Baga ochiul - revista presei

[miril]

Eu sunt dezamagit profund de Patapievici pentru punera secerii si ciocanului pe poponetul Popey-ului, pardon, poneiului din Cotroceni, dar nu pot nici sa sterg cu buretele cand il critica la sange pe Iliescu Si PSD in perioada in care altii se gudurau pe langa "Bai animalule".

[miril]

O contributie...intelectuala la acest subiect.

Scandalul boului bej CTP Gandul

Aşa-numitul scandal al poneiului roz se desfăşoară în mediul intelectual. Nu e un caz care să frământe tractoriştii, prelucrătorii prin aşchiere, asistentele medicale sau producătorii de bere. Marea majoritate a celor care au făcut vorbire vizavi de expoziţia street art organizată de Institutul Cultural Român la New York sunt producători de bunuri simbolice şi se pretind sau sunt consideraţi intelectuali.

Ce este un intelectual? După părerea mea, este o persoană capabilă să aplice regulile gândirii raţionale în orice circumstanţe. Un artist, de pildă, nu e obligatoriu să fie intelectual: iraţionalul, impulsurile necontrolate, contrazicerile de sine, fabulaţiile nu interzic acte artistice remarcabile. Politicianul, de asemenea, poate să răcnească, să verse lacrimi, să gogoşeze, să le înflorească, să părtinească fără să-şi depăşească astfel fişa postului. În ultimă instanţă, unui simplu cetăţean nu i se poate cere să gândească independent de interesele, simpatiile, antipatiile sau de starea vezicii lui biliare.

Unui intelectual autentic, da. El trebuie să fie capabil să înţeleagă lucruri care îi displac profund, care nu sunt în avantajul lui sau care pur şi simplu nu îl interesează. Şi să-şi asume concluziile pe care le impune raţiunea.
Intelectuali se pretind cei care au pronunţat acuza de antisemitism pentru că în zisa expoziţie adastă un ponei roz cu zvastică pe crupă. Este o afirmaţie aparţinând categoriei medicale a oligofrenilor. De la al doilea război mondial încoace, zvastica sau salutul nazist au apărut în nenumărate filme, spectacole de teatru sau opere plastice, nicidecum antisemite, dimpotrivă. Determinant este contextul în care este inserată crucea încârligată – or, poneiul roz însemnat aminteşte mai degrabă de obiceiul naziştilor de a ştampila pe buci cu zvastica târfele cu care se culcau. E o imagine poate grotescă, poate stupidă – dar n-are nici o treabă cu poporul evreu. Şi chiar dacă, prin absurd, ar avea, până acum jar mânca ICR, servit de organizaţiile evreieşti internaţionale.

Cât priveşte imageria interpretabilă sexual, sunt pline artele vizuale de aşa ceva, şi nu de ieri, de azi. Celebrul robinet de baie cu aparenţă falică mângâiat de o domnişoară datează hăt din pop-art-ul publicitar al anilor ’60. Iar expoziţia ICR n-a fost deschisă pe holurile unei grădiniţe din Bucureşti, ci în New Yorkul în care pe unde încercăm noi acum să culegem surcele şoching s-au tăiat stejari.

Tot intelectuali îşi zic şi cei care sau repezit ca nişte „gorile” să-l apere pe preşedintele Băsescu. Problema lor nu e managementul cultural, arta de stradă sau prezentarea României în lume, ci „ să nu rămână singur” Băsescu, văzut ca unica nădejde să nu rămână şi ei „fără coledzi”, adică o emisiune la TVR, un post de ataşat cultural, dacă nu de ambasador, sau consilier la Cotroceni. Nu sunteţi în chestie, domnilor, le-ar fi pus sec Maiorescu diagnosticul intelectual. Iar H.R. Patapievici, şeful ICR, face şi el o afirmaţie cu specific intelectual producătoare de comic enorm, dar involuntar: cică scandalul e montat politic. După cum ne mai amintim, d. Patapievici a fost numit în fruntea ICR de d. Băsescu însuşi – am oarecari îndoieli că în urma lecturii „Omului recent” cu pixul în mână. Pe cale de consecinţă, d. Patapievici, în toate luările de cuvânt publice, este un badigard feroce, din toate poziţiile, al d-lui preşedinte. Iar acum, băsescianul cu papion se plânge că e „lucrat politic”, ca ultimul parlamentar chemat la DNA.

Cât am văzut la televizor din expoziţia poneiului roz mi s-a părut o încercare modestă de a şoca în lipsa talentului. Dar această părere nu are nici o importanţă. ICR a aprobat o investiţie bugetară la New York. La întrebarea privind oportunitatea ei se răspunde în număr de vizitatori şi în reacţiile mediatice, pozitive şi negative, pe care le stârneşte. De asemenea, decidenţii ICR pot fi întrebaţi pe ce bază – notorietate, premii, critici favorabile – au fost selectaţi pentru finanţare cei trei artişti de stradă.

Atât. Aceasta ar fi fost abordarea intelectuală a subiectului. Or, ce s-a întâmplat până acum se putea desfăşura şi în gura Oborului sau într-o bucătărie, între soţi nervoşi, întrucât aceşti aşa-zişi intelectuali au în cap tot atâta intelect cât în titlul acestui text.

[Bancaru]

Nu a fost cel mai de seama exponat al acelei "clici" care il scuipau pe Iliescu. Daca e sa faci un clasament HRP ar iesi mai pe la codita. Mie mi se pare deja depasita faza cu Iliescu. E mult prea tarziu pentru orice il mai priveste. Din pacate se dovedeste ca e prea desptept pentru toti tampitii din politica noastra. I-a iesit. Atat pot sa spun despre el. O sa ajunga precum Coposu. Mai face un preinfarct si o sa vezui ca si Basescu o sa se duca sa ii ceara parerea. Nu ca Basescu e un etalon, dar este (cica) dusmanul declarat al lui Iliescu.
In general noi roamnii suntem extremisti. Si eu sunt extremist, recunoasc. La noi ori e alba ori e neagra. Daca unu i-a reprosat lui Patapievici ca promoveaza cultura cu chilotii in vine inseamna ca nu ne place nudul, avem ceva cu Renoir sau cu Rodin. NU ne plac bucile rubensiene. Sunt tare curios pe ce criterii se fac promovarile artistilor, reali sau inchipuiti. Fiecare trebuie sa vanda din lucrari, iar o expozitie la "nev iorc" e un loc bun, stiut fiind ca americanul e mare amator de arta, mai ales cand vine vorba de kitch.
Una peste alta sa va zic altceva - ne place sau nu, nu avem exponate pe care sa le aratam. NU ne putem compara cu altii. Asta este. Poate nu ar strica sa ne reinventam. Ma intreb dintre privitori de putici tunse la zero cati stiau ca Brancusi a fost roman? Rebranding.

[miril]

Citeste ma sus ce zice CTP, ca zice bine!

[Bancaru]

Ceva mai dureros decat poneiul roz.

A murit Isaac Hayes, legenda americana a muzicii soul


Isaac Hayes, legenda americana a muzicii soul, a incetat din viata, duminica, la varsta de 65 de ani.

Trupul sau neinsufletit a fost gasit de catre membrii familiei in casa artistului din Memphis, Tennessee, potrivit AFP.

Actor, cantaret si compozitor, Isaac Hayes a castigat Oscarul in 1971 pentru coloana sonora a filmului "Shaft (http://www.youtube.com/watch?v=tZzBrxj-Gjo)", pentru care a compus muzica, ceea ce l-a facut primul compozitor de culoare care a primit premiul Academiei Americane de Film.

Isaac Hayes s-a nascut in 1942 si a devenit, in anii 70, una dintre cele mai importante voci de peste ocean, iar ulterior a ajuns o figura nationala de cult. A fost un pionier al compozitiei si al productiei muzicii soul si R&B.

De asemenea, Isaac Hayes este cunoscut si pentru vocea personajului "Chef" din filmul South Park si a mai interpretat diferite roluri in filme precum "Escape from New York" sau "Hustle & Flow".

www.ziare.com

[Bancaru]

Am citit. Se face mult tam tam pentru niste idioti. Ca peste tot la noi e cu "n-ai pe cineva...?"

[miril]

De acord. In opinia mea, totusi, cei ma idioti au fost criticii. Off topic cu parfum de on, am fost fortat, vorba vine, ieri sa ascult Sport Total FM. N-am cuvinte...Safta, criminal.

[Bancaru]

HRP probabil ca este persoana potrivita moral sa fie presedinte ICR, dar trebuie sa fie mai transparent. Ori din sfera lui veni cu greu la noi, sau deloc. Eu tare as vrea sa stiu cum se aleg "zugravii" astia ca sa ne reprezinrte. Ma doare in cur de ce crede Iliescu si nu mi se pare injositor ca am criticat (deci idiot) aceeasi chestie, chiar daca sunt convins ca o facem din motive diferite. Imi pare rau ca trebuie sa o spun dar sunt convins ca ci HRP sau si Liiceanu sunt oameni. Basescu nu e un idealist si nici astia doi. Toti traim ca sa si mancam si sa ne cacam. Pe bani.
Pa, pa subiectule. Nu vreau sa mai aud de tine. Ai devenit prea important. Esti un subiect vedeta.

[cinebelu]

Intrucat articolele lui miril mi-au trezit asa de mult interesul pentru acest scandal incat am urmarit si citit mai tot ce-am gasit in ultimele zile, doresc sa aduc ce consider eu ca a fost esential

mai intai, filemele care se pare ca au fost facute la comanda si au declansat scandalul, care merita vizionate chiar si numai pentru lipsa de vocabular si stupizenia autorului :D
http://www.youtube.com/watch?v=KBL3Vx9u_SE
http://www.youtube.com/watch?v=BmKivNyhJyI&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=vFFcs6vhb18&feature=related

Probabil ceea ce i-ar place asa zisei comunitati romanesti de la New York sa vada la expozitia de cultura romaneasca :D
http://www.youtube.com/watch?v=pxTBRlPYKa8
(urmariti in special intre min 5:20 si 5:45, cand apare si sotia autorului, cu un streaptease facial de exceptie :happy ). Dupa parerea mea, haine pentru travestiti.

Se face apoi valva in ziarul comunitatii romane de la NY, articol semnat de John Gabrian Marinescu (autorul filmelor)
http://www.nymagazin.com/eveniment.html?aid=1036

Andrei Badin de la Antena3 preia stirea si incearca sa-l desfiinteze pe Cristi Neagoe (PR ICRNY) cu atacuri la persoana prin niste texte si poze descoperie pe blogul acestuia. Atacurile bat insa pana la urma la adresa lui Patapievici si de fapt in cele din urma la adresa lui Basescu.
http://www.badin.ro/search/label/Scandal%20la%20ICR

Aici s-a tinut cronica evenimentelor
http://www.feeder.ro/2008/08/12/poneiul-roz-cristi-neagoe-si-corina-suteu-la-sinteza-zilei-antena-3/ - ultima relatare

Apropo, poneiul are intre timp blogul lui personal :happy
http://theponyslife.blogspot.com/

http://img221.imageshack.us/img221/5484/ponyrozrc2.jpg

[miril]

Lui Zamfirica, tipul care comenteaza i se potriveste acest comentariu al unuia dintre cei care au comentat filmul:

"Cum se poate, mon cher, pentru ca sa te prezanti la lume cu asa creatiuni mizerabile? Unde sunt sarmalutele, calusarii si poeziile noastre patriotice? Tradare, tradare, de trei ori tradare"!

Un alt comentariu...specific:

"Oameni buni, bravo! Asa e, porcarii cu pretentie de opera artistica, incurajate de un intelectual mediocru".

Un lucru, totusi, pozitiv in ziarul romanesc de la NY:

"Avand in vedere prestatia Domnului Traian Basescu in primul mandat, credeti ca acesta merita sa fie reales presedinte al Romaniei in 2009?
Da: 376 (22.3 %)

Nu: 1310 (77.7 %)".

[cinebelu]

Daca au chemat pana la urma si politia, cred ca putem considera aceasta expozitie ca pe un atac terorist romanesc la linistea publica New Yorkeza :happy

[miril]

In opinia mea arta este expresia libertatii depline, iar cand paragladine ********e zaharisite ca domnul ZamfricaPh se implica, arata ca acesta libertate deranjeaza, indiferent de calitatea in sine a artei expuse. Pot sa spun ca acest ponei imi place desi "l-am mai vazut undeva", caci atrage atentia asupra faptului ca in spatele unui caracter inocent, aflat la varsta frageda se pot ascunde potential sau chiar manifest forte subterane, malefice. Repet, cei mai periculosi sunt criticii, nu initiatorii acestui eveniment, in opinia mea.

[ATHC]

http://www.tolo.ro/2008/08/29/lasati-parintii-in-pace/

[Bancaru]

Mdea... Fecali. Ce pretentii sa avem?

[ATHC]

http://www.frontpress.ro/?p=378

Platim taxe. Multe. Si mari. Din aceste taxe se platesc salariile angajatilor statului, functionari publici, politisti, militari cat si ale parlamentarilor si guvernantilor. In schimb ei trebuie sa serveasca tara si poporul ce o locuieste. Asta teoretic. Practic, parlamentarii sunt in stare doar sa-si mai mareasca singuri salariile, guvernantii sa se certe intre ei pe functii si functionarii publici sa stea la cafele. Doar militarii ce-si mai dau viata prin Afghanistan si Irak pentru petrolul americanilor. Pacat de ei. Bine nu putem generaliza, sunt si angajati ai statului care-si fac treaba sau macar incearca. Dar sunt putini, prea putini. Majoritatea isi bat joc de noi si de banii nostri dati pe taxe.

Si sa nu-i uitam pe politisti si pe ortacii lor jandarmi. Ce fac ei? Pai ce sa faca, mai zilele trecute a murit un cap al mafiei craiovene, s-au strans vreo 2.000 de interlopi la inmormantare si au fost agrsesati cativa ziaristi. Sigur politia i-a prins pe agresori si le-a intocmit dosare penale. Dar cand ziaristii erau agresati n-a intervenit desi erau de fata. Ca sa nu se incinga spiritele cica. Pentru ca spiritele interlopilor sunt sensibile. Si nu trebuie deranjate de niste muritori de foame ca ziaristii.

Si inca ceva. La inmormantare pentru 2.000 de interlopi cunoscuti ca oameni violenti au fost mobilizati 600 de politisti. La parada homosexualilor, pentru 100 de gayozari au fost adusi 1.000 de politisti, jandarmi, agenti sub acoperire, trupe speciale etc. Concluziile le trageti voi.

Nu au autoritatile treaba cu interlopii Craiovei. Au insa treaba cu galeria Universitatii Craiova. Dupa ce suporterilor olteni le-a fost interzisa intrarea la meciul cu Dinamo ca s-a suparat “cinstitul” si “simpaticul” patron Mititelu pe ei ca prea il cauta la blaturi si transferuri dubioase, conducerea clubului Dinamo a hotarat ca nici un fan al Stiintei sa nu aiba voie pe stadion. S-a sesizat cineva de la Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii? Nu, ca nu era vorba nici de tigani nici de homosexuali.

Sambata, un grup de suporteri a hotarat totusi sa faca drumul de la Craiova la Bucuresti pe banii lor si ce sa vezi? Au fost opriti de politie in cartierul Militari si trimisi inapoi acasa ca doar in Romania nu s-a auzit de drepturile omului si de dreptul la libera circulatie. In plus au fost amendati soferii microbuzelor desi ei doar isi facusera meseria pentru care erau platiti.

Pe de alta parte nici suporterii lui Dinamo nu o duc mai bine. Acum ceva timp au fost amenintati in mod public cu bataia de unul din actionarii clubului, un individ pe nume Turcu. S-a sesizat cineva, politia, procuratura? Nici vorba.

Poate nu va impresioneaza povestile suporterilor. La cat au fost demonizati de mass-media nici nu m-ar mira. Atunci va povestesc altceva.

Tot sambata, maestrul Gheorghe Zamfir, care duminica ar fi trebuit sa sustina un concert in Basarabia cu ocazia Zilei Limbii Romane, a suferit un accident. A fost lovit de o masina. Conform unui martor soferul s-a dat jos din masina si a vrut sa-l duca pe maestru la spital dar in urma refuzului acestuia, a ramas la locul accidentului si a asteptat politia doua ore impreuna cu martorul.

“Am vorbit mai intai cu Politia, apoi cu Salvarea si apoi cu Smurd-ul. Domnul Zamfir nu putea sa stea in picioare iar in fata intrarii blocului, s-a asezat, dupa care a venit Salvarea si l-a luat la spital”, a precizat martorul.

Se pare ca povestea este confirmata si de Gheorghe Zamfir. Politia insa declara ca soferul ar fi fugit de la locul accidentului. Asta pentru ca atunci cand au venit ei nu mai era. Cand au venit oare? A doua zi probabil. Soferul nici macar nu a fost gasit de politie ci de o televiziune si se pare ca s-a dus singur sa se predea vazand ca nu-l cauta nimeni.

Si iar apare acel individ vesnic zambitor pe nume Ciocan si spune ca nu, ca politia si-a facut treaba, ca toata lumea minte numai ei au dreptate. Nu conteaza ce au facut politistii cate regulamente si legi au incalcat, ei au intotdeauna dreptate. Pe banii nostri au dreptate. Exista oare si dreptatea platitorilor de taxe?

[Bancaru]

Oare era si Dodu la inmormantarea lui Caiac? Oricat m-am uitat nu l-am vazut, dar asta din cauza ca toti aratau la fel ca el.

[Platanu]

"Ion Antonescu mi-a cerut sa-l impusc"



Soldatul Marin Chiripuci pazea, in 1946, celula in care era inchis maresalul



Avea 24 de ani si trecuse prin ororile celui de-al doilea razboi mondial. Considera o minune faptul ca el a scapat cu viata din iadul in care au pierit atatia camarazi de arme. Tot o sansa a vietii a fost sa-l intalneasca, in ultimele zile ale lui, pe maresalul Ion Antonescu.


Nascut la 26 iulie 1922 in comuna Arsache – azi Vedea – din judetul Vlasca (Giurgiu), Marin Chiripuci, fiu de plugar, absolvent de scoala elementara, a fost incorporat de Fortele Terestre, in anul 1943, la Centrul de Infanterie al Artileriei. A participat activ la operatiunile militare din cadrul celui de-al doilea razboi mondial, avand functia telefonist-centralist la Divizionul de Reperaje. Azi, la cei 82 de ani, nea Marin povesteste, cu aceeasi luciditate pe care a avut-o cand era tanar, un eveniment major din istoria Romaniei la care a fost martor.

ANI DE RAZBOI. In perioada 1943-1945 a luptat pe front. A ajuns pana in Cehoslovacia, insa, dupa eliberarea ultimelor brazde de pamant romanesc de catre armata romana, si nu de catre rusi, cum se spunea pana nu demult, cele mai grele momente prin care a trecut au fost luptele de pe teritoriul unguresc. Nici astazi nu poate uita acele zile de cosmar, cand se strecura prin ploaia de gloante, plin de sange si ud pana la piele. Desi avea vestonul imbibat tot timpul de sangele colegilor de arme, el, din fericire, a scapat neatins. S-a considerat, si se considera si astazi, o persoana foarte norocoasa si pune totul pe seama unei minuni. Caci minune a fost, spune el cu convingere, faptul ca a reusit sa se mai intoarca acasa, in vreme ce foarte multi dintre camarazii sai au murit, au fost raniti sau pur si simplu au disparut facuti bucati si inghititi de suflul bombelor si al grenadelor.
AMINTIRI. Nea Marinica se considera o persoana norocoasa, pentru ca a scapat cu viata de pe front

DE PE FRONT LA PENITENCIARUL JILAVA. Imediat dupa incheierea ostilitatilor, a fost repartizat sa pazeasca Inchisoarea Jilava. Era in iarna anului 1946. Ajunsese la saturatie dupa atatia ani de catanie. Mai avea doar cateva saptamani si trebuia sa predea la magazie hainele militare. N-a fost sa fie asa, deoarece unul din detinutii politici de aici a evadat si toti militarii din garda au fost pedepsiti, sefii comunisti prelungindu-le stagiul militar cu inca patru luni. Doamne! Ce tratament le-a tras dupa aceea Dumitru Pristavu, comandantul penitenciarului, care i-a facut in fel si chip. Bine ca detinutul respectiv a fugit printr-un alt sector, si nu prin al sau... Si mai mare noroc a fost atunci cand fugarul a fost prins si reincarcerat.

In aprilie 1946, nu-si mai aminteste exact ziua, a fost pus sa pazeasca o celula, "ca la carte", spunandu-i-se raspicat si in termeni categorici: "Ai grija, daca dispare asta sau cumva se spanzura ori face vreo dracie, ai sa ajungi direct in fata plutonului de executie, ai inteles?". Cand s-a uitat mai atent la detinut, nu i-a venit sa creada ochilor: era Maresalul Ion Antonescu. Marin Chiripuci fusese avertizat de superiorii sai in privinta lui Antonescu. De la ei a aflat si ca, in perioada detentiei de aproape doi ani de la Moscova, unde fusese inchis intr-un castel, Antonescu incercase sa se sinucida. Acest lucru i-a fost confirmat ulterior si de maresal, in discutiile pe care le-au avut.


"Bai, soldat, bai, Marinica, vreau ca tu sa ma impusti!"

ALEGERE. Maresalul si-ar fi dorit sa fie impuscat de Marin Chiripuci inainte de a fi condamnat la moarte

Jurnalul National: Ce ati discutat cu Ion Antonescu in perioada in care l-ati supravegheat la Jilava?
Marin Chiripuci: Antonescu era un om prea demn ca sa arate ca ii este frica de ceea ce urma sa se intample cu el. El se considera nevinovat. La un moment dat, mi-a spus ca a recunoscut in fata tribunalului faptul ca a deportat foarte multi evrei in Transnistria, dar a facut acest lucru pentru a-i salva din mana po****tiei. Am vorbit tot timpul cu el despre locurile in care am luptat pe front si despre ceea ce mai auzeam si eu ca se intampla dincolo de zidurile inchisorii. Era si o strategie de-a mea prin care puteam sa-l supraveghez mai bine tinandu-l de vorba.


Ultima dorinta

Ce comportament a avut dupa comunicarea sentintei?
Acelasi pe care l-a avut si inainte. Cred ca in sinea lui spera sa i se schimbe sentinta. Mi-a spus ca a fost condamnat de sase ori la pedeapsa cu moartea. Cand si-a dat seama ca nu va scapa, m-a rugat sa-l impusc eu, facand parte din plutonul de executie. Zicea ca va cere, ca ultima dorinta, sa fie impuscat de armata, de cei pe care el i-a condus.

Cum v-a cerut acest lucru?
Ajunsesem sa ma imprietenesc cu Antonescu, pentru ca, v-am mai spus, vorbeam zilnic cu el cateva ore. Capatase incredere in mine, dar si eu in el, si i-am spus si cum ma numesc. Dintr-o data mi-a zis: "Bai, soldat, bai, Marinica, vreau ca tu sa ma impusti!".

Ce i-ati raspuns dvs.?
Am incercat sa-l calmez si i-am spus "dom’ maresal, fiti linistit, ca n-o sa se ajunga pana acolo".


A salutat si a cazut

Ati fost martor la momentul executiei. Povestiti-ne, va rog, cum a decurs acest episod?
Da. Nu mai eram in garda, asa ca am asistat la tot. Era seara, pe la ora sase, cand a fost executat. Dorinta lui de a fi impuscat de noi, de soldati, i-a fost respinsa si a fost impuscat de un pluton de gardieni. Dupa prima rafala, a salutat si a cazut. Apoi s-a ridicat si le-a cerut sa traga din nou, pentru ca nu este mort. Atunci, seful gardienilor l-a impuscat in cap, dar tot nu a murit si iarasi a tras in el. Nici generalul Piki nu era mort. S-a tras din nou in ei. Antonescu murise, dar generalul Piki era tot viu, si atunci acelasi comandant si-a descarcat arma in capul lui.

Ce s-a intamplat dupa aceasta?
Ion Antonescu si cei cu care el a fost executat la Jilava au fost dusi la crematoriu.


ISTORIA VIE
Martor la momentul executiei maresalului. Aceasta a fost ultima misiune a soldatului Marin Chiripuci. Dupa acest eveniment, a fost liber sa plece acasa, in comuna Arsache (Vedea). Imediat dupa sosire, s-a apucat de munca de la camp. N-a ramas mult langa brazda, pentru ca a venit colectivizarea. Atunci i-a fost confiscat pamantul si a fost nevoit sa intre la IAS, ca muncitor constructor. A iesit la pensie de foarte multa vreme. Inainte de Revolutie, de multe ori, profesorul de istorie de la scoala din Vedea isi lua elevii si mergeau la nea Marinica. Batranului ii placea sa-si aduca aminte. Copiii ascultau cu gura cascata povesti din cel de-al doilea razboi mondial, dar si despre cum a murit maresalul Antonescu. Din pacate, in prezent, Marin Chiripuci a intrat intr-un con de umbra, asa cum s-a intamplat si cu cel pe care altadata l-a avut in paza.
Sursa:www.jurnalul.ro
2005-01-20

[Bancaru]

Timişoara, salvată de Băsescu

Noul echipament este mult mai aproape de culoarea albastru decât cel folosit în ultimul meci dinaintea depunctării, cu Rapid

Tender va prelua Timişoara, într-o tranzacţie impulsionată de preşedintele României. Ovidiu Tender şi Marian Iancu s-au pus de acord ieri în privinţa vânzării clubului de pe Bega, una în care a fost implicat şi preşedintele Băsescu. Totul a început după prima manifestaţie a fanilor pe străzile Timişoarei. În aceeaşi seară, Traian Băsescu l-a sunat pe Constantin Ostaficiuc, preşedintele Consiliului Judeţean Timiş şi membru PD-L, trasându-i o linie clară: salvarea clubului de la dispariţie, pentru a folosi capitalul de imagine câştigat în alegerile din toamnă. Ostaficiuc a luat legătura cu Tender, cu care are relaţii foarte bune, după care au început tatonările. Părţile se vor folosi de o societate pe care omul de afaceri o are împreună cu Consiliul Judeţean şi unde deţine 40 la sută din acţiuni.


Vor juca în tricouri albastre
Când s-a ajuns la negocierile directe cu Iancu, Tender a fost ferm: „Vom face un audit, pentru că tu nu îmi poţi cere mie să-ţi plătesc investiţiile pe care le-ai făcut de-a lungul timpului. Auditul va stabili cota de piaţă a clubului, dar ar fi bine ca până atunci echipa să rămână în Liga I şi în Cupa UEFA”. Ce înseamnă asta? Că Marian Iancu, în ciuda atitudinii de neînduplecare pe care a afişat-o public, va fi nevoit să respecte decizia FIFA de a nu mai folosi culoarea violet. De altfel, se pare că azi un angajat al Timişoarei va ajunge la FRF, unde îi va prezenta lui Florin Prunea noul model de echipament pentru Cupa UEFA. Acesta va fi de culoare albastră.


Tender ar vrea un teren!
Viorel Sasca, unul dintre consilierii judeţeni, a contestat implicarea CJT în preluarea clubului şi consideră că administraţia ar putea fi atrasă într-o capcană. „Propunerea a fost să se cumpere acţiuni prin firma deţinută de CJT cu Tender, să se facă majorare de capital şi CJT să vină cu o compensare. Nu a fost vorba despre stadion, ci despre un teren!“, a precizat Sasca pe

www.banateanul.ro.




"Putem juca în alb sau în galben-negru. Dacă fanii mă obligau să schimb culorile, nu îi ascultam." - Marian Iancu, preşedinte Poli


"Va veni o perioadă de audit, apoi vom stabili un preţ. Va dura trei-patru săptămâni." - Ovidiu Tender, om de afaceri

[Bancaru]

Ma intreb daca cei care fac "meeting" in Piata Operei stiu cine este ingerul lor pazitor, ingerul chel si betiv.

[miril]

Mi-aduc aminte ca am fost calificat..., nu mai comentez cum, de suporterii de...frunce, acum vreun an cand am spus ca atat Poli cat si Urziceniul si CFR-ul Cluj au acelasi inger pazitor. Chel si betiv. Hic!

[miril]

11 septembrie de Cotroceni:

http://www.cotidianul.ro/basescu_omul_de_hartie_si_sticla-57699.html

http://www.cotidianul.ro/fostului_meu_presedinte_traian_basescu-57803.html

http://www.cotidianul.ro/din_putul_de_petrol_al_gandirii_basesciene-57849.html

http://www.cotidianul.ro/asta_nu_se_poate_domnule_presedinte-57779.html

http://www.cotidianul.ro/asta_nu_se_poate_domnule_presedinte-57779.html

[miril]

Adevarul la Eric Braeden este...Linistit si rational:

"- Ce v-a surprins la Bucureşti?

- Că este foarte aglomerat şi are un trafic infernal. Când am zburat peste România am observat că există foarte multe zone agricole, foarte multe locuri nepo****te.

Am mai observat ceva: românii mai în vârstă au tendinţa să se ferească, nu se simt în siguranţă, ca pe vremea comuniştilor. În Germania, unde am crescut eu, vedeam acelaşi lucru. Cum spuneam, mai este nevoie de cel puţin încă o generaţie ca să vă reveniţi, însă mergeţi pe o cale foarte bună. M-a surprins cât de mulţi­ ştiu engleză, franceză".

[miril]

„Abia peste 30 de ani Capitala va fi în ordine” Miruna Olteanu, Alexandru Saulea Adevarul

Gheorghe Pătraşcu, noul architect-şef al Capitalei, declară în exclusivitate pentru „Adevărul" că Direcţia de Urbanism din Primăria Bucureşti a dat multe autorizaţii de construcţie aberante

Fostul director de urbanism de la Ministerul Dezvoltării critică atitudinea proprietarilor din Capitală şi promite reguli drastice.

Adevărul: L-aţi înlocuit pe cel mai longeviv architect-şef al Capitalei, Adrian Bold. Cum aţi găsit Direcţia de Urbanism a Primăriei Municipiului Bucureşti?

Gheorge Pătraşcu: Prima impresie a fost că Direcţia este subdimensionată. Există câţiva profesionişti adevăraţi, dar probabil că nu sunt updataţi, aşa că este esenţial să aducem personal calificat. În prezent există foarte multe posturi vacante, cel puţin 15, dar în prima fază este nevoie de cel puţin 30 de oameni, iar, în final, de 200.

În plus, trebuie restructurat Centrul de Proiectare Urbană, care înseamnă coordonarea direcţiei şi care are şi el un deficit de personal specializat. Trebuie regândit tot sistemul de acolo. Centrul ar trebui să fie cel care gestionează PUG-ul, iar până acum treaba asta o făcea Direcţia. Oricum trebuia făcută o bază de date, care evident că nu există.

Fostul architect-şef Bold a fost demis în urma unor acuzaţii legate de haosul urbanistic din Bucureşti. Ce decizii veţi lua pentru a rezolva aceste probleme?

Astfel de scandaluri nu vor mai exista, deşi lupta împotriva clădirilor-turn este o prostie, deoarece clădirile înalte nu trebuie puse la colţ. O clădire înaltă eliberează de fapt terenul. Mă rog, ce s-a autorizat până acum se va resimţi încă doi-trei ani, iar multe nu mai pot fi oprite, pentru că risc să fiu dat în judecată.

Când va avea Bucureştiul o ordine urbanistică şi un aspect civilizat?

Bucureştiul n-are tradiţia Parisului, iar regulamentele au tot fost schimbate. Doar cu o politică constantă, peste 30 de ani vom avea o coerenţă.

Cât timp va mai exista practica derogărilor de la Planul Urbanistic General (PUG) pentru a se putea construi de pildă în parcuri?

Până acum derogrările au fost regula. Ordonanaţa 27 a limitat derogările, nu le-a oprit şi nici nu pot fi oprite total, pentru că starea în care se găsesc acum documentaţiile de urbanism nu permite lucrul asta, ar bloca total şi absurd nişte lucruri. Au fost derogări de-a dreptul excesive, pentru că atunci când modifici coeficentul de utilizare de la doi la şapte, asta este iraţional.

Când veţi începe noul PUG al Capitalei? Ce modificări aveţi în vedere?

Noul PUG va prins în bugetul pe anul viitor şi ar trebui terminat în doi ani, deşi mă îndoiesc de asta. Acum depinde cum ne organizăm, este un volum de muncă impresionant.

Mixitatea este mai bună, spre exemplu zonele de birouri noaptea sunt moarte, trebuie găsit un echilibru.

Ca architect, ce părere aveţi despre imaginea Bucureştiului?

Bucureştiul este un oraş în criză, fară avea un brand specific. Singurele simboluri sunt Ateneul şi Casa Poporului, ceea ce nu este foarte definitoriu. Trebuie exploatat Centrul Istoric, care, dacă ar fi reabilitat la un anumit nivel, ne-ar aduce o valoare pe care multe capitale şi-ar dori-o.

Unii specialişti din breaslă contestă membrii Comisiei de Urbanism. Care este forma finală a acesteia?

Chiar vreau să precizez că nu i-am propus eu. Lucrurile astea s-au făcut înainte să fiu eu numit şi probabil că normal ar fi fost să fac eu propunerile, iar comisia ar trebui să aibe nouă membri, nu şapte.

Bucureştiul este un oraş în criză, fără a avea un brand specific. Singurele simboluri sunt Ateneul şi Casa Poporului, ceea ce nu este foarte definitoriu
Gheorghe Pătraşcu,
arhitect-şef al Capitalei


Cine este noul arhitect-şef

S-a născut în 1951, la Sibiu

A absolvit Universitatea de Arhitectură "Ion Mincu" din Bucureşti, în 1976

Este specialist în arhitectură şi urbanism

Este membru al Registrului Urbaniştilor din 2005

Ultima funcţie ocupată: director general al Direcţiei Generale de Dezvoltare Teritorială în Ministerul Dezvoltării,

Lucrărilor Publice şi Locuinţelor.

„Proprietarii, obligaţi să-şi întreţină casele"

Adevărul: Ce schimbare legată de arhitectură şi urbanism vor observa bucureştenii în viitorul apropiat?

Gheorghe Pătraşcu: O să fie dezamăgire dacă, după 10-12 ani, se asteaptă acum totul de la noul architect-şef şi de la noul primar. Probabil că va apărea la un moment dat o Hotărâre de Consiliu prin care proprietarii să fie obligaţi să îşi întreţină clădirile.

Va fi greu, pentru că, de exemplu, cei de la fostul Hotel Bucureşti au vrut să vopesească faţadele blocurilor din faţă, pe banii lor, ca să aibă un aspect plăcut în zonă pentru inagurarea de astăzi. Ce credeţi? Proprietarii apartamentelor le-au dat voie să văruiască numai după ce au fost plătiţi. În fine, s-au făcut foarte multe greşeli politice, toate restituirile înşirate pe zeci de ani, o parte din ele ilegale, cu principii că am vândut pe nimic fondul de stat.

România are în momentul ăsta cel mai mic fond de locuinţe sociale, avem vreo 98% proprietari, din care jumătate nu sunt capabili să îşi întreţină proprietăţile, iar una din regulile proprietăţii este să fii capabil să o întreţii. Dar Ministerul va scoate acum vreo patru legi pe locuinţe, care vor reglementa relaţia dintre asociaţiile de proprietari, drepturi şi obligaţii.

[Bancaru]

Cum să furi un schelet de-un milion
Povestea lui Gogea Mitu, cel mai înalt român care a trăit vreodată

1934, perla lui Lao Tzu, cea mai mare din istoria omenirii, e descoperită, Italia face rost de titlul mondial după finala cu Cehoslovacia, iar Persia se transformâ în Iran. La noi, prin Oborul Bucureştilor, are loc “Tîrgul de Moşi. Cea mai mare atracţie? “Omul care îndoaie fierul”. La propriu. Un băiat de vreo 20 de ani şade cu un arc oţelit în mânâ şi-l face ca pe Modelino. “Bate” în 2,42 metri, are 183 de kilograme şi “doar” 64 la pantofi. La o singură masă arde şase borcane de gogoşari.

Campion la box
Umberto Lancia, un Giovanni Becali al boxului la acea vreme, aude de el. Îl duce la Paris, la celebra Şcoală. Uşor-uşor, toţi adversarii cad ca spicele. Mitică Pavelescu, campionul României, KO în prima rundâ; Severio Gizzo, şmecherul Italiei, doborât în a treia. Banii vin cu sacii. Îi ia şi îi trimite la Mârşani, la vreo 60 de km de Craiova, la familia sa amărîtă, cu 11 copii prin curte.

Pe scurt, asta e viaţa lui Gogu Ştefanescu, sau Mitu a lui Goagă, al şaselea om, ca înălţime, din lume, în anii ‘40. Plecat în Capitala Luminii, în lumea bună a showbizului, la întoarcere răcea în tren. Simpla tuse se transforma în tuberculoză şi murea, rapid, la “Filantropia”. Practic, aici începe povestea din spatele poveştii.

Tuberculoză?
Înaintea celei de-a doua mari conflagraţii a omenirii, boala descoperită şi la vechii egipteni, acum 3.000 de ani, făcea ravagii. Asta e varianta oficială. Neoficial, Gogu al nostru era mult prea bun şi dădea lumea boxului peste cap. Cine avea curaj să intre în ring cu un uriaş de doi metri juma’? Aşa că era otrăvit şi îmbălsămat pe 20 de ani. Asta aflau rudele cînd veneau la Bucureşti. 20 de ani pentru ce? Pentru a fi vîndut! Sunâ macabru, dar trupul celui care la trei ani arăta ca la şapte începea sâ colinde lumea. România…Franţa…SUA. După ‘48, comuniştii modificau istoria: Gogu nu răsărise dintr-o familie nevoiaşă, ci dintr-una de chiaburi, ocupată pînă peste cap cu cultivarea cartofului, avea bani-gîrlă, ducea o viaţâ tumultoasă. Sicriul era repatriat, înmormîntat…pentru ca scheletul să fie scos, prin ‘75, şi depus la Muzeul Istoriei Medicinei din Craiova. Asta pânâ în 1990, când sediul propriu zis era cumpărat de Genică Boerică. Un medic - numele contează mai puţin - rezolva nişte acte ciudate (miră pe cineva?), aşa că rămăşitele unuia dintre cei mai înalţi oameni din istoria noastră, se …reîntorceau în SUA.

Astâzi, nimeni nu mai ştie nimic despre Mitu a’ lui Goagă. Nu mai are nici cruce, nici mormînt. Nici mâcar scheletul nu i s-a păstrat. O picătură din el a râmas, însă, în DEX, la “cogeamite”, dar nici acest lucru nu e sigur, mulţi spunînd că expresia vine din bulgară.

Catalin Oprisan www.gsp.ro

Nu imi dau seama cum de ă a devenit â in foarte multe cazuri.
Un articol interesant.

[miril]

De nivel european, modern. Vorba vine... de la nou(a).

Romania are primul spital psihiatric de nivel european Romania Libera

Inaugurat in anul 1923 ca spital public de nivel european si cel mai mare din Romania, Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. Dr. Alexandru Obregia" poarta, in prezent, numele creatorului si primului sau director, a declarat, miercuri, directorul medical al spitalului, conf. dr. Radu Mihailescu, cu prilejul marcarii a 85 de ani de activitate a unitatii spitalicesti.

El a subliniat meritul pe care profesorul Obregia l-a avut in infiintarea unui spital de psihiatrie la vremea respectiva si a amintit ca Spitalul Central, cum

era denumit atunci, este prima institutie medicala din Romania realizata pe baza unor cercetari de prognoza.

"Astazi, prin rezultatele de excelenta ale colectivelor sale de specialisti, spitalul reprezinta o unitate de referinta in domeniu, care aliniaza psihiatria romaneasca la standarde moderne europene si internationale", a explicat directorul medical citat de Agepres.

Conf.dr. Radu Mihailescu a facut o prezentare a activitatii stiintifice a spitalului, mentionand ca fiind un spital public profilat de psihiatrie, acesta desfasoara invatamant universitar si postuniversitar de stat de psihiatrie in cadrul celor patru catedre de specializare. El a reamintit ca cele doua compartimente de cercetare avansata, prin realizarile de marca obtinute, promoveaza imaginea spitalului, national si international.

Compartimentul de cercetare genetica psihiatrica, biometrica si psihopatologia dezvoltarii are inregistrate numeroase colaborari si studii medicale internationale, dar si lucrari stiintifice publicate in reviste de specialitate prestigioase din strainatate.

In ceea ce priveste compartimentul de profilaxie si cercetare a stresului concept, acesta vizeaza concepte biomedicale noi, terapii avansate si inventii romanesti antistres si antiimbatranire brevetate la nivel mondial in peste 25 de tari si studii medicale moderne publicate in monografii si reviste stiintifice internationale, a subliniat directorul medical.

El a facut referire si la cateva programe de succes care se desfasoara in cadrul spitalului, respectiv programele din cadrul Clinicii de psihiatrie a copilului si adolescentului, programul desfasurat in cadrul Centrului Memoriei, care este realizat impreuna cu Societatea Romana Alzheimer si programul de dezintoxicare care are ca principala activitate dezintoxicarea toxi-dependentilor la heroina.

De asemenea, un alt program important pentru spital este cel care priveste alcoolismul si toxicomaniile. In acest sens, spitalul are un parteneriat cu Alianta pentru lupta impotriva alcoolismului si toxicomaniilor, o organizatie nonguvernamentala formata din profesionisti de sanatate mintala.

O alta latura importanta a activitatii spitalului este cea a compartimentului de psihiatrie comunitara si de integrare psiho-sociala, care este prima structura comunitara destinata exclusiv pacientilor cu boli psihotice cronice din Romania.

Un alt compartiment important este cel de cercetare genetica psihiatrica. Acesta a aparut mai intai sub forma unei sectii in 1972, la Institutul de Neurologie al Academiei de Stiinte Medicale. Preocuparile initiale ale Sectiei de psihiatrie erau legate de domeniul epidemiologiei psihiatrice, astfel ca intre anii 1981-1984 s-a realizat sub conducerea dr. Dan Christodorescu si Maria Grigoroiu Serbanescu, singurul studiu existent in Romania, de epidemiologia bolilor psihice la copii si adolescenti in varsta de 1-6 ani. In anul 1987 a fost publicat singurul studiu, pe care il are Romania pana in prezent, referitor la epidemiologia bolilor psihice la po****tia adulta.

Tot aici s-a dezvoltat cercetarea de genetica psihiatrica. Aceasta a debutat cu studii asupra copiilor descendenti din parinti cu psihoze afective si studii despre patologia familiala in anorexia nervoasa, foarte utile in sfatul genetic pentru familiile cu bolnavi avand diagnosticele respective. Aceste studii sunt citate si astazi in reviste de mare prestigiu stiintific international. Ulterior, a fost infiintat un compartiment special de cercetare de genetica psihiatrica in Spitalul Obregia, condus de dr. Maria Serbanescu, si prin colaborarile acestui compartiment cu mari centre din Germania, Statele Unite, Franta, studiile referitoare la transmisia genetica a bolilor afective majore, cum ar fi boala bi-polara si depresia majora uni-polara si anorexiei nervoase au luat amploare, deoarece cercetarile genetice reprezinta o noua speranta pentru tratamentul si preventia bolilor psihice.

In interventia sa, secretarul de stat in Ministerul Sanatatii Publice, dr. Raed Arafat, a prezentat mesajul ministrului Sanatatii si a reliefat importanta dezvoltarii psihiatriei moderne in tara noastra. Dr. Raed Arafat le-a sugerat celor care lucreaza in aceasta unitate ca atunci cand au proiecte pe care vor sa le dezvolte si au nevoie de sustinerea Ministerului Sanatatii, este bine ca sa nu le lase doar la un birou la Ministerul Sanatatii, ci sa mearga si sa le sustina personal pentru ca acestea sa poata sa fie finalizate, avand exemplul sau din cadrul medicinei de urgenta.

La sedinta festiva au participat numeroase personalitati ale vietii medicale, acad. prof. dr. Constantin Popa, reprezentand Academia Romana, dar si invitati din strainatate.

Cu prilejul acestei aniversari, a fost sfintita si biserica care are hramul Adormirea Maicii Domnului. Slujba a fost oficiata de Prea Sfintitul Varsanufie Prahoveanu, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, impreuna cu un sobor de preoti.

[miril]

(Va) Bate...Vantul. Prin buzunarele noastre.

Sorin Ovidiu Vîntu: „Criza externă va ieftini traiul românilor“ EvZ

Miliardarul crede că România va avea de câştigat de pe urma crizei financiare mondiale. Este un moment bun pentru a recupera din decalaje. Sorin Ovidiu Vîntu - locul patru în top Capital, cu o avere de 2,1 miliarde de dolari - susţine că efectele turbulenţelor la noi vor fi mai mult pozitive şi recomandă po****ţiei să-şi păstreze în continuare banii în bănci.


EVZ: Ce efecte credeţi că va avea criza financiară internaţională în România?
Sorin Ovidiu Vîntu: Depinde din ce perspectivă privim lucrurile. Dacă le privim din perspectiva maselor largi, ceea ce se întâmplă în prezent este extrem de benefic pentru România, deoarece va duce la o ieftinire a pieţei. De exemplu, până la această criză financiară, o garsonieră costa 80.000 de euro, apartamentele au ajuns la preţuri inaccesibile. În noul context, undeva în august-septembrie anul viitor, aceeaşi garsonieră va putea fi cumpărată cu 30.000- 40.000 de euro. În plus, producătorii de bunuri nu vor mai cere adaosuri neruşinate, ci îşi vor scoate profiturile din dever (volumul vânzărilor - n.r.). Va fi o ieftinire a bunurilor de larg consum. Activele ajunseseră la preţuri deşănţate. Acum, banii se vor scumpi, iar activele vor reveni la preţuri rezonabile.

Va fi extrem de benefic pentru po****ţie. Din perspectiva oamenilor de afaceri se va produce o separare. Se vor separa cei care au trăit din afaceri care au impus valori fals create, care induceau o stare de spirit neplăcută şi costuri imense. Criza internaţională va duce la o reaşezare pe principii normale, pe principii sănătoase a economiei româneşti. Practic, pentru români efectele vor fi ieftinirea locuinţelor şi a bunurilor şi serviciilor de larg consum. În plus, această situaţie ne avantajează în raport cu statele unde criza a luat amploare. Se vor reduce decalajele dintre noi şi ei. Am putea spune că a murit şi capra vecinului...

Credeţi că guvernul şi BNR vor naţionaliza băncile în cazul în care acestea ar avea probleme din cauza crizei?
Ar fi o prostie să facă acest lucru. Ceea ce se întâmplă în SUA, acest heirupism, nu face decât să rostogolească în continuare găurile. În loc să moară azi, o să pocnească mâine, iar pe oameni îi va costa mai mult. În aceste cazuri, intervenţ ia statului este aberantă. Politica BNR a fost să oblige băncile comerciale să-şi constituie rezerve minime obligatorii de circa 20% din capitaluri: o politică ce îşi dovedeşte valoarea formidabilă acum. Aceasta înseamnă lichidităţi imense. Când băncile se vor apropia de situaţii cu probleme, BNR va decide micşorarea pragului de la 20% la 10%, şi băncile vor avea suficiente lichidităţi să-şi menţină activitatea. Eu nu văd un motiv ca băncile româneşti să aibă probleme. Poate doar băncile-mamă din afară. Însă nici în acest caz po****ţia din România nu păţeşte nimic. Banii deponenţilor nu vor fi afectaţi.

Dacă, totuşi, anumite bănci din România vor avea dificultăţi şi vor vrea să vândă o parte din active, aţi fi interesat să cumpăraţi?
Nu. Eu sunt speculant financiar. Nu bag bani în mortar şi ciment.

În cazul în care lucrurile se vor agrava, ce recomandări le-aţi face românilor pentru investiţii sau plasarea capitalului?
Recomand în continuare sistemul bancar. Este cel mai sigur loc pentru ca po****ţia să-şi ţină economiile. În ceea ce priveşte economiile oamenilor cu bani, fiecare trebuie să-şi aleagă soluţia potrivită. Nu le ofer consultanţă pe gratis. Pentru investitorii pe Bursă, cel mai prost lucru este să-şi vândă stocurile acum. Se ştie că Bursele îşi revin cu ciclicitate. Însă nu aş da nici sfat de cumpărare acum. În mod cert, Bursa va continua să scadă.

CUM ÎŢI PROTEJEZI AVUŢIA ÎN „ZODIA“ CRIZEI

Analiştii recomandă păstrarea banilor la bănci

Vremurile de criză financiară le răresc oamenilor posibilităţile de a- şi înmulţi banii. Totuşi, păstrarea acestora la saltea sau ciorap nu este o soluţie, deoarece inflaţia erodează economiile care nu sunt puse „la lucru“, spun analiştii. „În aceste momente, românii trebuie să-şi păstreze banii în depozite la bănci. Chiar dacă inflaţia taie din profit, măcar tot câştigă ceva“, ne-a declarat fostul ministru al finanţelor, economistul Daniel Dăianu.

„Mai mult, ei trebuie să facă investiţii sau economii în moneda în care sunt plătiţi“, a adăugat el. Dăianu susţine că sistemul bancar românesc este unul solid, în ciuda faptului că oamenii ar putea crede altceva, influenţaţi fiind de veştile negative venite de pe pieţele externe. Românii bogaţi pot opta pentru o diversificare a investiţ iilor, spun analiştii. „În acest caz pot opta şi pentru investiţii în bijuterii, aur, obligaţiuni sau titluri de stat“, a mai spus Dăianu.

Chibzuinţa, necesară acum

Economistul Daniel Dăianu le dă românilor un sfat pe care îl consideră esenţial: să nu se întindă mai mult decât plapuma, în sensul că trebuie să se ferească să cheltuiască mai mult decât câştigă. În plus, este bine să aibă rezerve pentru cheltuieli neaşteptate. Trebuie evitat consumul exagerat şi adoptată o atitudine chibzuită pentru ca inflaţia în România să scadă, a conchis Dăianu. Analistul Liviu Voinea, de la Grupul de Economie Aplicată (GEA), spune că în momentele de criză este cel mai bine ca oamenii să păstreze lichidităţi pentru a face faţă unor costuri neprevă zute, şi în orice caz să nu investească în titluri riscante.

„Cel mai cuminte este să ţii lichidităţi, de preferat într-o bancă, în depozite pe termen relativ scurt, de o lună sau trei luni“, ne-a declarat Voinea. El mai atrage atenţia asupra unei realităţi sociale: „În primul rând, în România oamenii nu prea au ce economisi sau investi. Pentru o bună parte a po****ţiei, cheltuielile depăşesc veniturile, şi diferenţa este acoperită prin credite. În al doilea rând, cadrul fiscal nu stimulează economisirea, dat fiind impozitul pe câştigurile din dobânzi“.

SUA

Planul de salvare relansat trece prin Senat

Preşedintele SUA, George W. Bush şi cei doi candidaţi la preşedinţia Statelor Unite, republicanul John McCain şi democratul Barack Obama, au afirmat că susţin planul de stabilizare a pieţelor internaţionale supus ieri la vot în Senatul american. Până la închiderea ediţiei rezultatele nu au fost anunţate. Lobby pentru adoptarea planului au făcut mai mulţi oficiali de rang înalt.

„Ne aflăm într-un moment în care este nevoie de acţiune. Un plan imperfect este mai bun decât niciun program“, a declarat directorul Fondului Monetar Internaţional (FMI), Dominique Strauss-Kahn. De asemenea, preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), Jean-Claude Trichet, s-a arătat sigur că programul va trece de Senat. „Trebuie să treacă, pentru binele SUA şi pentru binele finanţelor globale“, a declarat acesta.

ITALIA

UniCredit dă semne de slăbiciune

UniCredit, cea mai mare bancă din Italia, a anunţat că îşi va transfera o parte din activele imobiliare într-un fond închis de investiţii, pentru a-şi spori rezervele de capital. Măsura vine după ce acţiunile companiei s-au depreciat cu peste 22 de procente în această săptămână, pe fondul zvonurilor legate de starea financiară a instituţiei.

În ciuda mesajelor liniştitoare ale autorităţilor italiene, investitorii se tem de efectele pe care criza internaţională le-ar putea avea asupra UniCredit, o instituţie atipică pentru modul conservator de a face afaceri al băncilor italiene, deoarece s-a aventurat mult mai mult pe pieţele financiare externe. Acţiunile UniCredit au fost suspendate ieri de la tranzacţionare deoarece titlurile se ieftiniseră foarte mult.

FRANŢA

300 de miliarde de euro pentru băncile europene

Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, va propune şefului Băncii Centrale Europene (BCE) şi liderilor statelor europene un plan de salvare a sistemului financiar care implică fonduri de 300 miliarde euro, au declarat surse din Comisia Europeană, citate de Reuters şi preluate de Mediafax. Sarkozy va găzdui, sâmbătă, o întâlnire a liderilor europeni pentru a găsi un răspuns la criza financiară care a ajuns din Statele Unite în sistemul bancar european. Printre cei invitaţi se numără premierii Germaniei, Marii Britanii şi Italiei, precum şi preşedintele BCE, Jean-Claude Trichet. Întâlnirea va pregăti un eventual summit G8. Franţa deţine preşedinţia prin rotaţie a Uniunii Europene, iar Sarkozy a jucat până acum un rol proactiv în eforturile de a diminua efectele crizei.

[miril]

America Marelui Jaf Val Vâlcu Gardianul

Si-au cumparat automobile de colectie, ceasuri de 100.000 de dolari si case umplute pana la kitsch cu tablouri celebre. Au inchiriat avioane ca sa traverseze oceanul pentru o ora de golf si prostituate de lux, decontand cheltuieli pentru conferinte. Seamana cu interlopii rusi, dar nu-i cauta FBI-ul. Dimpotriva, doua decenii au fost modele de succes in noua ordine economica mondiala. Bancherii americani si verii lor din Anglia sunt cei care pun in miscare economia globala, dirijand capitalul dupa legile pietei, aflate mai presus de morala sau justitia umana, ni s-a spus. Conchistadorii ocupau Lumea Noua pentru a-i converti pe pagani. Banca Mondiala a obligat guvernele sa adopte religia de pe Wall Street. Catehismul nu e complicat: se cere ca interventia statului sa se rezume la apararea frontierelor si a bunurilor, lasand pe fiecare sa se descurce cum poate. Politica i-a lovit si pe americani. Marile firme si-au mutat fabricile in Mexic sau in Romania, lasand micile companii sa dispara si milioane de oameni pe drumuri. Suntem in postindustrialism, au decretat politicienii, creati jocuri video sau deschideti firme de catering pentru a-i servi pe cei care fac bani! Evident ca numarul celor care nu pot depasi conditia de muncitor onest este mai mare decat al celor cu antreprenoriatul in sange. Somerilor li s-a spus: nu faceti destul pentru a va depasi conditia! Iata ca altii pot castiga si atunci cand toate produsele sunt made in China, iar benzina made in Dubai. Astazi se vede cum se ajunge in top: furand si mintind, ca la Enron, sau vanzand cecuri fara acoperire, ca pe Wall Street. Cand le mergea, bogatii nu au acceptat sa imparta profitul, mutandu-si dividendele in Seychelles. Cand au dat de greu, ei cer bani de la stat. Sau, cum spun analistii, au privatizat profitul si nationalizat pierderile. Este o forma de terorism bancar ce functioneaza ca terorismul social de la noi. In anii 90, sindicatele ieseau in strada si obligau guvernul sa toarne bani in gaurile negre. Angajatii puteau trai de azi pe maine, iar directorii strangeau, prin firmele-capuse, mari averi. SUA si lumea sunt amenintate cu prabusirea sistemului bancar daca nu vor fi acoperite cu bani publici pierderile bancilor. Acelasi tip de jaf, la o scara mult mai mare. Iata ca nici macar la furat nu suntem pe primul loc. Nu-i vorba, intrecerea continua.

[miril]

Bai hahalerelor! Stati drepti!

http://www.gandul.info/politica/marian-vanghelie-si-gigi-becali-care-este-studenti-la-drept.html?3928;3252961

[miril]

As fi curios sa aud cam cum vede acum lucrurile. Se "aude", Herc?


Bancile britanice sunt foarte agresive, expansiunea in Est fiind o metoda de a face fata presiunii de pe piata interna.

De dragul acuratetei, trebuie sa delimitam intre banci comerciale cum ar fi Royal Bank of Scotland, si restul bancilor enumerate, care sunt aproape in exclusivitate banci de investitii. Asta imi da sperante ca piata de capital se va dezvolta in continuarea.

Eu ma bucur de prezentanda lui Ladensbank, Rabobank si West, care sunt institutii foarte serioase. O tara cu un sistem bancar puternic si civilizat este pe drumul cel bun. Basca ca poate ademenim si noi pe unii sa ne sponsorizeze. Visez cu ochii deschisi ziua cand Goldman Sachs va sponsoriza Progresul. Imi dau doua palme si ma trezesc.

http://afp.google.com/article/ALeqM5iFGdtoAuyvp9iTa14DJLPENmfzHg

[miril]

La ora cand careul de asi ai iresponsabilitatii politice "castiga", un fost as, actualul septar din mana, se confeseaza...Adevarului. Interesant!

http://www.adevarul.ro/articole/politicienii-sunt-subordonati-banului.html

[Bancaru]

Dar ai muncit ceva, nu gluma. Meteo mai trebuia sa avem si barfe. Astea vi le spun eu: Duna a fost dat afara de la Prefab. Noi parca jucam cu ei. Un antrenor nou nu e bine venit acum. A naibii treaba !

[miril]

Muncesc, ba, muncesc! Bichir Cel Intelept: Da-i, Doamne, Aluia mintea cea de pe urma. Amin!

Nu promulgaţi ordonanţa! Florin Bichir EvZ

Florian Bichir: "Mai bine să fii înjurat azi de câteva zecii de mii de oameni, decât mâine de un popor întreg!".

Camera Deputaţilor a aprobat marţi, în unanimitate, o ordonanţă care prevede creşterea cu 50 la sută a salariilor personalului din
învăţământ, începând cu 1 octombrie 2008.

La prima vedere, un gest mai mult decât necesar, luând în considerare situaţia cadrelor din învăţământ, adevăraţi mucenici ai educaţiei. Dascăli ajunşi în pragul disperării. Politicienii noştri au făcut însă acest gest din motive electorale. Surprinşi de „generozitatea“ guvernului Tăriceanu, care a mărit pensiile în prag de alegeri, parlamentarii s-au gândit să iasă şi ei în evidenţă cu ceva. Şi au făcut-o în unanimitate, conştienţi că dacă se va afla că cineva a fost contra, acest lucru va cântări greu în campania electorală. Aleşii neamului au aprobat această ordonanţă cu o inconştienţă crasă. Fără să verifice, în prealabil, sursele de finanţare, capacitatea bugetului de stat de a suporta o astfel de sarcină. Mai contează? Important este că dă bine la electorat.

Ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian, a simţit catastrofa. Până acum, guvernul a declarat că, datorită creşterii economice, mărirea pensiilor poate fi suportată. În prag de criză economică majoră, creşterea bazată pe consum a României va scădea dramatic. În plină recesiune pe plan mondial, când băncile cad precum muştele, o creştere salarială de 50% este o acţiune sinucigaşă. Vosganian a atenţionat că majorarea salariilor profesorilor cu 50 la sută va antrena solicitări similare din partea tuturor bugetarilor, iar astfel de creşteri ar pune în pericol stabilitatea economică şi chiar statutul României de ţară membră UE: „O astfel de măsură ar avea ca efect creşterea fără precedent a inflaţiei, accentuarea deficitului de cont curent şi un deficit bugetar uriaş, ceea ce ar duce România într-o stare de instabilitate economică, ce va fi agravată de situaţia internaţională. Este cu atât mai neobişnuită o astfel de decizie cu cât toate ţările din Europa şi Statele Unite iau în aceste momente măsuri de precauţie pentru a se proteja de efectele crizei financiare“.

Nici nu a terminat bine declaraţia, că funcţionarii publici au anunţat că vor intra în grevă generală, solicitând şi ei o mărire de 50%. Vor urma cu siguranţă şi alţii. Caruselul a început să se învârtă, şi, ca într-un uriaş joc de domino, o piesă căzută atrage căderea alteia şi tot aşa.

Nu mă interesează dacă guvernul a picat în propria sa capcană, a pomenilor electorale. Situaţia este însă dramatică, bugetul firav al ţării stând pe muchie de cuţit. Rechinii au început să-şi scoată banii din bănci pentru a evita vreun crah, în timp ce bieţii oameni se bucură că le va creşte leafa. Sau luptă să le fie mărită şi lor...

Deşi pare impo****ră, singura decizie - dură, dar absolut necesară - este aceea ca preşedintele Traian Băsescu să nu promulge această ordonanţă populistă. Şi nu are niciun risc pentru că el candidează la anul, când mulţi o să-i mulţumească pentru că a salvat ţara de la o criză majoră. Dacă nu o face, va fi tras la răspundere. Nu promulgaţi ordonanţa, domnule preşedinte! Mai bine să fii înjurat azi de câteva zecii de mii de oameni, decât mâine de un popor întreg!

[miril]

In acesta harababura declansata de apropierea alegerilor, de inconstienta(?) populista a politicenilor si de un electorat analfabet politic si nu numai, e bine totusi sa ne aminitim unele lucruri pe care un forumist care incerca sa fie lucid le scrie in comentariu la un articol din ziarul Ziua:

"Se bate tam-tam pe tema maririi salariilor profesorilor cu 50%. Fata de ce referinta nimeni nu spune! Sunt sigur ca nici macar nu puteti ghici !!!

Guvernul a dat O.G. 15/2008 prin care din aprilie 2008 salariile profesorilor se mareau cu 6% fata de luna ianuarie 2008. Din octombrie se mareau cu inca 6% fata de luna aprilie iar daca erau satisfacute anumite conditii economice atunci marirea ar fi fost de 9% in loc de 6%.

Ajunsa in C.D. ordonanta a fost amendata iar salariile au crescut cu 50,4% FATA DE SALARIUL MARIT CU 9% IN PROPUNEREA GUVERNULUI.

Per total, salariile profesorilor, conform noii legi, au crescut in luna octombrie fata de luna martie cu 73,7% sau, daca vreti, fata de luna septembrie cu 63,9%

Pentru verificare calcule prezint datele. Baza de calcul propusa de guvern pt ian.-mar.=230,247; apr.-sept.=244,061; oct.-dec in var.6%=258,704; oct.-dec. in var. 9%=266,026; legiferata conform amendament=400. Acestor baze de calcul li se aplica niste coeficienti de multiplicare, de ex. in cazul unui prof cu grad.II si 10 ani vechime acest coeficient este 4,610)
Pentru conformitate se poate vedea http://www.cdep.ro/comisii/munca/pdf/2008/rp263.pdf".

[miril]

Pacat ca pana acum totul sta bine doar pe hartie. La irigatii, birjar!

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/823311/Bucurestiul-devine-port-in-2013/

[miril]

Oglinda oglinjoara, care-i cel mai IMPOSTOR din TARA?

http://www.gardianul.ro/Petre,-fiul-lui-Valter-s121947.html

http://www.jurnalul.ro/articole/135598/lucian-avramescu:-impostura-lui-roman-in-spania-sau-a-lui-traian-basescu

[Bancaru]

Un film care a insemnat enorm pentru copilul din mine si de cand eram copil si acum (copilul din mine sta la locul lui chiar si acum):

Atunci ne-am condamnat cu toţii la moarte

Adevărata istorie a celebrei ecranizări “Drumul spre victorie..

