Istoria sahului

[Geografu]

De la satrandj la chess , de la Alehin la Anand , toate schimbarile si toate faptele petrecute de milenii in sportul logicii le vom discuta aici.

[Ess]

sahul, in forma primitiva a aparut in india, prin sec al VI-lea en. era denumit jocul diviziilor (divizii militare): cavalerie, infanterie, carele de lupta si divizia de elefanti.
a aparut in europa in zorii mileniului 2, in spania, fiind adus de mauri.
o alta ipoteza ar fii ca jocul, intr-o forma foarte primitiva, exista deja in china din sec al 2-lea, ien.

[tchibos]

Jocul de sah a fost descoperit dupa unii in Persia, dupa altii in India. Leganda spune ca numele inventatorului era Sessa, tara sa de origine fiind Persia.

continuarea aici (http://www.onlinesport.ro/forum/showthread.php?t=67215)

Ps: Geografu poate muti mesajul de mai sus pe topicul asta si apoi il stergi pe asta.. si vezi ca mai sunt la pagina cu linkul de mai sus cateva incercari mai vechi de a deschide lumea virtuala a sahului pe OLS.. poate le muti si pe alea aici sau poate rogi un supermoderator daca tu nu ai acces acolo

[Geografu]

Intr-adevar iata povestea respectiva :

"Jocul de sah si productia de grau" - o poveste de sah si totodata o problema de matematica:

Jocul de sah a fost descoperit dupa unii in Persia, dupa altii in India. Leganda spune ca numele inventatorului era Sessa, tara sa de origine fiind Persia.

Regele Persiei a fost deosebit de satisfacut de acest nou joc si a vrut sa il rasplateasca din plin pe inventator. Acesta, un om modest - ca toti oamenii deosebiti - a refuzat la inceput rasplata apoi, la insistentele regelui, a cedat dar a vrut sa ii mai serveasca o lectie stapanului sau. Sessa a cerut boabe de grau dupa urmatoarea regula: 1 bob pentru primul patratel, 2 boabe pentru cel de-al doilea patratel, 4 pentru al treilea, 8 pentru al patrulea, 16 pentru al cincilea patratel s.a.m.d. Se stie faptul ca tabla de sah are 64 de patratele (8*8) In fata unei cererei atat de neinsemnate regele s-a aratat nemultumit deoarece nu isi putea arata marinimia. Dar cu inteleptul Sessa nu era de disutat si regele a dispus sa i se aduca acestuia o banita de grau. Acum Sessa schimba rolul si se arata el nemultumit. Regele ii da un sac, apoi o magazie, apoi... Dar inventatorul Sessa era in continuare nemultumit. In final Sessa calculeaza regelui sau cantitatea de grau ce i-o datora si acesta a fost nevoit sa recunoasca ca faptul ca nu era capabil sa isi plateasca datoria. Puteti reface calculele lui Sessa? Puteti calcula cantitatea de grau in tone sau vagoane a 10 tone ori trenuri a 1000 de tone?

Povestea asta m-a impresionat pe la 16-17 ani cand invatam despre progresii. Mi-a placut mult ca scotea intr-un mod plastic ceea ce defineste cel mai bine sahul si anume maniera in care dupa ce il faci pe adversar sa creada ca are controlul, scoti frumos asul din maneca si dai "sah la rege" asa cum a facut Sessa. E cineva care are rezolvarea? Daca da, e foarte bine. Impuscam doi iepuri dintr-un foc. Daca nu revin eu peste ceva timp cu rezolvarea.

[Dogville]

...trebuie sa revii pentru ca matematica si cu mine suntem certati rau de tot....:D


PS...'jde catralioane,cumva???...:D

[Geografu]

Nu ma pricep si oricum ala era un mesaj al amicului Tchibos ! :)
Poate ne ajuta el ...:ok:

[Geografu]

Iata cateva lucruri extrem de importante legate de originile sportului mintii :

Asupra originii jocului de sah exista multe legende si diferite presupuneri, dar fapte bine stabilite au fost adunate pana acum prea putine. Se poate considera veridic, din punct de vedere istoric, ca sahul a aparut in India mai bine de 2000 de ani in urma. Jocul se numea atunci ciaturanga. Prin figurile sale si asezarea lor, cauta sa reprezinte compozitia si ordinea de lupta a armatei indiene de pe vremea aceea.

