Sub conducerea lui Călin Popescu Tă­ricea­nu PNL a înregistrat performanţe uni­ce în istoria sa de partid condamnat de FSN-iştii de ieri şi de azi la dispariţie. În timp ce un partid precum PNŢCD a dis­părut practic, lucrat din interior de agen­ţii serviciilor secrete şi din exterior de diversionişti precum Traian Băsescu, PNL a reuşit nu numai să supravieţuiască, dar şi să creeze una dintre cele mai eficiente guvernări postdecembriste. Acestei performanţe strălu­cite pentru un partid care nu şi-a avut rădăci­nile în fostul Partid Comunist Român, precum PSD şi PD-L, i s-a adăugat scorul de excepţie obţinut la scrutinul din 30 noiembrie 2008. Ce motive ar fi, în aceste condiţii, să pui în discu­ţie, fie şi teoretic, şefia lui Călin Popescu Tăriceanu?! Felul în care partidul s-a comportat la guvernare? Ar însemna ca PNL să-şi piardă, în bătălia pentru a se afirma pe scena politică a ţării, tocmai argumentul său crucial: prestaţia excelentă din cei patru ani de guvernare.

b) Guvernarea PD-L-PSD se dovedeşte una din­tre cele mai slabe din istoria postdecem­bris­tă a României. În aceste condiţii, rămas în Opoziţie, PNL are şanse unice de a-şi spori capitalul politic. Pentru asta ar trebui însă ca parti­dul să acţioneze ca un tot unitar, ca o ma­şină­rie de critică a guvernării.

Iată însă că PNL, în loc să se concentre­ze pe critica guvernării, se macină într-o stupidă bă­tălie internă, cu atât mai stupidă cu cât n-are un motiv public te­mei­­nic. Desigur, până la Con­gresul din 20-21 martie 2009, PNL va continua campania de denunţare a guvernării. Opinia publi­că de la noi, mai ales în condiţiile unei pre­se interesate aproape în exclusivitate de conflicte, va fi aten­tă doar la bătălia dintre cei ce şi-au anunţat candidatura. Semnalele de critică a puterii se vor pier­de. Şi astfel, chiar dacă la Congres, Călin Popescu Tăriceanu va fi reales, PNL nu va beneficia în această perioadă de capitalul politic uşor de dobândit ca singur partid de Opoziţie. De altfel, chiar şi până acum partidul n-a făcut prea mare lucru în bă­tă­lia împotriva Puterii.
Cu mici excepţii, foştii miniştri sunt practic inexistenţi pe scena noastră publică. Unde e Teodor Meleşcanu? Dar Cristian David sau Paul Păcuraru? Asta pentru a ne referi doar la câteva dintre departamentele cu mari probleme ale actualei guvernări.

c) Respingătoarea alianţă dintre PD-L şi PSD în vederea unei jefuiri mai eficace a ţării a făcut ca, la ora actuală, PNL să rămână singurul partid de Opoziţie din România. Unor politicieni minim dotaţi această situaţie ar trebui să le dea sentimentul unei responsabilităţi majore. Atât faţă de partid, cât şi faţă de ţară. Faţă de partid, pentru că dictatura FSN-istă se va strădui din răsputeri, folosind şi trusturile mediatice ale PD-L şi PSD, să distrugă singurul partid de Opoziţie din România, într-un efort de reeditare a practicilor din anii 1992-1996 împotriva CDR. Faţă de ţară, deoarece, în condiţiile unei Puteri atât de zdrobitoare, derapajele antidemocratice trebuie să fie contracarate de o formaţiune de Opoziţie cel puţin unită la nivelul liderilor.
Un Congres extraordinar al PNL s-ar fi impus. Nu la finele lui martie, ci la înce­putul lui ianuarie 2009. Acest Congres ar fi trebuit să fie consacrat în întregime mij­loacelor de luptă ale partidului în noi­le condiţii, cele ale unei Puteri zdrobi­toa­re, întruchipată de guvernarea PD-L-PSD, condusă de Traian Băsescu. Au trecut, iată, două luni de când PNL se află în Opoziţie. Nici până acum însă n-avem o atitudine a PNL faţă de UDMR, formaţiune şi ea exclusă de la guvernare. N-avem nici măcar o schiţă de politică menită a atrage în partid noi perso­nalităţi sau de întărire a unor structuri din teritoriu. Să nu-şi dea seama liderii PNL că timpul n-aşteaptă?!

[Bancaru]

dictatura FSN-istă se va strădui din răsputeri, folosind şi trusturile mediatice ale PD-L şi PSD, să distrugă singurul partid de Opoziţie din România,

Aici nu intra si Jurnalul National. Dupa cunostintele mele politice PUR se afla la putere in alianta PSD(+PUR)+PDL. Parca asa era, nu?

[miril]

Coana Efimiţa la Cotroceni Radu Calin Cristea Adevarul

E nevoie de sânge şi de moarte ca să ne simţim patrioţi

Solemnă, profundă şi duioasă a fost despărţirea maghiarilor, în special a celor trăitori în Ungaria, de handbalistul Marian Cozma. Au fost succesiuni de momente copleşitoare. Zeci de mii de unguri l-au plâns pe „Păsărilă“. Au aprins lumânări şi i-au cinstit memoria. Niciodată n-am avut sentimentul că o altă ţară poate vibra atât de curat, din tot sufletul ei de naţie străină, pentru România mea. Şi eu am fost în Ungaria! Şi eu m-am simţit ungur descoperind cum un conaţional de-al meu a coborât în bernă toată suflarea maghiarimii. E nevoie de sânge şi de moarte ca să ne simţim patrioţi. Unul din colegii de echipă ai lui Marian declara, la terminarea primului meci fără „Păsărilă” pe semicerc, că în seara aceea băieţii de la MKB Veszprem au jucat şi pentru România. Marian a devenit eroul Ungariei, care l-a jelit ca pe copilul ei. Mocsai Lajos, antrenorul echipei Veszprem, şi-a cerut iertare de la tatăl lui Marian pentru că n-a fost la locul crimei pentru a-l apăra pe fiul acestuia de ucigaşi. Am fost martorii celei mai adevărate reconcilieri româno-maghiare de după Marea Unire.

Acest recviem al îngenuncherii de furie şi durere avea să fie însă tulburat de trompeta asurzitoare a Preşedintelui Traian Băsescu. Putea dl Preşedinte măcar să ne mai lase puţin în contemplaţia acelor momente în care nu încape politica. Era doar loc pentru cuviinţă şi petrecerea în linişte a sufletului unui mort tânăr. O asemenea stare nu figura însă pe agenda Preşedintelui. În timp de multora dintre noi ne stătea gândul la graţia unei greu încercate armonii interetnice, şeful statului călărea ATV-uri şi băga în sperieţi maghiarimea.

M-am străduit să înţeleg cine sau ce a produs atâta deranj prezidenţial. Au pus secuii mâna pe bardă? E răzmeriţă? A dispărut un picior al celor Trei Scaune? Nu. Doar că Preşedintele dorea să haşureze o hartă electorală extrem de sensibilă. Le dădea în cap secuilor şi şefilor UDMR cu autonomia teritorială ca să priceapă ce fel de Preşedinte trebuie să aleagă extremiştii lăsaţi de izbelişte de C. V. Tudor şi G. Becali. E drept că în secuime, alţi politicieni bezmetici agită în mod sezioner flamura autonomiei etnice. E fitnessul lor de doi bani. Mai organizează câte un referendum sleit şi fără viitor. Cer autonomie parlamentară în parlament şi sunt trataţi cu refuz. Nu încalcă nicio o lege, sunt civilizaţi şi paşnici. N-au sărit calul, cu excepţia unor pâre ruşinoase la mama Europa. Din lexicul marinăresc al şefului statului a ţâşnit însă o semantică tip rezbel: secuii i-au „epurat etnic” pe români. Dl Preşedinte ar trebui să ştie că „epurare etnică” e o sintagmă pretenţioasă care înseamnă intervenţii în forţă ale unor trupe militare şi paramilitare, dislocări demografice masive, bombardamente, uciderea în masă a unor entităţi etnice, gropi comune, enclave, război civil. Dl Preşedinte ar socoti, totuşi, că epurarea s-a încheiat dacă ar vedea „un românaş de-al nostru” pe post de „şef de ţeavă” într-o primărie din secuime. Asta, dle Preşedinte, se poate aranja.

Dl Băsescu a intrat în campania pentru prezidenţiale şi europarlamentare şi, pentru a-şi atinge ţintele, procedează aşa cum îl ştim: călcând peste cadavre. De exemplu, dând buzna peste o comunitate liniştită, azvârlind-o pe poziţii conflictuale cu po****ţia majoritară şi incitând – curat constituţional! – la ceea ce îndeobşte defineşte vrajba interetnică.

[miril]

CTP in mare forma. Esentialul:

http://www.prosport.ro/fotbal-intern/liga-1/editorial-ctp-pomanagerul-visului-romanesc-4010229

"Genul acesta de discurs atinge o coardă profundă a sufletului românesc. Lipsit de fibră morală, de sentimentul onoarei, de conştiinţa cuvântului dat, plin de o admiraţie aproape mistică pentru banul nemuncit cinstit şi din greu, cu şpaga în sânge şi cumetria de gât, românul standard mediu (RSM) are din când în când vedenii morale. Dreptate pentru RSM înseamnă suspendarea actului de justiţie şi înlocuirea lui cu mitraliera pe stadion (C.V. Tudor), ţepele în Piaţa Victoriei (T. Băsescu), sabia dreptăţii (G. Becali). „Ne trebuie o dictatură ca-n Rusia, dacă aş fi eu preşedinte, i-aş duce pe ăştia la muncă cu puşca la spate, să fie ordine, să se facă dreptate, băiete, încă o baterie la gheaţă“, acesta este visul RSM. Când îl narează, el subînţelege faptul că, spre deosebire de Justiţie, mitraliera, ţeapa sau paloşul, arme grele, o să-i radă doar pe ştabi, iar el va putea să-şi facă liniştit învârtelile de zi cu zi, că aşa e cinstit. Ultimul şmenar de Dorobanţi, după a doua sticlă de vin, începe să delireze eroic, nu erotic, despre cum vede el dreptatea în România. Gigi Becali a fost un simptom al bolii unui popor cronic afectat de minţirea de sine. Şi nu ultimul".

[Bancaru]

Asta o cauta cu lumanarea. Iar il bate Becali. Macar sa faca si plangere penala impotriva lui.

[miril]

MIRCEA DIACONU: „Ne-am tâmpit de tot cu criza asta” Simona Chitan EvZ

Actorul Mircea Diaconu nu crede că recesiunea a afectat cultura, dar spune că Shakespeare şi begoniile pot fi antidotul perfect pentru vremuri grele. Mircea Diaconu nu crede că există vreo criză în cultură şi că „toată isteria pe tema asta” este provocată de televiziune. Actorul, în vârstă de 60 de ani, care anul acesta sărbătoreşte 40 de ani de când s-a urcat prima dată pe o scenă, spune că nici la Teatrul Nottara, unde este director de şapte ani, nici în ograda familiei sale n-a ajuns defel criza.

A devenit bunic de Mărţişor

Este căsătorit de 28 de ani cu actriţa Diana Lupescu, cu care are doi copii, pe Ana şi pe Victor. În ajun de Mărţişor, pe 28 februarie, cei doi au primit cel mai frumos cadou de la fiica lor: pe Ana-Maria, prima lor nepoţică. „Iată, pe vremuri de criză, noi avem un nounăscut în familie şi suntem foarte, foarte fericiţi”, spune actorul.

Mircea Diaconu, care s-a născut la Vlădeşti, judeţul Argeş, a devenit din toamnă senator PNL de Argeş şi vrea acum să fie un „senator al begoniilor”. În ciuda crizei economice, el visează ca oamenii să aibă case cu pridvoare împodobite cu muşcate şi crede într-un sistem de salvare a omului prin cultură.

„Seara, când eşti aşa de disperat după o zi de muncă petrecută în România, deschizi o carte şi intri în altă lume. În aceste vremuri de re strişte, propun povestea salvatoare care te scoate din toate necazurile şi umilinţele cotidiene. În teatru regăseşti tot ceea ce ai nevoie, te face să râzi, să plângi şi te echilibrează.”

50% reduceri pe proiecte culturale

„Nu cred că există vreo criză în cultură. Poate să fie doar la nivelul finanţărilor pe linia Ministerului Culturii, pentru monumente istorice sau pentru arte plastice, dar la nivelul culturii vii este exclus acest lucru. Dacă există vreo criză, există în cultura în sine, în criza sistemelor, dar, altfel, nu se simte nimic”, mărturiseşte directorul Teatrului Nottara.

Sumele alocate culturii sunt foarte mici în raport cu alte cheltuieli. „O stradă care se asfaltează în Bu cureşti costă mai mult decât bugetul tuturor teatrelor”, spune actorul. „Finanţatorul (n.r. - Primăria Ca pitalei) a spus să reducem cu 50% cheltuielile teatrului. Dar, dacă tratezi criza ca pe o economisire disperată sau cu o zgârcenie disperată, eşti un prost”, consideră actorul.

„Nu dăm afară niciun om”

Teatrul Nottara are 135 de angajaţi, dintre care 60 de actori care joacă la cele două săli. Actorul contestă controversata Ordonanţă 230 a guvernului Boc, care interzice cumulul pensiei cu salariul în sectorul bugetar şi care îi ameninţă pe actorii pensionari.

„Nu mai ştiu câţi actori avem la Nottara pe contract individual de mun că, pe Codul Muncii, şi câţi sunt pe contracte pe drepturi de autor.”

Dacă s-ar aplica ordonanţa, Diaconu ar fi obligat să renunţe la trei pensionari din teatru: „La o machieuză extraordinară, pe nume Eta, şi la doi croitori foarte bătrâni şi foarte teatrali. Nu pot însă să renunţ cu niciun chip la ei! Sunt de o viaţă la Nottara şi sunt indispensabili. O să găsesc o soluţie ca ei să rămână în teatru”.

„Ne vom descurca oricum”

„Dacă tot ne plătesc prost, măcar să lucrăm bine”, este principiul regizorului David Esrig de pe vremea comunistă, pe care actorul şi l-a însuşit. „Un director deştept reduce din costurile pentru obiecte şi măreşte aportul creativităţii, al inteligenţei, care în România nu costă. Nu suntem robii tehnologiei”, decretează actorul. Dacă tot li s-a cerut de la primărie să reducă tot felul de costuri, directorul a tăiat „de la telefoane, de la benzină”. Bugetul teatrului se votează în Consiliul Municipal taman în perioada asta, „dar noi ne vom descurca oricum”, afirmă, optimist, directorul.

„E un fel de modă în teatrele bucureştene să bage bani în tehnologii avansate, în iluminare, în sonorizare. E o prostie. Lumea modernă a teatrului nu s-a ridicat nici la piciorul broaştei anilor ’70 şi atunci nu era nici urmă de tehnologie aşa-zis modernă”, consideră Diaconu.

„S-au făcut nişte spectacole incredibile în anii ’60 sau ’70, deşi proiectoarele erau la mână, cursoa rele lente erau la mână. Tunetul ni-l făceam cu tabla, foloseam efecte moştenite de sute de ani de experienţă teatrală. Şi mergea bine”, povesteşte actorul.

„Ce legătură are Shakespeare cu brânza?”

Despre alte crize din viaţa sa, Mircea Diaconu îşi aminteşte că, prin anii ’80, brusc, pe piaţă, nu mai erau nici brânză, nici cuie, nici chibrituri.

„Toată lumea era afectată de criza brânzei. Într-o şedinţă de partid am întrebat: «Ce legătură are Sha ke s peare cu brânza?»”, povesteşte actorul. „Omul vine la teatru ca să uite de problemele lui de afară. Dacă în întunericul sălii vezi violenţă, mizerie, ca şi pe stradă sau ca la televizor, atunci pentru ce să mai vii? La mine în teatru trebuie să vezi Shakespeare sau «Titanic vals». Trebuie să intri într-o altă lume.”

Actorul nu simte criza nici ca familist, pentru că toată viaţa a trăit după nişte reguli foarte sănătoase, simplu şi fără fiţe inutile. Şi-a construit o casă la Săftica şi alta pe malul Argeşului, acolo unde s-a născut.

„Sunt băiat simplu, de la ţară, şi am rămas la fel. Trăim foarte modest, noi nu aruncăm nimic, pantofii se dau la reparat, cumpăr atâtea maşini câte îmi trebuie. Casa mea e din lemn, nu din marmură. Nu plătesc căldura foarte mult, am şi sobă, fac focul. Avem două credite, şi eu, şi soţia”, spune actorul.

„Senatorul begoniilor”

Nici acolo unde este senator, la Câmpulung Muscel şi la Curtea de Argeş, nu se întâmplă nimic rău, în aceste vremuri de aşa-zisă criză.

„Oamenii pun în continuare pătrunjel în jurul curţii, beau o ţuică bună”, povesteşte Diaconu. El nu-şi propune, ca senator, să rezolve problemele omenirii. „Vreau numai ca în balcoanele oamenilor să văd muşcate româneşti vechi, din alea grase. Măcar la muşcate să fiu şi eu senator! Vreau să fac, în circumscripţiile mele, concursuri pe muşcate. Am ajuns să ne mirăm ca proştii în faţa muşcatelor din Elveţia, dar ale noastre sunt cu mult mai frumoase. Ne-am tâmpit la cap cu criza asta şi am uitat să trăim frumos şi să ne bucurăm de begoniile noastre.”

PRODUCŢII ROMÂNEŞTI

În film, criza vine abia anul viitor

Reducerea bugetelor pentru publicitate ale firmelor afectează, indirect, şi producţia de film românesc, una dintre principalele surse pentru fondul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) fiind contribuţia de 4% din contravaloarea minutelor de
publicitate contractate de posturile TV publice şi private. „Anul acesta e unul dificil şi nu putem spune care este ritmul de diminuare a alimentării fondului, probabil vom şti într-o lună. Sper să ne putem menţine la două sesiuni măcar în 2009. Dacă nu vor fi bani, nu vom mai avea cu ce să facem concurs”, a declarat Eugen Şerbănescu, directorul CNC.

Dacă la ultima sesiune au fost finanţate opt lungmetraje, în următoarele, numărul lor s-ar putea înjumătăţi. Efectele se vor resimţi în următorii doi ani, când vom avea din ce în ce mai puţine producţii româneşti. Anul acesta, sunt aşteptate pe ecrane peste zece premiere. (Florentina Ciuvercă)

LIBRĂRIILE ÎŞI CONCEDIAZĂ ANGAJAŢII

„Se fac restructurări pentru că lumea e prudentă”

Cărţile par a fi primele victime culturale pe timp de criză. La începutul lunii februarie, Uniunea Editorilor din România anunţa că vânzările de carte au scăzut cu circa 30% în utimele luni, comparativ cu aceeaşi perioadă din anii trecuţi, şi cerea de urgenţă guvernului adoptarea unor măsuri anticriză.

Editurile şi librăriile s-au dovedit precaute şi au început restructurările. Din cauza scăderii vânzărilor, spun surse de pe piaţă, atât lanţul de magazine Diverta, cât şi Librăriile Humanitas şi-au concediat din angajaţi. În librăriile Diverta s-au operat reduceri de personal de până la 15 procente, iar salariile au fost diminuate cu 10-15%. Potrivit aceloraşi surse, mai mulţi angajaţi din lanţul Humanitas au rămas fără loc de muncă.

„Vor falimenta edituri”

Previziunile pentru lunile urmă toare nu sunt deloc optimiste.

„Toate editurile şi-au făcut restructurări, pentru că toată lumea e prudentă. În mod sigur vor fi edituri care vor falimenta, însă deocam dată e prematur să vorbim despre asta. Nu s-au lămurit încă pro blemele legate de bugetele pe care le va aloca Ministerul Educaţiei pentru achiziţiile de carte, nu se ştie cât va da Ministerul Culturii pentru cultura scrisă... Nu aveam statistici nici atunci când piaţa nu era în criză, darmite acum. Abia prin mai vom putea trage nişte con cluzii”, e de părere Călin Vlasie, directorul Editurii Paralela 45.

În condiţiile în care Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional (MCCPN) are un buget de doar 0,19% din PIB, faţă de 0,24 cât avea în 2008, toate instituţiile subordonate vor avea de suferit, de la teatre, filarmonici şi opere la muzee. Cum statisticile lipsesc, o evaluare sumară arată că piaţa de carte şi manuale ar valora circa 80 de milioane de euro, de 4 ori mai puţin decât în Ungaria.

Primii loviţi de precauţiile edi torilor vor fi chiar scriitorii români şi mai ales cei debutanţi, care-şi vor vedea şi mai greu cărţile publicate pe o piaţă care abia se relaxase. Practic, criza ne întoarce în timp cu câţiva ani. (Florentina Ciuvercă)

BILETE EPUIZATE

Românii nu renunţă la concerte

Organizatorii de concerte se declară afectaţi mai degrabă de lipsa unui stadion adecvat la Bucureşti decât de criza economică. Înţelegerile cu marii artişti au fost încheiate încă de anul trecut şi cei mai mulţi sunt tentaţi să creadă că, în ciuda crizei care obligă marile companii la prudenţă, s-ar găsi sponsori în România chiar şi în cazul în care o trupă mare, cum ar fi U2, şi-ar anunţa acum un turneu european.

În condiţiile în care criza nu a lovit încă foarte puternic clasa de mijloc, biletele pentru spectacolele anunţate pentru 2009 se vând în ritmul obişnuit sau poate chiar mai rapid.

Biletele pentru concertul pe care Sting l-a susţinut la Bucureşti s-au vândut în doar câteva săptămâni, iar cele din pre-sale pentru Madonna s-au epuizat în câteva zile.

„La Depeche Mode biletele s-au vândut mai repede decât în 2006, vom fi, probabil, sold-out în câteva săptămâni…. Probabil că şi atunci când trec prin perioade mai grele, sau poate mai ales atunci, oamenii vor să meargă la spectacol. E foarte posibil, însă, ca peste şase luni să se schimbe complet datele problemei”, spune Laura Coroianu, manager Emag!c Entertainment.

INSPIRAŢIE

„Cum traversează Barbie criza mondială”

În lumea spectacolului, criza financiară e ce erau alegerile acum câteva luni: un subiect inepuizabil de haz de necaz şi băşcălie. Cum gloria oricărei teme e trecătoare, actori, scenarişti, comici şi cântăreţi deopotrivă s-au pus pe scris scenete şi versuri despre criză, cât subiectul e încă fierbinte.

În teatru, a ieşit un spectacol modern cu cinci actori, „Cum traversează Barbie criza mon dială”, despre „lumea de plastic” care se prăbuşeşte odată cu recesiunea. Spectacolul-experiment, care a avut premiera pe 1 martie la Teatrul Naţional din Timişoara, este un manifest anticonsumerism scris de Mihaela Michailov, toamna trecută, şi regizat de Ale xandra Badea. Protagonistă e păpuşa Barbie, iconul multor generaţii de fetiţe, care, la împlinirea a 25 de ani, se vede obligată să reducă din cheltuieli: trebuie să stingă luminile în căsuţele Barbie, nu are voie să acce se ze Barbie Credit Bank, de operaţii estetice nu mai poate fi vorba, iar de haute couture - nici atât.

„Decât să râdă criza de noi, mai bine râdem noi de ea”

Tot sub semnul crizei, trupa Divertis şi-a adaptat rapid mottoul pentru noul sezon al emisiunii „Divertis Mall şi prietenii”. „Decât să râdă criza de noi, mai bine râdem noi de ea.” „Criza economică este o temă mondială şi dacă nu o abordăm noi, ne abordează ea când băgăm mâna în buzunar ca să scoatem portofelul. De câteva luni încoace s-a creat un fel de industrie de glume pe tema crizei”, a spus Toni Grecu, fondatorul grupului Divertis. De la „Mondenii” şi „Trăsniţi în NATO”, la stand-up comedy, „cri za” e cuvântul magic care ţine spectatorul în priză.

În spectacolele sale, prilejuite de lansarea noului album, „Oficial”, şi Alexandru Andrieş ne aminteşte că „e criză, iar e criză”. Lăutarii Tarafului de la Clejani au încropit un videoclip despre „Criza la români”, în locul unde-şi varsă românul oful, o cârciumă: „Pe timp de criză, investeşte în alcool!”, spun ei.

„Am fost la chefuri şi am văzut că nu mai este situaţia de altădată”

Însă nicăieri n-a lovit ins pi raţia mai cu sete ca în industria manelelor. Cântăreaţa Carmen Şer ban a simţit printre primii că re cesiunea, ca şi dragostea şi duş manii, merge direct la inimă. Aşa că a înregistrat piesa „Vremuri bune de-altădată”.

Difuzată la emisiuni matinale şi cântată la chefuri, maneaua „etno-house” e plină de considerente existenţiale: „Cum a fost a fost/ Ce va fi va fi/ Cum va fi vom şti/ Sau poate nu vom şti/”, dacă e să cităm începutul ei. „Compun în funcţie de ce simt şi ce văd. Am fost la chefuri şi am văzut că nu mai este situaţia de altădată. Am scris versurile şi imediat melodia, mai rar când îmi vine inspiraţia aşa repede pentru ambele”, explică Şerban.

Nimeni nu se în do ieşte că îi aparţin versurile: „Vremuri bune de altădată/ S-au tot dus şi nu mai vin/ Toată lumea e stresată că viaţa e un mare chin/ Chiar şi bogaţii sunt stresaţi/ Cu criza nu sunt învăţaţi/ Că or avea ei pro prie tăţi, dar nu mai au lichi dităţi”.

„Azi eşti jos, mâine eşti sus”

Cu un elan greu de egalat, un solist de muzică po****ră din Oltenia, Cristi Bănăţeanu, a scos pe piaţă un întreg album „de criză”. „Azi eşti jos, mâine eşti sus” - „Toţi suntem într-o luptă acerbă de-a ajunge cât mai sus, dar acuma suntem toţi jos”, zice cântăreţul - are 15 piese nou-nouţe, toate menite să ridice moralul. Bănăţeanu îşi zice „norocosul de la Craiova”, pentru că şi-a lansat albumul pe 6 decembrie, când oamenii mai dădeau bani pe CD-uri.

„Acum nu mai merg aşa bine vânzările, noroc de botezuri şi nunţi”, spune cân tăreţul, care tocmai pregăteşte melodia „Veselie”.

[miril]

Schimbarea la fata? Se intra in post.

Cetăţeni normali EvZ Mircea Cartarescu

Mircea Cărtărescu: "Am avut plăcerea să revăd ieri la televizor faimosul film din 1976 al lui George Roy Hill, film cunoscut la noi sub numele „Cacealmaua”, deşi e limpede că „The Sting” s-ar traduce cel mai bine prin „Ţeapa”."

Într-o scenă revelatoare, pe care nici n-o băgasem în seamă când mai văzusem filmul (ca să vezi în ce măsură depind percepţiile noastre de context), Paul Newman, un escroc cu mare experienţă, i se destăinuie mai tânărului Robert Redford. Îi spune că se plictisise să opereze în Chicago, pentru că acolo corupţia devenise atât de mare, cuprinzând poliţia, politicienii şi afaceriştii, încât nu mai exista nicio graniţă între lumea interlopă şi lumea care trăia legal. Ce plăcere să mai aibă el, dornic cum era de o continuă joacă cu focul, dacă să fii escroc ajunsese să însemne, pur şi simplu, să fii un cetăţean normal?

Aici am ajuns şi noi”, mi-am zis cu voce tare. Ticăloşii, escrocii, interlopii s-au înmulţit atât de mult şi au pătruns în atâtea locuri în lumea românească (politică, afaceri, justiţie, jurnalism, televiziuni, până şi cultură şi arte), încât corupţia a devenit sistem, iar escrocul - personajul tipic şi comun al jocului puterii. E mai uşor azi, în oricare dintre aceste domenii, să faci liste cu cei cinstiţi decât nesfârşite pomelnice cu cei răi, cei cinici, cei fără conştiinţă care domină tot ce poate fi dominat în lumea de azi. Auzi tot mai des, când se mai întâmplă ca vreunul dintre ei să fie dat afară: „Şi de unde-or să aducă altul cinstit în locul lui? Cel care-o să vină are toate şansele să fie încă şi mai rău”.

Auzim, tot aşa, că n-ai de unde să găseşti poliţişti sau magistraţi cinstiţi, că degeaba ai rade jumătate din justiţie, degeaba ai băga la puşcărie jumătate dintre afaceriştii corupţi, degeaba ai face orice: te poţi da şi cu fundul de pământ, că omul nostru, aşa cum e el, va face tot ce ştie mai bine. Iar ce ştie el mai bine este să fure. La toate nivelurile, prin toate mijloacele, cu toate complicităţile. De la un fir de ceapă până la o bucată de ţară. Demnitari şi politicieni cu funcţii de mare răspundere, unii dintre ei cu doctorate, profesori universitari ei înşişi, fură, pur şi simplu, ca-n codru, când nu fac şi altele mai rele. Spuneam altădată: „Orice-am zice despre Băsescu, măcar un merit tot trebuie să-i recunoaştem: că ne-a scăpat de coşmarul de-a fi fost guvernaţi de Năstase”. Unde sunt astăzi ţepele lui, că tot vorbeam de ţepe? Şi cum ar fi putut fi România mai coruptă sub Năstase decât se dovedeşte zi de zi şi ceas de ceas în ziua de azi?

Ar fi numit Năstase, din PSD-ul lui, în conducerea Ministerului Agriculturii, un individ mai îngrozitor decât Costel Iancu, provenit din PDL? Cazul este strigător la cer, e mai mult decât credeam că poate produce până şi ţara lui Eugen Ionescu. Un pur interlop, care răpeşte, torturează şi umileşte oameni, care răspândeşte teroare la Craiova - director general al Îmbunătăţirilor Funciare? Numit prin protocolul PSD-PDL? Câţi alţi indivizi ca acesta au mai fost numiţi cu aceeaşi ocazie? Câţi mai provin din clanurile de infractori, infractori ei înşişi cu asupra de măsură?

La Iaşi, un nou scandal, implicând orgii cu minore ale altor înalţi demnitari, completează şi el tabloul unei ţări demne de Caligula şi Heliogabalus. Echivalenţi culturali ai lumii interlope, foşti lingăi ai dictaturii comuniste ca Vadim şi Păunescu sunt, pe de altă parte, trimişi să ne reprezinte la Uniunea Europeană... Aferim politicieni, aferim europeni!

Am spus-o de nenumărate ori: partidele fără doctrină, partidele clientelare gen PSD şi PDL, sunt ade văraţi magneţi pentru oportunişti şi lichele. Actuala alianţă nu doar că a atins deja culmea corupţiei la care ne puteam aştepta în 2004 de la o eventuală eră Năstase, dar are şansa să înalţe fărădelegea pe culmi de unde termopanele, ouăle şi mătuşa acestui model depăşit de corupţie se văd mititele ca din avion. Căci intrăm într-o epocă de violenţă fizică, în care legea o va face o nouă generaţie de infractori, diseminaţi carcinomic în toate straturile societăţii. Vine scadenţa pentru pasivitatea de douăzeci de ani încoace a poliţiei, pentru nulitatea învăţământului ca instrument de educaţie morală, pentru dezmăţul kitsch de la emisiunile de divertisment, pentru becalizarea şi manelizarea po****ţiei. Un nou tip uman, al amatorului de plăceri vulgare pentru care ar călca peste cadavrul maică-si, a răsărit din laboratorul sulfuros al vieţii româneşti de după Revoluţie. Curând, România se va bulgariza, vom asista în mediul politic şi cel de afaceri la răpiri, reglări de conturi şi ucideri comandate de care credeam altădată că vom fi scutiţi în virtutea clişeului că „românul e o fiinţă paşnică şi potolită”.

Ce plictisite trebuie să fie, şi la noi, scursurile societăţii, reduse la statutul de cetăţeni normali...

