Primele informaţii despre jocul de fotbal în această ţară sunt datate în anul 1860, partidele disputându-se în jurul oraşului Ulster, iar în anul 1880 şi în restul insulei. Primul club de fotbal în afara oraşului Ulster, a fost Dublin AFC, fondat în 1883. Datorită diferentelor cu tentă naţionalistă, Federaţia Irlandeză de Fotbal, fondată în 1880, cu sediul în Belfast, nu avea un control asupra întregului fotbal din insulă.

În 1916, tendinţele naţionaliste răbufnesc cu violenţă. Cluburile din afara Ulster-ului, ca Leinster FA, club fondat în 1912, Bohemians, St. Jamesţs Gate şi Shelbourne se retrag sin Liga Irlandeză de fotbal dar decid să joace în continuare în cupă. Punctul maxim de criză va fi atins în rejucarea finalei cupei, când IFA refuză ca această partidă dintre Shelbourne şi Glenavon să se joace în Dublin şi programează partida în Belfast. Shelbourne refuză să se prezinte la Belfast preferând să piardă prin neprezentare finala cupei.

O întrunire de urgenţă a reprezentanţilor cluburilor din afara Ulster-ului, la Molesworth Hall din Dublin la 1 iunie 1921, duce la apariţie unei noi federaţii de fotbal FAIFS, Irish Free Stats. Noua federaţie organizează un nou campionat, la care iniţial participă 8 echipe, toate din Dublin. Un an mai târziu Athlone devine primul club din provincie care se alătură noului campionat. Primul titlu de campion este câştigat de către St. Jamesţs Gate, care în 1922 câştigă şi prima cupă a nou înfiinţatei federaţii.

FAIFS întâmpină dificultăţi majore în programare unor întâlniri internaţionale. Marea majoritate a federaţiilor naţionale a trecut noua federaţie pe lista neagră preferând să evite contactele sportive cu FAIFS. Breşa în acest zid s-a numit Franţa care în aceea perioadă nu întreţinea relaţii amicale cu Anglia. Acest lucru a dus la întinderea unei mâini de ajutor FAIFS prin trimiterea unei echipe Athletic Club of Galia în 1923. Echipa franceză a disputat partide amicale cu Bohemians şi Pioneers.

În luna august a anului 1923, FIFA a aceptat aplicaţia Irlandei de a deveni membru al FIFA. Vor mai trece însă trei ani până când Irlanda va juca prima partidă oficială interţări. Acest lucru se întâmpla în 1926, la Torino contra Italiei, partida încheindu-se cu scorul de 3-0 pentru gazde. Important nu era însă scorul. IFA şi FAIFS selecţionau jucători pentru echipele naţionale de pe tot teritoriul insulei. În 1950 FIFA intervine şi opreşte această practică. În 1928 Irlanda obţine prima victorie în partida de la Liege contra Belgiei, scor 3-2.

Datorită condiţiilor politice şi economice, naţionala Irlandei a participat până acum la două turnee finale Italia 1990 şi SUA 1994. Ambele succese se leagă de numele lui Jack Charlton. El a fost numit antrenor al Irlandei în 1986. După 30 de ani la cârma naţionalei Irlandei, Jack Charlton a demisionat, în urma eşecului din preliminariile pentru Euro 1996. În locul său a fost numit să conducă naţionala căpitanul de atunci al echipei Mick McCarthy. La prima participare s-a oprit în optimi, înfrântă de Italia, patru ani mai târziu s-a oprit în şaisprezecimi învinsă de către Olanda.

Preliminariile pentru Mondialul asiatic au găsit Irlanda în grupa a 2-a alături de echipele Portugaliei, Olandei, Estonia, Cipru, Andorra. Echipa pleca cu şansa a treia în grupă după echipele Portugaliei şi Olandei.

Echipa a debutat foarte bine în preliminarii, remizând pe terenurile principalelor candidate: 2-2 la Amsterdam cu Olanda şi 1-1 la Lisabona contra Portugaliei. Confirmând startul bun învinge Estonia atât la Dublin, 2-0, cât şi la Tallinn, 2-0, Andorra la Barcelona 3-0 şi acasă cu 3-1 şi Cipru la Nicosia cu 4-0. Remizează, 1-1, din nou cu Portugalia la Dublin. Pe 1 septembrie 2001 furnizează marea surpriză a preliminariilor.

Irlanda învinge Olanda la Dublin şi o elimină din lupta pentru un loc la mondial. În ultima partidă la Dublin în vinge Cipru cu 4-0. Deşi a avut aceeaşi lini de clasament cu Portugalia, 10 partide, 7 victorii 3 egaluri şi nici o înfrângere, datorită golaverajului mai slab, +18 faţă de +26 al Portugaliei ocupă locul secund care o trimite în baraj. Având cel mai mare număr de puncte conform regulamentului urma să întâlnească echipa care căştiga partida de baraj din zona Asia, adică Iran.

Iran, o echipă cu experienţă în acest gen de partide era favorită la calificare, mai ales că partida decisivă urma să se joace la Teheran, acolo unde fanaticii suporteri iranieni creau o presiune extraordinar.

În prima partidă de la Dublin, Irlanda ia un avantaj de două goluri prin punctele înscrise de Ian Harte şi Robbie Keane. Returul de peste două săptămâni, se anunţa incendiar mai ales în urma declaraţiilor lui Miroslav Blazevic antrenorul Iranului, care dclarase că se va spânzura de bara trasnversala dacă echipa va rata calificarea. Deşi supusă unei presiuni extraordinare, mai ales după pauză, irlandezii s-au apărat cu calm şi au reuşit o calificare în extremis la mondialul asiatic.

La CM 2002, Irlanda face parte din grupă E, alături de Germania, Arabia Saudită şi Camerun. Grupa nu este una dificilă pentru irlandezi, cu atât mai mult cu cât lotul lui Mick McCarthy include mulţi jucători de valoare.

Partidele grupei se vor disputa pe terenurile din Niigata (Prefectural Stadium), Sapporo (Sapporo Dome), Ibaraki (Kashima Football Stadium), Saitama (Young Stadium), Shizouka (Stadium Ecopa) şi Yokohama (Internaţional Sports Stadium).

Prezentări: Remus Dogaru (Onlinesport)
Loturi: Sorin Arotăriţei (Onlinesport)