Sahul, care prezenta in vechime multe forme deosebite, s-a raspandit, din India, in toata Asia centrala si de rasarit, iar la sfarsitul veacului al V-lea, sau la inceputul celui de-al VI-lea a patruns in Iran. Aici jocul acesta, in care victoria se obtine prin ratiune, - cum se spune intr-unul din manuscrisele cele mai vechi, - s-a bucurat de o mare popularitate.

In secolul al VII-lea, sahul a fost cunoscut de cuceritorii monarhiei iraniene - arabii. Ei au numit acest joc - nou pentru ei - satrandj (de la cuvantul persan satrang). In timpurile acelea departate, regulile jocului de sah se deosebeau in mare masura de cele actuale. Arabii au dezvoltat si au desavarsit in oarecare masura vechiul joc de sah. In secolul IX-X, sahul a atins la arabi, dezvoltarea maxima. Manuscrisele care s-au pastrat arata ca arabii se interesau nu numai de jocul practic, ci si de compozitia sahista (probleme, studii) si deasemeni de cercetarea (analiza) pozitiilor.

Pentru timpul nostru aceste cercetari au o valoare limitata din cauza deosebirii in felul de a muta al unora din figuri. Numai mutarile regelui, turnului si calului erau pe vremea aceea la fel ca si astazi. Dama era pe atunci nu cea mai tare, ci cea mai slaba dintre figuri - ea se misca numai cate un singur camp in diagonala, iar nebunul facea doar o saritura originala peste un camp. Pionii nu puteau fi mutatidin pozitia initiala decat cate un singur camp. Nu exista rocada actuala. Este usor de inteles ca existand asemenea reguli, ciocnirea fortelor se incepea cu mult mai tarziu decat in sahul actual, cu figuri "cu bataie lunga", si in general tempoul jocului in satrandj se caracteriza printr-o mare incetineala. Scopul manevrelor era, ca si astazi, de a pune regele advers intr-o pozitie fara iesire, de a face "mat", sau, daca se intampla, "pat", ceeace se considera pe atunci tot o victorie. Luand insa in consideratie slabiciunea damei si a nebunului si in consecinta, forta relativ mai mare a regelui, matul si deasemeni patul erau in partida practica o mare raritate, astfel de sfarsituri de partida provocau o mare mirare si erau uneori notate, ceeace ce a si favorizat crearea si dezvoltarea compozitiei in sah), in mod normal, victoria in partida practica se obtinea prin eliminarea tuturor figurilor adversarului, afara de rege ("regele izolat").

Odata cu trecerea satrandjului in Europa, cultura jocului de sah, care atinsese o dezvoltare destul de mare la arabi, a decazut simtitor. Perioada dintre secolele X-XV a fost o perioada de decadere a artei sahului. Lucrul acesta a fost usor de inteles. Aceasta a fost perioada dominatiei comune a feudalismului si a bisericii catolice - epoca ce se caracteriza printr-o scadere generala a nivelului culturii. Atmosfera deprimanta a evului mediu nu putea favoriza dezvoltarea libera a artelor. Sahul a devenit un joc de hazard; el se juca pe bani, - la fel ca si zarurile, triktrak si alte jocuri asemanatoare. Prin aceasta a scazut nivelul moral al sahului. La sfarsitul secolului al XIII-lea biserica catolica l-a trcut chiar in randul jocurilor interzise, al "pierderilor de vreme, nedemne de un crestin", dar aceasta persecutie a durat relativ putin si a fost inlaturata la mijlocul secolului al XIV-lea.

Cel mai important obstacol in dezvoltarea satrandjului se afla insa in el insusi - in regulile sale, in caracterul sau lent. Deaceea a fost naturala tendinta de a se scurta procesul jocului, de a-l face mai vioi si de a permite decizia mai repede. Aceasta a si dus treptat la elaborarea regulilor actuale.

Regulile actuale ale jocului au fost create, in cea mai mare parte, in epoca Renasterii (secolele XV-XVI), desi unitatea lor deplina a fost realizata abia acum 150 de ani prin publicarea in 1854 de catre K.A. Ianis a unui execelent studiu care da o adanca analiza logica si istorica a regulilor jocului de sah.