[u.c.a.d.k.]

pana vine un antrenor italian sa ne traduca o luam asa. eco. umberto eco

Il Viminale ha cercato di emettere alcuni comunicati imbarazzati secondo cui, a proposito dei casi di stupro, nel 60,9 per cento sono responsabili cittadini italiani (e peraltro i sociologi sapevano già che la stragrande maggioranza degli stupri avviene in famiglia, e bene hanno fatto Berlusconi, Casini, Fini e altri a divorziare, per evitare situazioni così drammatiche). Per il resto, visto che sono di moda i romeni, pare che essi siano responsabili solo per il 7,8 per cento mentre un buon 6,3 per cento se lo aggiudicano i marocchini (che peraltro, come ci hanno insegnato Moravia e Sophia Loren, la loro parte l'avevano già fatta più di 60 anni fa).

Non ce la vengano a raccontare. E allora le ronde? Le facciamo contro i bergamaschi? Sarà opportuno ricordare la nefasta partecipazione dei romeni, subito dopo la guerra, alla strage di Villarbasse, ma per fortuna allora esisteva ancora la pena di morte e giustamente sono stati fucilati La Barberu, Johann Puleu, Johan L'Igntolui, e Franzisku Sapuritulu. Romena era certo Leonarda Cianciullui, la saponificatrice e, come dice il nome chiaramente straniero, romena doveva essere Rina Fort, l'autrice della strage di via San Gregorio nel 1946. Per non dire dell'origine romena della contessa Bellentani (che da nubile faceva Eminescu) che nel 1948 sparava sull'amante a Villa d'Este.

Romena non era Maria Martirano ma certamente lo era il sicario Raoul Ghianu che, su mandato di Giovanni Fenarolu, l'ha uccisa nel 1958 (tutti ricorderanno il delitto di via Monaci) e romeno era il maestro Arnaldu Graziosul che nel 45 aveva ucciso, si dice, la moglie a Fiuggi. Romeno era il Petru Cavalleru che con la sua gang aveva compiuto un'audace e sanguinosa rapina a Milano, e romeni erano i membri della sciagurata banda di via Osoppo. Benché mai scoperti, romeni erano gli attentatori della Banca dell'Agricoltura (certamente romeni erano Fredu e Venturu) e gli autori della strage alla stazione di Bologna. Romeni erano stati i sospetti di corruzione di giudici come il Previtului e il Berluschescu, romeno il ragazzo Masu che nel 1991 aveva ammazzato i genitori e i due ragazzi Erika (tipico nome extracomunitario) e Omar (romeno e musulmano per giunta!) che avevano ucciso madre e fratello di lei a Novi Ligure.


Romena era senza ombra di dubbio la signora Franzonescu di Cogne, i due coniugi di Erba Olindu e Roza, romeni erano sia Sindoara e Calvuli che i loro uccisori, romeni i banchieri che recentemente hanno portato al fallimento tanti risparmiatori, romeni i bambini di Satana, romeni i miserabili che gettavano pietre dai ponti dell'autostrada, romeni i sacerdoti pedofili, romeno l'assassino del commissario Calabresi, romeni i rapitori e uccisori di Moro, Casalegno, Bachelet, Tobagi, Biagi e altri, romeni gli assassini di Pecorelli e la banda della Uno bianca, e per concludere romeni gli assassini di Mattei, del bandito Giuliano, di Pisciotta, di Mauro De Mauro, dei fratelli Rosselli e di Matteotti.

Romeni erano Giulianu e gli autori della strage di Portella delle Ginestre, i colpevoli del caso Wilma Montesi (ricordate il cupo Piccionului?) gli sparatori dei morti di Reggio Emilia, i golpisti del Piano Solo; romeni erano i compagni di merende del mostro di Scandicci, gli autori degli attentati a Falcone e a Borsellino e del massacro di piazza della Loggia a Brescia, della strage dell'Italicus e di quella di Ustica, dell'omicidio Pasolini (forse anche Rom); romeni i gambizzatori di Montanelli, i commandos di via Fani e gli assassini di Moro, Coco, Occorsio, Alessandrini, Guido Rossa, Peppino Impastato, Pippo Fava, Piersanti Mattarella, Mino Pecorelli, Giorgio Ambrosoli, Ezio Tarantelli, Salvo Lima, don Pino Puglisi, Ilaria Alpi, Massimo d'Antona, Carlo Giuliani; romeni erano ovviamente l'attentatore del papa (agente dell'associazione Lupu Grigiu) e i massacratori di Dalla Chiesa e signora, romeno il rapitore di Emanuela Orlandi. Romeni infine tutti gli appartenenti al clan di Timisoara, Badalamentu, Provenzanul, Liggiu, Bontadeu, Rijnara, romeni gli strangolatori nazifascisti Tutu e Concutellului, evidentemente aderenti alle Guardie di Ferro di Codreanu.

Questi romeni hanno distrutto l'immagine di un paese di persone oneste, timorate di Dio, aliene dalla violenza, rispettose delle differenze etniche, religiose e politiche. Meno male che finalmente ci siamo accorti che i colpevoli erano loro altrimenti avremmo continuato a scavare tra i faldoni delle procure italo-sovietiche senza cavarne nulla, mentre ora con una buona organizzazione di ronde leghiste potremo finalmente ripristinare legge e ordine in questo nostro sfortunato paese.

[miril]

Face referire la Ciociara 6,3%, Fane Spoitoru Mailat 7,8% si fratii Rocco 60,9%, in care Fane Spoitoru Mailat a demontat imaginea idilica damboviteana de un Mitica onest, cu frica lui Dumnezeu, strain de violenta si plin de respect pentru diversitatea etnica, religioasa si politica. Ecco, Umberto!

[miril]

Vedeti ce faceti cu...limba:

http://www.adevarul.ro/articole/limba-tinerilor-o-combinatie-intre-limbaj-urban-si-romgleza-2.html

[u.c.a.d.k.]

sa consemnam despartirea lui tru, un om mult apreciat pe aici, de cotidianul:


De ce nu pot un membru de partid, un candidat, un parlamentar să facă presă? De ce poate cineva avea opinii la Bruxelles dar nu în Cotidianul? E adevărat că un editorialist care devine politician trece în alt regn şi începe să vâneze nevinovaţi? Ce se întâmplă cu editorialistul dacă se căsătoreşte? Dar dacă trece la budism, ţine cu Rapid, e homosexual sau colecţionează rulmenţi? De ce nu poate un ziarist să rămână ziarist? Simplul fapt că aşa vrea Cotidianul nu e de ajuns. Pot dnii. Buşcu, Lucescu, Fumurescu, Rogozanu, Ursu să găsească un argument real? Istoria presei româneşti le stă împotrivă. Parlamentarii-ziarişti au fost un o realitate curentă în interbelic.
Şi presa occidentală e inamicul domnilor amintiţi. În Anglia, unde se face, probabil, cel mai bun jurnalism din lume, aproape nu există (scuzaţi expresia!) cotidian fără editorialişti parlamentari. Însă, în Anglia, nimeni nu cultivă confuzia între obiectivitate şi opinie. Obiectivitatea păzeşte ştirile şi atât. Opinia e liberă, trăieşte din interpretare şi nu se măsoară cu rigla. Cotidianul susţine altceva. Chiar nu vă daţi seama, foşti colegi, ce aberaţie propagaţi?
De ce se teme Cotidianul? Simplu: de opinia liber exprimată. Nu mi-am ascuns niciodată acordul cu proiectul general al Preşedintelui Băsescu.


Ce produci tu azi, aici, imi miroase a Vadim. Sigur, fara vulgaritatile explicite ale tribunului, dar in aceeasi nota imorala, a scuipatului pe unde lingeai (pounds, to be more specific) cu nici 24 de ore in urma. E ceva dizgratios, Traiane, in atitudinea asta a ta. Eu ma incapatinezi inca s-o pun pe seama excitabilitatii tale poetice. Dar daca e vorba de ceva din caracterul tau de mine inca nedibuit?


Esti la putere, TRU, fii barbat. Protestul viguros de altadata a devenit o smiorcaiala oligarhica.
Nu s-a facut la Cotidianul nicio sedinta pe tema TRU. Nu te-am dat io afara, io si lucescu si mai stiu eu cine, cum scriai acolo. Era firesc sa pleci fara sa ti-o zica nimeni chiar de pe cind scriai fluturase pentru Ciocu mic.
Cind ai hotarit sa intri pe liste puteai sa declari simplu asta pentru Ziarul la care scrii de ani de zile. Noua ne-ai spus “no comment” si-ai fugit rpd la organul de presa PDL sa confirmi. Cita colegialitate.
Cindva te-am considerat o pondere lucida la derapajele unui CTP. Asa credeam. Acum mai cred doar ca ai scris o carte frumoasa despre fotbal si mai ai inca multe de facut ca sa iesi din zona pamfletaroasa si dezideologizat-zgomotoasa.

[u.c.a.d.k.]

si in continuare:


Dacă a fost sincer cu sine, Traian Ungureanu n-a fost sincer cu cei din jur. De la o vreme încoace şi-a falsificat contractul şi a vândut activism politic sub semnătura jurnalistului. Cu talent, cu ceva succes, dar fără demnitate.
Nici când a primit oferta de ambasador în Marea Britanie, nici când a devenit consilier al PDL în campania din toamnă, nici când a apărut pe pliantele partidului sau în interviuri electorale cu Stolojan, Traian nu s-a deranjat să mă anunţe, între două editoriale care slăveau PDL, că simpatiile lui trec dincolo de idee. Că e implicat fizic şi profesional într-un obiectiv politic limpede şi că, în timp ce textele lui apar în Cotidianul, el primeşte bani de la PDL (până la urmă, prin noiembrie, mi-a vorbit, totuşi, de bani). Bani munciţi, fără discuţie, şi poate nu destui faţă de salariul de la ziar, dar încasaţi fără cea mai mică tresărire de conştiinţă. Bani care acoperă, poate, şi serviciile omagiale din ziar.

De-a lungul celor patru ani în care am lucrat împreună am avut mai multe discuţii private cu Traian. M-am ataşat de felul lui straniu şi şovăielnic de a fi, de rătăcirile lui prin ţeluri sinucigaşe şi m-am simţit un pic responsabil faţă de acest exemplar rar al unei specii ameninţate cu dispariţia. Nu vă ascund că l-am pisat să-şi ia în serios brandul, să reflecteze un pic la echilibru şi să-şi vândă farmecele scump. Să joace adică în liga mare a jurnalismului independent, să lase la o parte politica şi să se implice în media. Sau, viceversa: să abandoneze numele conspirativ de jurnalist şi să intre în partid frontal. Niciodată Traian nu a răspuns altfel decât cu un mormăit. A amânat mereu clarificările care i-ar fi sărit în ajutor şi a preferat să alerge necontenit după o himeră cu cotă politică bună, dar lipsită de caracter.


Nu prea văd cum ar mai putea da TRU înapoi, după ce a acceptat să devină politician al PDL, dar cred că acest pas echivalează cu sinuciderea voioasă a unui jurnalist de mîna întîi care de aici încolo nu va mai putea spune că e un independent cu simpatii necondiţionate, fiindcă aşa îi dictează conştiinţa. Odată intrat în PDL Traian Ungureanu va deveni una dintre vocile din corul partidului, poate mai convingătoare decît altele, dar fără panaşul acelui TRU pe care îl ştiam

[Bancaru]

Astia sunt mereu castigatori. Pentru ca le-a cazut Basescu pleasca in cap. Are si TRU acest drept.

[georgemp]

Locuri din Bucureşti - Basarab (http://gmpredut.blogspot.com/2009/03/locuri-din-bucuresti-basarab.html)

Basarab - N-a fost niciodată o zonă prea frumoasă, dar totuşi acum ceva timp arăta cel puţin acceptabil.Nu şi după începerea construcţiilor de la Pasajul Basarab, care au dat peste cap circulaţia de la basarab până la Şoseaua Grozăveşti, şosea modernizată acum câţiva ani, dar care stă de aproape un an degeaba.
Acum o lună lucrările au riscat chiar să fie stopate, însă Pasajul a fost declarat de utilitate publică şi acum se lucrează din nou la el.Ar fi fost cel mai rău lucru lucru posibil să se fi oprit totul tocmai acum.
Câteva poze, ca să vă convingeţi de adevărul celor spuse mai sus: (intraţi pe linkul din titlu pentru poze, sunt peste 10 si nu incap).

[miril]

Salvaţi-o pe Elena Băsescu! EvZ

IOANA LUPEA: „Nimeni nu-i spune adevărul, iar cei din jur o mint că aceia care-l spun sunt duşmanii tatălui ei, invidioşi, tonomate, javre, şerpi veninoşi”.

Elena Băsescu este în pericol. Se îmbolnăveşte de importanţă. Nimeni nu-i spune adevărul, iar cei din jur o mint că aceia care-i spun sunt duşmanii tatălui ei, invidioşi, tonomate, javre, şerpi veninoşi. Dacă auzi foarte des „eşti bună, lumea e rea”, rişti să te îmbolnăveşti, prea devreme, de mania persecuţiei. Adevărul este că, pentru Elena, numele Băsescu e un handicap, atâta timp cât tatăl ei va fi preşedinte. Aşa cum candidatura ei este un handicap pentru PDL, acuzat de slugărnicie, şi pentru tatăl-preşedinte, susceptibil de nepotism.

Doar activismul de partid sau cum s-o fi numind distribuirea de pliante pe scările de bloc, singurul argument obiectiv în favoarea ei, nu este suficient să împarţi lista cu Monica Macovei. Explicaţia lui Traian Ungureanu, că nu poartă caltaboşi şi acţiuni la Rompetrol în poşetă, este subiectivă şi caraghioasă. Elenei Băsescu îi trebuie un proiect, nu o candidatură. Are 29 de ani şi suficient timp. Se grăbeşte însă, din ambiţia de a ne arăta tuturor - mai ales tatălui - că merită. Şi e încurajată de lingăi cinici care-şi vor numele pomenit de bine în casa Băsescu.

Tabuul l-a spart Alina Mungiu-Pippidi, care şi-a condiţionat candidatura pe listele europene ale PDL de câteva criterii de integritate, printre care şi nepotismul. Partidul este în încurcătură. Dar nu numai el, ci şi ceilalţi intelectuali civici care au răspuns invitaţiei de a candida la alegerile pentru Parlamentul European. Mungiu a ridicat miza atât de mult, încât ignorarea apelului ei la criterii ar dăuna şi imaginii PDL, şi grupului Monica Macovei, Cristian Preda, Traian Ungureanu.

Liderii democrat-liberali sunt obligaţi să facă o alegere definitorie între profesorul de ştiinţe politice Alina Mungiu-Pippidi şi fiica preşedintelui numit de ministrul culturii, Theodor Paleologu, drept o „pleaşcă pentru PDL”. Iar intelectualii civici sunt obligaţi la o clarificare. Dacă acceptă să candideze pe aceeaşi listă cu Elena Băsescu şi alţi aspiranţi care nu întrunesc condiţiile de integritate - Marian Jean Marinescu este unul dintre suporterii politici ai torţionarului Costel Iancu -, ei se discreditează, lăsând impresia că criteriile sunt secundare.

Singurul care poate rezolva complicaţia este Traian Băsescu. Nu a trecut cu vederea greşelile gramaticale ale fiicei mai mici, ridiculizându-le de câteva ori în public, fără condescendenţă paternală. Căpitan de vapor, absent din copilăria Elenei şi autoritar până la a-i controla viaţa sentimentală (vezi declaraţia făcută ziarului „Cotidianul” în privinţa relaţiei cu Andrei Hrebenciuc, „ar fi trebuit să-l ascult pe tata”), tatăl nu poate să-i interzică să candideze. El îşi asumă astfel riscul să fie judecat ca preşedintele care şi-a pus fata pe listă.

Elena Băsescu va fi starul campaniei electorale pentru alegerile europene, presa îi va vâna greşelile, îi va comenta discursul şi ţinutele. Şi nu pentru că „lumea e rea”, ci pentru că ea şi-a asumat un rol public pentru care nu este pregătită. Adevărul este că Elena Băsescu aşteaptă nu voturile noastre, ci confirmarea din partea tatălui.

[Bancaru]

Tăriceanu i-a scris lui Băsescu: „Nu credeam că am să-l văd pe preşedintele României cum stă în genunchi şi cerşeşte de la FMI”

În urma discursului de ieri din Parlament al lui Traian Băsescu, preşedintele PNL, Călin Popescu Tăriceanu i-a scris o scrisoare acestuia, prin care îşi arată dezamăgirea că a ajuns la mâna reprezentanţilor FMI, cărora le cere un ajutor deloc onorant pentru România: „Discursul de ieri din Parlament a fost un episod nefericit din istoria economică a României. Nu credeam că am să-l văd pe preşedintele României cum stă în genunchi în faţa celor de la FMI şi le cerşeşte ajutorul”, i-a transmis Tăriceanu, citat de Mediafax. În opinia sa, Băsescu s-a arătat prin atitudinea favorabilă acordului cu FMI, „confuz şi depăşit de situaţie”. Mai mult, şeful statului pare să fi suferit enorm la capitolul imagine, pentru că toată lumea ar fi văzut în el „un preşedinte învins, un preşedinte de ţară de lumea a treia”. Liderul opoziţiei îi sugerează în respectiva scrisoare reconsiderarea deciziei de a semna un acord cu FMI şi orientarea spre măsuri economice „de dreapta”, care să salveze ţara de criză. Fostul premier este de părere că abia împrumutul de la FMI va arunca România „cu adevărat în criză” şi de aceea îl sfătuieşte pe Traian Băsescu să dea românilor „exemplul unui preşedinte curajos, care refuză să cadă în genunchi în faţa FMI-ului”, mai ales că acordul cu această instituţie nu ar condiţiona accesarea unor fonduri europene.

In cursul scrisorii, liderul liberal mai precizează că, făcând apel la propria memorie, şi-a dat seama că nu are de ce se mira din pricina atitudinii lui Băsescu, care nu ar face altceva decât să fie consecvent cu sine însuşi: „Mi-a fost evident că avem un preşedinte care-şi denigrează de ani de zile propria ţară”. O ultimă înţepătură adresată preşedintelui se referă la faptul că bugetul său pe 2009 a fost majorat de guvern cu 50%, în timp ce altor categorii sociale li se cere să strângă cureaua.
www.gandul.info

[u.c.a.d.k.]

plesu despre tru:

Acum, „deontologic” e să fii echidistant. Gazetarul e musai să fie imparţial, să nu se coloreze politic, să nu fie înregimentat. Cum devii părtinitor, devii „nedeontologic”. Dar există, pe scena presei noastre, gazetari cu adevărat nepărtinitori? Luat repede, eu unul nu ştiu să dau nici un nume. Există doar angajamente radicale şi angajamente moderate, gazetari militanţi şi gazetari cinici, analişti ambalaţi războinic şi analişti deghizaţi „analitic”. Unii sunt mai prudenţi, alţii mai năbădăioşi, unii spun tot ce cred, alţii nu cred în tot ce spun. Dar nepărtinitori?
N-am cunoştinţă de existenţa acestei specii. Şi atunci de ce a trebuit să plece Traian Ungureanu de la Cotidianul? Pentru că era părtinitor? Nu, s-a spus, ci pentru că a intrat în politică. Gazetarul n-are ce căuta în structurile de partid. El poate avea o adeziune intimă faţă de un partid sau altul, cu condiţia, ca să zicem aşa, să nu intre într-însul, adică să n-o facă pe faţă. Îmi lipseşte subtilitatea necesară pentru a judeca o asemenea speţă.
Criteriile mele sunt altele. Eu cer (doar) două lucruri de la un gazetar: 1. să se adreseze inteligenţei mele (nu maţelor, nu nevricalelor, nu idiosincraziilor mele), şi 2. să scrie bine. Admit că Traian Ungureanu, prin tenacitatea exaltată a opţiunii sale, reuşea, adesea, să-mi istovească inteligenţa. Inteligenţa nu e scutită de obnubilări temporare, care se exprimă, de regulă, prin previzibilitatea discursului. Dar la capitolul „scris”, Traian Ungureanu nu m-a dezamăgit niciodată. În ce mă priveşte, nu m-aş dispensa atât de uşor de un asemenea gazetar.

ctp despre tru:

Un gurnalist consideră că a fi jurnalist înseamnă să faci propagandă pentru un partid în paginile unui ziar, să iei bani de la zisul partid pentru asta, să apari în pliantele electorale ale unei asfaltiste cu ciocul mic, să vânezi o funcţie de ambasador şi, dacă nu-ţi iese, să te mulţumeşti cu una de europarlamentar, coleg cu Elena Băsescu. Şi există destui care sunt de acord cu zisul gurnalist, inclusiv
petrogazetarul Patriciu.
În faţa gurnalistului, mă simt dezarmat, ca în faţa celor mai vioi dintre cretineţi. La orice argument raţional pe care i-l aduci, el ţipă că eşti vândut PSD-ului sau liberalilor. Nici măcar la bun simţ nu poţi să faci apel, fiindcă gurnalistul are tot atâta cât angajatorii săi politici. Prin urmare, zic şi eu, către dumneavoastră, cititorii cu cap ai Gândului: presa este considerată a patra putere în stat. Dacă este aşa, atunci se supune principiului separării puterilor în stat. Pe baza acestui principiu, presa a criticat întotdeauna dur amestecul politicului în Justiţie, al oamenilor de afaceri în politic şi invers, scurtcircuitarea Parlamentului de către Guvern, a Guvernului de către Preşedinte. Inclusiv gurnaliştii au făcut-o de nenumărate ori.
Şi atunci, cum (cred ca a vrut sa zica 'cum **** mea', dar s-a stapanit in ultima clipa, n.m., u.c.a.d.k.) să susţii corectitudinea existenţei unei corcituri gazetar-politician?

buşcu. tot despre tru.

Ne aflăm, prin bunele oficii ale unor mâncători de c***t online, în săptămâna comică "Patimile lui Traian Mântuitorul", adică în plină tortură disciplinară a ziaristului Ungureanu, aplicată cu puţin înainte de înălţarea lui la listele PD-L. Aşa că, până la crucificarea definitivă şi învierea lui de-a dreapta Zeului, ar mai fi câte ceva de adăugat despre cultul bizar şi sângeros al acestui Iisus din Internet.
Profet al zeloţilor PD-L şi proclamat în glumă Regele ideilor, Traian Ungureanu a fost surprins alaltăieri în timp ce completa o cerere în două puncte. Voia şi cu trupul în politică, şi cu sufletul în presă. Ei bine, nu s-a putut. Cotidianul l-a concediat pe motiv de lăcomie şi închinare simultană la doi dumnezei. De aici încep legenda şi, din păcate, credinţa nezdruncinată în forţa cretinismului.[...]
Până una-alta, TRU, care fonetic semnifică adevărul britanic, e numele conspirativ al unei jalnice gogoşi de Bărăgan.

[miril]

Plesu, ca si Liiceanu ca si Patapievici face abstractie de coloana vertebrala si incerca sa ne induca ideea ca comportamentul lui TRU, pentru ca scrie inteligent, zice Plesu, trebuie apreciat, fara rezerve, in idee si continut. Astia sunt depasiti de situatie si au inceput sa dea semne de mediocritate, crezand ca au de a face numai cu tampiti. Nu ca astia nu ar exista. Tampitii.

[marianZ]

toti cei enumerati de tine sunt niste pupiciristi

[Bancaru]

Nu mai e Kra****x aici ca tare as fi vrut sa stiu el ce gandea despre TRU. Precis are el o parere.
Mie nu imi placea TRU sub nicio forma. Imi aduce aminte de mine la 17-18 de ani cand muream de gat cu oricine zicea ceva de Radu Campeanu. Daca e asa destept TRU cum se face ca e asa de absorbit de un om atat de cretin? Desi exemple in istorie gasim destule.

[u.c.a.d.k.]

nu stiu, cred ca e destept tru asta, ca nu prea inteleg eu tot timpul ce scrie

[Bancaru]

Ba, eu nu am zis ca imi aduce aminte de mine ca sa ma dau destept. Dar eu macar mi-am mai schimbat parerea.

[miril]

Parca si Pippidi mi se pare mai...decat... E vorba de vertebra T.

http://www.romanialibera.ro/a148487/il-spalam-sau-facem-altul.html

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/843079/Criza-vazuta-prin-lentila/

[Bancaru]

Eu nu mai am rabdare sa citesc asemenea interviuri neroniene. Casc, mi-e somn, ma ia foamea, imi vine sa fug. Sper sa nu fiu arestat pentru asta.

[u.c.a.d.k.]

eu tot cu tru, pai ce vreti, tot timpu iacov, mereu iacov?

il luce are cuvantul, pe blogul lui:

Ultimele zile mi-au dezvaluit in Traian Ungureanu un om lipsit de caracter. Pentru mine chiar e o dezamagire, pentru ca desi nu-i impartasesc admiratia pentru Traian Basescu si partizanatul politic, pina la scandalul recent il consideram cit de cit vertical. No! Sorry, e prea smecher pentru gustul meu. Autovictimizarea ma dezgusta profund.
L-am vazut in seara asta si pe Realitatea TV. O tinea langa cu “sacrificarea” sa, surd (vorba vine) la orice argument rational, venit chiar si din partea amicului si admiratorului sau Catalin Tolontan, legat de incompatibilitatea de principiu dintre statutul de politician si cel de jurnalist, fie el si de opinie. Mai e ceva. TRU imi apare acum ca avind gena de calcator pe cadavre. In fine, poate ma insel dar asta imi spune intuitia. Pentru viitorul politician Traian Radu Ungureanu (nu razvan?) aceste calitati reprezinta un atu. Mai ales ca vorbim de Romania.
Dar nu cred in viitorul sau politic. Nu la nivelul la care viseaza si pe care-l asteapta fanii sai. Ci mult, mult mai jos. Nu cred pentru ca, spre deosebire de idolul sau Traian Basescu, ii lipseste singele rece. E in el o combinatie contraproductiva de lasitate si labilitate emotionala care omoara orice intelectual cu ambitii de politician. Nu jurnalistul TRU a fost sacrificat de Cotidianul ci politicianul TRU va fi, de el insusi.

P.S.1 – Apreciez in continuare orice injuratura sincera.
P.S.2 – Regret anticipat faptul ca Alina Mungiu nu va ajunge pe listele PD-L pentru Parlamentul European. Din punctul meu de vedere, aceasta femeie a facut pentru Romania mai mult decit orice politician.

[miril]

Krap, unde ai vazut tu Iacov la...baga? Bun, si parerea ta despre TRU care este? O intuiesc dar vreau sa o precizezi daca nu-i vreun secret de stat.

[u.c.a.d.k.]

parerea mea era ca il credeam intelept. acuma nu mai cred asta

iacov la baga? pai tot timpul! il bag pe mitica la puscarie! il bag pe bkl la puscarie! bag un milion la progresu! domnule, bagi, bagi, da mai faci si o pauza, sa rasufli (sau sa scoti ce-ai bagat?), pai nu? sau e ca la aia care tot timpul vorbesc despre bagat, si cica tocmai aia n-au ce sa bage?

[u.c.a.d.k.]

hai sa mai bag si eu ceva. fara tru!

agopian, despre morometii:

Romanele lui Marin Preda au avut în timpul vieţii autorului, şi destulă vreme după moartea lui, un succes uriaş atît la critică, cît şi la public. Moromeţii I a fost considerată o capodoperă şi s-a scris despre această carte cum nu s-a scris despre vreun roman apărut în perioada comunistă. Apărut în 1955, în plin îngheţ ideologic, cînd se scria numai după regulile realismului socialist, nimeni n-a mai fost atent la faptul că ţăranului român interbelic i se aplicau aceleaşi reguli.
Astăzi, la mai bine de cincizeci de ani de la apariţie, criticii citesc cu alţi ochi romanul: "Moromeţii este un roman executat conform regulilor realismului, în care nu se încearcă nici măcar de probă depăşirea limitelor impuse speciei prin teoria şi practica sovietică", scrie Marian Popa în Istoria literaturii române de azi pe mîine.
Şi tot el constată în aceeaşi Istorie: "Toate relele (din roman, n.m.) vin neverosimil, deodată; se sugerează cam mecanic explicaţii social-politice în linia comunistă oficială…" Şi tot el: "Sub raport compoziţional şi stilistic ambiţiile performatorii sînt minime… Se relatează greoi, tern, adeseori neglijent… Un roman de care s-a făcut foarte mult caz, ceea ce nu e rău decît în măsura în care textul a fost citit eronat, pentru supralicitarea autorului".
Nici Eugen Negrici, în Iluziile literaturii române, nu este prea drăgăstos cu romanul: "Dacă am da la o parte stratul, încă prezent, de simpatie paraliterară pe care i-o purtăm unei cărţi care ne-a umplut existenţa mohorîtă în anii terni ai realismului socialist, am zări uşor azi, după decenii de istorie literară –cu experienţe narative adesea spectaculoase – limitele şi ridurile romanului. Moromeţii este un roman de tinereţe linear, cronicăresc, bolovănos, respectînd regulile realismului, fără nici o ambiţie constructivă şi cu destule neglijenţe", şi "Moromeţii I a fost, cum spuneam, cartea aleasă de regimul lui Gheorghiu-Dej ca reprezentativă pentru ceea ce este specific culturii noi socialiste".
La rîndul său, Nicolae Manolescu ne atrage şi el atenţia că romanul Moromeţii I, considerat de mulţi o capodoperă, amplifică nejustificat de mult tezele "istoricilor" comunişti de felul lui Roller, care susţineau, pe urmele lui Marx, că în perioada interbelică a început declinul gospodăriilor ţărăneşti: "Alegerea lui Preda, care împărtăşea mai mult sau mai puţin opinia cu pricina, de a face din Ilie Moromete un ţăran paradigmatic pentru declinul întregii clase, este greu de justificat", scrie domnia sa în recenta Istorie critică.
De fapt, Preda nu a făcut, prin exagerările privind sărăcia lui Moromete, decît să justifice colectivizarea forţată de tip stalinist.

vintila mihailescu, in dilema. despre ctp! si altii

„Marian Cozma a fost omorît pentru că exista“ – susţine C.T. Popescu în editorialul „sportivitate.ro“ din ProSport de acum două săptămîni. Dar nu moartea handbalistului român, odihnească-se în pace, ne interesează aici, ci argumentaţia pe care o dezvoltă preşedintele Clubului Romån de Presă precum şi efectele sale bine calculate în rîndul concetăţenilor noştri. Iată deci care este mesajul de fond al celui mai iubit (premiat) dintre jurnaliştii romåni: „Aşa cum sînt pe lumea asta oameni care le spun vedetelor: «Vă mulţumim că existaţi!», sînt şi unii care zic: «Vă omorîm că existaţi!». Şi asta şi fac. Raffael Sandor şi Ivan Sztojka sînt indivizi care măsoară aproximativ 1,70 m. Sînt scunzi, ţigani şi urîţi. Marian era un băiat ca un catarg de steag, foarte înalt, alb, puternic şi arătos. «Îi eclipsa», spune un martor, «ştia să se distreze frumos». Simplul fapt că Marian avea 2,11 m, că era relaxat şi vesel cu prietena lui, era de ajuns ca să ceară trei lovituri de cuţit în inimă? (…) Dacă ar fi luptat voiniceşte cu Cozma, ţiganii erau luaţi la snop. Şi atunci au dat cu cuţitul la înghesuială. Nu ca să cresteze, nu ca să rănească, ca să omoare la sigur.

Poate să declanşeze faptul că un semen arată diferit de tine atîta bestialitate, atîta ură? Poate. S-ar putea însă ca etnia ţigănească să verifice pe propria-i piele acest răspuns“.

