cherry
26th May 2008, 15:45
Poate ca stiti deja povestea, insa uite ca viata nu este mereu roz si din pacate se mai intampla si lucruri nefericite in viata unui sportiv...
Din fericire aceasta poveste are un final fericit.
"Dan Grecu s-a nascut in Bucuresti la 26 septembrie 1950. In prezent este Antrenor Coordonator al Lotului Olimpic Masculin de Gimnastica, Vicepresedinte al Federatiei Romane de Gimnastica si Arbitru International. Dan Grecu este casatorit cu Elena Grecu coregrafa la Lotul Olimpic de Gimnastica, are doi copii, Simona si Bogdan. Printre idolii sai preferati se numara si Gheorghe Tohaneanu, Gheorghe Condovici, Mircea Badulescu. Are ca slabiciuni culinare pestele. Actori preferati Robert Redford si Bette Davis, iar cantareti ABBA si Tina Turner. In timpul liber mai practica si tenisul.
Dan Grecu s-a nascut intr-o familie cu cinci copii. "Am patru frati, doua fete si doi baieti . Toti cinci am facut gimnastica de mici, dar la cea de performanta nu am ajuns decat eu si fratele meu Valentin . Pana aici ne-am petrecut copilaria in mai multe orase : Craiova, Iasi si mai apoi am revenit in Capitala La Iasi, in 1958, cand eram in clasa a II-a, am facut cunostinta cu gimnastica, primul meu antrenor numindu-se Octavian Ungureanu. Am optat pentru gimnastica deoarece, de foarte mic aveam tendinta sa ma agat, ba de crengile copacilor, ba de franghiile mamei pe care ar fi trebuit sa se usuce rufele noastre. Tata fiind ofiter la graniceri ma lua cu el in sala de pregatire fizica a aparatorilor hotarelor tarii, unde barele si franghiile nu aveau pentru mine nici un secret. In clasa a IV-a, dupa 1962, am revenit in Bucuresti si m-am legitimat la Scoala Sportiva, iar dupa putin timp am optat pentru Clubul Sportiv Scolar Viitorul, unde mi-a fost mentor domnul Mircea Badulescu, un om extraordinar pe care l-am admirat si l-am iubit din primele zile. Dar perioada mea fasta incepe dupa 1969, anul legitimarii mele la Clubul Sportiv Dinamo si unde am ramas pana in 1980, cand m-am retras din activitate si am devenit antrenor la Dinamo Bucuresti si la Lotul Masculin de Gimnastica al Romaniei. Astazi sunt colonel in cadrul Ministerului de Interne, fiind detasat la Ministerul Tineretului si Sporturilor in functia de Coordonator al Lotului Masculin de Gimnastica al tarii " .
"Prima reusita a carierei mele de gimnast este promovarea la Lotul National in anul 1970, cand am participat la Campionatele Mondiale de la Ljubljana din fosta Iugoslavie, unde ne-am clasat pe locul 8 cu echipa, la un campionat extrem de puternic cu peste 20 de participanti. Pentru mine a fost primul mare concurs la care am luat parte si care, parca, m-a intarit pentru anii si mai ales victoriile ce urmau sa vina. Doi ani mai tarziu, la Olimpiada de la Munchen, m-am clasat in primii 35 de gimnasti ai lumii, intrand deja in atentia specialistilor de pe toate continentele, care se ocupau de acest sport. La Campionatele Europene de la Grenoble, din anul urmator, la inele, am reusit sa castig argintul sau cu alte cuvinte prima medalie romaneasca din gimnastica noastra. Recompensa a fost 3000 lei, o suma buna, daca tinem cont ca atunci eu, ca sergent-major in cadrul Ministerului de Interne, aveam salariul de 1700 lei. Dar drumul meu ascendent va continua si in 1974 unde am fost invitat in Brazilia la un turneu international unde au participat toate stelele gimnasticii mondiale si in care am fost acceptat de toata lumea, inclusiv de arbitri. Tot in acel an la Campionatele Mondiale de la Varna, am obtinut si prima medalie de aur din istoria gimnasticii romanesti, evident, la inele. Atunci am fost avansat la excceptional si facut ofiter, iar pentru aceasta performanta am primit 25000 lei. Dar, trebuie sa va spun ca cea mai mare satisfactie a fost atunci cand, pe podiumul invingatorilor, in cinstea mea si a victoriilor mele a fost intonat imnul Romaniei ".
