Au luptat pentru culorile progresiste, bleu-albastre

[miril]

Angelica Rozeanu

11756

Iata cum un eveniment trist a adus la deschiderea unui nou topic. Angelica Rozeanu a fost o progresista de-a noastra. Dumnezeu sa o odihneasca!

A murit Angelica Rozeanu, multipla campioana mondiala la tenis de masa
Fosta mare jucatoare, a decedat, marti, in Israel, la virsta de 84 de ani.
Angelica Rozeanu, nascuta pe 15 octombrie 1921 in Bucuresti, locuia de mai multi ani in Israel. Rozeanu a cucerit 30 de medalii (17 de aur, 5 de argint si 8 de bronz) pentru Romania la cele 13 editii ale CM la care a participat in perioada 1937-1957.

Fosta jucatoare detine un record neegalat pina in prezent, cistigind 6 medalii de aur consecutive la simplu la Campionatele Mondiale. Din 1995, Angelica Rozeanu figureaza in Hall of Fame al Federatiei Internationale de Tenis de Masa. Fosta coechipiera a Angelicai Rozeanu, multipla campioana mondiala Sari Szasz Koloszvary, a decedat duminica, la Bucuresti, la virsta de 84 de ani.

Rozeanu si Koloszvary au cucerit, in 1950, primul titlu mondial pe echipe pentru Romania. In acelasi an, Rozeanu a devenit prima romanca detinatoare a titlului mondial la simplu. Angelica Rozeanu va fi inmormintata, miercuri, la Haifa.

Sport Total

[miril]

Iata ca am dat peste aurul pe care nu mai credeam ca-l mai pot gasi vreodata. Dar...cine cauuta, gaseste! Iata ce am gasit eu in acest document la paginile 69-70 (233-234, in original). Va spun eu de pe acum, o comoara de aur! Nu mai stiu ce sa fac de emotie ca sa nu...pierd comoara definitiv, de aceea:

http://www.gov-sport.ro/Pages/Enciclopedie/Volume%203/165-304%20Sports%20Clubs,%20Associations%20and%20Socie ties.pdf

[miril]

11757

Alaturi de Angelica Rozeanu, Maria Alexandru-Golopenta a fost mandria clubului bancar prin titlurile mondiale si europene cucerite la simplu si dublu, tenis de masa, de-a lungul anilor. Iata si un articol despre sportiva, destul de trist, din Gardianul:

http://www.gardianul.ro/index.php?a=sport2002090510.xml

[miril]

11758

September 21, 2000, intra in istoria de aur a scrimei romanesti, prin cucerirea titlului olimpic la sabie de catre Mihai Claudiu Covaliu, la Olimpiada de la Sydney. Este si singura medalie olimpica de aur din vitrina clubului nostru iubit, Progresul Bucuresti.

[miril]

Un alt medaliat olimpic, de data asta cu bronz, la lupte greco-romane, categoria 100 kg, a fost Vasile Andrei, la JO de la Los Angeles, 1984. Si cum intrecerea socialista era inca in toi, atunci, sportivul a fost transferat cu trei luni inainte de olimpiada de la clubul Progresul Bucuresti, unde a cunoscut gloria si performanta, la clubul Steaua Bucuresti. Asa s-a scris istoria atunci, asa se scrie istoria sportiva si astazi.

[miril]

Actuala vicepresedinta a Comitetului Olimpic Roman, Ana Pascu-Ene, medaliata de doua ori cu bronz la JO de la Ciudad de Mexico si Munchen, cu echipa de floreta, feminin, si participanta de cinci ori la olimoiada, 1960-1976, a aparat si ea culorile bleu-albastre ale clubului Progresul.

[Bancaru]

Cred ca si clubul, chiar daca nu prea mai avem sectii, ar trebui sa dea macar un comunicat. Asa ar fi civilizat. E posibil ca Iacov sa nu stie, dar cineva ar face bine sa-i aminteasca.

[miril]

Am contribuit si eu la topicul deschis de tine pe site-ul clubului. Sper si eu sa vada cine trebuie din club.

[Bancaru]

Sunt in Cipru. Unii chiar sunt altii cu mintea...

[be@]

Iata ce surpriza frumoasa. Un articol din ProSport:

Angelica , marchiza ingerilor

de Alexandru ENCIU

Angelica Rozeanu-Adelstein a fugit din ţară în 1960, urmărită de o tinereţe bogată în rezultate strălucitoare, dar şi în amintiri dureroase. A fost singura non-asiatică medaliată cu aur în istoria Campionatelor Mondiale de tenis de masă, dar asta nu a ajutat-o în lupta pe care a avut-o de dus din cauza originilor sale evreieşti. Persecutată atât pe vremea legionarilor, cât şi pe timpul regimului comunist, Angelica Adelstein şi-a refulat întreaga durere asupra mingei de celuloid.
La 8 ani, în 1929, a primit cadou de la fratele ei mai mare două palete de joc, o minge şi un fileu. Era bolnavă de scarlatină, iar darul trebuia să o înveselească. Ea nu s-a limitat doar la atât. A intrat în sala de antrenament a clubului IMCA şi chiar dacă a fost luată în tărbacă de cei din jur, din cauza aspectului ei firav, a început urcuşul performanţei. La 12 ani cucerea deja Cupa României.

"Una dintre cele mai mari sportive din România ne-a părăsit discret"

În 1938 au început şicanele. Guvernul i-a interzis participarea la Mondiale, aşa cum s-a întâmplat şi după începerea războiului, când nu a mai avut voie să pună mâna pe paletă. La finele marelui conflict armat s-a măritat cu Lulu Rozeanu, iar în 1945 a născut un fiu, Michael. A fost anul în care, împreună cu familia, a încercat să treacă fraudulos graniţa, pe la Arad. Autorităţile i-au descoperit. Lulu a fost întemniţat, iar Angelica a fost trimisă la Bucureşti, împreună cu fiul ei, într-un fel de arest la domiciliu. Pentru a-şi câştiga existenţa, a fost nevoită să predea lecţii de tenis de masă.