[Geografu]

Sa vorbim si despre timp , mai precis despre limitarea in timp a unei partide de sah :

Limitarea timpului de gandire in partide de concurs este de data relativ (fata de aparitia jocului de sah) recenta mai precis in a doua a secolului al XIX-lea. Intaiul promotor al ideii a fost, se pare cunoscutul campion britanic din acea perioada si prolific propagandist al jocului, Howard Staunton (1810-1874). Activitatea sa in aceasta directie are o tenta anecdotica, ce merita a fi consemnata. Stauton, considerat in cercurile insulare drept campion mondial, pornise favorit in primul mare turneu cunoscut in istorie, cel de la Londra, 1851. Rezultatul a fost insa defavorabil, el a terminat abia al 4-lea, invingator fiind un alt mare campion, germanul Adolf Anderssen (1818-1879). Acesta prelua deci cununa de campion neoficial al lumii sahiste, ceea ce a starnit explicabile invidii. Principalul cap de acuzare, agitat de Staunton, a fost acela ca Anderessen gandea prea mult la fiecare mutare, prelungind cate o partida si la 20 de ore de joc... Se preconiza ca la viitoarele competitii timpul de gandire sa fie limitat, dar nu se gaseau modalitatile tehnice pentru aceasta. Problema redeveni acuta cand la meciul Morphy - Anderssen (8-3) primul recidivase evident in consumul de timp. Tocmai Anderssen (mai mult decat Staunton) a fost adevaratul motor al introducerii controlului de timp. La urmatorul sau meci din 1861, cu Kolisch, pentru prima data s-au folosit clepsidre cu nisip care se intorceau la fiecare mutare. Jucatorul avea sa gandeasca exact atata timp cat nisip era in clepsidra sa, iar la scurgerea totala trebuia sa fie declarat invins. Procedeul era ingenios dar nu a capatat adeziunea maestrilor vremii. Adevarata inovatie avu loc abia in 1883, la a 3-a editie a turneului de la Londra cand au fost prezentate primele ceasuri de control, opera ceasornicarului englez T. B. Wilson. Erau doua ceasuri "cu balansoar", fiecare dintre ele fiind asezat pe cate un platan de cantar. Prin simpla inclinare unul se oprea si celalalt pornea. Asemenea ceasuri au fost folosite pana in 1894 cand germanul G. Herzog le-a perfectionat substantial, prevazandu-le cu butoane de pornire-oprire puse deasupra cadranului. Cinci ani mai tarziu in turneul de la Amsterdam s-a adaugat ceasurilor si steguletul de control anuntand criza de timp. Sub aceasta forma ele sunt cunoscute si in ziua noastra. Limitarea propriu-zisa a timpului s-a facut initial cu 20 de mutari pentru 2 ore. Mai tarziu controlul s-a prelungit la limita de 4 ore, dar cu acelasi numar proportional de mutari, adica 40. Cifra care a ramas si azi in vigoare, pentru majoritatea concursurilor oficiale.

"Revista romana de sah." Nr.11 Noiembrie,1987 Editata de Federatia Romana de Sah

[Geografu]

Iata cateva din gandurile exprimate de mari sahisti de-a lungul vremii in legatura binenteles cu sportul vietii lor :

Cand observi o mutare buna asteapta - cauta alta si mai buna
(Emanuel Lasker)

Strategia necesita gandire, tactica necesita observare
(Max Euwe)

98 la suta din energia mea mentala o acord sahului. Altii ii acorda doar 2 la suta.
(Bobby Fischer)

S-a spus ca viata nu e indeajuns de lunga pentru sah, dar aceasta este vina vietii, nu a sahului. (William Ewart Napier)

Pionii sunt sufletul jocului.
(Francois Andre Danican Philidor)

Deschiderile te invata deschideri. Finalurile te invata Sah!
(Stephan Gerzadowicz)

Acesta este tot farmecul sahului. Intr-o zi ii dai o lectie adversarului, in urmatoarea primesti tu o lectie de la acesta.
(Bobby Fischer)

Cine este adversarul tau in seara aceasta?
In seara aceasta joc impotriva pieselor Negre.
(Akiba Rubinstein)

O zi proasta de sah este mai buna decat orice zi reusita la lucru
(Anonim)

Sahul are un mister la fel de mare ca si cel al unei femei.
(Purdy)

Ajuta-ti piesele astfel incat ele sa te poata ajuta.
(Paul Morphy)

Sahul, precum iubirea sau muzica, are puterea de a-i face pe oameni fericiti.
(Siegbert Tarrasch)

Sahul este un dus rece pentru minte.
(Sir John Simon)

Sahul este o modalitate extrordinara pentru copii de a-si consolida imaginea si increderea in sine.
(Saudin Robovic)

Singurul lucru pe care jucatorii de sah il au in comun este sahul.
(Lodewijk Prins).

