Din Deserul Sahara si pana la temperaturile de sub zero grade de la Polurile Nord si Sud, Fiona Oakes este obsedata de alergare si nu cunoaste limite. Intrata in acest sport dupa ce a fost operata de cancer la genunchi, ea a redefinit arta alergarii.
Este numita "Regina Extremului", pentru ca alearga oriunde, oricand. Are la activ peste 50 de maratoane si ultramaratoane terminate, insa ramane modeste si cu picioarele pe pamant, scrie CNN.
"Nu imi pastrez medaliile, nici macar nu stiu unde sunt. Nu am trofee, desi oamenii au dulapuri pline de trofee. Mi le-au ros cainii", a spus Oakes pentru CNN in seria de emisiuni "Eori Umani".
"Nu tin decupaje din ziare. Nu ma intereseaza. Nu le spun oamenilor ca sunt asa sau asa, nu imi place sa vorbesc despre mine. Nu cred ca sunt speciala deloc, ca sa fiu sincera."
In varsta de 48 de ani, Oakes are un program foarte strict pe care si-l impune singura. A fost la un pas sa ramana fara genunchi, infirma, dupa o operatie suferita in tinerete din cauza unei tumori localizate acolo.
"Am avut o tumoare la genunchiul drept. Aveam 14 ani, s-a descoprit la 17, cand pierdusem multe kilograme. Cred ca atunci cantaream cat cinci pietre", isi aminteste ea.
"A trebuit sa ma operez si sa mi se scoata rotula si niste articulatii din genunchi. Am avut ghips timp de aproape trei ani. Mi s-a scpus ca probabil nu voi mai putea merge niciodata cum trebuie, iar alergarea era iesita din discutie Ma doare cand alerg, dar reusesc sa tin sub control pentru ca stiu la ce sa ma astept."
Oakes a inceput alergarea serioasa in urma cu doar zece ani si si-a gasit vocatia. A castigat primul maraton pe jumatate cu un record de timp. Acum termina maratoanele normale cu timpi de doua ori si 50 de minute, iar recorul personal este de doua ore si 38 de minute, aflat la putina distanta de standardul de calificare pentru Jocurile Olimpice din 2012.
Atunci cand nu se duce la maraton, Oakes alearga in cele mai dificile curse de anduranta, printre care Maratonul de la Vulcan, din Desertul Atacama din Chile - o cursa de 150 de mile (aproape 200 de kilometri), desfasurata la altitudini de peste 4.400 de metri. Mai merge si la Maratonul Nisipurilor (Marathos des Sables) acolo unde competitorii alearga sase maratoane in sase zile pri Deserul Sahara.
Isi aduce aminte de maratonul din Sahara, cunoscut ca cea mai lunga competitie de alergare, in care a acoperit aproape 220 de kilometri. "Sa termini Marathon des Sables este o sarcina dificila. Am alergat cu doua degete rupte, ma calcase un cal pe picior, iar atunci a fost si mai dificil. M-a intarit acea experienta."
A alergat Maratonul Nisipurilor in 2012, iar un an mai tarziu a doborat trei recorduri mondiale devenind cea mai rapida femeie la maraton de pe fiecare continent, cu timpul total de 26 de ore, 18 minute si 43 de secunde.
A inregistrat cel mai rapid timp cumulat si pe segmente separate alergand cate un maraton pe toate cele sapte continente, plus Polul Nord, pe care si-l aminteste cu caldura.
"Maratonul meu favorit ramane cel de la Polul Nord, din singurul motiv ca a fost maratonul alergat pe platoul lumii. Este un loc atat de ireal pentru a alerga la maraton. Am vazut si un urs polar, ceea ce ramane un punct de referinta in viata mea."
Oakes traieste in orasul britanic Asheldham, are acasa 400 de animale printre care cai, purcei, oi si caini, de care are grija toata ziua. Se antreneaza cate 100 de mile pe saptamana, in jur de 140 de kilometri, ceea ce inseamna o medie de 12-15 pe zi, sau cate 25-30 pe zi daca se antreneaza cinci zile pe saptamana.
De aceea, nu mai are timp de nimic. "Viata mea este foarte, foarte inregimentata. Este greu sa gasesc timp sa alerg cu atatea animale. Ma trezesc la ora 3 jumatate dimineata si lucrez pana la 10."
"Lumea uita ce inseamna pregatirea pentru maraton. Sa te antrezi pentru pentru ceva foarte, foarte greu trebuie sa afectezi oamenii din jurul tau. De aceea, nu am viata personala sau familie. Fiecare minut din afara ingrijirii animalelor este petrecut la alergare. Atunci cand se sta la masa de Craciun, eu imi pun pantofii de alergare si ma duc sa fug 30 de mile."
Totusi, ea admite ca alergarea nu o face din placere. "Nu imi place in mod special sa alerg. Antrenamentul este foarte dificil si trebuie sa imping spre limitele absolute. Ma bucur insa de rezultatele obtinute cu alergarea. Imi place sa accept provocari care par aproape imposibile si sa dovedesc ca le pot face."