Menghina comunistă şi-a slăbit strânsoarea în 1950, când i s-a permis să participe la Mondialele de la Budapesta. A câştigat titlul la simplu, marcând astfel începutul "Erei Rozeanu". În şapte ani, a cucerit 17 titluri mondiale, cinci medalii de argint şi opt de bronz, stabilind şi un record neatins până acum: şase medalii mondiale de aur consecutive la simplu.
În 1960, profitând de o vizită la Viena, a decis să nu mai revină în ţară. S-a stabilit la Haifa, în Israel, acolo unde şi-a găsit sfârşitul în urmă cu două zile. Avea 84 de ani, iar noi, cei care am cunoscut-o după 1989, în rarele ei vizite în ţară, am rămas cu amintirea unei persoane cu adevărat speciale.
Rândurile de mai sus se doresc a fi un omagiu adus unei Legende a sportului românesc.

[Bancaru]

Nu se pomeneste nicunde ca a jucat (si) pentru clubul nostru.

[miril]

Nu in acest articol, dar uita-te aici (pag 69-70):

http://www.gov-sport.ro/Pages/Encicl...ocie ties.pdf

Deh, nu toata lumea a fost legitimata la SD!

[Bancaru]

Miril, da un copy paste ca mie nu imi afiseaza. Cica: this page cannot be found

[miril]

Apasa pe cel de la postarea mea cu #2. Este in PDF si are in jur de 250 de pagini!!!

[Bancaru]

Progresul avea traditie in tenisul de masa. Si daca te duceai la tenis de camp, tot la ... masa incepeai.

[miril]

De la masa la camp si inapoi. Circuitul vietii dupa/conform...Progres(ul)!

[krapulax]

un articol al lui radu cosasu

Suntem cîţiva dinozauri - aşa ni se spune, dar nu-i cu supărare, să fim doar sănătoşi împreună cu fiarele tinere - cărora ni s-a înfiorat sufletul pe care-l mai avem, auzind de dispariţia, aproape simultană, la cîteva ore/zile diferenţă a Angelicăi Rozeanu şi a lui Şari Szasz Koloszvary. Împreună cu Ella Zeller Constantinescu, Angelica şi Şari au adus în 1950 primul titlu mondial la ping-pong pentru România. Echipa feminină a României a fost, prin anii '50-'55, cea mai bună din lume, Angelica a cîştigat şase titluri de campioană mondială şi nu mai ştiu cîte medalii de aur la dublu cu Şari, cu Ella, la dublu-mixt, de nu mă înşel, cu un ungur, dr. Sarosi, şi el un super. Jucau formidabil la ora aceea cînd tenisul de masă, (încă prefer să-i spun ping-pong) nu devenise incredibil ca astăzi. Dacă ar fi existat televiziune pe atunci, o naţiune întreagă ar fi tremurat pentru ele. Angelica era fantastică în apărare, contraataca imparabil, avea nervi din oţel inoxidabil, altfel făptura ei fiind aparent firavă, subţirică. Şari avea volum, era viguroasă - tipul de coechipieră pe care orice geniu poate conta, uneori mai mult decît pe el însuşi.
Dacă ar fi existat televiziune la noi, pe atunci, sute şi sute de copii ar fi vrut să fie "ca Angelica", "ca Şari", aşa cum s-a întîmplat în anii Năstase, anii Nadia, anii Hagi, cînd printre blocuri puştimea ieşea pe stradă să bată mingea cu piciorul sau racheta ori se urca pe stativele pentru covoare, ca pe bîrnă. Nu ascund că, pînă în anii din urmă, de cîte ori, le-am văzut jucînd pe Otilia şi Ştef, un gînd foarte sentimental, numiţi-l şi anacronic, m-a dus către Angelica, Şari şi Ella, spre zilele acelea cînd ne înghesuiam în Sala Floreasca să le susţinem după fiecare drive victorios, după fiecare rever triumfal (topsin nu exista) şi să clamăm îndelung: "Hai, România!" în finale cu Ungaria, cu Cehia... Erau vremuri grele, complicate în care manipularea politică a sportului abia începuse, dar noi, încă tinerei, ţineam cu ai noştri, fie şi în cel mai copilăros sport din cîte s-au inventat. Fireşte, ştiu că Angelica Rozeanu a părăsit decepţionată România, dar niciodată nu şi-a vorbit ţara de rău. Trei decenii ea a avut statutul lui Marcel Răducanu, cel neconsemnat ani de zile, în echipa României care învinsese Anglia la Bucureşti cu 2-1...
Ca să fiu la zi, dornic să nu evit problemele dificile ale lui 2006, voi afirma cu toată liniştea că nimeni dintre noi nu s-a autosesizat, jignit, că pentru echipa României şi culorile ei se luptau pînă la ultimul strop de energie o evreică din Bucureşti, o unguroaică din Cluj şi o nemţoaică din Arad. În 2006 n-ar fi imposibil ca nişte vigilenţi OTV-işti să clipească des şi mînios în faţa acestei evidenţe socotind-o penibilă, de nu chiar "antinaţională". Vă asigur, cu memoria mea de dinozaur, că atunci nimeni nu s-a simţit mai puţin român: doar mai inteligent; întru totul european, cum s-ar zice azi.
Neuitat să rămînă în istoria sportului românesc acest dublu Angelica Rozeanu-Sari Szasz.

[miril]

Maestrul citeaza...intamplator? "Trei decenii ea a avut statutul lui Marcel Răducanu, cel neconsemnat ani de zile, în echipa României care învinsese Anglia la Bucureşti cu 2-1...". Pentru cine nu stie, Marcel Raducanu a jucat la copii Progresului pana la varsta de 13 ani cand Fabian l-a luat la Steaua.

[be@]

Sergiu Radu a ajuns la opt reuşite în 23 de partide pentru Energie, care este a patra în clasament, la nouă puncte de liderul VfL Bochum . /hello

[be@]

Jucătorii care au marcat un hat-trick lui Dinamo în ultimii 10 ani

Jucător - An - Meciul

Dună - 1995 - Dinamo - FC Naţional 0-3
(gsp)

Va rog povestiti-mi si mie cum a fost acest meci in care Duna a marcat 3 goluri cainilor . Marturisesc ca in '95 aveam 13 ani , si nu-mi amintesc prea multe .

