Gorjan
30th April 2007, 06:58
• Mã, frate-miu, dintre toate lucrurile dupe lumea asta, cel mai mult ºi mai mult mie îmi plãcu armata, auz?
Mã, frate-miu, dintre toate lucrurile dupe lumea asta, cel mai mult ºi mai mult mie îmi plãcu armata, auz?
Pã’ armata ie cea mai sirioasa treabã. La armatã fiecare lucruºor ie la locul lui, lustruit, numãrat, matricolat, gradu ie grad, ordenu ie orden, tot ie rânduit, arânjat!
Neam de neamu’ nostru sã-ntoarsã din cãtãnie gradat. Dupã vremea cãlãraºilor cu schimbu’, toatã partea bãrbãteascã din neamu’ nostru sã-ntoarsã acasã cu gradu’ de sargent.
__________________________
Numa’ unu’, Costicã a lu Dumitricã a lu Colan, ne fãcu de râs.
Când sã-ntoarsã iel acas’, ta-su, Dumitricã, care avea fro nouã’j’d-ani ºi sta la umbrã sub un nuc, ca îmbãtrânisã ºi nu mai vedea bine, zice:
- Veni Costicã, mã?
- Veni, taicã! - zice noru-sa.
- Ce grad are, fã?
- Suptlocotenent!
- Vai de capu lui! - zice ãl bãtrân, ne fãcu de râs! Nu fu el în stare sã sã-ntoarcã mãcar cãprar, dacã nu sargent!
D-aia când veni vremea de-l luã pe Sucã de rãcut, o cam bãgarãm pe mânecã
Mã, zic, sã ºtii cã ãsta ne face de ruºine! Pânã acuºica, scãparãm cu obrazu’ curat, da acu bag samã, o sfeclim. Ne terfeleºte Sucã obrazu’, ce mai.
Ee, îl corporã pe Sucã tocmai pe la Oradea Mare. Departe al dracu’ de casã ºi iel nu prea scria!
Cã pe urmã aflarãm noi di ce! Pã’ cum sã scrie, cã di la carcerã n-ai voie, ºtii, di la carcerã nu ie voie, ºi Sucã al nostru mai mult p-acolo îºi fãcu veacu’!
Mumã-sã, sãraca, sã dã de ceasu’ morþii:
- Ce-o face Sucã-al meu, ce-o fi de capu lui, cât i-o fi de greu, cum s-o descurca?
- Mai lasã-l, fã, zic, ce tot îl jeleºti? Cum sã descurcã ãilalþi, s-o descurca ºi iel!
- Mãrineee, Mãrineee, nu sã descurcã, cã io îl cunosc, cã îi sunt mumã bunã! Nu cã ie al meu, da-þ spui io þie: copilaº mai nãrod ca Sucã nu sã ezistã!
Mã, fraþilor, ºi cred cã are dreptate mã-sa, îl cunoaºte ia bine! Pã’ dacã nu l-o cunoaºte ia, care sã chinui cu iel de când ieºi din ghioace, atunci cine?
Pã’ stai sã-þ spui!
Nici nu-ncepusã Sucã al meu bine armata ºi-ncepu cu ale nefãcute!
În primele zile de armatã, îi scoasã la câmp.
Zice gradatu’:
- La dreaptaaa!
Þoþ sã-ntorc la dreapta, numai Sucã la stânga.
- Mã, zice cãpraru’, tu ieºti surd?
- Nu, zice Sucã.
- Pã’ atunci di ce te-ntorci la stânga, când io zic la dreapta?
- D-aia, cã pentru mine stânga ie dreapta.
- Cum vine asta?
- Pã’ io sunt stângaci! Da’ n-ai grije, când oþ zice stânga, io o sã-ntorc la dreapta ºi o sã fim chit!
- Mã, soldat, fii atent la mine aci! Tu izecutã ordenu’, cã alminteri te chituiesc io, de nu te vez!
- Pã’ ce sunt io, geam?
- Drept, marº în front!
- Iote ce ie, zice Sucã, mie sã nu-mi zici marº! Ce sunt io, câine?
- Ascultã ostaº, vrei arest?
- Pã’ n-aº prea vrea!
- Atunci învaþã a mai de cãpãtâi rânduialã din armatã: “ordenu ie orden, sã izecutã, nu sã discutã”.
- Aha!
- Nu “aha”, ostaº, nu “aha”! Rãspunde frumos: “Am înþãles, sã trãiþ!”
- Pã’ di ce sã-þ zic sã trãieºti, cã matale nu-mi zisãºi mie!?
- Iar discuþi?
- Pã’ nu discut, întreb!
- Pã’ asta tot discuþie ie!
- Asta n-o mai ºtiam!
- Atunci aflã ºi taci!
- Atunci aflu ºi tac.
- Zii: “Sã trãiþ!”
- Pã’ nu zisãºi sã tac?
- Mã, ieºti nãrod?
- Da, sã trãiþ!
- Bravo, mã, aºa!
