BRAZILIA (BRA)
Antrenor: Luiz Felipe SCOLARI     09.11.1948
       
Lot      
MARCOS Roberto Silveira Reis
GK
SE Palmeiras - BRA
03.07.1974
CAFU - Marcos Evangelista de Moraes
DF
AS Roma - ITA
07.06.1970
LUCIO - Lucimar da Silva Ferreira
DF
TSV Bayer 04 Leverkusen - GER
08.05.1978
José Vítor ROQUE JUNIOR
DF
AC Milan - ITA
31.08.1976
EDMÍLSON José Gomes de Moraes
DF
Olympique Lyonnais/Lyon - FRA
10.07.1976
ROBERTO CARLOS da Silva
DF
Real Madrid CF - SPA
10.04.1973
EMERSON Ferreira da Rosa
MF
AS Roma - ITA
04.04.1976
GILBERTO Aparecido da SILVA
MF
Clube Atlético Mineiro - BRA
07.10.1976
RONALDO Luiz Nazário de Lima
FW
Internazionale di Milano FC - ITA
22.09.1976
RIVALDO Vitor Borba Ferreira
FW
FC Barcelona - SPA
19.04.1972
RONALDINHO - Ronaldo Assis Moreira
FW
Paris Saint-Germain FC - FRA
21.03.1980
DIDA - Nelson de Jesus Silva
GK
AC Milan - ITA (SC Corinthians - BRA)
07.10.1973
Juliano Haus BELLETTI
DF
Săo Paulo FC - BRA
20.06.1976
ANDERSON Corrêa POLGA
MF
Grêmio FBPA - BRA
09.02.1979
José KLÉBERSON Pereira
MF
Clube Atlético Paranaense - BRA
19.06.1979
JUNIOR - Jenílson Ângelo de Souza
DF
Parma AC - ITA
20.06.1973
DENÍLSON de Oliveira
FW
Real Bétis Balonpié - SPA
24.08.1977
VAMPETA - Marcos André Batista Santos
MF
CR Flamengo - BRA (SC Corinthians - BRA)
13.03.1974
JUNINHO - Osvaldo Giroldo Junior
MF
CR Flamengo - BRA
22.02.1973
EDÍLSON da Silva Ferreira
FW
CR Flamengo - BRA (Cruzeiro EC - BRA)
17.09.1970
LUIZĂO - Luiz Carlos Goulart
FW
Grêmio FBPA - BRA
14.11.1975
ROGÉRIO CENI
GK
Săo Paulo FC - BRA
22.01.1973
KAKÁ - Ricardo Izecson dos Santos Leite
MF
Săo Paulo FC - BRA
22.04.1982

Naționala "cariocass", cum este supranumită echipa națională a Braziliei, este cea mai titrată dintre echipele lumii, deține recordul prezențelor la turneele finale (singura echipă națională participantă la toate edițiile turneului final al Campionatului Mondial), al titlurilor cucerite (4 titluri: 1958, 1962, 1970, 1994), este prima echipă care a reușit să cucerească un titlu în afara continentului (echipele din Europa nu au reușit să cucerească titluri la edițiile desfășurate în afara Europei, iar cele din America nu au reușit, cu excepția Braziliei în ediția din Suedia 1958, să cucerească un titlu suprem la edițiile desfășurate în Europa). E

Este deținătoarea pe viață a Cupei "Jules Rimet", supranumită și "Zeița de aur" (conform regulamentului, dacă o echipă câștiga trei ediții ale Cupei Mondiale devenea posesoarea definitivă a Cupei "Jules Rimet"). Ca urmare a acestui lucru FIFA a conceput noul trofeu care este decernat câștigătoarelor după ediția din Mexic 1970). Federația națională de fotbal a fost fondată în 1914, afiliindu-se la FIFA în 1923.