[krapulax]

eu aveam 72 si tot nu-mi amintesc multe. era unul dintre primele meciuri ale lui halagian. cred ca mai mult pe contraatac i-am executat. o sa postez cronica meciului peste cateva zile, promit. trebuie sa fac un drum lung pana sa o gasesc.

[Bancaru]

Am gasit eu. I-am batut in Groapa. Au murit atunci dinamovistii. Dinamo avea 4 antrenori - Tete Moraru, Augustin, Remus Vlad si Cheran. La noi era Hala. Atunci a zis Armeanul ca ii pare rau, pentru ca el este dinamovist, dar asta este.
AAm terminat pe doi, desi am inceput dezastruos, dupa cum vedeti. Antrenor era Bondrea.
Hala a venit inaintea meciului cu Poli Timisoara.
FC National 1-3 (1-2) Gloria Bistrita
FC Arges Pitesti 4-0 (3-0) FC National
FC National 2-1 (2-0) Farul Constanta
Steaua Bucuresti 5-1 (2-1) FC National
FC National 0-0 (0-0) Sportul Studentesc
FC Inter Sibiu 1-0 (0-0) FC National
FC National 2-3 (0-1) Politehnica Iasi
Poli. Timisoara 0-1 (0-0)FC National
FC National 4-1 (2-0) FC Bacau
Universitatea Cluj 1-3 (0-2) FC National
FC Ploiesti 0-0 (0-0) FC National
FC National 4-3 (2-0) Universitatea Craiova
Dinamo Bucuresti 0-3 (0-0) FC National

[miril]

O stire cat o oaza de...Progres-ul:

Medalii de bronz la Rennes Adevarul

Echipa de tenis feminin a Clubului Sportiv "Progresul" Bucureºti s-a întors cu un rezultat foarte bun de la competiþia europeanã ce a avut loc la Rennes, în Franþa, acolo unde fetele noastre au cucerit medaliile de bronz. La finala Cupei Campionilor Europeni, desfãºuratã în perioada 26 iunie-1 iulie au intrat în concurs echipele reprezentative a 10 þãri.

[georgemp]

O stire cat o oaza de...Progres-ul:

Medalii de bronz la Rennes

Echipa de tenis feminin a Clubului Sportiv "Progresul" Bucureºti s-a întors cu un rezultat foarte bun de la competiþia europeanã ce a avut loc la Rennes, în Franþa, acolo unde fetele noastre au cucerit medaliile de bronz. La finala Cupei Campionilor Europeni, desfãºuratã în perioada 26 iunie-1 iulie au intrat în concurs echipele reprezentative a 10 þãri.
Bravo lor.
Macar ele sa ne faca clubul cunoscut in Europa si in lume.Stiam ca avem echipa de tenis, dar nu stiam ca e asa de buna:)

[Herc_Reloaded]

Sincer, nicinu stiam ca exista echipa de tenis. Pe vremuri parca aveam si echipa de ping-pong, inot, lupte. Se antrenau in sala care era pe dreapta cum mergeai spre terenul de fotbal.

Oricum, felicitari si la Progrese mai mari....

P.S. Chiar mai exista Clubul Sportiv Progresul???

[georgemp]

Exista, si din cate stiu nu avem numai echipa de tenis.

[miril]

Aici este stirea. Acum vreo patru-cinci ani aparuse stirea ca, virgula, clubul Progresul Bucuresti s-a desfiintat. Scrima, baschet si handbal fete, sarituri in apa, polo, chiar si atletism.

[Herc_Reloaded]

Am cautat acum cu google: tot ce gasesc sunt cursuri de karate traditionale. Avem si echipa de karate? Poate asta ar fi salvarea....

[miril]

Ah, te-am prins cu karata la...Iacov. Rectific, cu Kara-te.

[Herc_Reloaded]

Da, ai dreptate, si echipa de scrima era destul de buna prin anii 85-86

[miril]

Chiculita, printre altii, cel care l-a antrenat pentru aur, la Sydney, pe Mihai Covaliu, ultimul nostru medaliat olimpic.

[miril]

Si pentru ca tot suntem cu atentia indreptata spre Turul Frantei si ciclism iata ceva interesant si dspre Turul Romaniei, ciclism si....Progresul, Progresul Bucuresti, din ziarul Prahova:

In 39 de editii care au avut si clasament pe echipe, 29 au revenit ciclistilor din tara noasta si numai 10 oaspetilor. Au castigat: retrospectiva Romania – 17 editii, Dinamo Bucuresti – 6, CCA/Steaua Bucuresti – 2, Flamura Rosie, Progresul Bucuresti si Metalul Plopeni – cate o editie.

[Herc_Reloaded]

Oare o mai exista echipa de ciclism? Sau a ramas numai cea de sticlism? Pun pariu ca inca au Tohan-uri. Ma refer la biciclete, nu la.....

[miril]

...ghi(a)ur-ghiul-iu? Am avut si echipa frumoasa, un fel de a ma exprima, de rugby. O tempora! Pe vremurili aceli guvernatorul nu era (neaparat) cu pistol si era facut (si) pe competenta. Dar veni baiatul ala de la Scarbanesti, Scornicesti, am vrut sa spun, si...Steaua, Dinamo, Dinamo, Steaua, Steaua...lor...sa le fie lor Acolo!

[miril]

Asa arata situatia clubului in anul 2003:

Clubul sportiv din Parcul cu platani - redivivus! Tiberiu Stama Cronica Romana

Am avut - acum la final de an - un agreabil dialog cu profesorul Dan Liviu Popescu, unul dintre cei mai distinsi presedinti de cluburi sportive din Romania. L-am reintalnit cu o mina radical schimbata, dupa ani in care destinul unitatii sportive de performanta pe care o conduce s-a aflat la rascruce de vanturi. De la acest moment de grea cumpana a si debutat urmatorul dialog.
- De fapt, ce s-a intamplat? De ce, dupa anul 2000, Progresul Bucuresti a inceput sa intre in deriva?
- S-a intamplat ceva cu totul neprevazut, care a schimbat aproape radical viata clubului nostru. Si anume, Banca Nationala a Romaniei, institutia care reprezenta sprijinul nostru material nemijlocit, a facut un pas inapoi. A aparut o noua legislatie care nu mai ingaduie BNR sa finanteze activitatile sportive de performanta.
- Bine, dar era vorba de un club sportiv cu o recunoscuta si rodnica traditie in sportul romanesc!?
- Nu s-a tinut seama de o asemenea realitate incontestabila. Au intrat in joc criterii noi care aproape ca au anulat tot ceea ce a insemnat activitate sportiva in clubul din Parcul cu platani. Numai eu si colegii mei din club stim cate nopti de insomnie si de cosmar a trebuit sa traim spre a mentine cat de cat pe linia de plutire aceasta unitate sportiva, intre cele mai apreciate din Capitala si din tara. Oricum, activitatea competitionala a fost riguros restransa, s-a redus si numarul sectiilor pe ramura de sport. Foarte greu am reusit sa acoperim si obligatiile oficiale de calendar.
- Mai grav este ca ati pierdut o serie de sportivi de varf!?
- Era previzibil ca, in conditiile in care financiarmente am fost la pamant, nu am mai putut satisface cerintele marii performante. Iar transferul unor sportivi de valoare a aparut iminent. Cel mai dureros a fost cel al campionului olimpic la sabie, Mihai Covaliu. Nemultumirile pricinuite de neonorarea la timp a drepturilor ce i se cuveneau, dupa marele sau succes la Sydney, au determinat transferul acestuia la Dinamo. Si dupa el au mai solicitat transferul fie la Dinamo, fie in alte cluburi multi alti sportivi de referinta, predilect din sectia de scrima.
- Inainte de anul 2000 plecase Roxana Scarlat...
- Asa este! Laureata Galei sportivilor romani a anului 2003 s-a lansat la noi, la clasa regretatului maestru de arme, Romeo Pellegrini. Roxana a plecat la Steaua, unde si-a desavarsit pregatirea, ajungand in echipa nationala de floreta, multipla medaliata europeana, mondiala si olimpica. Iar anul acesta, medaliata la mondialele de la Havana.
- Dupa anul 2000 a plecat si Dorina Mihai!
- Campioana lumii la sabie, anul acesta, laureata si ea a federatiei si a clubului Dinamo, a debutat in scrima in clubul nostru. Initial a fost floretista, la clasa antrenorilor Liviu Stanga si Florin Nicolae. Ulterior s-a profilat pe sabie, la indemnul antrenorului emerit Emil Oancea. A fost o schimbare de directie inspirata; altfel, poate, ca floretista, n-ar fi avut sansa unei mari impliniri, cum a trait-o anul acesta. Odata cu Dorina au mai plecat si alte sabrere, printre care si Irina Draghici-Covaliu. Si ea, la inceput floretista sub bagheta lui Romeo Pellegrini.
- Din surse semioficiale am aflat ca, totusi, 2003 a fost anul stoparii derivei. E adevarat?
- Anul acesta s-a ivit, mai pregnant, ca un adevarat miracol sprijinul fostului MTS, acum al Agentiei Nationale pentru Sport, in care s-au gasit factori de conducere luminati, in masura sa inteleaga ca un club ca Progresul Bucuresti, cu traditia sa indelungata, cu valori de necontestat la nivelul “noului val”, nu trebuie sa dispara. Si astfel activitatea s-a reluat la o noua turatie, cu accent pe grupa de copii si juniori. In viziunea actuala, Progresul Bucuresti poate si trebuie sa reprezinte una din pepinierele sportului romanesc de performanta.
- Este o orientare pozitiva, in conditiile in care loturile reprezentative, in cazul multor discipline, dau semne de oboseala!
- Cred ca aceasta este si viziunea factorilor de conducere ai ANS. E de la sine inteles ca dupa Atena va urma Beijing 2008, apoi Olimpiada din 2012, probabil in Franta, si nevoie reimprospatarii loturilor se face simtita, in regim de urgenta.
- Cu alte cuvinte, semne de optimism...
- As mai adauga si alt fapt. In ultima vreme am fost tot mai mult sprijiniti de conducerile unor banci cu care am avut o anumita colaborare. In ce sens? Multe din concursurile si competitiile angajatilor acestor institutii s-au desfasurat pe terenurile si in salile de sport din parcul cu platani. Sigur, ceea ce presupune si un anumit sprijin material. Nu a fost spectaculos, totusi a aparut ca binevenit.
- Sa intelegem ca in viitor ar putea fi vorba de un parteneriat al clubului Progresul Bucuresti cu diferite banci bucurestene?
- Noi am dori sa mentinem relatii cat mai stranse cu intregul sistem bancar, cu BCR, BRD Société Générale, Transilvania, Alpha Bank etc. Insa imi pun mari sperante pe apropierea tot mai semnificativa de clubul nostru a celui care a fost ani de zile adevaratul Mecena al activitatii sportive din parcul cu platani: prof. dr. Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei.
- Este o adevarata revelatie ceea ce spuneti!
- Este, de fapt, o realitate, prezenta acestuia tot mai des in viata clubului. Aproape la dimensiunile de altadata. In pofida multiplelor sale obligatii profesionale isi face aparitia la pregatirea sportivilor, asista la unele concursuri si competitii. Ceea ce reprezinta si un urias stimulent pentru cei ce apara culorile Progresului. Mai mult, intr-un viitor apropiat s-a aratat dispus sa analizeze indeaproape toate problemele cu care ne confruntam, in perspectiva fericita de a se gasi si solutii. Personal, dar si toti sportivii si colaboratorii mei ne punem mari nadejdi in aceasta initiativa a guvernului BNR. Materializata ar putea sa insemne un nou inceput. Un start si mai concludent catre marea performanta, pregatind aici, in parcul cu platani, o parte dintre olimpicii romani. De fapt, si obiectivul esential al activitatii noastre.
- Am si vazut la lucru o parte dintre sportivii care aspira la lotul olimpic, dupa Atena 2004. Poate incercati sa-i nominalizati.
- As incepe tot cu scrima, disciplina olimpica ce ne-a oferit mereu satisfactii, consemnand numele sabrerului Paul Lungu, aflat in careul de asi ai europenelor de juniori de la Porec - Croatia si al colegelor lui, Bianca Pascu, Gabriela Oprea si Alexandra Chiper. Dupa aceea, numele unei pleiade de exponenti ai sahului, in frunte cu Cristina Calotescu, Val Raceanu, Adrian Musat, Vlad Jianu si Razvan Sebe. Cu totii avand un model, pe Corina Peptan, MMI, una din marile sperante ale sahului romanesc la mondialele de anul viitor de la Tbilisi. Apoi, la baschet feminin, cu o sportiva in lotul national, Viorela Rus, alaturi de care se afirma de la o competitie la alta Dana Burcica, Nicoleta Rusan si Dana Gheorghiu. De subliniat faptul ca si la baschet actualele junioare au un model, o fosta colega, Cristina Ciocan, acum studenta in SUA, aflata la nivelul celor mai reputate sportive din baschetul american. Iar la tenis, Oana Gaspar, Alexandra Petcu, Lavinia Toader, Alina si Razvan Banica si Titi Obretin. Ne punem mari nadejdi si in grupele de la tenis de masa, sectie reinfiintata abia la 1 octombrie, dar cu valori tinere avand ambitia de a cuceri gloria sportiva, ca si fosta jucatoare a clubului nostru Maria Alexandru, multipla campioana europeana si mondiala.
- Au, intr-adevar - cei ce au preluat la clubul dvs. stafeta marii performante -, modele stralucite de urmat! Poate ca ne reamintiti si numele unor artizani care au ramas in club, suportand furtunile ce nu v-au ocolit.
- La scrima, cu consecventa, George Mocanu si Florin Nicolae, de asemenea, Emil Oancea si Alexandru Chiculita. La sah, Iulian Draghici si Cristian Ionescu. La baschet, Constantin Paraschivescu, Elena Ciocan si Geta Rusu. La tenis, Marinel Bondoc si Teodor Frunza. Iar la tenis de camp, Magda Moldovan. Si, desigur, colectivul de metodisti din care face parte si profesoara Cici Neagoe. Cu totii, sportivi si antrenori, suntem ca o familie, intr-o acceptiune pozitiva; adica unita, punand suflet in tot ceea ce ne propunem sa realizam.
... O familie unita, o mana de sufletisti care par sa fi iesit din stramtoarea iluziilor, avand cultul lucrului bine facut, acceptand regulile clubului: sa le inveti, sa le intelegi, sa le respecti. Asa se prezinta, in pragul anului 2003, clubul sportiv din Parcul cu platani, dupa ce aproape trei ani de zile s-a aflat la confluenta dintre a fi si a nu fi...