Victoriile au continuat, dar marele regret al lui Dan Grecu ramane faptul ca nu a reusit sa castige o medalie de aur la Olimpiada . " La Europenele de la Berna din 1975 am castigat din nou aurul la inele si am sperat ca voi fi invingator la Olimpiada de la Montreal, din anul urmator. Acolo am luat locul 6 cu echipa si m-am calificat in trei finale, paralele, sarituri si inele. Din pacate la proba mea de suflet, inele, nu am putut obtine decat medalia de bronz, deoarece, dupa o ruptura de biceps aparuta la individual compus, am participat la finale, dupa administrarea unei injectii anestezice permise, evident, la jumatate din posibilitatile mele. Am fost dezamagit si chiar am vrut sa renunt la activitatea competitionala, dar pana la urma am fost convins sa revin si... " Revenirea sa a adus Romaniei alte medalii pretioase.
Aur la Campionatele Mondiale Universitare de la Sofia din 1977, apoi bronzul la Mondialele din Franta, un an mai tarziu si argintul in SUA la Campionatele Mondiale din 1979. " Totul parea sa mearga bine si speranta mea de a castiga o medalie din cele mai pretioase la Olimpiada de la Moscova din 1980 a renascut. Totusi, ca un facut, in plin concurs, ruptura de biceps reapare, simtind atunci ca imi explodeaza umarul si fiind nevoit, din pacate, sa abandonez " .
Dupa Olimpiada de la Moscova din 1980, Dan Grecu a renuntat sa mai participe la concursuri, retragandu-se. " Cu parere de rau am tras linie peste activitatea mea de gimnast, dedicandu-ma antrenoratului lasand in urma amintiri extraordinare si adversari cu care am luptat de la egal la egal: rusii Nicolai Andrianov si Alexei Detiatin, dar si pe japonezul Nakaiama, sportivi de 24 de karate pe care am reusit sa-i bat, ceea ce nu ne-a impiedicat sa ne salutam respectos si sa ne apreciem unii pe altii ". Ca antrenor, rezultate bune nu au intarziat sa apara . " In 1984, la Resita a fost infiintat Centrul National de pregatire pentru juniori si tineret. Am plecat acolo, incercand sa fac tot ce pot pentru ca acei copii talentati sa poata deprinde tainele acestui sport. Am avut satisfactii deosebite in timp, elevii mei obtinand rezultate foarte bune. In 1989, la Stuttgart, toti componentii lotului nostru care au trecut pe la Resita au ocupat un meritoriu loc 6 pe echipe in campionatul mondial. Mai devreme, la Olimpiada de la Seul, Marius Gherman a luat bronzul, iar in anul 1995, in Japonia, echipa noastra a obtinut medalia de bronz. Atlanta 1996 a reprezentat un alt succes pentru elevii mei, care s-au intors in tara cu 2 medalii de argint, Marius Urzica la cal cu manere si Dan Burinca la inele. La Olimpiada de la Sydney 2000 am obtinut un loc 6 pe echipe, Marius Urzica campion olimpic la cal cu manere si un loc 6 Marian Dragulescu la sol. Succesele au continuat sa apara si la Campionatul Mondial care sa desfasurat la Ghent 2001, unde am obtinut un loc 6 pe echipe, locul 4 individual compus Dan Potra, locul 1 Marian Dragulescu-sol, loc 1 Marian Dragulescu la sarituri, locul 1 Marius Urzica la cal cu manere.
Realizari deosebite am avut la Campionatele Europene de la Patras Grecia in 2002 unde am obtinut locul 1 cu echipa, locul 1 la individual compus - Dan Potra, locul 3 la sol Marian Dragulescu, locul 2 la cal cu manere - Ioan Suciu, locul 1 la cal cu manere - Marius Urzica, locul 1 la sarituri Marian Dragulescu.
La Campionatele Mondiale de la Anaheim din 2003 locul 6 cu echipa,Marian Dragulescu locul 2 la sarituri, Marius Urzica locul 8 la cal, Ioan Suciu locul 6 la cal, Marian Dragulescu locul 4 la sol.