Dacă istoria este una foarte bogată, actualele preliminarii au fost un coșmar de care oficialii brazilieni nu vor dori să-și aducă aminte prea curând. Această situație se datorează în primul rând instabilității băncii tehnice (oficialii brazilieni au schimbat 4 antrenori (Wanderley Luxemburgo, Candinho, Leao, Felipe Scolari) în 3 ani, din care 3 numai în ultimul an) precum și numărului mare de jucători convocați (peste 65 de jucători în partidele disputate în decurs de 8 luni).

Preliminariile au debutat cu două victorii (3-2 cu Ecuadorul acasă și 1-0 cu Peru în deplasare) și două egaluri (0-0 cu Columbia în deplasare și 1-1 cu Uruguay acasă) în primele patru partide. A urmat prima dintre cele șase înfrângeri: 1-2 la Asuncion contra Paraguay-lui. Revenită acasă, Brazilia a administrat prima și singura înfrângere din aceste preliminarii a echipei Argentinei (scor 3-1). Bucuria acestei victorii a fost însă umbrită de noua înfrângere la Santiago de Chile, 0-3 cu Chile.

Partidele care au urmat au părut a demonstra că echipa a depășit criza administrând un 5-0 Boliviei la Rio de Janeiro, un 6-0 Venezuelei la Maracaibo și un 1-0 Columbiei la Sao Paulo. Continuarea însă nu a fost la fel de fericită: 0-1 cu Ecuadorul, la Quito, 1-1 cu Perul la Sao Paulo, 0-1 cu Uruguay la Montevideo. Victoria cu 2-0 în fața Paraguayului, la Porto Alegre, a mai diminuat puțin din amărăciune.

A urmat înfrângerea în fața Argentinei la Buenos Aires (scor 2-1). Jucătorii au strâns rândurile învingând Chile la Curitiba cu 2-0. Pentru a fi sigură de calificare Brazilia trebuia să învingă Bolivia pe stadionul din La Paz. Bolivia, profitând de avantajul terenului propriu (partidele se desfășoară la peste 3000 de metri altitudine), a învins cu 3-1, aruncând întreaga Brazilie în disperare.

Mai rămânea șansa unei victorii pe teren propriu contra Venezuelei pentru ca echipa să prindă un nou turneu final. Diferența de valoare a fost prea mare, presiunea suporterilor prezenți pe stadionul din Sao Luiz de Maranhao imensă, echipa Venezuelei nereușind să producă surpriza asteptata. Brazilia a învins cu 3-0 și s-a calificat cu destule emoții de pe locul al treilea al clasamentul final la egalitate de puncte cu Paraguay-ul, departajarea făcându-se pe baza rezultatelor din partidele directe.

În perspectiva partidelor de la turneul final Felipe Scolari se poate baza pe jucători foarte valoroși ca: Marcos (Palmeiras), Cafu, Emerson (AS Roma), Lucio, Ze Roberto (Bayer Leverkusen), Roque Junior (AC Milan), Rivaldo (FC Barcelona), Roberto Carlos (Real Madrid), Denilson (Real Betis Sevillia). De asemenea, Ronaldo este gata pentru turneul final, Scolari convocându-l deja pentru partidele amicale cu Yugoslavia și Portugalia.

Grupa C, cu Turcia, China și Costa Rica în componență, este una ușoară pentru echipa națională a Braziliei. Chiar dacă parcursul din preliminarii nu dă speranțe prea mari la un nou titlu, specialiștii văd echipa jucând cel puțin o semifinală a Campionatului Mondial. Ce va fi vom vedea peste mai puțin de o lună.

Partidele grupei C se vor juca pe stadioanele din Ulsan (Munsu Stadium), Seogwipo (Jeju World Cup Stadium), Incheon (Munhak Stadium), Suwon (World Cup Stadium), Seoul (World Cup Stadium).

Prezentări: Remus Dogaru (Onlinesport)
Loturi: Sorin Arotăriței (Onlinesport)