Kordik, Iosif Kordik, aşază pîinicile în galantar. Se uită la ele şi toate-i par nişte mingi. “Iosif, tu eşti nebun? Cui dracu îi arde de fotbal în vremuri ca astea?”, îşi spune şi se surprinde surîzînd. Dar n-are ce face, e cu fotbalul în sînge, trăieşte zi de zi cu amintirea marii echipe a lui Dinamo Kiev, cea de dinainte de război. Ridică ochii şi se uită pe calendar. Rupe fila cu 4 mai 1942. Hoppp, primul client!!! Se uită bine, ştie că vederea încă-l ţine. “Mamăăă, e Nikolai Truşevici!!!” . Marele portar. S-a întors de pe front, caută de lucru. Mulţi ar spune că-i nebun, mor şi cîte 20.000 oameni pe zi, iar lui îi arde de fotbal??? “Nikolai, te angajez la mine. Treaba nu zbîrnîie, dar unde mîncăm cinci la masă, poate să stea şi al şaselea. Ideea e că nu te las să bagi aluat în cuptor. Vreau să-mi faci o echipă de fotbal, ca aia de pe vremuri!”

Primul meci pentru FC Start
7 iunie ‘42! Truşevici ştie că e o nebunie, asta e clar, dar…Honkarenko, bunul său prieten, e primul care acceptă. După el vin Kuzmenko, Svridovski, Balakin, Suharev şi Melnik. E 7 iunie, echipa e botezată “FC Start” şi se pleacă la drum. Băieţii n-au echipament, stau slab cu pregătirea fizică, dar înving cu 7-2 pe Ruk. 6-2 cu garnizoana ungară, 11-0 cu cea românească, 9-1 cu trupa muncitorilor de la căi ferate. Nemţii, ocupanţii, aud de isprăvile lor. Sînt prea mîndri ca să nu-i provoace. Pe 6 august 1942 are loc meciul cu FC Start. Flakelf, gruparea piloţilor din Luftwaffe, e căsăpită cu 5-1. “CUMMMMM???”, tună ofiţerii nemţi. “Echipa noastră n-a pierdut niciodată, dar NICIODATĂ, în teritoriile ocupate. Organizaţi revanşa! Repede!!!”

Drumul spre victorie
9 august 1942, stadionul Zenit. Vestiarul gazdelor. Un ofiţer SS, desemnat arbitrul jocului, îşi loveşte călcîiele. “Domnilor, cunoaşteţi regulile. Intrăm şi salutăm pe marele Fuhrer, apoi dăm drumul”. Uşa se închide după el. Linişte, băieţii vorbesc din priviri. Se deschide iar. Apare Gheorghi Şveţov, colaboraţionistul: “Băi, tată, ştiţi că ţin la voi, ăştia n-au pierdut pînâ acum, am venit să vă spun, prieteneşte, să nu-i încurcăm, ar fi păcat de voi!” Îşi ia o gheată în cap şi iese urgent.

Fluier de început. Nemţii salută cu “Heil Hitler!”. Alături, ruşii urlă “FizkultHura!”, o expresie menită să-i bage în joc, un fel de “Trăiască sportul!” Spectatorii sînt uluiţi. Honkarenko driblează tot. “Oamenii ăştia sînt nebuni?”, se întreabă tribunele. E 5-3 pentru FC Start. Atunci, Klimenko ia mingea, piloţii sînt simple jaloane, îl pierde pe drum şi pe portarul advers, ajunge pe linia porţii, se opreşte, rîde şi şutează înapoi, spre centrul terenului. Spectatorii sînt şi mai uluiţi. Din nou, victorie şi spectacol! Doar Kordik, un fel de Oscar Schindler, părintele echipei, stă cu capul în mîini. Plînge. Ştie ce urmează. “De ce’, de ce au făcut asta?”

Ultimul meci
La mijloc de august, pe 16, vine răzbunarea. Opt jucători sunt ridicaţi sub acuzaţia de a fi membrii ai NKVD. Nikolai Korotkik nu rezistă torturilor Gestapoului şi, slăbit, decedează după trei săptămani. Ceilalţi şapte sunt deportaţi în lagărul de la Siretz. Ca răzbunare la un atac al partizanilor, în februarie 1943, nemţii îi ucid pe Klimenko, Kuzmenko şi Truşevici. Din ei nu mai rămîne nimic. Doar un afiş de meci şi, normal, povestea. Plus un monument, ridicat în faţa stadionului Zenit. A, şi vorbele lui Bill Shankly. “Lumea crede că fotbalul este o chestiune de viaţă şi de moarte. Vă zic eu, e mult mai mult decît atît!”
Oprisan in www.gsp.ro

[krapulax]

cristian teodorescu despre unu:
http://tinyurl.com/4aql9v

Adomniţei o păţeşte pentru că a stat la „ia-mă, nene” la elicopterul lui David, să ajungă mai repede la propria lui nuntă. Şi pentru că a votat pentru salariile profesorilor, ca şi ceilalţi penelişti din Parlament. Nu pentru că s-a dovedit în repetate rînduri o ruşine ca ministru al Educaţiei. Nu pentru că e reprezentantul tipic al sfertodoxiei româneşti. Asta nu era inadmisibil pentru premierul Tăriceanu. Excursia lui ca pasager fără bilet în elicopterul cu care „se deplasează” prin ţară ministrul de Interne şi faptul că în Parlament una a spus şi alta a votat – astea sînt marile motive pentru care Adomniţei va fi debarcat, ca ţap ispăşitor, nu incompetenţa lui voioasă.

[miril]

O alta stire trista. Dumnezeu sa-l odihnesca!

LAUREAT NOBEL - George Emil Palade a încetat din viaţă JN

Singurul român laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, George Emil Palade, medic şi om de ştiinţă american, a decedat, ieri, la San Diego (SUA), la vârsta de 96 de ani.

În 1974, i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Fiziologie şi Medicină, pe care l-a împărţit cu Albert Claude şi Christian de Duve.

Cel mai important element al cercetărilor sale a fost explicaţia mecanismului celular al producţiei de proteine, punând în evidenţă particule bogate în ARN la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau “corpusculii lui Palade”.

VIAŢA
S-a născut la Iaşi, în 1912, într-o familie de profesori, mediul familial influenţându-i formaţia intelectuală. În 1940 a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti. În 1946 s-a căsătorit cu Irina Malaxa, fiica industriaşului Nicolae Malaxa, şi a plecat cu soţia în Statele Unite, pentru studii postdoctorale. A fost cercetător la New York University, în 1973 a început să predea biologia celulară la Universitatea Yale. În SUA, a fost membru al Academiei Americane de Ştiinţe şi al celei de Arte şi Ştiinţe, primind Medalia Naţională pentru Ştiinţă în 1986.

A fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar în 2007 i-a fost acordat Ordinul Steaua României în rang de Colan.

[miril]

Sportul, lovit în plin de criza mondială Luminiţa Grigore EvZ

Marile cluburi de fotbal, dar şi competiţiile de anvergură sunt afectate de recesiunea sectorului financiar.

Printre piesele de domino care riscă să se dărâme din cauza crizei financiare declanşate în Statele Unite şi propagate la nivel mondial se numără şi sportul, chiar dacă, pentru moment, efectele nu sunt atât de vizibile ca în domeniul financiar-bancar.

Unda de şoc e însă aşteptată să lovească industria sportului în perioada următoare, atunci când se va face simţită absenţa fondurilor uriaşe care veneau dinspre bănci şi societăţile de asigurări. Sportul, în general, şi fotbalul, în special, reprezintă o industrie puternică, în care se rulează anual miliarde de euro, dar care este foarte strâns legată de toate mecanismele economiei.

Cluburile de fotbal engleze sunt cele mai expuse

Primele afectate de crah sunt cluburile de fotbal din Anglia, mai ales cele din prima ligă, care cheltuiesc averi inestimabile pentru achiziţionarea de jucători şi pentru plata salariilor acestora. Grupările engleze aveau deja, dinainte de declanşarea crizei, datorii care atingeau 3,8 miliarde de euro, iar o treime din această sumă este cumulată de giganţii Manchester United, Chelsea, FC Liverpool şi Arsenal.

În plus, valoarea totală a salariilor creşte anual, în medie, cu 12 la sută. În urma căderilor de pe Wall Street, FC Liverpool, club deţinut de americanii Tom Hicks şi George Gillett, şi-a amânat planurile de construire a unui nou stadion.

Nici Tottenham Hotspur nu stă pe roze. Joe Lewis, multimiliardarul englez care este principalul investitor de la Tavistock Group (care deţine, printre altele, şi gruparea londoneză), a pierdut anul acesta, din cauza crahului de pe piaţa imobiliară americană, nu mai puţin de un miliard de dolari! Un alt club celebru izbit în plin este West Ham United. „Ciocănarii“ au rămas fără sponsor principal după ce, luna trecută, tour operatorul XL.com Holidays a intrat în faliment.

Probleme majore au, în acest moment, aproape toate formaţiile listate la Bursă. Acţiunile cluburilor au scăzut semnificativ.

Formula 1 are din nou probleme

Formula 1, o adevărată devoratoare de bani - întreţinerea unei echipe costă cel puţin 150 de milioane de euro anual -, este într-o situaţie extrem de vulnerabilă. Celebra competiţie abia îşi revenise după problemele financiare apărute în urma interdicţiilor pentru reclamele la tutun. Falimentul băncii Lehman Brothers afectează şi Marele Circ. Banca deţinea 16,8 la sută din Delta Topco, o companie care are drepturi comerciale în Marele Circ. Mulţi dintre sponsorii Formulei 1 sunt din Statele Unite sau activează în această ţară.

Criza mondială pare să aibă deja efecte concrete. Oficialii de la Federaţia Internaţională de Automobilism au decis, în această săptămână, ca Marele Premiu de Formula 1 al Canadei să fie scos din calendarul competiţional pentru sezonul 2009. Conducătorii de la FIA n-au dat nicio explicaţie pentru această decizie, dar este posibil ca hotărârea să fi fost luată din cauza colapsului financiar apărut în America de Nord. Imediat s-a găsit soluţia pentru înlocuirea Grand Prixului din Canada, alegându-se ca destinaţie Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite). „Vom înregistra pierderi de peste 75 de milioane de dolari“, a reacţionat la aflarea veştii Gerald Tremblar, primarul oraşului Montreal.

Max Mosley, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Automobilism, preconizează că, din cauza crizei, trei dintre echipele care participă acum la Formula 1 vor dispărea până în 2010. Pe viitor, Marele Circ ar urma astfel să alinieze la curse doar 14 monoposturi.

Tenis, rugby, golf...

Efectele crizei financiare se resimt şi în alte sporturi. Olanda ar putea pierde Openul de tenis de la Amersfoort, care nu mai are sponsori. Cazionul Krijco s-a retras deoarece taxele s-au mărit foarte mult, iar organizatorii nu mai reuşesc să găsească un înlocuitor.

În cădere, Banca Lehman Brothers a tras după ea şi echipele de rugby ale prestigioaselor universităţi Oxford şi Cambridge. Meciul anual dintre rugbiştii celor două instituţii de învăţământ, programat pe 11 decembrie, riscă să fie anulat, principalul sponsor al evenimentului fiind banca americană.

De asemenea, circuitul profesionist nord-american de golf are de suferit, printre principalii săi sponsori numărându-se companiile Wachovia Corp. şi Morgan Stanley, ambele activând în domeniul financiar.

3,8 este datoria cumulată pe care o au în acest moment cluburile de fotbal din prima ligă engleză

GIGANT ÎN DIFICULTATE

Manchester United, grupare aflată în proprietatea miliardarului american Malcolm Glazer, tremură fiindcă are ca principal sponsor AIG, companie de asigurări aflată în colaps şi salvată în ultima clipă prin intervenţia guvernului american. Conform cotidianului francez „Le Monde“, AIG (de care gruparea engleză depinde în mare măsură) îşi va înceta sprijinul financiar. „Unda de şoc financiară clatină fotbalul englez, iar Malcolm Glazer (n.r. - patronul de la Manchester) este îndatorat până la gât“, concluzionează cotidianul francez.

LINIŞTEA DINAINTEA FURTUNII?

Fotbalul românesc stă cu sufletul la gură

La fel ca şi în celelalte domenii, efectele crizei financiare ajung cu întârziere în România şi în ceea ce priveşte sportul. Evident, fotbalul se află în prim-plan prin prisma sumelor mari care se învârt în jurul acestui sport.

Echipele autohtone nu sunt încă afectate de colapsul financiar, dar cluburile din România au motive să se îngrijoreze pentru viitor. Steaua şi Rapid au ca sponsori principali o bancă (Citibank) şi, respectiv, o companie de asigurări (Omniasig). Cele două societăţi vor fi direct vizate dacă România va fi lovită de criza mondială cu aceeaşi intensitate ca în Occident. Făcând o paralelă, clubul englez Manchester United, sponsorizat de gigantul AIG, nu se ştie foarte clar dacă va mai primi bani de la firma intrată în faliment şi salvată de guvernul SUA prin naţionalizare.

Marian Iancu, retras din cauza crizei?

Momentan, Citibank plăteşte 1,3 milioane de euro Stelei în calitate de sponsor, iar preşedintele „roş-albaştrilor“, Valeriu Argăseală, spune că, deocamdată, nu există probleme în ceea ce priveşte onorarea contractului dintre cele două părţi. „Cei de la Citibank nu ne-au spus nimic cum că ar avea probleme şi nu mai pot respecta clauzele contractului de sponsorizare“, ne-a declarat oficialul stelist.

Cel mai dur scenariu pentru echipele din România nu vizează însă falimentul sponsorilor, ci pe cel al patronilor care susţin financiar cluburile. Criza ar putea avea repercusiuni dure asupra pieţei imobiliare, situaţie în care proprietari precum Gigi Becali, Arpad Paszkany, Vasile Turcu şi Adrian Mititelu s-ar putea confrunta cu probleme grave în afacerile pe care le desfăşoară în acest domeniu. Ei depind nu numai de piaţa imobiliară, ci şi de sistemul bancar.

De asemenea, criza financiară se află printre motivele pentru care Marian Iancu şi-a retras finanţarea de la FC Timişoara! „Pentru o perioadă voi ieşi din fotbal. Nu mă mai interesează acest capitol. Momentan, sunt preocupat să-mi protejez afacerile de criza mondială“, ne-a declarat Iancu în urmă cu câteva zile. (Mihai Voinea)

[miril]

Asta asa, ca divertisment:

TEHNOLOGIE - Televizoare HD da, programe ba Alexandru Radescu JN

Rezoluţiile gamelor de vârf ne oferă acum o uluitoare 'formulă' matematică 1920x1080 pixeli Sursa: afp/mediafax Operatorii locali de servicii digitale prin cablu sau satelit nu se înghesuie să ofere canale HD. Românii interesaţi de acest gen de servicii s-au orientat către oferte din străinătate. Producătorii de televizoare subţiri se aşteaptă la o dublare a vânzărilor de modele full HD în 2009 pe piaţa românească.

Chiar dacă nu ne încurcăm în oferta HD din partea furnizorilor locali de servicii de televiziune, televizoarele high-definition se vând foarte bine şi în România. Producatorii estimează că din totalul televizoarelor LCD şi plasmă vândute în România (peste 400.000 de unităţi) maximum 10% ar fi "full HD". Revenind la oferta locală, doar PRO TV şi TVR s-au încumetat pînă în prezent la transmisii HD. Astfel că posesorii acestor dispozitive cu o rezoluţie de 1920x1080 se bucură mai mult la filme de pe DVD-uri. Totuşi, dacă te "încăpăţânezi" poţi apela la abonamente la satelit în străinătate şi la un preţ de 250 de lei poţi beneficia de mai multe programe HD de la BBC, Eurosport, Sky, National Geographic etc. Găseşti aşa ceva prin baruri, dar şi prin unele case. Dar între canal HD şi televizor mai este un "amănunt" tehnologic: receptorul HD.

În oferta AKTA (fostul MaxTV) un kit complet cu receptor HD ajunge să coste 1.032 lei. Momentan, în oferta AKTA există doar TVR HD. La alţi concurenţi de pe această piaţă, precum Dolce sau Focus Sat, introducerea în grilă a canalelor HD se va face în clipa în care va exista cererea care să asigure recuperarea investiţiei în aceste servicii. Un serviciu important pe acest segment de business este DigiTV (RDS&RCS), surse de pe piaţă afirmând că se pregătesc să lanseze canale HD, făcînd în acest sens achiziţii importante de receptoare HD.

OPTIMISM PENTRU INDUSTRIE
În ceea ce priveste vânzările de televizoare HD pe piaţa din România, jucătorii importanţi rămân încrezători: "Este puţin probabil ca recenta criză financiară să aibă un impact major asupra cererii în creştere de televizoare full HD", ne-au declarat reprezentanţii LG România. "Estimările noastre pentru finalul anului 2008: aproximativ 10% din piaţa de LCD TV-uri şi Plasme TV vor fi HD". De asemenea, optimismul este păstrat şi pentru piaţa anului viitor: "Pentru 2009 estimăm o dublare a pieţei televizoarelor LCD şi plasmă de tip full HD, aceasta urmând să atingă 30% din totalul vânzărilor de televizoare cu ecran plat", spun oficialii firmei sud-coreene.

MARFA ŞI BANII
Chiar dacă preţurile au mai scăzut pentru televizoare cu ecrane subţiri, în domeniul rezoluţiei HD, costurile nu sunt chiar mici. Spre exemplu, la modele Samsung preţurile se situează intre 3.200 lei pentru un LCD de 32 inci din seria 5 şi poate ajunge până la 15.140 lei pentru o diagonală de 55 de inci pentru gama de vârf, seria 9. De asemenea, producătorii vor aduce în curând pe piaţă şi modele cu receptor HD încorporat. De luna viitoare va fi disponibil în România modelul LG LCD5500, cu diagonală de 32 de inci, preţul nefiind încă precizat. În oferta de pe piaţa românească, gama full HD din portofoliul celor de la LG este de 40%. Samsung va lansa în perioada imediat următoare trei noi game de produse full HD pe piaţa din România.

40 de mii televizoare full HD vândute pe piaţa românească pentru anul în curs

[miril]

Asta asa ca sa ne ingrijoram. 50%.

Papusarii Marii Crize George Scarlat Ziua

Clinton, Bush si stanga americana sunt artizanii crahului planetar * Aviditatea lor dupa voturile negrilor si hispanicilor a determinat dictatura SUA in sistemul bancar si prabusirea pietei.

Pentru ca epicentrul crizei mondiale a fost pe Wall Street, toata lumea a acuzat "capitalismul salbatic". Re­zol­varea crizei a fost gasita repede: interventia statului in economie, taxe mai mari, reglementari mai multe, ca­pi­talism mai putin. In reali­tate, nu capitalismul a gene­rat criza, ci mai degraba lipsa acestuia.Crahul imobi­liar, detonator al turbulente­lor financiare, a fost provo­cat de amestecul statului in economie si de inlocuirea regulilor pietei cu activismul social. Dezastrul a fost pro­dus de regulile aberante de pe piata impuse de stanga americana de ani de zile, dar si de Administratia Bush care s-a lasat prinsa in hora.Creditele comandate politicBancile de investitii si com­paniile ipotecare s-au prabusit din cauza ca milioane de persoane nu au mai achitat creditele ipotecare. Nici nu aveau cum. Majoritatea rau-platnicilor provin din randurile negrilor si hispanicilor. Acestia nu ar fi primit credite in mod normal pentru ca nu sunt solvabili. Nu au bani de avans, nu pot dovedi ca au venituri cu care sa achite ratele si nici o istorie anterioara a creditelor. In SUA, in numele luptei impotriva discriminarii, s-a decretat ca membrii minoritatilor trebuie sa primeasca credite cu orice pret. Presedintele democrat Jimmy Carter a emis "Community Reform Act", o lege prin care bancile sunt obligate sa crediteze si clientii din cartierele defavorizate, adica din randul minoritatilor. In cazul in care o banca este reclamata de o comunitate (de fapt ONG-uri radicale de stanga) ca discrimineaza rasial pentru ca nu acorda credite ipotecare negrilor si hispanicilor, banca respectiva nu mai are voie sa deschida filiale, sa faca fuziuni sau achizitii.

Housing and Urban Develop­ement (HUD), Ministerul american al Locuintei, a devenit sub un alt democrat, Bill Clinton, o adevarata "politie politica". Clinton a decretat ca 21% din credite trebuie sa mearga in zonele defavorizate, locuite de rau-platnici.George W. Bush, sfatuit sa atraga voturile mexicanilor, a ridicat plafonul pentru anul 2008 la 39%. Presedintele actual a declarat ca vrea ca pana la sfarsitul deceniului sa apara inca 5,5 milioane proprietari de culoare. Carevasazica, in SUA, presedintii ordona bancherilor cat si cui sa dea credite.Basica s-a spart in 2008. Negrii s-au dovedit rau platnici in proportie de 70%, fata de 20% in randul albilor. De altfel, zonele cu credite neachitate in proportie de masa sunt cele unde negrii si hispanicii sunt prezenti in numar covarsitor: sudul Californiei, Florida, sud-vestul, unele orase din nord-est. Nici nu ar fi putut plati. Gladys Delgado, o menajera emigrata din Honduras, a semnat un contract de credit ipotecar intr-o engleza pe care nu o intelege. S-a angajat sa plateasca o rata de 3200 dolari pe luna, desi impreuna cu sotul sau are venituri de doar 4000 dolari lunar.Din Harlem la BucurestiCreditele acordate persoanelor fara avansuri si fara garantii serioase sunt denumite "subprime mortgages" (SBM). Ipotecile SBM pot fi tranzactionate. Companiile au strans astfel de SBM si le-au vandut la pachet ca titluri de valoare. Cumparatorii au fost marile banci de investitii, dar si fonduri de pensii si alti investitori. Astfel, activele toxice au ajuns pe Wall Street. Analistii economici apreciaza ca Wall Street-ul a investit in asemenea produse riscante din cauza laco­miei, pentru ca erau purtatoare de dobanzi mai mari. De asemenea, investitorii s-au gandit cu cinism ca, la o adica, statul ar prefera sa le rascumpere actiunile, decat sa arunce in strada milioane de rau platnici. Ceea ce s-a si intamplat, prin injectarea a 700 miliarde de dolari de catre Congresul American conform planului de urgenta. Gigantii economici de genul Lehman Brothers s-au prabusit si au creat panica pe piata globala. La bursa din Bucuresti, in zilele bune, 85% din valoarea tran­zactiilor apartinea inves­titorilor straini care acumse retrag. In panica.Companiile falite sunt monopoluri de statFanny Mae detinea jumatate din piata creditelor ipoteca­re. Aceasta companie finan­ta bancile ipotecare locale cu banii obtinuti din "mort­gage back securities" (MBS), titluri de valoare bazate pe ipoteci, cumparate la randul lor de investitori, banci, fonduri, carora le garanta returnarea investitiei. Banii erau imprumutati apoi bancilor locale care acordau credite otravite.Pare incredibil, dar SUA, bastionul capitalismului, s-a dus la vale din cauza socialismului care a sapat la temelia sa. Ceea ce se stie mai putin este faptul ca Fannie Mae si Fredie Mac, societatile ipotecare "nationalizate" in urma crizei erau companii de stat. Fannie Mae s-a infiintat cu capital de stat, ceea ce este neobisnuit in America si a avut si monopolul creditului ipotecar, ceea ce este de asemenea cu totul neamerican. Ulterior s-a infiintat si Fredie Mae, cu acelasi obiect de activitate. Capitalul celor doua societati a devenit intre timp privat, dar Fannie si Fredie au ramas sponsorizate de stat, omoloagele ANL din Romania. De asemenea, erau scutite de taxe locale si statale, adica de 300 milioane dolari anual. Au fost acuzate ca sfideaza libera concurenta si ca practica "crony capitalism" (capitalismul de cumetrie).Aceste companii erau privi­legiate pentru ca titlurile de valoare emise de ele nu trebuiau inregistrate la Comisia de Valori Mobliare. Titlurile erau garantate de guvern, fapt care ii permitea lui Fanny sa obtina bani cu dobanzi mai mici decat companiile private, adica un avantaj de 4 miliarde dolari pe an (2,6 miliarde pentru Fredie, compania sora). Fannie si Fredie au fost preluate de guvernul federal pe 7 septembrie.Extrema stanga finantata din crediteFannie si Fredie sponsorizau ONG-urile radicale Acorn, a negrilor si La Raza, a hispa­ni­cilor.Acestea terorizau bancile care se fereau sa cre­diteze rau-platnici. Pi­che­tele, mitingurile si re­clamatiile la HUD erau arsenalul stangistilor. De frica sa nu fie trecute pe lista neagra a HUD, bancile imprumutau oameni fara salarii, garantii, avansuri. Banii erau, la randul lor, imprumutati de catre bancile respective de la Fannie si Fredie, care apoi vindeau titlurile pe Wall Street. Conform congres­menului repu­blican Michelle Bachman, Fannie si Fredie trebuiau sa verse circa 500 milioane dolari pe an catre National Affordable Housing Fund (Fond pentru locuinte). Fondul avea obligatia sa faca donatii pentru ONG-uri "care au demonstrat capacitatea si experienta de a promova obiec­tivele fondului", adica Acorn si La Raza. Aceste organizatii, cu o agenda radicala de stanga se implica si in politica, sustinan­du-l pe Barack Obama. De altfel, mai multi membri ai Acor sunt judecati in mai multe state americane pentru ca s-au trecut fraudulos pe listele de alegatori furand identitatea unor cetateni din cartile de telefon sau fisele bibliotecilor publice. Fannie Mae a facut si donatii directe catre asemenea organizatii, iar fostul sau presedinte este consilierul lui Obama.Lacomia a grabit crizaLacomia oamenilor precum si dorinta de lux au contribuit si ele la criza financiara. Circa 40% din locuintele construite nu au fost locuite niciodata.Proprietarii le-au achizitionat fie in scopuri speculative fie ca locuinte de vacanta. In Miami procentul a ajuns la 85%. Sefii companiilor de investitii aveau salarii de zeci de milioane de dolari. Politicienii s-au lacomit si ei. Fannie Mae a facut donatia electorala record de 3,8 milioane dolari pentru congresmeni din Comisia de Finante a Camerei Re­prezentantilor. Nesimtirea a continuat si dupa crahul financiar. O companie care tocmai primise ajutor de stat pentru a trece criza, a folosit o parte din bani pentru a achi­zitiona o resedinta de vacanta pentru sefii sai, cu centru de sanatate si alte dotari de lux.

[Bancaru]

E ciudat, ca sa zic asa, dar dolarul urca vertiginos. Nu numai la noi. In China tranzactiile se fac in dolari.

[miril]

Umbla la butoane, hahalerele!

[Bancaru]

In ultimul numar al revistei Plai cu boi gasim un interviu cu personagiul ce raspunde la numele de dumitru dragomir. Pe langa aceeasi placa: "sunt presedinte de 35 de ani - schizofrenic daca eram si tot invatam meseria asta" (**** mea, asta e meserie? ce imbecil!), spune ca SOV l-a ajutat cu bani sa ia sediul de la liga, cel pentru care astazi are proces, proces plecat, spune el, de la un interviu al lui Iacov dupa care justitica s-a autosesizat. La intrebarea care ar fi fost motivul lui Iacov nu am obtinut un raspuns la obiect, in schimb am aflat ca Vantu tine cu Laminorul Roman. Pfuuuuuuuuuuii... si asta? (si Nati Meyr, printre altii). Daca stam sa ne gandim cate personaje se invart in jurul acestui club, Progresul, si cat au muls ei de pe urma lui incepe sa mi se faca mila de BNR si de Isarescu. De unde stiu eu ca BNR nu actioneaza incercand sa faca bine? Daca acolo, la club, e un cuib de hoti? Pana acum nimic nu dovedeste ca nu au fost.
Se mai lauda puletul cu legea lui, aia de *****. Cica l-a felicitat si (m)U(i)E pentru ea. Parerea mea e ca este un gandac si nu l-a fdelicitat nimeni, dar tot nimeni nu o sa vina sa zica acest lucru, tocmai pentru ca e un gandac. Iar in alta ordine de idei legea cred ca e foarte proasta, atat pentru siguranta cetateanului iubitor sau nu de fotbal, cat si pentru fanii cu tendinte de exagerare. A fost votata emotional, pe un fond social delicat (se intamplasera o multime de incaierari) iar parlamentarii au considerat ca daca voteaza cica pentru siguranta pu(b)lica i se mai sterge creierasul multimii agitate. Din pacate nu ne dam seama la ce bun cu legea aia atata timp cat figuri legendare ale retardatului de tip iubitor de fotbal(!) se plimba chiar acum pe calea Rahovei sau prin Faget. Acel dement cu porecla de cartoon sau cei care au bumbacit bestial pe jandarmul ala la Cluj nu am informatie sa fie arestati. Noi ramanem, chiar si cu legea asta, la stadiul de vite in staul - nu inasprim pedepsele si mai ales amenzile, poate doar corectiile fizice ad-hoc, in schimb pastram gardurile si sistemul de muls (de bani) manual sau cu mulgatoare automata - fotbal si circ pentru boii care stau cu gura cascata. !IEUM

[miril]

Din nou de partea Bichir-ului:

Îngălbenirea sindicatelor Florian Bichir EvZ

Florian Bichir: "Marii lideri sindicali români nu fac altceva decât să-l copieze - e drept, la o scară mult mai mică - pe legendarul Jimmy Hoffa".

Sindicatele nu mi-au inspirat niciodată încredere. Nu pentru că nu ar fi utile unei societăţi capitaliste, ba dimpotrivă, ci din cauza neseriozităţii lor, aici, pe malurile Dâmboviţei. Astfel de organizaţii au în mod oficial ca scop apărarea intereselor profesionale şi economice ale membrilor lor. Sindicatele ar trebui să ţipe ca din gură de şarpe când membrii lor sunt supuşi unor presiuni patronale, când stăpânii firmelor vorbesc despre şomaj. Să negocieze contractele de muncă.

Istoria sindicalismului postrevoluţionar din România este însă una cenuşie. Miron Mitrea, unul dintre iniţiatorii acestor sindicate, mărturisea că a fost susţinut şi şcolit imediat după 1989 în Statele Unite pentru a înfiinţa un sindicat puternic. Ulterior a ales politica. Nu este singurul lider de sindicat care a urmărit să-şi creeze o platformă, să capete notorietate prin acţiuni sindicale. Victor Ciorbea este un alt exemplu, un lider al sindicatului CNSLR Frăţia. În 1992 a fost moşit un partid al sindicatelor: Partidul Solidarităţii Sociale (PSS), după modelul Partidului Laburist din Marea Britanie. Ciorbea a candidat fără succes din partea PSS şi a ajuns ulterior în barca ţărăniştilor.

Şi liderii Blocului Naţional Sindical au fost muşcaţi de ispita politică şi au intrat în parlament pe listele PRM. Există nenumăraţi lideri sindicali care au aderat la diverse partide, sub scuza că reprezintă mai bine interesele membrilor. Din acest punct de vedere, sindicatele nu au fost decât simple rampe de lansare a unor lideri.

Exact ca odinioară în Statele Unite, multe din sindicate - din cauza, în mare parte, a liderilor lor - sunt supuse procesului de „îngălbenire“. Mai exact, unii patroni înfiinţează sindicate apropiate intereselor lor - „sindicatele galbene“ care luptă cu cele independente, sindicate de buzunar care fac efectiv jocul administraţiei. Câţi lideri sindicali ştiţi că se bucură de beneficii impresionante, de case la munte şi la mare, la sume fabuloase, şi închid ochii la litigii de muncă, la excesele patronatului? Mici paiaţe în mâna proprietarilor, care în schimbul unor gologani şi-au vândut nu doar conştiinţa, ci şi colegii.

Ca să nu mai vorbim despre combinaţiile financiare, sindicate întregi fiind angrenate în cele mai ciudate societăţi comerciale, în tranzacţii dubioase, toate făcute în numele amărâtului de rând, un biet sindicalist. De fapt, marii lideri sindicali români nu fac altceva decât să-l copieze - e drept la o scară mult mai mică - pe legendarul Jimmy Hoffa.

Cine sunt sindicatele şi ce vor ele în România? O întrebare la care e greu de răspuns. Mase de manevră electorală atunci când este cazul? Organizaţii care apar numai în momente de criză? România nu este şi cred că nu va fi niciodată ţara marilor mobilizări sindicale. Românul este individualist, iar orice formă de asociere o detestă, îi repugnă.

Sindicalismul românesc este un copil nedorit al democraţiei, un făt aruncat icicolo de părinţi şi care devine obraznic atunci când, protejat şi instigat de bunicii politicieni, cere mai mulţi bani de buzunar. Va mai trece timp până se va maturiza.

[miril]

Politica financiara de dat la...span, e drept ecologic, sau efectul sexofonului (sic) asupra economiei mondiale, cel putin dupa unii:

Vinovatul pentru criza financiară mondială Cotidianul

Alan Greenspan, cel care a ţinut frâiele economiei americane pentru aproape trei decenii, e considerat principalul vinovat pentru izbucnirea crizei financiare.

Alan Greenspan a fost preşedintele Rezervei Federale americane din 1987 până în 2006, perioada de vârf a liberalizării fluxului de capital, dar prima sa pasiune a fost muzica. Acum, mulţi dintre cei care îl consideră culpabil pentru criza financiară care îngrozeşte marile economii ale lumii îşi doresc să fi rămas un simplu saxofonist.

A fost criticat în repetate rânduri de laureatul Premiului Nobel, economistul american Joseph Stiglitz. Stiglitz a spus într-un interviu pentru CNN că Greenspan “nu a crezut cu adevărat în regularizarea pieţei; când excesele sistemului financiar au fost semnalate, Greenspan şi alţii au sugerat că piaţa se va autoregulariza, ceea ce este un oximoron”.

Opinia sa a contat mult în ridicarea controlului statal de pe piaţa financiară şi în folosirea contractelor financiare derivate. Publicitate

Derivatele sunt instrumente financiare a căror valoare se trage din valoarea viitoare a unui bun. Acest instrument este de fapt un contract prin care una din părţi primeşte bani în schimbul promisiunii de a cumpăra sau a vinde bunuri sau servicii la un moment specificat în viitor. Astfel, pentru o sumă relativ mică şi cu ajutorul unei garanţii ipotecare, un investitor poate controla un procent mai mare din acţiunile unei companii. Aceste contracte însă promit să protejeze investitorul de pierderi, ceea ce a stimulat finanţiştii să-şi asume riscuri din ce în ce mai mari. Astfel, finanţiştii şi-au permis să-şi asume mai multe ipoteci şi să facă împrumuturi mai mari în contul unor creşteri viitoare.

George Soros, celebru finanţist şi filantrop american, a evitat întotdeauna să folosească aceste instrumente pentru că “nu înţelegem cu adevărat cum funcţionează”, scrie “International Herald Tribune”. La fel şi Felix Rohatyn, investitorul bancar care a salvat New Yorkul de o catastrofă financiară în anii ’70, a etichetat contractele derivate drept potenţiale “bombe cu hidrogen”. Şi miliardarul Warren Buffet a vorbit de-a lungul anilor de aceste instrumente obscure ca despre “arme financiare de distrugere în masă, care ascund pericole ce pot fi letale”.

Aceste opinii nu l-au influenţat deloc pe Alan Greenspan, care ţinea în mâini destinele pieţei financiare din SUA din postul său de preşedinte al Rezervei Federale. De câte ori în Congres sau pe Wall Street apăreau discuţii pe tema riscurilor pe care le ridicau aceste contracte, mai ales în contextul unui liberalism financiar extrem, Alan Greenspan se dovedea nemilos în susţinerea lor.

“Derivatele s-au dovedit, de-a lungul anilor, un vehicul extraordinar de-a transfera riscurile de la cei care nu trebuie să şi le asume către cei care sunt dispuşi şi capabili să o facă”, spunea Greenspan în 2003, potrivit IHT. Mai mult, Greenspan a crezut întotdeauna că un control mai strict asupra uzului acestora şi asupra pieţei în general ar fi o greşeală.

Mulţi economişti susţin că, dacă Greenspan ar fi acţionat diferit în cariera sa, criza care a cuprins în 2008 economia americană ar fi putut fi ocolită. Expert în regularizare financiară, profesorul Frank Partnoy crede că “derivatele sunt piesa centrală a crizei actuale, iar el (Greenspan - n.r.) a fost principalul susţinător al deregularizării acestor instrumente”. Fostul supervizor al finanţelor americane se consideră însă complet nevinovat de escaladarea crizei subprimelor care a zguduit piaţa imobiliară din SUA, antrenând, într-un efect de domino, întreaga piaţă financiară, şi dă vina pe lăcomia Wall Street-ului şi nu pe riscurile care incumbau folosirii acestui tip de instrumente.

Alan Greenspan s-a născut în New York în urmă cu 82 de ani. Tatăl său era broker, iar mama sa, comis-voiajor. A ajuns, 61 de ani mai târziu, omul de bază al lui Ronald Reagan în domeniul pieţei monetare. La doar şase luni după ce a fost numit preşedinte al Rezervei, a gestionat cu succes “Lunea Neagră”, cel mai mare crah bursier din istoria Wall Street-ului.

După 19 ani în slujba guvernului american, Greenspan s-a retras şi lucrează acum în consultanţă. A fost înlocuit în funcţia de preşedinte al Rezervei Federale de Ben Bernanke, care, alături de şeful Trezoreriei, Henry Paulson, s-a bătut în Congres pentru acceptarea planului lui Bush de-a injecta 700 de miliarde de dolari pe piaţă pentru a salva băncile care se apropiau de faliment.

În tinereţe, Alan Greenspan a fost pasionat mai mult de clarinet şi de saxofon decât de cifre. Astfel, a studiat la şcoala Juilliard, faimosul conservator american, şi a cântat chiar într-o formaţie. Era, bineînţeles, cel care se ocupa de calculele fiscale pe care colegii săi de trupă le ignorau. Până la urmă s-a înscris la Universitatea din New York. A fost admis şi într-un program doctoral la Universitatea Columbia, dar întrucât nu-şi permitea să plătească taxele, a fost forţat să renunţe. În 1977 însă, după ce le-a fost consilier preşedinţilor Nixon şi Truman, universitatea i-a făcut cadou diploma doctorală fără să-i mai ceară să-şi susţină disertaţia.

În timpul în care a fost preşedintele Rezervei Federale şi a decis ratele dobânzilor a fost privit de mulţi ca “întruparea umană a capitalismului”. De două ori pe an, Greenspan prezenta Congresului un raport despre starea economică a Statelor Unite, care era urmărit de milioane de investitori din lumea întreagă. Fiecare cuvânt al lui Greenspan putea influenţa mersul pieţei. În 1996 a scăpat o replică referitoare la “exuberanţa” bursei când vine vorba de bunurile foarte valoroase. Indicele Dow Jones s-a prăbuşit cu 145 de puncte a doua zi. Acum, alţi finanţişti trebuie să repare ce a dărâmat credinţa oarbă în liberalism a bătrânelului pleşuv şi cu ochelari.

[miril]

Lucururi interesante istoric despre care, trebuie sa recunosc, nu stiam si care dau sperante unor simpatizanti ai cauzei pe forum, colegilor Balacs si Tylerasz, printre altii :D:

Istoria secreta a planurilor de unire dintre Romania si Ungaria Claudiu Padurean Romania Libera

In timp ce istoriografiile oficiale ale Romaniei si Ungariei subliniaza mai degraba conflictele indelungate, istoria tentativelor de unire a celor doua tari a fost trecuta sub tacere. "Romano-Ungaria" ar fi urmat sa ia forma unei uniuni dinastice realizate in jurul Regelui Ferdinand I sau in jurul Regelui Carol al II-lea. Cei mai ferventi sustinatori ai uniunii romano-ungare au fost contii Banffy si Teleki.

Unul dintre cel mai putin cunoscute amanunte ale istoriei comune a Romaniei si Ungariei este reprezentat de planurile de unire a celor doua state. Este vorba de tentative care au avut loc in perioada interbelica. Ungaria, infranta si izolata dupa primul razboi mondial, cu economia ruinata si cu teritoriul redus la o treime din suprafata pe care o avea la inceputul secolului, a incercat o apropiere de Romania. O serie de oameni politici maghiari din dreapta conservatoare si din grupari fasciste au propus realizarea unei uniuni dinastice intre cele doua state. Astfel, in locul ultimului imparat austro-ungar, Carol al IV-lea de Habsburg, coroana Ungariei ar fi urmat sa ii fie acordata regelui roman Ferdinand I de Hohenzollern sau fiului sau, Regele Carol al II-lea. Planurile au fost agreate de cei doi monarhi, precum si de regentul-guvernator al Ungariei, amiralul Miklos Horthy, care si-a trimis ministrii, de mai multe ori, ca sa trateze problema.

Si asta, cu atat mai mult cu cat Miklos Horthy a ajuns la putere dupa ce armatele romane au infrant Republica Sovietica Ungara, creata dupa primul razboi mondial de catre comunistul Bela Kun. Ca sa poata fi pastrat tronul Ungariei liber pentru regele Romaniei, au fost dejucate, chiar cu pretul varsarii de sange, tentativele lui Carol al IV-lea de Habsburg de a reveni pe tronul Ungariei, in anul 1921. Istoricul roman Lucian Leustean a publicat o carte numita "Romania si Ungaria in cadrul Noii Europe (1920-1923)" in care abordeaza fara prejudecati subiectul cu pricina.

Pertractari si negocieri secrete in Budapesta
Astfel, conducatorii maghiari de dreapta, inclusiv Miklos Horthy, dar si contii Bethlen, Banffy si Teleki, care au detinut importante functii oficiale in guvernele maghiare de dupa rasturnarea lui Bela Kun in 1919, au incercat sa puna la cale o apropiere a Ungariei si a Romaniei. Conducatorii Ungariei au oferit, de mai multe ori, in intervalul 1920-1926, coroana maghiara Regelui Ferdinand I al Romaniei sau viitorului rege Carol al II-lea, pe atunci principe mostenitor al Romaniei. Istoricul Lucian Leustean mentioneaza ca tratativele in acest sens au fost incepute de cumnatul lui Iuliu Maniu, artizanul Unirii Transilvaniei cu Romania.

Este vorba de Ioan Erdely, emisarul neoficial al Consiliului Dirigent Roman din Transilvania, fost parlamentar in Ungaria Mare si fost avocat la Budapesta. Informatiile sunt confirmate de documentele personale ale lui Alexandru Vaida-Voievod, cel care proclamase independenta natiunii romane din cadrul monarhiei austro-ungare, precum si de rapoartele oficiale ale diplomatului roman Nicolae Petrescu Comnen. Lucian Leustean scrie ca "ideea unei uniuni intre Romania si Ungaria intrase in circuitul diplomatic european, ceea ce, spre exemplu, a determinat Foreign Office-ul (n.r. – Ministerul Britanic de Externe) sa ceara lamuriri reprezentantului sau in Romania, Frank Rattigan". Acesta raporta la Londra ca Take Ionescu il informase ca cercurile guvernamentale romanesti ar fi agreat ideea unei uniuni cu Ungaria. Diplomatul englez din Bucuresti punea aceste informatii pe seama rivalitatii dintre Take Ionescu si premierul de atunci, Ionel Bratianu.

Cu toate acestea, existau fapte care alimentau aceste informatii. Generalul american Bandholtz, aflat in Budapesta, aminteste, intr-una dintre telegramele catre superiorii sai la Paris, ca, in data de 12 octombrie, la un banchet desfasurat in capitala Ungariei, principele Carol al Romaniei s-a laudat ca va fi regele Ungariei. Premierul maghiar din 1919, Istvan Friedrich, a afirmat in niste interviuri date in anul 1921, legate de uniunea dinastica romano-maghiara, ca in Budapesta "insusi principele Carol, care locuia la Hotel Hungaria, conducea aceste tratative, adesea personal". Tratativele au continuat si dupa retragerea armatei romane din Budapesta, in toamna anului 1919. "La inceputul lui februarie 1920, guvernul de la Belgrad isi manifesta ingrijorarea cu privire la actiunile unor persoane din Budapesta in vederea realizarii unei uniuni personale a Ungariei si Romaniei, sub sceptrul Majestatii Sale Regele Ferdinand", scrie Lucian Leustean.

Tot el afirma ca ideea era agreata de Regele Ferdinand si de maresalul Alexandru Averescu. Astfel de proiecte au fost reactivate dupa esecul celor doua tentative, din anul 1921, ale imparatului Carol al IV-lea de Habsburg de a reveni pe tronul Ungariei. Unul dintre proiectele uniunii dinastice ar fi fost casatoria uneia dintre fiicele Regelui Ferdinand al Romaniei cu arhiducele Joseph de Habsburg, iar noua pereche sa fie instalata pe tronul vacant al Ungariei. Guvernul Romaniei a dezmintit ca ar agrea un astfel de plan. In martie 1922, rapoarte ale diplomatilor straini consemneaza o vizita in Budapesta a lui Anton Mocioni, unul dintre apropiatii Regelui Ferdinand, in care acesta ar fi discutat posibilitatea ca principele Nicolae al Romaniei sa fie incoronat rege al Ungariei.

Negocierile de la Sinaia
De partea ungara, cei mai ferventi sustinatori ai uniunii romano-ungare erau contii Banffy si Teleki. In vara anului 1922, contele Miklos Banffy, fost ministru de Externe si fost ambasador ungar la Paris, a renuntat la cariera sa din Ungaria, s-a intors in Transilvania, a solicitat si a obtinut cetatenia romana. Decorat de Horthy inainte de a parasi Ungaria, contele Banffy a fost bine primit de Regele Ferdinand in Romania, iar monarhul a oferit chiar si o receptie in onoarea celui care pledase atat de insistent pentru uniunea dinastica a celor doua tari.

Un raport al Directiei Politiei si Sigurantei Statului din Ministerul de Interne din Bucuresti arata ca, dupa intoarcerea contelui Banffy, acesta ar fi negociat timp de doua saptamani, la Sinaia, cu Regele Ferdinand. Acelasi raport consemneaza ca tratativele de uniune ar fi esuat din pricina opozitiei taranilor romani din Transilvania, care se temeau ca nobilii maghiari isi vor recastiga pamanturile, dar si a liberalilor lui Bratianu, care se temeau ca maghiarii ar fi primit rolul preponderent in noul stat.

Rolul armatei romane
Unul dintre lucrurile despre care manualele de istorie vorbesc foarte putin este faptul ca amiralul Miklos Horthy a ajuns la putere ca efect indirect al actiunilor armatei romane. Mai precis, in anul 1919, armata romana a intrat in razboi cu Republica Ungara a Sfaturilor sau Republica Sovietica Ungara. Este vorba de un stat de tip sovietic, instaurat de liderul comunist ungur Bela Kun in Ungaria, imediat dupa finalul primului razboi mondial. Republica Sovietica Maghiara era sustinuta de Lenin, cel care crease primul stat sovietic in Rusia. Bela Kun a refuzat sa accepte rezultatul primului razboi mondial si pierderea unor teritorii de catre Ungaria. Drept urmare, el a atacat si a infrant armatele cehoslovace. Armata ungara a intrat si in Transilvania, unde s-a ciocnit de armata regala romana.
Romanii au inceput o ofensiva de mari proportii, in urma careia au cucerit cea mai mare parte a teritoriului Ungariei, inclusiv capitala Budapesta. Bela Kun a fost nevoit sa capituleze, apoi a fost rasturnat de la putere si nevoit sa fuga in Rusia Sovietica, unde a sfarsit asasinat din ordinul lui Stalin. Armata romana a facilitat instaurarea unui regim de dreapta care avea sa deschida drumul spre putere al lui Horthy, in martie 1920. Istoricul clujean Leonard Horvath spune ca Horthy a primit titlul de guvernator al Ungariei tocmai pentru ca armata romana a desfiintat republica sovietica din Ungaria si pentru ca a favorizat un regim autoritar de dreapta. "Horthy a fost cel de-al doilea guvernator al Ungariei din istorie, dupa Iancu de Hunedoara", spune uistoricul Leonard Horvath. Ironia sortii a facut ca Horthy sa le ia Ardealul de Nord romanilor, peste 20 de ani.

Amiralul Horthy este una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei recente a Europei de Est. Imaginea sa este marcata puternic negativ de faptul ca Miklos Horthy a fost unul dintre cei mai apropiati aliati ai dictatorului nazist Adolf Hitler. In aceasta calitate, el a luat parte la cel de-al doilea razboi mondial, de partea puterilor Axei, alianta dominata de Germania nazista. si tot Miklos Horthy a taiat bucati insemnate din partea celor trei state vecine Ungariei, care in perioada interbelica formasera Mica Antanta: Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia. Astfel, el a ocupat Transilvania de Nord, o parte din Slovacia istorica, azi teritoriu ucrainean, si Voivodina.


Ocupatia maghiara din perioada celui de-al doilea razboi mondial a fost marcata de atrocitati. Cazurile romanilor ucisi la Ip ori la Traznea sau cazul contelui criminal Albert Wass sunt exemple ale terorii horthyste din timpul razboiului. De aceea, Miklos Horthy este considerat o figura odioasa. Dupa terminarea razboiului, amiralul Horthy a fost retinut de trupele americane, fiind adus in calitate de martor in Procesul de la Nürnberg. Aliatii au refuzat ulterior cererea Iugoslaviei ca Horthy sa fie judecat pentru crime de razboi. Dupa ce a fost eliberat, Horthy s-a stabilit in Portugalia, unde si-a scris memoriile pe care le-a publicat in 1956, cu un an inainte sa moara.


Istoricul Ovidiu Pecican, de la Universitatea Babes-Bolyai, spune ca noile informatii nu au cum sa schimbe imaginea personajului Horthy. "Practic, Miklos Horthy, amiralul fara flota, cum i s-a spus, este un personaj fara dubiu vinovat si doar in vremuri tulburi s-ar putea pune sub semnul intrebarii aceasta vinovatie. Noi aveam aceeasi problema cu maresalul Antonescu. Mie imi ajunge episodul Transnistria ca sa imi dau seama ca Antonescu a fost un mare calau. Acest personaj Miklos Horthy m-a amuzat intotdeauna prin pretentiile anumitor istorici revizionisti, care spun ca acest personaj a fost mult mai complex si mult mai putin vinovat decat succesorul sau. si daca a arborat aparenta unui tatuc binevoitor, el este un mare vinovat al istoriei. Ca un amanunt picant, Horthy s-a insurat la Arad si, ca aradean, cunosc biserica in care a avut loc ceremonia.


O ironie a istoriei a fost aceea ca el nu ar fi ajuns la putere daca Antanta nu ar fi delegat armata romana sa termine cu Republica Ungara a Sfaturilor", spune Ovidiu Pecican.

Amiralul fara flota
Amiralul Miklos Horthy a fost comandantul flotei austro-ungare din Marea Adriatica in timpul primului razboi mondial. Istoricul Dumitru Suciu, in cartea sa "Anul 1918 in Europa Centrala si Rasariteana. Ideea de Europa Unita", scrie ca Miklos Horthy a predat flota austro-ungara la sfarsitul conflagratiei in mainile iugoslavilor. Predarea flotei a avut loc in celebrul oras croat de azi ****, unde se afla una dintre bazele marinei austro-ungare. De atunci, Horthy a fost poreclit "amiralul fara flota".

Demis de Hitler
Miklos Horthy a condus Ungaria pana in anul 1944. Atunci, el a fost demis de aliatul sau nazist, Adolf Hitler, si inlocuit cu un fascist si mai radical, Ferenc Szallasy, conducatorul Partidului nazist al Crucilor cu Sageti din Ungaria. Unul dintre motive a fost acela ca Horthy initiase tratative secrete pentru scoaterea Ungariei din cel de-al doilea razboi mondial.

[miril]

Un interviu cu raspunsuri..diplomatice:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/824221/AMBASADORUL-SUA-Daca-tolerati-coruptia-atunci-nu-va-plangeti/

[miril]

De citit:

http://www.adevarul.ro/articole/matematica-scoala-dumnezeu-si-fotbal.html

[miril]

Nu numai in mintea lui John Malkovich:

În mintea unui laureat Nobel Adevarul

Gustave Le Clézio, cel mai mediatizat scriitor al momentului, vorbeşte despre viitorul său roman şi evoluţia literaturii franceze. La 68 de ani, francezul Jean-Marie Gustave Le Clézio, este unul dintre cei 105 scriitori care au primit premiul Nobel pentru literatură.

“Romancierul nomad” a declarat că milionul de euro pe care îl va primi de la Academia Suedeză îl va ajuta să-şi plătească datoriile la bancă Foto: AFP1 /2Imaginea anterioara
Cum gândeşte un laureat Nobel pentru literatură? Care sunt subiectele predilecte ale autorului “noilor frontiere, al aventurilor poetice şi extazului senzual”, aşa cum l-au definit membrii Academiei Suedeze? Cine este cel care “studiază umanitatea dinăuntrul şi din afara civilizaţiei”?

Un literat obişnuit cu faima, încă din tinereţe, şi totuşi un om cumpătat, modest şi rezervat în declaraţii.

Le Clézio a început să scrie la vârsta de 7-8 ani, dar succesul l-a experimentat abia 15 ani mai târziu. Din 1963 până în 1975, s-a lăsat influenţat de contemporani precum Georges Perec sau Michel Butor. A scris despre nebunie şi limbaj, experimentând permanent şi învăluindu-şi operele într-un aer sumbru. Michel Foucault şi Gilles Deleuze i-au apreciat deseori talentul. Avea 23 de ani când criticii au fost entuziasmaţi de primul său roman, “Le Procès-verbal” (în engleză “The Interrogation”), apărut în 1963 şi tradus în româneşte abia în 1979, la Editura Univers, cu titlul „Procesul verbal”.

Volumul a fost imediat nominalizat pentru premiul Goncourt şi i-a adus premiul Theophraste Renaudot, în 1963. Succesul literar l-a propulsat în rândul „scriitorilor vremii”. Romanul, comparat cu „Străinul” lui Albert Camus, urmăreşte drumul anevoios al unui tânăr sensibil care, după ce ţine un discurs în faţa unei mulţimi apatice, sfârşeşte la spitalul de nebuni. Criticul literar Jean-Xavier Ridon a spus că personajele operelor lui Le Clézio sunt „marginale, excluse din modernitate”.

Romancierul culturilor uitate

Reuşita l-a împins să scrie până în prezent aproape 30 de cărţi. Autor experimentat, a jonglat cu genurile, publicând povestiri, nuvele, romane, traduceri din mitologia indiană sau eseuri. În debutul anilor ’80, stilul său a trecut prin transformări radicale, spleen-ul a fost înlocuit de o viziune mai detaşată asupra vieţii. S-a aplecat asupra unor teme mai puţin agresive, iar numărul cititorilor săi a crescut.

A scris despre copilărie, adolescenţă sau călătorii, câştigând un nou premiu, în 1980: “Prix Paul Morand”, acordat pentru romanul “Deşert” de către Academia Franceză. „Le Désert” spune povestea unei tinere nomade din Sahara, care se ciocneşte de civilizaţia Europei moderne. Cartea a fost considerată o mare realizare a autorului. Volumul cuprinde „imagini magnifice despre cultura uitată a deşertului nord-african, în contrast cu imaginea Europei, văzută prin ochii unei imigrante nedorite de nimeni”, a apreciat Academia Suedeză.

În „Diego şi Frida”, tradusă la noi în 2004 (Editura Paralela 45), este conturată povestea unui cuplu atipic. Dragostea celor doi artişti mexicani se construieşte şi se exprimă prin pictură. Frida vede în Diego un copil atotputernic, respins de pântecele mamei, iar Diego o vede în Frida pe doica lui indiană.

În alt volum, „Steaua rătăcitoare” (Editura Univers, 1998), destinul tinerei Esther, o supravieţuitoare a epurărilor anitsemite din sudul Franţei, se intersectează cu cel al Nejmei, o copilă palestiniană, în drum spre o tabără de refugiaţi. Singurul remediu pentru a supravieţui pe timp de război rămâne iubirea dintre Esther şi Jacques, dintre Nejma şi Saadi.

Despre literatura lui Le Clézio, criticul literar Paul Cernat a spus că este „mai degrabă estetizantă, chiar dacă deschisă spre elemente sociale cosmopolite – problema emigranţilor, a teritoriilor exotice şi teritoriilor marginale din punctul de vedere al mentalităţii eurocentriste”. Le Clézio a recunoscut, în numeroase rânduri, că printre scriitorii care l-au influenţat se numără Hemingway şi Faulkner. O mare temă a romanelor sale este alienarea omului modern.

În Africa, pentru un nou roman

Mare călător, romancier al singurătăţii şi al rătăcirii, nostalgic şi oarecum detaşat de tehnologie, Le Clézio este în acelaşi timp un mare îndrăgostit de natură. A fost descris ca un scriitor al “metaficţiunii”, o marcă a literaturii postmoderniste, pentru că pune în discuţie mijloacele prin care face literatură şi ridică mereu întrebări asupra propriului mod de a scrie. Romanele sale au o linie clasică, simplă.

Călător pasionat, Le Clézio le-a conceput în diferite oraşe din lume. Printre cele mai recente volume ale sale se află “Ourania” (2006), “Raga: approche du continent invisible” (2006), “Ballaciner” (2007), “Ritournelle de la faim” (2008). În limba română i-au fost traduse şase volume: “Procesul verbal” (1979), “Căutătorul de aur” (1989), “Primăvara şi alte anotimpuri” (1993), “Steaua rătăcitoare” (1998), toate apărute la Editura Univers, “Potopul” (1982), Editura Facla şi “Diego şi Frida” (2004), la Editura Paralela 45.

Le Clézio spune că premiul Nobel pentru literatură nu-l stresează sau presează în vreun fel şi nu-i va afecta munca. El intenţionează să plece într-un voiaj îndelungat în Africa, pentru a scrie un roman în amintirea lui Sir Léopold Sédar Senghor (1906-2001), poet, politician, teoretician cultural senegalez, primul african membru în Academia Franceză.

Le Clézio: “Sunt împotriva injustiţiei şi violenţei”

Le Clézio a scris călătorind prin Franţa, Africa sau America Latină, căutând exoticul şi înţelepciunea, în sânul civilizaţiilor străvechi. Iată câteva principii de viaţă şi idei ale scriitorului francez.

Despre premiul Nobel: „Sunt extrem de emoţionat şi recunoscător. Nu m-am aşteptat. Este o mare onoare. Când mi-a sunat telefonul, eram în tren şi citeam «La Dictature du chagrin», de Stig Dagerman”.

Despre literatură: “Am sentimentul că sunt ceva mic pe această planetă şi literatura mă ajută să exprim acest lucru. Dacă m-aş hazarda să filosofez, lumea ar spune că sunt un biet adept al lui Rousseau care nu a înţeles nimic”.

Despre lectură: “Mesajul meu este că trebuie să continuaţi să citiţi romane. A citi este o metodă foarte bună de a-ţi pune întrebări în lumea actuală, fără a avea răspunsuri care să fie prea schematice”.

Despre scriitori: “Romancierul nu este un filosof, nu este tehnician al limbajului, este cineva care scrie, care îşi pune întrebări. “Dacă am un mesaj de transmis, acela este că trebuie să vă puneţi întrebări”.

Francez sau francofon?: “Franţa este ţara mea aleasă, pentru cultură, limbă (...), dar patria mea este insula Mauriţius. Nu cred că se poate face distincţia. M-am născut în Franţa, tatăl meu era britanic, am rezultat dintr-un amestec, ca mulţi oameni din Europa”.

Despre destinul culturii franceze: „Această cultură are un trecut bogat. Am constatat o veritabilă revigorare a culturii franceze în toate ţările francofone”.

Despre criza financiară:

"N-am avut niciodată probleme cu băncile". La replica "mai ales acum!" a unui jurnalist – laureatul Nobel primeşte un milion de euro – scriitorul a zâmbit, dar a recunoscut că are datorii şi o să le
plătească.

Alţi câştigători francezi

„Primul Nobel pentru literatură a fost câştigat, în 1901, de autorul francez Sully Prudhomme. Patru ani mai târziu, distincţia i-a fost acordată lui Frédéric Mistral. Au urmat Romain Rolland (1915), Anatole France (1921), Henri Bergson (1927), Roger Martin du Gard (1937), André Gide (1947), François Mauriac (1952), Albert Camus (1957), Saint-John Perse (1960), Jean-Paul Sartre (1964). Filosoful şi scriitorul francez Jean-Paul Sartre a refuzat premiul spunând că "un scriitor nu trebuie să-şi permită să se transforme într-o instituţie”. Abia în 1985, numele Franţei era menţionat din nou la Nobelul pentru literatură, prin Claude Simon. În anul 2000 a fost recompensat Gao Xingjian, scriitor şi critic francez de origine chineză.

Viaţa ca un roman

S-a născut la Nisa, în Franţa, pe 13 aprilie 1940. S-a refugiat cu familia (tatăl britanic, mama franţuzoaică) pe timpul războiului, în anii 1943-1945, într-o mică localitate din Alpii Maritimi, Roquebilliere. La şase ani a descoperit pasiunea pentru citit. În 1948, în timpul unei călătorii în Nigeria, a scris primele două romane, “Un long voyage” şi “Oradi noir”. A revenit la Nisa în 1950, după un an petrecut în Africa. A urmat un nou roman, la vârsta de zece ani. În adolescenţă nu suporta oglinzile, pe care le acoperea tot timpul. Citindu-l pe Rimbaud, a încercat să scrie şi poezie.

Actor Şi Fotograf

În 1960, a avut un rol mic într-un film. Trei ani mai târziu a debutat cu romanul “Procesul verbal”. A învăţat spaniola citind vechi cronici mexicane. Perioada trăită alături de po****ţia de indieni panamezi din Mexic i-a schimbat viziunea scriitoricească. “Această experienţă mi-a schimbat toată viaţa, ideile despre lumea artei, modul de a fi cu ceilalţi, de a merge, de a mânca, de a dormi, de a iubi şi chiar de a visa”, a spus scriitorul.

În urma publicării unui fragment din “Etoile errante”, în anii 1987-1988, a fost acuzat de “atitudine antiisraeliană”. Romanul avea să apară cinci ani mai târziu. A renunţat la pasiunea pentru desen în favoarea fotografiei. Cartea “Enfances” este construită din fotografii cu copii, comentate de autor. În prezent, trăieşte la Albuquerque (New Mexico, SUA), unde s-a stabilit din 1992, dar şi în Mauriţius şi Nisa.

"Le Monde", despre cea mai recentă carte

ll Cotidianul francez “Le Monde” a publicat o cronică literară despre cel mai recent volum al autorului laureat cu Nobel pentru literatură. Iată ce scriu criticii literari despre “Ritournelle de la faim” (Chorus of Hunger), apărut anul acesta: “Portretizarea protagonistei, Ethel, este, neîndoielnic, una dintre cele mai frumoase pe care le-a făcut Le Clézio. El nu dă nicio lecţie de morală.

Este subtil şi generos, dar în acelaşi timp plin de măiestrie. Opera sa vorbeşte despre compasiune şi empatie, dar şi despre revoltă”.

Nu m-am aşteptat să primesc Nobelul. Este o mare onoare. Când mi-a sunat telefonul, eram în tren şi citeam «La Dictature du chagrin» de Stig Dagerman
Gustave Le Clézio
scriitor

[miril]

Eu asa as "imbraca" Palatul lui Ceausescu daca... Si cu parca. Si...Progresul. Cum altfel?

Primul zgârie-nori din Paris va fi o piramidă ecologică, din sticlă Mădălina Kadar Clujeanul

Primul zgârie-nori din Paris va fi o piramida ecologica, din sticla. După 30 de ani în care construcţiile foarte înalte au fost interzise în Paris, arhitecţii şi constructorii au primit undă verde de la Consiliul Local pentru a ridica o piramidă de sticlă spectaculoasă, înaltă de 50 de etaje.