CTP poate fi bănuit sau acuzat de orice, numai de naivitate nu. Cînd a formulat această „ipoteză“ ştia foarte bine şi ce scrie şi, mai ales, pentru cine scrie. Şi ştia că va fi ovaţionat la scenă deschisă. Ceea ce s-a şi întîmplat. Marea majoritate a celor peste două sute de comentarii de pe forumul ziarului sună astfel: „se pare ca multi gindim in felul asta, din pacate doar unii (unul) reuseste sa le spuna atit de bine. Bravo“ – exclamă un cititor, dînd astfel expresie consensului pe care miza şi jurnalistul. Consens care sună astfel: Makoo: „oooo, cat de frumos, domnule popescu! articol de pus in arhiva! si cel mai mult imi place ca scrieti «t-i-g-a-n-i», nu rromi. felicitari! aaa, si, da, tiganii s-ar putea sa simta pe pielea lor ura de «diferenta de imagine», ca sa zic asa.“

sange ros-albastru: „asta am spus si eu celor apropiati, cozma a fost omorat pt ca ******* pitici se simteau inferiori, complexati de masivitatea lui marian. am zis-o si ma repet: aceasta rasa, cea tiganeasca, trebuie starpita, exterminata, gazata, spanzurata, jupuita, arsa pe rug in public. este o rasa de animale, nu oameni, care strica nu numai aerul pe care il respira, ci si insasi notiunea de om, o rasa putreda, impu.tita, jegoasa.“ nick name: „cred ca orice t.i.g.a.n. merita un cutit in inima. rasa asta nu se invata minte pana ce nu ii vom distruge odata pentru totdeauna.“ ANDREI: „daca hitler avea minte si omora 6.000.000 de tigani in loc de evrei, europa era astazi curata si frumoasa.“

Cornel: „aveti dreptate domnule popescu.eu i-asi eutanasia pe toti, sau in cel mai rau caz i-asi steriliza in masa. poate asa am scapa de jegurile astea şumaneţ animale.“ X: „daca mi-ar permite legea as arde de vii cate 10 in fiecare zi... moarte tiganilor!!!“ a.n.o.n.i.m.: „marian cozma a fost omorat pt ca nu omoram noi odata rasa asta neagra. ciuma asta de tigani (nu rromi) tigani! m.u.i.e. la tigani! sa muriti toti si m.u.i.e. la toata rasa becali!“

Mihai Cinpoeru: „cat de adevarat! inconfundabil, ca de obicei. si e de apreciat ca nu v-ati ferit sa le spuneti asa cum se numesc, t i g a n i. felicitari! un articol extraordinar.“ 410: „as vrea sa vad numai rasism pina cind stirpim *******! altfel nu se mai poate.“

Tratat cu India: „asa e. tiganismul e o boala inainte de a fi o etnie. o gasca din ce in ce mai mare de oameni care traiesc si-si maninca propriul rahat si care a hotarit sa se autoexileze din societate. nu scoala, nu munca. problema tiganeasca trebuie neaparat rezolvata. nu rasist sau xenofob, ci luat fiecare in parte si dus depaarte. au fost de ajuns discriminati pozitiv, e timpul ca si noi sa ne descriminam pozitiv ca altfel sintem luati de fraieri. ne trebuie un tratat cu india.“

Adrian: „felicitari domnule cristian tudor popescu! spuneti lucrurilor pe nume, inclusiv acelor hiene bipede. in sfarsit, se sparge gheatza in romania! desi sînt departe de tara, simt romaneste si nu-mi este indiferent. curaj pe mai departe!“

nume autor: „bravo ctp, nu am mai citit de mult un articol atat de adevarat in presa noastra. ctp are tupeu sa scrie un articol cu tenta rasista, dar care are 100% corespondenta in realitate. da, ******* sînt viermii societatii si asa si trebuie prezentati; trebuie ca lumea sa ii cunoasca si sa se fereasca de ei! in sfarsit am depasit cenzura!“ INNA: „incepem sa ne adunam langa dv., d.le ctp. sinteti bumeragul care sper sa trezeasca adevaratii romani din amorteala care i-a facut sa traiasca ca niste anonimi in propia tara. tributul, floarea tineretii noastre, speranta perpeturii neamului nostru si, de ce nu, a fiintei umane superioara, e prea mare pentru a lasa sa se inmulteasca aceste capuse care sug tot pamantul. nu trebuie sa facem diferentieri intre ei. de ce nu ies in fata bulibasii lor sa-i judece si sa-i pedepseasca pe masura faptelor comise? sa-i educam noi? ei n-au timp, sint ocupati cu reproducerea? sa-si curete gunoaiele daca aspira la titlul de fiinta umana. nu relaxati tensiunea sa nu hibernam in continuare, dle ctp!“ Adi: „fabulos! nu sint un fan al ctp-ului, ba dimpotriva, dar editorialul asta e impecabil. fraza cu «sint scunzi, tigani si uriti» s-ar putea sa-i aduca niscaiva probleme din partea lipitorilor de la cncd, dar as fi bucuros sa contribui la plata amenzii (nu ca ar avea ctp nevoie). parca-parca sînt niste semne timide ca presa romana se trezeste.“

Aşadar, trezeşte-te române, CTP sună adunarea! Nu „simplă“ xenofobie, cu care eram obişnuiţi, ci rasism formulat în cele mai „pure“ forme ale rasismului genocidar. Reţinerile printre cititori sînt firave: „sînt sigur ca CTP nu-si da seama ca este un mare rasist“ – sugerează, timid, unul dintre ei. Iar „lipitorile de la cncd“ dorm, într-adevăr – ca şi societatea civilă, se pare... Un singur comentariu observă ceea ce se vede cu ochiul liber: „domnule ctp, in orice tara civilizata un asemenea articol rasist ar reprezenta sfarsitul carierei dvs. acest lucru nu ma surprinde – am avut ocazia sa citesc si altele de acest fel. ceea ce ma intristeaza este ipocrizia «celor multi», care se simt ofensati cand italienii judeca natiunea romana dupa faptele catorva criminali, dar se grabesc sa condamne toti ******* pe baza acestei (sau a mai multor) crime comise de cativa tigani.“ (Am reprodus cu exactitate citatele de pe forumul ziarului Gåndul – n. red.)

La rîndul meu, le-aş atrage atenţia domnului Popescu şi fanilor săi că violatorul din Italia de acum cîteva săptămîni, care nu era ţigan, ci cît se poate de „arian“, a declarat presei că „am violat-o ca să-l umilesc pe prietenul ei italian. Şi ea era şi frumoasă“. A violat-o deci pentru că exista – chiar dacă nu era cît un catarg... Fasciştii italieni au strigat atunci moarte romånilor!

„A explodat mămăliga!“ – a anunţat pe toate vocile presa, după vizita lui Cristian Diaconescu la Roma. O, ce veste minunată! Cu deja cîţiva ani în urmă, pe vremea în care îi tratam, dispreţuitori, pe toţi romånii plecaţi la muncă în străinătate drept „căpşunari“, oricine se uita cu o minimă atenţie la situaţia conaţionalilor noştri în Italia putea să prevadă, fără prea multă greutate, cam ce va urma. Dar nimeni nu a făcut nimic. Aşa şi acum: dacă citeşti acest îndemn la lupta ariană şi vezi efectele sale în public, şi dacă ţii cont şi de faptul că acest elan războinic va fi inevitabil potenţat de criza care de-abia începe, poţi să prevezi, fără prea mare greutate, că, de data aceasta, mămăliga riscă să ne explodeze în faţă. Mai mult decît atît, pornirile anti-ţigăneşti de acum sînt doar simptomul prealabil al unei boli viitoare mai profunde. Dar cine are timp, acum, de asemenea amănunte?

[Bancaru]

Eu am vazut ca copiii de italian nu mai vrea sa stea in banca cu copii de zingara rromeni pentru ca copiii aia pute. Asa ca copii urmasi ai lui Aenea au cerut ca copiiii de romanes sa fie spalati bine inainte de a vinii la şcoalî. Oamenii care este parinti lu copii murdari au zis da, ce bine.

[miril]

iacov la baga? pai tot timpul! il bag pe mitica la puscarie! il bag pe bkl la puscarie! bag un milion la progresu! domnule, bagi, bagi, da mai faci si o pauza, sa rasufli (sau sa scoti ce-ai bagat?), pai nu? sau e ca la aia care tot timpul vorbesc despre bagat, si cica tocmai aia n-au ce sa bage?

Super :ok:!

[miril]

Ai carte, ai parte:

http://www.adevarul.ro/articole/cartea-de-capatai-a-oamenilor-de-cultura.html

[georgemp]

Şi opusul...culmea penibilismului. (http://www.liga2.ro/seria-1/sedinta-foto-ana-maria-prodan-si-jucatorii-de-la-buftea-4057846#comments)

[Bancaru]

Ana Maria Prodan este o tipa foarte simpatica. Sau cel putin era, in liceu. Am facut liceul cu ea. Era baietoasa si juca fotbal cu noi. Era tare dulcica. Acum de cand e cunoscuta nu stiu cum e. Dar arata bine. Sunt mai multe poze acolo? Eu nu am vazut decat una. Mai era la meciul nostru de la Snagov asa - Snagov - Progresul, vezi o galerie foto. A vazut-o cineva?

[miril]

Articol care trebuie citit:

Noi simţim, nu gândim! CTP Gandul

Cred că greşeala cea mai mare pe care o poate face un jurnalist în legătură cu Traian Băsescu este să analizeze zicerile d-lui preşedinte din punct de vedere politic, economic, social, turistic, agricol, sepepistic etc., sau din punct de vedere uman. O singură specie ziaristică, astăzi în declin, se potriveşte cuvântărilor publice ale d-sale: cronica de teatru. Tot ce prestează la televizor d. preşedinte este o succesiune neîntreruptă de autoînscenări ale propriei persoane, de piese într-un act, cu un singur actor şi, după caz, cu niscai figuranţi. În ultima sa reprezentaţie, la Teatrul Cotroceni, n-a fost vorba nici de FMI, nici de deficitul bugetar, nici de salariile bugetarilor, nici de Ungaria şi Constituţie, nici măcar de Elene, ci de noile roluri, noile poze din spectacolul cu sine pe care d. preşedinte vrea să le dăruiască naţiei cu autograf pentru stagiunea de toamnă.

Deviza şi-a enunţat-o limpede tot marţi seară: „Când eşti lider politic, îţi poţi permite orice artificiu”. Tema luptei cu corupţia, rolul Ţepeş din Piaţa Victoriei, cu care d-sa a câştigat premiul publicului în 2004, este în clipa de faţă golită, storcoşită, plină de noroi ca un pet de bere la doi litri călcat de un gip. Prin urmare, venind vorba despre proiectul actual de Cod Penal al Ministerului Justiţiei, care, potrivit şefului DNA, Daniel Morar, îi favorizează pe cei acuzaţi de corupţie, d. Băsescu ne povesteşte o pildă despre un caftangiu condamnat acum pentru ce-a făcut cu 10 ani în urmă şi care, între timp, şi-o fi întemeiat o familie, are copii...



Incredibil, dar adevărat, acum preşedintele nu mai strunjeşte ţepe, că nu mai rentează, în schimb e sfătos.

În toată discuţia despre amestecul său în acordul cu FMI, d. Băsescu a fost interesat să plaseze o singură frază, cu glas pătrunzător şi privire aşijderea: „Când ţara este în dificultate, preşedintele nu poate dormi la Cotroceni”. Şi a plasat-o. După aceea, pentru o bună parte dintre alegătorii săi, pe care aş numi-o simţirişti, „răsuceala” penibilă a d-lui preşedinte, cum că, cu 6 săptămâni în urmă a spus „cu convingere” că „FMI e ultimul lucru la care aş apela” şi faptul că acum susţine taman contrariul constituie o dovadă că el nu e „îngheţat în proiect” ca alţi politicieni, n-a mai contat. Ca să observi că atitudinea firească a unui şef de stat responsabil era nu să fie „îngheţat”, nici „dezgheţat” în proiect, ci, pur şi simplu, să nu arunce cu vorbe pe o temă unde cuvântul experţilor economico-financiari e hotărâtor, trebuie să aloci puţin timp gândirii. Or, simţiriştii fac asta foarte rar, pentru că ei sunt ocupaţi să simtă că preşedintele nu doarme, ne veghează.

„Biata Elena, ce fată curajoasă, merge singură în alegeri, ca pe podişca pisicii, ca să nu-i facă rău lu’ taică-su şi partidului, ce oameni răi, domne, ce-or fi avut cu ea, are facultate în America, a zis domnu’ preşedinte”. O altă mostră de simţire a simţiriştilor, după ce d- Băsescu a rostit cu glas cavernos despre sine şi familia sa: „Nu mizaţi că fiica mea, eu, nu vom avea bun simţ”, iar a doua zi, d-şoara Băsescu şi-a anunţat demisia din PD-L în vederea candidaturii independente, urmând să revină ca şi cum s-ar fi dus până la toaletă. Nu-ţi trebuie prea multă minte ca să râzi cu sughiţuri auzindu-l pe unul dintre cei mai performanţi mitocani din istoria politică a României vorbind de bun simţ, iar în cazul Elenei Băsescu, din nou, operaţiunea aceea un pic obositoare, gândirea, ar fi adus în capul simţiriştilor o constatare simplă: adevăratul, evidentul bun simţ, ar fi fost ca femeia-copil să mai aştepte cu candidatura, până învaţă măcar să vorbească. Sau, mă rog, la Bruxelles nu se cere să ştii româneşte...

Sceneta a treia. Propoziţia-cheie: „Acest lucru, Constituţia României, este nenegociabil”. Lăsând la o parte modul în care a „negociat” d. Băsescu Constituţia respectivei ţări în toţi aceşti ani de i-au zburat paginile, lucru pe care simţiriştii nu şi-l amintesc, căci şi memoria ţine de gândire, rămâne plăcuta percepţie „avem în fruntea noastră un fiu al ţării” care, ca un viteaz, nu l-a lăsat pe ungurul obraznic să aterizeze pe pământul Ardealului. Vadim s-a fleşcăit, îl avem însă pe Băsescu. Faptul că preşedintele Solyom a ajuns bine mersi cu maşina în „autoguvernarea Harghita” şi a spus ce-a avut de spus, faptul că sintagma de mai sus, aflată pe un act de circulaţie foarte restrânsă, putea fi corectată ferm pe cale diplomatică, fără spectaculoasa interdicţie de survol şi, în fine, faptul că, pe plan extern, singurul rezultat e că ne-am făcut de rahat ca stat, nu contează pentru simţiriştii noştri, care, pe lângă sensibilitate, au şi mult patriotism la lingurică.

Deci, imaginea integratoare pentru simţirişti a fotomontajului băsescian este: Preşedintele nu doarme la Cotroceni, el are bun simţ şi le dă peste bot bozgorilor. Cortina. Cu sentimentul frunzei care cade la început de primăvară (vedeţi, simt şi eu ceva), mai inventariez vreo câteva ne-simţiri de-ale d-lui preşedinte:

• În legătură cu arvuna petrogazeiferă din Marea Neagră a guvernului Tăriceanu, d. Băsescu zice: „Să vedem, să vedem. Eu încă nu m-am pronunţat pe această temă, deja am destule analize, dar prudenţă...” Vasăzică, în cazul unui posibil şmen local d. preşedinte e prudent, iar în legătură cu relaţia României cu FMI, esenţială pe plan internaţional, se aruncă din gard în gard cu declaraţiile.

• De ce a promulgat d. Băsescu legea privind creşterea cu 50% a salariilor profesorilor? Ca „să nu distorsioneze alegerile”. Interesant. Dar când cerea din trei în trei săptămâni alegeri anticipate, atunci ce distorsiona, viaţa culturală? Şi cum ar fi fost distorsionate alegerile din toamna trecută, se fura la urne, se publicau listele, nu mai erau libere, directe şi secrete dacă d. Băsescu nu promulga legea 50%? Nicidecum, singura distorsiune era adevărul în locul minciunii cu care PD-L şi PSD au adunat procente.

• „Era o chestiune de responsabilitate: până unde se implică preşedintele în deciziile Parlamentului”. Hă, hă, hă. Se implică până la a propune aruncarea peste balustradă a celor 322 de parlamentari care, nu moral, nu justificat, neinspirat, dar legal, au votat suspendarea d-lui Băsescu.

• „Construcţia este consum sau investiţie? Dă locuri de muncă?” Asta spune d. Băsescu despre sediul megalomanic proiectat pentru SPP-ul aflat în directa sa subordonare. Îmi îngădui să-i reamintesc d-lui preşedinte că exact aşa cuvânta biznismenul Ilie Alexandru, Hermesul de Slobozia, ca să justifice înălţarea unui turn Eiffel mai mititel în câmpia Bărăganului cu banii băncilor de stat: „E investiţie, dau de muncă la oameni”.

• Tot despre SPP: „Vă asigur că nu face bine nimănui să ţii o unitate militară în Parlament”. Da, de ce? Pe mine, ca simplu cetăţean, nu mă deranjează deloc să stea sepepiştii lângă ăia pe care-i păzesc sau să le dea sălaş d. Băsescu la Cotroceni, căci nu pe mine, cetăţean, mă apără mia asta şi ceva de bodigarzi bugetari.

Mă opresc. Despre „Frumoasă eşti, patria mea!” şi turista Udrea nu mai am putere să scriu. Îmi rămâne să mai spun doar că pe cei care îl susţin pe Băsescu din interes, pentru o şefie grasă sau un contract mănos cu statul, pentru un post de ambasador sau de europarlamentar, îi înţeleg. În ce-i priveşte însă pe simţirişti, mi-e milă. Nu de ei, ci de bestiile nesimţitoare asemenea mie, pentru că suntem contemporani cu ei.

[miril]

Ca in lumea lui Habarnam:

http://www.romanialibera.ro/a149105/a-aparut-prima-masina-zburatoare-din-lume-video.html

[miril]

Ce ne asteapta:

Raportul FMI, tradus în bani: România sărăceşte cu 11 miliarde de euro Cotidianul

Fondul Monetar Internaţional vede un an dezastruos pentru România, cu o scădere economică de 4% şi deficit bugetar de 4,7%.

Fisura dintre aliaţi a ajuns să ridice semne de întrebare reprezentanţilor Fondului în privinţa seriozităţii guvernamentale. Foto: Sorin AntonescuCe înseamnă însă în bani o creştere negativă de 4%? Anul trecut, PIB-ul României a fost de 504 miliarde de lei, iar bugetul pe acest an, construit pe o creştere de 2,5%, ia în calcul un PIB de 579 de miliarde. La o scădere de 4%, PIB-ul se va contracta până la 533 de miliarde, adică România va produce, în acest an, cu 46 de miliarde de lei mai puţin, adică 11,5 miliarde de euro.

Bugetul pe acest an presupune cheltuieli angajate de circa 200 de miliarde de lei, adică 34,5% din PIB, cu un deficit de 2%. Ţinta de 2%, la care iniţial Guvernul nu voia să renuţe cu nici un chip (“dacă scad veniturile, vor scădea şi cheltuielile” spune ministrul Pogea, nu mai târziu de luna trecută) a fost ulterior crescută, “pe surse” până la 3,5%, nivel avut în vedere la rectificarea bugetară care e musai să fie făcută. Publicitate

Acum, FMI vine cu o prognoză de deficit bugetar de 4,7%, dar, deocamdată, nu se ştie dacă acest nivel va fi şi luat în calcul la refacerea bugetului şi nici măcar dacă va fi agreată de Fond în negocierile pe marginea acordului de împrumut. În cazul în care ambele condiţii vor fi îndeplinite şi pe baza scenariului de scădere economică.

Reamintim că, potrivit unor informaţii publicate în exclusivitate de cotidianul.ro, Raportul întocmit de FMI asupra economiei, pe baza căruia se va negocia acordul de împrumut, prevede scădere economică de 4% şi deficit bugetar de 4,7%, potrivit unor surse oficiale apropiate discuţiilor cu Fondul. Concluziile Fondului, care vor apărea peste câteva zile în documentul ce va fi dat publicităţii de către FMI, sunt mult mai proaste faţă de ultimele prognoze ale autorităţilor române: recent, ministrul Finanţelor, Gheorghe Pogea, vorbea despre o creştere economică negativă de 1% pentru ca, ulterior, surse guvernamentale să declare pentru agenţia de ştiri NewsIn că deficitul bugetar va fi de 3,5%, vechiul obiectiv de 2%, trecut de altfel în buget, fiind considerat deja nerealist.

Ce spun analiştii

“Dacă economia României scade cu 4%, e foarte dramatic. Statul trebuie să fie atent acuma, să nu mărească taxele. Dacă fiscalitatea creşte, în condiţiile unei restrîngeri atît deputernice a economiei, în sectorul privat nu vor mai rămîne bani. Cel mai indicat ar fi să taie cheltuielile bugetare”, a declarat pentru Cotidianul Peter de Ruiter, partner la PricewaterhouseCoopers. Bogdan Baltazar a spus că, în varianta în care scenariul de scădere cu 4% este cel mai rău, evaluarea FMI este posibil să fie corectă. Nicolae Chidesciuc, analist al ING, crede că e nevoie de austeritate. “Odată cu acceptarea unei contracţii, condiţiile pe care le vom îndeplini vor fi mai dure. E bine să recunoaştem deteriorarea situatie economice. Credem că FMI va fi destul de pesimist cu România şi nu va accepta un deficit bugetar de peste 4%. Prognoza noastra pentru creşterea economică este de minus 3,5%. O austeritate economică pronunţată este necesară” crede Chidesciuc.

[Bancaru]

Unele chestii pe care le-a scris CTP acolo le-am spus si eu ieri pe POLITICA.
Ai cu masina nu o inteleg. Dar nu e singura chestie pe care eu nu o inteleg. Ma asteptam sa isi is zborul pick-up truc-ul ala nu avionul din dreapta. Avea ala forma de masina, dar cu haripile ce facem la semafor?

[miril]

Incotro bate...Vantul. Chiar asa, incotro?

http://www.evz.ro/main/index/?current_date=2009-03-23

[miril]

Zicea...CINEVA ca, aproximativ, inteligenta este ceea ce ramane dupa tot ce ai citit:

Cărţile lui Hitler Nicolae Manolescu Adevarul

Există în cele mai întunecate dintre personalităţile istoriei urma unor lecturi deformatoare, aşa zicând o cultură a răului.

Ela modă întrebarea cu privire la ce anume citesc (dacă citesc) liderii politici. Presa franceză se distrează de câtva timp pe seama declaraţiilor de lectură (care, spre deosebire de acelea de venit, sunt facultative) ale preşedintelui ţării. Pe care l-a luat gura pe dinainte şi a recunoscut că nu l-a citit pe Stendhal sau că nu vede la ce i-ar folosi unui candidat pentru un post în administraţia publică să fi auzit de romanul La princesse de Clèves. De curând a fost tradusă în franceză o carte de 400 de pagini intitulată În biblioteca particulară a lui Hitler.

Autorul e un jurnalist destul de cunoscut de la New Yorker, Thimothy W. Ryback. Ancheta i-a adus americanului premiul pentru cel mai bun eseu al confranţilor de la Washington Post. Ryback a descoperit un lucru uimitor: că Hitler îşi avea biblioteci personale în toate reşedintele. Nu mai puţin de 16.000 de volume s-ar fi găsit risipite în celula de la Landsberg, unde a fost deţinut în tinereţe micul caporal, la Cancelarie, în bunkerul în care şi-a găsit sfârşitul sau în vârful muntelui de la Berchtelsgaden. Între paginile uneia din cărţi, Ryback a găsit pete uscate de noroi, probabil din tranşeele Primului Război Mondial. Hitler, care era autodidact, nu se despărţea de cărţile lui, s-ar zice, nicio clipă.

Se pun două probleme. Prima este că lectura nu numai nu ne face mai fireşti şi mai umani, dar ne conduce uneori la utopii sinistre. De altfel, toţi tiranii şi-au avut utopia preferată şi toţi utopiştii su visat să fie într-o zi tirani. Există în cele mai întunecate dintre personalităţile istoriei urma unor lecturi deformatoare, aşa zicând o cultură a răului. Să nu uităm că kmerii roşii studiaseră la Sorbona filosofie franceză iar Mao ştia pe de rost poezie chineză clasică. Omul, ca animal politic, este şi singurul animal care citeşte. Nebunia lui Don Quijote de la cărţi se trage. Şi, dacă ea e beningnă, nu înseamnă că lectura nu poate deveni câteodată malignă.

A doua problemă e legată de ce anume citea Hitler şi care l-ar fi putut marca. Ciudat e că printre cărţile lui s-au găsit puţine care să aibă caracter politic. Nicio utopie. Doar istorie (biografii ale lui Frederic cel Mare şi Napoleon, o monografie a oraşului Berlin), militărie (un tratat despre tancuri), nutriţionism (era vegetarian) şi Arta de a deveni un bun orator. În rest, Cervantes, Shakespeare, Karl May, Ernst Jünger (cu o dedicaţie solemnă: „Führerului naţional Adolf Hitler”) şi alţi autori de primă mână.

Concluzia mizerabilă ar fi că nu conţinutul cărţilor ne determină psihologia, ci pur şi simplu faptul de a le citi. Lăsând jumătatea de glumă la o parte, să precizez că lectura mi se pare dăunătoare doar dacă e lipsită de discernământ. De spirit critic, cu alte cuvinte. Nu lectura în sine e de vină pentru impulsurile negative pe care ni le transmite, ci felul nostru prost, necritic de a citi. De aici însă nu m-aş grăbi să scot încheierea că e preferabil să nu citim deloc. Mai potrivit ar fi să învăţăm să citim. Vă daţi seama că, poate, dacă ar fi ştiut să citească, Hitler n-ar fi fost Hitler, ci un mare iubitor de cărţi.

[miril]

Pretinii la nevoie se cunoaste:

http://www.financiarul.com/articol_23874/-petrodolarii-rafo-sponsori--pd-l-ii-cer-ajutoare-de-stat-lui-boc.html?bcsi_scan_5DDBF014F15F20A4=7Ancdwe5gFyjs1 0X5n5m/1AAAAB8nvjS&bcsi_scan_filename=-petrodolarii-rafo-sponsori--pd-l-ii-cer-ajutoare-de-stat-lui-boc.html

[miril]

Pentru Krap si nu numai:

Rugby şi gravitaţie Nicolae Manolescu EvZ

După aproape trei ore de rugby de şcoală, la televizor, sâmbătă, în ultima etapă a Turneului Celor Şase Naţiuni, îmi aduc aminte de meciurile noastre cu Georgia şi Rusia sau viceversa, vorba, cu alte personaje, a pedagogului de şcoală nouă din Caragiale, şi mă apucă o tristeţe indimenticabilă, vorba poetului de şcoală veche, Topârceanu.

Văd că nu ne mai prieşte nimic în sportul cu ghiuleaua ovală. Nici şcoala neozeelandeză, nici şcoala franceză. Ne rămâne întrebarea „Ce-i de făcut?” pe care ne-o punea cu ani în urmă şcoala rusă a lui Cernîşevski. Avem nevoie de o hartă a marilor şcoli din rugby ca să învăţăm o lecţie nouă. Asta, cu condiţia să se fi născut antrenorul în stare să ne facă să renaştem în rugby.

Deşi bătută pară (fructul cu pricina e mai aproape decât mărul de forma mingii de rugby), până şi Italia a înscris un eseu superb unei Franţe puse pe dres busuiocul. Şi, dacă e să aleg, prefer un 8-50 încasat de la Chabal & comp., după un meci suportabil, chiar şi unor improbabile victorii cu Georgia şi Rusia sau viceversa, după nişte meciuri insuportabile. Întrebat ce părere are după catastrofa de pe Camp Nou din liga Campionilor, Karim Benzema a spus: „Catalanii joacă un fotbal de pe altă planetă”. Mă uitam la meciul Ţara Galilor - Irlanda, care era departe de a fi la fel de spectaculos cum fusese Franţa - Anglia, şi îmi ziceam despre rugbyul de pe ţărmurile Canalului Mânecii exact ce zicea fotbalistul de la Lyon despre fotbalul de dincolo de Pirinei.

Cele două ligi rugbistice din Europa aparţin de două planete cu gravitaţii diferite. Mingea se loveşte diferit, se rostogoleşte diferit, se înhaţă diferit, trece diferit printre buturi. Nu ştiu de ce nici antrenorii francezi, nici acela neozeelandez n-au reuşit să-i înveţe rugby pe jucătorii noştri. Poate fiindcă globul pământesc are o gravitaţie diferită prin părţile noastre. Şi dacă, poate, mai e ceva de făcut cu rugby-ul, cu gravitaţia nu e, sigur, nimic de făcut. Şcoala lui Newton ne amăgise că gravitaţia ar fi una şi aceeaşi peste tot. Şcoala lui Einstein ne-a trezit din iluzie: peste tot este o noţiune relativă. Nu înseamnă neapărat şi pe la noi. Rugby-ul actual nu e newtonian, ci einsteinian.

[miril]

Mi s-a parut foarte bun un comentar al unui user care semneaza Borat la un articol de Plesu in Adevarul:

http://www.adevarul.ro/articole/ceva-interesant.html

""Un pic de bolboroseala ignara
Era sa zic ca aveti perfecta dreptate... Nu chiar perfecta, 90 si ceva la suta. Off-ul dv. se vede la final, anume ca noi, astia, gregarii "pregatiti sa dansam pe trupul defunct al inteligentei nationale" am mai avea "o mica rafuiala cu (...) elitele, cu batraneii defazati (...), etc." Cu dv. si prietenii dv, adica !!! Nu "achiesez", ca sa zic asa! Rafuiala asta e minora, intr-adevar, chiar regretabila, pentru ca nu ati inteles sa fiti consecventi principiilor clamate prin anii '90. Va rog, dle, nu mai vrem elite de tip Paunescu, in stil nou! (Evident, pastrand proportiile) De aceea va criticam...""

[u.c.a.d.k.]

Luni seara, primim un pont la redacţie: Geoană, Guşă şi Adrian Năstase sînt la Casa Ardelenească, un restaurant din Aviatorilor, unde pun ţara la cale. Imediat mă deplasez cu taxiul în zonă, îmi chem şi prietena şi intrăm în acest restaurant de lux. Cerem la fumători, băiatul de la intrare zice "Poftiţi după mine", intrăm în dreapta, unde sînt două încăperi mari, una în continuarea celeilalte. Într-una, ce surpriză plăcută, e o haită de vreo 30 de pesedişti, cu Geoană în capul la masă, cu Năstase la dreapta lui, şi cu Guşă pe o latură. Şi diferiţi pesedişti de rang mai mic, gen Valeriu Zgonea, Gheorghe Ciocan, cîţiva miniştri gen Constantin Niţă, de la IMM-uri, şi restul plevuşcă din parlament.
În cealaltă, unde sîntem poftiţi la o masă liberă, alte cîteva mese mici, pline de muşterii. Oameni obişnuiţi, ai zice. Îmbrăcaţi normal, ba casual, ba la costum.
N-apucăm să ne aşezăm şi să vînturăm meniul că, uitîndu-mă într-o doară spre masa PSD-ului, citesc pe buzele unui tip de acolo: "Ăsta care a venit e Vărzaru, de la Academia Caţavencu". Din acel moment, s-a dus dracului toată pînda. Tipul i-a trimis un sms lui Guşă, de partea cealaltă a mesei, am şi văzut momentul în care Guşă l-a primit, s-a auzit "Piu!", l-a citit, apoi a început să se hlizească spre masa noastră. După aceea s-a văzut ca un val tsunami: Guşă a spus în dreapta şi-n stînga şi toţi se uitau la noi. Apoi Guşă a venit la masă să ne întrebe "cu ce treabă pe aici? La serviciu sau întîmplător?".
Între timp, Năstase s-a ridicat să plece, a discutat ceva cu Guşă şi s-a cărat. Imediat au venit nişte fripturi şi Geoană s-a apucat să ţină un discurs despre cum va cuceri PSD-ul toată ţara pentru că poporul vrea schimbare. Nu-l ascultau decît cei de lîngă el. Ceilalţi trimiteau sms-uri. Valeriu Zgonea stătea şi se uita urît la noi şi ne făcea cu degetul la obraz. Şi o atmosferă ciudată de plictis. S-a ridicat şi Geoană şi a plecat, apoi şi Guşă şi gaşca s-a spart.