Succes de rasunet am avut la Ljublijana la Campionatele Europene din 2004 unde am intrat in Cartea Recordurilor cu 5 titluri Europene din 8 posibile unde am obtinut aur cu echipa, aur Marian Dragulescu la individual compus, aur sarituri cu Marian Dragulescu, aur la sol tot cu Marian Dragulescu si aur la cal cu Ioan Suciu.
In viata lui Dan Grecu au existat multe momente dificile, dar ceea ce s-a intamplat in primavara lui 1997 depaseste orice inchipuire . " Eram la Resita intr-o duminica, in prima zi de Pasti si dupa o masa normala am facut o toxinfectie alimentara, care mi-a cauzat in prima faza o stare de disconfort si de rau ce nu parea sa anunte grozavia prin care aveam sa trec. A doua zi m-am dus la Spitalul Judetean, unde am ramas internat din 20 aprilie pana la 15 iunie. In acest interval am ajuns intr-un punct critic, in care pot sa spun ca m-am nascut a doua oara. Excelentii medici resiteni chiar ii spuneau sotiei mele, care a fost tot timpul langa mine, ca de la acel punct numai eu si organismul meu mai putem lupta. Pana la urma am mai otinut o victorie, colosala de data aceasta, si pot sa afirm cu tarie ca destinul a fost de partea mea, reusind cea mai mare izbanda a vietii mele. As vrea sa le multumesc tuturor celor care au fost in acele momente groaznice alaturi de mine, oameni care atunci faceau sau mai fac parte din Ministerul Tineretului si Sporturilor sau Ministerul de Interne. In primavara anului 1997 de Sfintele Sarbatori de Pasti, fostul mare gimnast Dan Grecu avea sa traverseze cea mai mare cumpana a vietii sale, aflandu-se timp de o luna intre viata si moarte. Medicii de la Spitalul Judetean Resita au reusit insa, dupa o munca titanica, sa-l repuna pe picioare. Totul a pornit de la o banala toxiinfectie alimentara. " Ma hotarasem sa tin si eu post ca toata lumea. Eram la Resita impreuna cu familia. M-am dus in oras, am cumparat un borcan care continea tocana de legume. Am mancat-o cu pofta. Pe moment nu am simtit nimic. Seara am mers la Inviere, dupa care am venit acasa si am ciocnit un ou rosu. A doua zi am inceput sa simt unele dureri in dreptul abdomenului. Sotia mi-a spus ca ar fi bine sa merg la spital. Dupa ce m-au consultat, medicii mi-au spus ca este vorba despre o apendicita si trebuie sa fiu operat. In timp ce ma pregateau pentru operatie, ajunsesem sa am tensiunea 3. Extrem de mirati ca mai sunt constient, doctorii m-au intrebat daca ma simt bine. Dupa acel moment nu mai stiu ce s-a intamplat cu mine " povesteste Dan Grecu. Din acea clipa a inceput marea batalie a cadrelor medicale pentru salvarea vietii celui mai de seama gimnast al tarii. " Cam asa s-au derulat lucrurile pe scurt ", spune rar actualul antrenor al echipei masculine de gimnastica a tarii noastre . Din cand in cand, pentru a fuma cat mai putin, marea glorie a gimnasticii romanesti deschide tacticos o cutie de bomboane mentolate. Cand a ajuns la Resita, Dan spune : " Spitalul Judetean se afla foarte aproape de sala de gimnastica " . Sectia de terapie intensiva, locul unde Dan Grecu a castigat batalia cu inelele vietii, incepe pe un culoar lung, saloanele fiind dispuse pe partea stanga. Chiar in capatul culoarului, asistenta sefa, Maria Stan, care a stat in permanenta alaturi de Dan Grecu, sare asemenea unui resort de gatul marelui campion. " Vai, ce ma bucur ca va reintalnesc. In ultima vreme doar la televizor v-am mai vazut, domnu' Dan " . Chiar deasupra peretelui principal de la intrarea in salonul de terapie intensiva se afla un mic tablou care-l infatiseaza pe Domnul Nostru Iisus Hristos . " . Acesta ne-a fost daruit de catre sotia domnului Grecu, doamna Nuti. Ori de cate ori il privim, ne aducem aminte de domnul Grecu ", povesteste una din asistente. Marele campion avanseaza pe culoarul spitalului, apoi, brusc, ochii lui se rotesc spre stanga " Oho ! Domnu' doctor ! Ce placere sa va revad dupa atata timp ", i se adreseaza el medicului primar Ioan Stan. Doctorul Stan este cel care a vegheat zi si noapte pentru