După ce legea care interzicea construirea zgârie-norilor în capitala Franţei a fost revizuită, mai multe astfel de clădiri sunt pregătite să apară în oraş, scrie CNN.

"Le Projet Triangle” este numele nemaivăzutei clădiri, care va fi construită în sudul Parisului, lângă staţia Porte de Versailles. Proiectul a fost gândit de arhitecţii elveţieni Jacques Herzog şi Pierre de Meuron, aceiaşi care au realizat Stadionul Olimpic din Beijing.

Uriaşa piramidă, descrisă ca un "Keops modern" ori ca o “pălărie de vrăjitoare”, va fi gata în 2012 şi va include birouri, un centru de conferinţe şi un hotel cu 400 de locuri, pe lângă restaurante, cafenele şi grădini. Întregul ansamblu este gândit ca o punte de legătură între Paris şi suburbiile sale, potrivit autorităţilor locale.

Piramida de sticlă va fi înaltă de 180 de metri şi va deveni astfel a treia cea mai înaltă clădire din Paris, după turnul Eiffel (325 de metri) şi turnul Montparnasse (210 metri). Arhitecţii s-ar putea răzgândi, totuşi, şi s-ar putea să îl ridice până la 211 metri, a declarat Herzog, “numai aşa, ca să întrecem Montparnasse”.

“Va fi un oraş vertical. Va fi un punct de referinţă pentru Paris”, a adăugat Herzog.

Forma piramidală a clădirii a fost aleasă pentru că se evită, astfel, umbrirea străzilor şi construcţiilor din jur, au mai explicat arhitecţii. În plus, va fi o clădire absolut ecologică – energia necesară funcţionării sale va fi asigurată pe baza unor sisteme solare şi eoliene. Nu va trebui nici încălzită foarte tare, “problema va fi, mai degrabă, cum să o răcim”, a mai declarat un purtător de cuvânt al firmei de arhitectură.

Acest proiect este doar primul dintre cele şase care prevăd ridicarea unor zgârie-nori în Paris, după ce autorităţile locale au renunţat la interdicţia de a se construi clădiri mai înalte de 37 de metri în capitala Franţei.

[miril]

Si invers:

Tăriceanu a ajuns la mâna lui Băsescu Romulus Georgescu EvZ

Majorarea cu 50% a salariilor profesorilor şi a pensiilor pentru grupele I şi II a fost declarată constituţională.

Legea privind majorarea salariilor profesorilor cu 50% este conformă cu Legea fundamentală, au stabilit ieri judecătorii Curţii Constituţionale. O decizie similară au luat şi în cazul legii privind majorarea pensiilor pentru grupele I şi II de muncă. Acest lucru nu garantează însă că banii prevăzuţi în legi vor şi ajunge la cei vizaţi.

Cel de care depind acum majorările este preşedintele Traian Băsescu, pe masa căruia se află cele două acte normative, pentru promulgare. Şeful statului, care a cerut recent „responsabilitate şi prudenţă“ în acest domeniu, are însă la îndemână şi posibilitatea amânării majorărilor fie printr-o cerere de reexaminare a legii în parlament, fie printr-o nouă contestaţie la Curtea Constituţională.

Dacă legea va fi promulgată, aşa cum Băsescu a dat de înţeles la un moment dat, guvernul va fi însă pus din nou în şah, premierul Tăriceanu declarându- se în imposibilitatea de a da banii prevăzuţi de lege. Ca soluţie pentru guvern, ministrul transporturilor, Ludovic Orban, vorbeşte deja despre o ordonanţă de urgenţă de suspendare a majorărilor salariale.

Notă de plată ridicată

Legea privind majorarea salariilor profesorilor cu 50% ar urma să intre în vigoare imediat ce este promulgată de Băsescu, în timp ce majorarea pensiilor pentru grupele I şi II de muncă are ca termen 1 ianuarie.

Guvernul a atacat cele două acte normative pe motiv că nu sunt precizate sursele de finanţare. Potrivit estimărilor executivului, majorarea salariilor profesorilor ar însemna un efort bugetar de 700 de milioane de lei (în 2008) şi de 4,3 miliarde de lei (în 2009). Majorarea pensiilor ar presupune un efort bugetar de 2,75 miliarde de lei, în 2009. Guvernul a susţinut, în permanenţă, că nu are aceşti bani, lucru repetat ieri de premierul Tăriceanu. „Majorarea salariilor profesorilor cu 50% ne va face să plonjăm într-o criză majoră, care ar afecta toate categoriile de salariaţi“, a comentat ieri Tăriceanu, aflat la Bruxelles. El a invocat pericolul unei „inflaţii galopante“, mai ales că este posibil să urmeze revendicări şi din partea altor bugetari.

Variantele lui Băsescu

În aceste condiţii, autorităţile trebuie să găsească o formulă legală de a stopa majorările. Preşedintele, care s-a eschivat până acum în legătură cu acest subiect, are un termen de cel mult 10 zile pentru a decide dacă o promulgă sau o retrimite în parlament. Varianta reexaminării ar fi un balon de oxigen pentru executiv.

Deşi destui aleşi vor fi tentaţi să o voteze din nou din motive electorale, Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, a dovedit, de-a lungul timpului, suficiente abilităţi pentru a trage de timp în cazul legilor incomode pentru guvern.

Variantele liberalilor

Dacă însă şeful statului promulgă legea, guvernul va fi din nou în impas. Ministrul transporturilor, Ludovic Orban, a criticat ieri decizia Curţii Constituţionale şi a spus că va propune adoptarea unei ordonanţe de urgenţă de stopare a efectelor legii privind majorarea salariilor profesorilor cu 50%. O altă posibilitate luată în calcul este negocierea cu sindicatele, astfel încât majorările să fie operate eşalonat. Liberalii iau în calcul şi asumarea răspunderii pentru un moratoriu privind stoparea oricăror creşteri salariale până la instalarea noului guvern.

Tăriceanu: „Economia va intra în degringoladă“

„Cine îşi imaginează că majorarea salariilor din sectorul educaţiei va rămâne fără urmări la nivelul celorlalţi bugetari se înşală“, declara premierul Călin Popescu-Tăriceanu în urmă cu câteva zile, la întâlnirea cu reprezentanţii Consiliului Investitorilor Străini. El afirma atunci că, potrivit calculului făcut de miniştri, un contribuabil ar trebui să plătească o contribuţie de 2.000 de euro, pentru ca bugetul de stat să poată suporta majoră rile de 50% în sectorul public, dar şi că o astfel de măsură ar nărui toate performanţele economice.

„Economia va intra în degringoladă, recesiune. Vom reaprinde inflaţia cu toate efectele dezastruoase. Vom îndepărta investiţiile şi investitorii. Un lung cortegiu de efecte negative“, anticipa, pesimist, premierul.

PROTEST ÎN HAINE DE DOLIU

Sindicaliştii din Educaţie au pichetat parlamentul şi guvernul

Câteva mii de sindicalişti din Educaţie, veniţi din toată ţara, au agitat, ieri, pancarte în faţa parlamentului şi apoi la Palatul Victoria, au fluierat şi au cerut demisia guvernului, iar la final au aplaudat decizia Curţii Constituţionale, care le dădea dreptate. Protestul a fost organizat, spun ei, întâmplător în ziua în care judecătorii Curţii s-au pronunţat asupra constituţionalităţii majorării salariilor profesorilor cu 50%.

Preşedintele Federaţiei Alma Mater, Răzvan Bobulescu, a protestat îmbrăcat în haine negre, în semn de doliu. „Vor să îngroape învăţământul românesc. Or, unde educaţie nu e, nimic nu e!“, a declarat el. Un alt lider de sindicat, Marius Nistor, preşedintele FSL „Spiru Haret“, a afirmat că mitingul nu este îndreptat împotriva Curţii Constituţionale, ci a guvernului, care „nu vrea să crească salariile profesorilor din învăţământ nu pentru că nu ar avea bani, ci pentru răfuieli politice“.

Protestul a fost suspendat imediat ce a fost dat verdictul Curţii, liderii de sindicat neuitândă să menţioneze însă că acţiunile vor fi reluate dacă guvernul va încerca amânarea aplicării legii. „Vom continua protestele dacă legea nu va fi aplicată începând cu 1 octombrie 2008. În noiembrie, deci, profesorii trebuie să-şi primească salariile majorate“, a susţinut Nistor.

Pe de altă parte, funcţionarii publici afiliaţi la Sed Lex au amânat greva programată pentru astăzi până pe 13 noiembrie, pentru că mai multe sindicate membre au cerut un răgaz pentru a se mobiliza mai bine. „Vrem să organizăm o grevă generală pe termen nelimitat şi pentru aceasta e nevoie de o bună organizare“, spune liderul sindical Vasile Marica. Tot ieri şi membrii Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Administraţie (FNSA) au hotărât amânarea grevei, motivul fiind „disponibilitatea ministrului internelor şi reformei administrative, Cristian David, de a participa joi, 23 octombrie, la negocieri“, potrivit unui comunicat al sindicaliştilor.

[miril]

Nu mai zboara...cocorii:

Versace, Armani şi Vertu, într-un mall de lux la Cocor Cotidianul

27 de branduri de lux şi-au închiriat spaţii în magazinul Cocor. Pe 1 decembrie, reclamele acestora vor fi proiectate pe cea mai mare faţadă multimedia din Europa.

Cocor Luxury Store va fi "imbracat" in 13 ecrane high definitionLocul vechiului Cocor, aflat la ora actuală în renovări, va fi luat la finele anului viitor de Cocor Luxury Store, un proiect de retail ce va îngloba printre cele mai luxoase branduri internaţionale, multe dintre ele aflate la primul magazin în România. Deţinătorii unor mărci precum Versace, Armani, Vertu, GT Ferre, Fendi (genţi), Dupont (parfumerie), Burberry (accesori femei, bărbaţi, copii), Longchamp (genţi), Chanel, Givenchy, CK şi Mac Cosmetics au semnat deja precontractele de închiriere cu dezvoltatorul Cocor SA.

De altfel, până la ora actuală au fost încheiate 27 de precontracte, 60% dintre posesorii de branduri care vor să intre în Cocor fiind la primul magazin în ţara noastră. Publicitate

,,Sunt 26-27 de branduri care au semnat deja, ceea ce reprezintă aproximativ 40% din spaţiul total de închiriat, targhetul final pentru sfârşitul acestui an fiind de 80%“, a declarat Ilan Laufer, general manager retail group, companie care se ocupă de închirierea spaţiului din Cocor Luxury Store. Potrivit acestuia, de luna viitoare, unii dintre chiriaşi vor semna deja contractele finale.

„Credem că un indice de 60% de mărci noi pe piaţă ar fi de dorit şi după ce finalizăm procesul de închiriere. Pe de altă parte, trebuie să deţinem şi branduri cu care piaţa s-a obişnuit deja“, a mai spus Laufer. De altfel, noii chiriaşi ai Cocor sunt selectaţi după diverse criterii, printre care amintim valoarea chiriei, prezenţa în România sau ratingul brandului, până în momentul de faţă fiind deja respinşi în jur de 200 de retaileri.

Din punctul de vedere al conceptului, magazinele din Cocor vor fi cu preponderenţă monobrand. „Noi încurajăm deschiderea de magazine monobrad, dar vor exista şi două-trei spaţii multibrand. Spre exemplu, Gucci şi Chanel probabil vor fi prezente în format multibrand“, a mai spus managerul Laufer.

Primele reclame cu brandurile care vor fi prezente în Cocor Luxury Store vor fi proiectate, chiar pe faţada multimedia a magazinului, începând cu 1 decembrie anul acesta. Formată din 13 ecrane high definition cu o suprafaţă de 565 de metri, faţada din Piaţa Unirii din Bucureşti este cea mai mare din Europa Continentală şi a costat în jur de 4 milioane de euro.

Cocor Luxury Store va avea o suprafaţă închiriabilă de aproximativ 10.000 de metri pătraţi distribuiţi pe şapte niveluri: cinci etaje, parter şi subsol. Astfel, subsolul va găzdui o zonă de cadouri, mobilă, design interior, o cafenea şi un magazin de cărţi, la parter, cumpărătorii vor putea găsi o zonă cu magazine de bijuterii şi de parfumerie, în timp ce la primul etaj se vor găsi tot felul de accesorii şi un „salon cu pantofi“. Etajele doi şi trei sunt dedicate femeilor, acolo urmând să se deschidă magazine de haine şi un salon de înfrumuseţare cu spa, în timp ce nivelul patru este pentru moda masculină. Copiii şi adolescenţii au şi ei un etaj - respectiv cinci.

Chiria în noul magazin variază între 50 şi 150 de euro pe metru pătrat.

[miril]

Mitica? Tu esti?

Mârlanul Adevarul Stelian Tanase

S-a schimbat o lume aşezată şi civilizată cu una dubioasă, fără repere.

Bucureştiul este un oraş dezagreabil, exasperant şi vulgar. Nu are nimic dintr-un oraş cultural, comercial şi turistic, cum sunt atâtea în Europa. Găsim aici o alternanţă de maidane, blocuri urâte şi aglomeraţii tip moll - un fel de hangare din materiale ieftine care au ajuns - datorită lipsei unor spaţii reale de socializare - centrul vieţii bucureşteanului, singurul loc unde poate ieşi cu prietenii şi familia să ia loc la o cafenea, să facă nişte cumpărături, să vadă un film şi, eventual, dacă are noroc, să nu fie agresat, furat, jignit, bruftuluit de băieţii de cartier, de poliţişti sau bodyguarzi. Cu o vorbă veche, aş spune: Halal! Azi, oraş neprimitor, bolnăvicios, ostil, în care - deşi standardul de viaţă a crescut - calitatea vieţii este foarte scăzută. M-am întrebat de unde acest aspect antipatic? Unde s-a dus acea dulceaţă a vieţii cotidiene despre care am tot citit în diverse însemnări ale călătorilor străini. Era plăcut odată să trăieşti aici. Nu mai e! Era un oraş colorat, cosmopolit, plin de farmec, cu oameni politicoşi, toleranţi, cu clădiri decente şi grădini la tot pasul. Aş sublinia în acest context calitatea, firea oamenilor, plăcută ca şi aspectul oraşului de acum un secol. Toate astea au dispărut în perioada postbelică, odată ce oraşul s-a proletarizat sub asaltul revoluţiei industriale de sorginte sovietică şi cu năvala a milioane de ţărani cu destin tragic, deposedaţi de pământuri şi înghesuiţi cu anasâna în barăci, în coteţe suprapuse, în cartiere cu minim confort, de fapt nişte “slums favelas” imunde, împodobite la sărbătorile legale 1 Mai, 23 August, 7 noiembrie cu steaguri şi portrete oficiale. Locuinţe prost făcute, cenuşii, mizere, unde omul nu are de ce se bucura. Peisajului urban urât, delabrat, îi corespunde alt peisaj, cel uman, care l-a schimbat pe cel vechi. S-a schimbat o lume aşezată şi civilizată cu una dubioasă, fără repere. Nu înseamnă deloc că dacă ai trecut de la apa în curte sau pe uliţă la fântână, la apa la robinet în casă, şi dacă ai watercloset în apartament în loc de privată în fundul curţii prin porumb, devii neapărat mai educat, mai civilizat. Se întâmplă şi pe dos, ca omul scos din rostul lui de la ţară, când era respectuos cu ceilalţi şi respectat, să devină în anonimatul vieţii urbane, într-o periferie socială şi sufletească, un ins al nimănui, mic monstru însingurat, nedemn şi alienat. Viaţa în aceste blocuri făcute la repezeală - pentru proletari şi intelectuali improvizaţi pentru a corespunde “nevoilor statului” stabilite de congrese - nu e o fericire şi este oricum o foarte proastă şcoală a caracterelor. Sub aparenţa triumfalistă a unei iluzorii şi prea ideologice dezvoltări a României din a doua jumătate de secol XX - neorganică, violentă, ignorând radical omul -, s-a produs o dramă socială şi culturală de proporţii, a cărei realitate o consumăm şi azi din plin, dimineaţa la prânz şi seara via radio-TV, dar mai ales pe viu, la birou, pe stradă, în metrou, la şcoală, în biserică.

Din păcate, odată cu acest proces de pseudomodernizare, mahalalele tradiţionale au dispărut, făcând loc acestui tip uman dezagreabil. Omul nou de care râdeam odată crezând că e doar o invenţie a propagandei, e viu, trăieşte, iată. Face o carieră glorioasă, a devenit modelul dominant. Ne izbim de el la tot pasul. Mârlănia, violenţa, impoliteţea gravă, neruşinarea, lipsa răspunderii, şmecheria joasă sunt surprinzător de răspândite, fac legea, dau tonul. Decenţa, politeţea au ajuns nişte insule de care ne bucurăm mult prea rar. Să recunoaştem, cum e oraşul e şi omul. Nici nu ar putea fi altfel.

[miril]

Ungurii ne...Bechtelesc:

http://www.adevarul.ro/articole/ungurii-someaza-dati-prioritate-autostrazii-nadlac-arad.html

Iata de ce:

Kilometri de promisiuni Adevarul

Patru ani de contract, cinci kilometri de autostrada. Acesta pare a fi bilantul controversatei Autostrazi Transilvania, bilant pe care autoritatile si opozitia incearca din cand in cand sa-l corecteze adaugand sau scazand kilometri. Cum stau de fapt lucrurile? Cine si mai ales cum se munceste la autostrada? Ce fel de intelegeri stau in spatele acestui proiect? Cati bani sunt cheltuiti si cine plateste pentru intarzieri? Sunt intrebari la care „Adevarul” a incercat sa raspunda pe parcursul mai multor articole, intreband autoritatile, pe locuitorii din zona sau pe reprezentantii Bechtel.

http://www.adevarul.ro/articole/bechtel-turcesc-cu-apa-rece.html

http://www.adevarul.ro/articole/autostrazii-bechtel-ii-tremura-pilonii.html

http://www.adevarul.ro/articole/ultimatum-bechtel.html

http://www.adevarul.ro/articole/bechtel-lasa-in-urma-prapad.html

[miril]

Va imbratisez, dragilor!

Imbratisarea si puterea magica a vindecarii prin atingere Elena Marinescu Romania Libera

In societatea agitata in care traim azi, putini dintre noi mai au timp de imbratisari. Fara sa stim, adesea adoptam un comportament schizoid, ne confesam unor prieteni virtuali si nu mai avem timp de mangaieri si tandrete. Dar, la fel de putini dintre noi stiu cate ceva despre puterea tamaduitoare a imbratisarilor. Daca, de pilda, vi s-ar spune ca o imbratisare poate ajuta un supravietuitor al unui lagar de concentrare sa-si pastreze speranta si sa creada ca exista cineva caruia ii pasa de suferinta sa, ati crede? Ati exclama poate: "cat

cinism?!"... Dar chiar acesta este adevarul, testat stiintific de un grup de studenti musulmani care au imbratisat o femeie evreica, supravietuitoare a lagarului de concentrare de la Auschwitz.

Dupa ce si-a depanat amintirile dureroase grupului de studenti veniti sa o viziteze la Muzeul Holocaustului din Melbourne (Australia), femeia, care avea un numar tatuat pe umar, a fost coplesita de gestul facut de tineri, o simpla imbratisare. Si totusi, expertii in psihologie comportamentala sustin ca un astfel de gest, desi simplu, are efecte extrem de complexe la nivel afectiv si relational, fiind chiar o tehnica de vindecare a unor traume emotionale.

"Imbratisarile produc o stare de bine si sentimentul de protectie, siguranta, incredere si speranta, fiind un redutabil 'medicament' in domeniul traumelor psihice" - sustine dr. Paul Valent, expert psihiatru in tulburarile afective. El a explicat ca imbratisarea, atingerea umana in generala, este esentiala pentru viata si sanatate, iar cercetarile au dovedit pe deplin aceasta axioma. In urma unui studiu privitor la efectele atingerii asupra sanatatii umane, realizat de Institutul din cadrul Scolii de Medicina a Universitatii din Miami (SUA), s-a descoperit ca, in medie, bebelusii care sunt mangaiati 15 minute de doua ori pe saptamana plang mai putin, iau in greutate mai repede si sunt mai sociabili decat cei care nu sunt mangaiati. Totodata, s-a constatat ca sugarii nascuti prematur si care au beneficiat de terapie prin masaj de cateva ori pe zi au castigat in greutate cu 47% mai rapid si au parasit spitalul cu sase zile mai devreme decat alti bebelusi aflati in centrele de neonatologie.

Un alt studiu, realizat in 1999 de cercetatorii din cadrul Universitatii Virginia, a scos in evidenta faptul ca la pacientii varstnici crizele de anxietate si cele algice s-au redus semnificativ dupa cateva sedinte de terapie prin atingere. In acelasi context, specialistii de la Universitatea din Carolina de Nord au stabilit in 2005 ca femeile isi normalizeaza valorile tensiunii arteriale dupa ce isi imbratiseaza partenerii.

"Nevoia de a fi iubit si apreciat este una dintre nevoile extrem de importante ale fiintei umane - sustin cercetatorii - pentru ca acest tip de nevoie ofera in plan afectiv stabilitate si echilbru, stari indispensabile pentru realizarea altor nevoi statuate in clasica piramida maslowiana".

Concluzia? Chiar daca sunt persoane mai putin dispuse sa accepte contactul fizic, imbratisarea are mai multe semnificatii decat un simplu gest de salut sau de felicitare. Imbratisarea este o forma de apropiere si sustinere, este un gest de afectiune si prietenie, este o dovada de iubire, atasament si devotament. Asadar, specialistii ne dau un sfat: "deschideti-va bratele catre cineva care are nevoie de o imbratisare si oferiti-o fara ezitare! S-ar putea sa primiti cel putin doua imbratisari in schimb".

In America, deja exista inregistrata o cerere ca, pe 4 iulie 2009, sa fie sarbatorita pentru prima data in istorie si pe glob Ziua Internationala a Imbratisarilor!

[miril]

Va halesc, hahalerelor!

Cine sapă groapa leului... Gheorghe Cercelescu Gandul

„Nu aş vrea să fiu în pielea celor care s-au împrumutat în valută”, declara zilele trecute guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. Domnia sa nu se gândea, probabil, atât la românii, cât la ungurii imprudenţi. Actuala criză financiară din Ungaria are la origini doi factori: creditarea masivă în valută a po****ţiei şi creşterea, în 2002, a salariilor bugetarilor cu 50%, care a dus deficitul finanţelor publice la peste 9% din PIB. Investitorii străini s-au speriat şi au plecat, iar forintul s-a depreciat foarte mult în raport cu euro. Cei care s-au împrumutat în valută şi cu dobânzi variabile şi-au văzut redusă sever capacitatea de rambursare a creditelor, iar mulţi dintre ei au chiar încetat plăţile. Băncile au început să se clatine şi guvernul ungar a fost constrâns să ceară ajutoare de urgenţă Comisiei Europene şi Fondului Monetar Internaţional.

România nu are probleme speciale în domeniul creditării. Ar fi avut, dacă BNR nu ar fi dus o politică preventivă. Dar banca centrală a insistat, în pofida vociferărilor din piaţă, să se menţină condiţii riguroase de creditare, pentru ca românii să nu ia mai multe credite decât pot duce. Totuşi, cei care au mizat pe dobânda mai mică la euro decât la lei s-au ars la buzunar, pentru că au pierdut la cursul de schimb mult mai mult decât au câştigat la dobândă. Paguba ar fi fost însă şi mai consistentă dacă cursul de schimb ar fi luat-o razna. Dar Banca Naţională a dat o lecţie greu de uitat celor care au vrut să speculeze pe leu, fără să aibă lei. Faptul că moneda naţională nu s-a dus la 3,8 lei pentru un euro, cât doreau speculatorii, ci a coborât la 3,6 a salvat de la un adevărat dezastru pe cei care s-au împrumutat când leul era tare şi i-a penalizat usturător pe cei care au vrut să vândă ceea ce nu aveau. Oricum, românii care s-au împrumutat în valută nu se simt prea bine. Stau tot timpul cu ochii pe curs, fără să aibă vreo posibilitate să-l influenţeze.

Încetinirea creditării ca urmare a măsurilor restrictive luate de banca centrală răspunde şi altor cerinţe majore. Poate cea mai importantă este reducerea consumului, care se bazează atât pe majorările salariale, cât şi pe ritmurile accelerate de creditare. Consumul este satisfăcut în mare parte din importuri. Iar faptul că exporturile nu au putut ţine pasul cu importurile a dus la creşterea apreciabilă a deficitului extern, care este acoperit îndeosebi de investiţiile străine directe. În condiţiile actualei crize internaţionale a creditului, banii devin tot mai scumpi şi mai greu de procurat. De aceea, pentru România, care are un deficit de cont curent mare, reducerea dependenţei de finanţarea externă este o necesitate stringentă. O altă cerinţă este moderarea revendicărilor salariale şi conştientizarea de către parlamentari a pericolelor care ne pândesc dacă vor continua dansul pomenilor electorale. Riscul cel mai mare pentru România este ca, după ce a scăpat destul de puţin afectată de criza financiară internaţională, să cadă în capcana propriilor măsuri politice iresponsabile.

[Bancaru]

La noi imprumuturile sunt in euro, in majoritate, salariile bugetarilor continua sa creasca, iar importurile nu cred ca au fost depasite de exporturi din 90 in coaie, pardon, in coace. Asa ca "hai sa emigram in America... ca... ca... ca..."

[miril]

Oh, Tanen Baum!

Ngăă! Cristian Tudor POPESCU Gandul

Părintele popoarelor, Ambasadorul SUA la Bucureşti, a cuvântat pentru ultima oară către români. Înainte de a pleca, dl. O Tanenbaum ne lasă nişte poveţe gratis, fără să i le ceară cineva. El ni se adresează astfel, ca să înţelegem: „Corupţia este opusul democraţiei şi al statului de drept. Ana are mere. Actele de corupţie nepedepsite scad încrederea şi credibilitatea unei democraţii şi frânează creşterea economică. Ana n-are mere“. Nu-mi rămâne decât să zic gânditor: Ngăă! Şi să las nişte bale pe la colţul gurii. Căci, în vreme ce Excelenţa Sa îşi pregătea vorbirea de adio, nişte bănci cu expunere şi pe America tocmai săreau pe tăcute cu şbilţul la gâtul leului. Dacă unchiul Isărescu n-ar purta cicatricele altor atacuri de felul ăsta întreprinse de harvarjii şi oxforzeii de care vorbea preşedintele Băsescu şi n-ar fi învăţat bine cum să se apere, acum eram în aceeaşi găleată cu Ungaria.

Când mâncam pe întuneric tacâmuri de pui şi adidaşi de porc sub Ceauşescu, ni se părea că Occidentul îmbelşugat şi bine luminat este totodată mai drept şi mai cinstit cu oamenii decât comunismul. Pe poporeanul României Socialiste nu-l întreba nimeni dacă vrea să se construiască pe spinarea lui o Casă a Poporului sau dacă simte nevoia să rabde de foame şi frig ca să se plătească o datorie externă pe care nu el o făcuse.

Acum însă, stau şi eu şi mă întreb: dar pe americanul de rând, pe John Doe, conaţionalul învăţătorului nostru Nicky Tămbălău, l-a întrebat cineva dacă vrea să plătească din banii lui iahturile, avioanele personale, insulele private şi chiolhanurile înalţilor responsabili ai unor firme cu mare prestigiu pe Wall Street? Nu l-a întrebat nimeni, dar acum John Doe plăteşte, deoarece aşa vor preşedintele, guvernul şi congresul SUA, argumentând că altfel „se duce dracului giudeţul”. Bine, dar cine sunt vinovaţii pentru cârdăşia enormă, pentru teribila reţea de complicităţi care a făcut posibilă megafrauda? Câţi inşi au fost arestaţi şi anchetaţi, câte conduceri destituite, câte bănci, fonduri, societăţi de asigurare, mari agenţii de rating au fost luate la bani mărunţi pentru gaura monstruoasă dată lumii întregi sub masca „dinamismului” capitalist al Americii? Tot atâţia câţi corupţi la nivel înalt au fost judecaţi şi condamnaţi în România.

Şi uite aşa, ca în comunism, în capitalismul triumfător se reproduce esenţa mecanismului dictatorial: alocarea discre­ţionară a resurselor. Prin jaf la nivel naţional şi mondial din avutul obştesc. Când fugeai în Occident pe vremuri, se spunea că „ai ales libertatea”. Acum descoperim că acolo eşti liber să ţi se confişte economiile unei vieţi de muncă de către privaţi cu mâna statului. 413.000 de euro a costat bairamul de la Los Angeles al superstaffului AIG Life, organizat de bucurie că statul le-a pompat în găoazele negre 80 de miliarde de dolari. Directorii de la marea bancă britanică Northern Rock, salvată de la faliment cu banii contribuabililor, refuză acum să renunţe la primele de ordinul sutelor de mii de euro. Şi nu sunt singurii. Cum a zis şi dl. Gigi Becali: noi, bogaţii, n-avem nicio treabă cu criza.

N-am de gând să pun acum în discuţie superioritatea materială a capitalismului – în ciuda pesticidelor cu care sunt umflate peste 50% din fructele şi legumele pe care le importăm din Vest, în ciuda sistemului ucigător de asigurări de sănătate din SUA dojenitorului Taubman – dar, dacă îmi mai vorbeşte cineva de superioritatea lui morală, îl bag acolo unde l-aş trimite pe ES Nicholas Taubman în următoarea sa misiune.

[miril]

S-a facut lumina de...Ziua despre Mmm..iruna. La JN.

Băsescu, sau putinismul românesc Miruna Munteanu JN

Un jurnalist de la Cotidianul mă acuza recent pe blogul său că, publicând un interviu cu Adam Michnik în Jurnalul Naţional, am încercat, de fapt, “mani****rea unei voci credibile” în favoarea patronului publicaţiei la care lucrez. Cică opiniile celebrului disident polonez cu privire la isteria ilustraţiei au fost folosite pentru a sugera “cât de oropsit e Felix, strivit de presiunea CNSAS”.


În aceeaşi logică şchioapă, oricine ar pomeni în Cotidianul despre fonduri de investiţii ar urmări, de fapt, să-l “spele” pe Vîntu.
“Situaţia din Polonia nu seamănă cu cea din România”, decretează categoric bloggerul vigilent. Ba bine că nu!

Asemănările cele mai supărătoare nu vizează însă CNSAS-ul, ci Cotroceniul. Nu tema lustraţiei, ci cea a “putinismului” i-a deranjat pe aplaudacii prezidenţiali.

Tocmai fiindcă “reţeta” puterii denunţată de Michnik a fost aplicată aproape identic de Lech Kaczynski şi de Traian Băsescu: demonizarea opoziţiei, discreditarea vocilor critice, războiul deschis împotriva presei independente, cultivarea unui cor al lăudătorilor – “pretorieni loiali” gata să atace în haită la un gest al stăpânului. Şi, nu în ultimul rând, apropierea primejdioasă de serviciile secrete, momite cu puteri şi privilegii extraordinare.

Nu e cazul să mai documentez apetenţa liderului de la Cotroceni pentru dosare, bileţele şi informaţii pe surse. A devenit deja banal ca preşedintele să lanseze acuzaţii fulminante, oferind în loc de probe doar sugestia că se bazează pe rapoarte confidenţiale şi profesioniste. O tactică inacceptabilă pentru un şef de stat responsabil.

Utilizarea serviciilor secrete pentru lovituri de imagine este, desigur, gravă. Dar când Justiţia este lăsată la cheremul “băieţilor cu ochi albaştri”, chiar fundamentele statului de drept sunt ameninţate. Încă din primăvara lui 2006, Traian Băsescu s-a dat peste cap să reabiliteze SRI-ul şi SIE, militând pentru acordarea de puteri sporite celor două instituţii. Invocând ba lupta anticorupţie, ba modelul antiterorist adoptat de Administraţia Bush. Pachetul legislativ propus atunci de Cotroceni a fost blocat în Parlament. Mulţi politicieni, dar şi reprezentanţi ai societăţii civile au protestat împotriva tentativei de a relegitima practicile Securităţii, sub pretextul “siguranţei naţionale”.

Tema a fost readusă în actualitate săptămâna trecută, când au fost înregistrate două demersuri oficiale vizând acelaşi obiectiv: acela ca probele obţinute ilegal să nu fie declarate nule în instanţă. Cine sunt iniţiatorii? Laura Codruţa Kovesi, procurorul general al României, şi un grup de parlamentari PD-L. Simplă coincidenţă, desigur.

Ţinta acestui atac concertat este o modificare a Codului de Procedură Penală care le interzice procurilor să mai utilizeze în procesul penal “probe obţinute prin provocări, constrângeri, ameninţări sau violenţă”, dar şi înterceptări telefonice efectuate fără mandat. Vor deveni, de asemenea, inadmisibile în instanţă înregistrările convorbirilor confidenţiale dintre avocat şi client.

Teoretic, nici până acum aceste procedee nu erau permise, dar procurorul avea dreptul să decidă dacă probele sunt lovite de nulitate absolută sau doar relativă. Ceea ce era, evident, de natură să încurajeze abuzurile.

Doar într-un stat poliţienesc sunt permise asemenea derogări de la legalitate.

Legea de modificare a Codului de Procedură Penală aşteaptă să fie promulgată de preşedinte. Se pare însă că Traian Băsescu nu e dispus să renunţe prea uşor la viziunea sa despre o justiţie instrumentată cu mijloace oculte.

[Bancaru]

Ce i-au mai sarit la jugulara lui Bogdan Olteanu cand s-a luat de ambahador.

[miril]

Amabasadorul? Un...american.

[Bancaru]

Un american la (micul) Paris. Micul si imputitul. Ba mai e si mucios.

[miril]

Ba, se...inflatia peste noi!

Analiştii români şi străini: Momentul pentru o decizie ca majorarea salariilor este prost ales Gandul

Anunţul preşedintelui Traian Băsescu de promulgare a legii prin care salariile profesorilor vor fi majorate cu 50%, lege adoptată în unanimitate de parlamentari, este un semnal negativ pentru investitori, spun analiştii. Într-un scenariu pesimist acest lucru ar putea echivala cu anularea posibilelor investiţii ale străinilor, cu deprecierea leului şi a bursei şi cu creşteri foarte mari de preţuri.

Experţii: Este un semnal negativ pentru investitori

“Semnalul dat este unul negativ. Ar putea duce la accentuarea percepţiei de risc asupra România din partea investitorilor, într-un moment foarte prost, de criză. Este evident că avem nevoie de un sistem de învăţământ competitiv, că salariile actuale sunt mai mici comparativ cu cele din alte ramuri sau din mediul privat, însă efortul bugetar va fi mare, iar această decizie ar putea antrena cereri similare şi din partea altor sindicate”, a declarat pentru Gândul Ionuţ Dumitru, economist-şef Raiffeisen Bank.

Ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, a declarat la mijlocul săptămânii că pentru aplicarea legii 50% va fi nevoie de 4,2 miliarde de lei, respectiv 0,74% din PIB, bani care nu pot fi asiguraţi decât fie prin majorarea deficitului bugetar, fie prin renunţarea la o parte dintre investiţiile din învăţământ. Majorarea “pe linie” a salariilor bugetarilor cu 50% ar necesita un efort bugetar de 21 de miliarde de lei, respectiv 4,2% din PIB.
Economiştii români nu sunt singurii care atrag atenţia asupra riscurilor ce apar în urma semnării acestei legi. "Această creştere va provoca presiuni inflaţioniste în economie şi va transmite un semnal negativ investitorilor internaţionali.

Ar putea conduce, de asemenea, la solicitări similare de creşteri din alte sectoare bugetare, ceea ce ar pune presiune şi mai mare pe inflaţie. Nici unul dintre aceste efecte nu ar fi pozitive pentru prospectul României de a adopta euro în 2014, deşi mai este destul timp până atunci. Toate acestea sunt semnale negative pentru profilul ratingului creditului suveran", este de părere Andrew Colquhoun, director la agenţia de rating Fitch Ratings, citat de Mediafax.

De unde bani în plus?

Principala problemă a creşterii salariilor profesorilor şi, cel mai probabil, a tuturor bugetarilor-la presiunea sindicatelor, este sursa de bani. Reprezentanţii oamenilor de afaceri se tem că banii în plus la salariile bugetarilor vor fi luaţi din buzunarele tuturor, prin taxe şi impozite mai mari. Analiştii economici susţin că teoretic bugetul de stat ar avea bani suficienţi, condiţiile esenţiale fiind reducerea evaziunii fiscale şi controlul mult mai strict al cheltuielilor de stat.

“Ca să fim clari: această majorare şi eventualele majorări ulterioare ale celorlate sindicate pot fi făcute numai dacă renunţăm la cheltuirea banului public în mod greşit, numai dacă eficientizăm cheltuielile bugetare”, explică Dumitru.

Politica a făcut leul să se sperie de euro

Coincidenţă sau nu, practic, imediat după anunţul de semnare a legii, cursul a urcat de la 3,68 lei/euro la 3,7250 lei/euro, adică leul a pierdut 1,2% în numai câteva minute. Moneda naţională începuse perioada de tranzacţionare în scădere, pe fondul deprecierii generalizate a valutelor din regiune. Anunţul a accelerat această depreciere. Spre sfârşitul zilei leul şi-a mai revenit, dealerii suspectând o intervenţie a BNR. La o oră după discursul preşedintelui român moneda locală a început să se aprecieze, scăzând de la 3,7200 la 3,66 lei/euro.

Bursa a trebuit să fie din nou “scoasă din priză”

Bursa de Valori Bucureşti (BVB) a încheiat şedinţa de vineri în cădere cu 8,37% faţă de şedinţa precedentă, tranzacţionările fiind oprite timp de oră pentru că titlurile celor mai importante companii listate s-au depreciat cu valori de aproape 15%, limita maximă de variaţie, după care respectiva acţiune este scoasă de la tranzacţionare. Per total, bursa a pierdut vineri circa două miliarde din capitalizare (valoarea totală a titlurilor companiilor listate), scăzând de la 14,8 mld. euro la 12,7 mld. euro.

“În vederea menţinerii unei pieţe ordonate, transparente şi echitabile, în data de 24 octombrie 2008, ora 13:41 a fost decisă suspendarea şedinţei de tranzacţionare. Măsura a fost luată în condiţiile în care cele mai multe dintre acţiunile admise la tranzacţionare pe piaţa reglementată organizată şi administrată de către BVB erau cotate la acel moment pentru valori situate cu mai mult de 12% sub preţurile de referinţă stabilite în şedinţa de tranzacţionare anterioară”, a precizat conducerea BVB.

Scăderea a fost în ton cu situaţia burselor internaţionale, care s-au întrecut din nou în recorduri negative. “Căderea de la noi a venit pe fondul unei căderi generalizate pe toate bursele din regiune. Evoluţia bursei de la noi este în continuare dependentă de sentimentul investitorilor străini”, ne-a declarat Răzvan Paşol, preşedintele agenţiei de brokeraj Intercapital Invest. El a precizat că este foarte greu de estimat când şi-ar putea reveni Bursa, însă un termen uşor optimist ar fi de un an.

În timp ce marii investitori şi proprietarii de companii listate au asistat în ultimele luni la evaporarea sumelor investite pe bursă, sunt în continuare investitori care pot profita din urma crizei. Cea mai bună metodă este răscumpărarea acţiunilor acum, când preţurile sunt mici. (V.R.)

[miril]

La inflatie, Birjar(ule)!

Băsescu ajută electoral PSD Ion Cristoiu JN

Joi seară, la Sinteza Zilei de la Antena 3, în ultimul minut al taifasului televizat, Mihai Gâdea ne-a pus să dăm un pronostic despre decizia pe care Traian Băsescu urma s-o ia a doua zi: Va promulga sau nu Legea privind creşterea salariilor din învăţământ cu 50%?


Colegii mei de studio au zis că n-o va promulga. Eu, în schimb, aşa cum am făcut şi în editorialul din Jurnalul Naţional, tipărit în dimineaţa zilei de 24 octombrie 2008, am susţinut că o va promulga. Atât în răspunsul de la Sinteza Zilei, cât şi în textul din Jurnalul Naţional, îmi luam totuşi o marjă de manevră. Dacă va avea un minimum de luciditate, preşedintele n-o va semna.

Ce-ar fi riscat trimiţând-o la Parlament? Ar fi pierdut, probabil, câteva puncte în sondaj, avându-şi cauza în nemulţumirea profesorilor. Spunem probabil, deoarece:

1) În rândurile profesorilor, adversarul Legii trece a fi premierul Călin Popescu Tăriceanu. Nepromulgarea Legii ar fi fost percepută de multe cadre didactice drept rezultatul presiunilor publice făcute de guvern;

2) Ar fi pierdut (destul de puţin) în rândurile profesorilor, dar ar fi câştigat enorm în rândurile electoratului, al celui activ, în deosebi, care ar fi văzut în Traian Băsescu un politician care nu cedează cu una, cu două isteriilor trecătoare.

Chiar şi comentatori independenţI au încercat să justifice gestul lui Traian Băsescu prin teama de a nu repeta situaţia de anul trecut, când a refuzat să promulge mărirea pensiilor. La vremea respectivă, cu tot efortul domniei sale de a invoca faptul că nu sunt bani, sondajele de opinie ulterioare au arătat o cădere în planul capitalului politic.

Deşi pentru un şef de stat locul în sondaje trebuie să conteze mai puţin când e vorba despre interesul naţional, invocarea momentului din 2007 mi se pare nelalocul ei. Între cele două momentenu e nici o legătură. Mărirea pensiilorde Guvernul Tăriceanu a fost iniţiativă într-un context definit prin:

1) Sentimentul că în plan economic lucrurile stau excepţional;

2) Obţinerea de către pensionari a măririi la capătul unei îndelungi şi intense bătălii;

3) Depărtarea în timp de scrutinul parlamentar.

Legea măririi salariilor în învăţământ s-a ivit într-un context special:

1) Pericolul tot mai clar al crizei financiare mondiale, criză care face ravagii în Vest, dar care va lovi şi România. Într-un asemenea context, orice mărire de salarii la o categorie de bugetari dă un semnal catastrofal de relaxare a autorităţilor.

2) Caracterul pur electoral al Legii. Ea a fost adoptată în Parlament fără nici o dezbatere naţională, fără ca profesorii să fi întreprins o simplă mişcare revendicativă, fără nici o argumentare logică. A fost vorba pur şi simplu despre o manevră electorală a PSD de cucerire a unui electorat aparţinând de regulă PD-L, prin statutul de partid socialist al PD.

3) Aberaţia reprezentată de cifra de 50%, unică în istoria politică modernă. O astfel de mărire nu-şi permite nici măcar o ţară precum Republica Togo, d-apoi România, ţară membră a UE. Minimum de luciditate îi cerea lui Traian Băsescu să trimită Legea înapoi la Parlament.

Un motiv serios putea fi faptul că Legea nu deosebeşte între cadrele didactice la început de drum şi cele din învăţământul universitar, cu câştiguri substanţiale şi din alte surse decât salariul.

De ce n-a făcut-o?

Un răspuns ni-l dă Declaraţia prin care domnia sa şi-a justificat gestul.

În loc să se concentreze pe o argumentare ţinând de interesul naţional, Traian Băsescu s-a lansat într-un nou atac la adresa Guvernului în chestiunea folosirii banilor publici. S-au căutat explicaţii deciziei luate de Traian Băsescu. Slăbiciunea lor rezidă în necunoaşterea omului Traian Băsescu.

Traian Băsescu îl urăşte pe Călin Popescu Tăriceanu.

O ură virulentă, animalică. O ură cum numai în telenovele găseşti, care ar merita un studiu de patologie.

Această ură, care a guvernat toate faptele şi declaraţiile lui Traian Băsescu din 2005, când s-a produs divorţul de premier, explică şi gestul absurd de promulgare a Legii.

Absurd nu numai din perspectiva interesului naţional, dar şi din cea a interesului electoral.

Legea privind mărirea salariilor în învăţământ aparţine PSD. Din acest punct de vedere, în ochii electoratului are mai puţin importanţă cine a promulgat-o. Dacă n-o semna, PSD s-ar fi confruntat cu imaginea de partid capabil să sacrifice economia naţională de dragul voturilor. Prin promulgare, Traian Băsescu a legitimat iniţiativa populistă a PSD.

P.S. Îşi va spune cuvântul această ură şi în decizia de azi a Curţii de Apel în chestiunea contestării uninominalului prin acceptarea contestaţiei şi destabilizarea ţării din temelii?

[miril]

Baga...inflatia, neamule! Ale dracului, agenturili astea straine! Dar noi nu ne vindem tara. O punem pe butuci.

Standard&Poor’s: Salariile si pensiile arunca Romania in zona speculativa Romania Libera

Agentia de evaluare financiara Standard&Poor’s coboara ratingul Romaniei din cauza majorarii salariilor si pensiilor.

» Romania are un rating inferior Islandei, care a intrat in incapacitate de plati, si Ungariei, care cere ajutor de la FMI.

Agentia de evaluare financiara Standard&Poor’s a coborat ieri calificativul Romaniei privind imprumuturile in valuta pe termen lung la BB± de la BBB-, ceea ce intoarce Romania in grupul tarilor unde investitiile sunt "speculative".
Standard&Poor’s a sters avantajul Romaniei de a avea un grad investitional al imprumuturilor in valuta pe termen lung, deoarece considera ca politicienii au ignorat conjunctura actuala a economiei mondiale, pentru a se concentra asupra alegerilor. Astfel, spune analistul Marko Mrsnik, s-au intensificat lipsa de cooperare si antagonsimul mediului politic romanesc. In plus, masura scumpeste imprumuturile in valuta ale statului.

S&P le reproseaza autoritatilor de la Bucuresti ca nu au luat nici o "masura semnificativa" pentru a proteja economia de o posibila cadere, din cauza dezechilibrelor sale, devenite o povara in perioada de criza. Devansarea cu trei luni a cresterii pensiilor si majorarea cu 50% a salariilor profesorilor, care are toate sansele sa fie urmata de alte majorari de salarii in sectorul public, vor adanci deficitul fiscal chiar in acest an, estimeaza S&P. In acest context, deficitul fiscal din 2008 este pe cale sa depaseasca 3% din PIB, iar in 2009 se va adanci. "Romania este vulnerabila intr-un scenariu in care fluxurile de capital se opresc brusc", avertizeaza S&P.

"Stirea este extrem de proasta si implicatiile vor fi cum nu se poate mai grave. Consider totusi ca penalizarea din partea S&P’s este total nejustificata, deoarece chiar si vechiul rating era unul scazut fata de situatia din Romania. Ungaria si tarile baltice au in continuare calificative cu cativa pasi mai sus decat Romania, desi ele se confrunta in prezent cu probleme grave", a declarat Ionut Dumitru, economistul-sef al Raiffeisen Bank.

Primele efecte pe piata valutara au fost relativ neutre, cursul urcand brusc de la 3,71 lei/euro la 3,767 lei/euro, apoi revenind rapid la 3,72 lei/euro, pe volume scazute. "Nu stiu cat de credibil poate sa mai para acum raportul S&P, dupa ce aceeasi agentie dadea anul trecut cele mai sigure calificative (AAA) bancilor islandeze, acum falimentare in grup. Nu cred ca e o simpla coincidenta faptul ca aceasta penalizare vine dupa ce mari banci straine au esuat in atacul lor asupra leului, marcand mari pierderi", spune un dealer. In viziunea S&P, alte tari din regiune sunt mai putin riscante decat Romania, desi au probleme semnificative in economia nationala. Un exemplu este Ungaria, care are un rating cu trei trepte peste ratingul Romaniei. Islanda, tara aflata in faliment, are un rating de BBB, cu posibilitatea de a fi retrogradat cu doua trepte peste limita inferioara a gradului investitional.

[miril]

50%, dar... Marius NIŢU Gandul

Roasă de febra alegerilor, România nu mai e de mult un stat cu legi, reguli şi instituţii. E un câmp de bătaie pentru câteva găşti politice care îşi dau în cap cu legi, reguli şi instituţii. Un bun exemplu al balamucului e mărirea cu 50 la sută a salariilor profesorilor. Parlamentul, în unanimitate, a votat legea. Executivul, după cum îi arată numele, trebuia să se execute şi să aplice legea. Dar, după modelul Băsescu, cabinetul Tăriceanu a decis să fie jucător pe final de mandat şi să arunce majorarea în aut. Apoi, Guvernul e al PNL-ului. O regulă spune că aleşii unui partid la guvernare susţin guvernul ăla în Parlament. Dar peneliştii, în frunte cu Adomniţei, ministrul de basm al Educaţiei, şi-au făcut jocul lor, dând cu flit colegilor de la Palatul Victoria. De aici, un uriaş conflict de muncă, între mai multe federaţii sindicale şi stat, care e cel mai mare patron din România. Conform Constituţiei, preşedintele ţării are rolul de a media astfel de conflicte. Dar Traian Băsescu e un Hagi al Constituţiei, pe care o driblează când vrea. Şeful statului, imparţial, a „calmat” situaţia, comunicându-le celor din Sănătate că au şi ei dreptate când cer salarii mărite cu 50-60%. Cum ar veni: ia d-aici, Tăricene, şi conflictul ăsta „mediat”! Totuşi, negocierile continuă, dar cine se aşază la masă?

Cândva, pe vremea când contractele publice nu creşteau într-un an cât altele în zece, sindicatele erau neutre din punct de vedere politic

Acum, unul dintre principalii negociatori e Cătălin Croitoru, preşedintele Federaţiei Educaţiei Naţionale, care, ghinion de neşansă, e şi candidat PD-L, adică inamic direct al peneliştilor. De aici a rezultat o poziţie dură, adică pregătiri de grevă generală. Dar, ca să ajungi la grevă generală, conform Codului Muncii, trebuie să parcurgi nişte etape obligatorii, ca să nu ai o grevă ilegală. Întâi, trebuie să obţii semnăturile a 50%+1 dintre membrii de sindicat, să înregistrezi conflictul la Ministerul Muncii, să te duci la negocieri şi să organizezi întâi greve de avertisment. Toate astea mănâncă timp, aşa că s-ar putea să nu mai ai pe cine să presezi cu greva. Pe de altă parte, sindicatele din Educaţie au argumentul puternic că în Codul Muncii nu se pomeneşte de o grevă făcută ca să se respecte o lege promulgată. Din dilema asta nu putem ieşi decât cu ajutorul Justiţiei, dar şi aici sunt jocuri mari. Când nu joacă după soneria telefonului scurt, unii magistraţi sunt independenţi şi joacă pentru ei. Astfel, sporul de solicitare neuropsihică reprezentând 50 la sută din salariul magistraţilor şi acordat tuturor celor din sistem n-a apărut după o lege promovată de Finanţe, cum ar fi fost normal. Sporul s-a născut după o hotărâre „antidiscriminare” a Înaltei Curţi de Casaţie.

În concluzie, avem un preşedinte jucător, guvern jucător, sindicate jucătoare, magistraţi jucători. Toţi s-au prins în hora alegerilor, joacă de zor şi calcă în picioare România.

[miril]

De citit:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/826425/REVOLTA-PREMIERULUI-Trei-ani-am-inghitit-multe-Rabdarea-mea-are-o-limita/

[miril]

Pe cuvant de onestitate:

Băsescu: "Grevele nu sunt soluţia ieşirii din criză" Alina Vătăman EvZ

În cadrul conferinţei de presă susţinute în această după-amiază, preşedintele Traian Băsescu a dorit să facă referire la teme de actualitate care privesc România, şi anume la reformele care se impun în educaţie, sănătate şi administraţie. Referindu-se la anunţatele greve ale sindicaliştilor din educaţie, dar şi din alte sectoare bugetare, preşedintele consideră că recurgerea la grevă ca formă de protest nu e o soluţie pentru ieşirea din criză. "Văd că sindicatele se pregătesc de grevă. Spun ce am spus şi în cazul profesorilor - reforme contra bani. Fără reformă nu se pot creşte salariile în administraţia publică. Din '90 încoace s-au facut creşteri salariale fără reformă. În momentul de faţă nu ne mai putem permite acest lucru. Reforma contra bani e tandemul care poate duce la creşteri salariale. Altfel, creşterile salariale nu vor însemna decât indexările care acoperă inflaţia".


Apel la renunţarea la proteste

"Fac un apel către marile confederaţii sindicale să îşi amâne până după alegeri, până în luna decembrie, mişcările de protest. Următorul Guvern va fi dispus să discute pe tema Reforme contra bani", a precizat preşedintele în discursul său.

"Îi asigur pe profesori că legea majorării salariilor cu 50% va fi respectată îndată ce se va instala noul Guvern", a dorit să asigure şeful statului.

Cu toate acestea, sindicaliştii afiliaţi Sanitas şi Sed Lex (funcţionarii publici) au anunţat că nu vor renunţa la protestele deja anunţate.

Guvernul invită sindicatele la discuţii

Tot în această seară, premierul Tăriceanu a invitat liderii sindicatelor la masa discuţiilor pe tema salariilor. În acelaşi timp, Tăriceanu l-a criticat pe Traian Băsescu, despre care a spus că "prin atitudinea constantă de a critica Guvernul şi-a pierdut calitatea de mediator şi a devenit un jucător politic".

Băsescu priveşte în viitor

În debutul discursului, preşedintele a expus o imagine de ansamblu asupra viitorului României anilor 2020-2030. "Va fi un medic la 500.000 de locuitori, iar oamenii vor veni din mediul rural în reşedinţele de judeţ pentru a găsi asistenţă medicală", a precizat Băsescu, adăugând că "lipsa unor reforme în educaţie şi sănătate afectează chiar fibra natalităţii".

Astfel, conform preşedintelui, lipsa reformelor în educaţie, sănătate şi administraţie publică va diminua şansele României de a evolua pozitiv. În consecinţă, şeful statului propune corectarea acestor trei domenii prin măsuri ferme.

"Suntem într-o realitate care poate fi corectată, aşa că am decis să insist asupra priorităţilor pe care le avem în Parlament", a anunţat Traian Băsescu.

Potrivit acestuia, prioritatea numărul unu este educaţia, unde se remarcă o depreciere constantă, iar "meseria de dascăl nu mai este atractivă". Preşedintele a reluat un exemplu anterior, acela al profesorilor de engleză şi de informatică, în marea lor majoritate plecaţi în alte domenii de activitate. Aceeaşi situaţie a fost semnalată şi în cazul medicilor, al căror exod în ţările UE a atins cote îngrijorătoare pentru sistemul sanitar românesc.

"Fără reformă în educaţie, sănătate şi administraţia publică, România nu are şanse să evolueze pozitiv. Trebuie să stimulăm şi creşterea natalităţii. După ce a pierdut 1,5 milioane de locuitori, România continuă acest decalaj", a ţinut să sublinieze preşedintele.

Actualul şi viitorul premier

Întrebat despre discrepanţele care au fost semnalate între poziţia sa şi cea a premierului Tăriceanu cu privire la criza cu care se confruntă România în prezent, preşedintele a precizat că nu consideră că sunt mari diferenţe de opinie între el şi primul-ministru, ci doar că au "declaraţii diferite".

În acelaşi timp, preşedintele speră ca, după alegerile parlamentare de la 30 noiembrie, "să aibă mai mult noroc" în desemnarea premierului. potrivit Constituţiei României, "preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament".

[miril]

Comentariul unui...cetatean la un articol din Cotidianul "pro si contra Basescu", comentariu care contine o descriere a Presedintelui nostru, de Republica, sa nu se inteleaga altceva, care mi se pare...obiectiva:

"Nu din fanatism sînt aşa de mulţi total pro sau anti Băsescu - din fudulie sînt. Chiorul e împărat în ţara orbilor - asta-i cheia poveştii horror pe care o trăim.
Divinizarea şi diabolizarea sint feţe ale aceleiaşi fudulii intelectuale - intelectuală, pe dracu! "Simt enorm şi văd monstruos" este condiţia românului imens majoritar. Care nu gîndeşte, fiindcă sînt alţii - mai deştepţi - care gîndesc pentru el. Care nu ştie fiindcă sînt alţii - mai deştepţi - care ştiu. Însă mai deştepţii ăia trebuie să fie neapărat - absolut obligatoriu - atît de departe de românul imens majoritar, încît să nu-i stînjenească voioasa ori încrîncenata alegere. Departe - pe scara socială, a succesului în viaţă. Altminteri, trebuie "să fie apropiaţi de popor", care să-şi poată manifesta fudulia umplîndu-i de respectuoase bale.
Prestaţia de astă-seară a Băsescului vine mănuşă pe teza mea: "V-am spus ieri că guvernul e iresponsabil, şi v-am dat şi exemple. Ei bine, exemplele erau greşite dar rămîne cum am vorbit!" Şi aşa rămîne fiindcă cine dă cep fuduliei, n-o mai poate întoarce între doagele cuminţeniei.
Românul imens majoritar se recunoaşte în Băsescu. Dacă-i chitros, îi repugnă, îl roade invidia neagră. Dacă, însă, i se fîlfîie de toţi şi de toate, e fericit că unul ca el a ajuns sus de tot.
Visul românesc este să ai pâinea şi cuţitul. Filosofia românească este "Cine-mparte, parte-şi face". Românul imnes majoritar se simte reprezentat de Băsescu, atunci cînd minte - cine n-ar minţi, să-şi păstreze scaunul? Atunci cînd comite fals şi uz de fals - deh, neică, cine poate, oase roade, cine nu, nici carne macră. Atunci cînd îndeamnă la huiduială, nesupunere civică, la război civil - ce-are? Ce atîta pace? Vrem sînge!
Nevoia de Băsescu este nevoia de sînge a unei po****ţii precare intelectual, dar cu cerbicea tare. Una care lucrează cu capul - intelectualul "cap-în-gură"."

[miril]

Băsescu demască "agenturili" de rating Simona Simionescu Liliana Ruse Gandul

Şeful statului a ieşit ieri în ultima conferinţă dinaintea campaniei electorale şi a vorbit despre ghinionul Tăriceanu, profesori şi salarii, greve, viitorul României, dar a adus în discuţie şi o nouă temă: agenţia de evaluare Standard & Poor’s, care a redus luni ratingul României, „nu este credibilă în evaluarea făcută“

Gândul a explicat în ediţia de marţi cum acest rating va creşte în final ratele celor care au credite în valută deoarece băncile şi-ar putea ridica marja de risc


Apel la sindicate să amâne grevele până după alegeri, garanţia că noul guvern va da salarii mărite profesorilor, promisiunea indirectă că nu îl va mai numi, după 30 noiembrie, pe Tăriceanu la şefia viitorului cabinet şi, un element nou pe agenda prezidenţială, război cu agenţia de rating Standard & Poor’s. Ieşirea a mai cuprins o laudă directă la raportul temperat al unei alte agenţii de rating Moody’s, dar niciun cuvânt despre poziţia FMI care condamna măririle salariale pentru profesori.

Acestea au fost temele centrale ale primei conferinţe de presă susţine de Traian Băsescu în cei patru ani de mandat la Cotroceni. Până acum, şeful statului a preferat declaraţiile de presă, după care, în funcţie de toane, răspundea la cel mult două-trei întrebări. Ieri, s-a arătat dispus să răspundă întrebărilor ziariştilor pentru că începe campania electorală şi România se pregăteşte de alegeri. Mesajul de bază a fost însă că România poate trece cu bine de criza economică dacă autorităţile „au voinţă şi cap“ şi nu se autopanichează. Băsescu a indicat drept soluţie pentru atenuarea impactului crizei banii europeni şi a zugrăvit imaginea unei economii actuale stabile.



Atenţionare pentru Standard & Poor’s

Şeful statului s-a arătat foarte deranjat de scăderea ratingului de ţară de către Standard & Poor’s, despre care a spus că s-a grăbit când a luat această decizie. Băsescu a susţinut că agenţia nu s-a interesat de faptul că România are o rezervă valutară de 27 de miliarde de euro, 100 de tone de aur, sistemul bancar este stabil şi datoria externă de doar 11 miliarde de euro, adică „extrem de scăzută”. „Standard & Poor’s (Standard & Poor, cum a numit-o în permanenţă preşedintele – n.red.) nu e credibilă în evaluarea făcută României. (...) E uşor să dai ratinguri României, după ce n-ai reuşit să vezi ce se întâmplă pe piaţa SUA şi bănci cu AAA (rating maxim – n.red.) s-au prăbuşit, iar România nu vrea să intre în criză. E o atenţionare şi invitaţia ca, atunci când se analizează România, să nu beneficiem de privirea spre regiune, ci să privească numai România atunci când se dau ratinguri României”, a spus Băsescu.

El a susţinut că este optimist că ţara noastră va trece cu bine de criza economică mondială, estimând o creştere economică de 4,5 – 5 la sută pentru anul viitor, mai mică totuşi decât cea prevăzută în toate programele de guvernare prezentate de partide. Băsescu a afirmat că există resurse pentru acestă creştere, dacă autorităţile „au cap şi voinţă” şi dacă folosesc, pentru dezvoltare, resursele europene pe care guvernanţii acum nu au fost interesaţi să le atragă.

Rugăminte către sindicate: Amânaţi grevele până după alegeri!

Şeful statului a insistat că sunt bani pentru aplicarea legii de creştere cu 50 la sută a salariilor profesorilor şi a dat asigurări că noul guvern va pune în aplicare acest act normativ. El a cerut însă sindicatelor să îşi amâne grevele pentru decembrie: „Viitorul guvern va fi disponibil să discute pe tema «reformă contra bani». Fac apel să se renunţe la mişcările sindicale din noiembrie, pentru că riscă să afecteze un proces care are loc doar o dată la patru ani – alegerile. Fac apel să se amâne până în decembrie mişcările de protest, iar după instalarea noului guvern cu certitudine va exista varianta discuţiei «bani contra reformă»”. Băsescu a susţinut că „educaţia e investiţie, nu consum, pentru că nu se mănâncă educaţia” şi a criticat programul guvernamental „un calculator pentru fiecare elev”, văzut ca risipă de bani publici, în loc ca banii să fie daţi pentru profesori, crescându-se astfel calitatea învăţământului.

Despre noul premier: Sper să am mai mult noroc ca în 2004

Întrebat cum poate să garanteze profesorilor că noul guvern va aplica legea lui 50 la sută, Băsescu a sugerat că va avea grijă să numească un premier care să facă acest lucru: „Sunt obligat să sper, plecând de la realitatea constituţională că, dacă nici un partid nu obţine 51 la sută, opţiunea pentru desemnarea premierului o să-mi aparţină, la fel cum mi-a aparţinut şi în 2004. Sper să fiu mai norocos, România să fie mai norocoasă”. Când o jurnalistă l-a întrebat dacă guvernul va fi condus de un economist, Băsescu a răspuns: „Dacă vă gândiţi la speculaţiile legate de guvernatorul BNR, renunţaţi la ele”. Preşedintele a transmis partidelor, în special PNL şi lui Călin Popescu Tăriceanu, faptul că, în opinia sa, Constituţia e clară: poate ridica pretenţii doar partidul care a obţinut majoritatea, şi nu o alianţă de formaţiuni care, împreună, adună 51 la sută şi au pretenţia să le fie numit candidatul la şefia executivului. ()

Standard&Poor’s, o agenţie „interesată”

Agenţia de evaluare financiară Standard&Poor’s (S&P), divizie a companiei americane McGraw-Hill, obişnuieşte să lege „într-un mod interesat şi strident” activitatea de rating de cea de consultanţă, în anumite scopuri, spun analiştii. „S&P are o lungă istorie de declaraţii interesate. Cu alte cuvinte, condiţionează acordarea unui bun rating de obţinerea ulterioară a unui contract de consultanţă. Iar această activitate se plăteşte extrem de consistent”, a declarat pentru Gândul analistul economic Bogdan Balthazar.