[miril]

Si situatia din 2006:

Scrima pentru copii-Atics

Agentia “ATICS” impreuna cu Clubul Sportiv “Progresul” Bucuresti, organizeaza prima scoala de scrima din Romania.

In general serviciile oferite de agentiile de baby-sitting se rezuma numai la gasirea unei bone.Noi mergem mai departe si-ti oferim un serviciu unic in Romania. In cadrul programului conceput de noi,copilul tau va face sport,mult sport,isi va pregati temele pentru a doua zi si va mai avea timp si pentru alte activitati optionale.Activitatea principala va fi antrenamentul de scrima,dar vei putea beneficia si de optionale precum baschet,tenis de masa,sah,dansuri moderne,gimnastica aerobica.Totul desfasurat sub moto-ul:”educatie prin sport”.

Unde se vor intampla toate astea?
La baza de antrenament a C.S.”Progresul”,club care poate fi considerat cea mai longeviva grupare sportiva din Romania. C.S.Progresul si-a desfasurat activitatea fara intrerupere,pe parcursul a peste un secol,in acelasi perimetru. Situat in plin centrul Capitalei, a fost aranjat in diferite etape, intr-un superb parc cu platani seculari,de o varsta cu Gradina Botanica si Cismigiul.

In cadrul acestui club functioneaza o puternica sectie de scrima.Aici s-au format si afirmat sportivi precum:Mihai Covaliu, Roxana Scarlat, Dorina Mihai, Catalina Gheorghitoaia ,multipli medaliati la Campionatele mondiale,europene si J.O. Incepand cu data de 05.10.2006 sectia de scrima va face inscrieri dupa cum urmeaza:
1)Doua grupe de copii in varsta de 8-10 ani(baieti si fete);
2)O grupa de adulti;

Fiecare grupa va fi formata din 10 persoane.
Pentru copii pretul va fi de 50 lei pe luna.
Pentru adulti pretul va fi de 20 euro pe luna.

Inscrierile au loc in perioada 5-28.10.2006.
Incepand cu 1 noiembrie vom incerca sa dezvoltam un program de semiinternat, atat pentru sportivii sectiei de scrima,cat si pentru alti doritori. Deoarece numarul de locuri este limitat, este bine sa va inscrieti din timp.

[Bancaru]

Topicul asta asa se numea? Suna cam... inflacarat.

[miril]

Ne-am dat foc, cu alte cuvinte.

[miril]

Pentru ca suna..pompieristic, am revenit la vechiul titlu al topicului, avand in vedere si ultimele evenimente de...foc.

[miril]

Multumim, Cova!

http://www.click.ro/ClickNews/covaliu-a-duelat-bronzul-video

[miril]

Aceste articole trebuiau...bagate undeva si au ajuns...aici, pe...terenurile noastre din Parcul cu Platani:

Ion Þiriac a vrut turneu de 500.000 € la Bucureºti Stefan Glavan Click

Cel mai important manager din tenisul mondial a recunoscut ieri cã a fãcut lobby la ºefia ATP ca turneul BCR Open sã fie mai bine cotat în circuitul masculin.

Cu doar câteva zile înaintea debutului celei de a 13-a ediþii a celui mai important turneu anual gãzduit în România, miliardarul Ion Þiriac a afirmat cã ºi-ar fi dorit sã facã din BCR Open Romania un concurs de elitã în sportul-alb, dar a explicat cã a fost refuzat ferm de cãtre oficialii forului mondial din cauza condiþiilor de la Arenele BNR, insuficiente pentru a organiza un turneu de prim rang.

“Eu am vrut sã fac anul acesta un turneu de 500.000 euro la Bucureºti, dar nu am primit ok-ul de la ATP. Nu e vorba de bani aici, poate se mai gãseau cumva, ci de infrastructurã. Ne-ar fi trebuit un complex nou ºi, din pãcate, nu cred cã autoritãþile locale ar fi putut garanta construirea unei asemenea baze”, a afirmat Ion Þiriac.