Şi acum cele trei lucruri absolut incredibile care s-au întîmplat luni seara la întîlnirea secretă a lui Năstase cu Geoană şi cu Guşă
1. Prostuţa de dizeoză a cîntat cu foc "Omul bun şi pomul copt" fix lîngă Mircea Geoană şi doar cîţiva dintre meseni şi-au dat seama că ceva e în neregulă. S-au uitat perplecşi la ea, dar au lăsat-o în pace.
2. Fix cînd pleca Năstase, unul dintre tinerii chelneri o bulănea pe una din chelneriţe în marea anticameră a restaurantului. Era un spectacol al tinereţii pline de bucurie şi nesimţire, exact cum trebuie să fie tinereţea: o înghesuise într-un perete şi îi punea mîna pe ţîţe, o gîdila, încerca să îi ridice fusta şi să-i pună mîna între picioare şi tot aşa. Cînd a ieşit Năstase, s-au potolit şi nu i-am mai văzut.
3. Şi, în fine, cel mai straniu lucru: de cîte ori pleca cîte un personaj important se ridicau să plece şi muşterii de la mesele de lîngă noi. V-am zis: păreau oameni ieşiţi cu nevestele sau tineri cu prietenele lor. S-a ridicat Năstase să plece, s-au ridicat şi cei de la masa de lîngă uşă şi au plecat în urma lui. A plecat Geoană, imediat două mese s-au sculat, au aruncat nişte bani la repezeală pe masă şi l-au însoţit spre ieşire. Toţi erau de fapt escorte în civil de la SRI sau SPP. Crezusem că nu sîntem singurii civili la restaurant. Crezusem.



Alexandru Varzaru, Academia Catavencu

[miril]

Eh, ce ziceti fetelor?

http://www.romanialibera.ro/a149716/ce-sex-are-creierul-dvs.html

[Bancaru]

@Kra****x, ce gros... Chiar ca iti vine sa razi. Restaurantul nu e de lux, dar se mananca tare bine. Mai degraba deste un local ferit, numai bun pentru asa ceva. Este langa spitalul Parhon.
Ma intreb unde parcheaza cei din PDL ca Goloden Blitz nu mai este.

[miril]

O descriere ca la carte:

Principiul ciuciu Cristian Tudor POPESCU Gandul

Ce este acela un om inteligent? După mine, este acea persoană capabilă să raţioneze corect pe baza unui set de principii nu inflexibile, dar care sunt modificate rar şi puţin într-o viaţă de om. Ce este acela un şmecher? Acea persoană capabilă să raţioneze corect pe baza unor principii pe care le modifică, le desfiinţează sau le inventează de câte ori nevoile sale o cer.

Dl. preşedinte Traian Băsescu nu e un şmecher. Nu folosesc acest cuvânt pentru d-sa deoarece provine din nemţescul schmecker – „persoană cu gust rafinat“. Las la o parte şi şnapan, şulfă, sau caiafă. Cuvântul potrivit şi ca sonoritate pentru dl. Băsescu şi rangul său este şarlatan. Domnul preşedinte şarlatan Băsescu. Şarlatan înseamnă: persoană necinstită care profită de naivitatea cuiva. Ce înseamnă naivitate? Înseamnă să fii gata să mănânci avioane.


Cum ar fi acest boeing de hârtie de ziar lansat de dl. preşedinte şarlatan: „Unde-i crima lui Popoviciu? Că a făcut o investiţie de câteva miliarde în Bucureşti? Este o crimă? Se pare că asta e abordarea publică şi cred că e foarte greşită“. Simplu spus, ca la şcoală, de către dl. profesor şarlatan Băsescu, asta vine cam aşa: „Dragi copii, tot ce zboară se mănâncă, cu excepţia avioanelor în care mă urc eu.“ Până adineauri, deci, dl. preşedinte şarlatan invoca, apasând pe cuvinte până la podea, principiul separării puterilor în stat, principiul neamestecului politic în Justiţie, principiul independenţei procurorului de caz, principiul neinfluenţării anchetei în desfăşurare.

Pe baza lor, invitarea ministrului Justiţiei, Monica Macovei, în cabinetul primului ministru Călin Popescu Tăriceanu, pentru a discuta cu anchetatul penal al momentului, Patriciu, era caz de puşcărie în viziunea d-lui preşedinte şarlatan Băsescu.

Şi chiar era. Bileţelul roz prin care acelaşi premier Tăriceanu îi sugera şefului statului să intervină în desfăşurarea cazului juridic Patriciu era probă într-un dosar de trafic de influenţă josnic la cel mai înalt nivel. Şi chiar era.
Acum, s-a produs o mică schimbare: în loc de Patriciu, Popoviciu. Printr-un hapciu devastator, dl. preşedinte şarlatan spulberă, pe cale de consecinţă, toate principiile mai sus enunţate şi le înlocuieşte cu unul nou, principiul ciuciu, creat de d-sa la minut: „Nu e o crimă să investeşti miliarde”. Marele merit al principiului ciuciu este că formulează o negaţie la o afirmaţie pe care n-a făcut-o nimeni. Ceea ce nu îl împiedică pe dl. preşedinte şarlatan s-o atribuie opiniei publice, ca şi cum mase mari de oameni şi întreaga presă ar fi strigat: „E o crimă, aşa, în general, să investeşti miliarde”. Nu, omul de pe stradă şi jurnalistul nici gând să afirme asta, ei au altele de întrebat: E o crimă să înstrăinezi un teren când n-ai acte de proprietate pe el? E o crimă să cumperi un teren de la oficialităţi subevaluat de 150 de ori? E o crimă să întrebi de unde are multele miliarde pentru investiţie dl. Popoviciu?

Metoda dl. Băsescu e simplă şi cunoscută printre şarlatani: ca să păcăleşti proştii, nu te strădui să faci din negru alb, neagă, în schimb, cu tărie rozul din care nu se vede nici urmă.

Subsemnatul n-am vrut şi n-am putut să păcălesc pe nimeni în viaţa mea. De la un tarabagiu de prin Asia am luat prin anii ’90 un rest dat greşit cu nişte bani în plus, asta după ce omul mă jupuise la preţ, căci n-aveam răbdare să mă tocmesc destul. Şi astăzi regret că nu m-am gândit decât în avion să-i dau banii înapoi. Iată de ce fanilor sinceri ai d-lui Băsescu simt nevoia să le comunic un lucru, greu de răsturnat chiar şi de un potop de insulte: dl. Băsescu poate fi votat pentru că e viclean, pentru că are tupeu, sânge rece, replică, pentru că e un cabotin de clasă, pentru că e cool, pentru că nici ceilalţi nu sunt mai breji. Înţeleg. Dar cei care îl votează pentru că îl cred inteligent şi sincer sunt pur şi simplu săraci cu duhul. Iar împărăţia cerurilor nu va fi a lor pentru simplul motiv că nu se au nici pe ei înşişi.

[u.c.a.d.k.]

din catavencu

Dacă nu se poate schimba Capitala decît prin astupare cu autostrăzi suspendate, să nu se mai vadă pe Google Earth mizeria de sub ele, măcar nişte denumiri să se înlocuiască. De exemplu, Metrorex vrea să schimbe numele unor staţii de metrou, printre care Semănătoarea, Armata Poporului, Industriilor, Timpuri Noi, Apărătorii Patriei şi Linia de Centură, pe motiv că „nu mai corespund cu realităţile actuale ale Bucureştiului“.

Cine are idei şi vrea să le propună o poate face pe mail. Am şi eu idei, vreau şi eu să propun aşa: Semănătoarea să se numească Asemănătoarea, fiindcă seamănă cu alte staţii.

Armata Poporului poate deveni Reangajaţilor, iar Apărătorii Patriei se poate transforma în Bodyguarzilor. Cel mai bun nume pentru Industriilor ar fi, zic eu, Importurilor, staţia Timpuri Noi ar putea purta numele lui Artanu, iar pentru Linia de Centură am o propunere, dar mi-e ruşine s-o spun, că poate citesc şi copiii.

[u.c.a.d.k.]

rogozanu

o pozitie de bun simt

Totuşi, nu-mi vine sa cred ce faceţi cu Becali. Sunteti masochişti?

Trebuia să vină arestarea lui Becail ca să-i văd pe toţi uniţi: badea unit cu reailtatea, cu păunescu, cu toată lumea în lovituri fatale date una după alta autorităţilor. Ba chiar mă văd nevoit să spun că o poziţie cît de cît normală a avut cartianu (http://www.adevarul.ro/articole/justitia-din-coltul-strazii.html), şi nu-mi e neapărat simpatic. Mai sunt de citit antonesei (http://www.cotidianul.ro/dl_gigi_becali_fata_cu_legea-79124.html), liviu avram (http://www.cotidianul.ro/latifundiarii_legea_si_faradelegea-79179.html) şi teodorescu (http://teodorescu.blog.cotidianul.ro/2009/04/03/cum-sa-i-zdruncini-lui-gigi-sistemul-de-valori/), oameni raţionali şi rari. CTP a taxat şi el victimizarea lui becali, dar reflexul populist l-a dus tot la lovituri împrăştiate înspre autorităţi. iar acum văd un păunescu ţipînd pentru becali, o angajata a lui becali fără pic de rusine, nicoleta savin (http://nicoletasavin.wordpress.com/), care citează din legi ca jurnalist etc.
poate audienţa, poate altceva împinge telviziunile către preamărirea abuzului privat.
Ce vă împiedică să aşteptaţi pînă la capăt traseul normal al justiţiei? preferaţi unei poliţii şi justiţii, cît or fi ele de proaste, firmele de pază ale lui Becali?
Sunt absolut revoltat. Abuzurile lui Becali aveau de mult timp nevoie de un răspuns în forţă. Chiar nu mai putem acorda încredere, poliţiei, procurorului, justiţiei pînă la finalizarea cazului sau pînă la expunerea completă a faptelor? Suntem chiar aşa de proşti încît să dăm lovituri de stat mediatice propriilor autorităţi doar de dragul unui interlop? Incredibil![

[miril]

Un articol pe aceeasi tema, bine scris, in general.

Becali şi insurecţia otevistă Catalin Tolontan GSP

În România ultimelor zile se aude un glas gros, care ameninţă şi timorează

Acum cîteva săptămîni, deşi nu-i furase maşina, ci doar îi dăduse o replică lui Gigi Becali, Constantin Iacov era s-o încaseze. Episodul s-a petrecut la stadionul din Braşov.

Lapsus de frică
Becali îl socoteşte pe Iacov, fost preşedinte la FC Naţional, sursa de la care a început ceea ce oamenii de fotbal numesc “prigoana procurorilor”. Gigi şi-a asmuţit bodyguarzii, în văzul tuturor celor din zona vestiarelor. “Dacă nu intervenea braşoveanul Ioan Neculaie, gorilele lui Becali l-ar fi snopit pe Iacov”, povestesc zeci de martori oculari.

De frică, nimeni nu-şi mai aminteşte momentul, deşi e proaspăt. Cronologic, momentul Braşov s-a petrecut după povestea care l-a băgat pe finanţatorul din Pipera în arest. Cîte astfel de episoade, ascunse de laşitatea publică, au mai existat?

Free Gigi!
În schimb, aproape toate posturile TV au aderat la retorica OTV, “televiziunea poporului care cere eliberarea lui Becali”. Pe ecrane defilează personaje care au mai mulţi ani de puşcărie decît de viaţă matură. Ele acuză abuzurile statului, stat căruia i se cere “demisia”.

Se revarsă canalele oraşului, lojele oficiale ale stadioanelor şi uşile din spate ale cluburilor de noapte. Din limuzine cu geamuri fumurii, năvălesc tipi îmbrăcaţi în tricouri negre, cu lanţuri de ancoră la gît, subtil conectaţi la lumea politică, economică şi mediatică a României. Ei umplu studiourile televiziunilor şi strigă în numele mulţimii: “FREE GIGI!”.

Un stat expus anarhiei
Presiunea aceasta nu e decît începutul. Pentru că ei, de la Ioan Becali şi pînă la Marian Clită, ucigaşul disidentului Gheorghe Ursu, vizează nu doar judecarea în libertate a lui Gigi Becali, ci compromiterea procurorilor şi timorarea ireversibilă a judecătorilor. În toate cazurile care-i privesc, în orice dosar asemănător. Am ajuns parcă o minoritate, vorba galeriei dinamoviste, noi, “cei care îl avem pe Patzaichin, nu pe Caiac”.

Românii au justificarea să fie mînioşi pe statul pe care-l finanţează. Un stat slab. Gigi Becali însuşi are dreptul să se considere, pînă la proba contrarie, inocent şi e obligaţia noastră să-l privim ca pe un om nevinovat, atîta vreme cît nu există o hotărîre judecătorească definitivă.

Ca jurnalist, mi-e greu să înţeleg de ce nu poate fi judecat în libertate. Procurorii să-şi protejeze martorii, iar de plecat, Becali nu pleacă nicăieri! Dar, dincolo de acest punct, mă despart definitiv de această deversare televizată care expune statul anarhiei.

Senzaţional, se predă în direct
Un bătrîn care nu a avut şansa să apară la televizor spunea că “regimul în care cel care guvernează e poporul, şi nu legea, nu este un regim de libertate”. Pentru că poporul ajunge să se comporte ca un “monarh absolut”. În democraţie, nu se dau ordine în numele tuturor, ci există reguli acceptate de toţi! Dar pe cine interesează azi vorbele sale? Doar dacă va apărea sub forma “SENZAŢIONAL, ARISTOTEL SE PREDĂ ÎN DIRECT!”.

Becali nu are voie să-şi facă dreptate de unul singur. Ce se va întîmpla dacă haita din care fac parte cei trei hoţi îi va ataca şi ea pe oamenii lui Becali pentru că i-a împuşcat şi i-a bătut? Poporul, în numele căruia urlă şi plîng la televiziuni profeţii distrugerii statului, se va trezi într-o dilemă: care gaşcă are dreptate? Iar noi toţi, urmînd această logică, vom justifica armatele private şi violenţa urbană, care face bine la nervi, dar ne distruge orice reguli comune.

Dacă ne-am lua după ceea ce se vede…
Ceea ce se întîmplă în aceste zile confirmă dureros observaţia unui filosof francez. Într-o carte dedicată ideii de Occident, Philippe Nemo susţine teza antipatică potrivit căreia statul de drept şi libertăţile individuale nu s-au născut natural, ci sînt rodul unei lungi şi dureroase construcţii istorice. “Popoare diferite şi-au asumat de bunăvoie valori străine grupului lor de origine”, observă el.

Aşa s-au născut ţările pe care azi le invidiem şi la principiile cărora dorim să aderăm. Ţări în care se exclude acţiunea de forţă în afara legii şi nu se recunosc decît mijloacele de drept. Dacă ne-am lua după ce se petrece la televizor, românii nu vor să accepte legea.

Ia mai slăbiţi-ne!
E greu, e riscant şi e impo****r să vii acum cu idei, în faţa inflaţiei interlopilor sau a celor care le susţin logica. Băieţii ăştia ştiu cu bîta şi cu ţipetele. Te scuipă în direct dacă nu eşti de acord cu ei. OK, şi de ce ar trebui totuşi să ne fie atît de frică? Ia să ne mai lase cu ameninţările folosirii poporului-breloc!

“FREE GIGI” e treaba judecătorilor, nu a poporului. Dacă el însuşi vrea să fie liber şi nu minţit, ameninţat şi, în final, prizonier.

[miril]

Iata ce-i lipsea articolului lui Tolontan ca sa fie complet. Nahoi ca si Herea imi place cum scrie.

Cazul Becali şi statul prăbuşit Ovidiu Nahoi Adevarul

Statul român a pierdut monopolul forţei şi nu mai poate furniza siguranţă cetăţeanului.

Publicitate Cazul Becali a furnizat dovada: România este încă o ţară agăţată undeva în feudalism. E greu de spus dacă Gigi Becali ar trebui să stea la închisoare pentru că şi-a făcut singur dreptate – judecătorii vor cântări, vor decide şi vor furniza, poate, motivaţii mai puţin interpretabile decât aceea pentru menţinerea în arest pentru 29 de zile a patronului Stelei.

Înregistrările difuzate pe posturile TV ne-au demonstrat însă existenţa unui sistem paralel de ordine publică şi de justiţie. Bodyguarzii au acţionat precum poliţiştii, iar Becali a luat locul Curţii Supreme. Şi a decis: hoţii vor fi lăsaţi în libertate, cu condiţia să nu mai acţioneze în zona pe care clanul său o controlează. Aşa plonjăm direct în plin ev mediu, în care seniorii aveau drept de judecată şi, la o adică, de viaţă şi de moarte asupra trăitorilor din propriile teritorii.

Am văzut cum justiţia şi coerciţia s-au aplicat în funcţie de gradul de bogăţie al beneficiarului şi după bunul său plac. Am văzut că domneşte legea celui mai tare. Statul român a pierdut monopolul forţei şi se dovedeşte incapabil să furnizeze bunul public numit siguranţa cetăţeanului. În aceste condiţii, cei cu putere financiară îşi procură siguranţa pe cheltuiala proprie, construind armate private şi sisteme private de justiţie.

Priviţi strada şi veţi observa, la tot pasul, patrule şi posturi de observaţie ale firmelor de securitate, adesea controlate de lumea interlopă. Acestea nu vă apără pe dumneavoastră. Puteţi fi ucis sau jefuit în plină stradă şi ei nu vor acţiona. Au o altă fişă a postului.

România riscă să devină un stat de tip sud-american, cu bogaţi izolaţi în cartierele lor şi apăraţi de armatele lor private şi cu ceilalţi, izolaţi în casele lor modeste, ferindu-se de autoritatea coruptă. Cu oameni simpli descurcându-se pe cont propriu, preferând legea tăcerii şi plătind, eventual, mica taxă de protecţie. Ei nu vor mai constitui comunităţi şi nu vor mai fi implicaţi în viaţa publică.

Alegerile, în care oamenii oricum nu vor mai crede, vor fi decise – sau sunt deja – de activiştii de partid şi de pomanagiii de ocazie. Astfel de societăţi nu dau lideri şi nici modele, ci uneori haiduci moderni, cu propriile legi şi judecăţi morale, precum a fost Miron Cozma sau cum este Gigi Becali.

Iată portretul unui stat care a ratat întâlnirea cu democraţia, al unui stat prăbuşit. Nu din cauza unui război civil, al intervenţiei unei puteri străine sau a unei catastrofe naturale. Ci din cauza lipsei de credibilitate publică a instituţiilor sale. Un alt tip de rateu. Nimic mai mult.

[Bancaru]

Parca Hera il cheama pe scriitor.

[miril]

Asa am scris initial si apoi m-am gandit...la Progresul. Inca o zi-doua.

[u.c.a.d.k.]

nu prea m-am uitat zilele astea la tv, dar aud ca a fost un spectacol jalnic. 1990 redivivus, societatea nu a evoluat catusi de putin fata de momentele cand ii aclama pe minerii lui iliutza.
iar liberalii si-au batut si ultimul cui la sicriu cu ocazia asta

[u.c.a.d.k.]

ia uite cine era mintea limpede... mereu surprinzatorul ion 'jack' cristoiu. (fragmente)

Care e evenimentul numărul unu al zi­le­lor din urmă? Sunt sigur că la această întrebare 99,99% dintre jurnalişti şi po­li­ti­cieni ar răspunde în cor, fără nuanţe: Arestarea lui Gigi Becali!

[...] În pla­nul a ceea ce e ascuns omului simplu, al re­a­lităţii din culise, altul e evenimentul: Alianţa anti-Băsescu dintre doi moguli de presă nu demult duşmani de moarte, vânându-se reciproc cu armamentul mediatic din dotare: Sorin Ovidiu Vântu şi Dan Voiculescu. Primele semne ale acestei înţelegeri, despre care nu putem spune dacă e una oficială sau una doar din priviri, au apă­rut în abordarea a ceea ce s-a numit Scanda­lul DGIPI-Băneasa-Ioana Băsescu.[...]
Existenţa acestei alianţe nescrise şi-a găsit însă o spectaculoasă confirmare în cazul Gigi Becali. Şi în acest caz, abordarea a fost identi­că. Schimbul reciproc de invitaţi a atins un caracter halucinant. După ce a prestat la Antena 3, avocatul Gheorghe Mateuţ a dat fuga la Realitatea TV pentru a spune aceleaşi lucruri. Nicoleta Savin, jurnalista de casă a Latifundiarului, prezentată in­co­rect drept jurna­listă independentă, a făcut drumul invers. Navete între cele do­uă posturi au făcut şi neamurile lui Gigi Becali. Unite în cuget şi simţire, cele două posturi, Realitatea TV şi Antena 3 au purces la instituirea unei justiţii paralele justiţiei statului de drept, nu prea diferită de cea practicată de Latifundiar. [...]
La şedinţele de judecată instituite de Realitatea TV şi Antena 3 au fost convocaţi numai apă­ră­to­rii lui Gigi Becali, în frunte cu avocatul plătit al Latifundiarului: domnul Gheor­ghe Mateuţ, căruia i s-au creat toate con­di­ţiile pentru a nu fi contrazis de nimeni.

Cum se explică această neaşteptată înfrăţire a celor două posturi, până mai ieri deosebite până la duşmănie? Răspunsul ne e dat de o altă teză pe care cele două posturi au sugerat-o, când n-au spus-o dea dreptul: Percheziţia, reţinerea şi arestarea preventivă a lui Gigi Becali sunt opera lui Traian Băsescu. Preşedintele a regizat această întreagă tărăşenie pentru ca să nu se mai discute afacerile fiicei şi fratelui său. Pentru ca teza să fie eficientă electoral se impunea însă transformarea lui Gigi Becali într-o victimă a unor abuzuri. Mani****rea mediatică se conturează astfel:
1) Gigi Becali e o biată victimă a unor grave abuzuri.
2) Tot ce i s-a întâmplat lui Gigi Becali îşi are cauza în diversiunea pusă la cale de Cotroceni.
3) Gigi Becali e o nouă victimă a lui Traian Băsescu.

Întreaga mea prestaţie din ultimii cinci ani confirmă din plin că nu sunt un simpatizant al lui Traian Băsescu.
Una e însă să-l critici pe Traian Băsescu, şi alta e însă să fii complice, prin tăcere, la folosirea unor mijloace incorecte din punct de vedere profesio­nal pentru a-l răsturna pe Traian Băsescu. Nu numai pentru că a folosi în bătălia cu Traian Băsescu mijloacele incorecte folosite de acesta mi se pare de neconceput, dar şi pentru că ura faţă de Traian Băsescu poate naşte monştri. Cum ar fi, de exemplu, crearea unui precedent extrem de periculos pentru statul nostru de drept. Cel de punere la îndoială a Poliţiei, Parchetului, Justiţiei în îndeplinirea mandatului lor de aplicare a legii. Pălăvrăgim de ani buni despre înlăturarea presiunii politice asupra justiţiei. Nu ştim dacă această presiune a fost sau nu înlăturată. Ştim însă că ea e pe cale să fie înlocuită sau dublată de presiunea mediatică asupra justiţiei.

PS. Ar merita fie şi măcar o discuţie dacă presa poate constitui tribunale paralele cu tribunalele oficiale. Nu de alta, dar dacă acceptăm înfiinţarea unei justiţii la televizor, de ea să se bucure atunci şi oa­me­nii care n-au bani. Cum sunt amărâţii de soldaţi de la Ciorogârla, care zac în puş­cărie fără ca vreun post de televiziune să se întrebe: De ce?

[Bancaru]

La ce te referi, KRA****X - cu liberalii?
Pai care presiune a politicului? Nu e nevoie ca e deja aservita. Cristoiu mai are putin si il apuca mila de Traian Basescu. Asta imi confirma credinta despre acest hopa Mitica al presei ca ii place sa se pise impotriva vantului. Sau Vantului.

[u.c.a.d.k.]

la declaratiile pro-becali ale lui louis orban. si nu stiu daca n-a zis si crin cate ceva, nu m-am uitat la tv.
tariceanu n-ar fi facut asta, cat ar fi si el de orbit de anti-basescianism (sau te pomenesti ca a fost si el invitat pe la vreun tocshou)

[Bancaru]

Nu am vazut nimic. Dar aici e vorba de ceva cat se poate de concret. Am vorbit cu un avocat, e amic, nu l-am platit pentru asta, si mi-a spus ca e un caz cat s epoate de aiurea. Problele sunt asa: cuvantul alora impotriva cuvantului lui Becali. Si atunci de ce sa nu para suspect. Cum accepta Becali cea mai aiuristica acuza pe care i-au adus-o, fara sa zica pas? Nu a facut scandal, nu s-a dat in spectacol, nu a mugit si nu a facut (toc)sou. Sa fim seriosi. Monstri care stau sa se nasca in mintea unora sunt bine mersi si devoreaza pasarici de fecioare.
Sunt 100% de acord ca totul este regizat ca sa atraga atentia nu numai de la Popo Viciu si implicarea Ioanei Basescu sau de la cazul cocalarului Mircea Basescu. Mai sunt si probleme mai grave, de exemplu criza si masurile sulii pe care le-au luat ratatii astia.

[krapulax]

alina purcaru, interview cu nae manolescu (http://www.cotidianul.ro/nicolae_manolescu_ce_nevoie_are_liiceanu_de_spriji nul_presedintelui-79850.html).
se termina inevitabil cu bkl:

Ieri alalteri s-au întâmplat în lume nişte lucruri extraordinare: a fost întâlnirea G20 la Londra, a fost Summitul de la Strassbourg, a fost întâlnirea de la Praga, care s-a soldat cu nişte rezultate extraordinare. Nici un cuvânt, aproape nici un cuvânt pe Realitatea şi pe ce am apucat eu să văd. În schimb, tot timpul, de dimineaţa până seara, cazul Becali. Numai Becali: Becali la ştiri, Becali la talk-show, Becali la prime-time. Nu se poate totuşi, s-au întâmplat nişte lucruri, s-au întâlnit primele 20 de ţări din lume şi au stabilit un plan de ieşire din criză. Nu s-a întâmplat niciodată chestia asta. Trebuiau nişte comentarii extraordinare acolo: să vedem exact la ce s-au înţeles, să vedem punctele în discuţie, era foarte important. Nu, nu ne interesează decât dacă Becali a fost generos că le-a dat şi bani de taxi hoţilor după ce le-a smuls declaraţiile.

[Bancaru]

Da chiar, le-a dat? Voi ce ati face daca ati gasi masina lui Becali deschisa, cu cheile in contact, ba chiar cu motorul pornit? Credeti ca daca il sun de pe telefonul lui din limo, timp in care o bag dupa colt, pe masina, ma scot cu trei pumni in gura si cu 4 000 euro?

[krapulax]

il luce:


[...]Cel mai probabil, Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor vor reprezenta România în Parlamentul European şi pentru asta, susţin unii, ar trebui să-mi fie ruşine. De ce mi-ar fi cu ei şi nu cu cei care-i vor vota sau cu cei care-i plâng acum de milă “abuziv-arestatului” din Pipera? Fac cei doi altceva decât le cer câteva milioane de români să facă? E vina lui Gigi Becali că atâţia români îl admiră? Cu ei, cu aceştia din urmă, mi-e jenă că împart ţara asta. Dacă ajunge parlamentar european, Gigi Becali nu va şoca pe nimeni mai mult decât o fac o parte dintre românii noştri răspândiţi prin toată Europa. Suntem deja acolo, iar votul lor nu va face decât să ne oficializeze mizeria.
E dreptul lor de a fi reprezentaţi de Becali, dar şi al meu de a nu mă considera român cât timp o fac şi ei. Aud mereu reproşul adresat presei cum că fac din Gigi Becali un erou. Dar, câtă vreme există proşti care înghit povestea Becali, ei sunt problema şi nu presa care-o prezintă. Mi-e jenă să mă numesc român alături de cei peste cinci la sută care spun că o votează pe EBA şi nu cu o simplă pitzi de Dorobanţi care s-a-ntâmplat să se nască Băsescu. Elena face şi ea ce i se pare că merge, pentru că altă o mulţime de concetăţeni de-ai mei cred în modelul ei de succes, în valorile ei sau pentru că văd în ea garanţia că preşedintele ţării rămâne la putere.
Dacă România e reprezentată de partidele ai căror lideri, precum Mircea Geoană şi Crin Antonescu, îi ţin partea lui Becali nu pentru că ţin la el, ci pentru că aşa cred ei că pot ajunge la Cotroceni, eu nu mă bucur că sunt român, iar patria lor nu e şi a mea. [...]

[miril]

Un altfel de articol. Multumim, dl. Bacanu!

Numai din pasiune inverzeste stepa Petre Mihai Bacanu RL

"Exemplele" de plantat arbori nu rezolva decat in mica parte problema zonelor verzi. In plan mediatic, o actiune de genul "Romania prinde radacini" face bine, reprezinta totusi ceva. Mesajul este bun. Dincolo de aceasta, asistam la un fel de olimpiada, de cruciada, cum vreti sa-i ziceti, a impaduririlor. Unele sunt insa generate de interese electorale. Mai multi bani pe publicitate decat actiunile in sine. Plantatii suplimentare s-ar fi realizat daca banii cheltuiti pe placutele cu numele celui care a dat cu cazmaua s-ar


fi transformat in puieti pentru regenerarea zonelor verzi. Cu banii cheltuiti pe deplasarea demnitarilor la "plantari" s-ar fi realizat de zece ori mai mult. Daca duzinele de personalitati s-ar fi deplasat pe dealurile sucevene sau nemtene pe banii lor, n-ar fi nimic de zis, dar au cheltuit bani buni din cei publici, suficienti sa mai plantezi cateva zeci de hectare cu oameni platiti.



Nu poti fi solidar cu natura doar sa bati cu suita 500 km (cu toate costurile aferente, deh, ca pentru demnitari) si sa plantezi patru puieti de salcam. Costurile plantarilor cu voluntari sunt mult mai mari decat cu oameni platiti (eventual din zona somajului). Superaglomeratie la voluntariat. Demnitarii, cu sepcute verzi, se ingramadesc la plantat puieti si ies ca din intamplare in fata camerelor de luat vederi. Unii participa la impaduriri doar sa se vada la televizor. O doamna supermediatizata a plantat un puiet de salcam dupa ce a taiat 35 de arbori maturi in str. Chopin din Capitala. Un baron care a pus stapanire pe Insula Mare a Brailei a plantat si el un puiet, dupa ce, baiat destept, a ras paduri intregi. Ma mir ca n-a declarat ca ii place tot ce este verde. Poate ar trebui sa fie adusi la plantat si cei care au defrisat ilegal mii de hectare de padure.


Nu trebuie luata in deradere nici macar plantarea unui singur copacel. Orice plantare este importanta. N-am auzit ca macar una dintre persoanele care s-au perindat pe ecrane sa fi plantat in anonimat 100 de puieti intr-o zona arida sau chelita de drujbe. Un roman a plantat singur doua hectare cu salcam si n-a auzit nimeni de el. Asadar, mai putina fanfaronada, mai multa modestie. Redarea oxigenului inseamna o actiune masiva, ca cea din Triunghiul Nisipurilor. Vorbim adesea de doua, de cinci hectare. Ei bine, oamenii acestia, care n-au chemat televiziunile, au plantat 3.000 ha. Curand se va ajunge la 10.000 ha de padure, moment in care locuitorii din Triunghiul Nisipurilor nu vor mai avea grija lemnului. De ei n-a stiut nimeni, au impadurit in tacere. In nisip curat-curat, bun la nimic. si nu le-a pomenit nimeni de profunde trairi patriotice.


Cea mai mare realizare a inginerului Dan Popescu a fost sa-i convinga pe proprietarii de terenuri – sceptici si speriati ca li se ia pamantul – sa accepte impaduririle. Asa s-au injghebat primele perimetre de ameliorare, cum se numesc. Iar de aici, pasul pana la performanta n-a fost prea lung. Este pe cale sa mai coaguleze 12 comunitati de impaduriri (pentru 5.000 ha), ba sa le stranga intr-o federatie. Rezultatele impaduririi din 2006 s-au vazut si la Marsani, Cuculeanu sau Daneti. S-a stabilizat solul, s-a schimbat climatul, a reaparut vanatul mic. Si alti oameni s-au dedicat acestei actiuni, fara sa fie invitati la talk-show-uri – inginerii Gica Duta, Ciprian Pahontu, Dan Achim, Gheorghe Poenaru, Marian Manescu, sefii de asociatii Alexandru Dunoiu (Marsani), Ion Spiridon (Urzica), Constantin Spiridon (Daneti) si multi altii. Jurnalism de calitate, indreptat spre teme de interes, ar putea fi si invitarea inginerului Dan Popescu, sufletul actiunii din Triunghiul Nisipurilor, sa le povesteasca romanilor cum a reusit o astfel de performanta.