Acesta remarcă intensa colaborare a agenţiei cu diverse companii şi bănci, în scopul consultanţei. Potrivit lui Balthazar, tarifele cerute de S&P pentru acordarea calificativelor sunt foarte mici în comparaţie cu cele pentru consultanţă. „Cu alte cuvinte, dacă vrei un rating bun, trebuie să plăteşti, până la urmă”, adaugă analistul. De altfel, acesta a refuzat să contracteze serviciile de consultanţă ale agenţiei, în perioada în care a ocupat fotoliul de preşedinte al BRD-Groupe Societe Generale. Pe lângă Standard&Poor’s, şi Moody’s şi Fitch dau calificative pentru riscul de investiţii, ca şi pentru soliditatea acoperirii creditelor.

De asemenea, cele trei organizaţii dau „note” în privinţa perspectivelor acţiunilor şi obligaţiunilor unor companii.

[miril]

Exilul de la Ziua la JN nu-i stirbeste din condei, din contra:

Cum l-a făcut Băsescu om de stat pe Tăriceanu Miruna Munteanu JN

Ceea ce pare, la prima vedere, o criză catastrofală pentru guvernul liberal, s-ar putea să fie, de fapt, o mare şansă pentru partidul lui Tăriceanu. Poate că PNL-ul va pierde masiv voturile profesorilor, dar şi-a recâştigat electoratul de dreapta, debusolat o vreme de propaganda agresivă a PD-L.

Acum, partidul prezidenţial a demonstrat fără echivoc că singura sa ideologie este oportunismul. Iar, pentru un vot în plus, liberal-democraţii sunt gata nu doar să abdice de la doctrină, ci şi să arunce ţara în haos, încurajând cele mai fanteziste revendicări sindicale. De la Cotroceni, Traian Băsescu pune paie pe foc, declarându-se gata să mărească lefurile tuturor bugetarilor, «contra reformă». Ce dacă, de fapt, nu are atribuţii constituţionale nici în domeniul politicilor salariale, nici în cel al programelor de restructurare?... Şi ce dacă ne bate la uşă criza mondială?
În urmă cu mai puţin de o lună, preşedintele pleda în Parlament pentru prudenţă şi soma partidele să nu cedeze tentaţiei promisiunilor populiste de campanie. Acum, a devenit vârful de lance al luptei sindicale. Nimeni nu promite mai mult şi mai frumos ca el. «Adevărata dreaptă» PD-L-istă supralicitează halucinant orice pomană electorală propusă de PSD. Dar continuă să acuze furibund Guvernul Tăriceanu că a cedat în trecut «şantajului» social-democrat, adoptând «măsuri de stânga». Adică o majorare salarială de 9% e odios socialistă, în vreme ce explozivul 50% (promis otova profesorilor) nu ridică nici o problemă. Ar fi hilar, dacă nu ar fi tragic.

La fel de hilar s-a dovedit recentul discurs în care preşedintele demasca lipsa de “onestitate” a Guvernului, manipulând statistici trunchiate. Mai pe şleau, Băsescu minţea cu seninătate când a anunţat că Tăriceanu a mărit de 4,4 ori lefurile personalului ANL. Creşterea respectivă s-a produs într-un interval de aproape un deceniu, nu de la o zi la alta. Este inadmisibil ca şeful statului să dezinformeze deliberat opinia publică, asmuţind o categorie de bugetari împotriva alteia. Ceea ce, apropo, îi reproşează tot el premierului că face. Preşedintele şi susţinătorii săi necondiţionaţi din PD-L ne-au obişnuit de mult cu dublul-standard şi inconsecvenţa.

Abia acum, însă, şi-au dat adevărata măsură în ceea ce priveşte lipsa de scrupule. Niciodată riscurile cacialmalei nu au fost atât de mari. Ne pregătim să întâmpinăm criza mondială apăsând până la fund pedala cheltuielilor bugetare şi punând de-o grevă generală. După alegeri, potopul! N-are nimic, măcar să ne vedem la putere...

În hărmălaia cacofonică a demagogiei electorale, premierul a devenit vocea raţiunii. Şi-a asumat rolul ingrat de a spune ceea ce românii ar trebui să ştie, nu doar ce le place să audă. Un adevărat om de stat pune interesul naţional înaintea celui electoral. Am auzit comentatori explicând că, dacă ar fi fost un politician abil, Tăriceanu ar fi marşat la toate promisiunile aberante lansate de opoziţie, lăsând viitorul guvern să tragă ponoasele. O asemenea manevră ar fi fost nu doar iresponsabilă, ci şi contraproductivă. Fiindcă nu toţi alegătorii pot fi prostiţi cu poveşti despre câini cu covrigi în coadă. Incredibilele derapaje populiste ale PD-L au reconsolidat identitatea doctrinară a PNL. Liberalii au fost lăsaţi să alerge singuri pe culoarul dreptei. În plus, pot spera să atragă voturi şi din afara bazinului lor tradiţional. Voturile lucizilor speriaţi de perspectiva crizei economice. Voturile celor care nu îl cred neapărat pe Tăriceanu, ci pe Isărescu, FMI-ul, Uniunea Europeană sau think-tank-ul Stratfor. Nu trebuie să fii nici de dreapta, nici expert în finanţe ca să-ţi dai seama că sarabanda majorărilor salariale se va sparge tot în capul contribuabilului.

[Bancaru]

Aflati de la mine ca profesorii nu o duc chiar asa de rau. Lasand la o parte ca muncesc mult mai putin, dar si faptul ca au de facut zilnic, atat cat stau, fata a 30 si ceva de boi (de regula cam toti sunt neispraviti) salariul lor este bunicel. Adica daca nu sunt incepatori si au incadrare asa cum trebuie, pentru asta trebuie sa aiba specializare sau sa isi fi dat gradele, iau undeva la 16 milioane. Plus nu stiu ce spor, plus ca pot aduce bon de 3 milioane pentru carti lunar. Adica trebuie sa aduca numai bonul. Plus ca au de 4 ori pe an cate 3 milioane. Acum sa nu se mai planga pentru ca s-a vazut la examenele pentru grade ca au luat si nota 5 la romana. Pai esti profesor nene, ce pielea mea. Ce v-am scris eu mai sus sunt relatarile unei doamne care este profesor de o materie tehnica, de specialitate, si face asta de ... 1 an. Ajunge femeia cam la 20 mil pe luna. E rau? Am o prietena angajata la banca cu 25 mil.
Eu nu zic ca nu ar merita mai mult, dar in alte conditii economice. Asa si ce fac eu aici, la particular, afara se plateste mai bine. NU ma refer la scrisul pe forum. Asta se plateste cu... ie.
Cred ca singura chestie buna care s-a facut a fost cea cu pensiile.

PS Sa nu uit de meditatii, pentru cei care pot sa dea. Ca geografie sau istorie nu mai vrea lumea sa invete, dar gramatica, limbi si matematica... Astea nici nu se impoziteaza. Nu ca nu ar vrea sa le impoziteze.

[miril]

Acelasi forumist de pe Cotidianul continua cu observatii pertinente, parerea mea:

\"Profesorii 50%\" sînt doar ultima temă a războiului Băsescu vs All inclusive. Tema redistribuirii fondurilor alocate Educaţiei este subversivă, fiind vorba nu despre mărirea cu 50%, a salariilor profesorilor, pe anul 2008, ci începînd cu 1 oct. 2008, în veac. Or, în anii următori, ce se mai redistribuie?
Am impresia că trebuie să fii deosebit de inteligent ca să poţi înţelege atîta lucru. Îmi vine a crede că tot drajilor de profesori le datorăm atîta glagore.
Toţi vorbesc în dodii. Tăriceanu vorbeşte despre norma didactică de 14 ore. Să-i spună şi pm-ului cineva că nu e regulă, se admite doar pentru profesori de gradul 1, de obicei - în uma \"restrîngerii activităţii\", a numărului de elevi dintr-o şcoală, însemnînd.
Băsescu \"ştie\" că sînt bani dar stă guvernul cu fundul pe ei, îi dă doar \"clientelei politice\". Ei, asta-i filozofia: \"primarii lor\" sînt clientela politică. Ai noştri, sînt în opoziţie, lăsaţi de izbelişte.
Nu că n-ar fi adevărat, toate guvernările \"au avut grijă\" de \"primarii lor\", ălorlalţi dîndu-le cu ţîrîita. De-ţi vine să te-ntrebi la ce dracu\' mai votezi primar, dacă nu-i \"de-ai lor\".
Aşa arată democraţia la români. Primarul nu face două parale dacă nu e \"de-al lor\". De aici, nevoia ca primarul să aibă aceeaşi culoare politică cu preşedintele Consiliului Judeţean. Pînă acum, era de ajuns să se aibă bine cu prefectul.
De 3 legislaturi încoace, ţara se împarte în insule \"de-ale lor\" şi \"de-ale noastre\". Băsescu a dus pe noi culmi procedura: de cînd cu el - ţara e-mpărţită permanent între patrioţii lui şi patrihoţii celorlalţi. Cum ai schimbat tabăra, cum te-ai curăţat de păcate - vezi CV Tudor şi ai lui. E mai simplu decît cu Ariel, şi e garantat - scoate orice pată, cît de grea.
De azi înainte, am să-i spun Ariel. Nu mă tem de confuzii, drajii noştri profesori au avut grijă să nu-i ducă pe mulţi mintea la Shakespeare, Visul unei noţi de vară.

[Bancaru]

Pana la urma este loc si de abilitate politica. Tariceanu a militat pentru marirea pensiilor si a avut un sprijin destul de mare, as zice eu justificat. Sunt multi oameni care mai pot acum sa ridice privirea din pamant. Si pot da exemple concrete. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar profesorii nu erau in situatia asta, si ma refer la profesori adevarati si nu suplinitori si ingineri care tineau ore de engleza. Tariceanu, in alta ordine de idei, a lovit unde era mai moale, si poate si-a asigurat sprijinul unei mase mai mari in felul asta. Cred ca sumele nu se pot compara, indexarea pensiilor cu salariile profesorilor. Ce dovedeste faptul ca Basescu si partidul lui au semnat asta si sustin marirea salariilor profesorilor? Faptul ca vor si ei sa dea pomana, desi il acuza pe Tariceanu. Si ce e paradoxal aici? Faptul ca profesorii nu au cerut !!! Si ce e si mai neplacut? Faptul ca toti bugetarii se simt indreptatiti la 50 % lucru pe care Basescu il ignora. In acest moment, chiar daca in realitate nu este, guvernul arata mai multa responsabilitate decat Basescu si PD-L.
Vreau sa vad si eu un profesor cu 3 lei salariu, sau pensioe dupa o viata de munca. Pensionari s-au vazut. Nu e vina actualului guvern ca s-a ajuns aici. E si vina lor, dar la noi sistemul este mizer. Vad ca David de la interne il acuza pe Blaga ca a contractat achizitiiile de Logan-uri. Daca e asa? De ce se face gargara acum?

[miril]

N-o fi Tariceanul Messia dar nici latura lui Ba Secu. Cine vrea sa se...lupte...pulitic sa treca pe subforumul Politic unde eu am dus munca de lamurire liberala de ceva vreme. Indemnul meu se adreseaza tuturor progresistilor cu gust de...pulitica, indiferent de culoarea lor preferata. Si aici nu-i vorba de culoarea bleu-albastra, se intelege. La lupta, tovarasi!

[miril]

Un punct de vedere pe care-l impartasesc desi vine din zona mai rosie a politicului. Rasmussen este unul dintre cei mai apreciati plilticeni din tarile Scandinave.

Rasmussen:„La revedere, societate de piaţă!” Ovidiu Nahoi Adevarul

„Epoca reglementărilor minimale a luat sfârşit“

Ca urmare a actualei crize financiare mondiale mulţi comentatori vorbesc despre sfârşitul capitalismului sau despre o nouă eră capitalistă. Cum vedeţi dumneavoastră aceste evoluţii, ca lider de stânga?

În esenţă, totul a început în urmă cu 20-25 de ani, când ne-am dereglementat pieţele financiare în cadrul statelor naţionale, ca parte a comerţului liber. La vremea aceea, mulţi dintre noi, liderii social-democraţi, aveam un vis: ca în loc de reglementările naţionale să aibă reglementări internaţionale. Dar nu s-a întâmplat aşa. Eu aş spune că epoca reglementărilor minimale a luat sfârşit.

Aici este marea diferenţă între punctul de vedere social-democrat şi cel neoliberal sau conservator. Neoliberalii au cerut, timp de 25 de ani, să nu existe reglementări, pe motiv că piaţa se va descurca singură, la nivel internaţional. Dar ce am avut? Am avut foarte multe crize - şi ultima criză la care asistăm este cu adevărat „marea finală” pentru neoliberali. Este un fel de „La revedere, societate de piaţă” şi „Bun-venit economiei sociale de piaţă”.Este tipul de economie în care piaţa este servitorul oamenilor, nu stăpâna lor. Prin urmare, ceea ce vom face acum este să direcţionăm puterea economică spre economia reală: spre slujbe, spre investiţii, spre sectorul public.

Nu s-a întâmplat asta până acum?

În ultimii 20 de ani, pieţele financiare au devenit o superputere, au dominat economia reală, au devenit mai importante decât slujbele şi decât companiile. Modul lor de a se comporta a fost dominat de lăcomie, s-au axat pe obţinerea profiturilor mari de pe Wall Street sau din City-ul londonez.

Or, pentru a obţine profituri mari, trebuie să iei credite mari. Şi atunci, dacă reuşeşti să dispari cu creditele altuia, laşi pe seama acestuia riscurile. Toate astea reprezintă o sarcină importantă pentru social-democraţi.Ei trebuie să pună lucrurile în ordine pe pieţele financiare şi în economia reală.

Dar liberalii sunt cei care au făcut aceste schimbări în economie. Conservatorii din America sunt cei care au decis să intervină cu bani publici în sectorul financiar. În Europa, gândirea lui Sarkozy joacă un rol important...

Da, dar laburistul Gordon Brown este cel care a formulat strategia de evitare a prăbuşirii băncilor! Vreau să vă reamintesc că secretarul Trezoreriei, Hank Paulsen, şi guvernatorul Rezervei Federale americane, Ben Bernanke, au propus iniţial folosirea a 900 de miliarde de dolari pentru a cumpăra creditele otrăvite de pe piaţă.

Dar nu exista un criteriu pentru a stabili care împrumuturi au fost bune şi care proaste. Iar când avem împrumuturi proaste trebuie să ne gândim ce preţ plătim pentru ele. Gordon Brown a declarat că nu vrea ca plătitorii de taxe şi impozite, contribuabilii, cetăţenii, să plătească pentru aceste împrumuturi proaste. În schimb, el a spus că statul va pompa capital în bănci şi va deveni pentru o scurtă perioadă coproprietar al acestora. El, liderul social-democraţilor britanici, a salvat sistemul bancar şi vedem că Ben Bernanke face acum acelaşi lucru în SUA.

Putem vorbi aici despre un răspuns european la criză?

Cred că este cel mai bun lucru pe care îl putem face în această criză. Dar nu putem să ne mulţumim cu scăderea febrei pacientului, trebuie să-l şi vindecăm. De aceea ne trebuie reglementări pe termen lung. Ceea ce a făcut Gordon Brown este management de criză, acum trebuie să luăm măsuri durabile şi aici rolul social-democraţilor este iarăşi foarte important. Putem spune că liniile directoare de după criza financiară sunt trasate de social-democraţi, nu de liberali .

Criza a unit Europa

- Credeţi că această criză va da un impuls unităţii UE?

- Această criză este o fereastră deschisă colaborării, pentru că la început statele au luat măsuri pe cont propriu, iar apoi la summitul de urgenţă al UE şi-au coordonat poziţiile. Pentru prima oară am văzut cum o criză a adus ţările membre împreună şi cred că este un punct de plecare pentru o colaborare mai strânsă şi pentru o unificare economică a Europei.

„Venirea Nokia în România nu e un dumping social“

Ce părere aveţi despre guvernanţa economică în zona euro propusă de preşedintele Sarkozy?

Social-democraţii şi progresiştii s-au luptat în ultimii ani pentru guvernanţa economică în zona euro. Acum, preşedintele Nicolas Sarkozy a preluat tema.

Şi asta vă nemulţumeşte?

Nu, n-am nimic împotrivă! Şi sunt foarte nerăbdător să-l văd pe Sarkozy făcând asta. Ultima oară când am propus un anume tip de coordonare, a spus „nu”. Dar poate a devenit mai înţelept. Nu este interzis să devii mai înţelept. Dar nu trebuie să-i uităm pe ceilalţi: România şi alte noi state membre şi chiar pe cele din afara UE. Poţi să începi cu zona Euro, dar trebuie să fie un proces care să-i includă şi pe alţii. Guvernanţa economică înseamnă cooperare, colaborare şi investiţii, în acelaşi timp.

Cum vedeţi Europa post-criză?

Văd o Europă în care cooperarea economică este mult mai puternică, o Europă cu pieţe financiare reglementate, care să oprească speculaţiile cu credite şi lăcomia şi care să finanţeze investiţii pe termen lung. Văd o Europă în care investiţiile comune în sectoare precum sănătatea şi cercetarea vor fi esenţiale. Văd o Europă în care dumpingul social pur şi simplu să nu fie acceptat. Nu competiţia în a oferi salarii mai mici ar trebui să primeze, ci creşterea calificării, a productivităţii.

Când Nokia vine în România din Germania este un exemplu de dumping social?

Nu, nu este. Dar când un muncitor român merge în Spania sau în Danemarca, el ar trebui să aibă acelaşi salariu ca danezii sau ca spaniolii. Asta înseamnă justiţie socială. Este vorba despre tratament egal pentru aceeaşi slujbă. În opinia mea, faptul că Nokia îşi construieşte o nouă firmă în România nu este dumping social, ci coerenţă socio-economică, pentru că, dacă încurajăm creşterea economică în România, în celelalte state precum Bulgaria, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia, statele baltice, Polonia, acestea vor fi mai rapide în dezvoltarea lor economică şi socială, şi vor reuşi să ţină pasul dezvoltării.

Relaţii bune cu Obama

Cum credeţi că va schimba această criză relaţiile Europei cu SUA, pe de o parte şi cu Rusia, de cealaltă?

Totul se va schimba. Eu am legături strânse cu Partidul Democrat din Statele Unite, cu echipa lui Barack Obama. Lucrez împreună cu Barney Franks, liderul comisiei financiare din Congres. Am discutat cu democraţii despre ideile noastre de reformare a pieţelor financiare. În principiu, ei au fost de acord cu abordarea noastră.

Dacă Barack Obama va fi ales preşedinte, va fi o schimbare importantă. Democraţii vor reforma sistemul financiar. Americanii obişnuiţi sunt foarte supăraţi pe Wall Street acum, ei vor reforme şi nu vor accepta ca banii contribuabililor să fie folosiţi pentru plata datoriilor bancherilor. Văd o nouă alianţă transatlantică, dar una cu mult mai echitabilă.

Şi în ce priveşte Rusia?

În ce priveşte Rusia, problema este mult mai complexă. Ea, pe de-o parte, luptă pentru a fi respectată ca mare putere, dar pe de altă parte are probleme în respectarea democraţiei.

Credeţi că acestea se exclud reciproc?

Nu e de ajuns să fii o ţară mare pentru ca să fii respectat ca stat, trebuie să respecţi democraţia. Democraţia şi ţările mari nu sunt o contradicţie. Marile puteri trebuie să respecte statele mici, altfel nu avem democraţie şi Rusia trebuie să înţeleagă asta.

Dacă Moscova va înţelege că democraţia nu este un compromis, putem extinde cooperarea noastră. Există posibilitatea unei bune cooperări cu Rusia pe termen lung.


Poul Nyrup Rasmussen este de profesie economist şi înainte de a intra în politică a fost economist-şef şi director al fondului danez de pensii LD. Este membru al Parlamentului European şi preşedintele Partidului Socialiştilor Europeni, organizaţie fondată în 1992 şi care cuprinde partide socialiste, social-democrate şi laburiste din ţările Uniunii Europene şi din Norvegia.

A fost prim-ministru al Danemarcei, în perioada 1993-2001. Sub guvernarea sa, în perioada 1993-1994, a avut loc cel mai amplu proces de privatizare pe care l-a cunoscut Danemarca în secolul XX. În 2007 a lansat cartea “Vremea lăcomiei”, în care critică dur rolul pe care capitalurile speculative îl joacă în economia globală.

[miril]

PNL singur. Atât de singur? Cristian Patrasconiu Cotidianul

Grevele declanşate la început de campanie electorală, atacurile furibunde şi logice ale PD-L, jocul politico-electoral pe care îl face PSD - toate au ca ţintă guvernul Tăriceanu şi PNL.

Dacă nu luăm în calcul consecvenţa de a susţine ideea foarte bună a cotei unice, PNL traversează - şi comportamental-decizional, nu doar declarativ - de câteva zile unul dintre rarisimele momente cu adevărat liberale pe care le-a avut acest partid de când e la guvernare. Cerbicia - desigur, interesată (sensul fiind protejarea electoratului dur al PNL, asaltat de PD-L) - cu care liberalii rezistă cererilor populiste şi, economic, vecine cu iresponsabilitatea ale celorlalţi actanţi politici, de a zgâlţâi temeinic bugetul prin mărirea cu 50% a salariilor profesorilor, aminteşte de o parte din valorile care, pe hârtie cel puţin, definesc liberalismul autentic. Publicitate



Aşa cum, în trecutul recent, nici o faptă rea pe care o făceau liberalii nu rămânea nerăsplătită (mai ales de către PSD, dar şi de o parte a mass-media), tot aşa, acum, o faptă bună (să îi zicem aşa!) nu rămâne nepedepsită. PNL, care jucase la început în aceeaşi echipă cu restul competitorilor politici în chestiunea măririi salariilor profesorilor cu 50%, este acum asediat din toate părţile.

Grevele declanşate şi cele anunţate, probabil inevitabile, ar putea fi, în teorie, contabilizate ca venind din afara câmpului politic. De fapt, nu sunt greve nepolitice - şi asta, din mai multe motive. Unele legături şi, să zicem, afinităţi dintre liderii de sindicat şi anumite partide (cu precădere, PSD) sunt de notorietate. Apoi, câţiva dintre liderii de sindicat sunt chiar candidaţi la alegerile din 30 noiembrie (Brătianu, Croitoru, Rădoi, Mocănescu, Giurgiu, de pildă). Amintiţi-vă şi faptul că, în 2004, când PSD stătea comod înainte de parlamentare, ţara nu a fost zguduită de greve, deşi se trăia mai rău decât acum - prietenii (nu îl excludeţi pe Miron Mitrea din această categorie) ştiu de ce!

Din interiorul eşichierului politic avem, de asemenea, o dominantă: atacuri succesive sau alternative executate de PSD, PD-L sau PRM la adresa PNL. Luni, Emil Boc a cerut vot în plenul Parlamentului pentru ordonanţa de urgenţă care blochează mărirea salariilor profesorilor. PD-L a făcut, de asemenea, mult zgomot pe ideea unei moţiuni de cenzură care să pedepsească guvernul Tăriceanu, fie şi în ultimele zile de mandat.

PRM, încolonat soldăţeşte în spatele PD-L, trage cu gloanţe similare către Palatul Victoria. Social democraţii, deposedaţi abil de PD-L şi Traian Băsescu de paternitatea ideii de mărire a salariilor profesorilor, sunt condamnaţi să îşi menţină aceeaşi partitură populistă şi critică la adresa liberalilor, vizavi de această chestiune. Susţinuţi iniţial de PD (plus UDMR şi PC), apoi duşi pe braţe şi, conform lui Mircea Geoană, şantajaţi de PSD, liberalii se văd, pentru prima oară de când sunt la guvernare, în situaţia de a fi singuri.

Sunt atacaţi din toate părţile şi sunt singuri, dar e riscant să avansăm ideea că ar fi izolaţi. Adversitatea pe care o atrag astăzi liberalii din atâtea părţi e studiată şi construită. Ea le aduce pe termen scurt, în mod evident, ponoase (deşi, încă o dată, în zona nucleului dur, poziţia adoptată de PNL întăreşte încrederea votanţilor), dar, pe termen mediu, e promiţătoare. Nu uitaţi că PD-L şi PSD merg cap la cap; pare doar o chestiune de zile până când cele două forţe politice se vor lua la trânta decisivă.

[miril]

Sa fie asta un raspuns la intrebarile pe care si le-a pus Bancaru si nu numai?

Ilfov: terenurile şi fotbalul, mână-n mână Mihai Voinea Cristian Delcea EvZ

Inexistent în urmă cu un deceniu, fotbalul din jurul Bucureştiului s-a dezvoltat exploziv când zona s-a transformat în cel mai vânat spaţiu imobiliar din România.

La fel ca în vremurile de poveste, dar cu magnaţii imobiliari în rol de Făt-Frumos, fotbalul din judeţul Ilfov (cuprinzând comunele limitrofe Bucureştiului) creşte într-un an cât alţii în şapte. Odată cu dezvoltarea imobiliară a zonei, primăriile şi diverşii investitori au pompat sume uriaşe în echipele de fotbal. Dacă, în urmă cu şapte ani, Ilfovul nu avea niciun club în primele trei eşaloane ale ţării, acum are nu mai puţin de opt echipe în primele trei divizii, dintre care una, CS Otopeni, se află în Liga I!

După ce preţul terenurilor din Ilfov a crescut în ultimii ani de zeci de ori, primăriile au început să încaseze impozite mult mai mari şi să dispună de fonduri colosale, iar fotbalul a devenit un mijloc de propagandă pentru afaceriş tii şi politicienii cu interese imobiliare.

Fiii satului au loc doar în tribune

Pentru a surprinde această transformare uluitoare - nu doar fotbalistică, ci şi socială -, EVZ a asistat sâmbătă la partida CS Tunari - CS Bragadiru (2-0 pentru gazde, ultimul gol fiind înscris dintr-un penalty dubios), contând pentru Liga a IV-a din Judeţul Ilfov. Decorul confruntării te surprinde de la primul contact vizual. În timp ce, în alte judeţe, fotbaliştii care evoluează la acest nivel se echipează, adeseori, sub cerul liber, la Tunari jucătorii au vestiare moderne, cu duşuri, termopane şi tot confortul necesar. Pentru deplasări este închiriat un microbuz, dar clubul are în proiect achiziţionarea unui autocar care să fie inscripţionat cu însemnele clubului!

În acelaşi timp însă, Liga a IV-a - ultima din fotbalul nostru - şi-a pierdut aici menirea, aceea de a oferi şi amatorilor posibilitatea de a juca fotbal într-un cadru oficial şi organizat. Vremurile în care fiii satului se adunau la sârşitul săptămânii pentru a reprezenta comunitatea în divizia judeţeană sunt şi ele apuse. Jucătorii sunt aduşi de prin alte zări şi plătiţi cu bani frumoşi să apere mândria comunei! Marius Fodor, Ion Anghel şi Vali Văduva, foşti jucători în prima ligă, evoluează pentru CS Tunari. Alţi trei fotbalişti de aici sunt foşti jucători în Liga a II-a, iar africanul Eze a lăsat prima ligă din Nigeria pentru campionatul judeţean din Ilfov! Tinerii din comună nu se mai strigă peste gard: „Hai, mă, ia mingea, că avem meci!“. Sunt doar suporteri de lux. Vin la stadion cu maşini BMW, Maserati şi Rover, dar şi cu dureri de cap de la petrecerile nocturne din Bamboo. Sâmbătă, doar unul a reuşit să-şi găsească loc pe teren: Cristian Tache, fericit posesor de Lexus cu număr de California. „Arbitre, vezi că ăsta cu şaişpe are bloc“, l-au încurajat, ironic, prietenii din tribună. Tache este unul dintre nepoţii lui Gigi Becali.

„Au luat pământ pentru vaci şi s-au trezit miliardari“

Lucian Enache, unul dintre conducătorii echipei şi, totodată, consilier judeţean, explică sincer cum au evoluat lucrurile şi motivul pentru care fotbalul ilfovean atrage atâţia bani. „Acum 10-15 ani, judeţul Ilfov era unul destul de sărac. Dintr-o dată, însă, preţurile terenurilor au început să crească miraculos. În Tunari, de exemplu, 80 la sută dintre locuitori pot fi numiţi bogaţi, au o stare materială excelentă. Unii au cumpărat terenuri pentru vaci şi peste noapte s-au trezit miliardari! Metrul pătrat de teren valorează de la 100 de euro în sus. Asta a dus şi la progresul fotbalului. Primăriile au venituri mari din impozite şi pot investi. Eu m-am implicat la această echipă din pasiune, dar şi pentru a-mi face imagine ca politician. De când sunt la echipă, mă cunoaşte toată lumea, am ajuns consilier judeţean“, mărturiseşte Enache.

Stadion care valorează şase milioane de euro!

Ilustrarea versurilor lui Arghezi „Unde sapă sapa locul/sare din pământ norocul“ are acoperire totală şi palpabilă. Spre exemplu, „arena“ din Tunari are doar o tribună cu câteva sute de locuri şi se află pe locul unei foste gropi de gunoi, dar valorează aproximativ şase milioane de euro! Acesta este preţul de piaţă al celor trei hectare pe care se află suprafaţa de joc, vestiarele şi terenul plin cu mărăcini din spatele gazonului pe care se vrea construirea unui stadion nou şi modern, în condiţiile în care, în acea zonă, un metru pătrat valorează circa 200 de euro.



BĂNET

Contracte de 12.000 de euro

Lupta pentru un loc de deputat sau de senator în colegiile din Ilfov - unul dintre cele mai vânate judeţe datorită potenţialului imobiliar - este foarte aprigă şi se dă pe toate fronturile. Candidat în Colegiul 3 pentru Camera Deputaţilor, „Comandantul“ Gigi Neţoiu finanţează din umbră echipa de Liga a IV-a AS Voinţa Domneşti, în încercarea de a câştiga voturi. Neţoiu a adus la echipa din Domneşti mai mulţi jucători care au evoluat de-a lungul timpului în primul eşalon din România, printre care Florentin Dumitru, George Şoltuz şi Aurelian Dumitru. Aşa s-a ajuns ca jucători din liga judeţeană să aibă contracte de 10-12.000 de euro pe sezon şi prime de joc de sute de euro!

STRANIER

Eze „mănâncă o mămăligă la Tunari“

Nigerianul Edmond Eze este pata de culoare din echipa CS Tunari. El s-a căsătorit în ţara sa natală cu o româncă. După nuntă, femeia a vrut să se întoarcă în România, iar fotbalistul s-a hotărât să o urmeze. „Jucam în prima ligă din Nigeria, dar am vrut să fiu aici, cu soţia şi copilul meu. Nu sunt doar fotbalist, lucrez şi ca uşier la un hotel din centrul Bucureştiului. Stau în Berceni. Vin la antrenamente cu metroul şi cu maxi-taxi, e greu“, se lamentează nigerianul, care, după toate astea, s-a mai şi accidentat la meciul cu CS Bragadiru. „Aici nu avem doctor, mă duc acasă, iau medicamente, alifie şi mă fac bine“, spune africanul într-o română fluentă. Eze este cel mai iubit jucător de la Tunari, fiind considerat cel mai tehnic din lot. Localnicii l-au adoptat imediat. „Mănâncă şi el o mămăligă aici, la noi“, spune cu îngăduinţă un spectator.


DE IMPORT. Nigerianul Edmond Eze joacă la Tunari

DEDICAŢIE

Jean de la Craiova către Iordănescu: „Te iubesc oriunde-ai fi, de 1.000 de ori pe zi“

Miza electorală este una uriaşă în judeţul Ilfov, iar terenul de fotbal rămâne cel mai potrivit loc pentru a mai strânge câteva voturi. La mijlocul reprizei secunde a partidei de sâmbătă şi-a făcut apariţia la stadionul din Tunari însuşi fostul selecţioner Anghel Iordănescu, însoţit de colegii de partid Florentin Pandele (primarul din Voluntari) şi Gabriel Oprea, preşedintele PSD Ilfov. Pandele este un cunoscut traseist politic. În urmă cu câţiva ani, l-a dat în judecată pe Ioan Becali, după ce impresarul l-a atacat cu toporul. „Să mi se spargă toate oglinzile în casă dacă mă împac cu ăla!“, clama Pandele. La doar câteva zile după această promisiune, primarul (pe atunci înscris în PNL) s-a pupat cu agresorul, dând totul uitării. Iordănescu şi Oprea au fost direct interesaţi să intre în contact cu oamenii, pentru că a început campania electorală. Fostul selecţioner candidează pentru un post de senator, iar Oprea ţinteşte un scaun de deputat, ambii fiind înscrişi în Colegiul 1, Ilfov. După meci, cei trei pesedişti au plusat, mergând la o serbare câmpenească în centrul comunei Tunari.

Localnicii au fost omeniţi cu pastramă şi vin şi au ascultat manele. Jean de la Craiova, invitatul special al serbării, le-a dedicat PSD-iştilor melodia: „Te iubesc oriunde-ai fi, de 1.000 de ori pe zi“. Manelistul a venit „pe prietenie“, dar şi contra sumei de 2.000 de euro.

[Bancaru]

Jean de la Craiova, invitatul special al serbării, le-a dedicat PSD-iştilor melodia: „Te iubesc oriunde-ai fi, de 1.000 de ori pe zi“. Manelistul a venit „pe prietenie“, dar şi contra sumei de 2.000 de euro.

Nici laba nu e in stare sa faca de 1000 de ori pe zi.

[miril]

“Sunt fericit să fiu sclavul viorii” Nicoleta Zaharia Adevarul

Alexander Bălănescu este violonistul român care îi face pe oamenii de pe toate meridianele să tresară la muzica lui. La şase ani, i s-a pus în mână o vioară de care s-a îndrăgostit “trăsnet”, cum zice artistul. De atunci n-a mai avut niciun moment de îndoială asupra viitoarei cariere. A simţit vioara ca fiind parte din el.

Alexander Bălănescu combină în spectacolele sale muzica, teatrul şi filmul Foto: Institutul Cultural Român1 /2Imaginea anterioara
Cum face Alexander Bălănescu să aibă mereu “spectacole memorabile” aşa cum scrie presa internaţională?

Vreau ca fiecare nou proiect la care lucrez să fie o nouă aventură, atât pentru mine, cât şi pentru public. Mi se pare că, în contextul cultural contemporan, este foarte importantă nu numai muzica în sine, dar şi felul cum ajunge ea la public. De aceea, mă gândesc întotdeauna care ar fi modalitatea cea mai interesantă şi ieşită din comun pentru prezentarea materialului respectiv.

Aţi făcut şcoala la Ierusalim, Londra şi New York. Cum au fost aceste experienţe?

Am avut noroc să am influenţe diverse şi interesante în decursul studiilor mele. Având o bază muzicală şi tehnică solidă, creată cu ajutorul studiilor din copilărie, la Bucureşti, am putut să mă bucur de aceste influenţe. Însă legătura cu România a continuat cumva mereu. De exemplu, la Ierusalim, maestrul Mendi Rodan, mare dirijor, m-a susţinut foarte mult, el fiind originar din România.

L-am avut ca profesor la colegiul Rubin Academy pe Yair Kless, un mare specialist în muzica lui Bartok. Bartok, împreună cu Enescu au rămas modele pentru mine. Nu este uşor pentru un adolescent de 14 ani să-şi rupă rădăcinile şi să se adapteze la societăţi şi culturi noi, însă am întâmpinat aceste schimbări cu optimism, curiozitate şi bucurie. În Israel, am avut ocazia să câştig concursul organizat de radioul naţional, ceea ce a dus la debutul meu radiofonic.

Am câştigat şi alte concursuri. Ruperea de România a fost lină şi cu mult succes din punct de vedere al carierei, însă rămăsese sentimentul că ar trebui să mă produc în “lumea largă”.

Steaua de la Trinity College

Şi aţi ales Londra…

…Da. Am părăsit confortul familiei şi am plecat singur la studii. Am avut şansa, aici, la Londra, să lucrez cu maestrul Bela Katona, care se trage din marea tradiţie muzicală ungurească. Ce mi-a rămas din munca cu el este un gust pentru virtuozitatea în serviciul expresiei muzicale şi nu o virtuozitate pur tehnică.

După patru ani cu dânsul, la Trinity College din Londra, unde era aşa uşor să fiu steaua colegiului, am simţit nevoia să văd dacă pot supravieţui în centrul pedagogic muzical mondial, Juilliard School din New York. Aici, nu numai că am avut privilegiul să lucrez cu marea profesoară Dorothy Delay, dar am avut şansa să reiau legătura cu doamna Koritzer, profesoara cu care am început studiile de vioară la vârsta de şase ani, care se stabilise între timp la Philadelphia.

Doamna Koritzer, un geniu, are o concepţie revoluţionară despre tehnica violonistică, punând accentul pe libertatea mişcării pe instrument şi pe serviciul tehnicii în expresia ideilor muzicale. Îi datorez, clar, legătura mea cu muzica nouă şi interesul pentru diferite genuri de muzică. Între 1975-1979, am început să fiu interesat de muzica nouă şi de un alt fel de a cânta. Am avut ocazia să mă întâlnesc, pentru prima oară, cu muzici foarte interesante.

În câteva staţii de metrou de la Juilliard, am descoperit o altă lume muzicală şi artistică: John Cage, Philip Glass, Steve Reich, Glenn Branca, Laurie Anderson, The Lounge Lizards, The Pretenders, The New York Dolls...

De unde pasiunea pentru vioară?

Părinţii mei erau mari amatori de muzică, însă, din punct de vedere profesional, aveau legătură cu jurnalismul şi ştiinţa. Fratele meu (mai mare) era geniu-pictor. Şi eu am arătat semne de talent la desen.

Părinţii nu prea au vrut să fie concurenţă între noi. Mi-aduc aminte că tata, după ce s-a întors de la o conferinţă în străinătate, mi-a adus o vioară. A fost chiar un moment de îndrăgostire trăsnet. Aveam şase ani. N-am avut de atunci niciun moment de îndoială. Sunt fericit să fiu sclavul viorii.

Acum îmi dau seama că atracţia către vioară se datorează puterii de expresie infinită a instrumentului. Arcuşul este ca şi respiraţia. Simt vioara ca pe ceva interior, parte din mine, cum un vocalist probabil simte vocea.

La un moment dat, aţi simţit nevoia să schimbaţi registrul şi să faceţi muzică nu doar pentru specialişti. A fost grea această decizie?

Nu. A fost o necesitate interioară. Doresc să găsesc un limbaj muzical care are puterea de comunicare cu toţi oamenii, oricare ar fi fundalul lor social şi cultural. Nu cred însă că a trebuit să iau o decizie. Este un proces în desfăşurare, o aventură.

V-a fost teamă de reacţia publicului?

Nu… Unul din importantele aspecte ale educaţiei muzicale în copilărie a fost antrenamentul de a comunica cu publicul. Ţin minte cum - având oaspeţi acasă - eram pus pe masă (masa-scenă) şi cântam. Adoram atenţia acordată.

Consecinţa e că aproape nimic altceva nu-mi dă atâta plăcere cât îmi dă legătura cu publicul. Nu sunt niciodată nervos sau cu teamă faţă de public. Mai degrabă mi-e teamă de mine însumi.

Cum este publicul muzicii clasice?

Câteodată, rar, publicul de muzică clasică e ţâfnos şi foarte conservativ. Acest public şi criticii nu pot să suporte ideea că cineva poate să aibă plăcerea să se bucure de muzica nouă. Cu cât această muzică provoacă mai multă plăcere, cu atât e mai fără valoare pentru ei.

Ce v-ar putea determina să vă întoarceţi definitiv în România?

Într-un fel, m-am întors în România. Sunt din ce în ce mai conştient de importanţa culturală şi muzicală a rădăcinilor mele. Ca artist este un fapt fundamental. Din punct de vedere fizic, doresc să petrec din ce în ce mai mult timp în România, să lucrez cu artişti români, muzicieni, cineaşti, oameni de teatru, dansatori. Ideal ar fi să împart timpul între România şi Anglia.

“Anumite valori în muzică sunt universale”

Colaborările dvs. sunt, să le zicem aşa, “atipice”. Multe nu vin din muzica clasică. Cum reuşiţi totuşi această chimie?
Cred cu pasiune în universalitatea muzicii. Am cea mai mare bucurie când reuşesc să creez un câmp de comunicare cu un alt muzician, din alt gen muzical sau altă cultură muzicală.

Am învăţat aşa de mult din munca cu sau inspirată de muzicieni diverşi; de la David Byrne, Neil Tennant (Pet Shop Boys) John Lurie, Kate Bush, Florian Schneider (Kraftwerk), Grace Jones până la Evelina Petrova, Damian Drăghici, Ada Milea şi Maria Tănase. Cred că această legătură e posibilă pentru că anumite valori în muzică sunt universale.

Care este povestea discului “Maria T.”?

După albumul ”Luminiţa” care este, într-un fel, inspirat de muzica tradiţională românească, am căutat o altă sursă de inspiraţie folclorică.

Mi-am adus aminte cât de mult iubeam, în copilărie, cântecele Mariei Tănase. Am început să cercetez imprimările existente şi viaţa Mariei Tănase. Mi-a luat vreo şase ani până la publicarea discului “Maria T”. A fost însă o muncă plină de bucurie.

De ce este atât de căutată muzica Mariei Tănase?

Puterea expresivă a Mariei Tănase este absolut unică, în orice domeniu muzical. Întotdeauna există în arta ei o frumuseţe care este în acelaşi timp spirituală, cât şi senzuală. Şi, pe undeva, are o calitate tragică chiar şi în cântecele care ar trebui să fie vesele.

Cum a luat naştere colaborarea cu Pet Shop Boys?

Bălănescu Quartet a fost invitat să deschidă concertele trupei Pet Shop Boys în turneul din Anglia. Şi nu un alt grup “pop” sau “rock”. A fost un experiment foarte interesant, arătând că putem comunica cu un public larg; în jur de 10.000 de oameni pe seară, mulţi dintre ei probabil că nici nu auziseră până atunci un quartet de coarde live.

Ce discuri sau concerte aveţi în pregătire?

Vai! De unde să încep. Şi unde să termin. E târziu şi mi-e foame. În afară de “Insula” (cu Ada Milea) am imprimat recent alături de Quartetul Bălănescu două piese ale mele, ”Play” şi “Second Breath”. Sunt piese pe care, de obicei, le cântăm live, cu film. Deci vor fi un DVD şi un CD împreună.

Lucrez la partituri pentru filme, unul în Italia şi unul, sper, în România. Compun muzică pentru două piese de teatru; în Franţa şi Anglia (spectacolul se va petrece într-un tren adevărat!). Am un proiect legat de Enescu şi altul inspirat de Duke Ellington.

Omul cu vioara

Cel mai recent spectacol al lui Alexander Bălănescu, “Omul cu vioară”, a avut premiera la Institutul Cultural Român de la Londra. „Scriitoarea Ruth Carter a întâlnit, la un moment dat, un violonist care cânta în metroul londonez. El s-a prezentat ca un violonist specializat în înmormântări.

Ruth a încercat să ţină legătura cu el, să afle mai multe, dar acesta a dispărut după un timp. Fiind vorba de un violonist, Ruth a avut ideea să creeze un «musical» sau o piesă de «music theatre» şi a luat legătura cu mine să mă întrebe dacă aş fi interesat să joc acest personaj, ştiind că în decursul carierei mele am avut multe colaborări în lumea filmului şi a teatrului”, a spus Bălănescu. „Concertul de la ICR Londra a fost o prezentare a stadiului în care se găseşte în acest moment proiectul.

Sperăm că anumiţi invitaţi or să ne ajute să completăm piesa şi să găsim un teatru sau un centru unde să ne ducem până la capăt ceea ce am început”, a mărturisit artistul.

Povestea unui violonist de succes

“Părinţii mei au fost intelectuali care nu s-au conformat liniei oficiale după cel de-al Doilea Război Mondial şi până am plecat din ţară, în 1969. Am crescut într-o atmosferă de insecuritate, un fel de teroare de stat, telefonul ascultat, scrisori deschise, urmăriri. Noi am avut mare noroc, dar îmi aduc aminte de prieteni luaţi la interogat, care apoi au dispărut. În 1964-1965, părinţii au decis să facă cerere de plecare în Israel, gândindu-se mai ales la viitorul meu şi al fratelui meu.

Mare noroc! Era o loterie. În 1969 ni s-a dat permisie de plecare. A trecut aproape un an între aprobare şi plecare, timp în care insecuritatea a luat proporţii colosale. N-am să uit niciodată plecarea în sine; Otopeni, mergând spre avion. Părea o distanţă interminabilă şi, deodată, un soldat înarmat. A cerut documentele. Ce uşurare când s-a dat la o parte şi... libertatea!”, şi-a amintit Alexander Bălănescu. În 1971, a ajuns la Londra pentru studii şi, încet-încet, toată familia s-a stabilit în capitala Angliei.

În 1987, violonistul a creat Quartetul Bălănescu, având în minte un singur gând: să creeze o muzică nouă care să comunice cât mai direct cu publicul. Dând timpul în urmă până în anul 1983, Alexander Bălănescu a rememorat: “Quartetul Arditti, unul din cele mai importante grupuri din lumea muzicii contemporane, m-a invitat să devin membru. Am învăţat enorm de la ei şi am avut ocazia să lucrez cu Boulez, Ligeti, Xenaxis, Kurtag şi mulţi alţi compozitori mari.

Încet-încet, mi-am dat seama că repertoriul pe care îl cântam se adresa unui public restrâns, specializat şi, în linii mari, muzicii pe care o interpretam îi lipsea emoţia, era prea intelectuală. Aşa am hotărât să înfiinţez Quartetul Bălănescu. Mi s-a părut că muzica trebuie să implice toată persoana, intelectul, dar şi emoţiile”.

Aproape nimic altceva nu-mi dă atâta plăcere cât îmi dă legătura cu publicul. Nu sunt niciodată nervos sau cu teamă faţă de public. Mai degrabă mi-e teamă de mine însumi.
Alexander Bălănescu
violonist

http://www.youtube.com/watch?v=pO9ZQwFcA7s

[miril]

In acest caz de partea lui Patapievici si Plesu:

Patriciu îl face pe Patapievici piţigoi şi psihopat. Pleşu e perplexat de Patriciu Cotidianul

Scriitorul Andrei Pleşu sare în apărarea lui Horia Roman Patapievici, după ce Dinu Patriciu l-a atacat dur în cadrul unei întâlniri cu studenţii.

“N-am fost de faţă la conferinţa dlui Patriciu, dar, dacă acesta a fost limbajul de care s-a folosit domnia sa, nu pot decât să-mi declar perplexitatea. Credeam că acest tip de limbaj va dispărea de pe scena publică românească odată cu ieşirea din Parlament a Partidului România Mare. Regret ce-am auzit, atât pentru dl Patapievici, cât şi pentru dl Patriciu”, a declarat Andrei Pleşu pentru cotidianul.ro.

Directorul-fondator al pubicaţiei Dilema Veche, deţinută de Dinu Patriciu, insistă că, indiferent cât de bine ar cunoaşte cineva modul de funcţionare şi de administrare al unei instituţii precum Institutul Cultural Român (ICR), exprimarea lui Patriciu este inacceptabilă: “Eu unul nu ştiu cum funcţionează toate aceste chestiuni administrative la ICR, dar, în orice caz, nu se poate vorbi aşa. Publicitate

E cel puţin ofensator”, a mai adăugat Pleşu.

Pe Horia-Roman Patapievici l-au “mâhnit” afirmaţiile lui Patriciu, preşedintele ICR declarând pentru ,,România liberă’’ că nu are “nici un conflict personal cu dl Patriciu, pe care l-am întâlnit doar de trei ori în viaţă”. Potrivit publicaţiei menţionate, Dinu Patriciu l-a atacat dur pe Patapievici în cadrul unei conferinţe cu studenţii, săptămâna trecută, spunând că “e un psihopat, nu are nici un dram de minte”. Astfel, Patriciu ar fi vrut să ia atitudine faţă de protestul preşedintelui ICR faţă de reducerea cu 40% a bugetului Institutului în urma unei şedinţe de guvern.

Mogulul consideră că, deşi noua conducere ICR a redus cheltuielile administrative de la 52 la 30% (alocând proiectelor culturale restul de 70%), proporţia nu e destul de eficientă sau de admirabilă, motiv pentru care Patapievici ,,e un piţigoi, nu ştie că dintr-un euro trebuie să păstreze doar câţiva cenţi”. Contraexemplul miliardarului ţine de sfera ONG-urilor, Patriciu afirmând că ştie asemenea organizaţii care au cheltuieli administrative de 6-8%. În replică, Patapievici a declarat pentru ,,România liberă’’ că “o instituţie publică nu e un ONG, de aceea comparaţia unui minister cu un ONG e complet falsă”.

[Bancaru]

Sa vedem...
Pana atunci sa salutam noul presedinte al SUA, o pata de culoare... ma rog; tot limbajul de lemn. Am avzut la CNN - Realitatea ca 338 de electori l-au ales pe Barack pe cand 155 pe McCain. Adica BO a avut dublu si fata de McC? Sau ce am vazut eu era o parte? Eu stiam ceva de 20% procente avans.

[Bancaru]

PD-L conduce in sondaje, la doar un procent distanta de PSD-PC


PD-L este cotat cu 32% din preferintele electoratului, la doar un punct procentual in fata Aliantei PSD-PC, care ar fi votata de 31%. Pe locul trei in optiunile de vot ale alegatorilor se situeaza PNL, cu 18%, potrivit unui sondaj CURS, informeaza HotNews.

* Preferintele la vot
o PD-L - 32%
o PSD-PC - 31%
o PNL - 18%
o PRM, PNG, UDMR - 5%

* Topul increderii
o Traian Basescu - 64%
o Sorin Oprescu - 62%
o Mircea Geoana - 40%
o Calin Popescu Tariceanu, Gigi Becali - 34%

Sondajul, dat publicitatii in prima zi de campanie electorala, arata ca PRM, PNG-CD si UDMR ar intra in Parlament, cu 5% din voturi. O treime dintre cei intervievati de CURS nu sunt hotarati, nu voteaza sau prefera sa nu raspunda la sondaj.

Daca in Romania votul ar fi obligatoriu, 12% dintre cei care nu ar fi mers la vot sau care nu au raspuns la intrebarea initiala privind optiunile electorale ar prefera PD-L, 11% ar vota Alianta PSD-PC, 9% ar opta pentru liberali, iar circa doua treimi nu sunt hotarati.

In cazul in care niciun partid nu ar obtine 50% din voturi, 19% dintre alegatori ar prefera ca viitoarea coalitie de guvernare sa fie formata din PNL si PD-L, in timp ce un Guvern format din PNL si PSD-PC este agreat de 16% din electorat. Acelasi procent ar merge pe varianta PD-L/PSD- PC.

Basescu conduce in topul increderii, urmat de Oprescu, la 2 procente

La intrebarea "ce parere aveti despre urmatoarele personalitati politice din Romania?", 64% dintre cei intervievati au raspuns ca au o parere buna si foarte buna despre Traian Basescu, 62% despre Sorin Oprescu, 40% despre Mircea Geoana, in vreme ce Calin Popescu Tariceanu se afla pe aceeasi treapta cu Gigi Becali - 34%.

PSD isi pastreaza bazinul electoral in randul celor varstnici, din mediul rural si care nu au absolvit liceul, electorat care pana acum l-a votat pe Ion Iliescu.

Liberalii au succes printre cei pana in 30 de ani si cei cu venituri peste medie, in vreme ce PD-L ar pierde voturi in randul varstnicilor - doar 27% dintre acestia voteaza cu formatiunea condusa de Emil Boc. Sondajul mai arata ca cei cu liceul absolvit sau cu studii superioare voteaza in proportie de 37% cu PD-L, dar numai 27% dintre cei care nu au terminat liceul agreeaza acest partid.

Sondajul CURS este reprezentativ la nivel national, fiind chestionate 1.103 persoane cu drept de vot. Interviurile au fost realizate fata in fata, la domiciliul subiectilor, in peroada 10-23 octombrie. Marja de eroare este de plus/minus 3%, la un nivel de incredere de 95%.

www.romanialiber.ro

PS Si apropo, in RL asta cu pitigoiul parca suna altfel. Vantu il inghite pe Patriciu?

[Gabri3l]

Ia aruncati un ochi mai jos mai baieti. Sa vaz acum ce mai ziceti despre ********ul Cristoiu , nume de cod Coroiu.

Spre disperarea "pitifelnicului", Vadim Tudor rupe tacerea.

A fost sau nu a fost Cristoiu turnător?
Miercuri, 05 Noiembrie 2008

Liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor, l-a acuzat într-o emisiune televizată, pe jurnalistul Ion Cristoiu, că a fost turnător pentru Securitate, sub numele conspirativ "Coroiu".

Preşedintele Partidului România Mare a prezentat, la postul B1TV, două file dintr-o notă raport a unui locotenent-major Stana Creţa, în care era menţionat "Coroiu". Vadim Tudor a spus că din document, obţinut de la CNSAS, reiese că Ion Cristoiu a fost turnător la Securitate.

De menţionat că, Vadim a mai făcut astfel de acuzaţii şi într-o conferinţă de presă, care a avut loc la începutul lunii trecute.

"În dosarul "Artă şi Cultură", de la CNSAS, am găsit cel puţin două documente din care reiese că Ion Cristoiu m-a turnat la Securitate. În mod concret, el figurează acolo drept sursa Coroiu, şef la Suplimentul Literar Artistic al "Scânteii Tineretului", care îi informa pe ofiţerii de Securitate tot ceea ce discutase cu mine, în biroul lui. Solicit, public, să fie dezvăluită identitatea Sursei Coroiu", spunea atunci liderul PRM.

Jurnalistul Ion Cristoiu a dezminţit, tot aseară, la postul Antena 3, acuzaţiile lui Corneliu Vadim Tudor, catalogându-le drept "prostii". Mai mult, Cristoiu a spus că documentul este fabricat şi că asocierea lui cu sursa "Coroiu" este "produsul unui raţionament al Corneliu Vadim Tudor".
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/827197/A-fost-sau-nu-a-fost-Cristoiu-turnator/


Războiul Vadim-Cristoiu, faza pe documente

Un fost ofiţer de Securitate care se ocupa de supravegherea ziariştilor şi a scriitorilor povesteşte cum erau folosiţi aceştia pentru obţinerea de informaţii, în contextul scandalului Vadim-Cristoiu.

În urma demersului ziarului Cotidianul, care a demonstrat că documentul prin care Corneliu Vadim Tudor l-a acuzat pe Ion Cristoiu că l-a turnat la Securitate este scris la calculator şi nu reprezintă un act oficial, senatorul PRM s-a prezentat miercuri la Colegiul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. În baza unei cereri, el a obţinut copii xerox după originalul celor două note-raport invocate de el la emisiunea „Naşul“, copii pe care le-a prezentat miercuri seară în cadrul aceleiaşi emisiuni. Astfel, actele respective reprezintă transcrierea unor convorbiri pe care ofiţerul de Securitate Stana Creţa le-a avut cu sursa „Coroiu“, de la ziarul ,,Scânteia Tineretului’’.

Bazându-se pe un document publicat în ,,Cartea Albă a Securităţii’’, care îl indică pe Ion Cristoiu drept obiectivul „Coroiu“, Vadim Tudor susţine că jurnalistul a purtat acelaşi nume conspirativ şi în calitate de urmărit, şi în calitate de turnător.

Astfel, într-o notă-raport întocmită pe 10 februarie 1983, locotenent-colonelul Stana Creţa scrie că, în urma unei discuţii cu sursa „Coroiu“, acesta i-a povestit cum Corneliu Vadim Tudor a venit la redacţia ,,Scânteii Tineretului’’ pentru a publica patru poezii de dragoste în suplimentul literar al ziarului. „A vrut să ştie care este părerea despre versurile sale, dacă sunt geniale. La răspunsul lui «Coroiu» că va reţine doar una, Corneliu Vadim i-a mărturisit că este încă necăjit de atitudinea colegilor săi de breaslă pe care au avut-o cu ocazia lansării cărţii sale «Idealuri - poezii dedicate vieţii şi activităţii şefului statului»“, nota Stana Creţa.

Motivul nemulţumirii preşedintelui PRM este, aşa cum reiese din aceeaşi notă, faptul că nu a fost crezut de colegii de breaslă că a scris din sinceritate cartea dedicată lui Ceauşescu, ci pentru a obţine „câştiguri şi consolidarea poziţiei sale ca poet“. În final însă, a afirmat că „a avut parte şi de o mică bucurie, deoarece tov. Pană i-a dat casă“. Ion Cristoiu spune însă că această întâlnire nu a avut loc niciodată, iar în colecţia suplimentului literar din 1983 nu se regăseşte nici o poezie de Vadim. „E ilogic să nu îi fi publicat lui, care avea un statut în epocă, decât o poezie, când apăreau pagini întregi cu poezii ale unor nulităţi. Poate că a vorbit cu cineva care lucra la ziarul «Scânteia Tineretului», unde într-adevăr nu putea să îi apară decât o poezie“, adaugă Cristoiu.

Cealaltă notă-raport, întocmită de acelaşi ofiţer, se referă la faptul că sursa ,,Coroiu’’ a relatat discuţiile purtate de Paul Anghel, Eugen Barbu şi Corneliu Vadim Tudor pe marginea unui articol scris de Dorin Tudoran şi difuzat la postul de radio Europa Liberă. Senatorul PRM susţine că întâmplările descrise în cele două note-raport nu puteau fi cunoscute decât de Ion Cristoiu. Acesta neagă din nou că întâlnirea în patru ar fi avut loc. De altfel, el spune că s-a întâlnit cu ofiţerul Stana Creţa doar de două ori: o dată pentru a lămuri o confuzie legată de numele unui scriitor, iar a doua oară pentru că un ziarist de la ,,Scânteia Tineretului’’ se afla la Iaşi când acolo s-au împrăştiat nişte manifeste anticomuniste. „Aceste file sunt doar o parte dintr-un întreg. Cine vrea să afle tot întregul să-l ceară la CNSAS, pentru că pe mine nu mă interesează trecutul meu“, a mai declarat Cristoiu pentru Cotidianul.

Cum Stana Creţa a murit, Cotidianul a luat legătura cu fostul ofiţer de Securitate Victor Achim, cel care se ocupa de Uniunea Scriitorilor la nivel naţional. Practic, era superiorul celei care a redactat notele-raport indicate de Vadim. El a explicat câteva resorturi ale mecanismului prin care se obţineau informaţii de la scriitori şi ziarişti, precum şi rolul jucat de notele-raport în această problemă, fără a da însă exemple concrete. „Era cel mai uşor lucru să afli o informaţie de la ziarişti sau scriitori, pentru că doreau să-ţi arate cât de mult ştiu şi cât de valoroşi sunt. Iar ofiţerii ştiau ce informaţii să urmărească şi le obţineau. Erau interesaţi de colaborarea cu Europa Liberă, de atitudinea lor şi a altora faţă de anumite legi, faţă de regim. Nu le spuneau celor cu care stăteau de vorbă că vor scrie o notă-raport sau că vor folosi un nume de cod în locul celui real“, adaugă fostul cadru al Securităţii. În ceea ce priveşte folosirea membrilor de partid ca informatori (Ion Cristoiu era membru de partid în 1983 - n.r.), Vasile Achim precizează că acestora nu li se putea lua angajament scris, iar în unele cazuri relatările erau făcute doar verbal.

De aici, spune el, rezultă şi caracterul relativ al informaţiilor cuprinse într-o notă-raport, faţă de cele dintr-o notă informativă. „Pentru mine, o notă-raport nu înseamnă nimic, deoarece ea era redactată de ofiţer în urma unei discuţii avute cu subiectul. Însă nu o dată s-a întâmplat ca, atunci când trebuia să verific anumite aspecte semnalate în aceste note-raport, să constat că persoana menţionată acolo nu se întâlnise niciodată cu ofiţerul care o scrisese. Dacă ofiţerul era atenţionat că nu a livrat destule informaţii, el putea să iasă pe stradă şi la întoarcere să facă o notă-raport despre orice, doar ca să arate că a avut activitate. Eu ştiu toate acestea pentru că la mine se centraliza totul, nu doar informaţiile din Bucureşti, şi trebuia să verificăm ce era adevărat. Dacă m-aş fi luat după toate notele-raport primite, pe unii scriitori ar fi trebuit să-i arestez din cinci în cinci minute“, spune Achim.

Notele Naşului

„Eu nu mi-am făcut decât meseria. Nu îl judec pe Cristoiu, nu a fost o cruciadă împotriva lui. A fost o bătălie prost gestionată în relaţia Cristoiu-Vadim. Vadim s-a enervat şi s-a dus la CNSAS, de unde a scos documente cu informaţii despre care afirmă că le avea de mai multă vreme. Sunt primele probe oficiale de la CNSAS care arată că sursa «Coroiu» dădea informaţii la Securitate“, a declarat Radu Moraru, realizatorul emisiunii „Naşul“ de la B1 TV.

Ca sa vedeti si dumneavoastra acum, desi bineinteles ca multa lume din lumea "sus pusa" stia de ********ul Cristoiu, dar acum s-a facut si public, cine da lectii de moralitate politica seara de seara. Si unde? Bineinteles tot la televiziunile altui ********, Dan Voiculescu alias Felix Motanul.

Aveti mai jos linkul in care se vede clar nota-raport scoasa de la CNSAS, prin care Cristoiu alias Coroiu il turna pe Vadim la securitate.
http://www.cotidianul.ro/foto/scrisoare-12376.html
Cotidianul

Am citat doar doua articole din presa on-line in care este demascat ********ul Cristoiu alias Coroiu. LOOOOL!!!
:rosu::rosu::rosu:

[miril]

Cristoiu a fost ********, dupa discurs. Ca si Basescu de altfel, dupa comportament. Sacul si peticul. Despre Vadim... Mai este nevoie?

[Bancaru]

Adevarul e ca ce vine de la Vadim nici nu mai trebuie verificat. Saracul Cristoiu. Si l-au intrebat la un moment dat: Berevoiesti? Ce dracu o fi zis el? Nu au inteles aia ca e el peltic? Nu stiu...

[miril]

Daca bine...voiesti?

[Gabri3l]

nu-l simpatizez pe Vadim dar il cred ce spune despre Cristoiu, pentru ca un asemenea paduche("maestru" pt pupincuristii lui de pe la antene) este in stare de orice pentru bani...
o pereche mai potrivita nici nu se putea gasi...asta ar cam explica slugarnicia COROIULUI fata de FELIX.
trustul asta de antene 1,2,3,4 a devenit un fel de Scinteia Tineretului de pe vremuri , unde se pare ca si-a facut ucenicia si "maestrul" :sleep:

[Bancaru]

Gabriel, inima ta bate pentru Basescu si d'aia il crezi pe Vadim. Nu neg fatarnicia lui Voiculescu, dar e angrenat cu PSD, ce ai vrea sa faca, sa fie echidistant? Cristoiu isi duce si el existenta intre Biblioteca Academiei Romane si Antenele 1, 2, 3, 4, .... infinit.
Sa te intreb ceva: de Radu Moraru iti place?