"Suntem o naþie de schilozi!"

Omul de afaceri a mai acuzat totodatã Banca Naþionalã cã nu îºi dã interesul pentru dezvoltarea arenei, explicând cã a încercat sã cumpere, fãrã succes deocamdatã, complexul sportiv de la arenele BNR cu scopul de a face din acest lãcaº un leagãn al tenisului românesc în viitor. Fost preºedinte al COSR, Þiriac a comentat foarte tranºant ºi rezultatele României la recent încheiata Olimpiadã.

“Locul 17 e o performanþã senzaþionalã având în vedere situaþia noastrã ºi circumstanþele. Începem sã fim o þarã de schilozi. Nu am semãnat nimic ºi nu avem de unde culege nimic. Dacã nu se va face o coaliþie sport - sãnãtate - învãþãmânt, o sã ajungem sã ne batem cu Insulele Feroe la JO”, a tunat Þiriac.

Þiriac vrea Arenele, BNR nu le dã Cotidianul

Adrian Vasilescu zice cã tranzacþia e improbabilã deoarece BNR nu-ºi înstrãineazã patrimoniul. Ion Tiriac vrea sa puna mana pe terenurile din CotroceniDupã Ilie Nãstase, care se rãzboieºte cu justiþia din România pentru a-ºi construi o academie de tenis, iatã cã ºi colegul sãu din echipa de Cupa Davis a României, Ion Þiriac, este interesat sã investeascã într-un proiect asemã-nãtor. Fondator ºi proprietar al turneului BCR Open România, Þiriac ºi-a manifestat intenþia de a achiziþiona Arenele din Parcul cu Platani, locul în care, anual, se desfãºoarã turneul de tenis cu premii în valoare de 370.000 de euro.

Ideea i-a venit în momentul în care ATP a refuzat acordarea unui turneu de 500.000 de euro Bucureºtiului. „Am cerut pentru Bucureºti un 500, aºa cum spunem noi (n.r. Publicitate

- un turneu ale cãrui premii sã se ridice la o valoare totalã de 500.000 de euro). Am fost refuzat pentru cã aici nu existã infrastructurã. Clubul acesta de la BNR este OK. Am vrut sã-l cumpãr. Ar rãmâne sportului forever. Nu ºtiu însã dacã vrea BNR“, a declarat Ion Þiriac.

Dacã Nasty a primit terenul prin hotãrâre de guvern, dar se judecã în instanþã cu conducerea clubului Voinþa care administreazã baza, intenþia lui Þiriac nici mãcar nu este luatã în calcul de Banca Naþionalã a României, proprietara Arenelor. „Nu ºtiu nimic despre aceastã intenþie. Este greu de crezut. Ar fi o premierã, pentru cã BNR nu înstrãineazã proprietãþi. ªi cred cã domnul Þiriac ºtie deja asta“, a declarat consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu.

[Bancaru]

Eu incep sa cred ca BNR, astia, stiu ei ceva...

[miril]

Si nimic despre Progresul. Urat!

http://www.gsp.ro/stire/un-monument-viu-110858.html

Constantin Popescu Pilica a antrenat echipa de handbal Progresul in perioada 1956-1960.

[miril]

Condoleante Mariana, din partea progresistilor! Daca nu ma insel, Mariana juca extrema, cu sapte pe spate. Dumnezeu sa-l odihnesca!

http://www.libertatea.ro/stire/marian-cozma-a-murit-pentru-iubita-lui-229373.html

"Familie de sportivi

Petre ºi Mariana Cozma au practicat handbalul. Mariana, care a jucat ºapte ani la Progresul, a fost chiar ºi la naþionalã, având-o colegã pe Mariana Târcã. Petre a evoluat la Universitatea Bucureºti ºi la Dinamo. “Pãsãrilã” mai avea douã surori, Ionela ºi Alexandra, prima cochetând cu handbalul. Cea de-a doua este studentã ºi a plecat, ieri, cu tatãl ei, ca sã aducã în þarã trupul neînsufleþit al fratelui".

[Bancaru]

La multi ani, Ilie Nastase!

[miril]

La Multi Ani! Pentru ziua de ieri.

[miril]

Sa nu uitam Progresul! Sa nu uitam valorile care au aparat frumoasele culori bleu-albaste si care impartasesc iubirea pentru clubul din Parcul cu Platani. Sa fii fost o musca sau poate o pasarica...progresista care mi-a ciripit despre...:

Victoriþa Dumitru, tripla campioanã mondialã, îºi spune povestea de pe un pat de azil! Ionuþ Crivãþ Independent

http://www.independent-al.ro/reportaj/victorita-dumitru-tripla-campioana-mondiala-isi-spune-povestea-de-pe-un-pat-de-azil.html

« Imaginea 1 din 1 » Cineva constata odatã cât de puþin i-ar trebui omului sã fie fericit..! Foarte puþin, un prieten cu care sã mai schimbe o vorbã, cineva care sã-ºi mai aminteascã de el ºi de faptul cã n-a trecut degeaba prin viaþã. Oare câþi dintre noi mai ºtiu cã o mare glorie a sportului românesc, tripla campioanã mondialã la handbal, Victoriþa Dumitru a ajuns acum într-un azil de bãtrâni, singurã cu amintirile, înconjuratã de diagnostice medicale, pastille ºi câteva fotografii îngãlbenite de vreme, martore tãcute ale gloriei de altãdatã. Primarului sectorului 2, Neculai Onþanu, în a cãrui grijã se aflã ºi Cãminul de bãtrâni nr. 2, ne-a facilitat o întâlnire cu doamna Victoriþa Dumitru. Ne-a primit cu lacrimi în ochi ºi ne-a mulþumit. Mãcar atât am putut face pentru domnia sa. Nu era singurã, l-am gãsit acolo ºi pe un alt mare “mondial” de glorie, Nicolae Nedef. Venise sã-ºi viziteze scumpa prietenã ºi sã-i aducã un buchet de flori. Mai are o sorã la fel de bolnava ca ºi dânsa ºi un nepot. În rest nu mai are pe nimeni.

