Un sport foarte popular în Turcia, fotbalul a fost adus pentru prima dată în Imperiul otoman în a doua jumătate a secolului 1XIX, de către neguţătorii englezi de tutun şi bumbac care veneau să-şi comercializeze produsele în cele mai importante porturi ale imperiului. La început neguţătorii jucau între ei, apoi au prezentat jocul şi colaboratorilor turci.

Potrivit izvoarelor istorice, prima partidă de fotbal pe pământ turc a fosr jucată în anul 1875, la Salonic. După această partidă s-au consemnat altele jucate la Izmir şi la Istanbul. Aceste partide erau jucate numai între jucători greci şi englezi. De altfel şi echipele din prima ligă turcă, numită "Istanbul League", aveau în componenţă numai jucători englezi şi greci. Prima echipă formată numai din jucători turci a jucat prima partidă pe data de 26 octombrie 1901 contra unei echipe greceşti.

Primul club care a intrat în "Istanbul League", a fost Galatasaray, club fondat în 1905. După aceea în campionat au mai intrat şi Besiktas şi Fenerbahce. În anii primului război mondial s-a consemnat o mare dezvoltare a fotbalului turc datorată mai ales partidelor jucate între echipele turceşti şi echipele alcătuite din militarii trupelor de ocupaţie.

Federaţia naţională de fotbal a fost fondată în 1923, şi s-a afiliat la FIFA în acelaşi an. Dacă la început fotbalului turc nu era considerat o forţă în Europa, odată cu începutul anilor ţ90, pe fondul unei dezvoltări economice şi destinderi politice a situaţiei din Turcia, fotbalul începe să se facă remarcat mai întâi prin rezultatele echipelor de club şi mai apoi prin cele ale naţionalei.

Turcia nu este o debutantă la Cupa Mondială deşi la prima vedere aşa ar părea. O primă oportunitate a fost în 1950, dar problemele financiare au împiedicat echipa, calificată la acea ediţie, să facă deplasarea în Brazilia.

A doua şansă a fost în 1954. Naţionala Turciei a disputat două partide de baraj cu echipa Spaniei. În prima Spania a câştigat cu 4-1, iar în a doua turcii au câştigat cu 1-0. Pe atunci nu se ţinea cont de scorul general al întâlnirilor, aşa că se dispută o nouă partidă pe teren neutru, care se termină şi ea la egalitate, 2-2. Echipa calificată urma să se decidă prin tragere la sorţi cu ajutorul unei monede. Turcia câştigă astfel dreptul de a participa la primul mondial din istoria sa. Rezultatele obţinute la această prima participare sunt însă modeste: un 1-4 şi 2-7 cu Republica Federală Germania, dar şi un 7-0 cu Coreea de Sud.

După această calificare naţionala alunecă în annonimat. Revinimentul se produce în 1996, sub conducerea lui Fatih Term, când se naţionala se califică la Euro 96. Din 1996 antrenor al naţionalei este numit Mustafa Denizli. Preliminariile lui Franţa 1998 au fost neplăcute pentru naţională, ea eşuând în campanie datorită înfrângerilor din faţa belgienilor chiar dacă câştigătoarea grupei Olanda nu reuşise acest lucru. Calificarea şi comportarea la Euro 2000, au dat speranţe fanilor turci într-o comportare bună în preliminariile acestui mondial.

Demisia lui Denizli după Euro 2000, obligă oficialii de la Istanbul să-l aducă pe banca tehnică pe Gunes Senol. Numirea este contestată de mulţi datorită eşecului lui Senol cu Fenberbahce în 1996 în campionat.

Repartizată înntr-o grupă preliminară cu Suedia, Slovacia, Macedonia, Moldova şi Azerbaidjan, Turcia pleca cu a treia şansă în grupă. Debutul în preliminarii este însă bun: un 2-0 cu Moldova la Istanbul, şi un 1-1, cu Suedia la Gotteborg. Turcia învinge şi Azerbaidjanul la Baku, scor 1-0 şi se anunţa un concurent serios în lupta pentru un loc la mondial.

Semieşecul de la Istanbul contra Slovaciei, 1-1, a redeschis discuţia despre profesionalismul Senol, dar victoria de la Skopje, 2-1 contra Macedoniei, a făcut ca oficialii de la Istanbul să meargă în continuare pe mâna sa. Turcia învinge la Istanbul Azerbaidjanul, 3-0, dar remizează 3-3, la Bursa contra Macedoniei. A fost un accident şi acest lucru se observă în partida următoare când elevii lui Senol înving Slovacia, 1-0, chiar la Bratislava, eliminând-o din cursă.

În derbiul grupei, Turcia avea nevoie de victorie pentru a spera la locul întâi în grupă. Suedia este o echipă mult mai experimentată aşa că se va impune, 2-1, chiar în infernul de la Istanbul. Pentru a fi siguri de locul doi turcii trebuie să învingă la Chişinău. Partida nu are istoric, naţionala turcă realizând un scor care o ferea de orice emoţii, 3-0.

Contracandidată în partida de baraj urma să-i fie echipa Austriei. Austriecii, cu o echipă formată din rezerve, datorită refuzului titularilor de a se prezenta la lot pentru partida cu Israelul, nu se poate opune experimentaţilor jucători turci. Forţa acestora se vede din chiar prima partidă când ei înving cu 1-0, chiar la Viena, prin golul lui Buruk Okan. Returul de peste două săptămâni din infernul de pe "Ali Sam Yen" este o simplă formalitate, turcii câştigând cu un scor care scuteşte de comentarii 5-0.

Având un lot format din jucători cu experienţă precum Rustu Recber (Fenerbahce), Omer Catkic (Gaziantepspor), Bulent Korkmaz, Emre Asik, Hakan Unsal (Galatasaray), Fatih Aykel (Fenerbahce), Umit Davala (AC Milan), Tugay Kerimoglu (Blackburn), Yildiray Basturk (Bayer Leverkusen), Hakan Sukur (), Arif Erdem (), Senol Gunes poate spera că echipa sa să furnizeze o mare surpriză.

La turneul final Turcia face parte din grupa C, alături de naţionalele Braziliei, Chinei şi Costa Rica. O grupă nu foarte dificilă pentru trehnicii jucători turci. Partidele grupei se vor disputa pe stadioanele din Ulsan (Munsu Stadium), Gwangju (World Cup Stadium), Seogwipo (Jeju World Cup Stadium), Incheon (Munhak Stadium), Suwon (World Cup Stadium), Seoul (World Cup Stadium).

Prezentări: Remus Dogaru (Onlinesport)
Loturi: Sorin Arotăriţei (Onlinesport)