Federaţia naţională a fost fondată în 1900, iar afilierea la FIFA s-a făcut în 1923. A fost una dintre echipele de prim plan a continentului sud-american.

Prezentă la 8 ediţii ale turneului final:
Uruguay 1930 - a câştigat ediţia de debut învingând în finală naţionala Argentinei cu 4-2;
Brazilia 1950 - câştigătoare pentru a doua oară a titlului suprem;
Elveţia 1954 - locul patru în final, fiind eliminată de Ungaria în semifinale după executarea loviturilor de la 11 metri şi învinsă în finala mică cu 3-1 de Austria;
Chile 1962 rezultate: o victorie 2-1 cu Columbia, şi două înfrângeri 1-3 cu Yugoslavia şi 1-2 cu URSS;
Anglia 1966 - rezultate: o victorie 2-1 cu Franţa, şi două egaluri 0-0 cu Anglia şi 0-0 cu Mexic, iar în sferturi a fost învinsă de către Germania Federală cu 4-1;
Mexic 1970 rezultate: o victorie 2-0 cu Israelul, o înfrângere 0-1 cu Suedia şi un egal 0-0 cu Italia, în sferturi a eliminat URSS după executarea loviturilor de la 11 metri, iar în semifinale a fost învinsă de către Brazilia cu 3-1, în finala mica fiind învinsă şi de Germania Federală cu 1-0;
Germania 1974 - rezultate: un egal cu Bulgaria, 1-1 şi două înfrângeri 0-2 cu Olanda şi 0-3 cu Suedia);
Mexic 1986 - rezultate: o înfrângere 1-6 cu Danemarca, şi două egaluri 1-1 cu Germania Federală şi 0-0 cu Scoţia;
Italia 1990 - rezultate: un egal 0-0 cu Spania, o victorie 1-0 cu Coreea de Sud şi o înfrângere 1-3 cu Belgia).

Revenită după o pauză de 12 ani printre participantele la turneul final, Uruguayul a beneficiat de şansa oferită de barajul cu Australia (regulamentul actualelor preliminarii prevede o partidă de baraj, în sistem tur-retur, între ocupanta locului cinci în zona CONMEBOL şi câştigătoarea preliminariilor din zona OCEANIA) pentru a putea prinde ultimul tren spre Mondial.

Preliminariile au debutat fericit pentru Uruguay cu o victorie, la Montevideo, în faţa Boliviei, scor 1-0. A urmat înfrângerea de la Asuncion, cu Paraguay-ul scor 0-1. Echipa a a trecut cu bine peste aceast rezultat negativ, învingând Chile cu 2-1 la Montevideo, remizând 1-1 cu Brazilia la Rio de Janeiro, învingând cu 3-1 Venezuela la Montevideo şi remizând 0-0 cu Peru la Montevideo. Seria pozitivă a fost întreruptă de înfrângerea în faţa Columbiei, 0-1, la Bogota.

Echipa a învins Ecuadorul la Montevideo, 4-0, dar a pierdut partida de la Buenos Aires cu Argentina, 1-2. Alergând după refacerea terenului pierdut, echipa a remizat la La Paz cu Bolivia, 0-0 şi a contabilizat a patra înfrângere din preliminarii, de data aceasta acasă, la Montevideo, în faţa Paraguay-ului, 0-1. Uruguay-ul a recâştigat punctele pierdute acasă la Santiago de Chile, în faţa echipei naţionale a Chile, scor 1-0, a învins Brazilia la Montevideo, 1-0, dar a pierdut ruşinos în faţa Venezuelei, la Maracaibo, scor 2-0.

Ajunsă faţă în faţă cu perspectiva de a pierde şi ultima şansă de a participa la turneul final, echipa s-a mobilizat şi a câştigat partida cu Peru, de la Lima, 2-0, a terminat la egalitate cu Columbia, 1-1 la Montevideo, 1-1 cu Ecuadorul la Quito, după ce a condus la pauză cu 1-0, şi în sfârşit, în partida decisivă, a remizat, 1-1, la Montevideo cu Argentina, punct suficient pentru a prinde locul ce dă dreptul la speranţă.

Deşi Uruguay-ul şi Columbia au avut la final aceeaşi linie de clasament, ceea ce le-a departajat a fost golaverajul echipa Uruguay-ul având un gol în plus (19-13 golaverajul Uruguay-ului faţă de 20-15 cel al Columbiei), gol ce a cântărit decisiv în această cursă dramatică.

Partida de baraj cu echipa Australiei nu a fost o simplă formalitate cum părea la prima vedere. Australia, cu cea mai bună generaţie de fotbalişti din istoria ei, au învins în prima partidă cu 1-0 şi spera să participe la primul turneu final. Atmosfera incendiară de pe stadionul din Montevideo a contribuit decisiv la calificarea echipei Uruguay-ului. Golurile marcate de Dario Silva şi, după pauză, de Richard Morales (două goluri), au adus biletele pentru Mondialul asiatic.

Calificarea este cu atât mai remarcabilă cu cât echipa a început preliminariile sub comanda argentinianului Daniel Passarella, acesta demisionând după disputarea a 10 partide din cele 18 ale preliminariilor, datorită criticilor aduce de ziarişti şi de suporteri, după care echipa a fost preluată de către Victor Pua, până atunci antrenor al echipei naţionale de tineret. Actuala echipă a Uruguay-ului nu duce lipsă de vedete.

Echipa face parte din grupa A, alături de echipele Franţei, Senegalului şi Danemarcei. Grupa nu este una imposibilă, în afara echipei Franţei favorită certă a grupei, oricare dintre celelalte echipe putând avansa în şaisprezecimi. Partidele grupei se vor disputa stadionale din Seul (World Cup Stadium), Ulsan (Munsu Stadium), Daegu (Sports Complex), Busan (Sportts Complex Stadium), Suwon (World Cup Stadium), Incheon (Munhak Stadium).

Prezentări: Remus Dogaru (Onlinesport)
Loturi: Sorin Arotăriţei (Onlinesport)