“Mi-am sacrificat viaþa personalã pentru handbal”
“Am muncit de la 8 ani, am trãit pentru handbal, mi-am sacrificat viaþa pentru acest sport. ªi acum iatã-mã , sunt singurã ºi nu am cu cine sã schimb o vorbã. Ãsta e preþul plãtit”, ne mãrturiseºte domna Victoriþa. La cãmin este tratatã foarte bine, dispune de asistenþã medicalã, psihologicã 24 din 24 de ore ºi pentru asta îi mulþumeºte din suflet primarului Onþanu. Dar de singurãtate nu poate s-o trateze nimeni. ªi, din nou alunecã în amintiri. Ne poveºteºte cã îºi împãrþea timpul între Fabrica de Pâine unde lucra ca laborant chimist ºi handbal. „Mi-au plãcut toate sporturile, dar am rãmas îndrãgostitã din 1953 de handbal. Eram foarte bunã ºi dãdeam multe goluri. Îmi lipsesc anii tinereþii, prietenele ºi colegele mele de atunci. Acum sunt departe de lume, stau între patru pereþi, nu am nici ochelari ca sã citesc. Aici toatã lumea e drãguþã cu mine, dar sunt prea singurã”. Dacã ar fi doar asta. În ultimii ani, problemele de sãnãtate ale marii noastre campioane au devenit tot mai grave. Este diagnosticatã cu boli specifice vârstei – domnia sa având 74 de ani- diabet zaharat Tip II, polineuropatie, osteoporozã, coxartrozã, HTA stadiul III ºi arteritã. A suferit, de asemenea, un atac cerebral repetitiv ºi se deplaseazã cu greu. Mai este încadratã în categoria persoanelor cu handicap grav având în permanenþã nevoie de un însoþitor.
Echipa Progresul, dragostea mea
Mai are un mare regret legat de carierã, cã nu a fost numitã antrenoare la echipa Progresul. “Era mare lucru, nu cãdea în divizia B ºi nu se desfiinþa. De asemenea îi poartã un deosebit respect profesorului Cojocaru, cel care a învãþat-o handbal.
Recent a avut loc un eveniment extraordinar. Timp de câteva zile, la Bucureºti s-au reunit, venind din þarã ºi din toate colþurile lumii, aproape 50 de campioane ºi campioni mondiali, care au adus României nu mai puþin de ºapte titluri supreme la handbal. A fost reuniunea Generaþiei de Aur, eveniment la care a participat ºi Victoriþa Dumitru. Mãrturiseºte a fost foarte emoþionatãla revederea foºtilor colegi; pe mulþi nici nu i-a mai recunoscut. “Acum însã , sunt aici singurã, fãrã echipa mea. Primarul sectorului 2 m-a ajutat foarte mult, din toate punctele de vedere. A venit ºi la mine acasã”. Simona Druncea, psihologul care se ocupã de cazul campioanei, ne-a spus cã sunt foarte multe activitãþii în cadrul cãminului care îi ajutã pe bãtrâni sã-ºi mai descreþeascã frunþile. Da,din pãcate, afecþiunile de care suferã doamna Dumitru fac aproape imposibilã deplasarea ei.

Remember
Eroi au fost, eroi sunt încã. Campioana a debutat la Clubul “Steagul Roºu”, devenit ulterior “Progresul”. La vârsta de 15 ani, doamna Dumitru a fost selecþionatã în echipa lotului naþional, pentru ca apoi, în 1956, la Campionatul Mondial de Handbal din Germania, echipa de handbal a României a câºtigat primul titlu de campioanã mondialã, iar doamna Victoriþa a marcat cele mai multe goluri. Aºa a început o poveste frumoasã plinã de medalii ºi de glorie, aºa se terminã trist.

P.S. Ar fi frumos daca dintre suporteri, ma gandesc si la domnul Caltut, i-ar face o vizita acestei doamne a handbalului romanesc si demna puratoare a culorilor progresiste sa simta si dansa ca nu este singura si ca noi progresitii, desi nu multi, ne stimam sportivii care au aparat cu glorie frumoasele insemne ale clubului care a fost Progresul Bucuresti. Personal, cand voi fi in tara, peste cateva saptamani, am de gand sa-i fac o vizita, poate nu voi fi singur, doamnei Victorita Dumitrescu, caci asa cred ca se numeste marea handbalista, campioana mondiala, aflata atunci sub culorile clubului Progresul Bucuresti.

[miril]

Din nefericire... Dumnezeu sa-o odihnesca in pace!

A murit Victoriþa Dumitrescu Florin Pater EvZ

TRAGEDIE. Fosta handbalistã Victoriþa Dumitrescu, triplã campioanã mondialã cu naþionala României (1956, 1960 ºi 1962), a decedat astãzi, la vârsta de 74 de ani, dupã o lungã suferinþã.

Înmormântarea va avea loc joi, de la ora 12.00, la Cimitirul Reînvierea (Lizeanu).

În urmã cu ºase luni, Victoriþa a fost decoratã, alãturi de alþi foºti componenþi ai reprezentativelor feminine ºi masculine ale þãrii noastre, cu Ordinul „Meritul Sportiv” Clasa I, în cadrul unei ceremonii la care a participat ºi preºedintele României, Traian Bãsescu.

[marianZ]

ce pacat ca marii progresisti se sting si in urma lor ramane un gol imens ,nu mai avem cu cine sai inlocuim.clubul progresul a fost distrus [culmea ironiei ,in democratie si nu de regimul comunist ] iar sperante sunt ilizori

[necon]

se sting si nu mai vine nimeni din urma pt ca ofera prea putine lucruri dezirabile

[Pedro1984]

au luptat cu vitejie ..

[krapulax]

trollerii astia. nu se poate lua o masura?

[miril]

Multumim din inima partidului! Interesant interviu din mai multe puncte de vedere.

Maria Alexandru Anonimatul, drama unei sportive de top Daniela Ionescu RL


Multipla campioanã la tenis de masã Maria Alexandru trãieºte o mare dramã. În România, aproape nimeni nu-ºi mai aminteºte de performanþele sale.