[Gabri3l]

bancarule, incearca si tu macar odata sa nu mai vorbesti la persoana .....iti mai repet odata pana poate te convingi, inima mea nu bate pt Basescu ci doar il simpatizez asa cum este simpatizat de aproape jumatate daca nu mai bine dintre romani(evident de tine nu si alti cativa de pe aici...)...incearca sa te obisnuiesti si tu odata cu ideea si sa accepti faptul, desi se pare ca e cam greu pt tine in ceea ce il priveste pe presedintele Romaniei ca este politicianul cu cea mai mare incredere printre romani.... degeaba incerci sa induci de fiecare data ideea ca ori cine il simpatizeaza pe Basescu este trup si suflet alaturi cu el, ca nu tine, cel putin la mine.

am inteles de mult ca la voi orice se intampla in tara asta e de vina Basescu ...de data asta chiar pot intelege pt ca in mare parte datorita presedintelui s-au descoperit sau poate vom mai descoperi niste ********i acoperiti pana acum, pt ca el a cerut desecretizarea unor dosare la cnsas... probabil sau mai mult ca sigur unii dintre voi au preferat si inca mai prefera acea "liniste" de pe timpul domniei de trista amintire a tatucului Iliescu... asta e, vremurile se mai schimba. azi e Basescu, maine poate fi altcineva... si tot asa.

psL si da... imi place si de Radu Moraru ca om de televiziune.... ceea ce bineinteles tu o sa-mi zici acum ca nu-ti place de el pt ca face dezvaluiri de senzatie in emisiunile lui si se ia de "afacerile" prietenului tau liberal Tariceanu care oricum nu mai are multe de zile de furat si de stat la guvernarea tarii...hai pa.

[miril]

Sper ca Bancaru sa te lase in pace caci se vede de departe ca esti prea tanar ca sa poti purta o discutie colegiala si fara referiri la persoana. Daca nu poti sa scrii pe tema si nu la persoana ca mai sus, te rog sa nu mai scrii pe acest subforum, nu de altceva dar nu vrem sa fim in situatia in a lua in discutie vreo sanctiune. Si chestia asta drept argument cu referinte la ce-si doreste poporul si cine are incredere pentru cine nu arata decat un lucru, la asa preferinte, asa popor, asa tara. In final, Basescu este un ******** care si joaca bine rolul de lichea simpatica lucru care merge la o po****tie dezorientata si usor indoctrinabila de prea multa coruptie si comunism, el fiind reprezentantul fidel al sistemului pomenit unde si-a facut cariera si platforma politica pe care o foloseste acum din plin. Este adevarat ca nu-i singurul dar tocmai faptul ca sta bine in sondaje de pe pozitia de primul om in stat il face si mai periculos, lucru pe care, se pare, nu-l vei intelege decat cand va fi foarte tarziu pentru tine si nu numai. Acum ca tot am stricat orzul iti spun si eu, la revedere, ca tot ne-ai trecut pragul desi ai uitat din nou sa lasi cizmele murdare la intrare. Bye!

[Bancaru]

Gabriel, daca vrei sa mai pui mesaje pe aici incearca sa te comporti si sa te exprimi civilizat. Eu nu te-am facut pe tine nici cum si am pretentia ca poti sa intelegi sensul figurat al cuvintelor, pentru ca nu imi imaginam ca faci "dirty sanchez" cu Basescu. Sau faci?
Nu chiar toate relele sunt din cauza lui Basescu, dar destul de multe. Speram ca ai realizat chestia asta pana acum.
Nu inteleg la ce persoana te refereai. Cica "nu mai vorbi la persoana...".
Ceea ce tu nu intelegi, in opinia mea, este ca planul de rahat al lui Ilescu, guvern de uniune nationala, CONSENS, mai draga, se va realiza in ultimul an de mandat al betivului. Pentru ca are o asa "abilitatea" politica incat a facut muci Parlamentul si optiunile romanilor. A reusit sa faca din 2 forte politice 3 sau chiar 4. Nu eu am adus PNG la primaria Bucurestiului (stii cine e PNG, nu?). Nu eu am pus toti functionarii publici si salariatii bugetari in capul guvernului inutil sapand astfel la temelia firavei economii. Daca Tariceanu a facut un act reparator cu pensiile de ce sa nu faca si Basescu publicitate cu profesorii. Stie el ca sunt bani. Dar oare dupa profesori nu vin si conţopiştii? Dupa astia nu vin ceferistii? Apoi cei din primarii? Dupa care, rand pe rand, toate categoriile profesionale angajate la stat care au sau nu drepturi? Cel mai rau striga aia fara drepturi. Numeste tu acest act - daruiesti 50% fara sa ti se fi cerut. Sigur, poti sa te arati ingrijorat si dai un 10%, maxim!!! Sti ce inseamna asta? La un salariu de 1500 ii mai dai 150. Eu zic ca 10% e suficient. Dar sa ii dai 50%....
Cam asta am vrut sa iti zic.

[miril]

A fost si va ramane eroul meu.

Cornel Chiriac, primul DJ anticomunist Traian Danciu EvZ

Realizatorul emisiunii „Metronom“ este omagiat în Germania printr-un documentar realizat de Patrick Banush, fiul prietenului său de o viaţă, Max Bănuş.

La 40 de ani de când unul dintre idolii tineretului din România anilor ’60, Cornel Chiriac, a scris istorie radio, provocând, prin muzică, regimul comunist din Bucureşti, realizatorul emisiunii „Metronom“ este omagiat în Germania printr-un documentar realizat de Patrick Banush, fiul prietenului său de o viaţă, Max Bănuş. În 1968, Chiriac, gazda emisiunii „Metronom“, transmisă pe atunci de Radio Bucureşti, se solidariza cu poporul ceh, a cărui ţară era invadată de trupele Pactului de la Varşovia.

În seara lui 21 august 1968, momentul în care trupele alianţei (mai puţin cele române) au invadat Praga, din difuzoarele României răsunau versurile piesei „Back in USSR“ (You don’t know how lucky you are), trecută de cenzură de Cornel Chiriac. Până la începutul anului 1969, realizatorul uneia dintre emisiunile cu cea mai mare audienţă din România pierdea lupta cu autorităţile române şi se vedea nevoit să renunţe la microfonul de DJ de radio în ţara sa.

Rememorând faptele de atunci, mai multe posturi germane de radio difuzează o emisiune de aproape o oră dedicată lui Chiriac şi realizată de scenaristul şi regizorul Patrick Banush. „Viaţa lui Cornel este lupta unui disc-jockey împotriva unui dictator, a unui sistem“, explică realizatorul documentarului. „Termenul de DJ are astăzi alte conotaţii. Cornel Chiriac avea Conservatorul făcut, făcea jazz, făcea cultură...“, spun cei care l-au cunoscut. „De copil auzeam mereu numele Chiriac, atât de la părinţii mei, care amândoi lucrau la Europa Liberă, cât şi de la colegii lor. Şi după moartea lui Cornel, în anii ’80, se vorbea deseori despre el. Tatăl meu spunea că a fost un DJ senzaţional, iar eu nu înţelegeam cum poate fi atât de interesantă o emisiune de muzică“, spune Patrick.

„Un thriller politic“

Fosta logodnică a lui Cornel Chiriac, Linda Schuster, povesteşte în reportajul lui Banush despre realizatorul „Metronom“-ului şi despre emisiunea lui, difuzată mai întâi din Bucureşti şi apoi din studiourile de la München ale postului de radio Europa Liberă.

Povestea a fost continuată de regretatul Max Bănuş, cel care l-a ajutat pe Chiriac să ajungă la München, şi de Emil Hidos, unul dintre milioanele de fani „Metronom“.

„Ştiam că în România e o dictatură, că era interzis să asculţi Europa Liberă, dar pentru mine era logic să se facă politică la radio, aşa că mă întrebam pe cine interesează că unul pune un disc de muzică pop sau rock. În ultima perioadă a vieţii tatălui meu, când el se simţea foarte rău, am realizat că povestea părinţilor mei este extrem de importantă şi că cea a lui Cornel este ca o tragedie greacă.

În termenii de astăzi, povestea lui e un thriller politic. Este o poveste care nu se poate repeta, deşi există şi alţi dictatori şi alţi disc-jockey în lume. Astăzi, lumea are acces la internet, oriunde, ascultă multe posturi, se informează. Dar în România, pe vremea aceea, toată ţara asculta un singur post de radio. Tata începuse să lucreze la un proiect despre Chiriac, voia să scrie o carte. Voia să facem cartea asta împreună“, spune Patrick.

Gazda documentarului „The Cornel Chiriac Story“ este Trudi Dumitrescu, a cărui voce se auzea şi pe genericul emisiunii la începutul anilor ’70.

„Ne-a numit analfabeţi“

Max Bănuş relata cum, într-o zi, când era la Europa Liberă, şeful său ia citit o scrisoare „nebună“, primită de la un anume Cornel Chiriac. „Era o scrisoare deloc măgulitoare la adresa redacţiei“, spunea Bănuş. „A scris că nu avem emisiuni şi muzică pentru tineret. După ce ne-a numit analfabeţi, s-a oferit să vină la noi şi să facă un program adevărat pentru tineret“. Chiriac scrisese aceste rânduri din Austria, unde ceruse azil politic şi unde ajunsese „graţie“ unui fals în documente. La puţin timp după ce „Metronom“-ul a fost scos din program, în 1969, lui Chiriac i se permisese, aşa cum era procedura atunci, să părăsească România pentru a lua parte la Congresul Federaţiei de Jazz din Europa de Est, în Cehoslovacia.

În aprobarea de călătorie, în baza căreia urma să i se acorde permisul de părăsire a ţării, destinaţia era trecută cu pixul. Chiriac s-a dus cu acest formular la prietenul său, graficianul Zica Baroi, care, imitând scrisul funcţionarului, a adăugat la destinaţie şi Austria, pe lângă Bratislava. Aşa a ajuns Chiriac în Austria, de unde l-a luat Max Bănuş cu maşina, aşteptându-l pe partea germană a graniţei, pe care Cornel a trecut-o pe jos.

PROPUNERE

„Cred că americanii vor face acest film“

Fiul jurnalistului Max Bănuş are o serie de motive personale pentru care „a atins“ subiectul Cornel Chiriac. Având în vedere ecoul pe care emisiunea „Lost in Music, The Cornel Chiriac Story“ a avut-o în presa germană, Patrick spune că ar trebui făcut un film despre viaţa lui Chiriac. „Cred că americanii, nu românii, vor face primii un film mare despre Chiriac. Un film despre Cornel nu ar putea fi decât unul mare, genul Hollywood, de mare calibru. Johnny Depp ar fi perfect pentru rolul lui Cornel, dar peste vreo 5-6 ani, când mai îmbătrâneşte“, spune Patrick, căruia i-ar plăcea să scrie scenariul unui asemenea film.

TEROARE

„Mi-era mereu teamă că cineva îl va împuşca prin fereastră“, spune fosta logodnică a lui Chiriac, care acum locuieşte la München

Linda Schuster, o tânără din Braşov, care de la o fidelă ascultătoare devenise logodnica lui Chiriac şi probabil cea mai apropiată martoră a vieţii lui, a înţeles mai bine decât oricine altcineva cine a fost Chiriac. A fost cea care-i împărtăşea iubirea, dar şi tristeţea. Disc-jockey-ul primea, pe lângă scrisori de apreciere sau plângeri de la ascultătorii din România, şi unele de ameninţare cu moartea din partea Securităţii române. „Locuiam la parter, iar mie-mi era mereu teamă că cineva îl va împuşca prin fereastră. Lui, însă, nu îi era teamă“, povesteşte Schuster, astăzi în vârstă de 59 de ani.

„Pe de-o parte, Cornel era cel mai renumit cetăţean român la acea vreme, cunoscut de oameni între 18 şi 81 de ani. Pe de altă parte, era un străin cu părul lung şi negru, barbă, care pe străzile din München, unde pe vremea aceea străinii nu erau prea bine văzuţi, era un nimeni“, continuă fosta logodnică a acestuia.

Închisoare pentru o scrisoare

Po****ritatea lui Cornel, născut în 1941 în Basarabia şi crescut în Piteşti, o depăşise cu mult pe cea a celorlalţi membri ai redacţiei Europei Libere. „În timp ce eu primeam 10 scrisori pe săptă mână, Cornel primea 800. Printre acestea erau şi scrisori de la Securitate cu ameninţarea că, dacă va continua, îl vor lichida“, spunea regretatul Max Bănuş.

„Lichidaţi“ fuseseră şi fanii lui din România, care au îndrăznit să-i scrie şi care, din cauza acestor epistole, şi-au riscat libertatea. Unul dintre aceştia este Emil Hidos, un simplu ascultător care, la vârsta de 18 ani, i-a scris lui Chiriac 6 scrisori, semnate cu pseudonimul „Brian Jones“. Una dintre scrisori a ajuns la Chiriac şi a fost redată în emisiunea sa, dar celelalte au ajuns în mâinile Securităţii, iar Hidos a intrat în puş- căria acesteia, unde „a petrecut“ 6 ani.

O crimă bestială

Trist, departe de ţară şi de ascultătorii săi, Chiriac petrecea mult timp în redacţ ie sau într-un local numit „Klein Bukarest“, care aparţinea unui fost artist de circ român. În „Micul Bucureşti“, Chiriac îşi trăieşte şi ultimele clipe de viaţă.

„Cornel m-a sunat în jurul lui nouă. Era în localul artistului de circ. A povestit că vorbeşte cu un tânăr“, relatează Linda Schuster. Bănuş povestea că martori ar fi auzit cum Chiriac l-a invitat pe un tânăr să mănânce, după ce acela s-a plâns că îi este foame“. Tânărul l-ar fi rugat pe Cornel să-l ia şi pe el cu maşina... În noaptea de 4 spre 5 martie 1975, la ora 2.00, o studentă îl descoperă pe Cornel Chiriac răpus de 12 lovituri de cuţit în piept, căzut lângă maşina lui. Tânărul de 17 ani, care i s-a adresat lui Chiriac în local, a recunoscut crima. Motivul invocat de el a fost: jaf.

„Mi-a fost clar că tânărul nu ştia ce face. Ar fi spus în cele din urmă că cineva i-ar fi promis 10 mii de mărci, dacă îl «elimină» pe Chiriac. Cu ceva vreme înainte se auzise că doamna Ceauşescu ar plăti un milion de dolari pentru moartea lui Chiriac“, povestea Max Bănuş.

PROIECTE

„Am benzi salvate de la Europa Liberă“

Documentarul dedicat celui mai „cunoscut, dar şi celui mai singuratic disc-jockey din lume“, este doar un „început“ pentru Patrick Banush, care va spune cândva şi povestea tatălui său, Max Bănuş. „Am două cutii cu benzi înregistrate vreme de 30 de ani şi salvate de Max de la Europa Liberă. Restul au fost arse, când s-a închis redacţia românească. Într-o bună zi am să le «prelucrez» într-un fel sau altul“, mai spune Patrick.

[Bancaru]

Asa de tare il iubesti?

[miril]

Se pare ca testatura a ramas impresionata de atasamentul meu pentru Cornel, o personalitate deosebita care a trait intens pentru muzica si dreptate pentru compatriotii lui.

[Bancaru]

Tastatura e de vina, bat-o ... vina.

[miril]

Doua interviuri care merita citite:

http://www.jurnalul.ro/articole/138692/exclusiv--ion-tiriac:-criza-ii-face-bogati-pe-cei-cu-bani-si-ii-saraceste-pe-cei-saraci

http://www.adevarul.ro/articole/criza-va-accelera-consolidarea-ue.html

[Bancaru]

Eu nu cred ca e sinucidere politica. Noi nu mai avem foarte multi profesori. Unde mai pui ca sunt unii care nu au fost de acord cu masura. Adica ma gandesc a mai sunt si din cei caer gandesc. Tariceanu are in acest moment peste 20% din increderea po****tiei. Ultimul sondaj pe care l-am vazut eu era cu 22% in conditiile in care este premier, deci o persoana nu tocmai indragita, iar Geoana, care vrea sa plecam in ... luna cu satelitul, are 28%. A zis cineva ca masura va avea ca efect politic electoral atragerea voturilor celor care tin de dreapta - dreapta.

[miril]

Tiriac spune ca actul lui Tariceanu seamana cu o sinucidere dar el a fost singurul responsabil dintre politiceni si, din ce spune mai incolo, nu reiese ca Tariceanu a comis-o ci ca putea s-o comita.

[miril]

Federaţiile din educaţie renunţă la greva generală din 18 noiembrie Mediafax

Federaţiile din educaţie renunţă la greva generală anunţată în 18 noiembrie, atenţionând că vor relua protestele dacă, după instalarea viitorului Guvern, legea de majorare cu 50 la sută a salariilor cadrelor didactice nu va fi aplicată.

Conducerile federaţiilor sindicale reprezentative din învăţământ, în urma consultării sindicatelor afiliate, au ajuns la concluzia că greva generală programată în 18 noiembrie trebuie amânată, a declarat, vineri, pentru MEDIAFAX, preşedintele Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Aurel Cornea.

Liderilor federaţiilor "Spiru Haret", Alma Mater, FSLI şi FEN atenţionează că, în situaţia în care, imediat după instalarea noului Guvern, Legea nr. 221/2008 care prevede majorarea cu 50 la sută a salariilor cadrelor didactice nu va fi aplicată cu începere de la data de 1 octombrie 2008, se va declanşa greva generală.

Sindicaliştii consideră că decizia Curţii Constituţionale, din 12 noiembrie, de neconstituţionalitate a OUG 136/2008 dă speranţa că şi articolul I punctul 2 din OUG 151/2008 va fi declarat neconstituţional, situaţie în care Legea 221/2008 "va deveni operaţională".

"Preşedintele României şi partidele parlamentare, cu excepţia celor aflate la guvernare, şi-au asumat angajamentul ferm că, imediat după alegeri, Legea nr. 221/2008 se va aplica de la data de 1 octombrie 2008. Există riscul major ca grevei generale din învăţământ să i se dea o conotaţie politică, având în vedere faptul că partidele politice sunt în plină campanie electorală", a declarat Cornea.

Preşedintele Federaţiei Alma Mater, Răzvan Bobulescu, a afirmat, vineri, pentru MEDIAFAX, că profesorii renunţă la greva generală "pentru că nu este acum momentul unui astfel de protest".

"Vrem să vedem dacă PSD sau PDL, care vor fi sigur în viitorul Guvern, se vor ţine de cuvânt, în sens contrar vom bloca anul şcolar", a precizat Bobulescu.

Sindicatele din educaţie sunt optimiste în ceea ce priveşte respingerea de către Curtea Constituţională şi a celei de-a doua ordonanţe a Guvernului de majorare graduală a salariilor profesorilor cu 28 la sută în două tranşe, respectiv de la 1 martie şi 1 septembrie 2009, de cele mai mari creşteri urmând să beneficieze în principal cadrele didactice cu venituri reduse.

Preşedintele Federaţiei "Spiru Haret", Gheorghe Isvoranu, a declarat că prin decizia luată, miercuri, Curtea Constituţională trebuie felicitată, afirmând că este foarte încântat de horărâre.

"Curtea Constituţională, în situaţia actuală, arată tuturor că legea trebuie să fie respectată de toţi, şi nu după bunul plac al unora. Este foarte clar că, prin această respingere, Curtea a arătat că instituţiile statului trebuie respectate şi Guvernul nu este deasupra tuturor", a precizat Isvoranu.

Liderul Federaţiei "Spiru Haret" a precizat că speră ca şi ultima ordonanţă a Guvenului privind majorarea salariilor profesorilor cu 28 la sută în două tranşe în 2009 să fie declarată neconstituţională de Curte.

FSLI şi "Spiru Haret" au solicitat Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională şi în privinţa Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului aprobate luni prin care s-a decis majorarea graduală a salariilor cadrelor didactice cu până la 28 la sută.

Pentru Stefan de la...Stefan:

in piatra neamt , disperatii de la p n l si p s d recurg la toate metodele marsave de a face campanie electorala ......hotilor , sa va spun un secret.....nu va mai voteaza nici naiba!!!!!!!

[miril]

Liiceanu si Progresul:

"Mama revine în amintirile dv., ca şi treptele de marmură neagră din Dr. Lister, ca şi jurnalul din tinereţe, pe care i l-aţi dat lui Noica să-l citească".

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/829048/Gabriel-Liiceanu-Citind-oricine-devine-fiul-meu/

[miril]

Adevarul spus de Fanus:

"- Vreţi adevărul? Staţi cuminţi, copii cu chica lungă, şi nu vă mai daţi porumbei crescuţi în turn de catedrală, pentru că atît eu, cît şi părinţii voştri, am fost guguştiuci pe aceeaşi cracă de salcîm. Vă asigur că nimeni sau aproape nimeni din cartierul ăla de lîngă şină n-a avut stofă de martir anticomunist. Întrebaţi-i drept în faţă pe scumpii voştri tătici şi bunici : aţi fost, bre, membri ai PCR? Eu, unul, sînt în stare să jur pe amintirea lui Popa Metru, care a slujit la biserica Maicii Domnului din gară, că 99% vor înclina pe jumătate capul. Şi eu, şi ei am fost membri de partid pînă pe 22 decembrie '89, cu cotizaţia la zi. Asta nu înseamnă că Rapidul, dacă voia să cîştige campionatul în cutare sau cutare an, avea vreo putere. Putere aveau Steaua şi Dinamo. Dacă nu mă credeţi pe mine, întrebaţi-l pe prietenul George Copos"!

http://www.gsp.ro/stire/piturca-n-a-fost-botezat-cu-toata-apa-103449.html

[krapulax]

da, stilul asta, daca eu am mancat ***** toti au mancat *****

[miril]

Culpabilizarea, dupa modelul "Toti au fost membrii de partid", se observa si in discutiile dintre suporteri, in care un anumit grup reclama ca toate echipele au functionat sub dictatura comunista, uitand ca beneficiarii au fost...unici. Ca doar nu era sa joace singuri.

[Bancaru]

Eu cred ca Fanus Neagu e Gica Chioru. Sau invers. Interviul e vechi si tocmai de aceea pe alocuri gretos (s-a invechit).

[miril]

Stilul lui a fost dintotdeauna gretos. L-am pus ca spune o chestie pe care altii mai cu stil nu o fac.

Mall e starea:

Teatrul Naţional Bucureşti devine un uriaş mall cultural din sticlă Gabriela Lupu Cotidianul

Reabilitarea clădirii instituţiei bucureştene care ar fi trebuit să înceapă deja se mai amână.

Transformarea Teatrului Naţional după modelul Royal National Theatre din Londra înseamnă şi o întoarcere la vechea arhitectură (dreapta).Aceasta deoarece, conform unui nou parteneriat dintre TNB şi Primăria Capitalei, în februarie 2009 de-abia va fi demarat un concurs de urbanism privind reamenajarea spaţiului aferent clădirii, în primul rând a esplanadei.

“Proiectul clădirii TNB nu poate fi luat în calcul fără extinderea asupra zonelor adiacente exterioare. Dacă pentru interior am stabilit crearea unui centru cultural multifuncţional, şi pentru exterior vizăm conectarea la noi funcţiuni care să facă din Piaţa Universităţii o destinaţie culturală concretă”, a precizat Ion Caramitru, directorul TNB. După ce proiectul câştigător de remodelare a pieţei va primi toate avizele, se va putea trece şi la reabilitarea clădirii.

Proiectul de transformare a Teatrului Naţional beneficiază de o finanţare de 40 de milioane de euro, dintre care 27,2 milioane sunt împrumutaţi de MCC de la BERD. Publicitate

În viitoarea clădire vor exista săli de expoziţii patronate de Muzeul Naţional de Artă Contemporană deschise la parter, iar Centrul Naţional al Dansului va primi o sală de spectacole proprie, precum şi săli de repetiţie şi antrenament. Sala Amfiteatru va dispărea complet, dar vor apărea alte două noi săli, una de 350 de locuri în clădirea centrală şi una de 250 în subsolul de la Sala Mare. Sala Studio se va întoarce în folosinţa TNB pentru că Teatrul Naţional de Operetă va primi în folosinţă Sala Omnia.

Sala Mare va avea cu 150 de locuri mai puţin şi va dispărea loja prezidenţială. Se va renunţa la actuala faţadă, preferându-se vechea structură ce cuprindea o terasă foarte largă. Aceasta va putea constitui un alt spaţiu de joc, potrivit pentru perioada caldă. În clădire vor funcţiona, pe modelul FNAC, librării, magazine de antichităţi, cafenele, baruri, ce vor fi deschise pe tot parcursul zilei. Astfel că accesul la teatru nu va mai coincide cu intrarea în clădire, ci cu uşile de acces în sălile de spectacol.

Lucrările vor dura cel puţin trei ani şi se vor desfăşura pe etape, aşa încât actorii îşi vor putea juca măcar parţial spectacolele. Sala Mare va fi ultima care va intra în reparaţii. În plus, este posibil ca trupa să joace şi în afara teatrului, respectiv în Sala Rapsodia de pe Lipscani, unde funcţionează, tot din motive de renovare, Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”. “Ar fi curată sinucidere să nu funcţionăm timp de trei ani”, a comentat Ion Caramitru. Arhitectul proiectului, Romeo Belea, a explicat că modelul pe care va funcţiona clădirea Naţionalului bucureştean este cel al “omologului” britanic, Royal National Theatre din Londra, un spaţiu multifuncţional ce este deschis publicului zi şi noapte. “Orice capitală a lumii are astfel de spaţii. E timpul să ne raliem la standardele occidentale”, a adaugat Ion Caramitru.

[Bancaru]

Transformarea Teatrului Naţional după modelul Royal National Theatre din Londra înseamnă şi o întoarcere la vechea arhitectură (dreapta).

Dreapta noastra sau a cui?
Romeo Belea? Cum se pune accentul? Astia au idee unde vine strada Lipscani. Unde naiba sa faci teatru acolo? Cu ce naiba sa te duci pana acolo? Nu sunt neaparat adeptul mersului cu masina pana in buza cladirii, asa cum prefera majoritatea. Dar trebuie sa le dai posibilitatea ca, daca vin cu un taxi, imbracati mai fistichiu, macar sa poata cobori in fata teatrului. Ca sa nu mai pomenim ca oricum nu poti intra cu masina din 2 motive - 1) e zona (asa zis) pietonala si 2) e sapat peste tot. Iti trebuie un mic excavator. Recomand Bobcat. Sa lasam teatrul acolo unde e sau sa il mute in alta parte pana la renovare, sa lasam zona pietonala PENTRU TOATA LUMEA in centrul vechi si sa incerce sa nu faca din teatru mall. Poate ar fi bine invers. Am un amic care imi povestea cum era la treatru, cred ca in Amsterdam - cum puteai sa iei o bautura fina cu biletul al pauza. Nu se statea cu caciulile de blana in cap si cu paltonul rasfrant pe scaunul din fata. Sa faca ceva mai exclusivist si cine vrea sa vada sa si plateasca. In plus sa existe acele locuri ieftine, mai marginale. La noi acum e ceva, o amestecatura, de iti vine sa te iei cu mainile de cap. Incepand de la mancarea vanduta, garderoba, closete, confortul din sala, amabilitatea angajatilor, mirosuri, etc.

[miril]

Foarte bun, ca deobicei:

Deşteaptă-te, nenică! Radu Paraschivescu EvZ

Somaţia a ieşit din gura lui Ion Dichiseanu şi a parafat mutarea Imnului naţional în registrul bulevardier.

Actorul a apărut în studioul OTV joi seara, alături de Mariana Ceanu, Cătălin Zmărăndescu şi preşedintele Partidului Noua Generaţie, evitat fie-i numele. Comandoul de candidaţi şi-a propus să smulgă România din letargie şi să-i mai dea o şansă. Cum? Evident, convingând-o să voteze un fante veşted, o realizatoare de emisiuni (O)TV aflată în permanent exerciţiu de gudurare ierarhică, un paranoic primitiv şi un bătăuş cu acte. „Deşteaptă-te, nenică!“ s-a zborşit Ion Dichiseanu la alegătorul român postat la televizor după miezul nopţii. Dintre toate formele de circ televizat - de la uimitoarea Nikita la celebrul Andronache, de la incredibila Minerva la senzaţionalul Dorel Pârv şi de la genialul Viorel Pop la formidabila doamnă Ciuglea (aţi recunoscut, fireşte, fixaţia OTV-ului pentru epitetele superlative) -, mărturisesc că echipajul de candidaţi PNG a atins treapta cea mai de jos a grotescului.

Dintre cei patru peţitori de voturi, cel mai bine (de fapt, cel mai puţin prost) a vorbit Zmărăndescu. Asta spune multe despre indigenţ a unui partid condus pe principii care combină mistica de coafor cu nostalgiile legionaroide şi are în frunte o caricatură zgomotoasă. Cât despre Mariana Ceanu, ea s-a mulţumit să gângurească pe lângă şeful de partid, însoţindu-i fiecare inepţie cu un susur aprobator. Greul a căzut, în aceste condiţii, pe Dichiseanu, care a decis că n-are rost să îmbă- trânească onorabil dacă tot se poate face de râs cu martori. Şi pentru ca farsa să capete accente ubueşti, actorul a angajat o discuţie filosoficliterară cu voievodul urdei despre Dostoievski. I-am auzit pe cei doi schimbând impresii despre „Fraţii Karamazov“ şi am consemnat cu delicii panseul Cabinetului 1 din PNG: „Iubirea e o emoţie, care oamenii dacă au emoţii înseamnă că şi iubesc“. Tagore însuşi n-ar fi putut s-o spună mai frumos. Tot ce pot să sper e că, după un asemenea recital de impostură, „nenicul“ vizat de Ion Dichiseanu se va fi deşteptat într-adevăr.

[miril]

Spune unele lucruri bine, Cornel!

http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-11-24&id=245913

[miril]

La metrou, birjar!

Metrou fără frontiere: magistralele noi vor ieşi din Capitală Doru Cireasa Cotidianul

Peste 100 de staţii noi, mai mult de 70 km de tunele - aceasta e reţeaua de care spune conducerea Metrorex că are nevoie Bucureştiul până în 2025. Pe hârtie, ea este făcută. Transpusă pe teren, ar costa peste 5 miliarde euro

Conducerea Metrorex priveşte cu optimism până în 2025. Conducerea companiei a prezentat vineri, în cadrul seminarului “Infrastructura şi transporturile României în perspectiva anului 2009”, organizat de revista “Finanţe şi Afaceri”, propria sa viziune asupra dezvoltării metroului în următorii 16 ani. Oficialii companiei nu au putut prezenta şi sumele necesare acestor investiţii, afirmând că lipsesc studiile de fezabilitate care ar putea da valorile orientative ale acestora. Singurele estimări privesc viitoarea magistrală Drumul Taberei-Pantelimon, cu o valoare de 1,45 miliarde de euro. Calcule făcute de Cotidianul, pe baza costurilor presupuse de actualele proiecte, arată că valorile depăşesc cinci miliarde de euro.

În afară de Magistrala V Drumul Taberei-Pantelimon, a cărei construcţie ar putea începe anul viitor, Metrorex spune că mai este nevoie de alte magistrale noi sau de prelungirea celor existente.

Distanţa medie între staţii va fi de aproximativ 700 de metri, jumătate din cea actuală, de 1,5 kilometri. Actuala Magistrală IV Laromet-Gara de Nord, din care lipseşte porţiunea Laromet-1 Mai, ar urma să fie prelungită până la Gara Progresu, în sudul Capitalei, cu 20 de staţii. Nodurile cu celelalte magistrale vor fi în zonele Izvor (cu Magistrala I), Chirigiu (cu viitoarea Magistrală VII Colentina-Alexandria), Eroii Revoluţiei (cu Magistrala II) şi în zona Izvorul Rece, intersecţie cu viitorul inel de sud. Acesta va porni de la Dristor şi va intersecta Magistrala II la Piaţa Sudului, Magistralele IV şi VII, Magistrala V în zona Parcului Drumul Taberei, Magistrala III la Armata Poporului şi se va termina la Crângaşi pe Magistrala I. Magistrala VII, nouă, va porni din zona Alexandria şi va avea noduri la intersectarea inelului de sud a Magistralelor I (la Piaţa Unirii şi la Obor), IV şi V. Acest tronson nou se va sfârşi în zona Colentina şi va avea 25 de staţii. Alt proiect prevede realizarea unui tronson de metrou care să pornească de la Piaţa Victoriei spre Expoziţiei şi mai departe spre aeroporturile Băneasa şi Otopeni. Toate aceste proiecte, care, potrivit directorului general Metrorex, Gabriel Mocanu, ar trebui definitivate în 2025, presupun ca reţeaua bucureşteană de metrou să ajungă la 161 de staţii faţă de 49 în prezent, iar lungimea acesteia să crească de la 67 de kilometri de cale dublă la aproximativ 142 de kilometri. La o distanţă medie între staţii de 700 de metri, cele 112 staţii noi ar însemna o lungime nou construită de 75 de kilometri.

După împânzirea Capitalei cu magistrale noi de metrou, gândurile Metrorex se îndreaptă spre zona metropolitană. Planurile prevăd extensia Magistralei II de la Pipera spre comuna Tunari şi de la IMGB spre comuna Berceni, a Magistralei IV până la Buftea, a tronsonului III între Industriilor şi localitatea Bolintin şi de la Centură spre Glina. Magistrala V ar urma să fie extinsă într-o parte, până la Domneşti, şi în cealaltă, până la Brăneşti. Chiar dacă sunt în faza planurilor pe hârtie, Magistralele IV şi VII vor ajunge într-un final la localităţile Jilava, 30 Decembrie, respectiv Mihăileşti.

Planurile Metrorex sunt ambiţioase şi presupun alocaţii anuale de trei ori mai mari decât cele prezente în bugetul companiei. Luând în calcul că un kilometru din Magistrala V, între Drumul Taberei şi Universitate, va costa 69 de milioane de euro, adică 623 de milioane de euro pentru nouă kilometri, rezultă că pentru cei 70 de kilometri noi de staţii şi tunele vor trebui alocate 5,25 miliarde de euro, adică 328 de milioane de euro în fiecare din cei 16 ani rămaşi. Aceasta fără a lua în consideraţie extensiile către zona metropolitană, precum şi parcul rulant necesar. Pentru anul viitor, proiectul de buget al Metrorex are prevăzut pentru investiţii 151 de milioane de euro, faţă de 90 de milioane de euro din acest an.

Construirea reţelei de metrou a Capitalei a început în 1975. În patru ani, până în 1979, au fost deschise primele şase staţii, între Semănătoarea şi Timpuri Noi, iar în zece ani au fost terminate alte 37 de staţii. Din 1990 până în prezent au mai fost date în folosinţă şapte staţii noi, adică Basarab, Griviţa, 1 Mai, Grigorescu 2, 1 Decembrie, Policolor şi Linia de Centură.

[miril]

Ce mai devoreaza romanul in...Gand(ul):

Românii – devoratori de presă străină Daniel Befu Gandul

Stolojan e fan IHT, Iliescu e internaut, Năstase a renunţat la print, Prigoană citeşte numai ce-i spune fiul Honorius, Vosganian se informează cu o zi întârziere

România ocupă locul 3 în Europa ca vânzări pentru “Art&Decoration“ şi “Science et Vie“, locul doi în Europa Centrală şi de Est pentru „The Economist” şi locul 3 pentru „Financial Times“.

„Science et Vie“ are un abonat în satul Urvind din judeţul Bihor, subscrierile la revista de haute couture “Vogue“ sunt indispensabile pentru lumea bună din Bacău şi Odorheiu Secuiesc, la fel cum e „Paris Match“ la Vaslui, abonamentele la “The Economist“ au pătruns până în Slatina şi Brăila, cele la „Financial Times“ în Galaţi şi „Fortune“ are priză în Suceava. Iar pentru politicienii dâmboviţeni, expaţi, bancheri şi milionari, lecturarea presei internaţionale face parte din rutina de zi cu zi. În total, pe piaţa românească sunt prezente aproape 700 de titluri străine, de la publicaţii celebre, până la produse de nişă precum ”Astronomy magazine” şi „Parapente magazine”. Cotidianele pleacă zilnic cu avionul către România din Paris, dar şi din Frankfurt şi Liege, însă din cauza diferenţei de fus orar şi a izolării estului Europei de Occident pe harta zborurilor, aeronavele nu aterizează pe Otopeni decât în jurul orelor 11.00-15.00, cu excepţia cursei speciale TNT care aduce la ora 9.00 cotidienele „Financial Times“ şi „International Herald Tribune“.

Din cauza aglomeraţiei de pe DN1 şi a traficului haotic din Bucureşti, presa străină ajunge la chioşcurile de ziare din “downtown“ în cel mai bun caz pe la 18.00-18.30. Abonaţii îşi primesc ziarele acasă de-abia dimineaţa, a doua zi. În cazul revistelor, fiindcă informaţia din ele nu se perimează atât de uşor, sunt aduse cu TIR-urile, transportul fiind mai ieftin decât cu avionul. De obicei, în maximum trei zile de la lansarea lor în ţara de origine pot fi achiziţionate de la standurile de presă din România. Doar principalele săptămânale internaţionale – „The Economist“, „Paris Match“, „Time“, „Newsweek“ – au parte de un regim special, fiind aduse tot pe calea aerului. Oraşele Bucureşti, Cluj, Timişoara şi Braşov însumează peste 70% din vânzările de presă străină din România, peste 55% din totalul cititorilor provenind din Capitală.

Deşi presa străină e uneori de câteva ori mai scumpă decât în ţările de origine, abonamentul anual pentru o publicaţie ca Wall Street Journal ajungând la 3.000 de lei, românii sunt avizi de informaţia scrisă în alte limbi, afirmă Marius Văcălau, directorul comercial al Hachette Distribution Services Inmedio, importatorul a 95% din presa străină din România: „Ca vânzări, pentru «Art&Decoration» ocupăm locul 3 în Europa după Belgia şi Elveţia şi locul 1 în Europa Centrală şi de Est. La fel pentru «Science et Vie», unde suntem pe locul 3 în Europa ca exemplare vândute şi suntem primii pe continent la titlul pentru copii «Toupie France». La titlurile reprezentative în limba engleză, de asemenea ocupăm o poziţie foarte bună între ţările din Europa Centrală şi de Est: locul 2 după Polonia pentru The Economist şi locul 3 după Polonia şi Ungaria pentru Financial Times“. Cu toate astea, procentul retururilor în cazul presei străine (50%) este mai mare decât la publicaţiile româneşti (30%).

„Calitatea hârtiei s-a înrăutăţit“ - Theodor Stolojan

Printre cei care simt plăcerea răsfoirii unui ziar cu pedigree din Occident este Theodor Stolojan, care, deşi nu are abonament la vreun titlu din afară, intră cam la două zile în buticurile de la Piaţa Romană ca să-şi cumpere „International Herald Tribune“ şi „Financial Times“, iar „The Economist“ îl lecturează pe internet: „Partea de economie a IHT e deosebit de interesantă. Sunt columnişti ca de exemplu John Buckman, laureatul premiului Nobel, pe care îl întâlneşti în ziar de foarte multe ori, iar articolele din IHT despre probleme economice sunt scrise într-un limbaj care e mai uşor accesibil cetăţenilor, deci găseşti surse de inspiraţie cum să prezinţi o problemă economică în termeni simpli, nu complicaţi, cum se prezintă în «Financial Times», care e un ziar ce se citeşte mai greu de oameni.

«Financial Times» e pentru specialişti. Din el aflu cum evoluează bursele, preţurile la commodities, la materiile prime şi despre căderea asta de preţuri care are loc acum“. Ca şi cititor de titluri străine de foarte mulţi ani, Theodor Stolojan a constatat că în anii din urmă calitatea presei din Occident a intrat în picaj: „Dimpotrivă, aş spune referitor la calitatea hârtiei că parcă s-a înrăutăţit, pentru că observ că, dacă îţi decupezi un articol, înainte rezista mult mai mult timp. Acum văd că se îngălbeneşte“.

„Trusturile de presă străine sunt aservite patronilor lor“ - Silviu Prigoană

Milionarul Silviu Prigoană e de-a dreptul extremist când vine vorba de calitatea conţinutului editorial al titlurilor din Occident: „Eu nu citesc «Herald Tribune» şi alte cele, ci presă independentă care n-are nici o legătură cu trusturile de presă. Eu nu cred ce spune CNN-ul, nu cred ce spune «New York Times»-ul, nu cred nici ce spune Bloomberg, nu cred ce spune nimenea, pentru că alea sunt trusturi de presă care sunt în mâna unor magnaţi care au nişte interese. Ştiu asta fiindcă eu am băieţii în Statele Unite. Honorius, fiul meu cel mare, e la Politici Economice şi Monetare Internaţionale şi m-a avertizat să am grijă ce citesc, că marile ziare nu-ţi prezintă un caz fără ca să aibă influenţele patronului de presă, pentru că până la urmă toţi ziariştii din trustul respectiv de presă sunt plătiţi de patron şi patronul dă liniile directoare.

Honorius mi-a dat nişte link-uri ale unor site-uri independente şi doar pe alea navighez“. Pentru românii sătui să mai fie intoxicaţi cu minciuni, Prigoană are şi niscaiva recomandări: deliberatedumbingdown.com, daviddickie.com, thelawthatneverwas.com, jordanmaxwell.com, antonysutton.com, afn.org, deliberatedumbingdown.com, alternet.org, indymedia.org, projectcensored.org. Spre deosebire de rebelul Prigoană, în cazul UDMR-istului Verestoy Attila lecturarea presei maghiare e „datorie de partid“.

„Presa străină o citesc cu o zi întârziere“ - Varujan Vosganian

Ministrul Economiei şi Finanţelor se ţine la curent cu evoluţiile din economia mondială, dar le află întotdeauna cu o zi mai târziu: „Eu ziarele străine le primesc din păcate cu o zi întârziere, că aşa vin. Aşa că n-am de ce s-o lecturez dimineaţa pentru că o primesc cu o zi întârziere oricum“. Varujan Vosganian are abonamente la „Frankfurter Algemeine Zeitung“, „Corriere della Serra“ şi „Financial Times“. Iar când pleacă în străinătate citeşte şi „Le Monde“ şi „International Herald Tribune“. De obicei, citeşte doar primele pagini din ziarele în altă limbă, fiind interesat mai ales de componenta politică şi economică, iar din „Corriere della Serra“ lecturează şi partea de cultură.

Adrian Năstase şi Ion Iliescu ­- internauţi chibzuiţi care citesc gratis presa străină

Ex-premierul Adrian Năstase avea cândva acelaşi obicei ca şi Varujan Vosganian. Însă de câţiva ani şi-a schimbat strategia, nemaifăcându-şi abonament la ziarele din Occident. În schimb, foloseşte motoare de căutare pe internet în special pentru a găsi articolele de linie din marile cotidiane sau pe cele semnalate de prieteni şi consilieri: „Nu am abonament la presă străină tipărită. Am descoperit că adeseori ziarul ajungea mai târziu şi deja se perima informaţia şi că, practic, ziarul nu mă mai ajuta foarte tare ca să mă pun la punct cu un anumit lucru atunci când mă interesa.

Plus că mai există şi riscul ca atunci când ai ziarul în întregime să te apuci să răsfoieşti şi să citeşti timp de o oră din el, scurtând în timpul acesta timpul pentru alte activităţi“. Ion Iliescu citeşte presa străină tot gratuit: „Seara, când am timp, mă strecor pe site-urile «New York Times», «Washington Post», «The Economist». E o presă mai aşezată. Sigur, sunt şi pe la ei tabloide, mai ales la englezi, dar tabloidismul la noi e fenomen mai răspândit şi îmi place că la ei există ziariştii de forţă care fac mai multă analiză şi duc lucrurile mai departe“.

„Nu e diferenţă de calitate între revistele din ţară şi cele străine“- Camelia Şucu

Milionara Camelia Şucu, patroana lanţului de magazine de mobilier de lux Class, are abonament la revista Elle Decoration în toate versiunile de limbă, precum şi la celelalte titluri mari din designul mondial, şi a constatat că „nu există diferenţă de calitate între revistele din ţară şi cele din străinătate. Cu mândrie pot să vă spun că nu există diferenţă de hârtie între acelaşi brand din ţară şi cel din străinătate, dar nici măcar faţă de revistele noastre care sunt româneşti pure. Sunt reviste foarte frumoase şi foarte bune, calitative ca imprimare, layout, hârtie, similare cu cele din Vest. Diferă doar abordarea culturală a esteticului“.

„Sunt abonat la cea mai bună revistă din lume“ - Bogdan Balthazar

Contrar aşteptărilor, finanţistul Bogdan Balthazar nu e abonat la o revistă de economie, ci la New York Review of Books, pe care o răsfoieşte în weekend, când e mai tihnit: „Este cea mai bună revistă din lume. În ea apar articole fundamentale din toate domeniile: politică, genetică, sociologie, economie, scrise de laureaţi ai Premiului Nobel. M-am abonat acum foarte mulţi ani, când eram în State, prin 1967-1968. De atunci o citesc aproape continuu. E fantastică. Apare la două săptămâni şi plătesc pe an vreo 150 de dolari. Îmi trimit ei şi plătesc prin credit card şi se reînnoieşte abonamentul. Iar pe partea economică cumpăr aşa, când mi se pare mie că aş vrea să văd ceva interesant, fiindcă am internetul, unde urmăresc în special «The Economist»“.

Topul celor mai vândute publicaţii străine în România

The Economist (Eng)


Financial Times (Eng)


International Herald Tribune (Eng)


Wall Street Journal (Eng)


Art et Decoration (Fra)


Maison Francaise (Fra)


Architectural Digest (Fra)


Harward Business Review (Sua)


Science et Vie (Fra)


Vogue (Eng)


Elle (Sua)


Book Moda (Ita)


Gq (Eng)


Vanity Fair (Eng)

[Ess]

Zeci de mii de romani in imposibilitatea de a-si achita ratele la creditele contractate, sute de firme avand dificultati reale in a-si finanta activitatea, fortate sa-si reduca drastic costurile, inclusiv probabil prin dispononibilizari. Acestea ar fi fost o parte dintre consecintele cu care ne-am fi confruntat daca atacul agresiv, ambitios si stupid al catorva institutii financiare straine la adresa leului ar fi reusit.
Confruntate cu propria incompetenta care le-a adus in pragul falimentului, Goldman Sachs (inclusă in „planul de salvare" al Trezoreriei americane), Barclays (unde Guvernul britanic va deveni actionar pentru a o finanta) si Morgan Stanley (care a inregistrat pierderi de 3,7 miliarde de dolari in noiembrie anul trecut) s-au gandit sa isi scoata o parte din "parleala" atacand monedele catorva state est-europene.
Conform estimarilor, impotriva leului s-au pariat peste 2 miliarde de euro, incercandu-se aducerea cursului la nivelul de 4,2-4,5 lei/euro. Gratie interventiei prompte si strategiei eficiente a BNR, atacul a fost respins, iar cei care au pariat impotriva leului au inregistrat pierderi consistente.
Hienele financiare au fost astfel puse in situatia penibila de a nu avea de unde să ia bani pentru a-si plăti datoriile, BNR lăsand, in mod intentionat, piata fără lichidităti. Panicati, speculantii au incercat să "isi inchidă pozitiile", adică să-si plătească datoriile, cu bani imprumutati de pe piata monetară, insă lipsa acestora a dus dobanzile la cote record.
Acest atac s-a desfasurat pe fondul aparitiei unor asa zise « analize » ale unor mari banci straine potrivit carora Romania este « vulnerabila ». Ironia face ca aceste rapoarte sa apartina exact acelor institutii ajunse in pragul falimentului ca urmare a unor politici financiare dezastruase.
In disperare de cauza, speculantii au incercat sa simuleze un blocaj al pietei bancare generat de lipsa de lei, marind artificial dobanzile afisate. 3 banci care opereaza pe piata locala, in spatele carora se afla Goldman Sachs, Barclays si Morgan Stanley au cotat ratele de dobanda la lei la niveluri foarte mari, spre deosebire de restul pietei care avea niveluri mult mai mici, dupa cum era normal. Dobanzile pe piata SWAP au ajuns pana la 500%.
Mai mult decat atat, aceste 3 banci nu au venit la BNR sa se imprumute la dobanda Lombard (imprumutul de urgenta de la BNR) de 14,25%, cu toate ca aveau aceasta posibilitate.
"Este de neinteles ceea ce fac ei. S-a esuat pe un atac pe leu in mod evident si se incearca mascarea acestor pierderi pe imaginea unei crize de lichiditate care nu exista", spunea Guvernatorul Mugur Isarescu.
Strategia celor 3 implica, pe langa destabilizarea sistemului financiar romanesc, transferarea pe umerii clientilor romani a propriei incompetente agresive prin marirea artificiala a dobanzilor la credite. O parte dintre creditele contractate de po****tie au dobanda variabila, calculata in functie de ROBOR.
Cele 3 banci au ridicat artificial dobanda ROBOR in ziua de miercuri, 22 octombrie 2008, afisand cotatii de pana la 100%! Cele 3 banci in spatele carora se afla cioclii fianciari straini sunt ING Bank, RBS (Royal Bank of Scotland, fosta ABN AMRO) si Unicredit.
Mugur Isarescu nu a numit explicit bancile implicate, intrucat ii este interzis, insa a oferit suficiente indicii pentru a putea fi identificate. Surse din piata au confirmat ca aceste 3 entitati -ING Bank, RBS (Royal Bank of Scotland, fosta ABN AMRO) si Unicredit- se fac vinovate de atacul esuat si implicit de cresterea potentiala a dobanzilor la creditele po****tiei, cu toate consecintele dezastruase care ar fi putut deriva de aici. Nici una dintre cele 3 nu a negat implicarea in acest caz.
In calitate de cetatean roman, nu pot sa lucrez cu banci care pericliteaza sistemul financiar national, punand in pericol soarta a sute de mii romani. Nu pot incuraja implicit astfel de politici iresponsabile, stupide si profund inetice. E perfect adevarat ca o banca trebuie sa faca profit, dar acest profit se poata obtine si altfel decat prin tunuri destructive date in cateva zile, ale caror efecte, in cazul reusitei, se rasfrang negativ asupra fiecarui roman.
Propun tuturor ca din acest moment sa refuze sa colaboreze cu acele banci care au atentat la siguranta monetara a Romaniei. BOICOTATI LISTA RUSINII. Nu lucrati cu ING Bank, RBS (Royal Bank of Scotland, fosta ABN AMRO) si Unicredit. Alegeti alte banci. N-ar trebui sa fie dificil, avem practic cate o banca la fiecare colt de strada. Eu am notificat una dintre bancile mentionate, cu care aveam nefericirea sa lucrez, ca renunt de luni la serviciile lor.
In toata aceasta perioada, echipa de elita de la BNR s-a bazat pe sprijinul celorlalte banci din sistem, care au reactionat responsabil fata de proprii clienti si mediul in care isi desfasoara activitatea. BNR a identificat un e-mail dat de trezoreria unei banci si adresat altor trezorieri prin care acestia erau indemnati sa ridice dobanda la lei.

Toti avem fie credite, fie depozite, fie lucram la firme care au relatii cu instutiile bancare. DE CE sa incurajam implicit aceste 3 banci care au incercat sa se joace, pentru profitul unor clienti straini, cu soarta a milioane de romani? Pentru 0.5% pe an in plus la depozit sau in minus la credit?

am primit mail-ul asta, am zis sa va obosesc cu el. nu sunt de specialitate, daca este o porcarie, va rog sa-l stergeti...

[miril]

Ba, parlez-vous deutsche welle, please!

6 din 10 elevi români vorbesc o limbă străină Elena Larion Gandul

61,8% dintre elevii din clasele I-IV au învăţat o limbă străină

„În ciuda progreselor înregistrate, rămân încă multe de făcut pentru ca toţi elevii să aibă posibilitatea de a învăţa două limbi străine în şcoală“, Jan Figel, comisarul european pentru educaţie, formare profesională, cultură şi tineret

Engleza rămâne cea mai studiată limbă străină în învăţământul preuniversitar din România. Aceasta este urmată de franceză, germană şi spaniolă. Pe ultimul loc, se situează limba rusă. Statisticile româneşti se aliniază trendului ascendent din Europa. În 31 de ţări, 90% dintre elevi învaţă limba engleză, iar în alte 13, engleza este prima limbă obligatorie. În liceele româneşti, în anul şcolar 2006-2007, 95% dintre elevi studiaseră engleza, 86,5% franceza, 10,9% limba germană şi doar 1,9% limba rusă. Faţă de alte ţări însă, cum ar fi Belgia, dar şi unele comunităţi autonome din Spania, studiul unei limbi străine în ţara noastră începe în jurul vârstei de 8 ani. Situaţia nu este îngrijorătoare pentru că, aproape în toate ţările europene, învăţarea obligatorie a unei limbi străine începe între 8 şi 10 ani.

Chiar dacă România a înregistrat progrese în privinţa studiului limbilor străine în învăţământul primar, mai are mult până va ajunge la nivelul UE, unde jumătate dintre elevi cunosc cel puţin o limbă străină. Dacă în 2002, 59,7% dintre elevi învăţaseră o limbă străină, în 2006, procentul a ajuns la 61,8%. Faţă de Luxemburg însă, unde 83,1% dintre copiii din clasele I-IV ştiau nu una, ci două limbi străine, România nu are nici o şansă. Ţara noastră nu se poate compara nici măcar cu Estonia, Finlanda, Suedia sau Islanda, unde 13% dintre copii cunosc două limbi străine. Statisticile sunt foarte slabe în privinţa cunoaşterii a mai mult de două limbi străine de către elevii claselor I-IV. Dacă, în 2002, nici un elev nu cunoştea o a treia limbă străină, în 2006, ne-am mai dezmorţit, dar cu mai puţin de un procent. De asemenea, 97,1% dintre elevi preferă să vorbească limba română în familie şi nu o altă limbă de circulaţie internaţională.

Limbile străine se studiază mai mult la liceu

La nivelul Europei, 7% dintre copiii cu vârsta de 15 ani vorbesc o altă limbă acasă decât cea folosită la şcoală.

O problemă frecventă în Europa şi întâlnită şi în România este aceea că timpul de predare a limbilor străine este limitat în învăţământul primar. De abia în gimnaziu şi, în special, la liceu numărul orelor este mai mare. În general, mai puţin de 10% din timpul efectiv de predare este alocat predării limbilor străine. Dacă în învăţământul primar elevii români au aproximativ 116-117 ore pe an alocate studiului limbilor străine, în gimnaziu şi în special la liceu, timpul ajunge şi la 695 de ore pe an, conform raportului Comisiei Europene. O altă problemă a predării limbilor străine în România este aceea că nu se pune accent pe scrierea corectă.

Profesorii sunt preocupaţi să-i înveţe pe elevi să asculte, să vorbească şi să citească în respectiva limba, dar mai puţin să şi scrie. O particularitate a învăţământului românesc este aceea că elevii susţin teste de verificare a cunoştinţelor la limbile moderne şi materne pentru a fi admişi la şcolile şi liceele cu predare în limbile minorităţilor sau la liceele bilingve. Această situaţie mai este întâlnită doar în Polonia. Studiul Comisiei Europene privind predarea limbilor străine în şcolile europene a fost realizat de reţeaua Eurydice în 31 de ţări europene şi este valabil pentru anul şcolar 2006-2007.

[Bancaru]

Romanes?

[miril]

Iete-te ca se baga traducatorul!

[Bancaru]

Haualeu!

[marianZ]

scuze dar nu tot ce sa scri este adevarat.eu am lucrat in santierele din germania in ani 1999.2000,2001,03,04,06 ,dar copiii de acolo[ vorbesc de liceeni] nu vorbesc decat germana,doar 10% vorbesc alta limba.un caz concludent a fost cand eram la october fest si niste liceeni ma-u intrebat daca sunt englez,cu toate ca intre romana si engleza este o mare diferanta

[Bancaru]

Poate erai mai dandy (dundee).

[marianZ]

multumesc

[Bancaru]

Atat?

[miril]

Prin comparatie. Nu spun cu cine.

http://www.adevarul.ro/articole/e-veselie-mare-in-politica-romaneasca.html

[miril]

Un articol bun pentru Bancaru:

http://www.cotidianul.ro/cei_mai_contestati_suporteri_ai_lumii-65978.html

[krapulax]

de pe blogul lui sutu

Prin Cartierul General umblă un zvon. Cum că diseară, la 22.30, PSD şi PNL vor anunţa formarea unei majorităţi pentru guvernare. Asta, pentru mine, înseamnă că Băsescu a refuzat categoric PSD, dar şi că negocierile PDL-PNL merg prost. Să vedem.

eu am votat cu inima indoita.

[miril]

Nu cred ca PNL se baga la guvernare cu PSD-ul. Ar avea numai de pierdut mai ales in prima perioada cand criza mondiala va dicta politica bugetara privind masurile sociale si economice, chiar daca PSD are masele cu potential de greva.

[Zamo]

de pe blogul lui sutu

Prin Cartierul General umblă un zvon. Cum că diseară, la 22.30, PSD şi PNL vor anunţa formarea unei majorităţi pentru guvernare. Asta, pentru mine, înseamnă că Băsescu a refuzat categoric PSD, dar şi că negocierile PDL-PNL merg prost. Să vedem.

eu am votat cu inima indoita.
eu am votat in alb

[Luci@n333]

Din ciclul: ,,Hac , eu cu cine votez?" am votat sa merg pana la supermarket si doar atat, sa-mi aprovizionez frigiderul cu alimente platite de mine si muncite cu mainile de sclav corporatist ce sunt.
Ca sa eliminam orice discutie, sectia mea de votare este la 3.2 km de locul de unde scriu acum si perspectiva unei mutre de canditat manjit si vrajit de mirajul banilor in locul celui care sunt nevoit sa-l aleg (vezi tu: lipsa de oferta decenta) nu ma misca cu absolut nimic. Cine o vrea sa iasa, o sa iasa deoarece, continui sa functionez pe principiul ca nu conteaza cine voteaza, conteaza cine este la numararea voturilor.
Ca sa-mi risc pronosticurile mai departe, PDL 35%; PSD 32% PNL 19% PNG 7% UDMR cu traditionalul 5% si restu.....

[miril]

PNG nu intra in Parlament, in opinia mea. Doamne ajuta in acest caz! PNL, care ma intereseaza, in jur de 20%. Stie cineva cam care ar fi situatia politica in, ati ghicit, Cotroceni? Cine sunt candidatii aici, pt. deputati si senatori, stie cineva?

[krapulax]

http://www.thinkopolis.eu/colegiu/Bucuresti-D21
http://www.thinkopolis.eu/colegiu/Bucuresti-S9

lister si staicovici aici intra, dar cotroceniul nu e intr-un singur colegiu, e destul de faramitat din cate imi dau seama, cam in 3 colegii

[miril]

Multam, Krap! Chirita...??? Ala care a fost la trei, odata, daca nu ma insel? Ca nu mai stiu cum ii cheama si, mai ales, ...de ce. Nereprezentativi, ca nume, pentru...Progresul.

[miril]

Respect pentru un dezident adevarat.

Disidentul Vasile Paraschiv a refuzat decoratia acordata de "comunistul" Traian Basescu Ziua

Acesta i-a spus presedintelui: "Eu nu sunt ca un caine caruia daca ii dai o felie de salam tace din gura si te lasa sa intri in curtea stapanului sau si sa furi totul. Eu vreau de la dumneavoastra, domnule presedinte, dreptate, nu decoratii, bani, functii"

Disidentul a refuzat distinctia prezidentiala

Disidentul anticomunist Vasile Paraschiv a returnat presedintelui Traian Basescu decoratia primita luni, de ziua nationala, spunand ca se simte obligat sa refuze primirea ei de la "un comunist ca toti ceilalti, care ne-au condus tara de la Revolutie si pana azi"."Va multumesc pentru inalta distinctie ce ati hotarat sa mi-o acordati astazi, dar eu sunt obligat sa refuz primirea ei de la un comunist ca toti ceilalti care ne-au condus tara de la Revolutie si pana azi si impotriva carora eu am luptat din 1968 si voi continua sa lupt pe cale legala si democratica pana la ultima bataie a inimii", a spus disdentul Vasile Paraschiv, luni, la Palatul Cotroceni, dupa ce seful statului i-a inmanat decoratia Ordinul National "Steaua Romaniei" in grad de cavaler."Eu nu sunt ca un caine caruia daca ii dai o felie de salam tace din gura si te lasa sa intri in curtea stapanului sau si sa furi totul. Eu vreau de la dumneavoastra, domnule presedinte, dreptate, nu decoratii, bani, functii", a continuat Paraschiv, amintindu-i sefului statului de promisiunile facute la finalul lui 2004, inainte de a fi ales in functie. "Vreau dreptate si adevarul pentru intregul nostru popor, exact ceea ce ati promis dumneavoastra poporului nostru in noiembrie 2004 si care pe mine m-a atras ca un magnet, dar din nefericire nu v-ati respectat promisiunea", a spus disidentul anticomunist, citat de NewsIn. Paraschiv a spus ca nu va mai continua sa vorbeasca in acel cadru, desi traieste intr-o tara libera, pentru ca presedintele l-a invitat sa vorbeasca in privat, peste cateva zile. "Ma opresc aici intrucat, desi sunt un om liber nu am dreptul sa vorbesc ce gandesc si atunci cand vreau eu. Domnul presedinte mi-a spus ca peste cateva zile ma va chema si vom sta de vorba pe baza acestei declaratii", a incheiat Paraschiv.

La randul sau, Traian Basescu i-a multumit lui Paraschiv pentru prezenta, dar i-a atras atentia ca decoratia i-a fost oferita nu in nume propriu, ci in numele statului roman. "Va multumesc pentru cuvintele pe care le-ati spus, pentru ca ati participat la aceasta ceremonie si sunteti oricand binevenit la Palatul Cotroceni. Nu trebuie sa asteptati invitatia mea. (..)Vreau sa stiti ca eu respect insemnele statului roman si cand le acord, ne le acord in nume personal, ci in numele statului roman si cred ca oricare dintre noi are datoria, cetatean roman fiind, sa respecte simbolurile statului", a raspuns presedintele, starnind aplauzele celor prezenti in sala Ambasadorilor, la Palatul Cotroceni.Decorat pentru inalta tinuta morala si patriotismPresedintele Traian Basescu i-a acordat disidentului Vasile Paraschiv distinctia "Steaua Romaniei" in grad de Cavaler, pentru " Inalta tinuta morala si patriotismul de care a dat dovada", decretul de decorare fiind publicat in Monitorul Oficial. In decretul de conferire a Ordinului National "Steaua Romaniei" in grad de Cavaler se precizeaza ca distinctia ii este acordata lui Vasile Paraschiv "In semn de apreciere deosebita pentru inalta tinuta morala si patriotismul de care a dat dovada, pentru devotamentul si atasamentul fata de valorile democratiei". Purtatorul de cuvant al presedintelui, Valeriu Turcan, confirma, in data de 13 noiembrie, pentru Agentia NewsIn, ca presedintele Basescu a demarat procedurile pentru acordarea Ordinului National "Steaua Romaniei", cea mai inalta distinctie a statului roman, luptatorului anticomunist Vasile Paraschiv. Seful statului a raspuns favorabil apelului unor reprezentanti ai societatii civile. Vicepresedintele Aliantei Civice, Sorin Iliesiu, sustinut si de Vladimir Tismaneanu, presedintele Comisiei Prezidentiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, a solicitat presedintelui ca disidentul Vasile Paraschiv sa primeasca Ordinul "Steaua Romaniei". "Vasile Paraschiv nu a primit niciodata nicio distinctie din partea unei institutii si asta chiar daca este cel mai curajos luptator anticomunist roman. Am trimis propunerea noastra Presedintei Romaniei, cu speranta ca va fi aprobata", a declarat, pe 12 noiembrie, Sorin Iliesiu."La un ceas cand unii incearca sa conteste insusi demersul Comisiei Prezidentiale si al Presedintelui, de condamnare a unui regim ilegitim si criminal, trebuie sa ne reamintim lectia lui Vasile Paraschiv, a unui om care a demascat, cu pretul unor cumplite chinuri, faptul ca dictatura comunista a fost una a minciunii, samavolniciei si nesimtirii", se preciza si in scrisoarea de sustinere a disidentului, semnata de Vladimir Tismaneanu.Tortionarii fantomaInstitutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania a depus, pe 8 iulie, la Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia Parchetelor Militare, o sesizare in legatura cu 67 persoane care l-au cercetat si torturat pe luptatorul anticomunist Vasile Paraschiv. Fostii ********i, activisti de partid si informatori ar fi, potrivit IICCR , pasibili "de a fi savarsi acte de terorism prin rapirea si torturarea cunoscutului disident Vasile Paraschiv, precum si de utilizarea psihiatriei pentru reprimarea sa, de supunerea lui la tratamente crude, inumane si degradante, timp de 26 de ani, pentru atitudinea si convingerile sale anticomuniste". La data de 3 noiembrie, procurorii au comunicat solutia de neinceperea urmaririi penale impotriva celor 67 de persoane. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania a depus pe 13 noiembrie la Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, o plangere impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale in cazul tortionarilor disidentului Vasile Paraschiv.A incercat sa puna bazele unui sindicat liber in timpul comunismuluiVasile Paraschiv este cunoscut ca un important luptator anticomunist, fiind persoana care a incercat crearea unui sindicat liber al muncitorilor din Romania in regimul comunist, alaturi de Ionel Cana. Este autor al mai multor carti despre regimul comunist. Iata ce declara disidentul, fata de acest aspect, in cotidianul ZIUA din data de 26 ianuarie 2007: "Ideea mea de a crea un sindicat liber in Romania s-a concretizat prin trimiterea Comitetului Central al Partidului Comunist Roman si Uniunii Generale a Sindicatelor din Romania a unei liste cu 11 propuneri care prevedeau acele drepturi pe care le au sindicatele noastre astazi. Aceasta idee mi-a aparut in minte dupa ce Nicolae Ceausescu, sub influenta evenimentelor din Polonia de la Gdansk, Vinia si alte localitati a inteles ca nu se mai poate merge asa mai departe si a incercat sa amageasca poporul roman, muncitorii, intelectualii cu liberalizarea vietii sindicale din Romania". Paraschiv a intrat in contact cu miscarea scriitorului Paul Goma pentru apararea drepturilor omului. "L-am cunoscut in momentul in care am auzit la Radio Europa Libera scrisoarea pe care el a trimis-o Conferintei post-Helsinki de la Belgrad. Atunci eu mi-am propus sa-l cunosc personal cu orice pret si sa discut despre problemele pe care le punea aceasta scrisoare. Mi-a fost foarte greu".A apelat la presdintii Iliescu si Basescu pentru a-si afla tortionarii, insa niciunul nu l-a ajutat.