[Geografu]

Inca o serie de citate celebre despre sah :

* “To play for a draw, at any rate with White, is to some degree a crime against chess. - Mihail Tal
Sa joci cu piesele albe la remiza, indiferent de forta de joc, este o crima impotriva sahului.
* “Chess first of all teaches you to be objective.” - Alexander Alehin
Sahul, in primul rand, va ajuta sa fiti obiectivi.
* “Chess is my life, but my life is not chess.” - Anatoli Karpov
Sahul este viata mea, dar viata mea nu este un joc de sah.
* “You can only get good at chess if you love the game.” - Bobby Fischer
Poti fi bun in sah numai daca iti place jocul.
* “I drink, I smoke, I gamble, I chase girls—but postal chess is one vice I don’t have. - Mihail Tal
Beau, fumez, joc jocuri de noroc, dar sahul prin corespondenta e un viciu pe care nu-l voi avea niciodata.
* “Chess is not only knowledge and logic.” - Alexander Alehin
Sahul nu inseamna numai cunostinte si logica.
* “I still love to play chess. So I do not even spend a minute on the possibility to step back. ” - Anatoly Karpov
Inca iubesc sahul si niciodata nu m-am gandit sa renunt la sah.
* “Chess is life “- Bobby Fischer
Sahul este viata

[leodacin]

Ziua Mondiala a Sahului - 20 iulie



Ziua Mondialã a ªahului a fost instituitã în 1966, la iniþiativa Federaþiei Internaþionale a Jocului de ªah (FIDE). Este sãrbãtoritã în fiecare an la 20 iulie.
La primul congres FIDE (1914 la Paris), printre delegaþii care au aprobat constituirea acestui for internaþional s-a aflat ºi tânãrul român Ion Gudju, pe atunci proaspãt locotenent, doctorand în chimie la Sorbona ºi maestru de ºah entuziast. Cu ocazia aniversarii semicentenarului FIDE, în anul 1954, Ion Gudju a fost declarat 'decan fondator' al FIDE, România numãrându-se astfel printre þãrile fondatoare ale Federaþiei Internaþionale a Jocului de ªah. În þara noastrã, Federaþia Românã de ªah (FRS) a luat fiinþã în 1915, primul preºedinte fiind scriitorul Mihail Sadoveanu.

'ªahul este piatra de încercare a inteligenþei', definea, spre sfârºitul secolului al XVIII-lea, acest joc al minþii, Johann Wolfgang von Goethe, cel mai important reprezentant al clasicismului german. Asupra originii jocului de ºah existã multe legende. Se poate considera veridic, din punct de vedere istoric, cã ºahul a apãrut în India cu mai bine de 2000 de ani în urmã. Legenda spune cã un înþelept indian, Sessaibn Dahar, ar fi inventat jocul de ºah, pentru a-l instrui ºi distra pe împãratul perºilor, Seram. Jocul se numea atunci 'ciaturanga'. Prin figurile sale ºi aºezarea lor, cãuta sã reprezinte componenþa ºi ordinea de luptã a armatei indiene din vremea aceea. Ulterior, ºahul s-a rãspândit din India în toatã Asia centralã ºi de rãsãrit, iar la sfârºitul secolului al V-lea a pãtruns în Iran, unde s-a bucurat de o mare popularitate. În secolul al VII-lea, ºahul a fost cunoscut de arabi. Ei au numit acest joc - nou pentru ei - 'satrandj' (de la cuvântul persan satrang). La vremea aceea, regulile jocului de ºah se deosebeau în mare mãsurã de cele actuale. Arabii au dezvoltat ºi au desãvârºit în oarecare mãsurã vechiul joc de ºah.