ªi iote aºa, mã, fraþilor, numa d-eºtia fãcu Sucã-al meu!
Auz, odatã iereau pe câmp, la instrucþie, ºi zice suptlocotenentul:
- Aviaþiie inamicã!
Þoþ sã culcarã pe burtã, pin ºanþuri.. pe supt tufiºuri, ce mai, pe unde apucarã. Numa’ Sucã stã-n picioare-n mijlocu’ câmpului.
- Ostaº, tu nu te-adãposteºti?
- Pã’ sunt adãpostit, zice Sucã. Sunt supt pom!
- Mã, unde vez tu pom, mã?
- Pã’ unde vãzuºi matale avioane inamice?
Mã, fraþilor, sã-nebuneascã omu’, auz! Sã-nebuneascã, nu alta!
O cãta fro douã ceasuri tot plutonu’
Altã datã, fãcu una ºi mai nefãcutã.
Iereau iei toþ la instrucþiie ºi le dete orden:
- Culcat! Scoateþ lopata ºi faceþi-vã adãpost! Fãcurã toþ gropi ºi sã bãgarã-n iele.
- Acu, zice suptlocotenentul, încãrcat armele!
- Sã trãiþ, tovaraºe suptlocotenent, io nu gãsãsc puºca! - zice Sucã.
- Ce vorba ie asta? Pã’ nu veniºi cu puºca di la cazarmã?
- Ba da, sã trãiþ!
- ªi-atuncea unde ie?
- Nu ºtiu, fu aci ºi nu mai ie!
Mã, fraþilor, o cãta fro douã ceasuri tot plutonu’, puºca nicãieri.
- Soldat, o-ncurcaº, zice ofiþaru’. Curtea marþialã te mãnâncã!
- Pã’ di ce? - zice Sucã.
- Pentru cã chierduºi puºca!
- Io? Cum o chierdui, o avusãi cu mine-aci!
- ªi unde ie?
- Nu ºtiu, însamnã cã mi-o furã careva.
- Cine, mã? Nu vez ca nu suntem decât noi pe tot câmpu’ ãsta?
- Io vãd, da’ nu vãd puºca!
- Pã’ atunci ãl de þ-o luã ce fãcu cu ia, o mâncã?
Mã, fraþilor, într-un târziu, gãsirã puºca. Unde crez cã ierea?
Cum fãcusã groapã Sucã al meu, coperisã puºca cu pãmânt.
Mã, sã supãrã ofiþaru’, cã zisã cã dinadins fãcu Sucã, ca sã-ºi batã joc de iel. Ce mai, îl bãgã la arest.
Mã, frate-miu, dintre toate lucrurile dupe lumea asta, cel mai mult ºi mai mult mie îmi plãcu armata, auz?
Pã’ armata ie cea mai sirioasa treabã. La armatã fiecare lucruºor ie la locul lui, lustruit, numãrat, matricolat, gradu ie grad, ordenu ie orden, tot ie rânduit, arânjat!
Neam de neamu’ nostru sã-ntoarsã din cãtãnie gradat. Dupã vremea cãlãraºilor cu schimbu’, toatã partea bãrbãteascã din neamu’ nostru sã-ntoarsã acasã cu gradu’ de sargent.
__________________________
Numa’ unu’, Costicã a lu Dumitricã a lu Colan, ne fãcu de râs.
Când sã-ntoarsã iel acas’, ta-su, Dumitricã, care avea fro nouã’j’d-ani ºi sta la umbrã sub un nuc, ca îmbãtrânisã ºi nu mai vedea bine, zice:
- Veni Costicã, mã?
- Veni, taicã! - zice noru-sa.
- Ce grad are, fã?
- Suptlocotenent!
- Vai de capu lui! - zice ãl bãtrân, ne fãcu de râs! Nu fu el în stare sã sã-ntoarcã mãcar cãprar, dacã nu sargent!
D-aia când veni vremea de-l luã pe Sucã de rãcut, o cam bãgarãm pe mânecã
Mã, zic, sã ºtii cã ãsta ne face de ruºine! Pânã acuºica, scãparãm cu obrazu’ curat, da acu bag samã, o sfeclim. Ne terfeleºte Sucã obrazu’, ce mai.
Ee, îl corporã pe Sucã tocmai pe la Oradea Mare. Departe al dracu’ de casã ºi iel nu prea scria!
Cã pe urmã aflarãm noi di ce! Pã’ cum sã scrie, cã di la carcerã n-ai voie, ºtii, di la carcerã nu ie voie, ºi Sucã al nostru mai mult p-acolo îºi fãcu veacu’!
Mumã-sã, sãraca, sã dã de ceasu’ morþii:
- Ce-o face Sucã-al meu, ce-o fi de capu lui, cât i-o fi de greu, cum s-o descurca?
- Mai lasã-l, fã, zic, ce tot îl jeleºti? Cum sã descurcã ãilalþi, s-o descurca ºi iel!