Si a celorlalti oameni care s-au dedicat transformarii Triunghiului Nisipurilor in zona verde. S-au "miscat", ca sa zic asa, si fara sa fie televizati. Ar putea sa le vorbeasca romanilor despre ce reprezinta apa de clestar in stepa Olteniei, de ce arborii prefera sa traiasca in masiv, ce inseamna prospetimea naturii. In stepa inmugurind a verde, in aceste locuri, in care atunci cand se starneste furtuna nu se mai vede om cu om, nisipul patrunde in fantani, acopera verdeturile din curti, inghite vegetatia, cata mai este, pune stapanire pe pamantul bun. Sa le spuna romanilor cum numai din pasiune inverzeste stepa. Marea impadurire au facut-o acesti oameni in tacere, fara televizari in direct si in reluari de zeci de ori. Experimentul Triunghiul Nisipurilor demonstreaza ca sunt posibile impaduriri la scara nationala, iar impadurirea zonelor desertificate, in special, sa fie legiferata de interes national.



Daca vrem impadurirea Romaniei (doua milioane de hectare degradate in urma defrisarilor irationale), plantarile trebuie sa se faca tot timpul anului, nu numai o luna toamna si alta primavara, adica sa se produca puietii in ghivece. Impadurirea Romaniei inseamna cam doua milioane de hectare. In ritmul de acum nu se poate finaliza mai devreme de 2035. Tot ce se planteaza astazi sa nu se taie noaptea in alte locuri, pentru ca s-ar pierde "radacini". Sa nu ne rada in nas cei care isi spun pentru ei: nu puteti voi planta cat putem noi taia. Sunetul drujbei se aude strident intr-o tara de dezradacinati. Nu-i aud nici macar cei care se duc la padure, fac gratare si beau bere.

[miril]

Zona 3,14-ti isi da cu parerea sau despre marlania ubicuitara a Miticului de varsta (mai) frageda:

http://www.cotidianul.ro/baietii_si_fetele_de_dorobanti_contraataca_mitocan i_si_curve_sunt_peste_tot_e_o_mani****re_a_maselor-80070.html

[miril]

De acord cu Mircea, de data acesta:

Să ieşim din laşitate! Mircea Cartarescu EvZ

Mircea Cărtărescu: "Dacă nu strigăm acum, odată cu zecile de mii de tineri din Chişinău, că Moldova e românească, vom pierde această ţară nefericită, îi vom condamna pe aceşti oameni tineri la disperare perpetuă."

Dacă te-ai lua după agenţiile de presă din toată lumea, la Chişinău e primăvară şi copăceii au înflorit mirific. Totul e-n ordine, au fost alegeri, au câştigat comuniştii, preşedintele Voronin e, mai departe, garantul democraţiei şi legalităţii în mica, dar brava republică Moldova. Fiindcă în lume se întâmplă sau nu se întâmplă ceva doar în funcţie de interesele marilor puteri. La Chişinău nu se întâmplă zilele acestea nimic pentru că Rusia nu vrea să se întâmple şi pentru că UE şi USA nu vor să supere Rusia.

Ce vedem la televizor, şi nu ceea ce realmente se petrece, ni se vinde drept realitate. În fosta Iugoslavie s-a întâmplat ceva, de asemenea se întâmplă lucruri în Iran sau în Afganistan. În Coreea de Nord e însă linişte şi pace. Acolo nu se petrec orori, nu se moare de foame, nu e torturat înspăimântător un popor de sclavi, cum probabil nu mai e altul pe Pământ. Unde sunt promotorii libertăţii şi ai democraţiei când vine vorba despre Coreea de Nord, gaura neagră a planetei?

Iar dacă laşitatea comunităţii internaţionale, aceeaşi care nu voia să-l supere pe Hitler până la război şi n-a vrut să-i supere pe ruşi cincizeci de ani după aceea, preferând să lase jumătate din omenire pradă totalitarismului, o priveşte pe ea, laşitatea românească ne priveşte pe noi toţi. Nu avem până acum, de aproape o săptămână de când e revoluţie la Chişinău, nicio reacţie oficială a autorităţilor române.

Ne e frică până şi de bănuiala că i-am sprijini în vreun fel pe „vandalii” şi „golanii” care au ieşit în stradă acolo. Nici dacă l-am avea mai departe preşedinte pe Iliescu nu s-ar fi lăsat o tăcere mai sinistră. Traian Băsescu ar fi trebuit să reacţioneze de mult, el care are între obiectivele principale în politica externă unificarea cu Moldova, el care a condamnat comunismul, el care e un temperamental şi, vreau să cred, un patriot.

Brusc, ne-am amintit că Moldova e un stat suveran, brusc ne-am adus aminte de legalitate şi de democraţie. Brusc, am uitat de drepturile omului şi de îndatoririle noastre de fraţi mai mari ai românilor de peste Prut. Nu ne-au tulburat nici abuzurile strigătoare la cer ale regimului lui Voronin: vizele pentru cetăţenii români, expulzările de diplomaţi români, ne-au deranjat doar (în loc să ne onoreze) acuzaţiile că suntem în spatele evenimentelor din Chişinău. Măcar de-am fi fost! Aş fi fost acum recunoscător politicienilor români.

Mediile de la noi s-au întrecut să ne arate imagini ale revoluţiei moldovene, dar ca pe nişte ştiri „hot”, la concurenţă cu arestarea unor derbedei şi cu nişte zvonuri tâmpite. Niciun pic de solidaritate cu tinerii care, acum, luptă pentru dreptul la viaţă şi la viitor în Chişinău. Singura excepţie a fost „Naşul”, emisiunea lui Radu Moraru, jurnalist care de câtva timp a crescut mult în ochii mei. Din tot ce-am văzut în ultimele zile la televizor, e singura emisiune care-a militat ardent şi decent totodată pentru solidarizarea noastră cu studenţii basarabeni.

Aş vrea să convenim din nou asupra unor lucruri simple: Moldova nu e pentru noi un stat oarecare, nu e Letonia sau Gruzia (deşi o mişcare de eliberare de un regim tiranic şi, potenţial, totalitar ar trebui sprijinită oriunde). Moldova e românească, poporul ei vorbeşte oficial limba română, România e pentru ei o patrie-mamă.

Dorinţa de reunificare a României cu Moldova nu e un amestec în treburile interne ale unui stat, e o dorinţă legitimă şi reciprocă. Unirea ar fi trebuit înfăptuită de mult, din primii ani de după Revoluţie, când unificarea Germaniei ar fi servit drept precedent şi model. Nimeni nu s-ar fi opus atunci, când Rusia era la pământ, unificării celor două state române. Atunci, un regim rusofil, al lui Iliescu şi-al FSN-ului, au împiedicat cursul natural al evenimentelor. Nici regimul Constantinescu n-a făcut-o, din aceeaşi impotenţă generalizată care l-a caracterizat. De aceea mi-am pus atâtea speranţe în Băsescu şi în Convenţia Democratică.

Băsescu a condamnat comunismul ca sistem politic criminal. Era cazul să-l condamne mai ales în Republica Moldova, unde el e practicat pe faţă şi unde a nenorocit timp de douăzeci de ani o ţară şi un popor. Cum putem tolera noi, care-am trecut printr-o revoluţie, un guvern comunist peste Prut? Iar acum, când oamenii tineri se revoltă împotriva acestui regim criminal, cum putem bâigui mai departe scuze diplomatice despre respectul suveranităţii şi despre neamestecul în treburile interne? Dar să ne amestecăm o dată naibii, să arătăm o dată că îi vrem pe moldoveni! Avem în fine o oportunitate cât roata carului – poate următoarea va veni după cincizeci de ani.

Dacă nu strigăm acum, odată cu zecile de mii de tineri din Chişinău, că Moldova e românească, vom pierde această ţară nefericită, îi vom condamna pe aceşti oameni tineri la disperare perpetuă.

Aştept de la autorităţile române şi de la fiecare dintre noi să ieşim din laşitatea asta josnică şi să arătăm că ne pasă.

[miril]

O anume istorie in cifre, pentru majori. 69.

http://www.descopera.ro/cultura/4181137-a-69-a-arta

[Bancaru]

La doctor cu noi!

April 9th, 2009 | Radu Cosaşu

Marţi seară, în minutul 89, cînd Mariano a egalat pe Old Trafford, după ce aveam 2-1 în minutul 85, la pasa genială a lui Rooney către Tevez, ni s-a propus nouă, fanilor lui Manchester, să ne ducem la doctor; sînt gata să o fac, deşi nu ştiu la ce doctor - generalist sau de nervi. Credeam că sîntem deplin sănătoşi după ce o bătuserăm pe Aston Villa cu golul lui Macheda în ultima secundă, un stop şi o răsucire care te pot face fericit pînă la adînci tinereţi. Merg la orice doctor, cu condiţia să vină şi fanii lui Liverpool, bătuţi acasă de Chelsea, şi fanii lui Bayern, terminaţi într-o singură repriză de Barca, exact ca Lyonul, cu un neverosimil 4-0… Şi plus - chiar dacă jucăm în roni, fanii lui Dinamo, făcuţi marţi în zi de miercuri, la Craiova, plus fanii Stelei aflaţi într-un stadiu care cere de mult psihiatrul şi nu psihologul, plus fanii Rapidului printre care mă voi strecura şi eu, cel care scrisesem că băieţii au învins Oţelul în stil de campioană a României. Mă sperie gîndul că diagnosticul este clar şi cumplit: dumneata nu eşti sănătos fiincă vrei rezonabilitate şi invincibilitate în fotbalul care se joacă din trei în trei zile. Dacă a învins Rapidul, dumneata vrei ca Dinamo să bată Craiova? De ce?

În fapt, la zi, nu au de ce să meargă la doctor fanii Barcelonei şi ai Craiovei. Oricît ne-am feri să-i comparăm, da’ ce?, sîntem nebuni?, le putem da totuşi dreptul să strige şi să cînte “ole” fără a chema ambulanţele sau poliţia. Singura lor “problemă” - cum zic medicii lucizi, de-ţi vine să-i ucizi - este euforia. Nu ştiu cum e acolo, în Catalunya, dar la noi, în ţara oltenilor, boala e păcătoasă şi cam fără leac, mai ales cînd o fezandezi pe Dinamo cu două goluri ca acelea ale fiilor doamnei şi domnului Costea. Sigur că la primul gol, al lui Florin, te poţi întreba, strict la obiect, cum poate fi liber în careu pentru o foarfecă magistrală un înaintaş, în 2009? Dar am trecut peste asta din clipa cînd am citit ieri în Gazetă această declaraţie a aceluiaşi, la capătul unui acces de maximă şi îndreptăţită voioşie: “A, să nu uit, le cer scuze suporterilor echipei naţionale, pentru evoluţia mea din meciul cu Serbia”. Acest “A, să nu uit…” mi se pare că valorează cel puţin cît prima repriză cu Dinamo.

Şi acum, într-o secretă ordine de idei, permiteţi-mi să mă duc în Doctor Staicovici, să mai văd o dată Parcul cu Platani, de unde a fost evacuat şi aruncat în Liga a IV-a Progresul lui Ozon, Mateianu, Oaidă, Mafteuţă… Nu credeţi că ar trebui ţinut un minut de reculegere în etapa de azi, de mîine, de poimîine şi în vecii vecilor? Ar fi prea rezonabil?

[miril]

Domnul Quintus, la vorbitor!

http://www.adevarul.ro/articole/mircea-ionescu-quintus-ma-santajau-in-legatura-cu-activitatea-sotiei-mele.html

[miril]

Un mogul are cuvantul. "Capitalistul dracului!".

http://www.adevarul.ro/articole/criza-mingii-de-fotbal.html

[krapulax]

pofta buna!
suedezu-i frate cu rumanul!
lchf! acab!
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=269&cmd=articol&id=10410

[krapulax]

una mica din catzavencu

Am crezut că, pe măsură ce trece timpul, televiziunile vor judeca arestarea lui Gigi mai mult cu mintea şi mai puţin cu reversul. Am crezut prost: într-o seară, pe Antena 3 (unde m-am jurat să nu mai calc) era un titlu întins în josul ecranului, „82,6 români cred că arestarea e politică“. Hmmm! 82,6 români? Bănuiesc că unul dintre ei este piticul-porno, altfel nu-mi explic de unde o fi apărut zecimala.

[miril]

Romanika diviziei B. B de la... Ba, se pare ca am uitat ce am vrut sa zic!

Cei doi B: Barabas şi Becali Calin Hera EvZ

Călin Hera: "O veste bună de la tribunal, a zis fata care a transmis la Realitatea TV. Radia."

Gigi va merge să ia Lumină de la copiii săi şi de la soţia sa, a zis altcineva, în următoarea intervenţie. Eliberarea lui Gigi Becali e o decizie care face cinste Justiţiei române, clama, câteva minute mai târziu, o doamnă avocat în etate. Alţi deştepţi nevoie mare îi dădeau înainte cu prostii fără margini gen „sărbătorile trebuie făcute în familie”. Câtă bucurie că spiritul sărbătorilor a învins!

Există totuşi o legătură cu religia în ceea ce s-a întâmplat. În urmă cu fix 2009 ani, un alt borfaş era eliberat în uralele celor săraci cu duhul. Gigi Becali zice că a citit Biblia. „Barabas liber, Becali pe cruce!”, striga el, teatral, în urmă cu două zile. Justiţia română a ţinut însă să-l contrazică. Şi a pus semnul egal între Barabas şi Becali. Cei doi B care au bucurat prostimea.

Oare câţi oameni s-au bucurat într-adevăr că Gigi Becali a învins Justiţia? Pentru că, dacă mai avea cineva iluzii, îi dau o veste rea: Justiţia română rămâne ceea ce a fost - o glumă proastă. Oricât s-ar chinui să-şi facă treaba onest o mână de procurori şi judecători curajoşi, mesajul-axiomă transmis ieri de Tribunalul Bucureşti e acelaşi pe care îl ştiam deja: totul e degeaba! Am o veste şi pentru cei care se enervează acum: adevărul e că au fost dotaţi cu o doză uriaşă de inocenţă atunci când au fost trimişi să trăiască în această ţară. Pentru că doar inocenţă şi candoare înseamnă să ai încredere că în România se poate face dreptate. Privind la rece, lucrurile sunt clare: n-a existat niciun semn că Justiţia ar putea triumfa vreodată în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Au fost doar amăgiri, iluzii. La noi funcţionează perfect imunitatea borfaşilor.

Deci, Gigi Becali a fost eliberat. La a cincea cerere. Deci, dreptatea în România e o chestiune cantitativă, interpretabilă. Patru rânduri de judecători au spus că el trebuie ţinut în arest pentru că un individ care îşi asmute gealaţii asupra adversarilor, care ordonă răpiri şi sechestrări reprezintă un pericol social. Al cincilea rând de judecători, despre care surse bine informate spun că a fost unul special, care nu exista la planificarea iniţială a instanţei, a fost de altă părere. A interpretat altfel decât celelalte patru aceleaşi date ale problemei. A avut o revelaţie. Iertaţi-mă că sunt atât de naiv, inocent şi plin de candoare încât să resping vehement zvonurile potrivit cărora această „revelaţie” a fost una mare, foarte mare. Că, adică, ar fi avut foarte multe zerouri. Nu vreau „să bag fitile”, dar e un moment teribil. Relativizarea adevărului este mesajul cel mai periculos pe care îl putea transmite Justiţia română, în care oricum nu mai au încredere decât naivii.

E cinic ce spun, dar acum îmi aduc aminte de procurorul Cristian Panait, cel care şi-a pus capăt zilelor după ce a privit în faţă hidoşenia monstrului. Mi-a venit în minte procurorul Panait pentru că am avut încă o dată dovada că în România e stăpână legea. Mai precis, în România sunt stăpâne legile. Ale nesimţirii, ale prostului-gust, ale laşităţilor, ale complicităţilor, ale compromisului. Acum mai e una: legea lui Becali. Ce va urma? Sper că nu vreun nou caz „Panait”. În rest, pelerinajul de la celula lui Gigi se va muta din nou pe sticlă. Acum îmi dau seama că mai e un om fericit: ursul comunist Vladimir Voronin. Românii se întorc la jucăria Gigi.

[marianZ]

eu cred ca asta sa urmarit de la inceput .cat sa judecat la sec. 1 cererile ,ceilalti avocati au cumparat procurori si judecatori de la capitala .a fost un praf in ochii mascarada. si eu vad aceiasi legatura intre gigi si barabas ,cei din fotbal se bucura deoareca cred ca au scapat. EROARE doar sa amanat.dinamo a primit deja un semn ca sa recunoasca toate jafurile pe care le-a facut, dar prosti nu l-au inteles . vai de mama lor sa vezi cand o sai loveasca. ce parere aveti despre explicatile lui mitica puscarie [despre scandarile dinamoviste ] ?

[miril]

Sa nu uitam. Doua ipostaze.

http://www.adevarul.ro/articole/un-an-fara-monica.html

http://www.adevarul.ro/articole/pastele-la-bradiceni.html

[krapulax]

dorulet buşcu e foarte rău cu bkl. numai în cotidianul:

Te-ai fi aşteptat ca martiriul de la beci să lase urme mai lungi, aşa cum promitea figura trasă şi eliberată a unui Gigi spăşit. Aiurea! La câteva ceasuri de la slobozenie, ţinerea de minte - ia-o de unde nu-i! Sub camerele tv, Becali a redevenit ştiuca elementară cu creierul mic şi s-a repezit, la fel de îmbăţoşat şi amnezic, pe inamici. I-a ameninţat, pe rând, pe toţi. La început voalat, dar, pe măsură ce memoria dureroasă îl lăsa cu totul, a dat-o pe faţă. Cuminţirea pe care orice şoc penitenciar o aşteaptă s-a ratat ca un penalty bătut de Bănel. Gigi a redevenit el însuşi, cu atât mai exact cu cât zilele au trecut, iar azi, dacă deschizi un canal tv sau altul, vei vedea un Becali complet neatins de puşcărie. Aşa încât, dacă vă amintiţi cumva să vă puneţi întrebarea: ,,Ce a învăţat Becali din arest?“, răspunsul e unul singur: nimic. Şi nu din cauză că egalul lui Hristos ar fi simţit în vreun fel, în Vinerea Mare a izbăvirii, preferinţa divină. Ci pentru că asemenea îndreptare de caracter nu încape în memoria mică, pe care Dumnezeu-Tatăl, sau sfinţii de serviciu, o repartizează speciilor mai simple.

[Bancaru]

Am vazut si eu putin aseara la realitatea cum direct de la vila din Pipera Becali facea tot soiul de declaratii cu bere-n nas. Era beat probabil. L-au confruntat astia cu o femeie magistrat, una fardata strident si oribil, careia razboinicul i-a spus ca exista un singur judecator, Dumnezeu Tatal, care ii vede pe toti. Iar cei care l-au eliberat, judecatorii adica, viata lunga si fericire vor avea. Iar cei care l-au incarcerart cu boala si nenorocul se vor lupta. La final a precizat ca nu blesteama, ca asa crede el.

[miril]

Ce om...pios! Cu frica de Dumnezeu.

[miril]

Altfel de interviuri, altfel de intervievati:

http://www.libertatea.ro/stire/nu-umblu-cu-bani-la-mine-237945.html

http://www.gandul.info/actualitatea/victor-rebengiuc-le-pune-romanilor-un-diagnostic-nemilos-nemancati-si-pomanagii.html?3927;4242389

[miril]

Cum gandeste un mogul:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/849689/La-inceputul-anilor-90-Iliescu-era-mult-mai-decent-decat-este-Basescu/

[Bancaru]

Mie nu imi merge pagina Evenimentul Zilei. Ce naiba scrie acolo?

[miril]

„La începutul anilor ’90, Iliescu era mult mai decent decât este Băsescu” Ioana Lupea EvZ

Dinu Patriciu crede că modelul „Băsescunu mai are succes pentru că românii au nevoie de ieşirea politicii din viaţa lor.

„În ultimii patru ani s-a consumat multă energie într-un conflict creat şi întreţinut de preşedinte din motive de imagine. Iar guvernul PNL, ca şi altele dinaintea lui, nu a avut forţa de a schimba complet sistemul administrativ. Cheltuim 6, 7 miliarde de euro în plus faţă de cât ar fi normal în administraţie şi avem de cinci ori mai mulţi birocraţi faţă de nevoi. Soluţia nu este reducerea cu 5%-10% a personalului, ci descentralizarea, dereglementarea, debirocratizarea", este de părere liberalul.

V-aţi gândit să candidaţi la preşedinţie?
Nu. Mulţi oameni m-au întrebat şi m-au îndemnat, dar iubesc prea mult ceea ce fac. Când joci în Liga Campionilor nu te întorci în Divizia B.

Preşedinţia României este Divizia B?
Da. Asta este diferenţa între afaceri si politică, între a fi liber şi a fi servitor într-o funcţie publică.

Se spune că nu aveţi talent la politică, nici fler.
Cred că mi-am trasat destinul politic în 1990, când am spus că trebuie tăiată coada câinelui dintr- o dată. Un om cu astfel de păreri nu poate aspira la votul po****r.

Este adevărat că, după alegeri, l-aţi sfătuit pe Tăriceanu să renunţe, în negocierile cu PSD, la condiţia de a fi el premier?
Da.

Şi că l-aţi sfătuit să renunţe la candidatura la şefia PNL.
Nu, i-am spus că ar fi mai bine pentru el şi pentru partid.

Crin Antonescu are şanse să-l bată pe Traian Băsescu?
Da, e un nou tip de politician.

De ce între modelul Băsescu şi modelul Antonescu oamenii l-ar prefera pe cel de-al doilea?
Cred că oamenii au nevoie de siguranţă, de un mediu stabil. Au nevoie de inexistenţa politicii, de ieşirea politicii din viaţa lor, să fie lăsaţi în pace.

Mircea Geoană conduce un partid aflat la guvernare, e un context favorabil să-l bată pe Băsescu?
Nu.

Cu Sorin Oprescu aţi vorbit despre candidatura la preşedinţie?
În treacăt, da. Dar nu cred că ar face bine atâta vreme cât a promis că va rămâne şi că va face treabă.

Sunteţi apropiat de Casa Regală.
Sunt onorat de prietenia pe care familia regală mi-a arătat-o. Este unul dintre simbolurile de care avem nevoie. Sunt monarhist, cred într-un stat în care şeful lui are rol de reprezentare. Dar nu a venit timpul să discutăm despre asta.

În vizitele dv. la palat, i-aţi spus vreodată principelui Radu ceva care să-l încurajeze să candideze?
Nu, dimpotrivă.

Va lua din potenţialele voturi ale lui Crin Antonescu. Îl pune pe acesta într-o situaţie dificilă?
Îl pune în situaţia dificilă de a fi pe locul doi. În turul al doilea toate aceste voturi se pot mobiliza pentru o Românie care îndepărtează pericolul unei dictaturi.

Pe ce vă bazaţi când vorbiţi despre potenţialul de dictator al preşedintelui?
Pe tot ce s-a întâmplat în ultimii cinci ani: revigorarea serviciilor secrete, golănia din politică, guvernarea prin televizor, un sistem judiciar deformat de justiţia făcută pe televizor.

În spatele trustului lui Voiculescu nu se află Băsescu. Politica prin televizor o practică toţi.
Ea s-a înstăpânit în ultimii 5 ani şi acesta este unul dintre reproşurile pe care le fac actualului preşedinte. Când încerci să exalţi ce este mai urât în oameni, ajungi victima propriei strategii. De aceea cred că nu are nicio şansă să fie, încă un mandat, preşedinte. Nu se poate construi nimic pe conflict şi pe ură.

Nu Ion Iliescu a exaltat ce este mai urât în oameni la începutul anilor ‘90?
La începutul anilor ‘90, Ion Iliescu era mult mai decent decât este Traian Băsescu. Avea un complex: dorea democraţia, dar aşa cum o înţelegea el.

Mineriadele nu sunt o expresie a decenţei!
Nu, sunt o expresie a sistemului care începuse să se reformeze. Nu cred că el a dat vreun ordin, cred că sistemul s-a mobilizat. Am dovezi că a fost aşa.

Pentru că v-a spus Ion Iliescu?
Am văzut cu ochii mei. Când îmi voi scrie memoriile, voi povesti.

Aţi stâns în jurul dv. oameni care au resentimente faţă de Băsescu, cărora actualul preşedinte le-a marcat evoluţia.
Şi mie mi-a marcat evoluţia.

Să fie şi resentiment în atitudinea dv.?
Nu este resentiment, e un personaj pe care-l privesc cu milă. Şi nu ştiu mulţi oameni în jurul meu cu resentimente faţă de Băsescu.

Petre Roman.
Din câte îl cunosc pe Petre, el este un om echilibrat şi mult prea sensibil ca să aibă resentimente.

Adrian Năstase.
Este adversarul principal al lui Băsescu şi-şi continuă trânta cu el. Cel agresat este Adrian Năstase. Să descoperi doar termopane după atâţia ani de anchetă...

Procurorii îşi fac dosarele pe bază de dovezi.
N-au găsit nici măcar pe termopane. Este tipul de hărţuială la care s-a ajuns în România din cauza deformării mediului politic din ultimii 5 ani.

Vă supără apelativul mogul?
L-am privit cu ironie.

Şi datorită statului sunteţi un prosper om de afaceri.
Niciodată nu am profitat de pe urma statului, nu am avut decât piedici, controale, prezumţie de vinovăţie. Am cumpărat prin licitaţie, la preţul pieţei, am restucturat şi am adăugat valoare. Nu fiarele produc valoare, ci oamenii şi calitatea managementului. Mi s-a întâmplat să cumpăr relativ ieftin, dacă compari cu preţul de peste cinci ani. Am cumpărat cea mai scumpă rafinărie din sud-estul Europei, prin comparaţie cu tranzacţii similare din aceeaşi perioadă.

Cât de implicat sunteţi în afacerea Sterling, concesionarea acelui perimetru din Marea Neagră?
Nici o implicare.

Contractul cu Sterling va fi probabil reziliat.
E o trăsnaie care ne va face mari deservicii ca imagine şi ca investiţii în domeniul cercetării potenţialului de resurse naturale. Rezervele acelea reprezintă doar 3% din consumul României pe următorii 10 ani. S-a exagerat şi s-a minţit, singurul rezultat fiind stricarea imaginii unor oameni. Unul sunt eu.

Oamenii de afaceri influenţează politicul?
Influenţează în sensul cel mai bun deoarece interesele lor nu sunt diferite de ale angajaţilor şi consumatorilor. Şi ei sunt o parte a societăţii pe care statul ar trebui să o reprezinte cu umilinţă şi supunere.

Omul de afaceri urmăreşte un profit.
Este interesat şi de mediul în care-şi face afacerea. Din păcate, unul dintre marile handicapuri ale societăţii sunt zidurile pe care le-am ridicat între elita politică, cea intelectuală şi cea economică. Suntem tembeli punând stănoage între mediul de afaceri şi politică. Mi-am dat demisia din parlament când a fost introdusă incompatibilitatea. Nu m-am ascuns după nepoţi, mătuşi, eram şi prea corpolent ca să încap în spatele unei fantome. Nici nu mi-a trecut prin cap, deşi cred că legea incompatibilităţilor e o prostie monumentală. Dacă vrem să introducem moralitatea în societate o putem face prin reglementarea conflictului de interese, nu prin limitarea libertăţilor civile prin incompatibilităţi. Care fac şi mai netransparentă relaţia dintre afaceri şi politică. Dv., presa, vorbiţi despre capitalismul de cumetrie, dar el nu mai reprezintă decât aproximativ 10%. Mai există doar la contractele cu statul şi se vede la asfaltări. E aberant ca 1,20 metri de şosea modernizată să coste cât un apartament. "

"Traian Băsescu este un personaj pe care-l privesc cu milă."
- Dinu Patriciu, om de afaceri, PNL

TEORIE. Dinu Patriciu, în redacţia EVZ, vorbind despre informaţie în economia de piaţă

DESPRE GUVERNE ŞI CRIZĂ

„Suntem o barcă fără cârmaci. Tembelismul guvernamental e o constantă a politicii româneşti în ultimele două decenii.”

„Cursul de schimb nu va putea fi susţinut. Probabil, în a doua jumătate a anului, vom avea un curs de 4,7 sau 4,8 lei pe un euro.”

„România ar fi avut nevoie de o comisie monetară. Ne jucăm cu o monedă flexibilă, în vremuri de volatilitate maximă a pieţei.”

„Suntem mult mai mult legaţi de Europa decât de Statele Unite. În Europa, criza va trece mai greu, iar în Europa de Est va trece foarte greu.”

ELOGIU PIEŢEI

„Oamenii fug de iadul fiscal. Nu se cheamă evaziune, ci optimizare fiscală”

Dacă Traian Băsescu va fi învins, PNL va intra în guvern?
Nu este important ca entitatea PNL să ajungă la guvernare, ci ca ţara să fie guvernată după metode liberale. Ne aflăm în prima fază a crizei, e vital să-i ştim antidoturile concrete şi nu vorbite.

A găsit Emil Boc antidoturile?
Din păcate, nu există nicio măsură anticriză, niciun program anticriză. Suntem o barcă fără cârmaci. Tembelismul guvernamental e o constantă a politicii în ultimele două decenii.

Includeţi aici şi guvernul PNL?
Categoric da. Tembelismul ăsta s-a manifestat într-o mai mică sau o mai mare măsură, tot timpul pentru că politicienii au fost prizonierii birocraţiei care s-a înmulţit, din 1990, de patru ori. S-a întâmplat un fenomen: cele trei piramide de putere din timpul comunismului, a partidului, a administraţiei şi a Securităţii, s-au transformat într-una singură şi ne-am trezit cu un număr enorm de oameni care administrează veniturile şi cheltuielile bugetare. N-am ştiut să-l reducem.

N-au ştiut sau n-au avut curaj să o facă din motive electorale?
Informaţia filtrată prin aparatul birocraţiei, mai ales atunci când birocraţia a învăţat să-şi justifice cheltuielile, te rupe de realitate.

Inclusiv pe vremea guvernului Tăriceanu.
Da, şi asta a fost o mare greşeală. V-am explicat de ce. În ultimii patru ani s-a consumat multă energie într-un conflict creat şi întreţinut de preşedinte din motive de imagine. Iar guvernul PNL, ca şi altele dinaintea lui, nu a avut forţa de a schimba complet sistemul administrativ. Cheltuim 6, 7 miliarde de euro în plus faţă de cât ar fi normal în administraţie şi avem de cinci ori mai mulţi birocraţi faţă de nevoi. Soluţia nu este reducerea cu 5%-10% a personalului, ci descentralizarea, dere glementarea, debirocratizarea. Ar reduce cu patru cincimi po****ţia ocupată în administraţie. Guvernul Tăriceanu poate fi definit printr-un lucru pe care istoria îl va reţine: creşterea produsului intern brut de la 59 de miliarde de dolari în 2004 la 193 de miliarde de dolari, la plecarea cabinetului.

Sunteţi împotriva acordului cu FMI.
Sunt şi îi vom trăi efectele. Creditul va fi plătit scump, se va reflecta în nivelul de trai. Politicienii vor inventa alte explicaţii pentru că oamenii o duc rău. Există două filosofii diferite de abordare a crizei: una de tip american, de stimulare a economiei prin creşterea consumului, şi cea de-a doua, care încearcă să păstreze echilibrele macroeconomice. În criză nu se poate, trebuie acceptate dezechilibrele temporare. Nu-i un păcat să ai un deficit de peste 10% dacă îl poţi finanţa. El s-ar putea finanţa fără împrumuturi înrobitoare de la FMI şi fără condiţionări care se pot dovedi un pat al lui Procust, ce ne împiedică să ne dezvoltăm.

Din ce bani va fi plătit împrumutul?
Din banii strânşi cu japca de la contribuabil. Mecanismele anticriză sunt altele, micşorarea fiscalităţii este unul dintre ele. Ar trebui să avem o taxă unică de 10%, TVA de 15%, ar trebui să echilibrăm bugetul prin reducerea cheltuielilor cu administraţia. Când ai peste 35% din produsul intern brut real neimpozitat, ai resurse să-ţi acoperi necesităţile. Dacă ar fi stabilă politic şi şi-ar crea o altă imagine, România ar putea fi o ţară cu rezerve neconsumate extraordinare.