Odatã cu rãspândirea satrandjului în Europa, cultura jocului de ºah, care atinsese o dezvoltare destul de mare la arabi, a decãzut simþitor. Perioada dintre secolele X-XV a fost o perioadã de decãdere a artei ºahului. Atmosfera deprimantã din perioada Evului Mediu nu putea favoriza dezvoltarea liberã a artelor. ªahul a devenit un joc al hazardului. Se juca pe bani, la fel ca ºi zarurile, triktrak ºi alte jocuri asemãnãtoare. La sfârºitul secolului al XIII-lea, Biserica Catolicã l-a trecut în rândul jocurilor interzise, ºahul fiind considerat o pierdere de vreme, un joc nedemn de un creºtin. Aceastã persecuþie a fost înlãturatã la mijlocul secolului al XIV-lea. Regulile actuale ale jocului de ºah au fost create, în cea mai mare parte, în epoca Renaºterii (secolele XV-XVI), deºi unitatea lor deplinã a fost realizatã abia în 1854, prin publicarea de cãtre K.A. Ianis a unui excelent studiu privind analiza logicã ºi istoricã a regulilor jocului de ºah.

Dintre campionii mondiali ai jocului de ºah consemnaþi în palmaresul FIDE îi amintim pe americanul Wilhelm Steinitz, germanul Emanuel Lasker, care era nu doar ºahist, ci ºi matematician ºi filosof, cubanezul Raul Jose Capablanca, diplomat de profesie, dar ºi jucãtor de ºah genial, ruºii Aleksandr Alehin, Mihail Botvinnik, Vasili Smislov, Mihail Tal, Tigran Petrosian, Boris Spasski, ultimul fiind detronat de americanul Robert Fischer (supranumit un Mozart al ºahului) în 'meciul secolului' disputat în septembrie 1972, la Reykjavyk, capitala Islandei. În 1975, FIDE l-a declarat campion mondial pe marele maestru rus Anatoli Karpov, care, în 1985, a fost învins de tânãrul mare maestru Garry Kasparov. În 1993, Kasparov, care urma sã joace pentru titlu cu englezul Nigel Short, a intrat în conflict cu FIDE, formând o federaþie separatã a jucãtorilor profesioniºti. Începând cu ediþia din 1998, Campionatul Mondial s-a disputat în sistem eliminatoriu cu peste 100 de participanþi. Dintre cei mai proaspeþi campioni mondiali îi amintim pe rusul Aleksandr Halifman, marele maestru indian Viswanthan Anand, ucraineanul Ruslan Ponomarev, Rustam Kasîmdjanov din Uzbekistan, bulgarul Veselin Topalov, care a cunoscut consacrarea deplinã în 2005, la Campionatul Mondial de ºah de la San Luis (Argentina) ºi rusul Vladimir Kramnik, care deþine titlul de mare maestru internaþional de ºah, fiind ºi campion mondial în versiunea de ºah clasic înfiinþatã de Kasparov (2000-2006) ºi apoi campion mondial al versiunilor unificate (2006-2007).

[Denis]

Tanarul Carlsen a castigat si turneul Corus astfel confirmandu-si locul 1 in clasamentul Federatiei Mondiale de Sah la numai 19 ani. El este si cel mai tanar grandmaster care sa fie pe primul loc in aceasta ierarhie dupa ce a invins recordul lui Kasparov, acum antrenorul lui Carlsen.

[Florys]

Din cate stiu este si o referire la o partida intre zeii Apollo si Hermes (denumiri in mitologia greaca) in care apare zeita Caissa.

[Denis]

Nu stiu la ce te referi. Partida dintre zeii Apollo si Hermes in referire cu ce? Istoria sahului? Tu crezi in mitologia greaca?:D

In fine, numai Dumnezeu stie cand a fost inventat sahul. Sunt fel si fel de idei si zvonuri.

[Florys]

E adevarat ca nu se stie, eu am vrut sa mai adaug alte informatii despre existenta acestui sport. Si stiu ca e este dintr-un domeniu nepalpabil ... si bineinteles ca nu cred in mitologia greaca, ci doar in fascinatia ei ! Atat!

[Neinfrantu]

The tradition of organized competitive chess started in the 16th century. The first official World Chess Champion, Wilhelm Steinitz, claimed his title in 1886; the current World Champion is Viswanathan Anand from India. Chess is a recognized sport of the International Olympic Committee, and is led by the FIDE.

[Denis]

Cu ROSU - Campioni mondiali
Cu ALBASTRU - Campioni la nivel clasic
Cu VERDE - Campioni FIDE


http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/5/5c/World_Chess_Champions_timeline.svg/610px-World_Chess_Champions_timeline.svg.png

[Lordul]

Kasparov n-a fost si FIDE ? eu parca asa stiam

[Denis]

Nu. El nu a fost niciodata de acord cu ideea FIDE.