Intrebat ce parere are despre Raportul Tismaneanu care condamna regimul comunist, Paraschiv a declarat ca a vazut doar declaratia presedintelui Traian Basescu : "Nu l-am vazut, am citit doar cuvantarea prezentata de presedintele Traian Basescu (...). Este o masura de condamnare a crimelor Partidului Comunist Roman luata pe jumatate, pentru ca in conditiile acestea in care crimele, criminalii sunt condamnati teoretic, verbal, declarativ fara ca aceste declaratii sa aiba consecinte juridice atunci aceasta condamnare a comunismului in tara noatra este o formalitate banala care urmareste ca scop sa satisfaca cererea victimelor. Dar noi, victimele dictaturii comuniste nu cerem doar ca criminalii, tortionarii care ne-au chinuit pe noi si familiile noastre sa fie condamnati doar teoretic, verbal. Vrem sa se faca o lege pe baza careia fiecare victima sa aiba dreptul sa-i cheme pe tortionarii sai in fata Justitiei unde sa dea socoteala pe baza legilor statului de drept".Din dosarul aflat la CNSAS lipsesc cele mai importante documenteDisidentul Vasile Paraschiv a mai declarat, in interviul acordat cotidianului nostru, ca din dosarul sau intocmit de Securitate lipsesc cele mai importante documente. Din acest motiv, sustine el, nu si-a aflat nici pana astazi tortionarii. Iata ce spunea acesta in urma cu aproape doi ani:V-ati vazut dosarul de la CNSAS?Am vazut o mica parte din documente, unele foarte importante.Ati constatat ca ar lipsi documente din dosarul dumneavoastra?Absolut, fara discutie. Din dosarul meu au fost furate de catre ofiterii de securitate cele mai importante documente. In primul rand asa zisul angajament de loialitate luat sub amenintarea cu moartea in ziua de 14 mai 1987 intr-o cabana dintr-o padure de langa barajul Paltin. M-au rapit de pe strada, din parcul central din Ploiesti, la ora 6:30 dimineata cand ma duceam la serviciu, m-au bagat cu forta intr-o masina si m-au dus acolo pentru ca sa discute cu mine. Adica sa imi spuna ca daca vreau sa mai traiesc trebuie sa fac ce spun ei. Si a inceput sa imi dicteze din agenda lui personala vreo 18-19 puncte cu ce trebuia sa fac eu. Ma transformasera intr-un informator si colaborator al lor contrar vointei mele. Eu dandu-mi seama ca nimeni nu stia de mine unde sunt, mi-am dat seama ca nu pot sa scap din mana lor. Aveau niste cutite, sisuri cu buton, si se jucau cu ele in fata mea si mi-au spus clar ca daca nu fac ce spun ei voi fi taiat bucatele si voi fi aruncat hrana pentru pesti in barajul care se auzea.I-ati identificat pe acestia?Am solicitat presedintelui Iliescu si presedintelui Basescu, insa nimeni nu m-a ajutat.

[miril]

Ia sa vedem cum stam cu geografia!

http://www.adevarul.ro/articole/geografia-asa-cum-a-iesit-de-la-urne.html

[miril]

Am scapat de un meletean ca sa dam peste altul?

http://www.adevarul.ro/articole/sportivii-si-artistii-isi-fac-cu-greu-loc-in-politica.html

[miril]

Menajeria de sticla:

http://www.hotnews.ro/stiri-politic-5208499-numele-noilor-parlamentari-judete-colegii.htm

[miril]

MM si uninominalul:

Am votat tot partide, nu oameni Miruna Munteanu JN

Toată lumea pare dezamăgită de noul sistem electoral. Analiştii care până de curând îi lăudaseră virtuţile i-au descoperit brusc hibele şi paradoxurile.

Unii susţin chiar că am adoptat cel mai prost dintre sistemele posibile. Se înşală. Cu adevărat catastrofal ar fi fost uninominalul în două tururi, susţinut de Traian Băsescu. Alegerile abia încheiate o demonstrează cu prisosinţă.
Rezultatele scrutinului de la 30 noiembrie arată că, într-o majoritate covârşitoare, românii au votat partidele, nu oamenii. Aşa se explică de ce candidaţi cu foarte multe bube în cap au reuşit scoruri excelente sau de ce politicieni serioşi au pierdut în faţa unor iluştri necunoscuţi.
Nu, electoratul nu este nici prost, nici lipsit de exigenţă. A înţeles însă că politica este un joc de echipă. În Parlament decid partidele, nu indivizii. Un deputat, oricât de cinstit şi de competent, nu poate nimic de unul singur. Pentru orice decizie este nevoie de forţa unei majorităţi. Aşa că scenariul unui legislativ format din conştiinţe autonome este naiv şi utopic. Un Parlament al primarilor nu poate funcţiona nicăieri în lume.
La primele noastre alegeri uninominale, electoratul a perpetuat logica listelor. Apartenenţa politică s-a dovedit mai importantă decât CV-ul sau calităţile personale ale candidaţilor. Şi e normal să fie aşa. Cu toată stima pe care o am pentru excepţionalele cunoştinţe juridice ale lui Lucian Bolcaş, nu aş fi putut vota niciodată cu România Mare. Cei mai mulţi dintre alegători vor prefera o uscătură din partidul favorit unui politician onorabil de la o formaţiune rivală. Chiar dacă îi recunosc celui din urmă meritele şi superioritatea.
Rezultatele alegerilor de duminică reflectă doar în foarte mică măsură performanţele individuale ale candidaţilor. Marii câştigători nu au fost neapărat oamenii cei mai convingători, ci cei care au avut norocul să concureze în fiefurile propriului partid. Au găsit aici nu doar sprijinul primarului, ci, mai ales, un electorat gata cucerit.
Evident, noul sistem electoral nu aduce mult-trâmbiţata primenire a clasei politice. Uninominalul pur şi dur, în două tururi, ar face-o şi mai puţin. Fiindcă nu ar oferi o gamă mai largă de opţiuni, ci, dimpotrivă, i-ar obliga pe mulţi să aleagă între "două rele". În finale nu pot intra decât candidaţii clasaţi pe primele două poziţii, aşa că susţinătorii tuturor celorlalţi pierd orice şansă de a fi reprezentaţi. Chiar dacă partidele lor depăşesc cu mult pragul electoral. În această stranie formulă, PNL nu ar fi obţinut acum decât cel mult un mandat parlamentar în Bucureşti.
Şi totuşi, peste 15% din bucureşteni sunt liberali. La nivel naţional, procentul "excluşilor" ar fi sărit de 20%. Nici un sistem legitim nu îşi poate permite să ignore o cincime din po****ţia ţării, forţând electoratul într-o artificială schemă bipolară. Principiul "câştigătorul ia totul" se poate aplica doar la alegerea unui lider (preşedinte, primar), nu la cea a unui corp legislativ care se doreşte o oglindă a societăţii.
Şi totuşi, cum putem scăpa de blestemul candidaţilor pe care îi votăm cu inima strânsă? Soluţia există şi este simplă. Se aplică în destule ţări cu succes. Alegătorul poate bifa de pe lista partidului favorit exact acele nume care îi inspiră încredere.
Astfel încât ierarhia locurilor eligibile o întocmeşte electoratul fiecărei formaţiuni, nu liderii de la centru.
Abia atunci se poate vorbi despre o opţiune reală: când fiecare îşi poate alege partidul în care crede, dar şi oamenii care să îl reprezinte.

[miril]

In ciuda gretei care imi provoaca trebuie sa admit...ca mai jos:

Pericolul gândirii pe termen scurt Ion Cristoiu JN

Ceea ce urmează după 30 noiembrie 2008 e, pentru partidele ce au trecut pragul de 5%, mult mai greu, infinit mai greu decât perioada de până la scrutin.

Se discută mult în aceste zile despre ne­go­­cierile privind formarea noului Gu­vern. Dacă ar fi să dăm crezare zvonu­ri­lor, orice alianţă e posibilă. Şi cea dintre PD-L şi PSD, deşi liberal-democraţii şi pre­sa lor de sluj n-au contenit a denunţa PSD drept formaţiunea corupţilor care trebu­ie neapărat arestaţi de ţuluşii lui Traian Bă­sescu, iar social-democraţii nu s-au lă­sat nici ei mai prejos, catalogând PD-L drept un soi de trotinetă a celui de la Co­troceni. E posibilă şi o alianţă între PD-L şi PNL, deşi cameristele politice ale pre­şe­dintelui şi-au axat campania pe atacarea liberalilor drept oamenii lui Dinu Patriciu, iar liberalii i-au atacat pe liberal-de­mocraţi drept membri FSN.
Pentru partide, lucrurile par simple.
Parvenirea la guvernare ar depinde doar de concesiile făcute în materie de posturi.
Numai că lucrurile nu stau chiar aşa.

Ceea ce urmează după 30 noiembrie 2008 e, pentru partidele ce au trecut pra­gul de 5%, mult mai greu, infinit mai greu decât perioada de până la scrutin. În campanie lucrurile au fost mult mai simple pentru partide şi pentru că întreaga lor strategie a vizat un termen scurt. Pe­rioada de după scrutin e mult mai complicată pentru un partid deoarece el trebuie să ţină cont de câteva lucruri:

a) Interesele pe termen lung.
În deciziile vizând participarea la alianţa de guvernare, un partid trebuie să ia în calcul şi faptul că trecerea Guvernului prin Parlament nu e decât începutul calvarului. Dacă ar fi să credem în progra­mele de guvernare, posibila coaliţie se va confrunta cu două tipuri de politici: de Dreapta (PNL şi PD-L), şi de Stânga (PSD). Buna funcţionare a coaliţiei cere o mini­mă armonizare a acestor programe. În condiţiile crizei economice, ideal ar fi ca guvernarea să fie asumată exclusiv fie de Dreapta, fie de Stânga. Din acest punct de vedere, mult mai lesne de alcătuit ar fi un program comun PD-L-PNL decât unul PSD-PNL sau PSD-PD-L. Acceptarea unor compromisuri poate merge până la un punct, dincolo de care formaţiunea riscă să se prăbuşească în sondaje sau, şi mai grav, să dispară de pe scena politică. Cel mai vulnerabil rămâne PNL, astfel că avantajul de acum – cel de a putea intra în Guvern în orice combinaţie – s-ar pu­tea transforma într-un dezavantaj uriaş. Astfel, dacă intră în coaliţie cu PSD, formaţiune de Stânga, PNL riscă să se com­promită în faţa electoratului său de Dreapta. Nici cu PD-L combinaţia nu e atât de uşoară precum s-ar crede. Primul şi cel mai greu examen l-ar constitui aplicarea Legii de mărire a salariilor în în­vă­ţământ. PNL s-a opus categoric acestei creşteri. PD-L a susţinut-o la fel de în­ver­şunat. Imediat după formarea noului Gu­vern, sindicatele din Învăţământ se vor mişca reclamând respectarea făgăduie­li­lor electorale ale PD-L. Ce face în acest caz PNL, care a câştigat electoral prin opune­rea faţă de lege?
Se pare că liberalii au înţeles aceste lu­cruri. Deşi mulţi pun condiţiile drastice ale PNL pe seama maximalizării preten­ţiilor la negocieri, nu-i exclus ca ele să fie parte a unei strategii de rămânere în Opoziţie.

b) Scrutinul prezidenţial din 2008.
Forţarea Constituţiei de către Traian Bă­sescu a adus cu sine o sporire a puteri­lor prezidenţiale. Experienţa celor patru ani de mandat la Cotroceni a arătat că, Tra­ian Băsescu nu se va potoli în tentativa de a avea cât mai multă putere. Fiecare partid trebuie să ţină cont că, după finele lui 2009, problema raporturilor Guvern-Preşedinţie se va pune cu acuitate. Dacă Traian Băsescu va câştiga un nou mandat, strădania sa de a conduce Guvernul va fi şi mai mare ca până acum, dat fiind că domnia-sa nu mai are ce pierde. Dacă PSD va alcătui noul Guvern, conflictul premier-preşedinte se va acutiza. Dacă PD-L va face Guvernul, nu-i exclus ca dictatura lui Traian Băsescu, marcată de im­previzibilitate, să-l prăbuşească electoral. În aceste condiţii, prezidenţialele din 2009 vor fi gândite de fiecare formaţiune ca un moment la fel de important ca şi parlamentarele. PD-L va încerca să-l realeagă pe Traian Băsescu. PSD va căuta să-şi impună propriul candidat pentru a avea puterea deplină. Şansele forma­ţiu­nilor vor depinde de locul lor pe scena politică. E greu de presupus astfel că, un PSD sau un PNL la guvernare va avea şanse să câştige Cotrocenii. Din acest punct de vedere, interesul fundamental al preşedintelui rămâne anihilarea PSD la scrutinul din 2009. Un Guvern de largă coaliţie – PD-L-PSD – tot mai mult avansat de către liderii social-democraţi, e ceea ce ar conveni lui Traian Băsescu. Dacă acest Guvern se face, PSD poate să-şi ia adio de la Preşedinţie.

[miril]

N-am ce sa fac, trebuie sa-l pun:

http://www.jurnalul.ro/articole/140338/cum-a-fost-impus-votul-uninominal

[miril]

Corect! Asta-i Adevarul:

http://www.adevarul.ro/articole/basescu-ar-putea-miza-pe-o-noua-imagine.html

[miril]

Doamne, cine ne va spune cum a fost cu adevarat? Dumnezeu sa-l aibe in pace!

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/831166/Ticu-Dumitrescu-a-incetat-din-viata/

[miril]

Mi-a fost simpatic dintotdeauna, acuma am un motiv in plus, impartasim aceeasi parere:

http://www.adevarul.ro/articole/incalzirea-globala-o-teorie-falsa.html

[miril]

O personalitate cu adevarat majora pentru cultura romanesca. Cati stiu despre ea? In colectia marilor pianisti ai lumi, aparuta acum vreo patru-cinci ani, Romania are trei mari prezente, Clara, Dinu Lipatti si Radu Lupu. Pacat ca VHS este pe calea disparitiei, am un film de pe Mezzo, excelent, despre ea. Sper sa-l transfer, cumva, pe DVD.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/831384/Clara-Haskil-un-geniu-din-Romania--VIDEO/

[miril]

Dedicatie speciala pentru Tyler:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/831535/Raii-fascinanti-din-filme/

[miril]

Doua articole pe gustul meu...politic:

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/831669/Lipsa-de-incredere-in-Basescu-este-vizibila-la-negocieri--VIDEO/

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/831613/CALIN-HERA-Alianta-ei-cu-ei/

[miril]

Apropo de Progresul, Adevarul...:

Restanţe la furnizori. Urmează salariile?

Dificultăţi în finanţarea plăţilor către furnizori, instrumente de plată refuzate de bănci, intrări în insolvenţă. Acesta este tabloul mediului de afaceri din ultima lună, aşa cum reiese dintr-un studiu realizat în noiembrie de compania Coface România. Patronii arată cu degetul către BNR şi sistemul bancar în general, consideraţi a fi principalii vinovaţi pentru lipsa de lichidităţi din economie şi, în consecinţă, pentru restanţele la plată.
Potrivit studiului, în luna noiembrie s-a constatat o dublare a numărului de întârzieri la plată, în relaţia cu clienţii, înregistrate de firmele din portofoliul Coface. Dintre aceste incidente, 60% provin din domeniul construcţiilor, la mare distanţă situându-se domenii ca distribuţia bunurilor de larg consum şi IT.

„De vină este Banca Naţională, dar şi băncile comerciale, care nu înţeleg că singura ieşire din impas este reluarea creditării, aşa cum s-a procedat şi în celelalte ţări europene, pentru că nimeni nu face afaceri cu bani de acasă. Chiar dacă plata salariilor este prioritară şi până acum nu au fost probleme majore, dacă vom continua în acest fel, vom asista şi la restanţe către angajaţi”, a declarat pentru Gândul secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), Constantin Pârvan. El a dat exemplul unor dezvoltatori imobiliari, cărora le-a fost refuzată finanţarea prin credit bancar, chiar dacă proiectele lor erau aproape finalizate.

Criza de lichidităţi a condus şi la înmulţirea situaţiilor în care băncile refuză instrumentele de plată ale companiilor. Din 3.500 de firme verificate în ultimele două luni, 5% au înregistrat incidente de plată, iar două treimi au avut incidente noi, în ultima lună. Asistăm astfel, spun autorii studiului, la o creştere cu 30% a numărului de incidente faţă de prima jumătate a anului, când foarte multe dintre companiile aflate acum în dificultate aveau situaţii financiare bune.

Chiar dacă-şi amână furnizorii, firmele nu fac exces de zel nici în ceea ce priveşte plata obligaţiilor către stat. Potrivit declaraţilor recente ale ministrului Finanţelor, Varujan Vosganian, companiile utilizează tot mai mult creditul fiscal (plata cu întârziere a obligaţiilor către buget), iar în octombrie şi noiembrie veniturile bugetare din taxe şi impozite s-au situat cu 1,3 miliarde de euro sub nivelul programat.

[Bancaru]

Eu mi le-am platit. Obligatiile la stat. In ultima zi - 24 Oct. Dar cu cat contribui eu... Mai tineti minte campania aia cu 2% din impozit pe care ii redirectionam, ca boii zic eu acum, catre club. Ce imbecilitate. Ca si cu faza cu cupoanele - au impratit cupoane, pe care le cumparau tiganii in targ, si trebuia sa le bagi sa sutii nu stiu ce mammouth care pana la urma oricum a dat faliment. Si te intreba cate un cunoscut cand te intalneai cu el pe strada - Ti-ai bagat cuponul? Ce sa mai intelegi?

[miril]

Nici noi, dar nici Mitrea.

http://www.realitatea.net/dna-a-pus-sechestru-pe-o-casa-a-lui-miron-mitrea_411251.html

[miril]

Haz de necaz:

JN Marius Tuca Dragă Stolo,

Încă din primele rînduri vreau să spun că sînt bine, ameţit de succesul în alegeri, ceea ce îţi doresc şi ţie, ţii minte începuturile noastre care se pierd în negura epocii de tristă amintire, eu făceam banii peste mări şi ţări, iar tu, ca un contabil cuminte, îi numărai din doi în doi, acasă la lumină şi la cursul zilei, iar mai tîrziu, amîndoi, ca două sticle cu mesaj, am fost aruncaţi în valurile tranziţiei, găsiţi şi scoşi la mal de binefăcătorul nostru, cel care a fost pe rînd Bunicuţa, Nea Nelu, iar mai tîrziu Bătrînul Edec, ţii minte, dragă Stolo, cum sîngele nostru s-a risipit prin partide şi guverne, de la stînga la dreapta, de sus în jos şi înapoi, ce vremuri frumoase, dar şi de căcat, să n-aibă parte Nutzi de Secretariatul General al Guvernului dacă te mint, dar uneori mă cuprinde o nostalgie pînă la lacrima lui Ovidiu, unde sînt timpurile acelea în care Petre Roman şi Mona Muscă erau şi mamă, şi tată, ţii minte, dragă Stolo, cum m-a podidit plînsul, altfel riscam să mă podidească rîsul, rîsul-plînsul e pentru intelectuali, nu pentru noi doi, ţii minte cum mă zguduiam de plîns, iar tu nu înţelegeai de ce şi te gîndeai mai degrabă la internat decît la candidatură, intrasem în panică, sincer să-ţi spun, Adrian Năstase urma să mă salte şi să mă umfle, şi atunci, disperat, scund şi primar-general m-am aruncat în luptă, n-aveam ce să pierd, ceea ce nu înseamnă că mi-a fost uşor, dar, oricum, dragă Stolo, a venit ziua în care să-ţi spun mulţumesc, poftim scaunul de premier, nu e mult, dar nu e nici puţin, nu pleca urechea la cei care spun că ai fi marionetă, îţi aduci aminte de zilele petrecute la Cotroceni, cînd ai învăţat pe dinafară aleile, piatră cu piatră, boscheţii, frunză cu frunză, cucuveaua, pană cu pană, aşteptând să te chem, să te primesc, ai avut nervii tari, dragă Stolo, Pleşu, Săftoiu şi mulţi alţii n-au rezistat stresului de a sta pe la uşa mea, una peste alta, că tot veni vorba de nervi, am să ţi-o trimit pe Nutzi în Guvern întru amintirea vremurilor petrecute de toţi trei împreună, dar separat la Cotroceni, nu-i băga în seamă pe cei care îţi spun că am să conduc prin tine Guvernul, doar mă ştii, cînd ţi-am spus eu ultima dată să faci ceva şi tu n-ai făcut?, e adevărat, n-am vrut să te iau în avion cînd să plecăm în America, nu-ţi găseam rostul şi, ca să fiu sincer pînă la capăt, numai cînd te vedeam şi-mi tremura mîna, nu ştiu de ce, nu-mi pot explica nici acum, important e că ai prins trenul ăsta, dragă Stolo, oamenii mei vor fi şi oamenii tăi în guvernul girat de tine, vino să mai plîng o dată pe umărul tău, de data asta de fericire, dragă Stolo, al tău, dintotdeauna, Traian Băsescu...

[miril]

In sfarsit, si-a revenit!

Garantat Traian Băsescu Corina Dragotescu Cotidianul

Dacă partidele au tot timpul să repare greşeala pe care o fac astăzi, Traian Băsescu are mai puţin timp la dispoziţie.

Cineva spunea că Traian Băsescu nu a făcut nici o surpriză în această campanie şi nici acum, la desemnarea premierului. Păi, ce surpriză mai mare să facă, alta decât acceptarea unei guvernări PSD-PDL. Practic, Băsescu şi-a negat, în acest moment, toată cariera sa politică.

Participarea PSD la guvernare este la fel de surprinzătoare ca şi trecerea peste noapte a PDL-ului de la stânga la dreapta spectrului politic. Pentru democraţi noua situaţie este, practic, a doua lovitură pe care o aplică electoratului său. Se prea poate să fie şi ultima. Din acest moment, fiecare cuvânt rostit de democrat liberali va fi luat sub beneficiul de inventar. Publicitate

Cum să mai crezi un partid care spune că luptă cu stânga, când bate palma cu ea imediat după alegeri? Cum să mai ceri ajutorul po****r dacă preşedintele este în faţa pericolului 322, când acesta aruncă tot partidul în braţele celor care au ridicat mâna pentru suspendare?

În plus se distrug orice repere morale, atât cât mai sunt ele. Placa servită po****ţiei este că doar din cauza crizei se întâmplă toate astea. Practic, criza economică aruncă într-o altfel de criză societatea noastră. Electoratul de stânga şi de dreapta păreau structuraţi ideologic înaintea acestor alegeri. Cu bună ştiinţă şi cu mare poftă de putere, politicienii au reuşit să lipească stânga de dreapta, sub pretextul că aşa cere criza. Dar criza trece într-un an de zile. Şi ce rămâne? Un electorat care nu înţelege de ce ar mai merge la vot, câtă vreme indiferent ce votează iese tot cine doreşte.

Dacă partidele au tot timpul să repare greşeala pe care o fac astăzi, Traian Băsescu are mai puţin timp la dispoziţie. Pentru el este aproape fatal să accepte astăzi coabitarea cu pesediştii. Practic îşi aruncă în aer următorul mandat. Credibilitatea preşedintelui se poate duce pe apa sâmbetei în momentul în care îşi pune semnătura pe decretul de numire a unui guvern PDL-PSD, garantat de Traian Băsescu.

Ce variante ar mai avea Băsescu? Aproape nici una. Singurul care mai poate schimba ceva este, acum, Călin Popescu Tăriceanu. În mod paradoxal, PNL este cel care va decide soarta PDL, dacă rămâne un partid decredibilizat, după cum Tăriceanu este cel care-i mai poate da un mandat, garantat, lui Băsescu.

[marianZ]

Fara suparare, eu am votat cu PRM din 1992 pana in prezent. Nu a fost nevoie ca sa-mi deschida nimeni capul, ca PRM nu are platforma politica, economica, sociala etc. De asta nu i-am mai votat. Ma asteptam ca FSN din 1990 sa se reunifice sub mana ocrotitoare a lui Basescu. Nu stiu de ce po****tia nu s-a asteptat la asa ceva, cand prin votul lor au favorizat acest lucru. Stolojan a distrus Romania, a cheltuit rezervele lui Ceausescu de bani, asa incat in ziua de astazi ma astept sa cheltuiasca si ce nu avem. Vai de mama noastra! Pentru noi, oamenii de rand, Dumnezeu sa ne ajute.

[miril]

I-ai votat sau nu? PRM?

[Bancaru]

I-a votat pana in prezent, mai putin in prezent. Apartenenta la Europa nu mai lasa loc partidelor nationaliste. Cum nici Bela Marko nu face bine ca vine cu discursul asta fâsâit ca nu ii lasa Geoana pentru ca e nationalist. Asta e gargara. Il doare pe Geoana exact in cur. Nici pe Vadim nu il mai intereseaza. Nici nu mai e nimic de interesat. E clar ca inca un partid diminueaza resursele de bani. Aici are dreptate, majoritatea creata este suficienta, desi nu stiu daca poti spune majoritate suficienta. Majoritatea poate sa fie sa sa nu fie. Mai poate fi fragila, dar nu e cazul.
Nu e Stolojan cel mai prost PM dar e unul dintre cei mai lingai. Daca nu cel mai cel.

[krapulax]

pe mine ma amuza cum cauta unii justificarile. tru in cazul de fata

Ce variante de joc avea PDL? Să intre în opoziţie, adică să reinstaleze guvernul Tăriceanu-Geoană, deşi a câştigat alegerile.
Exclus. Să dezvolte varianta cruciată şi să se autosuprime, lansând un guvern minoritar, şantajabil şi debarcabil la primul căscat al lui Hrebenciuc. Absurd. Şi atunci? Un guvern PDL-PSD! Exact asta şi nimic mai mult! Oroare? Evident. Ce poate fi mai solzos şi mai sulfuros decât să-i îmbrăţişezi pe cei încă plini de scuipatul tău? Nimic. Cu excepţia celorlalte variante.
Milioanele care au votat pro-PDL şi anti-PSD întreabă: ce-aţi făcut cu votul nostru? Răspunsul: întrebarea trebuie pusă celor ce au lipsit de la vot, precum şi dnilor Tăriceanu, Patriciu, Popescu şi Pîrvulescu. Ultimii doi, titani ai votului emasculat, şi-au irigat orgoliul cu 180.000 de voturi albe şi au desecat acelaşi număr de alegători. Cu voturile absenţilor şi ale electoratului alb, PDL ar fi trecut de 40%, iar dreapta ar fi fost la putere. Adevărat, vocaţia maniaco-obştească a dnilor Popescu şi Pîrvulescu ar fi fost ignorată, iar asta contează enorm şi cântăreşte monstruos.
etc

[miril]

TRU este un basescian patologic, Hurezanu este un basescian flegma-toid ca si gasca de la Cotidianul si, mai nou, Ziua. Dar ce-ar fi sa nu iasa acesta coalitie ...oasa la votarea parlament? Cineva ar fi in offside si atunci chiar sa vezi...crize. Basescu si-a consumat oricum trumful ce-i...plangea.

[marianZ]

raspunsul este NU.la ora actuala nu ai pe nimeni care sa merite sa fie votat

[Bancaru]

Ai sa razi. Mai sunt.

[miril]

Fragmente din Gardianul:

Watson: Intrarea in opozitie a PNL, corecta

De cealalta parte, liderul ALDE, Graham Watson, a declarat ca strategia PNL de a ramâne în opozitie este cea corecta, ca includerea UDMR într-un viitor guvern nu e absolut necesara si ca o coalitie precum cea care se prefigureaza la Bucuresti nu e o noutate în Europa. “Cred ca o astfel de coalitie (PSD-PD-L, n.red.) nu este o noutate în Europa”, a spus Watson, mentionând exemplul Germaniei, unde este în exercitiu o ampla coalitie de uniune nationala. Watson a adaugat ca spera ca viitorul guvern “sa continue politica economica de succes pe care a avut-o în ultimii ani guvernul liberal condus de Calin Popescu Tariceanu” si care a facut din România “o tara de succes”. Referindu-se la desemnarea lui Theodor Stolojan pentru functia de premier, Watson si-a exprimat încrederea în capacitatea acestuia de a conduce un viitor guvern, descriindu-l pe politicianul PD-L drept un economist experimentat, care are de asemenea în trecutul sau experienta ca premier. Referindu-se la UDMR, liderul ALDE a spus ca în opinia sa prezenta acestui partid în viitorul guvern nu este una absolut necesara. “Suntem cu totii constienti de nevoia de a continua procesul de integrare a minoritatii maghiare, dar nu este neaparat necesara în acest sens prezenta maghiarilor în viitorul guvern”, a spus Watson, adaugând ca, perspectiva unei coalitii PSD-PDL ofera deja o majoritate larga Guvernului iar o opozitie puternica este la fel de importanta pentru o democratie. Întrebat în legatura cu ramânerea PNL în opozitie, asa cum se profileaza în actualul stadiu al negocierilor pentru formarea unei coalitii de guvernare, Watson a spus ca “strategia lui Tariceanu de a ramâne în opozitie este cea corecta în circumstantele date”. “Stiut fiind faptul ca relatiile acestuia cu presedintele Basescu nu au fost dintre cele mai bune, Tariceanu nici nu ar fi fost desemnat premier. Sunt convins ca, în calitate de lider al opozitiei Calin Popescu Tariceanu, va face o treaba foarte buna”, a conchis liderul ALDE, al treilea grup din PE ca numar de europarlamentari.
(Cornelia Draghici)

[miril]

Si moral, si constitutional Mircea Bacanu Romania Libera

Toata lumea invoca criza ca pe un alibi. In criza se afla mai abitir clasa politica decat economia si finantele.
In urma unui compromis rational (cum ne-ar spune Emil Boc), dl presedinte a anuntat numele premierului-surpriza: noul Stolojan. Anunt in stilul nominalizarilor din cinematografie: numele candidatului este… si apare Stolo de dupa perdea. Candva om de nadejde al PDSR, Stolojan a devenit acum servitorul lui Basescu.
Pana mai ieri presedintele se razboia cu mafia din PSD. Prapastia dintre PSD si PD-L parea de netrecut. Ii vad cum se duc sa se inchine lui Basescu. Considerat pana acum de Geoana un "deseu toxic". Va mai pomeni acesta de "322"? Patru bucati "322" au migrat la PD-L inainte de alegeri. Acum au sarit in masa in bratele lui Basescu.

Alianta PSD-PD-L functiona in multe localitati din tara, printr-o campanie electorala "complementara". La sedinta Comitetului Executiv PSD, foarte multi baroni locali au povestit cat de bine se inteleg ei cu pedistii. Flexibilul Mircea Geoana a iesit la declaratii dupa aceasta sedinta flancat doar de baronii din teritoriu, constient ca PSD "a facut un gest istoric". Oprisan ne-a si explicat – o "majoritate solida" cu "meseriasii" din PD-L (unde a identificat si elemente de stanga) si PSD. "Meseriasii" poate vor identifica si mezeluri mestesugite. Pana acum Geoana ii critica pe pedelisti ca au fost de fapt la guvernare si le punea in carca toate relele. Acum o intoarce, ca este normal ca aceia care au fost in opozitie sa preia guvernarea.

Scandalurile, jignirile, acuzatiile reciproce, trecutul adica, mai curand ii despart pe cei asezati acum la masa reconcilierii. Iar cand se ajunge la o asemenea faza, nu se mai numesc negocieri, ci targuieli. L-am vazut pe Stolojan la targuieli, cu lista de "cumparaturi" in mana. Inainte de alegeri declara cu rictusul sau "à la Himmler": "Exista partide cu care nu dorim sa colaboram si exista partide cu care am putea colabora". Pesedistii stau la masa cu Draga Stolo, care se declara in opozitie cu "patrulaterul negru".

Au uitat ca Stolojan este specialist in a distruge din interior o constructie politica. In campanie, Geoana spunea despre Stolojan ca a nenorocit economia Romaniei. Cu nici o luna in urma, oracolul Stolojan prezicea: "Iliescu nu-si cunoaste prea bine colaboratorii, care sunt dispusi sa incheie aliante cu oricine de pe glob pentru a reveni la o economie de stat… Noi nu dorim aceasta alianta, insa Ion Iliescu nu-si cunoaste colaboratorii, cat de insetati sunt colegii dansului de economia de stat". si mai perora ca minciuna si coruptia din PSD au speriat toata Europa. Cum vrea sa fie premier peste coruptie?

Pesedistii, imbatati de parfumul Elenei Udrea, vor uita de declaratiile acesteia: "PSD conduce de departe la capitolul coruptie. Eu ma intreb daca cetatenii acestei tari nu s-au saturat sa fie furati la infinit de Nastase, Mitrea, Vanghelie si toata gasca PSD-ista". Acum, cand partidul Elenei Udrea se aliaza cu "gasca", infinitul se prelungeste. PSD va deveni o anexa a partidului prezidential.
In toata aceasta constructie politica nu conta ce partid isi asuma rolul pentru formarea coalitiei, ci persoana desemnata de presedinte pentru a candida la functia de premier. PD-L ar fi fost in stare sa ofere pesedistilor ambele sefii ale Camerelor, un prim-vicepremier, doi vicepremieri, jumatate din Guvern, plus luna de pe cer, mai putin premierul. De ce este atat de ravnita functia de premier? Pentru ca, odata investit, este greu de dat jos. Iar Basescu vrea sa evite zilele negre pe care i le-a creat incapatanarea lui Tariceanu, care a rezistat patru ani.

Portretul primului ministru dupa calapod prezidential era previzibil: sa-i fie placut lui Traian Basescu, sa-i fie fidel, docil, credincios. Tentatia puterii este mare. Dar parca este mai bine in opozitie cand stii ca te vei subordona lui Basescu, care va face tandem cu Stolojan. Basescu va controla si Palatul Victoria. Va avea la indemana toate butoanele. Va accepta in Guvern doar partea "buna" din PSD.
Cum se vor bate la presedintie, fiecare cu un candidat, cand sunt aliati? Aceasta alianta va insemna cu siguranta un nou mandat Basescu in 2009. Traian Basescu va avea opozitie minima din partea asociatului de la guvernare cu tot cu candidatul propriu. Este de mirare cum de au renuntat asa de usor la UDMR si la cele 7% voturi in favoarea lui Traian Basescu. PSD a si preluat discursul PRM: nu ne lasa filialele din Transilvania sa mai guvernam cu UDMR.

Flexibilitatea este greu de imaginat daca revezi declaratiile politice, mai ales din ultimii doi ani, si divergentele dintre PD (PD-L) si PNL. M-am si intrebat cum a putut PNL sa se asocieze cu PD, in Alianta D.A., de vreme ce partidul lui Basescu avea antecedente intru rasturnari de premieri si de coalitii. si ce va face Traian Basescu cu "apologetii stangii", care vorbeau de colapsul capitalismului.
Traian Basescu, care traieste din conflicte, nu va avea stare daca nu va da vina pe cineva, pentru ca da bine la electorat. Prefera un aliat pe care sa-l biciuiasca. Doar asa mai poate castiga un nou mandat. Orice partener si-ar fi ales PD-L, pe acesta ar fi dat Basescu vina pentru esecuri.
Miscarea de acum a PNL ii va aduce noi procente. Cine renunta la tentatia guvernarii si va ramane in opozitie nu va avea decat de castigat, chiar daca o asemenea mare coalitie va incerca decapitarea opozitiei.

Vom avea guvern PD-L-PSD. Parca-i vad, in final, imbratisandu-se. Dinspre Basescu insa, imbratisarea pitonului. Chiar daca s-a inchis cercul, cum zice Boc, iar PSD si PD-L fac un pact politic, cu garantii scrise, partidul prezidential este in stare sa nu-l respecte atata vreme cat se afla sub pulpana lui Basescu. Va mai amintiti ce explicatie a dat presedintele pentru campania electorala de dinainte de alegeri? Sa fie pregatit pentru discutiile cu partidele. Ati auzit de vreo discutie la Cotroceni pe tema Dacia, ori siderurgie, Azomures? I-o fi predat lui Stolo dosarul vizitelor prezidentiale prin fabrici si uzine? Dupa nominalizare, neglijent, Stolojan a aparut pe salile Parlamentului, de la negocieri, cu trei dosare sub brat. Pe cel la vedere – un cuvant care reprezinta chintesenta negocierilor: "Scenariu I". si noi credeam ca este dosarul daruit de presedinte cu problemele crizei.

[miril]

Turnesolul Traian Băsescu Ion Cristoiu JN

Se pare că şi azi, când a fi demn nu e atât de costisitor ca pe vremea lui Ceauşescu, politicienii români confirmă vorba unui mare om al Istoriei noastre: nimeni nu învaţă nimic.

Scrie Mircea Eliade în Memorii:
"...Cum nu cunoscuse decît politicieni veroşi şi oameni fără şira spinării, Carol socotea toţi românii croiţi pe acelaşi calapod. Inteligenţa lui politică şi-o vădise cînd alesese ca sfetnici pe Puiu Dumitrescu şi Ernes Urdăreanu, în locul lui Nae Ionescu. Restul depindea de decizia sau capriciile metresei lui, Elena Lupescu. Ar­ghirofil el însuşi, Carol nu vedea în politicienii români decît arghirofili, escroci şi poltroni. Cum toate intrigile şi manevrele îi reuşiseră, cum izbutise să sfărîme unitatea partidelor liberal şi naţional-ţără­nesc, credea că-şi poate îngădui tot. Şi a murit probabil cu convingerea că nu se înşelase". Memoriile au fost redactate la mulţi ani după cel de-al doilea război mon­dial. Mircea Eliade se afla depărtat în timp şi spaţiu de România terorii carliste.

Sunt astfel toate îndreptăţirile spre a accepta judecata lui Mircea Eliade asupra lui Carol al II-lea ca fiind a unui om ma­tur, cu o înţelegere a Istoriei dobândită în deceniul shakespearian al României: 1937-1947. Şi, într-adevăr, întregul destin al lui Carol al II-lea, de la lovitura de stat din 8 iunie 1930 până la abdicarea din septembrie 1940, dezvăluie o concepţie devastatoare despre politicienii români. Această înţelegere adâncă a lumii dâm­bo­viţene i-a fost Regelui temeiul pentru a-şi urma, cu o rară consecvenţă, gândul de instaurare a dictaturii personale. Bazat pe ea, Regele a reuşit să toace mărunt marile partide ale vremii, PNL şi PNŢ, să ia decizii contra normelor constitu­ţionale şi ale bunului-simţ, să discredi­teze întreaga clasă politică, pregătind temeiurile de imoralitate ale marilor compromisuri din anii comunismului.

Cine citeşte Jurnalul lui Carol al II-lea descoperă, printre însemnările minu­ţioase ale hachiţelor Duduii, ale ţapilor împuşcaţi împreună cu Mihăiţă, ale filmelor vizionate seară de seară planurile perfide de a rupe partidele, făcând cu ochiul unor tineri ambiţioşi şi fără scrupule, precum Armand Călinescu, I.G. Duca şi George Tătărescu, de a folosi în interes propriu boala de putere lumească a unor intelectuali precum N. Iorga şi Octavian Goga, de a pune slugi precum Gavril Marinescu să-i ciomăgească adversarii. Ori de câte ori se invocă nenorocirea naţională care a fost dictatura fantasmagorică şi coruptă a lui Carol al II-lea, se aruncă responsabilitatea pe cinismul acestui Hohenzollern fără nimic nemţesc în el, părând, prin lipsa de caracter, mai degrabă un fanariot decât un neamţ. Se uită însă că disoluţia temeliilor morale ale ţării, făcând ca România să cedeze în 1940 Basarabia, Bucovina şi Ardealul de Nord fără un singur foc de armă, îşi are cauza şi-n lipsa de caracter a politicieni­lor români. Ar fi absurd să credem că toţi cei care i-au făcut lui Carol jocurile au fost, înainte de Restauraţie, nişte oameni de granit moral, adevărate cologne de oţel ale demnităţii. Nu, Octavian Goga, Ni­colae Iorga, Armand Călinescu, Alexandru Averescu, patriarhul Miron Cristea (po­pa care şi-a revărsat anteriul peste fo­to­liul de prim-ministru, punând crucea în slujba mitralierelor lui Bengliu), Gheor­­ghe Tătărescu, Constantin Argetoianu, Ion Mihalache (care renunţă la demonstraţia din 14 noiembrie 1937, amă­git de promisiunea postului de premier), I.G. Duca (acceptând să-i pupe Vulpeascăi poala, la nici trei ani de când ju­ra­se că-şi va tăia mâna dacă i-ar veni s-o întindă prinţului uzurpator) n-au fost mo­ralitatea întruchipată până la venirea lui Carol al II-lea. N-au fost nişte falnici ste­jari ai caracterului, seduşi şi abando­naţi de perfidul aventurier regal. Ei au fost aşa cum i-a folosit din plin Carol al II-lea: poltroni, avizi de putere, oameni fă­ră şira spinării, gata să-şi vândă şi pă­rinţii pentru un surâs ce promitea deşart un post în structurile Puterii. Regele cu mus­tă­cioa­ră a venit pe un teren pregătit.

Pentru năravurile politicienilor inter­be­lici, el a fost doar turnesolul. Am ţinut să reamintesc aceste ade­vă­ruri, desprinse de mine din studiul atent al nenoricirii ca­­re a fost pentru România Aventurierul cu mustăcioară de fante de mahala, ur­mă­rind melancolic spectacolul halucinant al politicienilor români din aceste zi­le. Cu excepţia unor lideri liberali (unor, deoarece sunt şi printre membri ai con­du­cerii liberale suflete de slugă), bravii băr­baţi din aşa-zisă clasă politică româ­nească se pretează la toate umilinţele din partea noului Carol al II-lea al României, numitul Traian Băsescu. Se pare că şi azi, când a fi demn nu e atât de costisitor ca pe vremea lui Ceauşescu, politicienii ro­mâni confirmă vorba unui mare om al Is­to­riei noastre: nimeni nu învaţă nimic. Din acest punct de vedere, Băsescu e, ca şi Carol al II-lea, turnesolul pentru la­şitatea elitei noastre: politice şi cultura­le.

[miril]

Foarte interesant:

http://www.adevarul.ro/articole/zoe-petre-alegerea-lui-basescu-opera-lui-nastase.html

[miril]

Bine ca te-ai trezit tinere! Sper sa nu fii singurul. Harnic.

Intelectuali, directivă nouă: Patriciu şi criza Costi Rogozanu Cotidianul

Nu poţi minţi dincolo de limitele minciunii înseşi. Pentru ca o minciună să rămână minciună trebuie să fii puţin preocupat să-i dai aparenţă de adevăr.

Încep aşa aforistic pentru că am primit în ultima vreme diverse sfaturi de maturizare de tip „hai, dom’le, chiar mai crezi în ce se spune în campania electorală?“ sau „PSD şi PDL nu au avut de ales, eşti un imatur dacă nu înţelegi“. M-au scârbit spaima intelectualilor (în România cuvântul „intelectual“ e deja sinonim cu o anumită parte care ţine făţiş cu Băsescu, aşa că acceptaţi-mi imprecizia) de a critica măcar cu o aparenţă de luciditate lipirea PDL de PSD - fie ea şi temporară, nu se ştie cum vor curge negocierile -, refuzul de a accepta public că au fost minţiţi.

Spaima şi laşitatea lor seamănă întrucâtva cu grija soţului încornorat de a camufla infidelităţile soţiei. Publicitate

Ca întotdeauna, abuzurile sau „majorităţile confortabile“ sunt justificate de un duşman unic, de un rău absolut care ameninţă să strice echilibrul ţărişoarei noastre. Doi au fost duşmanii de care au început încet-încet să se agaţe intelectualii conservatori şi preaiubitori de Băsescu: criza economică şi Patriciu.

Criza economică a fost transformată într-o ficţiune din raţiuni retorice. Economic, ea e o realitate şi încă una care ne va lovi în plex în 2009. Politic, este o criză a întregului univers, atât de mare încât merge să împărţim ministere cu PSD. O criză a valorilor occidentale combinată cu o criză economică naşte un tsunami în faţa căruia PSD şi PDL au voie să se îmbrăţişeze crispat.

Horia-Roman Patapievici intră exact în acelaşi discurs. Şi pentru că o criză abstractă avea nevoie şi de anticrişti periculoşi, intelectualul nostru (alături de alţii: Mihail Neamţu, comentatori de la „Evenimentul zilei“ etc.) începe un atac la Dinu Patriciu. Dintr-o ţară de oligarhi periculoşi, în timpul negocierilor, am mai rămas cu unul singur. Puţin pripit: dacă PDL face înţelegere cu PNL, iar trebuie s-o întoarceţi din condei, dragi intelectuali.

Mulţi din grupul de suport al lui Traian Băsescu se descalifică prin simpla nepronunţare. Cum de reuşeşte preşedintele să le închidă gura atâtor personalităţi altfel guralive? Mie mi s-a confirmat că, deşi mult mai elevat şi cu CV-uri mult mai impunătoare, mecanismul e acelaşi ca la Antena 3 (unde Cristoiu a formulat şi el un soi de retragere de la Antene, care, de fapt, nu e o retragere). De fapt, nu e civism, e politică în care se dau drept recompense funcţii şi putere.

Una e să te angajezi intelectual, alta e să te angajezi undeva, pur şi simplu... Aşa că o ultimă rugăminte pentru TRU, Patapievici& Comp.: dacă vă simţiţi obligaţi să înghiţiţi o broască râioasă, faceţi-o critic, nu-mi spuneţi că e de fapt un soi de savarină cu look raţional.

[miril]

O voce din vest:

http://www.adevarul.ro/articole/criza-va-accelera-consolidarea-ue.html

[miril]

Un comentariu interesant, pe care l-am gandit si eu, la un articol si despre Ponta a pupincului MM, din Cotidianul:

BASESCU il SACRIFICA pe STOLOJAN !!!!!

Stolojan este SACRIFICATUL de serviciu . Guvernul Stolojan NU va trece de Parlament . Stolojan e pus de sanchi , sa faca un guvern pentru a trage de timp . Parlamentul devine operativ dupa 20 dec. . Dupa ce guvernul Stolojan [Citeste] PICA in Parlament , de abia atunci Basescu va veni cu Premierul pe care il doreste de fapt . Un premier al unui guvern PD-L , UDMR . De ce face Basescu asta ??? . Pentru a se putea deroba de eshecul guvernarii !!!!. Va pune placa cu guvern cvasiminoritar , care nu poate face prea multe din pricina TICALOSILOR din opozitie , care blocheaza sarmanul guvern . Asa se va prezenta Basescu in campania prezidentiala .

Si inca unul:

care coruptie?

cand o sa se ancheteze si casele monicai macovei-vreo 4, dosarul flota si casa umflata de bashescu, afacerile cu bordurile ale lui videanu, regii asfaltului, murdariile clanului cocos, afacerile lui prigoana si cezar preda, atunci vom vorbi despre lupta impotriva [Citeste] coruptiei. pana atunci, e doar "hai sa dam in coruptii lor ca sa-i protejam pe ai nostri"

[krapulax]

din cotidianul, cu linkuri puse de kra****x. ultima piesa nu o cunosc si nu o gasesc


Indiferent dacă vin din rock’n’roll sau din hip-hopul de după blocuri, personajele inventate de Timpuri Noi, B.U.G. Mafia sau Fără Zahăr spun multe despre moravurile de pe plaiurile mioritice. Cu riscul de a fi uitat câteva personaje din panteonul popului autohton, am ales zece personaje născute din versurile ludice sau de critică socială compuse de muzicienii români.

1. Dunitru (http://www.youtube.com/watch?v=6RPD66fiPq8). Da, se scrie cu „n“ şi îl găsiţi pe ultimul album de la Fără Zahăr. Trupa care combină folkul, rockul şi hip-hopul a inventat un om al zilelor noastre, un ţăran „emo“ din cap până în picioare. “Vreau să mor din amor ca Jose Armando/ Crestat regulat ca un caiet dictando,/ C-un cuţitaş de os să mă tai duios,/ Să vadă tot satul c-am ştiut să mor frumos“, se smiorcăie Dunitru al nostru.
2. Rafira (http://www.youtube.com/watch?v=y6C2zo9p7_c). Înainte de a-şi alimenta rezervorul cu jazzolină, Ioan Gyuri Pascu a flirtat cu rockul îndrăcit pe LP-ul „Mixed Grill“ (1993). De aici vine tonica melodie „Ţara arde, babele se piaptănă“, unde soţul disperat zbiară către romanţioasa-i parteneră: „Dar mai lasă-mă, Rafiro/ Cu Pacino şi De Niro/ Tu nu vezi că politica-i în trombă/ Că dragostele se sucombă“.
3. Veta (http://www.youtube.com/watch?v=hj2TjpSKuts). Nu e cu siguranţă un nume prea apetisant, dar asta nu împiedică episoadele extrem de sugestive. „A venit şi foarte sexy din priviri ne dezmierdam/ Dar când s-avansăm cu treaba cineva urla la geam/ Strigând că/ Veta!/ Mi-ai stricat chiuveta!“, cântă pe nişte versuri dadaiste celebrul maestru al rock’n’rollului mioritic Ştefan Bănică jr.
4. Gheorghe/Giorgi (http://www.radio3net.ro/rorock.php?cx=details&id=507). “Îl cheamă Gheorghe/Dar să ştiţi acum e Giorgi.../ Costum de piele, asta e/ Tricou pe piept cu Bruce Lee/ Un lanţ la gât mai măricel.“ Era 1990, când Sorin Chifiriu şi Roata cântau pe un rock asezonat cu armonii balcanice despre parvenitul care „a uitat că până ieri fusese doar un biet oier“ („Gheorghe, Gheorghiţă, Giorgi“). Era o vreme în care apelativul „manelist“ nu fusese încă inventat.
5. Adeline (http://www.youtube.com/watch?v=tUyVQbxfTwE). Poate că aţi fi preferat-o pe Tanţa sau pe Verginica. Am ales-o însă pe Adeline, răpit de „unduitul din bazin/ pe talazul bizantin“, cântat cu voie bună pe pseudomaneaua „Adeline“ a formaţiei Timpuri Noi.
6. Ana (http://www.youtube.com/watch?v=aH5qxil8mgg). După atâtea piese caustice, era cazul să vă trageţi sufletul cu o baladă. „Ana, ce nume simplu!.../ Dar am uitat ce am avut/ Şi am ajuns indiferent/ Şi-am pierdut-o ca pe-un fulg/ Ce-n mână-l pierzi când s-a topit“, cânta sfâşiat de dor Tudor Chirilă pe albumul „Vama veche“ de acum zece ani.
7. Gelu (http://www.trilulilu.ro/gelu11/5805856d194cbc). Bluesmanul plin de ironie Alexandru Andrieş s-a legat pe rând de o seamă de VIP-uri autohtone. N-au scăpat de săgeţile sale înveninate Andreea Marin, Bănică jr., dar nici politicianul Gelu Voican Voiculescu, în mare vogă după revoluţia din ’89. „Îmi place Gelu foarte mult“, cânta arhitectul muzician în 1991, pentru ca mai apoi Gelu să se transsubstanţieze în vin („Îmi place vinul“).
8. Toni şi Alex (http://www.youtube.com/watch?v=FA-z8O_it84). „Avem acelaşi sânge în vine şi fraţi vom fi/ Până atunci când moartea ne va despărţi/ Pentru că nimeni niciodată n-o să poată/ Să ne despartă.“ Aşa credeau cei doi fraţi în pruncie. Viaţa dură îi va transforma pe unul în gabor, pe altul în borfaş, iar până la urmă se vor omorî într-un schimb de focuri. Aşa au vrut băieţii de la B.U.G. Mafia.
9. Canarul galben (http://www.youtube.com/watch?v=QOxSH_rEk00). Am lăsat la final două vietăţi de basm. Mai întâi ar fi canarul „galben ca un gălbenuş“, care „plângea după sârmele de-argint“, la fel cum rockerii de la Phoenix se vor fi simţit în spatele Cortinei de Fier.
10. Scufiţa Roşie. „Ochii mi-s tulburi de prea mult citit“, se plânge lupul devenit vegetarian şi scârbit de mirosul şuncii din coşuleţul fetiţei din poveste. Totul se întâmpla acum trei decenii pe fundalul blues-rock asigurat de Sfinx şi de Dan Andrei Aldea.

[itku]

ultima piesa nu o cunosc si nu o gasesc

Uite ca am gasit-o (mms://library.radio3net.ro/library/Motu/Sfinx/Zalmoxe - High/11 Scufita Rosie.wma) eu :ok:

[krapulax]

aha! pe reeditarea lui zalmoxe. multumim!

[miril]

O farama potential de speranta:

http://www.cotidianul.ro/pdl_si_psd_au_uitat_de_stadioanele_uefa_ale_lui_ge oana-67832.html

[krapulax]

aualeu, ce face dorulet bushku

Doi papuci, unul după altul, zboară în direcţia preşedintelui. :ciocan: Băsescu se piteşte, agil, şi scapă de primul. Al doilea însă, îl atinge un pic, foarte puţin, în locul unde, pe vremuri, se găsea şuviţa.
- Cine-a dat? se aude, de sub pupitrul conferinţei de presă, vocea aplecată şi şovăitoare a şefului statului.
- Traian Ungureanu, domnule preşedinte, îi răspunde consilierul pe probleme de apărare, în timp ce gărzile SPP îl imobilizează, în mijlocul mulţimii de jurnalişti, pe cel care, călcat în picioare şi acoperit de ghionturi, zâmbeşte împăcat ca un martir.:rolleyes:

Aşa ar fi trebuit să înceapă noua biografie a amicului meu Traian Ungureanu. Înainte de intrarea în legendă, pe drumul lui către acel bloc fatal, promis la o bere :bere: , înainte ca suporterii săi naturali să-l împiedice să sară şi, mai ales, pentru ca acest din urmă lucru să se întâmple, Traian avea de aruncat acei doi papuci.
Nu i-ar fi cerut nimeni să folosească încălţămintea anotimpului, chiar dacă fapta de înşelare a aşteptărilor, comisă de idolul cu chelie, merita, la urma urmei, chiar şi doi bocanci. Jurnalistul irakian din faza cu Bush n-a şovăit să arunce cu pantofii din picioare, dar jurnaliştii irakieni, se ştie, au ceva mai mult caracter.
Ei bine, noua biografie a amicului meu Traian Ungureanu e de fapt vechea. După ce monstruoasa (şi logica, după cum s-a văzut) coaliţie s-a produs, el a continuat, fără să clipească, să-l înjure pe Tăriceanu.:rosu: Ca şi cum cu Tăriceanu, cu acest neant la îndemână, începe şi se termină lumea ideilor politice şi a pârei publice, Traian s-a mulţumit, printre echimozele şi tumefacţiile provocate bietului nimeni, să nu observe că manevrele celuilalt Traian au adus PSD-ul la putere. Dar ce zic eu la putere? L-a aşezat la masă cu obiectul pasiunii sale, imaculatul PDL.
Am căutat, în cele două-trei editoriale de după potop ale amicului Traian, un strop de dezamăgire, o fărâmă de regret, o mică mânie autoadresată - şi m-am uitat, vă asigur, în fiecare propoziţie a lui. Nimic.
Am găsit însă altceva. :floricica: Am găsit, aşezată vizibil de astă dată, luminată puternic de o istorie fără bâlbâieli, răspântia la care jurnalismul şi propaganda se despart. Pentru că, de fapt, insultându-şi colegii de ziar, jurnalistul Traian Ungureanu a făcut, în mai toţi aceşti ani de dinainte de fondarea alianţei PDL-PSD, nu jurnalism, ci propagandă. :no1 A compus fără pauză enunţuri de ridicare în slăvi, încărcate cu urale şi heirupuri, tăvălite prin agenda politică a marelui şef, cel despre care îmi spunea, dezamăgit, dar nu învins, că mătură cu partidul pe jos.
Am făcut o socoteală: Traian a scris cam patru sute de texte în care i-a lăudat pe Băsescu şi raza lui de acţiune. Cu gura plină, fără inflexiuni, fără jumătăţi de măsură, fără ezitări. Suprafaţa tipărită a unui editorial e aproape un sfert de pagină, ceea ce face, la tarifele publicitare practicate de ziar, cam cinci sute de euro. Traian a făcut, în Cotidianul, reclamă personalizată pentru PDL în valoare de... - faceţi voi înmulţirea. De banii ăştia puteau să-i facă o statuie. În schimb, l-au lăsat să-şi demoleze singur soclul.
Am scris acest text fiindcă ştiam că e aşteptat. N-am făcut-o ca să-l trag de urechi pe amicul meu Traian Ungureanu, ci în speranţa că poate îl trezesc. E prea talentat ca să nu-şi supravieţuiască, dar e într-un fel păcat să nu fie contemporan, măcar acum, când iluzia s-a destrămat, cu propria glorie. Aşa că, dragă Traian, aruncă-te! Nu de pe bloc, ci la picioarele cititorilor tăi, care te vor vindecat.
Sau, aruncă-te puţin asupra lui Băsescu. Dacă nu ca jurnalist cu coloana regăsită, măcar sub forma acelui papuc, pe care i l-ai tot pupat.

[Bancaru]

Uuuuuuuuuuu... Ce nasol. Are dreptate. O sa se lase cu scantei. Nu ma asteptam ca TRU sa fie asa rigid. L-am auzit is la televizor intr-un interviu telefonic de la Londra. Zicea inainte de alegeri ca daca PSD cu PDL = LOVE el se arunca de la etaj. Krap, stii tu, Turnul Sinucigasilor. Sa stii ca "m-am sters la cur cu ea" nu era tocmai literalmente. Obiectul nu ideea a picat victima gaozului meu.

[krapulax]

am zambit la

http://www.happyfish.ro/reality/punctul/in_apararea_intelectualilor_romani.html?mcs=0&mtab=2

[miril]

Fishy...is TRU! Sau mai bine zis..invers.

[krapulax]

hurezeanu si lectia de istorie

monstruoasa& bestia

Doi flăcăi veseli mărşăluiesc alert pe bulevard, în haine militare noi-nouţe. “Încotro aşa de bine dispuşi, dragii mei?”, îi agrăieşte de la etaj un compatriot vârstnic şi ceva mai calm. “La războiul de 30 de ani”, răspund băieţii, cu sporită excitaţie. Cam aşa stau lucrurile şi cu criza mondială pregătită de confruntarea cu guvernanţii români. Marii coaliţionari au îmbrăcat armura de defilare zgomotoasă sub bagheta kapelmaistrului Bock von Klausenburg şi se pregătesc de acţiune. N-au habar, deocamdată, decât de pohta ce-au pohtit-o, apucând puterea de rever. Seamănă tot mai mult cu lt.-col. colectiv Onişor care-l întâmpină pe Ceauşescu la întorcerea de la Teheran, pe 17 decembrie 1989.:lol:

“To’a’aşe preşedinte, garda de onoare formată în cinstea Dvs., la ordinul Dvs. şi gata să câştige inclusiv alegerile prezidenţiale în numele Dvs.
vă raportează că România va ieşi din criză conform planurilor secrete Radu (cel Frumos) Berceanu, Mircea Fă-te Că Eşti Social-Democrat şi Teo Micro-Power motorizat Mega-Mitrea. Vom acţiona prin atribuirea fără licitaţie a ministerelor cu bani apărătorilor profesionişti ai săracilor şi a ministerelor sărace bogaţilor înmărmuriţi de cauzele crizei. Vom proceda la prelungirea pe termen nelimitat a exilului voluntar în beneficiul Maicii Monica, pacificatoarea Macedoniei. Vom dubla stagiul platonic la faţa locului a Zeiţei Elena, :yeah:războinica stelelor (de pe umerii generalilor Oprea şi Onţanu. Vă asigurăm că săracii vor fi mai săraci, iar bogaţii şi mai bogaţi.
Îmbrăţişaţi în numele idealurilor socialismului întinate de neoliberalism, vom guverna neabătut, prinţi şi cerşetori, apucând boala de bube şi ţara de buget, dreptaci şi stângaci, mai mult sau mai puţin oneşti, pentru că toţi suntem români, până la victoria finală. A noastră până în 2012, a Dvs. plus unu.”

Avem de-a face cu cea de-a treia sau a patra mare coaliţie din istoria modernă a României. Este însă pentru prima oară când o largă concentrare de forţe politice aparent contradictorii are toate şansele să rateze eficienţa precedentelor încercări de împerechere silnică în numele patriei. Să facem o scurtă recapitulare. În vara anului 1865, liberalii şi conservatorii lui Rosetti, Brătianu, Ghica şi comp. pun la cale răsturnarea lui Cuza. Acesta era cam bolnăvicios, asculta mai mult de amanta Maria Obrenovici decât de Parlament, avea o camarilă de sicofanţi corupţi şi ultrabogaţi. Burghezo-moşierimea trece aşadar peste ideologii şi interese.
Căpitanul Candiano Popescu, cel cu republica de la Ploieşti şi apoi generalul-aghiotant de mai târziu al Regelui Carol, este în toamna anului 1865 trimisul monstruoşilor pe lângă colonelul Haralambie, ultimul fidel al lui Cuza. Puciul se comite fără gloanţe şi sânge. Amanta se poate îmbrăca în linişte şi Vodă îşi schimbă dormitorul. E ciudat cum în istoria României un astfel de Candiano Popescu, pucist, republican, general şi monarhist, n-a fost o invenţie literară, ci un personaj real, nepieritor până în zilele noastre. Marea Coaliţie din 1866 şi-a făcut aşadar mai degrabă bine treaba.