ca Dan Grecu sa se desprinda definitiv din ghearele mortii. In biroul sau, destul de emotionat, impreunandu-si mainile cu putere, isi aminteste: " Domnul Dan Grecu a avut o peritonita fara puroi, care a dezvoltat o stare septica ce a afectat toate organele, inclusiv aparatul respirator. Am fost nevoiti sa conectam pacientul la un aparat de ventilatie artificiala. Pe langa starea septica s-a adaugat si o leptospiroza de origine intestinala, lucrurile complicandu-se foarte mult ". Impreuna cu doctorul Stan, la salvarea vietii lui Dan Grecu a contribuit o intreaga echipa de profesori atat de la spitalul din Resita cat si la cel din Timisoara . " Datorita medicului chirurg Soran si a doctorului Grangure am putut obtine cele mai puternice antibiotice ", isi aminteste medicul Stan. Pentru echipa de medici, momentul critic s-a consumat in clipa in care marele gimnast a fost conectat la aparatul de ventilatie. De altfel, el a fost primul pacient al spitalului care a beneficiat de acest aparat . " De atunci am salvat nenumarate vieti. Ati fost un pacient norocos ", i se adreseaza cu mult umor Ioan Stan. Atunci cand situatia era foarte grava , punandu-se problema mutarii pacientului la spitalul din Timisoara sau la Bucuresti, sotia lui Dan Grecu s-a opus categoric, avand mare incredere in echipa de medici de la Resita. Si nu s-a inselat. Nadia Comaneci, auzind de necazul lui, a telefonat la spital intreband de ce medicamente are nevoie. La randul lor, toti elevii sai au facut de garda la patul profesorului lor, incercand pe cat posibil sa dea o mana de ajutor.
" Pentru mine, doctorul Stan este un al doilea parinte. Atunci m-am nascut a doua oara . Mi-ar trebui o carte sa scriu cat de mult inseamna acesti oameni pentru mine ", spune vedeta gimnasticii masculine. "
sursa: dangrecu.ro
- daca nu am postat bine aici rog moderatorii sa mute
Din fericire aceasta poveste are un final fericit.
"Dan Grecu s-a nascut in Bucuresti la 26 septembrie 1950. In prezent este Antrenor Coordonator al Lotului Olimpic Masculin de Gimnastica, Vicepresedinte al Federatiei Romane de Gimnastica si Arbitru International. Dan Grecu este casatorit cu Elena Grecu coregrafa la Lotul Olimpic de Gimnastica, are doi copii, Simona si Bogdan. Printre idolii sai preferati se numara si Gheorghe Tohaneanu, Gheorghe Condovici, Mircea Badulescu. Are ca slabiciuni culinare pestele. Actori preferati Robert Redford si Bette Davis, iar cantareti ABBA si Tina Turner. In timpul liber mai practica si tenisul.
Dan Grecu s-a nascut intr-o familie cu cinci copii. "Am patru frati, doua fete si doi baieti . Toti cinci am facut gimnastica de mici, dar la cea de performanta nu am ajuns decat eu si fratele meu Valentin . Pana aici ne-am petrecut copilaria in mai multe orase : Craiova, Iasi si mai apoi am revenit in Capitala La Iasi, in 1958, cand eram in clasa a II-a, am facut cunostinta cu gimnastica, primul meu antrenor numindu-se Octavian Ungureanu. Am optat pentru gimnastica deoarece, de foarte mic aveam tendinta sa ma agat, ba de crengile copacilor, ba de franghiile mamei pe care ar fi trebuit sa se usuce rufele noastre. Tata fiind ofiter la graniceri ma lua cu el in sala de pregatire fizica a aparatorilor hotarelor tarii, unde barele si franghiile nu aveau pentru mine nici un secret. In clasa a IV-a, dupa 1962, am revenit in Bucuresti si m-am legitimat la Scoala Sportiva, iar dupa putin timp am optat pentru Clubul Sportiv Scolar Viitorul, unde mi-a fost mentor domnul Mircea Badulescu, un om extraordinar pe care l-am admirat si l-am iubit din primele zile. Dar perioada mea fasta incepe dupa 1969, anul legitimarii mele la Clubul Sportiv Dinamo si unde am ramas pana in 1980, cand m-am retras din activitate si am devenit antrenor la Dinamo Bucuresti si la Lotul Masculin de Gimnastica al Romaniei. Astazi sunt colonel in cadrul Ministerului de Interne, fiind detasat la Ministerul Tineretului si Sporturilor in functia de Coordonator al Lotului Masculin de Gimnastica al tarii " .