- Mãrineee, Mãrineee, nu sã descurcã, cã io îl cunosc, cã îi sunt mumã bunã! Nu cã ie al meu, da-þ spui io þie: copilaº mai nãrod ca Sucã nu sã ezistã!
Mã, fraþilor, ºi cred cã are dreptate mã-sa, îl cunoaºte ia bine! Pã’ dacã nu l-o cunoaºte ia, care sã chinui cu iel de când ieºi din ghioace, atunci cine?
Pã’ stai sã-þ spui!
Nici nu-ncepusã Sucã al meu bine armata ºi-ncepu cu ale nefãcute!
În primele zile de armatã, îi scoasã la câmp.
Zice gradatu’:
- La dreaptaaa!
Þoþ sã-ntorc la dreapta, numai Sucã la stânga.
- Mã, zice cãpraru’, tu ieºti surd?
- Nu, zice Sucã.
- Pã’ atunci di ce te-ntorci la stânga, când io zic la dreapta?
- D-aia, cã pentru mine stânga ie dreapta.
- Cum vine asta?
- Pã’ io sunt stângaci! Da’ n-ai grije, când oþ zice stânga, io o sã-ntorc la dreapta ºi o sã fim chit!
- Mã, soldat, fii atent la mine aci! Tu izecutã ordenu’, cã alminteri te chituiesc io, de nu te vez!
- Pã’ ce sunt io, geam?
- Drept, marº în front!
- Iote ce ie, zice Sucã, mie sã nu-mi zici marº! Ce sunt io, câine?
- Ascultã ostaº, vrei arest?
- Pã’ n-aº prea vrea!
- Atunci învaþã a mai de cãpãtâi rânduialã din armatã: “ordenu ie orden, sã izecutã, nu sã discutã”.
- Aha!
- Nu “aha”, ostaº, nu “aha”! Rãspunde frumos: “Am înþãles, sã trãiþ!”
- Pã’ di ce sã-þ zic sã trãieºti, cã matale nu-mi zisãºi mie!?
- Iar discuþi?
- Pã’ nu discut, întreb!
- Pã’ asta tot discuþie ie!
- Asta n-o mai ºtiam!
- Atunci aflã ºi taci!
- Atunci aflu ºi tac.
- Zii: “Sã trãiþ!”
- Pã’ nu zisãºi sã tac?
- Mã, ieºti nãrod?
- Da, sã trãiþ!
- Bravo, mã, aºa!
ªi iote aºa, mã, fraþilor, numa d-eºtia fãcu Sucã-al meu!
Auz, odatã iereau pe câmp, la instrucþie, ºi zice suptlocotenentul:
- Aviaþiie inamicã!
Þoþ sã culcarã pe burtã, pin ºanþuri.. pe supt tufiºuri, ce mai, pe unde apucarã. Numa’ Sucã stã-n picioare-n mijlocu’ câmpului.
- Ostaº, tu nu te-adãposteºti?
- Pã’ sunt adãpostit, zice Sucã. Sunt supt pom!
- Mã, unde vez tu pom, mã?
- Pã’ unde vãzuºi matale avioane inamice?
Mã, fraþilor, sã-nebuneascã omu’, auz! Sã-nebuneascã, nu alta!
O cãta fro douã ceasuri tot plutonu’
Altã datã, fãcu una ºi mai nefãcutã.
Iereau iei toþ la instrucþiie ºi le dete orden:
- Culcat! Scoateþ lopata ºi faceþi-vã adãpost! Fãcurã toþ gropi ºi sã bãgarã-n iele.
- Acu, zice suptlocotenentul, încãrcat armele!
- Sã trãiþ, tovaraºe suptlocotenent, io nu gãsãsc puºca! - zice Sucã.
- Ce vorba ie asta? Pã’ nu veniºi cu puºca di la cazarmã?
- Ba da, sã trãiþ!
- ªi-atuncea unde ie?
- Nu ºtiu, fu aci ºi nu mai ie!
Mã, fraþilor, o cãta fro douã ceasuri tot plutonu’, puºca nicãieri.
- Soldat, o-ncurcaº, zice ofiþaru’. Curtea marþialã te mãnâncã!
- Pã’ di ce? - zice Sucã.
- Pentru cã chierduºi puºca!
- Io? Cum o chierdui, o avusãi cu mine-aci!
- ªi unde ie?
- Nu ºtiu, însamnã cã mi-o furã careva.
- Cine, mã? Nu vez ca nu suntem decât noi pe tot câmpu’ ãsta?
- Io vãd, da’ nu vãd puºca!
- Pã’ atunci ãl de þ-o luã ce fãcu cu ia, o mâncã?
Mã, fraþilor, într-un târziu, gãsirã puºca. Unde crez cã ierea?
Cum fãcusã groapã Sucã al meu, coperisã puºca cu pãmânt.
Mã, sã supãrã ofiþaru’, cã zisã cã dinadins fãcu Sucã, ca sã-ºi batã joc de iel. Ce mai, îl bãgã la arest.