La ce vă referiţi?
La ceea ce a mai rămas de privatizat.

Există păreri diferite despre trecerea la moneda europeană.
România ar fi avut nevoie de o comisie monetară care înseamnă o paritate fixă a monedei locale faţă de moneda de rezervă şi emisiune de monedă doar în măsura existenţei rezervelor. Acest sistem ar fi trebuit aplicat de ţări europene în tranziţie, inclusiv de România, pentru a elimina una dintre variabilele ecuaţiilor pe care le au de rezolvat oamenii de afaceri, riscul valutar. Continuăm să ne jucăm cu o monedă flexibilă, în vremuri de volatilitate maximă a pieţei. Trecerea la euro se face cu voie de la stăpânire, prin mecanismele integrării europene, şi asta durează. Dar se poate face şi prin decizie proprie, introducând sistemul de paritate fixă. N-ar fi decât o recunoaştere a realităţii: 75% din tranzacţiile din România se desfăşoară în euro sau în dolari. O singură discuţie: dacă moneda de rezervă să fie euro sau dolarul.

Aţi merge pe dolar?
Sunt foarte sceptic în privinţa viitorului euro, în raport cu dolarul, dar şi cu preţul materiilor prime care se stabileşte în dolari. Oricum, cursul de schimb nu va putea fi susţinut. Probabil în a doua jumătate a anului vom avea 4,7 sau 4,8 lei pe un euro.

Preşedintele SUA spunea, recent, că se văd semnele unei reveniri în economia americană.
În America, da, se află înaintea Europei în măsurile luate împotriva crizei. Bătrâna Europă este preocupată de obsesiile dezvoltate în ultimii 60 de ani cu privire la sistemele de protecţie socială, de stabilitate a sistemului financiar, de luptă împotriva inflaţiei, care e o fantasmă. E mai de stânga.

Sunteţi printre ultimii care mai cred în mecanismele naturale de reglare a economiei de piaţă.
Sunt printre cei mulţi care cred că nu piaţa este cauza crizei, ci statele care au devenit mai socialiste şi au încercat să stimuleze accesul la proprietate al unei clase mai sărace. O altă cauză este competiţia între state pentru atragerea de contribuabili. Sunt state care au avut succes, au ştiut să-şi limiteze rolul, să folosească eficient banul public şi altele, cu mentalitate feudală, care au încercat să-şi păstreze contribuabilii prin măsuri coercitive. De aici lupta donquijotescă îm potriva paradisurilor fiscale. Da că există paradis, există şi iad. Oamenii fug de iadul fiscal. Nu se cheamă evaziune, ci optimizare fiscală. Americanii au înţeles asta.

Şi SUA au cerut reglementarea paradisurilor fiscale.
La o cu totul altă intensitate decât demagogi de prin Europa şi pornind de la un cu totul alt sistem fiscal. A doua cauză a crizei este conflictul dintre state şi corporaţiile care au devenit mai mari ca şi cifră de afaceri decât PIB-ul majorităţii statelor din lume. În această luptă dintre optimizarea fiscală şi state apar negocierea, dar şi conflictul. Lumea îşi schimbă centrul de greutate. Pacificul polarizează activităţile economice ale planetei. Nu vreau să fiu atât de cinic precum Kissinger ca să spun că Europa devine un muzeu, dar nu-i departe.

Semnele de revigorare din SUA nu sunt veşti bune şi pentru noi?
Nu, pentru că noi suntem mult mai mult legaţi de Europa. În Europa va trece mai greu, iar în Europa de Est va trece foarte greu.

PREVIZIUNI

„Nu cred în viitorul televiziunii”

De ce faceţi presă în timp de criză ?
Este o provocare pe care mi-am dorit-o foarte mult. Cred că industria presei din România este neconsolidată, imatură şi e un domeniu în care modelul este necesar.

Ziarele dv. vor deveni modele?
Nu ziarele, afacerea în sine. Conţinutul lor depinde de calitatea şi etica jurnaliştilor, nu de patron.

Publicaţiile dv. vor reflecta campaniile electorale de anul acesta. Anul trecut „Adevărul” s-a recuzat.
E o strategie şi o înţelegere pe care am făcut-o cu conducerea editorială a ziarului, constatând că doar 4% din cititori sunt preocupaţi de politică şi doar 0,4% citesc editorialele. În funcţie de ponderea pe care cititorul o acordă, vom avea şi informaţii politice.

Nu poţi să excluzi politica, oamenii au nevoie de informaţii pentru a alege în cunoştinţă de cauză.
Ba poţi, am demonstrat că se poate şi tirajul creşte. De aceea „Evenimentul zilei” - şi vă spun cu toată politeţea - se află pe un drum greşit: prea multă politică.

Vi se pare firesc ca un cetăţean care abia a ieşit din comunism, din tranziţie şi intră într-o criză economică să fie lipsit de informaţie politică relevantă?
Are nevoie de informaţie, dar nu de datul cu părerea şi aflatul în treabă.

Nu are discernământ să facă diferenţa între informaţie şi opinie?
Ba are şi de aceea nu citeşte politică.

Presupunând că întreaga presă ar lua aceeaşi decizie, nu credeţi că ar fi în detrimentul cetăţeanului?
Cred că va dispărea o parte din isteria din jurul politicii. Nu este informaţie să spui cine cu cine s-a cuplat, cine cu cine a stat de vorbă la nu ştiu ce restaurant.

Poate deveni relevant.
Nu, niciodată, e bărfă şi tacla. Informaţiile politice din ziare se bazează pe teoria conspiraţiei. Dacă doi oameni s-au văzut, atunci cu siguranţă au pus ceva la cale împotriva celui de-al treilea.

Mai vreţi să cumpăraţi o televiziune?
Nu cred în viitorul televiziunii. Cred în sinergia dintre internet şi presa scrisă, ultima ca fabrică de conţinut. Într-un an, doi, oamenii îşi vor putea crea propriile programe video acasă, în reţele interactive, şi atunci canalele de distribuţie vor muri.

Regăsiţi interesele patronilor la posturile TV?
La unele dintre ele, da.

Vă interesează să vă reparaţi imaginea publică?
Mă intersează să spun ce am de spus.

[Bancaru]

Misto! Parerea mea e ca ar face fata mai bine decat Basescu. Dar Basescu e po****r.

[trejo]

Nutzy - Spaima Puţii
Autor: Cornel Nistorescu
Data: 30 apr 2009
Figura bălaie cu privire de viţică muşcată de muscă a intrat repede în cultura urbană. Ba chiar şi în subconştientul tractoriştilor trimişi de criză pe la căsuţele lor modeste de la ţară, dotate cu antene de satelit şi cu bidoane de trăscău. Românul curios, bârfitor sau obsedat sexual deschide televizorul şi butonează.
Pe cel mult al treilea canal, dă de Nutzy! Vale adâncă între ţâţe, ruj întins cu şpaclu, poşetă scumpă, pantof cu toc, picior peste picior (dar numai până în zona în care nu se zăresc şunculiţele), ce mai, vedeta şi dinamita naţiunii! Cultă foc, bogată cum puţini mai sunt în tranziţie, Nutzy S. P. schimbă maşinile albe şi scumpe, Merţ şi Audi şi altele din clasa premium, cum schimbă farmacistele chiloţii.
O pereche pe zi! Pentru o fată plecată singură din Căcănaţii-Afumaţi este o mare performanţă. Chiar un succes story! Nutzy S. P. este leşinată după putere. A comandat cele mai scumpe, groase şi sofisticate cărţi din lume, din care să înveţe oarece teorie politică. Ştiţi cum le-a parcurs? A pasat pachetul nedesfăcut unei surate şi i-a zis: “Citeşte şi zi-mi şi mie ce este mai folositor şi mai interesant!” “Şi ce vrei să îţi fişez din ele?” “Cum să mă afirm şi cum să încalec puterea! Da’, mai ales, cum să ajung prima femeie preşedintă”, ar fi răspuns poreclita Spaima Puţii.
“Da, iubito, dar pentru asta îţi mai trebuie şi cultură politică şi charismă!” “Hai sictir”, ar fi zis înfometata de sex şi politică. “Curul meu ţine loc şi de cultură, şi de charismă! Şi banii nu-s o problemă! Pe vremuri de-astea numai curvele se plâng de cash!” Nutzy are tupeu. Face priviri curgătoare către toţi care trădează agitaţie în pantaloni, e moartă după Louis Vuiton, Channel şi micul ecran. Şi ştie bine un lucru: să dai bine la bizon şi să apari peste tot. Poţi să zici ce-ţi trece prin curtea vecină! De exemplu, ea a lansat cu mare dezinvoltură, în mare vogă: “Să mutăm capitala României în Delta Dunării!” A fost prima ei mare iniţiativă turistică şi politică.
Halim peşte proaspăt, luăm fosforul de la sursă şi-i ducem pe toţi ambasadorii într-un turism obligatoriu. Îi chemăm la recepţii şi la consultări diplomatice! Valorificăm complex o bogăţie naturală a ţării noastre, vin şi şefii de state la pescuit, tragem picnicuri în stuf şi câte altele. Pe deasupra, scăpăm de asfaltatul străzilor din Bucureşti. Acolo, toată lumea circulă cu barca! Ideea e super, pentru că nu ne mai trebuie nici bani să terminăm autostrada până la mare. O luăm cu barca pe canale şi pe urmă, cătinel - cătinel, pe lângă plaje, până la Mamaia.
Partidul care o susţine pe Nutzy - Spaima Puţii (trebuie precizat că doamnele n-au niciun motiv de sfială sau de teamă, porecla duduii referindu-se pentru performanţă doar la organul sexual masculin) a şi trecut propunerea sa între proiectele urgente ale viitorului program de guvernare. Nutzy a lansat şi marea soluţie pentru ieşirea din criză. “Declarăm litoralul românesc zonă liberă de taxe (adică fără TVA şi impozite) şi deschidem cazinouri şi bordeluri de lux. În trei ani ne echilibrăm bugetul şi reducem datoria externă.
Numai eu singură scot banii pentru terminarea autostrăzii Bechtel!” Nutzy - Spaima Puţii (pe cărţile sale de vizită scrie Nutzy - Spaima Putzy - consilier cu probleme de salvare naţională) mai are puţin şi va prelua frâul destinelor noastre atât de derutate de criza economico-financiară şi morală. :lol:

[Bancaru]

Trejo, ce cuvinte sunt astea pe un forum citit de copii si parinti amestacati? Puţii? Vaaaaaaaaaaai... Ia uite, cur !! Ţâţe !! Asta e culmea.
Articolul asta s-ar putea sa il coste putin pe Nistorescu. Imi aduce aminte de ala al lui Cristoiu in care zicea ca pe madam Adamesteanu nici un marinar statut nu ar "iubi-o". Nu stiu ce vrea Gabriela Adamesteanu si ce l-a determinat pe Cristoiu sa scrie asta, dar Elena Udrea e bivolita rau.

[krapulax]

dinule, patriciule, ar trebui să aibă şi anti-băsescianismul limitele lui, măi tată măi


părerea mia

[krapulax]

Am citit ceva mai devreme un interviu cu Dinu Patriciu apărut în EVZ. Politică, afaceri, mass media etc.
În Dinu Patriciu vorbesc cel puţin două persoane. Una care-l urăşte pe Băsescu, obsedată. Şi care din acest motiv l-ar găsi şi pe dracul mai bun ca preşedinte al României. Obsesia anti-Băsescu îl macină în atît de mare măsură încît, după părerea mea, îi alterează puterea de observaţie şi analiza. Pentru cineva cu orgoliul lui Patriciu această ură e pînă la un punct de înţeles. Cînd eşti convins că ai fost băgat la puşcărie din ordinul lui Băsescu e aproape cu neputinţă să-ţi mai faci ochi de cumătru cu el. Totuşi un om superior se străduieşte să se desprindă de ranchiuni şi de micimile cotidiene. Cea de-a doua persoană care vorbeşte în el e omul de afaceri inteligent, de un liberalism bine articulat, dar mai degrabă tradiţionalist, căruia i-au rămas destule în minte din cartea despre liberalism pe care a plagiat-o cu ani în urmă. Opiniile lui despre mersul afacerilor în ţară şi în lume, despre SUA şi Europa mi se par citabile, chiar dacă poţi să ai cu totul altă părere decît el. În sfîrşit, ar mai fi şi acel Dinu Patriciu al lucrurilor despre care evită să vorbească, deşi ar putea-o face – acţiunile sale de mecenat, pe care le-a început cu mulţi ani înainte de a fi ajuns unul dintre cei mai bogaţi oameni din România.

[Jerome LeBanner]

...(dar numai până în zona în care nu se zăresc şunculiţele ...


Nistorescule, sunt acri strugurii, ashai?

[Bancaru]

Eu cred ca obsesia e mai mare la Basescu decat la Patriciu. Eu ma uit si vad o isterie generalizata legata de Patriciu. El sponsorizeaza din umbra toate actiunile impotriva lui Basescu, a cumparat ziare numai ca sa se razboiasca cu Basescu, a pus prim ministri, a pus sefi de partid, a sponsorizat toate partidele cu exceptia PD, a furat petrolul tarii, vinde Romania, etc. Normal ca e greu sa il vezi pe Basescu spunand astea pentru ca mai tine si el la eticheta, in plus nu isi poate asuma raspunderea pentru toate idioteniile pe care le face. De aia are subordonati. Cred ca la banii lui ar fi putut face mai multe decat face. Eu asa as fi facut. Desi la nivel de teorie se poate incadra in acelasi gen de acuzatie, achizitionarea de rafinarii, si desi a facut mai multe rele decat Patriciu si il vedem in presa de mii de ori, despre Iacubov nu mai stim nimic. El e cu RAFO, pe partea lui Basescu. Daca il vad maine pe Basescu ca face o minune si tot nu il mai cred.
A mers si cu stanga si cu dreapta. A fost si cu minerii dar i-a si injurat. A fost cu Iliescu dar il besteleste acum. A fost ministru dar el nu a guvernat. A fost primar general dar nu a avut consiliu, deci nu e vina lui. Un derbedeu.

[miril]

...adica, un psihopat.

[miril]

Misto!

http://www.cotidianul.ro/politicieni_de_cartoon_network-84520.html

[abl]

Mircea, iti amintesti cand mizeria aia ghencista (fie-mi iertat pleonasmul) de Chioru spunea ca Nicolae Ceausescu nu a fost stelist? http://www.cotidianul.ro/staicu_cu_ceausescu_am_stat_la_masa_teleaga_ne_a_d at_case-84913.html

[miril]

Am citit si eu articolul si eram pe cale sa-l postez.

[marianZ]

multumesc

[miril]

Un articol interesant sub semnatura lui Plesu:

Paradoxuri româneşti Andrei Plesu Adevarul

Creşterea organică, cu rezultat conştient şi previzibil, continuitatea, consecvenţa, organizarea, tenacitatea – iată virtuţile care ne lipsesc

România e, în multe privinţe, o alcătuire paradoxală. De aceea e greu sistematizabilă, de aceea e greu de guvernat. Reuşim lucruri care, în mod normal, nu merg împreună. Reuşim de pildă, constatase deja Titu Maiorescu, să producem forme, pentru care ne lipseşte cu totul fondul. Aşa ceva nu e la îndemâna oricui. Şi ceea ce e spectaculos e că, una peste alta, ţara funcţionează, aşa paradoxală, aşa improbabilă cum este! Să dăm câteva exemple:

Una dintre neobişnuitele noastre reuşite este să avem un coeficient imens de poluare (în aer, în apă şi pe pământ), fără să avem o mare industrie. Industria noastră este sublimă, dar imperceptibilă altfel decât prin cantitatea de toxine pe care o emană. Ne otrăvim, aşadar, fără otravă sau, mai exact, obţinem otravă din te miri ce. O altă reuşită paradoxală: avem medici foarte buni şi spitale foarte proaste. E inexplicabil cum poţi avea medici de calibru, când mai tuturor le lipseşte instrumentarul necesar pentru a-şi face meseria onorabil. Şi totuşi şi-o fac. Medicul te salvează, „sistemul“ te omoară. Alt miracol: avem o mare concentrare de „atracţii turistice“ şi n-avem turism.

Turismul n-ar da rezultate la noi decât dacă s-ar generaliza un mod de teleportare a turiştilor, aşa încât ei să ajungă în faţa frumuseţilor patriei fără să aibă nevoie de drumuri, de hoteluri şi de servicii în general. Paradox colateral: suntem ospitalieri, dar umflăm grosolan nota de plată, pe baza ideii că „străinul“ trebuie jumulit. Mai departe: ne lăudăm cu elevi eminenţi, foarte bine calificaţi la felurite olimpiade internaţionale, dar ştim cu toţii că învăţământul autohton e în criză, că profesorii s-au descalificat, că şcolile sunt delabrate şi salariile sunt mici. Avem tradiţii agrare incontestabile, pământ fertil, mână de lucru, dar nu prea mai avem agricultură: mâncăm pâine turcească, fructe şi legume comunitare, iar carne şi produse din carne importăm din toată lumea. Suntem săraci, dar am umplut Bucureştiul de automobile pretenţioase, cârciumile sunt pline, călătorii români se înghesuie prin avioane trans-europene şi trans-atlantice cu bagaje de apocalipsă.

Suntem patrioţi, dar n-avem patriotism: adică nu ne preocupă grădinărirea limbii strămoşeşti, viitorul imediat şi concret al ţării, istoria ei, monumentele ei, instituţiile ei. Avem la chefuri romanţioase suspinuri naţionale, dar primul gând când ne amintim de ţărişoară e s-o delapidăm. Pe măsură ce avem elite mai puţine, dezvoltăm faţă de ele un dispreţ tot mai mare. Avem şomaj, dar muncim la negru, n-avem bani, dar ne descurcăm, suntem creştini, dar la câte un hram sau la câte o sărbătoare ortodoxă ne îmbulzim, ne ocărâm şi vociferăm ca o hoardă fără istorie şi fără credinţă.

Orice analiză a României contemporane (sau eterne?) se blochează, la un moment dat, în paradoxuri asemănătoare. Inventarul lor pare infinit. În rezumat, s-ar spune că ori avem evoluţii interminabile, care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifică prin nicio evoluţie. Ori drum fără ţintă, ori ţintă fără drum. Creşterea organică, cu rezultat conştient şi previzibil, continuitatea, consecvenţa, organizarea, tenacitatea – iată virtuţile care ne lipsesc. Dar ne descurcăm noi şi fără...

[Bancaru]

Mi-am adus aminte de o chestie, apropo de strainul care trebuie jumulit. Aveam o prietena (amica) iar tipa era la un moment dat combinata cu un strain. Si voiau sa se duca la mare si nu ii convenea ca pe el il taxau la alt tarif fiindca era strain. Va dati seama? Si totate se petreceau undeva prin 1999. In mod normal se mai puteau fofila numai ca el este negru. E ca in bancul ala cu spionul american prins de rusi - el vorbea rusa perfect, bea vodca la greu, nu mai stiu ce facea dar tot era prins. Si a intrebat cum se face ca mereu desconspirat. Si i-au spus ca ei nu au negri.

[Jerome LeBanner]

Pai da, cine a mai vazut negri in Uniunea Sovietica, mai ales sa cante asa strasnic la balalaica.

Paradoxurile scrise de Plesu cred ca se pot explica foarte simplu. este diferenta care exista la noi intre varfuri si ceea ce defineste CTP ca romanul standard mediu. Despre asta si despre articolul lui Plesu mai pot scrie inca 10 pagini, dar nu stiu daca este locul si momentul potrivit.

[miril]

Adica? Daca nici aici.... Atunci, unde?

[Bancaru]

Scrie, Jeroame, scrie. Zece pagini sa fie, dar faci posturi diferite ca sa maresti numarul aici. In rest nu ne intereseaza ce scrii. :D
Are dreptate Miril, unde ai vrea daca nu aici?

[Jerome LeBanner]

Una dintre neobişnuitele noastre reuşite este să avem un coeficient imens de poluare (în aer, în apă şi pe pământ), fără să avem o mare industrie. Industria noastră este sublimă, dar imperceptibilă altfel decât prin cantitatea de toxine pe care o emană. Ne otrăvim, aşadar, fără otravă sau, mai exact, obţinem otravă din te miri ce. O altă reuşită paradoxală: avem medici foarte buni şi spitale foarte proaste. E inexplicabil cum poţi avea medici de calibru, când mai tuturor le lipseşte instrumentarul necesar pentru a-şi face meseria onorabil. Şi totuşi şi-o fac. Medicul te salvează, „sistemul“ te omoară. Alt miracol: avem o mare concentrare de „atracţii turistice“ şi n-avem turism.
Turismul n-ar da rezultate la noi decât dacă s-ar generaliza un mod de teleportare a turiştilor, aşa încât ei să ajungă în faţa frumuseţilor patriei fără să aibă nevoie de drumuri, de hoteluri şi de servicii în general. Paradox colateral: suntem ospitalieri, dar umflăm grosolan nota de plată, pe baza ideii că „străinul“ trebuie jumulit. Mai departe: ne lăudăm cu elevi eminenţi, foarte bine calificaţi la felurite olimpiade internaţionale, dar ştim cu toţii că învăţământul autohton e în criză, că profesorii s-au descalificat, că şcolile sunt delabrate şi salariile sunt mici. Avem tradiţii agrare incontestabile, pământ fertil, mână de lucru, dar nu prea mai avem agricultură: mâncăm pâine turcească, fructe şi legume comunitare, iar carne şi produse din carne importăm din toată lumea. Suntem săraci, dar am umplut Bucureştiul de automobile pretenţioase, cârciumile sunt pline, călătorii români se înghesuie prin avioane trans-europene şi trans-atlantice cu bagaje de apocalipsă.

Suntem patrioţi, dar n-avem patriotism: adică nu ne preocupă grădinărirea limbii strămoşeşti, viitorul imediat şi concret al ţării, istoria ei, monumentele ei, instituţiile ei. Avem la chefuri romanţioase suspinuri naţionale, dar primul gând când ne amintim de ţărişoară e s-o delapidăm. Pe măsură ce avem elite mai puţine, dezvoltăm faţă de ele un dispreţ tot mai mare. Avem şomaj, dar muncim la negru, n-avem bani, dar ne descurcăm, suntem creştini, dar la câte un hram sau la câte o sărbătoare ortodoxă ne îmbulzim, ne ocărâm şi vociferăm ca o hoardă fără istorie şi fără credinţă.

Orice analiză a României contemporane (sau eterne?) se blochează, la un moment dat, în paradoxuri asemănătoare. Inventarul lor pare infinit. În rezumat, s-ar spune că ori avem evoluţii interminabile, care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri care nu se justifică prin nicio evoluţie. Ori drum fără ţintă, ori ţintă fără drum. Creşterea organică, cu rezultat conştient şi previzibil, continuitatea, consecvenţa, organizarea, tenacitatea – iată virtuţile care ne lipsesc. Dar ne descurcăm noi şi fără...

ne lăudăm cu elevi eminenţi, foarte bine calificaţi la felurite olimpiade internaţionale, dar ştim cu toţii că învăţământul autohton e în criză, că profesorii s-au descalificat, că şcolile sunt delabrate şi salariile sunt mici

Cu asta vreau sa incep. cu faptul ca intre varfuri si romanul standard mediu este o diferenta uriasa. de ce? habar nam.
e corect sa spui ca romanii sunt hoti, murdari, mitocani, grobieni, amatori de manele, lasi, idioti, sau ar trebui sa spunem ca numai RSM este asa si ca noi, ceilalti :) nu suntem asa si ne delimitam de ei?

[Jerome LeBanner]

Alt miracol: avem o mare concentrare de „atracţii turistice“ şi n-avem turism.

Pai navem turism ca navem drumuri, aeroporturi s.a.m.d., adicatelea navem infrastructura. avem o tara atractiva, dar suntem ostili fatza de vizitatori. la scara mica, acelasi lucru se intampla cu capitala tarii. bucurestiul are foarte multe lucruri frumoase, dar este neprietenos cu turistii. daca vrei sa filmezi la Palatul Voievodal, ala de langa Hanul lui Manuc, tre sa platesti o taxa de 2EURO/MP expus. incredibil.
daca te duci sa faci poze la palatul victoria, mai ales acolo langa jandari, vin baietii frumos la tine si te iau la intrebari. degeaba le explici ca si la casa alba poti face poize din toate pozitiile, ti se explica ca situatia trebe raportata la sef (tii minte dialogul nostru pe PM, Bancaru?). daca ai vrea sa faci o vizita in grup la Palatul Sutu, cum procedezi? unde parchezi autocarul? sa zicem ca il parchezi undeva, cum te sincronizezi astfel incat, din momentul opririi in bulevard si pana urca ultimul turist, sa mearga totul atat de repede incat sa nu vina politistul la tine sau sa blochezi toata circulatia?

[Bancaru]

RSM? Ce e aia? Moldova. Se lauda cu elevi eminenti asa: uitati, din mizeria asta am scos genii. Vorba lu ala "din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi". Sau cum era? As adauga eu - din cand in cand, rar. Unde mai pui ca astia pleaca la americani. Ce invatamant? Nu vedeti cum se intra la liceu la noi in tara? Eu nu prea inteleg asta - media aritmetica a texzelor adunata cu media geneal ape ultimul an de gimnaziu impartit la doi, sau cam asa ceva. Pai nu e cel mia bun barometru examenul? Ce conteaza daca un elev in timpul orei se gandea la poezia lui Eminescu si nu era atent la ecuatia de 2 simpla? Daca la examen stie ala e. E desptept. La noi nu. Trebuie sa te faca sa cari la profesor sa ia vitelul note mari tot anul si sa aiba tezele prefecte. Ce pu** mea e asta teza cu subiect unic? Sa de a teze normale si sa ii lase sa dea examen. Sa stie ce e aia examen. Sa intre in atmosfera asta. Au 10 ani obnigatorii, dupa care de mila de sila mai fac inca 2, au terminat liceul si apoi se duc la facultate. Au ajuns sa existe universitati si in orase de 10 000 - 30 000 locuitori. Pai astia sunt sanatosi la cap? Avem cel mai mare numar de stdenti in raport cu numarul de absolventi de liceu. Pai daca si EBĂ a terminat facultatea...

[Bancaru]

Bai, Jeroame, scrie corect. Ca vad ca esti citit dar te faci ca ploua cu "navem". Ce naiba, te descalifici. Se vede ca o faci voit. Pacat.. Parerea mea.

Asa e cu pozele. Si cu transportul are Jerome dreptate. Eram la Museul Satului si venisera autocare cu turisti. Parchezi in maciuca acolo, ca nu ai unde. A si aparut caraliul si taia chitante. Alta data a pus soferul autobuzului masina pe trotuar. E clar ca nu mai ai pe unde sa treci, ba mi-a blocat si mie masina si eram cu fiica-mea, ceva mai micuta atunci. Si vara, cald afara. Oriunde te-ai duce e greu si cu pozele si cu parcajul.
Daca te duci in Downing Street 10, resedinta PM britanici, poti sa iti faci poze in prispa si in curul gol, nu te intreaba nimeni de sanatate. Daca esti rabdator poate sa iasa si PM in prag si nu te refuza iar daca o face e tare elegant. La noi te bestelesc bosorogii astia imbracati in bodyguard, pe care ii bate nevasta acasa si se razbuna pe tine ca ai aparat foto.

[Jerome LeBanner]

Am explicat odata pe un alt forum de ce scriu asa cum scriu. insa pt. a nu mai isca discutii inutile imi insusesc critica. fac o exceptie de aur, iu shud aprishieit.

Bancaru, treaba cu universitatile aparute ca ciupercile dupa ploaie cred ca este reactia unui complex. pe vremea lui ceausescu, eram penultimul loc in europa in ceea ce priveste procentajul de oameni cu diploma, doar albania era sub noi. lasa oamenii la scoala, asa cum e ea, imposibil sa nu dai, din bube, mucegaiuri si noroi, de un profesor care sa ii invete ceva, si nu ma refer neaparat la materia predata. Lasa-i acolo, ai prefera sa stea sa se drogheze sau sa sparga seminte pe ritmuri de manele in fataza blocului? ca si in oraselele alea de 10000-30000 de locuitori gasesti blocuri.

paranteza: vad ca si prietenul Radu Oltean, pe blog, ne impartaseste entuziasmul cu privire la fotografiatul pe domeniul public.

[Bancaru]

Il cunosti pe Radu Oltean?
Sa se duca la scoala decat la droguri sau la spart seminte dar partea proasta e ca pe astia trebuie sa ii platesti ca pentru studii superioare. Si nu numai ca ii platesti dar au si pretentii. Asta nu e bine.
Sunt de acord cu tine ca e parte a unui fenomen complex, dar la noi in loc sa se cearna, sa se imputineze si sa se faca mai pretentioase, se inmultesc. Fenomenul se acutizeaza.

[abl]

Daca te duci in Downing Street 10, resedinta PM britanici, poti sa iti faci poze in prispa si in curul gol, nu te intreaba nimeni de sanatate. Daca esti rabdator poate sa iasa si PM in prag si nu te refuza iar daca o face e tare elegant.
Eu am fost de peste 15 ori la Londra, ultima oara acum 3 saptamani. Pe Downing Street nu poti intra, e gard si dinspre Horse Guards, si din partea opusa. Eu am observat de multisor ca ai un talent fantastic in a te pretinde interesant, cult, umblat, dar pe viitor mi-as permite sa-ti sugerez sa te documentezi inainte de a posta. E penibil sa postezi asemenea aberatii. Vulgar esti oricum, nu e necesar sa-ti cizelezi vocabularul. Inainte de a pretinde altuia sa foloseasca cratimele cand posteaza aici, vezi-ti de barna din propriul ochi...

Dupa cum ti-am scris si la blogul tau acum un an, la retete nu ma pricep. Ramai la varza calita.

[miril]

Abl, nici tu nu ar trebui sa comentezi, ca mai sus, daca nu-l cunosti pe Bancaru. Sincer, Bancaru foloseste voit un limbaj vulgar, omul Bancaru, pe care-l cunosc bine, este o persoana sensibila, inteligenta dar satula de marlania de la noi, de aici si...exorcizarea, in rest se refera la poze si totul mi se pare o figura de stil, nimic altceva. Ovi, esti, oricand, bine venit, la noi, asa cum este si Jerome, dar interventia ta mi se pare "out of the blue". Blue nu de la Progresul. Discutia pe cratime este mai veche si Jerome o stie si nu se supara. Varza este mancarea mea preferata, mai ales iarna, iar Bancaru stie sa o gatesca. O zi buna, tuturor!

[Jerome LeBanner]

Abl, cred ca, in contextul acestei discutii, este mai putin importanta exagerarea lui Bancaru referitoare la usurinta de a poza resedinta PM britanic. Noi vrem doar sa aratam ca suntem extrem de suspiciosi cand cineva pozeaza cladiri mai mult sau mai putin publice, fenomen care nu se intalneste in tarile mai civilizate.

[Bancaru]

Abl, eu ma pis pe unde ai fost tu, permite-mi aceasta exprimare mai putin colocviala, si cu putin noroc, daca te afli prin preajma, ma pis si pe tine. Eu am fost o singura data la Londra, din bruma de bani pe care mi-am permis-o ca un student sarac ce locuia cu parintii si din experienta proprie si personala iti pot spune ca in 1995 se putea face lucrul pe care l-am spus acolo.
Vulgar sunt oricum si nu am negat asta, dar nu cred ca te fute grija pe tine. Faptul ca pot sa te trimit undeva, cum mi se scoala mie fara sa imi fie nici teama de consecinte si nici de cum ma vor judeca altii, pentru ca cine ma cunoaste stie ca nu mint, nu ma scuteste de a folosi limba romana corect, sau cat mai corect posibil.
Avand in vedere remarca ta de mai sus ma indreptateste sa cred ca te roade pizma cu ceva, pentru ca nu imi aduc aminte sa mai fi schimbat vorbe (de duh) cu tine. Daca nu ma insel am mai avut un mesaj asemanator (in care numai am gandit ca esti idiot, nu am si scris).
Legat de cultura mea nu iti face tu griji. Tu fii pe faza ca apar ofertele la Wizz Air low cost pe ruta Baneasa - Luton. La valoarea ta nu e o rusine. Sper...