"Prima reusita a carierei mele de gimnast este promovarea la Lotul National in anul 1970, cand am participat la Campionatele Mondiale de la Ljubljana din fosta Iugoslavie, unde ne-am clasat pe locul 8 cu echipa, la un campionat extrem de puternic cu peste 20 de participanti. Pentru mine a fost primul mare concurs la care am luat parte si care, parca, m-a intarit pentru anii si mai ales victoriile ce urmau sa vina. Doi ani mai tarziu, la Olimpiada de la Munchen, m-am clasat in primii 35 de gimnasti ai lumii, intrand deja in atentia specialistilor de pe toate continentele, care se ocupau de acest sport. La Campionatele Europene de la Grenoble, din anul urmator, la inele, am reusit sa castig argintul sau cu alte cuvinte prima medalie romaneasca din gimnastica noastra. Recompensa a fost 3000 lei, o suma buna, daca tinem cont ca atunci eu, ca sergent-major in cadrul Ministerului de Interne, aveam salariul de 1700 lei. Dar drumul meu ascendent va continua si in 1974 unde am fost invitat in Brazilia la un turneu international unde au participat toate stelele gimnasticii mondiale si in care am fost acceptat de toata lumea, inclusiv de arbitri. Tot in acel an la Campionatele Mondiale de la Varna, am obtinut si prima medalie de aur din istoria gimnasticii romanesti, evident, la inele. Atunci am fost avansat la excceptional si facut ofiter, iar pentru aceasta performanta am primit 25000 lei. Dar, trebuie sa va spun ca cea mai mare satisfactie a fost atunci cand, pe podiumul invingatorilor, in cinstea mea si a victoriilor mele a fost intonat imnul Romaniei ".
Victoriile au continuat, dar marele regret al lui Dan Grecu ramane faptul ca nu a reusit sa castige o medalie de aur la Olimpiada . " La Europenele de la Berna din 1975 am castigat din nou aurul la inele si am sperat ca voi fi invingator la Olimpiada de la Montreal, din anul urmator. Acolo am luat locul 6 cu echipa si m-am calificat in trei finale, paralele, sarituri si inele. Din pacate la proba mea de suflet, inele, nu am putut obtine decat medalia de bronz, deoarece, dupa o ruptura de biceps aparuta la individual compus, am participat la finale, dupa administrarea unei injectii anestezice permise, evident, la jumatate din posibilitatile mele. Am fost dezamagit si chiar am vrut sa renunt la activitatea competitionala, dar pana la urma am fost convins sa revin si... " Revenirea sa a adus Romaniei alte medalii pretioase.
Aur la Campionatele Mondiale Universitare de la Sofia din 1977, apoi bronzul la Mondialele din Franta, un an mai tarziu si argintul in SUA la Campionatele Mondiale din 1979. " Totul parea sa mearga bine si speranta mea de a castiga o medalie din cele mai pretioase la Olimpiada de la Moscova din 1980 a renascut. Totusi, ca un facut, in plin concurs, ruptura de biceps reapare, simtind atunci ca imi explodeaza umarul si fiind nevoit, din pacate, sa abandonez " .