Mai departe. În 1917-1918, România trece prin ameninţări teribile. Germanii ocupă capitala. Curtea se retrage la Iaşi, ruşii trec la comunism. Prin Pacea de la Buftea şi de la Bucureşti, germanii şi austro-ungarii ar fi urmat să ne confişte petrolul până în anul 1996, să ne lase fără Dobrogea, fără strâmtorile Carpaţilor din Muntenia etc. Cu fundul gol e puţin spus. Atunci, în înţelepciunea lor nelimitată, Ionel Brătianu şi Regele recurg în doar doi ani la câteva mişcări de geniu. O mare coaliţie, a liberalilor cu conservatorii lui Take Ionescu, schimbă Constituţia. Se introduce votul universal şi se promite reforma agrară, după război. În felul acesta, românii sunt protejaţi de tentaţia revoluţiei bolşevice, fiind stimulaţi în războiul contra Puterilor Centrale. Când gluma se-ngroaşă şi România e ocupată de nemţi, Brătianu şi Ferdiand îl fac premier pe Marghiloman. Prieten al germanilor, Marghiloman stă la putere atât cât să ţină la distanţă răul cel mai mare. Decretele lui de aservire a ţării nu sunt semnate de Ferdinand.
Când francezii şi italienii îi răzbesc pe germani şi pe autrieci în toamna lui 1918, guvernul Marghiloman este demis. Regele îl unge prim-ministru pe generalul Coandă, care repune în operă votul universal şi împărţirea pământurilor către ţărani. Era nevoie de ultimul atac patriotic. Câteva săptămâni mai târziu, se năştea România Mare. În doar doi ani, Ferdinand, Ionel Brătianu şi Take Ionescu au făcut şi au desfăcut mari coaliţii şi guverne, contradictorii, laşe sau curajoase, dar mereu eficiente. România a avut şi mult noroc, dar în aşteptarea lui au lucrat politicieni pricepuţi şi patrioţi.

O monstruoasă coaliţie intervine şi la 23 august 1944. Flancat de comunişti, social-democraţi şi partidele istorice, Regele Mihai îl arestează pe Antonescu. România n-a scăpat de comunism, dar şi retragerea din alianţă cu Hitler şi impunerea noului regim s-au făcut cu un preţ mai mic în suferinţă şi pierderi decât în Ungaria, de exemplu.

Am avut şi în 1989 o mare coaliţie anticezarică? Da şi nu. Armata şi Securitatea l-au abandonat şi l-au sprijinit în acelaşi timp pe dictator, creând confuzie. Confuzia a fost ajutorul cel mai bun pentru venirea la putere a echipei pro-moscovite conduse de Ion Iliescu:evil:. Percepţia internă şi internaţională a fost însă atunci aceea de la începutul secolului al 19-lea, când Regulamentul Organic impus de Rusia a fost mai bun pentru români decât domniile abuzive ale fanarioţilor naturalizaţi sau ale pământenilor fanarisiţi. Monstruoasa coaliţie Est-Vest, Iliescu-Roman, a produs însă foarte repede pierderi prea mari. Peste 1.000 de oameni morţi, scoaterea României din prima ligă de occidentalizare până, practic, în 1996.

Cât de bună sau nu pentru România este monstruoasa coaliţie a lui Boc?
Se consideră că criza va fi mai uşor suportată prin frecarea dreptei de stânga. Măsurile anunţate de noul guvern nu sunt însă decât populist-electoraliste. Există pericolul ca marii coaliţionari să pornească veseli la războiul de 30 de ani, fără cunoştinţe, provizii şi arme suficiente. Coaliţia de-acum ne salvează de discordia ultimilor patru ani, dar nu garantează împotriva reproducerii ei. În sfârşit, România, ca ţară europeană, nu mai riscă exilul forţat al lui Vodă (altfel decât aprobat de propriul parlament!), nici ocuparea capitalei (de germani, că mineri sunt destui!:drak:), nici arestarea lui Boc în pijama de către comandoul Vanghelie-Oprişan. Lumea s-a schimbat suficient ca să evităm astfel de surprize.

Ceea ce a rămas la fel e însă necunoscuta numită România. Cea care n-a ieşit la vot şi care nu mai face diferenţa dintre dreapta şi stânga. România care aşteaptă ca justiţia, şcoala şi spitalul să-şi merite numele. O ţară care măcar de o monstruoasă coaliţie eficientă să mai aibă o dată parte…

[miril]

Monstroasa coalitie e...ceilalti. Dinainte. Nu mi-am inchipuit cat de slugarnic poate fi Huhu, alaturi de cel de mai jos de tot:

Dezastru şi biciclism HRP EvZ

Horia Roman-Patapievici: "Deşi România nu este obiectiv în dezastru, totul se petrece ca şi cum ne-ar plăcea să fie."

Criza economică nu ne-a măturat (încă) pe noi, îi demolează pe alţii, dar noi o invocăm cu voluptate ca şi când am fi de mult în ea. Nu o pomenim pentru a face ceva împotriva ei, ci pentru a o avea ca alibi şi stimulent pentru dorinţa noastră de a fi şi noi în dezastru. Or, aceasta ţine de specificul naţional: orice ni s-ar întâmpla, e obligatoriu să fie de rău, iar răul să nu aibă asemănare - „ca la noi, la nimenea“. Sentimentul public general, aşa cum este el exprimat de pletora de analişti de televiziune care ţes peste realitate o reţea deasă de vorbe fără şir, ne somează să înţelegem următorul lucru: ne trebuie o catastrofă! suntem în plin dezastru! chiar dacă pare să nu se vadă, nenorocirea e în toi! Necesitatea de a prezenta totul în termeni de dezastru pare să joace, psihologic, rolul garanţiei că ei, analiştii de televiziune, au perfectă dreptate şi să ne alerteze, şi să ne mobilizeze, şi să fie regeşte plătiţi că o fac.

Pe fundalul dezastrului economic anunţat, analiştii de televiziune au putut constata cu satisfacţie că dezastrul politic deja s-a realizat. Că nu mai avem partide extremiste în parlament, iar distribuţia voturilor pe partide s-a simplificat, a fost repede uitat, deşi progresul e important, iar în exterior beneficiul de imagine deja s-a contabilizat. Nefiind însă un dezastru, lucrul a fost cu grijă ascuns opiniei publice. Nici despre aprecierea internaţională acordată fostului ministru al justiţiei, dna Monica Macovei, ori actualului şef al DNA, dl Daniel Morar, nu s-a prea scris, nici nu s-a prea comentat.

În schimb, se vorbeşte din nou despre intelectuali. Deşi subiectul este alianţa cu PSD, motivul e acelaşi: vina pentru tot ce se întâmplă este a intelectualilor (fireşte, şi a bicicliştilor, deşi despre ei se vorbeşte, deocamdată, mai puţin). De când intelectualii au îndrăznit să protesteze la adresa suspendării preşedintelui, au intrat în gura necruţătoare a analiştilor de televiziune şi a jurnaliştilor de trust. Au fost găsiţi vinovaţi de linguşeală, apetit pentru dictatură şi, după caz, de carlism ori legionarism. De curând, li s-a mai găsit o vină: s-a descoperit că sunt vinovaţi de alianţa PDL cu PSD şi de deriva lui Theodor Stolojan. Cei mai îngăduitori, care le sunt şi prieteni, se mulţumesc să le ceară fie o sinucidere de onoare, fie ralierea la atacurile împotriva preşedintelui - aşa, ca dovadă de credibilitate. Căci, la noi, climatul moral este de aşa natură, încât li se recunoaşte public credibilitate numai acelora care înjură. Nu pe oricine, fireşte, ci numai pe cine trebuie. De pildă, dacă îl înjuri pe Călin Popescu-Tăriceanu, nu eşti credibil. În schimb, dacă îl înjuri pe Traian Băsescu, capeţi brusc credibilitate. Nimeni nu mai cântăreşte ce spui ori dacă ai dreptate: simplul fapt de a-l înjura pe preşedinte te pune la adăpost de critici şi te situează în chiar miezul adevărului.

Iată, bunăoară, situaţia alianţei PSD-PDL. Cum personajul care a zădărnicit încheierea unei alianţe PNL-PDL este Călin Popescu-Tăriceanu, care se bucură de o imunitate specială din partea analiştilor de televiziune şi a jurnaliştilor de trust, vina pentru alianţa PSD-PDL a trebuit să fie redirecţionată. Împotriva cui? Suspecţi de serviciu sunt, bineînţeles, preşedintele şi intelectualii lui. Motivaţiile sunt, şi ele, clarisime. Preşedintele a uneltit la realizarea acestei alianţe pentru a reface vechiul FSN, iar intelectualii pentru că sunt intelectualii lui Băsescu. De ce ar fi dorit acest lucru Traian Băsescu, nu contează. Că este cu totul iraţional nu are importanţă. Lui şi bicicliştilor lui li se poate pune în cârcă orice. Nici descrierea în termeni de logică a situaţiei de fapt nu a slujit la nimic. Şi, ca de obicei (de pildă, cu ocazia biletului cu gramatică faimoasă: „Dragă Traian, 1. îţi trimit alăturat un document redactat de Petromidia în legătură cu cercetările care au loc. 2. Dacă ai ocazia să vorbeşti la Parchet despre subiect?“), trădarea liberalilor trece neobservată. Vinovat nu este PNL că a refuzat cu aroganţă propunerile de alianţă ale PDL-ului, vinovat este PDL că n-a avut încotro.

Am mai auzit această logică, în 2007. Pentru corul analiştilor de televiziune şi al jurnaliştilor de trust, vinovat nu a fost PNL că şi-a trădat partenerul de alianţă, vinovat a fost PD că a fost alungat. Şi, de atunci, vinovat a rămas. De curând, am asistat cu toţii, stupefiaţi, la demisia neînsoţită de explicaţii a dlui Theodor Stolojan. Fireşte, după episodul deopotrivă de straniu din 2004, este greşeala preşedintelui de a fi mizat încă o dată pe acest om şi bizareria partidului său de a-l păstra, după acest gest incalificabil, în comisia de negocieri. Dar de ce dl Stolojan nu este interogat de presă? De ce nu sunt puse toate tunurile pe el? De ce motivaţiile sale nu sunt căutate, iar spaţiul mediatic e lăsat să fie ocupat de vacarmul unei explozii monstruoase de conspirativită, care pune iarăşi totul pe seama preşedintelui, fără însă a discuta faptul, totuşi elementar, că imaginea şi credibilitatea preşedintelui au fost grav afectate de gestul fostului premier desemnat? Regula după care pare să funcţioneze perspicacitatea mereu bine orientată a analiştilor noştri de televiziune este următoarea: făptaşul este exonerat, victima este condamnată, iar cei care contestă schema trebuie făcuţi vinovaţi de tot.

Atâta consecvenţă în omisiune şi atâta obstinaţie în persecuţie merită o explicaţie. Aş putea să o construiesc, în câteva fraze, dar în absenţa unui consens asupra faptelor, totul rămâne speculaţie, când nu devine proces de intenţie. Lucrul care mă şochează cel mai mult în tot acest carusel al aburelii colective este dificultatea de a obţine un consens asupra faptelor de la care trebuie pornit. De ce, la noi, speculaţia conspiraţionistă se substituie cu atâta uşurinţă faptelor, care nu-şi menţin credibilitatea decât dacă sunt confirmate de teorie (niciodată în caz contrar)? Abilitate a mani****torilor sau specific naţional? Oricum am răspunde, victoria este, în mod zdrobitor, a analiştilor de televiziune şi a jurnaliştilor de trust: Băsescu e o calamitate, iar PDL e dezastrul anunţat. Profeţilor, însă, le merge minunat.

[krapulax]

liviu antonesei le zice bine

nu se reformeaza, nene, nu se reformeaza nici un pnl
pacat


Jocul la două capete al PNL

Este limpede că toate cele patru partide rămase parlamentare la recentele alegeri au jucat la două capete. Dar înţelegerea, ce părea imposibilă, dintre partidele care au terminat cap la cap a modificat dramatic echilibrul câmpului politic - o putere cu sprijin parlamentar de peste 70%, opoziţia reprezentând sub o treime. Să lăsăm partidele guvernamentale să-şi încheie „marea împărţeală“ până la nivel de cătune, eventual să ne propună un program de guvernare în locul încropelii făcute publice, şi să ne ocupăm de opoziţie. Nu cred că această situare a UDMR îi va crea probleme pe termen lung, însă soarta PNL poate evolua dramatic. Jocul la două capete, cu cărţi slabe comparativ cu cele ale protagoniştilor, a devenit un joc la cacealma şi-i poate conduce pe liberali pe calea ţărăniştilor.

În momentul de faţă, PNL e în faţa unei alegeri cruciale. Fie asistă de pe margine la spectacolul guvernării limitându-se la micile înţepături televizuale la care tocmai asist, fie îşi evaluează autocritic poziţia şi forţele şi purcede la reforma internă a partidului, încercând să scape de imaginea de apendice al grupului Patriciu. Să fiu limpede, eu nu spun că asta este PNL, spun doar că aceasta este percepţia publică. Dacă imaginea este rezultatul manevrelor adversarilor nu are nici o importanţă, înseamnă că aceştia au fost mai abili! În viaţa publică, imaginea face realitatea. Dar imaginea a fost deteriorată şi de slabele prestaţii ale unor miniştri din cabinetele Tăriceanu, de la contabilul Sănătăţii, dl Nicolăescu, şi soţul dnei Bijboacă la dnii Adomniţei, Chiuariu, David, Meleşcanu, Iorgulescu. Este incredibil cât de mult a fost compromisă o guvernare relativ bună de asemenea prestaţii.
Nu în ultimul rând, PNL a ieşit şifonat de la guvernare şi din cauza asocierii cu legiunea de baroni locali, de la ieşeanul Fenechiu la sudicul Morega. Primul a şi girat vreo trei miniştri lamentabili. Trebuie adăugat că, în faţa dificultăţilor guvernării pe fond de mare criză, puterea nu va ezita să evoce obsesiv „moştenirea liberală“, fie va fi cazul, fie nu.

PNL poate profita de opoziţie şi să se reformeze. La putere nu face asta. Uneori, cazul PSD, nu poţi nici în opoziţie. Dar PNL nu are dimensiunile care să-i permită asta!

[miril]

Mai ales Fenechiu, pare baron PSD. Antonesei este printre putinii...vertebrali. Si, totusi, cifrele vorbeste. Nu si pentru romani, din pacate:

http://www.zf.ro/zf-24/ce-si-a-propus-si-ce-a-realizat-guvernul-ajuns-la-final-de-mandat-cititi-datele-macroeconomice-3667375/

[krapulax]

dreptu la replica, what the...

tru:

PNL a guvernat cu PSD. Doru Buşcu, prietenul meu, nu a avut nimic de spus. PDL e silit să guverneze cu PSD. Doru Buşcu, prietenul meu şi al adevărului, susţine că asta e o ruşine. Când PNL guvernează cu PSD, e bine, când PDL guvernează cu PSD, e oribil. Doru Buşcu, singurul prieten al adevărului, ştie că PSD-PDL e o manevră a preşedintelui Băsescu. Aşa e. Băsescu a vrut neapărat să-şi aducă un grav prejudiciu de imagine. Traian Băsescu face greşeli, dar nu greşelile propuse de Doru Buşcu.

Nu înghit ideea după care sprijinul meu pentru Băsescu şi PDL trebuie limitat la dimensiunile fixate de Doru Buşcu. Cred că România va face un pas înainte dacă PSD va fi distrus politic. Acum trebuie guvernat alături de ei. Altă soluţie nu există. Îl rog pe Doru Buşcu să publice, în baza bunelor lui relaţii cu adevărul, formula care putea împiedica prezenţa PSD la guvernare după ce liberalii au fugit. Băsescu, Boc şi, mai ales, Stolojan greşesc uneori. Numai Doru Buşcu nu greşeşte şi din acest motiv nu trebuie criticat.

[miril]

TRU, sclavule, guvern minoritar nu se poate? Sa simtiti si voi ne-simtitilor cum este sa ti se traga flegme de sus, tot timpul, de la Zoaieus pana la Plici, pardon, Poc, asta...Boc. Ah, am inteles, e mai bine sa faci prostitutie politica decat sa rozi din ciolan incoltit. Sa inteleg ca este mai putin...mostruos sa fii sprijinit de PSD intr-un guvern, decat, in Parlament. Ce jigodie e...unii. TRU-st Me!

[miril]

Buna dimineata, Bucuresti!

http://www.cotidianul.ro/bucurestiul_in_visele_arhitectilor-67931.html

[miril]

Interesant, Tovarasi!

Afacerea Stanisoara Mihai PALSU Ziua

Traian Basescu nu este prieten cu nimeni. Nici macar cu el. Egoul presedintelui este atat de puternic, incat generatia Emo ar trebui sa ia lectii, pe culoarele intunecate ale politicii, de la Dom' profesor Traian. Prin definitie, egoul nu-ti permite sa fii un om liber in gandire ca Brancusi, Ghandi sau Einstein - asta ca sa dam cateva exemple de oameni celebri. Egoul iti da o forta malefica sa manipulezi si-ti reduce la tacere instinctul de conservare, cand esti, la randul tau, mani****t. Egoul ucide tot ce-i pur in om si scoate in evidenta orgoliul - de fapt, prostia orgoliului, vezi cazurile Ceausescu, Napoleon sau Bush.

Zilele trecute, Traian Basescu ne-a surprins neplacut pe toti, prin numirea lui Emil Boc la sefia viitorului guvern. Cand am scris editorialul "Uimeste-ne, Traiane", m-am gandit, cu mintea mea de necredincios in Dumnezeul popilor, ca Basescu va face o miscare catre PNL, singurul partid de dreapta din Romania si cel care, prin doctrina sa, este atat de necesar la conducerea unei tari intr-un moment de criza - evident, dupa extirparea maselei stricate Tariceanu. Dar, cu Mefisto pe umarul stang, mi-a trecut prin cap ca Traian ne va uimi folosindu-se de o strategie odioasa: va pune premier un om usor de mani****t. Iar aici aveam in minte doua variante.Prima - la indemana oricarui om care are, cat de cat, habar de politica -, era Emil Boc. Cea de-a doua, ceva mai personala, este Mihai Stanisoara.DacA Traian l-ar fi numit premier pe Stanisoara - un no-name politic si profesional in Romania, dar "tanar politician" -, uimirea de pe fetele romanilor ar fi fost cat Casa Poporului. In schimb, la Bruxelles, europenii care ne papa euroii ca sa fie cu ochii pe butelia mioritica nu s-ar fi crucit, ci ar fi protestat, pe canale diplomatice, ca din gura de sarpe. Iar asta pentru ca la Bruxelles se stie adevaratul curriculum vitae al lui Stanisoara, se stie ce hram poarta, cine ii e tatucul si la ce documente are acces, si mai ales pentru cine.Il cunosc pe Mihai de pe vremea cand jucam impreuna fotbal la sectia de juniori a unui club din Severin. M-a oripilat puterea lui de a renunta la sport - singura placere a unui copil din landul comunist -, pentru a se dedica studiului unei meserii obisnuite, la indemana oricui: aceea de inginer. Si, tot atunci, cand am incercat sa-l "manipulez" sa se intoarca la fotbal, am mai observat la el ceva extrem de periculos pentru niste copii ca noi: o dorinta macabra de a minti, de a insela si de a disimula adevarul.Au trecut anii, a venit tavalugul libertatii peste noi, eu m-am apucat de presa, iar Stanisoara, inginer in cantare electrice, s-a dedat afacerilor. A venit embargoul, eu am plecat pe Dunare sa fac reportaje despre cum se incalca tratatele internationale, iar Mihai a fost trimis sa "opereze". Si erau valuri, si era frig, iar in timp ce vodca si tigarile se terminau repede pe vedetele Politiei de Frontiera si eram obligati sa stam mai tot timpul la mal, benzina si motorina se lafaiau in barjele ce pluteau intr-o veselie pe Dunare, dinspre noi spre fratii sarbi.Au mai trecut alTi ani, s-a prabusit PD-ul in capul lui Roman, si pe piramida fara cap s-a cocotat Basescu. Stanisoara a fost delegat la dreapta lui Traian, ca nespecialist cu specialitatea expert in Siguranta Nationala. Astfel, un inginer pentru linistea masuratorilor si controalelor cantarelor s-a metamorfozat, hodoronc-tronc, in expert militar cu diplome si doctorate achizitionate in regim de urgenta. Numai ca Mihai nu si-a tradat prima dragoste post-decembrista. Stanisoara a continuat sa faca afaceri si s-a indreptat grabit, delicat si parinteste ghidonat de la spate, catre "baietii destepti" atat de huliti de Traian Basescu. Afacerile lui Mihai Banul Craiovei - initiat de Energy Holding - au prosperat naucitor pentru un novice in ale energiei produse de Hidroelectrica.Iar BAsescu stie si tace. Stie ce sta scris in dosarul lui Stanisoara, dar stie si ca poate sa-l manipuleze, pentru ca cei doi sunt copie la indigo: Egoul lui Traian se oglindeste in Egoul lui Mihai.De ce am pus titlul "Afacerea Stanisoara"? Pentru ca, din momentul in care Mihai va fi confirmat ca ministru la Aparare, soarta bugetului achizitionarii avioanelor in valoare de cinci miliarde de euro va fi fost pecetluita.Nu am bani multi, dar pot sa pun pariu pe un dolar de aur, cu presedintele Traian Basescu, ca vom "achizitiona", in urma unei licitatii "transparente", 48 de avioanele americane de vanatoare F-16. Dupa cum vedeti, ii dau presedintelui sansa sa castige pariul, oferindu-i doua variante: Romania sa achizitioneze avioane suedeze - Gripen - sau europene - Typhoon -, aparate mult mai competitive decat arhaicele F-16.Din nefericire pentru mine si pentru bugetul Armatei, nu voi pierde pariul. Si nu va fi primul pe care il voi castiga in viitorii patru ani, cand va fi vorba despre licitatii militare, daca Mihai Stanisoara va fi uns de Parlament ministru al Apararii. Pe cei care stiu mai multe decat mine ii invit sa comenteze pe www.ziua.ro

[miril]

Ceva ca un comentariu cu care cel putin doi dintre cei care frecventeaza acest subforum sunt de acord, asta pornind de la un articol mediocru care si-a ratat tinta, altfel onorabila:

http://www.cotidianul.ro/sa_linsam_femeile-68078.html

"Ati inteles gresit!

Ideea era ca femeile frumoase si destepte trebuie sa fie extrem de puternice ca sa poata avansa. In plus ele sunt nevoite sa suporte concurenta neloiala a celor frumoase (destepte sau nu) care nu au nici un fel de scrupule in folosirea sexului ca mijloc de avansare.
Hai sa facem o comparatie, Adriana Saftoiu si Nuti Udrea. Aceeasi varsta, aceeasi talie, aceeasi greutate, as zice aceeasi culoare originala a parului, foste consiliere la Basescu si cam atat cu asemanarile. Diferentele incep: o frumusete discreta dublata de o inteligenta si de o decenta naturale la Adriana Saftoiu, o panarama cu ifose la Nuti Udrea. Un discurs cursiv si interesant la Adriana, un discurs scremut, studiat si sec la Nuti. Din pacate majoritatea exemplelor din viata de fiecare zi arata ca Adriana Saftoiu va evolua mult mai greu fata de Nuti Udrea, media o va iubi mai putin pentru ca blugii nu-i vor pocni pe fese iar bluzele vor fi incheiate la nasturele decent. Asa ca nu injurati barbatii care, atunci cand vad o femeie pe un post inadecvat, isi pun intrebarea cum a ajuns acolo. Chiar, de ce oare frumoasele destepte si cuminti ajunse sus nu promoveaza tot frumoase si destepte si cuminti alaturi de ele si prefera barbatii competenti, urati, cu burta si chelie? Sa nu fim ipocriti si sa negam faptul ca la serviciu nu exista atractia. Nu pot sa cred ca Stolo n-a fost atras de Raluca Turcan sau Ilici de Corina Cretu. De ce oare Nuti Udrea a avut o traiectorie politica mult mai rapida iar cele doua au ramas simple femei politice"?

[miril]

Subscriu si inca nu de acum ci chiar incepand cu 2005 si mai ales dupa discutiile aprinse, de dialog fructos, cu prietenii progresisti, pe care ii rog sa citesca acest articol cu atentie caci merita din mai multe puncte de vedere. Chiar ma gandeam deunazi cam ce ar sppune prietenul nostru Herc despre acest guvern de 70%, mai ales in perspectiva alegerilor prezidentiale de la anul. Poate ne face o vizita.

http://www.adevarul.ro/articole/s-au-creat-premisele-unui-regim-autoritarist.html

[Bancaru]

Nu e adevarat ca PNL a uvernat cu PSD. Este o tampenie sa spui asa ceva. PSD a avut tot interesul sa sustina guvernul pentru ca, asa cum s-a vazut, nu au fost pregatiti de alegeri. Cu atat mai mult dupa imbecila idee, la care au aderat si liberalii, din pacate, de a-l suspenda pe idiot. Tariceanu a prins un curent si s-a lasat dus de el. A fost o abilitate politica. PDL era la aproape 40%, daca nu mai mult, iar PSD la 20 si ceva. Cine naiba isi doreste alegeri cu asa cifre? Votul in parlament este secret. De unde stim noi ca nu au votat si PDL-isti care erau inspaimantati ca isi pierd locul in legislativ? Asta e mancare de *****.
Fenechiu? Eu nu am auzit mare lucru despre el, decat, ca si despre Patriciu, de la Basescu. Dar Basescu mananca mult *****. In general cand te iti de un om trebuie sa ai si argumente. Dupa parerea mea Fenechiu este un bandit stilat, asemeni lui SOV. Cand tu latri ca un bou la el si el iti vorbeste ca cel mai cel gentleman, te cam faci de *****. Nu asa il incoltesti si il demasti. Si nici cu arest la ora noptii, sa il faci de rusine, iarasi fara probe, cum a facut cu Patriciu. A mai facut un presedinte de tara asa cu cel mai bogat om de afarceri. Spunti voi cine pe cine a arestat si in ce ŢARa s-a petrecut asta.
Patapievici a ales sa linga in continuare. Asta e bine, pentru ca nu tradeaza.
Tariceanu a spus ca ei ca opozitie sunt destul de slabi. Dar ce a mai spus si nu a fost bagat de seama, e ca opozitia se poate face si din afara tarii, cu ajutorul grupurilor parlamentare din Parlamentul European. Hopaaaa.. !

Si inca ceva, sunt 5 partide, daca stiu eu sa numar bine:
1) Moral - PDL
2) Legal - PSD
3) Imoral - PC
4) Liberal - PNL
5) Minoritar - UDMR

PC poate iesi de l aguvernare oricand si ramane ca un grup parlamentar distinct. Mai, mai, tot eu sa le explic.

[miril]

Intr-adevar, interesant. Altfel, 9 iulie 2009, parca. ALEGERI. Parlamentare. Data alegerilor prezidentiale va fi interesanta, caci Basescu, cine altul, va decide cand si cum. In functie de asta vom avea ceva indicatii. Oricum, pe alte forumuri, din cate am citit, lumea a inceput sa se sterga la ochi, asa ca maacr o parte sa vada mai mult decat un Chior. Nu spun care. Poate nu-i tarziu.

[Bancaru]

Poate se strege lumea la ochi, dar daca manevra e facuta de asa natura sa fie ca Mircea Sandu la FRF. Nu poti sa alergi singur si sa iesi pe locul 2. De ce oare a luat PSD cele mai cele ministere?

[miril]

Sa vedem cum iese la votul de investire in Parlament. Sau vom afla la...anul. A se intelege orice, de l alegerile prezidentiale in...Sus. De tot.

[krapulax]

9 iulie? ce e cu 9 iulie? vom fi in c atunci, tare ma tem ca nu ne ajung 33 de puncte


pe 9 iulie basescu va aparea la tv, va anunta ca a fost invins de securitate si ca nu mai candideaza


si totusi, pentru mine basescu e omul care ne-a scapat de diktatura odiosului nastase, cel putin pentru cativa ani. sa fiu iertat ca asa gandesc

[Bancaru]

Dar ce parere ai de toti dinozaurii pe care i-a dezgropat? Cica s-a intors Sava, ala, la senat. A fost secretar general la Senat si cersetor de favoruri sexuale - **** contra (blow) "giob". Pentru mine Basescu e la fel ca Naztaz, doi comunisti. Sa fiu iertat.

[krapulax]

am o parere proasta


da acu sunt bulversat, am avut un cosmar, ceva cu prima etapa din retur. ma duc sa dorm, poate visez mai bine

[miril]

9 iulie alegerile parlamentare europene. 9 iulie, Progresul exitent se va afla in vacanta sau la pensie, anticipat, pentru merite deosebite aduse fotbalului romanesc.

In alta ordine, de bagare...

http://www.esnips.com/doc/9fd121cc-427d-410b-b1c6-29b327ed4a4a/Neagu-Djuvara,-O-istorie-povestita-pentru-cei-tineri

Si pentru ca tot se anticipeaza ca Basescu va fi invins de...Talpes, luati de la...Omar, taherii Tatucului:

http://www.jurnalul.ro/articole/141364/distrugere-cu-binecuvÂntare-de-susfathi-taher-un-spion-die-si-misterul-dintr-o-padure

[miril]

Si cand te gandesti ca-l ascultam cu Placere la Europa Libera:

http://istodor.catavencu.ro/2008/12/20/hurezeanu-ctpopescu-aseara-la-realitatea-tv/

[miril]

Ia sa vedem cine indrazneste sa fie primul:

http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-12-22&id=247178

[miril]

Metoda imi aduce aminte de cum s-a scris in ultimele zile in presa despre Progresul:

http://www.adevarul.ro/articole/caciula-lui-clementis.html

[miril]

Multumim din inima Partidului!

Studentul Emil Boc, un comunist model Adevarul

La sfârşitul lui 1987, actualul premier, Emil Boc, îşi manifesta într-un articol de ziar local hotărârea de a participa direct la transformarea ţării.

Articolul, intitulat „Hotărârea de a participa direct la devenirea comunistă a patriei”, a apărut în data de 10 decembrie 1987 în „Făclia”, ziarul Partidului Comunist Român din Cluj.

Solidar faţă de PCR

Textul, găzduit în pagina a treia a ziarului, era prilejuit de apropierea Conferinţei Naţionale a PCR şi făcea parte dintr-un grupaj în care lideri ai mai multor categorii socio-profesionale îşi exprimau adeziunea faţă de programul partidului comunist.

În urmă cu 21 de ani, viitorul premier scria: „Acum, când întregul popor se pregăteşte să întâmpine prin fapte de muncă marele eveniment din viaţa partidului, unitatea tuturor cetăţenilor ţării reliefează înalta răspundere ce ne revine fiecăruia în parte faţă de destinul nostru revoluţionar.

În acest climat de profundă angajare şi răspundere, nu vom precupeţi niciun efort pentru a ne putea onora cu cinste de nobilele misiuni ce ne revin, pentru a întâmpina Conferinţa Naţională a partidului cu bogate şi frumoase rezultate, alături de angajamentul solemn al participării noastre.

Latura politico-ideologică are menirea să creeze în rândul studenţilor atmosfera înţelegerii profunde a dimensiunii politicii partidului şi a statului nostru”.

Emil Boc nu a putut fi ieri contactat pentru a comenta pe marginea articolului publicat în „Făclia“. În urmă cu şase ani însă, când s-a mai discutat pe plan local pe marginea textului, el a negat că ar fi autorul articolului.

Activiştii o duceau mai bine

„Activiştii erau clasaţi deasupra celorlalte categorii de persoane. Cei din PCR se fereau de mediocrităţi, dar nu voiau nici genii, deoarece ajungeau să fie depăşiţi intelectual de cei tineri”, a explicat Marius Oprea, preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România.

Potrivit lui Mihail Bumbeş, cercetător la IICCR, Boc a deţinut funcţiile de vicepreşedinte şi preşedinte al Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti al Universităţii „Babeş-Bolyai”, res­pectiv al Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, filiala Cluj între 1987 şi 1989.

„Se făceau alegeri, iar cei care se implicau şi dădeau dovadă de un interes aparte faţă de partid ajungeau sus”, a spus expertul IICCR.

Latura politico-ideologică are menirea să creeze în rândul studenţilor atmos­fera înţelegerii profunde a di­mensiunii politicii partidului şi a statului nostru
Emil Boc,
student, 1987

[marianZ]

orcum suntem condusi de elita 2 si 3 a P.C.R. nu ma mai mira ca ramanem pe loc in plan politic si economic. in fruntea tari sta unul din cei mai mari comunisti

[Bancaru]

Miril, stii care e problema? Nu ce a scris acolo, ce se pregatea el sa faca. NU a scris el, iar daca a scris-o si-a caznit din greu creierii sa scoata aberatii de genul ala. Problema e ca inca de tanar a dovedit ca este un lingau. Un caracter de *****. Degraba lingatoriu de gaoaze.
I-am vazut aseara la depunerea juramantului si ma gandeam cat rahat s-a putut manca iar aia care au crezut au inghitit si mai mult. Hrebenciuc era in acolo cu Basescu, Geoana zambea si el tamp la marinar si toti au ciocnit cupe cu sampanie pentru ca Basescu si-a vazut visul cu ochiul. Eu cred ca visul lui este extrem de asemanator cu cel al lui Iliescu - refacerea FSN-ului, guvern de uniune nationala (la cate procente au... cam este) precum si un singur partid. La asta mai are de lucrat. Daca nu o sa ne trezim si nu o sa sustinem puternic PNL-ul s-ar putea sa asistam la un sistem gorbaciovist, opozitie in cadrul aceluiasi partid. Mensevicii si bolsevicii. Din ceva rau alegem cel mai mic rau. **** BASESCU !!!

[Jerome LeBanner]

Multumim din inima Partidului!

Studentul Emil Boc, un comunist model Adevarul

La sfârşitul lui 1987, actualul premier, Emil Boc, îşi manifesta într-un articol de ziar local hotărârea de a participa direct la transformarea ţării.

Articolul, intitulat „Hotărârea de a participa direct la devenirea comunistă a patriei”, a apărut în data de 10 decembrie 1987 în „Făclia”, ziarul Partidului Comunist Român din Cluj.

Solidar faţă de PCR

Textul, găzduit în pagina a treia a ziarului, era prilejuit de apropierea Conferinţei Naţionale a PCR şi făcea parte dintr-un grupaj în care lideri ai mai multor categorii socio-profesionale îşi exprimau adeziunea faţă de programul partidului comunist.

În urmă cu 21 de ani, viitorul premier scria: „Acum, când întregul popor se pregăteşte să întâmpine prin fapte de muncă marele eveniment din viaţa partidului, unitatea tuturor cetăţenilor ţării reliefează înalta răspundere ce ne revine fiecăruia în parte faţă de destinul nostru revoluţionar.

În acest climat de profundă angajare şi răspundere, nu vom precupeţi niciun efort pentru a ne putea onora cu cinste de nobilele misiuni ce ne revin, pentru a întâmpina Conferinţa Naţională a partidului cu bogate şi frumoase rezultate, alături de angajamentul solemn al participării noastre.

Latura politico-ideologică are menirea să creeze în rândul studenţilor atmosfera înţelegerii profunde a dimensiunii politicii partidului şi a statului nostru”.

Emil Boc nu a putut fi ieri contactat pentru a comenta pe marginea articolului publicat în „Făclia“. În urmă cu şase ani însă, când s-a mai discutat pe plan local pe marginea textului, el a negat că ar fi autorul articolului.

Activiştii o duceau mai bine

„Activiştii erau clasaţi deasupra celorlalte categorii de persoane. Cei din PCR se fereau de mediocrităţi, dar nu voiau nici genii, deoarece ajungeau să fie depăşiţi intelectual de cei tineri”, a explicat Marius Oprea, preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România.

Potrivit lui Mihail Bumbeş, cercetător la IICCR, Boc a deţinut funcţiile de vicepreşedinte şi preşedinte al Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţeşti al Universităţii „Babeş-Bolyai”, res­pectiv al Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România, filiala Cluj între 1987 şi 1989.

„Se făceau alegeri, iar cei care se implicau şi dădeau dovadă de un interes aparte faţă de partid ajungeau sus”, a spus expertul IICCR.

Latura politico-ideologică are menirea să creeze în rândul studenţilor atmos­fera înţelegerii profunde a di­mensiunii politicii partidului şi a statului nostru
Emil Boc,
student, 1987

Ar fi fost o surpriza daca Boc nu ar fi scris astfel de articol. Marker, vezi ca se poate:D

[miril]

Pai, bineinteles, Bank et comp., de mic de tot s-a dovedit futil, pardon, util. Din culisele retragerii lui draga Stolo, de la un comentator virtual!

"Surse din anturajul domnului Traian Basescu spun ca totul ar fi fost altfel.Intr-una dintre intalnirile domnilor Basescu si Stolojan,acesta din urma i-ar fi reprosat sefului statului ca e nemultumit de faptul ca el nu are putere sa ia nici o [Citeste] decizie,iar in replica domnul Basescu ar fi spus "Si ce vrei ma?Sa te pun sa conduci tara??"...dupa care Stolojan sa ridicat si a plecat...si a urmat demisia acestuia".

[Bancaru]

Eu am auzit ca i-a spus ceva si de doamna Stolojan JR, a mare. O chestie cu originile si alte cuvinte pe care nu le putem reproduce aici.

[miril]

Asta nu inseamna nimic pentru generatia...obraznica, vezi si subforumul Politica, care considera ca trecutul nu conteaza si ca tinerii de atunci erau boci, cu totii. Si ne mai intrebam de ce unul ca Basescu si Boc merg...majoritar, cu f-utilul 70%.

[Bancaru]

Stiti care ar fi fost ironia sortii? Ca guvernul sa fie votat de 322 de parlamentari. Ma cacam pe mine de ras. Si ar fi putut fi foarte posibil (!) avand in vedere ca putoarea, pordon, puterea are 321 de parlamentari. Daca opozitia se chinuia putin, adica sa stranga randurile cum trebuie, vota unul pe invers si iesea numarul favorit al lui Basescu. Din pacate nu a fost sa fie.
Data de 22 decembrie nu va mai avea aceeasi semnificatie incepand cu 22.12.2008
Va multumesc ca m-ati suportat. Lui Jerome The Banner ii doresc ce ne doreste si el noua. Ma refer la echipe de fotbal, ca lui personal ii urez sanatate.

[Jerome LeBanner]

... Lui Jerome The Banner ii doresc ce ne doreste si el noua. Ma refer la echipe de fotbal, ca lui personal ii urez sanatate.

In sinuezi ceva:D ? Multumesc pt. ambele urari. Sa dea Dumnezeu sa promoveze in A cine merita si cine poate mentine echipa acolo.

[krapulax]

vazandu-l pe fostul ministru cu cat entuziasm il intampina pe noul ministru (dupa modesta mea parere ambii fiind niste tembeli necompetenti) imi vine si mie sa zic precum octav mardale:

[abl]

...

[nikkkro]

S-a reinstalat “cancerul”, (Straja – Petrosani, rai sau iad?)

Nici nu s-a incheiat bine ultimul spectacol de circ al realitatii noastre cotidiene, iar animalele si-au reluat locul in menajerie… musca, scuipa, ca sa-si anunte prezenta.
Ca un simplu spectator, la sfarsit de show, m-am incumetat sa fac si o plimbare prin menajerie, mai ales ca prezenta la spectacolul grotesc este … benevola, in mod obligatoriu. …Si, cu tote ca parerea mea cu privre la animalele salbatice este ca acestea trebuie tratate ca animale salbatice, iar locul lor este in jungla, am mers sa le observ si in sanul societatii noastre…si m-am trezit muscat de aceste animale bolnave care ne conduc, paznicii fiind doar de forma…

Dupa aceasta mica parabola, sa va povestesc experienta traita zilele acestea intr-unul din locurile ce ar trebui sa fie un adevarat colt de rai pentru noi romanii.
Am hotarat sa petrec revelionul (2008-2009), impreuna cu niste prieteni in statiunea montana Straja (depresiunea Petrosani), statiune cu un mare potential, atat prin pozitia sa, cat si prin faptul ca se numara printre putinele locuri din tara unde in timpul sarbatorilor de iarna exista zapada; impreuna cu alte doua statiuni, la fel de tinere, statiunea Parang, si statiunea Ranca, ar trebui sa reprezinte una (n.b.: daca nu, chiar cea mai puternica) dintre alternativele la nebunia din Valea Prhovei. Insa, asa cum o sa vedeti in continuare, este stricata de … capitani de militie, deputati slinosi, “senatori cu burta” si toata “fauna” care a adus aceasta tara in situatia in care societatea se imparte in doua categorii:
- hoardele de fomisti, ce pleaca la furat sau la violat prin tarile Europei si se intorc triumfatori in tara in perioada sarbatorilor, ca sa se imbuibe cot la cot cu cei care ar trebui sa aplice legea … si sa ii lege, infestand cu cancerul lor si bruma de omenie care se incapataneaza sa mai persiste pe ici, pe colo;
- si cealalta categorie, din ce in ce mai putin numeroasa (din care fac si eu parte), a celor educati, a celor care au un criteriu de valori, a celor care sunt cu adevarat productivi, care au facut gresala sa mai rama in aceasta societate de rahat, cu speranta, ca poate se va schimba ceva in bine…
… Ei bine fratilor, tebuie sa imi asum aceasta gresala, ca una din cele mai mari pe care le-am facut, insa pe care am sa caut s-o remediez pe cat de repede posibil…si sa las aceasta societate bolnava sa se consume canibalic.
Asadar, sa revin la prezentarea faptelor care sunt aproape de domeniul fantasticului si demonstreaza ca Romania este o “tara sudamericana”, condusa oligarhic, in care legea nu exista, nu se respecta si daca incerci sa ii intrebi pe cei responsabili de ce nu aplica legea esti intampinat cu pumni, iar in secunda doi se musamalizeaza totul.
…Dupa o zi in care m-am bucurat de un schiat pe cinste, m-am asezat la o masa festiva organizata de gazdele noastre, din cabana in care locuiam, impreuna cu prietenii si toti ceilalti din cabana. Am inchinat in cinstea noului an, am numarat ultimele secunde ale anului ce avea sa se duca, si am urat in stanga si-n dreapta traditionalele ganduri bune…O atmosfera foarte frumoasa, care-ti dadea un sentiment de bine si de caldura, cel putin din punctul meu de vedere, care avusesem un ultim an extrem de greu… Fiind si momentul de asa natura, chiar ma-ncerca si o senzatie de optimism…care, din pacate, s-a dovedit foarte repede ca este … doar o senzatie … si nu are de a face cu realitatea noastra… Dupa cateva dansuri si servirea a inca unui fel de mancare, impreuna cu cativa prieteni, am plecat in clubul cabanei Montana, unde rezervasem o masa, si unde cautam sa continuam petrecerea intr-un loc mai oportun pentru astfel de manifestari…Totul a decurs extraordinar, prieteni, dans, cateva pahare inchinate pe altarul bunei dispozitii, pana cand, la un moment dat, s-a simtit in aer prezenta unei substante iritante, pe care am identificat-o ca fiind spray paralizant (sau o substanta asemanatoare). Aceasta si datorita faptului ca anumite persoane din grupul din care faceam parte au inceput sa se simta rau si sa aiba stari de ameteala, mai ales vreo doua dintre fete, care au fost la un pas sa-si piarda cunostinta. In acel moment, m-am deplasat catre una din persoanele care facea parte din stuff-ul localului sa intreb ce se intampla si sa cer macar o explicatie, daca nu chiar sa intreb ce masuri o sa ia… La intrebarile mele pe deplin indreptatite, mi s-a raspuns cu pumni si cu injurii…personalul localului fiind deranjat de intersul meu pentru cele intamplate… In continuare, a avut parte de acelasi tratament intregul grup cu care eram, inclusiv fetele, o barbarie de nedescris sustinuta de personalul localului, partial aflat in stare de ebrietate si ajutat si de alte persoane (care faceau parte probabil din “anturajul casei”)…Am fost macelariti pentru simplu motiv ca am intrebat ce s-a intamplat. Am avut tupeul si curajul sa ne adresam celor responsabili si sa cerem macar cateva explicatii pentru ceea ce se intamplase si din care avusesem de suferit, considerand ca intr-un stat de drept si intr-o societate civilizata, europeana, avem aceste drepturi.
Am sunat la renumitul serviciu’ de urgenta (112) sa semnalam aceste incidente si la cel de ambulanta pentru ca incidentele au fost de o violenta extraordinara.
... Bineinteles, ca nu s-a intamplat mare lucru…si dupa o perioada de timp relativ mare (in sensul ca trecuse o perioada destul de lunga de la incidente), a aparut o echipa de jandarmi, care s-au pierdut in formalitati, invocand tot felul de metodologii si argumente fara substanta, ce nu au dus la nici un rezultat palpabil…probabil mizand pe faptul ca oricum se pierde firele…
… Se pare ca acest act, care se poate incadra cu usurinta ca unul de natura terorista, mai ales atunci cand se face cu buna stiinta intr-un spatiu inchis si aglomerat, fusese provocat de fiul unuia din comandantii de politie din zona… sau nu stiu ce mare “stab” din zona, iar personalul localului aprobase tacit aceasta “reglare de conturi”, incercand sa acopere acest incident fara prea mare valva…lucru, ce se pare ca functioneaza cu concursul tuturor factorilor care ar trebui sa apere siguranta cetateanului, turistului.
Asadar, in loc sa te bucuri de un sejur binemeritat, intr-o statiune de munte, in noaptea dintre ani, ajungi la spital, batut cu tot cu prieteni, barbati si femei la un loc … intr-o tara care se tine ca face parte din Uniunea Europeana….rusine…si pacat…
…Rusine… pentru ca se dovedeste ca suntem, si probabil asa o sa ramanem, o “societate bananiera”, condusa de “basesti”, “boci”, “tariceni”, “iliesti” si tot alaiul lor de comunisti, incompetenti si hoti…care, pe deasupra, sunt inculti … si fac din asta un cult la care restul societatii e fortata sa se inchie…
…Pacat… ca nu se face nimic sa se imbunatateasca calitatea unor anumite clase de oameni ce se afla in institutiile statului, si ca astfel de experiente ca cea avuta de mine, fac ca cei cativa oameni care mai sunt in tara, care sunt cu adevarat capabili si competenti…sa faca stanga-nprejur si sa plece din societatea asta mizera fara sa se mai uite inapoi. E pacat pentru ca munca pe care o fac acesti oameni este consistenta si apreciata oriunde in lume, iar societatea romaneasca le simte si o sa le simta lipsa… E pacat ca aceasta societate este atat de putreda si corodata, incat orice ai incerca sa construiesti se naruie din cauza temeliei afectate…

…Se tot incearca insuflarea unui sentiment national mai puternic de catre asa-zisii conducatori sau lideri de opinie, sa consumam produse romanesti, sa optam pentru variante de turism romanesc si alte astfel de intentii, dealtfel foarte bune … si populiste, insa nu se asigura nici cea mai elementara si indispensabila dintre conditii pentru asa ceva … siguranta personala. Va spun cu mult regret, ca decat sa mai traiesc intr-o astfel de agonie, plec sa-mi gasesc linistea pe alte meleaguri…sau macar sa crap incercand sa fac acst lucru, intr-un loc in care sa am sanse reale sa-mi ating acest tel…

Romania e o cauza pierduta si trebuie sa luam lucrurile ca atare.

In concluzie evitati zona Petrosani, in special zona Straja (Montana!!!); intr-o “tara a vestului salbatic”, se pare ca aceasta zona e unul din fiefurile acestor monstri, a acestui cancer care ne-a cuprins intreaga societate…Si din pacate, ca orice organism cuprins de cancer…nu exista decat o singura directie…

Va urez voua, celor care va regasiti, macar un pic, in ceea ce am schitat mai sus,
LA…UN AN MAI BUN…SI DEPARTE DE ASTFEL DE … NEPLACUTE …!

[miril]

Cum ar trebuie sa fie un mesaj de Anul Nou adresat poporului roman:

http://www.ziua.ro/news.php?data=2008-12-31&id=18677

[miril]

A altfel de stire:

http://www.libertatea.ro/stire/un-caine-readus-in-mod-miraculos-la-viata-225624.html

Si un comportament deja vu:

http://www.jurnalul.ro/articole/141749/moravuri-de-iarna:-snowbismul

[Jerome LeBanner]

...Si un comportament deja vu:

http://www.jurnalul.ro/articole/141749/moravuri-de-iarna:-snowbismul


Corect este sa dam si un comentariu:

snobi sunt silamunte, dar si in redactiile de ziare. Ziaristul care a scris articolul asta parca ar fi un soi de alberto tomba sau yeti- omul zapezilor care nu mai are loc de turisti pe partie. Lumea merge la munte sa se distreze, ba cu schiurile, ba cu sania, ba cu punga. Fiecare se simte bine cum poate, atata vreme cat nu deranjeaza pe cei din jur. Dar daca tu esti deranjat din fire, nu e vina oamenilor care vin la munte. Du-te in creierii muntilor si limpezeste-ti creierul, ziarist snob!

[miril]

Gasesc ca are dreptate, aici. Trebuie sa devenim noi europeni, nu europenii damboviteni. Nu suntem un popor cu comportament turistic. Cat despre poluarea prezidentiala cu ATV-ul sau cum se cheama... El nu ar fi singurul, dar este primul om al tarii.

[Jerome LeBanner]

... Nu suntem un popor cu comportament turistic. ....


Stai putin. Pai ce, poti caracteriza comportamentul unui popor? Suntem vro 25de milioane, cum ne poti baga pe toti in aceeasi oala? Am mai auzit din astea, ca suntem un popor fara profunzime religioasa, sau ca suntem popor necivilizat. Si cum il judecam? in raport cu turistii care lasa munti de gunoaie prin muntii nostri sau dupa curatenia ramasa in urma concertului Rolling Stones de acum 2 ani?

[miril]

In comparatie cu alte natii. Ni se trage si de la lipsa...nationala a spiritului de organizare.

[Marius]

Tampit articolasul ala din Jurnalul... saracul are ceva sechele cu paltonari si sosonari, dar nu se gandeste ca astfel jigneste o multime de oameni.

Revin, jurnalistul ala e un idiot, un tampit, un *******. Pai, marea majoritate a turistilor nu stiu sa schieze. De invatat pe Valea Prahovei... valeu! De inchiriat echipament, iar valeu! Asta ca sa nu mai vorbim ca 3/4 din banii de concediu ii dai la cazare...

[Jerome LeBanner]

In comparatie cu alte natii. Ni se trage si de la lipsa...nationala a spiritului de organizare.

Stii cum se spune: Comparaison n`est pas raison:(

[miril]

Ba uite ca are! As vrea sa fie ca la nemti, austrieci sau suedezi. Nu sa-l vad pe Gigi Becali poluand codrii plini cu zapada tocmai buna de schi. Saracii salvamontisti, nu mai ei pot sa spuna mai bine cum trebuie facute lucrurile.

[miril]

Proza romanesca duduie:

Proza romaneasca merge bine la export Mircea Cartarescu, elogiat de presa suedeza pentru reusita trilogiei OrbitorAdrian Schiop Romania Libera

» 2008 a fost un an bun pentru literatura romana – interesul editorilor straini fata de arta exotica a noului stat membru al UE s-a corelat fericit cu o foarte buna prestatie a ICR, care a finantat si ajutat mai multe traduceri ale volumelor romanesti.

» Interesul s-a indreptat atat spre Mircea Cartarescu, un nume deja consacrat pe piata europeana a cartii, cat si spre literatura tanara, reprezentata de nume ca Filip Florian, Dan Lungu, Florin Lazarescu.

Targul de la Frankfurt de anul acesta a pus in


vedere o adevarata sete de carte a editorilor si publicului strain fata de Romania, exoticul stat din estul Europei, intrat de curand in Comunitatea Europeana – i-a asigurat Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom, pe spectatorii prezenti la prima editie a Festivalului International de Literatura din toamna anului abia sfarsit. Iar interesul – a detaliat editorul – priveste in special scriitorii tineri, martori proaspeti ai "rescrierii hartii Europei". Acest interes s-a cuplat cu o foarte buna activitate a Institutului Cultural Roman – beneficiind de un buget generos (pana la reducerea lui din aceasta toamna), acesta si-a putut face treaba si a sprijinit aparitia si traducerea de carti romanesti in afara tarii. Acest fapt a facut ca 2008 sa fie cel mai bun an al literaturii romane in materie de traduceri si editari pe piata externa.

Cartarescu, "nume de senzatie in lumea literara"
Anul 2008 a inceput sub auspicii favorabile pentru Mircea Cartarescu, a carui cariera internatioanla a crescut constant din 1992, cand a fost tradus in franceza, fiind nominalizat la Premiul Medicis. Versiunea in limba germana a "Aripii stangi" a fost aleasa "Cartea lunii ianuarie 2008" in Austria. Ea a fost publicata de prestigioasa editura austriaca Zsolnay si a fost votata drept "Cartea lunii" de 55 critici literari, avand 30 de voturi avans fata de urmatoarea nominalizata. La acea data, volumul se afla deja la al doilea tiraj, dupa ce prima editie, iesita pe piata in luna septembrie, s-a epuizat. Aparitia s-a bucurat de cronici elogioase in presa austriaca, germana si elvetiana, autorul fiind comparat cu Marcel Proust si James Joyce. Volumul a mai fost publicat anul trecut si in norvegiana, iar seducatorul "De ce iubim femeile" a fost publicat la Tel Aviv, Paris (Denoel), Frankfurt (Suhrkamp) si in limba poloneza.



Surpriza – semnalata la momentul respectiv de "Romania libera‘ – a venit spre sfarsitul anului, cand editia suedeza a "Aripii drepte", ultimul volum al trilogiei "Orbitor", a starnit un "buzz" neasteptat in presa din tara Nobelului, care l-a intampinat ca pe o capodopera, nesfiindu-se sa-l compare pe Mircea Cartarescu cu Dante – "atat de versatil si de incarcat de semnificatii este acest simbol (al fluturelui – n. red.), incat trebuie sa te intorci la «Divina comedie» a lui Dante pentru a gasi o carte care sa suporte comparatie. Dar si atunci trebuie sa te gandesti la faptul ca Dante este ucigator de sistematic, in timp ce Cartarescu foloseste imaginile care lasa cititorul cu respiratia intretaiata cu o stringenta aparent haotica, dar cu un fler care tinteste la fix".



Criticul suedez atinge punctul sensibil al romanilor: "Cartarescu isi are locul printre candidatii la Premiul Nobel pe cale sa devina la fel de permanenti precum secretarul permanent al Academiei. Se poate spune ca ar merita cu prisosinta premiul. Pentru valoarea lui ca scriitor asta n-are insa nici o semnificatie, caci valoarea nu e atinsa de decizia Academiei". In "Kristianstadsbladet", scriitorul Thomas Kjellgren a vorbit despre "un roman total, cu o admirabila constructie enciclopedica... Este greu sa vezi acest roman altfel decat ca pe un important reper al literaturii secolului XXI", in timp ce publicatia "Dagens Nyheter" a scris despre "o virtuozitate orbitoare... Pe scurt, un roman care... vrea sa sparga toate formele". "Sydsvenskan" il declara pe roman "un nume de senzatie in lumea literara": "Energia si incarcatura pe care o radiaza aceasta carte nu au corespondent in literatura contemporana".

"Uppsala Nya Tidning" conclude ca "impresia de ansamblu este aceea ca avem de-a face cu una dintre marile opere in proza ale noului secol", in timp ce Ola Gustafsson pariaza pe numele scriitorului roman pentru unul dintre Nobelurile viitorului.

Florian – Harcourt, Adamesteanu – Gallimard
Editorii occidentali sunt interesati in special de literatura romana a ultimului val – Filip Florian, Dan Lungu, Florin Lazarescu. Astfel, Filip Florian, unul dintre numele noi ale literaturii romane, face o frumoasa cariera internationala cu romanul sau de debut, "Degete mici" (2005). Romanul a fost deja tradus si publicat in Ungaria (Magvetö, 2008), Germania (Suhrkamp, 2008) si Polonia (Czarne, 2008), iar in anul 2009 va aparea in SUA (Harcourt) si Slovenia (Didakta). Beneficiind de o aparitie la o editura germana importanta, volumul s-a bucurat de o atentie flatanta din partea criticii. Astfel, Uwe Stolzmann, pentru "Westdeutscher Rundfunk", a vazut in "Degete mici" "un debut de exceptie, o opera matura in privinta continutului si a stilului...



Un efect surprinzator il produce ideea de a compara regimuri violente din regiuni indepartate una de alta", in timp ce "Frankfurter Rundschau" descopera ca "Florian analizeaza dureros de transant si de exact o societate mutilata de dictatura, desfasurand in acelasi timp, cu o deosebita verva a limbajului si o mare putere de fabulatie, povestile fantastice si poetice ale unor caractere singulare, de neuitat". Jan Koneffke, in "Freitag", scrie in concluzia articolului sau: "Cu acest roman uimitor, cu o multitudine de perspective si de idei, plin de spirit de fabulatie si de umor, Florian largeste si orizontul literaturii romane". Dan Lungu, autorul unei proze cu infuzii duioase de umor, a carei inspiratie e pitorescul comunismului si al tranzitiei, s-a facut remarcat in afara tarii cu romanul "Raiul gainilor" (aparut in 2004), un text despre o strada dintr-un orasel romanesc de dupa ‘89, plina de oameni cu chef de vorba.



Cartea a fost tradusa in Franta (Editions Jacqueline Chambon) si in Austria; in foarte scurt timp urmeaza sa apara si in Slovenia. Pe 14 aprilie 2008, prestigiosul "Frankfurter Allgemeine Zeitung" consacra o recenzie volumului scriitorului iesean: "Chiar daca romanul inclinat spre umor al lui Dan Lungu prezinta doar o strada de provincie din Romania, aceasta este, de fapt, tabloul unei intregi societati fisurate, adica al societatii de tranzitie. Nu poate fi vorba de un prezent increzator, cand orizontul viitorului se scalda intr-o «lumina» transfigurata a trecutului. Teama de odinioara a devenit folclor; nimeni altul nu este mai cunoscut decat Ceausescu, despre care se vorbeste cu un ton grotesc, afectuos, folosindu-se termeni precum «raposatul», «impuscatul»". De remarcat ca, tot anul trecut, volumul "Sunt o baba comunista" a aparut in limba franceza, la aceeasi editura Jacqueline Chambon, semn ca "Raiul gainilor" nu a trecut neobservat.


Florin Lazarescu, un alt membru al desantului iesean, a avut, de asemenea, un an bun in 2008. Romanul sau, "Trimisul nostru special" (2005), a fost tradus in slovena, urmand ca anul viitor sa apara traduceri ale cartii la edituri din Bulgaria si Ungaria. Romanul a aparut in limba slovena la editura Modrijan Zalozba, dupa ce, in 2007, traducerea in limba germana a volumului a aparut la Wieser Verlag din Austria, iar cea in franceza – la Editions des Syrtes. Romanul, plin de verva, este despre goana presei dupa senzational, din perspectiva unui trimis special al unui tabloid.


Chiar daca Gabriela Adamesteanu nu a avut traduceri importante anul acesta, se cuvine spus ca romanul ei fresca de familie, "Dimineata pierduta", va fi tradus anul viitor in spaniola si maghiara (dupa ce a fost publicat in Franta, la Gallimard, dar si in Bulgaria, Israel, Estonia). Romanul ei de debut, "Drumul egal al fiecarei zile", va aparea, de asemenea, anul viitor la Gallimard, semn ca pe plan international cota ei a crescut.

Norman Manea, reprezentat de agentia care-l impresariaza pe Rushdie
Pe de alta parte, notorietatea internationala a Herthei Müller si a lui Norman Manea, scriitori emigrati din spatiul romanesc la jumatatea anilor '80 (Germania, respectiv SUA), nu se compara cu cea a scriitorilor care traiesc in Romania – opera ambilor a fost tradusa deja in peste 20 de limbi. Cu o activitate scriitoriceasca subversiva in Romania, ei au devenit, prin lucrarile lor, constiinte etice cu scrieri intens conotate politic: Holocaustul si opresiunea comunista – in cazul evreului Norman Manea; trauma totalitarismului – in cazul Herthei Müller. Chiar daca nu a mai publicat vreo opera de fictiune in ultimii ani, Norman Manea a fost recompensat in 2006 cu premiul pe care l-a ratat Mircea Cartarescu la inceputul anilor '90, Medicis pentru cea mai buna carte straina.

In plus, este reprezentat de una dintre cele mai puternice agentii editoriale din lume, Wilye (care il reprezinta si pe Rushdie). Actualmente, scriitorul este profesor la prestigiosul colegiu Bard din New York, unde au mai predat Saul Bellow, Toni Morrison, I.B. Singer. Pentru Hertha Müller, 2008 a fost un an important, intrucat a reprezentat statul german in cursa pentru Nobel.

[miril]

Mai exista coloana vertebrala. Aici:

http://www.adevarul.ro/articole/cine-intelege-devine-responsabil.html

[miril]

Unde nu-i (a)bac, vai de...Boc. Si nu numai.

Boc se joacă la abac Adrian Ursu Cotidianul

Ani buni, Emil Boc ne-a ameţit din cuvinte. Le lega fără pauză de respiraţie, cu ton militant de UASCR, traduse în noua limbă unsuroasă a populismului. De când a ajuns premier, în urma defecţiunii tehnice suferite de Stolojan, a început să schimbe vorbele cu cifre, sperând să obţină acelaşi efect aburitor.

Nu mai auzi de la noul prim-ministru decât procente, milioane de euro, miliarde de lei, economii, reduceri, majorări, cuantumuri şi plafoane. Singurul verb din vocabular pare să fi rămas „a decide“, repetat obsesiv, pentru a da cifrelor acoperire instituţională. E firesc, doar e vremea bugetului, a crizei, a austerităţii, deci a cifrelor. Numai că tocmai asta dă semne de îngrijorare. Gândirea Cabinetului Boc pare să fie una strict contabilicească, bazată doar pe ajustări de sume şi recalculări procentuale, fără vreo idee sau inovaţie managerială. E semnul trist că, în lupta cu efectele perverse ale unei crize pe care ar trebui să o depăşim inteligent, nu prea vedem dinspre guvernanţi flexibilitate în soluţii, supleţe în gândire.

Primul exemplu este corecţia radicală aplicată legii mamelor.

Din criză de fonduri, Guvernul a recurs la decizia cea mai simplă: să se taie! Plafonarea indemnizaţiilor la 4.000 de lei poate fi judecată în fel şi chip, argumentele şi contraargumentele fiind la fel de puternice. Ceea ce mi se pare emblematic pentru definirea strategiei guvernamentale este rezolvarea rudimentară a problemei, adică dacă e mult, să se mai ia. Pur şi simplu, fără alte sofisticării. O posibilă soluţie, aşa, la prima gândire, ar fi fost, de pildă, sprijinirea unui sistem paralel, de tip asigurări private, prin introducerea unei deduceri din impozitul pe venitul global pentru femeile cu leafă mare care ar încheia o poliţă opţională menită să le asigure o sumă suplimentară pentru perioada postnatală.

Să luăm un alt exemplu: blocarea posturilor vacante pentru care erau însă alocate resurse bugetare. Aici Cabinetul Boc a recurs tot la varianta cea mai simplă, tăind fără să se uite, fără să gândească. Fără îndoială că multe dintre acele posturi din administraţie erau inutile şi umflate. Altele însă au fost eliminate orbeşte, din domenii ca Învăţământ, Sănătate, Justiţie care au deficit important de specialişti. Ceea ce nu a făcut însă echipa pesedisto-pedelistă a fost să ana­lizeze câte din celelalte peste un milion de posturi rămase cu finanţare sunt într-adevăr necesare şi au cu adevărat acoperire în eficienţă. Abia atunci măsura heirupistă ar fi avut şi aerul unui început de reformă în administraţie.