Pentru ceilalti colegi forumisti - Scuze pentru limbaj, il foloses rar la adresa unui alt forumist, dar remarca de prost gust si iz de mitocan m-a scos din sarite. Am acest drept.

[Bancaru]

Acum am vazut completarea cu varza calita. Hahahahahaha... Bine ca ai zis. Deci tu esti prostul ala care zice ca la el in cur miroase a levantica. Auzi, cand o sa ai tu ocazia si o sa fii capabil sa gatesti o varza din aia, du-te si fa-ti programare la fotograf, ca ar fi o ocazie unica.

[abl]

Iti joaca memoria feste, bancarule. Chiar am schimbat cateva replici, pe vremea cand semnam Jay, ba chiar si dupa, inclusiv pe un blog de-al tau.

Fii dragut si cauta-mi oferte de zboruri ieftine spre Londra din tarile nordice, sunt plecat de mai bine de 20 de ani din tara frumoasa, dar locuita si de oameni (vorba vine) ca tine.

Inainte sa te las in plata Domnului, tin sa te anunt ca din anul 1989 nu se mai poate intra pe acea strada londoneza. Daca nu ma crezi, eu argumentez cu un singur link: http://www.touruk.co.uk/london_streets/downing_street1.htm . Unul din miile posibile...

Valoarea mea? Nu ma cunosti personal, nu ai idee cum imi castig banii, daca sunt sau nu tata de familie samd. Se spune ca omul, in eventualitatea unei evolutii intelectuale normale, realizeaza la o anumita varsta ca e bine sa "dea cu presupusul" cat mai putin. Iar intr-o lume virtuala, noi existam strict prin cuvintele, mai mult sau mai putin potrivite, pe care le scriem.

Desigur, nu te acuz de mitomanie, iar alte diagnostice iti poate pune Miril, eventual. Nu te obosi sa-mi raspunzi, nu cred ca voi mai accesa curand aceasta sectiune a forumului OLS.

[Bancaru]

Stii ca e o replica celebra: RECIPROCA.
Ceea ce e mai aiurea e ca tu ti-ai permis primul sa vii si sa iti bagi nasul in oala mea, in cur, blog sau aiurea. Nu eu am facut comentarii despre tine, ci tu despre mina. Nici in cur nu ma doare cum iti castigi banii. Sa iti fie familia sanatoasa, daca o ai, daca nu sa ai una si sa va bucurati. Dar nu ma anunta pe mine. Cauta-ti singur si bilete si fericirea unde vrei tu.
Ma bucur ca nu vei mai accesa. Miril mi-a pus deja diagnosticul. Si tie, cred. Probabil ca imi joaca feste memoria, nu am pretins ca nu, dar am facut corectia ca am schimbat un mesaj cu tine ca ABL in care nu am scris ca esti idiot, ma repet, doar am gandit. Am ajuns la varsta la care cred ca e bine sa spui ce gandesti.
Iar daca ai intrat cu o clona si nu cu vechiul tau nume asta nu e treaba mea. Nu stau sa te caut.
Dovada ca pe el il interesa de mine si nu invers - https://www.blogger.com/comment.g?blogID=7596719793068062363&postID=6101934279430139441 - domnul "cuvinte alese" si anonim.
Sper sa gasesc si dovada zdrobitoare ca am facut pozele pe Downing Street 10. Alte dovezi zdrobitoare nu mai am ca eu nu pot sa plec din saptamana in saptamana la Londra sau aiurea.

[miril]

Cred ca terorismul recent a schimbat conditiile si in Downing Street 10.

[Bancaru]

Cred ca pe net gasesti tone de poze cu tot soiul de mecle care se pozeaza acolo. Am uitat sa precizez ca nu eram cu tancul. Subiect de ***** si nici nu il mai comentez. Inseamna sa facem si din alti bagatori de seama personagii, asa cum am facut din Becali.
Sper sa gasesc macar negativul pozelor pe care le-am facut acolo, in fata celebrei usi.
Domnu' zicea ca nu mai intra curand, dar baga ochiul pe... Baga ochiul...

[abl]

Eu doar la acest blog al tau am scris, invitat de tine: http://antireclame.blogspot.com/2007/10/orez-cu-legume-si-piept-de-pui.html
Te rog mult, am eu destule pacate, dar nu e frumos sa ma acuzi pe nedrept ca as fi postat la acel blog. Eu nu m-am ascuns niciodata!!! Ai posibilitatea ca moderator aici sa vezi IP-urile (implicit tara din care utilizatorii posteaza).

OK, ar fi trebuit sa te las sa te desfasori sau, in cel mai rau caz, sa pun punct final dupa a doua fraza a primei mele postari de aseara.

[miril]

Sa lasam cearta. Nu cred ca ne face mai buni si in niciun caz intelepti. Sa bagam ochiul fara sa ni-l...scoatem. Reciproc. Hai Progresul! Respect, Rapid! Sa fim sanatosi si sa auzim si de bine.

[Bancaru]

Eu cred ca ar fi trebuit sa te gandesti de doua sau de mai multe ori inainte sa faci niste remarci de obraz gros. Nu stiam cine este Ovidiu si cred ca m-am purtat foarte frumos. Te-am invitat? Tu ai venit si eu te-am primit bine. E posibil sa te mai fi invitat apoi. Acolo nu ai avut aceeasi atitudine pe care eu nu o inghit. Lasa-ma pe mie sa ma dau destept sau sa fiu vulgar si tu vezi-ti de dorul de tara asta frumoasa si primitoare. Nu tin neaparat sa imi mai adresezi cuvinte si nici nu o sa iti duc lipsa, fiind constient ca sentimentul e reciproc. Inca o data spun ca tu ai venit pe blogul meu, desi o parte de adevar detii pentru ca e unul deschis oricui. In general romanilor ne place sa ne dam specialisti in "en" domenii dupa ce interactionam de cateva ori.
Ca si acum si atunci te-ai arata personal atins de remarcile mele. Dupa cum ai reactionat, atunci si acum, pot sa spun ca te incluzi in genul de roman sadea. Dar cred ca tu te bucuri ca iti zic asa, romane.
Si inca ceva - nu ma dau plimbat si in general nu imi place sa spun ca am facut, vazut, cunoscut, etc lucrui pe care nu le-am ... ~ Am o mare problema cu minciuna in sensul ca nu imi place.

[Bancaru]

Te rog mult, am eu destule pacate, dar nu e frumos sa ma acuzi pe nedrept ca as fi postat la acel blog. Eu nu m-am ascuns niciodata!!! Ai posibilitatea ca moderator aici sa vezi IP-urile (implicit tara din care utilizatorii posteaza)

Adica vrei sa zici ca nu esti tu "cuvinte alese"? Sau "anonim"? E putin curios pentru ca ai folosit aici ceva expresii ca pesonajele alea pomenite si m-am gandit ca... dar lasa. Poate e doar o mare coincidenta.
Faptul ca postezi cu o clona aici inseamna ca te ascunzi, nu? Multumesc.

[abl]

Nu, nu sunt acel anonim! Repet, nu m-am ascuns niciodata si chiar te rog sa verifici de unde a scris acel necioplit. Nici nu am stiut ca tu ai mai mult de un blog pana sa-mi dea Miril link-ul la cel cu Bucurestiul de altadata, iar de blogger.com am aflat acum o ora citindu-ti postarea de la ora 15:16.
Si da, postez cu o clona aici, pentru simplul motiv ca nu imi pot folosi vechiul cont. Dar am spus cine sunt de la bun inceput.
E posibil sa am si eu nevoie de lecitina, dar parca imi amintesc ca tu ne-ai invitat pe participantii la discutii de aici sau de la alt forum sa-ti vizitam blogul. In fine, chiar nu are importanta.

Cred ca e cazul sa o lasam balta, mult zgomot pentru nimic. Din punctul meu de vedere "conflictul" e incheiat.

[Bancaru]

Erau mai multe mesaje ale tale pe blogul cu antireclama, alea cu mancarea, cu oprez, cu pui nu stiu de care si placinta africana... bamboocha, sau cum ii zicea. Alea sunt 100% ale tale. Dupa care a postat domnul cuvinte alese si anonimul, care, in opinia mea reprezinta o singura persoana, care persoana a foslosit niste expresii acolo foarte, dar foarte asemanatoare cu ce ai scris tu aici de unde si conexiunile pe care le-am facut. Iar varza la care ma invitai sa raman, si la care o sa raman, e tare buna, nu e pe blogul cu Bucuresti.
Mare pierdere de energie. In general nu imi place ca cineva sa ma acuze de ceea ce nu sunt si nici sa ma arate cu degetul ca fiind un mitocan sau cu nasul pe sus. Cred ca imi stiu destul de bine valoarea si am destula judecata cat sa ma compar cu ce vad in jur. Nu e rau, nu?
Am primit o educatie de care nu imi este rusine si sunt recunoascator pentru tot ce au facut, si fac, parintii mei pentru mine. Pentru o mai buna desfasurare a lucrurilor e mai bine sa ne evitam, macar ca ne pretindem civilizati, sau chiar suntem.
Ca sa inchei intr-o nota mai normala si civilizata imi cer scuze pentru iesirea pe care am avut-o. Scuzele se adreseaza tuturor care au citit ce am scris. Nu retractez, nu sterg, dar imi pare rau.
Oricine e bine primit aici si pe blogul meu. Sau bloguri. Nu am trimis invitatii speciale, am pus o semnatura. Se poarta, nu?

[abl]

Cum am scris varza calita, la fel de bine as fi putut scrie sarmale in foi de vita, ciorba de burta sau alte mancaruri (mai mult sau mai putin) romanesti. S-a vrut a fi o referire la hobby-ul tau. Iti repet pentru a mia oara, singurul blog al tau de care am stiut pana astazi a fost cel cu mancarurile. Acolo e posibil sa fi scris la mai multe articole. Poti verifica IP-urile, dar ce-i drept, eu nu sunt legat de glie. Ramane doar sa ma crezi pe cuvant. Sau nu.

Nu ma deranjeaza ca sunt roman, dar nici nu fac parada de patriotism ieftin. Mitic nu sunt, asta-i cert:)

Acum chiar ca ma opresc, discutam de cateva ore, iar motivul e pueril. Bafta Progresului vostru!

[six]

Ca sa inchei intr-o nota mai normala si civilizata imi cer scuze pentru iesirea pe care am avut-o. Scuzele se adreseaza tuturor care au citit ce am scris. Nu retractez, nu sterg, dar imi pare rau.
Oricine e bine primit aici si pe blogul meu. Sau bloguri. Nu am trimis invitatii speciale, am pus o semnatura. Se poarta, nu? te iertam.bucurestene....;)

[Bancaru]

006, tu esti sigur ca nu esti venit cu sarma? Sa stii ca doar intreb. Eu nu am un complex al originii mele urbane, am unul mic al originii nationale, dar, deh, asta este. Dar sa stii ca eu am mai mult sange din Banat decat multi altii care vin pe la voi pe acolo si se bat cu pumnul in piept ca ei sunt fruncea. Dar tu ne esti simpatic noua progresistilor, asa ca si eu te iert. Poate e un soi de premonitie numele asta al tau. Iti promit ca daca luati campionatul cu cele 6 puncte buclucase, imi fac semnatura cu POLI E NUMAI UNA. Sau ce vrei tu pe tema asta. Am promis.

[six]

006, tu esti sigur ca nu esti venit cu sarma? Sa stii ca doar intreb. Eu nu am un complex al originii mele urbane, am unul mic al originii nationale, dar, deh, asta este. Dar sa stii ca eu am mai mult sange din Banat decat multi altii care vin pe la voi pe acolo si se bat cu pumnul in piept ca ei sunt fruncea. Dar tu ne esti simpatic noua progresistilor, asa ca si eu te iert. Poate e un soi de premonitie numele asta al tau. Iti promit ca daca luati campionatul cu cele 6 puncte buclucase, imi fac semnatura cu POLI E NUMAI UNA. Sau ce vrei tu pe tema asta. Am promis. multam colega :ok:
ps:ti-am mai spus sunt nascut,crescut,educat in Timisoara,dar tu ai ce ai cu sarmele....:happy
pss:mutam gloria la progresu' :)

[Bancaru]

Sa nu zici ca nu am zis, Tu fa rost de puncte ca eu pun toata vara semnatura. Cu ce culoare vrei tu.

[six]

Sa nu zici ca nu am zis, Tu fa rost de puncte ca eu pun toata vara semnatura. Cu ce culoare vrei tu.ok,Magenta :)

[miril]

Unde nu a ajuns criza:

Mungiu şi Porumboiu, abonaţi la răsfăţul presei străine Cotidianul

Dacă “Poliţist, adjectiv” este socotit, în presa americană şi britanică, cel mai bun film din afara competiţiei de la Cannes, “Amintiri din Epoca de Aur”, ale cărui drepturi au fost deja cumpărate de un distribuitor american independent, face obiectul multor analize şi cronici laudative.

“Ah, românii! Astăzi, nici un festival cu adevărat internaţional nu este complet fără ei. Şi, în ultima vreme, Cannes-ul a fost un instrument foarte bun pentru po****rizarea cinematografiei lor”, spune cronicarul de la “Boston Globe” , încercând să găsească formula care explică succesul noului val cinematografic românesc. “De cele mai multe ori, ei - regizorii români, n.r. - sunt şi comedianţi, şi tragedieni în cadrul aceluiaşi film.

Filmele sunt făcute într-un stil aproape neutru, foarte apropiat de realism, dar suficient de detaşat cât să încorporeze melodrama, poetica şi farsa. Nimic nu este ostentativ - culorile estompate şi stilul linear par să fie extensii ale spiritului naţional”, este de părere jurnalistul american, într-un articol în care discută pe larg lungmetrajul lui Porumboiu şi filmul omnibus realizat de Cristian Mungiu, Ioana Uricaru, Hanno Hofer, Răzvan Mărculescu şi Constantin Popescu.

“Poliţist, adjectiv” este considerat de o parte considerabilă a presei americane şi anglo-saxone drept “de departe cel mai bun film din afara competiţiei din acest an”, pelicula fiind prezentată în cadrul secţiunii “Un certain regard”. O spun şi cei de la “LA Weekly”, subliniind că filmul lui Porumboiu ar fi putut face faţă cu brio concurenţei pentru mult râvnitul Palme d’Or, dar şi cei de la “The Guardian” sau de la “Boston Globe”, aceştia din urmă publicând un articol al lui Wesley Morris, intitulat “Almodovar, Adjective”, în care pelicula lui Porumboiu are parte de o adevărată apologie. Considerând că întreaga competiţie principală de anul acesta “pare gonflată cu nume mari care nu mai lucrează la înălţimea propriilor forţe”, Morris subliniază că “Poliţist, adjectiv” este unul dintre filmele sale preferate din oferta Cannes-ului din acest an, comparându-l, pe alocuri, cu “Broken Embraces” al lui Almodovar. “Climaxul filmului «Poliţist, adjectiv» conţine la fel de multe explicaţii ca şi climaxul filmului «Broken Embraces». Diferenţa este că Almodovar foloseşte explicaţia ca mijloc pentru un scop mai degrabă monoton”, punctează cronicarul american.

După părerea celor de la “Hollywood Reporter” , lungmetrajul lui Corneliu Porumboiu este “o meditaţie comică, ce aduce într-o oarecare măsură, da, cu Samuel Beckett” şi, totodată, “cel mai surprinzător film prezentat deocamdată la festival”. Şirul comparaţiilor superlative este continuat de jurnaliştii de la “Financial Times”. “Dacă Jacques Derrida ar fi făcut un film poliţist, acesta ar fi fost”, decretează jurnalistul Nigel Andrews, explicându-şi afirmaţia: “Întregul film este, de fapt, despre semne şi semantică. Primele ritualuri de supraveghere sunt un semnificant tacit în vocabularul legii şi al ordinii (pe ecran şi în viaţă), atâta vreme cât cuvintele încercate cu emotivitate, cum sunt «lege» şi «ordine», sunt depăşite prin analiză şi deconstrucţie, dar nu de către cei care practică aceste activităţi”.

Filmul “Amintiri din Epoca de Aur”, titlul sub care cei cinci regizori români - Cristian Mungiu, Ioana Uricaru, Hanno Hofer, Răzvan Mărculescu şi Constantin Popescu - şi-au comprimat o serie de scurtmetraje, a împânzit, de asemenea, paginile presei străine, de la Reuters până la publicaţia franceză “La liberation”, care analizează, pe scurt, fenomenul noului val cinematografic românesc. Filmul omnibus este, după părerea cronicarului de la Boston Globe, “cel mai pus la punct şi alegoric” dintre filmele româneşti cu care a avut contact până acum, lista calităţilor continuând generoasă: “Este sclipitor, iar conţinutul său, succint şi distractiv. Ei - regizorii care au realizat scurtmetrajele, n.r. - sunt unii dintre cei mai naturali povestitori din cinematografie. Strategiile narative de regie capătă un renume bun, pe mâinile lor”.
Jay Weissberg de la “Variety” rezervă, la rândul său, un spaţiu considerabil pentru aprecieri pozitive la adresa “Amintirilor”. “Deşi cele două scurtmetraje ale lui Mungiu dau cea mai puternică senzaţie de individualitate, ceilalţi regizori - Ioana Uricaru, Hanno Hofer, Răzvan Mărculescu şi Constantin Popescu, toţi novici într-ale lungmetrajului - construiesc o mare varietate de stiluri din cadrul aşa-numitului «Nou Val Românesc». Tinereţea şi talentul lor ar trebui să îndepărteze fricile că explozia cinematografică a ţării este incapabilă să atingă o gamă variată de note şi să ofere speranţa că mai multe producţii locale, mai mainstream, ar putea impulsiona crearea unei adevărate cinematografii în România”, decretează optimist Weissberg, care ia pe rând părţile puzzle-ului din “Amintiri”, analizându-le şi recomandându-le entuziast.

Nici Reuters nu scapă din vizor filmul care-l readuce la Cannes pe Mungiu, corespondentul de la Cannes apreciind că “echipa din spatele «Amintirilor din Epoca de Aur» subliniază profunzimea talentului în cinematograful românesc”. “Lumina şi tonul, de multe ori afectiv, ale filmului au anumite ecouri din «Ostalgia» adesea întâlnită în fosta Germanie de Est comunistă”, crede cronicarul, contrapunctând această paralelă cu o precizare venită din partea lui Cristian Mungiu: “Nostalgia vizează doar tinereţea noastră. E imposibil să ajungi la 40 de ani fără să te gândeşti retrospectiv. Iar pentru mine, filmul nu se rezumă doar la poveştile pe care le poţi vedea în film. Este vorba de toate acele amintiri pe care filmul ţi le declanşează, la 40 de ani, din perioada când aveai 15-20”, a punctat Mungiu pentru Reuters.

Într-un articol intitulat “Carpates diem chez Ceaucescu” apărut în “La Liberation”, jurnalistul francez crede că “această tânără şcoală românească poate să facă o demonstraţie strălucitoare”. “Cinematografia românească, pe lângă filmele din zona tragică a lui «4, 3, 2 » de Cristian Mungiu, este, de asemenea, o cinematografie a comediei, care aminteşte de marii regizori italieni. Comedianţi cu gura mare, cu un ascuţit simţ al derizoriului şi o obsesie salutară de a se autoironiza”, ar fi, potrivit cronicarului francez, câteva dintre elementele care propulsează şi individualizează filmul românesc în contextul internaţional. Pe lângă plăcerea propriu-zisă pe care o garantează vizionarea filmului, morala cea mai importantă a “Amintirilor din Epoca de Aur” ar fi, în viziunea jurnalistului francez, că “umorul pe care românii şi l-au cultivat pentru a supravieţui în epoca dictaturii nu şi-a pierdut deloc din farmecul şi virulenţa sa. Ar fi fost şi păcat”, încheie criticul de “La Liberation”.

[miril]

...in schimb se remarca...Progresul:

Filmul "Poliţist, adjectiv" al regizorului Corneliu Porumboiu a primit premiul juriului secţiunii "Un certain regard" Realitatea.Net

Cinematografia românească produce în continuare succese. Filmul "Poliţist, adjectiv" al regizorului Corneliu Porumboiu a fost distins cu premiul juriului secţiunii "Un certain regard". Corneliu Porumboiu a mai primit, astăzi, şi premiul presei de specialitate de la Cannes (FIPRESCI - Fédération Internationale de la Presse Cinématographique).

Filmul prezintă povestea unui tânăr poliţist din provincie, care îşi pierde încrederea chiar în legile pe care trebuie să le aplice. Protagonistul peliculei este Dragoş Bucur, care joacă alături de Vlad Ivanov şi Cosmin Seleşi.

"Poliţist, adjectiv" a fost lăudat şi de presa americană fiind considerat de publicaţia LA Weekly cel mai bun film în afara competiţiei principale.

Pelicula regizorului român se află în cursă şi pentru premiul Un Certain Regard, care a mai fost câştigat de filme româneşti în 2005 ("Moartea domnului Lăzărescu", regia Cristi Puiu) şi în 2007 ("California Dreamin'", regia Cristian Nemescu), precum şi de actriţa Doroteea Petre, în 2006, pentru rolul din pelicula "Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii", regizată de Cătălin Mitulescu.

Porumboiu a mai câştigat la Cannes, în 2006, două premii, Camera d'Or şi Label Europa Cinemas, pentru filmul "A fost sau n-a fost?".

Cea de-a 62-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes a fost deschisă oficial pe 13 mai şi se va încheia pe 24 mai.

[Bancaru]

Vad ca Dragos Bucur si Vlad Ivanov sunt la moda. Am vazut azi vreo 7 minute dintr-un film din seria ai cu liceenii, dar era partea a... fara numar, nu stiu. Facut dupa 1989, probabil ca 90 sau 91. Aparea si Vlad Ivanov, care parea de varsta lui Banica sau a altor protagonisti. Acum diferenta pare mai mare. Am vazut si eu ala 4, 3, 2 ... si mia displacut din cauza realitatii. Bine facut filmul, dar m-a dezgustat. Am momente in care ascund realitatea de privirea mea pentru a-mi crea impresia ca nu exista.
Intre timp la Discovery Dr G, legista, ne spune despre primul ei caz ca medic legist - 44 cadavre, unele mumificate. Deci schimb canalul. Am uitat sa precizez - 44 cu imagini.

[miril]

Concluzia, realitatea bate fictiunea. Dr. G este simpatica, tonica, in ciuda unei meserii pe care majoritatea celor care o practica o trateaza cu alcool. Sa reziste.

[Bancaru]

Exceptia? Da, e o femeie tare simpatica. Nu m-as putea obisnui cu gandul ca face ce face. Cred... Oricata protectie ar avea tot se manjeste putin. Ceea ce e prea mult pentru mine.

[miril]

Politica biletelelor si nu numai sau mizeria la ea acasa. In alianta sau nu.

http://www.romanialibera.ro/a155109/nicolai-sexgate-ul-pacuraru-rezultatul-campaniei-murdare-a-puterii.html

http://www.jurnalul.ro/stire-special/popi-stripperi-asistente-si-balerini-509135.html

[miril]

Adevarul despre diferente si nu numai. A bon entendeur, salut!

Presedinti Andrei Plesu Adevarul

Cald, destins, umanizat de viaţa lui politică în loc să fie desfigurat de ea, Luigi Scalfaro era un om întreg. Un om reuşit.

S-a întâmplat să cunosc de-a lungul ultimelor două decenii câţiva şefi de stat. Nu toţi au lăsat asupra mea o impresie puternică. Dar vreo trei sau patru mi-au impus prin calităţi care ilustrează şi azi, pentru mine, demnitatea prezidenţială. Nu semănau între ei, dar fiecare dispunea, într-un fel sau altul, de „reţeta” autorităţii. Pentru niciunul însă, autoritatea nu era o formă de „şefie” vulgară, de ştaif ostăşesc. Ea îi învăluia, discret dar convingător, ca o aromă a personalităţii, ca un efect subînţeles al calităţii lor omeneşti. Unul dintre ei a fost Oscar Luigi Scalfaro, preşedintele Italiei între 1992 şi 1999. L-am condus la aeroport la sfârşitul vizitei sale oficiale în România (februarie 1998) şi, nu mai ştiu din ce motiv, am avut, până la urcarea în avion, răgazul unei convorbiri neprogramate, ceva mai lungi decât de obicei.

Luigi Scalfaro avea atunci optzeci de ani şi era activ în politică de peste o jumătate de secol. Or ceea ce m-a surprins de la bun început era croiala luminoasă şi calmă a discursului şi a prezenţei sale. Nimic din reflexele totodată iuţi şi unsuroase ale politicianului de carieră. Necontaminat de frazeologie, suficienţă, aplomb carnavalesc, preşedintele italian era senin, înţelept şi simplu. N-am vorbit politică. Aveam dinainte un om politic care înţelesese statutul auxiliar al politicului, amplasamentul lui secund faţă de valori care îi sunt supraordonate. Făcuse, în mod evident, politică pentru a obţine altceva, pentru a sluji alte ţeluri decât cele ale unui program de putere. Mi se părea că stau de vorbă cu un înalt ierarh, dar aparţinând unei ierarhii fără legătură cu oficiul său public. Cald, destins, umanizat de viaţa lui politică în loc să fie desfigurat de ea, Luigi Scalfaro era un om întreg. Un om reuşit. N-am întâlnit mulţi de acelaşi nivel în tribulaţiile mele guvernamentale.

Un alt personaj al cărui profil stăruie, spectaculos, în memoria mea este François Mitterand. Politic vorbind, îmi fusese, ani de-a rândul, antipatic. Mă formasem ca admirator al lui De Gaulle, drept care Mitterand nu putea fi, pentru mine, decât un uzurpator de stânga. Dar când, în aprilie 1991, preşedintele francez a fost primul şef de stat occidental dispus să viziteze România (în ciuda proastei imagini pe care ţara o avea atunci, după mineriade), m-am văzut constrâns să iau notă de anvergura, de formatul, de prestigiul suveran al unui mare om de stat. Era deja marcat de boală şi în jurul lui se simţea boarea singurătăţii finale. Dar vorbea impecabil şi se comporta boiereşte. Nu era genul lui Scalfaro.

Nu se putea spune că politica îi lăsase neatinsă virginitatea. Era abil, eficient, precaut. Dar prestanţa gestului său, conştiinţa de sine, forţa disciplinată a acţiunii sale şi, mai ales, expresivitatea clasică a oratoriei sale, făceau din el un seducător. Dacă Luigi Scalfaro impresiona prin umanitatea sa cordială, François Mitterand impunea prin afabilitatea subtilă a unui om de cultură. Era un preşedinte cititor, un degustător al artelor, un rafinat, ceea ce se simţea în fiecare atitudine şi în fiecare replică a sa. Mă grăbesc să adaug că frecventarea culturii nu produsese în cazul lui nici inadecvare, nici moleşirea vigilenţei pragmatice. Concluzia, pentru combatanţii autohtoni, ar fi că, dacă te apuci de politică, niţică, sau chiar mai multă cultură nu poate să strice...

[miril]

De la Vladica pana la opinca:

http://www.gardianul.ro/Băsescu-atacă-din-nou-televiziunile,-pe-“înţelepţii-neamului”-şi-pe-un-craiovean-care-i-a-reproşat-că-a-intrat-deja-în-campanie-s136099.html

„Mârlanul la putere” Doinel Tronaru EvZ

LANSARE. „Destin valah. În ilustraţii şi 101 texticuleţe”, a lui Adrian Majuru, arată că banii nu-i schimbă în bine pe oameni.

„Mârlanul” - termen folosit pentru po****ţia aflată între sat şi oraş, care a invadat periferiile şi chiar centrul marilor oraşe în perioada comunistă - se află într-adevăr la putere, pentru că un principiu de bază al politicii este că reprezentantul unei colectivităţi este ales astfel încât să semene cu cei cărora le cere votul.

Aceasta a fost tema dezbaterii „Mârlanul la putere”, susţinută săptămâna trecută de istoricul Adrian Majuru şi publicistul Stelian Tănase. Ambii vorbitori au fost de acord că banii mulţi şi hainele scumpe nu schimbă cu nimic comportamentul şi atitudinea triviale. Exemplul cel mai potrivit: „omul care este”.

O ţară pustie şi barbară

Dezbaterea a plecat de la volumul de publicistică „Destin valah. În ilustraţii şi 101 texticuleţe” al istoricului Adrian Majuru, lansat cu acest prilej. Cartea, apărută la Editura Paralela 45, adună articolele din ultimii ani ale autorului pe inepuizabila temă a „neantului valah” sau a „blestemului românesc”, astăzi ca şi ieri, ieri ca şi astăzi.

Cartea lui Majuru se alătură unei lungi serii de „strigăte în pustie” – expresii ale unui patriotism rănit, cum ar fi textele lui Cioran, I.D. Sârbu, D. Drăghicescu sau Petre Pandrea, din care citează, de altfel, copios –, dar beneficiază, în plus, de argumentul unor relatări istorice de secol XVIII şi XIX, care ne arată rădăcinile profunde şi imposibil de smuls ale răului actual, documente de care autorul a avut cunoştinţă în calitatea sa de istoric.

„Ce le pasă lor care este numele stăpânului? Ceea ce ştiu ei este că trăiesc ca să muncească, să plătească, să sufere şi să tacă” - (francezul Marmier, 1813).

„Nu există poate popor mai asuprit de un guvern despotic şi mai strivit de biruri şi de angarale. Ei, românii, nu sunt în stare să conceapă măcar nădejdea unei soarte mai bune. Starea de deprimare sufletească în care sunt ţinuţi s-a prefăcut într-un fel de nesimţire şi de apatie naturală” - (englezul W. Wilkinson, sec. XIX).

„Aici, în Valahia, este mare scumpete şi lipsă. Pe uliţă, oamenii îşi smulg pâinea unii de la alţii. Adesea aş fi stat la masă şi nu aveam pâine. (...) Eu nu ştiu ce fel de oameni sunt aceştia, de nu te poţi înţelege cu ei. Să nu crezi că vreun boier de aici sau din Moldova te-ar chema la masă!” - (ungurul Mikes Levelei, 1739).

„Demoralizarea este vizibilă în toate treptele po****ţiei bucureştene, iar caractere oneste se găsesc rar” (ofiţerul austriac Johann Koradin). „Jumătate din ţară este pustie şi zace în barbarie, deşi acest pământ este o bucată din Paradis pentru o mână harnică şi o cultură înţeleaptă” - (ofiţerul austriac Stefan

[marianZ]

MARE ADEVAR . dar este in special vina noastra,deoarece se voteaza fara cap . multi compatrioti voteaza oameni pe care ii propun partidele iar pe liste sunt aceiasi oameni de la 90 incoace .toti mafioti

[miril]

Dosarele lui Ba Secu si dovada. Cozii de topor. Daca mai era nevoie.

http://www.jurnalul.ro/stire-special/basescu-vs-hurezeanu-dosare-mani****te-de-securitate-la-europa-libera-509645.html

http://www.adevarul.ro/articole/toporul-lui-basescu.html

[Bancaru]

Mda... Si cumm naiba a inghitit Cummings atunci si nu a scuipat, dupa principiul porno?

[miril]

Am zis eu ceva de coada. Sa nu se inteleaga gresit. Eu nu il cred pe ticalosul de Basescu ci pe Emil Hurezeanu. Sa u mai bine zis nu-l cred pe Emil Hurezeanu in stare.

[Bancaru]

Eu am inteles ca actele erau false, lucru recunoscut si de Cummings. Deci... Basescu a preluat si a varsat o stire despre care se stia, de cel putin un an, ca e falsa. Magureanu nu a fost inghitit de PD pe vremea marelui barbat Basescu? Asa egzplikam de ce e Talpes in Camera si de ce e toata ziua la Nasul, la B1TV.

[miril]

La Multi Ani, stimata Doamna! Iertati intarzierea.

Trestia şi buldozerul Radu Calin Cristea Adevarul

Doina Cornea, această Doamnă a singurătăţilor discrete, a împlinit 80 de ani.