Dupa Olimpiada de la Moscova din 1980, Dan Grecu a renuntat sa mai participe la concursuri, retragandu-se. " Cu parere de rau am tras linie peste activitatea mea de gimnast, dedicandu-ma antrenoratului lasand in urma amintiri extraordinare si adversari cu care am luptat de la egal la egal: rusii Nicolai Andrianov si Alexei Detiatin, dar si pe japonezul Nakaiama, sportivi de 24 de karate pe care am reusit sa-i bat, ceea ce nu ne-a impiedicat sa ne salutam respectos si sa ne apreciem unii pe altii ". Ca antrenor, rezultate bune nu au intarziat sa apara . " In 1984, la Resita a fost infiintat Centrul National de pregatire pentru juniori si tineret. Am plecat acolo, incercand sa fac tot ce pot pentru ca acei copii talentati sa poata deprinde tainele acestui sport. Am avut satisfactii deosebite in timp, elevii mei obtinand rezultate foarte bune. In 1989, la Stuttgart, toti componentii lotului nostru care au trecut pe la Resita au ocupat un meritoriu loc 6 pe echipe in campionatul mondial. Mai devreme, la Olimpiada de la Seul, Marius Gherman a luat bronzul, iar in anul 1995, in Japonia, echipa noastra a obtinut medalia de bronz. Atlanta 1996 a reprezentat un alt succes pentru elevii mei, care s-au intors in tara cu 2 medalii de argint, Marius Urzica la cal cu manere si Dan Burinca la inele. La Olimpiada de la Sydney 2000 am obtinut un loc 6 pe echipe, Marius Urzica campion olimpic la cal cu manere si un loc 6 Marian Dragulescu la sol. Succesele au continuat sa apara si la Campionatul Mondial care sa desfasurat la Ghent 2001, unde am obtinut un loc 6 pe echipe, locul 4 individual compus Dan Potra, locul 1 Marian Dragulescu-sol, loc 1 Marian Dragulescu la sarituri, locul 1 Marius Urzica la cal cu manere.
Realizari deosebite am avut la Campionatele Europene de la Patras Grecia in 2002 unde am obtinut locul 1 cu echipa, locul 1 la individual compus - Dan Potra, locul 3 la sol Marian Dragulescu, locul 2 la cal cu manere - Ioan Suciu, locul 1 la cal cu manere - Marius Urzica, locul 1 la sarituri Marian Dragulescu.
La Campionatele Mondiale de la Anaheim din 2003 locul 6 cu echipa,Marian Dragulescu locul 2 la sarituri, Marius Urzica locul 8 la cal, Ioan Suciu locul 6 la cal, Marian Dragulescu locul 4 la sol.
Succes de rasunet am avut la Ljublijana la Campionatele Europene din 2004 unde am intrat in Cartea Recordurilor cu 5 titluri Europene din 8 posibile unde am obtinut aur cu echipa, aur Marian Dragulescu la individual compus, aur sarituri cu Marian Dragulescu, aur la sol tot cu Marian Dragulescu si aur la cal cu Ioan Suciu.
In viata lui Dan Grecu au existat multe momente dificile, dar ceea ce s-a intamplat in primavara lui 1997 depaseste orice inchipuire . " Eram la Resita intr-o duminica, in prima zi de Pasti si dupa o masa normala am facut o toxinfectie alimentara, care mi-a cauzat in prima faza o stare de disconfort si de rau ce nu parea sa anunte grozavia prin care aveam sa trec. A doua zi m-am dus la Spitalul Judetean, unde am ramas internat din 20 aprilie pana la 15 iunie. In acest interval am ajuns intr-un punct critic, in care pot sa spun ca m-am nascut a doua oara. Excelentii medici resiteni chiar ii spuneau sotiei mele, care a fost tot timpul langa mine, ca de la acel punct numai eu si organismul meu mai putem lupta. Pana la urma am mai otinut o victorie, colosala de data aceasta, si pot sa afirm cu tarie ca destinul a fost de partea mea, reusind cea mai mare izbanda a vietii mele. As vrea sa le multumesc tuturor celor care au fost in acele momente groaznice alaturi de mine, oameni care atunci faceau sau mai fac parte din Ministerul Tineretului si Sporturilor sau Ministerul de Interne. In primavara anului 1997 de Sfintele Sarbatori de Pasti, fostul mare gimnast Dan Grecu avea sa traverseze cea mai mare cumpana a vietii sale, aflandu-se timp de o luna intre viata si moarte. Medicii de la Spitalul Judetean Resita au reusit insa, dupa o munca titanica, sa-l repuna pe picioare. Totul a pornit de la o banala toxiinfectie alimentara. " Ma hotarasem sa tin si eu post ca