Nãscutã în decembrie 1939, Maria Alexandru a jucat de la vârsta de 12 ani la Clubul Progresul din Bucureºti ºi tot acolo ºi-a încheiat cariera competiþionalã, la aproape 40 de ani. Deºi toate rezultatele de marcã pentru România le-a obþinut fiind legitimatã la clubul din Parcul cu Platani, acum preluat în administrare de BNR, Maria Alexandru trãieºte drama de a nu mai reprezenta nimic tocmai pentru gruparea sportivã pentru care a jucat peste 30 de ani.

Cum se face cã una dintre cele mai titrate jucãtoare de tenis de masã din România nu mai calcã pragul clubului pentru care a jucat zeci de ani?

Într-adevãr, pot spune cã am petrecut o viaþã de om în „Parcul cu Platani", unde am activat mai întâi ca sportivã, iar dupã ce m-am lãsat de competiþii am fost antrenoare încã zece ani. Performanþele deosebite le-am realizat însã ca jucãtoare. Între 1953 ºi 1979 am reprezentat de 12 ori România la Campionatele Mondiale, unde am cucerit patru titluri la dublu, unul la individual ºi unul la dublu mixt. Am luat parte la zece ediþii ale Campionatelor Europene, iar în 1966, la Londra am cucerit titlul la individual ºi tot la simplu am obþinut argintul în 1976. În 1960, am cucerit titlurile europene alãturi de Angelica Rozeanu, la dublu feminin, ºi alãturi de Gheorghe Cobîrzan, la dublu mixt, iar în 1974, 1978 ºi 1980, tot la dublu feminin, cu diverse partenere, m-am clasat pe locurile secunde. Cu toate acestea, spre marea mea durere, în prezent nimeni din conducerea BNR, care a preluat clubul Progresul Bucureºti, nu-ºi mai aduce aminte de mine.

De patru sau cinci ani n-am mai intrat în sãlile de tenis de masã de acolo. Nu numai cã nu m-a chemat nimeni mãcar sã-mi strângã mâna, în semn de respect ºi apreciere pentru un om care ºi-a dedicat întreaga viaþã sportului, dar nici mãcar nu pot intra în curtea clubului.

Pare totuºi incredibil ca o fostã jucãtoare cu palmaresul dumneavoastrã sã nu aibã nici mãcar o legitimaþie de acces în complexul din Parcul cu Platani. Aþi încercat sã intraþi ºi aþi fost opritã de bodyguarzi?

În primul rând, cã am fost sfãtuitã de toatã lumea sã nu încerc. Apoi am auzit cã nici mãcar Ilie Nãstase nu a fost primit, aºa cã nu am riscat umilinþa sã ajung la poartã ºi sã mã trimitã portarul la plimbare. Ce sã mai spun, pur ºi simplu nu am încercat de ruºine sã nu fiu refuzatã.

Regretaþi cã aþi fãcut acest sport de performanþã?

Nici o clipã. Este practic viaþa mea. Chiar ºi acum mai merg cu prietenii sã dau în minge, la cluburi private din Bucureºti. Bineînþeles cã plãtesc peste tot. Recunosc însã cã am aºa o strângere de inimã, nu pentru cei 10 lei pe care îi dau la intrare, ci pentru faptul cã vãd cã nu mã mai ºtie aproape nimeni.

Mãcar cât aþi fost în activitate aþi avut satisfacþii mai mari, aþi avut ºi avantaje considerabile de pe urma performanþelor pe care le-aþi obþinut?

Satisfacþiile au fost legate de faptul cã eram cea mai bunã ºi am cucerit numeroase medalii. Din pãcate, tocmai faptul cã am fost atât de valoroasã m-a împiedicat sã-mi salvez soþul de la moarte. Avea nevoie de un transplant de rinichi, iar în 1976 am reuºit sã aranjez sã-l operez gratis, în Germania, la cel mai mare nefrolog din lume la acea vreme. Condiþia era sã joc un an de zile pentru un club german. Statul român nu mi-a dat însã voie sã stau atât de mult plecatã în strãinãtate. Mã gândesc ºi acum sã dau statul în judecatã pentru restricþia pe care mi-a impus-o atunci, care l-a costat viaþa pe soþul meu.

Marea performanþã v-a afectat sãnãtatea?

Am rãmas cu ceva sechele la coloana vertebralã. La frig mã doare mai tare, dar merg la tratamente.

Ce v-aþi dori cel mai mult în momentul de faþã?

Mi-aº dori sã am o salã, nu neapãrat a mea personalã, dar unde sã pot antrena ºi coordona activitatea aºa cum vreau eu, fãrã intervenþia altor persoane. Sã poatã veni copii sã facã ºi performanþã, dar sã joace ºi numai de plãcere.

În strãinãtate sunteþi mai apreciatã decât în România?

Indiscutabil. De altfel, mereu am fost apreciatã mai mult afarã decât în þarã, dar se pare cã acesta este sport naþional la noi.

Ce sã vã spun, cã la orice Campionat European sau Mondial la care merg aproape toatã lumea mã cunoaºte ºi mã respectã în primul rând pentru rezultatele pe care le-am avut?

Puteþi trãi decent dupã o viaþã de om petrecutã în tenis de masã?

Renta viagerã mã ajutã foarte mult, dar am obþinut-o extrem de greu. Tenisul de masã a fost trecut pe lista sporturilor care au dreptul la rentã abia la cinci ani dupã ce a intrat în vigoare Legea Sportului ºi nu ni s-a dat nimic retroactiv. Evident cã pentru mine, ca pensionarã, orice leuþ în plus conteazã enorm.

Care a fost cel mai fericit moment al vieþii?

Când am ieºit prima datã campioanã mondialã ºi când m-am cãsãtorit.

De ce vã temeþi cel mai mult în viaþã?

De moarte. De fapt, mai întâi aº putea spune cã mã tem de boalã ºi apoi de moarte.

Care este ultima carte pe care aþi citit-o?

Nu prea am mai citit de multã vreme, deºi am cãrþi foarte bune în bibliotecã. „Ultimul preºedinte" este printre ultimele romane care mi-au plãcut mult. În rest, când am timp ºi dispoziþie, citesc romane poliþiste.

Cine a fost modelul în carierã?

N-am avut modele, aceasta poate ºi pentru cã n-am avut acces la ele. Eu am învãþat singurã sã joc, singurã mi-am confecþionat paletele ºi tot singurã m-am perfecþionat, urmând, evident, intrucþiunile antrenorilor mei.