La 30 mai a.c., Doina Cornea a împlinit 80 de ani. Citisem proaspăt apăruta sa carte („Jurnal – ultimele caiete”, Fundaţia Academia Civică, 2009) şi mă pregăteam să comentez minunatele ei însemnări despre puterea fragilităţii şi fragilitatea puterii. Sâmbătă seară am dat întâmplător peste un canal TV cu o audienţă modestă, unde mai multe personalităţi publice o omagiau pe Doina Cornea. Am aflat abia atunci, spre ruşinea mea, că dna Cornea împlinea o vârstă rotundă. Nevolnica noastră presă a avut spaţiu pentru orice şi oricine, nu şi pentru Doina Cornea.

Cu siguranţă că această Doamnă a singurătăţilor discrete nici nu şi-ar fi dorit altceva, aşa cum, singură împotriva tiraniei, a acţionat mereu tăcut, fără zarvă şi asumându-şi toate riscurile de suferinţă şi moarte pregătite să se abată asupră-i.

În „Cuvântul editorului”, Ana Blandiana mă ajută să înţeleg pentru ce este, de fapt, atât de greu să scrii despre o persoană ce pare întruchiparea simplităţii absolute: „Doamna Doina Cornea (e de-a dreptul ciudat cum acest nume nu poate fi folosit fără apelativul de reverenţă) este o fiinţă stranie nu numai prin cantitatea disproporţionată de îndrăzneală pe care o conţine, ci şi prin amestecul de sfială şi severitate, de duioşie şi de lipsă de complezenţă, de compasiune şi de neînduplecare cu care priveşte în jur şi în sine însăşi”.

Recitesc aceste pagini de jurnal acoperind perioada 1988-2008, cărora li se adaugă un consistent dialog purtat cu Ariadna Combes şi Leontin Juhasz şi moderat de Georgeta Pop. Redescopăr aceeaşi Doina Cornea de o admirabilă tenacitate în susţinerea şi aplicarea principiilor sale. E sfielnică, dar necruţătoare. Idei care striveau comunismul şi deveneau lesne aducătoare de moarte erau prezentate autorităţilor comuniste cu un aer uşor amuzat.

Doina Cornea rămâne cel mai complet, mai organizat şi mai disciplinat disident român rămas în viaţă: a răspândit cărţi-samizdat; a fost conectată la toate manifestările de masă ostile comunismului (din ’77 – Valea Jiului, în ’87 - Braşov); a adresat numeroase scrisori deschise autorităţilor comuniste şi internaţionale; s-a priceput să scoată din ţară articole care au ajuns la „Europa Liberă”; a reuşit să găsească solidaritate, sub formă de nume şi semnături, pentru opoziţia la abuzurile regimului (de exemplu – lunga listă de persoane căutate şi spontan convinse de Doina Cornea să demaşte şi să acuze demenţa ceauşistă cu „modernizarea satelor”).

Le-a scris preşedintelui Ceauşescu, preşedintelui Consiliului de stat, Solidarităţii poloneze, preşedintelui Mitterand, guvernelor occidentale, Papei Ioan Paul al II-lea, Consiliului Europei etc. A împânzit presa occidentală, de la „Newsweek” la „L’Esprit”, cu acuzaţiile sale demolatoare la adresa unei dictaturi care a capitulat în faţa curajului firavei doamne Cornea. Buldozerele comuniste s-au blocat în faţa unei trestii. A îndurat formele bincunoscute de tortură fizică şi psihică. Minimele drepturi la demnitate umană i-au fost refuzate.

A strâns din dinţi şi nu s-a clintit. Nu i-a păsat de existenţa ei şi s-a rugat lui Dumnezeu s-o ierte pentru că punea în pericol viaţa familiei şi a unor prieteni. Privesc o fotografie din ’90, la Bruxelles, în care Doina Cornea apare la o ceremonie lângă Vaclav Havel. Nimeni în afara dnei Cornea n-ar fi fost mai potrivit pentru o asemenea alăturare.

[miril]

Avem nevoie de mai multi ca el:

http://www.adevarul.ro/articole/radu-paraschivescu-avem-o-tara-de-teoreticieni-de-datatori-cu-parerea.html

[miril]

Respectul nostru progresist, Maestre!

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/853963/ION-LUCIAN-Niciodata-nu-am-avut-regrete-mai-mari-ca-acum/

[miril]

O analiza pertinenta a alegerilor europarlamentare:

Politica ca EBA care aţi votat-o Florin Negrutiu Gandul

• Un reflex aproape pavlovian îl trimite pe dl. Traian Băsescu după mâncare, la Carrefour Orhideea, de fiecare dată după ce votează. Cât timp instinctul electoral al şefului statului rămâne strict în stomac şi nu-i urcă la gâţi spre a se revărsa ca flegma de şaorma în capul vreunei ţigănci împuţite, obiceiul d-lui preşedinte nu supără pe nimeni, cu excepţia poate a celor de la Cora sau Metro.

• Cu burta au votat şi ferentarii de azi, o oaste veselă, strânsă la popota lui Marian Vanghelie. „Pe el punem ştampila, băiat bun care ajută oamenii săraci cu bani şi cu de-ale gurii”. La polul celălalt al târgului, dorobanţii au luat atitudine, votând cu nasul.

EBA, acest drog uşuratic al europarlamentarelor, a ieşit de după perdea cu numele lui Zeus pe buzele tunate: „Am votat pentru mine şi pentru ce a spus tata, adică pentru Europa”.

• Din respect pentru durerea suferită recent, n-aş fi vrut să pomenesc nimic despre dl. Geoană. S-au repezit însă să-i speculeze drama la televizor chiar hultanii din propriul partid. Era nevoie de mult mai mult însă pentru un public indiferent decât strategia îndoliată „bunica lui Obama”, ca să ni-l fixeze nouă pe dl. Geoană drept viitor preşedinte al României. Decizia decupării d-lui Geoană din poza pe care până acum a împărţit-o cu dl. Băsescu – materializată prin demisia din CSAT chiar în ziua alegerilor – face parte din acelaşi plan de campanie prezidenţială fără nicio limită, în dispreţul legilor şi al instituţiilor statului. Am văzut aseară, la ora 21, un Mircea Geoană cernit, neras, acuzându-l pe Traian Băsescu de vina de a-şi folosi propriul copil drept vehicul electoral. Înţelesesem mai devreme că este supărat că preşedintele actual îi confiscă pe eroii din Irak fără să-i împartă şi cu alţii. Am asistat ieri la naşterea unui nou Geoană. Un cyborg de plastic, din care au fost parcă extirpate urmele de umanitate care-l făceau vulnerabil, un tip cinic şi calculat, care a învăţat perfect lecţia populismului cât timp l-a secondat pe dl. Băsescu.

• Cele două jucării stricate ale politicii româneşti merg ţinându-se de mână spre Bruxelles. Îmbogăţim, astfel, galeria ciudaţilor din Parlamentul European. Aseară, în căutare de onorabilitate europeană, dl. Becali s-a dus la PD-L să facă „aranjamentele”: o intrare a PRM în PPE. Dacă pac! pac! se vor înţelege, dl. Vadim Tudor s-ar putea întâlni, în sfârşit, cu fratele său maghiar, dl. Laszlo Tokes, ultras naţionalist răspopit şi domnia sa în această mare familie europeană.

• Independenta EBA, de azi Elena Băsescu-PD-L, va rămâne, probabil, în anii ce vin, un exemplu clasic de impostură electorală. De acum încolo, oricine o va prinde violând morfologia şi bunul simţ va primi un bobârnac superior: „Pe mine m-au ales oamenii! N-ai tu treabă cu succesurile mele, ciumpalacule!” Şi la asta n-ai ce contraargumente să aduci, chiar dacă ştii că s-au făcut manevre homerice ca o parte din voturile ultraşilor portocalii să fie dirijate către fiica preşedintelui. Închei cu satisfacţia că cel puţin gramatica nu se va schimba prin vot po****r.

[krapulax]

altele decat frauda.
numai in ev zilei



Norica Nicolai are în comun cu liberalismul tot atât cât are o ceapă (http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3932/907411/1/ceapa-2col.jpg) degerată cu un pelican creţ (http://dalmatianpelican.ro/date/fbcef5d6c5a5dbae6833c767bf22b974/2.Pelicanul_cret_Bence.jpg). Cocoţată în fruntea listei PNL pentru că noul lider al partidului, Crin Antonescu, îi era dator cu o funcţie publică după ce-a pierdut alegerile parlamentare, Norica Nicolai a făcut, în această campanie electorală, declaraţii ce o plasează, mai degrabă între CV Tudor şi Gigi Becali. Întrebată zilele trecute de „Business Standard” ce ofertă electorală are pentru mediul de afaceri, Nicolai a rostit un cuvânt pe care niciun liberal adevărat nu l-ar putea pronunţa fără o grimasă de ostilitate: naţionalizare. Potrivit acestui cotidian, capul de listă liberal crede că ideea naţionalizării companiilor este salutară pe timp de criză, pentru că “firmele multinaţionale repatriază profitul şi generează consecinţe economice grave, în special creşterea şomajului”. Până şi liberalii români, mai tulburi doctrinar, susţin proprietatea privată, considerând că statul este cel mai prost administrator.
Nu este prima dată când Norica Nicolai încurcă baricada ideologică. În urmă cu câteva luni, ea aproba teoria lui Ion Iliescu conform căreia criza economică în desfăşurare este, de fapt, una a sistemului capitalist. Dar nici fostul preşedinte al României, postcomunistul Ion Iliescu, n-ar fi îndrăznit să facă o declaraţie atât de tranşantă, chiar dacă ar fi crezut că naţionalizarea e singura soluţie împotriva şomajului. Iar pentru HotNews răspundea la o întrebare despre căsătoriile între persoanele de acelaşi sex amestecând credinţa creştină cu o distopie hollywoodiană de serie B. “Uitându-mă la ea (fiica ei - n.a.) şi gândindu-mă la părinţii mei, îmi dau seama că, oricât de tolerantă aş fi, resping tot ceea ce este împotriva firii umane, tot ceea ce aduce atingere demnităţii umane, tot ceea ce este fals, sintetic şi imoral”, a comentat Norica Nicolai, în spiritul Noii Drepte şi în contradicţie cu colega ei de listă Adina Vălean, favorabilă parteneriatelor civile între persoanele de acelaşi sex.
Apărată de Vadim Tudor şi Nicolae Văcăroiu atunci când şi-a lăsat nepoata să voteze în Senatul României, susţinută public pentru funcţia de ministru al justiţiei de Ion Iliescu şi Adrian Năstase, deşi mapa ei profesională demonstra că a fost un procuror care a ignorat deliberat legea acuzând un nevinovat, partener în tentativa unor parlamentari de a desfiinţa Departamentul Naţional Anticorupţie şi a serviciilor secrete la modificarea legii siguranţei naţionale, Norica Nicolai a beneficiat întotdeauna de clemenţa colegilor de partid. Nici declaraţia din „Business Standard” nu a fost sancţionată de conducerea liberală, pusă, probabil, într-o situaţie delicată în faţa familiei liberale europene. Nu-i de mirare: preşedintele PNL Crin Antonescu a sărit să o critice, în termeni misogini, pe juna Elena Băsescu pentru că a susţinut decriminalizarea consumului de droguri uşoare.
Norica Nicolai va merge în Parlamentul European în urma votului de ieri şi va sta alături de liberalii care consideră naţionalizările şi protecţionismul mari greşeli economice şi se pronunţă împotriva discriminărilor pe criterii de rasă, sex, etnie, religie, orientare sexuală. Indecvarea ei cu grupul ALDE este totală. În fruntea listei ar fi trebuit să stea, dacă nu ar fi fost micile deconturi de partid, Renate Weber, europarlamentar care a făcut, prin declaraţii şi acţiuni, dovada că este un liberal pursânge şi că înscrierea în PNL n-a fost doar din antipatie faţă de Traian Băsescu. Locul Noricăi Nicolai era mai degrabă pe lista PRM.

Citind revista presei din România, liderul liberalilor din Parlamentul European, Graham Watson, trebuie să se fi îngrozit de concepţiile noii sale colege din România.

[Jerome LeBanner]

Crin sa se maturizeze odata, ca nu prea mai e timp. si declaratia referitoare la absenteism a fost idioata. in ritmul asta, la toamna ne vom intreba daca Basescu e mai bun ca geana

[miril]

Analiza, in mare, corecta. Din pacate nu cred ca el si Orban, orbiti de posibilitatea de a impune puterea grupului lor in PNL, vor intelege acest mesaj electoral, desi, de fapt, procentual, PNL a castigat un procent, dar a pierdut un mandat. Norica pe prima pozitie este o greseala majora, iar una si mai mare, este absenta lui Daniel Daianu, una dintre putinele minti luminate, pe domeniu, care ne-a reprezentat foarte bine in Parlamentul european. La fel si retorica de prezidential a lui Crin cand putea sa merga pe un mesaj electoral de politica liberala. Asta este. Tariceanu a platit graba cu care au fost marginalizati oamenii lui si chiar daca este de inteles nici asta nu a fost bine, caci daca se prezentau ca un tot unitar ar fi avut mai mult de castigat. Poate vor invata ceva din acest semiesec desi nu cred. Deh, ei...e tot romani.

[Bancaru]

Eu cred ca PNL este condamnat sa dispara. Basescu isi duce munca la bun sfarsit. Ce nu a reusit Iliescu face Basescu fara prea mare efort. PNL nu mai este nici macar acolo unde l-a lasat Tariceanu dupa 4 ani de guvernare, suturi in fund de la Basescu si acuze venite in luna decembrie sau din luna decembrie 2008 incoace. Vesetea buna e ca dupa alegeri Antonescu isi va da demisia. Vestea proasta e ca in locul lui va vebi Orban. Si uite asa partidul Bratienilor va ajunge pe mana unui baiat petrecaret.
In conditiile in care PD nu stie sa descurce lucrurile si sa arate ceva iar PSD nici ei nu stiu ce fac, PNL se scufunda.
Ca sa vin si in sprijinul lor - este ciudat ca nu a existat sondaj de opinie, oricine l-ar fi comandat, in care sa apara cu mai putin de 17%. Iar ei au acum, dupa ce s-a tras linie, 14,52%. Cam putin, domnu' Obama Crin.

[miril]

Procentajul in sine nu este catastrofal avand si in vedere absenteismul, mai ales cel urban, ci modul cum au conceput si infaptuit, alt cuvant nu am gasit, pe moment, campania europarlamentara, cu rezultatele care nu dau semne de incurajare ci dimpotriva. Daca nu fac o analiza corespunzatoare urmata de masuri pe...masura, vor intra incet, incet, in istorie, repetand "isprava" celulalt partid istoric, in conditiile in care tara est condusa tot de FSN si in mod catastrofal.

[Bancaru]

Procentajul este un factor de perceptie. Deci sunt perceputi ca niste pierzareti. Si asa iti ramane eticheta. Unde mai pui ca toti o tineau langa, in seara de dupa alegeri, ca ei au pierdut ca nu au reusit sa mobilizeze electoratul. Era mai mult decat evident ca asta a fost repetata inca de dinainte de rezultate. Jenant. Pe langa Norica Nicolai si Busoi, sau Gusoi, nu stiu, Cioroianu si Daianu erau doctori (nu ca nu ar fi si asa).

[Jerome LeBanner]

Ce uita suplimentar ioana lupea sa mentioneze, la pacatele noricai, este si faptul ca provine din alt partid politic (adicatelea este traseista). pe mine m-a speriat orban cand am vazut incidentul cu fetita accidentata, intrucat il cunosteam pe tatal fetei, si mi-am dat seama imediat ca orban este vinovat si ca tatal a fost cumparat.

[miril]

Busoi l-a inlocuit, de fapt, pe Cioroianu, in filiala de la Timisoara, in alegerile din februarie. Este tanar, 29 de ani, medic si...cam atat. Stiu eu si cu Cioroianu... Daianu este o pierdere nu numai de imagine. Ai dreptate cu perceptia, dar uite ca PD-L-ul pierde vreo sapte procente, fara EBA si se considera invingatori, iar gazetele nu-i contrazic pe oamenii...omului, doar cativa experti pun problema, inclusiv in ceea ce-i priveste pe PNL-isti. Ma intreb cum ar fi aratat procentele daca urnele s-ar fi oprit la momentul...invaziei. Nu la lacuste ma refer, sa se inteleaga. Jerome, eu nu-i cunosc pe nicunii, dar, atunci, mie nu mi s-a parut chiar asa cum zici tu desi s-ar putea sa ai dreptate, nu zic. Singurul lucru pozitiv cu Norica este ca va fi nevoita sa apara mai mult la Bruxelles decat la Bucuresti, desi... Cu ce a gresit Europa?

[marianZ]

adevarul este ca nici un partid nu are o persoana care sa fie calificata sa ne reprezinte cu adevarat, toti sunt o apa si un pamant . vechiu nucleu comunist sunt la putere incontinuare si acum isi pregatesc odraslele sa le ia locul ca si cum ar fi o monarhie ,nimeni [stain ] nu poate intra in elita fara acordul lor . oare de ce celalalt candidat independent nu a avut sustinerea presei ? acum am impesia ca doar cine il pupa in cur pe zeus are succes .

[miril]

Parerea mea este ca daca Basescu nu va ma fi Presedinte dupa alegeri lucrurile se vor calma in mare masura, chiar daca el va fi presedinte de partid. Acesta hartuiala pe care presedintele o exercita asupra factorilor politici din Romania, inclusiv asupra propriului partid, desi prin functia ar trebui sa fie echidistant, este lucrul cel mai daunator pentru viata politica din Romania.

[krapulax]

altfel, tariceanu le dzice bine pe blog (cer scuze, am simtit nevoia sa ma aliniez coloristic):

PNL este partidul unui proiect, nu partidul împotriva unui politician, fie el şi Traian Băsescu. Ştiu că în politică şi în strategiile electorale este mult mai uşor să te baţi cu un om, decât pentru un proiect. PNL nu este însă un partid-cazemată, în care membrilor li se arată fotografia duşmanului, şi apoi acţionează ca nişte pitbulli. Forţa noastră sunt proiectele pe care le propunem pentru România. Românii rareori ne votează pentru a penaliza un partid. Ne votează pentru ceea ce le propunem. Noi adunăm, în primul rând, voturile pozitive. Să nu cădem în capcana de a deveni partidul anti-prezidenţial. Afirm acest lucru gândindu-mă şi la ultimii 5 ani. PNL a început să crească electoral, doar după ce am renunţat să mai răspund la atacurile politice ale lui Traian Băsescu. Românii au identificat atunci PNL ca fiind partidul care ştie să guverneze, fiind deasupra certurilor politice. Nu vom câştiga nimic, dacă ne coborâm din nou în mocirla politicii. Să îi lăsăm pe Geoană şi Băsescu să îşi înjure reciproc rudele, sau să schimbe ironii de prost-gust. PNL trebuie să opună acestui mod de a face politică.

[miril]

Da un link ca fac...galbeaza. Doamne fereste! Nu se vede deloc, d'aia. Cel putin la mine.

P.S. Am reusit.

P.S.P. Da, a spus foarte bine Tariceanu. Sper ca cei doi, fruncea, sa inteleaga si ei caci ar fi pacat si sa schimbe registrul si tactica vis a vis de adversari. Chiar daca sunt si ei atinsi de manea PNL-ul mai ar avea ceva sanse sa devina comparativ mai credibil, timpul insa nu sta in loc, dimpotriva.

[krapulax]

http://www.tariceanu.ro/Blog/CalinPopescuTariceanu/art/206/Scrisoare-deschisa-catre-liberali.html

tre' selectata galbeaza aia, si se vede ok. nu am optiunea de a colora fundalul, ar fi fost mai simplu

[miril]

Am reusit sa trag peste galben ca sa vad...albastru. Merci!

[miril]

O analiza, in mare, pertinenta:

http://www.ziua.ro/news.php?data=2009-06-16&id=30740

[miril]

Mens sana in corpore insano sau cum se face politica de bloc.

http://www.gsp.ro/gsp-special/superreportaje/la-bloc-143039.html

[miril]

Doua articole decente, inteligente:

http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/criza-si-alegerile-europene-un-paradox-511631.html

http://www.adevarul.ro/articole/cordialitate-romaneasca.html

[miril]

Astazi despre telefon:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/855780/Apple-promite-revolutie-in-telefonia-mobila/

[Bancaru]

Poliţist de România: înjurat, bătut şi batjocorit

Trei incidente din ultimele zile arată că reprezentanţii legii sunt ineficienţi în faţa găştilor de cartier din marile oraşe. În Iaşi, Botoşani sau Bucureşti, poliţiştii au fost trataţi de sus, batjocoritor, de civili. La Iaşi un tânăr agent a fost agresat şi a ajuns la spital, botoşănenii şi-au bătut joc de un întreg echipaj, iar omul de afaceri George Copos l-a tratat de sus pe un agent rutier.

Bătut de familia unui motociclist

Un poliţist din Iaşi a fost bătut de familia unui motociclist care a refuzat să se supună unui control în trafic.

Incidentul a avut loc aseară, când agentul Virgil Carp i-a cerut unui motociclist în vârstă de 17 ani să oprească. Acesta din urmă nu s-a conformat, iar poliţistul a decis să îl urmărească. În faţa unui bar, agentul a fost agresat de familia adolescentul, având nevoie de spitalizare.

Tânărul nu a fost implicat în bătaie, pumnii fiind aplicaţi de părinţii săi şi de un prieten. După intervenţia trupelor de intervenţie, agresorii au fost conduşi la sediul Poliţiei Rutiere, pentru audieri.

Poliţistul Carp, prin intermediul unui avocatmm va depune o plângere pentru agresiune. Tânărul motociclist este căutat de Poliţie.

Bătaie de joc în Botoşani

Amatorii de curse ilegale şi-au făcut de cap vineri noapte, în centrul oraşului Botoşani, deşi în zonă se aflau reprezentanţi ai poliţiei.

Opriţi de Poliţie pentru că mergeau cu automobilul fără centură de siguranţă, tinerii au refuzat să prezinte actele şi i-au înjurat ca la uşa cortului pe agenţii rutieri.

După ce au refuzat controlul de rutină, tinerii au înlăturat stâlpii de semnalizare puşi de poliţie într-un sens giratoriu. Motivul: obiectele îi încurcau în executarea unor manevre teribiliste. Un agent a încercat să pună stâlpii la loc, dar a fost pur şi simplu gonit de tineri.


Copos şi ironia în trafic

Ieri, omul de afaceri şi finanţatorul rapidist George Copos a fost oprit în trafic, deoarece conducea cu 200 km/h pe Autostrada Soarelui. Deşi s-a conformat cerinţelor poliţistului, Copos şi-a permis unele gesturi de superioritate.

Când agentul rutier i-a cerut să semneze procesul verbal, Copos l-a "invitat" să îi înmâneze foaia prin fereastra din dreapta. Mai mult, imediat după ce a fost oprit, vâzând că este filmat, omul de afaceri i-a reproşat poliţistului că "face spectacol".

Copos nici măcar nu s-a sinchisit să coboare din maşină. Afaceristul a primit o amendă şi suspendarea permisului pentru 90 de zile.

Surse: RTV, Mediafax, EVZ - ediţia de duminică

[miril]

Sa nu ne suparam ca suntem...

O ţară de tâmpiţi Adrian Ursu Cotidianu

Să fii tâmpit nu mai e cine ştie ce scofală: e plină ţara-n lung şi-n lat, din politică, până la ultimul absolvent de şcoală. Tâmpitul, intrat de curând în modă, a estompat până şi faima prostănacului.

Mare mirare pentru unii văzând că PDL face ciocul mic după ce baronii PSD au răsturnat peste zidurile de la Turnu Măgurele oalele de noapte. Nici o replică, nici o contraînjurătură. Şi Boc, şi Videanu au preferat să se şteargă cu manşetele pe frunte. De unde atâta cumpătare şi menajamente? Explicaţia oficială e simplă şi populistă: pentru liniştea şi echilibrul politic ale ţării în plină criză. Explicaţia logică este şi ea la îndemână: PDL nu vrea să dea ocazia PSD să se victimizeze în cazul unui contraatac furibund şi, cu atât mai puţin, să le furnizeze pretextul căutat de Geoană pentru o ieşire de la guvernare avantajoasă înainte de prezidenţiale. Publicitate

Dincolo de aceste două explicaţii, mai există şi o justificare care vine direct din viaţă: nimeni nu mai are nici o jenă, indiferent ce jigniri sau acuze ar formula cineva.

Păi de ce s-ar mai deranja Berceanu când îl face Dragnea tâmpit de-a dreptul? Sau de ce s-ar mai revolta Videanu când Geoană i-a descoperit tubul prin care suge bani în loc de aer? Ori pe Pogea mai crede cineva că îl ating vorbele de cocalar de litoral ale lui Mazăre? Ar însemna să li se urce sângele în cap şi ori de câte ori îi ies lui Traian Băsescu toate vorbele otrăvite şi hăhăielile mârlăneşti - spuse în direct, nu la şedinţe închise de partid - despre aliaţii politici, despre presă sau despre politică în general. Sau aţi auzit pe cineva din PDL revoltat - măcar aşa, pentru autoprotecţie intelectuală - când şeful statului, fost elev mediocru, s-a arătat convins că şcoala românească produce exclusiv tâmpiţi? Dispreţul faţă de orice valoare nu mai miră pe nimeni, câtă vreme de la cel mai înalt nivel vin continuu exemple penibile de judecăţi răsturnate.

Vă amintiţi, de pildă, stupida bârfă de la Atena a lui Traian Băsescu în legătură cu fuga de salamul cu soia a lui Emil Hurezeanu în zisul refugiu călduţ de la Europa Liberă. Dacă cineva care are încă ceaţa Anvers-ului trasă peste relaţia sa cu Securitatea poate să ţâţâie ironic din buze vorbind despre disidenţa românească, mai există oare vreo urmă de reper etic? Sau, păstrând exemplul pe perechi, dacă Traian Băsescu, cel care recunoaşte că orice altă lectură în afară de rapoartele serviciilor secrete îl oboseşte, pune la îndoială inteligenţa, da, aţi citit bine, inteligenţa lui Emil Hurezeanu, atunci e clar că Paleologu de la Cultură are tot dreptul să vadă boi la conducerea unor state mari şi mijlocii. În ţara în care Elena Băsescu se declară intelectual, iar Vanghelie sapă cu goagălul mic de infanterie în căutarea lui domnu’ Herodot a fi tâmpit devine o virtute. Alegerile prezidenţiale le va câştiga, detaşat, cine va avea îndrăzneala să preia ca slogan electoral vorbele lui Postelnicu, chemând la vot colegii cu IQ mic-mic: „Sunt un *******! Votaţi tradiţia!“

[miril]

DNA la un pas de desfiintare Petre NITEANU Razvan SAVALIUC Ziua

Curtea Constitutionala a fost sesizata privind ilegalitatea infiintarii DNA, prin Ordonanta de Urgenta, si nu prin lege organica, asa cum prevede Constitutia

Dosarele instrumentate de principala structura de lupta impotriva co­rup­tiei din Romania - Departamentul National Anticoruptie, ar putea fi lovite de nulitate abso­luta in cazul in care Curtea Constitutionala va admite exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in trei dosare penale. Inalta Curte de Casatie a apreciat deja, in doua Incheieri, ca exceptiile de neconstitu­tio­nalitate sunt inte­meiate si admisibile, deoarece DNA a fost infiintat si reglementat in mod ilegal ca directie a Parchetului Inaltei Curti, prin Ordonanta de Urgenta, si nu prin lege organica, cum prevede Constitutia.Exceptiile de neconstitu­tiona­litate au fost ridicate de avocatul Ion Cazacu, aparatorul ex-premierului Adrian Nastase in dosarul "Trofeul Calitatii", dar si de avocatul Viorel Spanu, in cazurile ex-ministrului Muncii, Paul Pacuraru, si liderului PNL Gorj, Dan Ilie Morega.In lunile mai si iunie, Curtea Constitutionala a fost sesizata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra nelegalitatii modificarilor aduse de catre Guvern, prin OUG nr. 134/2005, modului de functionare al Parchetului National Anticoruptie (PNA). In 2005, sub bagheta ex-mi­nistrului Monica Macovei, PNA a fost transformat in DNA, devenind o directie in cadrul Parchetului Inaltei Curti. Amintim ca prin OUG nr. 134/2005 - initiata tot de Monica Macovei - Guvernul a ales, ca urmare a unei Decizii a Curtii Constitutionale (care a stabilit ca numai Parchetul Inaltei Curti are dreptul sa cerceteze penal demnitari), sa transforme Parchetul Anticoruptie, dintr-un parchet autonom, intr-o directie a Parchetului Inaltei Curti. Asta pentru ca structura condusa de Daniel Morar sa nu piarda dreptul de a ancheta parlamentari si ministri. Practic, a fost un mic truc politic de pozitionare a Parchetului Anticoruptie in interiorul Ministerului Public.
Constitutia nu permiteMicul truc politic nu se putea reglementa printr-o ordonanta de Guvern, deoarece articolul 73, aliniatul 3, litera l) din Constitutie prevede ca: "Prin lege organica se reglementeaza... organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi". Nu era insa prima data cand s-a incalcat Constitutia in cazul parchetului anticoruptie. De la infiintare si pana in prezent, functionarea PNA - DNA a fost "macelarita" prin nu mai putin de noua ordonante de urgenta ale Guvernului, care a manifestat un apetit nemaintalnit in a modifica continuu numele, atributiile, rolul si puterea acestei structuri! Cele noua acte normative au fost: OUG 43/2002, OUG 102/2003, OUG 103 /2004, OUG 24/2004, OUG 120/ 2005, OUG 124/2005, OUG 134/2005, OUG 27/2006 si OUG 60/ 2006.Opinia instantei supremeIn incheierile din 11 si 20 mai 2009, date in dosarele nr. 15.712/318/2007 si respectiv 10.753/1/2008, doua complete de la Sectia penala a Inaltei Curti au declarat admisibile exceptiile de neconstitutionalitate ridicate si au sesizat Curtea Constitutionala. In motivatia admisibilitatii acestor exceptii se arata: "Desi OUG nr. 134/2005 s-a dat cu scopul de a se corecta neconstitu­tionalitatea OUG anterioara cu nr. 43/2002 privind organizarea si functionarea PNA, in realitate si aceasta a doua ordonanta este la fel de neconstitutionala, intrucat vizeaza organizarea si functionarea unei directii a Ministerului Public, care este una din institutiile fundamentale ale statului. Dupa cum s-a aratat, in acest domeniu nu pot fi emise de catre Guvern ordonante de urgenta (...) In consecinta, reglementand intr-un domeniu rezervat exclusiv legii, Guvernul a incalcat dispozitiile Constitutiei".Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra exceptiilor ridicate. Eventuala admitere a acestor exceptii ar echivala cu scoaterea DNA in afara legii si compromiterea dosarelor de coruptie instrumentate de acest parchet.

Interesanrt comentariul unui internaut:

BASE ISI PIERDE JUCARIA

"Ar fi o mare lovitura pentru Base, in preajma alegerilor prezidentiale. Acest DNA este unul din instrumetelele de baza ale puterii lui Base. Toti se tem de aceasta institutie, pe drept sau nu, dar se tem, fiindca orice poate fi posibil, oricine poate fi purtat pe acolo. In caz ca este declarata neconstitutionala, DNA nu mai inspira teama, si pana se va inventa o alta formula, cu instalarea unor indivizi care sa serveasca neconditionat Cotroceniul, trece timp, timp pe care individul ce-si zice mereu ca este presedinte nu-l mai are. Si atunci sa vezi cum vor parasi in mare graba barca vaporeanului toti cantacii si lingaii, cautand un alt stapan. Mare distractie va fi. Cine va fi capabil de o asemenea actiune se va dovedii mare maestru in dirijarea politicii romanesti, luandu-i maul lui cel mult laudat pentru asemenea lovituri. Din maestru va fi degradat la ucenic incepator in ale manevrelor politice. As fi tare incantat de o asemenea mutare".

[miril]

Cu exceptia unor anumite expresii, nu pe placul meu, in rest articolul nu-i rau.

http://www.gsp.ro/gsp-special/anchetele-gazetei/victor-ciutacu-perceptia-asupra-gistelor-144085.html