toata lumea. Eram la Resita impreuna cu familia. M-am dus in oras, am cumparat un borcan care continea tocana de legume. Am mancat-o cu pofta. Pe moment nu am simtit nimic. Seara am mers la Inviere, dupa care am venit acasa si am ciocnit un ou rosu. A doua zi am inceput sa simt unele dureri in dreptul abdomenului. Sotia mi-a spus ca ar fi bine sa merg la spital. Dupa ce m-au consultat, medicii mi-au spus ca este vorba despre o apendicita si trebuie sa fiu operat. In timp ce ma pregateau pentru operatie, ajunsesem sa am tensiunea 3. Extrem de mirati ca mai sunt constient, doctorii m-au intrebat daca ma simt bine. Dupa acel moment nu mai stiu ce s-a intamplat cu mine " povesteste Dan Grecu. Din acea clipa a inceput marea batalie a cadrelor medicale pentru salvarea vietii celui mai de seama gimnast al tarii. " Cam asa s-au derulat lucrurile pe scurt ", spune rar actualul antrenor al echipei masculine de gimnastica a tarii noastre . Din cand in cand, pentru a fuma cat mai putin, marea glorie a gimnasticii romanesti deschide tacticos o cutie de bomboane mentolate. Cand a ajuns la Resita, Dan spune : " Spitalul Judetean se afla foarte aproape de sala de gimnastica " . Sectia de terapie intensiva, locul unde Dan Grecu a castigat batalia cu inelele vietii, incepe pe un culoar lung, saloanele fiind dispuse pe partea stanga. Chiar in capatul culoarului, asistenta sefa, Maria Stan, care a stat in permanenta alaturi de Dan Grecu, sare asemenea unui resort de gatul marelui campion. " Vai, ce ma bucur ca va reintalnesc. In ultima vreme doar la televizor v-am mai vazut, domnu' Dan " . Chiar deasupra peretelui principal de la intrarea in salonul de terapie intensiva se afla un mic tablou care-l infatiseaza pe Domnul Nostru Iisus Hristos . " . Acesta ne-a fost daruit de catre sotia domnului Grecu, doamna Nuti. Ori de cate ori il privim, ne aducem aminte de domnul Grecu ", povesteste una din asistente. Marele campion avanseaza pe culoarul spitalului, apoi, brusc, ochii lui se rotesc spre stanga " Oho ! Domnu' doctor ! Ce placere sa va revad dupa atata timp ", i se adreseaza el medicului primar Ioan Stan. Doctorul Stan este cel care a vegheat zi si noapte pentru ca Dan Grecu sa se desprinda definitiv din ghearele mortii. In biroul sau, destul de emotionat, impreunandu-si mainile cu putere, isi aminteste: " Domnul Dan Grecu a avut o peritonita fara puroi, care a dezvoltat o stare septica ce a afectat toate organele, inclusiv aparatul respirator. Am fost nevoiti sa conectam pacientul la un aparat de ventilatie artificiala. Pe langa starea septica s-a adaugat si o leptospiroza de origine intestinala, lucrurile complicandu-se foarte mult ". Impreuna cu doctorul Stan, la salvarea vietii lui Dan Grecu a contribuit o intreaga echipa de profesori atat de la spitalul din Resita cat si la cel din Timisoara . " Datorita medicului chirurg Soran si a doctorului Grangure am putut obtine cele mai puternice antibiotice ", isi aminteste medicul Stan. Pentru echipa de medici, momentul critic s-a consumat in clipa in care marele gimnast a fost conectat la aparatul de ventilatie. De altfel, el a fost primul pacient al spitalului care a beneficiat de acest aparat . " De atunci am salvat nenumarate vieti. Ati fost un pacient norocos ", i se adreseaza cu mult umor Ioan Stan. Atunci cand situatia era foarte grava , punandu-se problema mutarii pacientului la spitalul din Timisoara sau la Bucuresti, sotia lui Dan Grecu s-a opus categoric, avand mare incredere in echipa de medici de la Resita. Si nu s-a inselat. Nadia Comaneci, auzind de necazul lui, a telefonat la spital intreband de ce medicamente are nevoie. La randul lor, toti elevii sai au facut de garda la patul profesorului lor, incercand pe cat posibil sa dea o mana de ajutor.
" Pentru mine, doctorul Stan este un al doilea parinte. Atunci m-am nascut a doua oara . Mi-ar trebui o carte sa scriu cat de mult inseamna acesti oameni pentru mine ", spune vedeta gimnasticii masculine. "
sursa: dangrecu.ro
- daca nu am postat bine aici rog moderatorii sa mute