Alt exemplu al primitivismului metodelor de început de mandat ale guvernului Boc: blocarea cumulului pensiei cu sala­riul, în cazul reangajării la stat. Din dorinţa de a elimina şmecheria câtorva zeci, poate sute de ofiţeri care îşi îndeasă în buzunare şi pensia specială, şi zeci de mii de euro salarii compensatorii, şi lefurile de civili, Executivul a făcut aberant mii de victime colaterale: profesori, medici, cercetători, actori, asistenţi maternali, însoţitori ai persoanelor cu handicap pierd dreptul de a-şi rotunji pensiile prestând o muncă extrem de utilă în domeniile lor aflate în criză de personal calificat sau dornic să lucreze.

Dacă la nivel guvernamental se dorea realizarea unui sistem echitabil, eliminându-se plata dublă de la buget, de ce nu au fost scoase din schemă în primul rând toate situaţiile, permise de legi sau derogări de la legi, prin care diverse categorii pot lua două sau trei lefuri de la stat? Înainte de a tăbărî absurd pe nişte bieţi bătrânei, nu era oare mai cinstit ca miniştrii să nu mai fie şi parlamentari, universitarii să nu mai fie exceptaţi de la orice incompatibilitate cu funcţii publice sau tot felul de demnitari să nu mai ridice şi in­demnizaţii prin comitete şi consilii? Şi exemplele ar putea continua, deşi viaţa noului Cabinet e de-abia la început.

Dacă aşa are de gând să lupte cu criza guvernul Boc, manevrând abacul cu ochii închişi, te cam ia cu frig. Şi de vină nu e gerul Bobotezei.

[miril]

"O tiganca imputita" a dat peste...Peticul de la Interne:

Gabriel Oprea, ministrul aroganţei Calin Hera EvZ

O ziaristă i-a telefonat deunăzi noului ministru de interne, Gabriel Oprea. L-a rugat să facă o declaraţie despre un subiect la zi.

„Ce funcţie ai tu la ziar?“, a întrebat-o ministrul, scurt. „Reporter“, a răspuns jurnalista. „Atunci sună tu la Biroul de presă, la cineva de rangul tău, că de-aia am Birou de presă, şi nu mă deranja pe mine“, a spus ditamai ministrul, apoi a închis. E de presupus că îşi va schimba şi numărul de telefon dacă ziarista va avea tupeul să-i mai telefoneze vreodată.

Nu pot să nu-mi amintesc faţa fără expresie a premierului Emil Boc atunci când a anunţat că primul care a insistat ca fostele „cadre“ să-şi dea înapoi plăţile compensatorii primite la pensionare a fost ministrul de interne, el însuşi gata să dea, din geantă, vreun miliard de lei vechi (aflu că ieri a şi dat înapoi banii ăia, chiar mai nonşalant decât i-a luat). Emil Boc a încercat atunci un joc de imagine. Eu cred că, din prea mult entuziasm, a greşit eroul; nu poţi face un Făt-Frumos din Zmeul cel rău.

Îl ştiam pe Oprea de pe vremea guvernului Năstase. La fel e şi acum. Vi-l amintiţi de pe afişele electorale de astă-toamnă, zâmbind misterios în haine de general, alături de alţi doi militari celebri: Anghel Iordănescu şi Costel Pandele, primarul din Voluntari. Îl ştiţi şi de la alegerile locale, unde n-a candidat, dar a stat în umbra frumoasei competiţii electorale dintre Pârvu şi Rababoc, candidaţii celor doi mari latifundiari din Ilfov (el şi Gigi Becali), competiţie care a degenerat în scandalul voturilor cumpărate cu banu’ jos. Despre circul Ştefăneşti vorbesc (evenimente foarte grave pentru democraţia din România), s-a dat şi la televizor.

În cazul lui Gabriel Oprea, banii se numără în miliarde. Are şapte case (numai trei din ele adună peste 1.200 de metri pătraţi!) şi a împuşcat anul trecut două milioane şi jumătate de euro numai din vânzarea unui teren, în Pipera. Bravo lui! Sunt convins că a muncit pentru fiecare leu şi că munceşte şi acum, cu mult spor. Există însă ceva care nu se numără; e sau nu e. Se numeşte bun-simţ. Mai există ceva care se poate număra: simţul funcţiei publice, care trebuie să fie în folosul comunităţii, nu în cel personal. La noi, şi bună parte din aparatul guvernamental actual dă semne că se conformează, imediat ce te-ai pricopsit cu o funcţie publică te îmbraci în haine de argat de neam prost.

Socoteala aroganţilor din anul 2009 e simplă: cu cele 70 de procente din parlament, başca spatele interesat asigurat de preşedintele Traian Băsescu, îşi pot permite orice. Rămân optimist: nu-şi pot permite orice! Ba, chiar, pentru ei va fi mai greu să fie aroganţi decât îi era lui Adrian Năstase. Inclusiv pentru că noi, ziariştii, am mai fumat din ăştia.

Eu cred că ciocoii noi (fie nou-nouţi, fie veniţi din vechime) trebuie traşi de urechi la fiecare abuz, cât de mic. Ştiu că urmează o perioadă grea pentru presa din România, ştiu că ziariştii sunt huliţi şi li se pun etichete la grămadă. Dar tot ei vor lătra la mitocani şi, la o adică, le vor muşca din turul pantalonilor, şi pe nenorociţi o să-i doară, la propriu. Sunt sigur de asta.

În încheiere, o întâmplare 100% adevărată (cel puţin, aşa se jură cel care mi-a povestit-o): cică era Gabriel Oprea pe la sediul PSD şi s-a dus milităros-nervos la unul dintre ziariştii acreditaţi acolo: „Auzi, du-te şi adă-l pe creţu’ ăla al vostru până la mine!“. La care jurnalistul s-a întors către marele politician şi l-a întrebat, calm: „Şi cine să-i spun că- l caută?“.

[marianZ]

de ce oare clasa politica actuala nu vrea sa lase sa se infiinteze P.C.R. ? eu cred ca le este frica ca oameni [saraciti de clasa actuala] vor vota din nou comunismul.multi din colegi mei ar vota p.c.r.pentru ca este o vorba din batrani "rau cu rau,dar mai rau fara rau".orcum cei din ziua de azi numai prin faptele .vorbele.furturile lor inping lumea spre a regreta comunismul

[miril]

Pai treaba este ca...comunistii fura! Vai de cei invinsi!

[Jerome LeBanner]

de ce oare clasa politica actuala nu vrea sa lase sa se infiinteze P.C.R. ? eu cred ca le este frica ca oameni [saraciti de clasa actuala] vor vota din nou comunismul.multi din colegi mei ar vota p.c.r.pentru ca este o vorba din batrani "rau cu rau,dar mai rau fara rau".orcum cei din ziua de azi numai prin faptele .vorbele.furturile lor inping lumea spre a regreta comunismul

Pentru baselu ar fi pis of cheic sa infiinteze un contra partid, ceva gen adevaratul pcr sau pcrb

[miril]

Pai asta va face, va rupe Felixul in doua, parte buna, portocalie, cu Geoana si ceva Vanghelie si cea rea, rosie, cu Nastase, Mitrea si Ilici si va spune ca vina-i a lui Patriciu si Tradiceanu, adevaratii tradatori de...flota. Din pacate, s-ar putea sa-i meraga. La cati lingatori de posterioare nevertebrati si tampiti sunt in Romanika...

[krapulax]

spuse de nae manolescu in adeverul


Să ne amuzăm puţin la început de an. Şi cum am putea-o face mai bine decât amintindu-ne de câteva farse pe care şi le-au făcut scriitorii. Cel mai celebru autor de farse dintre scriitorii de după al Doilea Război rămâne, indiscutabil, poetul astăzi uitat Nicolae Tăutu. Fireşte, nu este şi cel dintâi. Îi premerge, cu trei sferturi de veac, Haşdeu.

Acesta a trimis Convorbirilor literare, publicaţia rivală, cum s-ar zice, o poezie semnată P. A. Călescu, fără ca Iacob Negruzzi, cel care făcea revista şi care a tipărit poezia, să-şi dea seama că numele autorului sugera o păcăleală. Intitulată La noi e putred mărul, poezia conţinea în acrostih (citirea de sus în jos a primei litere din fiecare vers) numele revistei, doar că, în loc de pretenţiosul latinism vergură, folosit de Haşdeu în versul al patrulea, Negruzzi a pus fecioară, aşa că Haşdeu i-a putut ironiza ulterior pe junimişti că îşi pronunţă nemţeşte (Conforbiri) până şi numele revistei.

În anii comunismului era mai greu să faci farse în reviste, din cauza cenzurii. Farsele se făceau mai ales în viaţă. Şi erau literare în măsura în care păcălitorii şi păcăliţii erau scriitori. I-am făcut o dată o farsă eu însumi lui Alex Ştefănescu. Reuşise să vină la „Zilele culturii călinesciene” de la Oneşti în pofida refuzului redactorului său şef de la Scânteia tineretului de a-i aproba deplasarea. Eram la masa festivă de la sfârşit când l-am rugat pe unul dintre organizatorii „Zilelor” să-i spună lui Ştefănescu că şeful lui îl caută telefonic la hotel. Oarecum speriat, Ştefănescu a dat fuga la recepţia hotelului Trotuş, ca să revină după câteva minute amuzat şi liniştit. A bănuit că sunt autorul farsei, adresându-mi-se peste masă: „A doua oară nu mai ţine.“ N-au trecut bine zece minute şi mă pomenesc cu organizatorul de care mă folosisem (fără ca el să ştie) că-mi şopteşte la ureche: „De data asta chiar îl caută de la ziar pe dl Ştefănescu”. Fireşte că Ştefănescu a refuzat să se ducă la telefon, convins că e tot o farsă. Ce a păţit la întoarcerea în Capitală, poate să vă spună el mai bine decât mine.
Deşi spuneam că era mai greu să faci farse în scris, nu m-am putut totuşi abţine să încerc de câteva ori, o dată chiar foarte riscant. Într-o cronică la o carte a lui Costache Olăreanu, în care existau nişte aforisme în stil Jules Renard, am citat trei sau patru dintre ele, adăugând alte trei sau patru fabricate de mine în aceeaşi manieră. După un timp, îmi telefonează Ion Bogdan Lefter să mă roage din partea lui Olăreanu să-i spun din ce carte a lui am citat aforismele: era absolut sigur că le scrisese el însuşi, dar nu-şi amintea când le publicase. Era aşa de alarmat de gaura din memorie, încât n-a îndrăznit să mă sune direct. Umblase toată noaptea pe stradă, din cauza insomniei pe care i-o provocasem. I-am telefonat, i-am spus că a fost o farsă şi i-am redat somnul.
Cu Florin Mugur, în schimb, nu mi-a mers.În cronica la cartea lui de amintiri, în care înşiră cu mult apetit prăjiturile din copilăria oraşului în care copilărise, am strecurat în citat şi prăjitura mea preferată, Cataiful. Am păstrat stilul metaforic al poetului, comparând Cataiful cu o corabie cu pânze albe, înfoiate. Mugur a sesizat pe loc intruziunea: ­„Nu-mi place frişca”, mi-a declarat el, referindu-se, desigur, la compoziţia Cataifului.

Farsa riscantă despre care am pomenit a avut mai mulţi autori. G. Dimiseanu, Mircea Iorgulescu şi cu mine publicam din când în când editoriale în România literară, la începutul anilor 70, nesemnate, conform cutumei, în care inventam citate din Ceauşescu referitoare la varietatea de stiluri, la libertatea de expresie. Cum cenzura nu le putea controla autenticitatea (nu mai era epoca veche în care astfel de texte erau considerate sacrosancte şi se învăţau la şcoală şi la facultate), dată fiind şi limbariţa ideologică din cuvântările interminabile ale lui Ceauşescu, citatele au trecut de fiecare dată.
Cel care şi-a dat seama că Ceauşescu nu spusese niciodată nimic asemănător a fost S. Damian, care lucra la Luceafărul vecin. M-a oprit o dată pe culoarul dintre revistele noastre şi mi-a făcut un semn amical de ameninţare cu degetul: „Fiţi atenţi, prea le găsiţi potrivite!”. Am renunţat pe loc să ne mai jucăm

[miril]

Sa ne traiesti multi ani, Maestre!

Statuia lui Radu Cosasu Bedros HORASANGIAN Ziua

Un nume bine-cunoscut printre microbisti - precum Cristian Topescu odinioara sau Radu Paraschivescu si Tolontan astazi - sau admirat printre cinefilii din deceniile trecute - precum Alex Leo Serban azi si nu stim bine cine maine -, Radu Cosasu a devenit, discret si fara opinteli, dar sigur, si un nume de prestigiu in literatura romana. Cea a lui Nicolae Manolescu, dar si dincolo de ea, caci exista un intreg univers al literaturii romane ce parca e mai altfel decat cel ce ajunge sa se inghesuie in istoriile literare.Radu CosaSu este un produs pur-sange al lumii romanesti. Asa cum a fost si partial mai este. Nascut la Bacau, intr-o familie de evrei care se numeau altfel, a suferit rigorile regimul antonescian, ca apoi sa se dea in stamba luptei de clasa si a victoriei proletariatului. A urmat faimoasa "scoala de literatura" si apoi universitatile vietii. Cu toate rasucirile ei si sucirile jurnalistului-scriitor pe toate planurile. Ideologice, sentimentale, profesional cinefile sau cultural-sportive. Omul a trait cum a putut si cum i-a fost dat, nu a fortat istoria, nici propriul destin. Filme si meciuri, amici si belota, mai o aventura sentimentala, o carte, doua divorturi, trei-patru aplauze mari si mici cu bere, pana intr-o buna zi cand incepe sa-si descrie matusile.Gata, joaca s-a terminat, scriitorul Cosasu devine chiar scriitor. Ciclul "Supravietuirilor" aduna cele mai bune pagini din creatia diversa si "frumoasele risipe" ale unui ochi ager si urechi extrem de atente. Din combinatia lor iese o proza simpatica, jucaus ironic dulce-amara, moralista pe alocuri, cu chitibusite semnificatii profunde la tot pasul. "Opere I" de Radu Cosasu apare la Editura Polirom la finele lui 2008, precum ieseau candva pe banda "Opere" de Marx, Engels si Lenin la fosta Editura Politica.
Un prim volum, cu o bine articulata prefata a Sandei Cordos, de la Cluj-Napoca, atenta cititoare de proza (nu mai sunt multi critici literari in zona asta...) aduna intre cartonate coperti volumele "Maimutele personale", "Povesti pentru a-mi imblanzi iubita" si "Alti doi ani pe un bloc de gheata". Sunt carti din faza iesirii din entuziasmul patriotico-revolutionar si definirii unei alte lumi literare. Un Cosasu mai putin savant decat astazi, dar mai vioi, un Cosasu care e deja stapan pe mijloacele sale de expresie, un prozator care stie sa povesteasca, nu doar sa comenteze situatii. Sigur ca Radu Cosasu a schimbat in timp registrele si accentele, dar ce are el mai bun in scrisul sau aerisit si jucaus se gaseste deja in aceste bune prime volume de proza-proza. Insistam pe acest termen, asa cum acum 20 de ani trebuia sa spunem cafea-cafea ca sa intelegem ca avem o cafea naturala buna si nu un "Ersatz" tip nechezol. Adica o pseudo proza-publicistica cu ifose eseistico-filosofarde care facea ravagii ieri, ca si astazi. Radu Cosasu, deja cu o buna reputatie printre salahorii prozei, este clasicizat si acceptat si de "Noua clasa" de astazi a lumii cultural-sportiv-literare romanesti.Bravo lui Si bravo citito­rilor sAi!In aceste conditii, "Opere I" poate fi prima caramida la viitorul soclu al unei turnari in bronz. Eventual in fata Casei Scanteii, in mijlocul Presei Libere sau, de ce nu, Piata Radu Cosasu. Ne-ar amuza copios momentul solemn al dezvelirii de catre Primarul General al Bucu­restilor. Oricare ar fi el, Oprescu, Basescu sau Manolescu.

[miril]

Nu staim noi de ce... Acum avem dovada stiintifica.

Rolul culorilor in viata noastra Elena Marinescu Romania Libera

In ciuda conotatiilor "intunecate", culoarea albastra poate creste nivelul increderii in sine, dar are si un impact direct asupra stariilor afective, inducand sentimente pozitive si stari de fericire - sugereaza cercetatorii in urma unui nou studiu publicat de ziarul britanic "The Telegraph".

Un grup de specialisti de la centrul de cercetare The Mind Lab a efectuat testari specifice pe un lot de voluntari, femei si barbati, expusi unei game largi de culori si lumini. Potrivit concluziilor studiului, culorile

albastru si verde au determinat stari de fericire si bucurie la subiectii de sex masculin, in vreme ce aceleasi stari afective au fost induse la femei de culorile violet si portocaliu.

De asemenea, culorile albastru si rosu par sa aiba ca efect imbunatatirea gradului de autostima in randul barbatilor, iar in cazul reprezentatelor sexului frumos cele mai eficiente culori sunt violet si albastru deschis.

Expunerea la culori a determinat si o crestere a perfomantelor intelectuale intr-o procentaj de 25% dintre participantii la studiu. Raspunsurile la intrebarile specialistilor au fost date cu aproape 12% mai rapede decat in cazul subiectilor care nu au fost expusi la lumini colorate. Totodata s-a constatat imbunatatirea reflexelor si a capacitatii de memorare a unor cuvinte si expresii insiruite in mod aleatoriu.

Cel mai puternic efect asupra grupului de voluntari participanti la studiu l-a avut expunerea la culorile deschise si cu nuante luminoase. Insa, seful echipei de cercetatori a avertizat ca "zilele mohorate de iarna pot avea un impact extrem de negativ asupra psihicului uman". Dr Dadiv Lewis a subliniat faptul ca "cu cat mai gri este vremea, cu atat mai mare este riscul declansarii unor stari depresive extrem de intense". El a facut apel la toti cei care se ocupa cu designul stradal sa fie mai atenti in privinta diversitatii cromatice, care influenteaza in mod direct trecatorii mai ales in anotimpul rece, pentru a evita provocarea unor stari sufletesti

[miril]

O blonda, garcon, Golden...Beer!

Filaj la Boc: Căţărarea şi descălecarea Elenei Udrea Victor Ciutacu , Gabriela Antoniu JN

Pentru prima oară-n istoria recentă, Guvernul a înfiinţat, în interiorul Pa­latului Victoria, un minister pentru o singură persoană. Fiindcă Elenei Udrea i se părea că n-are unde să vegete­ze intelectual şi să-şi cazeze grupurile de interese, iar lui Traian Băsescu îi era tea­mă să-l lase nesupravegheat pe Emil Boc, două etaje ale Guvernului au fost evacuate, în ultima zi a anului trecut, pe baza unui bileţel. Cea care-l acuza la televizor, în gura mare, pe fostul premier liberal de corespondenţa pe bileţele cu preşedinte­le în funcţie a ajuns, tot prin intermediul unui bileţel, scris de noul premier de­mo­crat-liberal, stă­până peste ceva mai puţin de jumătate din clădirea Executivului. Ca să nu se sim­tă cumva singură în imensitatea cu­loa­re­lor şi să n-o sperie ecoul, men­­torul său po­litic i-a trimis-o, la aco­pe­rirea pe schimburi a filajului lui Emil Boc, pe post de se­cretar general al Guvernului, pe Da­ni­ela Andreescu. Astfel, absolut întâm­plător, agenda şedinţelor de guvern va fi fă­cută, de acum încolo, de fosta mână bionică a legen­darului Dorin Cocoş în Ministerul Muncii. Pasionată de par­cări şi de afaceri­le imobiliare până-n su­fle­tul ei generos decoltat, Elena Udrea şi-a desă­vâr­şit, în doar şase ani de carieră, par­ve­nirea po­litică. Ca un iepuraş pufos, a făcut ţup-ţup şi bani cu lopata pe tra­se­ul PSD – PNL – Cotroceni – PD-L şi, într-un final dramatic, după ce s-a consacrat prin parcurile Sectorului 6 în luptă dreaptă cu Lu­miniţa An­ghel, i-a picat la zar un minister. Fiindcă suntem prea puţini oameni de valoare-n ţara asta ca să ne certăm în­tre noi, nu-i aşa?

DECIZIILE GUVERNULUI/Sindicatele se revoltă
CNSAS /Adrian Păunescu a fost urmărit de Securitate

6 ani este vechimea în politică a Elenei Udrea.
2 ani a durat până când din simplu membru PD, Elena Udrea a ajuns ministrul Turismului.
8 luni a fost Elena Udrea şefa Cancelariei Prezidenţiale.

La numai 35 de ani, Elena Udrea a avut o ascensiune rapidă pe scena politică. A fost consilier juridic la PSD, membru PNL, pentru ca apoi să treacă la PD, unde s-a afirmat ca secretar executiv, şef al Cancelariei prezidenţiale, deputat şi în prezent ministru al Turismului. Totul în numai şase ani.

Elena Udrea a făcut primul pas spre politică în 2002. Atunci a fost consilier juridic la PSD. Dezvăluirea a fost făcută de Cozmin Guşă, fost secretar general al PSD. Potrivit spuselor lui Cozmin Guşă, Udrea i-a fost, “pentru circa două luni”, “consilier pe probleme juridice”. “Nu mai ţin minte dacă am făcut-o sau nu membră de partid, dar a fost consilierul meu. Voia să facă politică şi era foarte ambiţioasă”, afirma Guşă în 2006. “Eu consiliera lui juridică n-am fost niciodată oficial”, a fost replica Elenei Udrea, ea recunoscându-se doar un sfătuitor amical pentru Guşă. Tot în 2002, Elena Udrea a intrat în Partidul Naţional Liberal, iar în iunie 2004 a devenit consilier municipal din partea PNL. La 21 octombrie 2005 a demisionat din PNL, pentru ca la 12 februarie 2006 să se înscrie în PD. În decembrie acelaşi an este aleasă secretar executiv al partidului.

AFACERI AVOCĂŢEŞTI
Între 1997 şi 2005, a fost avocat titular al Cabinetului Individual de Avocatură “Udrea Elena Gabriela” din Bucureşti, iar între iunie 2004 şi februarie 2005 a fost consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, preşedinte al Comisiei Juridice şi de disciplină. De această perioadă sunt legate şi o serie de acuzaţii, însoţite de documente, la adresa Elenei Udrea, aduse de către Mugur Ciuvică, preşedintele Grupului de Investigaţii Politice (GIP). Astfel, în 2004, în timp ce era consilier general la Primăria Capitalei din partea Alianţei D.A. şi înfiera aproape “proletar” “sistemul ticăloşit”, după cum era el catalogat de Traian Băsescu, Elena Udrea era avocatul RAAPPS, o instituţie aflată atunci în subordinea Guvernului... PSD. Conform unui comunicat al GIP, într-o singură săptămână, între 21 şi 28 septembrie 2004, Cabinetul Individual de Avocatură “Udrea Elena Gabriela” a primit din partea RAAPPS contracte din bani publici în valoare de 710 milioane de lei.

TUNURILE PE TĂRICEANU
Din februarie până în octombrie 2005, Elena Udrea a fost consilier de stat la Administraţia prezidenţială, şef al Cancelariei prezidenţiale. Ea a demisionat din funcţia deţinută la Preşedinţie, invocând atacurile “profund nedrepte” îndreptate asupra sa şi a altor persoane care susţin lupta anticorupţie, precum şi faptul că nu doreşte ca prin insinuările la adresa sa să devină “o vulnerabilitate a demersurilor preşedintelui”. Tot în aceeaşi perioadă, Udrea a declanşat un imens scandal lansând o serie de acuzaţii la adresa lui Călin Popescu Tăriceanu, atunci premier şi intrat în dizgraţia preşedintelui Băsescu, pentru că s-a opus alegerilor anticipate. Concret, ea l-a acuzat pe Tăriceanu că ar fi intervenit telefonic pe lângă procurorul general Ilie Botoş în cazul arestării omului de afaceri Dinu Patriciu, prieten şi partener de afaceri al premierului. “L-a întrebat cineva pe Tăriceanu dacă a sunat la Parchet în ziua arestării lui Patriciu pentru a interveni în favoarea prietenului său?”, s-a întrebat Udrea. De asemenea, ea a fost implicată în 2007 în ceea ce a fost cunoscut în presă ca fiind “scandalul bileţelul”. Elena Udrea a declarat, tot într-o emisiune televizată, că premierul Tăriceanu i-a solicitat preşedintelui Băsescu, într-o scrisoare, o intervenţie în justiţie în favoarea lui Patriciu.

FECIOARA DIN PLEŞCOI, BLONDA DE LA GOLDEN BLITZ
Elena Udrea este doamna Cocoş. În 2003, s-a căsătorit cu omul de afaceri Dorin Cocoş la Consulatul român din New York, chiar de ziua ei, la 26 decembrie. De asemenea, i se mai spune şi “fecioara din Pleşcoi”, pentru că s-ar trage din această localitate, loc de provenienţă a faimoşilor cârnaţi. Ea spune însă că s-a născut la Buzău, şi “nu în Pleşcoi, aşa cum se încăpăţânează unii să susţină”. Un alt apelativ folosit de presă în cazul Elenei Udrea este “Blonda de la Golden Blitz”. O poreclă cu care s-a ales din cauza legăturilor de afaceri ale soţului ei Dorin Cocoş cu Dan Besciu şi Sorin Vulpescu, patronii restaurantului Golden Blitz (aflat în apropierea Cotrocenilor şi preferat la un moment dat de şeful statului), precum şi ai firmei Euroconstruct Trading 98, acuzaţi că sunt abonaţi la lucrări din bani publici, mai ales asfaltări. Dorin Cocoş a negat însă în presă parteneriatul cu aceştia. Udrea s-a mai făcut cunoscută, printre altele, pentru o confuzie făcută într-o emisiune televizată, ea vorbind despre preşedintele Norvegiei (care este regat) şi apartenenţa acestei ţări la UE.

AFACERI CU PARCĂRI
Numele Elenei Udrea este asociat, via Dorin Cocoş, şi de afacerile cu parcări în Bucureşti. În vara trecută, ea a explicat că adversarii săi politici au continuat să pună activitatea Dalli în seama sa, deşi contractul există din 1995, de când era studentă. Mai mult, spunea Udrea, soţul său a vândut acţiunile pe care le deţinea încă din iunie 2004. “Acum nu pot decât să mă bucur că nu mai există, deoarece mi-ar fi creat o problemă în plus, nemeritat, în campania electorală care urmează”, declara Elena Udrea citată de Mediafax. În declaraţia de interese depusă la 16 decembrie la Camera Deputaţilor, Udrea scrie că este asociat, deţinând 50% din acţiuni, la firma Dalli International SRL. De altfel, în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare, fostul coleg de partid al Elenei Udrea, deputatul Sorin Paveliu, susţinea că averea blondei de la PD-L ar trebui luată la bani mărunţi de Agenţia Naţională de Integritate. “În declaraţia depusă la dosarul candidaturii, doamna avocat susţine că una din sursele sale de venit este celebra firmă Dalli Internaţional (...)”, declara Paveliu, amintind declaraţia prin care Udrea susţinea că soţul său a vândut acţiunile pe care le deţinea încă din iunie 2004. Mai mult, Paveliu afirma că “amănuntul” potrivit căruia Elena Udrea deţine 50% din acţiunile firmei Dalli Internaţional nu a apărut în declaraţia de avere şi interese de pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale, dată de aceasta la încetarea funcţiei de consilier al preşedintelui Băsescu. Luni, 5 ianuarie, în declaraţia de interese depusă la Guvern în calitate de ministru, Elena Udrea a ţinut să menţioneze chiar în formularul cu pricina că Dalli Internaţional “este altă societate decât Dalli Exim care administrează parcările din Bucureşti”. Atât, acolo, şi nimic mai mult.

DE LA DEPUTAT LA MINISTRU
La alegerile parlamentare uninominale din 30 noiembrie 2008, Elena Udrea a candidat în colegiul uninominal 25 Bucureşti pentru Camera Deputaţilor. A obţinut 43,43 % din voturi, dar a câştigat mandatul de deputat după redistribuire. A fost deputat doar trei zile pentru că la 22 decembrie a fost învestită ministru al Turismului. În campania electorală pentru aceste alegeri, Elena Udrea a fost protagonista unui alt scandal. Bunica lui R., un băieţel autist din Capitală, i-a cerut ajutor Elenei Udrea pentru nepoţelul ei, înmânându-i un dosar cu problemele copilului. Candidata PD-L i-a dat asigurări că se va rezolva, dar peste câteva zile însă, mama lui R. avea să primească un telefon: “Doamnă, v-am găsit pozele copilului dumneavoastră pe nisip, lângă o bancă”. Dosarul despre care bunica credea că o va impresiona pe doamna Udrea zăcea aruncat pe pământ. Când la următoarea întâlnire candidata PD-L i-a spus că se va rezolva, bunica lui R i-a amintit că dosarul l-a găsit aruncat în parc. «I-am făcut fotografii, ştiu despre ce este vorba», a fost reacţia Elenei Udrea, reprodusă de bunică. Cu toate acestea, Elena Udrea a negat că ar fi făcut aşa ceva, aruncând vina pe familia băieţelului care ar fi susţinut acest lucru nemulţumită că nu i-a oferit suficienţi bani.


Două etaje la Palatul Victoria pentru ea
La data de 31 decembrie 2008, tuturor angajaţilor guvernului de la etajele 2 şi 3 ale Palatului Victoria li s-a comunicat că trebuie să plece din birouri; fără hârtii, fără acte, fără nimic, doar să iasă. Marea grabă, pentru care aceştia au fost evacuaţi de urgenţă, era generată de dorinţă de a-i face minister Elenei Udrea. Printre victimele “curăţeniei” de urgenţă s-au numărat demisionarul Alfred Bulai, aflat legal încă în funcţia de şef al Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale (ASG), Ioan Mircea Plângu, interimar la conducerea cancelariei premierului, şi secretarul de stat de la Secretariatul General al Guvernului (SGG) Victor Giosan. Vizaţi au fost nu doar secretarii de stat şi consilierii încă în funcţie, ci şi funcţionarii guvernamentali din aparatul de lucru, culmea fiind atinsă de evacuarea silită a Cancelariei premierului. Surse din Palatul Victoria au declarat pentru Jurnalul Naţional că Emil Boc a chemat la el angajaţi ai compartimentului administrativ al SGG şi le-a scris, personal, pe un bileţel încăperile care trebuie eliberate urgent. Jenaţi, dar operativi, aceştia au fost nevoiţi – cu motivarea că “e ordin de la Boc” – să-şi scoată în regim de urgenţă colegii afară. Interesant este că, deocamdată, evacuaţilor în regim de urgenţă nu li s-au oferit spaţii necesare desfăşurării activităţii guvernamentale. Aceştia s-au înghesuit care pe unde a putut fiecare, aşteptând resemnaţi marea epurare de iarnă.

[Jerome LeBanner]

nascuta pe 26 dec. bleah, ne face ziua de ras.

[miril]

Gaze, polo...boci, blonde la duplicat, ce mai, toa(n)te tacamurili le gasiti acilea, la Gazeta de Perete a...Intreprinderii (prezidentiale) intr-o editie de exceptie, Golden:

http://www.cotidianul.ro/

Daca pana si Marean, bre...

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/834633/EDITORIALUL-EVZ-La-Palatul-Victoria-canta-familia-Cocos/

[miril]

E bine de stiut:

http://news.bbc.co.uk/sport2/hi/football/7813483.stm

[krapulax]

sa vedem si un interviu cu un om pe nume sever voinescu, cam pedist de felul lui, care pare insa a gandi cu creerul lui personal. sau joaca doar un rol? mie imi place de el, nu va suparatz pe mine. reporter e eugen istodor

Reporter: Ai intrat în politică. Cum e?
Sever Voinescu: Primele zile în Parlament m-au revoltat, pur şi simplu. Am găsit un sistem întreg anume alcătuit pentru lene şi mică ciupeală. Nu va ră­mîne aşa. Am să mă ocup de asta perso­nal. Apoi, am constatat că în politica de la noi e prea puţină politică. Ceea ce nu­mim în România acestui timp „politică“ este, de fapt, 95% agitaţia unor psihologii mai simple sau mai complicate şi doar 5% politică. Cei mai mulţi dintre oamenii politici de la noi nu au vreun crez ideologic, nu sînt animaţi de vreun proiect naţional şi, luaţi repede, nu ar putea să spună ceva articulat despre misiunea lor în fruntea ţării. Sînt mînaţi în luptă de un vag instinct al binelui public şi de un fel de patriotism orb, altoite cu foarte pre­cise interese proprii şi cu determinarea lipsită de echivoc de a urmări atent succesul unui proiect privat adiacent. În rest, cum spuneam, e pură psihologie: vani­tăţi, orgolii, aprehensiuni, afecţiuni, do­rinţe psihanalizabile, frustrări etc. Se aplică perfect toate legile psihologiei – de pildă, aceea că trauma mai recentă o acoperă pe cea mai veche e perfect apli­cabilă în relaţia complexă dintre cele trei partide mari de la noi. Parlamentul Ro­mâniei, aşa cum îl văd eu acum, aparţine unei realităţi recognoscibile mai degrabă în scrierile unor Balzac, Cehov ori Caragiale decît în cele ale unor Duverger, Dahl sau mai ştiu eu ce alt teoretician al parlamentarismului. Mă enervează că se vîntură cu autoritatea truismului că politica presupune să mănînci broaşte rî­ioase – metafora broaştei rîioase a avut un succes nebun în ultimele săptămîni – sau că există compromisuri care nu te compromit şi – ura! – sîntem chiar în aceas­tă situaţie eroică. Eu nu cred deloc că trebuie să mănînci broaşte rîioase în politică decît dacă, din întîmplare, chiar îţi plac broaştele rîioase. De altfel, celebra vorbă a lui Maniu e citată eronat cu vinovăţie. Ea spune că un om politic trebuie să fie în stare să mănînce broaşte rîioase pe burta goală, dis-de-dimineaţă, şi nu că trebuie să le şi mănînce. În gene­ral, parte a codului civilizaţiei noastre este şi interdicţia de a face multe lucruri de care sîntem în stare. Aşa şi cu broasca rîioasă. E important să fii în stare să o mănînci. Dar nu trebuie să o mănînci. Dacă o găseşti delicioasă, desigur, e altceva. Poftă bună!
Cît despre compromisurile care nu compromit, nu m-aş grăbi să le definesc ca atare din prima secundă. La început, nu poţi fi sigur decît de un singur lucru: că ai făcut un compromis. Dacă e un com­promis fericit, care nu te compromite, sau unul nenorocit, care te compromite, afli abia la finele compromisului. Pînă a­tunci, se recomandă multă prudenţă.

Boc

Rep.: Cît de sincer poţi fi, ca să nu-l superi pe Boc?
S.V.: L-am urmărit pe dl Boc atent în tot acest timp greu, de după alegeri. De cîte ori l-am văzut, în mass-media sau în diverse reuniuni de partid, era îngrijorat, preocupat, obosit, sobru. Avea conştiinţa deplină a ceea ce face. Cearcănul dlui Boc în momentele acestea mi-a dovedit calitatea sa umană. Mulţi dintre oamenii noştri din acest cabinet erau veseli, perfect acomodanţi cu vedetele pesediste, gata de ministerie, aveau aerul că şi-au rezolvat o problemă. Semn de rău augur, după părerea mea. Revenind la dl Boc, un asemenea om nu se poate supăra cînd eşti sincer cu el. Aşa cred.

Băsescu

Rep.: Băsescu e tîmpit sau orgolios?
S.V.: Sigur, nu e tîmpit. Priveşte ce s-a ales de marele şi robustul front anti-Bă­sescu format în jurul celor 322. Păreau ma­joritari, uniţi, indestructibili, iar dl Bă­sescu părea asediat. Acum, dl Băsescu conduce jocul, iar frontul anti-Băsescu s-a făcut praf, după doar cîteva săptămîni de negocieri. I-a zăpăcit complet. Aşadar, nu e deloc tîmpit. Dimpotrivă! În privinţa orgoliului, din cîte îmi dădeam eu seama mai demult, dl Băsescu era orgolios exact în măsura în care un şef de stat trebuie să fie. Cred că orgoliul nu-l face să uite că dl Geoană a condus campania de demitere spunînd că e o toxină care trebuie eliminată. Şi mă rog la Dumnezeu să nu uite, pentru că, dacă uită, nu mai înţelege nimic.
Rep.: Filosofic, etic, ca prostul, cum te mulezi pe alegerile marelui Băsescu?
S.V.: Am spus-o adesea, sînt alături de preşedintele Băsescu pentru că sînt alături de cele trei idei-forţă cu care a pus în criză sistemul politic de la noi, corupt şi neperformant: lupta împotriva corup­ţiei şi consolidarea statului de drept, modernizarea statului român şi democra­tizarea sistemului politic. În momentul în care va abdica de la aceste idei, pe care le cred vitale pentru ţara mea, nu voi mai fi acolo. În privinţa guvernării cu PSD, am mari rezerve. Mari cît procentele obţinute de dl Băsescu la referendumul din mai 2007.

PD-L-PSD

Rep.: Ai fost întrebat de alegerea PSD-PD-L a lui Băsescu? De ce nu?
S.V.: Nu sînt parte a nici unei structuri de decizie politică a PD-L, aşa că nu aveau de ce să mă întrebe. Dar mulţi oameni din prima linie a partidului au discutat cu mine despre această alianţă post factum. Le-am spus ce cred şi mi-au spus cum văd ei situaţia. Există, în PD-L, sentimentul majoritar că e cea mai bună soluţie dintre cele raţional posibile. Parti­dul este, acum, într-un moment panglo­sian. Dar există şi o minoritate care continuă să creadă că nu a fost deloc cea mai bună soluţie raţional posibilă. O minoritate lucidă, cred eu.
Rep.: Ce-ţi mai rămîne de făcut?
S.V.: Voi servi colegiul meu. Voi lupta pentru îndeplinirea programului meu electoral, cel pe baza căruia am fost ales. Voi fi o voce care va pleda pentru clarita­te morală. Îmi voi spune părerea apăsat în domeniul meu de competenţă. Voi fi eu însumi. Iată, îmi rămîn de făcut exact toate cele pe care le aveam de făcut din prima zi de după alegeri. Atît de multe!

Ecleziastul

Rep.: Ai fost prins în puşcărie. Ai ales PD-L că urla Băsescu. Ai ales în cunoş­tinţă de cauză. Ai fost în alegeri. Ai servit cauza. Cu ce te-ai ales? Care-i deşer­tă­ciunea deşertăciunilor tale, tip 2008?
S.V.: Accept trimiterea ta la Ecleziast, şi îţi răspund că toate sînt deşertă­ciune. Dar ştiam asta fără să intru în politică. Ştiam prea bine că cea mai de­şartă dintre deşertăciuni este chiar pu­terea după care alergăm în alegeri. Eu am intrat în alegeri ca să pot să-mi asum responsa­bilităţi şi nu ca să asum pute­rea. Puterea este doar un mijloc. Responsabilitatea e scopul. M-am ales cu privilegiul de a asuma responsabilitatea.
Rep.: Culmea este că nici nu eşti de încredere. Udrea, la Turism, Paleologu cel mic, la Cultură. Chiar nimic pentru Voinescu?
S.V.: E mult mai bine aşa, crede-mă.

Stolojan

Rep.: La ce ţi-a folosit cîştigarea ale­gerilor? Cui foloseşte? Unde s-au în­gropat vorbele din campanie contra PSD?
S.V.: Pentru mine, nimic din ceea ce am spus în campanie, dar şi înainte de campanie, nu e schimbat. Nu am nici un motiv să consider PSD mai bun acum decît era cînd îl suspenda pe preşedinte. În fruntea partidului sînt exact aceiaşi oameni. Au aceleaşi apucături şi am motive să cred că au exact aceleaşi sentimente faţă de noi şi, mai ales, faţă de ceea ce reprezentăm noi. Din 2006 pînă în 2008 nimic nu s-a schimbat în condu­cerea formală a PSD. Iar liderii informali care s-au impus, adică faimoşii baroni, sînt departe de a da o garanţie de onora­bilitate. Cu siguranţă, am colegi în PD-L care văd altceva. Văd un PSD ameliorat, pentru că dl Iliescu nu mai deţine controlul, pentru că dl Năstase nu mai e fa­raonul care a fost etc. Din punctul meu de vedere, cei care conduc PSD acum sînt din acelaşi aluat ca şi sus-numiţii. Noua elită pesedistă este altfel decît cea veche numai în sensul că e mai flexibi­lă, mai versatilă, mai cameleonică. Asta văd eu.
Rep.: A murit şi Stolo, ca mit. De ce? De ce nu-ţi dai demisia?
S.V.: Imediat după ce a renunţat la calitatea de prim-ministru desemnat, şi mie mi se părea că dl Stolojan e sfîrşit ca om politic. Acum, nu mai sînt atît de si­gur. Şi eu cred că trebuia să lupte, dacă tot a acceptat desemnarea. Ar fi fost mai important pentru noi toţi şi mai bine pentru România să cadă răpus de duş­manii din jur după ce a luptat şi nu să re­nunţe înainte de luptă. Asta în varianta rea, pentru că eu cred că dl Stolojan ar fi avut şanse mari să treacă cu bine România peste criza economică. Abandonul său a rănit pe mulţi. A şi bucurat pe cîţi­va, e adevărat. Pe de altă parte, în seara renunţării dlui Stolojan, cînd toţi cei din jurul meu îl blamau, mi-am amintit un rînd al lui Cioran: „Renunţarea este singura activitate umană care nu umileşte“. Sigur, vei spune că nu e loc pentru Cioran în politică. Îţi dau dreptate, dacă mă gîndesc că Cioran, ca şi Eliade, era un mare naiv politic. Dar vorba aceasta a lui are un sens adînc pentru renunţarea stolojană, pentru că vine dintr-un fel de a fi în lume care mi se pare mai aproape de cel al dlui Stolojan decît, să zicem, de cel al dlui Băsescu sau al dlui Boc.

Guvernul Boc

Rep.: Cîteva cuvinte despre încrede­rea în Guvernul Boc. Te rog, fii penibil.
S.V.: Guvernul dlui Boc a obţinut în­crederea Parlamentului. Constituţional, asta contează. Dl Boc personal şi o mică parte dintre miniştrii săi au şi încrede­rea mea. Dar asta nu contează decît pentru un interviu ca acesta…

[miril]

Nu-i credibil, nu te supara pe mine. Mai avem putin si vine dictatura fara...gaze si asta vorbeste in lozinci. Cand tu vorbesti de economisire, tai salariile si pensiile unora, nu le maresti cui ai promis, altora, dar faci parte dintr-un guvern cu patru portofolii, inutile, in plus... Daca ar fi fost sincer ar fi parasit deja vasul. Pe ideile de forta.

[krapulax]

da, trebuia sa paraseasca vasul, nu stiu ce crede ca poate face de unul singur, afara de a se compromite. o fi frun idealist?

criza gazelor, bun. dodu are afaceri cu gaze. le produce, banuiesc. o sa vanda gaze lui videanu, se umple de bani si ne baga in a. direct, fara examen, pentru merite deosebite

il luce* nu crede in guviern:

Motivele n-au de-a face cu vechiul sau cu celelalte guvernări prin care am trecut. Nu-l judec prin comparaţie, ci, pe cât posibil, prin ceea ce-i este specific.

Asta nu înseamnă că nu există şi lucruri pentru care putem fi oarecum optimişti, dar cu bunele actualei guvernări, câte sunt şi vor fi, vor avea grijă să se laude, cu siguranţă, ei înşişi. Iată lucrurile care mă fac să nu prea cred în guvernul Boc.

1. Prea mulţi miniştri dubioşi şi/sau incompetenţi. Şi de la PSD, şi de la PDL. Doar câteva exemple, la prima mână: Gabriel Oprea la Interne, Elena Udrea la Turism, Ion Bazac la Sănătate, Constantin Niţă la IMM-uri sau Nicolae Nemirschi la Mediu. Parcă prea uşor s-a trecut cu vederea, şi mă refer mai ales la presă, peste biografiile neoficiale ale acestora.

2. PSD şi PDL au prea multe interese divergente. Asta ştiam de mult, dar nici un protocol, nici o înţelegere, nici măcar buna voinţă a părţilor nu-s suficiente pentru a ne face să credem că de la un punct încolo interesele specifice ale celor două partide nu vor intra în conflict. Nu s-au înţeles PD şi PNL când situaţia din România era mult mai bună, darmite două partide cu electorate atât de diferite precum PDL şi PSD în vremuri de criză! E o greşeală să crezi că, pe un fond tot mai accentuat de nemulţumiri, cele două partide nu vor căuta să se acuze reciproc. Să mai punem la socoteală alegerile europarlamentare şi prezidenţiale din acest an?

3. Sunt prea multe probleme urgente şi grave de rezolvat şi prea multe promisiuni radicale şi populiste, imposibil de onorat, pe care PSD şi PDL le-au făcut în campania electorală. Aşa că nu mă aştept la o guvernare cât de cât coerentă, dimpotrivă. Oricâtă autoritate ar avea premierul Boc, oricât sprijin ar primi din partea preşedintelui Băsescu, actualul guvern e aproape condamnat să funcţioneze pompieristic.

4. Modul în care au început schimbările de oameni din sistem. Sunt convins că sunt o groază de incompetenţi în posturi, mai mult sau mai puţin importante, numiţi de vechiul guvern, dar heirupismul cu care sunt înlocuiţi nu mă face să cred că noii miniştri nu urmăresc altceva decât să-şi pună în locuri-cheie, cât mai rapid, propriii acoliţi. Şi abia au început. Nu e prezumţie de vinovăţie decât în măsura în care aş ignora primele semne şi practica ultimilor aproape douăzeci de ani. Ştim, liderii politici ne asigură deja că principalul criteriu va fi cel al „competenţei“, la care alţii mai adaugă „moralitatea“ şi alte bla-bla-uri de genul ăsta.

Dar la fel de bine ştim că în practică aceste criterii, oricum extrem de subiective, sunt ultimele care contează şi că discuţia e în altă parte. Concret, e vorba de răspunsul la întrebarea, pentru folosul cui e postul respectiv? Al cărui politician, om de afaceri sau aşa-numit grup de interese. Pentru că marile beneficii materiale ale guvernării le asigură tocmai aceşti oameni. Ei urmează să gestioneze cea mai mare parte din banii ţării, iar ceea ce-i face cu adevărat puternici e discreţia lor. N-am aproape nici o îndoială că în zilele sau săptămânile ce urmează ne vom cruci de ce oameni au găsit noii guvernanţi pentru eşaloanele doi, trei, patru şi câte or mai fi.

__________________________________________________ __
* pavel lucescu

[miril]

L-am pus si pe asta sub editia Golden, din Cotidianul de astazi. Merita citit tot ziarul. Eu continui cu opozitia:

http://www.catavencu.ro/ministrul_de_interne_ar_putea_fi_suspendat_de_base scu_pentru_dosar_penal-5323.html

[miril]

Nuti, moartea... Teroristilor. Ce credeati, ba, nesatuilor? Asta merita sa fie dat in consemn permanent la granita. Sa nu fuga cu flota cu tot... In chiloti. Locul, nu starea vestimentara. Savurati, cat o mai tine! Ma refer la necen.... Na ca nu mai stiu ce am vrut sa spun.

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/834807/Elena-Udrea-spaima-teroristilor/

[miril]

Cum arata sistemul ticalosit. Tariceanu et Patriciu. Ce credeati?

http://www.cotidianul.ro/ilie_sarbu_eu_si_basescu_am_crezut_si_am_lucrat_do i_ani_pentru_alianta_psd_pdl-69373.html

[miril]

Cherchez les infames!

Femeile lui Basescu Sabina Fati Romania Libera

Presedintele mizeaza tot mai mult pe feminizarea puterii, propulsandu-si fara prejudecati favoritele in functii-cheie ale statului. Astfel, pentru prima data in istoria sa, Romania are in fruntea Parlamentului o femeie: Roberta Anastase, care a devenit presedinta Camerei Deputatilor la doar 32 de ani mai ales datorita sustinerii presedintelui. Tot in premiera si tot la insistentele sefului statului o femeie a preluat Secretariatul General al Guvernului: Nicoleta Andreescu. Pentru alte doua protejate de-ale presedintelui noul Guvern a creat doua portofolii decorative, asa cum se cuvine pentru cele doua doamne atractive care le vor ocupa: Elena Udrea, fotoliul Turismului si Monica Iacob Ridzi, cel al Tineretului si Sportului.


Traian Basescu si-a format o ariergarda din amazoanele cele mai fidele, sugerand in acest fel ca au ramas putini barbatii pe care se mai poate baza. Cei trei baroni PDL care detin cele mai influente si banoase ministere, Adriean Videanu (Economie), Vasile Blaga (Dezvoltare regionala) si Radu Berceanu (Transporturi), greu de tinut in frau de Emil Boc, vor fi supravegheati si poate chiar contracarati cu ajutorul muzelor prezidentiale. Cheia de la intrarea principala a Guvernului a fost data deja fostei sale consiliere, Nicoleta Andreescu. Functia de secretar general al Guvernului, ridicata pe cele mai inalte culmi ale rafinamentului de Viorel Hrebenciuc intre 1992 si 1996, dar compromisa de lacomia lui serban Mihailescu intre 2000 si 2003, va fi acum controlata de Traian Basescu.


Prin mainile Nicoletei Andreescu vor trece nu doar cele mai importante proiecte ale Executivului, ci si achizitiile pe care acesta le va decide. Portofoliul este extrem de expus la presiunile amicilor si clientilor politici, iar doamna Andreescu va trebui sa reziste ispitelor si sa-si negocieze independenta, daca vrea sa evite pe viitor drumurile la DNA. Cel mai avansat pion al presedintelui in maruntaiele Executivului ar putea deveni si piesa sa cea mai vulnerabila. La 45 de ani, Nicoleta Andreescu pare insa mai cunoscuta pentru aranjamentele pe care le-ar fi facut pe vremea cand conducea Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca in favoarea familiei Cocos-Udrea, decat pentru dibacia sa administrativa sau reformista.

La fel de riscant este si fotoliul Robertei Anastase careia ii va fi greu sa conduca lucrarile Camerei Deputatilor avandu-i in coaste pe Adrian Nastase si Bogdan Olteanu, vicepresedinti ai acestui for. Delicatetea si experienta acestei politiciene vor fi calcate in picioare de interesele complicate ale colegilor sai unsi cu toate alifiile, iar vajnicii barbati din PDL nici nu vor putea si nici nu vor vrea sa-i salveze onoarea. Trimitand-o in cusca leilor, Traian Basescu nu i-a facut o mare favoare, dar Roberta Anastase, care a acceptat ca si cum i s-ar fi cuvenit presedintia Camerei, nu-si da inca bine seama ca are o functie ce o depaseste si din care nu va putea sa-i intoarca presedintelui hatarul facut.

Elena Udrea si Monica Iacob Ridzi au primit portofolii ministeriale mai mult in schimbul devotamentului fata de presedinte decat pentru priceperea de care au dat dovada la alegeri. Femei bogate si frumoase, isi dau amandoua seama ca au nevoie de trambuline pentru a ajunge din ce in ce mai sus.

Nici una dintre cele patru femei aratoase promovate de presedinte in miezul puterii autohtone nu au la activ ispravi aplaudabile, dar toate au cautat scurtaturi de parvenire politica. Traian Basescu a depasit astfel preferintele pentru femei bine pregatite care-si cunosc locul si rostul, cum sunt Monica Macovei si Adriana Saftoiu, si a trecut la genul mai frivol, mai neajutorat, dar dornic sa ajunga in varf cu orice pret.

[miril]

Gazul care ticaloseste. Raducu tatii!

http://www.jurnalul.ro/articole/141929/vai-de-gazul-nostru!---cronica-unei-crize-anuntate

[miril]

Noul Duracell face...Boc si isi zice A.Tom:

Emil Boc, entuziasm periculos Ovidiu Nahoi Adevarul

Când a anunţat că niciun pensionar din ţara asta nu va mai putea primi şi pensie, şi salariu de la stat, premierul Emil Boc putea să pară uşor amuzant, în populismul lui atât de străveziu. Aseară însă, când a spus că nu va modifica „nicio virgulă” din celebra sa ordonanţă, a devenit de-a dreptul înfricoşător. Omul acesta chiar nu admite că a făcut o greşeală, că a măsurat cu şublerul, a trasat cu creta şi a tăiat cu toporul. Nimic. Niciun pas înapoi. Tot înainte!

Desigur, Emil Boc nu şi-a dorit nici măcar o clipă să lase şcolile fără dascăli, dispensarele fără doctori sau să-l împiedice pe Victor Rebengiuc să mai urce pe scândura Naţionalului. S-a gândit, poate, să facă mici economii la buget tăind nişte salarii sau pensii de boier din structurile guvernamentale de vârf. Dar şi să dea o lovitură de imagine, pe fondul nemulţumirilor generate de întoarcerea pe dos a promisiunilor electorale.

Problema este că decizia privitoare la pensionarii salariaţi a fost luată de Guvernul Boc cu seninătate şi în deplină ignoranţă. Nu s-au gândit la adevăratele consecinţe. Nu au avut nici măcar o vagă imagine asupra realităţilor pieţii muncii din România – şi, atenţie, vorbim despre sectorul public, pe care tocmai ei sunt obligaţi să-l gestioneze! Realitatea zilei de azi ne arată că suntem guvernaţi de oameni pentru care România e doar un loc unde se trăieşte în căsoaie şi se circulă în jeepuri, o ţară în care un pensionar ajunge să lucreze în sectorul public numai pentru a-şi mai ridica un etaj la vilă, nicidecum pentru a-şi completa bănuţii de coşniţă. Ei nu guvernează o ţară reală, cu situaţii reale, ci o Românie construită din propriile lor iluzii. Ordonanţa pensiilor a arătat distanţa uriaşă dintre cei care iau decizii şi cei care trebuie să le suporte. Dintre guvernanţi şi guvernaţi. Dintre lumea politică şi România reală.

Văzând toate acestea, avem tot dreptul să ne întrebăm: cu cine se consultă aceşti oameni înainte de a-şi da drumul la gură? Cine le elaborează politicile, cine le arată consecinţele acţiunilor? Sau se consideră mult prea deştepţi pentru a mai avea nevoie de sfaturi şi de specialişti?

Evident, nu Guvernul Boc este primul care se comportă astfel. Orbirea arogantă este boala politicianului român la putere, indiferent de culoare. Acum însă, întrebarea este dacă, de aici înainte, croitoraşul cel viteaz de la Palatul Victoria va lua şi marile decizii de răspuns la criză cu acelaşi entuziasm periculos dovedit în cazul ordonanţei pensiilor. Atunci să te ţii!

[Bancaru]

Sa stii ca si eu ma bucur de pasii gresiti ai acestui guvern ca sa vada cei care au votat cu ei ca sunt cacanri, dar la faza cu pensiile astea si cu salariu cam au dreptate. Bun, trebuia bibilita legea, si nu aruncata numai de dragul de a scoate bani din piatra seaca. toti actorii se plang ca sunt saraci si ca au salarii mici. Asa e, au salarii mici, dar cum se face ca stau toti in centru, si ca au tot soiul "acareturi" pe care venitul lor mic nu il poate justifica? Sa fim seriosi, castiga si multi bani pe care nu ii declara niciunde. O solutie la legea asta a fost sa lucreze pe baza de conventie. Nu poti sa fii si pensionar si salariat. Pur si simplu nu e normal. La stat. Daca iau pensie dar lucreaza la particular... e alta mancare de peste.

[miril]

Pensiile sunt un castig prin munca ca si dreptul la munca, indiferent de varsta. Problema este ca nu rezolvi probleme bugetare, lovind in sistemele deficitare dpdv al competentei, largind in acelasi timp guvernul cu patru portofolii....traseistice. Aceste lucruri nu se rezolva printr-o ordonanta de urgenta ci printr-o dezbatere larga, publica cu identificare problemelor sociale si combaterea abuzurilor salariale. O masura logica ar fi pensionarea la 62-65 de ani, nu mai devreme, cu mici exceptii datorate profilului muncii in cauza.

[marianZ]

am vazut acum la t.v. cum foarte multi tin de scaun si nu vor sa plece sau sa renunte la pensii.cum sa promoveze tineri cand ei si-au facut clica lor si nu promoveaza decat cunostintele lor.eu unul inteleg ca atunci cand esti scos la pensie inseama ca nu mai poti exercita meseria in care ai lucrat,deci ori renunti ori mergi mai departe.daca urmariti cine sare ca arsi sunt oameni in functii inalte.

[Bancaru]

Eu nu stiu daca un profesor pensionar si salariat sta pe locul pe care ar putea sa stea un tanar absolvent. Si ala are dretpul la munca. Este normal ca sa nu poata fi inocuiti actorii, doctorii sau profesorii universitari, unii dintre aceste categorii. Ca nu toti sunt buni si competetnit, ca peste tot. Eu d'aia am zis ca legea trebuia periata. Daca iesi pe criteriul varstei la pensie atunci as lasa sa se angajeze. Dar daca iesi pe motiv de boala, sau ca te pensioneaza ei cand inca mai ai **** ca bradu, in cazul militarilor, atunci ce facem? Eu stiu pensionari la 45 de ani sau chiar mai tineri. Si nu e nevoie sa va zic cat ia un militar pensionat la 40 si ceva de ani. Ca va jenati si ziceti ca ati invatat carte degeaba.
De ce nu umbla la pensiile ********ilor. Exista pensii si de 2000 euro. Si nu ma refer la proaspat pensionati de la SRI ci la aia din vechea (noua si actuala) SECURITATE. S-au dus ca boii cu oistea-n grad. Pardon, in gard. La noi toti se plang dar uita sa spuna anumite aspecte. Eu nu vreau sa generalizez dar in tara asta medicii au salarii mici, dar foarte multi dintre ei venituri mari, profesori au salari mici dar venituri bunicele. Aia care dau meditatii, si cunosc la concret, isi dubleaza venitul cu meditatii. Iar asta mai naste si altceva - incompetenta. Aia pe care ii meditezi au si note mari, ca deh, iti dau bani, nu se cade sa aibe 4 ca doar tu ii inveti. Iar media se face dolofana si asta conteaza la final de ciclu gimnazial cand intra la liceu si au pretentii la facultate.
Asa ne-a invatat sistemul, asta e adevarul, dar cumva trebuie sa ajungem la liman.

[miril]

Nu tine de incapacitatea de munca ci de o varsta limita, pana la care esti obligat sa lucrezi, fiecare tara avand limita ei de varsta, la noi fiind printre cele mai scazute, daca nu cea mai scazuta. Scoaterea la pensie nu inseamna automat si ca tinerii se vor indrepta spre posturile de invatamant, medicina, actorie, etc. A propos, cu actorii mai exista o aberatie, cine sa-l joace pe Mos Teaca mai bine? Astept raspuns.

[Jerome LeBanner]

.... Nu poti sa fii si pensionar si salariat. Pur si simplu nu e normal. La stat. Daca iau pensie dar lucreaza la particular... e alta mancare de peste.

Zimi, te rog, o solutie pt. Radu Beligan, Dinica, Rebengiuc. si astea sunt numele care imi vin in minte asha, la prima strigare

[marianZ]

oare crezi ca sunt oameni de neinlocuit? cand a murit amza pellea,dem radulescu,puiu calinescu,e.t.c. a murit teatrul si filmul ?

[miril]

Conzluzia, au cazut din Boc in putza, "Lenuto" draga! Lenuta fiind Mareana romanasilor.

Da, dar nici sa-i scoti de pe o zi pe alta, din scena cand tu pui inca patru portofolii grase, numai superministerul Securitatii Turistice avand cel putzen, se...pe nas, 200 de angajati. Unde-i dreptatea dar mai ales care-i scopul? Ca de mijloace are grija Machiavelli de Cotroceni. Si uite cum a intaratat samanta-n noi ********ul Sef, Presedintele Republicii PanaramaBananarama.

[Jerome LeBanner]

oare crezi ca sunt oameni de neinlocuit? cand a murit amza pellea,dem radulescu,puiu calinescu,e.t.c. a murit teatrul si filmul ?

Da tu crezi ca noi o sa murim daca dispar Progresul si Petrolul?

[miril]

Noi progresistii suntem deja....pensionari. Nu vom mai putea fi si frizeri si...ca mai inainte. Eu ma duc cu jalba la Nuta, sa-mi cada chilotii mei de progresist. Bleu-albastrii. De job.

[marianZ]

stim amandoi raspunsul.

[Bancaru]

Zimi, te rog, o solutie pt. Radu Beligan, Dinica, Rebengiuc. si astea sunt numele care imi vin in minte asha, la prima strigare

Jeroame, eu am zis ca legea trebuia avortata in alta forma. Nu stiu exact o solutie pentru astia. Poate sa le taie pensia si cat mai activeaza la stat sa le dea salariu mai mare. Pana la urma care este diferenta sociala intre Beligan si un batran actor obscur din... iau la intamplare... Ploiesti? Talentul nu i-l contesta nimeni, dar nu poti sa nedreptatesti alte categorii si sa favorizezi actorii numai ca exista Rebengiuc sau mai stiu eu cine. Astia au alt statut. Sa traiasca din niste rente date de stat. Sa le faca statul pensii speciale.
Departe de mine sa ma iau de actorii astia mari (la noi), dar zice-se ca nu prea isi mai aduc aminte textul de fiecare data. Nu cred ca Beligan urca pe scena pentru bani. Unde mai pui ca asemeni lui mai sunt pana in 10. Restul uite-i ca sunt cu reclame, lucra la Pro Tv, se dau in stamba la Antena 1 sau fac moarte de om la Otv.

[marianZ]

asa este.acum au inceput sa iasa la vedere cine l-ua cumulul.absolut toti se considera de neinlocuiti,dar cimitirele sunt pline de ei.daca erau asa de buni nu ajungeam in halul asta,ceace arata ca mai mult stau ca sa ia bani.absolut toti spun ca in breazla lor nu sunt multi dar daca incepi sai numeri pe toti din toate domanile iti pui mana in cap.oare de ce mie care lucrez pe santier mi-au marit la 65 de ani iesire la pensie ,iar hoti de la interne si aparare ies la 45 de ani?normal ca vor sta in continuare la munca caci sunt in toata puterea.de ce nu sunt absolut toti scosi la 65 ?asa ar fi normal sau pentru cei enumerati mai sus sunt bolnavi la maini de atat de mult numarat spagile .

[Jerome LeBanner]

asa este.acum au inceput sa iasa la vedere cine l-ua cumulul.absolut toti se considera de neinlocuiti,dar cimitirele sunt pline de ei.daca erau asa de buni nu ajungeam in halul asta,ceace arata ca mai mult stau ca sa ia bani.absolut toti spun ca in breazla lor nu sunt multi dar daca incepi sai numeri pe toti din toate domanile iti pui mana in cap.oare de ce mie care lucrez pe santier mi-au marit la 65 de ani iesire la pensie ,iar hoti de la interne si aparare ies la 45 de ani?normal ca vor sta in continuare la munca caci sunt in toata puterea.de ce nu sunt absolut toti scosi la 65 ?asa ar fi normal sau pentru cei enumerati mai sus sunt bolnavi la maini de atat de mult numarat spagile .

Aia se duc la vot. tu nu te duci, ca esti prea obosit si dupa zilele-lumina de munca ar fi cazul sa te mai ocupi si de familie.